UNIVERSITATEA “AL. I.

CUZA” IAȘI
FACULTATEA DE GEOGRAFIE ȘI GEOLOGIE

ESTIMAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL RELIEFULUI DIN MUNȚII ANINEI

Proiect geomorfologie

IAȘI
2018-2019
CUPRINS
1. CONSIDERAȚII GENERALE

1.1 Poziția geografică a zonei studiate

2. CONDIȚII NATURALE

2.1 Alcătuirea și structura geologică

2.2 Relieful

2.3 Clima

2.4 Hidrografia

2.5 Vegetația și modul de utilizare al terenurilor

2.6 Rezervații naturale și monumente ale naturii

3. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

3.1 Estimarea potențialului turistic brut (Pb)

3.2 Estimarea potențialului turistic pozițional (Pp)

3.3 Estimarea potențialului de atractivitate absolută (Pa)

4. CONCLUZII

5. BIBLIOGRAFIE
 1. CONSIDERAȚII GENERALE

1.1 Poziția geografică a zonei studiate

Munții Aninei fac parte din marea unitate a Munților Banatului (fig.1) fiind situați în partea de vest
a lor. În decursul timpului acești munți au avut denumiri diferite, o parte din ei fiind atașați Munților
Semenic. În prezent această unitate muntoasă, în cadrul limitelor pe care le vom prezenta, este
cunoscută sub numele de Munții Aninei, după orașul cu același nume care se află in centrul lor. Munții
Aninei, cu înălțimea cea mai mare în vârful Leordiș (1160 m), au o suprafață de 770 kmp. si o formă
alungită pe direcția NNE-SSV. În cadrul lor, cea mai mare suprafața (600 kmp) o ocupă calcarele care se
întind și în Munții Locvei, pană la Dunăre, fiind cea mai mare și mai compactă suprafață calcaroasă din
România (807 kmp).

Figură 1 Poziția geografică a Munților Aninei

2. CONDIȚII NATURALE
2.1 Alcătuirea și structura geologică
Munții Aninei, cu înalțimea lor maximă în vârful Leordiș (1160 m.), au trăsături geomorfologice
caracteristice, ca o consecință a alcătuirii lor geologice. Roca predominantă este calcarul dispus în
sinclinale și anticlimale cu o direcție NNV-SSE, iar relieful, adaptat la structură, constă din culmi și văi
paralele, înscrise pe direcția structurii geologice, și din întinse podișuri calcaroase "ciuruite" de doline.
La nord-vest și nord, în Munții Aninei apar gresii și conglomerate care alcătuiesc dealul Bucitul (622
m.) și ramificațiile sale; în est culmea Certej-Pușcașu Mare, paralelă cu valea superioară a Bârzavei și
valea Poneasca, este formată din șisturi cristaline și granit. La est de localitatea Doman se evidențiază
culmea calcaroasă a Ponorului (808 m.) care se pierde spre sud în podișul carstificat al Iabalcei, de pe
dreapta Carașului. Între văile Carașului și Minișului se desfasoară mai multe culmi lungi, calcaroase,
paralele.
Din punct de vedere structural, se remarcă prezența sinclinalelor și anticlinalelor pe o direcție NNV-
SSE.
 2.2 Relieful
În partea de nord, Munții Aninei sunt despărțiți de culmile piemontane prelungi și joase (300-
400 m) de la bordura Semenicului și de Depresiunea Ezeriș de râul Bârzava. Limita de est este
formată din două sectoare distincte: în primul sector Bârzava prin cursul superior și Poneasca,
până la confluența cu Minișul îi desparte de Munții Semenic, care domină împrejurimile cu relieful
său înalt (vârful Piatra Goznei 1447 m).

Figură 2 Relieful în Carpații Occidentali

În al doilea sector, limita urmează linia sinuoasă a contactului dintre calcare și rocile care nu
carstifică, șisturi cristaline și granite, din care sunt alcătuite dealurile Bozoviciului. Pe seama
calcarelor s-a format un abrupt puternic care domină dealurile amintite cu 150-200 m, începând
din valea Minișului până în Valea Nerei.
În partea de sud-vest, cheile adânci ale Nerei, cuprinse între confluența pâraielor Bresnic (la
est) și Beu (la vest) cu Nera, formează limita dintre Munții Aninei și cei ai Locvei. Contactul cu
Dealurile Oraviței și Depresiunea Lupac, respectiv limita de vest, este marcată de abruptul calcaros
al Munților Aninei care le domină cu 200-500 m, de la Nera până la nord de localitatea Gârliște, ce
se desfășoară în lungul unei mari dislocații tectonice marcată de roci eruptive. La nord de Gârliște,
limita vestică este pusă în evidență de ruptura de pantă dintre munte și Depresiunea Lupacului,
dupa care ea urmează văile Lupacul Mic și Bârzăvița până la confluența acesteia cu Bârzava.
Deși au o înălțime mică, ei cuprind numeroase obiective turistice care sunt din ce în ce mai
căutate de către drumeți.
 2.3 Clima
Deși Munții Aninei nu au înălțimi prea mari, în cadrul lor se observă etajarea
principalelor elemente climatice, ca o consecința a interdependenței condițiilor de circulație
a maselor de aer cu cele ale reliefului în special. Astfel, temperatura medie anuală prezintă
variații de la 8°C, în zonele cele mai înalte, pană la 10°C, în zonele mai coborâte. Iarna, în
luna ianuarie, temperatura medie anuală este de -4°C în partea superioară a munților,
ajungând pană la -2°C în zonele mai joase. Vara temperatura crește la 16-20°C. Anual
numărul de zile senine este de 90-100, cu o frecvență mai mare în luna august (12-14 zile),
dar mult mai reduse iarna (in ianuarie numai 5-6 zile).
Cantitatea medie anuală de precipitații este de 1000–1200 mm. În iunie, luna cea mai
ploioasă, cad 100–120 mm, iar în ianuarie numai jumătate din această cantitate (50–
60 mm). Numărul de zile ploioase este, în medie, de 140, iar al celor cu ninsoare 20-30.
Stratul de zăpadă durează aproximativ 80 de zile anual. În zonele înalte, circulația vântului
se face în sens meridian, cea mai mare frecvența având-o vântul dinspre sud (peste 22%). În
condiții speciale se declanșează un vânt local, Cosava, care atinge viteze mari (uneori
50 m/s) doborând copaci și dezvelind case.

2.4 Hidrografia
Reţeaua hidrografică de suprafaţă este slab dezvoltată datorită constituţiei calcaroase a terenului,
fiind reprezentată prin două văi având curs opus, tributare bazinelor Caraş şi Nera.
În partea sudică apele sunt adunate de
Apele râului Miniş se varsă în Nera, în apropierea comunei Bozovici. Pe râul Miniş, între Anina şi
Bozovici, în zona Gura Golumbului este amenajat un frumos lac de acumulare. Debitul văilor
colectoare este supus condiţiilor climatice: prezintă creşteri primăvara, iar vara de multe ori seacă.
Fundul văilor se menţine umed datorită pânzelor freatice şi golurilor carstice din apropiere.
Pe valea formată între lanţurile muntoase Dealul Frumos – Dealul de Calcar – Dealul Drechsler –
Colonovăţul Mare şi Dealul Trei Movile – Dealul Glăvan – Capul Glăvan – Dealul Românovăţ –
Cioaca Puştii, pe direcţia sud-est – nord-vest curge pârâul Buhui. Izvoarele sale, se află sub Culmea
Mărasca, între Culmea Pretilcova +898 m – în vest şi dealul Trei Movile – în est. Pentru alimentarea
cu apă potabilă a oraşului a fost creat în mod artificial, la poalele Capului Glăvan, lacul Buhui, prin
construirea pe pârâul Buhui a unui baraj de pământ. Caracteristica pârâului Buhui este aceea că pe
o porţiune de 3.217 m curge în subteran, fiind cel mai lung curs de apă subteran din ţară. Apa se
pierde în zona Certej, ieşind la suprafaţă la gura Grotei Buhui. De acolo a fost săpată o galerie de
aducţiune a apei potabile pe sub dealul Colonovăţ până în Valea Aninei, având o lungime de 1.280
m.
 Figură 3 Râul Nera

2.5 Vegetația și modul de utilizare al terenurilor

Vegetația din Munții Aninei se etajează în funcție de altitudine și climă. Anumite

condiții locale au permis existența unor originalități în vegetație. Zona muntoasă este
ocupată în general de vegetația domeniului forestier. Astfel, în culmea Certej - Puscașul
Mare, la est și vest de Munții Aninei , se întâlnesc păduri de amestec - fag, molid si brad.
Pădurile de fag ocupă suprafețe întinse pe culmea Certej -Puscașul Mare, la nord de Aninei
și în bazinul superior al Minișului. În unele cazuri ele apar în amestec cu pădurile de gorun
sau brad. Secundar mai apare carpenul, paltinul, ulmul, frasinul si altele. Pădurile de gorun
apar sub formă de petice la sud de Reșița, la est de Ciudanovița și la sud de Caraș.
În cadrul pădurilor pajiștile și terenurile agricole ocupă suprafețe mici. Ele predomină
în podișul calcaros al Iabalcei, la sud-est de dealul Bucitul, la est de Carașova și în podișul
calcaros Râvniștea. În afară de acestea, pajiști secundare și terenuri agricole mai apar în
numeroasele poieni, ca de exemplu: Poiana Valiug, Poiana Betii, Poiana Cerbului, Poiana
Florii, Poiana Radoschii, Poiana Cuces si altele.
În pădurile de fag din zona Beușniței se adăpostesc cele mai numeroase populații
relictare de alun turcesc (Corylus colurna) din România. În pereții cheilor și pe abrupturile
calcaroase se află pădurici de tip carstic, iliri-meridional, în care predomină liliacul sălbatic
(Syringa vulgaris), scumpia (Cotinus coggiria), mojdreanul (Fraxinus ornus) și altele. În afară
de aceasta, în rezervații se află numeroase plante rare, unele de origine sudică.
 Figură 4 Pădurile din regiunea Vest

2.6 Rezervații naturale și monumente ale naturii

Înfiinţat în anul 1990, Parcul Naţional Cheile Nerei-Beuşniţa cuprinde în limitele sale
zona sudică a Munţilor Aninei, unde îşi dau întâlnire dealuri mănoase, bazine hidrografice cu
calcare sfărâmicioase, păduri seculare, vâlcele singuratice şi munţi puţin avântaţi spre soare.
Împreună cu Parcurile Naţionale Domogled-Valea Cernei şi Semenic-Cheile Caraşului, el
formează tezaurul natural al judeţului Caraş-Severin, de altfel singurul judeţ ce are pe
teritoriul său trei zone mari de conservare ecologică, de interes naţional.

3. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

3.1 Estimarea potențialului turistic brut (Pb)
Pb=F1+F2+F3

 F1
Deoarece în Munții Aninei se găsesc structuri calcaroase cu valoare de unicat la nivel
zonal (culmea calcaroasă, podișul carstificat), pentru indicele F1 s-a acordat nota 3.

 F2
În Munții Aninei se constituie relieful carstic într-un important potențial turistic. În
consecință, pentru indicele F2 s-a acordat nota 1.
 Principalele elemente de interes turistic aparținând reliefului carstic din Munții Aninei
sunt: culmi și văi paralele, abrupturi calcaroase, chei (Cheile Nerei), peșteri (Peștera Buhui,
Peștera Popovăț) etc.

 F3
Ținând cont de diversitatea reliefului cu atractivitatea turistică și de posibilitățile de
cazare din orașul Anina, Munții Aninei pot fi cunoscuți din punct de vedere turistic pe
parcursul a cel puțin 5 zile (în zonă există aprox. 35 de trasee turistice (fig. 5).

Figură 5 Trasee turistice din Munții Aninei

Astfel, indicele F3 a primit valoarea 5.

Pb=F1+F2+F3=3+1+5=9

3.2 Estimarea potențialului turistic pozițional (Pp)

Pp=F4
Pentru indicele F4 Munții Aninei au primit valoarea 4 din următoarele considerente:
  Munții Aninei sunt relativ depărtați de marile artere de circulatie; totuși spre ei duc
căi de comunicație de interes național din care se poate face legătura cu punctele de
plecare în excursii.
 Zona avută în studiu se află la aprox. 4 km de o arteră de circulație și anume DN 58,
fiind în apropiere de asemenea de Calea ferată Oravița–Lișava–Anina, inaugurată la
15 decembrie 1863, fiind prima cale ferată montană (și a patra construită) de pe
teritoriul actual al României.

3.3 Estimarea potențialului de atractivitate absolută (Pa)

Pa=Pb+Pp=9+4=13

4. CONCLUZII
Valoarea (13) obținută pentru potențialul de atractivitate turistică a reliefului din
Munții Aninei plasează această zonă între regiunile în curs de dezvoltare, care vor cunoaște
o evoluție semnificativă din punct de vedere turistic. Potențialul Banatului Montan este
nefolosit și chiar necunoscut în mare parte. Acesta trebuie căutat și valorificat în corelare
permanentă cu cererea de piață. O oportunitate specifică zonei Banatului Montan este
industria montanistică, dispusă în teritoriu ca într-o rețea, alături de un cadru natural
deosebit.

5. BIBLIOGRAFIE
 Sencu Vasile (1978) - Munţii Aninei : ghid turistic
 Oarcea Zeno (1970) - Munţii Semenicului şi Aninei
 Tratatul de Geografie al României, vol III
 http://cniptanina.ro/
 www.carpati.org/
 turism-anina.blogspot.com