LACUL ROSU - HARGHITA

Lacul Rosu este un lac de baraj natural situat la o altitudine de 983 metri, care s-a format in anul
1837. Datorita precipitatiilor atmosferice abundente, mari suprafete de teren de pe coasta nord-vestica
a muntelui Ghilcos s-au prabusit, alunecand pe stratul de argila inchis. Oglinda apei este strapunsa de
trunchiurile de brazi, care sunt ramasitele padurii inundate de lac. Denumirea lacului atat in limba
romana cat si in cea maghiara, provine ori de la muntele Ghilcos (Ucigasul) ori de la paraul Rosu
(Verescheu). Astfel in anul 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrei Rosii, pentru ca mai tarziu sa fie
denumit Lacul Ucigas precum si Taul Ghilcos. Din 1936 este denumit oficial Lacu Rosu. Vechea denumire
ungureasca pentru lac a fost Veres-to (Lacul Rosu), sub forma Gyilkos-to (Lacul Ghilcos) apare prima data
in descrierea lui Orban Balazs. Una dintre legendele populare face legatura între „ucigas" si ,,rosu",
povestindu-ne ca la prabusirea muntelui respectiv la formarea lacului, a fost înmormântat o turma de oi
cu ciobani si câini, timp indelungat apa lacului a fost rosie de la sângele lor. 0 alta legenda ne povesteste
ca o frumoasa fata a fost rapita din targ de un haiduc si adusa între stâncile Suhardului Mic. Fata a cerut
ajutor duhului muntelui, iar acesta a ajutat-o sa iasa dintre stanci.  Haiducul s-a speriat si a dat cu o bata
in stanci, care au început sa se prabuseasca.
 TARGU NEAMT -CETATEA NEAMTULUI

La doar câteva minute de centrul orașului Târgu Neamț, urmărind , se află Cetatea Neamțului.
Aceasta a fost construită din ordinul lui Petru I și fortificată în vremea lui Ștefan cel Mare.

În interiorul Cetății se afla camera de taină, bucătăria, biserica, cât și multe alte încăperi ce
poartă încă aerul acelor vremuri

Cetatea oferă și o frumoasă priveliște asupra satelor și pășunilor aflate în zonă și este un
important punct turistic din județul Neamț.
 REZERVATIA DE ZIMBRI DRAGOS VODA -NEAMT

Pentru o scurtă întoarcere la natură, la aproximativ 10 km de Târgu-Neamț este o frumoasă

rezervație de zimbri. Pe lângă aceste animale protejate, rezervația adăpostește și fazani, păuni, mistreți
și căprioare.

Rezervatia de zimbri Dragos Voda se afla situata in partea de nord a judetului Neamt, la limita
dintre comunele Vanatori-Neamt si Pipirig, la aproximativ 15 km fata de orasul Targu Neamt.

In gradina zoologica poate fi vazut zimbrul (animalul totem al Moldovei, acum pe cale de
disparitie), caprioare, cerbi, ursul carpatin precum si alte specii ce traiesc pe suprafata tarii noastre.

Rezervatia a fost infiintata in 1968, fiind redeclarata arie protejata in martie 2000, cu scopul de a
crea o populatie de zimbri viabila, rezistenta si valoroasa din punct de vedere genetic. In acest senns, de-
a lungul ultimului deceniu au fost importate mai multe specimene.
 CASA MEMORIALA ION CREANGA DIN HUMULESTI

  Casa memorială Ion Creangă din Humulești, judetul Neamt, situată pe strada Ion Creangă nr.
8, este un muzeu memorial înființat în casa în care s-a născut și a copilărit povestitorul român Ion
Creangă (1837-1889).

Ion Creangă a locuit aici permanent de la naștere până în 1846, apoi cu întreruperi până în
1855.

Casa memorială Ion Creangă , a fost construită între anii 1830-1831 de către Petre Ciubotariu ,
bunicul povestitorului. Acesta a dăruit-o fiului său Ștefan, care în 1835 s-a căsătorit cu Smaranda, fiica lui
David Creangă din Pipirig. Ion Creangă a locuit aici permanent de la naștere până în 1846, apoi cu
întreruperi până în 1855, când a plecat spre Iași, la Seminarul de la Socola. După moartea lui Ștefan a
Petrii și a Smarandei, casa a fost moștenită de fiica lor cea mai mică, Ileana. Ulterior, aceasta, neavând
copii, a donat-o nepoatei sale, Sofia, fiica Mariei, o altă soră a lui Creangă. Construcția a fost restaurată
în 1937 prin grija istoricului Nicolae Iorga. În 1944 Sofia Grigoriu, născută Creangă, donează casa
Asociației Învățătorilor din România. Casa a fost în continuare îngrijită de doi dintre copiii Sofiei, Zahei și
Antonică Grigoriu și a funcționat neoficial ca muzeu până la 1951. Atunci, la inițiativa lui Zahei, a avut loc
deschiderea propriu-zisă a actualului muzeu memorial. Cele mai importante reparații (restaurări s-au
mai realizat în 1960 și 1988) au avut loc în 1975, când a fost refăcut acoperișul și s-a înlocuit tavanul.

Este o căsuța din bârne acoperite cu lut, cu două încăperi micuțe și o tindă,  frumos amenajate
cu obiecte din povestirile lui Creanga! Războiul de țesut, covățica pentru copil mic, sfoara cu motocei
“de crăpau mâțele jucându-se cu ei”, numeroase cărți și scrisori din vremea marelui povestitor.

Atracța turistică deține o valoroasă expoziție permanentă, reorganizată tematic după 1989, ce
cuprinde documente de arhivă, scrisori, cărți poștale cu autograf, fotocopii ale manuscriselor, fotografii
și 14 lucrări de grafică. Lângă muzeu se găsește Parcul tematic „Ion Creangă”, un loc în care vizitatorii se
pot întâlni cu personaje îndrăgite din poveștile pentru copii scrise de Ion Creangă.

Casa memorială Ion Creangă din Humulești  a devenit în scurt timp, unul dintre cele mai
vizitate muzee memoriale din județul Neamț. În prezent, casa memorială este unul dintre cele mai
vizitate muzee din țară, trecându-i pragul anual mai mult de 40.000 de turiști români și străini.

În fiecare an, casa patronează Manifestarile „Zilele Creangă”, precum și activități culturale: seri
muzeale, expuneri cu temă, conferințe, simpozioane organizate la sediul unității, la sediul Fundației
Culturale „Ion Creangă” din Târgu-Neamț sau la școlile din localitate.

Casa are un acoperiș larg de draniță sub care se află pereții durați din bârne groase peste care
s-a așternut un strat de lutuială.

Interiorul este format din două încăperi micuțe și o tindă. Intrarea scundă este adăpostită de
ploile repezi printr-o prispă lată de câteva palme, iar în spatele casei un acoperământ de scânduri cu
pantă repede protejează mai multe obiecte gospodărești și unelte agricole cu certă valoare etnografică.

În prima încăpere, care este cea mai mare și fiind camera în care locuia familia se află covata
pentru copilul mic, hainele de sărbătoare așezate pe culmi și lada de zestre a mamei Smaranda. În
dreapta de cum intrăm se observă lavița în jurul căreia avea loc iarna șezătoarea. În mijloc sunt așezate
pentru a putea fi văzute, uneltele de țesut ale mamei, iar pe o măsuță se pot vedea ceaslovul (prima
carte după care a învățat să citească) ] și bustul său.În tindă se pot observa foarte multe panouri cu date
despre scriitor, iar în camera următoare, adică în cămară, se afla intrarea în pod unde Nică a ascuns
pupăza din tei.

AtracțIa turistică deține o valoroasă expoziție permanentă, reorganizată tematic după 1989, ce
cuprinde documente de arhivă, scrisori, cărți poștale cu autograf, fotocopii ale manuscriselor, fotografii
și 14 lucrări de grafică, realizate de plasticianul Eugen Taru pentru ilustrarea ediției din 1949
a Amintirilor din copilărie.Persoane implicate în organizarea expoziției tematice a muzeului și în
colecționarea obiectelor etnografice necesare organizării expoziției au fost: Z. Grigoriu (descendent al
povestitorului) și preotul Cosma (preotul satului Humulești). Casa memorială-muzeu se află pe Lista
Monumentelor Istorice din județul Neamț din anul 2004.
 PARCUL TEMATIC ION CREANGA
În imediata apropiere a Casei Memoriale se află “Parcul Tematic Ion Creanga”. Încă de la intrare
am fost întâmpinați de mătușa Măriuca “c-o jordie-n mână”, de caprele râioase ale Irinucăi și de “Ursul
păcălit de vulpe”. Multitudinea personajelor din curtea parcului tematic, readuse parcă la viață, m-au
dus cu gândul la copilărie și la momentele în care auzeam de năzbâtiile lui Nică al lui Ștefan a Petrei.

Parcul tematic „Ion Creangă” se află în Humulești, chiar lângă casa memorială dedicată marelui
scriitor Creangă. Este unic în România, fiind singurul parc tematic ce înfăţişează cele mai îndrăgite
personaje ale operei unui scriitor român. Cei care vin în acest parc se pot întâlni cu Smărăndiţa, ursul
păcălit de vulpe, mătuşa Mărioara, capra cu trei iezi şi multe alte personaje care au încântat şi continuă
să încânte copilăriile.

Ideea amenajării Parcului tematic „Ion Creanga” i-a aparţinut Niculinei Gârneţ, o femeie
originară din Humulești, care a cumpărat terenul chiar de la stră-strănepotul lui Ion Creangă. Terenul era
o grădină de legume, însă femeia a reuşit să îi dea cu totul şi cu totul altă față, . Parcul a fost deschis
după doar patru luni, iar din 2004 şi până în prezent a devenit un loc foarte popular.

Odată intrat în Parcul tematic „Ion Creangă”, turistul, fie el adult sau copil, intră într-o lume de
basm. Aventura sa este însoţită în permanenţă de fundalul sonor al poveştilor lui Creangă și oriunde se
uită recunoaşte personaje îndrăgite. Aşa cum era de aşteptat, Nică a lui Ştefan a Petrei este personajul
principal al parcului – este aşezat chiar la intrare, unde invită vizitatorii să pătrundă într-un spaţiu
fantezist. Apoi, turiştii dau ochii cu mătuşa Mărioara, pregătită să-l alunge cu mătura pe Nică din cireşul
în care s-a urcat copilul năzdrăvan.

Pe măsură ce înaintează, turistul venit să viziteze Parcul tematic „Ion Creangă” este introdus în
scenele cele mai importante din operele „Ursul păcălit de vulpe”, „La Cireşe”, „Capra cu trei iezi” şi
multe altele. În teiul din parc, nu putea lipsi pupăza, iar cocoşul şi punguţa sa s-au adaptat vremurilor
moderne, având doi lei noi.
 Capra, ai cărei iezi au fost mâncat de nemilosul lup, este pregătită pentru praznicul în care şi-a
invitat duşmanul. Într-un alt colţ, o ţărăncuţă e preocupată să ţeasă la război, decorul fiind completat de
o lampă cu gaz, o ladă de zestre şi un cântar străvechi. Acestea nu sunt toate personajele din parc, ci
doar câteva dintre ele, restul aşteptându-şi admiratorii să vină să le descopere.

Personajele din Parcul tematic „Ion Creangă” au fost turnate în ghips de un meşter din Braşov,
care se ocupă cu personajele din teatrul pentru copii, iar de animalele împăiate s-a ocupat un profesor
din Târgu Neamţ. Cei care vor să viziteze parcul trebuie să plătească o taxă simbolică, deloc mare, iar în
interiorul parcului pot servi ceva în restaurantul „Smărăndiţa” şi pot pleca acasă cu câteva suvenire,
luate de la cele două standuri disponibile.

După ce ne-am întors cu gândul la vremurile și inocența copilăriei, am continuat călătoria prin
Târgu Neamț, vizitând frumoasele mănăstiri ale zonei.
 MANASTIREA NEAMT

Potrivit izvoarelor istorice cunoscute pana in prezent, Manastirea Neamt dateaza din secolul al

XIV-lea ca organizatie calugareasca ortodoxa.  Situata in comuna Vanatori din judetul Neamt (langa
Targu Neamt), intr-o poiana larg deschisa pe valea paraului Nemtisor si inconjurata de culmi impadurite,
aceasta manastire, este cea mai veche manastire din Moldova, fiind denumita si “Ierusalimul
Ortodoxiei Romane.

Este un lăcaș semeț, ce a stat neclintit în calea timpului și a ”vrăjmașilor necredincioși”!

Petru Musat a fost cel dintai domnitor care a zidit pe locul vechiului schit de la Manastirea
Neamt, o biserica din piatra inconjurata de chilii calugaresti, diferite cladiri, turnuri si ziduri de aparare.

In anul 1471 in urma unui cutremur Manastirea Neamt a fost zdruncinata din temelii, motiv
pentru care Stefan cel Mare va inalta o noua biserica, alaturi de cea veche. Din vechile constructii care
au existat intre zidurile Manastirii Neamt, astazi, se mai regasesc doar biserica lui Stefan cel Mare si
partea inferioara a turnului zidit de Alexandru cel Bun.

La manastire s-au prelucrat metale pretioase, s-au lucrat obiecte de cult si s-au format
pictori, sculptori in lemn si sculptori in piatra.
Puncte de interes :muzeul manastirii, biblioteca ,icoana facatoare de minuni si aghiasmatarul
Muzeul de la Manastirea Neamt
In cadrul muzeului exista o colectie de obiecte bisericesti de o importanta deosebita atat
pentru cultura si arta religioasa ortodoxa, cat si pentru cea nationala. Cu un bogat
tezaur, Manastirea Neamt pune la dispozitia vizitatorilor in muzeul manastirii o bogata colectie
de obiecte de cult si religioase, din metal pretios, broderii, tesaturi si sculpturi in lemn,
picturi, manuscrise si diferite piese tipografice cu o mare valoare istorica si artistica, care au
fost confectionate in manastire sau au fost daruite de voievozi si alti binefacatori Toate
aceaste obiecte si documente ne-au adus noi informatii istorice care intregesc cunoasterea
istoriei zbuciumate a poporului roman.
 Tot la Manastirea Neamt se afla si cea mai veche biblioteca manastireasca cu 18.000 de volume
avand astfel, o contributie deosebita la dezvoltarea culturii si artei romanesti medievale.

Lidianca cea mai de pret Icoana a Manastirii Neamt , icoana Maicii Domnului, facatoare de
minuni, datand din anul 665, ce se bucura de o stima deosebita, fiind totodata o icoana procesionala,
dar si o icoana protectoare care de-a lungul timpului a intretinut evlavia credinciosilor.

Icoana fost pictata in Lida, patria Sf. M. Mc. Gheorghe. In anul 1429 ,a fost daruita domnitorului
moldovean Alexandru cel Bun de catre Imparatul Bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul.

Agheazmatarul – constructia circulara de la Manastirea Neamt – In fata turnului-clopotnita de

la intrarea in complexul monahal de la Manastirea Neamt se afla o constructie in forma circulara care
atrage atentia vizitatorilor, atat prin arhitectura ei deosebita cat si prin dimensiunile si frumusetea ei.
Aceasta cladire a fost construita intre anii 1836-1847 si este cunoscuta sub numele de Agheazmatar sau
baptisteriu.
 Construită în secolul XVII, mănăstirea își are numele de la călugărul Agapie ce construise în zonă
o bisericuță de lemn. Pictura din această bijuterie arhitecturală a fost realizată Nicolae Grigorescu în
anul 1858.

În cadrul mănăstirii am vizitat colecția de artă religioasă cât și biblioteca ce cuprinde cărți și
manuscrise din vremuri străvech

MANASTIREA VARATEC
Această mănăstire are hramul ”Adormirea Maicii Domnului” și este amplasată într-un cadru natural plin
de pomi și trandafiri! Așezată la aproximativ 12 km de Târgu Neamț, aceast așezămând a fost construit
nu din porunca unui voievod, ci din osteneala maicilor din acea zonă, la începutul anilor 1800.
În diferite perioade, la Mănăstirea Văratec au viețuit mai mulți teologi și oameni de cultură. Printre
aceștia sunt de menționat următorii:
-Veronica Micle;
-arhimandritul Bartolomeu Anania, academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, devenită mai târziu Maica
Benedicta, doamna Ștefana Velisar Teodoreanu, văduva lui Ionel Teodoreanu, doamna Valeria
Sadoveanu, văduva lui Mihail Sadoveanu, doamna Cornelia Pillat, văduva lui Dinu Pillat.

CENTRUL DE CERAMICA NEAGRA DE LA MARGINEA

Este situat in localitatea Marginea, in partea central-nordica a judetului, la aproape 9 km vest

de orasul Radauti, de-a lungul paraului Sucevita;

Centrul reprezinta unul dintre putinele centre cu traditie care mai produc inca ceramica
neagra, devenita o marca binecunoscuta in intreaga lume;

Ceramica de la Marginea apartine culturii Horodistea - Floresti, care este perioada cea mai
infloritoare a ceramicii negre geto-dacice; in secolele XII-XV a cunoscut o dezvoltare puternica in
regiune, dar mai ales in nordul Moldovei;
 Inainte de instaurarea regimului comunist in Romania, in Marginea existau in jur de 60 de
ateliere de olari, insa, cum in anii comunismului posesia unei roti de olar se pedepsea de catre lege,
multi mesteri olari au renuntat la meseria lor; mai tarziu insa, tot comunistii au incercat prin
cooperative artizanale relansarea acestei ocupatii;

Spre deosebire de ceramica rosie, ceramica neagra se obtine prin arderea vaselor in cuptoare
in care arderea este incompleta, adica o ardere neoxidanta, si nu se smaltuieste niciodata; daca in
vechime aceste vase erau coapte in niste gropi adanci de 1,5 m sapate in pamant, astazi se ard in
cuptoare infundate cu lut in partea de sus si la gurile de foc;

Marginea este singurul loc din lume unde culoarea neagra se obtine fara niciun adaos de
culoare in pasta de lut, ci prin arderea timp de 10 ore a vaselor in cuptor;

Tehnica de realizare, dar si formele vaselor, s-au pastrat din timpuri stravechi; intalnim oala
inalta, oala mare cu doua toarte, strachini de diferte dimensiuni, oale cu manusi;

In ceea ce priveste ornamentarea, se folosesc doua tehnici: impresiunea si lustruirea;

impresiunea se realizeaza printr-o rotita care se aplica pe vasul crud, cu ajutorul careia se realizeaza
un decor constand din linii frante sau un sir de romburi, spirale, ramuri de brad etc.; lustruirea se face
cu piatra speciala si apoi cu o bucata de piele, urmele cenusii ramase pe peretii vasului inca nears
amestecandu-se cu negrul metalic al acestora;

In cadrul complexului de la Marginea se afla si un muzeu etnografic, amenajat intr-o casa

veche de peste 100 de ani, in care pot fi admirate costumele populare din Bucovina, cu precadere din
zona Radauti, obiecte de ceramica, tesaturi, impletituri, cosuri de nuiele, coliere din margele, oua
incondeiate, oua cu margele, covoarele de lana confectionate manual etc.

Vizitand atelierul de ceramica situat pe soseaua Marginea - Sucevita, turistii pot urmari
intregul proces de obtinere a ceramicii prin mijloace traditionale: pregatirea lutului, prelucrarea la
roata olarului, uscarea, decorarea si arderea ceramicii in cuptoare
 MANASTIREA PUTNA

Mănăstirean Putna este o mănăstire ortodoxă de călugări, aflată în nordul Moldovei, în

localitatea Putna, judeţul Suceava. Lăcaşul datează din anul 1466, fiind ctitorită de Ştefan cel Mare şi
purtând hramul Adormirea Maicii Domnului.

Pe lângă biserică, domnitorul a construit şi Casa Domnească, chiliile, turnurile şi zidul de apărare
cu şanţul cu apă. Tot aici, Ştefan cel Mare a vrut să fie înmormântat, pentru că mănăstirea a fost locul lui
de suflet, iar dorinţa i-a fost îndeplinită.

Odată cu moartea domnitorului, Mănăstirea Putna a avut parte de vremuri grele. În anul 1622,
a fost prădata de răufăcători, Vasile Lupu a restaurat-o, însă luptele pentru domnie i-au distrus
acoperişul, plumbul de pe el fiind folosit pentru fabricarea gloanţelor. În 1691, este iar prădată şi
incendiată, de data aceasta de Ioan Sobieski care încerca să cotropească Moldova.

Nici secolul al XVIII-lea nu este prea blând cu mănăstirea: a fost prădată din nou, dar şi
avariată, din cauza unui mare cutremur. Toate aceste evenimente au făcut ca viaţa monahală să nu mai
existe aproape deloc, însă numirea ieromonahului Iacov ca episcop al Rădăuților face posibilă
restaurarea ei. Încă din timpul lui Ştefan cel Mare, Mănăstirea Putna era recunoscută pentru şcoala de
muzică psaltică în limbile greacă şi slavonă, însă decăderea mănăstirii a însemnat şi decăderea acesteia.

În timpul ocupaţiei austriece care a durat 144 de ani, Mănăstirea Putna a fost printre cele trei
mănăstiri cărora li s-a permis să ducă mai departe viaţa monahală, alături de Suceviţa şi Dragomirna,
având fiecare un număr de maxim 25 de locuitori. Austriecii au ordonat săpături arheologice în biserică
şi au luat în proprietate toate obiectele găsite în mormintele de acolo.
 Între anii 1901 şi 1902, biserica a fost restaurată: s-a prelungit turla bisericii şi s-a înlocuit
acoperişul. În 1918, după destrămarea monarhiei austro-ungare, Putna reintra în graniţele Moldovei,
iar după Marea Unire din 1918, mănăstirea devine un adevărat loc de pelerinaj: oamenii închiriau trenuri
întregi pentru a veni să vadă mormântul lui Ştefan cel Mare, dar şi pentru a vedea locul care să le dea
sentimentul de unificare naţională. Mănăstirea îşi recăpăta locul printre cele mai importante lăcaşuri de
cult ale ţării, fiind vizitată de nume mari ca Ioan Nistor, Vasile Goldiș, Ştefan Cicio-Pop (miniştri în secolul
XX), dar şi de regele Ferdinand şi familia sa. În plus, datorită tezaurului pe care îl deţinea, Putna a
participat la diverse expoziţii naţionale şi internaţionale.

Deşi părea că viaţa monahală sporeşte, Mănăstirea Putna a avut de suferit atât în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial, cât şi în perioada comunismului. A fost ameninţată cu distrugerea de către
armatele germane şi ruse, iar în 1959, prin Decretul 410, au fost înlăturaţi din mănăstiri toţi călugării sub
65 de ani. Astfel, Putna a pierdut dreptul de a funcţiona ca mănăstire. Cu toate acestea, după ce
presiunile s-au diminuat, tot mai multă lume, în special elevi şi studenţi, îşi regăseau liniştea la Putna, iar
odată cu Revoluţia din 1989, mănăstirea şi-a recăpătat şi ea libertatea, putând să reorganizeze diferite
serbări legate de Ştefan cel Mare.

Bătrânii din popor cunosc multe legende şi minuni legate de Mănăstirea Putna. Poate cele mai
importante minuni au fost săvârşite de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pe care Ştefan cel
Mare a primit-o cadou. Domnitorul I-a închinat mănăstirea Maicii Domnului şi cu ajutorul divinităţii a
câştigat nenumărate bătălii.

Una dintre legendele legate de lăcaş spune că, într-o noapte în care urlau lupii şi urşii, Ştefan s-a
oprit la chilia lui Daniil Sihastru, cerându-i ajutor, pentru că se rătăcise. Cu acest prilej, Daniil l-a sfătuit
pe domnitor să ridice o mănăstire pe valea Putnei, deoarece acest lucru îl va ajuta în toate demersurile
lui. O altă legendă îl plasează pe voievod tot în chilia lui Daniil Sihastru, iar de data aceasta pustnicul îi
arătă lui Ştefan un loc, întrebându-l de trei ori ce vede acolo. A treia oară, acesta a răspuns că vede nişte
lumini, iar Daniil îi mărturiseşte că sunt de fapt îngeri, pentru că locul acela este sfânt, iar dacă voievodul
vrea să îşi învingă duşmanii, trebuie să ridice acolo o mănăstire. Acestea nu sunt singurele legende
legate de lăcaş, dar toate au un element comun: minunea divină, cea care l-a ajutat pe domnitor în
perioadele grele.

Din tezaurul de la Mănăstirea Putna se remarcă şi colecţia de broderii medievale, cea mai
importantă din sud-estul Europei. Cea mai veche piesă din colecţie este un epitaf sârbesc din secolul al
XIV-lea, iar epitaful din 1490 este cel mai vechi care s-a păstrat de la Ştefan cel Mare.

Alte obiecte cu o însemnătate deosebită sunt procovăţul mare de la 1481 (bucată de pânză

folosită pentru acoperirea obiectelor bisericeşti), şapte acoperăminte de mormânt (cel mai important
este cel pe care este reprezentată Maria de Mangop, fiind considerat una dintre cele mai spectaculoase
creaţii de acest fel din lume) şi câteva dvere (perdelele care acoperă intrarea central în altar), cum ar fi
Dvera Bunei Vestiri din 1483, Dvera Adormirii Maicii Domnului din 1485 sau Dvera Răstignirii din
1500. Mănăstirea Putna este un exemplu de credinţă, istorie şi cultură, Mihai Eminescu spunând despre
ea că este “Ierusalimul neamului românesc”. Acest lucru se observă cel mai bine la Serbările de la Putna
unde mii de credincioşi se adună anual.

CHILIA LUI DANIIL SIHASTRUL

 Chilia lui Daniil Sihastrul se află la aproximativ un kilometru de Mănăstirea Putna şi reprezintă o
grotă într-o stâncă, în care a trăit pustnicul al cărui nume îl poartă. Grota se află pe valea pârâului Vitău,
într-o zonă pitorească şi foarte liniştită. În anul 2004, chilia a fost inclusă pe lista monumentelor istorice
ale judeţului Suceava.
Daniil Sihastrul a fost un om foarte important pentru domnitorul Ştefan cel Mare. S-a născut
undeva la începutul secolului al XV-lea (nu se ştie cu exactitate data), lângă Rădăuţi. Numele său de
botez a fost Dumitru, însă şi l-a schimbat atunci când s-a călugărit, la 16 ani. Acest lucru s-a întâmplat la
Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din oraşul Rădăuţi, iar fraţii de acolo i se adresau cu numele de David. A
fost şi preot, însă dorinţa lui cea mai mare a fost să devină un pustnic, pentru a avea mai multă linişte.

Astfel, şi-a luat numele de Daniil şi şi-a găsit locul liniştit lângă pârâul Vitău, în apropiere de
Putna. Şi-a săpat singur chilia, dar şi paraclisul în care petrecea multe ore rugându-se. Astăzi, credincioşii
care vin să vadă Chilia lui Daniil Sihastrul pot aprinde o lumânare în paraclis, care a fost împărţit în
pronaos, naos şi altar.

Dimensiunile sale sunt de 2 metri lăţime şi puţin peste 9 metri lungime, iar între altar şi naos
pustnicul a amenajat un iconostas. Bolta grotei a fost zugrăvită tot de schimnic, iar astăzi încă se pot
vedea câteva urme de culori, care au fost obţinute cu ajutorul plantelor fierte. De asemenea, în altar şi-a
pus o icoană, după ce a făcut o scobitură, iar lângă fereastra naosului a săpat o cruce şi a scrijelit câteva
cuvinte.
 Chilia lui Daniil Sihastru mai este compusă dintr-o încăpere, aflată sub paraclis, care era
folosită de pustnic drept loc de odihnă şi loc de post. Se spune că Daniil a locuit în această grotă mai bine
de douăzeci de ani, timp în care a primit numeroşi credincioşi. Aceştia veneau din toate locurile pentru
a-l ruga pe pustnic să-i vindece de bolile trupeşti şi sufleteşti. Veneau la el chiar şi oameni ai bisericii,
care cereau un sfat duhovnicesc. De altfel, Daniil Sihastrul a fost considerat un sfânt încă de când trăia,
însă Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat abia în anul 1992. Astăzi, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul
este prăznuit pe 18 decembrie.

Pustnicul a fost vizitat de Ştefan cel Mare în 1451, când domnitorul a venit la Chilia lui Daniil
Sihastru imediat după ce tatăl său a fost omorât. Atunci, Daniil i-a spus tânărului din faţa lui că va ajunge
un mare domnitor, lucru care s-a şi întâmplat, şase ani mai târziu. Mănăstirea Putna a fost ridicată tot la
îndemnul pustnicului, care l-a sfătuit pe domnitor până la sfârşitul vieţii. După sfinţirea lăcaşului,
cuviosul s-a retras lângă Voroneţ, unde a stat câţiva ani sub o stâncă, departe de orice urmă de
civilizaţie.

Ştefan cel Mare l-a vizitat şi după ce a plecat de la Putna, iar Daniil Sihastrul a prevăzut din nou
viitorul domnitorului. El i-a spus domnului moldovean că ar trebui să continue bătăliile împotriva
otomanilor, pentru că le va câştiga. A avut dreptate, aşa că Ştefan cel Mare a construit Mănăstirea
Voroneţ atât în amintirea victoriei sale, cât şi ca un semn de mulţumire pentru sihastru. Daniil şi-a
petrecut ultimii ani din viaţă în mănăstirea proaspăt construită, unde a fost stareţ şi unde a fost
înmorm
 CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI

Cetatea de Scaun a Sucevei este cea mai mare cetate din spațiul extracarpatic. Era parte din
sistemul fortificat de apărare a Moldovei împotriva amenințărilor otomane de la sfârșitul secolului al
XIV-lea și a rămas în legendă ca fiind cetatea care nu a fost cucerită vreodată .

A fost principala reședință a domnilor Moldovei timp de aproape 200 de ani, astăzi fiind un
monument istoric național.

Deși a fost construită inițial de domnitorul Petru I Mușat, ea este cunoscută mai degrabă în
legătură cu Ștefan cel Mare care i-a construit cele mai importante fortificații și curtea interioară în
secolul al XV-lea, la aproximativ 100 de ani de la construirea ei de către Petru I.

Cetatea a fost distrusă în secolul al XVII-lea (1675) de Dumitrașcu Cantacuzino.

Între anii 2011-2015, cetatea a fost supusă unui amplu proiect de refacere și consolidare care i-a
redat aspectul legendar, făcând-o în același timp mult mai atractivă pentru turiști.

Ulterior, începând cu anul 2016, în cadrul cetății a fost realizată o expoziție permanentă care
ilustrează teme referitoare la armele medievale din Moldova, la blazoanele domnilor și boierilor
moldoveni, elemente vestimentare și obiceiuri dar și utilități domestice medievale.

De asemenea, în interiorul cetății se afla o carte interactivă de istorie medievală a Moldovei şi o

proiecţie video denumită Cronica Cetăţii Sucevei.

În ciuda faptului că Cetatea de Scaun a Sucevei este întâlnită și sub denumirea simplă de Cetatea
Sucevei, se preferă prima denumire întrucât în această regiune au existat două cetăți: Cetatea de Scaun
și Cetatea de Apus (Cetatea Șcheia), ambele fiind construite de voievodul Petru I Mușat.
 MUZEUL SATULUI BUCOVINEAN

Intr-o poiana situata la extremitatea estica a orasului se gaseste Muzeul Satului Bucovinean, o
copie in aer liber a muzeului etnografic.
Acesta adaposteste 80 de cladiri autohtone din Tara de Sus, printre care si Casa Rosu de la
sfarsitul secolului al XIX-lea, o fermecatoare bisericuta din secolul al XVIII-lea de la Vama, ornamentata
cu motive zoomorfe (capete de cal), si o moara de apa de la Humor.
 COLEGIUL NATIONAL ,,I.L.CARAGIALE’’ PLOIESTI

PORTOFOLIU DE ISTORIE

PELERINAJ PRIN ROMANIA

ELEV:

CRISTEA LAURENTIU GABRIEL

PROFESOR COORDONATOR:

MOCANU DRAGOS LAURENTIU