Podișul Getic

geneza: prin depuneri sedimentare

litologia: roci sedimentare, alături de care s-au păstrat din vechea cuvertură doar în est
(pietrișurile de cîndești)
Caracteristici:
-mai poartă denumirea de piemontul getic
-fragmentat de numeroase râuri în mai multe sectoare numite platforme
-se înclină de la nord la sud
-cele mai mari altitudini fiind în partea s-a estică, iar cele mai mici, în sud-vest (700-
300m)
-sunt caracteristice alunecările de teren și torenții
-la nord prezintă relief de cueste
resurse: petrol, gaze asociate și cărbune lignit (bazinul Motru-Rovinari)
Subdiviziuni:
a. Platforma Strehaiei
b. Platforma Jiului
c. Platforma Oltețului
d. Platforma Cotmeana
e. Platforma Argeșului
f. Platforma Cîndești

Câmpia Română
geneza: depuneri sedimentare, într-un regim fluvio-lacustru.
litologia: roci sedimentare friabile, peste care s-a depus un strat de loess de 3-4 m grosime
în vest și 30-40 m în est.
caracteristici: trei tipuri genetice de câmpie:
-piemontane: C. Piteștilor, C. Târgoviște
-subsidență: Câmpia Titu Gherghiță, Siretului Inferior
-tabulare:
a. Sectorul câmpiei Olteniei, cu dune de nisip fixate prin plantații de salcâmi.
b. Sectorul la E de Argeș, cu aspect foarte neted, tipic tubular și cu rămășițe din foștii codrii
seculari ai Vlăsiei în apropierea Bucureștiului.
c. Sectorul Olt-Argeș
d. Câmpia Bărăganului, apar dune de nisip (rezervația Dunele Hanu Conachii)
e. Sectorul estic
 Podișul Dobrogei
geneza: -partea centrală, orogeneza caledonică
-partea nordică, orogeneza hercinică
-partea sudică, depuneri sedimentare
Subdiviziuni: -N, Masivul Dobrogei de nord
-S, Podișul Dobrogei de sud
a. Masivul Dobrogei de nord
litologie: -partea centrală, șisturi verzi în pod. Casincei (au aspect vălurit)
-în nord, granite, șisturi cristaline, în M. Măcin
Munții Măcin au altitudine maximă în vf. Greci/Tuțuianu 467 m.
Spre est munții se prelungesc cu dealurile Tulcei și culmea Niculițel.
Munții Măcin sunt puternic erodați cu aspect de ruine cu numeroase exploatări de granit.
b. Podișul Dobrogei de sud
-din punct de vedere litologic, aici predomină calcarele, acoperite cu straturi de loess.
-în partea s-e pe calcare s-a format relieful carstic tipic
-pe cea mai joasă porțiune a podișului (Valea Carasu) s-a construit canalul Dunăre-Marea
Neagră.

Delta Dunării
geneza: a început să se formeze în ultimii 10 mii de ani, pe locul unui fost golf, colmatat cu
aluviunile Dunării.
Condițiile formării:
-cantitate imensă de aluviuni, transportată de Dunăre.
-panta foarte redusă
-prezența curenților circulari ai Mării Negre
-lipsa mareelor
-relief negativ: canale, lacuri, mlaștini, gârle
-pozitiv: -grinduri(Stipoc, Chilia)
-ostroave
În apropierea satului Pătlăgeanca, Dunărea se desface în două brațe: Chilia și Tulcea la
rândul său se desface în alte două Sulina și Sf. Gheorghe.
a. Brațul Chilia, cel mai nordic, transportă cea mai mare cantitate de apă și aluviuni.
Formează la vărsare o deltă secundară care aparține Ucrainei.
b. Sulina, situat în centru, este cel mai scurt și rectiliniu, amenajat pentru transportul
naval. Se prelungește în mare cu diguri ce dirijează aluviunile, fiind în permanență dragat
„Bara de la Sulina” de 10 km.
c. Sf. Gheorghe, cel mai sudic braț și cel mai meandrat. La vărsarea în mare formează
insulele Sacalin, considerate început de deltă secundară și în permanentă transformare.
 
 Chilia

 
Sulina

Sf Gheorghe

 
Podișul Dobrogei
Câmpia Română
Delta Dunării