MUNTII ANINEI

Munții Aniniei, situați în vestul României, fac parte din grupul Munților Banatului. Au înălțimi
de 600-1.000 m, sunt alcătuiți din calcare în care s-au format chei (Carașului) și numeroase
peșteri, precum Peștera Comarnic.

LOCALIZARE

Munții Aninei fac parte din marea unitate a Munților Banatului fiind situați în partea de vest a
lor. În decursul timpului acești munți au avut denumiri diferite, o parte din ei fiind atașați
Munților Semenic. În prezent această unitate muntoasă, în cadrul limitelor pe care le vom
prezenta, este cunoscută sub numele de Munții Aninei, după orașul cu același nume care se află
in centrul lor. Munții Aninei, cu înălțimea cea mai mare în vârful Leordiș (1160 m), au o
suprafață de 770 kmp. si o formă alungită pe direcția NNE-SSV. În cadrul lor, cea mai mare
suprafața (600 kmp) o ocupă calcarele care se întind și în Munții Locvei, pană la Dunăre, fiind
cea mai mare și mai compactă suprafață calcaroasă din România (807 kmp). Deși au o înălțime
mică, ei cuprind numeroase obiective turistice care sunt din ce în ce mai căutate de către drumeți.

LIMITE

In partea de nord,Munții Aninei sunt despărțiți de culmile piemontane prelungi și joase (300–400
m.) de la bordura Semenicului și de Depresiunea Ezeriș de râul Bârzava. Limita de est este
formată din două sectoare distincte: în primul sector Bârzava prin cursul superior și Poneasca,
pană la confluența cu Minișul îi desparte de Munții Semenic care domină împrejurimile cu
relieful sau înalt (vârful Piatra Goznei 1447 m.). În al doilea sector, limita urmează linia sinuoasă
a contactului dintre calcare și rocile care nu carstifică, șisturi cristaline și granit, din care sunt
alcătuite dealurile Bozoviciului. Pe seama calcarelor s-a format un abrupt puternic care domină
dealurile amintite (cu 150–200 m.), începând din valea Minișului pană în valea Nerei. În partea
de sud-vest, cheile adânci ale Nerei, cuprinse între confluența pâraielor Bresnic (la est) și Beu (la
vest) cu Nera, formează limita dintre Munții Aninei și cei ai Locvei. Contactul cu
Dealurile Oraviței și Depresiunea Lupac, respectiv limita de vest, este marcată de abruptul
calcaros al Munților Aninei care le domină (cu 200–500 m.), de la Nera pană la nord de
localitatea Gârliște, ce se desfasoară în lungul unei mari dislocații tectonice marcată de roci
eruptive. La nord de Gârliște limita vestică este pusă in evidența de ruptură de panta dintre munte
și Depresiunea Lupacului, după care ea urmează vaile Lupacul Mic și Bârzăvița pană la
confluența acesteia cu Bârzava.
RELIEF

Munții Aninei, cu înalțimea lor maximă în vârful Leordiș (1160 m.), au trăsături
geomorfologice caracteristice, ca o consecință a alcătuirii lor geologice. Roca predominantă este
calcarul dispus în sinclinale și anticlimale cu a direcție NNV-SSE, iar relieful, adaptat la
structură, constă din culmi și văi paralele, înscrise pe direcția structurii geologice, și din întinse
podișuri calcaroase "ciuruite" de doline. La nord-vest și nord, în Munții Aninei apar gresii și
conglomerate care alcătuiesc dealul Bucitul (622 m.) și ramificațiile sale; în est culmea Certej-
Pușcașu Mare, paralelă cu valea superioară a Bârzavei și valea Poneasca, este formată din șisturi
cristaline și granit. La est de localitatea Doman se evidențiază culmea calcaroasă a Ponorului
(808 m.) care se pierde spre sud în podișul carstificat al Iabalcei, de pe dreapta Carașului. Între
văile Carașului și Minișului se desfasoară mai multe culmi lungi, calcaroase, paralele.

Cele mai importante, în succesiunea lor de la vest la est, sunt urmatoarele: culmea Tâlva
Dobrei (635 m.) - Tâlva Simeon (899 m.) de pe partea stângă a Jitinului; culmea Moghila (681
m.) - Polom (821 m.); culmea Ciochita (768 m.) - Tâlva Zânei (939 m.) care se continuă spre sud
de valea Minișului prin culmea Rol; culmea Socolovăț (783 m.), Straja (716 m.) - Colonovăț.
Ultima, culmea Coniarat (754 m.) - Dealul Hotarului (836 m.) - Dealul Hunca Trei Movile (927
m), se bifurcă: în vest prin culmea Tâlva Predilcova (891 m.) - Iudina (704 m.), iar în est cu
Dealul Zăbalul Mare (835 m.).

Între aceste culmi se află mai multe podișuri carstificate dintre care amintim: Râvniștea
Mare, Colonovăț, Ceresnâia, Cârneala, Ponor și altele. La sud de valea Minișului culmile sunt
mai puțin numeroase, dar aici se află cele mai mari înalțimi din Munții Aninei. Astfel, în vest se
desfașoară culmea Cuniuma (1046 m.), iar în est culmile Grohanul Mare (1044 m.) - Leordiș
(1160 m.) - Pleșiva (1144 m.) care se ramifică spre Nera. În afară de aceste două culmi principale
aici se mai află nenumarate culmi secundare adaptate la structura geologică.

Din pricina eroziunii diferențiale exercitată pe roci cu duritați diferite cât și a tectonicii au luat
naștere depresiuni locale la Prolaz (în Cheile Carașului), Carașova, Lisava, Ciudanovița, Aninei
și pe valea Minișului. Abrupturile stâncoase, pereții aproape verticali insoțiți la bază de o trenă
de grohotișuri rezultate din dezagregările active sunt caracteristice pentru Munții Aninei. Râurile
au săpat în calcare chei spectaculoase printre care se remarcă Cheile Carașului (19 km.), Cheile
Nerei (18 km.), Cheile Minișului (14 km.), Cheile Gârliștei (9 km.), Cheile Buhuiului (8 km.) și
altele. Un rol foarte important în modelarea calcarelor l-a avut apa, care prin dizolvare a creat
toată gama formelor carstice de suprafață și de adâncime.

CAI DE ACCES

Munții Aninei sunt relativ depărtați de marile artere de circulatie; totuși spre ei duc căi de
comunicație de interes național din care se poate face legătura cu punctele de plecare în excursii.
Astfel, în est se află DN 6 și calea ferată București-Timișoara. La Caransebeș, spre vest, se
desprinde DN 58 spre Reșița, apoi, prin munți, la Anina și calea ferată Caransebeș - Reșița. La
nord de Mehadia, din DN 6 se desprinde DN 57 B care face legatura cu Oravița; el trece prin
Bozovici, Cheile Minișului și Anina străbătând astfel transversal Munții Aninei. În partea de vest
a Muntilor Aninei se află DN 57 Timișoara - Moldova Nouă care traversează Oravița, iar la Deta,
din DN 57 se desprinde DN 58 B spre Reșița prin Bocșa, traseu dublat și de o cale ferată. Mai
trebuie să amintim calea ferată Oravița - Anina care cu cele 10 viaducte și 14 tunele constituie
prin ea însăși un traseu turistic.

Aceste căi de comunicație fac legătura cu punctele de plecare în munte după cum urmează:
Orașul Reșița asezat pe valea Bârzavei, la 225 m altitudine medie; gara, autogara, hoteluri, etc.
Din partea de vest a orașului începe drumul modernizat Reșița -Oravița din care se desprind
traseele 3 și 4. Din centrul orașului se intră pe DN 58 Reșița -Anina, care urmează valea
Domanului apoi străbate podișul calcaros Iabalcea până la comună Carașova. Din el se desprinde
traseul 6 (spre Cheile Carașului), iar la Crucea Iabalcei (8 km de la Reșița) începe un drum
comunal carosabil care trece prin satul Iabalcea și ajunge la Peștera Comarnic (8 km). Din el
pleacă traseele 20 și 21. Comuna Carașova (190 m alt. medie) este un excelent punct de plecare
în Cheile Carașului (traseul 5).

Spre est pornește un drum modernizat care urmează valea Bârzavei până la Complexul turistic
Secu (10 km) situat pe malul lacului de acumulare cu același nume. Tot din aceasta zona a
orașului pleacă și șoseaua Reșița - Vâliug - Garâna - Stațiunea turistică ,,Trei Ape" (pâna aici
modernizată) - Brebu Nou - Slatina-Timiș unde face legatura cu DN 6. Până în comuna Vâliug
această șosea este urmată parțial de traseul 1; din ea se desprind traseele 2, 18 si 19. Traseul 18
se desparte din șosea la cantonul silvic Minda și urmează un drum forestier (necarosabil pe o
portiune de 50 m la nord de soua Baciului) până la Peștera Comarnic (14 km), iar de aici duce la
Anina (traseul 25) urmând parțial valea Carașului în amonte de chei.

În comuna Vâliug șoseaua județeană se bifurcă, ramura din dreapta ducând la Stațiunea turistică
Crivaia, iar mai departe se continuă cu un drum forestier ce urmează valea Bârzavei în amonte,
cu ramificații spre Peștera Comarnic (pe la cantonul silvic Naveșul Mare) și Anina (pe la Șaua
Cuptoare).

TRASEE TURISTICE

1. Resita - Secu (localitatea) - Valiug - Complexul turistic Crivaia

Marcaj: banda rosie
Durata: 4 1/2 ore (3 ore Resita - Valiug; 1 1/2 ore Valiug - Complexul turistic Crivaia)

2. Resita - Lupac - Cioaca Lupacului - Dognecea

Marcaj: banda rosie
Durata: 3-4 ore (comuna Lupac - comuna Dognecea 1 1/2-2 ore)
3. Carasova - Cheile Carasului - Prolaz - Podisul Iabalcei - Pestera Comarnic - Complexul
turistic Crivaia
Marcaj: banda albastra
Durata: 6-7 1/2 ore fara vizitarea pesterilor (Carasova - Prolaz 1 1/2-2 ore; Prolaz - Pestera
Comarnic 2-2 1/2 ore; Pestera Comarnic - Complexul turistic Crivaia 2 1/2-3 ore)

3.1. Crucea Iabalcei - Prolaz

Marcaj: banda albastra
Durata: 1 ora

4. Pestera Comarnic - Poiana Betii - Vila Klauss

Marcaj: cruce rosie
Durata: 1 1/2-2 ore

5. Steierdorf - Lacul Ochiul Beu - Podul Beu -Sasca Romana

Marcaj: banda albastra
Durata: 6 1/2-8 ore (Steierdorf - Lacul Ochiul Beu 4-5 ore; Lacul Ochiul Beu - Podul Beu 1 1/2-
2 ore; Podul Beu - Sasca Romana 1 ora)

6. Valea Minisului - Dealul Trei Movile - Lacul Buhui

Marcaj: triunghi rosu
Durata: 4 ore

7. Sopotu Nou - Cheile Nerei - Sasca Romana

Marcaj: banda rosie
Durata: 8-9 ore (Sopotu Nou - Poiana Meliugului 1 1/2-2 ore; Poiana Meliugului - Poiana
Alunilor 1 1/2-2 ore; Poiana Alunilor - Cantonul silvic Damian 3 ore; Cantonul silvic Damian -
Sasca Romana 2 ore)

8. Cheile Nerei (Cotul Blidaresii) - Varful Habitul - Izvorul Tisiei

Marcaj: banda galbena
Durata: 2-2 1/2 ore

9. Cheile Nerei (din Poiana Meliugului) - Izvorul Tisiei

Marcaj: punct albastru
Durata: 2 ore

10. Sasca Montana - Cheile Susarei - Lacul Dracului (Cheile Nerei)

Marcaj: cruce albastra
Durata: 3-4 ore
PUNCTE DE REPER

Orașul Anina este un important fost centru minier din Munții Aninei (gara, posibilități de
cazare, trasee linie de autobuz ). Din oras pleaca urmatoarele trasee turistice: traseul 23 (Cheile
Gîrlistei); traseul 24 (Cheile Buhuiului, Lacul Mărghitaș, Cheile Carașului si Peștera Comarnic);
traseul 27 (lacul și peștera Buhui); traseul 8 (valea Beului, Cascadele Beușniței și o parte din
Cheile Nerei) care pornește din Steierdorf cartier al orașului Anina; traseul 30 (peșterile Plopa și
Ponor).

Poneasca (386 m alt. medie), situată pe valea cu același nume, este accesibil pe drumul comunal
(lung de 3 km) ce se desprinde din DN 57 B pe valea Minișului. Din Poneasca pleacă traseul 12
(Lacul Buhui) și un alt traseu în Munții Semenic.

Valea Minișului (430 m alt. medie), loc de pe valea Minișului, pe DN 57 B. De aici pornesc
traseele 11 (Lacul Buhui) si 10 (pe valea Beului).

Lapușnicu Mare (250 m alt. medie), comuna accesibilă de pe drumul comunal ce se desprinde
din DN 57 B la Bozovici este punct de plecare pentru traseele 31 și 32.

Șopotu Nou (200 m alt. medie), comuna accesibilă pe drumul județean ce se desface din DN 57
B în apropiere de Bozovici, se află în valea Nerei. Este punctul de plecare pentru vizitarea
Cheilor Nerei (traseul 13) din amonte spre aval.

Sasca Montană (175 m alt. medie), comuna pe valea șusarei, este legată de DN 57 printr-o șosea
care pornește la sud-vest de Racâjdia. Este un punct de plecare în traseele spre Cheile Șușarei și
Cheile Nerei.

Sasca Română (165 m alt. medie), sat așezat pe valea Nerei, la 1 km de comuna precedentă
(drum comunal carosabil). Aici ajung traseele 13 (Cheile Nerei) și 8 (valea Beului).

Potoc (240 m alt. medie), punct de plecare pentru vizitarea Cheilor Nerei urmând un drum
comunal carosabil (din sat spre dreapta) care duce la podul de peste Beu; aici întâlneste traseele 8
și 13 și cel spre Cascadele Beușniței urmând alt drum comunal carosabil (din sat spre stânga) ce
trece pe lânga satul Socolari, de unde o ia spre dreapta (trecând pe sub Dealul Cetații) și ajunge
în valea Beului la traseul 8.

Oravița (220 m alt. medie), oraș situat pe valea cu același nume (gara, autogara, hotel, motel),
poate fi folosit ca punct de plecare spre interiorul munților, mai cu seamă spre Anina de unde
încep mai multe trasee.
POSIBILITĂȚI DE CAZARE.

Raportat la teritoriul pe care îl ocupa Munții Aninei și la bogăția obiectivelor turistice de care
dispune, numărul de locuri de cazare este încă insuficient în prezent.

Complexul turistic Secu (280 m alt. medie), situat pe malul stâng al lacului de acumulare Secu,
este legat de Reșița printr-o șosea de 10 km. Dispune de 3 hoteluri (Turist, Constructor și
Splendid) și mai multe vile.

Complexul turistic Crivaia (650 m alt. medie) se află pe versantul drept al văii Bârzava, la
coada lacului de acumulare Vâliug, în poiana cu același nume. Deși complexul se află pe
teritoriul Munților Semenic, el prezintă interes turistic și pentru drumeția din Munții Aninei.
Complexul funcționează tot anul. Lângă barajul lacului Vâliug se află Casa-baraj (restaurant),
alături de care sunt mai multe pensiuni și căsuțe. Complexul este accesibil din șoseaua
modernizată Reșița - Vâliug - Complexul turistic Crivaia; din DN 6, din care, în comuna Slatina-
Timiș, se desprinde șoseaua județeană care duce în comuna Brebu Nou (până aici
nemodernizată), unde se află Stațiunea turistică ,,Trei Ape", apoi în comuna Vâliug de unde o
ramificație a șoselei ne duce la complexul turistic. Dinspre Munții Aninei complexul turistic este
accesibil pe traseele 1, 2 si 5. El este legat de platoul Munților Semenic prin poteci marcate.

Complexul turistic ,,Șapte Brazi" (375 m alt.) este situat în partea de vest a Munților Aninei, la
capatul de vest al orașului Oravița, pe stânga văii Oravița, lângă Lacul Mare. Este accesibil din
DN 57 B Oravița - Anina.

Stațiunea turistică Mărghitaș (565 m alt.) se află pe partea stângă a pârâului Buhui, lângă lacul
de acumulare Mărghitaș. Stațiunea este accesibilă pe șoseaua asfaltată Anina - Mărghitaș (4 km)
și pe traseul 24.

TURISM ȘI ALPINISM SUBTERAN.

Printre numeroasele forme carstice care se află în Munții Aninei un loc important îl ocupă
peșterile. În lucrare sunt descrise 16 peșteri care prezintă importanță turistică. Pentru vizitarea lor
trebuie să avem echipament adecvat. Turistii cu bun simț și cu respect față de natura nu-și înscriu
numele pe pereții peșterilor, nu distrug formațiuinile concreționare. Ele sunt frumoase doar la
locul lor și nu trebuie să uităm că ele prezintă importanță științifică și trebuie ocrotite.

Pesterile descrise în lucrare se află pe traseele turistice sau în apropierea lor după cum urmează:
Peștera Comarnic (traseele 5, 7, 18, 21, 22, 24, 25 și 26); Peștera Liliecilor și Peștera de sub
Cetate II (traseul 5); Peștera Racoviță (traseul 22); Peștera Popovăț (traseele 24 si 26); Peștera
Turcului, Peștera Pârșului de la Capul Baciului și Peștera de la Capul Baciului (traseul 19);
Peștera cu Apă din Cheile Gârlistei și Peștera Galațiului (traseul 23); Peștera Mărghitaș (traseul
24); Peștera Buhui (traseul 27); Peștera Plopa și Peștera Ponor (traseul 30); Avenul din Poiana
Gropii (traseul 2) necesită echipament special și stăpânirea tehnicii alpinismului; Avenul
Cutezatorilor (traseul 16) a fost amenajat pentru vizitare de catre pionierii din Reșița.

TRASEU oras ANINA – Varful LEORDIS - ANINA

Ne deplasam cu masina pe DN 57 B din orasul Anina pana in localitatea Lapusnicu Mare.

Distanta : 42 km. Timp : 45 min.

1. Lapușnicu Mare - poiana Scocu - Gura Golumbului

Durată: 4½ ore (2½ ore comuna Lapușnicu Mare - poiana Scocu; 2 ore poiana Scocu - Gura
Golumbului

Descrierea traseului. Din centrul comunei Lapușnicu Mare urmăm valea Lăpușnicului în amonte.
După circa 2 km de la ieșirea din comună, drumul carosabil se transformă în drum de căruță care
trece de o parte și de alta o apei, rămânând în cele din urmă pe stânga ei. Pe măsură ce înaintăm,
zărim în față noastră abrupturile calcaroase ale Munților Aninei. După 6 km parcurși ajungem la
ultimul sălaș de pe valea Lapușnicului. De aici începem să urcăm întâi ușor, apoi mai abrupt
urmănd drumul de căruță care intră în Munții Aninei prin poiana Cuces. În dreapta poienii (est)
se află abruptul calcaros al dealului Radoschi (1013 m), iar în stânga (vest) cel al dealului Bracia
(1076 m). Străbatem poiana cu sălașe ocolind mai multe doline și după ce trecem printr-o
pădurice ajungem în poiana Scocu unde se află alte sălașe, doline și ponoare. Aici, la întretăierea
potecii cu pârâul Scocu, din stânga vin traseele 33 (de la izvorul Tisiei) și 34 (din valea
Pauleasca). Străbatem în lung poiaina Scocu având în dreapta dealul Lisvaru (873 m) și în stânga
dealul Gozu Gârbu (902 m) și aproape imperceptibil ajuingem în poiana Liciovacea, ultima din
șirul de poieni. Parcurgem poiana în lung printre doline, lapiezuri și ponoare și la capatul ei
ajungem la o pepiniera. Drumul de căruță pe care-l urmăm trece prin dreapta pepinierei și intră în
pădure. Străbatem o zonă mlăștinoasa, după care drumul de căruță da într-o șosea forestieră
carosabilă. Urmăm șoseaua spre stânga în coborâș ușor, trecem prin poiana Blezovacea (singura
de pe drum) și după 3 km ajungem la Gura Golumbului.

2. Lapușnicu Mare - Poiana Roschii - vârful Leordiș - Poiana Florii - Podul Calugăra

Durată: 4½ ore (2½ ore comuna Lapușnicu Mare - Poiana Roschii; 1 ora Poiana Roschii - Poiana
Florii; 2 ore Poiana Florii - Podul Calugăra)
Descrierea traseului. Din centrul comunei Lapușnicu Mare mergem în amonte pe valea
Lapușnicului în comun cu traseul 31 și, înainte de o ieși din localitate, întâlnim un afluent pe
dreapta Lapușnicului. Aici părăsim valea principală și urmăm o potecă în urcuș ușor, pe stânga
pârâului, care ne scoate în poiană din Dealul Cornilor (613 m). De aici, poteca urmează culmea
dealului prelung, tot prin poieni, ocolind pe la dreapta un vârf teșit după care ajunge sub Tâlva
Curmăturii (697 m), în dreapta ei. Mai departe, poteca ne aduce sub abruptul calcaros al Munților
Aninei care se vede mai impresionant în stânga noastră unde se află Cârșa Morii (849 m); în
dreapta se desfașoară partea superioară a văii Lapușnicului. Poteca intră în munte printr-o
spărtură din abrupt și ne scoate în Poiana Peșterii pe care o recunoaștem după un mic abrupt
calcaros ce o domină în stânga; în acest abrupt se află intrarea într-o peștera lipsită de interes
turistic. În fața noastră se află abruptul impresionant cu o treaptă al dealului Capul Balaban (952
m). Urmând poteca înainte circa 100 m ajungem în Poiana Lupului, care se află într-o vale
carstică suspendată pe treapta abruptului amintit. Străbatem în lung poiana în parte cultivată și cu
sălașe urcând ușor pe valea carstică; în stânga avem mereu pădurea în care intrăm la capătul
poienii. Mergem prin pădure și circa 400 m urmăm poteca de pe aceeași vale carstică după care
intram în Poiana Roschii, una dintre cele mai mari poieni din Munții Aninei. În această poiană se
află nenumărate doline înierbate, văi de doline, ponoare și văi carstice oarbe, precum și cîteva
sălașe. Aici sunt mai multe poteci, cea principală însă, urmată de noi, străbate partea de sud a
poienii. Din punctul cel mai înalt se vede în față noastră abruptul celor mai mari înalțimi din
Munții Aninei. În stânga se află abruptul Pleșivei împădurit și marcat de trei proieminențe, cea
din mijloc fiind vârful cu același nume cu o înalțime de 1144 m. În dreapta, după o înseuare, se
desfașoară un alt abrupt, mai golaș, deasupra căruia se însiruie (de la stânga la dreapta) vârfurile
Leordiș (1160 m), Albilor (1131 m), Piatra Golumba (1119 m) și Fruntea Scocului (1080 m).

Din punctul de perspectivă coborâm ușor (mergând spre abrupt) într-o groapa carstică cu multe
doline unde poteca noastră întretaie traseul 33. Ieșim din groapa mergând pe lângă terasamentul
fostei linii ferate forestiere, circa 300 m, apoi o traversăm (se poate merge și pe terasament).
Urcăm prin pădure o distanță de circa 500 m și întâlnim o ramificație o terasamentului (punctul
de bifurcare se află la 20 m în dreapta potecii). Poteca traversează terasamentul și se angajează în
urcuș mai greu, prin pădure, pe culmea ce se desprinde perpendicular din abruptul calcaros
marcată de vârful Sterpari. După ce trecem de vârf, urcușul se domolește, apoi ajungem într-o
înseuare mai largă din abruptul calcaros, având în dreapta vârful Leordiș (1160 m), unde întâlnim
traseul 35 care vine din poiana Scocu. Din înseuare putem urca pe acest vârf în zece minute
urmând spre dreapta o potecă ce se strecoară printre tufișuri mărunte și lapiezuri. Vârful Leordiș
este un excelent punct de belvedere pentru o zonă largă din partea de est a Munților Aninei și a
unei părti din Ţara Almăjului. Pe vârful Pleșiva din sud nu se poate urca din pricina pădurii
tinere care o închis poteca. Pentru a ne continua drumul revenim în înseuare; coborâm ușor și
trecem printr-o plantație tânară de pădure apoi ajungem la capatul unui drum forestier lângă care
se află terasamentul unei foste linii ferate forestiere. În cotul acestuia și în stânga noastră (la 100
m de drum) se află Poiana Florii marcată de un izvor. În continuare traseul nostru urmează, prin
pădure, drumul forestier întovărășit de terasamentul fostei linii ferate forestiere; parcurgem astfel
valea Păuleasca, în majoritatea timpului lipsită de apă și cu versații teșiți. După 6 km parcurși pe
drum ajungem într-o poieniță cu un izvor unde se află cantonul silvic Păuleasca. La circa 1 km
înainte de o ajunge în poiana, în dreapta noastră, întâlnim traseul 34 care vine din poiana Scocu.
De la cantonul silvic Păuleasca continuăm înaintarea pe drumul forestier care urmează aceeași
vale în coborâs ușor prin pădure. Mai jos de canton, un alt drum se desface la stânga; noi
continuăm traseul înainte și după circa 3,5 km de la canton, drumul părăsește valea și trece peste
culmea Păuleasca (foarte teșită) ajungând în valea Calugăra unde întâlnește traseul 10 care
urmează un alt drum forestier. În continuare, spre dreapta, traseele merg în comun până la Podul
Călugăra, adică podul peste Miniș aproape de valea Călugăra, pe unde drumul forestier se unește
cu DN 57 B.

3. Izvorul Tisiei - Poiana Roschii - Poiana Scocu -Gura Golumbului – Lapusnicu Mare -
Anina

Durată: 6 ½ ore (2 ore izvorul Tisiei - Poiana Roschii; 1½ ore Poiana Roschii -Poiana Scocu; 2
ore Poiana Scocu - Gura Golumbului – 60 min. Lapusnicu Mare - Anina

Descrierea traseului. La izvorul Tisiei vin traseele 14 și 15; de asemenea, un drum forestier care
se desprinde din Cheile Nerei urmează valea Lindina, Valea Rea, apoi valea Tisiei terminîndu-se
la izvorul acesteia în zona despădurită. Aici o ramificație a drumului urcă ușor pe o culme de pe
dreapta Tisiei o distanța de cca 200 m. De la izvorul Tisiei urmăm această ramificație o drumului
forestier și la capatul lui intrăm în pădure. Păstrând directia nord-est și luându-ne după urmele
roților de tractoare, traversam culmea ce se desprinde din vârful Habitu, coborâm ușor și după
circa 800 m ajungem pe fundul văii Ducinului, lipsită de apă și urmată de un drum forestier. Spre
dreapta acest drum duce în valea Nerei puțin în aval de satul Moceriș, iar spre stânga în Poiana
Roschii. Noi urmâm drumul spre stânga; trecem prin Poiana Stefuroaia (unde drumul face un
ușor cot spre dreapta), apoi prin Poiana stiubeielor de sub vârful Cornetul Mare (822 m), unde
lăsăm în dreapta alt drum forestier; ajungem în Poiana Ducinului pe care o recunoaștem după
izbucul ce apare în stânga drumului și a cărui apă se pierde după câțiva zeci de metri printr-un
ponor. De la aceasta poiana, mergând înainte 1 km ajungem în Poiana Roschii. Înainte de poiana
întâlnim pe stânga terasamentul unei foste linii ferate forestiere. Drumul forestier se transformă
în drum de căruță, iar valea Ducinului se strâmtează foarte mult. În Poiana Roschii întâlnim
foarte multe doline, ponoare și văi oarbe. Chiar la intrarea în ea, poteca noastră întretaie traseul
32 care vine din dreapta, din comuna Lapușnicu Mare și merge spre stânga pe vârful Leordiș
apoi ajunge la podul Călugăra. Ajunși în Poiana Roschii urmăm poteca drept înainte, în lungul
unei văi de doline la capatul careia se află câteva sălașe. Aici intrăm în tufarișuri și după circa
150 m ajumgem la terasamentul unei foste linii ferate forestiere. În dreapta avem pantă mai
domoală a dealului Cârșa Mare (1097 m) pe care putem urca (punct de perspectivă) făcându-ne
singuri poteca printre tufișuri, iar în stânga se desfășoară abruptul calcaros marcat de vârfurile
Leordiș, Albilor, Piatra Golumba și Fruntea Scocului. In continuare urmăm drept înainte (spre
nord) terasamentul amintit, care se desfășoară pe versantul stâng al văii Scocul, trecem printr-o
strâmtură a văii formata de vârful Bracia (dreaptă) și Fruntea Scocului (stângă), după care
terasamentul (deci și poteca noastră) o ia ușor spre stânga lăsând în dreapta valea Scocu în care
pe timp ploios se formează doua cascade (rupturi de pantă mari). Trecem peste o mică vâlcea și
ajungem la un cot brusc pe care-l face terasamentul spre stânga. Aici găsim o potecă ce coboară
ușor spre dreapta până la un alt terasament; îl traversăm în coborâș ușor, trecem pe lângă o stână
și ajungem în poiana Scocu unde, lângă pârâul cu același nume, întâlnim traseul 31 care vine din
comuna Lapușnicu Mare (dreapta) și duce la Gura Golumbului (stânga). Din poiana Scocu (spre
stânga) până la Gura Golumbului traseele 31 si 33 merg în comun (vezi descrierea traseului 31).

Refacem traseul pana la Lapusnicu Mare apoi ne intoarcem la Anina.