NEGOCIEREA SI

REZOLVAREA
CONFLICTELOR
 Conflictul genereaza o serie de stari afective ale indivizilor, cum ar fi nelinistea, ostilitatea, rezistenta,
agresiunea deschisa, precum si diferite tipuri de interactiuni antagonice, de opozitii, pana la diferende.
Cu o conotatie stimulativa, conflictul apare si ca o componenta a competitiei.
Conflictul reprezinta urmarirea unor scopuri incompatibile de catre grupuri diferite. Starea
conflictuala poate aparea insa si intre persoane care urmaresc aceleasi obiective, dar intre care apar
divergente de opinii privind modalitatile de realizare a acestora. Aparitia unui conflict tine de
perceperea si constientizarea de catre actorii implicati a unei stari ce poate fi definita drept conflictuala.
Conflictele pot fi, astfel, reale (exista si sunt percepute ca atare), latente (exista, dar nu sunt percepute) si
false (nu exista, dar sunt percepute ca prezente sau nici nu exista, nici nu sunt percepute - lipsa
conflictului).
◦ Din perspectiva admiterii existentei unor conflicte pozitive (functionale) si
negative (disfunctionale), se poate analiza impactul conflictului asupra grupului.
◦ Conflictul functional e acel tip de conflict care incurajeaza comunicarea si este benefic
indivizilor sau grupului prin discutarea problemelor, ce determina membrii grupului sau
ai organizatiei sa fie mai constienti de problemele interne si sa caute solutii de rezolvare a
acestora. Cunoasterea frustrarilor individuale poate duce la cautarea unor solutii de
imbunatatire a climatului general de munca.
◦ Constientizarea unor disfunctionalitati de ordin functional sau relational poate deter­
mina schimbari organizationale si folosirea unor tactici de adaptare individuale
pentru mentinerea coeziunii grupului de interese. Conflictul intareste relatiile
intergrupale si motiveaza grupul in adoptarea unor solutii constructive care sa salveze
coeziunea grupului in fata unor amenintari din exterior. Prin evidentierea motivelor
frustrarilor, a nemultu­mirilor sau a lipsei de comunicare, se promoveaza constiinta de
sine a grupului si se cauta solutii de acomodare cu valorile generale ale organizatiei.
Aceasta deschidere este -in mare parte - datorata nevoii de mentinere a coerentei si
coeziunii sistemului din care indivizii si grupul fac parte.
◦ Negocierea reprezinta un tip de interactiune
umana in care partenerii sunt legati
prin anumite interese comune, dar si separati
prin divergente ce tin de rezolvarea
acestor interese. in negociere sunt implicate
persoane sau grupuri ce doresc un bun
material sau un avantaj pe care il pot obtine de
la partener, prin desfasurarea unor strategii
specifice, in care se dezvolta un anumit tip de
comunicare. Negocierea se situeaza intre
rezolvarea problemelor si conflict.
◦ Negocierea reprezinta procesul prin care doua
sau mai multe parti intre care
exista interdependenta - dar si divergente -
opteaza in mod voluntar pentru conlucrare
in vederea solutionarii unei probleme comune
prin ajungerea la un acord reciproc avantajos 
◦ Rezolvarea unor conflicte : aria conflictelor cuprinde de la conflictele politice sau sociale de mare
amploare la conflictele cotidiene din familie ori de la locul de munca. in functie de amploare si tipul
acestora, ele sa pot fie interpersonale ori sa antreneze grupuri umane mari, uneori chiar state. in
rezolvarea lor, putem intalni mai multe ipostaze:
◦ abandonarea confruntarii, prin retragerea psihica si emotionala;
◦ reprimarea, prin refuzul de a lua act de existenta conflictului;
◦ confruntarea pura, in care scopul urmarit de fiecare este victoria;
◦ negocierea, care reprezinta o modalitate creativa de tratare a problemelor.