Ziua 1

 Anosy Lake: Lacul în formă de inimă din Antananarivo se află în partea de sud a orașului
Lacul Anosy (Lac Anosy) din centrul orașului Antananarivo a fost inițial o mlaștină. În
1830 a fost creat un lac artificial și un insule a fost construit în mijlocul lacului. Pe insulă
a fost înființat un atelier de fierar, deoarece locația a redus riscul de incendiu cauzat de
ocupație în zone în care lemnul și acoperișurile au fost obișnuite. În anii următori, insula a
fost folosită pentru a stoca pulbere explozivă, care a reprezentat, de asemenea, un risc de
incendiu în oraș, unde casele erau în cea mai mare parte construite din lemn. Astăzi, insula
este un monument pentru a comemora victimele primului război mondial, în care au murit
mulți maghaziți în timp ce se luptau pe front în numele Franței. Astăzi, mulți oameni săraci
și fără adăpost trăiesc în zona parcului lângă lac. Deși apa este foarte poluată, oamenii pot
fi uneori văzuți spălarea și pescuitul în lac. Pe măsură ce traficul circulă pe lac, este cel mai
bine vizitat în sărbătorile legale, evitând orele de vârf. Monumentul este un înger de aur
mare, pe un soclu, care deține ramuri de laur de aur cu mâna stângă, în timp ce cu partea
dreaptă se află coroana de laur. Fiind unul dintre cele mai izbitoare monumente din capitala,
în fiecare an, pe 26 iunie, se organizează un spectacol de focuri de artificii pe malul lacului,
în sărbătoarea zilei de independență a Madagascarului. Din când în când, zona de parc din
jurul lacului este locuința multor oameni săraci și fără adăpost și, deși apa este foarte
poluată, se mai văd încă oameni care pescuiesc sau chiar înotă în ape. Conectat la continent
de un izmut, insula a fost odată utilizată pentru a stoca materiale explozive

 Palatul Rova: Pe cel mai înalt deal din Antananarivo, Rova Manjakamiadana își deschide
porțile vizitatorilor. Francezii îl numesc Palatul reginei. Regina în cauză este, fără îndoială,
regina Ranavalona I, suveranul care a condus împărăția dintre Merina 1828 și 1861 și care,
din vremea sa, a cerut construirea monumentului planurilor arhitectului Jean Laborde.Cel
puțin doi ghizi vă invită să vă conduceți în Palais, să descrieți fiecare clădire și să spuneți
povestea suveranilor care au trăit acolo.Suveranul care a reușitAlte regine pe care
Ranavalona am domnit acolo. Citoni sau nièce Ranavalona II (1868-1883), care a ordonat
construcția templului de piatră în zona Rova, în timp ce, conform tradiției malgașe, Stone
era un tabu, dar material sacru, rezervat morminilor și celor morți, spre deosebire de lemn.
Pentru ca proiectul este realizat, asa ca a trebuit sa ridicam interdictia.Ranavalona III
(1883-1897) a fost ultima care a domnit acolo. Rova a fost bombardată de tunurile franceze
din 1895, regina detonată și exilată în Algeria. Astfel, palatul a trecut în mâinile
colonizatorilor. o martie 1897, a devenit muzeu.Palatul Reginei înainte de a construiLe
fondatur du Rova de Manjakamiadana est le roi Andrianjaka (1610-1630). La & rsquo;
origine, aceasta a fost o platformă spațioasă, care a devenit ulterior baza garnizoanei regale
Merina, care a câștigat numele de Antananarivo, literalmente se traduce la soldații "orașului
unei mii", în capitala Madagascarului.Vizitarea Rova de Antananarivo ia multe forme. La
intrare, arhitectura portalului este observată. Acest lucru ar fi inspirat de Champs Elysees
Arc de Triomphe. Vulturul care stă în partea de sus a portalului este un simbol al forței
pentru Malagasy. O altă statuie este, de asemenea, vizibilă în aceeași clădire. Acesta este
 un simbol al virilității și fertilității. Tradiția este într-adevăr un suveran sau suveran trebuie
să fie întotdeauna fertilă. De asemenea, toți locuitorii țărilor care intră în zona palatului
trebuie circumcisi. Mai mult, ele sunt.

Ziua 2
 Dealul Ambohimanga: Albastrul are o semnificație aparte în tradiția malgașă. Pe lângă culoarea
în sine mai poate însemna frumos, sacru sau bun. Cine ajunge în Ambohimanga, capitala spirituală
a malgașilor și înțelege cât de cât limba lor pricepe imediat unde a ajuns. Pe dealul
(ambohi) albastru (manga). Dar noi, în incultura noastră europenească, n-aveam cum să prindem
din zbor asemenea finețuri fără ajutorul unui expert. De nu era mititica și atotștiutoarea ghidă
locală ce ne-a îndrumat pașii prin Rova din Ambohimanga plecam de-acolo la fel de neștiutori
precum am ajuns. Excursia aceasta, o scurtă escapadă de câțiva kilometri în afara capitalei
Tana, am primit-o drept bonus. Conform programului inițial, trebuia să zburăm în chiar
prima zi de la sosirea în țară spre Morondava dar, datorită faptului că Air Madagascar are
curse programate după reguli numai de el știute, plecarea noastră s-a amânat pentru a doua
zi. Pentru a ne umple timpul, ghizii noștri malgași s-au gândit că n-are ce să ne strice o
vizită la Palatul Regal (Rova) din Ambohimanga, singurul monument cultural malgaș de
pe lista UNESCO. Și au avut dreptate. Am aflat aici tot felul de ciudățenii legate de tradiția
malgașă, pe care am să încerc să mi le reamintesc cu prilejul acestei povestiri. Așadar, cu
liniuță de la capăt și fără prea multă logică: Rova din Ambohimanga e construit precum un
sat fortificat. Pe vremuri demult apuse, când triburile din Madagascar se luptau de zor
pentru supremație, mai toate satele erau construite așa: în vârful unui deal, cu casele
adăpostite în spatele unui zid de apărare. Zidul era construit din piatră și pământ iar în loc
de mortar erau folosite milioane de ouă. În spatele zidurilor din Ambohimanga nu am găsit
însă un sat ci doar palate regale. Ficusul era un arbore sacru, regal. Erau vreo doi în curtea
complexului, alături de câțiva eucalipți și jacaranda, aceștia din urmă reprezentându-i pe
europenii invadatori care i-au și împământenit aici. Din vremuri imemoriale, bogăția
malgașă nu era întrupată prin aur și pietre prețioase ci prin turmele de zebu, acele vaci cu
cocoașă atât de prețuite și în Africa. De aceea sacrificiile în care zebu erau hăcuiți pentru
îmbunarea zeilor erau foarte prețuite. Am zărit și noi țarcul în care erau ținuți înainte de
eveniment și locul în care erau sacrificați. S-a păstrat, apoape intact, palatul de lemn al
regelui Andrianampoinimerina. Nu am avut voie să fac fotografii înăuntru, nici cu blitz
nici fără. Cu acest prilej am aflat câte ceva despre casele tradiționale ale malgașilor, și
modul în care erau construite. Trebuiau să respecte toate aceleași reguli, asemenea palatului
aici de față. Am reținut doar câteva dintre ele. Casa era musai dreptunghiulară cu o singură
cameră pentru toată familia, cu un stâlp central de obicei din palisandru înfipt chiar în
mijlocul ei, cu un acoperiș țuguiat care să permită scurgerea apei în timpul sezonului ploios.
Pe acoperiș tronau simbolic coarne de zebu, pentru a arăta bogăția locatarului. Casa era
construită musai din orice altceva, numai din piatră nu. Piatra era destinată doar
mormintelor. Peretele de est era cel mai important și era asociat cu spiritele strămoșilor.
Nu avea voie să aibă nici o deschizătură, nici ușă, nici fereastră. Ușa era plasată întotdeauna
pe peretele de vest, punct cardinal dedicat vieții ordinare a oamenilor de pe acest pământ.
 locul cel mai de vază ( și patul bărbatului stăpân al casei ) era amplasat în colțul de nord-
est. Nevasta (sau nevestele) și copiii dormeau claie peste grămadă, de-a latul patului, în
colțul de sud-est. Nu aveai voie să dormi drept ci doar îngrămădit în poziție fetală. În poziția
de drepți dorm doar morții. Vatra, locul unde se făcea focul trebuia să stea undeva la nord-
vest, direct pe podeaua de pământ bătut. În jurul ei se găseau câteva pietroaie cioplite, pe
post de scaune. Aici se aduna familia pentru a lua masa. Toate ustensilele necesare în
gospodărie își aveau locul lor special. Doar acolo trebuia așezate. Dacă nu se respecta
regula, sigur se întâmpla o nenorocire. Viața malgașă era ( e ?) guvernată de o grămadă de
tabuuri, fady pe limba lor. De aceea astrologii, vrăjitorii au avut ( încă au ) o viață ușoară.
Orice om cu scaun la cap consultă un păzitor al talismanelor înainte de-a întreprinde ceva
important în viață. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Caselele erau foarte înalte, dar nu
aveau horn, nici măcar un tavan care să separe camera de pod. Se povestește că regele avea
obiceiul să urce pe o scară sus sub acoperiș, să se ascundă acolo în fumul ce se aduna din
pricina focului ce ardea dedesubt și să afle starea națiunii din bârfele oaspeților. S-au păstrat
și pavilioanele reginelor. Sunt construite tot din lemn prețios, în stil colonial european. S-
au mai păstrat și câteva din mobilele și ustensilele europene folosite de regine. Langă
pavilioane am văzut câteva morminte regale. Strămoșii sunt foarte venerați în cultura
malgașă. Ei nu sunt morți de-a binelea ci locuiesc într-un tărâm aflat între noi muritorii și
zei. Ei sunt cei care transmit zeilor rugămințile noastre. De aceea trebuie venerați și îngrijiți
după moarte. Spre deosebire de mormintele muritorilor de rând, care sunt doar din piatră,
mormintele regale au două dimensiuni. O fundație de piatră, loc în care sunt îngropate
trupurile, iar deasupra o căsuță tradițională din lemn, pe post de adăpost pentru sufletelor
celor răposați. Sufletele regilor malgași au grijă de supușii lor, pentru că trăiesc încă în
lemnul mormintelor. În Ambohimanga avea loc la fiecare început de an Sărbatoarea
Îmbăierii. Simbolic, regele și soțiile lui se curățau ritualic în niște piscinuțe construite lângă
palat, iar odată cu ei se curăța și lumea de toate relele. Apa în care se îmbăiau era
considerată sacră și refolosită de muritorii de rând în tot soiul de scopuri nobile. Până și în
ziua de azi, unele locuri din Ambohimanga sunt considerate sacre iar oamenii vin aici să
transmită rugi zeilor și să depună ofrande. Pe lângă multele picanterii pe care le-am aflat
aici, vizita la palat ne-a oferit prilejul să ne umplem de pace și liniște, să respirăm aer curat
și să lenevim nițel la soare, uitând de oboseala călătoriei. Ne-am simțit toate foarte bine în
capitala spirituală a regatului. Poate au totuși dreptate malgașii iar dealul lor cel albastru e
cu-adevărat un loc special, încărcat de energii pozitive, binecuvântat de Dumnezeu.

 Gradina zoological si botanica Tsimbazaza: Atracția principală a grădinii zoologice este

muzeul, unde puteți vedea scheleturile preistorice unice ale lemurilor uriașe și ale păsărilor
de elefanți.Tsimbazaza este o simbioză a unei grădini zoologice și a unei grădini botanice.
Aici vă puteți familiariza cu numeroase specii de lemuri, țestoase uriașe, păsări și reptile
care trăiesc în Madagascar. În plus, grădina zoologică găzduiește un animal mic, care este
aproape imposibil de găsit în sălbăticie, deoarece la un moment dat populația sa a fost
practic distrusă. Lemurul Madagascar, cunoscut și sub denumirea de aye-aye, este una
dintre speciile nocturne de lemuri. Mulți vizitatori caută să-l vadă noaptea în grădina
zoologică Tsimbazaza.Cel mai vizitat loc din grădina zoologică este muzeul. Aici găsiți o
colecție de fosile și schelete de animale preistorice și de păsări care locuiau pe teritoriul
Madagascarului, cum ar fi lemurii uriași și uluitoarele păsări de elefant de trei metri. De
asemenea, aici puteți vedea cojile de ouă ale păsărilor de elefant, mărimea unei mingi de
baschet.