CAPITOLUL I

STUDIUL GEOGRAFIC PRIVIND JUDETUL ALBA

Teritoriul judetului Alba are o pozitie centrala in cadrul Romaniei,

ocupand o parte din zona centrala si sud – estica a Muntilor Apuseni, o
parte a Dealurilor Tarnavelor, a Podisului Secaselor, precum si a
versantului Nordic al Muntilor Sureanu.Conturul judetului are forma unui
triunghi al carui varf sudic patrunde in Muntii Sureanu pana aproape de
izvoarele Tartaraului si Salanelor, iar latura nordica se sprijina pe Muntii
Bihor aproape de Platoul Padisului, respectiv pe interfluviul ce separa
bazinul Ariesului de cel al Crisului Negru si al Somesului
Mic.Latitudinal, intre punctele extreme, judetul insumeaza o distanta de
cca 129 km, iar longitudinal 123 km, de la izvoarele Ariesului Mic si
pana in estul comunei Cetatea de Balta.In nord se invecineaza cu judetele
Bihor si Cluj, in est cu judetele Mures si Sibiu, in sud cu Valcea, iar in
vest cu Arad si Hunedoara.Pe teritoriul judetului se afla zona de
confluenta a Muresului cu Tarnava, precum si intretaierea unor principale
cai de comunicatie rutiere si feroviare, care i-au permis inca din timpuri
stravechi o dezvoltare ascendenta.Prin forma si pozitia sa, prin trecutul
sau istoric si prin prezentul sau infloritor, judetul Alba este „o inima in
inima tarii”.
Relieful si tectonica complicata a regiunii au contribuit la
inzestrarea frumusetii naturale a judetului.Compartimentarea in blocuri,
scufundarea inegala si jocul pe verticala al acestora, prezenta faliilor si a
culoarelor de prabusire au creat o multitudine de forme de relief : lunci,
dealuri si podisuri, munti, care, la randul lor, se reflecta in peisajul foarte
variat si atragator, de la cel de lunca si podis la cel al crestelor muntoase
inalte.Numeroase depresiuni tectonice din zona montana, modelate
ulterior de eroziune (Zlatna, Almasu Mare, Tara Motilor, Trascau), sunt
intens umanizate, iar asezarile omenesti au vechimi de milenii.Prin
varietatea petrografica, un adevarat mozaic, regiunea justifica atat
interesul turistic, cat si cel al oamenilor de stiinta.Rocile vulcanice sparg
invelisul de roci mai vechi, inviorand pretutindeni peisajul intre Zlatna –
Abrud – Rosia Montana si Campeni.Izolat, ele se mai gasesc in Muntele
Gaina si in Sureanu, unde apar in masa cristalina sub forma de granite,
granodiorite, dand un plus de maretie acestor munti.Porfirele din Trascau
au generat, prin dezagregare, un relief ruiniform, pitoresc, iar bazaltele de
la Detunata reprezinta o adevarata curiozitate a naturii, declarata
rezervatie naturala, dar in acelasi timp si punct de belvedere pentru o
mare parte a „Tarii Motilor".
Calcarele, in cea mai mare parte de varsta mezozoica, au creat cel
mai reprezentativ relief carstic din tara noastra, care se inscrie in peisaj cu
un pitoresc aparte.Se intalnesc fie compacte sub forma de benzi masive
sau platforme intinse, cum este complexul carstic Ocoale – Scarisoara din
Muntii Bihor, masivul Scarisoara – Belioara din Muntele Mare, platforma
calcaroasa Bedeleu – Ciumarna din Trascau, fie sub forma de stanci si
blocuri izolate infipte in masa flisului cretacic si presarate pe versantii si
culmile Trascaului sau pe versantii vaii Ariesului.Tot legat de prezenta
calcarelor, turistul intalneste, in zona montana, abrupturi cu inaltimi
ametitoare, numeroase sectoare de vai cu chei adanci si stramte, cu pereti
verticali.Amintim salbaticile chei de pe vaile Rameti, Cetii, Tecsesti,
Intregalde, Aiud, Ampoita, Fenes si Cib, apoi, scurtele dar pitorestile chei
ale Runcului, Pociovalistei si Posegii, cheile Albacului sau cele de pe
frumoasa vale a Ordancusii.
Un potential turistic deosebit il prezinta lumea subterana a
pesterilor, in care natura s-a intrecut pe sine in migala, rabdare si
fantezie.Deosebite sunt pesterile cu gheata cum sunt Scarisoara si
Ghetarul de la Vartop, gigantice avene pe fundul carora se acumuleaza
aerul rece si greu favorizand mentinerea ghetii.Numai pe valea
Ordancusei sunt peste 40 de pesteri, majoritatea de mici dimensiuni si
suspendate chiar pe peretii cheilor.Mai importanta este pestera Poarta lui
Ionel, in care, de la prima vedere, ochiul intalneste cascade impietrite de
calcit, ori Pestera de sub Zgurasti.Pe valea Gardisoarei se deschid
pesterile Coiba Mare si Coiba Mica, iar in Muntii Trascau pestera Huda
lui Papara rasplateste efortul turistului prin etalarea unui univers mirific
strabatut de un parau subteran.Tot in acest masiv pot fi vizitate pesterile
Bisericuta, Pestera Liliecilor, avenul din Piatra Cetii etc.Toate aceste
forme dezvoltate pe calcare, pe langa interesul peisagistic, au o mare
valoare stiintifica prin geneza lor, prin structura sau prin flora si fauna
specifice.Sisturile cristaline din Muntii Sureanu si Muntele Mare se
impun prin relieful masiv pe care-l genereaza, iar rocile sedimentare din
podis de care se leaga prezenta cutelor diapire au favorizat aparitia
statiunii balneoclimaterice Ocna Mures.De asemenea, pe seama argilelor,
a gresiilor si a microconglomeratelor s-au dezvoltat unele forme
geomorfologice curioase, cum este Rapa Rosie de langa Sebes unde, pe o
latime de cca 800 m, apa de siroaie a creat o dantelarie de forme
sculpturale.Punctele fosilifere de la Garbova de Sus, Dealul cu Melci,
Piatra Corbului etc, sunt obiective de interes turistic dar mai ales
stiintific, azi declarate rezervatii naturale.Acestea sunt cateva aspecte prin
care roca si structura reflectate in relief au creat unele obiective
importante din punct de vedere economic si stiintific, dar avand in acelasi
timp si o deosebita insemnatate turistica.Relieful dezvoltat pe rocile
amintite si modelat de agentii externi prezinta in cadrul judetului trei
unitati : o unitate muntoasa, una de dealuri si podis si una de depresiuni si
culoare.
I.1 AMPLASAREA SI FORMELE DE RELIEF

Judetul Alba este situat in partea central – vestica a Romaniei, pe

cursul mijlociu al raului Mures si pe cel inferior al raului Tarnava,
strabatut de paralela de 46º latitudine N si de meridianele de 23º si 24º
longitudine E, limitat de judetul Cluj (N), Mures (NE), Sibiu (E si SE),
Valcea (S), Hunedoara (V si SV), Arad (NV) si Bihor (NV).
Relieful judetului Alba, este structurat pe trei mari unitati naturale
din tara noastra si anume: Carpatii Occidentali (Muntii Apuseni); Carpatii
Meridionali (Muntii Sebesului); Podisul Transilvaniei, precum si peste
zona depresionara de contact dintre acestea, axata pe Valea Muresului
(Depresiunea Alba Iulia – Turda) si prelungita spre est de Valea
Secasului si spre vest catre culoarul depresionar al Orastiei.Valea
Muresului si cursul inferior al celor doua Tarnave impart relieful
judetului in doua unitati distincte.In partea vestica se afla o zona mai
inalta reprezentata prin extremitatea estica a Muntilor Metaliferi, de
culmile masivului Trascaului si de versantii sudici ai Muntilor Bihorului,
intre care se intercaleaza cateva depresiuni montane si anume: Zlatna,
Abrud, Campeni.La est de Mures se desfasoara culmile vestice mai
coborate ale podisului Tarnavelor, cu inaltimi de 400 – 500 m,
fragmentate de afluentii Muresului si Tarnavelor.
Pe teritoriul judetului se gasesc urmatoarele unitati de relief: Muntii
Surianu apartinand de Carpatii Meridionali; o buna parte din Muntii
Apuseni; Podisul Secaselor; Podisul de jos al Tarnavelor; Depresiunea
Alba Iulia – Turda si partial, Culoarul depresionar al Orastiei.

Muntii Surianu, se mai numesc si Muntii Sebesului.Ei ocupa latura de

sud a judetului pe o suprafata destul de mare.O parte din masiv se intinde
si pe teritoriul judetelor vecine.Culmile sale sunt formate din roci
cristaline impregnate de roci eruptive intrusive, ceea ce explica inaltimea
si masivitatea lor.Masivul Surianu este adanc fragmentat de apele ce
coboara pe pantele sale nordice indreptandu-se spre Mures.Este vorba de
raurile: Sebes, Pianul, Cugirul si altele.Orientarea vailor determina si pe
cea a culmilor, care se prelungesc de la sud spre nord pana in zona
depresionara a Culoarului, Orastiei si Vaii Sebesului.Limita dintre
masivul muntos si zona depresionara este marcata aproximativ de
localitatile Cugir – Pianu – Sasciori – Garbova (de Sebes).Fiind afectat de
eroziune in mai multe faze, masivul Surianu prezinta cele trei platforme
de eroziune cunoscute in tara noastra :Gornovita (400 – 1200 m), Raul
Ses (1400 – 1800 m) si Borascu (1800 – peste 2200 m). Deasupra
platformelor de eroziune se ridica cateva varfuri care reprezinta si cele
mai mari inaltimi din judetul Alba.Dintre acestea, amintim Varful lui
Patru (2130 m) si Varful Surianu (2061m). Culmile coboara treptat spre
nord, astfel ca Varful Batrana are doar 1794m.In zona Oasa – Novaci se
afla trecatoarea de culme Pasul Uridele ,cea mai inalta din tara noastra
(2250 m). Masivul Surianu este puternic impadurit.Pe interfluvii si pe
platformele de eroziune el prezinta zone largi de pasuni alpine, avand si
un potential hidroenergetic important datorita structurii sale geologic,
pantelor cu un accentuat unghi de inclinare si marimei bazinului
hidrografic al raului Sebes si al altor rauri ce coboara pe versantul sau
Nordic.

Muntii Apuseni ,ocupa partea de nord – vest a judetului pe o arie

destul de insemata.Limita lor fata de depresiunile Alba Iulia – Turda si
Orastie este marcata de localitatile: Mahaceni – Ciugudul de Jos –
Livezile – Strumt – Cricau – Ighiu – Alba Iulia – Blandiana.Sunt munti
mai in panta, nu prea inalti, atat datorita miscarilor tectonice de coborare,
cat eroziunii indelungate.Pe teritoriul judetului Alba, intra partea cea mai
mare a masivului Biharia- Muntele Mare, respective portiunile de nord si
vest ale bazinului Ariesului, in intregime masivul Trascaului si
extremitatea de est a Muntilor Metaliferi.Masivul Biharia – Muntele Mare
este constituit din cristalin cu impregnatii de roci vulcanice si avand
marginal depozite mezozoice de calcare dure, se prezinta larg bombat, cu
platforme peneplenizate, cu un relief carstic tipic in zonele calcaroase.
In zona cristalinului gasim cele mai inalte varfuri ale Carpatilor Orientali
si anume : Curcubata (1848 m) si Muntele Mare (1825 m).Alte varfuri
mai putin inalte sunt : Muntele Gaina (1486 m) si Piatra Graitoare (1650
m) in masivul de vest al Bihariei si Balamireasa (1633 m) in masivul
Muntele Mare.In teritoriul de contact al Bihariei cu Muntele Mare se afla
regiunea carstica de renume European in care gasim pesterile si ghetarul
de la Scarisoara ,Cetatile Ponoului si altele.

Muntii Trascaului, intra in grupa de sud – est a Muntilor Apuseni,

fiind cuprinsi intre vaile Ariesului, la nord, si Ampoiului, la sud. Ei sunt
orientati in general in directia sud – vest – nord – est si se prezinta sub
forma unor culmi paralele.Sunt formati din depozite cutate de flis
cretacic, prin care au razbatut atat clipele de calcar jurasic, cat si
formatiunile vulcanice neogene.Intre cele mai putin inalte amintim
Varful Dambu (1370 m), Varful Seciului (1281 m), Varful Detunata
(1169 m), Varful Negrileasa (1366 m) si altele.Dintre fenomenele carstice
existente in aceasta zona sunt de subliniat frumoasele chei taiate de apele
ce strabat bariera de calcare jurasice din Trascau si anume: cheile
Aiudului, Manastiri, etc.In ce priveste formele de relief vulcanic,
cunoscute sunt neckurile si dykurile: Detunatelor, Cetatea Rosie si Vulcai
– Corabia.Un mare colorit dau peisajului strapungerile de calcar (clipe)
jurasic aparute ici – colo.Sunt mai evidente cele de la Piatra Cetii, Coltii
Trascaului, Bedeleu si de pe vaile Ampoiului si Ampoitei.

Muntii Metaliferi, intra pe teritoriul judetului Alba numai cu

extremitatea lor estica, inaintand pana in vaile Ampoiului si Muresului.
Sunt munti de mica altitudine. Cele mai inalte varfuri sunt Varful Jidovul
(1284 m), Varful Fericeli (1170 m), Varful Mare (1021 m) si altele.
Varful Mamutul, ce strabate spre vest municipiul Alba Iulia, are altitudine
de 773 m, reprezentand ultima proeminenta din extremitatea estica a
Muntilor Metaliferi.In zona ce intra in judetul Alba se gasesc si cateva
trecatori de culme de altitudini mijlocii sau mici, dintre care amintim: cea
de la Dealul Mare (trecerea din valea Ampoiului spre valea Ariesului), de
la Buces (pe teritoriul judetului Hunedoara, prin care se face trecerea de
la Abrud spre Briad) si Trecatoare Hotilor (trecerea din valea Ariesului in
valea Crisului Repede).

Zona de podis din judetul Alba, reprezinta 25% din suprafata

judetului si ocupa partea sa estica prin Podisul Tarnavelor, Podisul
Secaselor si Podisul Mahaceni, unitati integrate Podisului Transilvaniei.

Podisul Tarnavelor, cu o altitudine de 550 – 600 m, este cuprins intre

Mures si Tarnava Mare, Tarnava Mica impartindu-l in doua interfluvii
puternic fragmentate si nivelate.Eroziunea pe verticala si cea laterala a
retelei hidrografice a fragmentat intens aceasta regiune in care suprafetele
inclinate depasesc 60%.

Podisul Secaselor, constituie treapta cea mai coborata a Podisului

Transilvaniei (300 – 500 m) cuprins intre valea Secasului si a
Tarnavei.Are o suprafata usor valurita, drenata de Secas si afluentii sai,
iar rocile mai dure (tufuri, gresii) dau varfuri ascutite cu profil
piramidal.Aici procesele de eroziune au individualizat forme curioase
cum este Rapa Rosie, punct de atractie turistica si rezervatie naturala.In
unghiul format de confluenta Muresului cu Ampoiul se ridica semet
Dealul Bilag (404 m), ce are in partea sa vestica o structura ce apartine
muntelui.Se pare ca este o prelungire a Podisului Secaselor, pe dreapta
Muresului de catre Tarnava, in dreptul localitatii Coslariu.

Podisul Mahaceni, este situat la vest de confluenta Muresului cu

Ariesul, in partea de nord – nord – est a judetului.Este puternic
fragmentat de ape, cu interfluvii bine conturate si versanti afectati de
procese de versant, in special alunecari de teren.
I. 2 RAURI SI LACURI

Raurile

Acestea apartin in exclusivitate bazinului hidrografic al Muresului.In

mare masura limita judetului urmareste cumpana de ape dintre bazinul
Muresului si bazinele hidrografice vecine (Somes, Cris, Olt, Jiu ).
Coditiile climatice si litologia asigura, in general, un regim permanent al
retelei hidrografice de pe teritoriul judetuliu Alba.Raurile care izvorasc
din Carpati Meridionali, la peste 2000 m altitudine, au o alimentare nivo-
pluviala si navala moderata.Sub aceasta altitudine, alimentarea este
pluvio – nivala, atat in regiunea Montana, cat si in cea de podis.

Muresul, colecteaza toate apele de pe teritoriul judetului Alba.Bazinul

lui se suprapune peste mai multe unitati naturale complexe.Fiecare dintre
aceste unitati contribuie la geneza regimului hidrologic al Muresului si al
afluentilor sai, prin caracteristicile sale geomorfologice (altitudine,
fragmentare, energie de relief, panta), litologice, topoclimatice, de
vegetatie, sol etc.Ca urmare raurile care-si aduna apele din aceste unitati
naturale dau Muresului o personalitate evidenta, atat sub raport
morfohidrografic, cat si hidrologic.Afluentii sai au o contributie
insemnata la cresterea volumului de apa, la formarea undelor de viitura,
la marirea puterii de eroziune si transport, la formarea unei vai largi cu
aspect de culoar, cu o lunca mult extinsa si cu numeroase terase,
dezvoltate cand pe dreapta (in amonte de Alba Iulia ), cand pe stanga (in
avale da aceeasi localitate ), fapt ce-i pastreaza, aproape pe tot parcursul
sau, un pronuntat caracter de asimetrie.Muresul patrunde pe teritoriul
judetului Alba cu cativa km amonte de confluenta cu Ariesul (270 m alt.)
si iese din judet dupa confluenta cu paraul Bacainti (202 m alt.).Intre cele
doua confluente, Muresul parcurge circa 140 km pe o diferenta de nivel
de 68 m, ceea ce inseamna o panta medie de circa 0.5 – 0.7 m/km.Valea
Muresului are o dezvoltare diagonala, pe directia nord – est – sud – vest,
cu aspect de culoar.Numerosii sai afluenti debuseaza prin vai largi in
cursul inferior, care au cornuri de dejectie si terase, ceea ce tradeaza o
mare putere de eroziune si de transport.Din loc in loc, in concordanta cu
succesiunea depozitelor pe care le traverseaza, valea Muresului prezinta
gaturi ca cele de la Vintu de Jos, Saracsau, Bacainti, unde lunca are cea
mai mica latime (circa 1 km) si de asemenea, sectoare mai largi, cu piete
de adunare a apelor, ca cele de la Teius, sau de la Alba Iulia, adevarate
bazinete depresionare, cu lunci care capata o extensiune maxima de peste
3 km latime.Lunca, la randul sau, prezinta o morfohidrografie specifica,
cu vechi cursuri parasite – brate, meander, belciuge – pe alocuri cu aspect
de depresiuni lacustre, unele colmatate, altele in stadiu de colmatare
(zona inmlastinite), inundabile la viituri, care alterneaza cu grindurile,
mai frecvente in partea vestica a culoarului.Muresul reprezinta cea mai
importanta artera hidrografica de pe teritoriul judetului.La postul
hidrometric Ocna Muresului are un debit mediu multianual de 71.4 m³/s,
iar dupa confluenta cu Tarnava, care-i mareste debitul cu circa 60 % din
volumul sau de apa, ajunge la Alba Iulia cu un debit mediu multianual de
103.2 m³/s.Ceilalti afluenti care strabat rama sud – estica a Muntilor
Apuseni si versantul Nordic al Carpatilor Meridionali aduc debite mai
mici de apa (2 – 5 m³/s).Cel mai mare volum al scurgerii se realizeaza la
sfarsitul iernii si inceputul primaverii, ca rezultat al suprapunerii
fenomenului de topire a zapezilor cu caderea precipitatiilor din acest
anotimp.Principalii afluenti ai Muresului de pe teritoriuljudetului Alba
sunt: pe dreapta raurile Aries, Grind, Unirea, Ciugud, Miraslau, Aiudu de
Sus, Garbova, Stremt, Galda, Paclisa, Stauini,Vint, Blandiana, Stanisoara,
Saracsau, Bacainti, Homorod si Geoagiu, iar pe stanga, raurile: Tarnava
cu Panade, Soimus si Secas, Sebes cu Secas, Pianu, Cioara, Cugir cu Rau
Mic si Vaidei.

Ariesul, este cel mai important afluent al Muresului de pe partea dreapta

(164 km lungime) si dreneaza cea mai mare suprafata din judetul Alba.
Izvoarele sale sunt: Ariesu Mare (la nord), care isi aduna apele din
masivele Vartop, Scarisoara si Curcubata, si Ariesu Mic (la sud), din
masivele Curcubata si Gaina, conflueaza in amonte de Campeni.Pe
traseul sau, orientat aproape in exclusivitate vest – est, Ariesul aduna
numerosi afluenti dintre care cei mai importanti sunt: Bistra, Bistrisoara,
Valea Mare, Dobra, Valea Caselor, Lupsa, Salciuta, Pogasa, Ocolis,
Ocolisel, pe stanga si Valea Dolii, Sohodol, Abrud cu Rosia Montana,
Sesel, Cioara, Valea Larga si Remetea, pe partea dreapta.In profil
longitudinal, Ariesul prezinta pante mai repezi in cursul sau superior
( >15 m/km) si mai mici in cursurile mijlociu si inferior (circa 2 m/km )
in concordanta cu rezistenta rocilor la eroziune. Pantele afluentilor sai,
care strabat zone cu roci mai dure, sunt mult mai mari (25 – 50 m/km).
Ariesul isi desfasoara prin judetul Alba 3/4 din traseul sau, in apropiere
de confluenta cu Iara pe stanga si Remetea pe dreapta, Ariesul paraseste
teritoriul judetului, varsandu-se in Mures in localitatea Gura Ariesului.
Sub raport hidrologic, Ariesul reprezinta cea mai importanta resursa de
apa pentru regiunea montana a Muntilor Apuseni de pe teritoriul jude
tului Alba.Fiecare nou afluent contribuie la cresterea debitului sau, cu
exceptia catorva paraie din cursul superior, care, parcurgand zona
calcaroasa a Muntilor Bihorului, seaca, fenomen s-a imprimat chiar in
toponimia locala, cum sunt paraiele Garda seaca, Sohodol, Valea Dolii.
Tarnava, este cel mai important afluent al Muresului de pe partea
stanga cu care conflueaza in dreptul localitatii Teius. Tarnava Mica
patrunde pe teritoriul judetului in avale de localitatea Adamus, avand o
directie nord – est – sud – vest si dupa ce parcurge circa 50 km se uneste
Blaj Tarnava Mare.Aceasta patrunde pe teritoriul judetului in sus de
localitatea Valea Lunga, avand o orientare sud – est – nord – vest.Pana la
Blaj, Tarnava Mare parcurge circa 58 km. De la Blaj pana la Teius,
Tarnavele reunite mai parcurg circa 25 km, avand o orientare est – vest si
o vale larga, cu o lunca mult extinsa in special la confluenta (Blaj circa 2
km, Teius circa 3 km).Pe acest traseu Tarnava are o panta medie mica
(0.25 – 0.50 m/km).In profil transversal, valea prezinta un caracter
asimetric, cu numeroase terase dezvoltate indeosebi pe partea stanga si in
zonele de confluenta.Asemenea terase se mai observa si pe Secas (pe
stanga, in cursul sau mijlociu si pe dreapta, in cursul sau inferior la
confluenta cu Tarnava).Tarnavele aduc cu ele cel mai mare volum de
apa ,ca urmare a lungului lor traseu.Tarnava Mica patrunde pe teritoriul
judetului cu un debit mediu multianual de circa 10 m³/s, iar Tarnava Mare
cu circa 12 m³/s.La Mihalt, in apropiere de confluenta cu Muresul, debitul
sau este de 31.4 m³/s.Debitul maxim se produce indeosebi in lunile aprilie
– mai si iulie, in timpul viiturilor de primavara si de vara.Pe teritoriul
judetului Alba, Tarnavele au o serie de afluenti cu izvoare autohtone din
zona de podis, unele fara un curs permanent datorita rocilor usor
permeabile.Printe acestia amintim paraiele dupa dealul cel mai departe,
Panade, Balta, Spinoasa, Graben, Ror, afluenti ai Tarnavei Mici; Valea
Lunga, Genade si Spatac, afluenti ai Tarnavei Mari. Pe ultimul traseu,
Blaj – Teius, Tarnavele reunite mai primesc pe Soimus cu Dunarita pe
dreapta si pe Tur, Izvorul Iezerului si Secasul cu numerosii sai afluenti
ale caror cursuri sunt temporare, pe stanga.
Sebesul, afluent al Muresului pe partea stanga, dreneaza versantii
nordici ai Carpatilor Meridionali de pe teritoriul judetului Alba.Valea
separa in cursul superior cele doua masive mai importante, Sureanu la
vest si Cindrel la est.Izvoarele sale reprezentate de Frumoasa si Tartarau
se gasesc la circa 2000 m altitudine. De la izvoare pana la varsare,
Sebesul totalizeaza circa 93 km lungime.La obarsie, valea este de origine
glaciara, in lungul careia se intalnesc numeroase zone inmlastinite cu
turbarii de tipul bahnelor (mlastini eutrofe ) si al tinoavelor (mlastini
oligotrofe ).In totalitate se intalnesc 31 de tinoave si bahne cu o suprafata
de 30.6 ha si un volum de turba de 542000 m³.In cursul mijlociu, valea
prezinta, in profil transversal, unele sectoare mai largi cu pante mai line,
in alternanta cu altele mai inguste cu pante repezi, largindu-se treptat
pana in zonele colinara si piemontana.Aici, Sebesul are tendinta de
deplasare spre dreapta, lasand pe stanga mai multe nivele de terasa (ceea
ce-i da un profil extensiune maxima in cursul inferior si in zona de
confluenta transversal asimetric) cu extensiune maxima in cursul inferior
si in zona de confluenta.In avale de Petresti (in cursul inferior ), Sebesul
prezinta unele despletiri largi in zona sinclinala dintre localitatile Sebes si
Lancram, formand in acest sector, ca urmare a puterii mari de eroziune si
de transport, un imens con de dejectie pe care este asezat orasul Sebes.In
dreptul localitatii Lancram, valea prezinta ultima gatuire, avand o latime
de circa 1 km, pentru ca in avale sa formeze o lunca larga, de circa 3
km.Pe parcursul sau, Sebesul strabate o diferenta de nivel de circa 2000
m, ceea ca inseamna o panta medie de 30 – 35 m/km.Climatul montan cu
precipitatii bogate (peste 1200 – 1400 mm), temperaturile moderate si
roca rezistenta la eroziune (sisturile cristaline) au determinat un curs cu
caracter permanent.Printre afluenti mai importanti citam:Dobra unita cu
Sugagul, Nedeiu si Secasul pe partea dreapta si Salanele, Diudiu, Valea
Mare, Prigoana, Galceag, Miras, Grosesti, Martinii si Rachita pe partea
stanga.Diferenta mare de nivel pe care o strabate, particularitatile
morfologice ale vaii, panta accentuata, rezistenta rocilor si
particularitatile hidrologice ale regimului sau fac ca Sebesul sa se
caracterizeze printr-un potential hidroenergetic dintre cele mai mari din
tara.Intregul curs este prevazut a fi presarat cu numeroase baraje si lacuri
de acumulare.

Cugirul, este un afluent al Muresului pe partea stanga, al carui curs,

ceva mai mic decat al Sebesului (circa 61 km lungime), isi aduna
izvoarele din Masivul Sureanu, de la peste 1800 m altitudine. Pe
parcursul sau, valea primeste o serie de afluenti, dintre care, mai
importanti, sunt Bosorog si Rau Mic, care conflueaza in dreptul localitati
Cugir.Caracteristicile morfologice ale acestei vai sunt asemanatoare cu
cele ale Sebesului, prezentand, de asemenea, in cursul inferior, tendinta
de deplasare spre dreapta, lasand pe stanga, intre Cugir si Balomir, o
lunca larga, de circa 1,5 km si cateva nivele de terasa (de confluenta).In
tendinta de deplasare spre dreapta, Cugirul prezinta o lunca ingusta pe
aceasta parte, actionand chiar asupra propriilor sale nivele de terase care
au extensiuni relativ reduse si frunti abrupte.Ca urmare a puterii mari de
transport, panta medie fiind de circa 35 – 45 m/km, in cursul inferior
formeaza un con de dejectie intre localitatile Sibot si Balomir, pe unde se
dirijeaza si cele doua brate ale sale, cel principal de la Sibot fiind
canalizat.

Ampoiul, afluent pe dreapta Muresului, isi desfasoara cursul in

intregime (circa 60 km lungime) pe teritoriul judetului Alba. El isi aduna
izvoarele din Muntii Trascaului, Metaliferi si Muntii Vintului, de la circa
800 – 900 m altitudine, avand un bazin hidrografic relativ mic. Panta
medie a raului este de 25 – 30 m/km. Dintre afluenti sai citam: Valtori,
Fenes, Lunca Metesului cu Ampoita si Ighiu cu Telna si Bucerdea, pe
partea stanga, ca si Trampoel, Valea Mare, Valea Mica, Galati, pe partea
dreapta.Ceilalti afluenti ai Muresului, sub raport hidrologic, prezinta
importanta redusa. Debitele lor medii anuale sunt mici (2-3 m³/s), dar cu
valori mult mai mari in timpul viiturilor mari de primavara.Tot de pe
teritoriul judetului Alba mai izvorasc Somesu Rece de sub varful
Balomireasa si Crisu Pietros de sub varful Glavoaia.

Lacurile

Rezervele de apa pe care le detin lacurile de pe teritoriul judetului Alba

sunt relativ reduse.Cele cateva lacuri care se gasesc in regiunile Montana,
deluroasa si de podis ale judetului apartin mai multor tipuri genetice,
unele dintre ele fiind naturale (de interes turistic si de agreement), altele
artificiale, cu functii complexe (interes hidroenergetic, minier, balnear,
turistic si de agrement).

Lacurile din regiunea montana, sunt amplasate in Carpatii

Meridionali (Muntii Sureanului) si Muntii Apuseni (Muntii Metaliferi si
Muntii Trascaului).Climatul montan, cu precipitatii bogate (1000 – 1400
mm) si temperaturi moderate favorizeaza pastrarea unui regim hidrologic
relativ stabil. Din aceasta grupa fac parte :

Iezerul Sureanu, lac natural, de origine glaciara (baraj morenic), se

gaseste amplasat in muntii cu acelasi nume, la obrsia vaii Cugir, la o
altitudine de 1750 m.Are o suprafata de circa 1 ha, iar adancimea maxima
de 7.3 m.Alimentarea este din ploi si zapezi, lacul avand totodata si
izvoare.Caracteristicile litologice si climatice ale regiunii in care este
amplasat determina o mineralizare slaba care creste cu adancimea (44.7
mg/l la suprafata, 57.0 mg/l la 4 m adancime si 78 mg/l la fund).Tipul
hidrochimic este bicarbonatat sodic.Lacul este folosit in interes turistic si
de agrement, in apropierea sa fiind construita si o cabana care
functioneaza in sezonul cald al anului.

Lacurile de pe Sebes (Lacul Oasa si lacul Tau), in constructie se

gasesc amplasate in cursul superior al Sebesului.

Lacul Oasa, reuneste apele afluentilor Sebesului de la obarsie.In

perimetrul acestuia a existat initial un hait pentru transportul bustenilor.

Lacul Tau, se gaseste amplasat intr-o alta zona de convergenta a apelor,

la confluenta raurilor Bistra si Miras cu Sebesul.In afara acestora mai sunt
prevazute pe Sebes si alte lacuri de baraj in scop hidroenergetic, ca cel de
la Nedeiu, mai putin extins ca suprafata si cu un volum de apa mai
mic.Aceste lacuri vor servi totodata si in scop turistic si de agrement.

Lacul Ighielului, lac natural de origine carstica, se gaseste amplasat in

Muntii Trascaului, pe cursul superior al raului cu acelasi nume, afluent al
Ampoiului.Este cel mai tipic lac carstic de dolina de la noi din
tara.Profilul sau batimeric este caracteristic dolinelor cu pante relativ
abrupte.Are o suprafata de 5,26 ha, lungimea de 440 m, latimea maxima
de 140 m, iar adancimea maxima de circa 9 m.Volumul de apa se mentine
aproape constant datorita surselor sale de alimentare superficiala si
subterana (din izvoare).Lacul are o scurgere subterana, iar atunci cand
nivelul apei creste mult, surplusul de apa deverseaza printr-un
emisar.Mineralizarea lacului este redusa (300 – 400 mg/l), tipul
hidrochimic fiind cel bicarbonat calcic.Prin ineditul sau prezinta un
interes stiintific, turistic si de agrement.

Iezerul Sureanu, este un lac glaciar cantonat pe verasantul nordic al

Muntilor Sureanu intr-o caldare galaciara, la altitudinea de 1790 m.Pus
sub ocrotire datorita interesului stiintific si peisagistic pe care il prezinta
un admirabil punct de atractie pentru turisti.

Lacurile din imprejurimile orasului Rosia Montana ,

artificiale, de baraj, se gasesc amplasate in bazinul hidrografic al
Ariesului, in Muntii Metaliferi.Unele din acestea au fost construite din
secolul al IXX – lea pentru folosirea apei la exploatarile aurifere.Astazi se
folosesc la flotarea minereurilor complexe care se extrag din orizontul
local.Ele sunt lacuri mici, de interes minier.

Lacurile sin regiunea deluroasa si de podis, din aceasta grupa

fac parte:

Lacul Cugir, artificial, de baraj este situat pe Rau Mic, afluent al

Cugirului, in dreptul localitatii Cugir.A fost construit in scop
hidroenergetic si de alimentare cu apa in anul 1912, servind, in special,
pentru Intreprinderea mecanica Cugir.Are o suprafata de circa 2 ha si un
volum de apa de 150 000 m³.Lungimea barajului este de 102 m, iar
inaltimea de 11 m.

Lacurile de la Ocna Muresului, sunt formate pe masive de sare,

prilejuite de activitatile antropice de exploatare a sari din subteran, dar si
de procesele fizico – chimice, de sufoziune si de surpare.Lacurile se
gasesc amplasate in cateva guri de ocna din lunca Muresului, in orizontul
superficial.In urma proceselor de eroziune si dizolvare a sari, planseul s-a
prabusit, iar golul subteran iesit la zi a fost acoperit cu apa provenita din
precipitatii.Instalarea lacurilor pe masive de sare a determinat un grad
ridicat de mineralizare, de tip clorosodic.Apa sarata din aceste lacuri,
extrasa prin conducte, in trei bazine interioare, serveste pentru bai calde,
in tratarea afectiunilor aparatului locomotor, ale sistemului nervos
periferic, a celor reumatismale si ginecologice.Sunt facute amenajari si
pentru bai de abur, inhalatii, ca si pentru bai reci, in bazine special
amenajate, in care se practica concomitent si aerohelioterapie.Ca urmare
a importantei sale pentru cura balneara si fizioterapeutica, Ocna
Muresului a devenit cunoscuta ca o statiune balneoclimatica.Datorita
substratului litologic si a particularitatilor climatice locale, in judetul
Alba se intalnesc numeroase lacuri formate intre valurile de alunecare.Ele
sunt alimentate din precipitatii si se caracterizeaza printr-un mare grad de
colmatare.Printre acestea se numara:

Lacul Panade (sau Tau fara Fund), este amplasat in bazinul hidrografic
al raului cu acelasi nume, afluent al Tarnavei Mici, in Podisul Tarnavelor,
la altitudinea de 368 m, in spatele unui val de alunecare de pe dealul
Chiciu (463 m).Are o suprafata de circa 1,5 ha, adancimea maxima de
2,80 m si un volum de apa de 22 623 m³, fiind considerat printre cele mai
mari lacuri de baraj natural din regiunea deluroasa.El are o alimentare
subterana, ca si din precipitatii.Apele sale sunt potabile si prezinta in
alimentarea cu apa, piscicultura si agrement.
Lacurile de la Bagau (Tau fara Fund, Tau Savului, Tau Baia, Tau
Puturos) s-au format intr-o alta zona de alunecare din apropierea
localitatii Bagau.Ele sunt situate la o altitudine de 430 – 450 m, pe
cumpana apelor dintre valea Ratului si valea Pusta Bagau.

Lacurile de la Biia (Tau cel Lung si Tau fara Nume), s-au format in
zona alunecarilor din imprejurimile localitatii Biia.Ele au fost mult mai
numeroase in trecut, dar au disparut din cauza activitatilor umane si
continentalizarii climei.Lacurile de la Bagau si cele de la Biia se gasesc
intr-un proces avansat de colmatare, pus in evidenta de suprafata mare
ocupata de plaur, de stratul de namol format pe fundul lacului, ca si de cel
de turba aflat in diferite grade de descompunere, fapt pentru care prezinta
interes in balneologie si fizioterapie.Asemenea lacuri formate intre
valurile de alunecare se mai intalnesc si in imprejurimile localitatii Heria
si in bazinul raului Farau.

I.3. CONDITII CLIMATICE

In conditiile climei temperat – continentale a tarii noastre, factori

locali, in mod deosebit relieful, expunerea lui, gradul de fragmentare,etc.,
determina o seama de zone climatice specifice. Datorita acestui fapt, in
judetulAlba clima nu poate fi caracterizata decat tinand cont de zonarea
reliefului sau. Astfel in zonele montane temperaturile medii anuale sunt
de 2˚C, iar in lunca Muresului de 9,5˚C.Temperatura medie a lunii
ianuarie este pe munte de – 5˚C, iar in zonele depresionare de – 3,3˚C.
Cea a lunii iulie este de 10˚C in zona inalta si de 20,5˚C in zonele mai
joase.Temperatura maxima absoluta in judetul Alba s-a inregistrat in vara
anului 1952 la Alba Iulia de 42,5˚C, iar minima absoluta marcata de
mercurul termometrului era in iarna anului 1942, la Blaj, de – 32˚C.
Precipitatiile sub forma de ploaie si zapada variaza de la 1100 mm
in medie pe an in zona muntoasa, la media anuala de 600 mm in zona mai
secetoasa a Podisului Secaselor.
Vanturile dominante sunt cele de vest, nord – vest , avand viteze
medii de 3.5 m/sec.Datorita diferentelor de nivel si a celor de temperatura
dintre zonele inalte si cele depresionare, pe pantele de sud – est ale
Apusenilor, spre Depresiunea Alba Iulia – Turda, se formeaza frecvent
vanturi cu caracter főhn, care produc in general cresterea temperaturii
aerului, inseninarea cerului si scaderea precipitatiilor (sub 600 mm anual)
fapt ce determina o desprimavarare mai timpurie in toata lunca Muresului
si care favorizeaza in buna masura culturile cerealiere, a vitei de vie si a
pomilor fructiferi.Sunt, de asemenea, frecvente brizele de munte in zonele
muntoase si in bazinele depresionare, ceea ce face sa inregistreze uneori
inversiuni de temperatura, ca efect al coborari aerului rece de pe versantii
muntilor din jur spre zonele depresionare.Vantul prezinta directii si viteze
ce difera in functie de marile linii de relief din cadrul judetului.Astfel, in
lungul culoarului Muresului predomina vantul de sud – vest si cel de nord
– est, cu viteze medii anuale cuprinse intre 3,5 – 5,5 m/s.La munte, la
peste 1500 m altitudine, predomina circulatia vestica si cea sud – vestica
cu viteze medii de peste 7 – 8 m/s.Pe versantii estici ai Apusenilor pana
spre culoarul Muresului apare föhnul, care este un vant local cald, cu o
frecventa mai mare in lunile de primavara.Calmul atmosferic are o
frecventa mare (peste 50%) in zonele joase adapostite de rama
montana.Urmarind starea vremii din sezonul cald, constatam ca luna mai
este in general frumoasa cu o atmosfera clara, putandu-se lua imagini
fotografice reusite. Uneori apar furtuni de primavara cu zapezi trecatoare
si ingheturi.Iunie este luna cea mai ploioasa, cu o activitate ciclonica
intensa, cu o nebulozitate pronuntata si cu o infiltratie puternica a apelor
in zona calcarelor, ingreunand astfel vizitarea pesterilor.In iulie, vremea
se stabilizeaza, timpul este frumos, mentinandu-se pana la jumatatea lunii
septembrie.Este perioada cea mai favorabila pentru practicarea
turismului, montan.Se produc insa, uneori, ploi frontale ce tin 3 – 4 zile
sau ploi de convectie, cu caracter torential dar sunt de scurta
durata.Toamna ofere zile frumoase, cu cer senin si mare vizibilitate.De
obicei, la munte, pe la mijlocul lunii septembrie se instaleaza o perioada
de timp rece cand precipitatiile pot cadea si sub forma de zapada.In
octombrie, desi temperatura este in scadere, de obicei, este stabila,
favorabila drumetiilor in peisajul multicolor al zonelor impadurite.O
caracteristica aparte a climei judetului Alba o constituie existenta
topoclimatului cu efect de föhn, prezent pe versantii estici ai Muntilor
Apuseni, spre culoarul Muresului.Aici primaverile sunt timpurii, verile
calde si senine, precipitatiile mai reduse, iar toamnele sunt lungi si
insorite, conditii ce imbogatesc potentialul turistic al regiunilor
respective.

I.4 ASEZARILE UMANE SI POPULATIA

Orasele importante de pe teritoriul judetului Alba sunt: Abrud, Aiud, Baia

de Aries, Blaj, Campeni, Cugir, Ocna Mures, Sebes, Teius, Zlatna.Dupa
numarul locuitorilor, orasele judetului fac parte din categoria celor
mijlocii, intre 20 000 si 50 000 de locuitori (Alba Iulia, Cugir, Sebes,
Aiud, Blaj), mici, intre 10 000 si 20 000 de locuitori (Ocna Mures si
Zlatna) si foarte mici sub 10 000 de locuitori (Campeni si Abrud).

Abrud, oras situat in mica depresiune cu acelasi nume, este cea mai
mica localitate urbana a judetului, ocupand impreuna cu cele trei sate
componente (Abrud – Sat, Gura Cornei, Soharu), o suprafata de 32 km²
cu o populatie de 5226 de locuitori.

Blaj, asezat la confluenta Tarnavelor, ocupa cu cele sase sate

componente (Deleni – Obarsie, Flitesti, Izvoarele, Petrisat, Tiur, Veza), o
suprafata de 98,9 km².

Campeni, asezat in „Inima Tarii Motilor”, la confluenta celor doua

Ariesuri si raul Abrud, ocupa cu cele 21 de sate componente o suprafata
de 86,8 km² si are o populatie de 8436 de locuitori.

Sebes, ocupa o suprafata de 115,4 km², impreuna cu localitatile

componente (Lancram si Petresti) si apartinatoare (Rahau), pe cursul
inferior al Sebesului, in zona sa de confluenta cu Muresul, fiind, prin cei
30 881 de locuitori, al treilea oras al judetului.

Zlatna, asezat in bazinul superior al Ampoiului, in depresiunea cu

acelasi nume, la contactul dintre Muntii Metaliferi si cei ai Trascaului,
ocupa, impreuna cu cele 18 sate componente, o suprafata de 260,6 km²,
avand o populatie de 12930 de locuitori.

Populatia totala in judetul Alba este de 395941 de locuitori,

reprezentand 1,8% din populatia Romaniei.Densitatea populatiei, de 63,4
locuitori/km² este relativ mic, mai ales ca urmare a suprafetelor mari
ocupate de munti, zona cu conditii de viata mai aspre.
Varsta medie a populatiei este de 37,4 ani si difera in functie de
mediul de viata.In mediul urban aceasta se situeaza intre 33,9 ani in
municipiul Alba Iulia si 38,6 ani in orasul Ocna Mures, iar in mediul rural
intre 34,7 ani in comuna Bistra si 46,2 ani in Berghin.In mediul urban
traieste 58,8% din populatia jdiferenta de 41,2% in mediul rural.
Natalitatea in anul 2000 a fost de 9,9 nascuti – vii la 1000 locuitori,
in scadere fata de 1996 (10,0‰), dar sub media pe tara.
Mortalitatea generala de 11,6 decedati la 1000 locuitori in anul
2000 a determinat un spor natural negativ de 1,7 persoane la 1000
locuitori.Mortalitatea infantila a fost de 17,2 decedati sub 1 an la 1000
nascuti – vii, cu 7,5% mai mica comparativ cu nivelul pe tara.Speranta de
viata in perioada 1998 – 2000 a fost de 67,4 ani la barbati si 74,8 ani la
femei, peste media pe tara atat la barbati cat si la femei.
Resursele de munca la 1 ianuarie 2001 au fost de 238,0 mii
persoane, din care 122,8 mii barbati si 115,2 mii femei.La aceeasi data,
populatia ocupata civila era de 177,7 mii persoane (91,0 mii barbati si
86,7 mii femei), din care 95,3 mii salariati (48,5 mii barbati si 46,8 mii
femei).
Structura populatiei ocupate pe principalele ramuri a fost de :
39,5% in agricultura si sivicultura, 30,8% in industrie (din care 26,6% in
industria prelucratoare), 2,5% in constructii, 8,6% in comert si
alimentatie publica, 3,6% in transporturi, 4,3% in invatamant, 3,5% in
sanatate si asistenta sociala, 1,8% in administratie publica, 1,4% in
servicii colective, sociale si personale.Luand ca baza de comparatie anul
1996, in anul 2000, populatia ocupata civila a scazut cu 23,4 mii
persoane.Numarul somerilor la 31 decembrie 2000 a fost de 26,4 mii
persoane comparativ cu 9,5 mii in 1996, iar rata somajului a fost de
12,9% si respectiv 4,5%.In anul scolar 2000/2001 activitatea de
invatamant din judetul Alba s-a desfasurat in 706 unitati (296 gradinite,
371 de scoli primare si gimnaziale, 34 licee, 2 unitati postliceale si 3
unitati de invatamant superior).
In judetul Alba exista 10 spitale, 3 policlinici, 24 dispensare
medicale, 218 cabinete medicale de familie, 2 sanatorii TBC, 1 centru de
sanatate, 117 cabinete medicale private, 14 laboratoare medicale, 120
cabinete stomatologice, 34 laboratoare de tehnica dentara, 2 crese, 1
leagan pentru copii, 85 de farmacii.

Figura:1 – Populatia pe grupe de varsta (mii persoane)

 Figura:2 – Structura populatiei ocupate civile (%)

Figura:3 - Somajul inregistrat (mii persoane)

I.5 REZERVATII SI MONUMENTE ALE NATURII

Judetul Alba adaposteste numeroase frumeseti si raritati naturale,

unele cu o valoare deosebita.In aceasta privinta se poate spune ca este
judetul cu cele mai multe rezervatii si monumente ale naturii din intreaga
tara.Inca in anul 1969, la propunerea Subcomisiei pentu ocrotirea naturii
din Cluj, aluat fiinta Consiliul Judetean pentru ocrotirea naturii Alba si s-
a elaborat Decizia 175/30.VI. 1969 care enumera toate aceste obiective
supuse ocrotirii.Din aceasta decizie reiese ca in Alba sun ocrotite, in
primul rand, o serie de specii de plante declarate „monumente” pe intreg
cuprinsul tarii dintre care floarea de colt (Leontopodium alpinum) s-au
siminicul cum ii spun localnicii se intalneste in una din cele mai joase
statiuni din tara (Cheile Intregalde), ocrotita in intregime.De asemenea
Arctostaphylos uva – ursi (strugurii ursului) se gaseste la Scarita –
Belioara (Sesul Craiului) din Muntii Apuseni (Muntele Mare) intruna din
cele doua statiuni din tara si contribuie, pe langa alte numeroase raritati
floristice, la ridicarea importantei stiintifice a acestui tezaur botanic de la
Belioara, ocrotit si el in ansamblu ca rezervatie stiintifica.Tot din randul
plantelor sunt ocrotiti numerosi arbori seculari, martori statornici ai
padurilor de altadata peste care vremurile s-au scurs zbuciumat, legandu-
le existenta de existenta si istoria oamenilor.Asa sunt „Stejarul lui Avram
Iancu” de la Blaj, „Gorunul lui Nichita”, ciresii de la Garbova de Sus,
pinul de pe stanca din apa Ariesului (Salciua), apoi diferiti alti stejari si
goruni (Micesti, Sard, Ciumbrud, Pianu de Sus), castanii comestibili de la
Cetea.Renumit intre toti este „Fagul Imparatului” de la Baia de Aries,
situat pe malul drept al Ariesului si denumit astfel potrivit legendei dupa
care Franz Iosif I al Austriei iar fi propus o intalnire, sub acest arbore, lui
Avram Iancu, intalnire la care conducatorul motilor ar fi refuzat sa ia
parte. Dar, in orice caz, acest fag impresioneaza prin frunzisul marunt si
foarte des, prin portul de tufa uriasa care nici iarna nu-si leapada frunzele.
Pentru frumusetea, pitorescul si fragilitatea lor sunt ocrotite in acest cadru
si cunoscutele poieni de narcise (Narcissus stellaris) de la Negrileasa si de
la Intregalde (Tecsesti).Din randul faunei, in judetul Alba nu gasim
raritati deosebite, specifice.Dar, ca si in intrega tara, si aici trebuie sa se
bucure de ocrotire specii declarate „monumente ale naturii”, ca acvilele,
corbii sau speciile direct ocrotite din randul rapitoarelor aripate de zi si de
noapte, pasarile insectivore utile intereselor agrosilvice.Exploatarea
vanatului si a pestelui se fac de asemenea in baza legilor si a
regulamentelor in vigoare.Atat Apusenii cat si Muntii Sureanului ofera
numeroase peisaje de o rara frumusete, unde alaturi de privelistea
pajistilor sta ingramadirea amenintatoare a stancariilor.Ca rezervatii
peisajistice au fost puse ocrotirea Iezerul Ighiel din Muntii Trascaului,
„Taul fara Fund” de la Bagau, Valea Manastirii si Cheile Rametului,
Cheile Valisoarei si Iezerul Sureanu din muntii cu acelasi nume.Sunt tot
atatea binecunoscute puncte de atractie pentru turism si drumetie, iar in
unele din aceste rezervatii (Rameti, Sureanu) exista temeiuri de ocrotire si
datorita florei deosebite existente acolo, precum si a formatiunilor
geologice.Dealtfel, cadrul natural, specific Apusenilor, este ocrotit si in
rezervatiile cu profil prioritar botanic.

Cheile Intregalde, este prima dintre aceste „rezervatii botanice”,

adapostind, intre altele, floarea de colt la o altitudine foarte scazuta, la
590 m, peretii de calcar ai Galdei putand fi considerati ca cea mai joasa
statiune de Leontopodium din intrega tara. O interesanta padure ocrotita
la Vidolm, in Muntii Apuseni, este aceea de zada sau larice (Larix
decidua), singurul conifer care isi leapada frunzele toamna si care, in
general, in muntii nostri prezinta putine statiuni naturale reprezentative.
Cea mai insemnata rezervatie botanica ramane muntele Sesul Craiului de
la Scarita- Belioara. Aici, fie in fanete, fie printre vagaunele si coltii
uriasi de calcar, la circa 1300 m altitudine, reprezentantii florei arcto-
alpine se intalnesc cu elemente sudice sau orientale si cu elementele
locale evoluate, din randul endemismelor.Adevarat sobor de relicve
vegetale, din nord, participa argintica (Dryas octopetale) si strugurii
ursului, din sud Saponaria bellidifolia, iar dintre „localnice” Sorbus
dacica, malaoaia sau Heliantlemum rupifragum, Dianthus iulii – wolfii.

Cheile Turzii (125 ha) reprezinta o uriasa spintecatura în bara de

calcare jurasice, la jumatatea Culmii Petrestilor. Desfasurata pe 15 km
lungime, între Buru si Tureni, culmea respectiva este formata din stive de
calcare jurasice cu grosimi de peste 600 m.Avand peste 2900 m lungime,
cheia este strajuita de pereti verticali ce ating înaltimi de peste 300 m si
care pe alocuri sunt surplombati. Raul Hasdate coboara de la 460 m, cat
are la intrarea în cheie, pana la 420, la iesire, realizand astfel o panta
medie de 13 m/km.Deosebit de interesanta este fauna din rezervatia
Cheile Turzii, dar mai ales flora întalnita aici. In timp ce în raul Hasdate
traiesc specii comune de pesti si batracieni, fauna de pasari este în schimb
foarte bine reprezentata, numarand 67 de specii, dintre cele mai
interesante fiind cojoaica de munte, presura de stanca, acvila etc. Dintre
mamifere, vulpea este cea mai comuna.Flora din Cheia Turzii cuprinde
raritati remarcabile, nu numai pentru Romania, ci si pentru Europa.
Interesanta este astfel, o specie specifica de usturoi, care constituie de
altfel faima cheii, aceasta planta gasindu-se în afara tarii noastre numai în
Turkestan.Iata asadar ca Cheia Turzii, pe langa importanta geologico-
geomorfologica, se remarca si în raport biogeografic prin existenta unor
specii de animale, dar mai ales de plante, deosebit de importante pentru
stiinta. Astfel, toate componentele amintite mai sus fac din Cheile Turzii
una dintre cele mai renumite rezervatii ale naturii.

Mlastinile de turba, ocrotite pentru valoarea lor de arhiva

multimilenara a istoriei padurilor noastre, se afla la Oasa, pe valea
Sebesului, si la Capatana (com. Bistra), cunoscute sub numele de
„molhasuri” cum le spun motii.Numeroase sunt formatiunile geologice
ocrotite in Muntii Apuseni: Vanatarile Ponurului, calcarele de la Ampoita
si Valea Mica, Piatra Despicata si Piatra Corbului de la Rosia Montana.
Mai vestite sunt, insa, Detunatele (Goala si Flocoasa) de la Bucium, cu
aspectul lor de impresionanta orga de bazalt, care se ridica la circa 1200
m altitudine deasupra vegetatiei paduroase inconjuratoare.In dreptul
orasului Sebes, pe malul drept al vaii Secasului, este ocrotita Rapa Rosie,
impresionanta rezervatie de piramide daltuite in argile si conglomerate
prin actiunea de siroire a apelor, avand si o flora deosebit de
interesanta.In Muntii Sureanu sunt ocrotite, pe temeiuri geologice, Stanca
Grunzii si Masa Jidovului (com. Sugag).In Tara Motilor, langa Vidra, se
afla si o rezervatie paleontologica, Dealul cu Melci, urias depozit de
cochilii ale gasteropodului Actaeonella, pastra cale de zeci de milioane de
ani, pana in zilele noastre.Patrunzand in maruntaiele pamantului, in
vestitul carst impadurit bihorean, judetul Alba detine doua dintre cele mai
interesante pesteri ocrotitedim tara noastra: ghetarul de la Vartop si, mai
ales, acelea de la Scarisoara, primul in raza comunei Arieseni, iar celalalt,
in raza comunei Garda de Sus.

Rezervatia Capatana, se afla pe culmile largi dintre Balomireasa si

Muntele Mare, unde se gasesc cele mai înalte tinoave din tara, numite de
moti „molhasuri".Situata la peste 1600 m, rezervatia este formata din
muschii Sphagnum si Holytrichum, cu mai multe specii de Vaccinum si
elemente arctice foarte rare, palcuri de Pinus mugho s.a.Molhasurile de la
Capatana cuprind de asemenea numeroase alge, în varietati si forme noi.

Rezervatia Negrileasa, este formata din poienile de narcise care apar

în masiv. 

Pestera de la Scarisoara, se situeaza in fundul unui aven, iar in

marea sala a „Bisericii”s-a pastrat, peste veacuri, un bloc urias de gheata,
evaluat la circa 40 000 m³ si 18 – 20 m grosime, avand varsta de circa
3 000 de ani. De fapt sunt mai multe asemenea sali care se sprijina pe
partea superioara a ghetarului, iar in sala „Bisericii” se afla faimoasele
stalagmite si coloane de gheata. Abisul care se casca pe flancul nordic al
ghetarului, in Sala Mare, duce in rezervatia stiintifica a pesteri, situata la
20 m mai jos si foarte bogata in formatiuni calcaroase, specifice lumii
subpamantene.Aici accesul este permis numai cercetatorilor speologi.In
imediata vecinatate a ghetarului de la Scarisoara se afla o alta pestera
ocrotita, Pojarul Politei, care, pe un parcurs subteran de aproape 300 m,
este intesata cu cele mai variate si mai fantastice dantelarii de piatra de
calcar, un adevarat muzeu de cristalografie dominat de formatiuni in
forma de stuguri, de coral sau de monocristale in forma de candelabre
transparente. Pe drept cuvant poate fi considerata cea mai frumoasa, cea
mai plina de basm dintre pesterile Muntilor Apuseni.In judetul Alba,
calitatea, numarul si varietatea rezervatiilor si a monumentelor naturii
impresioneaza profund pe vizitatori.

Pietrele Ampoitei, reprezinta iviri de calcare situate aproape de

varsarea raului Ampoita in Ampoi la o altitudine de 40 m fata de
talveg.Sunt trei pietre isolate de calcar, de culoare alba, cu pereti
vereticali.Cea mai mare are o inaltime de 25 m si un diametru de circa
200 m, contrastand cu formele domoale ale zonei din jur.Aceste pietre
reprezinta blocuri desprinse dintr-o faleza calcaroasa si alunecate pe
taluzul continental, apoi prinse in sedimentarea flisului cretacic, in zona
marina litorala.Deci ele sunt marturii ale unor monumente sedimentare
agitata.

Calcarele cu orbitoline de la Piatra Corbului, sunt situate pe

stanga Ampoiului, intre Metes si Taut, la circa 50 m altitudine fata de
soseaua Alba Ilia – Zlatna.Reprezinta o stanca de calcare alcatuita din
strate cu sedimentatie normala, ritmica si strate cu sedimentatie
haotica.Este un strat de calcirudite prins in mijlocul unei secvente haotice,
de Wildflysch tipic; are pozitie verticala, fapt care ii da aspectul unui zid.
Calcarele de la Valea Mica, ele se afla in satul cu acelasi nume pe
afluentul de dreapta al Ampoiului, la est de Zlatna.Sunt doua turnuri
verticale calcaroase, „portile”, de circa 15 m inaltime, care confera
peisajului un aspect salbatic.Si acestea au aceeasi geneza si aspect cu
Pietrele Ampoitei, fiind considerate olistolite.

Platoul carstic Scarisoara, este reprezentat printr-un bazin inchis

creat de o vale partial – oarba cu punctele de pierdere a apei si un sistem
etajat de pesteri coresponzand fazelor de adancime a retelei hidrografice.

Pestera Ghetarul de la Scarisoara, face parte din sistemul carstic

Ghetar – Ocoale – Dobresti, reprezentând (alaturi de Pestera Pojarul
Politei) etajul superior, fosil al acestuia.Este sculptata în calcare de vârsta
Jurasic superior, dispuse monoclinal pe directia NV – SE, la o altitudine
de 1165 m, la marginea platoului carstic Ghetari – Ocoale.Lungimea
totala a pesterii este de 720 m, denivelarea (negativa) fiind de 105 m. Se
dezvolta pe o succesiune de fete de strat (vizibile în special în Sala Mare
si în Galeria Maxim Pop); salile mari ale pesterii fiind formate la
contactul dintre fetele de strat si diaclaze.Accesul se face printr-un aven
de 48 de metri adâncime si 60 de metri în diametru.La baza avenului se
gaseste poarta propriu-zisa a pesterii care da acces la o sala imensa,
numita Sala Mare, cu un diametru de aproximativ 47 m, ce se continua
spre NV cu Sala „Biserica", principala atractie turistica a pesterii. În
partea de sud a Salii Mari se deschide intrarea larga de 15 m si înalta de 7
a Galeriei Maxim Pop, care dupa ce coboara 68 m se continua cu
Rezervatia Mare a pesterii.Din aceasta se urca în Catedrala, frumos
concretionata si lipsita de gheata. Din Catedrala, printr-o mica „fereastra"
se trece în Culoarul Coman, cel mai cald sector al pesterii (+50C), de
asemenea lipsit de gheata, dar bogat în concretiuni calcitice.Sectorul
turistic al pesterii, cuprinzind in momentul de fata avenul, Sala Mare si
Biserica, este amenajat (scari metalice in aven si podete de lemn in Sala
Mare) care fac inutil un echipament special.Se recomanda insa o
imbracaminte calduroasa deoarece temperatura maxima din Sala Mare
este de numai 0,5 grade Celsius, si (eventual) surse de iluminat pentru
sectoarele mai profunde ale sectorului turistic.Deoarece toate formatiunile
de gheata intra vara intr-un proces de topire partiala, se recomanda ca
vizitarea pesterii sa se faca in ultimele luni de iarna, cind aceste
formatiuni ajung la dezvoltarea maxima si confera pesterii o frumusete
intr-adevar neobisnuita.

Pestera Ghetarul de la Vartop, aceasta pestera este situata in

muntii Bihor, in apropierea catunului Casa de Piatra, pe malul sting al
vaii Garda Seaca.Acest catun este legat de comuna Garda pritr-un drum
forestier lung de 12 km.El isi rasfira casele intr-o poiana larga, care se
desfasoara in panta domoala in dreapta drumului (cum urcam) si care este
flancata in latura din amonte de un perete prelung de stinca, aflat la
originea numelui dat acestei pitoresti asezari motesti.Pestera are intrarea,
la o altitudine de aproximativ 1200 m, inchisa de o poarta metalica ce o
apara de posibile acte
barbare.Vizitarea este permisa numai
cu ghidul care locuieste in
apropiere.Numele de „ghetar" dat
acestei pesteri nu are aceeasi
semnificatie ca in cazul „Ghetarului de
la Scarisoara", deoarece aici nu este
vorba decit de zapada ce dainuie mai
mult timp decit cea de la exterior, in
zona de la intrare.Este o pestera fosila, cu lungimea de aproximativ 300
m.Prima sala, cea mai mare, este acoperita cu gheata. Urmeaza un coridor
care da in „Sala Domului".Tot de aici pleaca spre stinga un culoar ingust
numit „Culoarul Rosu".Dincolo de „Sala Domului" galeria se largeste si
devine ascendenta atingind punctul culminant in ultima sala, „Sala
Mare".Pestera este destul de bogata in concretiuni ceea ce incinta ochiul
vizitatorului. Pentru vizitare nu este necesar nici un echipament
special.Ghetarul de la Vartop este renumit, in afara de bijuteriile din
calcar, de prezenta unor urme lasate in crusta de calcit, vechi de peste
25000 de ani, de catre HOMO SAPIENS FOSSILIS sau „Omul de la
Vartop".

Detunata Goala si Detunata Flocoasa

Detunatele din Muntii Apuseni (Muntii Metaliferi) reprezinta

impunatoare coloane de roci bazaltice, aparute la zi prin eroziunea unor
aparate vulcanice vechi. Rocile bazaltice intra in componenta unor neck-
uri vulcanice consolidate, acesta reprezentind canalul de aductiune al
lavei spre suprafata.Fiind roci mai dure, eroziunea a afectat mai mult
celelalte roci ale aparatului volcanic, neck-ul raminind proeminent.
Intre Abrud si Zlatna, pe sosea, se poate ajunge in Valea Sesii, de unde,
pe o poteca, se urca timp de aproximativ o ora la poalele Detunatelor.De
pe culmea ce strajuieste satul la nord se observa doua virfuri ce domina
imprejurimile, unul golas, lipsit aproape in totalitate de vegetatie
(Detunata Goala – 1169 m) si celalalt imbracat cu vegetatie (Detunata
Flocoasa – 1205 m). Detunata Goala este cel mai spectacular virf, usor
accesibil, avind aspectul unei stinci uriase cu aspectul unei orgi uriase
constituita din coloane hexagonale de roci bazaltice, dispuse paralel.
Roca este inchisa la culoare si foarte dura, aspectul de coloane fiind un
rezultat al procesului de consolidare al lavei vulcanice.In timp, fragmente
de diferite dimensiuni se desprind din coloane si re rostogolesc cu un
zgomot asurzitor, ca niste tunete, la baza virfului.Amplificate de ecou,
aceste zgomote dau si denumirea data de localnici Detunatelor.
Detunata Flocoasa este acoperita in intregime de vegetatie forestiera, de
unde ii vine si numele.Se gasesc molid, brad alb si fag.

Punctul fosilifer Garbova de Sus, rezervatie de circa 1,5 ha,

prezinta un facies calcaros recifal numit si facies al calcarelor de
Leitha.Sunt calcare badeniene, in care, in afara resturilor fosile de
moluste, corali si alge calcaroase, se gasesc foarte multe resturi de
echinide, intre care predomina specii ale genurilor Clypeaster,
Echinolampas si Schizaster.Tot aici se gaseste gorunul (Quercus petraea)
cu un diametru de 2 m si o inaltime de 32 m.

Dealul cu melci, este o rezervatie paleontologica cu o suprafata de

4,30 ha, situata pe stanga vaii Ariesului, in Tara Motilor, la 15 km vest de
Campeni si la 10 km nord de comuna Vidra.Aceasta rezervatie stiintifica
reprezinta un celebru recif senonian care indica formatiuni neocretacice
formate din conglomerate, gresii fosilifere, acoperite cu carbuni si marne.
Gasteropodul dominant in stratele de gresii fosilifere este Acteonella cu
speciile: gigantea, lamarcki, si conica, insotite de unele specii de
lamelibranhiate apartinand genurilor: Modiolus, Arca, Crasatella, Nerita,
Natica, Glauconia, etc.Datorita valorii sale stiintifice aceasta zona
restransa din Muntii Apuseni, ce reprezinta vechi sedimente ale
Cretacicului superior, formate intr-o mare cu fundul stincos, a fost
declarata rezervatie naturala.

Padurile de larice de la Vidolm, la 2 km sud de Vidolm, intre

paraiele Urdasu, Pastaia si culmea Coltul Rosu este o padure de larice
(Larix decidua var. Polonica), conifer cu frunze cazatoare, declarata
rezervatie stiintifica forestiera.

Rapa Rosie, se intinde pe un front de 800 m si o inaltime de 125 m, pe

malul drept al raului Secas, in apropiere de Sebes.Este dezvoltata intr-un
depozit miocen inferior de gresii care se dezagrega usor in nisipuri, cu
intercalatii de microconglomerate ce trec la randul lor in pietrisuri si
argile.Un torent, prin eroziune, a produs o ravinare puternica.In lipsa
vegetatiei si in prezenta pantei mari, apa de siroire a creat o dantelarie de
forme sculpturale in care predomina linia verticala : turnuri, coloane,
obeliscuri, contraforturi, adevarate piramide de pamant ce brazdeaza
intreaga tara a rapei, transformand-o intr-o gigantica orga.Liniile verticale
sunt intrerupte de brauri orizontale care reprezinta strate de conglomerate
cimentate mai rezistente, care formeaza cornise proeminente.Culoarea
intensa rosie si violacee imprima o frumusete deosebita zonei.Datorita
acestei bogatii floristice Rapa Rosie constituie si o rezervatie botanica.