Curs1

Pozitia geografica a Romaniei

Romania are o suprafata de 238.391 kmp, fiind un stat de marime mijlocie in cadrul Europei. Tara
noastra este traversata de paralela de 450N care trece prin apropierea localitatiilor Ciclova Romana, Baia de
Arama si Sulina. Ca urmare, Romania este situata in plina zona temperata, cuprinsa intre
4801516N(Horodistea) si 4303707S(Zimnicea). Prin Romania se desfasoara meridianul de 25 0E, care trece
prin centrul tarii pe langa orasul Fagaras iar la Pitesti se intersecteaza cu paralela de 45 0N. Extremitatiile
matematice sunt 2904124E(Sulina) si 2001544V(Beba Veche). Ca urmare, teritoriul Romaniei se desfasoara
pe 403759 latitudine nordica(apr 525km) si 902540 longitudine estica(apr 740km). In functie de aceste
coordonate, intre tinuturile nordice si sudice se observa o diferenta in ceea ce priveste durata sezonului de
vegetatie, a tipurilor de culturi, a perioadei de executie a lucrarilor agricole si chiar si rezultatele productiei
agricole.
In cadrul Europei, Romania se situeaza la distante aproximativ egale de capul Rock (apr 2950km) in
sud-vest, de Muntii Ural(2600km) in est, de capul Nord(2800km) in nord iar catre sud distantele scad ajungand
la 1050km fata de Capul Matapan(Peninsula Pelopones). Ca urmare a acestei pozitii, Romania se situeaza in
partea central estica a continentului iar pe teritoriul sau se resimt influente geografice nordice, sudice, estice si
vestice. Aceste influente sunt reflectate prin:
a.

b.

c.

d.

Desfasurarea principalelor structuri geologice din estul si centrul Europei au condus la forma actuala
a reliefului tarii. Unitatiile de platforma au rezultat din fragmentarea placii est-europene, orogenul
carpatic a luat nastere in urma deplasarii si coliziunii placilor din Vorland cu cele transilvane si pontice.
Influente de natura climatica ne aflam in plin climat temperat dar se resimt influente umede si
racoroase din vest, dar si din sud, nord sau est in functie de activitatea cliclonilor sau anticiclonilor.
Astfel in sud si sud-est climatul este arid, secetos, cu viscole si geruri fata de centru si vest unde este
moderat termic. In partea de nord este mai umed si mai rece datorita maselor scandinavo-baltice, fata
de sud si sud-vest unde se resimt influente mediteraneene cu ierni mai blande si mai calde.
Influente de natura bio-pedogeografica pe teritoriul tarii se desfasoara contactul dintre padurile
nemorale din vestul Europei cu stepa din estul Europei. Influentele mediteraneene au determinat
aparitia elementelor termofile cum ar fi iasomia, castanul comestibil, scumpia, liliacul salbatic, alunul
turcesc dar si a unor specii de animale ca vipera cu corn, scorpionul, broasca testoasa si altele. Invelisul
de soluri reprezinta o combinatie intre solurile molice din estul continentului cu cele argiloiluviale si
cambice din vestul si nordul Europei.
Influente in ceea ce priveste unele culturi agricole cunoscut este faptul ca prin nordul tarii trece limita
de nord a desfasurarii culturilor de vita-de-vie iar la est si la sud a culturii de floarea-soarelui iar in nord
si nord-vest a culturilor de cartofi si secara.
Curs2
Unitatile morfo-structurale ale Romaniei

Aspectul actual al structurii teritoriului romanesc a dus la aparitia a doua categorii de unitati morfo-structurale:
A. Unitati morfo-structurale de platforma formeaza domeniul pericarpatic(Vorlandul)
B. Unitati morfo-structurale de orogen reprezentate de domeniul carpatic.
Limita dintre unitatile de orogen si cele de platforma este data de falia pericarpatica. Aceasta apare la zi de la
grnita de nord a tarii pana la Valea Trotusului de unde se continua in adancime pana la Valea Dunarii, la Drobeta
Turnu Severin

Unitatile de platforma din Romania

Acestea apartin unor zone consolidate cu un fundament rigid care si-au incheiat evolutia in ciclul alpin. Spre
Carpati, acest fundament se inclina iar spre suprafata este acoperit de o cuvertura sedimentara necutata. Acest
fundament dur cat si compartimentarea tectonica ampla determina un grad ridicat de seismicitate anumitor zone

din Romania. Unitatile de platforma se desfasoara la exteriorul Carpatilor cu o mai mare dezvoltare in Campia
Romana, Podisul Moldovei, Podisul Getic, Dobrogea, patrunzand uneori in fundamentul subcarpatic si carpatic.
a.

Platforma moldoveneasca se afla la est de falia Siret si nord de Falia Bistritei. Reprezinta sectorul
sud-vestic al Platformei est-europene(Rusa), al carei fundament coboara in trepte sub orogenul
carpatic. Datorita flisului carpatic apar o serie de probleme in ceea ce priveste limita de contact. Astfel,
la est de Carpati limita este trasata pe aliniamentul localitatilor Vicovul de Sus-Paltinoasa-Targu
Neamt-Buhusi-Gura Vaii. La sud, limita urmareste falia de profunzime ce uneste localitatiile FalciuBogdana-Crasna. Astfel se observa ca partea sudica a Podisului Moldovei nu se afla pe unitatea
structurala a Platformei Moldovei.
Fundamentul Platformei Moldovei este format din roci mezo-metamorfice ce au fost cutate in
proterozoic iar deasupra se gaseste o patura sedimentara cu o grosime de peste 6000m. In nordul
Podisului Moldovei apar depozite badeniene iar la suprafata se intalnesc formatiuni decritice si
calcaroase(calcare oolitice si gresii calcaroase). La sud, rocile sunt mai moi, din pliocen, nisipuri si
tufuri vulcanice.

b.

Depresiunea pre-dobrogeana se afla in sudul Podisului Moldovei si face parte din Platforma Scitica.
In partea nordica fundamentul este format din roci ce apartin Platformei Moldovei iar in partea centrala
si de sud apar formatiuni similare cu cele din Dobrogea de nord. Astfel intalnim roci cristaline si
granite peste care s-a depus o cuvertura care inclina spre sud si sud-est unde s-a dezvoltat un relief cu
structura monoclinala si in care eroziunea a creat forme specifice.

c.

Platforma valaha este parte a Platformei Moesice, este alcatuita din sisturi cristaline cutate la sfarsitul
precambrianului care se inclina spre nord pe aliniamentul localitatiilor Bucuresti-Slatina-Craiova,
coborand pana la adancimi de -900m. Peste fundament se dezvolta o cuvertura sedimentara groasa
formata de-a lungul mai multor cicluri de sedimentare(roci dentritice: calcare, dolomite, marne,
nisipuri, argile, loes).

d.

Podisul Dobrogei este format din 3 compartimente structurale diferentiate:

1.

2.

Masivul nord-dobrogean delimiteaza in sud Falia Peceneaga-Camena care se

prelungeste dincolo de Dunare spre Campia Romana. Acasta s-a format in urma cutarilor
hercinice din paleozoicul superior si in urma miscarilor himerice vechi din triassic si
jurassic, fiind considerata o zona alpina veche dezvoltata in interiorul unei platforme.
Platforma sud-dobrogeana situata la sud de Falia Ovidiu-Capidava, pe un fundament
alcatuit din roci cristaline, acoperite de un sedimentar vechi cu o structura tabulara.

Unitatile de orogen din Romania

Acestea s-au format prin strangerea unor fose geosinclinale intre Platforma Moldovei, Platforma Valaha si
Subplaca Intraalpina ce se gaseste la marginea Depresiunii Panonice. Au luat nastere in diferite etape de evolutie
prezentand caractere structurale distincte. Unitatiile de orogen ocupa 60% din suprafata tarii si sunt formate
predominant din structuri cristaline cutate, uneori sariate sau deversate cat si afectate de vulcanism.

Carpatii Orientali prezinta 3 unitati structurale:

a.

Zona cristalino-mezozoica aflata in parrea centrala, alcatuita din sisturi cristaline si granite peste care
apare o patura sedimentara alcatuita predominant din calcare de varsta triassica si jurassica. Cuprinde
masivele: Maramures, Rodna, Suhard, Obcina Mestecanis, Rarau, Giumalau, Ciuc, Bistritei, Persani.

b.

Zona flisului este situata la est de zona cristalina, alcatuita din depozite detritice cretacice si
paleogene. Au grosimi mari si prezinta strate cutate si sariate deversate spre est. Flisul este format din
roci detritice de tip marne, argile, gresii, conglomerate, care au luat nastere in cretacic si paleogen.
Flisul poate fi de doua categorii:
- Flisul intern - se afla in estul zonei cristalino-mezozoice, format din roci sedimentare
predominat cretacice; acest flis a fost cutat si adus la suprafata de miscarile laramice,
conducand la aparitia unitatilor de tip panza: panza getica, panza de Ceahlau, panza de
Sinaia.
- Flisul extern se desfasoara la exteriorul Carpatilor Orientali, s-a format in cretacic si
paleogen si este alcatuit din gresii si marne:gresia de Taracau si gresia de Kliwa.
Flisul il intalnim in Obcina Mare, Obina Peredeu, Muntii Stanisoarei, Tarcau, Ceahlau, Gosmanu,
Berzunti, Nemira, Muntii de Curbura.

c.

Zona vulcanica formeaza un lant aproape continuu de vulcani si platouri vulcanice dezvoltate in
neogen, de-a lungul unor fracturi profunde, la marginea estica a Bazinului Transilvanean. Cele mai
importante sectoare sunt: Oas, Ignis-Gutai, Tibles-Bargau, Calimani-Harghita.

Unitatiile intremontane cele mai multe depresiuni se intalnesc in carpatii Orientali. Cele mari sunt de origine
tectonica si de baraj vulcanic. Acestea se desfasoara intre muntii vulcanici si cei cristalini: Depresiunea
Maramuresului si Oas(origine tectonica si de baraj vulcanic) sunt inchise de lantul Oas-Bargau, Depresiunea
Ciuc, Depresiunea Bilbor, Depresiunea Borsec. Acestea au reprezentat portiuni din extermitatea vestica a
bazinului tectonic transilvanean si care s-au separat de acesta in urma eruptiilor vulcanice si formarii lantului
vulcanic. Alte depresiuni importante sunt Comanesti si Brasov.

Carpatii Meridionali formeaza o unitate desfasurata de la est la vest intre Valea Dambovitei si Dunare si sunt
formati din 3 tipuri de unitati: autohton, panze si depresiuni tectonice.
a.

b.

c.

Autohtonul Danubian a luat nastere intr-un sector al Microplacii Moesice in care s-au acumulat
materiale terigene si vulcanice. In urma fenomenului de subductie al blocului danubian, are loc o
migrare a panzei getice peste autohtonul danubian. Acesta este alcatuit din sisturi cristaline si granite
peste care apare un invelis sedimentar vechi. Zona sedimentara este prezenta pe alocuri in Muntii
Parang, Valcan si Retezat.
Panza getica s-a format intr-un bazin existent in nord-vest la sfarsitul proterozoicului. In urma
miscarilor cretacice si laramice intreaga unitate este impinsa peste autohton formandu-se astfel panza
getica. Ocupa cea mai mare parte din Carpatii Meridionali: Muntii Fagaras, Capatanii, Cindrel, Sureanu
si petice in Muntii Godeanu si Mehedinti. Este formata din roci cristaline, gnaise, micasisturi si
cuartite.
Depresiuni tectonice cele mai importante sunt: Lovistei, Petrosani, Hateg-Strei.

Carpatii Occidentali dpdv structural, partea sudica a acestora reprezinta o continuare a Panzei Getice din
Carpatii Meridionali. Astfel, panza Getica se extinde in Muntii Poiana Rusca, Muntii Semenic (conglomerate si
gresii), Muntii Aninei, Muntii Locvei, Muntii Vanturaritei(calcare), Muntii Dognecei(blocuri vulcanice). Muntii
Apuseni prezinta doua compartimente distincte:
a.

b.

Apusenii de nord s-au format prin separarea microplacii transilvane de microplaca panonica, urmata
de expansiunea fundului bazinului prin deplasarea microplacii panonice care preseaza depozitele
generand panze(Codru si Biharia) cat si o serie de eruptii vulcanice. Nordul este alcatuit din Muntii
Gilau, Vladeasa, Bihor, Padurea Craiului, Codru-Moma, Zarand, alcatuiti predominant din roci
cristaline strapunse de inctruziuni magmatice. Deasupra apare o patura sedimentare.
Apusenii de sud se afla in sud-est si cuprind masivele Drocea, Metaliferi si Tarcau. Aici se diting
masive cristaline, formatiuni cretacice si jurassice, magmatite si formatiuni vulcanice cretacice si
neogene.

Avanfosa carpatica si depresiunea getica se afla pe o panza de contact intre orogenul carpatic si zona de
platforma. Aceasta zona corespunde Subcarpatiilor si Podisului Getic.
Subcarpatii sunt delimitati de Falia Dambovitei care ii imparte in Subcarpatii de la est de Dambovita(Modovei si
De curbura) si Subcarpatii de la vest de Dambovita(Subcarpatii Getici si Podisul Getic).
Subcarpatii Moldovei si De curbura au un fundament ce apartine platformelor ce coboara sub Carpati. Deasupra
sunt acoperite de un strat gros de sedimente depuse in miocen si pliocen. In alcatuirea lor intra roci ca argila,
gresia, marne, conglomerate, blocuri de sare, formatiuni nisipo-argiloase etc. Subcarpatii Moldovei prezinta
anticlinalele Ples si Pietricica, formate din depozite paleogene in est si de flis carpatic extern in vest. Subcarpatii
de curbura prezinta o structura mai complicata, cu pinteni paleogeni ce patrund din zona de munte cat si samburi
de sare care au dus la formarea structurilor de tip anticlinal.
Subcarpatii Getici si Podisul Getic s-au format la sfarsitul paleogenului, prezinta in partea de nord un fundament
carpatic iar la sud unul de platforma, delimitarea dintre cele doua facandu-se printr-o falie pericarpatica. Peste
cele doua structuri s-a depus patura sedimentara formata in mai multe etape, alcatuita fiind din conglomerate,
gresii, argile, marne, nisipuri, sare, pietrisuri etc. In cadrul Subcarpatilor Getici identificam doua sectoare:
sectorul muscelelor intre Dambovita si Olt. Alcatuit din formatiuni paleogene si miocene cu o structura
monoclinala si un am doilea sector, cel al Subcarpatilo Olteniei, alcatuit predominant din formatiuni sedimentare
cu o structura monoclinala necutata in care predomina pietrisurile de varsta villafranchiana.

Depresiunea Transilvaniei prezinta un fundament cristalin ce apartine Microplacii transilvane.

Deasupra patura sedimentara are grosimi mari. Fundamentul cristalin apare la zi in extremitatea nord-vestica, in
Muntii Mesesi, Preluca, Prisnel, compartimentand zona printr-un sistem de falii ce le ofera aspecct de horsturi.
Dpdv structural deosebim o zona de monoclin in Podisul Somesan si una de domuri marginite, de cute diapire,
in Campia Transilvaniei si Podisul Tarnavelor.

Depresiunea Panonica ests situata in vestul Romaniei si corespunde Campiei si Delurilor de Vest.
Este situata pe marginea estica a Depresiunii Panonice cu un fundament cristalin, fragmentat de falii in
numeroase blocuri ce coboara spre vest. Apare la suprafata sub forma unor maguri(simleu), decreste(codru) sau
la adancimi in Campia Somesurilor, Crisurilor sau Timisului. Contactul dintre cele doua unitati este pus in
evidenta de o fractura profunda pe alianiamentul Carei-Oradea-Timisoara. Stratele sedimentare depuse deasupra
au o structura orizontala formate in mai multe etape de sedimentare. Depresiunile se prelungesc spre zona
montana, avand aspectul unor bazinete tectonice inguste care formeaza Depresiunile Golf, Vagorod, Beius,
Zarand.

Curs3
Etapele evolutiei paleogeografice a teritoriului romanesc
Teritoriul actual, cu forma si dimensiunile sale se datoreaza succesiunii unor evenimente care s-au
derulat din prepaleozoic si pana in prezent.
1.

Evolutia peleogeografica in prepaleozoic(precambrian)

Reconstructia evolutiei in perioada precambriana este dificil de realizat deoarece evenimentele geologice ce au
urmat nu au permis pastrarea unor formatiuni geologice indicatoare, reconstructia reliefului din acea perioada sa facut pe baza unor analogii cu perioadele geologice petrecute in regiunile invecinate. In nordul Europei exista
un fundament cristalin numit Scutul Baltic, care era legat spre sud-est cu Platforma Podolico-Rusa. Forajele
executate in cadrul Platformei Moldovenesti arata ca Platforma Podolico-Rusa se intindea si la vest de Prut si
cuprindea areale pana in apropierea Carpatilor de azi. Tot in acea perioada s-au format si o parte din sisturile
cristaline din Platforma Valaha, Dobrogea de Sud si Carpati.

2. Evolutia peleogeografica in paleozoic

In cambrian conditiile paleogegrafice sunt in general asemanatoare cu cele din precambrian, exceptie
fac unele uscaturi aparute in nordul Platformei Moldovenesti si a Platformei Valahe.
b. In silurian se mareste domeniul marin, Platforma Moldovei sufera miscari de coborare si este invadata
de apa marii care depunde sedimente. Mai tarziu, apele se retrag, teritoriul ramane uscat pana in
cretacic cand este acoperit din nou de ape. In aceasta perioada se manifesta orogeneza caledonica care
determina extinderea suprafetei uscatului prin exondare. Se formeaza Platforma Moldoveneasca, apar
la suprafata sisturile verzi din Dobrogea precum si parti din Platforma Valaha. Aceeasi orogeneza
determina aparitia unui sistem de cordiliere si catene muntoase ce contineau sisturi verzi si se intindeau
pana in Dobrogea de Sud.
c. In carbonifer incep miscarile orogenetice hercinice care duc la formarea unui sistem de catene
muntoase in nordul Dobgogei. Tot acum se matamorfozeaza sisturile cristaline din Carpati si apar unele
intruziuni magmatice. Aceste cutari conduc la formarea Depresiunii Predobrogene situata intre
Dogrogea de nord si Platforma Modoveneasca. Climatul era cald si umed, ceea ce a permis dezvoltarea
unei vegetatii formate din criptogame vasculare de talie inalta care in urma acumularii in cantitati mari,
au dus la formarea carbunilor(huila si antracitul) din Muntii banatului. Suprafetele de uscat existente au
fost puternic erodate si transformate in peneplenele de azi, regasite doar in Muntii Macinului la nivelul
de 400-450m.
d. In permian climatul cald si arid determina culoarea rosiatica a rocilor si tot acum se depun o serie de
sedimente in Muntii Banatului, Apuseni, Carpatii Meridionali si in Dobrogea.
a.

3. Evolutia paleogeografica in mezozoic

In triasic apele acopera o mare parte din uscatul paleozoic si raman suprafete de uscat doar in Platforma
Moldoveneasca, vestul Carpatilor Orientali, Carpatii Meridionali si Dogrogea centrala. Tot acum incep
sa se manifeste miscarile orogenetice chimerice vechi, resimtite in Dobrogea si Carpati, caracterizate
mai ales prin eruptii vulcanice. In zona Tulcea au loc eruptii vulcanice submarine iar in estul
cristalinului din Carpatii Orientali apare un sinclinal larg extern.
b. In jurasic zona carpatica suporta o usoara coborare pe vericala, favorizand intrarea apelor marine
deasupa fundamentului cristalin mai ales in depresiunile adanci. Sunt acoperiti de catre ape Muntii
Lotrului, Codru Moma, Padurea Craiului, Apusenii Central-estici si Muntii Banatului(au loc depuneri
de carbuni). La exteriorul Carpatilor marea acoperea Campia Romana si Depresiunea Predobrogeana,
exceptie facand nordul Dobrogei si Platforma Moldoveneasca care raman in continuare uscate. La
sfarsitul jurasicului se manifesta miscarile chimerice noi, socotite ca fiind faza de inceput a ciclului
alpin care va forma Muntii Carpati. Au loc miscari in Muntii Bihor, Padurea Craiului, in geosinclinalul
Muresului, eruptii vulcanice in Carpatii Orientali si in sud-estul Transilvaniei. Climatul cald
favorizeaza dezvoltarea in arealul carpatic a recifilor de corali precum si formarea depozitelor groase
de calcar.
c. In cretacic se contureaza aspectul actual al Carpatilor urmat doar de miscari de basculare sau prabusire
a unor compartimente. Raman suprafete de uscat Platforma Moldoveneasca care este invadata de apele
marii la sfarsitul cretacicului, Podisul Somesan, Muntii Gilau si Campia Panonica. Dobrogea de nord
isi mareste suprafata spre nordul deltei si bazinul inferior al Siretului unde suprafetele de uscat sunt
acoperite de catre mare. Alte zone acoperite de ape mai sunt: cristalinul si flisul Carpatilor Orientali,
sud-estul Carpatilor Meridionali, Muntii Banatului, Campia Romana, Dobrogea de sud. In a doua parte
a cretacicului au loc miscarile orogenezei alpine care contureaza la nivel mondial sistemul aplinocarpato-himalaian iar pe teritoriul Romania, Muntii Carpati.
a.

Miscariile austrice formeza in Carpatii Meridionali panza getica ce se deplaseaza peste autohtonul
danubian cristalin, acoperit de roci sedimentare si care se definitiveaza putin mai tarziu datorita
miscarilor laramice. Tot in aceasta perioada au loc transgresiuni marine ce acopera cristalinul si flisul
carpatic, Platforma Moldoveneasca cu exceptia partii sudice in bazinul inferior al Siretului, Dobrogea
de sud, Platforma Valaha, Muntii Cernei si Mehedinti.
Miscarile laramice se produc pe la sfarsitul cretacicului cand se definitiveaza cutarile si incretirea zonei
cristalino-mezozoice si a flisului intern. Intreg edificiul carpatic devine mai fragil, unele blocuri
cristaline se scufunda, se formeaza Depresiunea Panonica, Depresiunea Transilvaniei, Depresiunea

Getica, toate fiind invadate de apele marii. La finalul acestei perioade se manifesta regresiunea marina,
apele se retrag si se maresc unele suprafete din Depresiunea predobrogeana si Campia Romana.
Activitatea vulcanica se intensifica in carpatii Orientali si Occidentali.

4. Evolutia paleogeografica in neozoic(tertiar)

In paleogen uscatul carpatic este supus unui puternic proces de eroziune care determina aparitia unor
intinse suprafete de peneplena numite platforme(Platforma Vorasc).
b. In neogen au loc miscarile orogenezei savice, considerata a doua etapa a ciclului alpin care cuteaza si
exondeaza flisul extern carpatic, conturand Platforma Moldoveneasca, Dobrogea si Campia Romana.
Relieful mai vechi este ridicat, se formeaza noi falii si se prabusesc alte compartimente rezultand
depresiunile intramontane din vestul Muntilor Apuseni. Dobrogea centrala este supusa unui puternic
proces de eroziune a depozitelor noi si aducerea la suprafata a platourilor vechi alcatuite din sisturi
verzi. Platforma Vorascu este ridicata si isi incheie evolutia iar suprafetele mai coborate sufera un
proces de eroziune conturandu-se in acest fel a doua platforma de eroziune, numita Platforma Rau
Sesc. In ultima perioada eruptiile vulcanice definitiveaza aspectul muntilor vulcanici din Carpatii
Orientali.
c. Orogeneza stirica determina inaltarea intregului ansamblu carpatic, este pusa in evidenta suprafata Rau
Sesc care se ridica deasupra unui alt nivel de eroziune, Platforma Gornovita.
d. Orogeneza valaha de la sf pliocenului si inceputul pleistocenului ridica inegal diferite compartimente
carpatice. Definitiveaza subcarpatii si determina retragerea apelor marine. La sf pliocenului sudul tarii
era acoperit de apele unui lac care se intindea pana la marginea muntilor. Legatura cu marea neagra se
realiza in zona campiei dunarii printr un canal maritim situat pe o veche depresiune tectonica. La vest
lacul panonic ocupa o mare parte a campiei tisei iar in interiorul carp orientali si pe rama sudica a c
transilvaniei se gaseau numeroase lacuri cu ape dulci.
a.

Curs 4
5.

Evolutia paleogeografica in cuaternar - se continua inaltarea reliefului carpatic si depunerea in

regiunile inconjuratoare a unor intinse cuverturi piemontane formate din pietrisuri de varsta villa
franchiana numite pietrisuri de Cndeti.
a) In pleistocen se continua eruptiile vulcanice, apele continua sa se retraga iar raurile carpatice isi
lungesc cursurile. Se individualizeaza platforma Gornovia sapata in roci dure carpatice iar campia
piemontana formata intre jiu si arges inainteaza mult spre sud. Dunarea isi reia directia spre est si se
varsa in lacul getic, tot acum se definitiveaza Subcarpatii getici, raurile Jiu, Olt si Arges. Isi traseaza
cursul spre Dunare iar lacul getic treptat se retrage spre est.
b) In cuaternar au loc fazele de racire climatica ce au generat glaciatia alpina cu faze glaciare si
interglaciare GUNTZ, RISS, MINDEL SI WURM(FAZELE GLACIARE)
1. GUNTZ a prezentat temp scazute 0 grade la campie si -8 la peste 1800 de m. Pe teritoriul tarii
s-a manifestat un tip bioclimatic de tundra.
2. In MINDEL temperaurile au fost asemanatoare cu cele din Guntz doar ca acum se manifesta
instalarea ghetarilor de vale. Cele mai importante au fost de fapt fazele interglaciare guntzmindel(climatul devine cald, uscat), mindel-riss(climat cald si umed) riss si wurm(un climat
asemanator cu cel de azi).
Fazele glaciare Riss si Wurm au fost mult mai reci si mai umede cu un mediu de tundra dominat de
ghetari. Ghetarii au condus la aparitia circurilor, vailor glaciare, morenelor, au avut efectul de
gelifractie(fenomen de inghet si dezghet ce se manifesta asupra rocilor) ce a determinat aparitia
covorului de grohotisuri.
In afara arealului carpatic, zonele joase de campie au fost acoperite de straturi groase de loess. La
sfarsitul pleistocenului datorita unor cauze tectonice si reducerii volumului de apa lacul getic se retrage
pana la nivelul raului Mostitea de azi(c. Romana). Se formeaza terasele lacustre si de abraziune in N
cat si in vestul horstului dobrogean
d. In holocen(ultima perioada a cuaternarului) se manifesta prin retragerea totala a lacului cuaternar,
dunarea isi definitiveaza cursul actual si se varsa intr-un golf al marii negre. Golful marii negre a fost
situat intre uscatul nord dobrogean si uscatul de platforma al Bugeacului care in timp este umplkut cu
sedimente in urma a mai multor faze de transgresiune si regresiune marina determinan aparitia celui
mai nou teritoriu al tarii delta dunarii.

Relieful romaniei
1.

Trasaturile morfometrice ale teritoriului romanesc

Dpdv hipsometric teritoriul Romaniei se desfasoara intre nivelul marii negre si varfurile care depasesc 2500 m
din carpati. Ponderea treptelor hipsometrice este diferita: sub 200 m reprezinta 42% din terit intre 500 si 1000m46% din teritoriu, zona montana intre 1000 si 2000 12% iar peste 2000 1%. Se observa ca teritoriul este dominat
de zone joase si anume campii, podisuri, culoare de vale, depresiuni, desfasurate pana la 500 de m in proportie
de 73%.
Treapta de relief cuprinsa intre 0-200m este situata in sud si vest la care se adauga unele zone din pod dobrogei
cu prelungiri in pod moldovei, getic, c de vest, culoarul siretului, al prutului, oltului, jiului, muresului, crisurilor,
someselor.
Intre 201si 500m apartine dealurilor,podisurilor dar si unor sectoare mai inalte din campii, depresiuni sau
culoare de vale situate in spatiul carpatic.
Intre 501-1000m include dealuri inalte, depresiuni inalte si culmi joase carpatice.
Intre 1001-1500m grupeaza masive carpatice separate de culoare de vale si pasuri. Apar izolat culmi de peste
1500 de m c-o dezvoltare mai mare in meridionali si doar izolat in orientali si apuseni.
Altitudinile de peste 2000msituate izolate in carp meridionali, 11 varfuri atingand peste 2500 m.

2.

Fragmentarea reliefului

Aceasta este impusa de un sistem de vai care formeaza in fiecare unitate mare de relief un sistem de mai multe
generatii. Cele mai mari valori ale fragmentarii sunt atinse in carpati si dealurile inalte osciland intre 0,7 si 1,4
km/km2. Daca se iau in considerare si vaile secundare, torentiale aceasta poae atinge 3,5 pana la 4,5km/km2.
In zona de podis si de deal, zone cu scurgere permanenta se situeaza intre 0,5-0,8km/km2 cu maxime in zona de
confluenta si minime in zona de platou. Daca includem si torentii valorile ating 2,5-3 km/km2.
Regiunea de campie unde fragmentarea este mica, osciland intre 0,5 si 0,7km/km2.

3.

Energia de relief

Ea este influentata de fragmentare, de amplitudinile regionale ale ridicarilor din cuaternar, de alcatuirea
structurilor etc. In carpati valoarea oscileaza de la cateva sute de metrii pana la 1000m. In dealuri si podisuri cu
platouri interfluviale intre 400 si 800m, pe culoarele de vale principale intre 200 si 500 m, si cu valori de pana la
100m in zona vailor mai noi. La campie valorile sunt mici intre 5 si 20m.

4.

Pantele

In carpati si zonele inalte apar cele mai complexe situatii. Exista pante peste 60 de grade, uneori peste 90, cu
abrupturi structurale, petrografice ca in bucegi, piatra craiului, ceahlau, pe fragmentele corpurilor vulcanice, in
chei,defilee, pe crestele alpine supuse modelarii glaciare si periglaciare. Pante cuprinse intre 25 si 45 de grade
stabilitatea acestora este data de prezenta padurii iar instabilitatea apare acolo unde apar fenomene de siroire,
alunecari de teren, care produc degradari si modifica pantele. Pante cuprinse intre 15 si 25 de grade apar in
zonele deluroase dar valorile pot creste in zonele calcaroase cu conglomerate, in zonele cu alunecari de teren. In

zonele de podis pe platouri, valorile oscileaza intre 0 si 10 grade, pe versanti pe partea superioara peste 40 de
garde iar la baza intre 5 si 15 grade. In zona de campie, podurile interfluviale sunt netede, pantele abia ating 3
grade, iar pe versantii viugilor pe unele frunti de terasa panta poate atinge de la 5 grade pana la 20, 30 de grade.

Suprafetele de nivelare
In urma cercetarilor din ultimul timp s-a incercat racordarea suprafetelor de nivelare mai vechi cu cele mai noi
urmarindu se cu atentie procesele de pedimentatie si glaciare care au lasat mai multe urme in relieful actual.
Astfel in perimetrul carpatic au fost puse in evidenta 3 complexe de modelare a reliefului care au lasat urme
pana in prezent: complexul BORSCU, RUL ES, SI GOROVIA.

Complexul Borscu
Modelarea Incepe in orogenza laranica pana in savic. Au fost modelate structuri carpatice de tip cristalinomezozoic, de tip fli intern, si uscatul din platforma valaha, moldoveneasca si dobrogeana. Climatul tropical,
subtropical cu 2 anotimpuri a condus la procesze de alterare in sezonul umed si transport prin scurgere torentiala
in anotimpul uscat. Pe parcursul cretacicului, relieful a fost nivelat pana la stadiul de pediplena cand au aparut
podurile netede, culmile teite si martorii de rezistenta in zonele cristaline. In prezent suprafata borascu o
intalnim la 2000-2400m in carpatii meridionali, intre 1800 si 2000 in mtii rodnei si maramuresului. Intre 1000 si
1850 in mtii banatului, intre 750-1400 in apuseni. Avand denumiri diferite de la oregiune la alta si anume
suprafata borascu din carp meridionali corespunde cu suprafata semenic din mtii banatului si cu suprafata
frcaa-crligate din Muntii Apuseni.

Complexul raul-ses
Complexul raul-ses incepe sa se formeze in timpul orogenezei savice pana la sf miocenului. Modelarea
reliefului se realizeaza intr-un climat de tip mediteranean cand se succedau anotimpurile racoroase si umede cu
cele secetoase si calde. Acest climat a favorizat sculptarea pediplenelor mai putin intinse la marginea platformei
borascu. Are aspectul unor culmi prelungi, ondulate situate in cadrul zonei cristalino-mezozoice si a flisului
cretacic din carp meridionali, orientali si apuseni. Platforma este intalnita la 1400-1600 in meridionali pana la
1700 in orientali. De la 500-600 pana la 1200 in occidentali si intre 300 si 600 in zona podisurilor inalte.
Aceasta este cunoscuta sub numele de raul ses in meridionali, mri el in apuseni(intre600 si 1200) dar si
tomnacica tot in apusnei (700-900m)
Complexul Gornovita
Complexul gornovita dateaza din pliocen sub un climat de nuanta mediteranean, submediteranean si temperat.
In urma modelarii apar culmi, pasuri, trepte de bordura situate toate pe relieul mai vechi nivelat si fragmentat
din zona cristalino-mezozoico si de flis carpatic. O intalnim la 1300m in caraptii de curbura, intre 1000-1200 m
in zona flisului, intre 500 si 900 in carp occidentali, 400 in subc olteniei si intre 180 300 in dobrogea. Ii
corespunde ca denumire in mtii banatului sub numele de teregova sau carasului, fene , deva in mti apuseni,
mestecanis in depres borsec, platforma branului a predealului, a margininii sau a poienii marului in carp
meridionali.
Miscarile orogenetice de la inceputul cuaternarului au fragmentat foarte mult relieful micsorand aria de
raspandire a platformei gornovita care in prezent se mai gaseste pe areale foarte mici.

Curs 5
Piemonturile
Reprezinta acumulari de pietrisuri nisipuri si lentile de argila sub forma de panze suprapuse ce au
grosimi variabile. Acestea sunt acumulate la exteriorul unor unitati de relief inalte cu versanti accentuati si pante

mici. Un rol important ii revine climatului prin alternanta perioadelor cu activitate de meteorizatie cu cele de
scurgere torentiala ale unor rauri sub influenta averselor. Relieful rezultat din aceste acumulari este alcatuit din
forme cu dimensiuni variabile incepand de la conuri piemontane, glacisuri piemontane si campii piemontane.
De-a lungul timpului formarea piemonturilor s-a realizat in mai multe etape determinate de clima. Unele dintre
acestea s-au pastrat altele au fost puternic fragmentate si indepartate prin eroziune, iar in alte situatii au suferit
transformari datorita miscarilor tectonice.

Reliefuri si structuri piemontane:

Aceste structuri se desfasoara la exteriorul Carpatilor in mod special in Carpatii Meridionali insa
fragmentarea mai apare si la contactul cu Depresiunea Colinara a Transilvaniei pe marginea unor depresiuni
intramontane si in alte zone. Acestea au inceput sa se dezvolte incepand cu sfarsitul Pliocenului si inceputul
Pleistocen dar intalnim situatii cand piemonturile si glacisurile se pot forma si in prezent.
1.

2.

Podisul (Piemontan) Getic se desfasoara intre Dunare la V si Dambovita la E si reprezinta o parte

dintr-o vasta campie piemontana dezvoltata in sudul Carpatilor in a doua parte a Pliocenului.
Materialele transportate de rauri s-au depus in depresiuni corespunzatoare avanfosei astfel ca la
sfarsitul Pliocenului se dezvolta o campie de pietrisuri si nisipuri care pornea de la baza muntelui si
pana in S. In Pleistocenformatiunile subtiri au suferit o ridicare transformandu-se intr-o imensa
suprafata monoclinala. In acelasi timp campia s-a extins prin acumularea aluviunilor in lacul Cuaternar.
Depozitele amintite suferind o ridicare accentuata au devenit fie structuri monoclinale fie cutate
reflecatate in peisaj prin intermediul unor dealuri si depresiuni paralele. Astfel s-au format Subcarpatii
Getici. Reteaua hidrografica s-a adancit a fragmentat relieful mai accentuat in partea de nord unde s-au
format dealuri cu versanti si pante accentuate si mai putin catre sud.
Structuri si glacisuri piemontane caracteristice zonei subcarpatice si campiilor limitrofe dintre
Dambovita si Trotus. In Pliocen in spatiul avanfosei s-a manifestat o sedimentare ridicata precum si un
proces accentuat de subsidenta. In acest sector s-au acumulat depozite groase de nisipuri pietrisuri si
argile. Ele au fost ridicate, cutate, faliate de miscarile tectonice de la sfarsitul Pleistocenului si din
Cuartenar. In urma acestor actiuni s-au format dealurile si depresiunile. Formatiunie alcatuite din
nisipuri si pietrisuri au fost ridicate sute de metri, au un caracter monoclinal cu strate ajunse uneori la
verticala (in Vrancea) sau cu bombari( DealulBucovel). In Holocen raurile care veneau din munti au
construit conuri aluviale in zona subcarpatica iar prin imbinarea acestora au format glacisul piemontane
( Campia Putnei, Campia Ramnicului).

3.

Structurile piemontane de la N de Trotus. Aceste structuri au aparut la inceputul Pliocenului odata cu

inaltarea si definitivarea muntilor alcatuiti din flis, la marginea muntilor au luat nastere conuri aluviale
care se extind mult spre est. Raurile le-au fragmentat iar in prezent apar ca niste petice de pietrisuri
identificate in Dealurile Ciungi, Runcu, Corni.

4.

Structuri piemontane de tip martori din zona Depresiunii Colinare a Transilvaniei. Au existat trei
faze care au determinat aparitia acestor panze piemontane.
a.
la sfarsitul Sarmatianului odata cu acumularile de pietre in partea de S-E si N-V a
Transilvaniei
b.
in Pliocen cand au luat nastere piemontul si glacisul in depresiunile de contact in
S-V Transilvaniri si in depr Lapus, in prezent avand aspectul de martori
c.
in Pleistocen cand s-au depus glacisurile piemontane pe rama unor depresiuni
(depresiunea Fagaras).

5.

Glacisurile si conurile aluviale prezente pe rama unor depresiuni (Oas, Gheorghieni, Ciuc, Brasov)
si in vestul muntilor Apuseni. Acestea au o larga desfasurare in sectoarele depresionare care aveau o
substinenta slaba precum si in zona unor bazine hidrografice cu o panta longitudinala accentuata.

6.

Structurile piemontane din Carpati corelate cu fostele piemonturi. In zona carpatica aceste
structuri au luat nastere in mai multe etape, astfel langa unitatile vechi s-au lipit altele noi. Acest proces
a inceput in Mezozoic si s-a finalizat in Pliocen. Fiecare faza a adus pe de o parte la ridicarea unor
structuri montane iar pe de alta parte l-a coborarea spatiilor limitrofe.

Climatul a evoluat de la unul cu specific cald cu 2 sezoane in perioada Cretacica la unul subtropical in
Pliocen. Datorita acestor modificari, eroziunea in anumite faze a generat mari cantitati de pietrisuri si nisipuri pe
care raurile le-au depus in bazinele tectonice limitrofe sau in zonele de campie acumulandu-se in diferite
grosimi. Le putem intalni in interiorul maselor de flis cretacic sau in cele de gresie in Paleogen.
Terasele
Geneza teraselor
Doi factori principali au avut un rol principal in formarea teraselor. Primul factor miscarile neotectonice pozitive
care au ridicat atat Carpatii cat si celelalte unitati dar cu intensitati diferite. Al doilea factor il reprezinta
variatiile climatice si anume alternanta climatului rece cu climatul umed. Deci cea mai mare parte a teraselor au
caracter tectono-climatic si anume caracter tectonic pt terasele superioare din Moldova si Dealurile Transilvane
si caracter climatic la terasele medii si inferioare din zonele extracarpatice.Varsta teraselor a fost estimata in
Cuaternar.

Sistemele teritoriale de terase:

1.

Sistemul carpatic - prezinta terase de natura tectonica si tectono-climatica puternic fragmentate care
cuprind local depresiunile golf, depresiuni intramontane (Maramures, Dornelor, Petrosani), depresiuni
cu subsidenta activa care in continuare se scufunda (Ciuc, Brasov, Gheorghieni, Oas). Culoare de vale
taiate in flis in roci cristaline, vulcanice, conglomerate etc.

2.

Sistemul subcarpatic - are un caracter de tranzitie intre Carpati si unitatile limitrofe precum si
particularitati determinate de miscarile tectonice. Sunt terase de natura tectono-climatica cu extindere
mare in unele depresiuni pe vai iar pe poduri apar conuri de dejectie formatiuni torentiale alunecari de
teren s.a.

3.

Sistemul moldovenesc - cuprinde cea mai mare parte in bazinele Prut si Siret. Terasele de aici au luat
nastere in urma retragerii lacului din sud a miscarilor de subsidenta din Campia Siretului a variatiilor
conditiilor climatice si datorita raurilor afluente cu debite mari. Sunt terase de natura tectonoclimatica
cu poduri extinse cu depozite groase de loess iar pe fruntea terasei se produc fenomene de sufoziune,
ravenare si alunecari de teren. Datorita subsidentei active din Campia Siretului Inferior terase Siretului
din acest sector de subsidenta au disparut la fel si ale Barladului in partea de N-E a Campiei Romane.

4.

Sistemul de terase transilvanean - este prezent in zona dealurilor Transilvaniei si apartine celor 3
bazine hidrografice: Somes, Mures si Olt. Au o dezvoltare larga cu poduri incarcate cu deluvii prezinta
conuri de dejectie iar fruntea terasei este afectata de siroire.

5.

Sistemul danubiano-getic - cuprinde terasele din Campia Romana si Podisul Getic. Exista 5 terase ale
Dunarii cu o larga dezvoltare la vest de Olt si care se micsoreaza treptat spre E in concordanta cu fazele
de retragere a lacului Getic spre E N-E.

6.

Sistemul de terase Banato-Somesan - include toate treptele din lungul raurilor din V tarii care au
obarsia in munti dar care strabat dealuri in care-si creaza culoare largi de vale si se indreapta spre zona
de subsidenta din campie. La formarea lor un rol important l-a avut retragerea spre V a lacului Panonic
dar si datorita fenomenelor de subsidenta si a variatiilor climatice.

7.

Sistemul teraselor dobrogene - este slab reprezentat discontinuu si numai pe vaile impotante, aceasta
situatie este data de faptul ca Dobrogea in Cuaternar a reprezentat o unitate joasa care se intindea mult
spre E. Transgersiunile de la inceputurile Holocenului au condus la acoperirea teraselor formate de
reteaua hidrografica semipermanenta si la caonturarea liniei de tarm. Oscilatiile de nivel ale marii au
condus la formarea unor terase locale de abraziune precum si fluviatile.

Curs6
Relieful petrografic
Rocile din care este format teritoriul tarii noastre sunt foarte variate dpdv petrografic si prezinta o serie
de proprietati fiziico-chimice si mecanice care le fac sa se comporte diferit la actiunea agentilor externi in urma
carora formele rezultate prezinta un aspect diferit. Litologia este aceea care se impune prin caracteristici
esentiale cum ar fi masivitatea, duritatea, permeabilitatea, impermeabilitatea si coeziunea rocilor.
Tinand cont de formatiunile geologice si de modul de actiune fata de agentii externi distingem:
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Relief dezvoltat pe granite si sisturi cristaline

Relief dezvoltat pe calcare si dolomite
Relief dezvoltat pe conglomerate si gresii
Relief dezvoltat pe marne si argile
Relief dezvoltat pe depozite loesoide si nisip
Relief dezvoltat pe roci vulcanice

Relieful dezvoltat pe granite si sisturi cristaline poate fi privit:

a.
b.

Atunci cand se asocieaza fondul petrografic vulcanic(granite, bazalte, riolite, gabbrouri) cu roci
metamorfice dure(gnaise si cuartite)
Atunci cand se analizeaza strict formele de relief determinate de insusirile granitului: altitudini mari,
masivitate, profile de vale in trepte, forma versantilor, scoarta de dezagregare si alterare etc.
Relieful format pe roci cristaline dure se intelneste in cele mai importante noduri orografice cum ar fi:
-

Masivul Retezat, Fagaras, Parang, Godeanu, Tarcu, Leaota din Meridionali;

Maramures, Suhard, Rodnei(sub forma de petice) in Orientali;
zona cristalina extracarpatica din Dobrogea de nord, zona hercinica si in zona
Cozia(Meridionali) dar cu o duritate mare a gnaisului de Cozia si Cumpana

In zonele de masive inalte s-au conservat platformele de nivelare, mai ales Borascu, deasupra careia se
pastreaza un relief rezidual cu creste si varfuri piramidale. Varfurile au aspect de cupola, vaile urmaresc liniile
de rupturi tectonice, versantii sunt putin inclinati, rezultand astfel defilee, chei, cascade(Cheile Oltului si Cheile
Jiului).
La inaltimi sub influenta climatului periglaciar, in urma patrunderii ghetii si zapezii in fisurile rocilor sa format un relief ruiniform numic Acele Cleopatrei in Muntii Fagaras. Tot datorita alternantei fenomenului de
inghet-dezghet la partea superioara a reliefului se formeaza o crusta de alterare care atunci cand panta este mai
mult sau mai putin inclinata se deplaseaza lent sub forma valurilor de solifluxiune. Alte forme sunt trenele de
grohotisuri, campurile de pietre iar in partea superioara s-au conservat foarte bine vaile, circurile si morenele
glaciare mai ales in Muntii Rodnei, Calimani si Parang.

Zona cristalina din Dobrogea de nord a fost supusa succesiunii climatului secetos cu ploios conducand
la retragerea versantilor. In aceste conditii, la baza versantiilor au aparut pediplene ce se continua spre sud si
sud-vest si apar fie la zi, fie sub nivelul apelor Lacului Razim. S-au format asa numitii munti insulari cu creste
reduse ca inaltime iar baza a fost ingropata in sedimente.

Relieful dezvoltat pe conglomerate si gresii

1.

Relieful pe conglomerate

Conglomeratele sunt roci foarte frecvente in unele parti din Carpati unde pot forma mase groase de sute
de metrii dar le putem intalni si in Subcarpati, Depresiunea Colinara a Transilvaniei, sub forma de strate cu
grosimi variabile si ulteori in alternanta cu gresiile. Trasatura predominanta este data de grosimea rocilor, natura
si rezistenta liantului precum si de gradul de cimentare. Toate aceste particularitati determina contraste
spectaculoase intre versanti si platou. Exista 3 masive importante unde stratul de conglomerate atinge aproape
500m: Ceahlau, Bucegi, Ciucas-Zagan. Relieful care rezulta prezinta denivelari accentuate ce depasesc 1000m
si care formeaza abrupturi (abruptul prahovean al Bucegilor si cel situat pe Valea Teleajanului). Masivele se
prezinta sub forma unor suprafete structurale cu aspect de platou, varfuri semete(vf Toaca 1904m, vf Ocolasu
Mare 1907m), versanti accentuati ce cad in trepte, jgheaburi, custuri, pereti verticali, polite, strungi, nise etc.
Tot in zona de platou eroziunea diferentiala a creat microforme si un nanorelief foarte divers (sfinx, babe,
suruburi, stalpi, palarii, ciuperci, forme alveolare, lapiezuri, grote) iar vaile au forma de V sau U cu
meandre incatusate.
In Subcarpati apare in culmile Plesuv, Pietricica, Brebu, Almas, Persani, Depresiunea Lovistei, nordul
Transilvaniei, determinand un relief cu versanti puternic inclinati, turnuri si sectoare inguste de chei.

2. Relieful dezvoltat pe gresii

Gresiile sunt roci cu o larga raspandire mai ales in regiunile deluroase si de podis dar si in unele zone
de flis. Relieful prezinta varfuri ascutite(vf Ousoru, n Depr Dornelor), culmi inguste cu profil longitudinal
zimtat(culmea Prisaca din defileul Moldovei), versanti cu acumulari de grohotis la partea inferioara, vai inguste,
versanti in trepte, sectoare de defilee, rupturi de panta etc. In Carpatii Orientali martorii de eroziune se numesc
batci(Batca Doamnei) sau maguri. Denumirea de gresia de Kliwa este caracetristica unui relief semet bine
reprezentat in Muntii Flisului sau pe cristalin (in Muntii Suhard). Mai putem intalni termeni ca gresia de
Tarcau, gresia de Cotumba/Lisaca etc.
In Carpatii de Curbura au loc alunecari de teren complexe si de dimensiuni foarte mari la fel si in Depr
colinara a Transilvaniei unde formeza tipul de relief numit glimee. Acolo unde intervine si argila apar
fenomene de siroire luand nastere un relief de tip badlands. Pot sa mai apara forme deosebite in urma erodarii
gresiilor, asa cum se intampla in Podisul Somesan, forme ce au luat nastere datorita eroziunii diferentiale
ajungand sa fie considerate rezervatii geologice(ex:Gradina Urasilor coloane, ziduri de cetate, poduri naturale,
tuneluri s.a.).

Relieful dezvoltat pe roci vulcanice

Rocile vulcanice se intalnesc cu precadere in Carpati dar izolat pot sa apara si in regiunile exterioare
Carpatilor. Relieful vulcanic s-a format pe doua tipuri de roci: magmatite si vulcanite.
Magmatitele sunt roci vechi care apartin unor corpuri intrusive in regiunile cristaline carpatice precum
si din Dobrogea de nord-vest. Ele apar la zi in urma proceselor de eroziune.

Vulcanitele sunt roci mai noi, neozoice, ce apartin unor aparate vulcanice aflate in proces de
fragmentare(se gasest in vestul Orientalilor, M Metaliferi, M Banatului).
a.

b.

Relieful pe roci magmatice:

- Tipul dobrogean este legat de structurile hercinice din Muntii Macin, relieful prezinta
culmi rotunjite, versanti cu pante accentuate, un puternic proces de alterare care determina
aparitia blocurilor rotunjite si a coloanelor precum si existenta platourilor bazaltice(nordul
Podisului Niculitel).
- Tipul carpatic apare in unele masive ca petice in masa cristalina dominanta; sunt roci
dure de tip granite, granodiorite, cu rezistenta mare ce au fost nivelate in neozoic; pe
aceste roci au luat nastere interfluviile plate sau rotunjite iar raurile au dus la aparitia unor
sectoare de chei si defilee(M Banatului si zona M Gilau, Muntele Mare, M Vladeasa).
Relieful pe roci vulcanice:
- Masivele vulcanice cu o dezvoltare mare alcatuite din aparate din lave, platouri cu maguri
vulcanice(M Gutai, Calimani, Gurghiu, Harghita). La partea superioara se gasesc conuri
simple sau ingemanate precum si resturi de cratere vulcanice. Vaile sunt inguste cu
defilee(Muresului, Tarnavelor). Versantii sunt abrupti cu aspect de turnuri, ziduri, ace,
reprezentand corpuri de lava. Alterarea chimica determina aparitia pseudocarstului(goluri
cu dimensiuni variabile) precum si a unor microforme ce au luat nastere in urma
fenomenelor de cristalizare sau precipitare(M Calimani).
- Magurile vulcanice ce au rezultat din erodarea aparatelor vulcanice cu dimensiuni reduse
din Muntii Oas, Bargau, Tibles, Metaliferi sau prin scoaterea la zi a unor corpuri de tipul
neck-urilor si dyke-urilor. Intersectarea acestor corpuri cu reteau hidrografica a
condus la formarea defileelor epigenetice(Somesul Mare, Crisul Alb etc).
Curs7

Relieful format pe calcare si dolomite

Relieful carstic este cel mai reprezentativ si se formeaza in mod special pe calcare si dolomite. Fenomenele care
conduc la formarea reliefului carstic sunt:
-

Grosimea formatiunilor calcaroase care conditioneaza formarea carstului de suprafata si

de adancime
Gradul de acoperire cu o alta formatiune geologica
Gradul de diaclazare(fisurare) al calcarului: diaclazele mai adanci conduc apa spre
adancime favorizand procesele de carstificare
Gradul de inclinare al calcarului: pe suprafetele mai slab inclinate(Bucegi) se formeaza
dantele in piatra si campuri de lapiezuri
Gradul de acoperire cu vegetatie: pe langa radacina arborilor pivotanti apa patrunde cu
usurinta si favorizeaza o carstificare accentuata

In functie de roca pe care se dezvolta relieful carstic au fost deosebite mai multe tipuri de carsturi:
1.
2.
3.
4.

Carstul de suprafata(exocarstul) reprezinta etajul superior

Carstul de adancime(endocarstul) alcatuieste etajul inferior
Carstul ascuns(subteran) situat sub roci necarstificabile prin care s-a infiltrat apa
Carstul fosil format initial la suprafata solului si acoperit ulterior de alte depozite

Cele mai intinse suprafete cu calcare sunt intalnite in: Carpatii Occidentali cu peste 50% din totalul
suprafetelor(Pades, Cetatile Ponor, M Aninei, Platoul Vascau), Podisul Mehedinti, Carpatii Meridionali(Podul
Dambovitei si Podul Bucegilor), Carpatii Orientali(Masivul Haghimas, Cheile Bicazului, Masivul Rarau), zone
extracarpatice(Podisul Casimcei este acoperit partial cu calcare peste sisturi verzi, Dobrogea de Sud cu placa de
calcar sarmatian).
Relieful format pe calcare si dolomite se prezinta sub forma unui relief calcaros ce cuprinde:
-

abrupturi, platouri, vai de tip canion, chei, defilee etc

un relief carstic cu carst de suprafata alcatuit din lapiezuri, doline, palnii carstice, uvale,
polii, avenuri dar si un carst de adancime format din stalactite, stalagmite, coloane,
draperii, sifoane, marmite.

Carstul de suprafata(exocarstul):
Lapiezurile = microforme de relief care se dezvolta pe suprafata rocilor expuse apelor de siroire. In cadrul lor
putem intalni pluviolapiezuri pe suprafata peretilor din anumite chei(Cheile Bicazului). Campurile de lapiezuri
apar pe platourile calcaroase cu o fragmentare accentuata cum ar fi Platoul Suhardului Mic, Haghimasului
Negru, Piatra Craiului, Padis. Aceste campuri pot sa apara atat subaerian cat si sub invelisul de sol si vegetatie
forestiera. Pot exista lapiezuri formate pe gresii, conglomerate si roi vulcanice, dar apar doar izolat iar cele de pe
gipsuri si sare sunt putin adanci, foarte dese si au creste ascutite.
Dolinele = formele carstice cele mai intalnite, sunt forme negative cu aspect general de farfurie, rotunde sau
ovale a caror lungime si latime depasesc de cateva ori adancimea acesteia. Pot sa apara izolat sau sub forma de
campuri de doline sau mai pot lua nastere prin prabusire in urma actiunii de eroziune si dizolvare realizata de
catre apa in zonele cele mai fisurate la care se asociaza prabusirea tavanului unor goluri subterane. Exista mai
multe forme de doline:
a.
b.

c.

doline mici intre 1m si 3m, au forma de palnie, situate la obarsia unei vai carstice care intra pe
suprafata platourilor calcaroase(Haghimas, Platoul Vascau, M si P Mehedinti)
doline mijlocii intre 3m si 10m, cu aspect de farfurie, cu un contur oval sau rotund, simetrice, cu
fundul plat captusit cu argile care pot pastra lacuri sau mlastini(Haghimas). Cele cu contur oval pot
avea adancimi de 5-6m si au luat nastere prin eroziune si prabusire
doline mari cu 20m-30m in diametru, adancimi de peste 10m, care se pastreaza o perioada mai
indelungata iar atunci cand sunt drenate de catre ape dau nastere unor microcanioane (Cricovul Mare).

Campuriile de doline se intalnesc in M Banatului, zona Platoului Vascau, Podisul Mehedinti.

Uvalele = sunt depresiuni carstice inchise, alungite, cu forma ovala. Pot fi sau nu acoperite de lacuri. Au
adancimi de peste 30m si le intalnim in Muntii Apuseni, Muntii Banatului, Masivul Haghimas.
Poliile = forme carstice cu dimensiuni mari, pe fundul lor se pot instala mlastini, rauri si lacuri carstice. Unele
au aspectul unor campii, fiind socotite in stadiul de incheiere a unui ciclu evolutiv cand carstul a fost indepartat
prin procese de suprafata si subterane iar din masa veche se mai pastreaza diferite coloane numite humuri. Se
intalnesc in Podisul Mehedinti, Muntii Aninei, Platoul Ponor, Cheile Bicazului, Muntii Haghimas.
Puturile = forme carstice cu versanti inclinati la peste 450, cu adancimi mari, fundul plat si fara mlastini.
Avenurile = asemanatoare puturilor dar prezinta regiuni mai largi sau mai inguste care nu permit observarea
fundului avenului. Acestea fac legatura cu diferite goluri subterane cum ar fi grotele si pesterile(Avenul
Scarisoara, Avenul Negru in Muntii Bihor).
Crastul de adancime(endocarstul) apartine etajului inferior sau sistemului de goluri si cavitati carstice formate
prin largirea fisurilor in urma eroziunii fizico-chimice a apei de infiltratie, a apelor curgatoare, urmate de
prabusiri si surpari. In Romania exista peste 13000 de goluri, doar 8000 din acestea fiind catalogate drept
pesteri.
-

Pestera Vantului(M Padurea Craiului) 45km de galerii

Pestera Topolnita(P Mehedinti) 20.5km
Pesteri formate pe conglomerate, gresii si roci vulcanice: Pestera Luanei(M Calimani),
Pestera Liliecilor(Dobrogea)

Dintre pesterile considerate obiective turistice, cele mai cunoascute: Muierii, Ursilor, Ialomicioarei,
Dambovicioarei.

Pesterile pot fi clasificate astfel:

a.
b.
c.
d.

Pesteri complexe cu labirinturi, ramificatii, asezate in etaj

Pesteri oarbe/inchise(fara fund) si deschise
Pesteri umede cu rauri si lacuri sau uscate
Pesteri cu etaje 1 etaj(Dambovicioarei), mai multe etaje(Topolnita, Meziad, Comarnic)

In interiorul pesterilor se dezvolta un microrelief specific reprezentat de forme de eroziune: galerii, coridoare,
marnite, alveole, tuneluri de presiune dar si forme de precipitare chimica de tipul stalactite, stalagmite, coloane,
draperii, perle, lentile de gheata(Pestera Scarisoara si Pestera Focul Viu).
Vaile carstice = pot fi atat la suprafata cat si mai rar la adancimi. Vaile de suprafata au luat nastere prin erodarea
rocilor calcaroase sau in urma prabusiri tavanului pesterilor. Acestea au aspect de:
a.
b.

Vai seci formate din reteaua hidrografica de suprafata si dispar in adancime prin avenele de pe fundul
lor.
Vai oarbe se caracterizeaza printr-o lipsa a gurilor si prin disparitia lor in marginea unui abrupt.

Cheile sunt vai carstice inguste, adanci, formate prin adancirea succesiva a cursului de apa sau prin prabusirea
tavanului unei pesteri(Cheile Bicaz, Nerei, Ialomitei, Iadei si Galbenului in Apuseni).
Canioanele mai putin intalnite la noi, sunt lungi, inguste, adanci si cu pereti verticali.

Carstul format pe sare si gips este intalnit mai ales in zonele subcarpatice:
-

Sovata - masivul de sare cu doline, cu vale, ocupate de lacurile sarate(Ursu, Rosu, Sarat)
Slanic-Prahova doline si avenuri, unele doline prezentand pe fundul lor lacuri (Baia
Rosie si Baia Baciului)
Subcarpatii de Curbura in Depresiunile Bisoca-Neculele

Paseudocarstul se dezvolta pe conglomerate, calcare, tufuri si aglomerate vulcanice. Cel mai important rol in
acest sector il are sufoziunea mecanica. Acest pseudocarst il intalnim in muntii vulcanici(Harghita, Calimani)
precum si in Grotele Calimanilor.

Curs8
Relieful format pe argile si marne
Argilele si marnele sunt roci cu proprietati distincte doarece ele inmagazineaza o mare cantitate de apa si joaca
rolul de pat glisant, aluneca cu usurinta pe pantele cele mai mari. Apele de precipitatie se scurg in cea mai mare
parte si produc o eroziune de suprafata si adancime foarte puternica. Astfel relieful format pe aceste roci
prezinta interfluvii largi convexe sau plane, versanti cu inclinare redusa si frecvente procese de versant, in
special alunecari de teren in diferite stadii de evolutie.
Rocile formate din argila se gasesc pe suprafete mari, acestea apar frecvent in depozitele flisului carpatic, in
depresiunile intramontane, in molasa pericarpatica, in Dep Transilvaniei si Platforma Moldoveneasca.
Formele de manifestare ale acestor formatiuni geologice sunt alunecarile de teren care au diferite denumiri in
functie de zona geografica intalnita. In Podisul Moldovei se numesc hartoape(fugituri), in Podisul Getic la vest
de Olt se numesc sudoame iar in Transilvania cobarseu si glimee. Alunecarile de teren au un procent ridicat
acolo unde se asociaza un grad ridicat de despadurire, dezvoltand in acelasi timp si fenomenele de torentialitate.
Cele mai frecvente alunecari de teren le intalnim in:
-

Subcarpatii Vrancei se imbina eroziunea de adancime reprezentata prin alunecari de

teren cu eroziunea de suprafata reprezentata prin siroire, torentialitate. Aceste fenomene se
manifesta im regiunile lipsite de invelis de sol si fara covor vegetal, formand ceea ce se
numeste badlands.
Subcarpatii Buzaului prezenta vulcanilor noroiosi se datoreaza prezentei la mica
adancime a depozitelor marno-argiloase care inmuiate pana la consistenta de pasta, sunt
eliminate spre suprafata cu intermitenta(Arvanas, Berca, Paclele Mari si Mici).
Podisul Moldovei stratele monoclinale sunt formate dintr-o alternanta de pietrisuri si
nisipuri, argile si nispuri iar acolo unde predomina argilele relieful capata un aspect
deosebit. In Campia Moldovei, Podisul Sucevei, Podisul Central Moldovenesc. Aceste

formatiuni au condus la formarea unui relief de spinari colinare, culmi tesite larg ondulate
si fragmentate de catre vai cu umiditate ridicata.
Zona Piemontului Getic argilele si marnele in cantitati foarte mari sunt antrenate
puternic intr-o deplasare lenta ca urmare a unor precipitatii abundente.
Depresiunea Transilvaniei bogata in faciesuri argilo-nisipoase si argilo-marnoase,
prezinta interfluvii joase, slab ondulate si versanti afectati de procese specifice: ravenari,
alunecari de teren in trepte, cu aliniamente de glimee si gruieti.

Relieful format pe depozitele loesoide

Loessul si depozitele loessoide prezinta o textura mijlociu-fina, coeziune slaba, permeabilitate mijlociu spre
mare, solubilitate mijlocie iar componentii acestora trec usor in solutii. In regiunile de campie formeaza depozite
groase de 20-30m, pe cand in cele deluroase doar de 2-5m.
Cele mai numeroase loessuri au origine eoliana, situate in general pe campiile tabulare, pe unele platouri dar
exista si loessuri aluviale, deluviale sau de alte origini care pot fi intalnite pe versantii si terasele unor rauri. In
Romania cea mai mare suprafata cu loess se intalnste in Campia Romana (30000km 2), Platforma Moldovei,
Podisul Dobrogei, pe zonele plane sau usor inclinate .
Relieful pe loess de suprafata prezinta fenomene de siroire, eroziune laterala sub forma de panze, eroziune in
adancime sub forma de rigole, ogase, ravene si chiar sub forma de rape, dar exista si un loess de adancime care
formeaza forme de relief negative: fenomene de sufoziune, dizolvare, tasare, acestea generand goluri de tipul
grotelor (Dobrogea: Oltina, Rasova, Daeni), unele avenuri si chiar formatiuni concretionare in aceste grote.
Relieful dezvoltat pe loess are aspect orizontal sau tabular, depresiunile sunt inchise avand dimensiuni diferite,
vaile sculptate au aspect de canion, apar martori de eroziune columnari, jgheaburi etc.
Cel mai des acest relief se dezvolta in estul Campiei Romane, Podisul Covurlui, Dealurile Falciului unde iau
nastere forme ca crovurile sau padinile iar la marginea platourilor se dezvolta ogase, ravene si se produc
fenomene de surpare.
Reprezinta o microforma de relief formata din tasare rezultata din dizolvarea carbonatilor de calciu, acest
fenomen fiind insotit de sufoziune. Cele doua fenomene pot forma campuri de crovuri cu adancimi de 2-3m si
diametru de 5-6m(pe interfluviile dintre Prahova si Ialomita, pe campia tabulara Gavanu-Burdea, pe Campia
Boianului si in Dobrogea de sud).
In urma unirii crovurilor se pot forma uvale si polii. Poliile sunt mai mari, mai complexe, cu dimensiuni de pana
la 10km si adancimi de pana la 5-6m. Unele crovuri mai intinse au suferit o erodare a malurilor si a ramei
acestora iar materialele erodate din aceste zone s-au depus pe fundul lor alcatuind o patura mai fina. Acolo unde
stratul de loess este mare se poate observa o imbinare a formelor de carst de suprafata cu cele de adancime:
avene, stalpi, ace, poduri suspendate ce se gasesc pe malul drept al Ialomitei(intre Urziceni si Tandarei, Fetesti)
si in Dobrofea(Oltina).

Relieful dezvoltat pe nisipuri

Nisipul este o roca detritica, mobila, de origine pluviatila, eoliana, marina, glaciara sau deluviala. In compozitia
sa poate predomina siliciul, mica sau alte minerale. Sunt roci moi, fiabile, necoezive sau cu o coeziune slaba,
permeabilitate mare care conduce la aparitia in relief a unor forme sterse si instabile. In cazul in care nisipurile
sunt mai consolidate si contin o mare cantitate de praf pot forma martori de eroziune, coloane, turnuri, creste,
jgheaburi, ravene. Atunci cand depozitele nisipoase se intercaleaza cu depozitele argilo-marnoase, se pot
declansa procese de versanti de mare amploare de tipul alunecarilor de teren, curgerilor de nisip iar in zonele de
coasta se pot ivi la zi izvoare ce pot declansa curgeri nisipoase. Pe teritoriul tarii noastre se gasesc si suprafete
mai restranse de nisip rezultate in urma proceselor eoliene, fluviatile sau mixte, formand asa numitele dune de
nisip sau campii de dune. Se cunosc 3 tipuri principale:
-

Dune in forma de coame prelungi sau valuri care sunt asezate in grupe paralele; acestea se
dezvolta de-a lungul coastelor nisipoase paralele cu directia vantului dominant.

Dune in forma de movile sau lunare numite si barcane; acestea se intalnesc pe areale mai
intinse de nisip sau de campie.
Dune in forma de movile conice care se formeaza acolo unde vantul isi schimba
permanent directia.

Dupa pozitia geografica in tara nostra dunele se incadreaza in categoria specifica stepelor. Ele apar in regiunile
de campie, in lunci, terase sau campuri, zona litorala si mai ales pe grinduri.
Dunele litorale si fluviatile se intalnesc pe litoralul Marii Negre, Delta Dunarii si in luncile unor rauri.
-

Dunele litorale se gasesc pe tarmul Marii Negre, la Mamaia, Agigea.

Dunele fluviatile se intalnesc in Delta Dunarii, pe grinduri la Letea, Caraorman, Saraturile
si la Techerghiol. Dunele de pe Dunare sunt intalnite la Moldova Noua si in luncile
raurilor Siret, Olt, Mures

Dunele continentale se intind pe suprafete mai mari in regiunile de campie si pe terasele raurilor din Campia de
Vest la nord de Oradea, in NV Campiei Crisurilor in zona Carei-Valea lui Mihai si au inaltimi de 3-15m si
lungimi de 40m. In campia Olteniei sunt dune semi-mobile sau stabilizate, inguste, alungite, care se asociaza cu
dune secundare de tipul barcanelor si se intind pe zeci de km. Pot atinge inaltimi de 12-20m in vestul Campiei
Romane si din ce in ce mai mici pe masura ce inaintam spre est. Unele areale dintre dune cu material fin,
prezinta un exces de umiditate si chiar lacuri cum sunt cele de le Calafat, Ciuperceni, Bechet, Dabuleni s.a. in
partea de est a Campiei Romane, in Baragan, apar si aici suprafete intinse de dune(Campia Hagieni, pe malul
drept al Ialomitei, al Calmatuiului si Buzaului). Acestea au origine pluviatila si partial formate in urma
deflatiei(spulberarea particulelor si depunerea lor in zone mai ferite, paralele cu vanturile dominante). La nord in
Campia Tecuciului intalnim dunele de la Hanul Conachi-Tibesti(au origine pluviatila). Tot o rezervatie naturala
sunt si dunele de nisip din Depresiunea Trei Scaune din localitatea Reci, in Depresiunea Brasov, acestea fiind
intinse pe 1700ha, fiind singurele dune nisipoase din spatiul montan, cu inaltimi intre 2-12m(se presupune ca ar
avea origine pluviatila).

Curs9
Relieful glaciar
Alcatuirea reliefului glaciar:
Formele de relief s-au formare in majoritatea masivelor care depasesc 2000 de metri cu caracteristici
diferite in functie de conditiile locale ce permiteau acumularea si stagnarea ghetii.
In Muntii Rodnei se intalnesc peste 30 de circuri glaciare la altitudini cuprinse intre 1500 si 2000 de
metri. Peste 10 vai glaciare la alt de 1000 de m, circuri glacio-nivale ci ghetari de platou. In Muntii
Maramuresului urme ale unor ghetari au fost identificate intre 1500 si 1700 de m in jurul varfurilor principale
Pietrosu si Farcau precum si circuri glacio-nivale.
In Muntii Calimani circuri glaciare si glacionivale intre 1800 si 1900 de m. In Muntii Bucegi exista
forme complexe care se desfasoara radial din nodul orografic radiar Varful omu. Circurile glaciare le intalnim la
1800 m vaile glaciare la 1400 m urmate de morene precum si de urme ale circurilor glacionivale.
In Muntii Fagaras cu peste 175 de circuri glaciare grupate in complexe intre 1800 si 2100 de metri vai
glaciare, praguri glaciare, morene pe vai pana 1400 m si circuri glacionivale.
In Muntii Parang intalnim mai multe complexe glaciare cu circuri suspendate si vai glaciare.
Muntii Retezat cu complexe glaciare mari cu circuri glaciare din care coboara linii glaciare pana la alt
de 1400 m. Alte forme vaile glaciare, pragurile, custurile si chiar morenele.
Cel putin teoretic si Carpatii au fost afectati de modelarea glaciara prin intermediul celor 4 faze:
-

Gunz
Mindel
Riss

Wurm

Etajul superior al reliefului muntos din Romania la altitudini de peste 1800 de metri a fost afectata in
pleistocen de modelarea glaciara care a dat nastere ghetarilor de platou, circurilor si vailor glaciare in conditiile
unor temperaturi medii anuale de -10C, precipitatii abundente sub forma de zapada care a dus la acumularea
acesteia formand ghetari si neve. Cauzele racirii climei si aparitiei ghetarilor tamplei in Pleistoceni sunt
determinate de ridicarea in bloc a Carpatilor Meridionali cu aprox 1000 de m si schimbarea fluxului de energie
solara. In fazele glaciare gheatii de platou alimentau ghetarii de circ ce patrundeau pana in partea superioara a
vailor montane.
Urmele modelarii glaciare indica in masivele inalte 2 faze glaciare:
1.

2.

Cand limita zapezii permanente se afla la 1600 m in N Carpatilor Orientali si la 1800 m in Carpatii
Meridionali, in aceasta faza se dezvolta marile complexe glaciare formate din circuri si vai glaciare ce
coborau pana la 1000 m si se presupune chiar existenta ghetarilor de platou.
Evidentiaza un climat mai rece cu precipitatii solide mai reduse cantitativ care au condus la aparitia
circurilor suspendate a formarii jgheaburilor glaciare precum si a mai multor nivele de morene frontale.
Aceasta limita a zapezii permanente era atinsa in N la altitudinea de 1800 de m iar in sud la 2000 de m.

Varsta fazelor glaciare este doar presupusa, prima faza este corelata cu glaciatiunea Riss cand s-a
acumulat cu un volum imp de gheata datorita unor precipitatii bogate iar limita zapezii permanente se afla la
altitudini reduse. Cea de-a doua varsta este Wurm in limita zapezilor permanente era mai sus, climatul era mai
rece zapada mai putina toate acestea conducand la formarea ghetarilor de circ a morenelor spadiale iar limbile
ghetarilor erau scurte.
In Romania unii cercetatori admit 2 faze glaciare: Riss si Wurm altii 3 cum ar fi Emanuel de Martone:
Mindel, Riss si Wurm iar alti cercetatori admit ultima faza. Numarul fazelor a fost apreciat dupa nr etajelor de
morene terminale. Cele mai vechi le intalnim in Carpatii Meridionali la 1300-1450 de m si in muntii Rodnei
intre 1100 si 1350 m.
In urma eroziunii ghetarilor au rezultat o serie de forme: vaile sub forma de U (Obarsia Ialomitei),
pante in trepte atat in Bucegi cat si sub creasta muntilor Rodnei, versanti cu grohotisuri acestia erau antrenate
gravitational si intrau in masa ghetii prin crevase formand rymae, morene, mediane, laterale sau de fund.
Glaciatiunea afecteaza anumite structuri geologice, structuri pe calcar si conglomerate (Bucegi, Retezat, Tarcu)
ducand la aparitia circurilor si vailor glaciare asimetrice.
Pe rocile dure gnaise,cuatrite,eroziunea glaciara a dus la apritia de praguri, cascade (in muntii Fagaras,
Bucegi si Rodnei)
Relieful glaciar din Carpati corespunde celor 2 tipuri si anume: relief de eroziune si relief de
acumulare. Cel de eroziune prezinta forme ca circuri sau caldari glaciare acestea apar ca niste simple cuiburi la
marginea platourilor alpine sau pot fi suspendate la partea superioara a vaii glaciare sau dispuse pe trepte
separate intre ele de cascade. In schimb relieful de acumulare este format din morene dispuse in trepte sau valuri
morenaice ce pot adaposti lacuri glaciare: Bucura, Zanoaga, Valcescu, Balea, Taul Negru s.a.

Relieful periglaciar
Periglaciarul reprezinta un complex de procese cu temp mai mici de 10C care au afectat in trecut in
perioadele reci intreg teritoriul tarii. In aceea perioada in tara noastra era instalat un climat de tundra in zonele
mai joase cu gheatari montani dincolo de limita zapezilor permanente. In prezent periglaciarul se dezvolta la noi
doar in zonele montane unde temp medii anuale sunt mai mici de 0C adica la peste 1800 m. Intensitatea
inghetului si procesele de inghet-dezghet a constituit principala cauza care a det aparitia fenomenului
periglaciar. Principalele fenomene morfogenetice sunt
-

gelivatia este fragmentata avand un rol imp in aparitia maselor de grohotis

solifluxiunea - solul inghetat pe adancimi mai mari sufera vara un proces de dezghet de grosimi
diferite, aceasta patura dezghetata se numeste molisol. Fiind imbibata cu apa si daca exista o panta
mica materialul mai argilos determina ca intreaga masa de molisol sa capete consistenta unei paste si sa
alunece pe panta inghetata numita pergelisol.

Procese criocarstice si nivocarstice

Depunerea depozitelor loesoidein zonele joase din Campia Romana, Dobrogea de Sud si Podisul
Moldovei
Deformarea prin inghet dezghet a depozitelor fine
Acumularea nisipurilor eoline in campuri de dune (dunele de la Reci)

Cele mai numeroase informatii legate de relieful periglaciar se pastreaza din faza glaciara Wurm
observate in Carpatii Orientali la 1750 m si in Carpatii Meridionali la 1800 m. Teritoriul Romaniei a intrat in
zona permafrostului cu insule de gheata mai persistente in depresiuni datorita inversiunilor termice. Partea
superioara a Carpatilor Meridionali si nordul Carpatilor Orientali au fost afectate de gelifractie la care se adauga
modelarea eoliana toate acestea dand nastere unor forme ca Babele, turnuri, coloane (in Bucegi, Fagaras,
Parang). Acumularea de campuri de pietre, trene de grohotisuri, depresiuni nivale, avalanse de pietre.
Formatiunile vegetale saracacioase au permis dezvoltarea dezagregarii si avalanselor de grohotisuri cum sunt
decunatele din Ceahlau, campurile de grohotisuri de la baza Raraului si a Pietrei-Craiului.
Munti josi si dealurile subcarpatice au fost afectate de solifluxiune asa cum intalnim in masivul
Giumalau si complexul Ciungi la alt sub 600 m in zona de stepa s-au manifestat fenomenele de acumulare
eoliana si modelare fluviatila care in urma inghetului au rezultat depozite fine deformate asa cum sunt
depozitele de terase din Carpati de pe Valea Bistritei, din Subcarpati: Dealul Mare Harlau, dar si in faleza Marii
Negre la sud de Constanta.

Curs10
Relieful structural
Relieful structural apare derivat din structurile initiale si mereu modelat. Daca unele elemente
structurale majore sunt mostenite din timpul orogenezei hercinice, etapa principala pentru relieful structural de
pe teritoriul Romaniei o constituie faza geotectonica alpina a carei evolutie continua pana in prezent.
In Orientali structura prezinta un sens longitudinal evidenta pana la Pasul Oituz si Depr Brasov.
Structura este formata dintr-un ax cristalin, o zona de flis n S si o zona vulcanica la vest. Masivele si culmile
sunt aliniate N-S fiind despartite de vai largi.
Carpatii meridionali si M Banatului prezinta o structura montana de tipul muntilor bloc, delimitati prin
linii de falie si de lasari axiale, ducand la aparitia depresiunilor tectonice: Lovistei, Hategului, Timis-Cerna,
Resita, Moldova Noua.
Muntii Spuseni, Gilau, Muntele Mare si Mesesi au si acestea o structura de tip munte-bloc, dar limita
de linii de dislocatie.
Intre structura reliefului si limitele orografice exista o serie de concordante:
-

Panza Haghimasului(Orientali) este exprimata printr-un abrupt

Panze de sariaj cu aspect de spinari inalte, in zona Obcinei Feredeu
De tip hog-back in Obcina Mare

In Subcarpati, depresiunile si culoarele de vale corespund unor sinclinale si unor arii afectate de
subsidenta: Tazlau-Casin, Nisco, Mislea, Chiojd, Polovragi, Tismana-Runcu. Delurile se suprapun unor
anticlinale care spre exterior sau spre interior inchid depresiuni: Plesu(Depr Ozanei/Neamt), Corni(Depr CracauBistrita), Culmea Pietricica(Depr Tazlau). Alte maguri: Bistrita etc.
In cadrul depresiunilor subcarpatice se intalnesc samburi de sare ce au aspect de butoniera, la TarguOcna, Slanic, Sarata Monteoru, Praid s.a.
In Podisul Transilvaniei, specifice sunt boltirile de tip dom si samburii de sare dispusi sub forma cutelor
diapire. Intre Mures si Tarnava Mare, vaile care se dezvolta in partea axiala a domurilor au cueste semicirculare.
Alte forme intalnite aici sunt depresiunile subsecvente prezente in sud si vest cu versanti terasati spre munte, in
zona depresiunilor Fagaras, Sibiu, Culorul Muresului intre Turda si Alba-Iulia. O situatie aparte apare in Podisul
Somesan care are o forma monclinala cu strate de calcar, conglomerate, gresii, care au format platouri, cueste,
glacisuri, fronturi liniare curbate in unghi sau trepte.

Platforma Moldoveneasca in cea mai mare parte prezinta platouri fragmentate cu vai asimetrice insa
pot sa apara si platouri netede pe calcare si gresii oolitice, fronturi de cuesta la contactul dintre zona de campie
cu Podisul Moldovei, Podisul Sucevei, unde apar fie dealuri(Saua Ruginoasa) fie denivelari(Coasta Iasilor
400m) la care se mai pot adauga vaile subsecvente.
Podisul Getic prezinta o structura de platou cu forme de relief monoclinale. Acestea au dus la formarea
piemonturilor: Candesti, Cotmeana.
In Dobrogea de sud sunt prezente platourile structurale intinse formate din calcare sarmatiene cu
numeroase trepte structurale. In Dogrogea de nord este prezent un horst cristalin inconjurat de falii cu o
structura geologica reprezentata de roci dure de tipul granitelor, cuartitelor si porfirelor. Podisul Babadag este un
sinclinoriu calcaros cu cueste si suprafete structurale.

Modelarea actuala a teritoriului romanesc

Modelarea actuala este realizata prin intermediul mai multor procese insa cele mai importante sunt
eroziunea si acumularea. Acestea au efecte negative dpdv economic, ducand la degradarea terenurilor. Factorii
care influenteaza aceste procese sunt: relieful, roca, structura, unele particularitati climatice, vegetatia si
activitatea economica.
1.

Pluviodenudarea si eroziunea de suprafata determina o eroziune puternica influentata de frecventa si

intensitatea ploilor torentiale, de pozitia terenurilor in panta, lipsa covorului vegetal etc. Frecventa
ploilor torentiale de la sfarsitul primaverii si inceputul verii marcheaza o perioada favorabila eroziunii
mai ales in Pod Moldovei, Dobrogei, Dealurile Subcarpatice si Pod Transilvaniei. Panta, lungimea
versantului si expozitia determina valori diferite ale eroziunii. Versantii sudici si vestici sunt erodati cu
30% mai mult decat cu cei cu expozitie nordica si estica. Eroziunea in suprafata duce la scaderea
fertilitatii solului si scaderea productiei agricole intr-un procent de 17-68%.

2.

Procesele pluvio-torentiale ocupa spatii mai mici, au o dezvoltare lineara si sunt mai puternice in
cadrul obarsiilor torentiale ale vaii.

Modelarea fluviala este mai activa in momentul cresterii apei, se desfasoara in lungul albiei minore si al
malurilor iar la inundatii si in interiorul luncilor. In cadrul albiei apar o serie de modificari prin migrarea unor
praguri, formarea ostroavelor, schimbarea cursurilor de apa, formarea pragurilor submerse iar unele albii se
inalta. Toate aceste fenomene se produc diferit in functie de pozitionarea albiilor in cadrul reliefului(zona
montana, subcarpatica sau de campie).
Modelarea torentiala afecteaza suprafete mai mari, are o intensitate mai puternica in regiunile colinare,
favorizata de panta si roca. Procesele torentiale conduca la degradarea terenurilor, atat prin eroziune(ogase su
ravene) cat si prin acumulare(acoperirea cailor de comunicatii si a conurilor de dejectie).
3.

4.

Prabusirile sunt foarte frecvente pe versantii carpatici abrupti, alcatuiti din roci rezistente dar cu
multe fisuri. Se manifesta fie sub forma caderilor individuale, fie sub forma caderilor in masa(pe
versantii abrupti in zonele montane si colinare lipsite de vegetatie sau pe malurile raurilor alcatuite din
loess si depozite loessoide).
Alunecarile si curgerile noroioase sunt specifice versantilor din zonele colinare, mai putin in zonele
montane, de campie si in Dobrogea. Se cunosc 3 tipuri de regiuni cu o frecventa diferita de manifestare
a acestor procese.
o Regiuni cu frecventa mare a alunecarilor sunt zonele cu o mare cantitate de argila si marne
intens fragmentate, cu inclinare mare, lipsite de vegetatie, unde peste 50% din suprafata este
afectata de alunecari sau curgeri nroioase. Zonele predominante sunt Podisul Moldovei cu
alunecari in cuib, in trepte sau de tip hartop. In Podisul Transilvaniei alunecarile masive vechi
numite glimee sau in trete. In Subcarpati si culmile montane reduse au cea mai mare
extensiune, sunt alunecari simple, superficiale, de mica adancime, cu aspect liniar sau in
brazde dar pot fi si alunecari complexe atunci cand roca este afectata pe o grosime mai mare.

Regiuni cu frecventa medie a alunecarilor in Piemontul Getic, Dealurile de Vest, alunecarile

se preoduc mai ales datorita intercalarii unor zone argiloase cu pachete groase de pietrisuri si
nisipuri. Aici pot fi alunecari de tip val, in trepte sau care afecteaza suprafata bazinului
torential.
o Regiuni cu frecventa slaba a alunecarilor in Carpati si Podisul Mehedinti unde alunecarile
afecteaza scoarta de alterare, zona de grohotis si mai putin roca. In Campia Romana, Campia
de Vest si Dobrogea alunecarile sunt mai rare, intalnindu-se doar pe malul unor vai.
Tasarea si sufoziunea sunt prezente in regiunile joase cu loessuri si depozite loessoide. Tasarile au
frecventa mai mare pe loess, in conditii de umezire lenta, ca in Podisul Dogrogei, Podisul Hagieni,
Covurului, determinand crovuri mai ales la est de Arges. Sufoziunea este mai frecventa in zonele cu
climat secetos, cu nuanta de ariditate, cum ar fi Campia Romana, Dobrogea, Podisul Moldovei.
Formele predominante sunt palniile de sufoziune iar fenomenul se dezvolta pe loessuri cu grosimi mai
mari de 6m, mai ales pe versantii unor vai.
Modelarea crionivala afecteaza culmile mai inalte ale Carpatilor, la peste 1700m, cu climat rece si
umed, cu precipitatii intre 1000-1400mm/an din care peste 50% sub forma de zapada, cu vegetatie
alpina si subalpina. La peste 2000m intalnim procese crio-clastice, eoliene iar putin mai jos cele nivale.
Intre 1950 si 2000m, pe fondul reliefului glaciar si periglaciar apar creste ascutite, abrupturi, turnuri,
ace, microdepresiuni nivale, polite, conuri, trene de grohotis etc. Intre 1700 si 1950m se intersecteaza
acumularile nivale mai vechi cu cele mai noi, generand panze, conuri de grohotis, relief rezidual pe
versantii abrupti si calcarosi(Piatra Craiului, Buila-Vanturarita).
Modelarea marina are loc de-a lungul tarmului la nord de Constanta, unde adancimea este mica,
panta submersa redusa, au loc acumulari de nisip pe cand la sud de Constanta situatia este inversa,
abraziunea marina este puternica si uneori insotita de procese de siroire, sufoziune, dizolvare, prabusiri
si altele.
Modelarea eoliana se manifesta mai ales in zonele joase de campie si unele depresiuni. Procesul de
deflatie este foarte activ, mai ales in estul Campiei Romane, delta Dunarii, Campia Olteniei, in special
primavara si toamna cand terenurile nu sunt protejate de vegetatie.
o Nisipurile din Campia de Vest sunt localizate intre Somes si Barcau dune alungite cu
depresiuni si latimi de pana la 1500m
o Dunele din Campia Romana apar in lungul Dunarii, pe dreapta raurilor Ialmita, Calmatui si
Buzau si pe stanga Barladului. Ele se ascociaza sub forma de barcane
o Dunele din Delta Dunarii sunt localizate pe grinduri, cum ar fi Letea, Caraorman,
Saraturile(dune, barcane, depresiuni)
o Dunele de le Reci, din Depresiunea Brasov aflate pe stanga Raului Negru
Modelarea carstica are loc pe calcare, dolomite, sare si gips. Este prezenta in Muntii Apuseni,
Banatului, sudul Meridionalilor si Podisul Mehedinti. In functie de altitudine deosebim:
o Intre 400-1700m se dezvolta endo si exocarstul(M Bihor, Aninei, Sureanu, Pod Mehedinti)
o Peste 1700m se manifesta fenomenele de coraziune si cele clionivale cum sunt cele din
Muntii Piatra Craiului.
o

5.

6.

7.

8.

9.

Pe sare si pe gips modelarea carstica este foarte activa, rezultand un relief cu lapiezuri, doline, mici
pesteri, avenuri etc.
10. Vulcanii noroiosi se dezvolta pe stratele de argila si marne care acopera zacaminte de gaze aflate sub
presiune, prezenti in Subcarpati si Podisul Transilavniei. Astfel putem intalni conuri de cativa metri
cand materialul este vascos cum sunt cele de la Paclele Mici-Buzau, conuri aplatizate cu cratere de 23m cand noroiul eeste fluid si gropi rotunde umplute cu apa noroioasa prin care ies gaze in Pod
Transilvaniei.
Curs 11
Modelarea antropica
Influenteaza mai ales eroziunea, alunecarile si deflatia prin defrisari,
desteleniri si terasari. Omul modifica insa si direct relieful prin constructia de drumuri, galerii de mina, tunele,
amenajari hidrotehnice. Fiecare din aceste modificari duc la formarea unor procese naturale cum ar fi:
acumularea din cadrul lacurilor de baraj, alunecari pe marginea lacului, ingustarea vailor prin ramblee, poduri
etc.
Gruparea teritoriala a acestor actiuni si forme au creat peisaje antropice de tip agricol al cailor de comunicatie,
hidroenergetic, minier, al asezarilor etc.

Clima Romaniei
Factorii gentici ai climei
1. Radiatia solara depinde de unghiul de inaltime al Soarelui, de opacitatea atmosferei si alt element. Paralela de
45 lat N plaseaza teritoriul tarii in plin climat temperat, unghiul de incidenta al razelor solare scazand de la sud
spre nord. Valoarea radiatiei solare este de 0,70 cal/cm 2/min in interiorul arcului carpatic si 1,14 cal/cm 2/min pe
litoral.
Radiatia directa vara este de 115 cal/cmp/min la Constanta si 105 cal/cmp/min la Iasi.
Radiatia globala, cele mai mari valori sunt in Dobrogea pe litoral 132,5 kcal/cmp si cele mai scazute in zona
montana sub 110 kcal/cmp.
2. Circulatia maselor de aer. Circulatia aerului reprezinta principala cauza a variatiilor neperiodice ale vremii.
a) Circulatia vestica are o frecventa peste 45% si determina pe teritoriul Romaniei ierni blande precipitatii sub
forma de ploaie iar vara determina instabilitate mai ales in regiunile lor.
b) Circulatia polara cu o frecventa de 30% antreneaza spre Europa Centrala si Sud-Estica mase de aer de origine
oceanica de la latitudinile polare ducand la scaderea temperaturii, cresterea nebulozitatii si precipitatii sub forma
de averse.
c) Circulatia tropicala prezinta o frecventa de 15% asigura transportul de aer cald din regiunea tropicala spre cea
polara. Cand circulatia se realizeaza din S-V aduce o mare cantitate de vapori de aer. Cand circulatia se
realizeaza din S-E aduce aer cald fierbinte sarac in precipitatii. Circulatia tropicala determina ierni blande cu
precipitatii bogate si veri calde si secetoase.
3. Suprafata subdiacenta influenteaza local si regional prin relief realizand o etajare altitudinala a climei prin
configuratia reliefului si orientarea lantului carpatic care constituie o bariera orografica apoi orientarea vailor
s.a.m.d. Tot relieful conduce si la aparitia inversiunilor de temperatura in zona depresiunii. Alte suprafete:
vegetatia si bazinele acvatice.
Elementele climatice
1. Temperatura. Cea mai mare valoare medie anuala este de 11C. Izoterma de 11C se desfasoara in sudul tarii
traverseaza defileul Dunarii, Campia Romana (Lunca Dunarii), Balta Ialomitei, periferia horstului dobrogean
intre Cernavoda si Tulcea precum si in vestul tarii pe o mica portiune in Campia Timisului si Gataii.
Izoterma de 10C se desfasoara in partea de S si de V a tarii la contactul campiei cu dealurile la o altitudine de
150-200 m. acel contact are loc intre Campia Romana cu Piemontul Getic si Subcarpatii de Curbura, Campia de
Vest la contactul cu dealurile de V precum si in S Podisului Barladului si Covurului. In partea sud-vestica
influenta submediteraneeana duce la conducerea acestor izoterme pana la alt de 300 m. traseul ei este urmatorul:
la N de Galati, N de Ploiesti, Pitesti urca spre nordul culoarului Oltului si Jiului pana la Mures, Deva si in nordul
Campiei de Vest pana la Carei.
Izoterma de 8C se desfasoara in medie la alt de 800 m la baza dealurilor inalte si a muntilor josi. Cuprinde
arealul Subcarpatilor, extremitatea de N a tarii (Campia Jijiei) Podisul Sucevei, Podisul Somesului.
Temperaturile cuprinse intre 8 si 0C sunt specifice dealurilor intre 300 si 800 m.
Izoterma de 6C se desfasoara in medie la alt de 1000 de m la baza muntilor la contactul cu dealurilor inalte
pericarpatice si intracarpatice precum si in depresiunile de contact.
Izoterma de 0C delimiteaza crestele Carpatilor la 2000 m delimiteaza baza etajului alpin si anume muntii
Rodnei, Bucegi, Leaota, Iezer, Piatra Craiului, Fagaras, Candrel, Sureanu, Parang, Retezat, Godeanu etc.
Izoterma de -2C prezenta pe cele mai inalte creste la 2400-2500 m.

Temperatura medie a lunii ianuarie intre -2 si -3C in zona de campie, -3 -5C zona deluroasa, -6 la baza
muntelui, - 11C pe crestele cele mai inalte.
Temperatura medie a lunii ianuarie pe principalele zone ale tarii Campia Romana -3 , Pod Moldovei -4, Campia
de Vest -2c, Pod Trasnilvanie -2 -3C, Dobrogea -1 la Mangalia 0,3C
La Bod 1942 -38,5C
Temperatura medie a lunii iunie 22-23 Campia Romana, 21-22C Campia de Vest si Dobrogea, 24C Podisul
Moldovei, 20-21C Pod Transilvaniei, 16C in zona Subcarpatica. Temperatura maxima absolita la Ion Sion,
Braila 10.august.1951 44,5C

2.Precipitatiile
In repartitia precipitatiilor exista diferentieri care apar datorita desfasurarii treptelor hipsometrice astfel avem
intre 400 si 600 mm/an in campiile si dealurile joase intre 500 si 800 mm/an dealurile inalte intre 700 si 1000 in
zona muntilor josi intre 1000 si 1200 mm/an in zona muntilor cu inaltimi intre 1200 si 2000 m si peste 1200
mm/an pe crestele cele mai inalte. Cele mai mari cantitati de precipitatii in vestul muntilor Apuseni unde au loc
ploile orografice cu peste 1400 mm/an (la Stana de Vale peste 1800 mm/an), in Transilvania intre 700 si 1000
mm. In vestul Carpatilor Orientali 1000-1200 1000 mm/an in estul Carpatilor, in Pod Sucevei 700 mm/an, in
zona Subcarpatica 700-750 mm/an mai putin in Subcarpatii de Curbura pana la 600 mm/an. In E C. Romane si
Dobogea 400 mm/an. E si S C. Romane intre 450-500. Pod Modlovei 450-500 mm/an.
Se observa un maxim pluviometric in lunile mai-iunie si un minim in februarie-martie iar in S-V si N-V tarii sub
influenta maselor de aer maritim si submediteraneean se inregistreaza 2 maxime pluvio in februarie-martie si in
august-septembrie.

3. Vanturile
Pe teritoriul Romaniei vanturile sunt determinate atat de circulatia atmosferei cat si de particularitatile
reliefului. Pana la alt 2500 m predomina vanturile din sector vestic in proprtie de 76% pana la 1800 frecventa se
diminueaza la 67%. In depresiuni este conditionata de adapostul oferit de masivele din apropiere. Vanturile
locale reflecta caracteristicile dinamice ale maselor de aer in contact cu suprafata activa.
Brizele de munte se canalizeaza ziua pe vai si pe versanti sub forma unui flux ascendent iar noaptea in sens opus
sub forma unui flux descendent.
Brizele marine sunt determinate de capacitatea calorica diferita a uscatului fata de mare astfel ziua brizele bat
dinspre mare spre uscat iar noaptea dinspre uscat spre mare.
Foehnul este un vant catabatic cald si uscat care se formeaza la traversarea muntilor pe versantii opusi
circulatiei dominante a aerului de vest si sud-vest determinand cresterea nebulozitatii a umezelii aerului si
cresterea
frecventei
precipitatiei.
Arealele
cu
manifestari
foehnale
sunt
Subcarpatii de Curbura, culoarul Alba-Iulia-Turda, versanti nordici ai Fagarasului, Banat(Cosava) in Pod
Mehedinti, sectorul subcarpatic oltean, estul muntilor vulcanici (Depresiunea Giurigeu, Ciuc, N m-tilor Rodnei),
versantul N-V al muntilor Piatra Craiului (Pietrosu) si in depresiunea Oravita.
Crivatul este caracterizat prin deplasarea puternica pe directia N-E S-V cu viteze de 100-120 km/h producand
viscole geruri puternice. Din crivat se desprinde spre est o ramura care patrunde pe Valea Oituzului in zona mtillor Nemira, Depresiunea Ciuc, Brasov unde intrerupe starea de calm atmosferic.
Austrul este un vant uscat iarna geros vara secetos care se resimte in S-V tarii.
Baltaretul bate dinspre baltile Dunarii catre campie toamna si primavara cand este insotit si de precipitatii.
Suhoveiul este specific sudului tarii incarcat cu praf fiind fierbinte si uscat .

Apele Romaniei
Apele freatice sunt raspandite pe intreg teritoriul tarii dar cu diferentieri cantitative si calitative de la o regiune
la alta. Cele mai importante resurse sunt inmagazinate in formatiunile acumulative ale campiei in depozitele
aluviale din terasele deluroase si din Delta Dunarii in depozitele aluviale din luncile terasele si conurile de
dejectie ale raurilor Somes, Mures, Timis, Olt, Siret s.a.m.d. Apele freatice sunt situate la adancimi variabile de
1 pana la 2 m in luncile si sectoarele joase ale campiilor aluviale si intre 30 si 40 m la baza depozitelor de loess
din Campia Romana. In Carpati apele au un caracter discontinuu cele mai imp apar in depresiunile intramontane
culoarele de vale sau la baza grohotisurilor. In Subcarpati sunt cantonate in zona teraselor, a luncilor, a conurilor
de dejectie la diferite adancimi avand o mineralizare redusa sau medie. In zona podisurilor apele freatice
prezinta caracteristici diferite de la o unitate la alta astfel in Podisul Getic apar la nivelul interfluviilor alcatuite
din pietrisuri(pietrisurile de Candesti) in Pod Moldovei sunt cantonate in depozitele fluvio-maritime dar sunt
zone in car pot lipsi cum este si situatia din Campia Moldovei, in Dobrogea si cantonate doar la baza depozitelor
de loess. In Campia de vest au un caracter discontinuu pe alocuri ascensional.
Apele de adancime se gasesc in scoarta la adancimi mari, pot fi localizate in zona depozitelor de pietrisuri cu
grosimi considerabile in alternanta cu bolovani si nisip. Au un caracter complex si impreuna cu apele freatice
contribuie la formarea sarurilor formand izvoarele minerale. Izvoarele minerale in zona de munte sunt prezente
in zona faliilor cum ar fi valea Cernei cu izvoarele minerale de la Baile Herculane cu temp de peste 40C la 1
mai, Baneasa, Baile Felix. Aceste izvoare intra in circulatia apelor subterane si preiau substantele in
disolutie( magenziu sau cele radioactive).
Bazinele vulcanice in zona Oas, Gutai, Tibles. Tot in aceasta zona o puternica dispersare a gazelor formand
aureola mofetica la Bicsa, Baila Sf Maria, Borsec, Tusnad, Zizin, Covasna. In Subcarpati sunt prezente izvoarele
clorosodice sulfuroase, sulfatate si iodurate la Baltatesti, Oglinzi, Slanic Prahova, Ocnele Mari, Caciulata,
Calimanesti si alta zone. In Dobrogea sunt prezente izvoarele sarate rezultate in urma spalarii sarurilor de pe
grindurile marine dar pot sa apara si in zonele de falie de la Mamaia si Techirghiol.

Curs 12
Reteaua hidrografica
Are o dispunere radiar concentrica impusa de arcul carpatic ca urmare la nivel regional se distinge o retea
hidrografica de tip radiar specifica unitatilor montane de unde izvorasc mai multe rauri care se orienteaza in
directii diferite iar in zonele joase are loc o acumulare concentrica de cursuri de apa rezultand astfel caracterul
convergent al retelei hidrografice.
Grupa raurilor de N-V:
- Viseu cu afluentii Vaser, Ruscova izvorasc din muntii Rodnei si dreneaza estul depresiunii Maramuresului
- Iza cu Botiza si Mara cu izvoare din muntii Rodnei traverseaza vestul depresiunii Maramuresului
Cele doua vai Viseul si Iza se unesc la Sighetul MArmatiei si se varsa in Tisa
Grupa raurilor de V:
Somesul Mare, Somesul Mic izvorasc din Gilau se unesc la Dej
Muresul izvoraste din Hasmasu Mare are ca afluenti de dreapta Agris, Agoi pe stanga Gurghiu, Miraj, Tarnava
Mica si Tarnava Mare ( se unesc la Blaj), Sebes, Strei, Cerna .
Somesul si Muresul se varsa in Tisa
Alte rauri: Crasna, Barcau, Crisul Repede Negru si Alb
Grupa raurilor de S-V:
Timisul izvoraste din Semenic si se varsa in Dunare

Bistra prezinta 2 izvoare in M-tii Tarcului si M-tii Poiana Rusca

Barzava, Caras, Nera
Grupa raurilor de sud:
Drincea si Desnatui izvorasc din zona Piemontului Strehaiei
Jiul de est izvoraste din Parang, de vest din Retezat se unesc la Libezeni si are ca afluenti Jietul, Tismana si
Amaradia.
Oltul izvoraste din muntii Hasmasu Mare, are ca afluenti Raul Negru, Raul Tarlung, Timis, Barsa din depr.
Brasov; Homoradul Mare si Mic din Subcarpatii Transilvaniei, Hartibaciul si Cibinul din Pod Transilvaniei;
Lotru din m-tii Parang; Topologu din Subcarpatii Getici
Argesul isi are obarsia din lacurile glaciare Buda si Capra, afluenti Raul Targului, Raul Doamnei si Bratia din
Subcarpati; Neajlov, Sabar si Calnistea din Pod. Getic, la Budesti Dambovita se varsa in Arges.
Dambovita izvoraste din m-tii Iezer si afluentul principal Colentina
Ialomita izv din Bucegi, afl Prahova, Teleajan, Cricovul Sarat
Calamatuiul
Siretul (grupa raurilor estice cu varsare in Dunare) izvoraste din Carpatii Padurosi din Ucraina afluenti cu
Suceava, Sucevita si Putna, Moldova cu Moldovita si Neamt, Bistrita cu Pietrosu,Grintiesu, Bicaz, Cracau si
Tracau.Trotusul cu afluentii Uz, Oituz, Tazlau, Casii.Putna cu Zabala si Milcov.Ramnic.Buzaul izvoraste din
muntii Ciucas prin 2 rauri Stramba si Buzoiel are ca afluenti Basca Mare, Mica , Slanic. Barlad cu Zeletin,
Vaslui
Grupa de est:
Prutul izv din Carpatii Padurosi, afl Baseu, Jijia, Bahlui
Grupa din Sud-Est:
Taita, Telita, Luncavita, Slava, Casimcea colectata in Complexul Razelm si Tasaul.

Pt Somesul, Muresul , Oltul si Siretul unitatile fizico-geografice pe care le traverseaza!!! De invatat!

Lacurile naturale
Lacurile din Romania prezinta o mare varietate originea cuvetei lor fiind legate de procese precum
glaciatiunea, vulcanismul, dizolvarea diferitelor tipuri de roci, actiunea apelor curgatoare si marine etc.
In regiunile montane sunt specifice lacurile de mici dimensiuni cum ar fi:
1. Lacuri glaciare sunt situate la nivelul circurilor glaciare si in lungul vailor glaciare, cele mai numeroase in mtii Retezat 56, Fagaras 25, Parang 20. In muntii Retezat cele mai cunoscute sunt Bucura cu cea mai mare
suprafata, Zanoaga cu cea mai mare adancime, Galesu, Peleaga, Florica, Viorica, Ana. Fagaras : Capra, Balea.
Parang: Taul fara fund si Galcescu. Rodnei: Lala, Buhaiescu si Pietrosu.
2. Lacuri vulcanice: Lacul Sf Ana din masivul Puciosu din S muntilor Harghita
3. Lacuri de baraj natural : Lacul Rosu de pe valea raului Bicaz.
4. Lacuri carstice: Varasoaia si Ighiu in m-tii Trascaului, Padis in m-tii Bihorului
5. Lacuri dezvoltate pe depozite de sare: Ocna Sugatag si Costiui in depresiunea Maramuresului

Lacuri din zonele deluroase si de podis sunt specifice lacurile cantonate in depresiuni rezultate din dizolvarea
rocilor solubile (calcar, sare, gips) si lacuri situate intre valurile de alunecare.
1. Lacuri formate pe masive de sare, in Subcarpatii Getici si de Curbura, Ocnele Mari, Slanic Prahova, Telega.
In depr Transilvaniei: Sovata, Praid, Ocna Muresului, Ocna Dejului, Turda, Strei.
2. Lacurile pseudocarstice situate in Subcarpatii Buzaului si Prahovei cele situate de la Lopatari si Brebu.
3. Lacuri formate pe calcar: in Pod. Mehedinti lacul Zaton si Balta;
4. Lacuri formate pe gips: lacul Nucsoara in depr Bradet judetul Arges
5. Lacurile formate intre valuri de alunecare si de baraj natural sunt de mici dimensiuni si au caracter temporar

Lacurile din regiunea de campie si lunca au o suprafata mai extinsa in comparatie cu celelalte 2 categorii
caracteristice fiind lacurile de lunca, limanurile fluviatile cele clastocarstice si eoline.
Lacurile de lunca sunt prezente in lunca Dunarii precum si in luncile principalelor rauri interioare dar si in
delta Dunarii. Multe dintre lacurile din zona de lunca sunt cunoscute sub denumirea de balti iar in ultimul timp
numarul acestora a scazut foarte mult datorita numeroaselor lucrari hidrotehnice. Dintre cele ramase amintim:
Garla Mare, Maglavit, Ciuperceni, Bistretu, Suhaia, Calarasi. In Delta Dunarii: Rosu, Rosulet, Fortuna,
Gorgova, Lumina, Puiu, Puiulet, Matita.
Limanul fluviatil se intalnesc pe cursul inferior al Dunarii si anume Mostistea, Galatui, Buceag, Oltina,
Vederoasa, Cerna sau pe cursurile inferioare ale unor rauri din estul Campiei Romane. Spre ex Ialomita,
Ciolpani, Snagov, Caldarusani, Fundata, Amara, Stachina. Pe Buzau: Costei, Jirlau, Cainei, Amara, Balta Alba.
In Lunca Siretului: Malina, Lozova s.a. Lacuri carsto-clastice formate in depr de tasare, crovuri pe loess. In
Campia Baraganului: Tataru, Plopu, Plascu, Colcea, Ciocile. In Campia de vest lacul Sat Chinez iar in Campia
Olteniei Lacul Frasin.
Lacurile eoline sunt prezente in regiunile dintre dunele de nisip din sudul Campiei Olteniei, malul drept al
Calmatuiului si in depr. Brasov la Reci. Din Campia Olteniei: Lacul cu trestie si Balta Cernei.
Sunt specifice 2 categorii lagunele si limanuluri: Tasaul , Techirghiol, Mangalia iar lagune: Razelm Sinoe cu
Golovita, Zmeica, Sinoe, Razelm, Siutghiol.

Lacurie artificiale:
Iazurile specifice regiunilor de campie de deal si de podis unde pantele sunt mai reduse iar cursurile au caracter
intermitent. In Moldova in Campia Jijiei amintim Dracsani, Costesti, Strambu, Iazul Nou. In Podisul Barladului:
Cuibul Vulturilor. In Campia Transilvaniei Catina, Zau de campie. In Campia Romana: Calmatui, Colentina s.a.
Helestee sunt bazine cu apa de dimensiuni mai reduse de obicei avand functie predominant piscicola le
intalnim in zonele de campie si lunca si mai rar in cele de deal si podis. In Campia de Vest: Cefa, Bazinul
Cartibaciului, Argesului , Ialomitei iar pe Prut la Brates.
Lacuri de interes hidroenergetic cele mai cunoscute lacurile de la Portile de Fier I si II pe Dunare, Izvorul
Muntelui pe Bistrita, Vidraru pe Arges, Vidra pe Lotru, Stanca-Costesti pe Prut, Valiug pe Barzava, Tarnita si
Fantanele pe Somesul Cald.

Curs 13

Etajele de vegetatie din Romania si vegetatia intrazonala

In Romania, in functie de conditiile climatice sunt prezente 3 zone biogeografice:
1.

Zona stepei

In prezent exista doar putine locuri in care se mai pastreaza pajistile initiale, locul lor fiind luat de catre
culturile agricole sau au fost modificate datorita pasunatului excesiv. In compozitia actuala intra plante ca
firiceaua, barbosa(barboasa), pirul inalt si pirul crestat. Conditiile de mediu propice dezvoltarii pajistilor stepice
se gasesc sud-estul Romaniei, partial in C.Covurlui si trebuie sa respecte conditiile climatice cu deficit de
umiditate, cu inaltimi pana la 200m si in prezenta solurilor cernoziomice si a solurilor balane.
2.

Zona silvostepei

Si asociatiile din silvostepa au fost inlaturate in cea mai mare parte de culturile agricole. Silvostepa
trebuie sa tina cont de conditii climatice ca: temperaturi medii peste 10 0C, umiditate scazuta, inaltimi pana la
250m, cernoziumuri cambice si argilo-iluvuiale. Silvostepa este prezenta in sudul Campiei Banato-Crisene, estul
Podisului Moldovei, sudul si estul Campiei Romane.
Silvostepa reprezinta o zona de tranzitie intre stepa si zona padurilor nemorale cu palcuri de padure cu
stejari xerofili cu stejar pufos, brumariu, frasin, artar tataresc etc.
3.

Zona padurilor de foioase nemorale

Aceasta zona cuprinde 2 subzone, una cu paduri cu caracter mezofil si a 2a cu caracter submezofil-

termofil.
a.
b.

Zona cu caracter mezofil intalnita in Pod Transivaniei, nordul Moldovei, fiind formata din stejar
peduncular, gorun, carpen, ulm, jugastru etc.
Zona cu caracter submezofil specifica sudul Romaniei, in campiile inalte din partea centralnordica a Campiei Romane si zona mai joasa a Pod Getic (padurile de cer, garnita, jugastru, ulm)

Etajarea vegetatiei incepe de la aproximativ 400m altitudine, fiind condirionata de relief. In Romania se
diferentiaza etajul nemoral (padurile de foioase, etajul boreal (padurile de molid), etajul subalpin si etajul alpin.
1.

2.
3.

4.

Etajul padurilor de foioase (nemoral) este cuprins intre 400-1600m si in cadrul lui deosebim:
a. Padurile de gorun si amestec (gorun si fag) incepana de la 400m pana la 600-700m in Subcarpati,
Pod tarnavelor, Pod Someselor, Pod Moldivei, nordul Pod Dobrogei si Dealurile banato-crisene.
b. Padurile de fag si de amestec (fag-rasinoase) se intalnesc in dealurile inalte (600-700m) pana la
1200-1400m(pot urca si la 1600m) si cuprind: paltinul de munte, fagul, carpenul si ulmul de munte
dar si arbusti (cornul, sangerul, alunul, socul negru si rosu. La partea superioara apar padurile de
amestec cu rasinoase: fag-brad, fag-brad, molid.
Etajul boreal este intalnit de la 1200m pana la 1600m. Molidul prezinta insusiri ecologice deosebite
(rezistenta la ger, seceta, insolatie puternic) si suporta bine o cantitate mare de precipitatii. In cadrul acestui
etaj, arbustii prezenti sunt: socul rosu, aninul verde, afinul, merisorul etc.
Etajul subalpin se caracterizeaza prin existenta tufarisurilor care pot fi singure sau in alternanta cu arbori,
el reprezinta o trecere de la vegetatia de padure la vegetatia ierboasa din etajul alpin..
a. Subetajul raristilor, format din molid, rarice si zambru iar ca tufarisuri avem jneapana, salcie
pitica, anin verde.
b. Subetajul tufarisurilor este marcat de ultimele palcuri sau exemplare izolate de arbori,
predomina tufarisurile cu jneapan, anin verde, inupar pitic, salcie pitica, afin merisor si sunt
observate pajistile alcatuie din iarba vantului, parusca si teposica.
Etajul apin ocupa limita superioara a zonei montane (varfurile cele mai inalte), la peste 2000m, fiind
alcatuit din asociatii cu ierburi scunde, tufarisuri cu jneapan, pajisti cu ierburi: iarba vantului, parusca,
firuta, clopotei, piciorul-cocosului etc.
Vegetatia intrazonala

Este legata de aparitia unor conditii locale cu exces de umiditate, precipitatii reduse sau in functie de
anumite caracteristici ale solului.

In cadrul vegetatiei intrazonale intalnim:

1.
2.
3.
4.

Zona de lunca: s-au pastrat pe alocuri zavoaiele cu specii de rogoz si tipirig. Pe terenurile acoperite
cu strat de apa apare o vegetatie palustra, formata din stuf si papura. In zavoaiele de munte se
gaseste aninul alb de munte, plopul alb si salcia.
Mlastinile: specii care apar aici sunt: stuful, papura, mesteacanul pitic si rogozul.
Vegetatia halofila(adaptata la soluri nisipoase): se gaseste in zona de litoral si de stepa, formata din
specii halofile ca: paiusul si pelinul.
Vegetatia psamofila: caracteristica nisipurilor cu specii xeromorfe: obsiga.
Solurile Romaniei

Etajarea solurilor in Romania

1.
2.
3.
4.
5.

Solurile din regiunea muntoasa: s-au format intr-un climat umed, rece, sub paduri, pajisti alpine si
tufarisuri subalpine.
Sub padurile de amestec: molid si fag si la partea inferioara a molidisurilor apar solurile brun acide,
brune argilo-iluviale si podzoluri. Pe versantii puternic inclinati sunt specifice litosoluri si regosoluri
Sub molidisuri si jnepenisuri: soluri brune feri-iluviale, podzoluri, luvisoluri, terra rosa.
Sub pajistile alpine: litosoluri si rendzine.
In zona muntilor vulcanici: soluri brune-acide si andosoluri.
Solurile din regiunea colinara si de podisuri fragmentate: sunt caracteristice doua tipuri de asociatii:
Prima este influentata de climatul central-european si o intalnim in Dealurile Banatului si Crisanei,
Podisul Transilvaniei, Subcarpti, Nordul Podisului Getic, NV Podisului Moldovei = soluri argiloiluviale (brun argilo-iluvial, brun luvic, luvisol albic), rendzine, vertisoluri, soluri gleice, erodisoluri.
A doua asociatie este specifica regiunilor cu climat est-european: E, centrul si S Moldovei, N Podisului
Dobrogei = molisoluri; in raport cu cresterea altitudinii se succed: cernoziomuri, soluri argilo-iluviale,
cenusii, brune-luvice si regosoluri, rendzine, soluri saraturoase zonal.
Solurile din campiile inalte si podisuri slab fragmentate: prezinta doua asociatii:
Prima este specifica silvostepei si stepei din Baragan, Dobrogea centrala si de S, NE si S Podisului
Moldovei, S Campiei Olteniei = molisoluri (soluri balane, cernoziomuri, cernoziomuri argilo-iluviale),
psamosoluri.
Al doilea tip este prezent sub padurile de stejar din centrul si N Campiei Romane, S Podisul Getic si
sectoare din Campia Banato-Crisana = soluri argilo-iluviale (brun roscate, brune luvice, luvisoluri
albice).
Solurile din campiile joase: sunt specifice molisorile in zona semiarida, argiluvisolurile in zonele
moderat umede, solurile hidromorfe (lacovis si soluri gleice) si halomorfe (soloneturi si solonceacuri).
In luncile bine dezvoltate, pe grinduri in special, solurile sunt mai putin evoluate si apar cele de tip
aluvial si soluri hidromorfe si halomorfe.