Subcarpații curburii

MANTA MIHAI-RADU
GEOGRAFIE
GRUPA 303
Localizare și vecini

Reprezintă cea mai largă şi mai complexă subunitate a Subcarpaţilor.

Denumirea este legată de aceea a formei în plan a lanţului Carpaţilor, pe care îi înconjoară pe
latura externă, amândouă descriind un uriaş „cot” prin care se realizează o trecere de la direcţia
nord – sud la alta, est – vest.
 Limite şi vecini:
- se desfăşoară între Trotuş şi Dâmboviţa;
- sunt situaţi la contactul dintre Carpaţii de Curbură (în nord) şi Câmpia Română (sud şi est);
- în vest se învecinează cu Subcarpaţii Getici şi Podişul Getic, iar în nord cu Subcarpaţii Moldovei:
 Limita faţă de Carpaţii Curburii:
Are un traseu sinuos, desfăşurându-se în lungul unor localităţi ;între culmile montane şi Subcarpaţi
există o diferenţă de nivel de până la 100 – 300 m, exprimată prin versanţi cu pantă accentuată
acoperiţi cu păduri de fag sau de amestec (fag şi conifere); coincide şi cu desfăşurarea unor linii de
fractură importante care separă unităţi structurale cu alcătuire petrografică diferită (gresii în munte;
marne şi argile în dealuri). Limita către câmpie: este trasată pe aliniamnetul unor localităţi, dar: între
Dâmboviţa şi Buzău: Subcarpaţii se termină brusc prin versanţi povârniţi; între Buzău şi Trotuş: trecerea
se face lin printr-o pantă ce coboară de la 260 m la 130 m;
Subunități
I. SUBCARPAŢII VRANCEI

Se întind între văile Trotuşului, la nord şi Slănic, la sud; la vest: sunt dominaţi de culmile Munţilor Vrancei, iar la răsărit trec brusc sau uneori lent spre Câmpia Siretului; cuprind:

 Depresiuni interne (submontane):

 Depresiunea Vrancei:

Se desfăşoară între Şuşiţa, la nord şi Râmnic, la sud; are aspectul unui culoar, cu altitudini de 700 m; se axează pe o structură cutată complexă în care predomină mai multe
sinclinale; în cadrul ei există mai multe bazinete depresionare (Soveja, Tulnici, Năruja, Paltin, Nereju, Jitia) care au vatra la 400 – 450 m;este închisă la est de un şir de dealuri;

 Şirul dealurilor subcarpatice interne:

 Dl. Ouşoru (753 m): la nord de Şuşiţa; Dl. Răchitaş (927 m): între Şuşiţa şi Putna; Dl. Răiuţu (957 m): între Putna şi Milcov; Dl. Gârbova (974 m): între Milcov şi Râmnicul Sărat;Dl.
Bisoca (943 m): la sud de valea Râmnicului Sărat;

Versanţii acestora sunt afectaţi de alunecări de teren şi ravene. Eroziunea a creat pe Milcov, între Andreiaşu şi Mera, un peisaj ruiniform (pe stratele alcătuite din gresii în
alternanţă cu marne şi argile cu poziţie verticală): „zidurile de la Reghiu” (rezervaţie naturală); În localitatea Andreiaşu, pe versantul drept al Milcovului, pe tereasa de 20 – 25 m se
manifestă fenomenul natural „Focurile vii” (datorat autoaprinderii la suprafaţă a gazelor naturale care se strecoară de la adâncimi mari, printre crăpăturile stratelor de gresii);

 Şirul depresiunilor intracolinare este reprezentat de bazinete depresionare, a căror vatră este situată la 350 – 400 m:

Răcoasa pe Şuşiţa; Vizantea pe Vizăuţi; Vidra pe Putna; Mera pe Milcov; Dumitreşti pe Râmnicu Sărat;

 Dealurile subcarpatice externe:

 Dl. Zăbrăuţiului (Şuşiţei): la nord de Şuşiţa, datorită altitudinilor mai joase se mai numeşte „Platforma Zăbrăuţi”;

 Dl. Momâia (630 m): între Şuşiţa şi Putna;

 Măgura Odobeşti (996 m): între Putna şi Milcov; este cel mai înalt deal din Subcarpaţii Curburii;

 Dl. Deleanu (693 m): între Milcov şi Râmna;

 Dl. Blăjani (483 m): între Câlnău şi Slănicul de Buzău;

 Dl. Căpăţâna (592 m): între Râmna şi Râmnicul Sărat;

 II. SUBCARPAŢII BUZĂULUI
Se desfăşoară între văile Slănicul de Buzău şi Teleajen; doar în sud-vest trec de pe Teleajen pe Cricovul Sărat; În nord sunt
net dominaţi de culmile Munţilor Buzăului, iar la sud se termină brusc deasupra câmpiei (diferenţa de nivel între cele două unităţi
de relief este ce cca 200 – 400 m);
Cuprind mai multe subunităţi:
 Prima subunitate se desfăşoară între văile Slănicul de Buzău şi Buzău şi cuprinde:
- Depresiunea Lopătari situată pe Slănicul de Buzău, la contactul cu muntele;
- Depresiunea Pătârlage situată pe Buzău;
- Dealurile Blidişel (819 m) şi Dâlma (800 m);
- Depresiunea Policiori (Berca - Arbănaşi): în vatra căreia emanaţiile de gaze din adânc încărcate cu apă şi argilă au dus la
dezvoltarea unor platouri cu vulcani noroioşi (Berca, Pâclele Mari, Pâclele Mici, Arbănaşi);
 A două subunitate se desfăşoară între văile Buzău şi Teleajen şi cuprinde Depresiunea Chiojd, închisă de Pintenul Ivăneţu;
 A treia subunitate se desfăşoară între Buzău (la est şi nord) şi Cricovul Sărat (la vest) şi cuprinde:
- Depresiunea Nişcov: străbătută de râul cu acelaşi nume;
- Dealul Ciolanu, Dealul Istriţa (750 m) şi Dealul Mare (609 m);
- La obârţia văii Săratei, într-un bazinet depresionar s-a dezvoltat staţiunea balneoclimaterică Sărata Monteoru (pe baza
unor bogate izvoare ce apar la baza versanţilor); aici se află celebra „mină-sondă” cu exploatări de ţiţei prin sistemul galeriilor;
Între cele trei subunităţi se află valea Buzăului.
 III. SUBCARPAŢII PRAHOVEI
Se desfăşoară între văile Teleajen (la est) şi Dâmboviţa (la vest); cuprind:
- Subcarpaţii Teleajenului
- Subcarpaţii Ialomiţei;
 Subcarpaţii Teleajenului cuprind:
- Subunitatea internă este alcătuită din:
Dealuri relativ bine împădurite cu înălţimi mari pe aliniamentul celor doi pinteni
paleogeni (Homorâciu şi Văleni);
Depresiuni: Vălenii de Munte, Slănic, Aluniş, Câmpina, Comarnic;
- Subunitatea externă cuprinde:
Dealurile Băicoi, Degeraţi, Bucovel;
Depresiunea Podeni.
Geologie

Se disting prin cea mai complexă structură geologică din tot ansamblul Subcarpaţilor, determinată de:
- fundamentul de platformă (moesic şi dobrogean) cade spre munte în câteva trepte care la rândul lor sunt fragmentate
de falii transversale rezultând blocuri cu poziţie verticală diferită;
- suprastructura sedimentară care aparţine neozoicului este formată din gresii, marne, argile, conglomerate şi calcare,
- aceste strate sunt cutate în mai multe sinclinale şi anticlinale; cutele sunt mai strânse şi faliate către munte şi mai largi către
exterior;
- între Trotuş şi Slănicul de Buzău formaţiunile pliocen – cuaternar inferioare alcătuiesc o structură monoclinală în care uneori
stratele au fost redresate la verticală;
- la vest de Slănicul de Buzău se impun „pinteni paleogeni” (Pintenul Ivăneţu şi Pintenul de Văleni), dealuri cu alcătuire
predominant grezoasă (similară munţilor), dar cu înălţimi şi fizionomie subcarpatică;
- apar „sâmburi de sare” care în ascensiunea lor către suprafaţă au dus la boltiri diapire cu dimensiuni diferite; uneori
eroziunea a scos la zi sarea în versanţii văilor;
- la vest de Teleajen sunt formaţiuni mai vechi (cretacice şi paleogen) cutate şi faliate;
Subcarpaţii Curburii au suferit în pleistocenul superior intense mişcări de ridicare ce au determinat înălţimi de peste 700 m (în
unele locuri peste 900 m). Aceste ridicări continuă şi în prezent, dar cu o intensitate mai redusă.
Faptul că fundamentul în sectorul vrâncean aparţine unei microplăci care se subduce spre vest şi nord – vest facilitează
producerea mişcărilor seismice.
Hidrografie

Este formată din râuri afluente Siretului, Ialomiţei şi, în vest, se varsă câteva în Dâmboviţa;
Râurile care izvorăsc din Carpaţi şi traversează în întregime Subcarpaţii (Putna, Râmnicu Sărat, Buzău, Teleajen, Prahova,
Ialomiţa, Dâmboviţa) iar altele doar parţial (Zăbala, Doftana): au albii largi prin care curg debite mari (10 – 20 m3/s);
Râurile subcarpatice cu izvoare la marginea muntelui (Şuşiţa, Slănic, Proviţa) sau pe versanţii dealurilor înalte (Milcov,
Râmna, Cricovul Sărat, Cricovul Dulce): au albii largi, dar debite mai mici (1 – 3 m3/s);
În sezonul cald, în intervalele secetoase, albia minoră se reduce mult ca lăţime, iar uneori la cele mai mci chiar seacă;
 Lacurile:
- Microdepresiuni de tasare în formaţiuni salifere: Meledic;
- Saline prăbuşite: Slănic, Telega;
- Lacuri de acumulare: Pucioasa pe Ialomiţa (pentru a satisface necesităţile economice ale oraşului Târgovişte).
 Ape minerale:
- Au conţinut variat de săruri;
- Provin din circulaţia prin depozite miocene;
- Au fost captate şi folosite în scop balnear: Sărata Monteoru, Moreni, Pucioasa, Vizantea, Soveja;
- Ape iodurate sulfatate: Poiana, Câmpina, Vulcana.
Vegetație

 Este reprezentată de păduri de foioase, alcătuite din gorun şi gorun cu carpen,

iar spre exterior gorun cu gârniţă, cer, tei;
- La contactul cu muntele şi pe dealurile mai înalte apar păduri de fag în
amestec cu bradul (la peste 800 m) sau cu gorunul (la sub 700 m);
- Între Buzău şi Râmnicul Sărat, silvostepa înaintează mult pe dealurile de la
exterior, datorită efectelor foehnale;
- O mare parte din aceste păduri a fost defrişată, locul lor fiind luat de pajişti
secundare şi mai ales de culturi pomicole, viticole sau cerealiere.
- În Subcarpaţii Buzăului (datorită condiţiilor climatice locale şi expoziţiei
versanţilor) apar plante termofile (scumpie, mojdrean, liliac sălbatic);
- Pe terenurile argilo – grezoase sărăturate de la Pâclele Mari: endemisme
(Nitraria schoberi - gărdurăriţa);
- În luncile râurilor mari există zăvoaie;
- Pe argile sărăturoase: plante halofile (Slănic, Telega, Meledic).
Soluri

 Solurile:
- Molisoluri: în jumătatea exterioară a subcarpaţilor;
- Cambisoluri: pe dealurile subcarpatice mai înalte, sub pădurile
de foioase ca şi în depresiunile mai închise;
Utilizarea terenului

Până acum aproximativ 150 de ani dominau pădurile, alături de ele se

găseau şi păşuni şi fâneţe.
•La sfârşitul secolului al XIX-lea au apărut primele degradări de teren ca
urmare a defrişărilor. •Creşterea aşezărilor şi implicit a numărului de locuitori a
determinat creşterea suprafeţelor agricole (arabil, păşuni şi fâneţe, apoi vii şi
livezi), dar şi a spaţiilor construite
•Arabilul (culturi de porumb, grâu, secară, orz, orzoaică) este extins în
depresiunile mari.
•Păşunile şi fâneţele au extensie mare pe versanţi sau pe văile secundare.
•Livezi - dominant de meri şi pruni (mai ales în bazinul Teleajenului).
•Viţa de vie - comunele de la exteriorul Subcarpaţilor de Curbură între Teleajen
şi Slănicul de Buzău (Dealul Mare-Istriţa cu centre la Pietroasele, Tohani, Urlaţi,
Valea Călugărească etc.). La est de Slănicul de Buzău sunt podgoriile (Coteşti,
Odobeşti, Jariştea, Panciu) dezvoltate la contactul glacisului cu câmpia.
Arii protejate

Relief carstic dezvoltat pe sare: Meledic, Slănic;

- Calcarele de la Bădila;
- „focurile vii” de la Andreiaşu şi Lopătari;
- Vulcanii noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici;
Bibliografie

 Ielenicz M., Ghincea M., Pătru, I., Subcarpații României, Editura

Universitară, ediția a II-a, București, 2005