1.

Potentialul turistic natural

1.1 Potentialul turistic al reliefului

Judetul Alba este localizat in partea central-vestica a Romaniei, in zona de contact

a Podisului Transilvaniei cu Muntii Apuseni si Carpatii Meridionali, pe cursul
mijlociu al raului Mures, care traverseaza judetul de la nord-est (in zona Ocna
Mures) si la sud-vest (in zona Sibot). Judetul are forma unui triunghi la carui varf
sudic patrunde in muntii Sureanu pana aproape de izvoarele Tartauraului si
Salanelor , iar latura nordica se sprijina pe Muntii Bihor aproape de platoul
Padisului , respectiv pe intrefluviul ce separa bazinul Ariesului de cel al Crisului
Negru si al Somesului Mic.

Judetul Alba se invecineaza la sud-vest cu judetul Hunedoara , in sud cu judetul

Valcea , in sud-est cu judetul Sibiu, in nord-est cu judetul Mures, in nord cu judetul Cluj si
in nord-vest cu judetele Bihor si Arad .

Suprafata judetului este de 6241 kmp , ceea ce reprezinta 2,6% din suprafata tarii.
Este al 16-lea judet ca marime si se incadreaza din acest punct de vedere in categoria
judetelor de marime mijlocie.

In acest judet predomina formele inalte de relief , astefel, muntii ocupa aproximativ
52% din suprafata , zonele de dealuri si podis 26% , iar zonele de campie 22%. Zona
montana este dominata de extremitatea estica a Muntilor Metaliferi , de culmile
masivului Trascaului , de versantii sudici ai Muntilor Bihariei , precum si de Muntii
Surianu. Zona de deal si de podis este data de Podisul Secaselor , Podisul Tarnavelor
si de depresiunile montane Abrud, Zlatna si Campeni, iar zona joasa de campie este
dominata de Depresiunea Alba Iulia-Turda si partial de Culuarul depresionar al
Orastiei.
Tectonica complicata si relieful acestei regiuni au contribuit la inzestrarea cu
frumuseti naturale a judetului. Compartimentarea in blocuri , scufundarea inegala si
jocul pe verticala al acestora , prezenta culoarelor de prabusire si a faliilor au creat
o multime de forme de relief : lunci , dealuri si podisuri , munti, care se freflecta in
peisajul foarte variat si atragator , de la cel de lunca si podis la cel al crestelor
muntoase inalte. Depresiunile tectonice sin zona montana , modelate ulterior de
croziune ( Almasul Mare, Zlatna , Trascau, Tara Motilor), sunt intens umanizate, iar
asezarile au vechimi milenare.

Aceasta zona se caracterizeaza prin varietate petrografica , un adevarat mozaic, care

justifica interesul pentru aceasta regiune atat a oamenilor de stiinta cat si interesul
turistic. Rocile vulcanice sparg invelisul de roci mai vechi , inviorand pretutideni
peisajul intre Zlatna-Abrud-Rosia Montana si Campeni. In Muntele Gaina si
Sureanu , rocile vulcanice apar izolat in masa gristalina sub forma de granite,
gnaisuri de injectie sau granodiorite , dand un plus de maretie acestor munti.
Bazaltele de la Detunata reprezinta o adevarata curiozitate a naturii , declarata
rezervatie naturala , si punct de bel-vedere pentru o mare parte a “Tarii Motilor’ iar
porfirele din Trascau au generat , prin dezagregare , un relief ruiniform, pitoresc.

Calcarele , in cea mai mare parte de varsta mezozoica , au creat cel mai reprezentativ
relief carstic din tara noastra , se insriu in peisaj cu un pitoresc aparte. Se gasesc, fie
sub forma de stanci si blocuri izolate infipte in masa flisului cretacic si presarate pe
versantii vaii Ariesului sau pe versantii si culmilor Trascaului, fie compacte , sub
forma de benzi masive sau platforme intinse, cum este complexul carstic Ocoale-
Scarisoara din Muntii Bihor, platforma calcaroasa Bedeleu-Ciumarna din Trascau ,
masivul Scarisoara-Belioara din Muntele Mare. Calcarul fiind o roca solubila , apa
de ploaie deseneaza , prin siroaie , pe supafata sa mici santulete numite lapiezuri sau
sculpteaza , prin coroziune , in fisurile sale, pierzandu-se in subteran unde creeaza
lumea mirifica a pesterilor. Infiltrarea apei in subteran nu mai permite dezvoltarea
unei retele hidrografice organizate la suprafata si ca urmare , aici ,se intalnesc vai
scurte oarbe a caror ape se pierd prin guri de pestera , ponoare ori sorburi , sau vai
seci , numite de localnici hoance . Tot legat de prezenta calcalelor, intalnim in zona
montana , numeroase sectoare de vai cu chei adanci si stramte, cu pereti verticali si
abruturi cu inaltimi ametitoare. Amintim cheile de pe vaile Cetatii, Rimeti, Aiud,
Amploita, Fenes, Tecsesti, Intregalde si Cib, apoi , scurtele chei pitoresti ale
Pociovalistei si Posegii, Runcului, cheile Albacului sau cele de pe mirifica vale a
Ordincusii.

Un potential turistic absolut deosebit il prezinta lumea subterana a pesterilor , in care

natura s-a intrecut pe sine in fantezie , rabdare si migala. Deosebite sunt pesterile cu
gheata cum sunt Ghetarul de la Virtop si Scarisoara, avene gigantice pe fundul carora
se acumuleaza aerul rece si greu favorizand metinerea ghetii. In pestera de la
Scarisoara s-a format o perdea de turturi, stalagmite, stalactite, coloane si draperii de
gheata care atrag anual un numar impresionant de vizitatori.