Campia Romana Centrala

Prezentare

Campia Romana este cea mai intinsa regiune de campie din tara noastra.
Este marginita la sud si est de Dunare, iar la nord de Podisul Getic, Subcarpatii si
podisul Moldovei.

Relief si subdiviziuni

Este marginita la sud si est de Dunare, iar la nord de Podisul Getic,

Subcarpatii si podisul Moldovei.

Intre aceste limite, Campia Romana apare ca o depresiune - in sens geologic

- puternic sedimentata.

Ea este o regiune de platforma, relativ rigida (platforma Moesica).

Fundamentul Campiei Romane, situat la adancimi variabile, dar care cresc in

fata arcului carpatic, este alcatuit din sisturi cristaline foarte vechi

Suprafata campiei inclina de la nord la sud, asa cum curg si raurile, precum
si de la vest la est, cum s-au retras apele lacului Cuaternar.
 Partea cea mai joasa (10-20 m altitudine) se afla pe Siretul Inferior, unde, pe
un teritoriu de lenta scufundare, s-a format o mare zona de confluente, spre care se
recurbeaza raurile in evantai.

Altitudinea maxima este de 300 m, la Pitesti.

Relieful Campiei Romane se caracterizeaza prin vai largi si interfluvii

netede, numite popular campuri, cu mici depresiuni formate prin tasare si
sufoziune (crovuri).

Prezenta nisipurilor determina aparitia unui relief de dune, ca in sudul

Olteniei, in estul Campiei Romane (de-a lungul Ialomitei, Calmatuiului) si Campia
Tecuciului (la Hanu Conachi).

Forma Campiei Romane, aspectul si adancimea la care se afla fundamentul

ei intre Focsani si Zimnicea, influenteaza modul de propagare a undelor seismice
care au epicentru in Carpatii si Subcarpatii de Curbura, imprimandu-le o directie de
la nord-est spre nord-vest.

Totodata aliniamentul Faurei-Urziceni-Bucuresti-Alexandria este fasia cu ce

mai mare amplitudine termica medie anuala (26 gr.C).

In cadrul Campiei Romane exista trei tipuri genetece de campii: campii

piemontane, campii de subsidenta si campii tabulare (cu interfluvii intre vai).

a) Campiile piemontane s-au format la iesirea unor rauri (Arges,

Ialomita, Dambovita, Prahova, Buzaul, Ramnicul Sarat, Putna) dintr-o
zona mai inalta (piemontul Getic sau Subcarpatii Curburii), unde datorita
nivelului de baza local si rupturii de panta are loc o depunere brusca a
aluviunilor mari, transportate in reteaua hidrografica sub forma unor
campii de imprastiere (sau delte continentale) cu aspect piemontan. Mai
cunoscute sunt: Campia Pitestilor, Campia Targovistei, Campia
Ploiestilor si Campia Ramnicului).

b) Campiile de subsidenta se formeaza datorita coborarii lente

(subsidentei) suprafetei totpografice si genereaza cursuri meandrate,
baltiri, inmlastinari, iar raurile au un caracter divagant (ratacitor).
Principalele campii de acest fel sunt: Campia Titu, Campia Buzaului,
Campia Siretului Inferior.

c) Campiile tabulare au o origine lacustra, sunt inmar parte terasate

datorita migrarii orizontale si adancirii raurilor mari (Jiu, Olt, Arges,
Dunare) si sunt acoperite cu loess (crovuri, gavane, padine) devin mai
accentuate mai numeroase si caracteristice. Principalele campii tabulare
sunt: Campia Olteniei (la vest de Olt) cu Campia Bailestilor si Campia
Burnazului, Campia Boianului, Campia Gavanu-Burdea, Campia
 Burnazului, Campia Vlasiei, Campia Baraganului cu Baraganul
Calmatuiului, la nord si Baraganul Ialomitei la sud si Campia Brailei.

In sudul si estul Campiei Romane se afla Lunca Dunarii, influentata de

actiunea directa a fluviului.

Subdiviziunile majore ale Campiei Romane sunt: Campia Olteniei, sectorul

Olt-Arges, Campia Bucurestilor, Baraganul, Campia Estica, la care se adauga
Lunca si Baltile Dunarii; fiecare subdiviziune majora are o serie de subdiviziuni
mai mici, care vor fi mentionate in caracterizarea subunitatilor regionale ale
Campiei Romane.

Campia Pitestilor

Relieful Campiei Pitestilor se incadreaza in doua subunitati

morfostructurale: Piemontul Getic, subunitate deluroasa, de orogen, si Campia
Romana, subunitate de platforma.

Terasele vaii Argesului din Piemontul Cotmeana au inceput sa se contureze

in pleistocenul mediu, crearea lor fiind determinata de miscarile eustice , de
ridicarile neotectonice si de oscilatiile climatice. In Campia Romana sistemul de
terase a aparut in pleistocenul superior.

In ordinea descrescanda a altitudinii, terasele fluviatile din dreapta

Argesului, in perimetrul Pitestilor, sunt urmatoarele: terasa Smeura (350 m
altitudine medie) ; terasa Trivale-Papucesti (333 m altitudine ) .

Campia Pitestilor si imprejurimile au un clima temperat-continentala de

padure, etajul colinar. Acest climat este determinat de advectia aerului maritim
continental din vest si acelui continental din nord si est. Terasele Argesului, au un
topoclimat de vale cu predominarea timpului calm, moderat. In lunile de iarna nu
se inregistreaza temperaturi foarte scazute sau viscole puternice, iar verile sunt mai
putin toride.

Campia Boianului

Campie in S Romaniei, parte componenta a Campiei Romane, cuprinsa intre

Platforma cotmeana, la N, raul Vedea, la E, fluviul Dunarea, la S si raul Olt, la V,
drenata, de la NV la SE de de Calmatui.

Este formata din campuri interfluviale largi (7-18 km latime), slab

fragmentate, cu o usoara inclinare spre SE, acoperite cu depozite groase de loess
(20-30 m), afectate de depresiuni de tasare (crovuri sau gavane), unele de
dimensiuni foarte mari (200 ha, adancime 4-5 m). Partea de S a Campieie
boianului este constituita din terasele si lunca Dunarii avand altitudini mai mici
(20-60 m). Altitudinea maxima este de 171 m.

Are culturi de cereale, plante tehnice si legume pe soluri cernoziomice,

fertile in conditii de umiditate normala.

Campia Burnazului (Burnasului)

Unitate de campie in S Romaniei, parte componenta a Campiei romane,

delimitata de aliniamentul raurilor vedea-Teleorman, la V, Calnistea-Arges, la N si
E si Dunare, la S. Este o campie de tip tabular, ce coboara in trepte, de la Nla S,
corespunzatoare teraselor Dunarii, cu altitudini cuprinse intre 12 si 90 m, puternic
fragmentata de paraie si ogase.

Alcatuita din strate orizontale de argile si nisipuri tertiere, peste care s-au
depus nisipuri si pietrisuri cuaternare, acoperite, la randul lor, de o patura groasa de
loess (5-30 m). Se intalnesc numeroase crovuri (numite local „padine”), unele de
dimensiuni foatre mari. Are culturi de creale si plante tehnice si vita de vie
(podgoria Greaca).

Campia Gavanu – Burdea

Unitate de campie in S Romaniei, parte componenta a Campiei romane,

cuprinsa intre Campia Pitestiului, la N – NV, raul Arges, la E, Campia Burnas, la
S-SE si raul Vedfea, la V.

Are aspectul unei campii cu caractre piemontan in N si tabular in S, cu

altitudini ce coboara treptat de la N-NV catre S-SE, de la 170 la 90 m. Ea apare ca
o asociere de campuri interfluviale largi, netede, intersectate de numeroase vai
(Vedea, Cainelui, Burdea, Teleorman, Clanita, Calnistea, Glavaicioc, Dambovnic,
Neajlov s.a.) cu terase si lunci bine dezvoltate, cu aspect de vai-culoar in care
raurile meandreaza puternic.

Este acoperita ce depozite groase dfe loess (5-12 m), in care procesele de
tasare au format numeroase crovuri, numite local gavane sau padine, unele ocupate
de lacuri (Lacul lui Dintica, Lacul Plopilor, Lacul Tutui s.a.). Pe intreaga suprafata
a Campieie Gavanu-Burdea predomina solurile cernoziomice si brun roscate cu o
fertilitate ridicata, propice culturilor agricole. Denumirea a fost intodusa de
geograful George Valsan.