UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANA

FACULTATEA DE TIINE ALE NATURII I TIINE AGRICOLE

SPECIALIZAREA: GEOGRAFIE

Carpatii Occidentali-
Prezentare geologica

PROFESOR: STUDENT:
Conf. Dr. Lungu Marius Dogaru Alexandru Marian
Anul I, Grupa 1
 CUPRINS

Introducere
Capitolul I: Caracteristici generale
Capitolul II: Morfologia si Hidrologia
2.1. Morfologia Muntilor Apuseni
2.2 Hidrografia Muntilor Apuseni
2.3 Morfologia Muntilor Banat
2.4 Hidrografia Muntilor Banat
2.5 Morfologia Muntilor Poiana Rusca
2.6 Hidrografia Muntilor Poiana Rusca
Capitolul III: Stratigrafia
3.1. Stratigrafia Muntilor Apuseni
3.2. Stratigrafia Muntilor Banat
3.3 Stratigrafia Muntilor Poiana Rusca
Capitolul IV: Tectonica
4.1. Tectonica Muntilor Apuseni
4.2. Tectonica Muntilor Banat
4.3 Tectonica Muntilor Poiana Rusca
Capitolul V: Concluzii finale
Anexe
Bibliografie
 Fig nr.1 Localizarea Carpatilor Occidentali.

https://www.google.ro/search?
q=tipuri+de+roci+in+carpatii+occidentali&espv=2&biw=1366&bih=667&source=lnms&tbm=i
sch&sa=X&ved=0ahUKEwje6IG26ufMAhVB7RQKHehpCpkQ_AUIBigB#tbm=isch&q=roci+i
 Caracteristici generale

Carpatii Occidentali sunt formati din 3 grupe mai mari, impartite la randul lor
n 18 grupe montane distincte morfologic, geofizic si geografic:
-Muntii Banatului
-Poiana Rusca
-Munii Apuseni
Muntii Banatului reprezinta subdiviziunea sudica a Carpatilor Occidentali.
Sunt delimitati de Defileul Dunarii la sud, Culoarul Timis - Cerna la est, Campia
Lugojului la nord si o succesiune de dealuri la vest. Muntii Banatului sunt: Muntii
Almajului, Muntii Aninei, Muntii Docnecei, Muntii Locvei si Muntii Semenic.
Muntii Poiana Ruscai sunt o grupa montana extinsa apartinand Carpatilor
Occidentali facand tranzitia intre grupa majora nordica a acestora, Muntii
Apuseni si grupa majora sudica, Muntii Banatului. Cel mai inalt varf al Muntilor
Poiana Rusca, avand 1382 m, este varful Pades.
Muntii Apuseni sunt un lant muntos din Transilvania, parte a Carpatilor
Occidentali. Cel mai inalt varf este Cucurbata Mare (cunoscut si ca Varful Bihor )
cu o altitudine de 1849 de metri. Sunt delimitati la nord de Raul Barcau, la sud
de raul Mures, la vest
Asezarile sunt compuse din sate mici, numite "cranguri", risipite (gospodarii
imprastiate, despartite prin fanete sau pasuni).
 Morfologia Muntilor Apuseni

Din punct de vedere morfologic, Muntii Apuseni se prezinta ca un bastion compact, lobat,
cu o inaltime medie de 700 m si maxima de 1850 m. Nordul central al Muntilor Apuseni il
constituie Muntii Padurea Craiului, care se intinde la vest de Valea Iadului si scade treptat in
inaltime formand promontoriul nord-vestic al Muntilor Apuseni.

La vest de Muntii Gilau, intre Somesul Cald la nord si Ariesu la sud, sunt Muntii Bihor, iar
intre izvoarele Ariesului si Ariesul Mic se gasesc Muntii Biharia cu cel mai inalt varf din Muntii
Apuseni Curcubeta (1859 m). Intre Crisul Negru si Crisul Alb se intind Muntii Moma si Muntii
Codru care formeaza cel de-al doilea promontoriu al Muntilor Apuseni. La sud de valea
Ariesului, intre Ariesul Mic, Crisul Alb si Valea Abrudului, se gaseste Muntele Gaina.

La est de acesta se delimiteaza Muntii Abrudului, iar mai la est intre Aries la nord si Valea
Ampoiului la sud, se gasesc Muntii Trascau. In partea sudica a Muntilor Apuseni, strajuind
valea Muresului, de la est spre vest, se individualizeaza Muntii Vintului intre raul Ampoi la
nord si culoarul Brad-Deva la vest, Muntii Drocea intre culoarul Brad-Deva si culoarul
Barzava-Madrizesti spre vest, si Muntii Highis intre acesta din urma si Campia Crisurilor la
vest. Acestia din urma formeaza cel de-al treilea promontoriu al Muntilor Apuseni.

Hidrografia Muntilor Apuseni

Reteaua hidrografica, cu exceptia Muresului care traverseaza Muntii Apuseni in partea

sudica, este divergenta. Astfel, unele rauri curg spre vest, cum sunt cele trei Crisuri: Crisu
Repede care strabate Depresiunea Borodului, Crisu Negru care curge prin Depresiunea
Beiusului si Crisu Alb care strabate Depresiunea Zarandului.
 Morfologia Muntilor Banat

Alcatuirea geologica, predominant calcaroasa, imprima regiunii un caracter

morfologic aparte. Fenomenele carstice sunt foarte frecvente, oferind peisaje
remarcabile prin frumusetea lor.
In aceasta parte, se intalnesc inaltimile cele mai semete din intreaga zona; cel
mai inalt punct este Vf. Leordisului din Culmea Plesiva, care atinge 1159 m, urmat de
Vf. Plesiva 1144 m.
Regiunea se prezinta sub forma unor culmi paralele cu directie nord-sud, ce se
succed de la est la vest dupa cum urmeaza:
Culmea Plesiva porneste din V. Minsului avand directia nord-sud si cuprinde
varfurile: Crohanul Mic, Crohanul Mare, Fruntea Scocului, Piatra Golumba, Vf. Albilor
si Leordisul, unde atinge punctual cel mai inalt si apoi coboara din nou catre V. Nerei.
Inaltimile mentionate trec de 1000 m.

Hidrografia Muntilor Banat

Principalele ape care strabat regiunea sunt acelea care o delimiteaza la nord si la
sud, respective V. Minisului si V Nerei.
Valea Minisului, care izvoraste de la est de Rol, dupa ce traverseaza pe o buna
distanta formatiunile geologice, fiind un exemplu de vale transversal, din dreptul
inaltimii Cirsa isi indreapta apele catre sud si curge spre Nera, pe care o intalneste in
depresiunea Bozovivi.
Valea Nerei fierastruieste, de la est la vest, intreaga zona ocupata de formatiunile
sedimentare, oferind cel mai complet profil geologic.
 Morfologia Muntilor Poiana Rusca

Masivul Poiana Rusca se caracterizeaza priuntr-un relief nivelat in trepte si

fragmentat in culmi lungi, ale caror inaltimi maxime oscileaza in jur de 1300 m.
In zonele marginale de est, nord-vest si sud-vest, si anume in regiunile Hateg-
Deva, Dobra-Lugoj si Tincova-Maciova, intre zona muntoasa si depresiunile
periferice se contureaza un relief de dealuri cu altitudini cuprinse intre 200-300 m.In
stanga vaii Bega, intre Margina si Traian Vuia, acest relief ondulat trece in terase
fluviatile extinse.
Zona periferica a masivului este marcata prin campiile aluviale si terasele raurilor
Mures, Timis, Bega, Strei, Cerna si Bistra. In zona muntoasa propriu-zisa se disting
doua unitati geomorfologice principale: in partea de vest, de la depresiunea
Caransebesului pana la bazinele superioare ale raurilor Bega si Cerna, se
contureaza un relief puternic modelat, cu pante accentuate, ce urca relativ repede,
mai ales din campiile aluviale ale Timisului si Bistrei, spre partea centrala a
muntilor, jumatatea estica a masivului se prezinta, in schimb sub forma unui platou
inalt, ferastruit adanc de ape.

Hidrografia Muntilor Poiana Rusca

Bazinul hidrografic al Muresului dreneaza pe o suprafata de 1452 kmp intreaga

jumatate estica a Muntilor Poiana Rusca. Principalele rauri colectoare din aceasta arie
sunt Cerna, Streiul si Dobra.
 Stratigrafia Muntilor Apuseni
Muntii Apuseni de nord, ca unitate structurala, include masivele: Gilau, Bihor,
Vladeasa, Padurea Craiului, Biharia, Moma-Codru si Highis; ca arhitectura, ei
sunt un rezultat al ciclului tectonomagmatic alpin cand au fost regenerate
structuri mai vechi. Asadar, in istoria Muntilor Apuseni de nord se distinge o etapa
prealpina.
In evolutia sa prealpina, spatiul Muntilor Apuseni de nord a suferit
transformarile a cel putin doua cicluri tectonomagmatice, dintre care ultimul a fost
ciclul hercinic. La sfarsitul acestuia , aria Muntilor Apuseni de nord constituia un
bloc unitar format din sisturi cristaline. Spre sfarsitul Paleozoicului, in Permian,
aria Muntilor Apuseni de nord a constituit sediul unei acumulari de depozite cu
caractere de molasa.

Fig. nr.1 Sectiune geologica prin Muntii Apuseni de Nord.

 Sisturile cristaline prehercinice
Formatiunile cristalofiliene preherinice ocupa cea mai intinsa suprafata din aria
de aflorare a fundamentului cristalin, insa, datorita fragmentarii acestuia in timpul
tectonicii alpine, este mai greu de urmarit continuitatea diverselor entitati
litostratigrafice descrise drept serii.
In ordinea presupusa cronostratigrafica , in suita sisturilor cristaline prehercinice,
s-au separat mai multe serii:
Seria de Somes
Seria de Baia de Aries
Seria de Bistra
Seria de Biharia
Seria de Muncel

Autohtonul de Bihor

Autohtonul de Bihor se individualizeaza in partea Nordica a Muntilor Apuseni de

nord si este delimitat spre sud de linia tectonica ce marcheaza fruntea sariajului de
Codru. Aceasta se urmareste prin partea sudica a Muntilor Padurea Craiului, are un
contur foarte complicat si adesea este acoperita in partea sud-vestica a Muntilor
Vladeasa, este mai evident in partea sud-vestica a Muntilor Bihor si isi capata un
contur mai regulat in partea sudica si estica a Muntilor Gilau.
 Invelisul sedimentar al fundamentului cristalin din autohtonul de Bihor include
depozite apartinand Permianului, Triasicului, Jurasicului si Cretacicului.
Permianul. Este reprezentat printr-un complex gros de cativa zeci de metri si
alcatuit in principal din brecii de culoare violacee care se dispun direct peste sisturile
cristaline prehercinice. Pe alocuri acestora li se asociaza profire cuartifere laminate.
Asemenea depozite ocupa suprafete restranse in Muntii Bihor si in partea estica a
Muntilor Padurea Craiului.
Triasicul. Acesta marcheaza inceputul ciclului alpin si debuteaza prin depozite
grosiere, dupa care se trece la depozite carbonatice. Triasicul afloreaza pe arii
relativ intinse in partea estica a Muntilor Padurea Craiului, pe rama Depresiunii
Borod si in Muntii Bihor.
Jurasicul. Inceputul perioadei coincide cu reluarea procesului de sedimentare
dupa faza de examinare din Triasicul superior. Sedimentarea a durat tot timpul
perioadei, iar depozitele acumulate sunt predominant calcaroase, cu exceptia celor
de inceput care au caracter detritic.
Cretacicul. Reluarea procesului de sedimentare dupa exondarea de la sfarsitul
Jurasicului are loc in Hauterivian cand se formeaza depozitele lacustre reprezentate
prin calcare negre cu caracee in grosime de cativa metri. Regimul marin se
instaleaza in Barremian cand se creeaza conditii favorabile dezvoltarii faciesurilor
recifale.
 Muntii Apuseni de sud se delimiteaza intre Mures si aliniamentul Salciua-
Campeni-Halmagiu-Madrizesti-Barzava, incluzand Muntii Trascau, Muntii Abrudului,
Muntii Vintului si Muntii Drocea. Ei mai sunt cunoscuti si sub denumirea de Muntii
Metaliferi.
Din punct de vedre geologic, geosinclinalul din care au evoluat Muntii Apuseni de
sud a aparut in Jurasic si nu cu mult inainte de Jurasicul mediu. Primul act a
constat dintr-o intensa activitate magmatica, de tip initial, cand a fost pusa in loc o
buna parte din masa ofiolitica ce formeaza partea cea mai trista a edificiului Muntilor
Apuseni de sud.
Incepand din Jurasicul mediu s-a declansat procesul de sedimentare, iar
activitatea magmatica a continuat intermitent pana spre sfarsitul Cretacicului
inferior, cand inceteaza; procesul de sedimentare insa se continua pana la sfarsitul
Cretacicului.
La sfarsitul Cretacicului si inceputul Paleogenului, Muntii Apuseni de sud sunt
afectati de vulcanismul laramic, iar in Miocen se formeaza depresiunile
intramontane si are loc vulcanismul neogen. Asadar, in structura Muntilor Apuseni
de sud se deosebesc urmatoarele unitati lito- si structurogenetice: masivele
cristaline, magmatitele ofiolitice, formatiunile sedimentare prelaramice, depresiunile
intramontane si vulcanitele neogene.
Masivele cristaline, ocupa arii restranse, delimitandu-se sub forma a doua insule
in Muntii Trascaului si o a treia in regiunea Rapolt de pe valea Muresului.
 Stratigrafia Muntilor Banat

Formatiunile sedimentare dintre V. Minisului si V. Nerei, teritoriu ce reprezinta

treimea mijlocie a zonei Resita-Moldova Noua, fac parte din domeniul sedimentar
Getic. Fundamentul lor este alcatuit din sisturi cristaline si roci granitice si
granodioritice.
Cuvertura sedimentara cuprinde depozite paleozoice si mezozoice, incepand de
la Carboniferul superior si pana la Albian inclusiv.
Carboniferul. Este reprezentat prin depozite predominant psefitice, alcatuite din
conglomerate poligene cu elemente de dimensiuni variabile, in care predomina
cuartul, si din gresii grosiere pana la microconglomerate, de culoare vanata in
spartura proaspata, galbui cand sunt alterate, cu un bogat continut in mica si cu
intercalatii subtiri de carbuni. Gresiile si conglomeratele apar in strate groase, uneori
peste 1 m, avand intercalatii argiloase de culoare verzuie-negricioasa, cu pete
brune si cu impresiuni de plante.
Permianul. Apare la sud de V. Minusului pe suprafete foarte reduse mai ales la
marginea vestica a zonei, la Ciclova. La manastirea din Ciclova Montana, se vede
foarte clar contactul dintre depozitele permiene si calcarele de deasupra pe care
este zidita biserica.
Cretacicul. Depozitele cretatice urmeaza in continuitate de sedimentare cu cele
ale Jurasicului, lucru ce se poate constata pe mai multe profile din centrul zonei, ca
pe V. Minisului, pe V. Beului Sec.
 Stratigrafia Muntilor Poiana Rusca

Masivul Poiana Rusca este constituit, din punct de vedere geologic, din sisturi
cristaline epimetamorfice transversate de corpuri magmatice: dolomitele, banatitele
si andezitele.
In evolutia sinclinalului- acolo unde a actionat metamorfismul s-au pus in evidenta
o succesiune de sisturi cristaline, compuse din cateva serii litologice. Sisturile
cristaline sunt separate printr-o dislocatie majora, in doua unitati tectonice: unitatea
mezometamorfica in sud si unitatea epimetamorfica in nord, ultima alcatuind
Cristalinul de Poiana Rusca.
Succesiunea inferioara, atribuita Paleozoicului inferior, reuneste termenii
stratigrafici cei mai vechi ai cristalinului de Poiana Rusca, constituind Seria de
Batrana. Elementele predominante sunt reprezentate prin sisturile sericito-cloritoase.
In cadrul acestui material divers, de origine terigena, se intercaleaza pe alocuri roci
verzi tutogene si calcare, care apar sporatic si au o grosime ce nu depaseste cativa
metri.
 Tectonica Muntilor Apuseni de Nord
In urma proceselor de ingustare a scoartei care au urmat etapei de expansiune,
diversele portiuni ale marginii continentale fracturate, mai mobile, au suferit
deplasari, unele incalecand peste altele. Acestea, la randul lor, mai ales in urma
unor procese de subimpingere, au incalecat peste marginea blocului panonic
ramasa mai rigida.
In ansamblu, Muntii Apuseni de Nord se delimiteaza de restul blocului panonic
neregenerat printr-o falie crustala care se surprinde in sudul Muntilor Plopis si care
poate fi definita ca atare (falia Plopis). In lungul acesteia, intreg edificiu al Muntilor
Apuseni a fost deplasat spre blocul transilvan, de unde caracterul de transcurenta al
faliei Plopis.

Tectonica Muntilor Apuseni de Sud

Aranjamentul tectonic al Muntilor Apuseni de sud s-a desavarsit in urma
diastrofismului laramic si se caracterizeaza prin structuri de cute-solzi. Principala
structura tectonica se intalneste in Muntii Trascaului unde calcarele tectonic-
neocomiene si ofiolitele ce formeaza culmea Bedeleului in vin in contact tectonic cu
depozitele cretacice de la vest si suporta tectonic depozite cretacice dinspre est.
In unele interpretari se considera ca in culmea Bedeleu este o structura in panza.
Aranjamentul in cute-solzi se intalneste si mai spre vest, in regiunea Halmagiu,
precum si in partea de vest a Muntilor Drocea, unde depozitele barremian-albiene
vin in contact tectonic cu depozite senoniene. Tendinta de incalecare este de la sud
sud-est spre nord-vest
 Tectonica Muntilor Banat

Depozitele paleo-mezozoice au fost supuse unor cutari intense, care au dus la

structura actuala a regiunii. In ansamblu, regiunea se prezinta sub forma unui
sinclinoriu ale carui cute sunt faliate longitudinal si au o tendinta de aplecare spre
est.
Din V. Minisului, din regiunea Vaii Golumbului, se poate urmari spre sud un
sinclinal, in umplutura caruia sunt depozitele albiene, sinclinal. Flancul vestic al
acestuia este rasturnat, depozitele avand inclinari pana la 800 spre vest, in timp ce
flancul estic inclina in general cu 20-300 spre vest. Aici depozitele mesocretacice
apar cu intinderi destul de mari. Pe flancul vestic care este faliat, aceleasi
depozite, care la est sunt foarte dezvoltate, aici apar pe suprafete reduse,
suportand anormal depozite ce apartin diferitilor termeni ai Jurasicului.
De la Poiana Roschilor spre sud, axul sinclinalului este mult mai greu de
urmarit, dat fiind ca depozitele albiene, in cea mai mare parte au fost indepartate
de eroziune, iar in calcarele cu aspect masiv, cu greu se pot observa inclinarile.
Mai spre centrul regiunii se afla sinclinalul Pitulati-Pauleasca-Seaca. Umplutura
acestuia este ocupata de calcarele cu intercalatii, cu marne, cu orbitoline ce
apartin Aptianului superior. Flancul vestic al acestui sinclinal, ca si in cazul
anterior, este faliat, incat nu se intalnesc decat depozite baremiene si aptiene.
 Tectonica Muntilor Poiana Rusca

Formatiuni metamorfice, raspindite in cea mai mare parte a ariei cu relief

muntos. In jumatatea sudica a muntilor, la sud de aliniamentul Tincova-Ruschita-
Vadu Dobrii-Cincis, marcat prin mai multe dislocatii tectonice importante, afloreaza
roci intens metamorfozate cunoscute si sub denumirea de ,,cristalinul getic".
Aceste sisturi cristaline sunt reprezentate prin micasisturi, micasisturi cu granati,
amfibolite, gnaise si gnaise oculare.

Subordonat, apar intercalatii subtiri de calcare si corpuri mici de roci granitoide.

Varsta acestor formatiuni metamorfice, care in ansamblul lor se incadreaza in
seria de Sebes-Lotru, se estimeaza la 850-1 000 milioane ani. Relieful format pe
sisturile cristaline mentionate se caracterizeaza prin culmi inalte cu pante abrupte.
Versantii prapastiosi ai Cheilor Cernei sunt sapati in gnaisele oculare de la NE de
Lunca Cernii. In partea de est a cristalinului getic se contureaza o zona alungita,
orientata E-V, constituita din sisturi cristaline mai tinere (Precambrian superior-
Cambrian) si mai slab metamorfozate, in care se intercaleaza nivele cu calcare,
dolomite si sisturi amfibolice. Aceste formatiuni, cunoscute sub denumirea de seria
de Dabca, formeaza culmea Prislop-Varatic.
 CONCLUZII FINALE

Carpatii Occidentali sunt formati din 3 grupe mai mari, impartite la randul lor in 18
grupe montane distincte morfologic, geofizic si geografic:
-Muntii Banatului
-Poiana Rusca
-Munii Apuseni
Din punct de vedere morfologic, Muntii Apuseni se prezinta ca un bastion
compact, lobat, cu o inaltime medie de 700 m si maxima de 1850 m. Nordul central al
Muntilor Apuseni il constituie Muntii Padurea Craiului, care se intinde la vest de Valea
Iadului si scade treptat in inaltime formand promontoriul nord-vestic al Muntilor
Apuseni.
Muntii Banatului- Alcatuirea geologica, predominant calcaroasa, imprima regiunii
un caracter morfologic aparte. Fenomenele carstice sunt foarte frecvente, oferind
peisaje remarcabile prin frumusetea lor.
Masivul Poiana Rusca se caracterizeaza priuntr-un relief nivelat in trepte si
fragmentat in culmi lungi, ale caror inaltimi maxime oscileaza in jur de 1300 m. In
zonele marginale de est, nord-vest si sud-vest, si anume in regiunile Hateg-Deva,
Dobra-Lugoj si Tincova-Maciova, intre zona muntoasa si depresiunile periferice se
contureaza un relief de dealuri cu altitudini cuprinse intre 200-300 m.In stanga vaii
Bega, intre Margina si Traian Vuia, acest relief ondulat trece in terase fluviatile
extinse.
 BIBLIOGRAFIE

1.Ilie Mircea- Alcatuirea geologica a pamantului romanesc, Editura Stiintifica,

Bucuresti-1956, 192 pag.

2.Mutihac Vasile- Unitatile geologice structurale si distribuita substantelor minerale

utile in Romania,Editura didactica si Pedagogica, Bucuresti-1982, 203 pag.

3.Mutihac Vasile- Structura geologica a teritoriului Romaniei, Editura

Tehnica,Bucuresti-424 pag.