Subcarpa iiădeăCurbur ă

(Curburii)
 Desf şurare
- Se desfăşoară între v ile Trotuş şi Dâmbovi a având cea mai complex structur geologic şi
orografic . În componen intr mai multe unit i de ranguri deosebite.
 Limite
LIMITA CU CARPA II

Contactul cu subunit ile montane se face în cea mai mare m sur prin modific ri bruşte în peisaj,
muntele ridicându-se rapid deasupra culmilor şi depresiunilor subcarpatice.

Pân la valea Buz ului limita trece pe la vest de localit ile Tg. Ocna-Oituz-M n stirea Caşin-
Dragosloveni-Tulnici-Coza-Paltinu-Nereju-Neculele-Vintileasa-Bisoca (N)-Lop tari (N)-Iv ne u(N)-
Mlajet (N).

Pe acest aliniament ultimele culmi montane se afl la 950-1200 m şi domin spa iul subcarpatic limitrof
(depresiuni, culmi, platouri) prin diferen e de nivel de 200-450 m.

Dac muntele este bine împ durit, are v i înguste t iate în gresii şi microconglomerate (impune
masivitate şi în l ime), în Subcarpa i domin suprafe ele cu p şuni şi livezi.

Aliniamentul corespunde şi unui şir de sate de sub munte (în cadrul mun ilor, ele aproape c lipsesc).
LIMITA CU CARPA II

Problema care se pune aici este apartenen a culmei Ivăne u aflat între v ile Sl nic şi Bâsca Chiojdului.

Ea are câteva vârfuri la peste 1000 m, dar se men ine în general, la 800-900 m, este separat de mun ii
Penteleu şi Podul Calului, prin culoarul larg al v ii Bâsca Rosilei.

Este alc tuit din fliş paleogen, prezint o structur similar cu mun ii vecini, în cea mai mare m sur
are un peisaj specific tuturor culmilor montane de margine.

Între Bâsca Chiojdului şi Dâmbovi a, situa iile sunt şi mai complexe.

Desf şurarea aproape continu a unor depresiuni, în primul rand cu caracter structural, pe aliniamentul
unit ii geologice miocene de Sl nic (de la NE la SV) a dus la separarea unor culmi şi masive de fliş
paleogen, iar la vest de Prahova şi de fliş cretacic care au în l imi mai mici (sub 900 m) şi care şi-au
pierdut caracteristicile muntelui încadrându-se la sistemul dealurilor subcarpatice.

De aceea, contactul între munte şi dealuri descrie o linie sinuoas (Mlajet-Chiojdu-Ceraşu-Drajna-

M neciu Ungureni-Slanic-Petriceaua-Şotrile-Comarnic-Talea-Moroieni-Runcu-Cet eni).
LIMITA CU CARPA II

Ca urmare, în cadrul Subcarpa ilor se distinge un sector nordic, cu caracter de tranzi ie (Gh. Niculescu,
1971). Aceasta se caracterizeaz prin culmi dezvoltate în fliş paleogen şi cretacic înconjurate de
depresiuni axate pe structuri miocene.

Dac la est de Teleajen fizionomia lor se integreaz foarte bine dealurilor subcarpatice (fragmentare
mare; p şunile, fâne ele domin în raport cu p durea; alunec ri de teren şi toren ialitate, num r ridicat de
aşez ri), la vest de aceast vale elementele caracteristice muntelui (altitudini între 700 şi 900 m, versan i
povârni i; suprafe ele cu p duri extinse; aşez ri pu ine şi numai pe v ile principale; structur cutat şi
puternic fracturat tectonic etc.) sunt mult mai numeroase.

La nivelul văii Dâmbovi ei, Subcarpa ii Curburii r mân mai la sud în raport cu cei Getici.
LIMITA EXTERIOAR

Între Trotuş şi Buz u este relativ greu de precizat. Se poate trasa pe o ruptur de pant prezent la nivelul
interfluviilor la altitudini de 260 – 330 m, pe fâşia de trecere de la Pietrişurile de Cândeşti (acoperite de
depozit loessoid mai sub ire) la forma iunile noi (pietrişuri şi nisipuri) pe care se afl un depozit loessoid mai
gros.

Între Buz u şi Dâmbovi a limita are un traseu sinuos dar clar, cu p trunderi în spa iul subcarpatic pe v i şi
retrageri în dreptul dealurilor.
 Subunitati – caractereăgeologiceăşiăgeomorfologice
SUBCARPA II VRANCEI

-Între Trotuş şi Sl nicul de Buz u au partea dinspre munte înscris pe o structur cutat ; iar cea dinspre
câmpie pe o structur monoclinal .
-Se suprapun ariei de maxim activitate tectonic şi seismic a curburii date de tendin a de subduc ie a pl cii
M rii Negre sub orogenul carpatic;
-Re eaua hidrografic este adâncit mult dezvoltând îngust ri ale v ilor şi bazinete depresionare cu versan i
puternic înclina i cu o morfodinamic accelerat ; terasele sunt largi şi deformate neotectonic.
Depresiunile submontane

- Soveja, pe cursul superior al Şuşi ei; relief

colinar separat de v i cu poduri de teras
favorabile aşez rilor;
-Vrancei, pe Putna şi cei doi afluen i N ruja şi
Z bala; depozite miocene cutate cu blocuri de
sare (Vrâncioaia, Valea S rii, Andreiaşu de Jos)
şi izvoare minerale (Her str u); interfluviile
neuniforme în desf şurare şi fizionomie con in
vârfuri numite m guri la 800 m; terasele din
lungul Putnei şi Z balei sunt largi fiind numite
local „poduri”;
-Între Râmnice sau Bisoca-Neculele, drenat
de Râmnic şi afluen i; aspect colinar, tas ri pe
masive de sare.
Dealurile subcarpatice interne

-R chitaş, între Şuşi a şi Putna

- Ghergheleu, între Şuşi a şi Putna
-R iu u, între Putna şi Milcov
-Gârbova, între Milcov şi Râmnicul S rat
-Bisoca, la sud de valea Râmnicului S rat

- culmi axate pe cute faliate şi (la exterior) pe

forma iuni monoclinale sarmato-pliocene;
-v ile care le traverseaz - Şuşi a, Putna,
Milcov Râmnicu S rat - prezint îngust ri
antecedente;
-versan i cu intense degrad ri impuse de şiroire
şi alunec ri;
-forme de relief rezidual (pe Milcov, între
Andreiaşu şi Mera, exist un peisaj ruiniform
pe strate, alc tuite din gresii în alternan cu
marne şi argile, cu pozi ie vertical - „zidurile
de la Reghiu”).
Depresiunile externe intracolinare

-Câmpuri-R coasa pe Şuşi a,

-Vizantea -Livezile pe Viz u i,
-Vidra pe Putna,
-Mera pe Milcov,
-Dumitreşti pe Râmnicul S rat;

-au terase joase cu poduri largi pe când cele

înalte sunt fragmentate; apar frecvent
badlandsuri pe stratele puternic înclinate de
(hogback) şi pe brecia s rii şi versan ilor v ilor
Râmnic şi Râmna);
Dealurile subcarpatice externe

- puternic fragmentate şi alc tuite dominant din

forma iuni villafranchiene în strate redresate
aproape de vertical ;

- Ouşorul, între v ile Caşin şi Şuşi a; anticlinal

miocen
-Z br u i (Şuşi ei), la nord de Şuşi a, datorit
altitudinilor mai joase se mai numeşte
„Platforma Z br u i”
- Momâia (630 m): între Şuşi a şi Putna;
- M gura Odobeşti, 996 m, între Putna şi
Milcov; depozite pliocene dispuse monoclinal
- Deleanu (între Milcov şi Râmna)
- Bl jani, între Câln u şi Sl nicul de Buz u
- C p âna (între Râmna şi Râmnicul S rat)
SUBCARPA II BUZ ULUI ŞI AI PRAHOVEI

•Zona cu structura şi relieful cele mai complexe

•Interferen a între flişul paleogen grezos şi forma iunile miocene şi pliocene (argilo-nisipoase).
•Structuri cutate cu orient ri dominant NE-SV dar şi E-V, în l ate diferit
•Re eaua hidrografic a creat depresiuni pe sinclinale şi îngust ri pe anticlinale
•Energie de relief mare
•Relief de terase, lunci largi
•Dinamic de versant şi albie accelerate.
SUBCARPA II BUZ ULUI

- Între v ile Sl nicul de Buz u şi Teleajen; doar

în SV trec de pe Teleajen pe Cricovul S rat;

- Cuprind 3 subunit i:

-Prima subunitate, între v ile Sl nicul de

Buz u şi Buz u cuprinde:

- Depresiunea Lop tari (pe Sl nicul de Buz u,

la contactul cu muntele)
- Depresiunea P târlage situat pe Buz u;
- Dealurile Blidişel şi Dâlma
- Depresiunea Policiori (Berca - Arb naşi), unde
emana iile de gaze din adânc înc rcate cu ap şi
argil au dus la formarea unor platouri cu
vulcani noroioşi (Pâclele Mari, Pâclele Mici)
- A dou subunitate, între v ile Buz u şi
Teleajen, cuprinde Depresiunea Chiojd, închis
de Pintenul Iv ne u;

- A treia subunitate, între Buz u (la E şi N) şi

Cricovul S rat (la V), cuprinde:
- Depresiunea Nişcov, str b tut de râul
omonim;
- Dealul Ciolanu, Dealul Istri a şi Dealul Mare;

Între cele trei subunită i se află valea Buzăului.

SUBCARPA II PRAHOVEI - Între v ile Teleajen, Cricovul S rat şi Dâmbovi a; cuprind Subcarpa ii
Teleajenului şi Subcarpa ii Ialomi ei

Subcarpa ii Teleajenului
- Subunitatea intern : - dealuri (Bughei, Câmpini ei etc.); - depresiuni: V lenii de Munte, Sl nic, Aluniş,
Brebu, Câmpina, Comarnic;
- Subunitatea extern : dealurile B icoi, intea, Degera i, Bucovel; Depresiunea Mislea-Podeni.
Subcarpa ii Ialomi ei (la V de Prahova):

- depresiuni (Fieni, Pucioasa, Ocni a, Vulcana etc.);

- dealuri (Talei, Bezdeadului, B rbule ului, Ocni ei, Vulcanei etc.) cu altitudini de 500 – 800 m.
 Relieful structural
•Subcarpa ii dintre Trotuş şi Dâmbovi a constituie sectorul cel mai complicat din punct de vedere structural
datorit unei evolu ii neozoice agitate.
•Aici avantfosa a avut l imea cea mai mare.
•În cadrul ei mişc rile de cutare din paleogen şi miocen au creat culmi (Iv ne u) dinspre Carpa i.
•În miocen acest spa iu a func ionat ca un arhipelag cu arii locale de subsiden activ în care se acumulau
sedimente de molas .
•În pliocen se exondeaz o fâşie în vecin tatea muntelui, iar subsiden a se generalizeaz în rest.
•Mişc rile tectonice de la finele pliocenului cuteaz forma iunile dinspre munte şi unele sectoare externe
dintre Teleajen şi Buz u creând mai multe anticlinale şi sinclinale faliate.
•La exterior structura e determinat de mişc rile tectonice din cuaternar. Ele au determinat:
•Între Trotuş şi Sl nicul de Buz u o structur monoclinal (uneori stratele sunt ridicate la vertical - Mg.
Odobeşti)
•Între Sl nicul de Buz u şi Dâmbovi a exist o structur în cute largi, determinat în mare parte de ridicarea
sâmburilor de sare.
•Au rezultat dealuri pe boltiri anticlinale (Bucovel, Degera i, B icoi) ce au închis depresiuni pe sinclinale
(Podeni, Milslea).
•Astfel s-au individualizat trei arii distincte structural:
- sub munte – cute vechi, strânse, faliate (cute solzi) similare cu cele din paleogenul
montan. Ele încadreaz depresiuni sinclinale faliate (Sl nic, Drajna-Chiojd)
- în centru – un ansamblu de cute largi mio-pliocene (faliate)
- la exterior – monoclin sau boltiri diapire
•Neotectonica din cuaternar a ridicat în ansamblu acest sector subcarpatic, dar diferit ca intensitate.
•Râurile care s-au format în cuaternarul superior, prin adâncire, au accentuat contactele petrografice şi
structurale (abrupturi) şi a creat un relief structural derivat (butoniere, cueste secundare) la Pâclele – Beciu,
Sudi i – Rotari.
•În unitatea exterioar (monoclinal ) eroziunea a creat şiruri de cueste (frecvent în dou trepte pe Sl nicul de
Buz u), suprafe e şi platouri structurale, hogbacks-uri (Vrancea), v i structurale (cu versan i pe care se
produc alunec ri, şiroire, toren i).
 Relieful petrografic

•Subcarpa ii sunt alc tui i din roci sedimentare foarte variate ca alc tuire mineralogic , grad de cimentare,
propriet i fizice şi mecanice.
•Rocile se g sesc în strate cu grosime deosebit şi în alternan e multiple.
 Versan iăabrup iă– Bâsca Chiojdului

Relief dezvoltat pe gresii şi conglomerate

Are o mare desf şurare pe pachete groase de roci.
Interfluvii de tip cuest , cu vârfuri ascu ite şi chiar cu
început de turnuri, versan i abrup i (pe Bâsca Chiojdului).

Relief dezvoltat pe nisipuri, pietrişuri, bolovănişuri slab

cimentate
Sp larea în suprafa şi şiroirea au creat un relief specific,
marcat pe por iuni mari de versant cu şan uri şi ş n ule e
de şiroire, separate de creste şi turnuri. În depozitele
groase, sarma iene au rezultat trovan i (în bazinele v ilor
Doftana, Bâsca Chiojdului).

Trovan iă–Chiojdu
Relief dezvoltat pe faciesuri argiloase, argilo-marnoase, argilo-nisipoase
Sunt roci cu rezisten redus şi cu plasticitate ridicat . Versan ii de pe aceste roci au o dinamic foarte
accentuat (procese de alunecare, curgeri noroioase). Alunec ri – simple, în trepte, valuri. Un fenomen
aparte (legat de argil , gaze naturale şi ap freatic ) este cel al apari iei Vulcanilor Noroioşi (în arealul
localit ilor Berca, Arb naşi, Beciu)

VulcaniăNoroioşiă– Berca

Alunecare – BudaăCr ciuneşti

Relieful dezvoltat pe calcare
•Ocup suprafe e reduse – mici lapiezuri, abrupturi reduse (Dealul Istri a).

Relieful dezvoltat pe ghips

•Apare frecvent în depozite miocene pe care se individualizeaz forme de dizolvare şi şiroire (Dealul Bisoca,
la Ceraşu în estul bazinului Drajna, pe interfluviul dintre Sl nic şi Crasna).

Relieful dezvoltat pe sare şi brecia sării

•Cele dou forma iuni apar in miocenului şi apar la zi pe mai multe aliniamente în Subcarpa ii de Curbur : -
la contactul cu muntele (Jitia-Bisoca, Meledic-Valea S rii, Jgheabu, Sl nic Prahova – Telega); - spre exterior
(Bâsculi a, S reni-Trestioara).
Dizolvarea asociat cu şiroirea, curgerile noroioase, au creat un relief complex, cu forme de suprafa şi de
adânc. La suprafa : lapiezuri, nişe de dizolvare, mici doline şi peşteri (dezvoltate mai ales la contactul dintre
blocurile de sare şi argila salifer ).

Versant pe calcare – Dl.ăIstri a Formeădeăşiroireăpeăsareă- Mânz leşti

 Caracteristici climatice
Caracter temperat – continental
Apari ia föehn-ului duce la usc ciune şi secete în sezonul cald şi la existen a unor ierni mai surte şi mai
blânde

Poten ialul termic

•Temperatura medie anual are valori cuprinse între 7-80C şi 10-110C

•Influen ele foehnale determin creşteri de 0,5 – 1,5 grade pe culmile de la exteriorul Subcarpa ilor

Regimul precipita iilor

•Cantită ile medii anuale cele mai mici (sub 600 mm) se înregistreaz la contactul cu câmpia. La
marginea muntelui cantit ile anuale cresc pân în jur de 750 mm.
 Caracteristici hidrologice
Apele minerale
•Clorosodice simple (apar prin sp larea masivelor de sare sau a breciei s rii) la Sl nic, Telega
•Sulfuroase, cele mai frecvente în Subcarpa i, str bat depozite paleogene grezoase, marno-grezoase, la
Ceraşu, Câmpina, Pucioasa
•Sulfatate la Berca, S rata Monteoru, Moreni, Vulcana-Bai
•Iodurate şi bromurate, în forma iuni miocene la Berca, S rata Monteoru, Vulcana-B i

Râurile
•Re ea hidrografic alohton (de provenien carpatic ) şi autohton
•Primele au un regim de scurgere bine conturat, iar aportul de ape din Subcarpa i nu le modific esen ial
(Ialomi a cu Prahova şi Doftana, Teleajenul, Buz ul, Putna, Trotuşul)
•Râurile autohtone apar in la 3-4 genera ii. Cele mai însemnate au izvoare la marginea mun ilor sau au bazine
extinse. Bizdidelul afluent al Ialomi ei, Cricovul S rat al Prahovei, S r elul şi Sl nicu de Buz u. Au ap
permanent, dar debitul e fluctuant (ape mari primvara şi mici vara)
•La acestea se adaug re eaua de bazine mici care se dezvolt în Subcarpa i şi care vara pot seca, dar dup
precipita ii toren iale prezint un poten ial morfodinamic foarte mare
•Volumul scurgerii e mai important în martie-aprilie.
•Ape mari de prim var (50% din scurgere în martie - iunie) şi viituri de var , ape mici iarna.

Lacurile:
•De tasare în forma iuni salifere: Meledic
•Saline pr buşite: Sl nic, Telega
•Lacuri de acumulare: Pucioasa (pe Ialomi a).
 Caracteristiciăaleăvegeta iei
P durile

•P durile de gorun au cea mai larg r spândire, limita superioar poate ajunge la 700-800 m iar cea inferioar
la aproximativ 300 m. În Subcarpa ii Buz ului se asociaz cu carpini (Carpinus orientalis), mojdrean
(Fraxinus ornus), stejar pufos (Quercus pubescens).
•In afara gorunetelor pure (tot mai rare) apar şi asocia ii de tip şleau de deal. Acestea au şi fag, carpen
(Carpinus betulus), ulm (Ulmus procera), paltin (Acer platanoides), jugastru (Acer campestre), tei (Tilia
cordata), frasin (Fraxinus excelsior).
•P durile de fag (în care se g seşte şi carpen şi chiar brad) sunt de regul la peste 700-900 m altitudine.
Pajiştile

•Au caracter secundar şi sunt prezente mai ales în

depresiunile mari utilizate agricol (creşterea
animalelor).
•Prezint o xerofitizare puternic ; al turi de ierburi
(p iuş, b rboas , pir etc.) se adaug tuf rişuri (c tin ,
p ducel, m ceş, porumbar).

Vegeta ia azonal şi intrazonal

•Vegeta ia de lunc cu plop, salcie, arin etc.

•Vegeta ia de s r turi cu specii halofile (Salicornia
sp., Artemisa sp., Nitraria schoberi – în arealul G rdur ri ă(Nitrariaăschoberi)
vulcanilor noroioşi etc.)
 Caracteristici ale solurilor
•Cernisoluri - prezen a lor e favorizat de condi iile litologice locale: feoziomuri marnice (pe marne),
rendzine (pe calcare – Dl. Istri ei).

•Luvisoluri (suprafe e întinse) – preluvosoluri (în general pe versan i), luvosoluri (tipice, albice) şi
planosoluri (pe suprafe e plane, slab ondulate, cvasiorizontale).

•Cambisolurile – eutricambosoluri (pe versan i, uneori în asociere cu preluvosoluri), districambosoluri (spre

contactul cu muntele).

•Soluri hidromorfe (hidrisoluri) influen ate de condi ii locale de umiditate stagnant (stagnosoluri) sau
freatic / în depresiuni (gleiosoluri).

•Soluri halomorfe (salsodisoluri) în arealele cu roci salifere.

•Protisoluri - regosoluri (pe versan ii povârni i); aluviosoluri (în luncile râurilor)

•Antrisoluri – erodosoluri/antrosol erodic (pe versan i puternic afecta i de procese de şiroire şi sp lare,
toren ialitate, ca urmare a interven iei antropice).
 Rezerva ii naturale
•Platourile de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici cu vulcanii noroioşi

•„Focuri vii” la Andreiaşu şi Terca (comuna Lop tari)

•Carst pe sare la Meledic, Sl nic

•Blocurile de calcar de la B dila (comuna Vipereşti)

„Focuri vii”ăla Terca

 Popula ia
•Subcarpa ii Curburii este una dintre regiunile bine populate (mai mult de 750.000 locuitori) din România

•Subcarpa ii Vrancei şi Buz ului - 70 – 100 loc/km2

•Subcarpa ii Prahovei - 250 loc/km2

 Aşez rile

•Sate ap rute în primul mileniu dezvoltate în locuri ad postite, lâng munte, pe versan i sau pe v i secundare.
•Sate ap rute în mileniul al doilea când a început un proces de roire spre culoarele v ilor şi depresiunilor
principale şi treptat la contactul cu câmpia.
•La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX au ap rut sau s-au dezvoltat aşez rile în lungul c ilor de
comunica ie, în vecin tatea oraşelor, în ariile de exploatare a resurselor.
•Cele mai multe orase au ap rut în ultimii 150 ani.
•Extrac ia petrolului a stat la baza dezvolt rii unor localit i care au devenit oraşe: Câmpina (1866), B icoi
(1848).
•Exploatarea s rii a determinat apari ia oraşului Sl nic (1892).
•Valorificarea terapeutic a izvoarelor a dezvoltat localitat ile Pucioasa (1911)
Aşez rile urbane
•Majoritatea în culoarele mari de vale, iar cartierele lor se desf şoar pe terase sau pe glacisurile de la baza
versan ilor.
•Oraşele mai mici sunt concentrate pe v i secundare, şi p streaz înc aspectele structurale şi texturale ale
aşez rilor rurale.
•Câmpina (cu 32.935 loc. este orasul cu cea mai mare m rime demografic ) - rafinarea petrolului, reparatii
de utilaje petroliere, industria lemnului.
•Moreni - exploatarea petrolului.
•Comarnic si Fieni - industria materialelor de constructie.
•Breaza, V leni de Munte şi Sl nic - func ie balneo-climateric , reziden ial şi de activit i industriale.
•Pucioasa, B icoi, Plopeni, Boldeşti-Sc eni - activitati industriale.
•Panciu, Odobeşti şi Urla i - functii agroindustriale.

Aşez rile rurale

•Atestate mai ales în secolele XIV-XVI.
•Risipite, r sfirate (pe versan i), lineare (se pot înşirui pe mul i km.), poligonale regulate (în depresiuni)
•Agroindustriale, exploat ri de petrol (Berca), materiale de construc ie, balneare (S rata Monteoru – izvoare
s rate; aici se afl o „min -sond ” cu exploat ri de i ei prin sistemul galeriilor) etc.
 Resurse de subsol
• i ei: Aninoasa, Moreni, Gura Ocni ei, Boldeşti, intea, B icoi, Câmpina, Urla i, Ariceşti-Zeletin, P cure i,
S rata Monteoru, Berca, Arb naşi etc.

•Cărbune (de calitate inferioară): Sotânga, Gheboieni, Filipeştii de P dure etc.

•Nisip cuar os: V lenii de Munte

 Utilizarea terenurilor
•Pân acum aproximativ 150 de ani dominau p durile, al turi de ele se g seau şi p şuni şi fâne e.
•La sfârşitul secolului al XIX-lea au ap rut primele degrad ri de teren ca urmare a defriş rilor.
•Creşterea aşez rilor şi implicit a num rului de locuitori a determinat creşterea suprafe elor agricole (arabil,
p şuni şi fâne e, apoi vii şi livezi), dar şi a spa iilor construite
•Arabilul (culturi de porumb, grâu, secar , orz, orzoaic ) este extins în depresiunile mari.
•P şunile şi fâne ele au extensie mare pe versan i sau pe v ile secundare.
•Livezi - dominant de meri şi pruni (mai ales în bazinul Teleajenului).
•Vi a de vie - comunele de la exteriorul Subcarpa ilor de Curbur între Teleajen şi Sl nicul de Buz u (Dealul
Mare-Istri a cu centre la Pietroasele, Tohani, Urla i, Valea C lug reasc etc.). La est de Sl nicul de Buz u
sunt podgoriile (Coteşti, Odobeşti, Jariştea, Panciu) dezvoltate la contactul glacisului cu câmpia.