Șaran Sabina-Narcisa

,GT23

Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi

Facultatea de Geografie şi Geologie

Cele mai frumoase zone turistice din Africa

,
Introducere
În ceea ce privește tema și perspectivele abordarii acesteia, o să mă opresc asupra analizei
continentului african. Am ales această temă datorită diversitații care există în ceea ce
privește fauna, cu animalele sale exotice, flora, plaje incredibile, parcuri naturale, păduri etc.
TURISMUL
Țărâmul African ascunde cu totul altă lume, lipsită în mare parte de influența negativă a
omului si tehnologiei, o lume complet diferită de cea a europenilor atât ca și cultură, tradiții,
mentalități cât si ca relief, flora și mai ales faună, motiv pentru care, întreaga zonă, fară
excepție, este o destinație turistică în care fiecare dintre noi visează să ajungă macar o dată.
Condițiile naturale și resursele turistice legate de acestea, precum și trăsăturile cultural-
sociale determinate de trecutul istoric, conduc la diferențiere a 5 zone turistice și anume:
Africa Sahariană, Africa Centrală, Africa de Est, Africa de Sud, Africa insulară.
 Madagascar
Scăldată de apele Oceanului Indian, Insula Madagascar se află în topul celor mai bune destinații de vacanță din
Africa. Plajele nesfârșite, peisajele impresionante, baobabii uriași, flora, lemurul care se se relaxează în
parcurile naționale, sunt tot atâtea motive pentru care să explorați, precum un Robinson Crusoe, acest tărâm.
Insula Madagascar este formată din 3 diviziuni naturale: în centru, un platou granitit înalt, cu masive vulcanice
(760-1216m), platou care coboară brusc spre E, într-o câmpie litorala lagunară strâmtă (48 km), împădurită.  În
N, din lantul muntos ce se întinde de la N la S. În V sunt platouri și coline sedimentare calcaroase și din gresie,
care coboară în terase catre canalul Mozambic.
1.1 Localizare geografica:
Madagascar, numele oficial fiind Republica Madagascar, este o țară insulară aflată în Oceanul Indian, în partea
estică a coastei Africii, în emisfera sudică. Desi se află la o distanță de numai 400 de kilometri de coasta de sud-
est a Africii, nu a fost călcată de om până în urmă cu aproximativ 2.000 de ani. Și nici atunci de africani, ci de
marinarii aventurieri din Arhipelagul Indoneziano-Malaez, aflat la o distanță de 6.400 kilometri spre Orient.

Figure 1- Harta localizare Madagascar

1.2 Geologia regiunii

Madagascarul reține atenția și prin diversitatea aspectelor

sale regionale. Această diversitate o datorează cu
precădere condițiilor sale naturale, fiind constituită din
formațiuni geologice extrem de variate și dispunând de un
relief înalt.

Spre deosebire de celelalte insule și insulițe din bazinul

Oceanului Indian, care au o origine vulcanica, coraligenă
sau una mixtă, insula Madagascar prezintă, prin excelentă,
trăsături continentale. Cu alte cuvinte, dacă numeroase
insulițe de astăzi din mijlocul Oceanului Indian sunt foști
vulcani, ieșiți din adâncul apelor, sau atoli clădiți cu migală
de corali ori spongieri, Madagascarul nu este altceva decât
o bucățica de pământ rigid, o părticică de continent. Iată,
cât de îndreptățită apare sub acest aspect, denumirea
Madagascarului, de către unii geografi, că “micul
continent” din Oceanul Indian.
Figure 2- Hartă geologică
1.3Relieful regiunii
Relieful variat împarte insula în trei fâșii (o fâșie de coastă, în est, o fâșie cu platouri înalte în centru și o fâșie cu platouri mai joase și de
câmpie în vest), precum și rețeaua extinsă de fluvii, mai ales în partea de est, contribuie la existența biodiversității din această țară.
1.4 Clima
Climatul propice biodiversității împarte Madagascarul în cinci zone climtice: climă de tip tropical, cu temperaturi care variază între 15 și 37
grade Celsius și ploi abundente, întâlnită în perioada decembrie-aprilie, în nord și nord-vest; clima tropical-umedă, cu alizee și cicloane
devastatoare, întâlnită între lunile ianuarie și martie, pe coastele de est și de sud-est; clima din vestul Madagascarului, cu temperaturi cuprinse
între 10 și 37 de grade Celsius, care este mai puțin ploioasă și dominată de savana; climă de tip subtropical cu ploi estivale dominante și
temperaturi anuale medii de 20 de grade, întâlnită în centrul insulei, la o altitudine de circa 1200-1500 metri; climă subdeșertică (de la minus 6
la 40 grade Celsius) uscată și cu ploi rare, în extremitatea sudică a Madagascarului.
  Hidrografia
1.5
Se remarcă o disimetrie în dispunerea rețelei hidrografice, ca o consecință a dispunerii reliefului. Cele mai importante râuri sunt tributare
canalului Mozambic, în timp ce coasta estică este drenată de râuri repezi și scurte, dar cu un debit relativ bogat și constant.
Rețeaua hidrografică relevă prin traseul neregulat liniile de falie ce întretaie uneori rectangular, determinând schimbări bruște ale direcției
cursurilor. Se remarcă râurile din vest Mahahavy, Sambirano, Sofia și Betsiboka, cu un debit mai consistent în sezonul ploios
1.6 Modul de folosință

Deși economia malgașa se remarcă prin diversitate, agricultura rămâne, de departe ramura ei de bază. Astfel, agricultură malgașa este ocupată
de peste 80% din populație. Pe de altă parte, industria, încă embrionara, se bazează, în cea mai mare parte, tot pe materii prime agricole sau
animale. De asemenea, veniturile populației provin, în primul rând, din vânzarea unor produse alimentare.
În Madagascar cultura plantelor agricole înseamnă, în primul rând, cultura orezului, cereala cea mai reprezentativă a țării. Adus cu secole în
urmă de principalele grupuri de populație malgașa, orezul este, astăzi, aproape omniprezent în cuprinsul Madagascarului, cu excepția doar a
regiunii de sud, semiarida
Figure 3-Harta hipsometrica Africa si Madagascar Figure 4- Hidrografia Madagascarului
 Biodiversitatea faunistică a Madagascarului

Madagascar are unele dintre cele mai înalte biodiversităţi de pe planetă.

Din aproximativ 200 000 de specii cunoscute, în Madagascar, aproximativ 150.000 sunt
endemice – ceea ce înseamnă că acestea nu există nicăieri altundeva în lume. Unice pe insulă,
sunt mai mult de 50 de tipuri de lemuri, 99% dintre speciile de broaște şi 36 genuri de păsări.
Madagascar este casă a 100% din lemuri din lume, jumătate din speciile de cameleon şi 6% din
broaşte (deşi nici una dintre broaștele râioase).
Unele specii găsite în Madagascar, nu-și au cele mai apropiate rude în Africa, mai degrabă în
Pacificul de Sud şi America de Sud.
Lemurii sunt un grup de primate, găsiți doar pe insula Madagascar. Astăzi există în jur de 60 de
tipuri de lemuri, care trăiesc în aproape fiecare habitat pe întreaga insulă. Din păcate, din cauza
distrugerii pădurilor şi vânătorii, multe tipuri de lemuri sunt pe cale de dispariţie. Unele dintre
mai bine cunoscute tipuri de lemuri includ: Indri (Indri lemurs), Verreaux's Sifaka, Lemurul inel-
coadă(Cauda anulum lemur), Lemuri șoricești (Lemurus mus), Lepilemur(Lepilemur), Aye-Aye.
Aye-Aye este una dintre cele mai ciudate creaturi din lume. Acest lemur nocturn şi retras
seamănă cu o pisică mare de casă, dar cu faţa unui dihor sau de nevăstuică, urechile similare cu
cele ale liliacului sunt capabile de rotaţii, dinții, care cresc în mod constant ca cei al unui rozător,
ochii verzi pătrunzători, mâinile negre, dispunând un deget mijlociu osos. Aye-Aye folosește Figure 5-Lemur Aye-Aye
acest deget pentru localizarea larvelor de insecte care se ascund în scoarţă, adânc în interiorul
copacului, seminţelor şi fructelor. Când se urcă de-a lungul unei ramuri de copac, Aye Aye bate
scoarţa, în timp ce ascultă cautand larvele în lemn. Atunci când aude ceva potenţial apetisant,
Aye Aye roade în lemn, spre căutarea premiului său. Astăzi Aye-Aye este foarte ameninţat de
vânatoare și de pierderea habitatului. În unele zone, localnicii cred că Aye-Aye aduce ghinion şi
ucide animalele ori de câte ori se confruntă cu ele.
Indri

Indri este cel mai mare lemur în viaţă. Alb-negru la culoare, indri este renumit
pentru plânsul lui fricos, ce sună asemanator melodiei unui mascul de balenă.
Indri se alimentează cu fructe şi frunze, trăiește în coronamentul pădurilor din
Madagascar de Est. Astăzi, indri este pus în pericolul pierderii habitatului.

Figure 6-Lemur Indri

Sifaka Verreaux-ul locuiește în pădurile uscate din Madagascar de vest şi sud,

unde se hrănește cu frunze, fructe, si flori. Sunt destul de vocali, cu o varietate de
apeluri, dar ei sunt cel mai bine cunoscuți ca lemuri "dansatori", pentru modul
lor de locomoţie la trecerea la sol deschis. Sifakaii nu se deplasează în patru labe
- în schimb, aceștia merg pe picioarele din spate în timp ce își țin brațele în sus.

Figure 7-Lemur Verreaux's Sifaka

 
Carnivorii malagasi
Există opt specii de carnivore (mamifere consumătoare de carne), găsite pe insula Madagascar. Dintre
acestea, şapte sunt endemice.
Carnivorele din Madagascar sunt toate Viverride, un grup de mamifere care include mangusta.
Fosa este un carnivor care este înrudit cu mangusta şi arată ca o încrucişare între o pumă şi un câine.
Acesta vânează aproape orice animal, inclusiv insecte, reptile, rozătoare, şi lemuri. De asemenea, ei
prădează puii de găină, atat in sate cat şi în jurul satelor malagașilor şi sunt vânați de către localnici. Sunt
activi atât în copaci, ca şi la sol şi sunt alpinişti excelenți.

Madagascar nu are maimuţe, elefanţi, zebre, girafe, lei, hiene, rinoceri, antilope, bivoli, cămile, pisici
sau câini, care s-ar putea aştepta să fi găsite în Africa..
Pasari
Madagascar este acasă a 258 de specii de păsări, din care 115 nu se găsesc nicăieri altundeva în lume.
Mulţi oameni călătoresc spre Madagascar, în mod specific pentru a vedea speciile de păsări.
Neodrepanis Hypoxanthus – Este cunoscuta si sub numele de pasarea asity cu burta galbena. Este o
pasare foarte mica dar cu penajul incredibil de viu colorat
Pești
Paretroplus menarambo sunt niste frumoase ciclide, de dimensiuni medii, cu un corp argintiu,
decorat cu puncte negre, dispuse sub forma unor linii paralele si cu marginile aripioarelor inotatoare de
culoare rosie. 
Sunt pesti relativ pasnici, mai ales pentru o ciclida de aceasta marime si manifesta un comportament
interesant in acvariu. 
Figure 8-Fosa Figure 9-Neodrepanis Hypoxanthus Figure 10-Paretroplus menara
astfel cea mai diversă floră de pe planetă.
Madagascar este de asemenea casa a unui ecosistem unic în totalitate – unul, care nu se găseşte
altundeva pe Pământ. Găsita în partea de uscat de sud-vest a insulei, pădurea de spinoase este
notabilă, deoarece aproape fiecare specie de plante este acoperită cu ţepi ascuţiti. În timp ce aceste
plante arată aproape ca si un cactus, acestea nu sunt înrudite. Aproximativ 95% din speciile găsite în
deşertul de spinoase sunt endemice.
Madagascar are aproape 1000 de specii cunoscute de orhidee, din care 85% sunt endemice.
 
Padurea de Spini din Madagascar constituie unul din cele mai neobișnuite ecosisteme ale lumii. O
formă biologică endemică, caracteristică doar jumătății de sud a insulei, pădurea este, de fapt, o
adunătură de arbori înalți, aproape lipsiți de frunziș, cu spini asemănători lamelor de cuțit, acoperiți de
o coajă uscată, însă suculenți în interior. Și mai ciudată pare să fie călătoria lemurilor din subspecia
sifaka, capabili să planeze din copac în copac, fără efort și fără să se rănească intrând în coliziune cu
spinii mortali.

Figure 10-Pădurea de spini Figure 11-Travelers palm (Ravenala madagascariensis) Figure 12-Baobab
 Orhideea lui Darwin (Angraecum sesquipedale)
In 1862 Darwin examina în laboratorul său o neobișnuită floare-o orhidee
din Madagascar care părea să încalce legile naturii. Această floare
depozitează nectarul la capătul unui tub atât de îngust și lung, încât
părea de neconceput că vreo insectă să fie capabilă să ajungă la el.
Darwin a făcut următoarea predicție: undeva în Madagascar trebuie să
existe și o insectă cu o trompă la fel de lungă ca tubul orhideii. Cele două
viețuitoare au co-evoluat adaptandu-se fiecare la modificările celeilalte.
redictia lui Darwin a fost ridiculizată de colegii săi. Totuși, la începutul sec.
20 a fost descoperită în Madagascar, Xanthopan morganii, o insectă cu o
trompă neobișnuit de lungă. Deși nimeni nu văzuse cum se hrănește cu
nectarul plantei, se demonstrase că Darwin avusese dreptate.
Figure 13-Angraecum sesquipedale

Floarea brebenoc (Catharanthus roseus planta)

Figure 14-Floarea brebenoc (Catharanthus roseus planta) -

Atractii turistice din Madagascar
Pădurea de piatră din Madagascar
Rezervația Naturală Tsingy de Bemaraha este situată în apropierea coastei de vest a
Madagascarului. Parcul se întinde pe o suprafață de peste 600 de kilometri pătrați și a
intrat în patrimoniul mondial UNESCO în 1990 datorită reliefului său unic, uimitor, a
pădurilor de mangrove păstrate și a populațiilor de păsări sălbatice și lemurieni.
Cuvântul tsingy s-ar traduce în română ca “locul unde nu poți merge desculț”, făcând
trimitere la vârfurile extrem de ascuțite din calcar care pot ajunge și la 50 de metri
înălțime. Calcarul erodat în acest fel se poate vedea șî în alte locuri din lume, însă
nicăieri nu este la fel de înalt, subțire și extins ca aici. Această pădure de calcar „s-a
înălțat” de pe fundul mării, pe parcursul a peste 200 de milioane de ani. Locul
adăpostește 130 dintre cele 186 de specii de păsări terestre din Madagascar. Nu mai
puțin de 45 de specii de amfibieni care trăiesc în acest parc nu se găsesc în niciun alt
loc de pe Pământ, precum și o mare parte din cele 54 specii de reptile întâlnite în
această „lume”. Și tot aici există circa 100 km de peșteri și canioane de o frumusețe
rară, foarte puțin explorate de om.
Figure 15-Padurea de piatra
Figure 16-Podul din Pădurea de piatră Figure 17-Pădurea de piatră
Figure 18-Padurea de piatră

Figure 19- Podul din padurea de piatră

  
Dealul Ambohimanga

La 25 de kilometri de capitală te așteaptă una dintre cele mai importante atracții turistice din Madagascar. Este vorba despre Dealul
Ambohimanga. Aici locuiau suveranii Regatului Merina (așa cum era cunoscut Madagascar înainte de colonizarea franceză), fiind, în continuare,
considerat de localnici un loc sacru. Dealul Ambohimanga și ruinele de aici sunt asociate cu mândria și identitatea națională a locuitorilor insulei,
dar este considerat și un loc sfânt, așa că aici se fac mereu pelerinaje.Turiștii pot alege să călătorească singuri cei 25 de kilometri din capitală până
în Ambohimanga sau pot alege unul dintre tururile propuse de localnici, care îți vor povesti tot ce trebuie să știi despre istoria și importanța
acestui monument. Curtea regala este înconjurata de un sistem complex de ziduri defensive de piatră, prevazute cu 14 cai de acces. Construcțiile
respecta prin asezare un complicat sistem cosmologic, cu o atenție deosebită pentru nord-est, direcție considerata sacră.

Figure 18-Dealul Ambohimanga

Figure 19-Dealul Ambohimanga

Figure 20-Dealul Ambohimanga

 
Bulevardul Baobabilor
Bulevardul Baobabilor reprezintă un grup de copaci așezați de-a lungul drumului între
Morondava și Belon’i Tsiribihina în vestul Madagascarului. Peisajul atrage turiști din toată lumea,
făcand din această locație una dintre cele mai vizitate din regiune. Copacii Baobab, bătrâni de
800 de ani, nu erau singuri, ci faceau parte din păduri dense, dar cu timpul pădurea a fost tăiată
pentru agricultura.

Figure 21-Bulevardul Baobabilor Figure 20 Bulevardul Baobabilor

EGIPT- 1.1 Localizare geografică
Egiptul este o țară arabă din nordul Africii și din Orientul Mijlociu, limitată la nord de
Marea Mediterană, la est de Fâșia Gaza, de Israel, de Golful Aqaba (prin intermediul
căruia are contact cu Iordania și cu Arabia Saudită) și de Marea Roșie, la sud de Sudan
iar la vest de Libia. Capitala sa este Cairo. Are o întindere de aproximativ 1.000.000
km², fiind pe poziția a 30-a ca întindere și o populație de circa 86.000.000 de locuitori
(estimată în 2014), rezultând o densitate de circa 86 locuitori /km² (poziția a 126-a).

1.2 Geologia regiunii

Un sector al vastului deşert Sahara,
dezvoltat pe platouri din gresie şi
calcar, ocupă cea mai mare parte a
ţării. Aproape trei sferturi din Figure 22-Egipt harta fizica
suprafaţa Egiptului este acoperită
de Deşertul Libian (As Sahra al
Libiyah), ce se întinde la vest de
Nil, un podiş puţin fragmentat, cu
altitudini cuprinse între 200-500 m,
care însă atinge 1800 m în Gilf el
Kebir.

Figure 23-Hartă geologică

1.3 Relieful regiunii
Suprafata totalã a tãrii este de aproximativ 1.002.000 kmp, mai mult de 90% din aceastã
suprafatã fiind deșert. Unitãțile geografice majore din țarã sunt: Deșertul Vestic sau
Deșertul Libian la vest de Nil, o fâșie esticã a Saharei, Deșertul Estic sau Deșertul Arab la
est de Nil, Peninsula Sinai care este pe suprafata Asiei Mici si Delta Nilului, care reprezintã
majoritatea suprafeței arabile din țarã.
Întreaga istorie si economie a țãrii au fost definite de unul dintre cele mai lungi fluvii din
lume, Nilul, care strãbate Egiptul de la sud la nord pe o distantã de aproximativ 1200 km,
impãrtind în acest fel suprafata tãrii.

1.4 Clima
Egiptul primește, per ansamblu, cel mai scăzut debit de ploaie pe an dintre toate țările
Figure 24-Harta hipsometrica
lumii. La sud de Cairo, mediile anuale de precipitații sunt între 2 și 5 mm pe an, și la
intervale de mai mulți ani. Pe o fâșie foarte îngustă a costei de nord, precipitațiile pot
ajunge și până la 170 mm, numai între noiembrie și martie. Zăpada cade pe munții
Sinai, precum și pe anumite orașe de pe coastă și unele din mijlocul țării. Vara,
temperaturile variază între 27 - 32 °C până la 42 °C pe coasta Mării Roșii. Mediile
temperaturilor pe timpul iernii se situează între 13 și 21 °C. Vântul care bate cu destulă
putere din nord-vest ajută la menținerea unei temperaturi scăzute aproape de coasta
Mării Mediterane. Khamaseen este vântul care bate dinspre sudul Egiptului, de obicei
primăvara sau vara, și care aduce nisip și praf, și care face ca temperatura să urce până
la 38 °C. Populația Egiptului se bazează pe apa Nilului.
 
Biodiversitatea floristică a Egiptului
Vegetația Egiptului nu este prea bogată cu excepția regiunii Deltei și a celor cinci mari oaze. În Deltă, în marile mlaștini și pe locurile canalelor părăsite,
trestia, lotusul și papirusul creșteau din abundență.
Rizomul făinos al lotusului (plantă azi extrem de rară în Egipt) cu cele două varietăți: lotusul alb, cu miros neplăcut, și lotusul albastru, cu parfum suav era
folosit în alimentație. Papirusul din sec. XI e.n. dispărut complet în Egipt, plantă înrudită cu trestia și care atingea înalțimea obișnuită de 3-4 m, avea o
mulțime de întrebuințări. Din papirus se construiau bărci, se împleteau funii și coșuri, se confecționau sandale, se țeseau rogojini, partea de jos a tulpinei
era comestibilă, iar din măduva tăiată în fișîi se prepara faimoasa „hirtie" care îi poartă numele. Păduri, în Egipt, existau numai de salcâmi, palmieri,
tamarini și sicomori, cu lemnul lor spongios, puțin rezistent. Lemnul pentru construcții sau pentru mobile mai pretențioase pinul, cedrul se aducea din
Nubia, Siria și Liban.
Lotusul egiptean ( Nymphaea caerulea)

Figure 26-Lotusul egiptean

 Lotusul sacru (Nelumbo nucifera)Palmieri

Figure 28-Palmieri
Figure 27-Lotusul sacru
 Biodiversitatea faunistică a Egiptului si a deșertului

Deșertul Sahatra si Egipt găzduiesc o gamă incredibilă de specii care sunt bine adaptate pentru a supraviețui în climatul pustiu. 70 speciile
de mamifere, speciile aviare 90, speciile de reptile 100 și câteva specii de păianjeni, scorpioni și alte forme de viață mai mici, numesc
deșertul Sahara casa lor. În afară de cămilă și de dromader, deșertul găzduiește scorpionul cu moartea extrem de temut, vipera de nisip extrem
de veninos, ghepardul elegant și aprig, gazele grațioase, struțul cu gât roșu și multe altele.
Furnica de deșert sahariană (Cataglyphis bombycina) Vipera de nisip (Cerastes vipera) Dromaderul (Camelus dromedarius)

Figure 29-Furnica de deșert sahariană(Cataglyphis bombycina) Figure 30-Vipera de nisip (Cerastes vipera) Figure 31-Dromaderul(Camelus dromedarius)
Androctonus australis este un scorpion care aparține familie Buthidae, genul
Androctonus. El este un scorpion, care poate ajunge la 10 - 12 de centimetri
lungime. Culoare corpului este galben, subspeciile fiind mai întunecate, în special
metasoma și telsonul. Metasoma este foarte voluminoasă în coparație cu alți
scorpioni. Androctonus australis se hrănește cu insecte, șopârle și rozătoare.
Struțul (Struthio camelus) este o pasăre care trăiește în Africa, aparținând
de grupa păsărilor alergătoare, fiind cea mai mare pasăre care trăiește în
prezent pe Pământ. Struțul african care trăiește acum în deșertul Sahara a
fost răspândit în trecut și pe teritoriul Asiei de vest. Penele și carnea struțului
fiind apreciate de om, acest fapt a dus la dispariția speciei de pe teritoriul
asiatic.

Figure 32- Androctonus australis

Figure 33-Struțul (Struthio camelus)

Atractii turistice din Egipt
 
Piramidele din Giza (germană Gizeh) complex de monumente antice, se numără printre cele mai cunoscute piramide din
antichitate, ele fiind considerate una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Piramidele sunt situate la vest de Valea Nilului și
cca. 8 km sud-vest de orașul Giza și 18 km de Cairo, capitala modernă a Egiptului. Se crede că clădirile au fost create în
Împărăția veche a Egiptului Antic, în timpul domniei dinastiei IV-VI (XXVI - XXIII î.e.n.). Piramida lui Cheops (Khufu) este singurul
monument al celor șapte minuni ale lumii antice. Este, de asemenea, o comoară națională a Egiptului.
Marea Piramidă din Giza
Aceasta este singura minune a lumii care nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeților. Este singura
minune a lumii asupra căreia nu se fac speculații referitoare la formă, mărime și prezentare. Este cea mai veche și totuși singura
care a supraviețuit timpului. Contrar părerii generale, numai Marea Piramidă a lui Kheops, nu toate cele trei Mari Piramide, se
află pe lista celor șapte minuni ale lumii antice. Marea Piramidă din Gizeh a fost cea mai înaltă construcție din lume mai mult
de 43 de secole, până în secolul al XIX-lea în 1889 când a fost construit Turnul Eiffel. Avea, la început, 146 m (azi 138 m)
înălțime, latura de 227 m și cuprinde 2.521.000 m cubi de piatră. Fețele piramidei erau placate cu plăci șlefuite din calcar. A fost
construită de faraonul Khufu din a IV-a Dinastie, în jurul anului 2560 î.Hr. pentru a servi drept mormânt acestuia.
Figure 32-Marea piramida din Giza
Valea Regilor

Valea Regilor se află în apropiere de Luxor și este locul în care timp de 500 ani au fost înmormântați regii egipteni.
Această include 63 de morminte, de diferite mărimi, de la cele mai mici și mai simple, până la ansambluri complexe, ce
includ peste 120 de încăperi. Din păcate, în antichitate, toate aceste morminte au fost jefuite, în afară de celebrul
mormânt al lui Tutankhamon

Figure 33-Valea regilor

Figure 34-Valea regilor

TEMPLELE KARNAK , care reprezintă un complex uriaș format din 3 temple, ale lui Amun, Mut si Khonsu. Se estimează
faptul că acest complex ar fi fost construit pe o durată de aproximativ 1300 de ani. Karnak-ul a reprezentat unul din cele
mai importante locuri ale cultului lui Amun, fiind așezat pe o suprafață de 1500 x 800 metri. Aici se găsesc, astfel, multe
sanctuare, diferiți piloni și coloane, atât în formă de floare de lotus cât și de papirus. Toate acestea au fost dedicate zeilor
din Theba, după cum a fost denumit orasul construit în jurul acestor temple. Cel mai impresionant loc se află în marele
templu al lui Amun și este așa numita “ Sala hipostila”.

Figure 34-Templele Karnak 35-Templele Karnak

Alexandria
Fondat de Alexandru cel Mare, după care a fost și numit, orasul Alexandria
a fost condus cândva de Cleopatra și se numară printre cele mai
importante orase din Egipt. În timp ce multe ruine antice înca se află în
jurul orasului, putem spune că trebuie sa știti exact unde să căutați pentru
a vedea cele mai bune structuri și monumente care au supraviețuit. Mare
parte din Alexandria se afla lângă Marea Mediterana și oferă turiștilor o
multime de întinderi de coaste uimitoare și plaje cu nisipul fin.
Înca din anii 1990, Alexandria a fost un oraș al schimbarilor, câștigând o
energie reînnoita și cheltuind o mulțime de bani pentru repararea unei
considerabile parți din oraș în vederea promovarii turismului. Cu spațiile
publice pline de copaci, opera complet restaurată și promenada Corniche
complet reparată, se poate spune că Alexandria nu a fost niciodata atat de
atrăgătoare pentru turiști. Remarcabila este recenta deschidere a Muzeului Figure 36-Alexandria
National din Alexandria, care gazduieste o cantitate uluitoare de informatii
despre trecutul orasului.
Bibliografie

GEOGRAFIA CONTINENTELOR-AFRICA, Eugen Rusu, 2007

https://www.infotour.ro/ghid-turistic/madagascar/ambohimanga/
https://egiptul.webgarden.com/menu/relief
https://jurnalspiritual.eu/ocolul-pamantului-in-80-de-minuni-templul-din-karnak-egipt/
http://photos.wildmadagascar.org/images/travlers_palm_0115.shtml
https://ro.wikipedia.org/wiki/Baobab
http://oenoanda.blogspot.com/2009/01/orhideea-lui-darwin.html
http://www.wildmadagascar.org/romanian/kids/18-flora.html?fbclid=IwAR0U7TAyx7i1HLd_HHWIMVx2nUTXkdMYEKLMTyLp5B0eIaCHVXucxzvx2Uk
https://destepti.ro/pasari-asity-din-insula-madagascar
https://ro.wikipedia.org/wiki/Geografia_Egiptului
http://www.cunoastelumea.ro/
http://articole.famouswhy.ro/referat_despre_flora__fauna_si_cresterea_animalelor_in_egiptul_antic/
https://lv-twk.oekosys.tu-berlin.de/project/lv-twk/10-Species_List_SFB69_ALL.htm
Video

https://www.youtube.com/watch?v=4ZkxIAj2zc0&t=238s&index=4&list=LLIW0dpiAIyqcFv2V_ruvyHQ Padurea de piatră

 
https://www.youtube.com/watch?v=mfxQy5A_tHs - Egipt
https://www.youtube.com/watch?v=pQcUU-g3c48 - Egipt