Liceul Teoretic Gătaia

REFERAT

Sfântul Ambrosius-viața si opera

Elev: Cojocaru Cătalina Maria

Clasa: a XI-a Filologie

Gătaia
2021
 Cuprins

I. Cuprins............................................................................................................p. 3
II. Activitatea………...............................................................................................p. 4
III. Scrieri………......................................................................................................p. 5
IV. Sărbători…………………………………………………………………………………………………….p.5
V. La jumătatea drumului dintre proză şi poezie…………………………………………….p.6
VI. Bibliografie…………………………………………………………………………………………………p.7

3
II. Activitatea
Sfântul Ambrozie, (în latină Sanctus Ambrosius, it. Sant'Ambrogio,
engl. Saint Ambrose) (* ca. 339, Colonia Augusta Trevorum, azi Trier - 4
aprilie 397, Mediolanum, azi Milano), a fost un episcop, teolog și unul din
cei patru părinți ai Bisericii Apusene, doctor al Bisericii.
A făcut studii literare și juridice și a început să cerceteze învățătura
creștină. După terminarea studiilor a practicat câțiva ani avocatura, și la
vârsta de 34 de ani a ajuns guvernator al provinciilor Emilia și Liguria,
din nordul Italiei, cu sediul la Milano.
În anul 374 episcopul de Milano a murit, creștinii s-au adunat să aleagă
un nou episcop, dar din cauza disputelor între creștini și arieni nu se
putea ajunge la un numitor comun. Intervenția guvernatorului Ambrozie
în această problemă a făcut ca mulțimea să-l aleagă episcop și cu toată
împotrivirea sa a fost ratificat ca episcop de împărat și de episcopii
apropiați. Astfel la 24 noiembrie 374, Ambrozie a fost botezat, iar la 7
decembrie 374 a fost consacrat episcop și înscăunat ca întâistătător
al Episcopiei de Milano.
Pentru a-și completa cultura teologică, Ambrozie a studiat intens operele
lui Origene, operele sfinților părinți greci și îndeosebi Biblia, pe care a
învățat-o aproape pe de rost. Ambrozie nu a devenit un intelectual
propriu zis, dar a fost un foarte bun păstor sufletesc și un administrator
neîntrecut al bisericii sale. A câștigat încrederea tinerilor
împărați Grațian și Valentinian al II-lea, precum și a
nemilosului Teodosie I, care preferau să locuiască la Milano; el le era
părinte spiritual și nu a ezitat să-l oprească pe Teodosie I de a intra în
biserică după masacrul de pedepsire a populației din Tesalonic, până
când nu a făcut pocăință publică.
Sfântul Ambrozie, contemporan cu Papa Liberiu, a îndemnat-o pe sora
sa, Marcela, (Marcelina?) care primise vălul monastic chiar de la Papa
Liberiu, să cinstească memoria fericitului Liberiu, deoarece a fost un om
foarte sfânt iar mijlocirea lui dobândește haruri. Aceste cuvinte au
restabilit în timp adevărata dimensiune a papei Liberiu, care fusese
calomniat mult timp, din cauza păcatului de a ceda presiunii împăratului
roman, condamnându-l pe Atanasie din Alexandria.

4
III. Scrieri
De la Sfântul Ambrozie au rămas scrieri dogmatice, scripturale, tratate
de morală, de ascetism și 91 de scrisori. Reconsiderând toate ideile
expuse de scriitorul roman, Ambrozie demonstrează că religia creștină
poate asimila, fără a fi în primejdie să altereze mesajul său, toate valorile
naturale pe care lumea păgână, îndeosebi cea romană, a știut să le
exprime.
IV. Sărbători
Sfântul Ambrozie se stinge în ziua de 4 aprilie 397, dar cuvântul său
aprins luminează și astăzi, fiind unul dintre marii Sfinți Părinți ai Bisericii.

 în calendarul latin: 7 decembrie

 în calendarul bizantin: 7 decembrie (sub numele „Sf. Ambrozie al
Mediolanului”)
 în calendarul lutheran: 4 aprilie
 în calendarul anglican: 7 decembrie

Divi Ambrosii Episcopi Mediolanensis

Omnia Opera, 1527
5
V. La jumătatea drumului dintre proză şi poezie
Contribuţia cea mai importantă la istoria ideilor rămâne Despre
îndatoririle clericilor (De officiis ministrorum). Inspirându-se din De officiis
al lui Cicero, Sfântul Părinte s-a străduit să scoată din această lucrare
învăţăturile folositoare pentru preoţime şi chiar, uneori, pentru creştinii
obişnuiţi. El este încredinţat de faptul că filosofii greci îşi împrumutaseră
o parte dintre cunoştinţe din Biblie şi, prin urmare, realizează un act de
recuperare în folosul creştinilor, transformând profund morala lui Cicero,
care era, în esenţă, un cod de îndatoriri ale omului faţă de cetate,
reinterpretând-o în sensul unei morale religioase întemeiate pe
îndatoririle omului faţă de Dumnezeu.
Sfântul Ambrozie nu a posedat capacităţi speculative profunde, şi nu în
domeniul aprofundării teologice trebuie căutate cele mai mari realizări
ale activităţii sale, ci în definirea unei spiriritualităţi creştine, ferite de
extremismele unor Tertulian sau Ieronim (de obicei ostil Sfântului
Ambrozie). Pe de altă parte, caracteristica principală a artei sale literare
constă în faptul de a fi cuprins întreaga tematică abordată într-o expresie
psalmică, la jumătatea drumului dintre proză şi poezie. Orator, filosof şi
poet, pentru Sfântul care l-a născut întru Duhul pe Fericitul Augustin,
ideile nu sunt niciodată separabile şi nici separate de ecourile pe care le
pot stârni în inimile ascultătorilor.

6
 VI. BIBLIOGRAFIE

Surse online: -https://ziarullumina.ro

-www.wikipedia.com