D _.A ,I.

TÎRGU JIU
 DIRECŢIA MONUMENTELOR,
AHlli\MBLURILOR
ŞI SITURILOR ISTORIC!.
81 B LIOTECA
eota cărţii: .. 1.1:-'f.~.
1
D.M.A.S.I
Inventar: .. 5JG9...
TÎRGU JIU

Ilustraţii de:
IOAN NADRAG

Prefaţă
de:
ION MOCIOI

EDITURA SPORT-TURISM
Bucureşti, 1988
 D.M.A.s.U~°' -·
·'i:.
eîsu~~c~
l·•t. 'I t_
• • a.l.C aa--

:"'lt..'"',,.~'1"-._.....'-e..'-=~~

Coperta I: „Masa tăcerii" (1937-1938), capodoperă din

Ansamblul sculptural
realizat de Constantin Brâncuşi.

Coperta IV: Edificii noi in centrul municipiului.

•
•
Redactor: DOINA GAVRILA
Tehnoredactor: ECATERINA ALBICI

Bun de tipar: 20 mai 1988

Coli de tipar: 24 pag. text + 24 pag ilustrarţii
Lucrarea executată sub comanda nr. 018013 la
Intreprinderea poligrafică Sibiu, şos. Alba Iulia nr. 40
Republica Socialistă România
 Vă însoţim la Tîrgu Jiu, în reşedinţa judeţului Gorj, ştiindu-vă
veşnic doritor de cunoaştere, cum sînt vizitatorii de pretutindeni. Stră­
vechea vatră de pe Jiul de Sus vă primeşte ca pe un locuitor al său
şi vă vorbeşte despre sine pentru a o îndrăgi pe viaţă, ca oaamenii
născuţi aici.

De unde veţi veni, dinspre nord, prin strînsoarea de stîncă a

celui mai sălbatic defileu din ţară, Pasul Lainici, ori dinspre sudul
înălţimilor ameţitoare ale „stelelor" de pe Jiu, de la termocentralele
Turceni,! Rovinari şi Romaneşti, ori unmărind paa'alela '.!1:5 dinspre
vestul Motrului sau dinspre răsăritul Gilortului, pînă la întretăierea
drumurilor în inima oraşului, în „Coloana infinită", vă veţi simţi aici
ca om dintotdeauna al locului.
Tîrgu Jiu este aşezat în centrul Olteniei de nord, pe paralela 45c
latitudine nordică şi pe meridianul de 23° 17' longitudine estică. Se
află la altitudinea de 230-210 m faţă de nivelul mării, beneficiind de
o climă temperată. Adăpostit în Depresiunea olteană, înconjurat de
masivele muntoase Parîng şi Cîlcan, ce se ridică maiestuoase la circa
20 km de oraş, şi de dealuri în celelalte orizonturi, Tîrgu Jiu are o
temperatură medie anuală de + 10,2°C~ cu ierni blînde (media în ia-
nuarie -2,4°C) şi veri calde ( +21,5°C). Este o climă mult mai caldă
decît în ţară şi datorită influenţei mediteraneene, ceea ce determină
3 şi o floră specifică zonei.
 Impresiile şi aminti:rile livreşti vi se vor îmbrăca în purpura în-
tîlnirilor de dragoste la "Poarta să·rutului", iar la „Masa tăcerii" veţi
medita despre istorie, o dată cu toţi înaintaşii iviţi pe pînza fulgurantă
a imaginaţiei.
Privind apa întunecată a bătrînului Jiu, numită Gilpil ("torent
negru") de traco-geto-daci, denumire redusă la Jil în zorii mileniului
nostru, cînd fiinţa aici Ţara Litua, „ţara de piatră" a voievodului Li-
tovoi, veţi vedea curgînd istoria fără întrerupere a pămînturilor stră­
moşeşti ale românilor, veţi auzi cîntecele, doinele şi hăulitele lor cobo-
rîte din veşnicia Munţilor Parîng şi Vîlcan, veţi zări în scînteia valu-
rilor grăbite minunatul port al orizonturilor roşii şi limpezimilor al-
bastre, iar în freamătul zăvoiului din jur veţi înţelege cum se înalţă
oulele ţinutului şi casele de lemn ale grădinilor pline de rod.
Dragostea de patrie o veţi retrăi la Tîrgu Jiu ca pretutindeni în
ţară, dar „Aici amintirile istorice sînt vii, strînse cu pricepută grijă şi
păstrate cu sfinţenie - cum spunea Alexandru Vlahuţă în România
pitorească. Nicăieri n-am găsit atîta iubire de ţară, atîta respect pentru
trecutul neamului nostru, ca în oraşul acesta liniştit, unde parcă toate
te îndeamnă la gînduri frumoase şi fapte bune ... ".
Tîrgu Jiu s-a ridicat pe vechea aşezare dacică Arcina, menţionată
în harta geografică din jurul anului 150 e.n., datorată geografului grec
Ptolemeu. Rămăşiţele arheologice preistorice, dacice şi romane de lingă
rîurile din apropiere, Amaradia şi Şuşiţa, sau de pe cuprinsul localită-
ţii, atestă îndelungata vieţuire a omului pe malurile bătrînului Jiu.
Uneltele de silex, topoarele şi vîrfurile de săgeţi din negura timpului,
piesele din piatra neoliticului, uneltele de bronz şi fier şi fragmentele ce-
ramice de mai tîrziu sînt dovezi ale permanenţei omului în aceste locuri 4
 din vremuri imemoriale. O rîşniţă de piatră şi vase de lut ars atestă
prezenţa aici, în continuare, a dacilor. Din epoca daco-romană se pă5-
trează temeliile de case ale aşezării de lingă Amaradia, urmele vesti-
giilor de lîngă Suşiţa, în cartierul Bîrseşti, un tezaur de monede ro-
mane din secolul al II-lea, un sarcofag şi o piatră funerară cu inscrip-
ţie şi un basorelief roman, descoperite în cartierul 1 Mai din nordul
oraşului. Pe vechiul mal de la Obrejia („ţărm" în slavă) au apărut
alte dovezi privind continuitatea vieţuirii în mileniul trecut al omu-
lui acestor locuri.
In apropiere de oraş, se află un complex de. trei castre romane,
la Bumbeşti-Jiu, unde s-a dezvoltat un oraş daco-roman, iar mai tîr-
ziu s-a ridicat o localitate „Curtea" şi apoi „Curtişoara", care fiinţează
şi azi.

De la Tîrgu Jiu se zăresc spre nord-est, nu departe, Parîngul

Mare (2 519 m), Cîrja (2 404 m) şi Mîndra (2 324 m), vîrfuri semeţe
ale Carpaţilor Meridionali, care închid între ele circuri glaciare şi
morene, lacurile şi izvoarele unei cumpene de ape ce se îndreaptă
spre Jiu, Olt şi Mureş. Acolo, sus, „tn munţii aceştia s-a închegat
tăria şi unitatea neamului românesc ... în întărirturile acestea ... au
stat adăpostiţi, aproape o mie de ani, strămoşii noştri, cînd prin şe­
surile Dunării curgeau puhoaiele de barbari, cînd se năpusteau cu
duiumul, împingîndu-se unele pe altele asupra Europei, jefuind ora-
şele şi pustiind pămîntul pe unde treceau ... In locurile acestea tăi­
nuite, pe veci îngrădite de străjile Carpaţilor, plutesc umbrele strămo­
şilor noştri. Mai tîrziu, după ce-au contenit năvălirile şi s-au svoborît
ai noştri iar la şesuri, de cîte ori o primejdie mare ne-a ameninţat,
5 munţii ne-au chemat în adăposturile lor şi vai de duşmanul care ne-a
urmărit în teritoriul nostru! ... " - cum iarăşi ne aminteşte Vlahuţă.
Ciobanii din Parîng, la fel cu cei din Vîlcan, masivul din vestul Jţului,
se consideră şi azi „prinţii munţilor" şi păzitorii marilor legende ale
poporului român.
In perioada medievală a voievodatelor româneşti, Tîrgu Jiu a
fost „curte a voievozilor", apoi „curte a juraţilor". Cel mai vechi act
păstrat, în care găsim numele localităţii, este datat 23 noiembrie 1406,
semnat de Mircea cel Mare. Un număr impresionant de hrisoave amin-
tesc de vizitele domnitorilor în acest oraş, între ei fiind Vlad Ţepeş
(1458), Mihai Viteazul (1593), Radu Mihnea (1611, cînd se referea cu
bucurie la „oraşul domniei mele"), Constantin Brîncoveanu (în timpul
domniei căruia a doua reşedinţă a Băniei Olteniei s-a ridicat la Tîr-
gu Jiu, la casa marelui ban Cornea Brăiloiu din Vădeni), Barbu Ştir­
bei (1849), Alexandru Ioan Cuza (1859) şi alţii.
Secolele au trecut ca şi clipele peste urmele paşilor înaintaşilor
blînzi şi veseli din fire, dar n-au şters din paginile istoriei lor acele
momente grele, când ora'?ul a trecut prin foc şi sabie nesupunîndu-se
nimănui. Oamenii de pe Jiu, de pe Motru şi Tismana, de pe Bistriţa şi
Jaleş, de pe Gilort şi Olteţ s-au apărat cu arma în mînă în atacurile
turceşti de la Tîrgu J~u.
Impotriva împilărilor a plecat de la Tîrgu Jiu spre Padeş şi ::le
acolo spre Bucureşti Tudor Vladimirescu, în fruntea revoluţionarilor de
la 1821, dind semnalul unei noi epoci româneşti, cu largi semnificaţii
politice, economice şi sociale. Exemplul patriotic al „domnului Tudor"
l-a preluat generalul Gheorghe Magheru (1804-1880), tîrgujianul care
a condus armata revoluţionară de la 1848, militînd pentru desăvîrşirea 6
 idealurilor exprimate, în numele poporului, de conducătorul nemuritor
al pandurilor olteni.
Vestită a r~mas în frumoasa istorie a patriei bătălia de la Podul
Jiului, din acest oraş, din 14 octombrie 1916, în timpul primei confla-
graţii mondiale, cînd - aşa cum scrie pe placa aniversară din 1920 -
„Aici, bătrînii, femeile, cercetaşii şi copiii Gorjului au oprit năvala vrăj­
maşă, apărîndu-şi cu vitejie căminurile". La acest eveniment a primit
botezul focului aceea care va deveni eroina neamului, Ecateria Teodo-
roiu (1894-1917), jertfă pentru apărarea patriei în luptele de la Mără­
şeşti (1917). În centrul oraşului, la mausoleul eroinei, şi la casa memo-
rială din cartierul Vădeni (nr. 270), zilnic, tinerii aduc flori, în semn de
omagiu şi recunoştinţă pentru „Ioana d'Arc a României".
Evoluţia demografică a oraşului este semnificativă după anul
1880, cînd înregistrează 3 346 locuitori. În anul 1900 populaţia s-a du-
blat, crescînd la 6 634 locuitori. S-a dublat din nou în 1930, cînd ora-
şul a înregistrat 12 446 locuitori. Ritmul 'C;reşterii a evoluat verti-
ginos după 1944, ajungînd în 1948 la 17 698 locuitori şi în 1964 la
25 728 locuitori.
În 1968, oraşul Tîrgu Jiu, devenind reşedinţă a judeţului Gorj,
a fost ridicat la gradul de municipiu. Avea atunci 35 453 locuitori. A
atras permanent oameni ai muncii în industrie, sporind populaţia în
1970 la 42 935 locuitori, în 1971 la 55 701 locuitori şi ajungînd în pre-
zent la 90 OOO ·locuitori.
Pînă în secolul nostru, Tîrgu Jiu a fost tîrg de meşteşugari şi ne-
gustori, la 20 km aproape de Pasul Vîlcan, unde era o vamă pentru
negustorii europeni în drum spre Bucureşti, ca o deschidere spre sudul
7 balcanic, un plus al comerţului de pretutindeni. Aparenta linişte patriar-
hală, dată de grădinile în care erau ridicate casele orăşenilor, a dispărut
treptat.
După 1888, cînd s-a construit calea ferată Tîrgu Jiu - Filiaşi,
Tîrgu Jiu a devenit un centru economic şi cultural tot mai puternic,
care a determinat dezvoltarea întregii depresiuni submontane dintre Gi-
lort şi Tismana.
Tîrgu Jiu a cunoscut dezvoltarea industrială, ca şi alte oraşe ro-
mâneşti, începînd din secolul al XIX-lea. In 1832 s-a înfiinţat aici
o fabrică de porţelan, urmată de o alta de acelaşi fel în 1846, care au
durat pînă în 1863, lăsînd în cartierele oraşului ateliere de olărie, bi-
ne cunoscute pînă de curînd. In aceeaşi tradiţie, la începutul secolului
nostru s-a înfiinţat o şcoală de ceramică (1901) cu ateliere proprii. ln
deceniul al !V-lea s-au construit la Tîrgu Jiu alte cîteva fabrici - de
produse refractare ("Unirea"), de confecţii (A.P.A.C.A.), de ţigarete
(C.A.M.) şi de marmeladă, fieoare avînd .un număr mic de muncitori.
De asemenea, s-au dezvoltat ateliere de artizanat, ale „Ligii Femeilor
Gorjene", profilate pe covoare, ţesături şi cusături. La acestea se adau-
gă cîteva tipografii şi librării, care au apărut incepînd din 1880, alte
societăţi („Meseriaşul") şi cooperative pe meserii după 1900, între ele
„Cooperativa meseriilor unite din Tîrgu Jiu" şi „Solidm-itatea", bănci
populare, mai însemnată fiind „Cerbul" din 1897, şi alte asociaţii de
interes economic şi social. Din 76 magazine de desfacere care existau
în Tîrgu Jiu în 1938. 31 erau bodegi şi circiumi, mai toate în centrul
oraşului.
Mişcarea muncitorească şi comunistă din România a avut, de la
Tîrgu Jiu, reprezentanţi de seamă, bine cunoscuţi fiind Dumitru Grofu
şi Constantin Ivănuş, membri ai Partidului Comunist Român încă de 8
 la înfiinţarea sa, din 1921. Puternicele acţiuni desfăşurate de comu-
nişti în perioada dintre cele două rrăzboaie mondiale, mai ales din 192!'1,
cînd s-a înfiinţat organizaţia de la Tîrgu Jiu, au exprimat voinţa dîrză
a clasei muncitoare, a forţelor patriotice de a se opune cu toate pute-
rile politicii de aservire a ţării capitalului internaţional, asupririi şi
exploatării capitaliste sub toate formele ei.
În preajma celui de-al doilea război mondial (1939), la Tîrgu Jiu
s-a organizat o tabără (10 OOO locuri) pentru refugiaţii polonezi din
faţa trupelor hitleriste. Ulterior au fost aduşi aici 6 OOO deţinuţi poli-
tici comunişti, mulţi dintre principalii conducători ai Partidului Comu-
nist Român, care au evadat pentru pregătirea şi desfăşurarea revolu-
ţiei de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă de la
23 August 1944. Pe locul lagărului s-a ridicat o placă comemorativă, pe
care scrie: „In acest loc, în lagărul de la Tîrgu Jiu, au fost ţinuţi în anii
grei de cruntă teroare fascistă cei mai buni fii ai poporului nostru, lup-
tători antifascişti neînfricaţi, în frunte cu comuniştii, pentru cauza po-
porului muncitor, pentTu libertatea şi independenţa patriei noastre.
1941-1944". Se cunoaşte sprijinul dat de organizaţia de la Tîrgu Jiu
a Partidului Comunist Român comuniştilor de frunte aflaţi în lagărul
din acest oraş.
După 23 August 1944, Tîrgu Jiu a intrat într-o perioadă de avînt
economic şi social-cultural care l-a transformat radical. Primul mare
obiectiv din zonă, terminarea liniei ferate Bumbeşti-Livezeni (31 oc-
tombrie 1948), a făcut acestui oraş legătura spre nordul ţării şi a
deschis largi perspective de dezvoltare, prin punerea în valoare eco-
nomică a resurselor întregii zone de nord a Olteniei. În anii următori,
9 oraşul avea să primească un pronunţat caracter industrial, prin exploa-
tarea lemnului, pietrei de var, argilei, petrolului şi cărbunelui, în ma-
rele proces economic de reînnoire care a cuprins şi această parte a
ţării.

Din 1950, ca reşedinţă de raion în urma reîmpărţirii administra-

tiv-economice a ţării. din 1961 ca oraş de subordonare regională, iar
din 1968 ca reşedinţă de judeţ, Tîrgu Jiu a primit un program de in-
vestiţii, prin a căror aplicare şi-a schimbat înfăţişarea de la un an la
altul. Din 1955 s-a dat în folosinţă linia ferată Tîrgu Jiu - Rovinari,
legînd oraşul de prima exploatare minieră în caderă de suprafaţă ~i,
astfel, de specificul economic al judeţului de azi. In acelaşi an s-a
construit calea ferată forestieră Tîrgu Jiu - Tismana, pentru ooceri-
rea economică a munţilor. In 1958 s-a terminat construcţia magistralei
de gaze de sondă Ţicleni - Valea Sadului, care trecea prin Tîrgu
Jiu, dind posibilitatea construcţiei de fabrici şi uzine în localitate. Ast-
fel, în 1959 s-au pus bazele primului complex industrial al oraşului,
Combinatul de Prelucrarea Lemnului. Cele cinci fabrici ale complexu-
lui - de placaj, de cherestea, de parchete, de mobilă şi de plăci aglo-
merate - , prin feluritele sortimente produse, au asigurat oraşului un
avînt economic neobişnuit. Un nou mare complex economic avea să se
ridice din 1960, Combinatul de lianţi şi azbociment, cu fabrici pentru
a produce var, ciment, ceramică, azbociment şi alte produse, unitate eco-
nomică dintre cele mai mari din ţară.

Vechile fabrici - de confecţii, de ţigări -,i de produse refractare

- au cunoscut o nouă organizare şi dezvoltare. Lor li s-a adăugat, în
primul cincinal, o fabrică de pîine (20 tone pe zi) şi alte unităţi care
au schimbat în întregime modul de viaţă al oraşului. In 1960, producţia 1O
 globală industrială obţinută în Tîrgu Jiu s-a dublat faţă de cincinalul
anterior.
1n 1964, zestrea edilitară nouă însuma şi un număr de 920 apar··
tamente date în folosinţă oamenilor muncii, în cartiere muncitoreşti
noi. S-a realizat o conductă pentru alimentarea cu apă potabilă a ora-
şului, de 23,5 km, cu aducţiune din munte, de la ,renumitul izvor de la
Runcu. 1n oraş s-a mărit numărul unităţilor comerciale de stat. care a
ajuns atunci la 232 unităţi. S-au înfiinţat şcoli şi unităţi preşcolare, casă
de cultură, cinematograf, teatru de vară, staţie de radioficare, spital şi
alte instituţii de interes obştesc.
După 1965, Tîrgu Jiu a intrat într-o nouă perioadă de dezvoltare,
specifică ,epocii de aur a României Socialiste, al cărei nume emblematic
este însuşi numele conducătorului partidului nostru, tovarăşul Nicolae
Ceauşescu.

Populaţia oraşului a crescut vestiginos. Azi lucrează în Tîrgu Jiu

peste 50 mii oameni ai muncii. Datorită repartizării echilibrate a for-
ţelor de producţie pe tot teritoriul ţării, o dată cu reorganizarea jude-
ţelor în 1968 şi transformarea oraşului în municipiu şi reşedinţă de ju-
deţ, Tîrgu Jiu a beneficiat, în continuare, de un vast program de. inves-
tiţii în toate domeniile, transformîndu-se într-un puternic centru eco-
nomic şi cultural al României Socialiste.
Volumul investiţiilor alocate la nivelul anului 1978, faţă de 1968,
a crescut de 3,3 ori, iar în 1986 a fost mai mare de 6 ori. Ca urmare,
marile întreprinderi s-au dezvoltat continuu şi, totodată, au apărut al-
tele noi, legate de dezvoltarea economică a judeţului. Producţia Com-
11 binatului de lianţi şi azbociment a sporit încă din 1970 de 50 ori mai
mult faţă de producţia din 1965, numai acest combinat realizînd tot
atunci întreaga producţie realizată de municipiu în 1965.
Tîrgu Jiul ultimelor două decenii şi-a dezvoltat o nouă platfor-
mă industrială, în partea de nord a aşezării, unde se îm„criu cu mari
realizări întreprinderi noi - întreprinderea de articole tehnice din
cauciuc şi cauciuc regenerat, Întreprinderea de sticlărie-menaj, Intre-
prinderea de maşini-unelte pentru presare şi forjare, Întreprinderea de
utilaj minier, întreprinderea de construcţii-montaj minier şi altele.
În partea de sud a municipiului se conturează o nouă platformă
industrială, unde se află în construcţie Întreprinderea termocentrală
Romaneşti. Pe rîul Jiu sînt în lucru, în nordul şi sudul municipiului,
două hidrocentrale, dintr-o salbă de asemenea unităţi.
Întreprinderilor industriale li se adaugă şapte cooperative meştc­
~ugăreşti, cu un impunător număr de secţii şi ateliere de prestări ser-
vicii pentru populaţie, alte unităţi ale cooperaţiei de producţie, achi-
ziţii şi desfacere a mărfurilor.
În Tîrgu Jiu au sediul Trustul petrolier, Trustul I.AS., Trustul
S.M.A., cu subunităţi de profil, precm şi unele unităţi ale agriculturii
industrializate, ca Întreprinderea de stat „Avicola", Întreprinderea de
nutreţuri concentrate, Intreprinderea de creştere a porcilor Iezureni,
Staţiunea de cercetare şi producţie a cartofului, Staţiunea de cerce·-
tare şi producţie pomicolă DTăgoeni, Intreprinderea de cercetare şi va-
lorificare a pajiştilor, Cooperativa de producţie agricolă „Pandurul"
ş.a. La Tîrgu Jiu funcţionează toate instituţiile judeţene de conducere
şi sinteză ale Gorjului.
În Tîrgu Jiu funcţionează secţii ale Universităţii din Craiova,
zece licee şi treisprezece şcoli generale, trei case de cultură, trei cine- 12
 matografe, biblioteca publică judeţeană, şcoala populară de artă şi casa
pionierilor şi şoimilor patriei. Turiştii sînt găzduiţi în patru hoteluri
şi beneficiază de trei ateliere de depanare auto, trei staţii PECO, agen-
ţii C.E.C., B.T.T., 0.J.T. şi F.A.C.R. Sînt la dispoziţia turiştilor Muzeul
de istorie şi arheologie a Gorjului şi Muzeul de Artă, librării, expoziţii
şi standuri cu vînzare. Grădina publică a municipiului, amenajată din
1853, deţine cele mai interesante opere de artă, din 1937-1938, sem-
nate de Constantin Brâncuşi (1876-1957).
Vizitatorul Tîrgu Jiului va observa păstrarea între clădirile noi ale
oraşului a unor clădiri cu arhitectură mai veche, monumente istorice
şi de artă. in centrul municipiului, în Piaţa Victoriei, se află imobilul
vechi al primăriei - o construcţie de la 1898, restaurată şi extinsă cu
atenţie de edili - care adăposteşte sediul Comitetului judeţean de par-
tid şi al Consiliului popular judeţean. In apropiere, într-un parc se
află casa slugerului Barbu Gănescu, construită pe la 1790, în
stil arhitectural gorjenesc, cu foişor şi pridvor cu stîlpi, unde a fost
găzduit sculptorul Constantin Brâncuşi, în 1937-1938, cînd a con-
struit Ansamblul sculptural de la Tîrgu Jiu. În centrul oraşului este
situată, de asemenea, clădirea prefecturii de odinioară (str. Griviţei), în
care este amenajat Muzeul de istorie şi arheologie a Gorjului, veche
de pe la 1870. Lîngă aceasta se păstrează două dintre cele mai vechi
case din municipiu, casa pitarului Dumitrache Măldărăscu, construită
înainte de 1821, cînd în foişorul ei au fost pedepsiţi de către turci că­
pitanii revoluţiei conduse de Tudor Vladimirescu, după ce pivniţa cu
ziduri groase le-a fost loc de detenţie. Cealaltă construcţie, casa Cul-
cer, datează din aceeaşi perioadă· şi a fost primul spital din Tirgu Jiu,
13 la 1842. In Piaţa Unirii se află casa sameşului Vasile Moangă, vistierul
lui Tudor Vladimirescu; în această clădke marele pandur a destăinuit
prietenului său planul revoluţiei ce avea să înceapă la Padeş. In aceeaşi
zonă se găseşte clădirea Liceului Tudor Vladimirescu, ridicată la 1898
şi extinsă în acelaşi stil în anii noştri. De asemenea, lăcaşele de cult din
centrul oraşului. sînt monumente istorice şi de arhitectură, pictate de
Mişu Pop şi Iosif Kebcr.

Cea mai veche statuie din oraş datează din anul 1898, Statuia
lui Tudor Vladimirescu, din bronz, turnat la Milano, de sculptorul
gorjean Constantin Bălăcescu. Pe Calea Eroilor se găsesc busturile com-
poziţionale Alexandru Ştefulescu, dedic-ţie din 1942 a sculptorului gor-
jean Vasile Blendea. În Piaţa Victoriei a fost ridicat, din 1935, Mau-
soleul Ecaterinei Teodoroiu, operă modernă de Miliţa Petraşcu. Statuia
Ecaterina Teodoroiu, realizată în 1978 de Iulia Oniţă, se află pe bule-
vardul 1 Mai. In faţa Casei de cultură a sindicatelor străjuie oraşul
Monumentul Constantin Brâncuşi, realizat de sculptorul Ion Irimescu,
în 1976, cu prilejul sărbătoririi centenarului marelui sculptor român.
In anii 1937-1938, genialul fiu al Gorjului, sculptorul Constantin
Brâncu~i a dăruit Tîrgu Jiului monumentalele sale opere de prestigiu
universal: "Masa tăceri!", „Aleea scaunelor", ~„Poarta sărutului" şi
"Coloana recunoştinţei fără sfîrşit" sau „Coloana infinită".
„Calea Eroilor", cum a fost denumită de Brâncuşi, este axul An-
samblului sculptural şi urbanistic de la Trgu Jiu; cu întreg ansamblul,
ea a fost „destinată preamăririi eroilor noştri" (decizia Consiliului popu-
lar comunal Tg. Jiu nr. 108/13.IX.1937). De-a lrmgul ei, pornind de
la rîul Jiu ajungînd la promontoriul dinspre răsărit al oraşului, se
află operele ce sintetizează întreaga creaţie brâncuşiană. 14
 Aşa-numita „Masă a tăC'erii„ - prima pif'să din piatră de pe
malul Jiuhri, care a primit şi alte denumiri în raport cu interpre-
tjirile propuse - a fost edificată în trei etape, cunoscînd trei variante.
În toamna anului 1937, Brâncuşi a realizat prima „Masă rotundă" din
piatră, cu dimensiunile: tăblia - 2 m (diametru) X 0,45 m (grosime)
şi piciorul - 1,60 m (diametru) X 0,45 m (grosime), pe care a păs­
trat-o pe locul destinat pînă la sfîrşitul anului 1938, cînd a dispus pro-
curarea unei mese mai mari, din piatră de Bampotoc, de la un atelier
din Deva, care primise şi comanda executării scaunelor de piatră.
Noua masă avea alte dimensiuni: tăblia - 2,15 m (diametru) X 0,43 m
(grosime) şi piciorul ei - 1,75 m (diametru) X 0,41 m (grosime).
Brâncuşi, mereu în luptă cu formele sculpturale, nu a rămas mulţu­
mit nici de această variantă - care nu avea raportul dorit al părţilor
ei şi nici masivitatea cerută de celelalte piese ale ansamblului - şi a
recurs, în cele din urmă, la o nouă variantă, combinatorie: tăblia este
tăblia mesei comandate la Deva, iar piciorul este tăblia mesei iniţiale.
„Aleea scaunelor" a fost deschisă în zăvoiul din Grădina publică
în luna octombrie 1937, pentru a asigura „O perspectivă de vedere de
la dig pînă la noua lucrare" (decizia 119/1937); aici „s-au rezervat I O
nişe în care urmează a se aşeza scaune sau bănci" - ceea •Ce s-a rea-
lizat în vara anului 1938.
„Poarta sărutului", ca şi prima variantă a Mesei, a fost ridicată
în toamna anului 1937, dar a fost finisată şi ornamentată în vara anu-
lui 1938, cu ajutorul pietraru1ui Ion Alexandrescu din Bucureşti.
„Coloana recunoştinţei fără sfîrşit" a fost realizată din fontă în
15 atelierele din Petroşani şi ridicată la Tîrgu Jiu în toamna anului 1937;
lui Tudor Vladimirescu; în această clădiJre marele pandur a destăinuit
prietenului său planul revoluţiei ce avea să înceapă la Padeş. In aceeaşi
zonă se găseşte clădirea Liceului Tudor Vladimirescu, ridicată La 1898
şi extinsă în acelaşi stil în anii noştri. De asemenea, lăcaşele de cult din
centrul oraşului sînt monumente istorice şi ele arhitectură, pictate de
Mişu Pop şi Iosif Keber.

Cea mai veche statuie din oraş datează din anul 1898, Statuia
lui Tudor Vladimirescu, din bronz, turnat la Milano, de sculptorul
gorjean Constantin Bălăcescu. Pe Calea Eroilor se găsesc busturile com-
poziţionale Alexandru Ştefulescu, dedicţie din 1942 a sculptorului gor-
jean Vasile Blendea. În Piaţa Victoriei a fost ridicat, din 1935, Mau-
soleul Ecaterinei Teodoroiu, operă modernă de Miliţa Petraşcu. Statuia
Ecaterina Teodoroiu, realizată în 1978 de Iulia Oniţă, se află pe bule-
vardul 1 Mai. În faţa Casei de oultură a sindicatelor străjuie oraşul
Monumentul Constantin Brâncuşi, realizat de sculptorul Ion Irimescu,
în 1976, cu prilejul sărbătoririi centenarului marelui sculptor român.
In anii 1937-1938, genialul fiu al Gorjului, sculptorul Constantin
Brâncuşi a dăruit Tîrgu Jiului monumentalele sale opere de prestigiu
universal: „Masa tăcerii!", „Aleea scaunelor", ~„P.oa:rta sărutului" şi
„Coloana recunoştinţei fără sfîrşit" sau „Coloana infinită".
„Calea Eroilor", cum a fost denumită de Brâncuşi, este axul An-
samblului sculptural şi urbanistic de la Trgu Jiu; cu înkeg ansamblul,
ea a fost „destinată preamăririi eroilor noştri" (decizia Consiliului popu-
lar comunal Tg. Jiu nr. 108/13.IX.1937). De-a lungul ei, pornind de
la rîul Jiu ajungînd la promontoriul dinspre răsărit al oraşului, se
află operele ce sintetizează întreaga creaţie brâncuşiană. 14
 Aşa-numita „Masă a tăcerii„ - prima pif'să din piatră de pe
malul Jiului, care a primit şi alte denumiri în raport cu interpre-
tjirile propuse - a fost edificată în trei etape, cunoscind trei variante.
In toamna anului 1937, Brâncuşi a realizat prima „Masă rotundă" din
piatră, cu dimensiunile: tăblia - 2 m (diametru) X 0,45 m (grosime)
şi piciorul - 1,60 m (diametru) X 0,45 m (grosime), pe care a păs­
trat-o pe locul destinat pînă la sfîrşitul anului 1938, cînd a dispus pro-
curarea unei mese mai mari, din piatră de Bampotoc, de la un atelier
din Deva, care primise şi comanda executării scaunelor de piatră.
Noua masă avea alte dimensiuni: tăblia - 2,15 m (diametru) X 0,43 m
(grosime) şi piciorul ei - 1,75 m (diametru) X 0,41 m (grosime).
Brâncuşi, mereu în luptă cu formele sculpturale, nu a rămas mulţu­
mit nici de această variantă - care nu avea raportul dorit al părţilor
ei şi nici masivitatea cerută de celelaLte piese ale ansamblului - şi a
recurs, în cele din urmă, la o nouă variantă, combinatorie: tăblia este
tăblia mesei comandate la Deva, iar piciorul este tăblia mesei iniţiale.
„Aleea scaunelor" a fost deschisă în zăvoiul din Grădina publică
în luna octombrie 1937, pentru a asigura „O perspectivă de vedere de
la dig pînă la noua lucrare" (decizia 119/1937); aici "s-au rezervat I O
nişe în care urmează a se aşeza scaune sau bănci" - ceea •ce s-a rea-
lizat în vara anului 1938.
„Poarta sărutului", ca şi prima variantă a Mesei, a fost ridicată
în toamna anului 1937, dar a fost finisată şi ornamentată în vara anu-
lui 1938, cu ajutorul pietraru1ui Ion Alexandrescu din Bucureşti.
„Coloana recunoştinţei fără sfîrşit" a fost realizată din fontă în
15 atelierele din Petroşani şi ridicată la Tîrgu Jiu în toamna anului 1937;
alămirea ei s-a făcut, de asemenea, în vara anului 1938. Ar~ 29 m înăl­
ţime şi 29 tone greutate totală.
„Masa tăcerii" sau „Masa rotundă" - cum este denumită în dq,-
cumentele looale - , „Aleea scaunelor", „Poarta sărutului" şi „Coloana
recunoştinţei fără sfîrşit" sau „Coloana infinită" formează un ansam-
blu sculptural de o neasemuită originalitate, considerat cel mai impor-
tant monument al artei contemporane.
Miile de pagini consacrate celebrelor capodopere au dovedit nu-
meroasele semnificaţii ale acestora, mesaje importante privind raportul
dintre individ şi semenii lui, dezvoltarea vieţii şi a societăţii, idei ale
civilizaţiei de-a lungul istoriei, aspecte ale unei lumi sensibile, deve-
nind un cîntec al bucuriei şi păcii, al vieţii şi optimismului, al omului,
naturii şi societăţii.
Cea mai interesantă excursie cu plecarea din Tîrgu Jiu se poate
face la Runcu - Peştişani - Tismana - Padeş (DN 76 D). Runcu,
comuna de la poalele înălţimii Vîlcanu1ui, a fost prima capitală a ţinu­
tului, numită Băbăceşti, reşedinţa judeţului de Jaleş pînă la 1493. După
despădurirea munţilor din apropiere, reşedinţa judeţului s-a mutat la
Tîrgu Jiu, iar numele ei a fost înlocuit cu actuala denumire, Runcu
(„pădurea tăiată"). Cercetările arheologice au scos la suprafaţă temeliile
marilor edificii din capitala judeţului de odinioară. Cercetările com-
plexe întreprinse de Dimitrie Gusti, Constantin Brăiloiu, H. Stahl şi
grupe de studenţi, după 1935, au dovedit că satele acestei comune sînt
păstrătoare ale celor mai vechi tradiţii româneşti. Vizitatorul de azi
poate continua excursia pe valea rîului Sohodol, pentriu a vedea cele
mai frumoase chei din munţii noştri şi a face un popas la cabana Bu-
cium de pe cursul apei. 16
 De la Runcu, excursia poate continua spre celelalte localităţi cu
nume de rezonanţă. La Peştişani, în satul Hobiţa, îl aşteaptă casa-mu-
zeu „Constrantin Brâncuşi" şi Expoziţia de sculptură în aeir liber
„Brâncuşiana" din zăvoiul Bistriţei. Întîlnirea cu locul de naştere al
părintelui soulpturii moderne este impresionantă şi de neuitat.
La Tismana (25 km) se află cea mai veche clădire din judeţ, mă­
năstirea, despre care Paul de Alep scria că „ea nu mai are seamăn,
nici în această ţară, nici în alta, prin frumuseţea locului şi a aşezării,
prin mulţimea apelor sale şi întărirea naturală pe care o ·are, ajutată
şi de ocrotirea zidurilor sale înconjurătoare". Ctitoria de la 1373 a lui
Nicodim şi Vladislav I a fost vizitată ~i dăruită de domnitor şi căpe­
tenii de oşti - Mircea cel Mare, Dan I, Vlad Ţepeş, Neagoe Basarab,
Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brîncoveanu, Tudor Vla-
dimirescu, George Bibescu, a fost vizitată şi cîntată de poeţi - Gri-
gore Alexandrescu, George Coşbuc şi alţii, a fost vizitată şi admirată
de numeroase personalităţi din întreaga lume. Este păstrătoare a unui
tezaur inestimabil de obiecte şi documente, pergamente, manuscrise şi
cărţi rare şi prezintă un muzeu de pictură murală unic în felul lui.
La Padeş (35 km), pe cîmpia Proclamaţiei de la 23 ianuarie 1821.,
s-a ridicat un monument-mausoleu piramidal (1935) în amintirea revo-
luţiei conduse de marele pandur Tudor Vladimirescu. În prima dumi-
nică a lunii iunie, în fiecare an, se desfăşoară la acest monument din
„Cîmpia Soarelui" o evocare istorică, la care participă tineri din în-
treaga Oltenie. Vizitatorul poate merge spre nordul localităţii, prin
sate vechi, pînă la lacul de la Valea Mare, component al sistemului
hidroenergetic Cerna - Motru - Tismana, pînă la de
17 la Cloşani sau la Peştera cu Brebenei.
 De la Padeş, excursia poate continua pînă la Glogova, Cătunele
şi Motru, pe Valea Motrului, unul dintre cele mai îndntătoaTe ţinu­
turi ale ţării noastre, unde istoria, arhitectura populară, ·tradiţiile şi
peisajul natural se îmbină armonios. Este drumul urmat de Tudor
Vladimirescu şi pandurii săi spre capitala ţării. La Glogova, popasul
se face la Cula GlogovenHor, o construcţie cu totul originală, din seco-
lul al XV-lea, pe fundaţii ale unor clădiri mai vechi. Din săpăturile
arheologice s-a recuperat un vas care poartă scris cu litere latine
numele dacic Glodava. De la această casă porneau tunele subterane
cu ieşiri în mai multe diirecţii. Tradiţia spune că aici a fost omorît
Ţepeş Vodă, învins de Vlad Călugărul, "în primăvara anului 1482. Tot
aici ar fi fost crescut domnitorul Neagoe Basarab. Sigur este că în Casa
Glogovenilor a stat o perioadă din copilăria şi tinereţea sa Tudor Vla-
dimirescu, unde a învăţat carte şi me~teşugul armelor.
Intîlnim, în continuare, comuna Cătunele, pe teritoriul căreia se
află un castru ·roman, la vărs·area pîrîului Chivădaru \În rîul Motru.
Vestigiile de aici au fost puse în legătură cu unele scene de pe Colum-
na lui Traian de la Roma.
De la Tîrgu Jiu se poate ajunge direct: la Motru (DN 67) şi Ro-
vinari (DN 66), oraşele minerilor gorjeni, aflate încă în construcţie,
ctitorii noi ale Epocii Nicolae Ceauşescu.
Pornind de la Tîrgu Jiu spre nord, pe traseul Bumbeşti - Jiu -
Lainici - Petroşani, vizitatorul se poate abate, la zece km după ple-
carea din oraş, la Muzeul etnografic şi de arhitectură populară de la
Curtişoara, unde, în jurul unei cule din secolul al XVIII-lea, s-a ami.:!-
najat şi deschis (1975) o colecţie de case şi construcţii ţărăneşti din
lemn, aduse din teritoriul judeţului, de o neobişnuită frumuseţe. 18
 Continuînd calea spre Bumbeşti-Jiu, se întîlnesc ruinele castrului
de piatră şi ale aşezării civile romane de pe malul Jiului, ridicate de
cohorta a IV-a Cypria şi Legiunea a XIII-a Gemina, în preajma şi după
cucerirea (105-106 e.n.) cetăţilor dacice din munţii Orăştiei. In apro-
prierea castrului se află valurile altor două castre de pămînt, dovadă
a marii importanţe a acestei aşezări în viaţa provinciei sub stăpînirea
romană (105-271 e.n.).
In Defileul Jiu1ui surprinzătoare sînt sălbăticia munţilor şi fru-
museţea lor. Meandrele rîului însoţesc drumul pe alocuri săpat în
stîncă. Popasul turistic de la Lainici (35 km) şi vizitarea vechiului lăcaş
de cult (1817) amintesc din nou de Tudor Vladimirescu, de luptele din
1916, de trăinicia neamului nostru apărat de munţi.
O călătorie tot atît de frumoasă şi interesantă se poate face de la
Tîrgu Jiu spre Săcelu - Crasna - Novaci - Baia de Fier - Pala-
vragi, cu ieşire spre Rîmnicu Vîlcea.
Săcelu (32 km) este o staţiune balneară (340 m altitudine), pe rîul
Blahniţa, cunoslcută prin izvoarele curative încă din epoca romană,
din timpul căreia se păstrează vestigii ale unei aşezări civile şi ale unui
castru, ale unor terme şi unei necropole. Pe stîncile dealurilor dimpre-
jur sînt săpate însemne dedicate zeului Esculap şi Higiei pentru bine-
facerea şi sănătatea oferite de apele băilor de aici. Centrul de tra-
tament, dat recent în funcţiune, lacurile şi izvoarele ce se prescriu pen-
tru tratamente din cele mai diverse atrag tot mai mulţi oaspeţi de pre-
tutindeni.
La Crasna, un vechi monumente aminteşte de voievozii români
care şi-au iubit şi sprijinit poporul. Depresiunea Crasnei este într-ade-
19 văr frumoasă şi odihnitoare pentru toţi vizitatorii.
 Localitatea Novaci s-a dezvoltat, din 1968, ca oraş. Aşezat la 600 m
altitudine, oraşul de pe Gilort are muntele drept frate blln, căci
mulţi dintre locuitori cresc oi şi animale, îşi petrec verile pe coamele
Parîngului şi iernile în transhumanţă de-a latul ţării. Alţii se îndelet-
nicesc cu valorificarea pădurilor, lucrînd la întreprinderea forestieră.
Stînele din plai sînt atracţia turiştilor. Dar tentantă pentru fiecare tu-
rist rămîne urcarea celor 18 km de la Novaci pînă la staţiunea Rînca,
pe drumul care continuă la Şugag şi Sebeş, în Transilvania (67 C). La
aproape 1 700 m altitudine, răsplata o dau priveliştile, aerul curat, o-
dihnitor, popasul la cabane şi tentaţia de a ajunge la căldările glaciare
de lîngă laoul Gîlcescu, cel mai frumos lac din Parîng.
Cel ce nu se încumetă să urce munţii la Novaci continuă călă­
toria la Baia de Fier, comună de munte, veche, de oieri şi forestieri.
„Peştera Muierilor" din Cheile Galbenului este o atracţie justificată de
frumuseţe făurită în calcar de apa hă urilor subterane. Cabana şi hote-
lul din apropiere refac forţele după călătoria în peştera monument al
naturii, prima peşteră electrificată din ţară.
O peşteră poate fi vizitată şi în comuna vecină, la Polovragi,
electrificată recent. Este de găsit în stînca Cheilor Olteţului, creaţie a
naturii de o deosebită frumuseţe. Deasupra muntelui Peşterii lui Za-
molxe se păstrează vestigiile unei cetăţi dacice fortificate, singura de
acest fel descoperită pînă acum în sudul Carpaţilor Meridionali. Ur-
cuşul pînă la platoul cetăţii este reconfortant şi educativ. La intrarea
în Cheile Olteţului, lîngă Mănăstirea Polovragi (1653) se păstrează, în
pămînt, vestigiile unei alte aşezări dacice. În lăcaşul de cult se găsesc,
de asemenea, documente din cele mai diverse ale istoriei acestor melea-
guri. Splendoarea naturii la Polovragi este de neasemuit. 20
 Dar, de la Tîrgu Jiu se poate călători spre sud, pe Valea Gilortu-
lui, pînăla Tîrgu Cărbuneşti, Vladimir, Turburea, Aninoasa şi Ţîn­
ţăreni, pentru a cunoaşte localităţi cu istorie interesantă şi oameni har-
nici, preocupaţi de cele mai diverse meserii. Tîrgu Cărbuneşti (24 km)
aminteşte de coborîtori din muntele Cărbunele, dar şi de minerii care
lucrează în bazinul carbonifer de la Albeni şi Seciuri. La Ştefăneşti,
săteni dependenţi de acest oraş, altădată oieri, coborîtori din muntele
Ştefanul, lucrează un soi de olărit cu angobă albă, păstrat din negura
istoriei. Din satul Cărbuneşti, a plecat spre Craiova şi Bucureşti bWli-
cul lui Tudor Arghezi, căciularul care a trăit 113 ani, urmaş al oieri-
lor coborîtori din muntele Cărbunele. Bustul compoziţional ridicat lui
Tudor Arghezi în faţa liceului ce-i poartă numele este un delicat în-
semn al omagiului adus marelui poet român.
De la Tîrgu Cărbuneşti la vale, drumul curge o dată cu apele Gi-
lortului spre comuna Vladimir, unde se află casa memorială Tudor
Vladimirescu. Bunicul său a venit din Cloşanii Padeşului şi s-a sta-
tornicit în Vladimir, unde a ridicat o casă de lemn şi a întemeiat fa-
milia. Tudor, în amintirea lui, se va stabili la Padeş, ca vătaf. de plai
în Cloşani, între 1806-1820. Casa lor din Vladimir este modestă, dar
pare o bijuterie păstmtă în vitregia timpului. Îi calci pragul cu admira-
ţie şi respectul cel mai deosebit. Obiectele de muzeu reconsutuie viaţa
"Domnului Tudor" şi argumentează cauzele pentru care el "a îmbrăcat
cămaşa morţii".
In cătunul Şipot din comuna Turburea s-au descoperit o aşezare şi
o necropolă dacice. Oamenii din această străveche aşezare sînt astăzi
21 petrolişti destoinici. La Ţînţăceni, o placă comemorativă aminteşte de ta-
băra lui Tudor Vladimirescu, un popas de organizare şi pregătire a dru-
mului pandurilor spre Capitala ţării, la 1821, un episod pe care pagi-
nile cărţilor nu l-au uitat. Traseul turistic din Tîrgu Jiu spre Ţînţăreni
putea coborî pe Jiu, prin Rovinari, Bîlteni, Ţicleni, Turceni şi alte lo-
calităţi nelipsite de istorie, de monumente, de construcţii vechi şi de
ctitorii ale epocii de azi. Termocentralele de la Rovinari şi Turceni,
carierele de lignit din bazinul minier al Jiului, alte edificii din marile
aşezări ale acestui ţinut exprimă pretutindeni măreţia vremurilor de
azi, noile dimensiuni ale devenirii noastre socialiste. Iată un vechi oraş
în plină dezvoltare şi înflorire.
Perspectivele dezvoltării municipiului Tîrgu Jiu sînt cu adevărat
mari. Zestrea industrială realizată în anii luminoşi ai socialismului va
spori cu noi unităţi economice. In cincinalul actual şi în cele care vor
urma se va termina reconstrucţia centrului acestei primitoare locali-
tăţi şi se vor dezvolta noi cartiere de locuit lîngă platformele industrialt-.
„Calea Eroilor", pe care se află operele din ansamblul sculptural
brâncuşian, va deveni o largă alee pietonală, încadrată de spaţii verzi,
pentru promenada turiştilor. Instituţii culturale şi de interes turistic -
o sală pentru expoziţii de artă plastică, un cinematograf şi o sală de tea-
tru, casa cărţii şi noi spaţii pentru biblioteca publică, agenţia de teatru
şi altele - vă vor aştepta o dată cu întreg oraşul mereu reînnoit.
Să nu uităm că la Tîrgu Jiu se desfăşoară anual o stagiune teatrală
cu cincizeci piese în premieră, puse în scenă de instituţiile de profil din
ţară şi de Teatrul popular din localitate, că aici se desfăşoară periodic
mari concursuri de creaţie şi de interpretare artistică în cadrul Festi-
valului Naţional „Cîntarea României", că aici sînt organizate zilnic ac- 22
 ţiuni şi manifestări culturale în toate domeniile artei şi educaţiei, ca de
altfel în întreg judeţul Gorj.
Vă pot fi în atenţie Concursul naţional de creaţie literară „Tudor
Arghezi" de la Tîrgu Cărbuneşti (mai), Concursul interjudeţean al pri-
măverii „Nedeea de la Novaci" (mai), Evocarea istorică „În Cîmpia
Soarelui" de la Padeş (iunie), Dialogul artistic pe aceeaşi scenă „Ne-
deea de la Polovragi" (iulie}, „Concursul cîntecului, jocului şi portului
gorjenesc de la Tismana" (august}, Concursul interjudeţean al pionieri-
lor „Pe fir de baladă" de la Tîrgu Jiu (octombrie), Concursul interju-
deţean de interpretare a muzicii populare româneşti „Maria Lătăreţu"
(noiembrie), Alaiul obiceiurilor de iarnă din Gorj (decembrie) şi alte
sărbători tradiţionale de o rară frumuseţe. Au intrat în tradiţie noi săr­
bători dedicate oamenilor muncii din sectoarele importante ale vieţii
economico-sociale locale, cum sînt „Ziua minerilor" (august) şi „Ziua
energeticianului" (octombrie), precum şi alte mari manifestări cultural-
artistice dedicate sărbătorilor naţionale ale poporului român. Taberele de
creaţie de la Hobiţa, Săcelu şi Curtişoara sînt, de asemenea, bine cunos·
cute în rîndurile creatorilor de artă plastică. Tîrgu Jiu, oraşul lui Brân-
cuşi, se dovedeşte tot mai mult a fi nu numai o citadelă a industriei, ci
~i un oraş al artei şi culturii româneşti contemporane.
Pe Jiul străvechi, atît de cîntat în vers şi doină de români, şi în
oraşul ce-i poartă numele, sîntem siguri, veţi trăi o bogăţie de impresii,
veţi găsi o dragoste nouă pentru oameni şi natură, veţi avea amintiri
de neuitat. Meleagurile ac,estea vă vor fi dragi, vă aparţin şi vă aşteaptă
să le revedeţi.

23 Dr. Ion Mocioi

Statuia „Tudor Vladimirescu (1780-1821)", realizată de Constantin Bălcescu, şi
Liceul „Tudor Vladimirescu" (1898).
Mausoleul „Ecaterina Teodoroiu" (1894- Complexul hotelier „Gorj" .
1917), realizat în 1935 de Miliţ a Pă­
traşcu.
Ansamblul nou de locuinţe pe strada Casa sameşului Vasile Moangă, monurnent..,.
„Unirii". de arhitectură din secolul al XVIII-iea.
Casa Ştiinţei şi Tehnicii pentru Tineret. "Poarta sărutului " (1937-1938), capodope- ..,
ră din Ansamblul sculptural realizat de
Constantin Brâncuşi (1876-1957).
Monumentul „Tudor
Vladimirescu" din
Cîmpia Soarelui din
Padeş .

•
Vedere gen e rală a
municipiului pe timp
de noapte.
Muzeul de istorie şi arheologie a Gorjului
(1894) şi Sala „Tudor Vladimirescu" din
muzeu.

Cheile Sohodolului, pitorească vale din Munţii..,

Vilcan.
Strada Traian, arteră urbanistică apă­ întreprinderea de utilaj minier din plat-
rutăpe harta municipiului. forma industrială de nord a municipiului. ..,.
~ „Calea Eroilor" la intrarea în Grădina Sediul Casei Pionierilor şi Şoimilor
publică (1853). Patriei, monument de arhitectură tradi-
ţională.
„Aleea scaunelor" din Ansamblul sculp- Sediul Comitetului judeţean Gorj al P .C.R. •
tural din Grădina publică realizată de şi al Consiliului popular judeţean.
Constantin Brâncuşi.
-. Casa de cultură a sindicatelor, inaugurată „Calea Victoriei", veche stradă recon-
în 1975. struită.
Casa-muzeu „Con-
stantin Brâncuşi (1876
-1957)" de la Ho-
biţa, locul de naştere
a părintelui sculptu-
rii moderne .

...
„Coloana fără sfîrşit
(1937-1938)", cel mai
important monument
al artei contemporane,
realizat de sculptorul
român Constantin
Brâncuşi.
 Cu la de la Curtişoara, monument
de arhitectură din secolul al XVIIJ-
lea şi casă gorjenească din Muzeul
arhitecturii populare .

Casa Barbu Gănescu, monument de

arhitectură tradiţională clin secolul •
al XVIII-lea.
Popasul turistic "Jiul" de la Drăgu­
ţE'şti , loc de agrement şi recreare pentru
locuitorii municipiului.
EDITURA SPORT-TURISM

LEI 19