CONSILIUL CUL TURll ŞI EDUCAŢIEI SOCIALISTE

Revista
muzeelor si
monumentelor
Muzee apar 12 numere pe an:
10 MUZEE (nr. 1-10)
2 MONUMENTE ISTORICE
9-10 $1 DE ARTĂ (nr. 1-2)
1979

Redactor şef: dr. LUCIAN ROŞU

 COLEGIUL DE REDACŢIE:

dr. Lucian ROŞU, redactor şef

Gavrilă SAHAFOLEAN. redactor şef
adjunct ,
Ion GRIGORESCU, Ecaterina HĂZVAN,
Elisabeta RUŞINARU
REDACTORI:
Ion GHIGOHESCU, Maria IGNAT,
Anghel PAVEL, Elisabeta HUŞINARU,
Decebal ŢOCA
SECHET AH DE REDACŢIE:
Paul Cornel CHITIC

•
Prezentarea grafică şi tehnlcA:
Corneliu MOLDOVEANU

•
Corectura asigurată de sf"rviciul de corectură al
l.S.l.A.P. (Intreprinderea de Mat pentru impri-
mate şi administrarea puUJicaţiilor)

•
Paginaţie: Dragoş HORODNIC

•
COJ>EHTA I ~i I\":

A'prde din 'luzrul etnografic Hădiiu\i

COl"\"EHTl"HE I el I\":
A~prrls du 'lusee rthnogra phiqne Hă-
dăuţi

•
Redacţia: Calea Vl~torlel nr. 174, cod
71101, sector 1, Bucureşti, telefon 504868
Admlnlstra\la: Intreprinderea de stat
pentru Imprimate şi administrarea pn-
bllca\lllor, Plata Sclntell nr. 1, cod
71554, sect. 1, Bucureşti, telefon 17 60 10,
Interior 1277
Abonamentele se fac la admlnlstratle
- prin poştă sau virament, I.S.l.A.P.
(Intreprinderea de stat pentru Imprimate
şi administrarea publlca\lllor), cont
64 51 301 52 B.N.R.S.R. Flllala sector
1, Bucureşll şi la oficiile poştale sau
dlfuzorll de presll. Costul unul abonament
(10 numere „Muzee" şi 2 numere „Mo-
numente lstorkc ~ide artll"), lei 210 anual
Pour l'etrenger : ILEXIM - Departa-
mentul export-Import presll P.0. Box
136-137, telex 11226, Bucureşti, str.
13 Decembrie nr. 3

Taxele poştale achitate conform apro-

bării D.G.P.Tc. Nr. 137/2\l\l/1979

INTREPRINDEREA POLIGRAFICĂ
„INFORMAŢIA" BUCUREŞTI c. 1611
-- 171 G

I .aa n-1 I Lei :JO

Scorniceşti 400

DECEBAL ŢOCA

„Popor11l nostr11 are, într-adevăr, un trecut milenar. Şi Oltul

are de asemenea un trecut milenar - de milenii pe aceste meleaguri
au existat aşezări omeneşti. Locuitorii Oltului, ai Scorniceşti/or sînt
urmaşii dacilor, ai acelora care au luptat cu cel mai mare imperiu
al epocii, mai bine de 200 de ani, pentr11 a-şi apăra independenţa.
Ei au stiut că aici s-au născut si aici trebuie să trăiască liberi si
indepe1;de11ţi ! După cum ştiţi, 'atunci şi-a spus cuvîntul forţ~.
romanii cîştigînd războiul. Di·n convi"eţuirea dacilor cu romanii s-a
născut un popor nou, mai Jalnic, mai mîndrn - popoml român!"

(Din Cuvintarea tonrlişulul NICOLAE CF..AUŞF.SCU la Marea adu-

nare populara\ de la Srornleeştl - 22 septembrie 1979).

Plaiurile Scornicestilor, străveche vatri1 cu tovarăşa Elena Ceauşescu a participat

de neam, pămînt, 'pîine, grai şi suflet
românesc, şi-a purtat prin veacuri, \'enind
de dincolo de Burebista şi Decebal, istoria
milenară bogată, profundă şi cu ample
semnificaţii de cultură materiaHi şi spi-
rituală.
Arc peste timp, Scorniceştii de astăzi
- ca numeroase alte aşeziiri de pe cuprin-
sul României socialiste - prin grija par-
tidului, a statului, materializată în roa-
dele culese prin hărnicia locuitorilor si1i
aflati deopotrivă pc frontul ogoarelor
şi ai' industriei, trăieşte un continuu şi pro-
fund proces de reînnoire. Şi a intra~ î~
conştiinţa ţării, prin fiul cel mai iubit ş1
stimat al poporului român, tovari1şul
Nicolae Ceauşescu, născut aici în 1918,
ianuarie, 26.
Scorniceştii, loc cinstit de noi toţi, şi-a
aniversat patru secole de atestare docu-
mentară.
La această sărbi1torirc locuitorii melea-
gurilor natale l-au primit cu dec:isebiti~
dragoste şi bucurie, cu aleasă stimă ş1
recunoştinţă pe secretarul general al par:
tidului, preşedintele ţării, care împreuna
la festivităţile prilejuite de împlinirea a
400 de ani de la prima datare cunoscută.
Dar, peste această datare-document, vin
multe alte mfirturii, care atestă vechimea
de milenii, ale începuturilor de viaţă ale
omului pc aceste meleaguri.
l\fozeul de istorie al comunei - găz­
duit în clădirea reamenajată a şcolii unde
a învăţat preşedintele Nicolae Ceauşescu
-- păstrează numeroase vestigii arheolo-
gice' descoperite în vatra celor 14 aşezări
ce formea:dt astăzi Scorniceştii. Sînt mai
întîi unelte din epoca neolitică: douit to-
poare de piatră şlefuite şi o daltă de pia-
tră şlefuiti1 (Cultura Sf1lcuţa); li se adaugă
materiale arheologice din epoca de înce-
put a bronzului (Cultura Glina); două
aşezări geto-dacice din secolele II-I
î.e.n.; o aşezare şi o necropoli1 daco-ro-
manit din secolul III e.n.; un cimitir me-
dieval românesc din secolele XVI-XVII
- toate identificate pc aceste meleaguri.
Din bogatul material arheologic scos la
iveală odată cu descoperirea acestor aşe­
zări menţionr1m, pentru valoarea lor deo-
sebită, resturile din ceaşca dacică consi-

3
 derat:'t l'mhlem{1 a culturii geto-dacice,
un Yas globular, un \·as tip borcan, o fi-
lmlr1 de bronz cu arcul romboidal, o strc-
cură toare de lut, o crmiţr1 cu toartr1, o
strachin:'1, lucrate la roatr1, o greutate de
lut conic{1 pentru r{1zhoiul de ţesut de
tip wrtical, fusaiolc de lut - toate datate
ca aparţinînd primelor secole ale erei
noastre. Pc firul continuitrttii istoriei si
populaţiei acestor locuri, dintre multe
alte dovezi mai amintim valorosul te-
zaur, descoperit la Teiuş-Scorniceşti, for-
mat din circa 6 OOO monezi de argint din
care aprovimativ 2 OOO au fost emise în
Tara Românească sub domnia voievozi-
l~r \"ladisla\' I (1364-1377) şi Radu I
(1377-1384).
~i tot istoria aminteşte că din gcnera-
tiile cc au victuit în această veche vatră
~omânească n~meroşi au fost cei cc s-au
ridicat la luptr1 pentru libertate şi nca-
tîrnare: unii, dtpitani în oastea primului
unificator de tară Viteazul ~Iihai; altii,
haiduci în cet~lc legendarului Iancu Ji-
anu; mulţi au devenit panduri ai lui
Tudor Vladimirescu; si mai multi au răs­
puns prezent în tabăr~ revoluţio~arilor de
la 1848; alti si mai multi si-au dat tribut
de sînge p~ntru indepe~dcnţa României
în r{1zboiul de la 1877-1878; nenum{1rati
au fost şi eroii războiului de reîntregire ~
neamului din 1916- 1918.
În zbuciumata lor existentă oamenii
Scorniccştilor au fost mereu prezenţi la
momentele de r{1scrucc ale istorici nea-
mului, jertfindu-se pentru aspiraţiile se-
culare de libertate şi independenţr1 ale
poporului român. N umeroaselc documente
prezcn tatc în secţia de istorie a .'\I uzcu-
lui comunal sînt elocvente si emotio-
nante. La fel ca şi exponatele' care pre-
zintr1 apariţia şi dezvoltarea mişdrii mun-
citoreşti, ca cele cc cvod pagini glorioase
din lupta clasei muncitoare din Romf1-
nia, a Partidului Comunist Romfm.
.'\I:1rturii de participare la f:turirca isto-
rici şi dr1ruirc totalf1 pentru cauza şi bi-
nele poporului împilat, Yiaţa şi acti,·ita-
tca celui care din fraged{t tinereţe s-a
înrolat în lupta împotriva nedreptei orîn-
duiri, a celui care în anii grei ai ilc"ali-
tf1ţii p:'tşca pc calea luptei n·\·oluţio~arc
condus{1 de Partidul Comunist l{omfm,
a celui întemniţat la Doftana, Jila\·a, Ca-
ranschcş ş1
r·
. ·1· g. . m, 1ş1
A •• g~tSl'SC
' ·. · . cinstire
.- . •
rccunoştinţ;1 în c\·ocatoare ŞI p1lcltntoarc
documente. .
Spunea secretarul general al partidu-
lui, preşedintele Firii, la M~n:a adunare
popul~ră prilcjuitr1 de împlum;~a a. 400
de am de atestare documentara a Scor-
niccştilor: „ ... m-am năsrnt pc aceste me-
leaguri; am plecat de ain: la vî~sta de 11
ani am revenit cu cătuse la mî1nz, ca mem-
bru' al Partidului Co,;,_unist Român ..)tiu
că unii din consătenii mei de atunci mă
priveau cu admiraţie, alţii nu înţelegeau;
dar stiu cii mai tîr::iu au înteles că locul
lor dste aliituri de comzmisti: .. ".
Aceste cuvinte-docume~t de aducere
aminte ale tovar{1şului ~icolac Ceauşescu
sînt edificator reflectate de viaţa, lupta
şi munca locuitorilor din Scorniceşti, de
împlinirile înfăptuirilor economice şi so-
cial-culturale amplu oglindite în secţia
„Cooperativa agricolă de producţie" a
Muzeului, dar si de înnoirile vizibile la
tot pasul care 'asigură continua dezvol-
tare şi modernizare a localităţii.
Si tot în această Cuvîntare, tovarăsul
Ni~olae Ccauscscu mentiona: „Este b;·ne
ca niciodatii sa nu uiţi localitatea în care
te-ai năswt şi să faci cîte ceva pentru ca
să contribui la dezvoltarea ei. Dar, în
acelaşi timp, ca fiu al unei comune sau
al unui oraş, contribuind la de::voltarea
localităţii respective, fiind mereu aliit1m:
de cei în rîndul ciirora ai cunoscut pentru.
pn:ma oară viaţa şi ai făcut primii paşi,
sii nu uiţi: niciodatâ câ eşti fiu al poporului
român, câ ai riispunderea de a face totul
pe1~~ru ca poporul nostru să trăiască li-
ber .
Aceste CU\"intc - mr1rturie de credintă
ale omului de omenie care-şi slujeşte de
peste 45 de ani cu destoinicie şi abnegaţie
poporul din care s-a n{1scut, ale patriotu-
lui Romfmiei socialiste a cărei faimr1 si
prestigiu au trecut m{1rilc şi oceanele lU:-
mii - adresate, atunci si acolo, locuito-
rilor din Scorniceşti, au gr1sit un larg ecou
în sufletul şi inima locuitorilor întregii
ţ;1ri, românilor, germanilor, maghiarilor
si celorlalte nationalitr1ti care trr1ind si
i'nuncind în strr1buna v'atrr1 româncasc'r1
îşi ffrnrcsc uniţi în jurui partidului, al
secretarului srrn general, o \'iap dcn111r1,
libcrr1, prospcrr1.
 li muzee. colectii. expozitii
Expoziţia jubiliară „35 de ani de la
eliberarea României de sub dominaţia
Expoziţia juhiliarrt „35 de ani de
b eliberarea României c.!c suh domina-
tia fascisU", rcalizatrt de ~I uzcul de isto-
~ie a partidului comunist, a mişd"'1rii rcvo-
lutionarc si democratice din H.omânia si
de' .\luzeul' de istoric al H.. S. H.omânia;,
reconstituie printr-un bogat material do-
cumentar, în parte inedit, exp1 s într-o
1
viziune muzcograficr1 modernă, drumul
eroic str:1hr1tut de poporul romfm, condus
de Partidul Comunist Român, împotriva
fascismului şi războiului, pentru ap:1rarea
democraţiei, a libcrtr1ţii şi intcgritr1ţii
teritoriale a U1rii, împotriva dictaturi'.
antonesciPn<' si a r:1zboiului hitlerist
contra ~aţiun'ilor L:nite, pentru victoria
rcvolutici de eliberare socialr1 si nationalr1,
antifa;cistr1 şi antiimperialist:; din' august
1944, pentru triumful soci:i.lismului şi
comunismului pc pr1mîntnl Homâniei.
Angajatrt pc fr1gaşul unor profund_c
mutatii în viat a cconomicr1 si social-poh-
tidt, ::a urmar~ a încheierii procesului de
formare a statului national unitar, în
1918, România avea ~r1 tra\·ersczc în
perioada interbelid"'t una dintre cele mai
c?mplexe şi furtunoase perioade din isto-
na sa.
Documente ~i fotografii, grafice ~i
texte relevante redau în chip pregnant
progresele înregistrate în opera de con-
solidare a statului national unit<>.r român.
Dintre acestea retin atcntia cele privitoare
la măsurile într~prinsc pc linia unificării
administrative a ţ'.trii, a încuraj:1rii indus-
fascistă"
AURELIAN TEODORESCU
ELENA ISTRĂŢESCU
trici naţionale, a lcgiferr1rii ~i aplicării
reformei agrare, a dcmocratiz'.1rii \'ictii
politice şi de stat. '
Profundele modificrtri survenite în dez-
voltarea cconomidt si socialr1 a Urii au
avut loc pc fondul ~mei ample ~'fcrvcs­
ccnţc politice, în centrul căreia un rol
important îl avea clasa muncitoare, forţa
cca mai avansat:-i a societrttii romi\ncsti.
R"'tspnnzînd nccesi tă ţilor 'obiccti\'C ~le
dczvoltrtri'. socicUtii româncsti reprezen-
tanţii socialiştilor .'!c pc într~g cuprinsul
ţării hotărăsc la Congresul din mai 1921,
prin \'ot unanim, transformarea Parti-
dului Socialist în Partid Comunist. Eve-
niment de însemnr1tatc istorid Congresul
din mai 1921 a marcat triumful i<le_ologici
consecvent revolntionarc în mişcarea
muncitorească a R~mânici.
Dupft scoaterea sa, în afara legii, în
1924, moment subliniat prin docunwn-
te semnificative, P.C.R. şi-a continuat
activitatea eroică, împletind munca ilc-
gaff1 cu cca legală, de mobilizare a mase-
lor la luptr1 pentru eliberare social;\ si
nationalrt. În condiţiile cînd dupr1 prim~l
război mondial fascismul a acaparat
puterea politici\ într-o seric de ţări din
Europa, forţele democratice din România
în frunte cu com11ni7tii, s-au ridicat, de
la început, la luptrt împotriva acestuia,
au clczvrtluit politica agresivă pr01no\·atrt
de statele fasciste. lin tahcl-grafic, pre-
cum ~i numeroase documente, rdev;"'t insta-
urarea la putere a fascismului în Ungaria
5
Pan o ur i ilns lrîn<l aspecte a le lupte i p opo ru lu i rom ân impo t ri ·1a j)e ri colului
Ji bC' rt ăţ ii ~i i nt eg rităţii
te ritoria le a ţării, 19.3] - 1940.
(1920), Itali a ( 1922), Bulgari a ( 1923),
I'or bgalia ( 19 26), iar în deceniul al p atru-
lea în Germ an ia ~ i Spania .
P c plan ex tern, în cadrul general a l
relatiilor intcrn a tionalc, Româ ni a, m em-
hr;'t .fondatoare a' Li gii Naţ iunilor, a pa r-
ticiµ at ac ti v ş i ~-a pro nun ţa t in fa voarea
poli t icii de secu rit a te col ec ti vă, a milit at
pent ru colal·orarea cu toa te sta tele pc
b aza re. pec t~iri i p rincipiilor <lrep t ului in-
t e rn aţ i ona l , al securită ţ ii ş i ind e p e nd enţ e i ,
îm po tri \' a politicii rc\·an şarde a st a telor
fasc iste si re\·izioni ste. Iat ă, cu titlu de
exemplu '. cî teva d in mă rturiile docum en-
tare expuse care ilu st rcazi.1 ini ţ i a ti vc:l c
R om âniC'i în acest ~en s: Conn nti a <le
ali a n tă ddcn;,i,:;l rom f1n o- ceh o~lo v acrt
(1921); Con\' ·n ţi a de alianţă rom â no-
iu goslavii ( I Q2 I); P ro toc'olul el e· la MoscoYa
de pun ere în aplica re a P ac tnlui Bri and-
1\ ellog (1929); C onv e n ţia de la L ondra
privi nr! dd inin.:a agresorului ( 1933);
Pactul 1Jalcanic ( 1966 ) ; Proiectul de
protocol cu pri vire la r ealizarea unui
trata t de neag resiun e şi a s i s t e n ţ[t mutu a l ă
între R oin ânia ş i U .R. S.S. (1936) ş.a .
(j
fa ~c ist, p e n t ru apă rarea
D eclansarea crizei economice mondialP
în 1929 a' a n1t grave rep ercusiuni asupra
d ezv olt ă rii R om â niei, asupra ni\·clului
de trai al m aselor popu bre. În aceste
împrejură ri s-a intens ificat st a rea de
ncmultumir a m aselor, au loc numeroase -
act iuni re\·olution are.
Prima m arc' b:Hă lie d e clasrt d in anii
crizei economice a fo t greva m inerilor
de la Lupeni clin 5-- 6 a ugust l 929. Acţ iu­
nile r eY olu ţ i o n a re au culmin a t cu luptele
ceferi) tilor ş i p etroli ş tilo r din ianuarie-
fcb ru arie 1933.
În cond itiile recrud escen tei activită tii
organizaţiil~r fasc is te d in in'terior , clint~·c
care Garda el e fi er - organi zati c t crorisfa
aservită Germ ani ci nazi te se 'd e taşa prin
cruzimea fi"irădelegil or sale, clasa rnun -
citoare, în frunt e cu p artidul comun ist,
masele largi populare ş i un ele cercuri
ale: hurgh eziei a u spus un N U hot ărît as-
censiunii fascismului pre putere. Într-o
form i grafi c ă .d eoschit ă, rînd p e rînd, se
d erul e ază prin faţa vizita torului extra e
din articole. ş i declaraţi i d e a titudine
antifasci tă , documente programatice şi
grafi că militantă care, laolaltă , ofe ră o
imagin e integratoare ş i v eridi că a tu-
multului luptei antifascist e a poporului
român. P artidul Comuni t R omâ n era
centrul catalizator ş i unificator al tuturor
forţ elor revolu ţi on are, democra tice, pa-
triotice în lup ta împotriva pericolului
fa scismului ş i războ iului , pentru apă rar C'a
democratiei, a li bertă tii şi integrită tii
teritoriale a ţării . Din ~nsambJul mun~ii
politice' şi organizatorice desfăşura te în
acei ani de P .C. R. se desprinde prin profun-
zimea analizei Plenara C.C. al P .C.R. din
febru arie 1935 si cea din iulie 1936, care
a u analizat pe iarg activit atea partidului ,
situa ţi a politică internă .
Actionînd în con cor dant ă cu impera-
tive!~ vre mii , P artidul Co~unist R omâ n
ob ţin e importante succese pe linia F ron-
tului · nic Muncitoresc, a reali ză rii unui
larg F ront popular antifasc ist în Româ nia._
E le sînt amplu prezent ate prin nume-
roase documente şi fotografii. N otăm
dintre acestea pe cele rare con se mneaz~•
realizarea Acordului de F ront popul ar
de la Ţe bea ci n decembrie 1935, \"ictoria
fo r ţelo r democratice în alf'gerile parl a-
Panouri re fl ec tind a c tivitatea Partidu lu i Comun ist Român pe ntru pregitt irea in s ur ec ţ i e i armate.
mentare parţi a le din febru arie 1936 din
judet ele Hunedoara ş i M eh edinţ i, orga-
niza; ea ş i d esfăs urarea demonstra tiilor
antif;sciste din 3 i mai 1936 în Buc.: u'reşti
si alte locali tă ti din ta r ă etc .
' Tot pe linia 'luptei 'împotri\·a fascismu-
lui si războ i u lui se înscriu si num eroasele
acti~ni de solidarita te mili tant{t cu lupta
an ti fasc i stă a popoarelor. Sub acest
aspect o serie de docum ente şi fo tografii
revela torii p rezint ă solid aritatea forţelor
dem ocra tice, antifasciste din R omâ nia
cu victimele terorii naziste în Germani a,
cu lupta poporului austri ac, a p oporului
abisinian, a Spaniei republicane.
Accentuarea politicii expansioniste ~
Germ aniei hitleriste în sud-estul E uropei
după Con ferin ţa de la Miinchen, cotropir_ea
Cehoslovaciei, care a împin s trupele h it-
leriste pîn ă la grani ţa R omâ_niei, au creat
un pericol direc t pentru md epe n<len ţa
ş i integrita tea teritori ală a ţi:i rii noastre.
Starea de spirit antifasci stă a m aselor
a cunosc ut în aceste împrejurări o puter-
nic;l m anifestare în timpul marilor <lemon-
strat ii de la l m ai 1939, care au a,·ut loc
.
în B ucuresti si ' în alte centri'! ale t ă rii. .
7
Panou monum ental consacrat in s urecţ i ei n aţ i o na l e armate a ntifasciste ş i antiimperi a liste din a ugust 194 4
Docum entele, fotog rafiile, portretele prin-
cipalilor organi zatori ai d em on s traţi e i
an ti fa ciste de la l m ai 1939, pun în lumi-
n ă caracterul lor combativ, hot ă rîre a
clasei muncitoare, a oamenilor muncii,
a tuturor fortelor democratice de a se
opun e fascism~lui şi politicii de război ,
de a lupta pentru ca uza libertăţi i ş i d.cmo-
cratiei, a independentei si integrită tii
Ro~â ni ei . ' ' ' tă a Germaniei hitleriste, a avut loc insta-
Actiunile revolutionare ale m aselor nu
au p~tut în să stă~ili agresiunea asupra
fruntariilor R omâniei. Concilierile, ceda-
rea în faţa hitlerismului , lipsa de fermitate
şi unitate a statelor europene ş i a altor
state împotriva politicii agresive a Ger-
maniei hitleri ste si, în ultima in s t a ntă,
pactizarea şi aif-anţ a unora cu HitÎer
au p ermis R eichului nazist să dezlănţui e
războiul ş i să c u cerea scă rînd pe rînd un
m are num ă r de state europene. În aceste
împr ejurări grave Rom ânia s-a gă it
total izolată pe plan intern aţ i on al, ceea ce
a u şur at ciuntirea ei teritorial ă . La 30
august 1940, aşa cum r ez ult ă din docu-
m entele expuse, Germania hit leris tă şi
Italia fasc i s t ă an impus R omâniei dictatul
fascist de la Viena, prin care partea <le
nord a Transilvaniei a fost smul să din
8
trupul ţării. Materialele expuse oglindesc
protestul P .C.R. , al diferitelor personali-
tăţ i şi cercuri politice din acel timp,
marile demon tratii care au avut loc îm-
potriva odiosului' dictat. Alte materiale
prez intă cri mele săvîrşite de horth yşti
în teritoriul ocupat prin dictatul de la
Viena.
În septembrie 1940, sub presiunea direc-
urarea dictaturii militaro-fascist e şi apoi
pătrunderea trupelor germane în ţară.
La 22 iunie 1941 , dictatura an ton esc i ană
a împins R omânia în ră zboiul hitlerist
împotriva Un iunii - Sovietice. În aceste
împrejură ri Partidul Comunist R omâ n
s-a ridicat cu h otă rîre împotriva războ­
iului hitlerist, a organizat lupta maselor
populare pentru răst urnare a guvernului
antonescian ş i ală turarea României coa-
liţiei antihitleriste. În Platforma-program
din 6 septembrie 1941 , e xpusă în ex po-
zitie, Partidul Comunist Român a adre-
sa't întregului popor ch em area de a se
ridica la luptă pentru : încetarea rr1zboiului
împotriva Uniunii Sovietice, alungarea co-
tropitorilor hitleri ş ti din ţară, r ecucerirea
libertătii si independentei nationale a
R om ân'iei, ~ăsturnarea di~ta turii ' antones-
Panou preze ntind t e ma „ Partidu l Com u nist Homân -
cicne, formarea unui guvern din reprezen-
tanţii tuturor forţ elor patriotice, elibera-
rea părţii de nord a Transilvaniei. Nume-
roasele docum ente expuse ilu strează am-
ploarea miscării de re zistentă antifas-
cistă în Ro'mânia: intensifica~ea actiuni-
lor greviste ale clasei muncitoare; ' acţi­
unile de sabotare a ma şinii de război
hitlerist e; împotrivirea ţărănimii faţă de
rechiziţii şi încorporări; intensificarea
stării de spirit antihitleriste în armată;
poziţia antihitleristă pe care s-au situat
numeroase personalităţi ale vieţii poli-
tice, culturale şi ştiinţifice din ţara
noastră.
Un puternic impuls a dat rezi s tenţei
antifasciste constituirea în 1943 a Fron-
tului Patriotic Antihitlerist, care reunea
Partidul Comunist, Frontul Plugarilor,
Uniunea Patrioţilor, Madosz-ul, Partidul
Socialist Ţărăn esc, organizaţii locale ale
Partidului Social-Democrat.
În lupta p entru răsturn area dictaturii
antonesciene, pentru ieşirea României
din războiul împotriva Naţiunilor Unite
si trecerea la dezvolia.r-ea democratică
Şi socialistă-a~ţării un loc deosebit îl are
realizarea în a doua jumătate a lunii
forţa politi că c ond u cătoare a întreg ii so c i e tăţi "
aprilie 1944 , între Partidul Comunist
Român şi Partidul Social-Democrat, a
Frontului Unic Muncitoresc. Frontul Unic
Muncitoresc a constituit coloana verte-
brală a tuturor forţelor social-politice
hotă rîte să lupte p entru eliberarea ţă.rii.
În expoziţi e acest moment este viu reliefat
prin expunerea Manifestului Frontului
Unic l\'Iunci toresc, publicat Ia 1 mai 1944,
prin alte manifeste şi articole de presă care
relatau despre constituirea comitete-
lor de Front Unic în marile întreprinderi
din Bucureşti şi celelalte centre ale ţ:'irii.
Una dintre cele mai de seam ă m ăsuri
iniţiate de P.C.R. în vederea asigurării
succesului luptei forţ elor patriotice şi
antifasciste a fost organizarea formaţiu­
nilor de lupt ă patriotice, alcătuit e în cca
mai mare parte din muncitori hotărîţi să
lupte pînă la capă t împotriva fascismului.
Documentele expuse subliniaz ă activitatea
desf;i.şurată de comunişti pentru crearea
lor, regiunile şi întreprinderile unde aces-
tea s-au constituit şi acţionat. În continu-
are, un bogat material docum entar relie-
fează activitatea P .C: R. în-rîndurile arma-
tei, acţiumîe - grupurilor de partizani,
precum ş i poziţia partidelor politice bur-
:'l later ia le redi nd lu c rările Cong resului a l XI-iea a l P .C.R.
1\'a ţional e a P .C. R . d in dece mbrie 1977.
b
oh cze fat. :J. d(' <li ctatura m ili taro-fa c i s t ă
s i război u l hitleri ..; t.
' La 20 iuni e IQ4 -'!, du pă o înd e lun ga tă
peri oadi't el e t aton ă ri ş i p e rtractări, lide-
rii principale Ier partid<" politice h urgheze-
Partielul _' at ional T:idnesr si P a rtid ul
::\ aţ i on a l Li be ral - ~u accepta't înch eierea
unui aco rJ cu Par t id ul Comunis t R om i n
. i P artirlnl Social Democ ra t, const itu ind
·Rlocul 1\ational Dem ocra t ic.
În con d.iţi ilP in t0nsifi d rii luptei for-
ţel or pat ri ot irc, a ş u brezirii po ziţiilor d ic-
ta turii an tonesc iene ş i folosind cu price-
pere co njunrtura int e rn aţ ion al ă favora-
b ilă, P arti du l Comuni st Român , în cola-
borare cu cr:!lela:ltP forţe patriotice, a n ti-
hitleri ste, a trecut la înf:J.ptuirea revo-
lu ţi ei el e eliberare soc ial;'t şi n at ionalr1 ,
;rnt i fa sc i s tă ş i antiimpe riali s tă din a ugust
1944
l.in m onumental panou, ce dom in ă
întreaga ex poz iţ i e, înf2. ti şează prin expo-
natele sale d esfăs urare a insurectiei v ic-
torioase de la 23 august 1944 '. H rtrti ,
fotografii, docum ente, grafice, s teag u~i,
10
din noiembrie 197 4 şi a le Co nf erinţ e i
arm e alhe si d e foc ilu s tr ea ză cu d e oseb i tă
forţf1 de c~!1\· ing~re loc ul şi rolul acest ui
i mportan l'\·enim en t în is tori a poporu-
l ui rom â n. s(' afE't ex pu s ş i prim ul num [tr
legal al zia rului „ R om:îni a li her[t" , ap ă ­
ru t la 24 a ugu. t, care con ţin e D e cl ar aţ i a
C. C. al P .C. R „ D •x lar aţ i a gu vernu lui ş i Pro-
clama\ ia regal ă . Sînt, de asem enea, pre-
zentate clircc ti\·a op e rati\·ă nr. I ş i alte
crdin e mi ~c de :\farele Stat Maj or , ordi-
nele Com andam entului militar al Capitalei
~ i ale altor com andament e mi li t are din
t~ră , apelul Comand am entulu i formaţ iu­
nilor de l upt ă pa trioti ce, fot ogr afii pri-
, ·ind ac ţiun il e în treprin e ele formaţi unile
de lu p tă p atriotice ş i ele căt re arm a t ă,
docum ente refer itoare la nimicirea prin-
cipalelor centre de rpz i s t c nţ ă hi tleri t ă
în zona Capitalei ş i a împrejurim ilor sale,
în Valea Praho\·ei, în Dobrogea şi în alte
regiuni ale ţ {irii, portret le şi unele obiecte
personale ale unor eroi care ş i-au jertfit
vi aţa în luptele din t impul in s u recţ ie i.
Ş i tot aici se găseş te exp us un bogat m at e-
rial docum entar care me n ţ ion ează ecoul
 internaţional al evenimentelor petrecute
în august 1944 în ţara noastrrt.
În continuare, un spaţiu larg este afec-
tat participării României la lupta împo-
tri\·a Germanici hitleriste. O hartr1 de
mari dimensiuni, fotografii şi documente
rcflectr1 contribuţia armatei române, ală­
turi de armata so\'ietică, pentru elibera-
rea pr1rţii de nord a Transil\'anici, iar
după eliberarea întregului teritoriu naţio­
nal, la 25 octombrie 1944, pentru elibe-
rarea C ngarici, Cehoslo\'acici şi Austriei,
pînr1 la \'ictoria finalr1 asupra Germanici
hitleriste.
Bogat prezcntatr1 în expoziţie este, de
asemenea, lupta maselor populare, în
frunte cu P.C.H.. , pentru democratizarea
vieţii social-politice şi instaurarea puterii
revoluţionar-democratice, pentru rnnso-
lidarca independenţei şi sm·cranităţii na-
ţionale a României. În acest scop sînt
expuse fotografii şi documente pri\"ind
însemnr1 tatca instaurării la 6 martie 1945
a gu\·crnului rc\·oluţionar-democratic con-
dus de eminentul om de stat şi patriot
dr. Petru Groza, legiferarea şi înfr1ptuirca
reformei agrare, Conferinţa ::\ aţionalr1 a
P.C.R. din octombrie 1945, lupta forţelor
democratice pentru zdrobirea reacţiunii
şi cîştigarca \·ictoriei în alegerile parla-
mentare din noiembrie 1946, refacerea
şi reconstrucţia ţării, acti\·itatca delega-
ţiei României la Conferinţa de pace şi
semnarea Tratatului de pace de la Paris
în februarie 1947, cucerirea întregii
puteri politice de d"ttre clasa muncitoan·
împrcunr1 cu aliaţii sr1i la 30 decembrie
1947 ş.a.
OJată cu proclamarea Rcpul>licii,
România a intrat într-o nouri ·ctapr1 a
dez\"oltării sale. Cucerirea întregii puteri
politice de âtre clasa muncitoare în
aliantrt cu tr1rrrnimca si celelalte categorii
de a'amcni' ai munc'ii si instaurarea
regimului de democraţie p~pularr1 a mar-
cat trecerea la înfăptuirea sarcinilor re\'O-
luţici socialiste. Documentele şi fotogra-
fiile expuse ilustrcazr1 făurirea partidului
unic al clasei muncitoare, în februarie
1948, :nr1surile întreprinse în vederea con-
solidruii regimului de democraţie popularr1,
naţionalizarea în iunie 1948 a principalelor
mijloace de producţie, trecerea la organi-
zarea pe baze socialiste a agriculturii etc.
l\Trtsurile politice şi economice adop-
tate au creat condiţii pentru trecerea la
organizarea şi conducerea planificatr1
a economici, pcn tru construirea bazei
tehnico-materiale a socialismului. Efor-
turile depuse de poporul român pc aceas-
tr1 calc sînt, ele asemenea, amplu prezen-
tate în expoziţie. Astfel, se gr1scsc expuse
documentele Plenarelor C.C. al P.C.R. clin
o~tombrie şi deccm bric 1950 şi pri-
\' I re la adoptarea planului decenal de
electrificare a ţ{1rii (1951-1960) si a
primului plan cincinal ( 1951-1955) ,'Di-
rccti\'cle pentru cel de-al doilea plan cin-
cinal de dez\·oltare a economici nationalc
(1956--1960), de făurire a unei cc~nomii
socialiste unitare, de continuare a indus-
trializării şi a transformrnii socialiste
a agriculturii, precum si Dirccti\·ele cu
privire la planul de dez\·a'ltarc a economici
naţionale pe anii 1960-- 1965, al dtrui
principal scop îl constituia dezvoltarea
hazei tehnico-materiale a socialismului,
încheierea procesului de frt urire a relatiilor
de producţie socialiste pc întreaga 'eco-
nomie. Acest tablou este întregit prin
prezentarea unor date statistice, sub
formă de grafice, precum şi a unor foto-
grafii care înfrttiscazr1 cele mai de scamă
rcalizr1ri obţinu't~ de poporul nostru în
opera de industrializare a ţării în accas-
Et perioadr1 istoricr1.
În continuare expoziţia înfrtţişcază prin
intermediul imaginilor fotografice, docu-
mentelor. textelor, tabelelor statistice,
d1rţilor şi a altor mijloace muzeografice,
perioada anilor 1965-1979, care prin
realidtrilc înfr1ptuite s-a dovedit a fi
cca mai frrtilr1 din întreaga noastrr1 istoric.
Primele panouri prezin tr1 aportul deci-
si\· al to\'arăsului N icolac Ceausescu
la clahorarca documentelor de însc;nnr1-
tate istoricft ale Congreselor IX, X, XI
ale P.C.R. si ale Confcrintelor Nationalc
din deccmh~ie 1967, iulie '1972 si decem-
liric 1977. Prin obiectivele şi sar~inilc sta-
lJilite în consolidarea hazei tehnico-mate-
riale a socialismului si ffturirca socictătii
socialiste multilateral dezvoltate, aceste
documente au determinat un dinamism
ff1ră precedent în toate domeniile \'ieţii
economice, politice şi sociale.
Materialele reflectă cresterea rolului
Partidului Comunist Rom'ân, contribu-
11
R e fl ectarea temei „Dezvoltarea Rom â niei în an ii 1965 - 1979, p erioada cca m a i fe rti l ă în rea li ză ri d in
întreaga n oastră istoric".
h a re m a rcab il ă a tovarăsului N ico lae
Ceau şesc u , sec retar gen er~ l a l p a rtidu-
lui , la rezolvarea unor problem e t eore-
t ice ş i practi ce a le co n s tru cţ i e i oc iafo -
mului , la îmbogăţ irea tezauru lui t eori ei
ş i practicii r<:' \·olu ţionare a m arx i m-leni-
ni smului .
Im agini semnifi ca ti ve , puse în ev iden-
ţă şi de grafi ca d eosebită, read uc în faţa
v izitatorilor a pecte de la Congresul
al X I -lea al P. C. R , din n oiemb rie 1974,
care a aprobat m ă reţ ul Program de fă urire
a oc i e t ă ti i ociali te m ultil a t e ral dezvol-
ta te şi d ~ în ain tare a R omâniei spre co-
muni sm, precum ş i Proiectul de n orme ale
muncii si vietii comuni sti lor, ale eticii si
echită tii' soci'ali ste . ' '
Un ;rnm ăr de 35 de panouri reliefează
m arile r eal izări obţ inut e de poporul româ n
pe plan economic, soc ial ş i cultural, rod al
politicii P.C.R. de ind ustrializare soc i a l istă
a ţăr ii - baza s i g ură a progresului şi ridi-
că rii nivelului de trai material ş i spiritual ,
al afirm ă rii natiun ii rom â ne în rîndul
n aţiunilor lib ere' şi egale.
Documentele, fotografiile şi celelalt e
m a teri ale ilustrative reflec tă politica
P. C. R. de industrializare soc iali s tă în
conditiil revolu ti ei tehnico-s tiintifice
conte~porane, dez~oltarea ramt{rilo~ pri-
oritare h o t ă rît oare pentru modernizarea
12
întregii economii n aţ ion al e, d e c reş tere
a efi c i enţ e i economice, d e p e rf ec ţionare
a întregulu i m ecanism economico-fin an-
ciar, succes le remarcabi le dobîndite în
dezvolta rea industriei, constructiilor,
tra_nsporturilor şi agriculturii. '
Intr-un timp rela tiv scurt , industria a
devenit ramu ra condud toare a economiei
naţional e, cu pond erea principală în creş­
t erea venitului n aţ i on al - 57,9 % .
Dimensiunile atinse de industria ro-
m â n ească în aceşt i ani ( 1965- 1979)
sînt redate de o h artă pe care sînt
m a rcat e principalele capac it ăţ i indus-
triale puse în fun cţ iun e - num ai în ulti-
mii 8 ani - 3200 - în cele 39 de judet e
şi municipiul Buc ureş ti. '
Industria ţării reali zează în prezent o
produ cţ i e de 42 de ori mai mare faţă de
1938, cu un ritm m ediu anual de creş­
tere de J 2 % - unul din cele mai înalte
ritmuri înregistrate p e pl an mondial.
Fotografii , alb-n egru sau color - au-
tentice m ă rturii contempora ne - înfă­
ti sează m arile obiect ive industriale con-
st~uite în această perioadă înnoitoare a
economiei noas tre, sau cele ce-au fost
dotate c u noi ca pacităţ i de produc ţi e .
Din rîndul acestora , m e ntion ăm : Hidro-
centrala Portile de Fier ( t ermocentrala
de la Işa lniţ'a, jud. Dolj, Întreprinderea
minieră Paroşcni din Vulcan, jud. Hundc-
doara, Combinatele siderurgice din Galaţi
şi Tîrgovişte, Laminorul de sîrmă de la
Combinatul siderurgic Hunedoara, Czina
de alumină din Tulcea, Întreprinderea
de avioane şi cea de maşini grele din
Bucureşti, Combinatele petrochimice din
Rîmnicu Vîlcea şi Piteşti, Combinatul de
îngrăşăminte chimice Tîrgu Mureş, Czi-
na de medicamente din Capitalri, L'zina de
de fibre sintetice „Terom" din Iaşi,
Instalatia de distilare atmosferică Midia-
Năvod~ri, Intreprinderea de materiale
prefabricate din Bucureşti, Fabrica de
ciment din Fieni, Fabrica de mobilă din
Arad, Filaturile de bumbac din Slo-
bozia şi Zalău, Întreprinderile de con-
fecţii din Focşani şi Scorniceşti, Fabrica
de conserve de peşte din Sulina, Fabrica
de produse lactate din Miercurea Ciuc,
Aeroportul internaţional Bucureşti- Oto-
peni, noul bazin portuar Constanţa, dru-
mul naţional Transfăgărăşan.
Progresele unaşe înregistrate în dez-
voltarea bazei tehnico-materiale a soci-
alismului sînt evidentiate si de textele
sintetizatoare care me~ţione~ză faptul că
în prezent producţia de energie electrică
a anului 1950 se realizează în numai
12 zile; de tractoare în numai 19 zile;
de ciment în 28 de zile ; de mobilă în
2 zile; de ţesături în numai 65 de zile,
iar de încălţăminte în numai 40 de zî1e.
Creaţiile de vîrf ale tehnicii româneşti
sînt redate într-un tabel, prin fotografii
şi machete. În rîndul acestora consemnăm:
tractorul de 360 C.P .. excavatorul cu cupă
de 8--10 mc, locomotiva Diesel electrică
de 4000 C.P., platforma de foraj marin
„Gloria".
Sin t prezentate succesele obtinute
în dezvoltarea unt:i agriculturi inte~sive,
moderne şi de înaltă productivitate.
Transformarea socialistr1 a agriculturii,
extinderea şi perfecţionarea bazei tehnico-
rnateriale a acestei ramuri, în condiţiile fa-
vorabile create de industrializarea prii,
modernizarea sa prin mecanizarea lucrări­
lor agricole, mărirea suprafeţelor irigate şi
a cantităţilor de îngrăşăminte chimice, au
determinat sporirea producţiei agricole
totale, vegetale şi animale. Astfel, grafi-
cele, tabelele statistice marchează <lina-
micele întregistrftri la producţia agricolă
globalrt care a crescut de 3, 5 ori faţă de
1938, a producţiei cerealiere, legumicole,
pomicole, viticole şi animaliere precum
si a înzestrării tehnict>.
' Un grupaj de fotografii prezintă meca-
nizarea şi modernizarea lucrărilor în
agricultură şi zootehnie. Procesul de me-
canizare a lucrărilor agricole este expri-
mat şi de scăderea ponderii populaţiei
ocupate în agricultură de la 76.4% cit
reprezenta în 1938, la 32,5% în 1978.
Măreţele realizări dobîndite în econo-
mie au permis transformarea ţării noastre,
într-o perioadă istorică scurtă, dintr-o
ţară cu un pronunţat caracter agrar, cu
o industrie slab dezvoltată şi o agricul-
tură înapoiată într-un stat industrial-
agrar, cu o industrie modernă în plin
proces de dezvoltare şi cu o agricultură
socialistă în plin proces de modernizare.
În expoziţie este prezentată creşterea
bunăstării materiale şi spirituale a tuturor
oamenilor muncii de la oraşe şi sate -
ţelul suprem al politicii partidului. O
suită de documente subliniază măsurile
adoptate pentru aplicarea Programelor
de creştere a nivelului de trai în perioada
1976-1980 şi de reducere a duratei srtp-
tămînii de lucru începînd cu I ianuarie
1978 - la 46 de ore, şi decretele pentru
majorarea pensiilor ţăranilor coopec-at-ori,
a alocaţiei de stat pentru copii şi a aju-
toarelor cc se acordă mamelor cu mai
mulţi copii. Creşterea bunăstării materiale
este oglindită în mod elocvent de ascen-
denţa principalilor indicatori - venitul
naţional şi retribuţia reală. Astfel, venitul
national a fost de 13 ori mai mare în anul
I 978 faţă de 1938 şi de 10 ori faţă de cel
din 1950, iar retributia medie nominală
netă a personalului' muncitor a ajuns
odatr1 cu a II-a etapă de majorare ce
a intrat în vigoare de la 1 august a.c. la
2238 lei, faţri de l 028 lei cit era în 1965.
Fotografiile ilustrează concretizarea
creşterii bunăst:'trii materiale în: sporirea
fondului de locuintc, imhunătătirea con-
ditiilor de muncă 'si de viatrt, 'mai buna
aprovizionare şi &servire ~ populaţiei,
ocrotirea sfort tr1 ţii, îngrijirea copiilor şi
crearea unor condiţii minunate pentru
petrecerea timpului liber şi de odihnr1 în
mod cît mai plăcut.
13
 Fn spaţiu însemnat este af_ectat î~frtp­
tuirii ,·astului program de s1stc11_1~t1zare
urbanii si rurală, unul din cele mai impor-
tante ohiecti\'e ale edificării socictrlţii
socialiste multilateral dezvoltate'. :'.\ume-
roase sînt centrele orasclor ce au cunoscut
transformări spectacu'loase în aceşti ani
ai edificiirii socialismului pe piimîntul
H.omâniei. Fotografiile le reprezintii pe
cele din Tg. :1\lureş, De\'a, Alba Iulia,
Focsani, cartierele Drumul Taberei, Pan-
tcli~on si Colentina din Bucureşti etc.
La acest~a adăug;'1m şi sistematizarea
rurală -- comunele Scorniceşti, iudeţul
Olt, ~ehoiu, judeţul Buzău şi Sîntana
din judeţul Arad.
Un amplu grupaj de documente înfă­
tiseairl preocuparea partidului şi statului
~~stru pentru dezvoltarea În\';"1ţ;imîntului,
ştiinţei, culturii şi activitiiţii cultural-
artistice de masrl - factori esenţiali pen-
tru creşterea gradului de civilizaţie a
societăţii noastre, pentru dezvoltarea ac-
celerată a întregii vieţi economico-sociale.
ln acest conte-..:t mcntionăm documentele
referitoare la: dez\·oltarea şi perfecţiona­
rea În\'ăţ{lmÎntului în strînsă concordanţ{1
cu cerinţele \'ietii economice si social-
culturale, realiza~ea unei strîns~ lcgiHuri
între în ,.;t t:unîn t, cercetare si product ie ;
sarcinile c~ stau în fata stiintei român~'sti
dcwnit{l o principalr1' f~rţ;l' de prodt;c-
tÎP, chematr1 să contribuie la rezoh·area
~riler prol)leme ridicate de producţie;
intensificarea acti\'iUtii culturale si artis-
tice de masrt în lumi1;a Congresul~i e<lu-
caţiei politice şi al culturii sociali~.tc din
iunie 1976 şi a Sintezei programului de
măsuri pentru aplicarea mr1surilor adop-
tate de Congresul al XI-lca şi de Congresul
educaţiei politice şi al culturii socialiste.
Cultura a de\'enit în anii socialismului
un bun al întregului popor şi cunoaşte o
dez\'oltare fr1rrt precedent. Fotografiile,
montajele, tabelele statistice pun în lumi-
nă creatiile artistice remarcabile ca si suc-
cesele î;uegistratc în extinderea si n;oder-
nizarea mijloacelor mass-media'. În ca-
drul acti\'itr1tii cultural-artistice de masi't
o tratare deo'seliitr1 este acordatii ilustrării
Festivalului national „Cîntarca Homâ-
niei" organizat din iniţiati,·a to\'ariişului
Nicolae Ceausescu si care de curînd si-a
încheiat a II-~ editie, fiind un festi\'ai al
14
muncii şi creaţiei ce a demonstrat din plin
geniul creator al poporului român, sensi-
bilitatea sa artistid şi dragostea pentru
frumos.
Imaginile urmi'1 toare reliefează per-
manenta preocupare a secretarului ge-
neral al partidului, to\'arăşul Nicolae
Ceauşescu, ales întîiul preşedinte al
l{epublicii Socialiste Homânia la 28
martie 1974, pentru adîncirea continuă
a democraţiei socialiste, perfecţionarea
cadrului organizatoric care asiguri'l par-
ticiparea nemijlocită a clasei muncitoare
la elaborarea şi adoptarea deciziilor pri-
,·itoare la dez\'oltarea economico-sociali't
a Urii, la conducerea societi'1tii. Suita
de' fotografii înfăţişeazi't dial~gul per-
manent purtat de tovar{1şul ~ icolae
Ceausescu împreun{1 cu to\'ari'tsa Elena
Ceau~escu, cu toti oamenii mundi români
maghiari, germa'ni şi de alte naţi~naliti'1ţi'.
Participarea directă a to\'arăşului ~icolae
Ceauşescu la congresele şi conferinţele
organizaţiilor de masii şi obşteşti, consti-
tuie o do\·ad;-'1 cloc,·enti't a constantei pre-
ocupări a partidului, a secretarului s{1u
general. pentru instituţionalizarea unor
forme noi, superioare ale democratici
socialiste. '
L'n spaţiu important este con~a­
crat prezent:trii politicii internationale a
H.. S. Homânia care situeazi'1 î~ centrul
acti,·itătii sale dez\'oltarea rclatiilor de
prieteni~ cu toate statele socialiste. Gru-
pajul de fotografii prezinti't aspecte de
la ultimele întîlniri an1te de preşedin­
tele ti'trii noastre cu conduci'ttorii statelor
soctaiiste. Cn alt grupaj de imagini scoate
în evidenţii amplificarea relaţiilor cu ţ{trile
în curs de dezvoltare si nealiniate cu
toate statele indiferent de orînduire~ lor
socialrt --- dar care respectr1 binecunoscu-
tele principii ale politicii noastre externe.
Cn fotomontaj reliefează faptul d întîl-
nirile a \'U te de preşedintele 1\ icolae
Ceauşescu, com·orbirile purtate cu acest
prilej s-au concretizat prin semnarea a
numeroase documente oficiale --- tratate
de prietenie şi cooperare, declaraţii so-
lemne, comunicate comune, acorduri
economice pe termen lung, reciproc
a\'antajoase.
ljn alt grupaj de documente reflectă
principalele iniţiati\'e şi propuneri ale
României la O.N.lT. şi alte forumuri
internaţionale privitoare la democra-
tizarea relaţiilor inl-ertraţionalc, dezar-
marea nucleară, instaurarea unei rioi or-
dini economice şi politice internaţionale.
Numeroase imagini fotografice înfr1-
ţişează amploarea fără precedent a relatii-
lor internaţionale ale P.C.R. cu partid~le
comuniste şi muncitoreşti, cu partidele
socialiste şi social-rlemocrate, cu toate
forţele progresiste şi antiimperialiste.
Pc o hartă de mari dimensiuni sînt
marcate capitalele statelor vizitate de
preşedintele Nicolae Ceausescu în anii
196~- 1979, şi evoluţia r~laţiilor diplo-
matice, consulare şi economice - în pe-
rioada 1947-1979.
Sînt prezentate operele tovarăşului
Nicolae Ceauşescu, lucrările consacrate
vieţii şi activităţii preşedintelui Republicii
Socialiste România apărute peste hotare.
1n_ î!1cheierea expoziţiei este înfăţişată
participarea activrt a oamenilor muncii, a
întregului popor la dezbaterea proiec-
telor Programelor de directivă privitoare
la dezvoltarea economico-socială a Româ-
niei în cincinalul 1981- 1985 şi orien-
tările de perspectivă pînă în 1990, de
cercetare ş tiin ţificrt şi dezvoltarea tehnolo-
ogică şi de cercetare şi dezvoltare în do-
meniul energiei în perioada 1981- 1990
şi direcţiile principale pînă în anul 2000,
ce au fost supuse aprobării celui de-al
XII-iea Congres al P.C.R.
l\OTĂ
• Di.n colectivul care a participat la realizarea
acestei expoziţii au făcut parte: Elisabeta Simion,
Lya Beniamin, Herbert Rabinovici, Constantin
Pîrvulescu, Aurelian Teodorescu, Constantin Safta,
Elisabeta Ioniţă, Constantin Drăguşin, Elena Istră­
ţescu, Maria Trachc, Gclcu l\laxutovici si Adrian
Popov ici. · nian Communist Party with thc vicw of improving
SUllM.ARY
The jubilee exhibition „35 years from Homania's
libcration from the fascist domination", opencd
by the. Museum ol History of the Homanian Com-
munist Party and of the revolutionary and demo-
cratic movement in Homania, as well as by thc
History l\luseum of the S. R. of Homania, rccon-
stitutes in its first part by means of a rich docu-
mentary material, cxhihited in a modern museo-
graphic vision, the heroic way covcrcd by the Ho-
manian people headcd by thc H. C. Party in its
struggle against fascism, war and against Anto-
nescu's dictatorship, as well as for thc dcfence of
democracy, of thc country's liherty an<l tcrrito-
rial intcgrity.
The August 19H rcvolution of social and natio-
nal liheration, antifascist and antiimperialist, a
culmination of the Romanian reopl~'s century-old
struggle occupies an 'important place within thc
cxhibition. The numerous exhibited documents
and photographs, private objccts, side or fire arms.
conclusively undcrline the place and the role of
this important moment of our national history.
The exhibition also shows documents which de-
monstrate the strong international echo of thc
August 19H events in Remania and offcr a veri-
dica! and unitary image of România's contribu-
tion to the defeat of the Hitlerite Germany, as
well as of thc struggle of the masses of the people
led by the Romanian Communist Party aiming
at setting up the revolutionary and democratic
power, at implementing the tasks of the socialist
revolution and at consolidating the national inde-
pendence and sovereignty of the country.
The second part of the exhibition presents the
1965- 1979 period - the most fruitful one in ou r
whole history - with the help of black and
white or coloured images, documents, books, texts,
statistics tables, models and other museographic
means.
Emphasis is. laid on the policy of the Romanian
Communist Party ol conso!idating thc technical
and material resources of socialism - stage inau-
gurated by the JX-th Congress of the Party held
in july 1965, - as wcll as of huilding up the many-
sidedly de·1eloped socialist society and of Homa-
nia's passage to communism beginning with the
1971- 1975 fi-1e-year plan. Notcworthy arc the
successcs registered in the policy of the country's
socialist industrialization according to which in-
dustry becomcs the kading branch of national
economy (whosc output is ~2 -~m~rger than
that of 1938); in the achicvcment of an intensive,
modern and highly productive agriculture (J,5
times more dcvelopcd today than in 19.18); in
the rise of thc material and spiritual !iving stan-
clards ol the whole working peopi<'.
Strcss is also laid on the policy of the Roma-
the democratic organization - sctting up of new
bodics - which should cnsurc thc participation
of the wholc people in thc drawing up and adop-
tion of thc decisions rrlerring to the domestic and
forci~n policy ol our Party and State.
Finally, thc intcrnational policy of thc Socialist
Republic ol J{omania - a policy of pcact', fricnd-
ship and co-opcration with all the peoples of thc
world - am! the participation of the working
people in the debate of thc draft directions of thc
Xll-th Congress of the Party are eloquently re-
!Jected.
15
Contribuţia arte I or plastice româneşti
Ja cunoaşterea României peste hotare
în străinătate a artelor
P rezcntarea
plastice ajută privitorilor sit distingă
realitatea actuală şi să întreYadă perspecti-
Hle spirituale şi sociale în România
socialistă. Graţie continuului proces al
creatiei, realizările se arată a fi durabile
în fl~xul evolutiei sociale si artistice. Re-
considerarea tr'ccutului a;tistic şi istoric
şi apariţia unor lucrări de artă ce sinteti-
zcazit ideile şi aspiraţiile contemporane,
ce definesc prin imaginile lor stilul artistic
·şi concepţia estetică a epocii noastre, au
rolul unor oglinzi ce reflectrl spirituali-
tatea poporului în înlănţuirea armoni-
. oas;'1 si unitară a trecutului si prezentului.
Num~roasele monumente şi' tapiserii, pic-
turile, sculpturile, lucrările de grafică
: şi artit decorativă realizate în ultimii
ani, au diferenţiat personalităţile dar
le-au si unit într-o clară conştiinUt ceUt-
ţenea~că şi patrioticit demonstrîn'd înca-
drarea artelor în cvolutia societătii româ-
neşti - şi excluzînd ii°nobilitate~ cultu-
rală ca şi eYadarea din prezent, au insta-
urat cucerirea neobosiU a lumii ideilor,
·organizarea şi transformarea peisajului
natural şi urban în mediu cultural. Trei
sî11t, în general, caracteristicile artei plas-
. ticc atunci cinel ca v~ne în contact cu publi-
. cul de peste hotare: ln primul rînd putem
YorLi de aria râs pî1uhrii sale aeoara(ice.
Din Canada pîn;'1 în Filipine, din ~"luedia
în Au.sţ~alia, din China pînft în Ghana,
· expoz1ţule care se organizeaâ în aproape
90 de Firi au devenit un fel de ambasa-
dori ai politicii de pace si de bune relatii
. ale lfomfrniei cu toate l)Opoarcle lum.ii,
MIRCEA DEAC - - - -
urmînd îndemnul a ceea ce preşedintele
Republicii Socialiste România afirma:
„Republica Socialistă România este ltotă­
rîtă să achoneze si în viitor cu toată ener-
gia şi pe~severenfa pentru extinderea rela-
ţiilor de colaborare şi prietenie cu ţările
socialiste. cu ţările în rnrs de dezvoltare,
cu toate statele.fără deosebire de orînduirea
socială, pentru înfăptuirea solidaritciţii mi-
litante cu forţele revoluţionare, pr-egresiste,
antiimperialiste de pretutinden1:, în vederea
promovării ferme în lumea contemborană
a unei politici noi, de respect al dreptului
sacru al fiecărei naţiuni de a-şi ltotări
sz:ngură destinele, fără nici un amestec din
afară, de creare a unui climat în care fie-
care popor să poatii înainta liber şi nestin-
gherit pe calea propăşirii economice şi
sociale··.
Celelalte caracteristici ţin de spec~(icul
artei româneşti, de varietatea şi umanismul
ei, caracteristici remarcate si de criticii
străini aşa cum sublinia, de exemplu,
ziarul Telcn din Notoden (Norvegia) la
22.03. 79, referitor la expoziţia: ./i
pictori romlini":
„Aparent est(' vorba de o varietate
clerutant{t de forme de expresie ~i totuşi
există o trăsătură caracteristică, care jus-
tificft faptul cit aceşti artişti au fost reu-
niti în cadrul aceleiasi expoz!tii: uma-
ni~mul artei lor, simţ~l culorii,' fantezia,
modernismul. originalitatea, talentul şi
originalitatea personaliUţii lor.
Cei şase pictori sînt: Ion Gheorghiu,
Sabin Bălasa, Aurel Nedel, Sever Frentiu,
Constantin' Blcndea şi Francisc Bartok".
 1978 - SOMERSET HOUSE, Londra: Imagine din
1 ~77- 19 77"
Aceste însem n ări ne amintesc ~i de
cuvintele spuse de Fritz I<remer, sc ulptor
si presedinte al Uniunii Artistilor Plastici
din R.D .G. în fata expoziti~i românes ti,
din cuprinsul e~poziţiei ' internaţion~le
dedicate aniwrsării a 30 de ani de la vic-
toria împotriva fascisnrnlui:
„ Aşa cum arată cr:eaţiile pictorilor,
- în România poporul · este vesel şi opti-
mist" . În expoziţie erati lucrări de A. Ciu-
curencu, C. Baba, V. Almăşanu, C. Pili-
ută, Sabin Bălasa, Traian Brădean,
A'urel Nedel, G.' Şai:u, M. Cilievici,
Gh. Lazăr ş.a., ceea ce nu mai surprinde
în aprecierea dată, cunoscînd eforturile ş i
re alizările artistilor amintiti spre auten-
ticitate şi spr~ explorarea 'torţei emoţio­
nale a culorilor.
Arta românească a cuprins, în ultimii
ani, cele mai îndepă rtate m eridiane spi-
rituale pătrunzînd în cele mai diverse
zone geografice ale globului pămîntesc.
Multe lucrări slnt astăzi la loc de cinste
în unele muzee di11 diverse capitale ş i
oraşe ale lumii. Nu mai insi s t ăm asupra
valorii internaţionale a lui Brâ ncu şi , a
dispute1or care au loc pentru a avea o
operă de a sa, sau de a se organiza o expo-
ziţie Brâncuşi. Prima expoziţie inter-
natională Rrâncusi ·a avut loc îri-să în
Ro'mânia, urmată 'de alta la Haga ş i apoi
la Duisburg. Anul trecut, Bienala din
Veneţia a expus într-o amplă retrospec-
tiv ă trei lucrări de Brâncu şi , din R omânia,
printre alte lucrări ale artiştilor care au
Expo ziţia „ 100 de ani de ar tă românească
dat înalt pres tigiu, în trec ut, Bienalei de la
Venetia. Dar nu numai Brâncusi ! Monu-
ment~la sculptură în piatră a lui G. Apos-
tu Tatăl şi fii tron ează în parcul oraşului
Grenoble în Franţa, după ce Muzeul de
artă modernă al oraşului Paris achiziţio­
nase aceeaşi lucrare în lemn. D. Cantemir,
operă monum e ntală a sculptorului Ion
Irimescu, a fost recent ridic ată în Italia.
George Enescu, de Boris Caragea, se
află montat la Cleveland în S. U.A. ;
statuia Emil Raco vi/ă, de Oscar Han, se
află la Palma de Mallorca amintind de
renumele marelui savant român, după
cum luc rări de G. Iliescu Călinesti, Ovi-
diu Mai tec, C. Piliută, I. Pacea, Io~ Gheor-
ghiu, Mihai Banda~, St. Cîlţea, Gy. Sza:..
bo Bela ş i ale multor altora se găsesc în
diferite muzee şi C()lecţii străine.
An de an, expoziţiile român eş ti de cele
mai diverse genuri artistice şi din dife-
rite epoci istorice sînt solicitate în diverse
oraşe. Numărul lor este în continuă. creŞ­
tere datorit ă lă rgirii relaţiilor ş i presti-
giului politic şi cultural de care se bucură
România pretutindeni.
Interesante au fost, de exemplu, şi
cronicile la expoziţia 8 pictori români
contemporani organizată în 1978 - 1979
în S.U.A., ş i din care c ităm: „Cele 53 de
picturi reprezcntînd arta m odern ~t româ-
nească combină armonios trecutul cu
prezentul". (l\farquette, University anual
R eport) .
17

„Dintre toate popoarele care s-au <lcz-
\'oltat în spaţiul carpato-danuhian al
Europei ele r{ts;\rit puţine au r{tdr1cini mai
pu tcrnice în trecut - - sau climpotri\'{t, o
afinitate mai marc în prezent, <lccît
românii ... „8 pictori romfrni contempo-
rani" - este o contrilmtie vie în lumea
expoziţiilor din \Yisconsi;1" (.James Aucr,
Roman iall .-1 rt, Hea n·on the Eed - în
Thc :\lil\\"aukec Journal. 28 mai 1978).
O fonnrt nou{t <le manifestare cultural{i
şi cxpoziţionalrt o constituie organizarea
Zilelor w!t11rii romlÎllcşti, în cadrul unor
oraşe, aşa cum anul 1979 a cuprins ase-
menea manifcstr1ri la :\Ianhcim, '.\Iosco\'a,
Belgrad, :\' o\·i Sad, Y arşovia, Praga,
Bratisla\'a s.a. Asemenea zile ale culturii
sin t legate 'deseori <le c\·cnimen te social-
politicc cum a fost în acest an marca
ani\'ersare a clilwrr1 rii H.omfrniei la
23 August 1944.
Duprt ampla expoziţie „Homfrnia", or-
ganizati't la P2ris în dcccmllric 1978 la
Centrul Cultural din :\Iarais, un fel' de
sinteză a spiritului creator românesc prin
amploarea sa - cuprinzînd opere înce-
pînd cu l"asu! amforii, una din cele mai
rcprczentati\-c piese ale epocii neoliti-
cului tîrziu cu circa 2600 ani înaintea erei
noastre, dcscoperit;t în timpul s:ip{1turilor
de la lz\'oare-).' eamţ, con tinuîncl cu cera-
mica, costumele, pictura pc sticl{1, măstilc,
covoarele şi impresionantele obiect~ în
lemn ale creatorilor popular!, în trc care
uriaşa poart{1 clin zona Gorjului (3,930 x
4,760 rn) sculptur{1 în lemn booat dcco-
rat{1, constituind piesa centrală si carac-
0
tcristidt: expoziţia urmîncl apoi' prezcn-
ta~ea :p1c~uril.or aparţinînd patrimoniu-
lm art1st1c ş1 semnate de Th. Aman
N. Grigorescu, I. Andrecscu, St. Luchian'
Gh. Petraşcu, Th. Pallady si 'Lucian Gri~
gorcscu, continuînd cu c: i~râncusi O\•i-
diu ~J.aitcc, Ion _Pacea, Ion Gh~o~ghiu,
St .. ~ ilţea, Ion B1ţan, Horia Berne a si
~· lautu, .a:vînd 7i o secţie înfllţişînd şti-
1~ţa, mcchcma ş1 publicaţiile - Româ-
rna este prczcnt{t pc plan international în
1979, fi~. în expoziţii arheologice' ca cele
ale epo~n geto-dacice (organiza trt la Bru-
xell~s .ş1 L~xef!lburg), în expoziţii de artă
trad1ţ10nala ş1 populari\_, fie cu creatii
cont.emporane unele încercînd sinteze t~­
mahcc cum sînt expoziţiile: l'ortretul în
18
pictura româncascii, Chipuri .~1 1mag111i
în arta ronzâ11cascâ, Tineri artişti, Sci1lp-
t11ra în lemn, Sculptura n;icil ori f'xpo-
ziţii ele grup şi in<li\'idualc. Aria ţ{trilor
care au găzduit şi ghduicsc asemenea
expoziţii, (dtrora li se adaug{1 şi expoziţii
de carte, documentare, de fotografii artis-
!ice), este foarte marc, core~punzătoare re-
laţiilor noastre ele prietenie şi de schimburi
culturale cu tririlc socialiste si cu alte tări
Un loc ;i.p~rtc îl au cxpo~iţiilc tri~is~
pc continentul african şi pc cd al Americii
de Sud.
În R.omfrnio. socialistă artele decorati\·e
au luat în ultimii ani un adnt pe care
cu greu l-am fi putut llfoui înainte. nlarde
a\"Înt al construcţiilor edilitare, nona cste-
~id1 urbanistic{1 cc solicită artiştii pentru a
mfrumuscţa cadrul amlliant, dc7soltarea
şi rafinarea gustului pentru ornarea inte-
rioarelor şi pentru îmbinarea utilului cu
frumosul <JU implicat, firesc, artele dc-
corati\'e în \'iata cotidian{1 si în ritmul
ciYilizaţici conte~poranc. ·
Aceasta şi expliC:t succesul de care se
bucm{1 arta tapiseriei, a ceramicii si sculp-
turii decorati\'c în lemn, acolo ~nde ele
au fost prezentate. Cm·intc elogioase au
~vut cro,nicilc expoziţiilor organizate
m R. S. ( d10sl0\·acă (în patru orasc),
în H.P. Cngarr1, în H.F. Germania.' în
S.ll.A. sau li.R.S.S. Ele au subliniat
atît .di\'~~sitatea formelor şi aprofundarea
u_n~1. sp1~1~ \arc ~oatc fi definit prin stilul
cinhzaţ1c1 ŞI artei contemporane, cît, mai
ales, prin îmbinarea acestui spirit cu tra-
diţii.le artistice autentice, bogate şi
ongmale ale poporului român.
Cioplitorii în lemn, olarii, tcsrttoarele
din satele româncsti au dat d~\'ada din
cele mai \'echi tim'puri, a unui înalt 'mes-
teşug şi simţ artistic. În această art ă
0
stră\'echc şi-au găsit artiştii decoratori
contemporani sursele inspiraţiei lor actu-
ale, demonstrînd dt traditia si inovatia
sînt îmbinate unitar în operel~ lor. '
A fost. fir.esc deci ca dup{t prezentarea
celor ?1al d,~verse Age_nuri, epoci şi artişti,
orgamzatoru ~~T?am să conceap{t ase-
mene~a. expoz1ţ11, . car~ . reprezintrt pre-
ocupanle cele ma1 ef1c1ente într-o artă
ce este dedicată omului si vietii sale.
Lucrăril~ de. tapiserie,' de ~culptură în
lemn, ca ş1 obiectele din ceramică, sticlă
1978, B udapesta : I m agine din expoz iţi a românească pre ze ntată
ş i design ce au constit uit baza e x pozi ţ ii­
lor de artă a u realizat o s inteză si o selectie
riguroasă a realizărilor artiştil~r con te{n-
p orani , urmărin d o idee ce ntra lă: fo r-
m ele m onum en tale ş i înf ăţ i şa re a unei
arte lega tă în primul rîn d de arhitec tură,
ca o cr eaţ ie eminam ente în sluj ba omului .
La tura impr es i o n a nt ă a unor asem en ea
expozi ţ ii a constituit-o t apiseria. D e fap t,
au fos t organizate şi expoz i ţii singulare
de t apiserii . T apiseria este un gen relativ
t în ăr al artei plastice, excep tîn d bogata
şi îndelungat a e xperi en ţă a ar tistei Aure-
lia G hi aţă, m a es tră n eîntr ec ută, exemplu
de h ărni c ie si t alen t, ce a asimila t creator
şi a sintetiz~t spirit ul tradiţie i şi v igoarea
ornamentului popular în re ali zări ce i-au
dus faima pretutindeni. Tapiseriile
Aureliei Ghi a t ă em an ă dintr-o satisfac-
tie int eri oară'. iz\·orăsc din frumu set ea
~rnamentului , a tingînd un echilib ru
al grafismului şi jocului vari at al lînei,
ob ţ inînd confid enţ a lumin oasă ş i profundă
a visului şi s atisfac ţie i est etice. lJrmîndu-i
exemplul, Mimi P odeanu, Ana Lupaş,
S toichit ă Gratiela, Get a Brătesc u , Ileana
B alo tă,' Cornelia Ionescu, Co di ţă Pavel,
Florin Ciubot aru , faria Ciupe ş.a„ pe
planuri diferite, au dat luc rărilor lor
m ăsura luc idită tii, fin etii si poeziei t api-
seriei, convingî~du-ne ~ă tapiseria reu-
şeşte un amest ec inexplicabil de necesi-
ta t e şi artificial.
Tapiseria a reu şit să se impun ă prin
inepuizabilele sale resurse şi posibilit ăţi
la „A I V-a B i ena l ă de sc u l ptură mi că"
es tetice polarizîn d în jurul să u un n um ăr
spori t de arti şt i , printre care num e roş i
pictori , graficieni , a rhit ec ţ i ş i sculp tori
ş i , ceea ce este pozitiv, şi -a găsit func-
tionalit atea în m arile h oluri ale să lilor de
~pectacole, în hoteluri, cămine culturale
ş.a. m. d.
Dacă tapiseria este o cerin ţ[t a sp aţ iilor
interi oa re, art a sculptorilor în lemn cu-
prinde ş i ea o m are diversitat e - de la o
pl as ti că mi că la lu c r ă ri monumentale -
devenin d o cerin ţ[t v it al ă a s p aţ iilor arhi-
t ec turale ex terioare. P oezia lemnului
sculpta t se grefeazrt ş i ea p e o bo gată
tradit ie, clar s o li c i tările tehnicii, a fun ctio-
nali tă ti i în ansamb lurile arhitecton'icii
m ocle;ne, au im pus fo rm e şi chiar simbo-
luri noi.
Ceramica, artă s trăvech e ce es te intim
l egată ele rea li zăr il e un ei c i v ili zaţ ii
multimilenare, t ră i eş t e ş i ea în cbntextul
social ş i tehnologic contemporan implicînd
o reevaluare a pot e n ţ i alului arti stic ş i a
utilit ă tii ei. Ceramica rival i zează ca efect
plastic' cu sculptura investind în forme
foa rte varia te un spirit artistic nou si o
concep ţie amb ie n tală modernă . '
Criteriile ele apreciere au fost diverse,
fără îndoială ş i în func ţi e de ceea ce se
prezintă în s tr ă in ă t a t e . Oamenii , sp ecia-
li ş tii vor să cun oască, în general, valo-
rile n a ţionale , autentice, caracteristice,
definitorii . În ultimii cinci ani , au fost
trimise în stră ină t ate peste 300 de expo-
ziţii de amploare, diverse ca genuri şi
19
arii istorice, organizate în cadrul unor
acorduri culturale şi aproape 500 cxp~­
zitii indi,iduale ale artiştilor plast1C1,
organiza te prin l'.A. P. şi filialele aces-
teia. Condiţiile pentru atingerea suc~
cesului si eficientei unei manifcst:tn
artistice 'pornesc fi~, de la ~nodul lo_r cl_e
organizare, înc:I clin ţar:-1, fie de la mst1-
tutia str:-1in:-1 gazd'.t, ca ,.,i de la priceperea
intermediarilor, a con~isarilor de expo-
zitii a confrrcntiarilor si a clelcl!atiilor,
a ·fiimclor ~i p~il>licaţiiior, care În~oţesc
expoziţiile, pîn;t la capacit{1ţilc organi-
zatorice ale atao;atului cultural sau chrcc-
torului galeriei 'primitoare.
ExisUt îns{t un marc interes, în afara
graniţelor prii noastre, pentru cunoaş­
terea Homfmiei socialiste, a patrimoniu-
lui national artistic o;i cultural. Politica
extern;t înţelcapt:I a' partidului nostru,
dorinţa de cunoaştere reciproc{t, de extin-
dere a relatiilor de colaborare şi prietenie
constituie ~ garanţie, pentru primirea,
cu interes crcscînd, a manifcst{trilor artis-
tice peste hotare.
În afara renumelui lui Brfmcusi, de\'c-
nit azi mondial, a lui (iucurcncu s~u Baba,
Irimescu sau Apostu, Aurel Ciupc sau Ion
Gheorghiu, sînt numeroşi artiştii români
a c{tror faim{t curopcan{t începe să devin{t
inerentă biografici lor. '.\I:t gîndesc la
Ion Pacea, O\'idiu '.\laitec, Iliescu Căli­
neşti, \"iorcl '.\l{trgineanu, Constantin
Piliuţft, Sabin 13:-tlaşa, Virgil Almăşanu,
Vasile Grigore, Florin Codre, Horia Ber-
nca, Stcfan Cîltia si la multi altii.
Prdzcntarea 'art~i conte~po;ane ridi-
c{t însft şi numeroase probleme în selec-
tarea artiştilor şi operelor lor, în preci-
zarea criteriilor estetice şi organizato-
ncc.
Îmi amintesc, d"t nu de mult, aflîndu-
mft, cu un grup de critici români in\'itaţi
la fcsti,·iUţilc culturale ale săptfo1înii
oraşului I~icl, din R.F.G .. cum organi-
zatorii c{t u tau, în expoziţia de gra \'ur{t
romfmeasc{t con temporan{t cleschis{t în
cadrul s{tpUunînii amintite, CÎte\'a lucrftri
care sfi continft acele tr{tsftturi, în continut
şi formft, specifice romfmeşti, în vederea
achizi tion{trii lor si oferirii oficiali t:-1 tilor
gm·en~amcntalc in~·itate în expoziţie. ,',~u
ne in tcrescaz:-1, spuneau ci, acele opere,
pc care le gftsim pretutindeni".
20
Criteriile organizihii unei manifestări
artistice sînt numeroase, de la prezenta-
rea expoziţiilor oficiale retrospective şi <le
marc amploare, la expoziţii cl_e g~1:p, de
autori, conforme viziunii unm cnhc sau
unui artist, expoziţii tematice, r~. per~­
oaclc istorice, pc genuri sau cxpoz1ţ11 mch-
\·idualc etc. Pc ele altCt parte mă întreb
de cc nu am alc{ttui, atunci cînd este vorba
ele patrimoniul naţional, cxpoziţ~i cu copii'.
bunf10ar:-1, cu frescele de la \ oroneţ ş1
Suceviţa, cu monumentul de la Adamclisi
etc.
Important este în accastrt acti,·itate,
ca ceea cc prezentăm s{t aparţinrt, prin
specificitate, prin concepţie ideologică şi
formft artistid, creatorilor Utrii noastre,
iar prin unicitatea şi valoa~ca lor artis-
ticf1, interesului general şi uni\·ersal.
Existft o marc vehiculare de idei, sti-
luri, pcrsonalit[tţi, imagini. De la Baba
la Sabin Bftlaşa, de la :\Iusceleanu la
\' asile Grigore, de la Ion Pacea la Con-
stantin Piliuţft, de la Ion Irimescu la
Ilicscu-Ctlincşti, de la Ion Jalea la Florin
Cadre ş.a.m.d., sîntem în prezenţa unor
clifcrentc de stiluri, ce realizează în ansam-
blu ple,nitudinca vieţii artistice contem-
porane, frumuseţea şi mftrcţia libertăţii
creatoare. Arta dc\'inc echivalenta noţi­
unii de actual, necesar, original şi de
progres. Arta este solicitată continuu la
noi interprctftri în funcţie ele îmbogăţirea
spiritual:-1 a societ[1ţii. Opera de art{1 suge-
rează noi semnificaţii şi amplifidt experi-
enţele. Ideologia, ştiinţa, cultura, estetica,
morala, acine mereu noi date, criterii,
intensifid cunoaşterea. Chiar prin aces-
te puncte de vedere deducem situarea
artistului într-o complexitate de valori,
în aplicarea lor asupra analizei şi a defi-
nirii operei de art:t. Retrospectiv privind,
arta si-a adus o contributic însemnată
' '
la realizftrilc culturii spirituale a omului
fiindu-i un tovarftş de drum. Dragostea
de patrie, înaltul umanism, dorinţa de a
f1 folositor clczvoltftrii sociale, progresu-
lui şi înnobil:irii spirituale a omului, mili-
tarea pentru adevăr şi dreptate, constitu-
ie nobleţea şi forţa de atracţie, de emo-
ţionare şi convingere a artei plastice,
constituie sinteza realizftrilor culturii
româneşti contemporane.
Expoziţia „Societăţile culturale româneşti
d in Banat în slujba idealului naţional"
Muzeul Banatului, cu sprijinul Comi-
t etului judeţe an pentru cultură ş i e ducaţ ie
socialistă şi al Comitetului jude ţ ean al
U.T .C., a organizat expozi ţ ia „Sccie-
Vede re de an sa mblu a
exp oziţi e i
tăţ i culturale român eş ti din Banat în
slujba idealului n aţ ion al" .
Materialul expoziţional a fo st grupat pe
patru mari teme care au inclus mai multe
sub teme : A sociaţii culturale locale (so-
cietăti de lect ură, socie tă ti de cultură ale
eleviior, ale învăţătorilor , de femei,
reuniuni corale şi t eatrale); Asoc iaţii cul-
turale zonale (Societatea p entru fond
de t eatru român, Asoc iaţia naţion ală ară­
dană pentru cultura poporului român,
Astra); Asociaţii studenţeşti româneşti
din Budapesta şi Viena (Societatea
Academică „Petru Maior" din Budapesta
şi „România Jună" din Viena); Spriji-
nul din România veche (Societatea
„Transilvania" din Bucureşti, Liga Cul-
turală, Universitatea populară „Nicolae
Iorga'~ de la Vălenii de Munte ş i Academia
ELENA BORUGA
Român ă). Includerea în expoziţi e a tuturor
soc i e t ăţ ilor
culturale român eş ti mai im-
i:;ortante s-a impus ca o necesit a te
firească pentru a putea reda cît m ai v eri-
dic viat a c ultura lă a româ nilor băn ă t e ni
pîn{1 la' 191 8. Astfel în expozitie a fost
ilu s trată cont:ibuţia pe care bă~ {tţe nii au
adus-o la mişcar e a c ultural ă natională
a tît în cadrul aşeză mintelor cuiturale
în~iinţ ate. J?e teritoriul Bana tului, cît şi
pnn activ1t~t e.~ ce au des făş urat-o în
cadrul asoc 1 aţ 11lor culturale din afara
t eritoriului bănăţ e an ş i prin colaborarea
cu toate s ociet ă tile culturale românesti
din vremea aceea. .
Marea m ajoritate a socie tă tilo r culturale
rom ân eş ti din Banat ş i Tr~n silvania au
luat fiinţă în a doua jum ă tate a secolului
al XIX-lea, cînd se inte ns ifică tot mai
mu~t lupta per!tr.u lib ert ~ te şi unitate
n aţ10nala a roma mlor aflaţi sub stăpînire
străin ă: A~e~ţe ~~şezăminte ofereau po-
porulm pos1b1ht a ţ1 de manifestare în spirit
21
 -,
I
--~--:--
•l"""-4""'\
•.
c..::~_,..,.._,,.!
R eu.n iuni corale şi tea-
tr:de
11 aţ ion al. Ele desfă ş urau o activ itate
multilaterală conc reti za t ă prin akă tui rea
de biblioteci, sprijinirea învăţ ă mîntului
în limba romfmă, initiative social-arti stice
(şeză tori, spectacole' literare, teatrale ş i
muzicale), prin preze nţ a în publicistică
a unor dezbateri creatoare. Activitatea
lor a contribuit foarte mult la evidentierea
uni tătii culturale a tu tnror românilor
aducî~d un imens serviciu ideii de unitat e
naţional ă, pledînd p entru aceasta.
În Banat, activitatea cea mai int e n să
o au soc i e tătile literar-muzicale, adevărate
şcoli de cult.ivare a dragostei pentru limba
şi literatura române ască, p entru producţ i ­
ile populare. Lugoj ul, centru cultural
important al românilor bănăţeni, se
mîndrea cu un cor atestat docum entar
22
•
~
. ..
~.... ..~-
'
'
~Wl1
J tl
~ -."l
. ..
-~_,,.-
Aspect din expoz iţie
în că d in anul . 18 10, cu o societate de lec-
tură înf iint ată în 1848, o r euniune de fe-
m ei organ'i zată în 1863, precum şi socie-
t ă ti ale elevilor si în vă t ă torilor. La fel siîn
alt·e centre dii{ Ban~t. ca Timişo~ra,
Caran sebeş, Oraviţa , Reş iţa,Bocşa,Lipova,
existau astfel de soc ie t ă ti culturale care îsi
ex tind eau activitatea şi asupra localid-
tilor rurale.
' În Banat „tara simtărnîntului artistic
unde cîntecul e "ta el aca~ă şi unde sHfletul
cald palpită la toate atingerile, ca o 111inu-
nată harfă", aşa cum scria O. Goga în
1935 în articolul să u „Despre Banat
(R evista Institutului Social Banat -
Crişana, nr. 13, p. 43) - în această
provincie rom ânească s-au întemeiat si
şi-au dezvoltat activitatea cele rnât"multe

coruri. Acestea erau constituite nu numai
din intelectuali , ci mai ales din tărani.
Pînă la începutul secolului al XX-lea
aproape în fiecare localitate bănăţ e ană
exista un cor. Foarte multe din acest ea
au fost conduse de dirijori din rîndurile
tăran ilor , m embri ai corului din Chiză­
tău, care numai între anii 1880- 1904,
au instruit un număr de 76 coruri săteşti
din Banat şi Ardeal.
Diplomă acordată lui Emanoil Ungureanu de
Societatea acade~ică „Petru Maior" „ 14 octombrie
189'1 ._;_j
Jon Vidu în . mijl oc ul
învăt[ttori lor
0
din B a nat
ca re a u urmat curs ul d e
dirijori d e co ruri, Lu goj
- 1892
Societătile culturale bănăten e au ma-
nifestat ~ predilecţie deos~bită pentru
opera lui V. Alecsandri , D. Bolintineanu,
C. Porumbescu, G. Musicescu şi I. Vidu.
Atunci cînd Ciprian Porumbescu vine în
Banat pentru a participa la jubileul a
25 de ani de la înfiintarea Corului din
Chizătău , la 1882, co~pozitorul bucovi-
nean ră mân e uimit de popularitatea de
care se bucura aici, aşa cum o m ă rturi seş­
te într-o scrisoare către părinţi, din 28
septembrie 1882: „A m observat că pe la
Chizătău, adecă prin Lugoj, Timiş oara,
Caransebes etc. oamenii mă cunosc mai
bine decît 'ta noi, în Bucovina. Si cu res-
p ect se purtau /aţă de ·mine . . . Mă purtait
în braţe, iar în Litgoj .făceait în onoarea
mea so·iree şi mese splendide".
Dintre soc i e tătil e culturale zonale un
rol însemnat a av'ut Astra care a trezit un
puternic ecou în Banat încă de la infiin-
ţare, din 1861. În 1896, Astra îşi desfă­
şoară adunarea general ă la Lugoj, marcînd
astfel extinderea activităţii organizate a
asociatiei si asupra Banatului si a Crişanei.
În an~l J S98 iau fiinţă în Ba~at primele
despărţăminte ale Astrei: Lugoj, Bocşa;
Sînnicolaul l\fare, Oraviţa, Timişoara.
D espărţ ă mint ele bănăţe n e ale Astrei au
desfăşurat o intensă activitate prin con-
ferinte, înfiintări de biblioteci săteşti;
răspî~clirea p~blicaţiilor româneşti, încu-
rajarea învăţămîntulu i prin ajutoare acor-
date învăţ ă torilor şi elevilor săraci şi prin
premii şcolare. La fel se duce o intensă
activitate pentru înfiinţarea de case naţi-
23
onale culturale, reuniuni ş i în so ţiri agri-
cole, pen t ru alfabetizarea adulţilor. În
cadrul° de pă r ţămin telor Astrei din Ban_at
s-au înfiintat o serie de cercuri ale soCJe-
tăţii şi bibiioteci să teş ti în dif':rite c~~rni:e:
as tfel că Astra ţin e a o l egă.tu rn n em1Jloc 1t~
cu popul aţ i a de la sat e p11nînd cel m a ~
solid si traini c fundam ent procesului
de c ult~rali zare a aces teia .
În ultimele decenii ale secolului al
XIX-lea se inte n s ifi că tot mai mult
lup ta românilor din Tran ilvania îm-
potriva politicii de dez naţionalizare du s ă
de autori tătile au~tro-ungare. Totod a tă,
creş t e ş i sp'rijinul acordat de R omân ia,
Dipl o m ă aco rdată lui
Ema noii U n gureanu , ca
me mbru fondator a l
„ Mu zeului isto ric şi ' et-
n ografic" a l A st re i - 7
a prilie I 898
care se tran sformă într-o acţiun e organi-
zât ă prin activitatea de s făşurată îndeo-
sebi de Liga Cultu rală, înfiinţat ă în 1890.
Aceasta orga ni zează o seric de ac ţiu ni ş i
răspîndeşt e publicaţ ii în ţară ş i în străi­
n ătate prin care fac e c unosc ut ă opi niei
publice europene s ituaţia ro_m ânilor din
monarhia a u stro-unga ră. In perioada
Mem orandumului, Liga a jucat un rol
important în răspîndire a pe tiţie i român ilor
tran s ilv ăn e ni ş i în sprijinirea m an ifes-
t~rilor · organizate împotriva procesului
memor andi ş tilor de la Cluj.
F entru oglindirea activ ită tii aseză min ­
t~lor culturale româneşti în ' lumin a con-
t:r;ibuţiei lor la desfăş urare a unit ăţ ii poli-
tice a natiunii n oastre, în expozitie s-a
folosit u~ bogat , .şi variat m~ t erial
24
documentar: ilu s traţii, documen te, cores-
ponde nţ ă , a fi şe ş i pr_o g~am e . ale unor
m a nifes tă ri literar-artistice ş 1 t eatrale,
cronici d in presa v remii, manu sc rise,
tipărituri, ob iect~ _trid~m en sionale etc.
Cu ocazia v ern1 sa3 ului au fost expuse
materiale originale de . val~are care <;t~ V
produs asupra v izit a t onlor mţe n ~e tra1ri
emotionale. Dintre acest ea am mtim : m a-
nusc'ri se ale unor pi ese de t eatru rom â-
n esti preze n tate în Banat în secolul al
X IX-lea d e reuniunile t eatrale ş i corale
de aici ; manu sc rise ale lui I. Vid u (Pui
de lei, D est eaptă-f.e rorn âne, Ştefan şi
D unărea. L11goja11a ş .a.); d is tin c ţii şi
~;.„, , ,,„, _..;,,,; :l
~.„,, ,,„ : ,, 1 ~ 1u a.11u l( '-„(i 1, u:i•'1''"" ... „.„,,„r
;"G •• „, ....-. ....
bre\·et e acordate lui I. Vidu si I. Velceanu
de că tre st a tul rom â n înainte de 191 8;
prime e diţii din opera unor com pozitori,
scriitori ş i istorici româ ni, răspîn<lite în
Banat de că tre Soc i e tă tile culturale în
secolul al X I X-lea şi î~cepu tul secolului
al XX-lea; insigne, m edalii, plachete;
un album cu se mnăturile .par>hcipanţilor
la adun area ge n e ra lă a Astrei de la Lugoj
din 1896; principalele publica ţii ale Astrei
etc.
Expoz i ţia docum ent ară a fost itin erat ă
· ş i în alte centre importante din Banat
oferind astfel unui public cît mai numeros
posibilitatea de a c unoaş te şi p e această
cale multilaterala ac tivit a t e a asezămin­
t elor noastre culturale din se~olul al
XIX-lea şi începutul secolului XX .
Colecţia „Ion Pas"

DANA GHEO RGH IU

lVI uzeul colec ţiilor de artă şi-a îmbogă ­ şi graficianul Iosif I ser, care colabora la .
ţit patrimoniul artistic cu o nouă colec ţie, „Facla" cu lu c ră ri de grafi că politică
aparţinînd cunoscutului scriitor ş i gazetar militantă. Tot în aceas tă epocă s-ar putea
Ion Pas.
Iosif Iser, P ortretul colecţionarului I oi; Pas
P ersonalitate bine marca tă în contextul
culturii şi publicisticii româneş ti contem-
porane, atît în p eriqada..intcrbelică cît şi în
cea pos tbelic ă , lan Pas este totoda1:ă ş i
un iubitor al artelor plastice.
Biografia sa relevă drumul ascendent
al unei structuri care si-a căutat şi găsit
calea de afirmare, implicîndu-se în eveni~
rncntele esenţiale ale evoluţiei social~
identificîndu-se cu idealurile democra-
tice al e ge neraţie i sale.
Născut în anul 1895, în familia unui
zidar, Ion Pas intră în viaţa social:\. la
11 ani. Este pe rînd : ucenic zidar, legător
de cărţi, mecanic, ca apoi să debuteze
în publicistică în calitate de colaborator
şi redactor la presa progres is tă, semnîn i
la ziare ca:· „Adevărul", „ Socialismul",
„Lumea Nouă", „Dimineaţa", „Lupta"
„Facla" . Din această perioadă date ază
ş1 cunoştinţa colecţionarului cu pictorul

25 ·
 P erioada de în ceput a picturii româ-
nes ti esk ilu s trată de opere da tora t unor
nu~e sonore ca : Theodor Aman , Ş tef~n
Luchian , Octav B ă n c ilă, Sav_a H enţ1 a..:
în timp ce pictura româneas:_a _:nod erna
si contempor an ă e te preze_nta _m colec-
h e prin lu crări din c re aţ i a bmecuTi:os-
cuti lor artiş ti: Gh eorghe P e traşc u, N_1 c~­
l a~ D ă răscu , Camil He su .. Ş.te~an D.1m!-
trescu, Theodor P allady, D1m1tne G hiaţ':l ,
Francisc . irato, Nicolae Tonitza, lus1f
I ser, Ad ~m B ă l ţatu, Corneliu Baba,
Alexa ndru Ciu curencu.
Printre cele treizeci ,i opt de lu cră n de
pictură ad ă po tite de prirr:a sal ă ~ co1.::c-
tiei, un loc preponderent 11 ocupa tablo-
~ril e lui Alexand ru Ciucurencu. Sînt
opere prin ca re arti stul con firm ă. ~oe ~~ ~
sa de continu ator Ya loro · al lmsmulm
rom â nesc .
111 pîn zcle M argin e de pădure sau P ei-
saj cu casă s im ţ im clar trecerea spre

I o sif ! ser, Arlechin

s itu a .,i în ce puturile sale de col ecţ ion ar .

Ca m embru al conducerii U niunii zia-
riş tilor profes i on i ş ti ş i al Asociaţ i e i gene-
rale a prese i, Ion Pas apără idealurile pre-
sei militante ş i ale gaze tarului ituat pe
poz i ţii ideologice progresiste.
Dup ă eliberare, Ion Pas o c up ă fun c ţi a
de direc tor general al H.ad io-TeleYiziunii,
ministru al artelor şi apoi pre;edinte al
Institutului român pentru relaţ ii le cul-
turale cu s tr ă in ăta t e a.
De-a lungul întregii s:ile v i eţ i, Ion P as
a adun at num eroase lu c ră ri de p i c tur~ ş i
gr afică, fă ră a avea ini ţial inte nţia for-
Alexandru Ciu cure nc u, J\larg ine de pădt«re
m ă rii u: :ei colec ţii de a r tă..
Totu ş i , colec ţia sa do n ată ~[uze ului
colec tiilor de artă oferă o imagine ine- ult ima p e ri oadă de c r eaţi e a art istuh•i,
dită~ realită ţilor ar tistice ale şcolii româ- p e rioa dă în care, printr-o exprimare con-
n eş ti , inclu zînd opere de pic tură ş i c isă el re u şeş te să transfig ureze natura în
grafică, unele dintre ele impunîndu-se ca tonuri pline de prosp eţ im e ş i st ră ilicire.
realizări majore ale plasticii român eş ti. Gamele cromatice preferate de · Ciucu-
În sălile de expunere ale muze ului se r encu se g refează perfec t pe un desen b ine
pot vedea lu cră r i aparţ inînd unor arti ş ti construit, cu un contur foarte co ncis.
români care stab ilesc, prin cre aţiile lor, Putem admira, încă o dată,- un Ciucu-
repere importante privind ev oluţia artei rencu situat printre cei mai de seamă
român eş ti de la sfîrşitul secolului al coloriş ti români, înscriindu-se perfect în
XIX-lea pîn ă în zilele noastre. definiţia dată „colorismului" de Turner:

26

„să fii în stare să traduci în citloare tot
ceea ce poate impresiona sujletul omenesc".
Viziunea asupra imaginii na turii este
î ntr eg it ă de peisajele lui Nicolae Tonitza,
peisaje care ex prim ă o re tinută bucurie
a luminii regrtsite în priv eiiş tiie sudului
dobrogean (Balcic) . Urinînd îndemnul lui
Ş t efan Luchian, Tonitza „nit irnită natura,
nici nit o co piază, ci litcreazif, în felul ei" .
Tablourile sale se detaşe az"ă printr-o ·
solid ă construcţi e picturală reali zată ş i cu ·
a jutorul elementului decorativ, frecvent ·
în aşa-zi sa perioadă de creaţie japon i-
zantă a pictorului.
Francisc Ş irato este prezent cu o -s i.r,i-
gură lucrare în ulei inti tulată l 'âsaj
citadin. Preluînd spiritul creaţ iei cezan-
niene, Ş irato şt ie să organizeze spaţiul
cu mare Yigoare geome tri că, re u şind
să creeze astfel o compo,,,iţie care se deta-
şează clar prin „co n struc ţia logică". P ei-
saj ul expus este conceput într-o succesiune
de planuri colorate care t aie orizontal
lucrarea. Culorile es tompează contururile
în timp ce lumina 1nvălui e formele, accen-
tuîndu-le discret.
Inscris în direc ţia umanis tă a artei
rom âneş ti, întemeindu-se pe forţa expre-
sivă a desenului, Camil R essn se mn ează
lucrarea Tăranii . Aceasta se înscrie
şi ea în seri~ tablourilor care investighează
Alexandru Ciu c ure ncu,
P eisaj cu casă
lumea oamenilor umili, lume depozi-
t ară a unor reale valori morale. Orienta-
rea spre tematica ţărăn e ască are semni-
ficatia încrederii în valorile umane cu-
prinse de lumea celor simpli.
Grupul de ţărani evocaţ i de R essu
poate fi consid erat un a devă rat portret
colectiv. Siluetele lor se decupează
puternic pe orizont, iar culoarea separft
tran şant planurile.
R eîntoarcerea la valorile esentiale
ale p icturii se observrl v izibil în cele' tn•i
lu c rări semnate de Corneliu Baba: P-eisaj
din Veneţia, Flori, Portret defâtă cu basma
roşie. Bogatele sale resurse de portreti t,
capabil să exprime cu adîncime psiholo-
g i că fizionomia morală a p ersonajului,
sînt su sţ inute prin lucrarea Portret de
fată cu basrna roşie . Subtil c unoscă tor al
sufletului omenesc în profunzimile că ruia
pătrunde cu u ş urinţ ă, B aba realizează o
imag;ni'e de o rară expresivitate şi monu-
mentalitate.
Iosif I ser est e ş i el pr ezent cu patru
lu crări în rîndul celor ce alcătuiesc colec-
ţia Ion Pas. Este vorba despre lu cră rile
Doi copii, Arlevliin, Do uă tătăroaice în
interior, Portretul colecţio narnliti Ion
Pas.
Suhiecteh: alese de artist nu sînt sim-
ple pretexte decorative, ele mărturisind
o dram ă umană asupra căreia Iser insistă.
27

Vi ziunea asupra artei rom â n e~ ti mo-
derne ş i contemporane este comple t a tă
de o serie de gravuri, desene în tus si
C:trb un e, gu aşe, aparţ inînd unor autori,
dintre care amintim : Iosif Iser, Gheorghe
P et rascu. >ricolae T onitza, i\I. H . Max\'.
Ali\ tu~i de dou ă dese ne în tuş ş i gu aş·ă,
integra te gra fi cii militante da tora te lui
Iosif I ser, col ecţi a ex pune lucrarea
Portret de titre care ne amintes tc de
Ştefan Popescu, al cărui limbaj ' grafi c
este exprima t foart e „colorat " în alb-
negru.
UllllAH Y
An ou tstand ing personali ty o f the Roman ia n
co ntem porany cul tu rc and jou rna li sm, I o n Pas
was bo rn in 1895.
H e-'lla.de hi s first appearance in t he press as a
con tri buto r and ed itor, writing articlcs for progres-
ive newspapc rs like: „ A devă rul " (Th c T ruth ),
"Socia li smul " (Socia lism ), " Lumea no u ă" (T he
1ew W orld), "Facla" (The Torch), "Lupta" (T he
St ru ggle).
Offerin g a n origina l image of thc art istic rea li-
t ies of t he Roman ian school, the coll cction in cludes
pa in t ing a nd grap hi c arts works, some o f t hem
imposin g t hemselves as majo r achievements o f
t he Rom a nia n fin e a rts. The ex hi biti on ga thers
w ork s signecl by : Al. Ciuc urenc u, '. To nitza,
28
„„.
G ra f ică din co lecţi e:
Ştefa n Popescu, Turc;
G heo rg he Pe traşcu , I n -
terior ; N icolae T onitza,
A coper i~ 11ri
Acesto r remarcab ile lucrJ.ri de g rafi că
li se a d a u gă de cne ş i gravuri datora te
unor arti ş ti ca: ~Iarin Iorcia, Aurel
i\T ărcu lesc u , I. Bă r b ulc scu B ' Arg ş. a .
in teresa n ţ i în m ăsura în care puncte az ă
drumul ascende nt al grafi cii rom â n eş ti.
Prin lu c ră rile de g rafi că ş i pictură ce
alc ă tui esc col ec ţi a sa, Ion Pas îşi în scrie
numele în rîndul colec ţionari lor care prin
pasiunea lor au adun at ş i redat circuitului
arti stic adevă r at e comori ale artei plas-
tice rom â n eş ti .
Gh. Petraşc u , N. Dărăscu , T h. P a llady, I. Ise r,
D. G hi aţă, Fr. Sirato, C. Baba.
Preva lent are Al. Ciu c urc ncu's pa intings which
clea rl y s how the passage to h is la t creati o n p e-
ri od wh en, by a co ncise ex pression, he succeeclecl
i n tra ns fi guri ng nat ure in brillia nt t o nes of col ours
"Ma rgine de pădure " ( kir t), " P eisaj CH ca să"
(La ndscape wi th ho use).
Th e v ision o n t hc R oma ni a n co ntempora ry
a ncl m od ern art is co m pletecl by a series of en ora-
v ings, . Chin a ink a nd ca r bo n cl ra win gs, go u a~he,
belong111g to wEll-kn own a rti sts like 1. Iser, ' · T o-
ni tza, G h. Pe tra şcu, l\!. H . Ma x y, Ş te fan Popescu.
T o a l! these a re ad cl ecl c ngrav ings a ncl dra win gs
of some a rhst s (l\f. l orda, Aurel l\·l ă rc u lesc u , I . B ă r·
bulescu, B'. Arg) interes ting a s far a s they mark
the ascend111 g way of the R omania n graphic arts.
 • Peisaj muzeistic judeţean •
Din activitatea muzeelor sibiene
COMITETUL DE CULTURĂ ŞI EDUCAŢIE SOCIALISTĂ AL JUDEŢULUI SIBIU
A mformulatft
putut întîlni nu o datr1 ideea,
mai mult sau mai puţin
tranşant, cft un muzeu (sau, mai exact,
o „mişcare" muzeală) apare acolo unde
există un fond patrimonial constituit,
instituţionalizarea însemnînd de fapt sta-
tuarea prin lege a unei realitrtţi anume.
Aşa cum, însă, se poate întîlni şi reversul
medaliei: elementul hotărîtor în consti-
tuirea şi dezvoltarea unui patrimoniu îl
constituie institutia muzeală, în absenta
căreia orice actiu~e rămîne sub incidenta
efemerului şi ~ amatorismului (de multe
ori mai dăunător decît parc la o primft
vedere). Ambele „ipostaze" se cuvin des-
cifrate în momentul de afirmare a feno-
menului în discuţie. Situaţia muzeelor
din judeţul Sibiu este, credem, convin-
gătoare în acest sens.
Fără îndoialr1, un simplu inventar al
realitătilor muzeale sibiene încă nu ne-ar
spune prea mult; deşi o anumiU dinamică
transpare din orice statistică, datele rii-
mîn la nivelul unei expresivităţi limitate.
În pofida unor tendinţe şi a unor scepti-
cisme conservatoare, muzeul poate fi şi
este o expresie vie într-un peisaj cultural
complex, nu doar un oarecare număr de
exponate şi de vizitatori. O explicaţie
există.
Datorită importanţei colecţiilor, dar şi
activitătii desfăsurate, l\luzeul Bruken-
thal este unul dintre marile muzee ale
ţării.S-a constituit din achiziţiile baro-
nului Samuel Brukenthal, cu o prim{1
expoziţie în anul 1790, dcschisft în pala-
tul baroc construit de fostul guvernator
al Transilvaniei. Clădirea şi colecţiile
( l 090 tablouri, 15 972 cf1rţi, numeroase
piese numismatice şi arheologice, o bo-
gatrt colecţie mineralogică) au fost do-
nate municipalitf1ţii. Pe acest fond, dez-
voltarea sa a fost continuată, prin achi-
ziţii şi donaţii. În anul 1920 i_.s-au adău­
gat colecţiile 1\1 uzeului Societr1 ţii Carpa-
tine, ale Camerei de arme si ale bresle-
lor oraşului. Devenit propri~tate de stat
în 1948, a cuprins la acea dată şi piesele
fostului muzeu al „Astrei". Este reorga-
nizat în anul 1956, cînd s-a deschis Ga-
leria de artă, în 1957 înglobează Muzeul
de istorie naturală, iar în 1959 s-a des-
chis expoziţia de bază a Secţiei de arheo-
logie şi istorie. Într-un cadru de dezvol-
tare firească, în ultimii ani au fost inau-
gurate, ca expoziţii de bază în localuri
aparte, expoziţii le: „Istoria oraşului Si-
biu", „Arme şi trofee de vînătoare",
„Istoria farmaciei", dar mai ales „Mu-
zeul tehnicii şi meşteşugurilor populare"
din Dumbrava Sibiului, cuprinzînd con-
strucţii originale cu instalaţii tehnice şi
ateliere aduse din toată ţara. În prezent,
complexul muzeal Brukenthal dispune de
un patrimoniu care însumeazft aproape
1,6 milioane de piese, iar numărul vizi-
tatorilor se apropie de cifra de 350 OOO
anual.
Dar dacrt acesta este cadrul institutio-
nal, „viata" muzeului mai înseamnă: ac-
0
tivitatea ·de cercetare ştiinţifică (de la
săpături arheologice şi studierea unor
piese cu statut încft incert, la sesiuni ştiin­
ţifice şi publicaţii proprii), evidenţa, con-
servarea şi valorificarea colecţiilor sale
şi a obiectelor depistate la alte instituţii
 van Alsloot
( 1570 - 1628), P eisaj de
iarnă, în J\I uzeul B ru -
ken t ha l - Sibiu

I nte rior d in D răguş, ln

expoziţ i a de bază de et-
n ogratie ş i a rtă popu l a ră
a Mu zeului B rukent hal -
Sibiu

sau la d e ţin ă t o ri particulari (să nu uităm ,
aici, aportul Oficiului jud eţean p entru
patrimoniul cultural naţion al ş i al La-
boratorului zonal de rest aurare), organi-
zarea unor expoziţii temporare (tematice,
a vînd drept scop principal ş i pregă tirea
fondului în vederea lă rgirii expoziţi il or
de b a ză ), iniţi e re a unor ac ţiuni sp eciale
cu publicul (de pild ă , pe ideea cabin ete-
lor), itinerarea unor e xpo ziţii în case de
c ultură şi cămin e culturale, includerea
în program a unor d emon straţii ale crea-
torilor populari ş . a.m.d. Totul pare a jus-
tifica, în acelaş i timp , planurile de vii-
tor: organizarea unui muzeu de istorie
în clă dire a vechii primării a municipiu-
lui (monument istoric) ; afec tarea pala-
tului baroc în exclusivitate Galeriei de

30
 baciului. În oraşul C i sn ă di e~renumi t pen-
tru frumu seţea covoarelor sale, s-a orga-
nizat - în anul 1974 - un muzeu r~pre­
zentînd istoricul industri ei t extile de pe
acest e m eleaguri.
Ideea unor mu zee sau ex poziţii mu-
zeale să teş ti se s itu ează pe linia unor în -
delun gate t radiţii în jude ţul ibiu , fi e
ş i num ai dacă ne referim la activitatea
„As~re i " sau a unor asoc i aţ ii să t eş ti de
cultivare a artei populare. Iniţiat e de
localnici, din patriotism, din dorinţa el e
a salva ş i conserva piese de uz sau obiect e
de artă populară cu calit ă ti decorative
ş i documenta re, cu evident r~l instructi,·-
educativ, aceste e xpoziţ ii sînt accesib il e
oricîncl vizit atorilor. E le întregesc ş irul
altor forme de valorificare ş i co nservare
a artei ş i culturii populare (c ul "eri de

]\[ u zeul is to ri co-e tnografic d in Boi ţa

:Mori d e vînt din Do brogea, în M uzeu l te h ni cii ş i

m eşteş u g uril or popu lare - Sibiu

pictură; construirea unui pavilion pen-

tru ex poziţia de bază a etnografi ei ş i
artei populare la Muzeul t ehnicii popu-
lare; extinderea Muzeului de ş tiin ţe na-
turale. ·
La Mediaş, municipiu cu o dezvoltare
socială , economică ş i c ulturală impresio-
nant ă , muzeul a luat fiint ă în anul 1950,
avînd cele peste 22 OOO d~ pie e de patri-
moniu cuprinse în cinci expoziţii de bază:
istorie, istorie loc ală (în Turnul Aurarilor,
relicvă a vechii ce t ăţ i) , artă populară
(din zona Tîrnavelor), ş tiinţ e na turale ş i
cea din Casa m emorial ă „Ş t. L. Roth ".
Colectivul de aici se arat ă preocupa t, folclor, festiv aluri zonale, noi produ cţ ii
totodat ă, de actiuni cu m arcată actuali- de artă d ec ora tivă ş i artizanat etc.), avîn,d
tate : organizea~ă nu numai expoziţii ale o fun cţ i e ce nu poate fi n eglijată în edu-
artiştilor plastici contemporani ş i ale unor carea ş i instruirea publicului larg.
m eş teri populari, dar ş i unele e xpoziţii P ăstrîndu -ş i pîn ă as tăz i s ituaţi a de
cu sprijinul larg al întreprinderilor din mare centru al p ăs toritului româ nesc , cu
oraş - m enite a releva dimensiunea nou ă o istorie c aract e rizat ă prin dinamismul
a municipiului. specific p ăs toritului transhumant , Poiana
În anul 1958, în oraşul Agnita, s-a des- Sibiului ocupă un loc de frunte în crea-
chis un muzeu avînd col ec ţii de istorie ţ ia c ultural-a rtis ti că populară. Muzeul din
şi artă populară, precum ş i o bogată bi- localita te, unul dintre cele mai vechi din
bliot ecă documentară, muzeu care a de- jude ţ, şi-a constituit colecţia în anul 1935.
venit cu timpul reprezentativ pentru în- Timp de dou ă decenii, aceasta a fost pre-
. treaga zonă e tno-folclorică a Văii Hîrti- ze ntată în case ţărăn eş ti, iar în anul 1951

:it

a trec ut în patrimoniul că minului cultu-
ral. Expoz iţi a muzeului, reo rganizat ă în
anul 1972, re flec tă cu precă de re ocupaţia
prin c ip ală a locuitorilor _- pă s toritul ,
al ăt uri de agricultura practi ca tă în vatra
sa tului , de alte îndeletniciri complemen-
tare.
Muzeul din Galeş-S ă li şte, realizat prin
donaţii ş i ina ugurat în anul 1967, repre-
z int ă - prin valoarea colectiilor sale -
una din cele mai interesante' insti tutii de
a cest gen din ţară_ Este prezentat ă toat ă
gama de produse locale, cu uneltele res-
p ective, apoi col ţ uri de interioare spec i-
fic e zon ei, diferite tehni ci de ornam en-
tare. Întreg ansamblul ex pozitional oferă
o imagin e c uprinzătoare, deos~bit de va-
l oroasă sub aspect documentar, a vieti i
tradiţional e a locu itorilor ace tor m e le~­
guri.
La Gura Rîului, c omun ă asezată de-a
lungu l rîului Cibi n, într-una din cele m ai
pitoreş ti zo ne etnografice ş i turistice din
s udul jud e ţului, s-a înfiinţat în anul 1969
un mu zeu să t esc al că rui patrimoniu a
fost reali zat exclusiv prin donaţii. R eor-
ga ni zată în anul 19 73 într-o clădire tra-
diţională, ex poziţia es te d es tinat ă pre-
zentăr ii unor genuri ş i produse de artă
populară locale.
:i2
Mu zeul de ş tiinţe natu-
' rale din Sibiu
Casa-muzeu din Cristian a fost inaugu-
rată în anul 1969, {ocupînd o clădire din
secolul al XVII-lea) ea reprezintă, în
principal, o gospod ă ri e ţărănească să­
sească din secolul al XIX-lea.
Muzeul etnografic din .R'ă'Şinari, înfiin-
ţat în anu l 19:52";-pre zint ă - p e lîngă im-
portante docum ente istorice legate de tre-
cutul comunei - oc upaţiile s trăvechi ale
locuitorilor, ca si o serie de mestesuguri
legate de preluc~area pieilor şi a~ta' cojo-
că ritului, de fabri carea uleiului, de prelu-
crarea fibrelor tex tile si a tesă turilor în
pive şi vîltori. Colec ţia' act~ală cuprinde
peste l 500 de piese expuse în sapte să li.
Expoziţia muzeală din Cisnădioara a
fost desc hi să în an ul 1971 , prezentînd
-:- pe genuri - principalele creaţii artis-
tice populare specifice satului ş i zonei.
Sa.I~ textilelor şi a portului cuprinde şi o
smt a de costu me populare traditionale,
a. c~ror ~ tructură ş i ornamentaţi; repre-
zmta o 111t er esantă fuziun e de elemente
eteroge ne, rezultat al convi etuirii româ-
nil?r ci; naţionalit ăţ ile germ'ane şi ma-
ghiare m Transilvania.
. Muzeul istorico-etnografic din Boiţa,
A
1i: augurat 111 anul 1970, pre zintă - în cele
cmci încăpe ri ce-i sînt des tinate - expo-
nate ~eV a_ut e n~i că va~oare i s torică şi et-
nografica ilustnnd agncultura, păstoritul,
lucrul la pădure ş i pescuitul - ocupaţii Realizări şi perspective
tradiţionale ale localnicilor.
în muzeografia judeţului
În anul 1968, la Cîrţişoara, s-a deschis Mureş
Muzeul etnografic ş i memorial „Badea
Cîrţan", cu scopul de a oferi vizitatorilor
IULIUS MOLDOVAN
o imagine convingă toare asupra creaţi ei
p opulare locale (ce ramică, sticlări e , pic- pre şe dintele Com i tetului de cultură şi edu -
tură pe s ticlă). O sală est e con sac rat ă ilus- caţ i e social i st ă al judeţulu i Mu reş
tră rii vi e ţii ş i ac tivit ăţii ţăranu lui auto-
didact, pelerin şi răspînditor al cărţii,
Badea Gheorghe Cîrţan. În curtea muzeu- Bogat în fapte adînc înscrise în isto-
lui mai poate fi vizitată şi o gos podări e n e, anu l celei de-a XXXV-a aniver-
ţărăn ească de la mijlocul secolului al san a E l ibe rării patriei ş i al celui de-al
XIX-lea. XU-lea Congres al Partidului Comunist
Român s-a dovedit deosebit de rodnic
lVIuzeul comunal din Avrig, organizat în întreaga activitate cultural- e du ca tiv ă
în anul 1971, d emon s tre ază evolutia tu- desfăşurată p~ plaiurile mureşen e.
turor genurilor de artă populară din' zonă. Avînd ca obiectiv preocuparea pentru
Interiorul avrigenesc reconstituit în m u- organizare'.\ m uncii de e du c a,ţie în fun c ţ ie
zeu se remarcă prin căldura ş i intimitatea
datorate mobilierului pictat, precum ş i A s pec t din e xp oz iţi a d e b aiă de is tori c,
decorării cu textile ş i ceramică. Ca şi la i\lu zeul judetca n M u re ş
Cîrţi şoara, o încăpere este des tinată acti-
vitătil or claselor externe de t esut-cusut
ale Şcolii populare de artă din' Sibiu (sub
îndrumarea creatoarelor Maria Cîndule ţ
şi respectiv, Maria Spiridon). În imediata
apropiere a muzeului, Casa me morială
„ Gh eorghe Lazăr", inaugurată în anul
1979, prezintă principalele etape ale vie ţ i i
şi activităţii acest ei personalită ţi de primă
mărime a culturii româneş ti.
Să mai amintim că , în localitatea Rod,
s-a înfiinţat o colecţie muzeală pe baza
donatiei artistului Vasile Dobrian, că
- în 'comuna Poplaca - a fost organizată
o e xpoziţie-cabin e t didactică (ex ponat e
vizînd cadrul geo.grafic, ist oricul aşezării,
c iv ili zaţ i a , arta p opulară locală), asemeni
celei de la Turnu - Roş u , integ rată com-
plexului istoric al monumentului ctitorit
de Matei Basarab. Acest peisaj este com-
pletat de şapt e e xpoziţii evocative perma-
n ente, la R ăş in ari („O. Goga") , Dîrlos
(„Ilarie Chendi"), Ală mor („Ioan B a-
rac"), Orlat („I. Agârbiceanu - I. P. R e-
t eganul"), Fofeldea („Aug. T. La urian" ),
Sadu („I. NI. Clain" ) ş i Săli ş t e („ P ersona-
lităţ i săli ş te n e" ) .
. . . Ş i să revenim pentru a conchide:
de fiecare dată , esen ţ i al est e faptul c~
aces te institutii nu se mărgin esc la a f1
simple te zaur~ de , artă ş i c ivilizaţ ie, dar
sîn t organisme vii' într-o expresie cnltu-
.rală actuală.

s3
Muzeul judeţean l\lure5. Aspecte di n expoziţia
de obiec tiv ele concrete ale dezvolt ă rii
jude ţului Mureş în act ualul cincinal,
Comitetul jud e ţ e an de c ultură ş i e du c aţi e
soc i ali s tă a îndrumat activita tea pe un
făgaş care să permită înlă turarea scheme-
lor depăş ite din procesul e du caţ ional ,
legarea acesteia într-o mai mare m ăs ură
de practi că, de v i aţ ă .
Înscriindu-se în coordonatele largi de-
t ermin a te de Programul P artidului Comu-
nist Rom ân de făurire a soc ie tătii socia-
liste multil ateral dezvolta te , i fnain tare
a Rom â niei spre comuni sm, activitatea
muzeelor din jude ţul Mureş , desfăş ura t ă
sub îndrumarea directă ş i pe rman ent ă
de bază
a organelor j ud c ţ e n e de partid ş i de
stat, a urm ărit, atît prin c onţinut cît ş i
prin form ele ei de manifestare, să con-
tribuie la modelarea ş i perfec ţionare a
omului nou , capabil să edifice, conştient
ş i entuziast, noua s&ietate socialistă.
Re ţe aua muzeal ă din judeţ ul Mureş
cu o „ vechim e" de pes te un secol, cuprinde
cinci in s tituţii: Muzeul jud e ţ e an ş i Muzeul
de artă din Tîrg u-Mure„ Muzeul de istorie
din Sighi şoara, Muzeul etnografic din
R eghin ş i Muzeul oră şe n esc din Tîrnăv e ni
care de ţin un patrimoniu de peste 137 OOO
piese din dom eniul istoriei, etnografiei,
artei şi ştiinţelor naturii.

Muzeul jude ţean Mureş a luat fiinţ ă
în 1886 ca muzeu de artă indu s trială, pro-
filîndu-se mai tîrziu în domeniul istoriei,
artei şi etnografiei. Patrimoniul muzeis-
tic s-a îmbogă ţit mereu, mai ales după
Unirea din 1918, cînd custodele muzeului
Aurel Filimon a achizitionat m ateriale
de o incontestabilă val~are, sprijinit în
activitatea sa de istoricul Vasile Pârvan,
care a lansat în literatura de spec iali-
tate excepţionala fibulă trac i că de la
Suseni. P entru dezvoltarea acestui mu-
zeu, în că din anul 1932, marele savant
Nicolae Iorga a desfăş urat o vie activi-
tate public is tică , apreciind rolul educativ
al unui muzeu judeţean într-un ora ş ca
Tîrgu-Mureş, cu un trecut bogat în eveni-
mente istorice, cu antice aşeză ri , cum sînt
cele de la Cristeşti ş i Brîncov e n eş ti.
Cartea de onoare a Muzeului judeţean,
în care ş i-au înscris impresiile o seam ă
de personalită ţi din ţ ară şi de peste
hotare, păs trează valoroase aprecieri cu
privire la modul de organizare şi la
bogăţia materialelor de arh eologie şi
istorie ce le detine. Din anul 1951 muzeul
din Tg .Mureş' îşi amplifică activitatea -
prin cuprinderea unei mai largi zone geo-
grafice şi ulterior prin' înfiinţarea secţ iei
de istorie modern ă ş i cont emporan ă .
Astăzi muzeul deţin e numeroase colecţii
de arheologie, istorie, etnografie şi ş ti­
inţele naturii. Printre piesele deosebit
Aspect din expo-
ziţia perma n e nt ă.
Muzeu l etnografic
din R egh in
de valoroase se num ă ră „Fibula de la
Suseni" din epoca fierului , „Capul zeiţei
Juno" - de la Cristeşti, sc ulptat în alabas-
tru , ş i „Lupoaica" de la Brîncoven eşti .
Muzeul de istorie din Sighişoara,
înfiinţ a t în anul 1889, porn eş te „la drum"
cu colec ţii de istorie, artă ş i et)1ografie.
S ighi şoara aflîndu-se într-o zonă cu im-
portante vestigii antice, fiind un oraş
cu o int ensă activitate economică în
perioada feud ală, muzeul de aici deţine . un
bogat m a terial arheologic, numismatic,
numeroase col ecţ ii de produse ale bres-
lelor. De fapt putem spune că avem aici
un muzeu al breslelor. Muzeul din Sighi-
şoara, avîndu-şi sediul în incinta ce tăţii
medievale, păs trată şi acum într-o formă
b un ă, alături de cele peste 130 de monu-
mente de arhitectură, se bucură de un
m are aflux de v izitatori.
Anul de naş t ere a Muzeului de art ă din
Tîrgu-Mureş este 1913, cînd a fost inau-
gurat şi Palatul culturii unde şi-a început
activitatea şi muzeul, cu un fond de 84
lucrări de pictură, grafică ş i sc ulptură.
Cunoscînd o continu ă ascendenţă şi
îmbunătăţire, m ai ales în ultimii ani, la ora
actuală fondul patrimonial este compus
din peste 1 700 lu crări de artă româ-
n ească clas i că ş i cont e mporan ă, artă
universală şi artă decorativă. Printre
lucrările valoroase se numără „H ora" de
Th. Aman, „Car cu boi", „Apies de soare"
i
35

In s talaţi a d e indu stri e ţ ă r ă n ească.
g rafi c din Reghin
„Fata cu ulciorul" de N. Grigorescu,
lu crăr i de I. Andreesc u, St. Luchian
N. Tonitza, Gh. Pe traşcu, 'rh. Pallady'.
F rancisc Sirato, Camil R essu, I. Tucu-
lescu, Corneliu Baba, Aurel Ciupe si
Ion Vla iu, Eugen Gâscă si alti i.
Muzeul etnografic din' R eghin, înfiin-
tat în anul J961, detine valoroase colec tii
de ui:elte şi port p~pular de pe M ureş ~l
s:ipen .or, Y_a~ea Gurghiului ş i din Cîmpia
1 ransilvame1. Înzes traţi cu aparataj ul
n ecesar invest iga ti ei si ce rce tării modern e
muzeografii de ~ic i 'an realizat zeci ci ~
filme,. mii ele diapozitive ş i fotografii
care ilu strează ocupatiile si obiceiurile
oamenilor din această' bog~ ti zonă fol-
clorică ş i e tnografică .
Muzeul orăse n esc din Tîrn ă veni
fiinţat în 1966, es te posesorul cît~rva
c?lec ţii de pale?ntologie, arheologie, isto-
rie şi etnogra fie. În curs de dezvoltare,
Muzeul din Tîrn~v e ni îş i completează în
p e rmane n ţă patrimoniul dcpistînd si ach i-
ziţionînd valori mu zeistice clin zor{a Tîr-
n avei Mici.
P atrimoniul m uzeal s-a constituit si
îmbogă ţit prin depistarea, colec tion ar ~a
ş i ac hiziţion area ele documente 'si alte
mărturii materi ale rcprcze ntati ,·e 'pentru
36
zona de activitate a fi ecărui muzeu, prin
ce rce t ări proprii, clonaţii, tran sferuri etc.
Tinînd se amă de faptul că muzeele din
jude ţu l Mureş , sînt de ţinătoare ale unor
valori inestimabile din patrimoniul nostru
cultural ş i dispun de e xce pţionale mij-
loac<: de prop aga nd ă ş i e ducaţi e , ele
acţionează prin form e ş i modalităţi spe-
cifice !n directia erlud rii si form ă rii
omului nou, a ' con stiintei sa'cialiste, în
vederea mobilizării ' m~selor la opera
is torică de edificare a soc ie tătii socialist e
multilateral dezvoltate. '
P entru valorificarea d eplină a patri-
moniului muzeistic, p ec iali ş tii din muzee-
le mureşen e, în cadrîndu-se plenar în efor-
turile întregului popor pentru edifica-
r ea noii orînduiri, au des făş ur at o perma-
n e ntă activitate de cerce tare orie nt ată
spre teme de importanţ ă majoră. Astfel,
cerce tarea arheolog i că a urmăr it pre-
cizarea prin sondaj e ş i săpăt uri a unor
Muzeul etno-
aspecte privind definirea culturii materiale
aparţ inînd civ ili zaţi e i tracice, daco-getice
sau post-roman e. Săpătu rile efectu-
ate în ultimii ani în localităt ile Sincai,
Batoş, Brîncoveneşti, -1·g. fo~e~, Luduş,
I ernut, Cuci, Orosia, Voivode ni ş i Sighi-
şoara au îmbogă ţit colec ţiile arheologice
cu valoroase piese care d emon s trea ză con-
' tinuitatea poporului. român, procesul de
împletire organică a vechi i civilizahi
moş tenite de la daci ş i romani, care' a
determinat o nouă înflorire economico-
socială a ace tor meleaguri . Astfel mate-
rialul arh eologic de la Voivodeni ş i Sighi-
şoara de mon s tre ază continuitatea autoh-
tonilor în secolele I - \'II , si respectiv
IV- XII , e. n. '
În domeniul istoriei cerce tarea a urmă­
rit completarea doc um e ntării locale cu
privire la rela ţ iile economice si culturale
în- între ţările româ ne în evu l m ediu, răspîn­
direa că rţii vechi român eş ti în jude ţul
Mureş, raporturile cultural e româno-ma-
ghi are în epoca modern ~1 , s-au reali zat
studii ş i articole privind participarea
mur eşe nilor la marele act al U nirii din
l decembrie 1918. luptele desfăs ur ate în
toam na annlui 194 4 pe 't eritoriul
judeţului Mureş, eforturil e înfrătite ale
oamenilor muncii .români, magl~iari si
germani p entru edificarea socialismului.
 Cercetarea etnografici es te orientată
spre studiul uneltelor casnice, a ornamen-
ticii populare, precum ş i a obiceiurilor, ca
de exemplu obiceiul primului plugar din
Sînmihaiul de Pă dure, împuşcatul coco-
şului, obicei srttesc din Uila şi altele.
Munca de cercetare în domrniul ş tiin­
t elor naturii a urmărit rea1.izarea unui
studiu complex al ecosistemelor acva-
tice şi t erestre de la lacul Fărăgău -
declarat rezerv aţi e naturală , ca şi influ-
enţa inundaţiilor şi a lucrărilor de amena-
jare asupra populaţiilor de animale acvati-
ce şi terestre din bazinul rîului Mureş .
Concomitent cu munca de cerce tare
ştiinţifică, lu r:: ră torii muzeelor au avut
permanent în atenţie grija pentru creş­
t erea num erică şi calitativ ă a patrimo-
niului muzeal. Astfel, dac ă în 1976 numă­
rul pieselor din muzeele jud e ţului Mureş
Imagin e din filmul docum enta r „ P esc uitul cu
ostia". Muzeul e tnog rafi c ci i n R cgh i n
era de 127 756, în 1977 se ridică la
133 061 , iar în 1978 la 137 687,
cr eş te re ca re dov e d eş te că procesul de
documentare si cercetare şt iintifică duce
în final la dez~oltarea colecţ iilo'r muzeale.
Preoc up ările pentru îmbogă ţirea patri-
moniului muzeal pot fi exemplificate şi
prin realizările Muzeului de artă din Tîrgu-
Mureş, care în ultimii zece ani a achiziţio­
nat 103 lu c ră ri , a obţinut prin transfer
de la Consiliul Culturii şi Educaţiei
Socialiste şi de la Oficiul de ex poziţii 338
lucrări, de la Comitetul jud eţean de cultură
şi e ducaţie socialistă 227 lucrări, iar
prin donaţii 32 lucrări .
Activitatea de conservare şi restaura-
rare a patrimoniului muzeal a devenit
în ultimii ani o preocupare cu tot mai mare
pondere în viaţa muzeelor. S-au depus şi
se depun eforturi p entru asigurarea spa-
ţiilor de depozitare.
Cu sprijinul organelor jude ţene de
partid si de stat, în curînd Muzeului jude-
t ean M'ureş i se vor asigura spaţii salubre
de depozitare, iar pentru restaurarea şi
conservarea numeroaselor colecţii de
carte veche, obiecte din lemn, t extile,
metal, pictură pe lemn ş i sticlă, materiale
rezultate din ce rce tările arheologice, un
studiu recent întocm it vine cu propuneri
pentru organizarea labora torului jud eţea n
care să asigure conservarea şi res taura-
rea patrimoniului din întregul jude ţ,
stabilindu-se structura şi profilul acestuia,
num ă rul ş i s uprafaţa încăp e rilor n ecesare ,
costul am e najărilor fun cţ ional e , p ersonalul
de specialitate şi dotarea cu utilaj e.
O preoc upare perman entrt a muzeo-
grafiei mureşe n e din ultimii ani este inte-
grarea muzeelor în sistemul institu-
tiilor cu sarcini educationale. R ăspun zî nd
;x igenţclor culturale 'ale soc i e tăţii con-
temporane, muzeele de orice profil au,
în etapa actuală, nu numai sarcina de a
păstra, conserva ş i studia patrimoniul
de care dispun, ci ş i aceea de a-l prezenta
puhlicului. Muzeul este astrtzi o institu-
tie interdisciplinară care inform e ază,
instruieş te şi educă, fiind totodată locul
de trăire spiritu al ă r ec onfortantă, locul
unde vizitatorul găseş t e o atmosferă
edu cativ ă ş i es tetică, de delec tare şi
odihnă activă.
37

Indrumată îndeaproape de Comitetul
jud e ţean de partid, activitatea muzeelor
mureşen e a fost s upusă unei analize amă­
nun tite, stabilindu-se m ăs uri concrete
de Îmbun ă tă tire a muncii. În aces te
condiţii muz~ele jude ţului şi-au definit
şi mai mult coordonatele principale,
străduindu-se să d e vină scoală de educa-
tie patriotic;'t si comun'i Ut a maselor,
~en tre de cerc~tare si valorificare s tiin-
ţifică, de păstrare ~ valorosului patri-
moniu cultural.
Culti vînd ş i valorificînd trec utul ş i
preze ntul istoric al poporului nostru ,
lupta lui pentru dreptate soc i al ă ş i n aţ io­
nal ă, lupta comun ă a poporului român
ş i a naţionalităţ ilor conlocuitoare pentru
libertate ş i ind e p ende nţ ă, muzeele jude-
ţului îşi aduc aportul la edu carea ma elor
prin acţiuni ca re se d esfăşoară atît la
sediu, cît ş i în afara lui .
În urma studiilor efectuate asupra
patrimoniului propriu , cît ş i asupra
realitătilor clin raza lor de act ivitate,
mu zecie mureşene au acordat o ate nţie
deosebită organizării e xpoziţiilor de bază
ca principalul mijloc de valorificare corn-
38
Im agine din ·filmul
• docume ntar „ U lei-
tul " . Muze ul etno-
JiI. gra fi c din Regh in
pl exă c ultural-edu ca ti, ·ă a p a trimoniu-
lui de care dispun .
Pînă în acest an Muzeul jude ţ ea n
Mureş prezenta publicului expoziţia sa
ele istorie organizată în două etap e :
arheologie ş i istorie fe udală în 1968 ş i
istorie modern ă ş i co nte mporan ă în I 974,
în dou ă clădiri nu prea apropiate. Prin
grija organ elor locale de partid şi de
stat, e xpoziţ ia de istorie a fost transfe rat ă
într-un spaţiu mai potrivit în Palatul
culturii, cu care prilej s-a putut fac e o
prezentare unitară, prec um ş i importante
îmbunătătiri expozitiei de bază de istorie
prin folosirea materialelor arheologice
ş i istorice rece nt descoperi te, care ilus-
trează s trăvec hea c ivilizaţie tracică de pe
aceste meleaguri , continuitatea poporului
român, unitatea ş i fră ţia puse în slujba
acelora~i idealuri comune de românii,
maghiarii, ge rmanii de p e aceste melea-
guri, boga tele tradiţii ale luptei poporului
nostru, pentru libert a te, indepe ndenţă
ş i unitate naţională . În urma reorgani-
zării expoziţie i de istorie în Palatul cul-
turii din Tg. l\foreş s-a creat posibilitate a
ca în viitor, în vechile spaţii, să se treacă
la organizarea unor expoziţii permanente
de etnografic şi ştiinţele naturii, putîndu-
sc astfel valorifica patrimoniul secţiilor
respective nu numai prin expoziţii tem-
porare, ci şi prin C':poz!ţii d_c ba.7:{1. .
La :l\Iuzeul de 1stone dm S1gl11şoara,
prin munca de îm~mnrtt_;tţire a cxroziţ!c!
de bază, s-a realizat mtcgrarca 1stonc1
locale în istoria naţional{t, insistîndu-sc
asupra unor aspecte importante ale istorici
patriei, re~lectate şi î~ zo!1a, Sigh_işo~r~,
ca: aşezrtnlc traco-daoce chn 1mprCJ unm1,
continuitatea populaţiei daco-romane, ~
poporului român,, forn:area_ cne_zatelor ş1
voievodatelor romaneşti, kgatunlc econo-
mice şi politice ale Sighişoarei cu :\Iol-
dova si Tara Româneascft.
Atît' la· Sighisoara cît şi la Tîrn{tveni
mobilierul nou 'din expoziţiile de baz:'t
a permis etalarea materialului muzeistic
conform cerinţelor actuale ale muzeogra-
fici.
În scopul rotirii lucr:irilor din depozit
şi expunerii noilor achiziţii dt;: nloar:,
l\luzeul dC' artă <lin Tîrgu-\Iureş 1mprospa-
tcază expoziţia rlc baâ de dourt. ori pc an,
utilizînd întotdeauna şi cele mai valoroase
lucrări de care dispune şi care sîn t mai mul~
solicitate de public, lucru care poaţe fi
frtcut cu mai multă perseverenţă ş1 rle
:Muzeul etnografic din Reghin.
Valoarea expoziţiilor de hază o putc,m
măsura şi prin inte~esul. pe _care-l :t1r-
neşte în rîndul pubhculm, prm numarul
de vizitatori <:are calcă pragul muzeelor.
Cel mai căutat muzeu din judeţul :\[ureş
s-a dovedit a fi Muzeul de istorie din
Sighişoara, care, în funcţie de num~trul
zilelor în care a fost deschis, a reahzat
în 1976 un număr de 78 861 vizitatori,
iar în 1978 numărul vizitatorilor s-a ridi-
cat la 88 124. Din aceştia aproximat~~
30 OOO anual sînt vizitatori străini vemţ1
din peste 50 de ţări. . ..
În scopul amplificării rolului _cd~c~t1:·,
muzeelP muresene au căutat sa 1asa m
întimpinarea 'public~lu_i ~ătr~_nzîn_d . în
şcoli, întreprinderi ş1 mst1ţu_ţ11, cammc
culturale, urganizînd expoz1ţ~1 temţiorare
itinerante, sesiuni ştiinţifice, s1mpo~10a~e'.
seri muzeale, conferinţe, mamfestan
complexe de tipul expoziţie-concert, exp~­
ziţie-seară muzeală şi alte forme de acti-
vitate prin care au făcut cunoscut
oamenilor bogatul patrimoniu muzeistic
de care dispun.
Organizate cu scopul de a sensibiliza
publicul, de a-i cîştiga interesul, ele a atra-
ge cît mai mulţi vizitatori, de a-i pcrm~­
ncntiza si a-si continua proccsnl cducat1v
în muze~. expoziţiile temporare constituie
un mijloc important de valorificare a
rezultatelor obţinute în munca de cerce-
tare a lucd'ttorilor din muzee. Un larg cco~1
l-au an1t expoziţiile temporare organi-
zate cu ocazia anin'rs:'trii unor momente
import an te din istoria patriei, ca: „ l_· ni~
rea politicrt a ţ:'tri_lor romtrnc sub :\hi!~!
\'itcazul", „9 \fa1 1877 -9 :\la1 194) ,
„35 ele ani de la eliberarea României de
sub dominatia fascistă", „Ceramica, arhi-
v{t de lut, d~\·adrt a unei existenţe multi-
milenare", „Cnitatea şi continuitatea
poporului rom~n î_n lumina dcsc?peririlor
arheologice dm Juclcţul :\[_u:e? ; . c:cpo-
zitii dedicate unor pcrsonahtaţ1 dm 1sto-
ri~ noastr:'t: „Dimitrie Cantemir, drtu-
rarşi patriot", „~tefancel l'l_Iare", „Avram
Iancu", expoziţii ani\'ers~.t1ve ca: .".1:-uduş
-600", „Tîrnrtveni- 700 ; expoz1ţ11 tc~­
porare din d?meuiul. ştiinţcl~r na turn:
„Din fauna 1udcţulu_1 Mure~ , „.~lantc
medicinale", „ Păs~m folositoare ; ex-
poziţii care valorifidt pat_rimon~ul <"tno-
grafic: „Arta lemn ulm ş1 text_1lelor pc
l\Iureşul superior", „ Unelte agr~cole tra-
diţionale"; „Tradiţie şi nou în v_1aţa, sat~­
lor", „Obiceiuri de prim{t\'ară dm C1mp1a
Transilvaniei''.
Muzeul de artrt din Tîrgu-Mureş orga-
nizeazrt anual circa 6- 7 expoziţii tempo-
rare în colaborare cu -Fili:ila U .A._P. ş!
Oficiul de expoziţii, prezentînd pubhcuh~1
400-500 lucrrui. Tot anual orgam-
zcazrt în medie 10 expoziţii itinerante î~
cadrul crtrora expune 250-300 lucr;t~~
de artă contcmporanft. Aceste cxpoz1ţ11
organizate în cl•Jhurilc, mun~itor~şti sau
dminele culturale smt msoţ1te de
expuneri ilustrate cu pro_ic~ţii _de dia-
pozitive colc_ir_ c~ tematica d~n arta
noastrft clasICa ş1 contemporana.
ln colaborare cu Oficiul de cxpo-
z;ţii, Muzeul de_ art'.t din Tîrgu-Mu~e-~
a prezentat pubhculm murcşan expoz1ţ11
de înaltft ţinutrt ale artiştilor plastici
Gheorghe Petraşcu, Aurel Ciupe, Brăduţ
 Covaliu sau altele cu temele: „Pictura
cehr1 si slovad1", „ GraYura mexicanr1",
„ Grafi~a englez:1" etc. Din patrimoniul
aceluiasi muzeu numeroase lucr:1ri ale
clasicil~r nostri au fost prezentate în
expoziţii reprezentative internaţionale.
Astfel lucr:1rilc }ui Gheorghe Petraşcu
au fost expuse î11 Franţa, Anglia,
Italia; Th. Palla<ly a fost expus în Franţa
şi RF. Gremania; :\agy lmre în Elveţia
şi R.P. Cngar:1 etc.
O preocupare ele scam:1 în activitatea
:\Iuzeului ele art;"'1 a constituit-o dovedirea
felului în care arta plastid din judeţul
l\lureş contribuie cu specificul ei la dez-
voltarea artei româneşti, în genyral şi a
celei contemporane în special. In acest
sens au fost organizate expoziţii temporare
cu lucr:'trile artiştilor plastici Aurel Ciupe,
Eugen Gâsd, Theodor HarşiJ., Andrei
Bordi si Octavian Boblctec, iar în anul
viitor sÎnt prev:1zute expoziţii ale lui Ion
Ylasiu, Pittner Oli\·er, Canil Piskoltiş.a.
Devenite traditionalc, serile muzeale si
simpozioanele organizate de specialiştii
muzeelor mureşene se înscriu pc aceleaşi
coordonate ale activiUţii de \·alorificare
a patrimoniului muzeal. La aceste manifcs-
tr1ri î\I uzeul judeţean :\Iureş a im·i ta t
pcrsonalitiiţi marcante din viaţa şt1in­
tifiC:1 româneasc:t. Pentru reusita serilor
i"nuzeale s-a asigurat colahorarc'a Filarmo-
nicii ele stat din T~. :\Iureş, a şcolilor,
precum şi a Studioului teritorial ci<"
radio şi a presei locale.
O ampl;"'1 manifestare, den'nit;"'t tra-
<liţional:1 (aflîndu-se la a \"l-a ediţie) este
„Decada muzeelor clin judeţul :\lureş",
cînd se deruleaz;"'t un Yast program de
manifcstrni muzeale la care particip;t
întregul personal de specialitate din muzee
precum şi mulţi colaboratori ai acestora.
În cadrul acesteia un loc important îl
ocup;1 ele fiecare elat;"'1 sesiunea de comu-
nidri ştiinţifice, cu participare largă,
naţiona!rt.
În paginile presei locale, în mod curent,
apar articole ale muzeografilor privind
popularizarea p.itrimoniului muzeistic
judeţean, sînt prezentate evenimentele
istorice importante. De asemenea, în
cadrul studioului teritorial de radio, sînt
40
realizate r.umeroase reportaje axate pe
teme ele i."torie local;"'1 sau naţională.
Cercetările întreprinse de dtrc spccia-
listii muzeelor au fost concretizate în
l~crări si comunidiri, studii şi articole
prezenta'te cu prilejul_ cl!feri~clor ~ani­
festări stiintifice (sesmm, s1mpoz1oanc,
conferintc). parte din ele fiind publicate
în anua'rul Muzeului judeţean, revista
1\larisia" publicatie devenită binecunos-
~~tă atît î~ tar{l cît' si peste hotare. Pentru
publicul vi;,itator ~-au editat pliante şt
ilustrate care vin în sprijinul popularizării
valorilor muzeistice din j udcţul nosrru.
Formele de educaţie patriotică a. ma~e­
lor, tot mai variate şi mai atractive pe
care reţeaua muzeală judeţeană le pr<>-
moveaz;"'1, se bucură de un interes sporit.
A devenit o traditie ca în sălile de exDo-
ziţic ale muzeelor' să se desfăşoare c~re­
monialul primirii noilor membri ai o:-ga-
nizaţiilor de pionieri şi U.T.C., să se des-
fiisoarc lcctii de istoric, seminarii cu pro-
pa'gandiştii' 1n•iăţărnîntului politico-ideo-
logic, activitatea cercurilor „Prietenii
muzeului" etc.
I n pcrspecti\·a anilor cc vin. noi sar-
cini revin colectivelor de muncCt clin muzee.
Astfel, :\Iuzeul judeţean :\Iureş prcg;"'1teştc
deschiderea a dou;"'1 expoziţii permanente:
de ştiinţele naturii şi de ctnografic-art;"'t
popular;1, iar :\! uzeul clin Sighişoara \'a
organiza în Turnul fierarilor expoziţia
„Prelucrarea fierului, tradiţie milenar{1".
Cercetarea ştiinţifid va adînci în con-
tinuare studiile, acordind o deoschit:i
atenţie problemelor principale din isto-
ria patriei şi mai ales va aborda teme din
istoria contemporană a poporului nostru.
Lucrr1torii muzeelor muresenc, ai Ofi-
ciului judeţean pentru patrimoniul cul-
tural national îsi \'or intensifica în viitor
eforturi!~ pcn t~u aplicarea în \·iaţ;1 a
prevederilor Legii ocrotirii patrimoniu-
lui cultural naţional, luarea în evidenţă,
pi'lstrarea, conservarea şi Yalorificarea
întregului patrimoniu cultural de pe
cuprinsul judeţului l\Iurcş. La baza acti-
viUtţii muzeistice murcşene vor sta în per-
mancnţ{t id~ile noi, eficace, acest nou
fiind bazat pe ample cunoştinţe profesio-
nak, pe o aleasă culturi't gencralri. şi pe
o erudi fa prcgi't tirc politico-idcologici't.
 2060 de ani
Ce înţelegem prin procesul
de romanizare a poporului dac?
În istoria poporului român, ca dealtfel
şi în istoria altor popoare europene, pro-
cesul economic-social, cvoluti,·, a parcurs
etape şi perioade, structural relativ asemă­
nătoare, cu diferente rezultate din canti-
tatea de timp, în ca~e unele procese s-au
desfăşurat şi împlinit, sau din mai accen-
tua ta reliefare a unor caracteristici care
definesc, dau, nota de originalitate, ele
P.e~sonal_itate, de individualizare, a isto-
net unui popor.
C11itatca ctno-cultural:i, lingvistic{i şi
teritorial{i ar fi una dintre aceste carac-
teristici ele haz{! care definesc structural
poporul român, numit diferit, în funcţie
de etapa istoricft ele rcferinţ{i, de evoluţia
sa socio-economic{( şi politid: popor dac,
dacoroman sau romanic, popor romftn.
Co11ti11uilatca, prin permanenţa sa, în
aria teritoriului de cristalizare ca popor
în perioada ele destr;\mare a relaţiilor gen-
tilicc, este o altri caracteristicri fundamen-
tal{t a istorici sale. Aceast:'t continuitate
este, astrtzi, dovedită de un numrir impre-
sionant de descoperiri arheologice care au
scos la luminfr aşezări, simple sau fortifi-
cate, cu o succesiune ele niveluri de locuire
ce constituie indubitabile dovezi ale unei
permanente locuiri, a aceleiaşi populaţii,
cea dacid, de-a lungul întregii evoluţii
a perioadei istorice dinainte de apariţia
formelor de or~anizare stataEi şi dupi't
aceea. Numi'irul marc de asemenea aşez{1ri
identificate arheologic, pc teritoriul vii-
I
Dr. LUCIAN ROŞU
torului stat feudal :\loldova, sau Tara
Româncascrt sau în Dobrogea sînt do.vezi
nu numai a unei continuităti de \'iatrt a
acestui popor, clar, totodatrt şi a d~nsi­
Uţii popufftrii teritoriului Dacici, atît în
zonele de scs, cît si în zonele de deal sau
munte. Ac~st fcna'men ele populare prin
ocuparea cchilihratft a întregului teritoriu,
indiferent de formele de relief, ofcr{t un
foarte interesant cîmp de observaţie cu
privire la efectul unor perioade mai tul-
buri în istoria acestui popor, care, ele
regufa şi-a pftstrat vetrele de locuire
pc perioade extrem de lungi în timp.
În unele cazuri, mai cu scam{t în regi-
unea acelui coridor de lcg{1tur{1 a Orien-
tului cu Occidentul, apar în unde mo-
mente, scurte perioade de p:ir;bire a aşe­
z{irilor, pentru ca peste puţin timp să fie
constataU"t o revenire a acclorasi comu-
nit:'t ţi, pc aceleaşi locuri, revcnir'e carac-
terizat{t prin reluarea aceloraşi ocupaţii
si îndeletniciri, prin existenta aceluiasi
~ontext material-cultural. ' '
Ar fi. credem, de prisos sft enumerrun
exemplele în care situaţiile enunţate mai
sus s-au constatat arheologic, ele fiind
foarte multe şi, teritorial, rftspînclitc pc
întreg spaţiul dacic. La Cutnari, t1
Popeşti Argeş, Drobeta, Cetr1ţcni, Piscul
Crftsani, Ctpîlna, Piatra Craivii, Tilişca
şi în multe alte aşezfiri, întruitc sau
simple, se constatr1 o continuitate de locu-
ire, a aceleiaşi populaţii, populaţia dacică,
de-a lungul unei foarte lungi perioade
de timp, care acoper{t secolele dinainte
de cucerirea roman{1 şi dup{t aceea.
Sistemele de ap{1rarc, tipurile ele locuin-
te i1wentarul casnic si instrumentarul
i"n:'şteşug;"ifcsc sau ag~icol. don·<lcsc o
unitate de forme, tehnici şi expresie
arfr;tic:I, cc nu pot fi altcc\·a dl·cît rezul-
tatul înclwg{1rii, - printr-o îndrlungat{t
cn>luţic a unei socieU1ţi sedentare - ,
mwi ci,·ilizaţii caracteristice, unitare, pc
întn·g spaţiul de existcnţ{t a poporului
dac. I>ac{1 ar fi s{t ne referim numai la
ceramic{1, sau instrumentarul din fier -
în cadrul c{1ruia SL' clctaşeaz{1 fierul ele
plug a c;"trui form{1 este spccific{t întregii
lumi dacice - - , la clcmen tele ele expresie
artistic{t - în special cele uzitate în
decorarea Yasclor ele lut, fie lucrate cu
mîna, fie lucrate la roat{t - , sau la faptul
d unele clemente de plan, la locuinţe,
sau de tehnici în constructia acestora,
le întîlnim înccpînd din scc~lclc \" - I\"
î.c.n. pcrsistînd în timp, ele constituind o
caracteristid a locuintci româncsti <lin
perioade mult mai ap~oape de ti~purile
noastre, şi chiar din contemporaneitate
(am exemplifica numai cu pridvorul sau
tinda, documentate arheologic la locuin-
ţele dacice de la Cireşu, clement pc care-l
întîlnim generalizat în toate perioadele
istorice ca o caracteristicii a arhitecturii
ci\"ilc româneşti), ar fi, credem, de
natur{t s{t dea măsura, nu numai a uni-
ti1ţii, dar şi a continuiUtţii prin pcrmanen-
ţ:1 a acestei civilizaţii. Am f:tcut accasUt
precizare pentru d, din nefericire, în
unele studii apărute se consicler{t dl prid-
vorul ar fi de prownicnţ;i sudic:1, din
afara spaţiului carpato-danubiano-pon-
tic, şi c{t el apare în arhitectura civil:1
romtmcasc:1 prin secolele XI\"-X\".
O dutarc mai atent:! a adc\"ărului în ceea
cc informaţia arheologiC:1 românească
-Ofcrft, ar duce la evitarea unor astfel de
consideratii care nu sînt dccît rezultatul
lipsei de· informare, lipsă care trimite
uneori, la dutări în afara arici naturale
de apariţie şi dczYoltarc a fenomenului
cercetat.
J>erscc•crCll/a î11 lupta de 11catîrnarc
este o alU fundamentală caracteristică
atestau - accastâ caractcristiC:t ş1 nu
„intrarea în istoric" a dacilor aşa cum
42
greşit, sau nefericit: întîlnim_ în unele,
mai noi sau mai \"ech1 formul:1n ele carte-,
chiar ele izvoarele literare referitoare la
en·nimentc clin sr>colul al \'I-lea î.e.n.
ff1rii a mai aminti numeroasele dovezi
materiale descoperite arheologic. Anul
514 î.e.n„ nu rcprczinU1 atestarea prin
care „dacii intr{t în istoric", ci relatarea,
de c{1tre cel mai marc istoric al antichi-
t:ttii, Hcroclot, a unui fapt care prin par-
tic.ularitatca sa îi credita pc daci, sau
geţi - care intrascrâ în istoric de mult
pri11 î11treaga lor cxiste11ţâ 11eî11trcmptâ
pc vatra pro pri'ei ctnogmezc - cu un
atribut ce-i scotea în c\·idcnţ{t în raport
cu celelalte popoare participante la
e\"enimcnt: campania r{1zboinic{t a mare-
lui rege persan, Darius, împotri,·a sci-
ţilor.
În Istorii, cartea a l\"-a, par~-
graful XCIII, (93), Herodot, C:trma
nu i-a putut scăpa faptul C:1 singurii
care au opus rezistenţă înaintării regelui
persan, pentru a-şi apăra libertatea, nea-
tîrnarea, au fost geţii, ne-a lftsat urmă­
toarea rcmarcf1, p:1stratft pînf1 astrtzi:
„Înainte de a ajunge la lstru (Darius) îi
supuse mai întîi pc geţii care se cred ne-
muritori, d'ici tracii care au în str1pînirea
lor Salmydessos (localitate în Tracia) şi
care locuiesc la miazi't-noapte de Apol-
lonia si de orasul :\Iesambria - numiti
skyrmiazi şi nipsei -- , i s-au închin~t
lui Darius fririi nici un fel de împotrivire.
Gctii î11sii, care luaser{1 hoUrîrea nes{1huitrt
(d~ a-l înfrunta), au fost robiţi pe daU,
măcar cf1 ci sî11t cei mai viteji şi mai drepţi
di11trc traci".
Pentru \"rem urile care urmeazi't, alte
şi alte evenimente legate de istoria politică
a dacilor atrag luarea aminte urmată de
consemnări scrise rămase pînă astăzi,
consemn{1ri din care desprindem, în evi-
denţierea caracteristicei mai sus-amintite,
pe cele datorate lui Arrian. Sînt rela.-
tatc e\·enimentcle care au dus la declan-
şarea campaniei lui Alexandru Macedon,
în cursul anului 335 î.e.n. împotriva
geţilor din nordul Dun{1rii; expediţia
dezastruoasă - pentru generalul Zopy-
rion - ca rezultat, împotri\"a acelorasi
geţi; puternica lovitură primitrt de arm~­
ta regelui trac, Lisimach, condusă chiar
de fiul s{rn, Agathoclcs, căzut în această
lupt{t din jurul anilor 300 î.e.n. prizo-
nier regelui get, Dromichaites, sau capi-
tala înfrîngcrc, ecl1i,·alînd cu o catastrofft
militar{t, a chiar regelui trac, Lisimach,
la cîţi\'a ani mai tîrziu, dtzut capti\'
rcgP]ui get, acesta sen·indu-i cunoscuta
pildft cu ocazia marelui ospftţ din oraşul
Helis, osp;"tţ organizat în urma c\·idcntei
\'ictorii gete.
Aceste momente conjuncturale care au
caracteristica mai sus-formulată, \'or fi
continuate de alte si alte asemenea mo-
mente, în perioadei~ istorice urmfttoarc,
cc marchcazft eforturi încununate, peste
milenii, de crîncena înclcstarc de la sfîrsi-
tul secolului XIX, anii m~morabili I 877 '-
1878 eliberatori pentru români, şi prin sîn-
gclc lor, deopotri\'ft pentru bulgari sau sîrbi.
Pc fondul unei asemenea ci\'ilizatii
strft\'echi, unitare, clăditf1 neîntrerupt În
timp, se \'Or grefa clementele culturale, de
penetraţie romană, fenomen ce marchează
începuturile unui alt îndelung proces,
caracteristic şi pentru alte popoare
care au stat la baza existenţei popoarelor
latine contemporane: francez, spaniol,
portughez, fenomen cunoscut sub denu-
mirea de romani:::are.
Pe fondul acesta unitar local, dacic,
în care printre alte elemente de cultu-
ră, „ . „ceramica e de un tradit-ionalism
atît de îndărătnic, incit eleme~tele neo-
litice sînt transmise cu fidelitate chiar
pînă în a doua epocă a fierului .„ "cum
observa Vasile Pârvan (Dacia, Civiliza-
ţiile antice din ţările carpato-danubiene,
Bucureşti, 1967), pe la sfîrşitul secolului
al III-lea şi începutul celui de-al Ii-lea
î.e.n., se grefează începutul „ ... penetra-
ţiei romane, de natură pur civilizatoare,
în felul penetraţiei elenistice ca pretu-
tindeni în jurul Mediteranei ... "cum
acelaşi Vasile Pârvan remarca, în ca-
drul aceleiasi lucrări mentionate mai
sus, şi în continuare, tot ma~ele Pârvan,
atrăgea atenţia că ,„„ nu la simplii ne-
gustori trebuie să ne gîndim cînd e
vorba de pătrunderea romanf1 în ţările
danubiene: principii şi regii celţi, iliri şi
daci aveau ne\'oic de numeroşi meşteri
pentru a le zidi ceUţi, a le fabrica ma-
şini de rhboi, a le bate monede, de obicei
prin imitarea denarilor republicii roma-
ne ... ". Arheologia românească a demon-
strat c;'t aceste concluzionftri ale lui \' asilc
I~ţ1n·an au fost pline de consistenţă, ele
fnnd demonstrate de numeroasele desco-
periri de tezaure si monede care confir-
mft prc\'iziunilc lui Pftr\'an.
Într-un foarte interesant studiu pu-
blicat în Rc,·ista \Iuzcclor şi \lonumen-
tclor (nr. 6/1978), Bucur \Iitrea, pornind
de la ideea c;'t: „ ... pc acest fond unitar
etnic şi ling,·istic se \'a dcsfftşura o baz;'t
economictt unitarft. .. ", si că ... dez-
Yoltarca forţelor de pro,ducţic "interne,
pc la mijlocul secolului al II-iea şi apoi
în cca de a doua jum;'ttate a lui, \'a duce
la o producţie de bunuri care ,.a fi schim-
bată cu lumea gread şi cca romanft. .. ",
schimb foarte con\'ingfttor demonstrat de
numftrul impresionant de denari republi-
cani romani aflaţi în circulaţie în Dacia,
în secolele II -I î.e.n„ postulează ideea
cft accastft situaţie, „ ... prefaţează şi pre-
g.ftt~ştc ~?manizarca care \'a Yeni mai
t1rz1u ...
Incontestabil di romanizarea, ca pro-
ces împlinit însft,. . . „ \'a \'eni mai tîr-
ziu'', dar clupft cum, chiar autorul mai
sus-citat, subliniazf1, „ ... că nidiieri, în
ţfirile cucerite sau pc cale de a fi cucerite
ele dttrc Roma, nu s-a găsit o asemenea
cantitate de denari romani republicani
.-; . " şi dupft statistica dată în acelasi
articol, la nivelul anului 1977 au fost de~­
coperiţi cca. 30 OOO denari republicani
romani - şi cîţi or mai fi încă ascunşi
sau pierduţi în pămînt - , grupaţi în
tezaure sau izolati, datînd din secolele
II-I î.e.n., est~ lesne de înteles că
/)acia fusese rncerită, economic, 'încă cu
două secole şi mai bine înainte de cuce-
rirea militară. După cum acelaşi autor
constată, pe baza studiilor sale, că denarul
roman republican, din aceste vremuri
cc premerg epoca Burebista, din epoca sa
şi cea urmfttoarc, se găseşte răspîndit,
deopotri\'ft „pc în trcg teritoriul Daciei.
O găsim (moneda) în cetătilc gcto-
dacc din Transilvania, :\Ioldova' sau l\Iun-
tcnia, precum şi în aşczfuile nefortificate
din aceleaşi regiuni ... ".
Este foarte greu de precizat, ce canti-
tate din această moned{t este rezultatul
activităţilor comerciale, sub diverse for-
me, şi este deci produsul atelierelor mone-
tare italice, şi ce cantitate a rezultat din
43

acti,·itaka producti\'{t a atelierelor locale,
dacice care au preluat si imitat moneda
romanft de argint, monccl{t cc înlocuieşte
treptat moneda dacic;\ din cc în cc mai
mult clcprcciaUt în secolele I-II prima
jum;'itatc, î.e.n.
Strînse contacte economice ale lumii
romane cu lumea dacic{t, contacte care
într-un fel încep s{t pun{t pc plan se-
cundar schimburile cu lumea gread, în
special dup{1 cc aproape tot sudul Dunării
\'a intra suh controlul militar-politic al
romanilor, manifestate prin mai toate
ramurile comerciale, Dacia fiind una din-
tre cele mai bogate regiuni în materii
si materiale ele care lumea roman[1 a\'ca
~arc ncYoic, a atras dup;'1 sine, ca ele
altfel şi în alte \'iitoarc pro\'incii romane,
deschideri de drumuri pentru infiltraţii
culturale masi\'e, dintre care am menţionat
atestarea arheologid a adoptr1rii scrierii
latine de dtrc daci, prin descoperirile
datorate prof. Dumitru Berciu, făcute
la Ocniţa-\'îlcca şi care, datate cu mo-
nede, au fost atrilmitc secolului I î.e.n.
Cele trei nume: REB, \IARK, BU·{,
scrise cu caractere latine, pc pasta
crud{1 a unor ,·ase, înainte de arderea
acestora, probabil d nu sînt singulare şi
c{1 Yiitorul ne \'a rczen·a şi alte exemple.
Indiferent de num[trul lor, aceste pre-
zente sînt clo\'acla clar[1 a ceea cc firesc
trd~uia s[1 urmeze p{ttrun<lcrii masiw
economice a H.omei în \'iaţa Dacici, şi
este de acceptat ideea d adoptarea scri-
erii latine, probabil în prealabil cu renun-
ţarea la cca grcad, a atras dup{t sine şi
folosirea, pc o scar{t mai marc sau mai
mic{1, a limbii latine. Iată deci c"'t premi-
sele procesului de romanizare a dacilor
trebuie c{iutatc, nu în perioada celor 165
de ani de dominaţie militar{t şi politic{t
a Ifomci asupra Dacici, ci cu mult mai
înainte: în perioada de rapid{1 şi c\'idcnt;l.
ascensiune economic{1 şi social-politid
a Dacici, spre organizarea sa într-o form{t
corcspunz{itoarc stadiului economic a\'an-
sat si structurii sociale iesitc clin cadrul
înch'is al orîncluirii gcntdice.
De asemenea, nu trebuie înţeles proce-
sul ele romanizare ca fiind acceptabil
numai în momentul în care limba latin[1
<le\'inc limba gcncral-\'orhiU a întregii
socict[1ţi romanice.
11
În lucrarea sa, „Geneza formelor cul-
turii" (1934, p. 228), P. I~. '.\cgulcs~u,
f{1cea urmr1 toarca consideraţie, foarte bmc
confirmat{t ele realitatea istorid-arheolo-
gic{t contemporan[t, şi anume: ''." ... cor:~
sta tr1rilc filologice. . . rr1mîn. . . m~1ca ţn
utile. . . clar nu hoUrîtoarc, numai prm
ele însele, pentru originea popoarclo:.
Crtci cu\'intclc se pot împrumuta, graţie
\'ecin[1t[1ţii, frcc,·cnţci relaţiilor, influPn-
ţelor politice, relig_ioa~e, culturale etc ..
iar limbile se pot chiar impune, prin cuce-
YlY1 • •• "
Ca si la alte popoare latine moderne-
france~i, spanioli, portughezi, -- şi la
români întîlnim acea caracteristid pro-
cesual[t romanizarea - care a dat
tenta latină unor popoare diferite ca
origine şi teritorial, galii, _ib~ricii, lusitanii'.
dacii. Accast{1 caractcnstidt a fost şi
este dcnumiU1 diferit, în etape diferite,
cu un întelcs mai complet sau mai estom-
pat dar,' care, indiferent de denumire,
„romanizare", „latinizare", exprimă exis-
tenţa unui proces eco11omfr, social şi cul-
tural îndelungat, al cărui foce put 1111 tre-
buie legat de mommtul rnceririi militaro-
politice al acelui popor - respectiv dac -
ci de momentul rnccririi culturale şi eco-
nomice. Cucerirea militară-politic{t nu re-
prczinU altccYa dccît etapa de des[t dr-
şirc, <le împlinire, a acestui proces, în
liniile sale mari. \!ai trebuie menţionat
dt acest proces s-a desfăşurat rcla tiY ase-
rn[rn[1 tor şi la celelalte popoare enumerate
mai sus, şi d el JIU a a;m/ un caracter radi-
cal-transformator etnic. ::\ u înseamn[t c[t
prin romanizare, prin asimilarea unei
ri\'ilizaţii superioare la acea dată - ci,·i-
lizaţia roman{1 - , prin adoptarea limbii
latine, limbă care în perioada domina-
ţiei politice de,·inc gcncral-\'orbiU, po-
porul dac a dispărut. ~ u a clisp[1ru t poporul
dac, dup[1 cum nu a disp[trut poporul
spaniol, deşi nu se mai numeşte iberic
şi dup;i cum nu a disp{1rut poporul lusitan,
deşi el se \'a numi portughez!
Poporul dac, ca substrat, a continuat
în cxistcnţ{1 altoindu-se pc el clementul
roman rczultînd o nou[1 calitate, specifidt
unei noi perioade istorice, calitate definiC't
prin termenul de popor român. Referin-
du-se la aceast[t problem{t I.I. Russu, în
studiul s[rn, „Daco-geţii în Dacia roman[1"
(Contribuţii la cunoaşterea regiunii Hune-
doara, Ill, 1956), preciza cr1: „ ... la baza
(comunitr1ţii populare române de azi) str1
populaţia de baştinr1 traco-dadt roma-
nizatr1".
Poporul român este un continuator
al poporului dac latinizat, printr-un în-
delung proces de romanizare, consolidat
acest proces prin cucerire militarr1-poli-
tid - la fel ca şi la celelalte popoare
latine contemporane - , prin impunerea
limbii latine ca limbr1 oficialr1, dcvenitr1
apoi o limb;"1 general-vorbitrt.
Precizam mai sus crt procesul de roma-
nizare nu a avut un caracter transforma-
tor de esenţă etnid, pentru că nu a
modificat substanţial şi nici nu putea
modifica acel sumum de caractere fizice
şi psihice care formau trăs;"1tura carac-
teristică a poporului dac, trăsr1tură nu
construită si slefuitr1 ci, mostenită de
acest popor' pri~ rădr1cinile adî~ci înfipte
în istoria închegării sale avînd la bazr1
comunitatea de origine, teritorială, de
civilizaţie şi psihidt. Aceastr1 comunitate
este astăzi grr1itor reflcctatr1 de numeroase
aşezări fortificate sau simple, scoase la
lumină prin cercetarea arheologidt şi în
care elementele de cultură materială si
spirituală sînt de o grăitoare expresie
unitară prin forme, tehnici, utilitate, con-
cepţie artistică.
Desigur că acea convieţuire daco-ro-
mană, în care numenc precumpănea
covîrşitor elementul băştinaş, dac, din
perioada secolelor romană şi post romanr1
- la sfîrşitul secolului III, arheologic
:şi documentar istoric, este cunoscut d
s-au retras din provincia Dacia numai
armata şi administraţia romană, în Dacia
cxtraprovincialr1 populaţia dacid (în
marc parte şi ca romanizatr1 <lup;\ aceas-
tă pr1trunderea şi aici, în mod echilibrat,
a clementelor de culturr1, matcrialr1 şi spi-
rituală romane) continuînd forme de viaţr1
:şi activitate tradiţionale ca şi populaţia
romanid din fosta prO\·incic - a conta-
minat prin înrudiri şi asimilf1ri comuni-
tatea etnică autohtonă-dacid, dar nu în
proporţie să modifice covîrşitor acel spe-
cific definitoriu al poporului clac, aşa cum
adaptarea de d1trc iberici a limLii şi
civilizatiei 1 omanc, sau contaminarea
etnică _'_ pe aceleaşi dti ca şi în Dacia, -
nu a dus la modifidtri radicale de naturr1
sft dea fiinţ;-1 unui alt popor, cu toate cr1 el
se va numi, pe o nouri trcaptrt istoricrt,
spaniol ! şi nu iberic. Credem cr1 este cazul
sr1 formulrtm ai=i ideea că, numele, nu
defineşte, ci numeşte un popor! Ceea ce
defineşte un popor, în cazul în speţr1,
poporul român, este unitatea economidt,
socialrt, teritorialr1, lingvistică, culturală,
într-un cu\"Înt acel complex de caractere fi_
zice şi psihice care-i dau individualitatea.
Mult timp s-a înţeles şi se mai înţelege
încr1, în cazul definirii poporului român
ca fiind vorba de un nou popor format
din componentele dac şi roman, sd-
pîndu-se din vedere gradul şi formele de
contribuţie ale celor dour1 componente în
cadrul acestei sinteze care, de fapt, nu
rezultă dintr-o operaţie simplă de 2+ I =3
ci este un proces în care, pc un fond
existent, format, individualizat se grefea-
zr1 cel de-al doilea clement care dr1 acel plus
cc sporeşte calitatea celui de bazri. N 11 re-
zulU deci, o unitate nouă în sens struc-
tural etnic, ci unitatea de bazr1 primind o
nouă calitate-elementul roman-saltă pc
o nouă trcaptr1 valorică fapt ce-i conferă,
pe lîngr1 vechile caracteristici, o nouă
expresie izvorîtă şi din condiţiile econo-
mice şi sociale schimbate. Am putea spune
dt în cadrul original al comunităţii de
caractere fizice şi psihice a autohtonilor
se produc infiltrrui de noi caracteristice
generate de integrarea, în comunitatea
autohtonrt, a elementului roman prezent
aici prin colonizare, sau chiar mai înainte
infiltrat prin procesul natural. al rcla-
tiilor de schimb existente între cele
~Iour1 lumi, lumea dacid1 şi lumea romanr1,
prccedînd cu cca. dour1 secole, dupr1 cum
am mai menţionat, cucerirea mi li tarr1
a Dacici de cr1tre romani. Este totuşi
necesară precizarea dt deşi din punct de
vedere al bogft ţici de material de fac-
tură romanf1 descoperit prin cercetarea
arhcologicr1, ar lr1sa impresia unei pre-
ponderenţe romane, credem c;-'1 am greşi
dacf1 am formula o atare încheiere si iatr1
de cc! '
~u poate fi contestat faptul crt în cadrul
complexelor arheologice descoperite, în
special cele cu caracter urban, majoritatea
materialelor - unelte, instrumente, cle-
mente de construcţie, obiecte de uz cas-
45
nic, oliiecte de art:t etc., sîn t de factur:t
roman:t; lucrate în ateliere locale sau
importa te ! Este si normal s{t fie asa
dac:'t acccpti"'tm id~ca, şi nu putem s:'t ~u
o acccpUun, dt aceste materiale erau de
calitate superioar{t în raport cu cele ale
autohtonilor, fapt pentru care, de altfel,
dacii le adoptascri"'t cu mai bine de doui"'t
secole înainte! De asemenea, nu trebuie
omis faptul că într-un timp destul de înde-
lungat au pi"'ttruns în Dacia mari cantiUţi
de produse ale atelierelor romane şi c{t
multe dintre acestea au început si"'t fie
produse, prin imitaţie, în atelierele locale,
fapt care a avut ca urmare înlocuirea
trcptaUt a unei largi game de produse
locale, poate cu excepţia vaselor şi obiec-
telor de ofrandă şi cult, a căror persistcnţft
în timp poate fi urmi"'triUt şi în perioada
de dupi"'t retragerea armatei şi adminis-
traţiei romane din provincia Dacia. Pc
de alU parte, în mediul rural, mai con-
sen·ator, se poate sesiza mai bine continu-
area unor forme traditionalc, în mai mare
proporţie, decît în me~liul urban!
Este deci vorha de o înlocuire treptati"'t,
în timp, a principalelor produse care, prin
calitatea lor s-au impus cu necesitate
de-a lungul unei lungi perioade de tes-
Uri. Aceste infiltr{ui, care cu timpul vor
substitui, într-o proporţie, deloc negli-
jahili"'t, clementul de culturi"'t matcriali"'t
local, va conferi, civilizatiei locale daco-
romane, o noui't calitat~. care însă, 11u
\'a a\'ea caracter transformator etnic,
pentru că, clementul uman preponderent
rămîne cel autohton. \"ictoria latinismului,
împlinirea procesului de romanizare se
manifestă mai mult în sfera culturii
materiale şi spirituale (aceasta din urm{1
va fi împlinitr1 mai ales după cc creştinis­
mul va fi declarat ca religie oficială),
în organizarea economico-socială, dar nu
modifieă acel sumum de caractere fizice si
psihice care ţin de ongmea poporul~i
dac, prin apartenenţa sa la acea tulpin{1
ctnici't din care s-au ni"'1scut popoarele de
neam trac.
Nimeni nu contesfi si nu a contestat
faptul că francezii sînt gali romanizaţi şi
că ci, prin romanizare, nu şi-au schimbat
caracteristica etnici't, deşi procesul de
romanizare a lor, a urmat relativ aceleasi
căi, ca si în cazul dacilor; penetratie ec~-
' '
46
nomic{1 si culturali"'t şi apoi, cucerire mili-
tari"'t ! '.\'u s-a modificat accastr1 caracte-
ristici't, pentru ci"'t, la fel ca şi în cazul
dacilor, componenta antropologic{1 local{1,
autohtoni"'t, a fost mai putcrnid1 numeric
si mai cimentatr1, istoric, psihic ! Pcri-
~ada stăpînirii romane a !rtsat puternic
amprenta latinisti"'t printr-o foarte funda-
mental{1 metodologic de romanizare şi
dcznationalizarc, care însă nu a putut
modifica în asemenea m{1suri"'1 structura
ctnici"'1 autohtoni"'t, încît si"'1 fie posibil a
considera ci"'t s-a născut un nou popor.
În aceiaşi parametri poate fi judecat
şi procesul de formare al poporului spa-
niol. prin adoptarea de c{1 trc \·echii
iberici a noii ci\'ilizaţii, a unui popor care
a dominat prin superioritate economică,
politici't şi culturaJ;1, lumea şi epoca -
poporul roman !
Şi nu numai la francezi sau spanioli pot
fi gi'1site similitudini în metode, desfr1-
şurare şi rezultate, ci şi la portughezi,
dalmaţi sau români. Dar pentru ci't nici
Franţa, nici Spania şi nici Portugalia
nu au fost, prin aşezarea lor, la r{1scruce
de drumuri şi nu au jucat rol de „cheie de
lmlti"'1" în istoria echilibrului Orient-Occi-
dent, nu s-a încercat negarea structurii
si continuit{1tii etnice-teritoriale a acestor
l~opoare ! ~i, de~i. şi în cazul istoriei poporu-
lui român, clupi"'t cum precizam mai sus,
procesul de altoire romanr1 pe trunchiul
\'iguros dacic s-a petrecut în cadrul
aceloraşi reguli ale dominaţiei latine,
românilor li s-a încercat anularea originii
şi continuit ;iţii etnice-teritoriale, printr-o
denat-urare flagranti"'1 a însăşi co~ţinutului
termenului de romanizare ! In rezol-
\·area unor probleme care-şi g{1sesc ana-
logii în alte situaţii deja rezolvate, nu poţi
opera cu instrumente diferite de acelea
care au permis şi condus la rezolvr1rile ce
ofer{1 analogia !
Asa cum este incontestabil ci't francezii
sînt 'gali care au adoptat - în condiţiile
dominaţiei politice romane şi înainte de
aceasta - , limba, în mare parte cultura
latină şi chiar modul de viaţ{1 roman, fără
a exclude înrudirile de sînge, ci dimpo-
triv{1 le subliniem, si tot asa cum este
acceptat acelaşi p;oces, î~tre aceleaşi
coordonate, la spanioli sau portughezi,
este greu a accepta o altă cale în evoluţia
crluilalt popor latin, poporul romfrn, care,
la fel ca si cele numite mai sus si-a conti-
nuat c\:oluţia sa istoricr1, p~· acelaşi
teritoriu ~i rclati\' pe acckaşi principale
direcţii de dcz\'oltarc. :\umai cr1, în cazul
poporului român, tendinţele de cotropire
a unor părţi din teritoriul sfo, de către
alte popoare \'ecinc, mult mai tîrziu for-
mate prin aşezarea lor în timpuri istorice
mai noi la marginile ţării noastre, după o
mai îndelungr1 perioadr1 de migraţii, au
dus la „construirea" unor teorii - mai
cu seamr1 înccpînd cu secolul al X\"111-lea
- prin care se încerca, împotri\'a firii şi
a c\'idenţei, negarea drepturilor etnice-
teritorialc ale românilor. Se încerca, de
fapt, negarea unor procese legice petre-
cute cu mult înainte de apariţia, pc scena
europeană a acestor pretendenţi la drep-
tul de existenţă al celui mai \'echi popor
alături de greci şi romani, din aceasU
parte a Europei, poporul român.
Asemenea mistificări ale ade\'ărului
istoric, mai fac şi astăzi obiectul unor, aşa­
zise, „reuniuni ştiinţifice" sau mai umplu
încă, pagini de literatură pseudoştiin­
tifică, desi documentarea istorico-arheo-
logică, of~ră posibilităţi de cunoaştere şi de
corectă interpretare istoricr1, ne li mi ta te.
Nu considerăm necesar a relua discu-
tarea izvoarelor literare care au prilejuit
răstălmăciri şi care au constituit aşa­
zisele „argumente" în susţinerea tezelor
discontinuităJi.i Jl'>POrului român. pc teri-
toriul său de origine, pentru d, în afară
de acei exponenţi ai dominaţiei austro-
ungare, întreaga istoriografie contem-
porană nu poate prezenta istoria po-
porului român decît în lumina în care
obligă evidenţa arheologică şi istorică.
Este suficient să amintim, că în afara
numeroaselor descoperiri izolate, au fost
cercetate sistematic şi studiate - dupr1
cum aflăm de la D. Protase (Stadiul actual
al cercetărilor privind continuitatea autoh-
tonilor în Dacia romană, secolele 11-111,
în Revista muzeelor şi monumentelor,
1/1976) - cca. 26 de aşezări rurale,
unele cu cimitire; 4 cimitire; 16 castre
romane de trupe auxiliare şi 7 \'illae rus-
ticae, în care, în toate s-a descoperit
material dacic în asociere cu cel roman,
aceasta fiind nu numai o dovadă a con-
tinuităţii elementului autohton în tiru-
pul str1pînirii romane în Dacia, ci şi do,·ada
con\'icţuirii celor dour1 categorii etnice
care prin asimilarea celor mai puţini,
numeric, au dat coloratura romanicr1
ctme1 autohtone. Descoperirile de la
Obreja, Locusteni, Slimnic, Lcchinţa de
:\Iureş şi altele sînt exemple c\'idcntc ale
acestei împletiri de clemente culturale
dacice şi romane. Şi dupr1 cum demno-
streazr1 tot D. Protasc, în articolul mai
sus-citat, nu numai dacii au împrumutat
de la romani, ci şi romanii de la daci ! Se
observă acest împrumut mai ales în port
şi piesele de podoabr1 lucrate din argint,
meşteşug foarte dez\'oltat la daci înd
din perioada secolelor I\' -III î.e.n.,
şi care, acum, rcÎn\'ic. Descoperirile de la
Vîrtopu sau Aţel sînt e\'idente în sensul
celor afirmate mai sus, aici, fiind desco-
perite, în tezaure datate cu monede de la
jumătatea secolului al Iii-lea, brr1ţări,
coliere, fibule lucrate din argint în
vechiul stil al argintăriei dacice. De ase-
menea, descoperirile arheologice făcute
în aşezările dacice de tip rural, existente
în perioada Daciei romane, - Obreja, Lc-
chinţa de !\Iureş, Mărculcni ş.a. - de-
monstrează persistenţa inventarului agri-
col şi meşteşugăresc specific dacic, în
perioada secolelor 11-111 c.n. într-o pro-
porţie precumpănitoare în prima parte a
acestei perioade, pentru ca, spre sfîrşitul
secolului II. să fie treptat înlocuit cu cel
roman, mai p~r_fccţionat. Ceea ce însă
s-a do\'edit a fi mai persistentă în timp.
a fost ceramica. Alr1turi de olăria roma-
nă, pătrunsr1 şi înainte de cucerire şi
dupr1, în Dacia, cu deosebire în aşczr1rile
rurale se întîlnesc \'cchilc forme, tehnici şi
sisteme ornamentale tradiţionale dacice,
în peste 25 de aşezări rurale cercetate,
cimitire, castre etc. Şi ceea ce este demn
de remarcat este faptul că, în cimitirele
cercetate, aparţinătoare aşczruilor br1ş­
tinaşilor daci, ritul funerar este cel carac-
teristic dacilor din perioadele premergă­
toare cuceririi Daciei: incineraţie, pentru
adulţi şi inhumaţie pentru copii. l\Iormin-
t~le de incineraţie - în urnă sau în groapă
simplă - reprezintrt, <lupii cum ne in-
formează D. Protase, 90-92% din to-
talul mormintelor. Cele cu urne , au res-
turile de incineraţie depuse în urne de
factură dacică, iar în morminte, sau pe
47
 lîngi1 ele au fost gi1sitc numeroase vase
dacice lucrate cu mîna sau la roaU1, iden-
tice cu cele descoperite în ascâri cc îsi
încep existenţa cu mult înai~tc de cuc~­
rirea romană. Ele apar în cimitirele epocii
romane, în asociere cu obiecte si ccramid1
de facturii roman{1 cum ne dc~onstreaz{1
descoperirile de la Obrcja, Locusteni,
Lcchinţa de :\Iureş etc.
Referindu-se la accasU1 situaţie prezen-
tau mai sus, D. Protase conchide d1
„ ... Existenţa pc teritoriul provinciei, în
secolele II--III, a unor cimitire sau gru-
puri de morminte în care se perpetueaz{1
principalele forme de înmormîntare din
epoca Dacici independente, cu pi1strarca
unor elemente de culturii materialii (în
special ceramid) şi ritualuri funerare
consacrate, contrastînd puternic cu com-
plexele funerare ale noilor veniţi, poate fi
mterprctată corect numai prin di1inuirea
sub romani a populaţiei autohtone, care
con_ti'.1ua s{1-şi îngroape morţii dup{t
<la tm1lc ancestrale ... ". Această populaţie
autohtonii, dacicii, identificau nu numai
prin ritul funerar, ci şi prin alte numeroase
demente de cultură, prin sistemul de
construcţie a locuinţelor - care pi1streaz{1
~i în timpul republicii romane, aproape
un caracter de generalitate în mediul
rural, forma, planul si tehnica de con-
strucţie - prin orga~izarca asczărilor
c!c., a fost aşa de numeroasi1 încît'a putut
s<_1 furmzezc armatei romane un aprecia-
bil numii~ de oameni apţi de a purta arme-
le, rccrut111du-se , <lupit cum atestă docu-
mentele cpigraficc, cca. 11 unit{1ti mili-
0
tare, care purtau numele locului dc ori-
gine: _Cohors I Clpia Dacorum, Cohors
l Aeha Dacorum mil., Cohors Augusta
!Ja:orum, Ala I l "lpia Dacorum ct~. aşa
rn~1t se demonstreaz{t c{1 Provincia Dacia
p~m cfectiwlc, în oameni, pc care le fur~
rnza ,armatei romane, se situa pc al treilea
l_oc, 111 lume, clup{1 S\Tia şi Belgica. Acest
ia!J~: _ne d:1 _tot0Jat:1 111{1sura popul{1rii
~ac1e1. de catre autohtonii daci, clup;1
r~1zl>oa1ele daco-romane si în acclcasi
timp, ne dez\·;Uuic una di;1 ct1ile foart'e
eficiente ele romanizare şi deznaţionali­
z~re uzitate cu rezultate indubitabile de
catrc romani, în teritoriile cucerite, clac;\
n_: rca1:iinti~n _faptul, deloc neglijabil,
C<L aceşti m1htan, dup:1 cc-şi efectuau ser-
48
viciul militar - cca. 25 ele ani - deve-
neau cctr1ţeni romani, cu toate drepturile
cc decurgeau din accast:1 nouă calitate
şi în afari1 de faptul c{1 primeau şi drept
de proprietate şi se puteau căsători cu
ccU'1ţcnc romane, în majoritatea cazu-
rilor, dacit nu ele regulă, ci îsi romani-
zau şi numele şi aproape în to~te cazurile
faceau menţiunea: „de naţiune dac". Ca
s{1 dăm un singur exemplu din mai multe
existente, reamintim inscripţia publicată
înC.I.L.,III, l,~r. 1559, încarc este men-
ţionat numele unui dac, Ariort, ajuns în
fruntea municipiului Drobeta, sau cca
publicată în acelaşi C.I.L., \'II, ~r. 944,
cu următorul text: „Iulius Pi ... tinus,
civcs dacus", sau „ ... Iulius Sccundinus ...
natione <lacus ... " (Orelli, ·!\r. 6844) şi
exemplele ar putea continua.
_ ~m. considerat necesare aceste preci-
zan ş1 exemplifidtri, întrucît este bine
cunoscut dt şi exagerările în interpreta-
rea unor procese sau evenimente istorice
sînt, cel puţin la fel_ de periculoase, prin
r~zultatul lor, ca ş1 denaturitrile voite.
Spunem aceasta pentru că, din nefericire,
~omcnte de conjuncturii sau lipsa de
mfo~m~rc, uneori chiar înţelegerea dile-
tantista a acestor procese şi evenimente
a~ ~us la ,opinii de extremă, care, deopo-
tnv~, au msemnat denaturare a istoriei.
. Dispunem asti1zi de o bogaG informatic
ltt_er:_ari1 ~i arh_colog~d de natur{1 să p~r­
n:i1ta ? cit mai reahst:1 reconstituire isto-
nc~ ş_1 nu este 1!cvoi_c s{1 se apeleze la exa-
ger,~r~, car? nc111do1~s, pun la dispoziţia
tals1_ftcaţonlor de istoric profesionisti,
mot1\·aţ11 luate chiar din literatura noast;ă !
_ A_fost o nemc cînd, în secolele XVIII si
~I~, s-a exagerat caracterul latin al o~i­
gmn romfmilor, eliminîndu-sc chiar si acel
su_bst~at, traco-dac_ic pi1strat, peste un
mllemu m lnnba 1mpus{1 prin cucerirea
r?m_an'.1 în provincia Dacia, care, la fel ca
ş_1 ~aha sau Hispania, fusese inclus:1 în
l1m1tcl~ Jmpcriului roman, substrat din
care, ş1 ~n hmba pc care o vorbim azi,
s~. clespnnd cca. 160 de cuvinte, stiin-
ţ1ftc_ argumentat atribuite fondului ciacic,
dc_catrc reputatul om de ştiinţii, I.I. H.ussu
(Lnnba t~·aco-dacilor, cd. 2, 1959).
_Aceasta ex~gerare la tinist:1, prin cli-
111111.area l_otala a substratului autohton
dacic, ~~ş1 este. cunoscut, n_nanim accep-
tat ş1C\1dent ca limba romanâ, este, prm
structura sa gramaticalrt şi fondul prin-
cipal de cuvinte (cca. 80%). o limbrt de
origine şi caracter latin, cca mai apropiată
--- dintre limbile latine moderne - , de
limba latinr1 clasiC:-1, si din accastrt cauzrt
nu poate oferi teren' unor răstrtlmăciri,
aceastrt exagerare a dus, totuşi, la spc-
culatii care au născut asemenea denatu-
rări.' încît era foarte greu, aproape impo-
sibil, să găseşti un „loc", pe harta lumii,
în care totuşi , acest popor să fi avut drep-
tul la existenţă_. să-i fie acceptată o vatră
a sa istoricrt. In faţa intereselor politice
şi economice, ale marilor imperii din seco-
lul trecut şi chiar începutul secolului
nostru, justeţa faptelor, mersul istoriei,
dovezile indubitabile ale unei existente
milenare, nu aveau nici o valoare, n'u
numai pentru că erau în totalitate în
dezacord cu pseudoteoriilc lor fabricate
în eprubeta intereselor politice, ci şi pen-
tru că este, îndeobşte cunoscut că acolo
unde încetează argumentele, din necu-
noaştere sau din inexistenţa lor logică -
aşa cum este cazul roslerienilor şi neoros-
lericnilor - , începe uzitarea forţei, începe
insulta ! Şi ce insultă mai mare poate fi.
<lecit aceea cînd cineva îşi permite, în
totală necunoştinţă de cauză sau minat
de o acută rea-voinţă, să ne înveţe pe noi
propria noastră istorie, să dea verdicte
în existenţa sau nu, a unor procese eco-
nomice şi sociale legice, sau să discute
vechimea şi originea noastră pe vatra
constituită istoriceşte, „uitînd" se pare,
curios de uşor, că ei nici nu se formaseră
ca popor atunci cînd strămoşii noştri
după ce străbătuseră sute de ani de orga-
nizare statală, depăşiseră şi acel stadiu
al producţiei sclavagiste creaseră o civi-
lizaţie unitară şi erau deja organizaţi în
formaţiuni statale de tip feudal, stadiu
de dezvoltare atins, dacă ne referim la
întreaga istorie a omenirii, numai de
acele popoare caracterizate printr-un în-
delungat sedentarism, printr-o unitate
de cultură şi economie, create în timp,
pe un teritoriu comun !
Cită şubrezenie exista şi există în toaU
ţesătura de teorii „fabricate ", care mai
de care, după cum le-o cerea timpul şi
interesele politicienilor stipendiari, re-
zultă şi din următoarea situaţie, cel puţin
ilară, în legătură· cu problema continui-
tăţii ! Pentru a susţine cu orice chip drep-
tul de proprietate asupra teritoriilor noas-
tre, cotropite prin forţa armelor, „teo-
reticienii" acestor imperii au „mutat"
vatra istoricrt a poporului român, în sudul
Dunării ! l1 ndc? Nici ci nu ştiu precis,
pentru C:-t nu s-au hotrtrît în ce zonă să-i
plaseze pc români fiind ei aşa de numeroşi !
Din acest „de undeva din sudul Dunrtrii",
românii ar fi imigrat, în valuri succesive,
în nordul Dunării, ocupînd teritoriile
pc care se află astăzi ! Cum au imigrat, ce
surse informează despre un asemenea
fenomen de masă, care, ca şi orice alt ase-
menea fenomen, nu se putea srt treacă
neobservat de izvoarele literare ale vremii,
şi nu se poate să nu fie dovedit (dadt un
asemenea fenomen a existat - de alte
categorii de izvoare - arheologice, iz-
voare care, cu prisosinţă îi arată însă ca
fiind foarte sedentari, aceşti români, pc
o vastă arie înccpînd de la ţărmurile
Mării Negre şi pînă la izvoarele Tisei, din
regiunile Transnistriene şi pînă dincolo
de cursul inferior al Tisei), nu a mai con-
stituit o obligaţie în a argumenta a aces-
tor „ teoreticieni". Ei încercau să declare
că românii s-au format în sudul Dunării­
cum s-au „format", nici ei nu ştiu-, pen-
tru că apucaseră să declare riguros că
dacii, stdmoşii acestor români, au fost
„exterminaţi" de către romani în timpul
războaielor! Numeroasele descoperiri
arheologice care atcstrt continuitatea ma-
sivă a dacilor, în Dacia, după cucerirea
romană, i-a făcut să renunţe uşor la aceas-
tă afirmaţie. Şi cum teoriile fabricate,
pot fi modificate sau abandonate, tot aşa
de uşor cum se fabrică, nu i-au mai „ex-
terminat" pe bieţii daci, ci le-a atras
atenţia că ei nu puteau fi romanizaţi în
numai 165 de ani de stăpînire romană!
Lăsînd la o parte faptul că enunţarea
unei asemenea teorii înseamnă, implicit,
recunoaşterea existenţei populaţiei autoh-
tone în timpul stftpînirii romane (pentru
că altfel, cine nu ar fi putut fi romanizată
în cei 165 de ani, dacă nu populaţia supusă
prin cucerire şi anume cea dacicrt?).
fapt atestat de numeroase descoperiri
arheologice - aşezări, inscripţii, obiecte
ale culturii materiale şi spirituale, izvoare
scrise etc., apare pregnant lipsa de înţele­
gcr.:e corectă a procesului de romanizare.
ln cc priveşte atestarea arheologică a
dacilor brtştinaşi în timpul strtpînirii ro-
·19
 mane şi clupă retragerea roman:'1, amin-
tim numai descoprririll' clin 'Jolclo\·a,
"untcnia, Transih·ania. Excrnplific:'1m,
dintre numnoascle descoperiri, cu cele
f:-tcute la Sîntana de 'lures; secolul III,
sfîrsit-secolul l V, sfîrsit e.'n., caracteri-
, '
zatc prin constatarea com·ieţuirii clemen-
tului cultural dac tradiţional cu cel roman,
pro\'incial. Pentru acest secol I\', num{1rul
ck aşez{1ri descoperite: cca. I 50 în 'Jol-
do\'a, cca. 100 în regiunile de norei ale
'I un teniei şi cca. 150 în Transilvania sau
necropolele de la lz\·oan· sau Leţcani, în
'loldo\'a; Tîrgşor, Oinac, Spanţo\· , Ghe-
răscni, în 'luntcnia; Palatca sau Ocnita
în Transih·ania, ca s{t di'tm numai cît~\;a
exemple, dcmonstreaâ intensa popu-
lare a Daciei de către autohtonii daci,
alături de care clementele de culturi't
romane sînt prezente, aşa cum dealtfel
am mai.' amintit.
Pcnth1 secolele V şi VI e.n., n(lmeroa-
sc alh1 descoperiri permit urm;"trirca C\'0-
luţiei locale spre noi forme economico-
socialc impuse de reali tă ţi le societ;i ţii
romanice în perioada sa de trecere spre
forme noi de organizare, forme caracte-
ristice feudalismului timpuriu. Amintim,
printre numeroasele clc~eopcriri arheolo-
gice, pe cele· f:tctitc la , Olteni, Strfo-
lcşti, Cândeşti, Ipotcşti, Ciurelu ş.a.
Fondul ele hadt al ciYilizatici traditio-
nale din aceasUt pcrioadi't, ci~ pc teti.to-
riur Dacici, prezinUt în faza sa finalft,
unele clemente slave care însi't, \'Or fi
cohlplet asimilate de accastrt civilizaţie
constituitrt unitar, ·de caracter si traditie
daco-romanft. ·ir ' '
' l'n alt fapt care si.l\·cre remarcat este
acela c:t, în afară Dacici, descoperirile
creştine lipsest pent'ru secolul I\', la toate
acele popoare nctofoa1~l' stabilite vremel-
nic sau ele clurfat{t în teritoriile vecine
Dacici. La goţi, aceste clemente creş­
tine, ,·or apărea numai înccpînd clin secolul
al V-lea, sporadic. Pc de altrt parte, pc
teritoriul Dacici continu{t sft circule mo-
neda roman{t răs{1ritcani't, şi apoi bizan-
tin{t, rcprczcntatrt prin emisiuni din tim-
pul lui Constantin, Justinian, Hcraclios !
Fiind deci, convingătoare, acLasUi con-
tinuitate prin covîrşitoarca informaţie
arhcologicrt, au fost abandonate acele
teorii ale discontinuitătii si s-a încercat,
după cum spuneam, sft fie pus{t la îndoială
50
existenţa procesului de romanizare .. pen-
tru împlinirea ci'1ruia tc1~mcm1! ar f1 fc;isţ
prea scurt. cei 165 c~c ai:.1 era~ prea pt~ţmt
pentru adoptarea !Imhn latmc .de catrc
daci I Pare un termen scurt, deşi nu este,
daci't nu reuşeşti si't înţelegi conţinutul
procesului ele ro~aniza~t', s~era sa ele cu-
prindere şi consccmţde 1stonco-cult':1rale !
Cu riscul ele a ne repeta (cxphcarc;1
a ceea cc trebuie înţeles prin procesul de
romanizare ca urmare a unei complete şi
complexe informaţii arheologice a Utcut
obiectul preocuprtrilor noastre ind în
prima parte a studiului ele faţrt) vom în-
cerca, totuşi, în încheiere, si't punem unele
accente, necesare considcrftm noi unei cît
mai corecte înţelegeri a acestui proces şi
totodati't s{1 atcnţioni'tm c{t şi cealalt:1
exagerare care duce la negarea romanilftrii
si acorclftrii unei pondere ncconformft cu
~caii ta tea elementului dac, trecîndu-sc
'de la extrema latinistrt, la extrema dacis-
t{t, nu este cca mai buni't cale de a ajunge
la adevi1r, acesta trebuind să fie în mod
necesar. rezultatul valorificării prudente şi
realiste a materialului documentar concret
oferit cu prisosinţă, astrtzi, ele arheologie
si de celelalte stiintc auxiliare istorici.
' Î nţclcgcm de.ci, prin procesul de roma-
nizare, 1111 proces îndelu11r;, care 1zu se cir-
cumscrie în perioada de dominaţie dcc-
tivi't poli ticrt, şi nici teritorial, numai asu-
pra provinciei Dacia, ci arnpra întregului
spaţiu dacic şi între limitele mult mai
îndcpi'trtate în timp ale dczvolti'trii sotie-
trtţii dacice, în timpuri cc preced for-
marea primului stat centralizat şi inde-
pendent dac. Acest proces cuprinzînd
sfera economicii si culturalrt a soc ie tă tii
dacice, s-a accentuat. în timpul stftpîhi~ii
romane prin generalizarea limbii, a modu-
lui de viaţ{t, în special în mediul urban şi
în ultimft instantrt si ceva mai lent în
trecerea la o nourt c;edintft, cca crestin{t
devenită oficialrt clin pri~a jumftt~te ;
secolului al I\' -!ca. ·
Aşa se explic{t şi se confirmft arheologic
existenta acelor caracteristici ale istoriei
noastre' formulate la începutul articolului
şi care pot fi urm{trite înc:t din stadiul
de organizare gentilicrt a poporului dac
şi pînă în realitatea zilelor noastre: u:ni-
tate ctnid; continuitate teritorială, pe
întreaga vatr{t istoric constituit:1 a aces-
tui popor; existenţa unei singure limbi,
limba română la care nu putem deosebi
nici cel puţin dialecte, doar regionalisme.
O singurrt limbă, un singur popor, 0
singură civilizaţie, unitar{t, vitalizat{t de
civilizaţia romanrt superioar{t p{ttrunsrt
aici, pe întreg spaţiul teritorial dacic.
Ceea ce mai trebuie reţinut este faptul
că în cadrul acestui proces nu a avut loc
formarea unui 11011 popor, poporul român,
ci este vorba de trecerea pe o nou{t treaptrt
de evolutie istoridt, în noi conditii social-
economi~e a poporului autohton'. pe care
s-a grefat elementul de vitalizare, elemen-
tul roman, care a contribuit lingvistic şi
cultural la conturarea şi definirea po-
porului român, a cărui structur{t antro-
pologică însă, nu a suferit transformări
fundamentale, elementul autohton dacic,
fiind cel preponderent. El a acceptat prin
convietuire, acest clement nou, ceea ce a
dat vigoare acestui popor, pe care, din a
doua jumătate a mileniului I, îl defi~
nim c1t numele de popor român.
SF\DIARY
After ha'1Îng synthetically presentcd thc funda-
mental characteristics o{ the Romanian·s' history
- unity, continuity, struggle for indcpcndencc ---,
by resorting to literature and archaeolOIJ/,'. thc
author dwells upon thc phcnomenon o{ . Romani-
zation in Dacia. · r
Drawing our attention to Herodot's work (His-
tories, !\', 93) concerning th<" campaing of D~1ius
(51~ h.C.) against the Scythians, he points o\1t
that if Getae arc mentioncd when spcaking of
these e·1ents, this does nat mean their a<lmission
in history>By their whole <"xistenc(", archaeologi-
cally a~testfd, <;ctae were participating j,1 history
much bcfore, sin ce the period of crystalliz;i.,ion. of
peoples ! 5 H h.C. is a ycar c<"rtifying a rcalitr !
1 The Homanization proccss · did 110/ resuit in
The appeal to oth<"r („tenis which took ţllace
before the· llnd century b.C. leacls to :thc ifiell. thUt
U1e-.':ietq-Dacian şocicty{nntcrior to lhe first eco-
nomic .. a.nd cultur~~ cr;mtacts with the Hpman
world, was undergoing a rapid cle'l('lopment pro-
cess characterized hy thc achie·1c111e11t ;,1 a unitary
civilizat ion. 1;. · 1·
lt i,. on the hackgti'.Jţind of that ancient unitary
ci·1ilization, uninterrupţcdly huilt in timc,, that
wcre grafted thc cultu.al elemcnts of thc \{oman
penetration, which m'<i~kerl the heginnings of ano-
ther long lasting process, alsa typical lor othcr peo-
ples lying at the hcdrock of thc !ormalion o( the
contemporary I.alin peoplcs - Franch, Spanish,
Portugese - a phenomcnon known undcr lhc de-
signation of Uoma11i:'1tion.
The origins o{ Homanizatlon should he looked
for in the economic and cultural rcalitics of thc
llnd centurv h.C.
Graduali\·: the intensification of the Dacians'
economic ancl cultural relationship with thc Ro-
man worlcl ga·1e a hack s!'at to thc cxchanges with
the Greck worlrl which wcre pre·rnlcnt (or centu-
ries by the l'xiskncc of the c;rt'ek colonies - His-
tria, Tomcs, Callatis - 011 thr north-wcstcrn coast
of the B!ack SC'a, on Dacia's land.
Accorrlingly, attention is callerl to 111(' (act
that it is not during lhC' 16.5 vears of l{oman clo-
n1inatio11 in Dacia pro·1incc ·(which \\'as m(•rell'
a part of lkcehalus' ancicnt Dacian kingrlon;)
that one should Sl·<'k lht• prcmiscs o( thc Roma-
nization process, lmt much hdore when thc
rntin• economic Jif(' o( Dacia was controlled hv
thl' l{oman coin acloptecl hy thr Dacians as tlwir
o\\·n coin cluring the 11-nd- l-st ccnturies h.C.
This proccss, whose complcxity was gi·1cn hy the
various fields o( the C'conomic and social lifr on
which i t was acting shoulcl not he consid!'red iden-
tica! with the generalization o( thc Latin languagc
which became thc gcnerally-spoken language, as
a consequence of the politica! constraint. This
process of generalization took place on a fa·1ou-
rable background acl1ie·1ed in thc coursc of the
period of Roman politica] ancl military dominalion
in Dacia.
The Roman military and politica! conqucst
of Dacia meant hut thc pcrlcction, the fulfilment
of this process.
The Romanian peoplc is a continuer of the Da-
cian people latinizcd hy a long lasting Homaniza-
tion process consolidatcd hy the politica! and mili-
tary conqucst, thc Latin language heing imposcd
as an olficial Janguage (later becoming gcncrally-
spoken languagl').
!lut this proc!'ss conici nat radically morlily
thc ethnic structnrc o( the Dacian people, becausc
.that su.mmum o( physical and psychic charac-
ters forrnccl its existcncc as a people, which olfc-
red its· cthnic spccificity, could not be radically
transforme<! hy the minor integration in the slruc-
turc of tiw Dacian comnrnnities of the othcr cthnic
ekmcnts present in Dacia through thc !{oman
military unib ar1Cl the colonists.
Thc Dacian-Homan li•1ing togethcr - lht' local
Dacian e\(•mcnt pn„rniling - hrought about lhe
contamination, through kinship and assimilation,
of the Darian ahoriginal community, but did nat
changc the Dacian cthnic structurc.
a new people, thc synlhcsis ·of lhc two ci'1ilizalions
!carting to a superior quality. Ccrtain accumula-
tions ancl assimilations tool< place as a conscqu(•nce
ol the cohabitation of thc two cthnic factors: the
Daciitn ahc;>riginal one, predominant, con1pact and
unitary, hente strongcr ltnd tlw Homan om-, nu-
mcrically inferior, hderogenous hy the naturc of
its constituent elernents, hut politically and
culturally domii1ant.
The hasic unt - th!' Dacian ahoriginal cthnic
factor - O!equiring a ncw quality - the Homan
factor - through kinship, intcgrations, assimila-
tions, rose to a new ·rnluc slcp, which oflered it,
in addition to thc old characteristics, a ncw cx-
prcssion · also resultecl from thc changed economic
ancl social condilions.
The accomplishment o( lhc Homanization pro-
ccss was cspccially rncordcd in thc Cicld o( thc ma-
terial and spiritual culture, in the economic and
social organization and dirl nat modify that summum
o( physical and psychical characters rc!erring to
the origin ol the Dacian people.
rit
Cerealele în viaţa şi cultura tradiţional~ ~ _poporului .
român (cu privire specială asupra cult1var11 porumbului)
î n expediţia pc malul stîng al Du-
nf1rii (sec. I\' î.e.n.), ostaşii lui
Alexandru \Iaccdon au trecut prin lanuri
întinse de griu, din care nu se Ycdca cftlf1-
reţul pc cal. Aceastr1 preţioasf1 informaţie
referitoare la bogf1ţia culturilor de griu
de pc \Temea tracilor ne-a lf1sat-o Arrian.
Dealtfel, mulţi autori antici (Xcnofon,
Hcrodot, Pliniu cel Bf1trîn, Hcllanicos)
au fftcu t referiri în scrierile lor la cultu-
rile de griu şi mei existente pc teritoriul
locuit de tracii nord-danubieni şi gcto-
daci. Xenofon îi numeşte pc traci, în ge-
neral, „mî11ciitori de mei", iar mai tîrziu,
Pliniu cel Bf1trîn noteaz:i 61 „triburile
po11tz'cc nu pun 11ici 1111 aliment mai pre-
sus de mei", din care se face „o fierturii
groasii, albii" şi „o pîinc foarte bunii ta
gust ... " 1 .
Rezultatele sf1pr1turilor arheologice au
scos în cvident:-1, de asemenea, vechimea
cultivririi grîuiui şi meiului pe actualul
teritoriu al României; s-au gi'1sit, în nu-
meroase locuri din tar:-1, boabe carboni-
zate de griu şi mei,· încft din epoca neo-
liticft ~.
\I ai tîrziu, confcctionarea brrtzdarului
de plug din fier şi a ~!tor unelte a con tri-
hui t la mfirirca cantiUtţii de produse obţi­
nute, permiţînd acumul'._lrca unor rezerve
importante de hranri. ln aşezările gcto-
dace sau în gropile de cereale frecvent des-
coperite în urma cercetrtrilor arheologice
s-au gftsit mari cantiUtţi de cereale (griu,
mei, orz, O\'ftz), care atesti"t faptul c:-1
agricultura era una din principalele ocu-
paţii ale dacilor, iar grîul şi meiul erau
cereale de haâ ale hranei lor 3.
Frecvenţa rî~niţclor de piatrrt din aceas-
Ut perioaclr1 confirm;"t practica m;'tcinrtrii
grf1 un ţclor în wderca obţinerii f;"tinii ne-
cesare prcparf1rii pîinilor sau turtelor folo-
OFELIA VĂDUVA -- - - -
site în alimentaţie. În Dacia roman{t,
dezvoltarea cconomicf1, contactele mul-
tiple cu Imperiul roman şi, ca urmare,
influentele rezultate, unele mult ante-
rioare ~ecolului I c.n. cînd romanii au
ocupat provincia, au dus la diversificarea
hranei şi a modului ei de preparare. De
exemplu, pentru prepararea pîinii, teh-
nica folositrt astăzi este aproape aceeaşi
ca şi cca folosită de ţ{tranul roman la
care se referă \' ergiliu în poemul M orc-
tum 4 • Tratatul lui Cato consemnează, de
asemenea, materii prime şi moduri de
preparare pc care le regăsim, cu mici
deosebiri, în realitatea contemporană.
După retragerea oficialităţilor şi a ar-
matelor romane din Dacia urmează un
aşa-zis „mileniu tulbure", care, pe baza
cercetărilor arheologice, istorice şi etno-
logice, se dovedeşte a fi un mileniu plin
de evenimente semnificative pentru is-
toria poporului român. Teritoriul Daciei
este în accastrt perioadă străbătut de po-
poare migratoare, care au îngreuiat şi
întîrziat, dar n-au putut opri, dezvolta-
rea economico-social;'t a populaţiei româ-
neşti, şi, în consecinţă, practicarea vechi-
lor îndeletniciri: agricultura şi creşterea
animalelor. În tot acest răstimp se cris-
talizează tipul de viaţfl economică car-
pato-dan\-lbian a obştilor sr1teşti, caracte-
rizat prin aşezări stabile, cu o agricultură
adecvatf1 nevoilor de consum ale popu-
latici5, îmbinat:-1 cu o intensivă crestcre a
an'imalelor. Odatrt cu constituirea' state-
lor româneşti feudale centralizate (în se-
colul al XI\' -lea), începe, din punct de
\'c~ere s_ocial-economic, o nou:-1 etap{1 is-
toncri. I n această perioadă se petrece
procesul continuu de diferenţiere social-
cconomic;"i. Regimul alimentar al ţăranu­
lui, fie lilier, fie aservit, porneşte, în

Sapă dacică descoperită la G răd i s tea Muncelului
jud. Hunedoara · '
aceas t ă etapă, tot de la o bază eco nomică
complexă : resurse agrare (grîne, vege tale),
la care se adaugă produsele provenite din
creş tere a animalelor. -. i în această pe-
rioad ă, fi erturile din m ei, ca ş i pîinea sau
turta de griu şi m ei continu ă să fi e folo-
site intens.
Dezvoltarea p e rman e nt ă a fort elor de
producţie, continua dezţelenire Şi defri-
şare de terenuri, p erfec ţionarea tre ptată
a uneltelor de mun că, toate acestea au dus
la creş te rea produ c ţi ei agricole, la m ă ri­
rea suprafeţe lor cultivate cu grîu ş i m ei.
Pr e pond e re nt ă pentru începutul perioa-
dei, cultura m eiului este treptat înlocuită
cu cea a grîului, orzului, ovăzului şi se-
carei. Totu ş i, mult timp, baza alimen-
taţiei ţ ă ranului român, ca ş i a popoarelor
înco njură toare, a continuat să fie m eiul,
datorit ă atît marii sale produ c tivit ă ti
' cît şi a ciclului său de vegetaţie foart~
scurt 6 . Grîul era consumat îndeosebi de
clasele suprapuse. Dar el era folosit ş i
în alimentatia celorlalte clase ale socie-
tăţ ii , cu deosebire pentru ocazii festive ş i
0
ceremonii; în acest fel, au supravieţ uit
practici culinare s trăvec hi, p ă răsit e tem-
porar datorită condiţiilor istorice nefa vo-
rabile continuării lor în modul de viată
obişnuit. Trebuie subliniat că tehnica pr~­
parării pîinii nu a fost ni c iodată uit a t ă.
Ca o confirmare este şi faptul că ea era
adesea folosită în prepararea meiului. Pîi-
nea din m ei a fost amintită de unii au-
tori români p entru începutul secolului
al XVIII-lea sau de călă tori s tră ini care
au trecut prin ţările româ ne în acele tim-
puri 7 . Chiar şi în vremuri de res triş te,
în grăbitele lor retrageri în munţi sau p ă­
duri, oamenii luau cu ei ţestul în care
îşi preparau pîinea ş i colacii necesari
ceremoniilor familiale sau să rbă torilor ca-
lendaristice. Predominante rămîn , însă
în hrana zilnică, fierturile de cereale. '
A vînd în vedere acest fond istoric, in-
troducerea porumbului în t ă rile româ ne
(început1;1l secolului al XVII-lea)s a de-
curs rapid , noua plantă integrîndu-se cu
uş urinţ ă în sistemul traditional de viată
al locuitorilor. Cauzele a~est ei imediate
acceptări sînt multiple şi ele se refe ră
la întregul complex al realit ă tii economice
sociale şi politice a tărilo; româ ne. O
ca.uză . Principală es te l~ga tă de lunga do-
minaţi e otomană ş i cererile ei mereu cres-
cînde de grîu , cereri care soliei tau intens
agricultura rom â n ească la acea dată.
Faptul că turcii nu cereau noua cereală.
întrucît
. ea nu corespundea reo-imului
b
Io~
a 1imentar, a contribuit în mare m ăs ură
la g:ene~alizarea ei rapidă. La început,
loc:ui.to.ru satelor c.ultivau porumbul prin
grad1.ni sau locun defrlşat e în pădure .
~u tu~pul, el devine plantă de cultură:
mlocumd adesea grîul. Documentele ofi-
~iale _din Transilvania relevă faptul că,
mcepmd cu secolul al XVIII-lea, anumite
parcele, cultivate generatii de-a rîndul
cu grîu, orz sau ovăz, a~ fost afectate
trep~at .c ultur~l<;>r de porumb. Mediul geo-
grafic ş 1 cond1ţ1ile pedo-climatice favora-
bile din ţ ările române sînt motive în
plus care au grăbit aclimatizarea porum-
bului, asigurînd produc ţii ridicate chiar
de la î~ ceputuril~. c ultiv ării lui. Rapida
ge ne ral~zare a non plante se datoreş te ş i
faptului că productivitatea bobului în-
sămînţat era m ai mare ca a altor cereale,
că ea se adaptează u şo r la altitudini mai
ridicate ş i marelui avantaj că era un
furaj deosebit de bun pentru animale.
Asigurînd hrana animalelor - resursă
importantă a economiei rurale - noua
pl ant ă a devenit curînd pre fe rat ă.
Introducerea porumbului a însemnat un
progres. în tehnica agricolă; adoptarea sis-
temului alternării culturilor a înlocuit
si :t em el~ mai .vec.hi de cultivare a p ă­
mm tului , contnbumd în acest fel la creş­
tere~ produ c t!vit ăţ ii terenului şi a pro-
ducţiei cerealiere. În afa ră de aceasta
utili~~rea solului a fost m ai · completă:
r eah zmdu-se acel „complex simbiotic"
a l p o.rumbulu.i, fasolei şi dovleac uluis. Şi
astaz1, se mai amestecă printre boabele
53
de po ru mb, ce urme ază a · fi se m ă n a t e, în sist emul traditional de alimenta ti e al
mici ca nti t ă ţ i de se min ţe de fasole, b os- poporului ; ge ner'ali zarea folosirii_ iui a
tan, cî n e p ă, asig urîn d o fo lo ire raţ i o n ală înse mn a t p erpetu a re·a tehnicii s frăvechi
a terenului de c ultură 10 . a fi erturilor pîn ă t îrziu în t imp, chi ar pîn ă
t; tilaj ul agri ol existent în gospod r1 ri a în secolul al XX-lea . Aces t lu cru i-a făc u t
t r ad i ţ i o n a l ă (plug ul , sapa, sece ra) folosit pe unii ce rce t ă to ri a i fe nomenului să con -
p ent ru cultu ri le de grîu , mei sa u alte ce- sidere introd uce rea noii plante ca un
reale, a fos t sufi cient pentru lu c ră ril e mom ent d e regre în m odul de alim ent a ţi e ,
lega te de culti va rea noii pla n te : ara tul , care a împi edi ca t prog res ul t ehnicii pani-
săpat ul ( prăş itul ), cules ul. Ap a riţi a un or fi ca ti ei 12 .
un ei t e p e rfec ţ i o n a t e ( ra riţ a, prăş it oa rea) A'ceas t ă situ a tie nu s-a d a t orat în să
s-a p rod us pe pa rcurs. P ă tulul , a nexa gos- introdu cerii por~mb ului , ci pauperiză rii
p odf1 rească tipi că zo nelor de culti va re rezulta te atît din exploa t a rea e x e rc it a t ă
din afa ră (suzeranita t ea turcea că), cî t
ş i d e ex ploa tarea din interior. · Că poporul
ro,m â n ,nu a re nun ţa t ni c i o d a tă la pîinea
din grîu , iar în vremuri de res tri ş t e ( ră z­
boaie, secete) la pîinea din m ei, sec ar ă
sau chi ar orz, dec i la vechile produse ale
panifi ca ţi e i a utohtone, o do v e deş t e , o
dat ă mai mult , transpunerea ei în t eh-
nica pre pară rii hran ei din porumb în că
d e la introducerea lui. Practica pregă­
tirii mălaiului sau turtei de mălai era
întocm ai ca ş i a pîinii, cu s ub s tanţ e care
fe rm e nt eaz ă, coapte ca ş i pîinea sub ţ es t
sau în cuptor. A şa dar, ţ ă ranul rom â n ,
bun c un oscă t o r al tehnicii pa nificati ei,
P i at ră de ri ş niţ[L da c i că a folosit-o, a tunci cînd a fost c onst~îns
d e un ele împrejură ri social-economice ne-
int e n să a porumb ului , e te o con truct ie
fa vorabile, nu pentru produsele din grîu ,
de m arc vechim e, aşa cum s-a putut co"n-
st a t a în urm a tudiilor efec tua te în zon e
în care pond erea culturilor de porumb
es te egală cu cea a fîn e ţclo r 11 . Se presu-
pun e că fun c ţiil e p ă tulului, anteri oa re
int rodu cerii porumb ului , era u legate de
p ăs t ra r ea furajelor p entru animale. De-
pozita rea porum b ului în aces te constru ctii
reali za te clin scînduri , bîrn e sau nuie'!e
îi:nJ?letite , (asigurînd c irc ula ţi a aerului ),
nd1ca te, 111 genere, p e pa tru a u m a i
multe picioa re (pentru ev itarea contac tu-
lui cu solul), plasa te în loc urile cele m a i
aerisi te, corespundea con di tiilor necesa re
unei b un e con se rv ă ri a cer~alei. În un ele
zone, r colta se depozita în să în podul
casei. Putem obse r va, de da ta aceas ta
le~ă tura între coş ul larg al v trei, a că~
ru1 deschi dere în pod fac ilita uscarea în
bun e co ndi ţ ii a ş tiul e ţ ilo r de porumb .
T oa te aceste cond itii favo rabile adop-
tării ,şi gen e rali ză rii ~apid e a porumb u-
lm s1nt co mplet a te ele faptul deosebit
de semnifica ti v al integră rii lui p erfecte Vas d a cic în fo rm ă de bo rca n

54

. m entele ş i a le de taş a din cot idi a n, prin-
Strec urătoa re romană secolu l II e. n.
ci pe ~tru cele din porumb, ce reală p e
care o avea mai usor la · dispozi tie.
Faptul că locuitbrii sa telor a~ păstra t
ş i îmbogăţit de-a lungul timpului t ehnici
alimentare anterioare, dintre care cea a
panificaţi e i ocupă un loc important, este
concludent exprimat de alimentatia fes-
tiv ă ş i ceremonială . Multiplele fo~me de
pîine şi colaci, folosite cu ogate ş i semni-
ficative sensuri simbolice, • legate de obi-
ceiurile tradiţigpale din ciclul vieţii sau
de cele calendaristice, au reprezentat epoci
întregi r eminisce nţe ale unor practici de
· viaţă transmise pînă la noi printr-un lanţ
n esfîrş it de gen e raţii. Desigur, sensurile
initiale s-au pierdut , ele fiind transfor-
!ma'te pe parcurs, datorit ă condiţiilor eco-
'. nomico-sociale, în simbofori ale unor s tră­
, vechi cre dinţ e, azi în majorita tea lor ui-
tate. Dar pîinea ş i„-c.olac ii din grîu, mo-
d elaţi cu pr-icepere şi fant ezie au dăinuit
p este secole în alimentaţia acestui popor
' cu o agricultură ce coboară pîn ă în epoca
'n e olitică .
În general, · procesul de introducere ş i
difuzare a unui element nou în consumul
alimentar era mai lent si urm a calea in-
v ersă (de exemplu orezui'. ceaiul, cafeaua).
Acest proces nu este în s ă lega t numai
de o anumită c onfiguraţi e soc ial ă, ci ş i
de structura vietii traditionale, de evo-
luţia acesteia în timp. „F;rţa de păstra re"
a obiceiurilor carac teristice (ş i în acestea
includem ş i obiceiurile alimentare), di fe-
rit ă de la o colectivitate la alta, se inter-
pune uneori t e ndinţ e i de receptare a nou-
tăţilor ivite la un moment dat. Satele
tradiţionale, păstră toare ale moş tenirii de
civilizaţie ş i cultură autohtonă, au accep-
ţat ş i integra.t d n ş i t e mu~ lor de v i aţ ~,
Î.1'1_ general, acele n outăţi care corespun-
deau ,struct ural . ş i fun c ţional, unor !fl O-
dele c unosc uţe . E le,mentele noi ~a re au
p ă trun s în , alimf n t a ţia acesto,r c,: olec ti vi-
t ă ţi a u fost destin a te hra nei festi ve ş i ce-
r emoniale, din dorinţ a de a m ar~'a e \~e ni-
.
tr-o n o t ă foedită. Cu timpul , „rwd't ă tile
' '
~c hi ţa u ne i gropi el e buca t e datîncl clin seco lul
al X \ ' Tl-l ea, d esco p e r ită ·la \ 'ădastra
a~i~ e nta re" 'a u intrat în ohi şnuit , deve-
111nd parte compon e nt ă a meniului zi lnic.
La nivel european, s-a apreciat că acest
proces se d esfăş19a ră„/i:i 'general, în în ter-
val de 70 - 80 de a1111 ;.
Spre deosebire de aces t proces, în trucît
porumbul s-a' ad kptat perfect modelului
trad i ţ ion a l de hran ă, el a fost folosit îndt
de la început în hrana zilni că a t ăra nului
rom ân , luînd trepta t locul alto~ cereale.
Prepara tul tradiţional obişnuit era fi er-
tur~ dii: fă in ă de porumb - m ă m ăliga -
rapid ş 1 u şor de pregă tit. Tehnica fier-
turilor din cereale - m rtmăliga de m ei
apoi de porumb - a tribut al modului
de v i aţă sedent ar, legat de va tră ş i de
oc upaţiile s tră v ec hi ale poporului, sem-
nifi că ' puterea de persi s t e nţ ă în timp a
unor trăsă turi tracii ţ i o n ale caracteristice.
Inventarul de bu că tă ri e ca racteristic
vetrei, adapt a t fierturilor din mei, s-a
menţinut ş i d up ă introd ucerea porumbu-
lui . Că l dare a de a r a m ă sa u ceaunul, atîr-
nat de l anţ ul vetrei sa u aşeza t pe piros-
trii deasupra _ focu lui - element m a te-
ri al amintind s trăvec hi practici culinare -
a rezistat trecerii timpului . R e nunţarea
tre ptat ă la vat ră ca principal sistem teh-
55
nic de preparare a hranei ş i apariţia pli-
t ei nu a atras după sine, aşa cum s.e în-
tîmplă adeseori în procesul evolutiv al
aspectelor de civ ili zaţ i e populară, ren.ur:i-
ţarea la acest obiect de in ventar tipic
Yatră, secolu l a l XIX- iea
traditional. Ceaunul ex i stă si azi, chi a r
ş i în ' m ediul urban, prepar~rea fi erturii
din făină de porumb - mămăliga - fiind
încă de actuali tate.
În mod ul traditional de hran ă erau
folosite vari ate p~eparate prod use din
fă ină de porumb între care: păsatul -
fi e rtur ă groasă din boabe de porumb m ă­
cinat m are, cirul - fi e rtură s ubţire, fo-
losi tă frecve nt în alime nt aţia copiilor
mici, balmoşul - mîncare tipic pastoral ă
în prepararea că r e i a, în afară de fă ina de
porumb, intrau diferite produse lactate,
covasa - fi e rtură f e rm e nt ată, sarmalele -
preparate cu păsat sau crup e (termeni
regionali desemnînd porumb m ăc inat m a-
re) . Produsele obţi nu te prin fi erbere erau
completate de numeroase altele obţ inut e
prin coacere: pogacea - în fo rm ă de
turtă , plăcinta de post, prăjitura - cu
lapte ş i ouă. Foarte frecvent era prepa-
r at măla iul sau turta de mălai, un fel de
pîine din fă in ă de porumb, deosebit de
aprec i ată în m eniul zilnic. Ea a lu at
adeseori locu l pîinii din grîu ş i în siste-
mul de obicei uri tradiţional e, pătrunzînd
astfel, prin semnificaţ iile pe care le purta,
în v iaţa spirituală a colect ivit ăţ ii . În
unele regiuni, la pomana de înmormîn-
tare, la nunt ă sau la unele să rbă t o ri ca-
56·
lendaristice se d ădea m ălai la m asă. Fie-
că rui participant la înmormîntare 1 se
oferea, la plecare, un colac sau „o felie
de turtă". La un ele sărbă tb ri trad iţio­
n ale, primul produs alimenta r care tre-
buia mîncat în dimin ea ţa resp ec ti vă era
o b uca t ă de mălai, în cre dinţa st răvech e
că acest ritual va influ e n ţa rodn icia pă­
mîntului . Claca, vechi ob icei cu implicaţ ii
sociale, formă de întrajutorare a m embri-
lor unei colect ivităţi, presupunea, printre
altele, servirea participanţilor ş i cu boabe
fi erte de porumb sau cu bucăţi de turt ă
de m ăl ai, pentru b el ş u gul viitoarelor re-
colte.
Cred inţ e arhaice, lega te de unele să r­
bători de primăvară, presupuneau pregă­
tirea un or col ăcei din făi n ă de porumb ,
în formă de potcoavă, un ş i cu miere.
]\[oa ră de apă din Tra nsilvania
Unele rituri sau ob iceiurile de iarn ă con-
fe reau boabelor de porumb rosturi ma-
gice (ală turi de boab el_~ de....grîu). În ve-
chea m entali ta te populară se credea că
aruncarea lor peste casă, la o dată fi xă,
înseamn ă o ch ezăs ie a abu ndent ei vii-
toarei recolte. La ~on s trucţ i a un~i case,
împodobirea căpriorilor cu o ramură verde
de care se legau (al ăt uri de o s ticlă cu
băutură ş i un prosop) 2 - 5 ş tiuleţ i (drugi}
de porumb era simbol de abundenţ ă ş i
b elşug în nou a casă. Şi în obiceiurile le-
gate de ciclul v i eţ ii , boabele de porumb
au căp ă t at rosturi ritu ale. În cîteva zone.

Moară de vînt din Dobrogea
se puneau în sicriu boabe de porumb ală­
turi de boabe de grîu, orz, ovăz etc„ iar
unul din principalele momente ale nuntii
era cel în care mireasa arunca cu grăunte
de grîu şi porumb peste pa rti c ipanţi, gest
ale cărui semnifi caţ ii sînt legate, de ase-
menea, de străvechi rituri de fertilitate.
Integrarea porumbului în sistemul de
viaţă al ţăranului român est e releva t ă
şi de faptul că a fost utilizat ş i în farma-
copeea populară ca m edicament pentru
u~ele afecţ iuni (răceală, arsuri, boli de
piele et c.).
Folosirea excesiva a p orumbului în ali-
m entaţi e, ca urmare a paupe rizăr ii m a-
selor, a avut şi rezultate negative. În
anul 1829, prin Tratatul de la Adriano-
pole (în urma războ iului ruso-turc) se
deschidea o nou ă e tap ă în dezvoltarea
eco nomic ă: monopolul turcesc asupra ce-
realelor cade, acestea devenind libere la
export. Faptul duce în unele zone la
reducerea p ăş unilor ş i afectarea unor su-
prafeţe mai mari agriculturii. Hra na ţă­
ranului continuă să se rezume la fi erturi
din făin ă de porumb ş i unele legume,
în timp ce grîul , orzul, secara erau expor-
tate. Ca urmare a acestui regim alimen-
tar, apare pelagra, a că re i extensiune se
constată la mijlocul secolului al X IX-lea.
Maladie de nutritie, urmare a unui deze-
chilibru alimenta~. pelagra este un exem-
plu tipic de boală socială caracterist ică
unei populaţii n evoite să se hr ăn ească
o anumit ă pe rioadă de timp unilateral.
Consumul exagerat de m ăm ăligă, prepa-
rată din porumb- cules .înainte de maturi-
tate sau alterai';-1ipsa altor alimente nu-
tritive de compe n saţ ie din hrana zilnică
au dus la d eclan şa re a acestei boli cu
c<;m sec inţ e grave pentru să n ă t a t ea oame-
n1lor. Puterea de a<;tiune a bolii a scăz ut
la începutul secolul~i nostru, ca urmare
a unor m ăs uri sanitare lua te de stat si
modificării , în p arte, a regimului alim e~­
tar, dispariţia ei totală fiind co n semnat ă
la sfîrş itul deceniului patru.
Consumul porumbului, astăzi, în Ro-
m â nia , p entru alimentatia omului, este
n:iult diminu~t faţă de perioadele ante-
noare. Deşi ţara noastră este o mare pro-
ducătoare de porumb (fiind a opta de p e
glob: după S.U.A ., Brazilia, Argentina,
Mexic, Franţa, Uniunea Sovietică, R e-
publica Sud-Africană), consumul de po-
rumb a scăzut în favoarea grîului, ce-
reala c u_ltivată ş i folosită din timpuri
s trăvec hi de poporul român, înlo c uită
temporar, din n eces it ăti de ordin economic
ş i istoric. '
În legăt ură cu tem a pre zentată, ţ in em
să m e nţion ăm faptul că atît muzeele de
etnografie cît ş i cele de istorie dispun de
un bogat patrimoniu de unelte agricole
~dintre care se ev ide nţi ază cele dacice),
inventar gospodăresc pentru prepararea
hranei (vase din ceramică . datînd din
epoca n eolitică:3 i pînă în- zilele noastre),
instalaţii tehnice înfăţişate în expozitii
p avilionare (rîşniţe) şi în aer liber (m~ri
de diferite tipuri) şi co nstru cţ ii anexe
ale gospodă rie i agrare pentru p ăs trarea
cerealelor şi alimentelor (p ă tule, căm ări
etc.). Toate aceste piese muzeistice vin
să confirme încă o dată, ceea ce cercetarea
de teren şi scrierile de epocă au dovedit-
vechimea milen ară a culti vării plantelor
1
cerealiere de că tre poporul român.
NOTE
1 „ I zvoare privind istoria României" , Ed. Aca-
dem iei R.S.R., Bucureşti, 1964, p. 397.
2 Ion Nestor, Cultura ceramicii liuiare fo Mo l-
dova , în „SCIV ", 1951 , II , Vladimir Dumitrescu
ş.a. , Hăbăşeşti, monografie a rheo l og i că, Bu c ureş ti,
195 4, Radu Vulpe, i zvoare, Bucureşti, 1957, p. 40,
Eugen Comşa, La civilisation Gris sur le territoirc
de la R.P. R omnaine, în „Acta Archaeologica
Carpathica", 1959, J<rakow, 1960, p. 176.
,57
 Pă tul ele po rum b
cl in b irne, p e zidări e
el e pi atră , din jud e ţu l
M e h ed i nţi (fo t og rafii
de L u c ia Apo lza n )

3 Constantin Dai co vi ciu ş i co lai>., .5a11t iernl arheo-

l ogic G rădi şt ea J\/ 1111 cel11lui, în „ Ma te ri a le ş i ce r-
cetă ri a rheologice". •10 1. I I I , \ ' . \'I I I. Hadria n
Dai cov ic iu , Dacia de la Bt1rebista la cucer irea ro-
ma11ă , Cluj, 1972, p. 174.
• apud. ::\ico lae T.asc u , Cu m trăiau roma11 ii,
Bucure5t i, 196 5, p. 2 18.
s P . P . Panaitescu , 111 /rodu cere la i sto ria cult 11 rii
1'0 ma11 e~ ti, Bu c ure ş ti, 1969, p. 145.
s A . i\ lau ri zio, H istoire de l'alim enlation vegetale, -t,Jvm
Pari s, Payot, 1932 , p . 103.
7 Dimitrie Cantemir, Descrierea J1 fold ovei, Bu-
_l
cu reş ti , 1973, p. 52 . În volumele „Căl ăto ri str[Lini
despre ţă ril e ro m âne" voi. 1- \ ', vezi atestă ril e
că l ă to ril o r Da •1id Fro li c h ( 1629 - 1639). M . fla ndini
( 16 -10), H.obert narg rave ( 1652) et c.
s Porumbul a fost introdu s în Tran sil •tania la
în ce p u tu l sec o lulu i a l X \ ' I l-lea . Doc um ente le ofi-
ciale clin aceas tă reg iu ne ii c on sem n ează frecvent
~ c hiţa pătull;iui : I. tinda ; 2.-· acope riş cl in ş i n ­
c u începere' din anu l 1639, a tes tind , în a cest fel ,
3. tidăr i e el e piatrfl ; 4. pereţi de bî rne ; 5. adă­
d ril ă;
răs pînclirea lui . În l unte nia e l a fos t in trodus,
post pentru animale
clupă păre rea unor ce rce tători , la s f îrşitu l seco lul ui
a l X \ ' J!-lea. ia r în lo ld ova puţin mai tîrziu . U nii
9 ap ud . T. Sto ian ovi c h , L e ma is da11s Ies Bal-
isto ri c i, c um sînt N icola e Iorga (A11 cie1rn ete de la
kan s, î n „A nna les. E conomies , Socie t es, Civ ili sa-
culture du nia is en R ouma11ie, în „ Oul e tin ele la
tion", 2 1 annee, nr. 5, sept. -oc t „ 1966, p . 1026 .
Sec tion His toriqu e el e l ' Acacle mi e Roumanie ", 10 l nfo rm a ţii de t e re n c u lese el e noi în anc he t e le
192 1, a n 9, p . 129 ) ş i C. C. G iuresc u (!11fl uen ce
e fec tuate în a nii 197 4 - 1977 î n O lt e nia, i\Iunte n ia,
of !h e u ew wo rld i11 !h e fi eld of eco 110111 y. Plaul s of Dobrogea. \ ' ez i şi mon og ra fi a Ţam Bîrsei s u b reci .
.-l 111erica11 orig i11 i11 /h e carpatho-da111tb ia11 area , în ::\icolae Dunăre, 1972, l. , p. HI.
„:\ouve lles etud es d ' hi s to ire" , ·10 1. \ ', Bu c ureşti, 11
Lu c ia Apo lzan, Tip ur i de go spodării, în „ Atla -
1975, p . 269 - 2 7-1 ) pre upun că introdu ce rea po- su l Co m p le x Porţile de Fi e r ", Editura A cade mi e i
rumhului s-a p e trec ut la în ce putu l secolul u i al H.S.R„ 1972 , p . 2 17.
X \'ll-l ea. A cea s tă ip o t e ză es t e •rn labi l[t, întru c it 1 2 Ion Cla udian , Ali111 e 11taţia pop orului ro111a11,
la în ce put, porumbu l a fos t c ulfrrnt în g ră dinil e Bu c ure şti, 1939 , p . 106.
oameni lor ( pra c tică d es în t îln i tă ş i a s tftli) , ab ia ' " G. \\' icnelm a nn , A llta gs w ul Festspeisen : ll'ă11-
spre mijl oc ul seco lului e l d ev e nind c ultură ele c împ, clel ull(l gege11wartige, Marburg , 1967, r ece n zie in
conse mn a t ă în doc umente le vre mii . „Ke is tone Folklore Q ua rte rly ", 19 7 1, p . 20 -1 .

. 58
 insttuctie - educatie li
Vocaţia prospectivă a muzeului
piritul comun asociazrt în mod escn-
S tial muzeul cu trecutul, cu istoria
sub di,:crscle ei faţete: social-politid, ct-
nografid. artistid, tchnidt etc. Concomi-
tent, îi scaprt însrt un aspect care ar pu-
tea conduce la o altă viziune asupra insti-
tuţiilor patrimoniale: la _cc bun, în ·fond,
prczer\'area \'estigiilor? In întreaga lume
se consumrt fonduri considerabile pentru
restaurarea, consen·arca şi clcpozi tarea
bunurilor de patrimoniu, amplificarea şi
<li,·ersificarca retclei muzeale, înzestrarea
ci cu tehnologi~ a\'ansaU"t. Oare acest
efort social nu arc drept menire dccît
atingerea unor scopuri îngust documenta-
re, clccunoastcrc cliscursi\·{ta trecutului!?
În realita'te. muzeul contemporan, ase-
menea altor institutii traditionalc, îsi mo-
difid fundamentai funct.ionalitat~a în
contextul transformrtrilor 'sociale. El dc-
\'ine, prin concepţia innstitrt în expoziţia
de bazrt şi în expoziţiile temporare, prin
publicaţiile pe care le cditeaâ, prin ma-
nifcstrnile cu public etc., una din insti-
tuţiile majore de formare şi modelare a
conştiinţelor. Spre deosebire de celelalte
modalităţi de cunoaştere tcorcticr1 (carte,
film, conferinţă ş.a.) muzeul posedrt cu
„
RADU BAGDASAR
atît mai multrt fortrt de convertire cu cît
el rcprczintrt vatr~ ade\'{trului istoric în
formele lui concret-senzoriale, de maximrt
autentici ta te, Aşczrtmîn tul patrimonial
dohîndcştc misiuni superioare în proiecta-
rea şi edificarea \'iitorului social. El ofcrrt
tabloul sintetic al permanenţelor vieţii
materiale şi spirituale ale unui popor,
constantele şi tr{tsrtturilc specifice ale
traiectoriei sale istorice, pc care \'iitorul
le preia din trecut şi le încorporeazrt în
forme superioare pc palierul fiecrtrui mo-
ment istoric pe care îl parcurge. latrt
prin urmare dt vocaţia mw:eului act11al,
departe de a fi Îll mod 111Zilatcral şi cxcl11siv
rctrospativa, este de fapt, într-o logicei
dco11ticâ, prospectiva, modelarea viitorului
prin re! ros pcctivâ. Puţi ni reuşesc srt se
sustragrt acestei confuzii înţclegînd în
mod clar crt scopurile oridtrei su bstruc-
turi sociale \'izeazrt în ultimrt analiâ ,·ii-
torul şi prezentul chiar cladt trecutul este
metodologic implicat în proces.
.\' u trebuie srt se dcclud de aici dt
instituţia ele patrimoniu este agentul cal-
chierii trecutului, al stagnrtrii prin ite-
rarea la nesfîrsit a unor forme consumate
istoric. Este v~rha de relaţionarea dialcc-
tic:i a \'ii torului cu un trecut din care,
conform legii negării negaţiei, casftm se-
riile şi aspectele structurale ordona te
strict pc firul ascensiv al progresului şi
pf1strf1111 factorul de continuitate, valo-
rile ele cscnti1. l\luzcul trebuie sr1 stea
gnoseologic pc solul trecutului, clar s;i
pri\'casd spre \'iitor.
Totusi, initiati\'elc care vizcazf1 în mod
direct Şi cu;ajos problematica \'iitorului
îndepărtat al omenirii nu sînt inert prea
numeroase în retcaua noastrr1 muzcalrt
- cu excepţia rcl~tivf1 a :\luzcului tehnic
„ing. D. Lconicla", :\luzcul literaturii ro-
mâne şi l\luzeul de istoric naturalft „Cr.
Antipa".
***
:\1uzcul literaturii române nu este la
prima tcntati\'ft ele a implanta în solul
prodigios al trecutului naţional valorile,
prezumtive sau confirmate, care vor da
substanţ{t viitorului literaturii noastre.
În urm{1 cu doi ani prezentam în filele
acestei re\'iste proaspf1tul înfiinţat pc
atunci „Cenaclu literar al pionierilor ,,:\li-
hai Eminescu", organizat de muzeu în
colaborare mai în tîi cu Consiliul munici-
pal al Organizaţiei pionierilor, iar apoi
cu Casa ccntralf1 a pionierilor si soimi-
lor patriei. Motivul implicării i'nu~eului
în accastft acti\'itate, lipsitr1 aparent de
contingenţ{t cu muzeistica, era tocmai
faptul cft nu poate exista cadru mai
instructi,-, mai bogat în sugestii si mai
stimulator pentru un ucenic în al~ scri-
sului ca lf1casul care aclf1postcstc mftrtu-
riilc \'ii ale d;umului trudnic spre culmile
artei ale maeştrilor CU\'Întului românesc.
Dacf1 în urmft cu numai cîtcva decenii
~rocesul complex şi ele marc responsabi-
litate socialft al formării si cducftrii artis-
tului a \'ca loc în bună ~ăsurft spontan,
fir{1 o preocupare social{1 sistematicft si
conştientft, actualmente el a cle\'cnit obict'.-
~ul interesului unor aşez:imintc de profil,
mtre care muzeele ocupft un loc proemi-
n.cnt. Dt'. altfel rezultatele obţinute dupft
Circa trei ani de functionare a cenaclului
î!l ambianţa şi cu asi~tenţa muzeal:i con-
f!rm:i, \'aloric dupft opinia noastră, teza
avansatft.
La sfîrşitul lunii martie 1979, la l\I u-
zeul literaturii române a a\'ut loc o altă
premieră: înfiinţarea, în colaborare cu
60
Asociaţia scriitorilor din Bucureşti a pri-
mului club din lară al literaturii stiinti-
Jico-Jantastice (e'xista şi anterior, la Biblio-
teca municipală „Mihail Sadoveanu", aşa­
numitul „Fantastic Club", dar acesta este
de-fapt un cenaclu). Aici considerăm con-
ceptul de club în întreaga complexitate
a atributelor sale. El include activitrlţile
de cenaclu, clar nu se limitcazr1 la ele.
Fondarea lui nu este un act cultural
gratuit, ci împlinirea unor necesiti"tţi re-
simtitc de mai multft vreme în atmosfera
cult.urală a întregii ţări. Tradiţional, lite-
ratura stiintifico-fantastid este cunos-
cutft pri~ adevărata fascinaţie pc care o
exercită mai cu seamă asupra tineretului.
Sociologii literaturii semnaleazft însf1 în
ultimii ani o reorientare ele ansamblu a
gustului public spre universul fabulaţii­
lor viitoriste. Fenomenul îsi arc, credem,
cauzalitatea în profunzim'ca realitf1ţilor
de astf1zi, în ritmul precipitat al progre-
sului care ne face sf1 gînclim totul cu
proiecţie în \'iitor, la modul anticipativ,
căpf1tînd astfel gustul pentru extrapolă­
rile vizionare ale universului existcn t.
În acelaşi sens am putea menţiona fap-
tul că literatura stiintifico-fantastid este
legătura cca mai' clire~tă a artei cuvîntu-
lui cu realitatea tehnologică şi ştiinţifid
sub semnul dreia se aşază întreaga is-
torie contemporanft. Experimente recente,
bun{war{1 cele din cadrul asa-numitei
'.\lead School din Connecticut' (S.U.A.),
au dovedit că, contactul cu artele si li-
teratura sporestc creativitatea teh~ică
şi invers, suprimarea lui reduce în mod
sensiliil. randamentul creator în domeniu.
Acc~t adcvfr este inclus în politica sta-
tului nostru de dezvoltare preponderentă.
a ramurilor de vîrf ale economiei, de în-
noire permanentă a tuturor ramurilor
producţiei şi activităţilor economice.
Or, aceasta nu înseamn{1 altceva decît
c:·adarca dii: imperiul rutinei şi para-
digmelor, stimularea gînclirii creatoare,
a fanteziei, constituirea unei puternice
mişc~1ri de inventatori şi inovatori. Di-
namismul creator nu vine însă de la sine
ci el tr~buie stimulat prin toate mijloa~
cele, pnn toate formele si modalitr1tile
posibile. Iar dezbaterile îr{ cenaclurile' de
literatură ştiinţifico-fantastică sînt toc-
mai una din formele cele mai eficiente
din această categorie. Sri nu uităm că bi-
lanţurile post festum ale ideilor tehnice,
dispozitivelor, proceselor descrise în ope-
rele ştiinţifico-fantastice de acum o sutr1
de ani sau chiar mai puţin, au arătat că
ele au fost confirmate de e\·olutia ulte-
rioarr1 a tehnicii în proporţii de peste
90%. Gîndirea tehnico-ştiinţifid încor-
porată de ele, departe de a fi un act
gratuit reprezintă unul din magistralele
laboratoare ale creativitr1ţii umane, din
pr1cate, pînr1 acum prea puţin valorificat
pe relaţia tehnică-litc;·atură.
Remarcăm de asemenea faptul cr1 dez-
baterile din cenaclurile de literatură ştiin­
tifico-fantastică se aseamănă în bună mă­
~ură cu metodele ultramoderne utilizate
pentru sporirea creativităţii în cercetare
şi economie - brainstormingul, sinectica,
metoda Delphi etc. Socotim suficiente,
deocamdatr1, argumentele etalate pentru
a demonstra că activitătile culturale de
acest gen sînt profund i~plicate în dina-
mica şi progresul unei societăţi pe zi ce
trece mai intelectualizată şi mai subtil
relaţionată în incinta propriului sistem
de subcomponente.
Cîteva date concrete în legătură cu clu-
bul. El va pune la dispoziţia publicului
interesat, în timp, pe măsură ce se vor
realiza acumulările necesare, o bibliotet:ă
şi o filmotecă de profil, primele de acest
fel din ţarr1, sală de dezbatere şi lectură.
Aici va avea loc o întreagă gamă de
manifestări de la simple lansări de carte
de gen, pînă la dezbateri teoretice sau
critice pe marginea fenomenului specific
românesc sau universal, expoziţii de carte,
arte plastice, arhitectură, urbanistică a
viitorului, confruntări între oameni de
ştiinţă şi scriitori etc. Coordonatorii lui
rămîn deschişi oricăror iniţiative perso-
nale sau colective privind organizarea de
expoziţii pe întreg registrul tipologic men-
ţionat, manifestări sau alte modalităţi
de relaţionare a literaturii de anticipaţie
cu diversitatea de forme de cuprindere
gnoseologică a viitorului. Toate acestea
se vor realiza însr1 în timp întrucît, în
afara modestului sprijin material acordat
.de muzeu, clubul nu se bizuie decît pc
donaţiile şi contribuţiile benevole ale gru-
pului de fondatori.
Deocamdatr1, pînr1 la atingerea nivelu-
lui optim de condiţii materiale, princi-
pala manifestare publid't a clubului ră­
mîne aşa-numitul Cenaclu al marţienilor,
copatronat de muzeu şi Asociaţia scrii-
torilor din Bucureşti. Cotat drept cena-
clul nr. I în ierarhia valorid a celor apro-
ximativ I O cenacluri de profil existente
în ţarri, el reuneşte în rîndurile sale prac-
tic toate numele consacrate ale domeniu-
lui: Vl. Colin (preşedinte), Adrian Rogoz
(secretar), Ion Hobană. Victor Bîrlădeanu,
Ion Mîmo:atu, Horia Aramr1, George Ana-
nia, Mircea Opriţr1, Sanda Radian, Vio-
rica Rogoz, I. M. Ştefan, Gh. Srisărman,
Cornel Omescu etc. Reuniunile de lucru
au loc în ultima marti a fiedrei luni -
motivaţia parţială a denumirii cenaclului
(Martc dies etimologic) - la orele 18.
În cadrul celor patru reuniuni ale se-
mistagiunii de creaţie 1979 s-au dezbă­
tut lucrări aparţinînd tematic _călătorii­
lor şi existenţei cosmice, universului bio-
logic (geneticii), teoriei fenomenului lite-
raturii ştiinţifico-fantastice etc., autorii
lor rezidind în diverse oraşe din ţară,
practicînd diverse meserii (inclusiv cea
de scriitor), şi aparţinînd celor mai diverse
vîrste. Este vorba de Mircea Opriţă
(Cluj-Napoca), Florin Manolescu, studentul
Mihai Grămcscu, Gh. Săsărman, Leonard
Oprea (Braşov), I. M. Ştefan.
Muzeul s-a străduit să dea fiecăreia
din aceste reuniuni un caracter în ace-
laşi timp instructiv şi deconectant prin
organizarea fie a unei expoziţii de carte
românească de gen, fie prin proiecţia
unui film ştiinţifico-fantastic sau prile-
juirea unor audiţii de muzică de calcula-
tor în finalul şedinţelor.
Iniţiativa Muzeului literaturii române
se bucură aşadar de bune auspicii, do-
bîndind u-şi o din ce în cc mai marc po-
pularitate şi eficienţă culturalr1. sr1 spe-
rr1m d atunci cînd toate apanajele ei
materiale vor exista, de la decorul sim-
bolico-filozofic şi în acelaşi timp fantastic
al srtlii de dezbateri pînă la instrumenta-
rul de lucru menţionat mai înainte (bi-
bliotecă, filmotecă), finalizarea lor va fi
creşterea tipologid1 şi valoricr1 a litera-
turii de gen în ţara noastră.
Gl
 evidentă,
conservare, restaurare
Microclimatul şi cerinţele conservării
patrimoniului muzeistic:
propunere de instalaţie de climatizare
O prohlcm:1 stringl'nt:l, ct1reia trl'-
l>uit· s:1-i fac:1 faţ;1 toate muzt't'll'
noastre, o constituie const-r\·area patri-
moniului pc care îl deţin. J>rin înfiinţarea
oficiilor judl'ţene ak patrimoniului cul-
tural a lahoratoardor zonak de resta-
urare ~i consen·are, acl's tl'i prolJkuH· i s-a
acordat, toat:1 importanţa cu\·l'niltt,
pentru p:istran·a în stare hnn:i a operelor
de arUt ~i m:u·turiilor dl' ci\·ilizaţie ~i
culturti str:t\'l'clll' ale poporului nostru.
Starea dl' conscn·arl' în car!' St' gtisesc
piesl'k 11rnzt·istice este ddl'rminaUt, în
cgaltt m;\sur:i, dl' materialul din care sînt
Lkute ~i de condiţiill' în can· s-au ptistrat
de-a lungul timpului. l 'ndc materiak
sînt mai pl'risal>ik (textiklt', pieh·a, ll'm-
nnl), altdl' mai rezistl'nte (ceramica, meta-
lele, piatra), dar indiferent dl' tipul matl'-
rialului, condiţiik de ptistrarl' au o impor-
tanţ;i co\·îr~itoare pentru starea de con-
sen·an· a pieselor. Totalitatl'a acestor
conditii fornwaztt ceea ce se numeste
micro~·Iimat. Factorii dderminanţi ;;i
microclimatului sînt: 11111idit11!t'c1, lc111 p1·-
ra/11ra, ilu111i11arca, com po:ifi11 acrului.
l'miditall'a rdatiy;\ - I<l-1 t'Ste <ldiniU
l)rin rdatia: I<H 0 0' ~- p · 100, unde Jl
' . p
este cantitall'a de \·apori de ap:t existenţi
într-un \·olum <lat ţ;i P rantitatl'a maxim:i
(i2
ANA MARIA VLAD
GHIOCEL IOANID
de \·apori can· pot exista în acest ,·olum de
aer ftirti stt St' condenseze, la temperatura
respccti,·:i (\·apori saturanţi). l'midi-
tatea rl'lati,·ti \·ariazrt inn-rs proporţional
cu tf'mpcratura: la o cantitate constant:t
de ,·apori existenţi într-un ,·olum dat,
prin cre~tl'rea temperaturii cre~te canti-
tatea de \·apori saturaţi pentru acest
\'olum, deci scade RH ~i, inn-rs, odattt
rn sdckrea ternpPraturii crc~tc l<II.
Pe aceast;'i haz;I este construit;"i o diagram:t
cn mai rnultt· curbe, numitt1 hart:t psih-
rornctrictt, can· rcprezintr1 Yariaţia I<H
cu tt·m1wratura, pentru diferite \"aiori ale
cantittiţii tk \·apori de ap:t existenţi în
atmosfer:i. diagramtt cu ajutorul C:1reia
se poate dl'll'rmina cu uşurinţ;L în cc se1b
trebuie s;i se acţioneze pentru atingerea
condiţiilor optime de conscn·arc.
:\Iodul în care acţioneaz:i aceşti factori
asupra pieselor muzeistice este cunoscut.
O umiditate rclati\·;i clep:tşind 68 ·- 70°~
fa\'Cirizeaz:i clez\·oltarca microorganis-
rndor JW ma tcriak organice, distrugerea
structurii interne a filirclor celulozice,
iniţierea san rcacti,·area proceselor de
coroziune pe metale, produce distrugerea
şi <legradarca pietrei, ceramicii, sticlei.
O umiditate relati\-;L mai sdzută, sub
50° 0 , afertcazt1 mai ales materialele orga-
nicc, care· sînt higroscopice, producînd
uscarea cxrnsivă, deci deformarea si fra-
gilizarca acestora. ' reprezentative pentru valoarea clima-
l'n factor' de' primrt importanţ{t în
cadrul microclimatului este stabilitatea
conditiilor, deoarece variatiilc de umidita-
te şi tempcraturrt sînt extrem <le drrnnr1-
toarc în special pentru materialele higro-
scopice (lemn, textile, hîrtie, piele), accc-
lerînd procesul de îmbătrînire şi slr1bire a
fibrelor. Este esenţial să se pr1streze un
climat constant, ale cărui valori diferă
în funcţie de genul materialului de con-
servat: 60% H.H şi 16°C pentru hîrtie,
55-60% RH ~i 17°(' pentru piele, perga-
ment, ,58% RH şi 17°( pentru picturrt
etc.
Iluminatul este un alt factor degrada-
tor, în funcţie de intensitatea şi compo-
nenţa spectrală a luminii. Efectul degra-
dator creşte-, în funcţie de intensitatea
luminii şi este datorat în principal compo-
_nentei _ultraviole_te din spectrul radiaţiei
luminoase. A~eastri componentă li\' are
un efect distructiv asupra fibrelor celu-
_lozice, asupra materialelor organice în
general, asupra pigmenţilor şi materiilor
coloratţ. Cmiditatca ridicau intensifică
acest defect. Lumina naturală es.t~ cca
mai nocivă, fiind cea mai bogatrl în ra.'diaţii
C\' dintre sursele de iluminare folosite.
Se recomandă folosirea în muzeu a
tuburilor ' fluorescente cu filtre absor-
bante de lJ\', iar pentru galeriile de
pictură, lămpi de tungsten cti incande~­
c~ntă', care nu' distorsionează culorile.
Int~nsitatea' luminoasă trebuie menti-
nuţă l_a o v~loare' n~pcriculoasrt pent~u
materialul expus.
De asemenea, g_azele sulfurice (H 2 S,
S0 2 ), ;icţionează ca degradatori asupra
pie~elor m_uzcisticc.
Ne-am limitat în studiul nostru la umi-
ditatea relativă şi temperatură. La Muze-
ul teatrului din Iaşi s-au făcut dcterminr1ri
de umiditate relativă şi tempcraturr1 în
decur~ de 1 an, în 3 camere de la parterul
clădirii şi în 5 camere de la etaj. Pentru
acest studiu s-au folosit termohigrogafc,
etalonate în prealabil. Pe baza diagra-
melor obţinute, s-a calculat.media diurnă
a umidităţii ri!lative şi temperaturii, igno-
rînd variaţiile bruşte ce apar pe diagramrt
sub formă de vîrf ascuţit, deoarece aces-
tca sînt urmarea acns1m sau pr1trundcrii
unui puhlic numeros în muzeu şi nu sînt
tului mediu. Din mediile diurne ale umi-
clitrlţii relative şi temperaturii s-a putut
calcula media lunarrt a acestor parametri.
Aceste medii lunare, pentru cele 8 s;"tli
în care s-a fftcut studiul, sînt prezentate
În tabelul anexat.
Se poate constata dl la etajul clădirii
(s;-"1lile 5, 6, 7, „Costume", „Tablouri")•
situatia este satisff1dt toarc. Sala „Ta-
blour'i" prczinU condiţii de conscrvarc-
rclativ bune, cu o uşoarrt tendinţr1 sprc-
uscăciune, umiditatea medie lunarrt în-
cadrîndu-sc în limitele admise pentru
conservare, cu excepţia unei siI_?gurc luni,
a I, cu umiditatea sub 50%. In schiml>
temperatura prezintr1 variaţii mari, de la
13,2° Cîn anotimpul rece la 24,7°C vara.
În sala „Costume", umiditatea medic
lunară se m~ntine în limitele prescrise,
depăşind ' cu: p'uţin, în dour1 luni, limita
maximr1 de 65 %- Ca şi în cazul precedent,
temperatura variad1 mult de la iarnr1 la
varr1, diferenţa fiind de 1 14°C.
Cclel!i'.te 3 camere de la etajul clrtdirii,
asezatc alături şi comunicînd între ele,
p~eziMă 6 atmosferrt cu tendinţe spre
umezcalr1, îh special sala 6, unde umidi-
tatea mcdfo llmară dcprt5cstc limita 111axi-
mr1 de dou;'1 sau trei luni pc an; tempera-
tura medic lunarrt arcnacciaşi variaţie
pu tcrnică de la iarnr1 la v;l,'ră. ' . .
În sr{iilc de la partcrui, cfftdirii situaţia
este diî~,ritr1. Cu, cxccpţia.h.nii februarie,
în tot anul umiditatea relativ;-"1, medic
depr1şcştc ~.u. mu!t limita maxim~ admisă:
în toate ~w-J1.lţ. lf!i.s<1-la l,, media anuala
a, umiditaţ1i 'rc1l~tJ\;C este de 73,5%,
în sala 3 --:-: de 7,5,8% ia-,: în sala. 4 -
- 74,5%. În unclc'ţun1' Ull},iditatca medic
atinge valori extrem de ridicţttc, aj1.1-ngîncl
la 84 % la temperatura de 20,6°C în luna
iunie a anului 1978. " "
Se poate observa dt cca mai umcdr1
cameră de la parter este sala 3, situau
sub sala 6, cca mai umcdr1 <le la etaj.
Din studierea datelor obţinute se pot
trage anumite concluzii privind cauzele
situaţiei prc:.r.01=1tate şi, eventual, modali-
Utilc de îmbunătriţirc a conditiilor de
co~scrvare. S-a constatat că ia etajul
63

d"'idirii prohlcma princip_~lft este ."ari~ţia
prea mare a tem per a turu. de la .iarna la
\'ar{t. Pc diagramele întreg1stratc lil aceste
srtli se constatf1 o funcţionare defcctu-
Qasf1 a instalaţiei de încftlzire centralf1,
care, în timpul funcţion{trii, n~ :eu~cşt~
sfi încftlzcasc{t atmosfera unei mcapcn
decît cu I sau 2 grade. S-au propus mrt-
suri ca: prelungirea programului de ~n­
crtlzire, încftlzirea mai putern1cft a rad1a-
toarclor existente si dotarea muzeului cu
surse de încrtlzir~ electrice. Ridicarea
temperaturii medii lunare pîn:1 la \'alo~­
rca de I 7cC ar regla şi excesul de mm-
<lita te existent în aceste s:1li. În sala
Tablouri" în care umiditatea rclativrt
~1l'die va ~ddca şi mai mult prin creş­
terea temperaturii, s-a propus instala-
rea unui umidificator pentru a realiza
umiditatea optimii, sau, în mftsura în
care este posibil, schimbarea exponatelor
din sala „Costume" în sala „Tablouri"
şi invers, deoarece umiditatea mai redusrt
a acestei srtli corespunde mai bine con-
servf1rii textilelor dccît picturii.
La parterul clrtdirii problema ccn tralft
este umiditatea exccsivrt. Din faptul că
umiditatea ridicatr1 este specific{[ acestui
ni\'cl rezultă C:1 ea provine din pereţii
clftdirii. Se constati'1 c{i accastf1 umiditate
se datoreşte scurgerii apelor pluviale pe
aceşti pereţi şi. posibil, unei eventuale
igrasii. S-a recomandat, ca prim:1 mr1-
surf1, rezolvarea scurgerii apelor pluviale,
pentru a se c\'ita umezeala permanent:!
a pereţilor. Ca o consccinţ;i a condiţiilor
de microclimat s-a constatat existenţa
unui atac fungic asociat cu un atac de
insecte, ceea cc nu a permis folosirea unui
radiator pentru uscarea pereţilor, obli-
gînd sr1 se recurg;\ la tratarea atacului
biologic. Dup{1 aplicarea acestor m{1suri
se vor face din nou tcstrlfi ale micro-
climatului, stabilindu-se noi m{1suri în
funcţie de rezultatul obţinut.
În cc priwşte regimul de îndlzirc, din
studierea diagramelor termohigromc-
trului se constat:! cr1 apar în general dour1
maxime de temperaturr1 în cursul zilei,
avînd ca urmare scăderi bruşte şi impor-
tante ale umiditi'1tii relative, urmate de un
regim complet lipsit de îndlzirc în tim-
pul nopţii, ceea cc face ca umiditatea rcla-
lil
ti\·{1 s;-'1 crcasd1 mult. Accast{1 _si~uaţic
este consecinţa funcţion{1rii unc;1 msta_:-
latii de încrtlzirc ccntral{t propne. Dupa
cu.m am subliniat anterior, de primă im-
portan ţ;1 în conservare este n:ei:i ţinere~
unui regim constant de um1d1tatc ş1
tem per a t urft.
Pentru corectarea fluctuaţiilor de tcm-
pcratur{t şi umiditat: rclativf1 în~cgis­
tratc, foarte distructive pentru p1esel_c
aflate în acest muzeu (mobilier, tabloun,
costume, documente, fotografii). s-a pro-
iectat dispozitivul prezentat în schiţa
anexată.
Instalatia este compusă dintr-o cutie
mctalic:1 'împărţi tii în trei corn parti1:1en te
distincte. În compartimentul supcnor se
am1 un umidificator de camcr:1, în com-
partimentul mijlociu -- aerot~rma (tip
AET-C-70), iar în compartimentul d_e
jos-instalaţia de alimentare, auto_mat1-
zarc şi semnalizare în caz de a\'ane.
Instalatia se alimentează de la reţeaua
monofaza't:1 de 220 \', avînd asigurată
legătura la p:1mînt (se vor f~lo~i prize _ş~
ştecher tip Schuko). Protecţia mstalaţ1e1
la scurtcircuit şi supratensiune, exccp-
tînd transformatorul T 1 , este asigurată
cu siguranţele fuzibile sau automate S1 şi
S2 , de 10 A.
Conectarea si deconectarea aerotermei
si umidificator'ului în fonetic de necesită­
tile incintei climatizate se face prin intcr-
~ediul contactorilor K 1 şi K 2 (tip TCA
I O), releelor R 1 şi R 2 (tip REL I 02 sa~
PREL I 0020 I A~lBO) şi contactelor T ş1
H. Alimentarea releelor R 1 şi R 2 se face
cu ajutorul unei surse aldtuit:1 din trans-
formatorul T 2 (220/12 \'), dioda D 1
(tip .ci 711\') şi condensatorul C1 (1000 µF,
25 \'). Sursa furnizeaz:1 o tensiune con-
tinu:1 de 12 \', necesară funcţionării
releelor R 1 şi R 2 •
Instalaţia este prcv:1zut{1 cu un sistem
de alarmare în caz de incendiu si scurt-
circuit , sistem compus din 3 întrerupă­
toare termice A 1 , A 2 , A3 , montate cite unu
în fiecare compartiment al cutiei din
releul R 3 (tip TCA 10) şi soneria S.
Climatizarea se reglcaz:1 cu ajutorul
unui termohigromctru (produs de firma
„\IETRA"-PRAHA. R.S. Cehoslovacă)
pc care se montcaâ contactele T pc ter-
 -
- -,
I

L _J

65
momctru şi H pc higrometru. În cazul Instalaţia de protecţie avertizează prin
în care în incinta climatizatr1 temperatura semnal sonor şi optic dad temperatura
scade sub limita infcrioar;\ admisibilă, în unul din cele trei compartimente a dc-
contactul T închide circuitul de alimen- pf1şit valoarea de I 00°( sau dacf1 siguran-
tare al releului R 1 . Acesta, prin contac- ţele S 1 şi S 2 s-au întrerupt datoritr1
tele a şi b, realizeazf1 alimentarea contac- unei defecţiuni. Punerea în funcţiune a
torului K 1 , care cupleazf1 aeroterma. La instalaţiei de protecţie se face prin apă­
creşterea temperaturii contactul T se sarea butonului B. La apăsarea acestui
desface, decuplînd aeroterma. Menţinerea buton se închide circuitul de alimentare
umidităţii în domeniul optim se face în al releului cu autoblocare R 3 şi se aprinde
modul urmfttor: la o scf1derc sub valoarea becul L. În cazul uneia dintre avariile
limitr1 inferioară, contactul H închide menţionate mai sus, circuitul de alimen-
circuitul de alimentare al releului R 2 , iar tare al releului R 3 este deconectat, acest
acesta, prin contactele c şi d, alimentează lucru fiind anunţat de soneria S alimentată
contactorul K 2 , cuplînd umidificatorul; fie de la transformatorul T 1 (220 V/9V),
la creşterea umidităţii relative peste limita fie de la o baterie E, desenată punctat
superioară admisă, contactul H închide în schiţă. În acelaşi timp avaria se con-
circuitul de alimentare al releului R 1 stau prin stingerea becului L.
care, după cum s-a explicat anterior, l'tilizarea acestui instrument în
cuplează aeroterma. Creşterea tempera- sălile de muzeu sau depozite conduce la
turii ,.a conduce la scăderea umidităţii realizarea şi păstrarea unui microclimat
relative. optim pentru cerin ţcle conservării.

Tt'mpt'ratura şi umiditatea relativ:i medie la 11uzt'ul teatrului-Iaşi.

~ Luna şi · 191T 19111

„ • ~ anul ---------------~ - - - - - - - - - - - - - - - - -
Sala .___________ rn I nn I IX I x I XI ! XII 11 I 111 I n \' I l'I

J 10,J; 0 6 7,6 oo 6i, I 0 ~ 69,9° o 7-1 ol) 7 l ,.5 o o 69,2° 0 i 63,2° 0 174,2°~178,7° 0 82,4° 0 I 840~
. 20,.5 22,9° 17,4° 12,9' I.I, 9' 15,l' Ll.J° l l ,8' l.5, 7° 17, l o 18,2° 20,6°
-------- - ----- ----- -- -
77,7~0 76,6 oo 7.5,9~0 78,8' o 79,.'l~ 0 66„1° 0 72,6° 0 64,6~ 0 72,9° 0 78, 1° 0 83,2° 0 83, 1~
J
21, 7° 2J,30 21° 17,6° l.5,2°
0
lJ,l' IJ,6° 13° 16° 17,5° 17,7° 212°
--- - -
-- - I -- - - - - - _. --
4 76, 4 ~o 74,.5° o 74,7~0 76,6° 0 77,7°0 68, 6~~ 66,9~0 61,9~0 74°;, 77,5°0 83,6~~ 82,6~~
21° 22,2° 19,9° 15,8° l.5,5° !4,6° _l!,2° ~2° 16, 1° 17,2° 17,4° 20,6°
-- -- - -
5 ; 57,9° 0 56,.5~0 6 l,5° o 64,6° 0 68,3 55, 1~ 0 53,8° 0 .52,9~ 0 58,7~ 0 .58 1° 0 f 'Q
-688°'1·6~-9---:
I I t Q
. 23,8° 24,5° 19,4° lJ,60 lJ,40 12,2° Ll, 1' _1_4,2° I, l.5,8' ,_19.~ 18,7~- E°___
-- ---

6 60,8 oo 65,5°0, 69,8°0 710; 1 .58,8°0 53,6~~ 52, 7 oo 56, 4 oo J6!)o o 68, 1~~ 67, 1°~
25° 20° I 15° l.3,80 12,7° IJ,7° IJ,90 16,-! 18,6° 0
18 8° 22,4°
- - ---- ---- - --- --- - - -1-·--
7 56,6~ o H7% 59,9°0 64„)0 o 65,8°. 0 56, 1° 0 530 o 54,2°0 .56, l ~o 57 .8~ o 67,9~0 67,7~~
2.1,2° 24,4° 19,5° 14,2° l-i,6° lJ,J° 14° 14, I 0 16, 7° 17,8° 18,9° 2 ,)'0
-- - - ---- --- - - - ----- ---

c ostumc .58,6° 0 56,7~ 0 60,6° 0 60,9° 0 ; 6.5,9% .58,9% .57,8°~ 56,2° 0 6.5,6~ 0 60 70 67 go 66 10
-------,~!·60 ~4,40 l_'J,2o_ 14,3° IJ,20 l0,4o _l_I_._7:__ _lJ,~~ l5,8o I !7:60 o 18:90 o 22:4010
1·

T ablouri ' 55,6~ 0 52~~ 57, 1° 0 .56,9~ 0 . 60~~ 1-~2~~: 47,2% 50, 1%11 ~4.~~~157,6", 0 1-65,~ 62,3%
I24, 4° 24, 7° 19, 4° l 4,6' l3,s 0
13,2° 14, r 14, 9 ° 17 , 7° I , 0 18 9 c 19 0
23

66
Restaurarea - conservarea unei piese
din costumul îmbrăcat de Matei Millo
în piesa „Barbu Lăutarul"
laşi
M uzeul tcatrulului din
colecţia
Matei Millo l-a
sa şi
are în
costumul pc care
îmbrăcat în rolul din
„Barbu Lăutarul".
O piesă a costumului - tichia - se pre-
zenta într-o stare avansată de uzură şi
de aceea a fost supusă operaţiilor de res-
taurare-conservare.
Tichia a fost confecţionatrl prin asam-
blarea a douft bucăţi de ţesătură - una
de forma unui cerc ce formează fundul
tichiei şi alta de forma unui dreptunghi
ce formeazft banda marginaHi. În centrul
porţiunii circulare, tichia are un şnur
ce se termină cu un ciucure (foto I).
Fata tichiei este dintr-o catifea de mrt-
tasc ~aturală care, initial, a aYut culoa-
rea roşie. Pe acest suport de catifea, pe
partea centrală a tichiei, sînt aplicate prin
coasere nişte ornamente reprezentînd doi
struguri şi cîteva frunze de Yiţă de vie,
ornamente încadrate într-un cerc for-
mat prin aplicarea unui şnur pc linia de
îmbinare a celor doui't bucăti de catifea.
-Pe partea marginalrt a tichiei este apli-
cat un ornament sub forma unei benzi
ce este încadrau în exterior de un al
doilea şnur. Firele ornamentelor sînt con-
fecţionate dintr-un miez textil pc care e
înfăşurată o bentiţă metalidt (miez tex-
til din mătase şi bentiţă din argint pen-
tru ornamente centrale şi miez textil din
bumbac şi bentiţă din cupru pentru cele
marginale).
Datorită uzurii funcţionale şi îmbrttrî-
nirii materialelor, la care se adaugă şi
CARMEN-MIHAELA MARIAN - - -
pi'tstrarea necorespunzătoare a tichiei pîn[l
la intrarea sa în patrimoniul muzeului,
degradftrile mecanice ale materialelor com-
ponente ale tichiei se combină cu cele
fizice şi chimice. Astfel, ţesătura de cati-
fea prezenta numeroase şifonări şi cute
cc au faYorizat slftbirca ţesăturii suport
a pluşului catifelei mai ales pe muchiile
de îndoire ale materialului. De aceea
catifeaua arc foarte multe zone unde a
mai rămas doar contextura de bazrt a
catifelei, pluşul fiind îndepărtat parţial
sau total şi prczintrl mai multe rupturi,
majoritatea dintre ele fiind cu lipsft de
material. :\Irttasea catifelei, iniţial roşie,
este foarte dccoloratrt (făcînd comparaţie
cu zonele de sub ornamente) încît în
multe porţiuni ca a dtpătat reflexe spre
galben-Yerzui. De asemenea, catifeaua
prezenta numeroase depuneri de praf,
murdărie de natur;i grasi't şi urmele unui
adeziv mai ales pc partea marginalft a
tichiei, adeziv care presupunem că a li-
pit o panglidt de susţinere fixau prin
interiorul tichiei. Toate aceste depuneri
au favorizat şi ele schimbarea în timp a
parametrilor fizico-mecanici şi chimici ai
materialului textil.
Ornamentele aplicate prin coasere pe
suportul de catifea aYeau firele dezri'l-
sucitc, îndoite şi parţial desprinse de pc
catifeaua suport stricînd în acest fel în
uncie porţiuni conturul ornamentelor iar
bentiţa mctalicil a ornamentelor, mai ales
în zona marginală a tichiei, era roasă,
în unele porţiuni lipsind chiar (foto I).
67
B entiţ a m e t alică prezenta depuneri de
s ubs ta n ţ e de cri stalizare, murdări e de na-
tură g ra să ş i urme de adeziv. Miezul tex-
t il al firelor orn amentelor, fiind în cea
m ai ma re parte protejat de be nti ţa me-
talică, era într-o stare de conse rvare b un ă .
Pentru analizarea amă nuntit ă a s tă rii
de conservare a obiectului în v~derea adop-
tării celor m ai adecva te metode de con-
servare ş i res ta urare, a u fost necesare
o serie de in ves tiga ţii : determinarea n a-
turii ma terialului tex til si a metalului ,
descifrarea parametrilor ~ aterialului t ex-
til - co ntex tură, desime, finete, deter-
min area na turii colorantilor si testarea
solubilităţii acestora la s~lventi şi soluţii
apoase, determinarea naturii murdă ri e i
prezente ş i eventu al a PH-ului să u , sta-
bilirea aprox im a ti vă a gradului de de-
gradare al ma terialelor componente.
În fin al, studiul s t ă rii de conservare al
tichiei a pus în ev id e nţ ă necesita tea in-
terve nţiilo r pe obiec t prin efec tu area
unor op e ra ţii de restaurare-conservare.
Deoarece în cea mai m are parte c u să­
turi le originale prin care orn amentele
erau aplicate pe ca tifea nu se mai păs­
trau , am hot ă rî t , în vederea tratamentu-
lui, d e t aşarea acestor ornamente de pe
suportul de catifea. Ornamentele si ca ti-
feaua au fost apoi tra ta te individ~al.
În vederea tra tamentului, ornamentele
au fost aplica te p e o pl asă de naylon
prin c u să turi ce aveau a tît rol de susti-
n.ere a ornamentelor pe aces t suport , ~ît
ş1 rolul de a reconstitui motivul ornamen-
telor în po rţiunile în care aces ta era des-
trăm a t sau prezenta plieri ş i cute. În
aceas tă form ă, orn amentelor li s-a u apli-
cat do u ă bă i de te t raclo rură de carbon
timp de 10 minu te, solvent ce s-a dovedit
în acest caz a fi foarte efi cace în înlă tu-
rarea murdărie i de n a tură grasă si ade-
zivului amintit, insolubil în sol~tie a-
poasă . Deoarece solventul a reali'zat o
c urăţire foarte b un ă, după evaporarea sa,
orn amen tele a u fost transfera te în mai
multe băi cu apă d i s tila tă, la tempera tura
de 35- 40°(, bă i ce au av ut rolul de a
dizolva subs t an ţele de cristalizare pre-
zente pe ben tit a m e talică si de a reda o
p arte din apa' pe care m'iezul tex til a
pierdut-o odat ă cu evap orarea solventu-
lui . Faptul că în timpul bă ilor cu apă
Foto
şi a u scă rii, ş ifon ă rile ş i cutele ornamen-
telor erau d esfăc ute ş i întinse prin acele
c u să turi de s u s ţin e re pe suportul de nay-
lon , acest lucru a contribuit la relaxarea
miezului tex til din zona acestor ş ifon ă ri
ş i la revenirea lui la form a iniţială, după
uscare, fă ră aplicarea unei presiuni din
ex terior , n e recom a ndat ă în acest caz da-
to rit ă pre zenţei b e ntiţ e i m etalice fine,
mai ales la ornamentele centrale. La
aceste ornam ente, revenirea la forma ini-
ţi ală a firelor componente s-a produs ş i
da torită faptului că miezul textil este
din m ă t ase, fi b ră naturală care se carac-
te rize ază a tît printr-o re zi s t e nţ ă m ărit ă
la ş ifon a re cît ş i printr-o revenire bun ă
dup ă ş ifonare . D e aceea, după uscarea
ornam entelor ş i înlă turarea c usă turilor
ce le prindeau de plasa de naylon, orna-
mentele a u r ăm as într-o form ă întin să ,
pl an ă.
Întrucît ţ esă tura de catifea avea o re-
zi s te nţă mecanică redu să, rezultat al de-
g radă rilo r suferite, s-a decis consolida-
rea aces teia pe un suport textil. P entru
că în timpul con solidă rii tichiei pe acest
suport tex til se impunea adu cerea aces-
teia într-o po ziţie pla n ă, am decis deta-
şa rea una de alta a celor do uă p ă rţi com-
p onente ale catifelei tichiei.
În prima e t apă a c ură ţirii catifelei s-a
făc ut o desprăfuire printr-o p eriere fo arte
u şoară în d irecţ i a pluş ului. Apoi cele
do u ă b u căţ i de ca tifea au fo st fi xate pe
o plasă de naylon pentru a se evita dete-
riora rea lor în timpul manipulă rii în so-
lu ţ ia de c urăţ ire . În urm a t es tării colo-
r antului care s-a dovedit a fi stabil la
solve nt ş i apă, p entru îndep ă rtarea mur-

Foto 2
dăriilor de natură grasă şi a adezivului
s-a aplicat catifelei, din aceleaş i consi-
derente, un tratament identic cu al or-
namentelor - c ură tire cu t e traclorură de
carbon urmată de' băi rep etate cu apă
distilată , pîn ă la obţinerea unui PH .n eu-
tru . Dup ă îndepărtarea surplusului de
apă şi p erierea u şoară a catifelei în direc-
ţia pluşului, aceasta a fost lăsa t ă să se
usuce în poziţi e plan ă .
Ca suport de consolidare a fost aleasă
o t esătură subtire din m ă tase, tesut ă
în legătură atla's şi vopsită în cuioarea
catifelei. Aceasta a fost întin să cu o
tensiune uniform ă într-un gherghef, apli-
cîndu-se pe ea catifeaua prin coasere în
vederea consolidării. T ensionarea ţesătu­
rii de consolidare ş i a catifelei a fost aleasă
în aşa fel încît nici o ţ esă tură să nu o
tragă, să nu o tensioneze p e cealalt~.
fapt deosebit de important în consoli-
dare.
Primele c u să turi de consolidare a u
avut pasul egal cu grosimea unui fir din
ţesă tura suport a plu şului ş i a urmărit
dou ă diametre perpendiculare în cazul
buc ă tii de tesă tură c irculară a tichiei ş i
linia 'prin cipală de mijloc a dreptunghiu~
lui p ă rţii marginale. Celelalte c u săt uri
de consolidare au fost aplicate ş i cu rolul
de a fixa şi reîntregi rupturile din ţesă­
tură. Zon ele în care ţ esă tura de catifea
prezintă rupturi, cele mai multe cu lipsă
de material, s-au produs în majorita tea
cazurilor prin îndepărtarea plu ş ului ş i
sl ăbirea contexturii suport a plu ş ului.
De aceea privind o ruptură în ţesă­
tura de catifea se poate vedea că în
zona din imediata apropiere a rup-
turii e preze nt ă doar ţesătura suport
a plu ş ului. În aceste zone de rup-
tură a fost aplicat un pat din fire de mă­
tase naturală, în directia urzelii, fiind
si ele apoi fixat e de suportul de consoli-
dare prin cu să turi aplicate peste cîte un
fir din patul de fire, în legă tură tip pînză
cu lungim ea d eplas~trii pe direc ţia urzelii
de aproximativ 1,5 mm. Aceste c u să turi
au întrerupt s trălu c ire a suprafeţ ei patu-
lui de fire, fixîndu-le în acelaş i timp ş i
ev itîndu-se astfel aspectul de matlasare
care poate apă rea atunci cînd este utili-
zată m etoda patului de fire. T ensiona rea
c u să turilor are, de asem enea, o impor-
tantă deosebit ă. Dac ă c u să turile sînt prea
strî~se ele pot tăia ţesătura veche, cau-
zînd de t e rioră ri , mai ales cînd ele sînt
prea mici. D acă c u să turile sînt prea largi
ele nu numai că nu vor fi eficiente, dar
vor permite mi şcarea dintre suport ş i
tex tila propriu-zi să.
Din examinarea reversului t esă turii de
catifea s-a observat că firele' de mătase
ale contex turii suport a plu ş ului au fo st
vopsite iniţial într-o nuanţ ă de ro ş u mult
mai d eschi să decît cea a plu şului propriu-
zis. A ceas tă culoare a suferit în porţiu­
nile din apropierea rupturilor, unde a
mai rămas doar contex tura de bază, sub
influenta factorilor externi ( lumin ă, umi-
ditate,' te mpe ra tură), o virare a ei în
violaceu spre ocru. De aceea, patul de
fire ce a fost aplicat în zona rupturilor
a fost vopsit în nuanţa ţesăturii suport
a plu ş ului din această zonă, pentru ca în
final aceste porţiuni în care s-a intervenit
pe obiect să nu formeze o not ă discor-
dant ă în ansamblul obiectu lui restaurat.
După ce aceste operaţii de consolidare
şi reîntregire a rupturilor catifelei au fost
terminate s-au aplicat pe cele două bu-
căţ i de catifea ornamentele, prin coasere
cu fire de m ă ta se de culoare ga lb e nă
(culoarea miezului tex til). După aceasta,
cele două bucăţi de ţ esă tură au fost rea-
samblate la forma lor iniţială şi în fi-
n al au fo st aplicate cele dou ă şnururi
ornament ş i ciucurele tichiei (foto 2).
Prin operaţii l e de restaurare-conservare
pe care le-am aplicat pe această tichie
am re u şit să-i redăm integ~itatea şi aspec-:
tul ei iniţial.
611.
I~ istoria muzeografiei , I
Centenarul Muzeului din Sf. Gheorghe
\I uzeul judt'ţean Co\·asna clin Sf.
Gheorghe a împlinit la 15 septem 1>ric un
secol <le la înfiinţare, prilej de l>ilanţ ~i
pri\·irc rdrospt'cti\·:1 asupra drumului
parcurs, de a sublinia etapele str:ih{itute
şi dcz\"Ciltarea sa n·rtiginoas{t în anii
orînduirii noastre socialistl'.
\luzeul a luat fiinţ;i în a doua jum{t-
tate a secolului al XlX-lea cînd, dup{t
re\"Ciluţia din 1848, s-au creat condiţii
fa\"C>rabik pentru dcz\"CJ!tarea mai acct'n-
tuat:t a capitalismului, proces care a
adus transform:tri mari ~i în suprastruc-
tur;\, stimulînd si înfiintarea unor insti-
tuţii culturale, 'printre . care ~i muzLT.
Idel'a de a înfiinţa un muzeu în aceast:i
zon{t a aparţinut lui \"asad~· \"ag\· (;\Lila
care a îmbog:iţit colecţia de pies!' muzeale
existent:L în localitatea lnwni cu o mic{t
colecţie de numismatid, creînd un mic
muzeu în anul 1875. Patrimoniul acestuia
a fost donat populaţiei judeţelor Trei
Scaune, Odorheiu si Ciuc, ulterior si
judeţului \[urc~. În ~1rma ~edinţei ţinut';t
la 15 septembrie 1879, la Sf. Ghcorglw,
cu participarea r!'prezentanţilor celor trei
judeţe proprietare, sediul muzL·ului a
fost stal>ilit la Sf. Gheorghe cu denumirea
„\l uzeul \"a ţional Secuiesc", fiind oferi te
condiţiile cele mai bune pentru înfiinţa­
rea unui muzeu de c{ttrc reprezL·ntantul
judeţului Trei Scaunl', iar colecţia trans-
portat:t de la !meni a fost a~ezat{t în
patru s{ili la ·etajul Lin·ului „Szekely
70
Dr. SZEKELY ZOLTĂN ·---
\I ik6", în care a r{unas pîn{t la construi-
rea unei cl{tcliri pentru muzeu.
Ideea dl' a construi o cl{tdire scparat{t
pentru muzeu a fost ridicat:i la începutul
secolului de c{itre primarul oraşului
Sf. Gheorghe, Ciiclri Fcrenc, care, împre-
un{t cu custozii-dirigenţi ai muzeului,
Csutak \'ilmos si cir. Lazlo Fcrcnc, au
f:tcut totul pent;u realizarea ci.
În anul 1910 cînd au fost asigurate
fondurile necesare pentru începerea lu-
cr{trilor cil' construcţii, arhitectul K6s
Karol~· a primit sarcina de a construi o
cl:idirc corcspunz:ttoarc pentru colecţiile
muzeului. \"oua cl;"idirc monumental{t
a muzeului, construit:t în stil specific
local, a fost preclat:t pentru folosinţ{t în
anul 1913. Din cauza izbucnirii primului
r{tzhoi mondial muzeul a fost închis, iar
materialul depozitat.
Jh1p{t terminarea r{tzboiului, în anul
! 921 muzeul a fost redeschis cu urmfi-
toarelc sectii: sectia de stiintclc naturii,
secţia de 'istoric,· secţia' de. etnografic,
secţia de art:t plastid, biblioteca şi
arhi\·a.
Pîn:t în anul 1949 muzeul a functionat
ca persoan{t juridid pc haza unui statut,
a dnd un comitet de conducere si un con-
siliu de administratie, din ca~c f:tceau
parte şi angajaţii m~zcului. \lunca admi-
nistratiY{t si stiintific{t a fost f:1cutft de
dircctorii-c~st~zi, ~arc au fost alcsi din
membrii corpului profesoral al Li~cului
„Szekely Miko" , cu ca re muzeul a av ut
un contract. P rintre aceş ti c ustozi dr.
Nagy Geza, Csutak Vilmos ş i dr. La szlo
F erenc şi-a u înscris p rest igios num ele lor
în istoria muzeului . Cel care sc rie aceste
rînduri , profesor al liceulu i a minti t , a
fo st ales custode al muzeului în a nul 1937 .
D u pă eliberarea de sub do min aţ i a
fasc i s tă muzeul a trecu t în p roprieta tea
statului si a fo st încad ra t în sistemul
mu zeal u'ni ta r cu b uge t ş i cu persona l
plă tit de sta t. Î n anul 1952 s-a efec tu a t
o renovare capit ală a clă dirii , dup ă ca re
e x pozi ţ iile
a u fost reorganizate, ia r p en-
tru munca de cercet are a fost asigura t
un fo nd co res pun ză t o r.
La fonda re num ă rul pieselor de mu zeu
a fo st de 8779. În cei 35 de a ni de la eli-
b erare, printr-o int e n să mun că de colec-
t are şi cercet are fondul mu zeal s-a îmbo-
găţ it considerabil, ajungînd la 189 OOO
piese.
Sectia de ş tiint ele na tu rii , care num ă ră
39 284 de piese '. est e aşe za t ă într-o clă­
dire s e par a t ă. Are o bogatrt col ec ţ i e de
minera logie, piet rografie şi paleontologie,
prov enită din Depresiun ea T rei Scaun e.
Flora ş i faun a regiunii sînt reprezentate
p rin numeroase piese colecţ ion ate ş i con-
servate în ultimele decenii. În proprie-
tatea muzeului se află ş i cunoscuta colec-
ţi e de lepidoptere a lui D ioszeghy Laszlo
care co n s tă din 25 589 de piese.
ec ţia de a rheologie ş i istorie oc upă
clă direa ce ntrală , la p arter fiin d aşe zat [t
arheologia, iar la etaj sec ţ ia de istorie
medie, mod e rn ă ş i co n t e mpora n ă . Colec-
ţ i a de arheologie, care num ă r ă pes te
17 748 de piese, provine din do n aţ ii ,
achi ziţii şi să p ă turi a rheologice. D int re
custozii mu zeului D r. Laszlo F erenc a
fost primul care a făcu t săp ă turi sist e-
ma tice. Săp ă turile lui exec uta te la
C l ădir ea Mu zeului j ud e ţ ea n
Covas n a -Sf. G heor g he
A riu şd , la o a şe zare n eo liti că, între anii
1907 - 1925, a u fost considera te ca să p rt ­
turi model. Ma terialul descoperit la Ariu ş d
fo rm e az ă fo nd ul cel mai valoros din epoca
n eo litic ă a regiunii . Î n ultimele trei dece-
n ii, activita tea de ce rceta re a rh e o log i c ă ,
î ndrum a t ă de Academia R. S. R om â ni a,
ş i -a extins aria t e m a ti că, urm ă rind elu-
cida rea diferitelor aspec te legate de epocile
vechi ale istoriei acestei zone. Srtp ă turil e
de la Ar iu ş d au fo st relua te fiind descoperi-
te cuptoare de ars oale ş i clarifica t sis-
temul de ap ă r a re al aşe zăr ii. E poca bro n-
. zului , aşeză rile ş i ce tă ţ ile din prima şi a
doua _. ' rs tă a fi erului , traiul ş i cultura
p op ulaţ i ei geto-dacice a u fost st udiate
la Covasna, Cernat, Sf. Gheorghe. D in
epoca ro m a n ă sînt importante s ăp ă tu r ile
71
 Oticele" a fl ate în p a trim oniu l
Mczeu lu i ju deţea n Covasna-Sf.
G heorghe

exec utate în ca trele de la Bretcu , Olteni ,

Comolă u si Borosneul Ma re: O m are
aten ţie a fo st ac~rd ată perioadei de la
retragerea au reli a n ă pîn ă la instalarea
feud alismului în aceas t ă parte a Transil-
vaniei. D escop e rirea aşeză rilor din seco-
lele IV - X d in Valea Oltului (R ec i,
Ce rn at, P oian , Sf. Gh eo rghe) ş i a Tîrnavei
Mari (F ili aş, Bezid, Cristur, S imon eş ti)
au adus o co ntri b uţi e imp o rt ant ă refe-
ritoa re la perioada de formare a poporu-
. .
lui si limbii române. Iar aseză ril e de la
Sf. Gh eorghe-Bedehaza, Cerna t ş i Cris-
tur , p recum ş i cimitirele de la Z ăbala ş i
P eteni (secolul XII) au clarifi ca t problem a
a?e~ări i sec uilor în sud-es tul Transil va-
111e 1.
În sec ti a de istori e sînt reprezentat e
frămîntă;ile sociale d in trecutul istori c
al regiunii. N umeroa ele piese p ăs trat e
din timpul re volu ţi e i de la 1848 - 1849,
ca tunul lui Gel.bor Aron , tipografia

. ,.

72
g.ener~lului Bem , evocă evenimentele glo-
noase1 lupte duse de populaţia jude ţului
contra armatelor habsburgice şi · tariste
care a~. intervenit pentru în ăb'uşirea
revoluţ1 e1. Lupta comun ă a românilor
ş i maghiarilor de pe aceste m eleaguri,
în decursul istoriei, a clasei muncitoare
contra asupririi sociale, sub conducerea
Partidului Comunist Român, şi realiză­
rile m ă reţe din anii socialismului sînt
prezentate cu multe exponate ş i docu-
mente.
Bogata colecţi e de etnografie a muzeu-
lui, care numă ră 9 400 de piese, unelte de
uz casnic ş i de m eş teş uguri ţărăneşti,
mobilier, cus-ăhrri , -- reprezentînd arta
deco rativ ă a po pula ţ i e i de pe aceste
m eleaguri , est e a d ă pos tit ă în aripa nou ă
a muzeului , co n st ruit ă în acest an.
Secţ i a de artă plas tică , în care se p ăs ­
trea ză operele pictorilor locali, ca Bara-
bas Mikl6s, Gyarfa s J eno, Varga Nă n ­
dor, Nagy lmre şi a altor pictori moderni ,
est e a şe zată la etajul un ei clădiri sep a-
rate din piaţa oraşului .
D esfăşurînd o largă activ itate de
cercetare mrrzerrr a· editat mai multe
publicaţii ca: Anuarul Muzeului Naţ ional
Săcuiesc, 1-111 (1890 - 1902) , Buletinul
muzeului (1903 - 1914). La aniversarea
celor 50 şi 75 de ani de ex i ste nţă ai muzeu -
lui au fost publicate: o carte m emorial ă
(Emlekkonyv) şi un Anuar (Evkonyv).
Cu ocazia sărbătoririi celor 90 de ani de la
înfiinţare, Muzeul a început să editeze
publica ţia pe riodică „Aluta". R ezultatele
ce rce tărilor efectuate, mai ales în dome-
niul arheologiei, au m a i fost publicate ş i
în alte reviste ş tiinţifice din ţară ş i din
s tră in ă ta te.
Avînd pre o c upă ri atît de largi, perso-
nalul ş tiinţifi c al muzeului a participat
la m ai multe congrese int e rnaţionale, la
sesiunile ş tiinţifi ce organ izate pe plan
naţional şi la simpozioan ele organizate de
muzeele din ţară. În afară de munca
s tiintifică, colec tivul muzeului a d es fă­
Şurat şi o largă activitate cultural-edu-
ca tiv ă, prin organizarea ex poziţiilor tem-
porare, s u sţ in erea a numeroase expuneri
ş i conferin ţe etc.
Bogata c olecţ i e de arheologie ş i activi-
tatea prodigioas ă de cercetare a:u făc ut
ca mulţi sava nţi din ţară şi s tră in ă tat e
să viziteze muzeul. Să p ă turil e lui Las-
zlo au fo st vizitate de V. Pârvan, Gordon
Childe, Hubert chmidt ş . a . După 1944 ,
s-a stabilit o s trîn să colaborare între
muzeul din Sf. Gheorghe şi Institutul
de arheologie din Buc ureş ti . Ion Nestor,
creatorul şco lii moderne de arheologie
româ n ească, timp de trei decenii a îndru-
mat munca de ce rce tare a rh eo l ogică a
muzeului, care a re u ş it să clarifice multe
probleme din istoria ţăr ii.
În ultimii ani, prin grij a organelor
locale de partid ş i de sta t , în jud eţ ul
Covasna s-a dezvolt at o întreagă reţea de
muzee. Astfel, au fost organ izate la Tg.
Secuiesc: o expoziţi e de istorie a oraş ului
şi a revolu ţiei de la 1848- 1849; la Cer-
nat: o ex poziţi e p e rm an e nt ă de etnogra-
fie, a maş inilor agricole ş i un mic muzeu
în aer liber ; la Baraolt : o ex poziţie per-
man ent ă privind istoria oraşu lui ş i a
mineritului din aceas t ă regiune; la B ă ţanii
Mici: Casa m e m o rial ă a lui Benedek Elek,
iar la Sf. Gheorghe: Casa m emorială a
pictorului local Gyarfăs J eno.
La aniversarea centenarului muzeului
putem consta ta că, dup ă eliberarea ţării
noastre de sub dominaţia fasc i s tă, muzeul
a fă c ut un mare salt calitativ. Re aliză rile
muzeului au fost. posibile - datorită îndru-
m ării ş i sprijinului deosebit al organelor
de partid ş i de stat, care au asigurat toat e
co ndiţiil e ca muzeul să d ev ină un factor
activ ştiinţific ş i . educaţio nal în muzeo-
logia român ească .
. 73
Noi date privind contribuţia Comisiunii
monumentelor istorice la dezvoltarea
muzeelor din Transilvania
ml'diat dup{t actul unirii din 1918,
I muzL'l'le din Transih·ania, aflate
în rîndul instituţiilor clwmate s;\ contri-
liuie la realizarea operei de cultur{t şi
l'<lucaţic, au fost puse în faţa unor nume-
roase proliknw priYind statornicirea te-
maticii, deZ\·oltarea patrimoniului, cercL'-
tarca şi \·alorificarea bunurilor culturale.
Puţine la num{tr 1 , d<'rogene şi nesiste-
matizate, muzeele tr!'huiau reorganizate
şi îmbog{tţite ca patrimoniu, an·au ne-
,·oie de sprijin material pentru a oliţine
spaţiu şi personal. era necesar S:t fie orien-
ta te în acti,·itatca de cercetare sistema-
tic{1 a patrimoniului cultural. La reorga-
nizarea şi dez\·oltarea muzeelor clin a-
ceastft parte a ţ{trii a contribuit şi Legea
pentru conser\'area şi restaurarea monu-
mentelor istorice, aproliat{1 la 28 iulie
1919, care instituia în Transih·ania un
organism special creat, Secţia regional{1
a Comisiunii monumentelor istorice, cu
sediul la Cluj.
Potri\'it legii, Comisiunea a\'ea, prin-
tre multe alte atribuţii, şi pc aceea de a
înlesni ,,î11fii11farca de mw:cc regionale cu
obiectele cc i11trâ Îll cadml prcoC11părilor
Comisi 1111ii", care 1111 i•or putea f1111cţio11a
dccîl Cii aprobarea şi supravcg!ierca Co111i-
si1111ii" ~. În afara Comisiunii, de reţeaua
74
muzeal{1 şi problemele ci se \'Or mai
ocupa Inspectoratul muzeelor, creat în
1921, al c:trui prim concluc{ttor a fost
numit istoricul ~tcfan :\Ietcş :i, Directo-
ratul pentru TransilYania, unde a acti\'at
ca inspector poetul Emil Isac, iar, din
iunie 1929, ca inspector onorific pentru
muzee, istoricul ckart:1 Coriolan Petranu 4 •
l. n alt for care a contribuit la dez\'olta-
rea muzeelor romfrncşti este „Astra", în
atenţia cftrcia a stat atît :\Tuzeul central
dl' la Sibiu, cît şi crearea de muzee la
Sighct, Turda. LipoYa, casa lui Anam
Iancu de la \'idra". sau colecţii de art{1
de cult la Sihiu. Oradea, Lugoj, Gherla,
Blaj 6 • Dintre toţi aceşti factori a dtror
contribuţie este remarcaliil{t în clez\·olta-
rea muzeografici româneşti din Transil-
Yania, Comisiunea deţine rolul de îndru-
mfttor acti\' implicat în ,·iaţa instituţiei
muzeale, oricntînd-o spre funcţii \'itale
de sah-are, dcz\'oltare patrimonială sis-
tematid, cercetare axat:'1 pc teme funda-
mentale, c:'1rora cei mai de scam:'1 oameni
de cultur{t şi art:-1 din Transih'ania îi
configureaz{t acum specificul şi direcţiile
de dcz\'oltarc. Practic, e\'oluţia reţelei
muzeale nu poate fi desprins:'t de acti\'ita-
tea Comisiunii, aceasta reuşind să se im-
punr1 ca factor decisi \' de orientare, con-

trol ş i asig urare , cît de cît, a unei baze
materiale. Ca o dovad ă a acestei s t ă ri
de fapte es te însc rierea tuturor celor ce
luptau, pe plan local, pentru crearea de
muzee, în rîndul membrilor co r espond e nţi
ai Comisiunii 7 , legă turile lor permanente
cu membrii acesteia , ajutorul direc t pe
care îl solicită adesea ş i-l primesc întot-
deauna în lu c ră ril e lor.
Unul din domeniile în care contribuţia
Comisiunii este deosebită se dov e d eş te
a fi arheologia. Promovînd prin membrii
săi, în primul rînd prin D . M. T eodo-
r escu, Marton Roşca, Emil Panaitescu ş i
C. Daicoviciu, un interes îndreptat
spre cerce tarea tuturor epocilor istorice,
C l ădirea Mu zeului d e
istori e a l Tran s ilva ni e i
din Cluj- Napoca .
dar îndeosebi spre cea dac i că ş i romană,
arheologia se impune ca n eces ară, în
toate zonele Transilvaniei, pentru a aduce
argumentele ese nţial e , de ordin istoric,
d e mon st r ăr ii procesului formării poporu-
lui român, a pre z e nţ e i ş i co ntinuit ăţ ii sale
milenare în acest spaţ iu geografic.
Astfel, Marton Rosca, care initiase să ­
pături în paleolitic î~ că în 19 IO, 'are m e-
ri tul de a continua şi intensifica aceste
inv es tigaţii, cointeresînd muzeele din
Transilv ania, colaborînd fructuos cu aces-
tea ş i contribuind la dezvoltarea patrimo-
niului lor. În octombrie 1923 el efectu-
e az ă săpături la Ohaba-Ponor, rrtspun-
zînd cererii Societăţii muzeale din Deva ..
7S
 în acclasi an este prczcn t la ~anţul .\ia re
. (tudeţul '.Arad), Periam (judeţul T!r:iiş)
si Sarmizcgetusa, unde, \'{1zînd speohcul
~taţiunii, îl recomand{1 pc_ C. Daico\'iciu
ca titular al santierului 8 . 1n 1924, lfoşca
face s{1p{1turi'la J)ur{1ul Ardelean, în con-
tul muzeului din Braso\', din nou la
Ohaha-Ponor şi începe 'ccrcet{1ri la Oto-
mani, \'alea lui .\1ihai, S{1cuicni şi Bi-
harca, care \'or dura pîn{1 în 1926, la so-
licitarea muzeului din Oradea 9 • Cunoas-
terea realit;"1ţii din muzee, fiind pe atun~i
şi director de muzeu, îl \'a face pe Roşca
s{1 remarce „situaţia trist{1" în care se
g{1seau acestea, s{1 deplîng{1 lipsa de spaţii
de expunere şi clcpozi tare, ncprelucrarca
materialelor si nesistematizarca lor, du-
tînd s{1 înlăt{ire uncie din aceste tare la
muzeele din Arad si Timisoara 10 . Acest
foarte acti\' mcml;ru al ('omisiunii \'a
controla s{1pr1turilc fi'1cutc de muzeul din
Braşo\' la Sînpctru şi-l \'a sprijini pc
Lazrtr :\ichi, directorul Palatului rnltu-
ral din Arad, sr1 ohtin{1 fonduri de la Co-
misie pentru Pecie~ şi Semlac 11 .
Pentru a se realiza un control al com-
petenţei celor cc exccut:1 sr1pr1turi arheo-
logice, se introduc autorizaţiile de cerce-
tare. Încr1 în 1922, .\luzeul judeţean Dc\·a
cerea aprobare de a efectua, sub condu-
cerca lui Al. Ferenczi, sr1p;Huri la Grr1-
di~te-Sarmizegetusa 12 • Astfel de auto-
rizaţii s-au eliberat, în 1924, lui Fr.
Laszlo si St. Hon·ath ele la muzeul din
Sfîntu C~h~orghe u, lui L Teutsch, pen-
tru Sînpetru şi H.îşno\' 14 . Ca efect al
colaborr1rii cu muzeele, Comisia dă du-
lilete de la Periam muzeului din Timi-
şoara, iar celui din Arad, o seric de piese
de la Otomani 15 . l 'n alt membru al Co-
misiei, Emil Panaitcscu, \'a milita sr1 se
organizeze la Dej, cu piesele descoperi te
în sr1pr1turile de la C1sei si Brctcu, „un
muzeu regional" 16. ' ' ' solicitată. Îl întîlnim la statiunea de la
În perioada de început a ccrcet{trilor
de la Grr1distc si Sarmizcgctusa, Al. La-
pcdatu feli~iti"1 'autoriti"1ţilc ele la De\'a
pentru „solicitudinea ncobositr1 şi munca
ncobosiE1" depuse de directorul Iosif l\ial-
lasz, organizator al campaniilor arheolo-
gice pînr1 în 19 30 17 , cîncl, la propunerea
sa, este numit Octa\'ian Floca 18 • Aceste
autorizaţii erau imperios necesare într-o
perioadă în care sînt numeroase săpătu-
76
rile clandestine (aşa erau sesiza te în 1927
cele de la Partoş, unde doi inimoşi pro-
fesori, organizatori ai unui nucleu mu-
zeal înd în 1920, în cadrul Liceului .\Ii-
hai \'iteazul din Alba Iulia, depuneau
eforturi pentru a salva o seric de monu-
mente epigraficc 19 ). Ca ci, mulţi profe-
sori, de istorie mai ales, se adrcscaâ
secţiei ccrînd ajutor. Dintre ci amintim
pe L Gherghariu care „\'rea sr1 facă
un muzeu istoric şi etnografic" 20 la Za-
lrm, sau Al. Filimon care realizase mai
mult singur, iar din 1924 şi cu ajutorul
„Socictr1ţii ele istoric, arheologic şi etno-
grafie din judeţul Turda--.\Iureş'', un
muzeu ele arheologic şi etnografie la Pa-
latul cultural din Tg . .\Iureş 21 • Recunos-
cînd autoritatea membrilor Comisiunii, se
apcleaz{1 la aceştia pentru di\'crse cauze:
Al. Filimon cerc, în 1926, sr1 se fad o
rczcr\'a ţie arhcologid de 1O jugăre la
Cristcsti, cerere sustinutr1 în fata lui ); .
Iorga 'de Al. Laped~tu 22 , iar m~zeul din
BraşO\·, în 1928, cerc sprijin pentru săpă­
turile cu caracter ele salvare, conduse de
palcoliticianul Hermann Schrollcr, la Bar--
tolomeu 21 .
Dcz\'oltîndu-si acti\'itătilc si, mai ales,
dcmonstrînd o' prezenţ{1 'sustinuU, cali-
fica Ei, Comisiunea de la Cluj îi va cere
în 1931 lui "'.\. Iorga ca sr1pi'1turile să fie
fficutc direct de cr1tre cei care erau auto-
rizaţi de ca şi nu prin intermediul .\Iu-
zcului de antichitr1ţi 24 , ceea cc se consi-
derr1 rezonabil. Ca efect, asistr1m la o
afirmare tot mai prcgnantrt a caracteris-
ticilor şi specificului cercetării arheologice
din Transih·ania, a valorii ccrcetrltorilor
clujeni. Se va intensifica de acum con-
trolul direct, mai ales din partea lui C. Dai-
coviciu, la di,·crsc santierc · oriunde se
reclama o consultaţie, o p;oblemă difi-
cilr1, prezenţa secretarului Comisiunii era
„Burgstadel", analizînd pr~blemelc si-
tului cu C. Seraphim, pe atunci director
al muzeului din Sighişoara 25 , îi deslu-
şim ideile în ceea ce-i scria muzeului din
Braşov, care ceruse aprobare de săpă­
turii pentru Alfred Pox: „Obiectele aflate
prin săpături să fie expuse şi depozitate
în muzeu pentru a putea fi văzute şi cer-
cetate de cercetători, respectî11du-seînsă drep-
tul de publicaţie al muzeului pe o duratâ
de 5 ani" 26 , sau tot aici, la Braşov, su-
gerînd „Astrei", care milita pentru un
muzeu al Tării Bîrsei, inclusiv cu o sec-
ţie de arheologie, să înceapă săpături la
castrul de la Rîşnov 27.
Comisiunea nu va sdpa din vedere
atributia esentială a muzeului: salvarea
bunuri.lor cult~rale; din 1922 ea atrăgea
.atenţia Direcţiei generale a vămilor, la
sugestia lui I. :\larţian, asupra exportului
:şi traficului ilicit de valori artistice şi
.arheologice, mai ales spre Germania 28 ,
pe parcurs revenind mereu asupra acestei
probleme. În 1932 i se cerea biblioteca-
rului muzeolog de la Arad, Nestor Cova-
ciu, să achiziţioneze tezaurul de 180 mo-
nede romane, descoperit la Satu Nou 29,
ca şi a celui de la Pecica, iar directorului
Muzeului Unirii din Alba Iulia, Leonte
Opriş, îi aproba să aducă în muzeu două
piese cu inscripţii de la Zlatna 3o; indi-
caţii similare i se dau lui O. Floca pentru
a recupera monumentele romane de la
Mintia, Geoagiu, Zam, Cinciş şi Veţel 3 1 .
Tot sub egida şi cu fondurile financiare
ale Comisiunii, în 1937, se efectuează
săpăturile în staţiunea neolitică de la
dealul „Karlsberg", de către A. Pox,
continuatorul lui I. Teutsch, cele de la
castrul Rîşnov, unde C. Daicoviciu efec-
tuează cercetări finantate de „Astra" 32 ,
sau cele de sub conduc~rea lui K. Horedt,
la „Burgstadel" - Sighişoara 33.
În 1939, Mihail Macrca, I. Colan, cu
directorul Muzeului „Astrei" din Braşov
vor continua săpăturile de la Rîşnov;
alte cercetări, cu o echipă compusă din
C. I. Daicoviciu, Al. Ferenczi, Ion Ber-
ciu, vor fi făcute la Căpîlna, iar Al. Fc-
renczi va srtpa singur la Teiuş 34 •
Preocupatrt de orientarea cercetării ar-
heologice, la I 5 i unic l 9 39, Comisiunea
de la Cluj convoacă aici o consfătuire a
directorilor de muzee „pentru a discuta
şi găsi cea mai nimerită cale a realizării
scopurilor noastre arheologice şi muzeale",
determinată de „necesitatea organizării
mai bune si a coordonării cercetării arheo-
logice din 'Transilvania şi Banat" 35 • Erau
necesare clarificări de metodă, trebuiau
analizate priorităţile, Comisiunea dorea
o revizuire a modului de prezentare mu-
zeală a materialului arheologic. În con-
formitate cu aceste linii sînt atacate noi
puncte: în 1939 castrul de la Breţcu,
unde saprt Zoltan Szekely, recomandat lui
C. Daicoviciu de către directorul muzeu-
lui din Sf. Gheorghe, Ioan Herepei ~ 6 ;
în vara următoare au loc mari investi-
gaţii în cctri ţi le an ticc de pe raza fostelor
judeţe Braşov, Trei Scaune, Ciuc, l\Iureş,
Odorhei şi Tîrnava Mare, realizate de o
echipă formată din .M. ~Iacrea, Al. Fe-
renczi, E. Dobroiu şi condusrt de C. Dai-
coviciu 3 7 . Comisiunea finanţează apoi cer-
cetările muzeului din Deva, prin O. Floca,
la Germisara, în 1941 "8 , şi cu toate că
după 1940 condiţiile ei de lucru se în-
greuiază, face mari eforturi pentru a
nu întrerupe cercetările începute şi a
rrtspundc la nevoile de salvare. Astfel
de cercetări sînt stimulate în Banat: la
Parţa, Sînandrei şi Cerneteaz, sub condu-
cerea lui M. Moga; la lgliu, prin reprezen-
tantul muzeului din Alba Iulia, I. Ber-
ciu; la Tărtrtria de Jos, unde continuă
investigaţiile K. Horedt, apoi altele axate
pe obiective de epocă romană: la Săn­
duleşti (I. Berciu), Cetatea (I. Berciu şi
D-tru Berciu), Mehadia şi Plugova (M.
f\lacrea) 39 •
ln toată această perioadă, Comisiunea,
prin demersurile lui C. Daicoviciu, va
asigura fonduri corespunzătoare şi mină
de lucru pentru continuarea cercetărilor
începute la cetăţile dacice din Munţii
Orăştici; în 1944 sînt investigate cele din
hotarul Avrigului şi Vurpărului, castru
de la Boiţa şi Cîineni iar între Costeşti­
Luncani-Grădişte se fac ample perie-
ghezc.
Imediat după eliberare, în anul 1945,
deşi în condiţii economice deosebit de
critice, Comisiunea finantează cu 500 OOO
lei săpăturile arheologic~ 40 • În anii ur-
mători, ele se vor intensifica în toafa
Transilvania, bucurîndu-sc din plin de
atenţia lui C. Daicoviciu, numit ministru
secretar de stat şi preşedinte al Comisiunii
monumentelor istorice din 1947, amplifi-
cîndu-sc la Sarmizcgctusa, Micia, Bretea
Mureşanrt, la Alba Iulia, Tăuţi, Ampoiţa,
Bărbanţ, Straja, în Banat ş.a. 41.
Şi în domeniul salvruii şi valorifidrii
patrimoniului etnografic şi de arhitecturii
popularrt, Comisiunea şi membrii ei au
un marc rol. De cite ori se aprobau de-
molările unor monumente, Comisiunea
77
impunea o clauzi1 CP s-a dovedit sursri ele
îmbogiiţirc a patrimoniului muzeal: t~e­
cerca în muzee a unor clemente molnle
valoroase. Asa s-a procedat în cazul bise-
ricilor clin l~orosig 42 , Chimitclcnic (:\Iu-
reş) 41, Bcşineu-Blaj 44 ş.~. _Comisiune.a
care a avut între membrn ci pc I. l\h-
loia, C. Pctranu, At. Popa, încurajcaâ
si sprijin;i măsurile de ocrotire în special
~ monumentelor de lemn 45 • Cu o ase-
menea motivaţie se explică sprijinul dat
lui Laâr '\"iki, care încerca sri expro-
prieze biserica din Căpruţa pc scama mu-
zeului din Arad 46 , sau lui Francisc '\" is-
tor ce intentioncaz{t în 1932 srt adudi
0
la muzeul di n Sighct biserica din Ber-
beşti 4 i.
În trc Comisi unc şi :\Iuzeul etnografic
al Ardealului s-au stabilit legr1turi per-
manente, ultimul ccrînd, în 1929, sr1 se
aprobe „ transportul şi păstrarea biseri-
cilor de lemn din Parc si initierea unei
circulare către toate pa'rohiil~ din Ar-
deal si Banat s:-1 nu mai demoleze nici
o bise~id de lemn U1rr1 aprobarea C.:\I.l." 48
Romulus \'uia a insistat în repetate rîn-
duri pentru a aviza şi muzeul cererile
de demolare sau intcn·enind pentru p;"ts-
trarea unor monumente, aşa cum va
face de exemplu pentru biserica de la
Berinta 49 • Comisiunii i se cerea încuviin-
ţarea şi ajutor, în 1936, pentru mutarea
0
la :\1 uzcul satului din Bucuresti a bise-
ricii din Dragomireşti, dîndu-i-se asigu-
r{tri de corcct:-1 execu tic a lucrărilor teh-
nice şi cxprimîndu-se 'convingerea dt ast-
fel „scapr1 ele pieire un valoros monument
de artr1" 50 . Pentru înţelegerea dovcditri,
inimoşii pionieri ai muzeografici maramu-
reşene i se vor adresa din nou pentru a
se lua mrisuri de sah-area monumentelor
de la :\ăncşti, Onccşti, Rona de Jos,
Rozavlea, \'rtleni, Srtliştea, :\Ioiscni ·" 1 .
O marc atcntie s-a acordat în Transil-
vania, la chcma~ea stăruitoare a lui'\". Ior-
ga, salvririi icoanelor pe sticlr1 clin cen-
trele traclitionale, în care sens muzeele
vor fi rugate si"i acţioneze, iar Comisiunea
va finan ta cercetarea si strîngerca lor
parţialii, 'prin anii 1939~1940, de dtrc
Gh. Pavclcscu, autorizat în acest scop.
Grija faţrt de soarta instituţiei muzeale
a îmbrr1cat pe parcursul _?- trei decenii ele
activitate diverse forme. In 1922 de pilclr1,
78
se intervine la primiiria Clujului în spri-
jinul cfectur1rii reparaţiilor ncCl:_sare . la
Casa l\Iatei Corvin, unele erau adapostitc
cole:ţiile etnografice ale l\I~zeului ~rcl~­
lean 52 iar în 1924 se va lll terven1 dm
nou p~ntru bastionul croitorilor, solicitat
ca spaţiu pentru mu~~u.: se cer~ ~I_>rt)ln
clin partea prcfecturn judeţului I urda
pentru a-l ajuta pe pr.o~._ A. '\"anu să
organizeze salvarea vestigulor romane în
cadrul muzeului organizat pe lîngft li-
ceul din locali ta te 5 J.
Răspunzîncl soliei tririi lui '\". Iorga şi
D. Onciul, în 1923 Comisiunea efectuează
lucrări pentru casa Gheorghe Lazftr din
Avrig, amcnajatrt ca muzeu memorial 54 ,
dă asistenţa necesarr1 organizării casei
AHam Iancu ele la \'idra şi a lui G. Coş­
buc ele la Hordou, iniţiată de Asociaţia
Regna 55 .
Printre cele mai constante pr~blen:e
ce au fost în atenţia Comisiei se mscna
constituirea de puternice muzee în capi-
talele ele judeţ sau în centrele situate în
apropierea unor aşezrtri antice. Astfel,
se cerea prefectului judeţului Alba să
insiste pcn tru organizarea defini ti ,·ri a
l\luzeului l-nirii, asigurîndu-i post de cus-
tode şi o funcţionalitate regulatrt 56 • Pen-
tru a asigura condiţiile de activitate sînt
atribuite fonduri, sau sînt determinate
unele instituţii pentru a finanţa mu-
zeele 5 i. La Cluj, mai ales, Comisiunea va
milita pentru un local propriu ele muzeu
naţional, care sr1 grupeze colecţiile de ar-
heologie, etnografic şi artă 58 • Înd în
1930, arh. I. A. Popescu din Bucureşti
ÎRtt>emeşte un plan ele sistematizare, pc
care-l sus tine la rectorul E. Panaitcscu 5 9.
A \'Înd în' vedere necesitatea realizr1rii la
Cluj a unui muzeu puternic, Al. Borza
ecre unirea tuturor colecţiilor pe lîngr1
Cniversitatc, prezentarea în trei limbi a
bunurilor expuse, remarcarea iniţiatori­
lor „ca o pild;i Hednică de urmat" 60 •
Concomitent cu cercetarea stiintifică, se
dezvoltrt muzeul de la Cluj; patronat şi
de Comisiune care, ajunge sr1 aibă, în
1937: 16 secţii (monumente ele piatrr1 de
epocă romanr1, tcgularium roman, mo-
numente de piatră medievală şi modernă,
numismatică, preistorie, tablouri transil-
vrrnene şi străine, istorie - epocile da-
cică, romanit, migraţiile, modernă, etno-
grafie, farmacie, ceramică medievală si
moderană, egiptologie, mulaje, tezaure).
crescînd în 20 de ani (1918-1938) cu
18 OOO piese 61 •
Reorganizat în primr1\'ara lui 1937 62,
apoi din nou în 1945 şi 1947, cînd sînt
readuse-la Cluj ultimele colecţii evacuate
la Sibiu şi colecţia \'. Cioflec, de la Alba
Iulia şi Turda, prin fondurile alocate de
Ministerul Educaţiei Naţionale 6 J, Mu-
zeul de istorie al Transilvaniei se va dez-
volta de acum înainte ascendent. La reor-
ganizarea muzeului şi-au adus contribuţia
C. Daico\'iciu, I. I. Russu, K. Horedt,
iar pentru colecţia Cioflec, Beneş Wil-
helm (care a reorganizat-o în 1940) şi
Virgil Vătăşianu, detaşat în anul 1947
pentru reorganizarea ei 64 .
O serie de manifestr1ri expoziţionale vor
face ca patrimoniul muzeal să fie intro-
dus în larg circuit public: în 1932 Muzeul
de istorie al Transilvaniei participă cu
52 de piese la expoziţia organizată la Bu-
cureşti cu ocazia celui de-al IX-lea Con-
gres de istoria medicinei 65 , în aprilie
1939 tot de aici se iau piese pentru
Pavilionul românesc de la al XX-lea
Tîrg internaţional de mostre de la Mi-
lano 66 ; în acelaşi an, la cererea Acade-
miei Române şi a lui V. Cioflec, muzeul
împrumută cele mai bune piese- tablouri
pentru expoziţia retrospectivă Luchian
de la Dalles 67 •
Reunind în rîndurile sale specialişti de
mare prestigiu, _oameni de cultură cu
o largă vi~' Comisiunea din Transil-
vania şi-a împlinit menirea contribuind
la dezvoltarea muzeelor româneşti, la
ocrotirea, cunoaşterea şi valorificarea
inestimabilei avuţii pe care acestea le
păstrează.
~OTE
1
C. Petreanu, în „Ars Transil-taniae, etudes
d'histoire de !'art transyl•1ain", Sibiu, 1944, pag.
403-405, prezentînd acti-titatca muzeelor între
1919- 1929, enumeră 20 de instituţii de pro/ii şi
colecţii care funcţionau la Sibiu, Cluj. Araci, De·1a,
Tîrgu Mureş, Oradea, Sighet, Sfîntu (;heorghe,
Dej, Gherla, Blaj. Năsăud, Lugoj. Timişoara, Băile
Herculane, Braşov, Bistriţa, Sighişoara.
2 a1 ACMIT, 1936, 614, I
Articolul 2, paragraf d din Lege, vezi „Monito-
rul Oficial'', nr. 82/29 iulie 1919
a C. Petreanu, op. cit., p. 4 13
, • Idem, p. 4 16
5 Horia Petru Petrescu, „Astra" de d11pă ră;­
boi, în lucrarea „Transil·1a11ia, llanatul, Crişana,
Maramnreşul", 1926- 1921!, Cultura :\'aţionairt,
Bucureşti, 1929. voi. II, p. 1330- 13J I
6
C. Petrcanu, iYlu:eele, nw1uo11enll'/c, iuvătămÎn·
tu!, arfrle ,,i mi~carea artelor plastice din .-Jrdeal, în
„Transilvania, Banatul...", voi. II, p. 1176-
1177
7
Între aceştia sînt: Ioachim l\liloia, Homulus
\"uia, Mihai Lupan şi ~tefan Scriclon (Năsăud).
Coriolan Suciu (Blaj), \"asile Cucuiu şi Enea Ze-
flcan (Alba Iulia), Leontin Ghcrgariua (Zalitu).
\"ictor Hoth (Sebeş), Iuliu Teutsch, Ernest Kiihl-
brandt (Braşov), Iacob Hadu (Oradea), Yaler Lite-
rat (Htgăraş), Aurel Filimon (Tg. Mur<'ş). Alex.
Lupeau (Blaj), Gh. Ciuhandu (Arad), Yictor Mo-
togna (Dej), Ioan Bîrlea (Sighet) ş.a
8 Ioan Opriş, [Jnele probleme privind începuturile
activitătii Comisi1111ii l\Tonumentelor J storice - sec-
ţia penim Transilvania, „Acta MusC'i Napocensis",
1977, p. 555
9 Ioan Opriş, Contribuţii la c1111oa~terea activităţii
de ocrotire a patrimoniului cultural artistic din Bi-
hor du pa făurirea statului român 1111itar, în „ Ili-
harea", \", 1977, p. 283-284
io Haport 1\1. Roşca, în Arhiva C.M.I.T .. 1923,
217, 28 YI, 192J, 8 XII, f.n
11 \"ezi în Arhiva C.M.I.T., 1924, 4JO, 10 X
1 2 Adresa muzeului din 28.Y.1922, în ACMIT,
1922, 10 I, 4 V
1a În ACMIT, 1925, 495, 15 III
14 ACMIT, 1924, 335, 7 I\" şi ACMIT, 1925,
5.50, f.n
1 5 ACMIT, 1924, J 15, 4 III; AC~HT, 1930,
85-86, 20 n
5 E. Panaitescu, Hapoartc asupra castrelor ro-
1
mane de la Braeţcu şi Câşei, în ACMIT, 1926,
22 XI
17 Yezi scrisoarea de mulţumire adresată pre-
fectului, ACMIT, 1929, 248, I XII
ie Scrisoare I. Mallasz, la I IX 1930, în ACMIT,
1930, .114, XI
19 Scrisoare către Al. Lap<'datu, 29 X 1927, în
ACJ\l!T, 19.27; revine \". Cucuiu în 19.10 cerîn<l
sprijin, C. Daicoviciu dC'plasînclu-se p<'rsonal şi
discutîn<l cu autorităţile măsuri de prevenire a săpă­
turilor clandestine şi <'Xportului ilicit de antichi-
titţi, ACMIT, 19.10, 2.16, II.
20 Scrisoare din 25.X. 1925, în ACJ\llT, 1925,
585, 25 X
21 Scrisoar<' Al. Filimon clin 17 XII, nr. 48, în
ACMIT, 1924, 450, 20 XII
22 Adresa Muzeuhri ele arh<'ologie şi etnografic
Tg. Mure~. nr. IJ, 1926, ACJ\llT, 1926, 734, 5 XI
20 Adresa în ACJ\llT, 1921!, 95
24 Adresa în ACMIT, 19J I, J 16, 3 IX
25 în ACl\IIT, 1936, 6.30, \-
20 În ACl\IIT, 19.16, corespondenţa cu numerele
536 şi 647 clin iulie şi septembrie
27 ACJ\llT, 19J6, 651!, X
2• ACMIT, 1922, 4.1, 3 I I
20 ACMIT, 19J2, 442, \", •iezi şi ACMIT, 194 I,
879 \'I
ao ACMlT, 19.10, 291, H X
32 ACMIT, 1937, 722, X
a:i Cerere muzeul Sighişoara, ACl\IIT, 1937, 715,
IV
79
 "' Autori,aţii <"lil>erat<" la I iuli<", 12 şi 21 august Pictorul Jean Steriadi,
Cil nr. 682, 685, 686
35 ACMIT, 19J9, 675, 6 \'I, circular{t muzeograf
30 AC:\llT, 1919, 840, \'li
37 Antorizaţii <"lii><"ral<· cu nr. 716/2(> I\' şi
717/4 \', 1940
:io •.\ntorizaţi<'
nr. 740/11 \'li 1941
"" Antorizatiile nr. 42-48 <"liberate în lunile
inlie, augnst, ·~i octombrie 1943, in AC:\IIT, 1943
40 ACMIT, 1946, 15, 26 II
o \'<"zi ele ex. adresa l\lnzeului judeţean De·,a
(nr. 21/20 XI I 1947) cfttre C. Daico·,iciu pentru
ajntor la Sarmizegetusa şi Micia, în ACMIT, 1948 PETRE OPREA --
42 I. Opri~. in „Bihar<"a", op. cit., p. 276, nota 12
43 :-;ota în ..\C\llT, 1924, .118, 3 III
44 AC:\llT, 1929, 2 U, 24 \'
45 Vezi în scrisoarea lui I. Miloia, în ACMIT,
1928, U2. 10 X
46 ACl\IIT, 1926, 678, 4 \'I can Al. Steriadi îşi începe cariera
47 Actiune rrcomanclată în nrma raportului lui
At. Popa clin 1.5 \'II 19J2, în AC:\llT 19.32, J86,
18 \'II
J de muzeograf în noiembrie 1909 1,
fiind numit custode la Muzeul Aman, în
48 Adresa Mnzeului etnografic al Ardealului nr. locul sculptorului Dimitri:e P'aciurea, tre·
HI/ I I \' 1929, in ACMIT, 1929, 188, 12 \' cut ca profesor provizoriu la catedra de
49 Adresa Muzeului t•tnografic al Ardealului,
sculptură a )coalei de arte frumoase din
nr. l/ 1929. în ACMIT, 161, 10 I
50 AC\llT, 19:!6. 628, lll
Bucureşti. A reuşit să obţină nesperat
51 Adresa Touring Clubulni Hom<'lniei, secţia de repede postul, întrucit a fost recoman-
~[aramureş, Sighet, 13 \'I 19J6, în ACl\IJT, 19.36 dat ministrului instrucţiunii publice de
52 ACMIT, Proces ·,crbal nr. 9 din 5 \' 1922
53 I. Opriş, ['nele probleme, loc. cit., „Acta Mu-
influentul industriaş D. Bragadiru, admi-
sei Napocensis", p. 55J-.554; în ACMIT, 1942, ratorul s{rn cel mai înfocat 2 , iar pictura
J76, 9 Vil lui se bucura de multă preţuire din par-
at ACMIT, 1923, 212, l I tea oficialitrtţilor şi amatorilor de artă,
55 A CM IT, 1929, 2 12, 29 X II
lucrări ale sale figurînd încă din 1906
ss ACMIT, 19J6, 514, 1.5 Y
57 În 1943 Institutul naţional al cooperaţiei a în Pinacoteca statului (Chivuţe din Piaţa
alocat, la ccrrrea C\ll, 100 OOO lei :\luzcului din mare), şi în unele colecţii particulare a.
Alba Iulia, n .. \C\lIT, 1945, J7, 26 X Cu prilej ul inaugurării oficiale din iulie
58 Jcleca care apare într-un proiect al arh. Al.
Daico·1iciu, realizat la Primăria municipiului Cluj 1908, muzeul fusese definitiv organizat,
în 19J7, ·iezi in ACMIT, 1917, 688, 22 I pc principiul casei-memoriale, de către
50 Scrisoar(' E. Panaitescu, in AC:\tIT, 1930, A. Tzigara Samurcaş, care reuşise, cu
170, 5 XII concursul v{tduvei artistului, să-l prezinte
60 Scrisoar(' Al. Borza cătr<" Secretarul gerwral
al instructiunii, ..\C\IIT, 1921 cit mai fidel felului în care arătase în ul-
61 ACMÎT, Fond Instilntnl Studii Clasice, 41, timii ani ai vieţii lui Th. Aman şi, tot
11 \' el, ald"'ttuisc un interesant catalog 4 • Jean
62 La acea daUt colc,cţiile eran compuse clin 16 10.5
Al. Stcriadi, în calitate de custode, şi-a
obi<"cte preistorice, I 7.18 daco-romane, meclie·rnle
si moderne, 6 848 monede, 100 mulaje, iar la colec- propus s{t-şi desfăşoare munca în dome-
ţia Cioflec 233 lucr{tri de picturii, 6 sculpturi, 1.5 niul p_?pularizării instituţiei recent înfiin-
piese ele mobilier, cf. ACM!T, ISC, 70. ţate. In cadrul acestei activităţi, şi-a în-
•3 AC:\IIT, J!H7, ISC, 26
6 4 Vezi scrisoare ele mnlţumir<", AC:\HT, I SC,
dreptat cu prcd"'tderc atenţia spre atra-
47, U \'; /aprobare dl' d<"taşar<" \'. \'{1t[1şianu, gerea în muzeu a şcolarilor din licee,
.KMIT, 1947, 51, 14 I c{trora sft le prezinte cit mai atractiv
65 De la C.1\11. S(' trimite- la nnj l'roiectnl el(' exponatele. Efortul a fost continuu şi în-
organizar<" şi fnncţionar<" al :\luz<"ulni comnnal cununat de succes, timp de şase ani, în
l'otaissa, cf. AC:\I 1T, 1945, 1688, 8 I; asupra cla-
telor, nn raport al Consiliului snp<"rior al muzPelor ciuda firii sale boeme si delăsătoare, în-
către C. Daico-,icin, ACMIT, 1<)47, 14 229, 27 IX trucit era în permanenţi stimulat de con-
curenţa colecţiei Simu pusă la dispoziţia
66 AC l\IIT, 1•n2, 1se. 9'), 23 \'!II

67 l'i<"sele S<"kcţionatt• sini: r<'liel SiJ·nrnus i1n.

nr. 9049; tabl{t c<"ratr1 in„. nr. 2.575, CIL III,
C 111, p. 9.30-9.11, Tahl'!a I; armi1t11r{1 d<"paracl[1
2.58.5 b; c<"a~c[t ele argint J712; statu<"Ut tini1r{t
pereche, f.n., cf. ACl\llT, ISC, 73, 27 I\'
publicului în 191 O şi al cărui fondator
depunea mult[t strftdanic pentru capta-
rea publicului spre colecţiile sale cu mult
mai valoroase. Datorită acestei preocu-

80

pan, Steriadi nu a reu ş it să deschid ă
nici o expoziţie p e rsonală în întreaga pe-
rioadă cît a fost custodele muzeului, deş i
toate rarele momente libere ş i le petrecea
lucrînd vara peisaje, iarna în atelier.
Trecerea Muzeului I. Kalinderu în pa-
trimoniul stat ului, în urma stingerii pro-
cesului , printr-o tranzacţie int ervenită în-
tre Ministerul Cultelor şi In st rucţ iunii
Publice ş i moşten ito ri 5 , a dus la transfe-
rarea lui J ean Al. S teriadi de la Muzeul
Aman la conducerea noii in stit u ţ ii muzeo-
grafice 6 • Autorităţile sp erau că expe ri enţ a
acumulată de Steriadi la Muzeul Aman îi
va permite să organizeze ş i să insufle
o nouă v i aţă acestui muzeu. Entuzias-
mat de noua sa în să rcinar e, pictorul îl
redeschide imediat p entru vizitare în im-
provizata prezentare a colecţ io n a rului ,
sperînd să-i reorganizeze expunerea cu
timpul. Chiar în următoarele luni, cu
prudenţă şi timiditate, el întreprinde unele
re tuşuri în prezentarea colecţ iilor înde-
părtînd sau punÎ!)._d mai puţin în ev ide nţă
unele din lucră-r-iie ş i obiectele cu paterni-
tate sau cu atribuire in cer t ă ori dubioasă.
. Prezenţa în cadrul muzeului a nume-
roase lucrări de grafică realizate de N. Gri-
~oresc u, pe care publicul n-avea posibi-
litatea să le vadă, acestea fiind păs trate
în mape pentru a fi protejate şi arareori
prezentate amatorilor avizaţi care insis-
tau să le vadă, îl de termin ă, dată fiind
pasiunea sa pentru gravură, p e care o
Mu ze ul J(alinderu şi
Casa J\alinderu (dis-
trusă), 1936
profesa cu multă aplicaţie , să ia iniţiativa
fondării unei soc i e t ă ti pentru promova-
rea graficii, în special' a celei multiplicate
(gravură, litografie, xilografie ş. a.). La
propunerea sa aderă imedia t cu entuziasm
doi c ulti vaţ i amatori şi colecţionari ai
gravurii : dr. Ioan Cantacuzino 7 şi H. Fi-
şer-Galaţi. În prim ăvara anului 1916 ei
pun bazele soc i e tăţ ii artistice „ Graphica".
societa te care îşi propunea o „cît mai in-
tensă popularizare a gravitrii" prin tot
felul de căi : ex poziţii , conferinţ e ş i repro-
duceri în mape a m ai tuturor realizărilor
de seam ă în domeniul acesta, s trăine şi
naţionale 8 . Pentru început, în luna iunie,
societatea deschide în localul „Panora-
ma" al Tin erimii artistice o mare expo-
zi ţie re trospec tivă a grav urii de la înce-
puturile ei pînă la zi, cu lu c ră ri aparţinînd
celor doi colecţ i o nari fondatori şi cu stră­
dania muzeog rafică a lui Steriadi 9 • Ex-
poziţia a fost un even iment artistic deo-
sebit în viaţa culturală bucureş teană.
căc i , aşa cum avea să afirme, în 1919,
Ş i rato: „pentru întîia oară, la noi, pu-
blicitl a avut prilejul să admire capodope-
rele artiştilor aparţinînd tuturor vremurilor
culturale , într-o evo lutivă continuitate a-
proape cronologică " 10 • Puţin timp după
inaugurare, ea a fost repede închisă, ca
şi Muzeul Kalinderu, dealtfel, odată cu
intrarea ţăr ii în război ală turi de puterile
Antantei.

J. Al. Stcciadi , în e xpoziţia l.ui Lu cian
resc u
R etragerea prec ipitată a trupelor ro-
m âne în Moldova a determin a t autorită­
tile să ia hot ă rîre a ca lu c ră rile cele mai
{mportante din muzeele bucure şte ne să
fie trimise la Iaş i, spre o mai b un ă păs­
trare. P entru aplicarea cît mai grabnică
a acestei m ăs uri , J ean Al. Steriadi a mun-
cit neobosit cîteva zile la împachetarea
celor mai valoroase lu crări din muzeu
şi a re uşit să le expedieze cu ultimul tren
care a p ă ră sit Gara de ord, în momen-
tul intr ă rii trupelor germane în Bucu-
reş ti n. În ceea ce îl priv eş t e, găs it inapt
p entru servi ciul militar, dar mobilizat
la cenzura militară si la muzeu să ve-
gheze asupra colec ţiiior rămase, Steriadi
ţi n e cu tot dinadin sul ca, în această si-
tuatie grea, muzeul să fie vizitabil si reu-
şeş t~ cu mult tact să tergiv erseze' hotă­
rîrea comandaturii german e de ocupaţi e
de a ridica din patrimoniul lui un ele o-
biec te de bron z, spre a fi topite pentru
gloanţ e .
După terminarea ră zboiului, deoarece
Muzeul Kalinderu a răm as fără unele din
valoroasele sale pînze realizate de N. Gri-
gorescu ş i I. Andreescu - trecute în 1917
p entru o mai bun ă protec ţie, peste gra-
niţă, în Rusia 12, Steriadi reorganizează
în grabă o nouă prezentare provizorie a
colec ţiilor, regretînd faptul că încă nu
reuşise să s tabilească cu certitudin e unele
atribuţii, p entru a repune muzeul la în-
demîna publicului într-o formă ş tiinţific ă
sa tisfăcătoare .
Concomitent cu preoc uparea de reor-
ganizare a muzeului, se străduieşte ca
societatea „ Graphica" să-şi reia activi-
tatea, ceea ce s-a ş i p etrecut în luna mai
1919, odată cu organizarea expoziţi e i de
gravură a lui Horaţiu Dumitriu 13 . E ste
o mare re u s ită a soc ietă tii , întrucît, erau
extrem de' puţini amat~ri p entru aces t
gen artistic, confundat de majoritatea
vizitatorilor cu reproducerea tipografică.
D eş i este acaparat de aceste acţ iuni, Ste-
riadi găseş t e forţă di sponibilă p entru a se
îngriji şi de c rea ţia sa, organizîndu-şi
într-un scurt interval de timp, 1919-
1921, dou ă expoziţii p ersonale, în cadrul
cărora e face r emarcat ca un impresio-
nist ex trem de valoros.
în mai 1923, societatea „ Graphica"
Grigo- se va manifes ta din nou, de ace as tă dată,
cu ampla expoziţi e „ Portretul în gravura
franceză a secolelor XVI - XX", găzdu it ă
în sălile Muzeului Kalinderu 14 . espera-
tul succes repurtat de ex poziţie a deter-
minat societatea să an unte deschiderea,
în an ul urmă tor, a unei alte expoziţii cu-
prinzînd lucrări de Daumier ş i Gavarni 15 •
Speranţa unei atari manifes tări se spul-
beră în să, curînd , căc i societatea se des-
fiinţ ează puţin ă vreme după închiderea
expoziţi e i am intite, din motive n ecunos-
cute. E secul îl întri s t ează destul de mult
pe Steriadi, dar nu-l abate de la ideea
răs pîndirii graficii. Insist ă tot mai mult,
în ceea ce-l prives te, în realizarea de lito-
grafii ş i în atrag~rea de aderenţi, în sp e-
cial dintre elevele atelierului să u parti-
cular de pictură din locu inţa sa aflată
în clădirea de lîngă muzeu şi, ulterior,
dintre studentii Acad emiei de arte deco-
rativ e (1924 _.'.. 1928), ai celor de la Aca-
demia lib eră de pictură ş i de la Academia
de arte frumoase, unde, deş i preda pic-
tura, îi stimula cu premii p ersonale pen-
tru practicarea gravurii 16 .
Apelul adresat de inimosul director al
Muzeului Toma Stelian, profesorul G. 0-
prescu, celorlalţi conducăto ri de muzee,
de a-l ajuta la organizarea unor expoziţii
de grafică, află în Steriadi un en tuziast
s u sţ in ător. Cu prilejul organizării expo-
zitiei „Desenul francez în secolele al
XIX-lea şi al XX-lea" din 1930 el afirma
în catalog: „O cooperarr a muzeului nos-

tru cu celelalte institutiitni române simi-
lare este necesară şi de dorit . Ea nu a
avut loc pînă acum. Am încercat să ia1.t
iniţiativa unei astfel de colaborări şi tre-
buie să mărturis esc că am găsit, mai ales
la colegitl ]. Steriadi, directorul M itzeu-
lui K alinderu., o bunăvoinţă, o competinţă,
o exp erienţă, mai presus de orice laitdă .
El, alătitri de dl. L ouis H autecoueur, ne-a
dat un ajutor preţios în aranjarea desenu-
rilor. Practica unui artist care are la acti-
vitatea lui atîtea expoziţiuni, şi ale lui
proprii şi ale altora, ne-a f ost cît se poate
de folositoare". Cu vinte asem ă n ă t oare vor
fi exprimat e de Oprescu ş i în prefaţa ca-
t alogului ex pozi ţ ie i : „D esenul italian în
secolele X VI - X IX" din 1932 : „Nu pot
termina . .. fără să exprim odată mai mult
lui J ean Steriadi recunoştinţa mea pentrit
ajutorul dat în toate f azele pregătitoare ale
expoziţiei".
Acelaşi concurs l-a d a t în perm anen ţă
Muzeului T om a Stelian ş i cu ocazia ex-
pozi ţiilor din urm ă torii ani 17 • Dar cal!-
tă ţile lui deosebite în organizarea expozi-
ţiilor d e m are ţinută mu zeografică îi sînt
relevate ş i de criticul ş i istoricul de art ă
Al. Busuioceanu. Acesta tine să r ela teze
despre „sfortarea pe care ~m depus-o îm-
preună cu prietenitl J ean Steriadi" la
selec ţia şi prezen tarea artei rom ân eş ti
din cadrul Expoziţ iei in tern aţ ion ale de
la PaŢis din 1937 18 . Ofic ialit ăţile reţ in ,
J. Al. Steriadi ş i
G. Rriut cu soţia,
în col ecţi a lui K.
Zambaccia n
la rîndul lor, calit ăţ ile muzeografice ale
lui Steriadi ş i îl în să rc in ează ca expert
la organizarea ex p oz i ţ iilor de art ă româ-
n ească itin era t ă în E lvetia si Suedia din
1943. D ealtfel, el n-a p~eg~t a t să-şi dea
concursul la organizarea unor exp ozi ţ ii ,
ca cea p erso n a l ă a tîn ă rului pictor Lucian
Grigorescu d in sala U niversul (1934) , sau
la m area re t rosp ec tivă de di c ată operelor
lui Nicolae Grigorescu ş i Ş t efan Luchian,
din 1938, la sala Dalles.
Î n deceniul al patrulea , St eriadi des-
făşoar ă o ş i m ai int en să activ ita t e, a tît
în muzeografie, cît şi ca artist. P e lîn gă
p reocuparea pe rm a n e nt ă de a aduce îm-
b un ătă tiri expun erii, actiune care în
1934 , î~că nu dusese la u~ rezulta t s~tis­
făcă t or , dup ă cum const a ta cu nemultu-
m ire un cronicar găsind muzeul înt~-o
st are de p rezentare de „bric-a-brac" 19
şi pe lîn gă aceea de a sprijini orice iniţia­
tivă în valorificarea artei prin ex pozi ţ ii,
conduce un at elier particular de pict ură 20
şi se oferă să dea expertize de autentici-
tate, la pictu ri realizate de arti ş ti rom âni,
în special la lu crări de Grigorescu ş i An-
dreescu . Î n această u lt i mă activita te, Ste-
r iadi se d ovedeşte un expert puţin exi-
g_en t. Î n arti~olul „ Cu privire la exp er-
tizele t ablourilor de ar t ă rom â nească (se-
colele X I X - XX)" 21 , făceam cunoscut
că Steriadi se pronun ţa cu multă u şu­
rin ţă, întrucît aprecia că poate da auten-
83'

tifi că ri în sensul at ribuirii făc ut ă de colec-
tionar, dad ocotea că lucra rea es te bună
Şi d emn ă de arti stul respec ti v. Ba, mai
mult, deoa rece l argh e ţ e a în aut e ntifi că ri
nu ducea a tun ci la urm ă ri grave de ordin
juridic, deş i au fost cîteva procese pri-
vind falsurile de t ablouri 2 i, Steriad i, asa
c um îmi rela ta colection arul dr. I. N. D~­
n a, într-o convorbi;e din 15 dece mbrie
1952, în un ele cazuri, ca să nu -ş i a m ă­
rască v reun prieten posesor al unui ta-
blou fals, îl autentifica. Îsi autolinistea -
con ş tiinţa perînd că priete'nul nu-i c~ rea
autentifi ca re pentru că ar dori să-ş i vîndă
lu cra rea, ci din orgoliu de a nu fi blamat
ca n ec uno scă tor în a rtă. A ta ri a u ten tifi-
că ri , pe ca re oricine le putea acorda, cu
co ndi ţ i a ca numele să u să inspire în cre-
derea c umpărfttorilor, autori t ă ţ i le încea rcă
să le curm e printr-o reglementa re lega lă
:a expertizelor.
D ecizia :Ministerului Artelor nr. 8779
·din 27 noiembrie 1945, a pă rut ă în foni-
torul Oficial din 3 dece mbri e J 945 , îl
num eş t e pe teri adi ală turi de C. R ess u,
Marius Bunescu, V. Velizara tu, pictori,
K. H. Zambaccia n, C. Ion esc u -M ih ă i es ti ,
·dr. I. N. Dona, L. Lase rsohn , colec tion ~ri ,
·G. Oprescu, H. Blazian, dr. Ş irat~. Ion el
Jianu, cri tici de artă - , expert oficia l în
„Comisia de ex p e rtiză ri , ide ntifi că ri ş i
·evaluări a luc ră rilor de art ă aparţinînd
:statului ş i co lec ţiilor particulare" 2 1 .
În dec niul al p a trulea, activitatea de
bază ca muzeograf a lui teriadi rămîn e
T. Al. Stcriad i, H.
H. Catargi ş i St.
Ne nî ţesc u
îndreptată în primul rînd, ca ş i pîn ă
a tun ci, în prezentarea a tra cţ ioa să a colec-
ţiilor prin îndrumări foart e interesant
expuse, pe ca re un cau eur ca el le reu-
şea excelent. Aces tei preoc up ă ri i se pune
cap ă t în februarie I 94 I, cînd i se retrage
din ofi ciu fun c ţia de direc tor, fiind pen-
sionat de vîrs t ă; după cîteva luni se re-
\·in e asupra hotii rîrii, Steriadi , recă pă­
tîndu-ş i postul. Dar bombardamentele
aeriene anglo-americane asupra Bu c ureş­
tiului fac ca mu zeul să se în chid ă, iar
patrimoniul să u să fi e evacuat din Bucu-
res ti la Rîmnicu-Vîlcea. Atacul aerian
na'zist din noaptea de 23 spre 24 august
1944 a in ce ndi at acoperi.ul muzeului ş i
a di tru s loc uinta directorului aflată în
clădirea ală turată . Odată cu înfiintarea
Muzeului de artă al t ării în P ala tul R e-
publicii (Decret din I 948), acesta include,
ală turi de cele mai importante colec ţii
de a rt ă, ş i p a trimoniul Muzeului Kalin-
deru . În 1949, J ean Al. Steriadi se pen-
s ion e ază , dup ă 40 de ani de activitate.
Astfel se în cheie o înd elunga t ă si pro-
digio~să prezenţă muzeografică, d~dicată
muncii de atragere a publicului spre lua-
rea de contac t , c unoaş terea ş i aprecierea
valorilor cultural-artistice sub diverse
forme ş i p e multiple planuri.
NOTE
1
Arhivele statului , Du c . Fond Ministe rul I n-
st ru cţ iunii ,
dos. 2 14 9/9 10 fil ele 1-2
2
Înse mnare din jurna lul inedit a l a rti stei d eco-
ra toare Nora Steriadi, prima s oţi e a lui J. Al. Ste-
riacli, cu care s-a dtsfdorit în 19 H, aflat în posesia
arh . ..\. Steriadi
Sculptori olteni
J În „Catalogul expoziţiei personale' din..,.1906" puţin cunoscuţi
sînt puhlicate şi 11umc·le posesorilor de tablouri.
• ..\I. Tzigara-Samurcaş. Jl11:rnl Th . .-lma11, Bur.
1908. În prima parte a catalogului. autorul a rea-
lizat o scurtrt biografie a pictorului Th. „-\111a11,
dupft rarl', în partea a doua, o prl'zl'n1are a lucrft-
rilor p<' incftperi.
5 l'dre Oprea, Colcrţio11ari de artă, Buc. 1976,
p. 58.
6 ..\rhi·1l'le Statului, Buc., Foncl ~!iniskrul l11-
str11rţi1111ii
7 Dr. PAUL REZEANU - - ·
Pl'lr<' Oprea. op. cit., p. 82-87
R c;h. Tudor, /:"xpo:iţia „Graphiai" in „l{ampa",

12 iunie 1916
!l La rubrica Ecouri din re·1ista „ Flacăra"
( 11 iu11ie 1916) se clan, în detaliu, date despre în-
fiinţarea „c;raphicei"; în continuare, in 11111nerele
din 25 iuni<', 9 şi .10 iulie, pn·cum şi 6 august,
J>. Georgescu Hachti·1a11u con1enteaz[1 lucrfuilc ('X-
pus<'.
1o Fr. Sirato, Grafica, în „Shur{dorul'', 17 mai
19 19 arti~ol retipft~it în Fr. Şi rato, Înccrcâri Cl"i-
ticc. Buc., 1976, p. 1~6- H9
11 (;h. Petra~cu in articolul Gn.gnrcscu publicat
în „Duminica ('ni·n·rsului", din 3 mai 1931, sem-
uakad't cf't an I ost 1 ri1nise „ „O de· tablouri de
~. Cirigorescu".
l" Ell'. ~i altele, cum C'ste Dr1111111l mar<' de Jon
Anclrl'l"Sl"u, au H'"ll'llit în ţarft (in 1956) în caclruJ
Ţpzaurului de artft romftm•ascft restituit ele l".H.S.S.
u Fr. Şira to, 1,· 'poziţia pirtor11/11i Horaţiu IJ11-
mitri11. in „Sbnrfttorul", 2-1 mai 1919, articolul
retipftrit în Fr. Şirato, Î11rercări critice, Buc., 1967,
1. . secolului
n perioada cuprins{t între sfîrşitul
trecut şi
primul război
p. 1.50--1.52
H Cite·1a note înclrun1iHoarc asupra bibliofiliei, mondial nu numai pictori, ci şi
sculptori
în „Sftptfunina", 8 martie llJ2-l s-au impus atenţiei în mod deosebit în
15 Ihidem Oltenia. Dintre aceştia ne vom opri în
rn Din 1939 şi pini't în 19~.5. cn <•xcepţia anului acest articol asupra urm{itorilor: Era-
19"10, a figurat pern1anent ca men1hru în juriu la clic Hagicscu, George Circşcscu şi Con-
toat<' saloanele oficiale de graficft care se ţineau
anual toa1nna.
stantin Mihrtilescu.
17 A mai Irtcut parte clin comitetul executi·1 al
Primul dintre cei amintiti, ERACLIE
11rn1fttoarelor expoziţii oq..{anizate de :\Iuzeul „Torna HAGI.Esn: (1873-1961) 1 , 'a fost o figurr1
Stelian" „ Artiştii francezi inspiraţi de ..\frica" rcmarcabil:'t de artist şi profesor craio-
( 19.H); „.-\rta italianft contemporană" ( 19J.5); vean. El s-a impus stimei concetăţenilor
„Arta danedt coutl'mporanft" ( 1937); „Portretul
francez în cles<'n şi gr;uurft (sec. X\'I-XIX)"
s[ti atît prin creaţia sa artistic{t-îndeosebi
( 19.:JJ) şi „<irc1·1ura şi cartea ilustratft gcnnanft cca clin primele dou{t decenii ale acestui
(sec. X\' - X\'l)" ( 1938). secol, cinci a şi realizat cea mai importantă
1 8 Alex Busuioceanu, Pictura ;i;;i sculptura romci- parte a operei sale-cit şi prin probitatea
ncască la Expozifia i11tcmafim1<1/ă de la l'aris, in dicit de slujitor al catedrei timp de mai
„..\r1't şi tehnidt grafidt", m. 2/ 1'!37, bine de patru decenii.
10 Emil Coliu, ,1!11zcul !011 ]\ali11dcr11, în „Boalic
Nrtscut în comuna Cetatea (judeţul
de griu", nr. 8 din 193-1
20 Principesa. Ileana Dolj), la 20 martie 1873, din părinţi
21 Petre Oprea, C11 privire la expertizele tabln11-
Ftrani, Eraclic Hagiescu a rr1mas orfan
rilor de artă româuească, în „ He·1ista rnuzcelor", de tat{t în 1877, cinci acesta a căzut pe
nr. 6 din 1968; ·iezi şi Petre Oprea, l'rospcrtarca cimpul de luptit în r{tzboiul de indepen-
Î1I aria româ11ească (sec. X 1 X -XX), Buc. 197 3,
denţrt. A avut, în copilărie, o viaţrt plină
p. 86-94
de_ privaţiuni.
22 Cmnisia, după o scurU"t acti·1itate infructuoasă,
si-a. încetat acti·1ita.tea. ln şcoala primară dovedind un talent
• 23 Petre Oprea., op. cil., p. 109- 110 precoce la desen, la modelarea în lut şi la
 sculptor de monumente fun erare, Rossi,
apoi a su s ţinut exam enul de adm itere,
în 1900, la Acad emia de bele-arte. A fost,
se p a re, elevul favorit al profesorului de
a na tomi e A. D' Alsoto. La termin area
s tudiilor, în 1903, el a obţ inut premiul
Cavas F u Caterina (care nu se m a i
a cord ase ni ci unui co ncurent timp de
doisprezece a ni ) cu basorelieful Flagrant
delict. Inspirat din scena în care un paznic
prinde un copil cu sînu l plin de m ere
furat e, lu crarea întrun ea probabil calit ă ţ i
rem arcabile de exccutie. Obtinerea aces tui
premiu , care consta' d in tr-·o importantă
s um ă de bani , i-a permi s să mai ră mîn ă un
an la \ ' e n e ţi a ş i să reali zeze „ lu c ră ri de
o p ute rni că origin alitate ş i e x ec u ţi e ar tis-
t i că" 2 . Dintre aces tea amintim doar Pure
e limfe ş i Assolutoria' . Tot în acel an
a lu crat în a telierul lui R affaello R oma-
nell i la exec utarea unor comenzi.
Î n anu l 1904, sculptorul H agie cu
s-a înapoi a t în ţa ră . În ci se puneau atunci
m a ri sp e ra nţ e ş i se credea di ,.a înlocui p e
sculptorii I oa n Georgesc u ş i Giorgio
\" asilesc u , m o rţi de cî ţi, ·a a ni~. tabili t
Eracl ie H agiescu: Rî11d11ri pe11/ru el.
Sc ul p toru l E raclic H agicsc11 la 72 de a ni.

cioplitul în lemn , comun a, pe cheltuiala

sa, l-a trimi s la Scoala de arte si m eserii
din Cra io,·a . Acoio a urma t, înt~e 1888 -
- 1894 , sec ţi a de sc u lptură . După term i-
n a rca scolii a lucrat diferite orn a mente
din s tu~at ură sau metal pentru o scrie de
clă diri cc se co nstrui au în ace i ani la
Cra iova. Aces te lu c ră ri l-a u făc ut cun osc ut
ş i remarca t în oraş. În prim ă v a ra anu lui
1898 , cu prilejul unei \'izitc la Cra iova a
lui Spiru H a ret , pc atun ci mini stru a l
ins tru cţ i unii publice, aces ta a Y ă zut o
lucra re de a sa. Pl ăc ut im pre ion a t ,
Haret a interv enit la Prefectura judct ul ui
Dolj p ntru ca tî n ă ru l Hagiesc u să' pri-
mească o bursă de st ud ii în Italia. Bur-
sierul urm a să facă astfel studii de culp-
tură mo num e nt ală - cu caracter fun e-
rar - întrucît în aces t domeniu, d in
lipsă de sp c iali ş ti a utohtoni , se apela la
arti ş ti italieni sau ge rma ni . În felul aces ta
Eraclie H agiescu a re u ş i t să plece, în
ace laş i an , la Ve n e ţi a . Acolo s-a a ngajat,
mai întîi , ca lucrfttor în atelierul unui

86
însă la Craiova, comenzile s-au lăs at
aşteptate . Neavînd din ce să tră­
iască a fost n evoit să intre în în vă t ămînt.
A continuat totu ş i să lucreze, as tf~l că la
Exp oziţia Soc ie tăţ ii artistice „Th eodor
Aman " , din anul 1906, s-a prezentat, în
faţ a publicului craiovean , cu dou ăspre­
zece lu crări , dintre care do u ă erau copii.
A fos t, delatfel, singurul sculptor expo-
zant. Din luc rările expuse a tunci amin-
tim : Bustul papei Rosenico (copie după
e de p e aici ş i s chiţa de monumen t f unerar
a familiei Caneciu şi ea de o concepţie
mare, da r care nu poa te fi judec ată fiind
cu totul neprecisrt" 9 - , precum ş i la cea
din 1914 10 .
Din lu crările executate de sculptorul
Hagiescu, în anii dinaintea primului
război mondial, ş i m enţionat e de presa
epocii, m ai amintim : R înduri pentrn el
(lucrare ce înfă ţi şe ază o tîn ă ră scriind
la un pupitru), un P ortret de f emeie,
executat cu căldură si sensibilitate 11 ,
precum şi proiectul de monument al
fostului primar al Craiovei Utysse Bol-
descu, proiectitl de rnonwnent al generalului
Grigore Cerchez - a cărui st atuie în altă
de 3,60 m . a fos t turn a t ă în bronz la
R ăşcanu , da r topit ă de armatele ocupan-
t e, în decembrie 1916 - ş i proiectul de
monwment ecvestrit al liti NJ_i hai V itearnl
- care a fos t expus la P ala tul Mihail,
în 191 4, la un concurs, şi care se remarca
prin p ropo rţiile sale armonioase, ca ş i
prin rezolva rea excel e ntă a centrului de
greutat e12 .

Eracl ie Hagicscu : 111aclt eta nw1111ment11l11i lui J11iltai

Viteazul

Eraclie H agiesc u: ca p de femeie.

Canova), Bustul generalulm: Colleoni (copie

după Verrocchio), Cap de expresie,
Cap de fală etc„ prec um şi cîteva ba-
soreliefu ri5 .
Tot în a nul 1906, sculptorul a prezen tat ,
la Expozi ţ i a jubili ară de la B ucureş t i, o
lucrare orig in al ă, Copilul cu fluturele, apoi
în anii imediat urm ă tor i , se p are, a expus
la un Salon al In de p en den ţilor, la Paris,
iar în 1908, a avut , la V en eţ i a, o expoziţ i e
împreună cu E ugenio Belloto. Cu acest
prilej a vîndut lucrarea D e cadenţa, un
basorelief reprezentînd un nud de bă trî n
ce se sprijinea într-un t oiag 6 •
A participat , de asemenea, la t rei
dintre expozitiile artistilor craioveni : o
dată , în 191 O :__ cînd a' expus 14 luc rări ,
dintre care amintim : Bitstul liti Mihail
E minescu la 35 de ani 7 , Portretul gene-
raluliti T attarescu, Portretitl colonelului
Conta 8 - , apoi la cea din 1911 -
cînd a expus un Cap de stitdiu care era
„bine modelat , dar cu o î nfăţişare care nu

87

George Circşcsc u : T' cltaire
La toate aces t e lu c r ă ri , proiecte ş i
m ach ete, m ai adrtugrt m Bustul lui
Alexandrit I oan Cnza (bronz, 1913) ,
care ulterior a fos t ridica t în comun a
Ceta tea (jude ţul Dolj) , ca un omagiu
adus de sculptor loc ului în' care s-a născut
ş i celui care a împropri e tărit pe ţă rani la
1864. Bustul respec ti v amint eş t e de
portretul lui Cuza exec utat de pictorul
Carol P opp de Szathmary .
Dup ă primul r ăzbo i mondi al, Eraclie
Hagiesc u a continuat să fun c ţ i on e ze ca
profe or de modelaj , desen sau caligrafie,
la diverse scoli si licee din Craiova.
Ac ti,·itatea ~rea toa'r e a trec ut însă acu m ,
tot m a i mult p e planul al doilea . Lu cra
ş i ex pun ea extrem de ra r. 1i se mnalăm
totu ş i p re ze nţ a, m a i mult s imboli că , la
prima ş i la a doua Expoz i ţ i e a „Ce rcului
arti sti c oltea n" , cînd, în 1926, a expus
Bustul pictorului Gh. B aba ş i un Nud,
iar în 192 7, o se rie de lu crări mai vechi.
Neîmpliniri le d in a nii prem e rgă tori răz­
boiului lăsase ră urme adîn ci în sufletul
său. Gîndul că e n eînţ eles , că n eşan sa îl
88
urm ă r ea cu înversunare, că nu a re rost
să creeze cînd ni~eni nu îl încur a j ează
si nim eni nu c umpără sc ulptur ă, îl chi-
~uia. În ultimii a ni de v i aţă a mai expus
totu si cîteva lu c ră ri , ·echi s i n oi.
A 'murit la l O februarie 1'961. În urma
sa lăsa amintirea unui artist cu posibili-
t ~1ti n eîmplinite, înfrînt de v i ată, dar si
a ~nui profesor bun şi înţelegă tor. A fo~ t
apreciat se pare, ca om ş i ca a rtist, de
Dimitrie P aciurea si Constantin Brân cus i,
cu ca re a fost în 'r elaţii de priet enie 'ş i
preţuire rec ipro că .
Foarte puţin cunoscut es t e ş i sc ulp-
torul GEO RGE C IRE ŞESCU (1875-
- 1942). R a r , foart e ra r , numele să u a
fo t amintit de un ele studii de isto ria
arte i. Cei ce întîmpl ă tor i- au m e n ţ i onat
totusi numele, sau i-au vă zut cele cîteva
lucrări care a u ajuns pîn ă la noi l-au
aprecia t în mod deosebit. S-a n ăsc ut în
comun a Ş imnic ul d Sus (j ud e ţu l Dolj ) ş i
era fiu de ţ ă rani . A urm a t , între 1891 -
1896, secţ i a d e tîmplă rie a Şcolii de
arte i m eserii d in Craiova. La cîtiva a ni
după' aceasta, a primit o bursă d~ studii
în Italia. Cu m a obţ inut-o , cin e i-a acor-
dat-o, nu stim. Oricum, între 1903 -
1906, a studia t sc ulptura la Academia
de b ele- arte din Rom a. În a nul 1905, el
s-a afl a t în să, la Craiova, p entru o p eri-
oadă de cîteva luni. Aşa se ex pli că, cre-
d em, informaţi a ap ă rut ă într-un ziar-
local 13 care-l m entiona ca elev în ultimul
an de st ud ii la aminti ta scoală, dar si ca
expozant la Craiov a „ p~ Calea · ni'rii".
Cu acel prilej el a expus patru lu c ră ri
Bustul lui I .H . R ădulescu 14 , p e care
ziaristul resp ec ti v îl aprecia ca „o op e ră
de forţ ă ş i ori g in a lă", Sunetul dulce se
apropie, con s ide rat ă ca „o lu cra re de o
put e rni că orig in alit ate, ea reprezentînd o
fe meie cu tr ~t ă turi fr umoase, reg ulat e, cu
zîmbetul p e buze, cu gîtul puţin în ainte,
arătînd t e ndin ţa de a asculta de dep a rte
cev a care place'', lucrarea fiind , ,concepu t ă
ş i e xec ut at ă delicat ", Cap de studiu de
bătrîn, care era „o lu cra re m ai mi că" si
reprezenta „ un bă trîn pleşuv, fă ră mustăţi
( !), d ar b in e di spus s ufle t eş t e " ş i Cap de
copil 15 . Tot în acel an , la cererea lui
1 . P. Roman esc u, primarul Craiovei , el
a decupat cît eva panouri cu frescă , d e la
Biserica clin Cre ţ eş ti ( jud e ţul Dolj)1 6 •
 După terminarea studiilor 17 , ~e~r~e
Cireşescu a mai r ămas la Roma pma m
anul 1911. S-a înapoiat apoi definitiv
în ţară. În timpul în care a stat în capitala
Italiei a continuat să lucreze şi să expun ă.
Astfel, se pare, a re u ş it să se facă cunoscut la
Roma, unde a expus 18 în 191 J, la Expoziţia
int e rnatională de arte frumo ase, Bustul lui
D ecebal'. Lucrarea, în bronz (datat ă 1911 ),
denotă preocuparea sculptorului p entru
propor.ţii ş i forme corecte, pentru monu-
mentalitate. Ca pacitatea sa de a analiza,
printr-un modelaj sensibil ş i subtil carac-
terul puternic al marelui bărbat este, cel
puţin în cazul de faţă , remarcab ilă 19 •
N urnele sculptorului George Cireşescu
apare apoi me nţio nat printre acelea ale
participanţilor la Expoziţia oficială de la
Bucureşti, din I 913. Atunci el a expus
din nou Bitstul ltâ Decebal (un exemplar
în gips ş i altul în bronz), pentru car e
juriul expoziţi e i i-a acordat premiul al
III-lea, ş i un Bust de bătrîn vesel (de
asemenea în gips ş i bronz).
D espre activitatea sculptorului George
C ireşescu după anul J 913 avem ş i mai
puţin e date. Posibil să fi continuat să
lucreze, dar sporadic. eînţeles, nespri-
jinit ş i sărac, a fost n evoit , probabil, să-şi George Circşcsc u : Bus/11/ /ui Ion H eliade Râdul esc"
caute o exi stent ă m ai sigură . Că n-a
abandon at sculpt~ra o dovedesc cele cîteva
lu crăr i executate după anul 19 l 3 : Bitstul Ultimul sculptor, din ce i trei, asu pra
lui Seneca (gips), Busturile magi st raţilor dlru ia dorim să ne oprim, este CON-
Anghel B etolian ( 1923) ş i G/i. Chiţit (1924 ), STANTI N G. MIHĂILESCU (1881 -
ambele în bronz 20 , precum ş i un excelent - 1928). D eş i · n-a fost .. oltean prin ori-
Cap de expresie (gips), reprezentînd p e gin e (s-a n ăscut în comuna Bereş ti, fo stul
Voltaire 2 1• judeţ Putna, la 14 octombrie 188 1), poate
Se ş ti e, de asemenea, că după primul fi inclus în rîndul acesto ra , întrucît a
război mondial , George C ireşesc u a fost activat ca profesor la gimn aziul din Rîm•
un timp sculptorul oficial al Ministerului nicu-Vîlcea, timp de peste douăzeci de
de Războ i şi că, prin 1920, era în tratative ani (mai exact între 1905 - 1928) . Despre
cu un comitet care initiase la Simnicul el se ş tie că după terminarea li ce ului la
de Sus ridicarea unui m~nument ~l eroilor Focşa ni , a urm a t, între 1900- 1905 ,
căzuti în campania din 1916- 1918. Sculp- Şcoala de bele-arte clin Bucureş ti , secţ i a
torul a realizat, se pare, m acheta, comi- sc ulptur ă, unele a av ut ca profesor pe
tetul a aprobat execuţia , dar monumentul Vladimir H egel. Pînă la intrarea Rom â niei
nu s-a ridicat din lipsă de fonduri. Ceva în primul război mondi al a expus, an de
mai tîrziu , după 1930, el a executat tîmpla an, la Saloanele oficiale (la cele din J 91 L
şi l 916 a obţinut chiar premii) ş i, sporadic,
de la Biserica Sf. Gheorgh e-Vechi din la e xpoziţiile „Tinerimii artistice". În
Craiova. 1913 a avut la Rîmni cu-V îlcea o expo-
Ultima informaţie ce o deţin em despre ziţie p e rsonală 23 , iar în 19 J 5 a expus la
George Cireşescu se ref e ră la moartea sa Cenaclul idealist. Dintre numeroasele
„în mizerie" la Bucureşti, în 1942 22 • lu crări executate de el în aceş ti ani şi

89

George C ireşesc u : Bustul lui Decebal
prezentate la expoz iţiile amintite, credem
că cele in titu la te omnul (gips, 1903) si
Păstor (gips, 191 4) - care sînt tratate
cu un a nume sentim ent romantic -
Băb11/a (bro nz, l 9 11 ), S pre apu (pi at ră,
1913) ş i J\1oş I ancu (bronz, 1913) -
care sînt lu c ră ri a naliza te cu păt run dere
ş i rezolvate cu gin găş i e - prec um ş i
Artistul vesel ( m a rmură, 1913) - lu crare
cal dă, emotion antă chiar - me rit ă să
re tin ă a ten tia 24 •
1' ot în a~ea tă perioadă Co n tantin G.
Mih ă ilesc u a executat si Bustul lui Con-
stantin Brâncoveanu (bronz, 191 3), ca re
a fost in a ugu rat, la Rîmni cu-Vîlcea, cu
prilejul împlinirii a 200 de an i de la
moartea tragică a domnitorului 25 .
Timp de în că un deceniu, d up ă termi-
n area primului războ i m ondi al sculpto-
rul ş i-a continu at activitatea tot în oraş ul
de la poalele Coziei. Me rită să amintim,
credem , faptu l că, ac um , paralel cu munca
de pu să la ca t e dră si cu cea de crea tie
arti stică, el a initiat cîteva actiuni m enite
0
să contribuie 'ia populari~area artei.
Astfel, în acest ens, amintim că în 1919,
el a înfiin tat „cercul de edu catie arti s ti că"
c~~~ <l:vea' ca.. cop să s timule~e, prin expo~
2 1ţ11 ş 1 prem11 , pe arti ş tii locali 26 , apoi
!JO
a întemeiat, în 1922, Muzeul Paul Capel-
leanu 27 ş i a publicat în diferite ziare ş i
reviste articole de popularizare a artei 2s.
P e plan arti tic cea mai importantă
op e ră a sa, din ac eş ti a ni, ni se pare M onu-
m entul lui Barbu Stirbei . Executat între
1914 - 1920, din piatră, marmură albă
ş i bronz, lucrarea a fost amplasa t ă în
grădina Zăvoi , di n Rîmnicu-Vîlcea. Menit
să c in s tească m emoria domnitorului sub
care s-a pregă tit U nirea Principatelor,
monumentul es te compus dintr-un grup
alegoric - form at dintr-un atlet (Barbu
Ştirb ei ) care d es pică o s tîn că spre a elibera
o femeie (Româ nia) - ş i din Bustul lui
B arbu Ştirbei . Prin co n cepţia formei, ca ş i
prin expresia pl as ti că - cel puţin atunci
cînd privim atletul - mol'l.umentul ne
duce, fă ră ă v rem, cu gîndul la Gigantul
lui P aciurea. R eali zarea sa e în să departe
de capodopera m arelui să u co ntemporan.
Tot în acea epocă, Constantin G. Mih ă­
ilescu a m ai realizat Bustul lui Costache
Wegri 29 , Bustul părintelui Ioniţă, Bustul
doctorului P11ţureanu, cîteva cap ete de
expresie ş i cîteva st a tu ete - dintre care
amintim doar pe cea intitulată Cu bobul 3o
- ş i a expu la Salonul sc ulptorilor români
(1919), la ex poziţiile Cercului de e du ca ţi e
artistică (Rîmni cu-\'îlcea) , Cercului artis-
tic oltean (Craiova, 1917) si la Saloanele
J\ten eului R omân . Astfel,' prin opera cît
ş 1 prin acti\'itatea sa el si-a adus o con-
t ribuţie însemnată la popularizarea arte-
l or plast ice în Oltenia . A murit la 24 iunie
1928, la R îm nicu-Vîlcea 21 .
NOTE
1
Parte din datele sale b iogra fi ce le avem de la
fiul său, p ic tor ul Ion Ha giescu, care d e ţine si un
„ Jurna!" a l tată l u i . '
2
„A la rm a" (Craiova), a nul VI, nr. 137, d in 22
noiembrie 1 90~.
3 - 4 I b id em
5
cf. catalogu lui expoziţi ei
G cf. I on H ag iescu
7
Lu crarea se află în preze nt în patrim oniu l
Muzeului d e a r tă d in Craiova
8
cf. Catalogului expoz i ţi e i ş i „ R ev ista cultu-
rală" (Cra iova), a nul III, nr. 17 - 18, d in septem-
brie 19 10.
M. L.: Expoziţia pictorilor craiove11i, în „ Apă­
9
rarea naţi o n a l ă" (Craiova.), se ria a II-a anu l I
nr. 2, din 22 oct ombrie 19 11. ' '
 21 Se c unosc douri exemplare ale acestei lu c rări .
Una se află la Muzeul de artă a R. S. România,
iar cealaltă la Muzeul Li ceului a gricol din Craiova.
22 C. D. Fortunescu, A rta fn Oltenia, în „ Olte-
nia" (Craiova), 194 3, p. 432.
23 Al. D. Presbitereanu , Expoz iţia de swlptură
C . G. Mi hăil esc u , în „ Gazeta Vîlcii" (Rîmn icu-
Vî lcea), a nul J, nr. 47, din 10 martie 19 13.
24 Aproape toate lu c răril e e nume rate se allri la
Mu zeul j ud eţea n din Rimni cu-Yîlcea.
25 D . Presbite rea nu , Bmtul şi ffotfna Constantin

Brfmcoveanu, în „ Gazet a Vîlcii " (Rîmnicu-Vîlcea),

anu l II, nr. 27, din 25 feb ruarie 1914 .
26 „ Cercul d e edu caţi e artis tică" a orga nizat,

a stfel, şase expo z iţii d e a rtii p l as ti că la Rîmnicu-

Vîlcea . Printre expo za nţi amintim p e C. G. Mih ă i­
lescu , Co ns tantin Iliescu , E mil Ş te fă n escu, şi Vi cu
Geo rgescu.
27 E l a fos t cel care a st:'t ruit p e Jîn gă văduva

lui Paul Capelleanu să doneze oraşului Rîmnicu-

Vîlcea col ec ţia sa de tablo uri . Organi zarea mu zeu-
lui a făc ut-o tot el.
28 De exe mptu , în „C uvi ntul românesc" (Rim-

nicu-Vîlcea ), în „C li pa" ( Bu cureş ti ) etc.

2 9 Ridicat în g ră dina Zăvoi , clin Rimni cu-Vîl·
cea.
30 Lu c ra rea se a fl ri în pat rim o niul Mu zeului j µ -
d eţean Rimnicu-Vîlcea.
3 1 H oria I giro şea nu , Am pierdut "" prieten , în

„Ciipa" (Buc ureş ti ), an ul V I , nr. 179 , iulie-au gus t

1928 şi catalogu l Salo1111l Ate11eul11i R omân , 1 d e-
cembrie 1929-26 ia nua rie 1930.

Constantin Mihit ilescu: Cap de bătr fn

Sl'llAlARY

IO Sorin, Expoziţii, în „ Lumin a" (C ra iova). an ul

I , nr. 3, din 15 ma i 19 14 .
11 Lucra rea se a flit acu m in patrimon iul Mu zeu-
lui de a rtă din Craiova.
12 cf. „Fulgerul " (Cra iova), anu l 111, nr. 45-
din 19 ianua ri e, 1913, „A lmanahu l Patria" (C ra -
iova). 19 13, „A păra rea n aţi ona l ă" (C ra iova), seria
a V-a, anu l li , nr. 82, d in 15 octombrie 19 13 etc.
13 cf. „A la rm a" (Craiova). se ria nour•. an ul YIJ,
nr. 169, din 1 d ecem b ri e 1905.
14 Lu crarea se a flă în patrimoniu l Mu zeu lui de
artă din Cra iova.
1s „A la rma" (Craiova), n r. citat
10 C. D . Fortunescu, Ctitoriile Brădestil o r, în
„Arhivele Olte niei " (Craiova) , a nul Xl ll , nr. 125-
130/ 1943, p . 13- 15.
17 A fos t, se pare, premiantul întî i a l Acad e miei,
c f. „Adevă rul " (Buc ureş ti ), nr. 8530, din 13 iunie
19 13.
18 c f. „Universu l literar " ( 13u c ureş ti). an ul
XXV lf , 1tr. 7, din feb ru a rie 19 11.
1 9 Bustul lui D ecebal se a fl ă acum in patrimon iul
Mu zeului mili ta r central.
20 Bmtul lui Seneca se afl ă într-o co l ecţ i e par-
ti c ul a ră la Craiova, iar ce lela lte douri lu c ră ri s-au
aflat cî ndva la fo stul tribun a l Dolj .
The art c ritic and d irec tor of th e Mu se um of
Art fr om Craiova, dr. Paul R ezeanu , - t he a u thor
of th is a rticle - continues his invest igatio ns on
the a rti s ti c c lim ate a nd c reatio ns in th e region
of Olte nia during th e first ha lf of our century and
prese nts u s, this time , the d estinies of three scuip-
tors - Eracl ie Hagiesc u, George Cireşean u , Con-
stantin lllihrtilescu - Olte nian by b irth or by
adoption.
B iograp hical data , im portant socia l o r pe rso na l
events w h ich ma rked the a rtistic traj ec t ories o f
the th ree scul ptors a re s u bmitted to t he r eader
with a do u ble purpose: to include their names in
t he a rts history a ncl to ma ke t heir work s ente r !'he
ex hi bitions and values' circuit. In spite of t he ir
r educed num be r a nd o f their geograp hi call y a nd
cultura lly restricted popu!a rity, the three sculptors'
wo rks a re recomm e nded as rema rka ble expressions
of t he R oma nia n p las tic a rts ' evolu tion .
Give n t heir d estina tion (tomb sculpturcs) o r
thcir disappeara nce or clestruction (monum enta l
b ron ze sculptures we re melted b y the Ge rm a n
occu pa nts durin g t hc firs t world war) some o f
th ese Oltenia n sculptors' works remained on ly
in the memo ry o f the photographi c film s.
Dr. Pau l R ezean u' s attempt of historical resto-
ration a nd cultural e ffi cient utili zation paves the
way for a d etailed d ictio nary o f p last ic a rt .

91
 DIN MUZEELE JUDEŢULUI SUCEA V A

1. Din colectia de fluturi a

Muzeului jud~ţean Suceava
2. Scoarte din colectia Mu -
zeului Judeţean Suceava
(Hanu I Domnesc)
3. Aspect din Muzeul et-
nograf ic R ădăuţ i

· - - - --- - - -·- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
92
D i oram ă de la Muzeul de ştiinţe l e natu ri i Vatra Dornei

A specte di n Muzeul lemnulu i - Cîmpulu ng

Moldovene sc

93
 IEJ opinii - dezbateri I

Literatura în muzeu

om~eptul ele n~uzcu, .a\'Îm~ un caracter ~istoric, :·~·~l;1c~z.Tt !1~ fn:i~bc ~c .re'1:litii!ilc
C soc1al-cconom1cc, ele expencnţa acumulata, de neccs1t.tţ1k ct.ipe1 istonn dmtr un
moment dat.
:'.\I uzeul litcraturi1, fiind o crcatie relativ nouC1 (nu luăm în discuţie casele şi
muzeele memoriale), este firesc ~Ct-şi c~ute cele mai potrivite ~ijloace <le ex~ri~are
muzeografid, pentru ca, deosebindu-se de altele (muzeul de arta sau muzeul carţu -
de pildCt), sCt-şi clobînclcasd o metodologic proprie, de lucru şi exprimare muzeoteh-
nică, care să-i asigure o personalitate prcgnantCt.
Problematica şi metodologia muzeului literaturii fac parte din preocup:hile
majore, esenţiale ale specialiştilor din acest domeniu.
Pentru a sprijini aceste preocupC1ri şi a mijloci un schimb util de idei şi expe-
rimţ;t, invitC1m specialiştii sT1-şi exprime opinia în paginile „H.e\·istci muzeelor şi monu-
mentelor", urmărind gC1sirea celor mai adecvate mijloace prin care literatura sC1 fie înfă­
ţişa t:-1 în muzeu.

CONSTANDINA BREZU:
Un muzeu nu se mulţumeşte să etale.i:e,
pur şi simplu
De la bun început mi se parc nccesarC1
o disociere a temelor supuse dezbaterii.
:\u poate fi E\murită problema wm sii
fie înjiltişa/â htcratura î11 m1i::rn, înainte
de a delimita obiectul „înffttisC1rii" cc
anume clin litcraturCt se poat~ supune
transferului în spaţiu. De fapt, una este
o chestiune de conţinut, cealalt:1, sCt-i
zicem, ele stil · - ambele, în fond, insepa-
rabile.
Din capul locului profilul acestui tip
de mw::c11 al literaturii ridid o problem;\
cu totul clcosc·bitr1 - ele particularitate
care, ncsesizat:-1 şi neînţclcasC1, poate duce
la concluzii asupra · - chiar - - rostului sCm
fundamental, instituţia riscînd, în ultimC1
instan ţ;1, sC1 fie tutela tC1 de o conceptie
greşiti"i. ' man"tt ca spectacol -- prin re1)lic~1< > da n.s u 1
Dat fiind caracterul de discurs al artei
literare, fapt ce condiţioneazTt receptarea
ope_rei scrise -- numai - pc calea lecturii,
se n·eştc paradoxala situaţie după care
ar urma sT1 fie ctalat:-'1 în muzeu creatia
cu resorturile ficţiunii; ceea cc este i~­
posibil de captat. Obiectul literaturii, prin
muzc_u'. n\1 se rcdun· numai la aspectul
~Teaţ1e_1, c1 pornind de la ea, înf{tţişeaz{t,
111 s~I:1mb, toate procesele pe care le re-
susnta. Aşa stînd lucrurile nu numai mu-
zeul literaturii s-ar izbi <le această nc-
put111ţ{1", ci şi muzeele teatrului mu~icii
dan~ului, fiecare dintre aceste ;rte a vin~
du-ş1 modaliEtţi proprii dl' rl'ceptare.
Design: că, de neml' ce muzeografia
recurge, ~ndeobştc, la unica modalitate
de ~omu111c~rc ~ absolut siwcificCt, lamo-
dah~atea . v1zuab, arta literarC1 - - artele
c~1v:nt~l~11, sunetului sau dansului întîm-
pm<: ~if1cultatea de care \'orbeam. Or
• . htcratura poatr fi citit~1' , t,la t ru 1 ur-•
claca
0

pnn in mişcare de ce s;t credem cC1, mu-

A •

\l4
 zeul în cazurile citate, are m enirea de a
prelua el rosturile căilor proprii de cunoaş­
t ere. În realitate muzeul înfă tisează crea-
ţia, nu ca univers imaginar ci 'prin rrţă r­
turii ce pot confirm a fapte ale crea ţie i ,
implicînd m aterializarea in spiraţie i, a gîn-
dului artistic, durată de elaborare, pro-
cesele scrierii - alte ansambluri care al-
că tuiesc vi aţa întregului fenomen. De
aceea ş i ex istă muzee profilate pe toate
aceste domenii ale artelor ş i ele nu se
dovedesc m ai puţin necesare în contex tul
culturilor n aţion ale din care fac p arte.
Vin, dimpotriv ă, să de zvă lui e realită ţi
ce nu pot fi surprinse, simultan cu mani-
festările artistice propriu-zise, în contex-
tul cultural al timpului.
Citind un poem de E minescu nimeni
nu-ş i poate da seama cum a fost scris,
cînd şi cu ce efort, i a tă laturi pe care
numai manuscrisul le tră d eaz ă sub pn-
virea vizitatorului.
l\.spec t din expo z i ţ ia de bază a Mu zeului lite raturii române Comp a raţia cu muzeul de artă o facem
in Bu c ureş ti pentru a sublinia, tocmai , deosebirea
tran şantă dintre specificitatea acestuia
şi tipurile de muzee pe care le pomeneam,
în spe ţă muzeul literaturii , pentru că
problematica lui a fost pu să în dezbatere.
Muzeul de a rt ă r ă mîn e în felul să u suve-
ran , fiind singurul care poat e înf ăţ işa
opera propriu-zi să, mai exact, în cazul
artelor plastice muzeul devine principala
cale, care poate prilejui publicului larg,
c unoaş terea directă a operei (aşa cum
tiparul mijloce~te drumul _cărţii spre citi-
tor) .
De orice profil ar fi, muzeul repre zintă
o m emorie vie a umanit ăţ ii , a geniului
şi in ve ntiv ităţ ii sale, muzeul literaturii
n efăcî nd excepţie de la ac eas tă ordine a
lucrurilor. Dar p entru a înţ elege finali-
tatea clară a fiecăreia dintre in stituţiile
muzeale - loc comun în disciplina noas-
tr ă - muzeul nu poate fi rupt de depo-
zitele de t ezaur pe care le de ţine, adică
de PATRIMONI U. umai apelînd per-
m anent la colect ii - ca realitate ce tre-
buie în ţeleasă într-o amplă complexitate,
vom înţ elege limpede ş i ce este un muzeu
al literaturii ş i rosturile pe care ş i le
poate asuma, aducînd prin aria faptelor
pe care le înf ă ţi şe ază, prin piesele expuse
Sancfoarul cărţii de la Mu zeul literatu rii român e din Bucu- (fie ele unicate originale, rar it ăţi et c.)
reşti aspecte surprinzătoare sub raportul cu-

95
 ........
„.-llf...,
__
...·--·--
:;1h,,__
....._.;
----~--­
-·---
--·--
--·
-
..... „
---- ...
f'MUJln-.„
....... „„
wJa.t•~-
ru"l!""""c..,
I P a nou „ Mihail Sado-
n oaşte rii ; deloc incompatibile cu cele-
lalte forme de cu noastere arti s ti că . Si
dacă aces t priQcipiu es'te de necontestat,
care ar fi atu nci cibiectw!naterial de pa-
trimoniu , în cazu l literaturii , care să
poat ă concura cu tabloul, pentru ca mu-
zeul literaturii să nu-ş i trădeze complexul
n eputinţ e i vizuale? !
R ăspun s ul mi se pare clar. Problema
c heie rămîn e, să nu se încerce efortul -
g ratuit - de a-şi depăş i atribuţii le, pre-
luînd fun ctiile lecturii sau ale celorlalte
dicipline c~ profil exegetic, ce au drept
scop ex plorarea infrastructurii creaţ iei.
Căc i , dacă frumu seţea unei m etafore ni
se relevă citind-o, se înţ elege că, prin
muzeu se poate face d emon s traţ ia tra-
valiului , pentru a fi ati ns pe rfec ţiun ea
ş i faptul nu este deloc minor. Odată cu
aceasta se af irm ă ad ev ă rul, care numai
specialistului îi transpare odată cu lec-
tura, că geniul creator în seamn ă - deopo-
triv ă muncă , ex ige n ţă, efort de cizelare,
probat ă un eori pe multiplele versiuni ale
manuscriselor. Totalitatea mă rturiilor
care pot să demonstreze eforturile de con-
s tituire în timp ale unei întregi literaturi
vine, pe de altă parte, să legitimeze ex i -
t enta institutiei de care vorbim.
Putem , aş~dar, conchide că a rtele vi-
zuale sînt ş i muzeale, celelalte fiind anti-
muzeale? De vreme ce delimit ă m obiec-
tul muzeografiei literare, precizînd c ă i
96
v ean u" din Mu zeul Fă l­
ti cenilor
se oferă publicului o lume ':l „facerii"
altminteri in ses i zabil ă cum (dm nou) nu
este cazul picturii care rele '.'ă, odată ~ ~
contemplarea tabloului ş i tainele cre~ţ 1e 1
nu numai pentru privilegiul d e a cupnnde
universuri întregi în pă tra tul unei rame
ci si pentru că el a iesit - direct - din
ateiîerul pictorului - c~ original, unicat,
tocmai, pentru a fi văzut.
R ealitatea de mu zeu al literaturii v ine,
prin urmare, ca: o preî.îi ngire n ecesară,
o diversificare a posibilit ă ţilor de c unoaş­
t ere complexă a proceselor care structu-
rează domeniul literarului, conturînd, ceea
ce am putea mai propriu numi sfera
largă a culturii literare. D ec i, nu ficţ iu­
nea, in efabilul-impalpabil poate fi privit
într-un astfel de muzeu, ci cum se ajunge
aici, pentru a realiza întregul lanţ d e
procese d eclanşate, cum spuneam, d e
actul creatiei. n vizitator care n-a citit
în prealabil, o carte nu va c unoaşte pri~
muzeu, nici ce es te literatura nici lumea
unei că rţi anume. U niversul lecturii ră-
1~î:i e, aşadar, de neînlocuit , singura posi-
b.11ttate de r~ activare a lumii operei; ca
ş 1 na'.'.a cosmi că , dealtfel, care-ş i dezv oltă
fu.r:cţ nle nu.mai în zbor (ş i nu în muzeul
ş~nnţ:lor dm ~\a hington, unde poate fi
vazuta , tocmai, p entru că si-a îndeplinit
misiunea). '
Contradicţia dintre litera tură ş i muzeu
est e, cum se vede, doar apare nt ă.

Muzeul literaturii, bazîndu-se pe m ăr­
turii, explic ă „miturile c r eaţi e i " demiti-
zînd, deosebindu-se, prin reconstituiri de
restul disciplinelor literare. El nu poate
inventa decît procedee de a pune m ai bine
sau mai atractiv în valoare ceea ce detine.
Dar regia, oricît de s ubtilă ar fi, nu ~o n­
traface. Exemplul co n v in gă tor, că muzeo-
grafia literară nu are m enirea să „ reci-
t ească" (decît la figurat) pentru publicul
său opere, ni-l ofe ră filmul. El îşi poate
asuma, uneori, responsabilitatea ecrani-
zării unei cărti, nu de putine ori, cu exce-
lente rezultat~ dar, în to~te aceste cazuri,
se creează - n eapărat - altceva, mai
ales dacă regizorul nu se mulţumeş te
să ilustreze, pur şi simplu, o scriere;
transpunînd lumea operei pe ecran , iat ă
un tip de exprimare ce se refuz ă muzeo-
grafic. Valorificarea documentului pe a-
ceastă cale convinge, în schimb, prin
certi tu din ea sa un public foarte larg;
imprimă convingerea că el rămîn e supor-
tul tuturor demons traţiilor de e voluţie ,
de ex istenţă a literaturii, de-a lungul
secolelor.
Cît despre unele opinii după care mu-
zeul literaturii ar înfăţişa „mai bine"
mediul social-istoric sau biografia scrii-
torului? !
Mobilieru l din Mu ze ul
sc riitorilor dimboviţen i
Tirgo vi ş te
Cred că, parţial, lucrurile s-au l ămurit.
E ste după mine, o fal să impresie că o
poa te face m ai mult, sau mai bine decît
cum o fac e cu opera. Expunerea unui act
de naştere at es t ă un fapt biografic; a
manuscrisului de poezie, de proză - unul
de c rea ţi e. Dar ş i în legă tură cu „biogra-
fia " operei exis tă numeroase mărturii,
care pot să favorizeze o bogată prezen-
tare într-o expoziţie : m ă rturii de gen eză,
documente referitoare la prototipuri ale
unor personaj e, coresponde nţ ă, jurnale
cu în semn ări de c re aţie - direct legate
de natura scrierii, toate capabile să vor-
be ască - vizual - despre raporturile din-
tre real şi imaginar. Privilegiul de a le
v edea - ca obiecte, în stare originală
le conferă coeficientul propriu de muzea-
litate.
Mijloacele specifice de prezentare a li-
t eraturii în muzeu sînt, practic, nelimi-
t a te. Nici o e xpoziţie nu seamănă cu alta
decît dacă e prost făcută. Se are, ne apărat:
în vedere o adecvare a temei la modali-
tat~a de_ prezentare, ţinînd seama de
scrntor ş i de epoca sa, de natura subiec-
tului un~ i expoziţii .tem<1;tice _şi , fireşte,
de matenalul de patnmomu existent. Pie-
sele de hî.rtie s~nt, ce-i drept, la prima v e-
dere mai puţm atractive. In realitate
97

lu crurile nu stau aşa. O astfel de impresie·
produce, numai, aglomerarea abuziv ă , în-
tîmplă toare a acestor tipuri de piese, ca
ş i prejudeca ta că, un patrimoniu literar
se redu ce - numai - la hîrti e. Chiar dacă
ele r ă mîn dominante prin c onţinutul lor,
„hîrtiile" literare au viaţă, sînt m esaj e
spirituale ; ele trebuie în să direc ţionate
în raport cu procesele de durat ă, de inten-
sita te, de se mnifi ca ţi e, pentru a căpă ta
un sens major. D e multe ori caracterul
literei, valoarea gravurii care ilu s tre ază
o ca rte, originalita tea unei legă turi, par-
ticularitatea scrisului de mîn ă al codex u-
rilor, în fin e, atributele de unica t înt
elemente care se înscriu în sfera valorii
ş i , implicit, a frumosului - motive p entru
care piesele de hîrtie fac ob iectul colecţ io­
n ă rii. În că o d at ă , deci, t răsă turile de ex-
presie muzeografică nu pot fi rupte de
co n ţ inutul celor prezentate, de unitatea
de concepţ.i e a ob iec tului pre ze nt ă rii. Căc i ,
ori cît ar pă re a de ciud a t , nu orice te m ă
de litera tură se pre t ea ză la o d e monstraţie
muzeală, ca să nu mai vorbim de lucruri
prea cunoscute în m ese ria n oa s tr ă : ş ti­
in ţa selectă rii ş i as ambl ării ex ponatelor,
subtilitatea aliantelor care face să asi-
gure exprimarea ' unor idei importante,
co relaţ ii care trasează prim-planuri şi sec-
venţ e speciale (toate acestea numindu-se,
98
.. ,
Mobilierul din Sa lonu l
Junimii, în Mu zeul d e
li te rat ură din Iaşi
fireş t e , muzeografie) . Şi dacă muzeogra-
ful b e n efic i ază de o conlucrare inspirat ă,
cu arhitect ul ş i graficianul proiectului de
executie, nu avem motive să ne tem em
de n e'reusita unei expozitii.
' eş t e criteriile 'expunerii: me-
Î n ce priv
morial şi do cumentar ? „Cristalizările" sînt,
mai degrab ă, rezultatul unei ex p erienţ e
parcurse, mai mult sau mai puţin, în
deplin ă c unoş tinţ ă de cauză . Noţiunile
nu trebuie legate de etape, ci de reali-
tă ti.
Aceş tia sînt, ce-i drept, termenii care
se folosesc , în mod curent, cînd e vorba
de muzee (sau expoziţii), după natura
obiectului care domină în expunere : mu-
zeu memorial, expoziţie do cumentară . kle-
morial se refe ră la caracterul de fideli-
tate pe care o perpe tuează un obiect păs­
trat ; la casele care conservă a trnosfera
de autenticitate (moş tenită ca atare, sau
refăc ută potrivit climatului în care a trăit
p erso nalitatea omagiată). Documentar ar
fi , cu alte cuvinte, muzeul care recurge
la document; notiunea de document in-
cluzînd o întreagă serie de specii arhivis-
tico-literare; manuscrise, corespondenţă,
acte, iconografie etc. Aceasta nu înseamnă
că m emorialul nu este şi el do cumentar,
ambele noţiuni exprimînd însă re alităţi
distincte. Expunerile de tipul memorial-
Biroul soneti stul ui Mi-
h ai l Cod rean u , în Casa
mem orială din Iaşi
documentar se pot îmbina ? Fir eş t e; un
patrimoniu literar complex (cum spu-
n eam) nu exclude posibilitatea e tală rilor
complete, ba chiar se r ec omandă, cu con-
diţia ca piesele să-şi motiveze pre zenţ a
în expunere; să aibă o acoperire pe t ere-
nul faptelor de lit e ra tură .
Tipurile de muzee nu sînt însrt co ndiţio­
nate de etape ci, de ş tiinţa de a le face,
chiar dacă muzeul de tip m emorial a fo st
primul în ordinea apariţi ei (poate ş i pen-
tru că, de multe ori, casa . . . n-a înce tat
să existe după di spariţia creatorului).
Prezenta acestuia face în să, cu a tît mai
mult ~ecesară, existen ţa muzeului-pro-
priu-zis - de literatură .
Case memoriale ex i stă pretutindeni în
lum e, indiferent cărui domeniu îi apa r ţ in e
p ersonalitatea ce-i po a rt ă num ele. Mu-
zee de lit e rat ur ă sînt numai în anumite
ţări, iar sistem ele de organizare, chiar
p entru în ceput, s-au dovedit destul de
diferi.te. Mobilitate care dovedeş te vala-
bilitatea formulelor proprii de organizare.
D ealtminteri, se ş i vorb eş t e în litera tura
de specialit ate de stilul de organizare:
spec i ali ş tii din R.D . Ge rman ă îşi reven-
dică pentru Muzeul de literatură „ Goeth e"
{dedicat , integral, m arelui clasic german)
,;stilul de \ i\Teimar"; polonezii a u adop-
t at formula „pun erii în sce n ă"; fozeul
literaturii ·ceh e prezintă literatura în con-
text cultural. Efortul de sinteză al Mu-
zeului litera turii române exprim ă, şi ~l,
o formulă proprie realizînd pe rformanţa
de a prezenta întreaga li tera tură de la
origini pîn ă în zilele noastre.
Expoziţii le organiza te de Muzeul lirte-
raturii române, în cei pes te dou ăzec i de
ani de ex i ste nţ ă, au experimentat diferite
formule, nu după natura exponatului, ci
potrivit con ce pţie i tematice care a stat
la baza acestora. S-au impu s, cu succes,
e xpoziţiile monografice, cele tema tice, ex-
trem de diverse, pe ideea e xplorării as-
pectelor de ge n eză ale c rea ţiei; interfe-
re nţ elor li tera turii cu alte arte ; literatura
în faţa m arilor evenimente ale istoriei;
etapele c re aţ i ei în e xi s t e nţ a unui scriito,r,
ateliere, reconstituiri parţiale sau totale ;
cenacluri; în s fîrş it selec ţiuni din como-
rile patrimoniului muzeal, nu în afara
unor idei ş i l egă turi în planul v ie ţii literare.
Din discu ţ i a iniţi a t rt de „ R evista mu-
zeelor ş i monumentelor" apare, totodat ă ,
necesita tea de a se lucra ş i asupra unei
terminologii - adecvate în disciplinele
muzeale, care să exprim e m a i propriu
parametrii acestora.
Deosebirea dintre e xpoz i ţ i a unui muzeu
al literaturii ş i cea de carte a un ei biblio-
teci rămîn e ac ee aş i deosebire fundamen-
tală care ex i s tă între mu ze u ş i bibliotecă .
Deci, o deosebire de profil. Unghiul de
abordare a că rţii într-o expoziţi e de biblio-
t ecă reflec t ă, cu prioritate, aspectul pro-"'
( il9

Ma nu sc ris J\fih a il Eminesc u („U m bre pe pîn za
vremi i" a doua var i antă a poem ului „ Împă rat ş i
proleta r ")
ductiei editoriale; într-o expozitie de mu-
zeu ' reflectă o realitate li terară. Chiar si
în situatiile în care o expozitie de bibli~­
tecă îşi ' propune să arate o ' colecţie , de
un anumit fel, ex i stent ă în fond urile sale,
ea demon s tre az ă ce anume s-a tip ărit
sub genericul acesteia, fiind s u ges ti vă în
privinţa bogăţ iilor de ţ inute . Orice expo-
ziţie organizată de un muzeu specializat,
de literatură, trebuie să aib ă o em anatie
dinlăuntrul vietii literare si, numai '1a
prima v edere, e'a ar putea ~ă semene cu
una de bibliotecă . În fond , întîlnim obiecte
de ceramică într-un muzeu de istorie,
dar şi într-unul de etnografie sau de arte
100
decorative, în fiecare dintre cele trei ti-
puri, obiectul d ezv ăluindu-s i semnificatii
diferi te. ' '
As tă zi se o rgan i ze ază , pe plan mondial,
tîrguri ş i pavilioane de carte - demon-
s traţii ale recordurilor de producţie edi-
to rială, ale rolului de largă difuzare, în
m ase, a ideilor prin intermediul cărţii,
din variate domenii ; cartea figurînd, aici,
ca bun de consum (ca ş i într-o biblio tecă) .
Într-o expoziţi e de li t e ratură, cartea de-
vine n econdi ţ io nat , pi esă muze ală , deci
bun de p atrimoniu, purt ă tor al unor m e-
saje implicate disciplinei p e care o slu-
j eş te .
În loc de concluzii, la d i sc uţia pe care
aţ i ini ţ i at-o, aş spune că un a e să vor-
bi m , fi e ş i scriind despre a numite lucruri
si alta este să le vedem. Căci un mu zeu
~u se mulţumeş te să etaleze, pur şi sim-
plu , ves tigiile afl ate în patrimoniul pro-
priu, ci să exalte intere ul publicului larg,
pentru adevăru rile con ţ inut e în ele.
ION ILAŞ :
Să l se meargă pe criteriul cronologic
În amenajarea unui mu zeu de litera-
tură, care va cuprinde întreaga lit e ratură
rom â n ă, ele la începuturi ş i pînă în pre-
zent, într-un sp aţ iu adecvat ş i suficient,
cred că trebuie să se me argă p e criteriul
cronologic. Să se îmbine expoziţ ia de
carte, fotografii, documente, cu spaţ ii me-
moriale p entru fenomenele mai impor-
tante clin istoria literaturii, spaţii memo-
riale privitoare la p e rso n alit ă ţi , şcoli , cu-
rente literare, grupuri literare etc.
D intr-un muzeu de mă rim ea ş i impor-
tanţa celui amintit, nu treb uie să lip-
se ască sălile p entru m a nifes tările cultu-
ral-educative specifice muzeului de lite-
ratură, precum şi ap aratura n eces ară .
În legă tură cu ghidajul, cred că ghi-
dajul electronic poate aduce frumoase
servicii muzeului , dar trebuie folosit de
la caz la caz.
ANGHEL PAVEL:
Trebuie făcută o distincţie netă intre mu-
zeul de literatură ~i muzeul de carte
Problemele ridicate de această dezba-
tere intcrcscazr1 nu numai pe specialiştii
din muzeele de literatur;"t, ci pe toţi mu-
zeologii. În prezent există o preocupare
sporită pentru realizarea de expoziţii mu-
zeale cu un patrimoniu reprezentativ şi
variat, apelîndu-se la sisteme de etalare
care pun în valoare piesele, reliefîndu-le
acele valenţe cc se remarcă mai greu în
condiţiile unei simple prezentări.
Muzeele de literatură, alături de cele-
lalte tipuri de instituţii muzeale: . îşi
afirmă preocupările constante pnvmd
cresterea numărului de exponate, reda-
rea' cît mai muzeistică a creatiei literare
moderne şi contemporane şi r~alizarea de
expoziţii temporare cu o tematică int~­
resantă. Fată de muzeele cu alt profil,
cele de liter~tură se adresează, cu precă­
dere, unui public avizat. Acesta vine să
vizioneze o expoziţie de literatură nu pen-
tru a cunoaşte conţinutul unor opere lite-
rare (lucru realizat, în primul rînd, prin
lectură) ci pentru a putea pătrunde, prin
intermediul redării muzeistice, în intimi-
tatea actului de creaţie literară, pentru
a cunoaşte încadrarea în contextul social-
politic contemporan a diferitelor capodo-
pere ale literaturii noastre şi pentru a se
informa asupra modului cum se valorifică
producţia literară. Într-o asemenea si-
tuaţie se impun o muncă şi o exigenţă
sporită. De fapt, după opinia noastră,
cel mai dificil de ·redat expoziţional este
modul cum s-au născut capodoperele lite-
rare, sursele de inspiraţie, fazele prin
care au trecut lucrările pentru a ajunge
la forma finală - volumele tipărite. Pen-
tru aceasta specialiştii muzeelor de lite-
ratură apclcazrt la reconstituirea unor
spaţii în care au trăit sau activat diferite
personalităţi ale literaturii (interioare de
·locuit, birouri, saloane în care se reuneau
şi discutau diverşi scriitori şi crit!c~. liţe­
rari), ambient care în orice cond1ţ11 ş1-a
pus pecetea pc gînclirca şi creaţia acestora,
folosirea, în expunerea muzeistid1._ .a u!1o~
obiecte cc au aparţinut unor scruton ş1
care, într-un fel sau altul, ajutft la defi-
nirea personaliU1ţii lor, identificarea d.e
situaţii şi personaje reale care au consti-
tuit surse de inspiraţie şi, în acest sens,
folosirea unor materiale documentare (acte
personale, manuscrise, fotografii, presft,
mărturii scrise sau înregistrate pe bandă
magnetidt). Considerăm dl r~constitui~~
ale mediului în care au trr1it s1 creat unu
autori se impun a fi realizat~ nu n~mai
în cadrul caselor si muzeelor memonale,
ci şi în circuitul 'muzeelo~ ~e literaţu!ă.
Mai mult decît atît, atunci cmd cond1ţule
nu permit (lipsa exponatelor, un spaţiu
muzeal mai redus) prezentarea unor re-
constituiri la scară naturală se poate
apela la machete. Acestea, realizate co-
rect şi la dimensiuni convenabile, sînt
de un real folos în cunoaşterea de către
vizitator a acelor clemente care au influ-
enţat creaţiile scriitorilor.
În ce priveşte manuscrisele, utilizarea
lor în expoziţie ajută la înţelegerea atît
a uriaşului efort de creaţie cît şi a faze-
lor prin care s-a ajuns la forma finită a
operelor.
O atentie deosebită este necesar să fie
acordată prezentării în expoziţia de lite-
ratură a volumelor - prime ediţii şi ree-
ditări. Acestea trebuie incluse în expo-
ziţie pentru a satisface curiozitatea ".izi-
tatorilor privind modul cum arată pnma
ediţie a unui volum iar reeditările pentru
condiţiile grafice de excepţie sau legat
de momente social-politice deosebite în
care s-au făcut. În cazul celor din urmă
există obligativitatea de a se menţiona
în eticheta explicativă datele sau eveni-
mentele care au impus reeditarea. Nu
credem că este indicat a se expune abso-
lut toate reeditările în vederea sublinierii
popularităţii unei opere literare. Atunci
cînd nu au intervenit reeditări speciale
este suficientă prezentarea ediţiilor primr1
şi ultimă. Insistarea, în cadrul expoziţii­
lor de literatură, pe opera finită (volumul
tipărit) prin expunerea a cît mai multe
tipărituri duce la transformarea acestora
în expoziţii de carte. Trebuie făcută o
101
 distinctie neU1 între muzeul (expoziţia)
ele lit1:ratur{1 si muzeul (expoziţia) ele
carte. Fiecare ~!intre ele arc o alU fun-
damentare tematic{1, fiecare poate exista
inelependcn t. În cadrul 1-_eţel~·i m uzcale
este bine s{1 existe ambele t1pun ele muzee.
La noi în tar{1 fiinteaz{1, în afara expozi-
tiilor ele l:arte YC~'he de la hililiotecile
Batheancum (Alba Iulia) şi Tclek_\· (Tg .
.\lurcs), un singur muzeu ele carte: .\lu-
zcul tiparului şi c{1rţii \·echi ro~n<Îlll'Şti­
Tîrgoviste. Consicler{un d un s111gur mu-
zeu de' carte este insuficient. EYoluţia
sistemului de imprimare şi a c{1rţii în
secolul al XIX-lca şi prima jum{1tate a
secolului XX si, mai ales, realiârilc în
acest domeniu,' clin anii socialismului im-
pun crearea unei uni U1 ţi de profil, care
s{1 completeze tematic muzeul din Tîr-
goYiştc. .\I ai mult clccît a tît, o instituţie
tcmatic:-1 nou:-1, profilat:-1 pc tipar-carte,
ar urma s{1 cuprincl:-1 în sfera ci şi e\'oluţia
altor categorii de tip:-1rituri: ziare, rc-
\'iste, afişe etc.
Deosebit de important, şi lucrul acesta
se parc c{1 a stat mai puţin în atenţia
muzeologilor din muzeele de literaturii,
este redarea modului cum ast{1zi se pri-
\'CŞ te opera li tcrar:-1, criterii le de bazii
dup:1 care în prezent ca se juded. Lu-
crul se im pune cu a cui ta te, în special, pen-
tru procesul instructi,·-cducati\', colabo-
rarea scoală-muzeu. De asemenea, lip-
seşte, î~ cca mai mare parte, informaţia
priYind Yalorificarea operei literare nu
atît ca num{1r de rccdiU1ri, nmn{1r de
exemplare, traduceri, num{1r de cititori,
cît în cc prinşte transpunerea ci în alte
domenii artistice: dramatizare, film, ba-
let, opcr{t, text muzical etc. În acest sens
cxis U1 rcaliz:tri dar si nerealiâ ri. .\ crca-
liz{trilc nu trebuie sf1 clcterminc exclude-
rea din expoziţii a rnmwroasclor exemple
poziti,·c (clac:-1 ne referim numai la operele
„.\f1pasta" şi „O noapte furtunoas{1", ba-
letul „Iancu J ianu", filmele ,,.\!oara cu
noroc", „Duhul aurului", „.\ un ta de pia-
tr{1", „Felix si Otilia", dramatizarea ro-
manelor „Ci~coii vechi si noi", „Răs­
0 larg:1 şi cficient:-1 difuziune a semnifica-
coala", „Întunecare" etc. etc.). Prin ase-
menea informaţii expoziţia de literatură
suhliniazrt Yiabilitatca creaţiei literare, in-
fluenţa pc care o arc asupra cititorilor
şi, în ultim;-"1 instan ţ{t, înalta ci valoare
102
care eletermin{t trecerea con ţinutului ci şi
în alte forme de manifestare artistiC:-t.
TotodaUt, nu trebuie uitat c:-1 foarte mulţi
oameni au luat cunoştinţ{1 de capodopere
ale literaturii noastre prin intermediul
radioului, telcYÎzorului, filmului, cîntc-
cului etc.
Credem d si în cawl muzeelor de lite-
ratur:-1 nu cst1: bine s:-1 se p:tstrezc rezcn·e
faUt de acele forme si rczoh·{1ri muzeoteh-
ni~c care con tribuic' la diYersificarca prc-
zen t{trii muzeistice: reconstituiri (nu nu-
mai ele in terioarc ci şi în genul diorame-
lor -- rcdînd o sccn:t dintr-o lucrare dra-
maticft), machete, hftrţi, panouri dccora-
tiYe etc. De asemenea, la actiYi t:-1 ţilc
cu publicul sft se utilizeze într-o măsurf1
mai marc filmele care au la baâ creaţii
literare consacrate, mcrgîndu-se pînfa la
prezentarea şi dezbaterea şi a acelor pe-
licule care sînt neizbutite din punct de
Yedcre artistic stiut fiind c{t, de cele
mai multe ori: ~ asemenea neîmplinire
se lcag{t de o necunoaştere sau nesocotire
a unÎ\'ersului lucr{1rii literare care a stat
la baza scenariului.
VIOREL FAUR:
Se cuvine a fi relevată interacţiunea dintre
om şi operă
Ideea de a prezenta literatura românf1,
prin intermediul unor mijloace muzeo-
grafice corespunzft toarc exigenţelor con-
temporane şi chiar unei optici de perspec-
tÎ\'{1 ni se parc cu adc\·{1rat salutară,
adnd Yaloarea unei premise noYatoare,
de con tinu:1 perfecţionare a acestei im-
portante forme de acti,·itatc cultural-cdu-
catÎ\'{t. ExisU1, în experienţa muzeogra-
fic{\ de pîn:1 acum, înccrdri notabile de
introducere a literaturii în spaţii expozi-
ţionale potri,·itc, de la casele memoriale
şi pîn;-"1 la .\I uzeul li tera turii române. E \'i-
dcn t, apare ca fireasdt tendinţa de a
găsi noi procedee, de a asigura o cît mai
ţiilor li tera turii, u tilizîndu-se posibili t:1 ţi
muzeale. De aceea, apreciem ca bine\·e-
nit{t iniţiatiYa organizării unei dezbateri
a\'înd o asemenea problematică de o acută
actualitate.
 Dacr1 cxpozitiilc comemorative si cele
memoriale au u'n scop imediat, de a'reţine
atenţia publicului asupra unui scriitor
şi de a-i pune în relief opera, acestea nu
sînt construcţii spirituale durabile, astfel
dl se impune trecerea la stadiul de orga-
nizare a unei casc memoriale (a crirei
menire prioritară este aceea de a recon-
stitui mediul amliiant, contextual al exis-
tenţei personalitr1ţii) şi, desigur, a muzeu-
lui memorial (unde este cxpusr1 şi opera
litcrarr1), care tinde spre o cuprindere
monografică a vieţii şi înfrtptuirilor crea-
torului. Atunci cînd s-au pr1strat mrirturii
concludente în aceste două direcţii, de-
vine realizabilă o conservare obiectivă a
memoriei scrii torului, o reliefare a sen-
surilor adînci şi pilduitoare, de caracter
formativ, ale lucrărilor acestuia.
Desigur, reprezentarea panoramică a li-
teraturii într-un muzeu pretinde un efort
de cunoaştere profundr1 a domeniului şi
de stabilire a celor mai adecvate mij-
loace muzeistice, care sr1 nu fie depăşite
în cîţiva ani. Problema, deci, comportă
dour1 aspecte: valoarea şi cantitatea ma-
terialului care va fi prczen ta t publicului
şi găsirea modalitr1 ţilor muzeistice cele
mai a tractivc, care să scrvcascr1 plenar
finalitatea urmriritri. În cc priveşte con-
ţinutul tematic al expoziţiei, opUim pen-
tru includerea operelor literare, dar şi a
unor documente biografice ale autorilor
acestora. Într-o expoziţie - în care ima-
ginea, obiectul, cartea, manuscrisul au un
rol decisiv - nu este necesar excesul teo-
retic (acesta, eventual, aparţine istorici
literare), ci se cuvine a fi relcvatr1 interac-
ţiunea dintre om şi operă. :\ u arc, dupr1
opinia noastrr1, nici o putere de convin-
gere coperta unuia sau mai multor vo-
lume, deoarece ele nu interescazr1 ca
simple „obiecte" muzeale, ci numai într-o
conexiune necesară cu creatorul lor şi cu
spiritul epocii, care dealtfel se reflectă
î11 ele. Este, totodată, un act de impietate
acela de a-i ignora pe scriitorii care s-au
exprimat în drţile respcctiw, H'1rr1 sr1
mai stăruim asupra diminuării efectului
educativ al unei asemenea practici. Prin
urmare, ne pronunţr1m pentru o cît mai
completă şi complcxr1 transpunere expo-
ziţionalrt a literaturii române, pe baza unor
criterii ştiinţifice sigure şi a unei selecţii
în funcţie de importanţa şi semnificaţiile
crcatiilor. Fircste, introducerea - alrtturi
ele piesele originale - a unor ma teri ale
complementare (texte-comentarii, grafice
etc.) vine în sprijinul acţiunii muzeistice.
-j~~fcritor la împrejurarea dl lucrările
artiştilor plastici pot fi expuse trirrt ca
hiografia autorilor acestora sr1 fie indis-
pcnsabilr1, am observa faptul d Yizita-
torul de ieri si de astăzi a fost obisnuit
cu o asemene~ manieră. Cel al viito~ului
însrt \'a pretinde informaţii suplimentare,
care srt-i asigure o înţelegere mai largr1
a unei picturi, făcîndu-sc înd de pc acum
presant necesare studiile biografice şi rea-
lizarea de filme documentare despre ma-
nifestările artiştilor. Dacr1 însrt ar fi prezen-
tate într-un muzeu al literaturii române
numai cărţile reprezentative, s-ar prefi-
gura o imagine prea abstractrt, fiindd1
nu ar putea fi privite decît coperţile lor
şi citite titlurile. Există, aşadar, o deo-
sebire fundamentală între o picturr1 (al
drci conţinut ideatic este receptat prompt
de vizitator) şi coperta unei drţi. Pu-
terea de fascinatic a cărtii nu se dcz\·ă­
luie dccît prin iectura c'uprinsului ci.
Expoziţiile de carte organizate de bi-
blioteci şi de unele instituţii muzeale,
pc care am avut prilejul sr1 le vrtd, mi-au
frtcut impresia unor practici de informare
curentrt, care anunţă titluri aparţinînd
unei problematici culturale sau ştiinţifice.
Nu sînt vizate in\'Cstitii de duratrt în su-
fletul şi conştiinţa cititorilor, aşa cum
arc datoria s-o facă un autentic muzeu
al literaturii române, care sr1 ambiţioneze
a fi o replică vie şi dinamicii a istorici
literare, o variantrt în imagini şi obiecte
a acestui compartiment al vieţii noastre
spirituale. Tehnica de prezentare va ţine
cont de specificul materialului muzeis-
tic, reliefîndu-1 fr1rr1 stridente. Accentul
va cădea pe creaţia literari, sccondatr1
însr1 de elemente biografice şi de reconsti-
tuire a epocii, pentru a fi dcscifratrt şi
geneza personalităţii scriitorului, marcatrt
neîndoielnic de climatul şi tendinţele \Te-
mii.
Dezbatere realizată de:
I. GRIGORE seu
,,. studii si
Asezarea civilă romană de la Stolniceni:
unele date despre influenţa romană asupra
creşterii animalelor în Dacia.
Studiu arheozoologic
Importanţa cunoaşterii relaţiei din-
tre om si animale la încl'puturilc istoriei
a fost n'.1e,·ată de foarte mult timp şi cu
nenumărate ocazii. Pînă nu de mult,
punctul de vedere al specialiştilor era
strict paleontologic; oasele de animale
pro,·cni te din săpăturile arheologice sis-
tematice sau din descoµcririlc întîmplă­
toare erau examinate de zoologi - al
diror scop principal rezida în recunoa.~­
terea animalelor, în reconstrucţia lor
şi a evoluţiei speciilor. Constituită rela-
tiv recent ca ramură a ştiinţelor antro-
pologice, arheozoologia a mutat centrul
de greutate pc studiul economiilor pri-
mitive şi al originilor domesticirii ani-
malelor. Arheologii recoltează resturile
de oase pentru că ele pot furniza date
importante legate de economia populaţiei
care a locuit asezarea, de mediul în care
această popnl~ţie a trăit, precum şi de
eventualele schimbări în timp ale eco-
nomici si mediului.
Invcs'tigarea trecutului şi cu ajutorul
altor mijloace clecît cele tradiţionale a
dc,·enit o necesitate. Cercetările multi-
şi interdisciplinare permit ,·alorificarea
tot mai completă a materialelor rezultate
în urma săpăturilor arheologice'. Pc
aceasUi linie se înscriu şi cercetările ele
arheozoologil'. . tate mai bine decît caprele în materialul
:\laterialul faunistic care a făcut obi-
ectul studiului de faţă ne-a parvenit prin
amabilitatea arheologului Uh. Bichir.
Este vorba ele un eşantion de aproape
1 OOO de piese identificate, cc provin din
asezarea civilă romană de la Stolniceni-
\:îlcca. Cu excepţia doar a rn fragmente
atribuite păsărilor, toate celelalte apar-
ţin mamiferelor. '.\1ajoritatea n·sturilor
101
comunicări li
M. ST. UDRESCU - .-
ele mamifere (92, l %) pro,·in de la animale
domestice (tab. nr. 1).
Specia cca mai bine reprezentată în
esantionul faunistic de la Stolniceni a
f~st boul d omcstic. Da tele metrice care
au putut fi prele,·ate (tab. nr. 2) indică
valori net mai mari <lecit cele constatate
la bovinele din asezările geto-dacice de
la sud ele Carpati. precum şi faţă de
cele înregistrate în aşezarea traco-getică
de la Stînccsti. Taliile calculate (coefi-
cientul Talki~) au dat o medie de 125 cm
(X =7) pentru Stolniceni, faţă de 106 cm
la Stîncesti 2 , 1I1 cm la Zimnicea 3 , I 14,6
cm (.'.'i =3) la 1\Iărgăriteşti 5 , 116,6 cm
(X =6) la Cîrlomăneşti 7 şi 113,9 cm
(N = 28) la Radovanu 8 . Aproape 75~~
dintre exemplarele sacrificate la Stolni-
ceni au fost animale adulte (cu epifizele
oaselor lungi sudate şi cu '.\'1 3 ajuns la
nivel). Acest procent diferă de cel întîl-
nit în mod obi~nuit în aşezările geto-
clacice, unde nu depăşeşte - de regulă
- 50~~.
Identificate cu o frecvenţă relativ mai
mică decît a bovinelor, ovz'caprinele au
format totu~i o componentă de baz.ă
în alimentaţia locui tarilor ele la Stolm-
ceni (tab. nr. I). Oile au fost reprezen-
avut la dispoziţie pentru studiu. Ca şi
la bovine, datele metrice prelevate (tab.
nr. 3) indică Yalori net mai mari clecît
cele obţinute pe materialul osteologic
descoperit în aşezările geto-dacice de la
sud de Carpaţi. Taliile calculate (coefi-
cient Talkin) au furnizat la Stolniceni
o medie de 70,9 cm (N =4), faţă de 60,3
cm (N =21) la Cîrlomăneşti, 59,7 cm
(N =9) la Raclovanu şi 60 cm la Zimni-
cea 3 . Aproximativ 75% clin numărul
minim ele indivizi estimati au fost ani-
male adulte, un procent ~ai mare clecît
ceea ce se întîlneste în mod obisnuit în
aşezările gdo-da~e. Această as~mănare
în ceea ce pri,·eşte sacrificarea diferite-
lor categorii ele vîrstă la bo,·ine şi ovine
în aşezarea ele la Stolniceni ar putea
indica o modalitate asemănătoare ele
exploatare a lor. În afară de carne, cele
două specii au furnizat şi o serie de
produse secundare : lapte, lînă, piele, ele
fiind folosite şi ca forţă de muncă. Creş­
terea lor mai mult pentru acest scop
este relevată de procentul mai mare de
animale adulte sacrificate. Se cuvine o
precizare : termenul de „produse secun-
dare" nu trebuie înţeles în sensul de
produse de mai mică importanţă. Într-o
estimare economică, exploatarea ovine-
lor şi mai ales a bovinelor pentru aceste
produse e chiar mai rentabilă decît folo-
sirea lor exclusiv pentru carne.
Utilizat în proporţie egală cu ovica-
prinele în alimentaţia comunităţii de la
Stolniceni, porcul domestic nu se deose-
beşte semnificativ , în ceea ce priveşte
valorile dimensionale (tab. nr. 4) de suinele
din aşezările geto-dacice. Mai mult, ca
dealtfel în toate asezările din această
perioadă, se rema~că prezenţa unor
caractere morfologice care pot fi atribuite
raselor neameliorate ele animale. Specific
pentru aşezarea de la Stolniceni apare
însă faptul că aproximativ 60% din
numărul minim de indivizi estimaţi au
fost sacrificaţi în jurul vîrstei de 3 ani.
C atul a fost prezent în proporţie net
mai mică decît cele trei specii intens
exploatate în aşezarea luată în discuţie.
Cele şase talii care au putut fi calculate
indică existenţa unor exemplare de
talie mare (tab. nr. 5), media acesteia
atingînd 142,2 cm (138,5-145,4). În
necropola getică ele la Zimnicea 4 ,
S. Haimovici constată că din 12 exemplare,
numai 3 au avut o talie la greabăn care
a depăşit 140 cm. În celelalte aşezări .
geto-dacice ele la sud de Carpaţi, taliile
peste această valoare sînt cu totul excep-
ţionale, media lor variind între 132,2 cm
(~ =2) la Radovanu şi 137,8 cm (N =2)
la Mărgăriteşti.
Resturile atribuite cîinelui sugerează
prin dimensiunile care au putut fi pre-
levate, prezenţa mai multor varietăţi
sau chiar rase. Pentru prima dată
într-un e~antion arheozoologic provenit
din această perioadă istorică au fost
identificate resturi scheletice care au
aparţinut unui exemplar de talie mică,
de aproximativ 30 cm (tab. nr. 6). Astfel
de exemplare s-au întîlnit în multe
dintre asezările din zonele colonizate
de roma~i pe teritoriul european. În
lucrarea consacrată analizei materialului
de la Oberdorla, M. Teichert 6 nota :
„astfel de cîini mici nu reprezintă chiar
o raritate în localităţile romane. Ele sînt
un exemplu că romanii au atins un stadiu
de dezvoltare în ameliorarea raselor do-
mestice mai mare decît al germanilor".
Cu excepţia acestui exemplar de talie
mică, celelalte valori metrice constatate
pe materialul osteologic de la Stolniceni
indică existenţa unei rase de cîini ase-
mănătoare celor ciobăneşti, întîlniţi de-
altfel în toate aşezările geto-dacice şi a
căror prezenţă este explicabilă pe linie
ocupaţională. Componentă economică de
bază în viaţa geto-dacilor, creşterea unor
turme mari de animale - în special de
ovine - a justificat pe deplin utilitatea
acestei rase de cîini.
Un procent de aproape 8% din totalul
fragmentelor identificate provine de la
animale sălbatice. Cerbul şi mistreţul au
fost speciile cel mai des vînate. În afara
acestora, s-au mai înregistrat : căprioara,
iepurele, castorul, vulpea şi lupul.
Faptul că s-au pus faţă în faţă datele
obţinute în urma acestui studiu cu cele
furnizate de cercetarea unor materiale
provenite din aşezări geto-dacice nu tre-
buie srt surprindrt. S-a încercat să se vadrt
în cc mrtsurrt s-a manifestat influenta
romanrt în Dacia şi în sfera vieţii econ~­
mice, mai exact în ceea ce priveşte creş­
terea animalelor, aspect mai puţin relie-
fat pînă acum în literatura de speciali-
tate. Deşi eşantionul avut la dispoziţie
pentru studiu provine numai din dourt
campanii de srtprtturi, cele aproape 1000
de fragmente identificate permit, sub ra-
port statistic, srt se avanseze unele con-
cluzii, cercetrtrilc ulterioare urmînd să lrtr-
gcască sfera datelor luate în discuţie.
105

Ex1wrienta pe care o aveau rom.anii în
··
ceea ce pnveste ·
creşterea ş1 amc 10
·l rarea
animalelor este hine cunoscutrt. Obser-
vaţiile fr1cutc şi în alte regiuni ale. Impe-
riului roman în legă turr1 cu amchorar~a
unor rase locale ele animale sînt probabile
şi pmtru ţara noastrrt. Fapt relc\at. pen-
tru prima datr1 pe teritoriul Ro!11an1c1 ele
Alexandra Bolomc\" pc matcnalul pro-
wnit din necropol~ romano-biz~ntin.r1 d~
la Histria 1 , materialul de la ~tolniccn~
aduce o dovadr1 în plus în sprijinul acestei
constatr1ri. Talia şi dimensiunile absolut~
ale bovinelor ovinelor si cailor sînt mai
mari decît în 'asczărilc g~to-elacice studiate
pînr1 acum. s-ar putea p:csupune că
este vorba fie de rase perfecţionate ad~se
din Imperiu, fie de un proces de amelio-
rare initiat în cadrul raselor autohtone.
Faptul ~;1 nu s-a ff1cut aceeaşi constatare
şi pentru porcine pledează în. fa\·oarc~
presupunerii că este vorba mai degraba
de un aport de rase perfecţionate, lucru
greu realizabil pentru suinc, care nu ~e
pretează la transport pe distanţe lungi.
Sîntem de părere însr1 di simultaneitatea
celor două procese este mai plauzibilă.
A fost identificat pentru prima dată în
materialele provenite din aceastr1 peri-
oadă un cîine de talie mid; este vorba
foarte probabil de un exemplar adus din
ratiuni sentimentale de către unul dintre
coionişti.
Influenţa ocupaţiei romane asupra mo-
dului de \·iaţ;1 al populaţiei autohtone din
Dacia s-a manifestat pc toate planurile.
Mai puţin cunoscuU1 - sau, mai puţin
reliefatr1 pîn{1 acum - este influenţa în
sfera economică, mai exact în ceea ce
pri\·eşte creşterea animalelor. În relaţiile
lor permanente cu populaţia autohton{1,
romanii au pr1strat ceea cc era mai util
pentru condiţiile locale -- aşa cum au
f[1cut cu cîinii ciobrmesti - sau ceea ce
era mai dificil de îm bun°ă tă ţi t prin aduce-
rea de rase perfectionate--cum au ff1cut cu
porcul domestic. 'în schimb, ei au îmbu-
n{1U1ţit rasele locale mai puţin produc-
tive de bovine, ovine şi cabaline, primele
importante din punct de vedere economic,
ultima şi din punct de vedere militar.
Dacă dominaţia romanr1 a fost în pri-
mul rînd administrativr1 si militar{1 la
nivel economic - şi în spc~ial în cee~ cc
106
privestc creşterea ani.malelor - relaţiile
cu au't o]1 tonii au fost 111 mod necesar
. . de
~
·rare Iată de cc o atenţie sponta,
coopc ' . . . h l ·1
. partea arheologilor ş1 ar
d 1n , cozoo
, og1a·or,
acordată acestui aspect s1n~cm 1ncre 111-
tati di \"a justifica pc dcphn toate efor-
tu~ile.
JllJll,I OCiH.\l'IE
I. BOLO:\IEY, Alexandra, Ofrandde animale dfn
uecropola .-nmano-biza11ti11ă de la I-lzstna, „~t.
C('rc. A 11 trup.", 1969, tom 6, 11r. I, p._ 31-.,6.
2. HADIO\"ICI, S., l·11ele caraclcr1slzc1 morjo-
loRice ale /a11ri11elor din a,<~zărzle traco-getice,
„ ..\l1. St. l"11i·1. la~i", (s.11.) T X:III, 1967, fose. II,
p ..112-329.
J. HADIO\"ICI, S., L'Efrvage el la chasse clze= Ies
G/!o-Dacs, în ·rnl. „ DomC'stikations-forschun~ und
(;cschichte <lcr Haustiere'', Budapest, 1971,
p. 257-262. , ..
4. HAl'.\10\"ICI, S., I.cs caracltrislzques des clze-
i·aux 11<'couverts dans la Hi'crnpole f<Cle de Zim-
mcea, „ ..\n. St. l"11i·1. la~i", (s.11.), T X\"IT,
197 I, fasc. I, p. 169-185
5. ::\"ICOL\ESLT-PLOPŞOI{, D., \\"OLSl\I, Wan-
da, CDI~ESCU lll. Şt., Citcva probleme mai deose-
bite pe ntarRi11ea cercetărilor de a11tropologie istorică
de la ,\fărgăriteşti, jud. Olt, comumcare la Coloc-
·riul Istoria si cultura gelo-<lacilor'', Inst. Ar-
hcol~~i~ Tiuc;1rcsti, 2-4.XJl.197.5
6. TEitHfrRT, li!.., Tierresle aus dem f<Crma11isclze1i
Opfer111oor bei Obcrdorla, \\"eimar, 1974, p. 81
7. l"DHESCl", lll., Şt., Fa1111a descoperită fu aşe­
zarea geto-dacă de la Cîrlomă11eşti, „ SCI\" A",
t. 28, nr. 3, 1977, p . .165- 37i
8. t'])l{ESCl", li!. St., l"înăloare11 si cres/erca a11i-
m11/clor la gclo-da.cii de la Radova;111 (J";td. I!jov},
con1unicare ]a SPsiunC"a anualii ele co1nunicări
ştiinţifice, lnst. „\". BallPş", Bucuresti, 15.III.
1978. '
SL\t:\L\ll \"
Dcaling with tlH' importancc of knowing the
relationship lwtween man ancl animal breeding,
a (jucstion strictly pako11lologically tackkd so
far, the author strt'sses thc necPssity of thc multi-
and interdisciplinary n·searches f;nouring the cvC'r
more complete ancl efficient utili1ation of thc ma-
tcrials resultcd !rom the archaC'ological diggings.
The subject of the article „The Homan civil
settlemcnt from Stolniceni; somc data al>out the
l{oman influcnce un animal bn·eding in Dacia"
1s trcakd an<l arguecl appealing to thc archeozoo-
logical researches.
Thl· ax, the 0·1icapri1ws, the pig, thc horsc, the
dog arc presC'ntcd togetlwr with the metric data
olitainecl by the comparison with similar data
resultcct from archaeological disco·reries macle in
o'.her ~~·tlle1~1ents_: Stinc('şti, Zimnicea, Mărg[1ri­
h ~ti. ( 1rlomane~ti. Hado·ranu.
ThL· main conclusion of the artic!C' is clrawn by
thc author. as follows: „ If !he Homan clomination
was a<lnumstrati-rc and military abo•ic all as far
as economy - cspccially animal breeding __: is con-
cnned, thc rC'lations of Homans with thc natives
werc 11ccC'ssarily of cooperatiou".
 Tnbelul nr. 1 Tubrlul nr. :!
Ul'partiţia Jll' SJll'l'ii a îragml'nh•lor osoa- Ilos taurus
se idl'nl ificale
I ~ Limile X
I Nr. de II Nr.
1 m I.
mm
Speria lro~menlr indh·izi
'"
Corn
Bos taurus 346 J7, l 17 circumf. badt 4 194-210 l(H„'l·
0·1is-capra 188 20,2 12 diam. IllilX. 4 6'1- 7.1 70,.5
Sus domcsticus 194 20,8 18 diam. 1nin. 4 .50-62 .54,.'i
Equus caballus 57 6, I 4 ,Ua11dib11/ă
Canis familiaris 73 7,9 .5 l\!1-l\!3 6 84-CJ2,.5 88,7
Ccrvus elaphus J5 J,8 4 1'2-1\13 .5 !JO- 147 l.N,O·
Sus scro!a 2.5 2,7 3 I l\I, 12 J4,.5-41 37, I'
Caprcolus Humerus
capreolus 4 0,4 lat. dist. J 96- 10.'i 100,(}
Lepus europacus J O,J 2 lat. troch. 6 78-90 84,(>
Castor fiber I O, l
\'ulpcs vulpcs 1 O, I Radius
Canis lupus .5 0,5 2 lung. 3 (282)- J2J 302,7
lat. prox. 6 (81)-(CJ.'i) 91,5
Tnbelul nr. 3 lat. supr. art. 7 68-86„5 81,.'I
Ovis aril's şi Capra hireus lat. diaf. 4 43-47,.5 44. 9'
lat. dist. J 66- 74 71.0
o,·is orlrs 'I fapra hlrrus
J[c/acarp
li mile limlle lung. 3 185,5-202 196,5
lat. prox. li 51- 73 60,0
Metacarp lat. diaf. 6 2.5,5-41 32,7
]ungirnc 144; 148 128 lat. <.Iist. 4 51-(64) .59,l
lat. prox. 27; 28 26,.5
lat. diaf. 16; 17 17,.5 Tibie
lat. dist. 9 63,.5- 72 66,l)
lat. dist. 30; 30 29
i\felatars Aslra{;al
lungime 146 158 121,5 lung. 1nax. 7 59- 74 66,2
lat. prox. 22 24 22
lat. diaf. 12,5 13,5 13 Calca11c11
lat. dist. 26 27 ]ung. IllilX. 8 122,5-147 137,.5

Tnbrlul nr. 1
Sus domeslicus şi Sus scrofa fl'rns
N LI mile X N Limile X

Humerus
lat. dist. 2 32-36 J4,0 47-61 .55,7
Ma11dib11lă
P 2 -P, 6 Jl,5-36 34,9 1 44
l\11-1\I, 3 61-66 63,7 2 (86)-91 88,.5
P2-M3 1 102 I 129
u.r. 8 27-34. 30,9 2 (4.5,.5)-.51,5 48,5

Tubelul nr. 5
Equus caballus
~~~~~~~.,.--.....,..~~~~~~~~~~ ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~-

Llmlle X LI mile X
! N i
i\Ietacarp 11! clatars
lung. totală 3 225,5-235 23 l,J lung. totală 269
lung. later. 3 216-226 220,0 lung. lat. 261,5
lat. prox. 4 (50)~53 51,4 lat. prox. 49,5
lat. diaf. 4 33-36 .H,4 lat. dial. 32,5
lat. dist. 3 50-52 51,0 lat. dist. 49

107
 Tabrlnl nr. 6
Canis familiaris
t:lrmplarul de talie mi•4

I~ I li
X st.
Limite dr.

)„/ an dibuia 5
76,0 47
5 71,5- 83
P1 -.\la
40,6 26
5 38 45
P1-P4
37,3 23
M 1 -M 3 3 36 39
22,0 15
LM3 6 21 23,5

27,5 25,9 12
Jnalt. post l\11 5 23
12,I 7
Gros. mdu la M1 10,5- 13

Scapula 3

3 31,5- 34 33,2 16
lung. proc. art ic

J 27,5- 29 28,5 li
lung. cav. art.

lat. cav. art. 19 - 20,5 19,8 10

Humerus 2

lung. max. 2 17'1 -(180) 178,0 90,5 90

lung. de la cap. 2 170 - 17p6,5 173,2 87,5 87

lat. prox. 3 39,5- (44,5) 42,0 20,5 20,5

lat diaf. 5 13 - H LU 7 7

lat dist. 5 30 J6 3.),2 17,5 17,5

lat. troch. 19 23 21,0 11,5 11,5
I
Femur
I
lung. max. J I 98 96,5
I
lat. prox. 36 39 37,3 21,5
lat. diaf. 3 7,5 7,5
lat. dist. 24 33 28,7 17 17
Tibie

lung. max. 2 196

lat. prox. 3 33 - 35 34,0

lat. diaf. 3 12- 13 12,7
lat. dist. 22,5- 23 22,8

108
Meşteri şi meşteşugari din ţările române
în creaţii artistice (secolul al XIV-iea - primele
două decenii ale secolului al XIX-iea)
ALE X ·A NDRU LIGOR

umărul redus al r ep reze nt ă rilor P e coloanele corului bi ericii evan-

N m eş t e rilor şi m eş t eş u ga rilor de la ghelice din Sebeş se pot observa şase
noi, din evul mediu, în creatiile artistice, sculpturi reprezentînd tot atîţ i a meşteri
ne-ar îndemna spre concluzia unei slabe pietrari ş i calfe care au lu crat a ici în
d e zvoltări, aici, a importantei ramuri veacu l al XIV-lea 5 .
economice - m eş teşu gurile, idee infir- Cu ochi mari, expresivi , cu sprîncenele,
mat ă în să de cerc e tările istoricilor; înte- buzele ş i linia nasului puternic co nturate,
m eiate ş i pe alte - nu puţine - mă rturii cu plet e buclate ; aşa se înfăţişează p e
ale vremii 1 . sine meşte rul zugrav P a ul, la Dîrjiu, în
Operele în care sînt înfăţişaţ i aceş tia an ul 1419 6 (fig. 2).
sînt diverse (acuarel ă, desen, frescă, sculp- În 1535, nu mult timp, deci, de la
tură în lemn ş i piatră ş .a . m.d.), aşa zidire, Homorul avea să fi e pictat de către
cum, diferite erau şi preoc upă rile (con- meş terul Toma, origin ar din uceava;
strucţii, min erit, mor ă rit, pi c tură, prelu- îl vedem pe autor într-o scenă de luptă
crarea arti stică a metalului, tăbăcărit etc.). antiotomană - expresie a dorintei sale
nele dintre aceste creatii se află în ş i a poporului să u de eliberare 'de sub
pa trimoniul muzeelor noas'tre. asuprirea Porţ ii 7.
Prezentarea, succintă, ce o facem acum În ansamblul pictural voronetean
urm ă reş t e, în ordine cro nolog i că, izvoa- (I_547) distingem ş i un tînăr persona] lo-
rele care ne îngăduie să cunoaştem chipul vmd cu ciocanul (Ridicarea crucii) s
- dacă nu de fiecare dată ş i num ele- meş ­ d es 1~ ur , un m eş teş u gar localnic, d eş i
t erilor şi m eş t eş ugarilor de la Dunăre, st raiele sale sînt s tră in e m eleagurilor
Carpaţi şi Marea Neagră, români dar ş i de noastre.
origine e tnică străină: maghiari, saş i, -~abla. breslei aurarilor din Braşov
secui, sîrbi s.a. Autorii creatiilor la care datmd dm anul 1556, păs trată la Muzeul
ne vom refe~i nu sînt numai' locuitori ai Naţional din Budapesta, 9 constituie
acestor meleaguri.
Din ansamblul pictural de la Curtea de Tiparu l sigilar a l ora ş ului Baia Sprie, s colul a !
X !V-lea. Detali u. Muze ul jud eţea n Maramureş d in
Argeş ne reţin e atenţ ia şi scena intitulată Baia Mare (fi g . ! ).
Pilda celui care a zidit turn 2 ; pe lîngă
meşterii maturi, ş i ajutîndu-i pe aceşt i a,
l ucrează şi cîţiva tineri, de bună seamă,
ucenici ş i calfe.
Interesante scene din munca minerilor
transi lvăneni sînt redate în tiparele sigi-
lare datînd din veacul al XIV-lea, şi
anume, ale oraşelor Baia Mare şi Baia
Sprie (fig. 1) expuse azi în două muzee
din ţară: Muzeul de istorie al R.S. Româ-
nia_ şi Muzeul ju deţean Maramureş, din
Baia Mare3.
Cercetări relativ recente 4 contribuie
substan ţial la cunoaş terea unora dintre
cei care au construit şi înfrumuseţat
monumentul feudal de la Strei (jud e ţul
Hunedoara): m eşterul zugrav principal,
pietrarul, cioplitorii, alt meşter zugrav.

109

M eş t e rul Zugra't Paul. Pi ct ură
unitari a n ă din com un a Dirjiu
14 19 (fig. 2).
de istorie al R. S. Româ nia ş 1 Muzeul
M ă n ăs tirii Drago mirna.
În anul J 643 t ăbăcarii din F ăgă raş
îsi comand a u - i se realiza - în semnul
(tabla) breslei lo~-, din lemn sculpt a t ş i
pictat 1 3 . Piesa e c on se rv ă as t ăz i la
Muzeul de istorie al R. . Româ ni a.
Yaloarea ci es te dat ă i de scena de lucru
dintr-un atelier a l tăbăcarilor, imagin e
unică p entru e vul m ediu român esc, dup ă
cîte c uno aşte m (fig . 5) .
Din lemn sc ulptat , i pictat este ş i lada
breslei rotarilor din Agnita datînd din
a nul ] 653 14 , cxpu ă la ac elaşi mare
muzeu. P e capacu l lăz ii Yedem un rota r
lucrînd în atelierul ă u (fig. 6).
Pictorul Tudora n reali za, în anul 1669 ,
primul por tret a l unui zidar muntean
cuno cut pîn ă acum, a nume, al meşt e ­
rului Dragomir, constructorul principal
al monumentului de la B ăj eş ti - Argeş 15
Printre portretele din ansamblul pic-
tural de la H o rezu, deoseb it de valoroase,
atît din punct de vedere artistic, cît ş i
murală, Bise rica istori c, sîn t cele a le meş t e rilor: I strate
(j ud . H a rghita),
Tabla bre ~ Je i aurari lor din Braşo v, 1556. Mu ze ul
J\"aţ i ona l , Budapesta (fig. 3)

unul dintre cele mai pre ţioase izvoare

istorico-artistice medievale, g raţi e că ruia
ne putem a fl a, prin scenele ce se re li e fe az ă
p e cele dou ă feţe ale sale, în intimitatea
unui ateli er tran ilvă n ean, m arto ri mun cii
.spec ifice depuse de meş t e rii , calfele ş i
u cenicii r e pre ze nt aţi acolo ( m eş t erul ,
-fig. 3) .
Printre grav urile existente în lu cra rea
'lui eba tian Mi.inster, Cosmograpliia
(Base!, 1598) 10 int e resa nt ă e te ş i aceea
·Ce red ă un aspec t din activitatea unui
mini er tran s ilvănea n (fig. 4).
În cîmpul sigilar al tiparului breslei
:aurarilor din D ej, da tînd clin veacul al
XVI-lea, este re lie fată imaginea unui
m ester din am intitul centru urban 11 .
pie~a, de o valoare doc umentară si art i ~
tică d eo se bit ă, se p ăst rează a~tăzi în
iluzeul de istorie al Tran ilvaniei.
În m ajoritatea manusc ri selor datorate
Jui Anastasie Crim ca, datînd de la înce-
putuţ secolului al X \ 'II-lea, rega 1m
1mag1nca aces tui ultim mare miniaturist
al Moldovei medievale 1 2 . Şapt e dintre
,manu scriscl sale se află expuse în Mu ze ul
 Din cele 99 ac ua rele cuprin se în albu-
rnul intitulat K osliimbilderbuc/1 (o copie
rela tiv rece nt ă, nu toc ma i re u ş it ă, e a flă
exp u să în Mu ze ul de istorie a l R. .R o-
m â nia), cîte,·a re pre zintă m eş te ri ş i m eş­
teş ugari de la noi : b erar româ n, s cui de
la Ocna de a re, m ora r din ibiu .
Atît lucrarea lui Samuelis K ole eri,
A uraria romano-dacica, tipă ri t ă la ibiu
în anul 1717 19 (fig. 9) (un exemplu ar
al acestei pr e ţioase d r ţ i se afl ă printre
exponatele fo ze ului de istorie al
R. . R om â nia), cît ş i harta-pla n inti-
tul ată Er/?liimna der Nwnmern1'i be die
Dognazkaer Tl' ald 1md H otar Charten ,
înt ocmit ă la data de 25 septembrie
17 53 20 (tig. 10) sînt pre ţio ase ş i prin ima -
ginile ce cuprind : activitatea a urarilor
sau minerilor, unelte, mijloace de trans-
port ş.a .m.d .
Ceea c spunea m a rele nost ru istoric
N icolae Iorga - „Zuaravii formeaz ă, ca
şi alţi meşt e ri, familii î n care arta se

Mini er tra n s ilv ă n ea n. Grav ură. la Sebas tia n Mlins-

t e r, Cornwgraphia , B ase! , 1598. B ibli oteca Aca-
demiei R.S.R. (fig. 4)

(lemnar), Vucaşin Caragea (pietrar) ş i

Manea (vătaful zidarilor) 16 , imagine
uni că - ş i fe ric ită - în pictura murală
român e ască (fig. 7).
Ş tiute sînt trei autoportrete ale picto-
rului Pârvu Pîrvulescu , s upranumit
„Mutu" (1657 - 1735) , artist de e xcepţie ,
crea tor de şco al ă, unul dintre cei mai de sea-
mă portre tiş ti româ ni, şi anume, frescele de
la Filipeştii de Pădure, 1692 (fig. 8.) , de
la 1 ăgureni , 1694, în fin e, de la Bordeş ti
(realizat în p erioada maturit ăţii artis-
tului, aş a cum, dealtfel, se ş i pre zint ă
aici, c. 1700) . La Filip eş tii de P ă dure,
precum ş i la Bord eş ti , lîn gă m eş t er e
afl ă şi doi dintre ucenicii să i , ajutoarele
d e zugravi: St a ncu ş i , r espectiv, Radu 17 •
Dupj acuarelele execut a te în secolul
a l XVII-lea (probabil de un sas din Tran-
s ilvania) ş i unite în albumul cunoscut sub T abla b reslei tăbă ca ri lor din Fă"'ăraş, 1643. Mu zeul
de is to re a l R.S . R. (fi g. 5)
numele Kost?"imbilderbuch, aflat în Biblio-
t eca U niv e r s it ă tii din Graz, aveau să se întinde de la unul la altul sau trece ca
r ealizeze unele 'copii, mai mult sau mai moştenire" - 21 se exe mplifi că ş i prin
puţin re uş it e (ex. Trachtencabinelt von familia lui Radu Zugravul (părintele
Siebenbargen, de la Biblioteca Academiei să u , Mihai, practicase, la rîndu-i, aceeaş i
R.S . Româ nia c. 1729) is. m eserie) 22 • Din păcate, starea picturii

111

Lad a bre. le i rotarilor din Agni ta , 1653. Detaliu.
J\lu , cu l el e ist o ric a l R. S. H.. (fig. 6)
prin care R ad u se reprezenta, la Gura
V ăi i. - \'îlcea, în anul 1758, nu ne dă
po ibilitatea unei de crieri a chipului să u.
În caietul el e m odele al m eş t e rului
zugrav R adu, află m cop iată , într-un
desen de p e niţ ă, cu cernea lă , acuarelat,
scena b in ec uno sc ută în an samblul pic-
tural de la Curtea de Argeş din secolul al
X I V-lea, „ Jicniţ ele m ele ş i ma i m ari le
voi zidi" 23 (fig. l I ).
Printre bogatele ilu s traţii ale manu-
scri ului poemei greceş ti tr_adu să în româ-
n eş te, i nt i tu l ată Erotocritul ( 1787) , află m
ş i a utoportretul m eş te rului m iniaturi t
P etrache Logofătul 24 .
O situaţi e de excepţie pentru c unoaş t e­
rea chipului conducă torilor un ei bresle
român eş ti ne-o ofe r ă lada ţ e iului tăbă­
carilor din F ăgăraş , păstrată la Muzeul
de istorie a municipiului Bu c ureş ti, piesă
datînd , după ce rce tă rile întreprinse de
un reputat istoric, din anul < 1804 > 25 •
P e capacul lă zi i (din lemn) au fo t pic-
tati co ndu că torii amintitei asociatii pro-
fe 'ionale: Stanciu Comănescu, Nicolae
Pătraşc u , Nicolae Coman, Ş tefan Şo ntu,
Vasile Şonţu, ica P e traşcu.
112
Deoseb it de interesant es te, p entru
bogăţ ia inform aţ iiloŢ Şi a ilu s traţiilor .c e
cuprinde, albumul dm 18 16 datorat arti s-
tu lui sibian J. Leonhard, păs tra t la
Muzeul Brukenth al 26 . Prin tre cei repre-
zent aţ i a ici (rom â ni, sa~ i, maghiari) s ·
afl ă si cîtiva m es tesugan .
Di~ an'ul 18 17' e1'atează autoportretul
lui Radu Zugrav ul, ierodiaconul de la
Cartiu - Gorj, un foarte talent at şi origin al
meş t e r al penelului 27 . . .
I storicii nostri au demonstrat partici-
parea meşteşugarilor la marea revoltă din
Transilvan ia anilor 178 4- 1785 28 . În
gravurile ele epo că prin care autor ~i
surprind sce ne de masă (ex . atacul c urţi­
lor nobiliare, sau as i s t enţ a forţa t ă la
martiriul lui H orea ş i Clo şca) 29 , al ă­
turi de t ă rani treb ui e să se afle si cei ce
fac ob i e~ tul res trîn sei prezentă ri 'c1e faţă .
Compoz iţii cu m a i multe p ersonaje
prove nite clin div erse straturi sociale (n u
lipsesc cei ce n e inte resea ză ac um ) întîl-
l st rate lemnar, Y u caş in Ca ragea p ie trar ş i J\Tan ea
vătafu l zidarilo r. I ic tur[t mural ă, Biseri ca H orez u ,
1 69 ~ (fi g . 7)
nim ş i laF ranz Neuhauser, sau la a lţi.
artişti saş i
din Transilvani a me di evală3°_
D esigur, nu con sid e răm epuiz ată în
puţinele rînduri de aici ideea înfă ţi şă rii
în arta perioadei secolului al XIV-lea-
începutul veac ului al XIX-lea a meş te­
rilor şi meş t eş uga rilor. R eprezentarea
rămîne, oricum, să racă fată de rolul avut
' de aceştia în societatea ~remii.

Pârvu Mutu Zugravul ş i ajutoru l să u , Stan cu.
Pi ctură murală, Bise rica Fi li peştii de Pădure,
1692. (fig. 8).
Aşa cum s-a arătat, unele dintre crea-
ţ iile artistice care-i reprezintă pe meş te rii
şi meş t eş ugarii de .la noi , în epoca m e-
dievală (tipare sigilare, piese ale bresla-
şilor, gravuri, acuarele ş.a.m .d. ) sînt
expuse în muzeele nGastre. Poate că nu
întotdeauna ele sînt puse în valoare (de
pildă, prin supradimensiona rea unor de-
talii interesante). Credem, de asemenea,
că muzeele de profil pot să-ş i îmbogăţească ,
expunerea, redînd, prin expresii grafice
deosebite, atractive ş i alte imagini ale
celor al căro r aport la progresul ş i liber-
tatea ţării a fost atît de însemnat.
NOTE
1 Şte fan Pascu, l\lfeşt eş ug 11ril e din Transilvania
pînă fn secolul al XV l-lea, Ed. Acad. R.P.R.,
Buc„ 1954; Ştefan Olteanu, Constantin Şerban,
Meşt eşugurile din Ţara R omâ.n eas că şi J\lfoldova
în evul m ediu, Ed. Acad. R.S.R. , Buc„ 1969;
Euge n Pavlescu, Meşt eşug ş i n egoţ la românii din ·
sudul Tran silvaniei (sec . XVII - XIX), Ed . Acad .
R . S.R., Buc„ 1970; „ I storia econom iei naţion al e
a Românie i", Ed . didactică ş i p edagog i că, Buc„
1975, p. 52- 145. Lu c răril e de istoria artei medie-
vale rom â neşti , cu referiri directe la t e ma noas tră,
vor Ii citafe mai jos.
2 Maria Ana Musicescu, Grigo.rc Ion escu, Bi -
serica D omn e a scă din Curtea de Argeş, Ed . Me ri-
diane, Buc„ 1976, p . 28 (şi fi g.)
3 Ioan Nemet i, Scurt istoric al sigiliilor ora şului
Raia Mare, în „ Marm a ţia ", I , 1969, p . 17- 18
( ş i fig.)
4 E ca te rina Cin cheza-Bu c ulei, P ortretele con-
structorilor şi pictorilor bisericii din S tre·i, în „ Stud ii
ş i ce rce tă ri d e istoria artei", Arta plas ti că, tom .
22, 1975, p. 53- 7 1 (şi fi g.)
s Ştefan Pascu, op . cit„ p . 68 (şi fi g.)
6 Vasile Dră g uţ, Consideraţii asuprn i conogra-
fiei picturilor mural e gotice din Trw1 silvania, în
„ Bule tinu l mo num e ntelor istorice", XXX IX , nr. 3,
1970, p. 23 (ş i fi g.)
7 Sorin Ulea, Originea ş i se mnificaţ ia ideolog i că
a picturii exterioare m oldov eneşti, în „ Studii ş i ce r-
ce tări de istoria a r tei" , Arta p l as tică , I, 1963,
p. 72.
s Vasil e Neamţu , La tcclmique de la produ ction
cerealiere rn Vala chie et en !Vfoldavie jusqtt'aux
XVIll- e siecle, Ed . Acad. R.S .R „ Buc„ 1975,
fig. 40 ( I)
9 Corina Nicolescu, Arta m etalelor preţio as e fn
România , Ed. Meridiane, Buc„ 1973, p. 13 (şi
desen )
° 1 Călăt o ri s trăini despre ţăril e române, voi. I
(întocmit d e Maria H olban), Ed . Acad . R.S.R.,
Bu c„ 1968, p . 50 1 ş i urm .
• l i l\L Bunta, D o 11ă sigilii ale breslei aurarilor din
î.luj şi Dej, în „ Apulum ", \'I , 1967, p . 358-359
(şi fi g.)
Aurar i tran silvăn e ni . Gravură, la Samuelis Kol e-
se ri , A11ra.ria romano-dacica, Cibini, 17 17. Mu zeul
d e isto rie a l H.S.R. (fig. 9,)
1 2 Dr. G. Popescu-Vîlcea, Anastasie Cr·i mca ,
Ed . Meridian e, Bu c„ 1972 , p . 12 ( ş i fig.)
13 E ugen Pavlesc u, op. cit„ 2 11.
14 .•. „ I storia Rom â niei", voi. III , Ed. Acad.
R.P.R.. Buc„ 1964, p. 104 (ş i fi g)
1s ••* "Pictura românească în imagini" , ed . .a
II-a, Ed. Me ridia ne, Buc„ 1976, p . 107 ( ş i fig:)
16 Ibid em , p . 11 7 (ş i fig.)
1 7 T eodora Voinescu, Pârvtt Mutu Zugravul, ·Ed.
Me ridiane, Buc„ 1968, p. 5-6 ( ş i fig.)
113.

18 Ve zi ş i Al. Alex ia nu , M ode şi veşmint e di11
trecut, E d . Merid iane, Buc., 197 1, p. 284-289
19 • • . „ Istoria României", voi. III, ed. cit .. ,
p . 409 (fi g.)
20 Woll man n Volker, H ărţi privind ex ploa tăril e
m iniere de la Dognecea fn a doua j11mătat e a sec.
al XV II I -Zea, în „Banatica", 1973, p. 190- 197
( şi pi. )
21 Nicolae Iorga, I storia iHdmtriilor la români,
Buc., 1927, p . 70.
22 T eodora Voinescu, Radu Z11gravu, Ed. Me-
ridiane, B uc., 1978, p. li ( ş i fig .)
114
P e trache Logofătul. Autoportre t , î n Erolocritul.
1787. Biblioteca Academiei R S.R. (fi g . 12 l
23 Ib idem , p. 63 (ş i fi g)
24 Dr. G. Popescu-\'îlcea. Erolocritul Logofătu ­
lu i Pet rache, Ed . l'll e ridia ne, Buc„ 19 77 . (ş1 fig)
2s Eu ge n P av lescu, op. cil :. p . 206 .(şi f ig.) .
26 Corn el lrimi e, Alexandrina chn11dt, Gesc/n ch-
tl ichvolk skimdliche R edwt1111g ein er kriti schen A u s-
wert1111 g der L eonhard - Ha11d schrift a 11 s dem ]a /11:.e
1816, în „ Forschun gen zur \' o lks-und Landesk unde •
4, 196 1, p . 110 - 130 (ş i fi g.) . ,
21 T eodora \' oinescu, Elem ent e locale realiste 1n.
pictura rel igioa să din regiun ea Craiova, î!1 „Stud n
si ce rce tă ri d e istoria artei ", Artă p l asti că, 1954,
~r. 1- 2, p . 64 (ş i fi g.)
28 David Prodan, Ră sco ala l11i, H orea , Ed. şt ii n ­
tifică si enci cl oped i că, Buc„ 1979.
' 29 O~tavian B eu, Răscoala lui H orea fli arta
epocii, Buc. , 1935, p. 35 -38, 62 - 64 (ş i fig)
3 0 J. Bielz, Familia pictorilor N euhauser ş i in -
ceputurile peisagisticii tran.s ilv ă11 e 11 e . Fran z A. ~a 1~
Ne uhauser, bătrî1111l, 173 4 - 1785, în „ Studu ş 1
ce rce tă ri d e istoria artei ", IlI, nr. 1-2, 1956,
p . 3 18 -332; C. Irimie, J. Bielz, Unbekan.n te
Quellen wr Geschichl e der sie11 e11bi.irgische1i Vol k -
st ra cht des 17 - 19 jahr/11mderls, în „ Forsc hunge n
zur Volks-und Land eskund e", I , 1959, p . 173 - 196.
SUUMA RY
The masters' and hand ic ra fts images represe n-
t ed by mural pa intin gs, e ngravin gs; scul ptu res a re
few in our co untry, con trary to other h istorical
proo fs referrin g to th em.
T hat 's why they a re so valuable. ome of the m
are exhibited in our mu seum s. The a uth ors of
t hese crea tions are roman ia ns and fo re igners. Amon g
the most prec ious ones are those rep resent in g kn own
masters: To ma from Suceava Pârvu the Dumb
house pai nter. '
Piese muzeistice de valoare
privind actul unirii Transilvaniei
cu România la 1 Decembrie 1918
I"' n categoria mărturiilor de o în-
semnată valoare documentară re-
feritoare la memorabilul act istoric al
Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 se
înscrie şi un număr de 13 obiecte intrate
anul trecut în patrimoniul :Muzeului de
istorie al Republicii Socialiste România,
de la urmaşi ai avocatului Camil Velican,
doctor în drept din Alba Iulia, membru
al Comitetului orăsenesc al Partidului
Naţional Român di~ localitate, cu pro-
funde şi ample rezonanţe evocatoare pen-
tru trecutul său glorios în lupta seculară
a poporului nostru purtată cu scopul
păstrării libertăţii naţionale şi unităţii
de neam.
Obiectele 1 care au aparţinut doctorului
Camil Velican sînt 12 piese de mobilier
şi o carte poştală adresată avocatului din
Alba Iulia din partea lui Iuliu Maniu,
autor şi semnatar al scrisorii, împreună
cu 12 membri ai Consiliului Dirigent,
organ administrativ autonom al Transil-
vaniei, Banatului, Crişanei şi Maramure-
şului, instituit la 2 decembrie 1918.
Aceste obiecte se alătură şi comple-
tează registrul larg al mărturiilor docu-
mentare şi memorialistice care recompun
o febrilă activitate desfăşurată cu ener-
gică dăruire de mulţi fruntaşi şi militanţi
ai luptei pentru unitatea naţională a ro-
MIRCEA DUMITRIU
CONSTANTIN ILIESCU
mânilor transilvfmeni în urmft cu peste
şase decenii. Un astfel de cetăţean pa-
triot, înregimentat cu hotărîre în rîndu-
rile sprijinitorilor activi ai luptf1torilor
pentru cauza Cnirii Transilvaniei cu Ro-
mânia a fost si avocatul Camil Velican 2 •
Încă înain t~ de an ul 1918, Camil Ve-
lican a stabilit şi întreţinut strînse relaţii
de colaborare şi prietenie cu fruntaşi ai
luptei de eliberare a românilor din Tran-
silvania care se aflau la Budapesta. Casa
lui Iosif Popu, bunicul Georgetei Veli-
can (soţia avocatului), consilier la Curtea
de casatie din Viena, a fost locul de întîl-
nire al' multor conducători şi militanţi
pentru unirea Transilvaniei cu România,
al numeroşilor studenţi români patrioţi
care frecventau instituţii de învăţămînt
superior din Budapesta şi Viena J.
Activitatea dr. Camil Velican în săp­
tămînile care au precedat istorica zi de
1 decembrie 1918 a purtat amprenta unui
neobosit şi susţinut efort de participare
la acţiunile care s-au iniţiat pentru iz-
bînda cauzei unităţii naţionale.
Astfel, după cum este cunoscut, la
31 octombrie 1918 s-a constituit Consiliul
Naţional Român Central ca „unicul for
care reprezintă voinţa poporului român",
alcătuit din şase social-democraţi şi şase
reprezentanţi ai P.N .R. La începutul lunii
115

noi embrie 191 8, acti\·i ta tea re voluţi o n ar­
d e m oc r a ti că ş i lupt a pentru unire în
Transil van ia s-a intf' nsifi cat si mai mult.
L a 2/ 15 noiembrie l 918 , C.N .R.C. a ho-
t ă rît co nrncarea Marii Adun ări de la Alba
Iuli a pentru ziua de I decembrie. În zi-
lele de 3- 4 noiembrie 191 8, s ~ diul
C.N. R. C. s-a muta t la Arad în vederea
stabilirii unor legă turi mai apropiate cu
populaţia rom â n ă din Ardeal, Banat ş i
Crisana. La 7 noi embrie J 918 s-a consti-
·tuit garda n aţ ională din Alba Iulia ca ş i
Consiliul n aţ i ona l din oraş, în compo-
n enţa că rui a a fo st cooptat ş i dr. Camil
Velican. În zilele preme rgă toare istoricei
date de 1 decembrie 191 8, casa fami li ei
Velican a devenit unul din principalele
locuri de întllnire a co ndu că torilor româ-
nilor, del eg aţi lor oficiali a leş i pe baza pre-
vederilor regulamentului de alegere la
Adunarea Naţiona lă de la Alba Iulia, a
multor persoane care aveau atribuţi i din
partea P. .R., a P.S.D . ş i a C.N .R.C.
în legă tură cu pregă tirea Marii Adunări 4.
De ce s-au tin u t co n sfă tui rile frun tasilor
P.N.R., ai C.N .R.C. şi Consiliului Diri-
gent, pîn ă la mutarea acestuia la Sibiu,
în casa fam iliei Velican ? Cauzele se da-
toresc imposibilităt ii găsirii unor spatii
de in stituţii publi~e, aces tea fiind oc~1 -
pate de a ut orităţile admini s traţi e i austro-
116
.Ma' a şi scaunele la ca re
a u lu cra t m embri a i Co n-
siliului Naţiona l R o mân
Central ş i a i Co nsiliu lui
Dirigent , în l oc uinţa dr.
Ca mil Veli can din Alba
Iuli a
ungare, dar îndeosebi sentimentelor pr~­
fund patriotice ex primate d e dr. Camil
Veli can fat ă de cau za luptei d e eliberare
si unitate nation al ă a rom â nilor transil-
0
~'ăn eni si pri'eteniei sale cu fruntaşi ai
P.N.R. , ' prec um ş i faptului că imobilul
di spunea de un s paţiu larg, oferea lini ş t e
ş i s ig uranţ ă, soţii Velican fiind singurii
loc_atari ai case i, neavînd copii ş i c hiriaşi .
Intr-un a din înc ă p e rile spaţioa se ale
locuinţ e i famili ei Veli ca n, sufrage ria, s-au
a flat ş i piesele de mobilier amint ite mai
înainte, martori n eg ră itori la consfătui­
rile ş i şed inţ el e de lu cru ale m embri lor
C.N .R. C. ş i ai Consiliului Dirigent: o
ma ă triplu e xt e n s i b ilă din s tejar masiv
ornată cu m otive florale, 9 scaune - pro-
babi l 12 iniţi al alcătu ind o ga rnitură -
din stejar, tapisate cu piele ş i împodobite
cu motiv e florale sc ulptate în s t ejar, un
bufet mare de sufrage ri e din s t ejar masiv
ornat cu moti ve flor ale ş i linear e sculp-
tate, un bufet de proporţii mai reduse,
lucra t în ac ee aşi tehnică cu celă lalt , d e
fapt o replică a acestuia 5 . Piesele de mo-
bilier erau aşezate în cam era unde au lu-
crat în mai multe rînduri în sedinte de
lucru ş i consfătuiri m embri a'i C.N .R. C
ş i ai Consiliului Dirige nt .
La 30 noiembrie, deci în zma care a
prem er Marea Adunare de la 1 decern-
Carte poş tal ă expedi ată
de că tre me mbri ai Con-
siliului Dirigent fami liei
Vcli can
brie 1918, consfă tuirea fruntaşilor P.N.R.
şi ai P.S.D. a durat, în componente mai
largi sau mai restrînse, de dimin e aţa pîn ă
noaptea tîrziu, printre partic ipanţi nu-
m ărîndu-se Miron Cristea, Iuliu Maniu,
Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop, Victor
Bontesc u, Dr. Ioan Suciu, Aurel Cosma,
Aurel Lazăr, Gheorghe Pop de B ăseş ti,
Silviu Dragomir, Zenovie Pîclişanu, Ion
Flueraş, Iosif J umanca, Emil Haţieganu,
Romulus Boilă, Alexandru Vaida şi alte
persoane.
Rolul gazdei în a cărei locuinţ ă se în-
trunise o adunare atît de re prezentativă
pentru aducerea la îndeplinire a unui de-
ziderat secular al poporului român a fost
pe măsura şi la înălţime a importantului
mom ent istoric atît de aşteptat şi apro-
piat ca timp. Atent, plin de solicitudine
faţă de cei prezenţi , vigilent în suprave-
gherea sufrageriei unde avea loc consfă­
tuirea principală ca şi a celorlalte camere
unde grupuri mai restrînse îşi d esfăşurau
activităţile de lucru , dr. Camil Velican,
ajutat de soţia sa, a fost un amfitrion de-
săvîrşit 6 •
Casa familiei Velican a avut cinstea să
fie şi gazda primelor şedinţe ale Consi-
liului Dirigent, guvernul constituit al ţi­
nuturilor româneşti care au hotărît uni-
rea veşnică cu patria mamă. Lucrările
sale au avut loc la Alba Iulia în zilele de
2, 3 ş i 4 decembrie dup ~t care noul orga-
nism ş i -a stabilit sediul la Sibiu . Consi-
liul Dirigent a fun cţ ionat timp de 496
de zile, de la 2 decembrie J 9 J 8 pînă la
JO aprilie J920. El a prevăzut au tono-
mia provizorie pentru Transilvania, Ba-
nat, Crişana şi Maramureş pînă la întru-
nirea Adunării Constituante a României.
Consiliul Dirigent „era necesar într-o p e-
rioadă de tranziţie p entrn punerea în apli-
care a unor măsuri care să ducă treptat
la 1.mificarea completă, pe aceleaşi baze ,
a titturor provinciilor româneşti în ceea ce
privea organizarea administrativă, legis-
lativă şi judecătoreasc ă" 7 . Printre pri-
m ele măsuri adoptate în casa avocatului
Camil Velican de către membrii Consiliu-
lui Dirigent sînt de remarcaţ depunerea
jurămîntului de credinţă faţă de Marele
Sfat aţional, hotărîrea ca reşedinţa celor
două organe (Consiliul Dirigent ş i Marele
Sfat Naţional n.n.) să fie oraşul Sibiu
ş i constituirea mai multor resoarte pe
probleme 8 .
În semn de gratitudine pentru ospita-
litatea acordată Consiliului Dirigent, pre-
şe dintele acestuia, Iuliu Maniu, a expri-
mat în numele său şi al celorlalţi m embri,
în ultima zi de activitate a Consiliului
în oraşul Alba Iulia, următoarea alocu-
ţiune către binevoitoarele gazde, familia
117

dr. Camil şi Ccorgeta \' eli.can: :,Sî1~!t.'11t
(criciti câ soarta 11e-a liârâ:1! noua m1srn-
.11ea 1le-a î11dep!i11i un destin istoric _Pri_1:
care se ri'j>arâ o nedreptate mzlc11ara. Sa
fim mî11dri şi demni de pn'lej11l pc care
·11i-l ofcrâ 1'storia şi sâ-l valorzf~·câm
max1.m11m spre folosul poporu/uz roman
care a avui atîl de suferit de pc urma
ncdrcptâţilor istorice" 9 • Duprt aceea a s.cos
peniţa 10 din tocul ţinut în mînă. ş1
adrrngat „ l'ăstraţi
ca amintire peniţa rn
care s-au scris şi scnmat documente /10/â-
rîtoare pentru poporul român elibera~ de
s11b jug11l strâi11" n. Cît despre contmi:-
tul cărţii poştale dataUt 2-4 decembn_c
1918 - adid perioada cît Consiliul Di-
rigent 1 2 a funcţionat în locuinţa dr. Ca-
mil \' clican - aceasta este mai mult de-
cît semnificativrt pentru ilustrarea rolu-
lui familiei \' elican în sprijinirea însufle-
ţitrt ~i plină de generozitate a noului
organism:
Alba Iulia, 2-4/XII 918. Vă mulţu­
mim rn sinceră gratitudine pentru larga
ospitalitate cc ne-a-ţi oferit în scopul ţi­
nerii primelor şedinţe ale Consiliului di-
rigent al Marelui Sjat l'>' aţional Român
şi Vă rugăm să primiţi respectuoase şi
frăţeşti salutări.
Urmează semnăturile: I. Maniu, V. Gol-
diş, Ion Suciu, Dr. Emil Haţieganu,
Dr. Aurel Lazăr, Iosif Jumanca, Aurel
Vlad, Ştefan C. Pop, I. Flueraş, Dr. Ro-
mulus Boilă, Dr. Alex. Vaida Voevod,
Victor Bontescu.
* vare. Cel mare are dimensiunile de 247 cm. înăl­
* *
Integrate în spaţiul expoziţional al sec-
tiei de istorie modernă din Muzeul Na-
ţional, la sala care evocă actul Unirii
Transilvaniei cu România la 1 decembrie
1918'. obiectele amintite, asociate cu per-
sonalitatea unor luptători si militanti ai
luptei pentru libertatea si u'nitatea n~tio­
nală a românilor - şi u~ astfel de o~ a
fost şi dr. Camil \' elican - alături de
alte valori documentare, vor contribui la
reflectarea unui moment de înaltă si vi-
brantă semnificaţie din istoria pop~rului
nostru.
NOTE
1
:\n fost achizi ţionatl' ele la familia soţilor El<' na
Caba şi \'ictor Ginrginman din municipiul Cluj-
118
Napoca, 111 · l>,"Z.a
" ofertei nr. 1361 din 11 august
1978.
2 Fin al juris!ului :\lcxan<I ru \' e I'1can, C a!rH·1
\'elican ( 1878- 1937) a imhr{1ţ1şat canera tatahll
sftu fiind înscris în Corpul a·rncaţ1.Ior dd11nt1·11 chn
luna octombrie 1903 şi profesin~ rn Alba luha tot
restul ·iieţii. Pledoariile sak lll faţa „rnstanţelor
!a ele jnclccat[1 an apftrat în difent<' oca:-u mteresC'le
unor romfrni pC'rsecn!aţ1 dl' anton!aţtle anstro-
ungare pentru acti·1itatea lor patrioticft.. Dr. Camil
\'elican a apftrat pc unul dintre cei !rct rncnlpaţ1
acuzati de difuzarea poeziei Ardealul de Hadn
a Cosmin, pc preotul l\luntcannl şi pc in·1{1ţ{1torul
:\'icoarf1 clin satul Henig. cel clin urm{1 pentru pre-
darea Ia şcoala primarii a poeziei „Doina". Numit
de citire Consiliul Dirigent primul primar romfrn
al orasnlui Alba Iulia, funcţie prin care a preluat
si rco;ganizat atlministraţia urbei, dr. Camil \'c-
iican a clm1edit remarcabile calităţi organizatorice
şi pricepere în buna gospodărire a localitrtţii. În
anul 1922, dr. Camil \'elican a fost nnrmt în funcţia
de prefect al jndeţnlni Alba de Jos. A încetat din
viaţă Ia 11 iunie 19J7. la ·1irsta ele 58 ani.
" Din amintirile celor care au fost prezenţi, text
memorialistic dactilografiat ( Ll pagini), redactat
de profesorul \'ictor Giurgiuman pc haza aminti-
rilor Georgetei \'C'lican, care a trăit intre anii
1887 şi 1968. Originară din comuna Petriş. judeţul
Mureş, s-a căsătorit în 1908 cu Camil \'elican lo-
cuind timp de '14 de ani în Alba Iulia. :\ fost o
colaboratoarl' cil' nădejde a soţului sf1n în acfr1i-
tatea închinată înaltului ideal patriotic al l'nirii
Transil·rnnici cu l{omfrnia. Doc. cit„ p. 1-2.
4 Ibidem, p. 5.
5
Masa neextinsă are dimensiunile de 110 cm.
lăţime, !JO cm. lungime, 80 cm. înălţime. Deşi
cn o ·1cchime de peste 70 ani, masa arc o stare
de conservare relafr1 hnnft. Sistemul de extindere
a mesei şi tăbliile care ajută Ia desfacere sînt me-
talice şi din lemn de brad. Din cele 9 scaune, 6 au
o stare de conser·1are bună spre foarte bună. La
uncie pielea prezintă mici zgîrieturi, rosături dar
fără perforări. Înălţimea fiecărui scaun este de
110 cm. Ambele bufete au o stare bună de conser-
ţime, 250 cm. lf1ţime, 70 cm. grosime. La uşile
de la vitrina de deasupra bufetului sînt montate
16 cristale şlefuite cu dimensiunile de 8,5 x
38,5 cm.
„Din amintirile celor care au fost prezenţi",
6
p. 6.
• l\lir:ca_ Muşat, Ion Ard<'leann, Viaţa politică
7
111 Romanza, 1918-1921, Ed. politică, llucuresti,
1976, p. Hi- 145. ·
8
Ibidem, p. Ii5.
„ Din amintirile celor care au fost prezenţi",
9
p. 12.
Peniţa din aur arc gravat
10
textul „Lassner
Ase/zer IVien Nr. 1882 Gol:/"
11
„Din amintirile celor care au fost prezenti"
p. 12. . •
~ Lipsesc semnăturile lui Octavian Goga Va-
2
I_enu llranişte şi Vasile Lucaciu, membri ai' Con-
si!1ulu1_ I?mgcnt fărf1. portofoliu, absenţi Ia data
rcdactan~ ŞI .exJ.!edicm scrisorii către familia Geor-
geta şi Canul \ clican.
Un valoros material documentar
despre evenimentele de la începutul secolului al XX-iea
intrat recent în colecţiile Muzeului Ţării Crişurilor
reocupare pcrmanent[t a persona-
P lului stiintific al Sectiei de istoric
a :\Iuzeului 'Tării Crisurilor' din Oradea
pentru depistarea de' noi materiale cu
caracter muzeistic referitoare la momcn tele
fundamentale ale trecutului national si,
implicit, la aspectele locale ale' accsto~a
a înregistrat în ultimul timp rezultate
notabile, fapt care ne determinr1 să le
facem cunoscute celor interesaţi, spe-
cialişti sau persoane pasionate de is-
toric. Ku ne vom limita însă la o simplă
consemnare a lor, ci le vom situa în con-
textul împrejurărilor în care au fost create,
-0ferind deci şi o perspectivă de apreciere
-mai exactă a valorii lor istoriografice.
Intenţia noastră vizează, de asemenea,
integrarea lor în circuitul ştiinţei istorice.
Ne oprim mai întîi la cele provenite
din arhiva familiei Coroiu, din Vaşcău,
judeţul Bihor, deoarece ele constituie do-
vezi ale luptei neamului nostru pentru
afirmare culturală, emancipare politică şi
unitate. O parte dintre ele se referă la
alegerile de deputaţi în parlament, des-
făşura te în cercurile Beiuş şi Vaşcău în
august 1907. Avînd în vedere preponde-
renţa categorică a populaţiei româneşti
în aceste părţi, Partidul Naţional Român
a propus candidatura dr. Vasile Lucaciu,
memorandistul atît de popular şi mili-
tantul politic neobosit. In jurul deputa-
tului naţional s-a realizat o exemplară
solidaritate, de la fruntaşii politici locali
şi pînă la ţăranii din satele sud-bihorene.
Sosit la Beiuş, dr. Vasile Lucaciu a cu-
treierat cîteva aşezări româneşti, pregătind
spiritele pentru ziua alegerilor. „ln mod
(mai) impunător nici că se mai poate
manifesta dragostea poporului român faţă
de conducătorii săi - scria un corespon-
dent al ziarului „Tribuna" din Arad -
decît cum manifestează alegătorii români
VIOREL FAUR
faţă de candidatul naţional, dr. Vasile
Lucaciu, ueînfrînatul luptător. Atîta bu-
curie, atîfa mîngîierc nimeni 11-a putut da
acestui popor, decît însuşi Lucaciu care
însufleţeşte şi întăreşte în nădejdea vremu-
rilor de mai bine pe toţi, ce de mult aş­
teaptă mî11tuire" 1 . La 19 august, dr. V. Lu-
caciu a venit la Vaşcău, fiind primit de
locuitori cu „o însufleţire fără pereche".
La adunarea din piaţa orăşelului, la care
a participat „toată lumea ... , români şi
unguri", au rostit discursuri dr. V. Lu-
caciu, dr. I. Ciordaş, dr. I. Suciu şi
dr. D. Lascu 2 • Peste noapte, V. Lucaciu
a fost adăpostit în casa lui Partenie Co-
roiu, gospodar de frunte din Vaşcău. Fo-
tografia acestei case 3 şi cea a familiei
lui Coroiu~ au fost donate 5 Muzeului
Ţării Crişurilor, împreună cu alte docu-
mente de incontestabilă utilitate ştiin­
ţifică. În alegerile respective a învins
- aşa cum era de presupus - dr. Vasile
Lucaciu, confruntarea electorală avînd
semnificaţia unei victorii politice a ro-
mânilor transilvăneni, victorie care le-a
sporit încrederea în destinul lor. Cunos-
cînd atitudinea lui Partenie Coroiu în
timpul campaniei electorale din 1907,
ne apare ca perfect explicabil gestul fiu-
lui său Nicolae, care - după ce a absol-
vit cursurile Şcolii superioare de comerţ
din Braşov - a hotărît să treacă la fraţii
de peste Carpaţi, dupr1 cum reiese din
propriile-i memorii 6 • În drumul său spre
Capitala României s-a oprit la Sibiu, de
unde a obţinut o recomandaţie de la Par-
tenie Cosma, directorul Băncii „Albina",
originar din Beiuş şi prieten al tatălui
său, către Nicolae Iorga. A fost angajat
la Vama poştei din Bucureşti. Stabilin-
du-se pentru un timp în Capitală, vaş­
căuanul Nicolae Coroiu a „luat parte la
toate manifestaţiile ce se făceau atunci în
119

Bucuresti" în vederea pregă tirii u111rn
tuturo~ româ nilor într-un singur st at na-
tional. A av u t, astfel, prilejul să- i a culte
pe Nicolae Iorga, Barbu Ş te fă n esc u -De­
lav rancea, Tache Ion escu , Octavian Goga
si Vasile Lu caciu 7 .
' Intrarea R omâ niei în primul război
mondial a stimulat lupt a româ nilor de
dincoace de Ca rpaţi pentru eliberare na-
ţ i ona l ă ş i unita te. Nicolae Coroiu s-a în -
scris ca volunt ar, dup ă care a urm at cur-
surile Şcolii de o fi ţ e ri din B o toş ani. În
septembrie 1916 se afla în R egimentul 37
infanterie Botoşa ni din Di vizi a a 8-a,
ca elev plutonier. În memorii le sale sînt
·consemn ate fapt e de arm e din timpul bă­
tă liil or de la Valea Caş inului ş i de la
Oituz. Si-a confectionat din m a terial de
război dou rt că ni 'si o brătară, in cizînd
pe ele un text car~ să- i am'intească 8 , ca
ş i altora, de eroi cele lupte din anii 1916-
191 7 purta te de armata român ă. Obiec-
t ele sînt actualm ente cuprin se în e xpoz i ţ i a
d e bază a sec ţi ei de istorie (vezi ş i repro-
du cerea din rev i s tă) .
C e rce tă ril e efec tuate în jud e ţ ne-au pri-
lejuit ş i identi fi carea unor parti c ipa n ţ i
la evenim entele din toamna an ului 191 8.
Consta tarea care se impune, ca efec t al
acest ei ex pe ri e nţ e , est e că în arhivele un or
fami lii se mai găsesc multiple materiale
120
Ca n ă co n fectio n ată
di n
material de război, avî nd
urm ătoarea in sc ripţie:
So u ven ir din lu ptele
~Îe la V(a lea) Caşi n ( u ­
l ui), Oituz ş i :i\'Iă răş ti.
S ub!. N. Coroi.
19 16- 19 17" .
docum enta re - un ele de o valoare re-
m a rcab il ă - , fiind presant n ecesa ră o
concentrare a efortu rilor în ved erea sal-
vă rii lor. Trebuie înlăturată convinge rea
co m odă că, fiind vorba d e reali tăţi isto-
rice nu prea înd e p ă rt ate, ar m a i ră mîn e
timp des tul pen tru inv es tigaţ i a sur elor
referitoa re la aces tea. ub ra port mu zeo-
grafic se pierd e, dup ă opinia n oastră, cel
m ai mult , deoarece ob iectele ş i fotogra-
fiil e - cele m ai concludente ca elem ente
de muzeu - di spar sau se d e t e ri ore az ă
rapid . Fireş te, nu es t e d eloc facil să cu-
treieri satele, pentru ca să afli ş i să obţi i
v aloroase doc um ente si inform a tii d e la
cei care au p articipat la marei~ act al
nirii , evenim ent cu rezonanţ e unice ş i
profunde în sufletele lor, care le-a mar-
cat e xistenţ a. Efortu l tr buie însă , fă ră
întîrziere, prest a t, în b enefi ciul activi t ă tii
muzeografi ce şi istoriografice. Dintre fot~­
grafiile care, în urma acest ei ac tiuni au
îmbogă tit colec tia sectiei noas t~e d~ is-
torie le' aminti~ pe c~le ale lui T eodor
Manea (delegat ales în cercul Alesd la
Marea Adunare l ationa l ă d e la 'Alba
Iulia), a Consiliului ~omunal din comuna
Brate~ 9 ..(în c.a: e ap~r figuri interesante
ale v 1 eţ 11 pohţ1ce ~1 h orc n e ), precum ş i
ale I?rofesorulm M01se Popov iciu (care a
prezidat ad un area populară din Beiu ş ,
V ed e re exp edi a tă din Bu cureş ti
-
(în 191 7) de
d e la 2 7 noiembrie l 91 8, cu care ocazie
au fost aleş i cei cin ci de l egaţ i ai cercului
Beiuş-Vaşcău), P etru Popoviciu 10 (co-
m andantul gărzii naţionale române din
Vaşcău), Alexandru Ha şaş 11 (stegar în
Consiliul Militar Român pentru Oradea
şi Bihor), Dumitru Ţepelea 1 2 din Delu-
reni , Gheorghe Mărcuş 13 din Chiraleu,
Ioan Goia 14 din Voievozi (participanţi la
Marea Adunare Natională de la Alba
Iulia, din I Decembri~ 1918). D e remarca t
ş i manuscrisul poet ei Viora din Bihor,
intitulat Dr. Ioan Ciordaş. Viaţa, lupta
şi mucenicia lui 15 .
Neîndoielnic, cele mai semnificative do-
cumente au provenit din arhiva familiei
dr. Ioan Ciordaş . Este vorba în primul
rînd de fotografii, care sînt elocvente ş i
ca expresie a unor m entalit ăţ i din epoci
diferite. În acestea apar figuri de seamă
ale luptei pentru afirmarea politică ş i
unitate natională, cum au fost: H ermina
Ignat 16 (c'a re a colectat sume, în anii
1877- 1878, pentru sprijinirea soldaţilor
români răniţi şi a familiilor acestora),
memorandistul Vasile Ignat 17 din Beiu ş
(dîrz luptător pentru drepturile naţio­
nale), Mihai Ciurdariu (că ruia i s-a in-
tentat un odios proces, în anul 1911,
pentru că a apărat şcoala rom â n e asc ă,
expusă tendinţelor de maghiarizare), dr.
Ioan Ciordaş 18 Jsprijini-t-orul tuturor so-
cietăţilor cutturale româneş ti din Bihor,
m embru în conducerea Partidului N aţio-
c ă tre Ni co lae Coroiu
· nal Româ n, memb ru în Consiliul National
R omâ n pentru Oradea şi Bihor - c~ns ti­
tui t la 3 noiembrie 1918 - , preşe dinte al
Consiliului Nation al Româ n din Beius,
delegat la Mar~a Adunare Naţion ală di~
Alba Iulia al cercului Beiuş-Vaşcău, de-
semnat ca prim prefect al Bihorului în
Româ nia) ş i Viora din Bihor (poetă, so-
ţia dr. Ioan Ciord aş), autoare a mai
multor volume de cugetări ş i versuri. O
boga tă corespond e nţ ă co mple t ează, îm-
preună cu manuscrisele unor c reaţ ii ale
Viorei din Bihor, acest fond documenta r.
Includerea în colectiile muzeale oră­
dene a unui asemenea ~aterial cu valenţe
ştiinţifice şi muzeistice, ca o co n sec inţ ă
a unor perseverente s t ă ruinţ e, a permis
organizarea de expoziţii temporare (la
B eiu ş ş i Oradea) cu un conţinut revela tor
pentru istoria acestor locuri şi, în sens
mai larg, pentru mi şca r ea c ultural-naţio­
nal ă de la începuturile acestui veac. Tot-
odată, a fost îmbogăţită s ub s t a nţial par-
tea din ex poziţia de baz ă în care est e pre-
zentat anul m emorabil 1918, care a adus
împlinirea unui ideal sec ular ş i a unei leg i
obiective a istoriei. Pe baza acestor do-
cumente (fotografii, corespondenţ ă, ma-
nuscrise) s-a extins sfera cunoaş terii asu-
pra unor zone inaccesibile pînă acum cer-
ce tării istorice locale. În acţiunile cu ca-
racter educativ, _qrganizate de muzeu,
informaţia ···ettrasă din ·cuprinsul lor a
fost utilizat ă cu bune rezultate. În acest
121

Teod o r Co rn ea (di n Meziad), a les delegat a l ce r-
cului Beiuş-V aşcă u la Marea Adunare Naţional ă
de la Alba Iulia
fel, pre o c upă rile ş tiinţifice din cadrul in-
stitutiei orăde n e - sau, mai exact, cele
desp~e care ne-am pronunţat în articolul
de faţă - şi-au atins finalitatea, situaţi ~
ce ne-a îndemnat să le supunem atenţ1e 1
cititorilor revistei.
NOTE
i „Tribuna"', 1907, nr. 177, p . 3: S crisoare din
B ei us. Să rbăt o r i re a lui Lucaci u .
2 ibidem, nr. 175, p . 7 : V asile Lucaci u la Vaş­
cău. Auto rit ăţ i l e a u m asat î n Be iu ş ş i Va şcău
pest e 1000 de ja nd a rmi şi so ld a ţi, pe ntru a intimid a
populaţi a român ească , ca re îşi exteriori za sentim en-
t ele sale n aţ i o n a l e şi nu accepta în c ăt u şa rea voi n-
ţe i ei d e libertate .
3 Mu zeul Ţă rii Cr i ş ur i l o r, Co l ec ţia sec ţi e i de is-
torie, In v. nr. 2839. Casa a fost construită în a nul
1903.
• Ibid e m, In v . nr. 2832/D .
s Don aţia a fo st făc ut ă de Lu cia Sirban (di n
Orad ea, st rada Leonti n Să l ăjan n r. 22) , fii ca lui
Ni colae Coroiu . Îi mulţumim ş i pe a ceas t ă cale,
p recum ş i ce l o rl a l ţ i membri a i fami liei Coroiu , care
a u contribuit la co mplet a rea acestei i mpor tante
don aţ ii .
i122
T eodo r Man ea (d in Bratca). a les d elegat a l cerc ul~ i
Ale. d la Ma rca Adunare Naţion al ă d e la Alba Iuha
6 Muze ul Ţă rii C ri ş uril o r, Co l ec ţia .. sec ţi e i d e is-
to ri e In v. nr . 28 49. T extul m e m oriilor .est e par-
tial, în sensul că fin a lul lo r nu s-a m a i .păs tr.at .
Autorul a ţinu t să atragă a te nţia eve ntuahl?r c1t1-
to ri că s-a limitat la prezentarea reahtăţ 1l or . p e
care le-a trăi t . fă ră să apeleze la o ex primare lite-
rară. Grij a prin c ipală s-a înd re ptat spre ad e vă r
ş i nu spre chestiuni d e s tili s ti c ă.
1 Ibid e m , p . 3.
s Ibid em, Inv. nr. 10.441 - I0. '14 3. In scri pţia
p e că ni este id e nti că: „Souve ni r di n luptele de la
V(alea) Caşin (u lui ), Oituz şi Mărăş ti: Subl.
N. Coroi. 191 6 - 1917 "' .
9 Ibidem, In v . 285 1 şi 2852. Au fost donate d e
prof. A. Manca din Bratca (nr. 376).
10 Ibide m , In v. 2859 şi 2860. Au fost donate d e
Ana Ciupa, fiica lui Mo ise P o pov iciu .
11 Ibidem , In v . 2853. Donată d e L . Cornea.
12 Ibide m, I n v. 2863. D o n a tă d e fiul să u .
13 Ibid e m , I nv . 285 5. D o nată de Mihai Mărc u ş
din Chiral eu , împre un ă c u a lte dou ă doc ume nte:
Legitimaţi a e libe r ată d e Com isaria tul gen eral a l
re fu giaţi lor din Nordul Transilvani ei lui Gh. Măr­
c u ş (lnv. nr. 2856), în a nul 1941 ; Buletin d e în-
scriere la Birou l po pu l aţi e i a l lui G h . M ă rcu ş, c u
nr. 540 din 23 februari e 19 42 .
H Ibide m , Inv. 2854 . Don a tă de G h . Coia din
O radea, strada Splaiul C r işan e i, nr. 10.
15 Ibide m , In v . 286 1. D o n a tă de Ovid Ciordaş
(B u c ureş ti ).
16
Viorel Faur, Răzb oiul de i ndependenţă şi re-
v ista „Famili a"', O radea, 1977, p . 80 - 8 1.
17
T eodo r N eş , Oameni din B ·i hor 1848 - 191 8.
Orad ea, 1937 , p . 343 - 347.; Viora di n Bihor, V a-
sile Ignat , în „Bei u şul "' (25 d ece mbrie 1943) .
18
Petru E. Papp, D in trecutul Bei uşului. Pa-
gini de glorie ş i je rtfă, Beiu ş, 1928 ; T eodor Neş ,
Op. cit., p . 508 - 52 5. Dr. I. Cio rdaş a fos t victima
unor împrej urări dram a tice de la î nceputul lunii
a prilie 19 19.
O broderie de la Vasile Lupu
medievală românească
B roderia
prezintă una din contribuţiile
re-
im-
portante ale spiritului artistic al româ-
nilor la tezaurul culturii sud-est europene
si a Orientului creştin. Mărturii ale vietii
~ociale în decursul istoriei poporului nds-
tru, ele fac dovada puterii şi originalităţii
creaţiei artistice româneşti, contribuţia
lui la cultura şi civilizaţia Europei.
Pornind de la modelele bizantine repre-
zentative, broderia medievală românească
preia procedee tehnice şi elemente de ico-
nografie din repertoriul ornamental, reu-
şind o sin teză originală concretiza tă în
capodoperele secolelor al XV-lea şi al
XVI-lea. Evoluţia broderiei feudale merge
în paralel cu a celorlalte genuri artistice,
oglindind, sub raportul ideilor şi tehnici-
lor înfăţişate, mentalitatea şi sensibili-
tatea societăţii medievale româneşti.
Alături de valoarea artistică, broderia
medievală românească are şi o impor-
tantă valoare ca document de epocă,
fiind, dintre toate artele somptuare, cea
mai expresivă pentru cultura materială
a. vieţii de la curte, a clerului, a lumii
tîrgurilor şi mănăstirilor. Materialele fo-
losite în diferite epoci atestă relaţiile
economice ale statelor feudale româneşti
cu ţări din Orient şi Occident. În legătură
cu artiştii care au lucrat aceste capodo-
pere sînt cunoscute puţine nume; cele
ANCA LĂZĂRESCU _ _ __
mai vechi sînt ale lui Zosima si Mardarie,
meşterii dverei dăruite de Bogdan cel
Orb mănăstirii Putna 1 . În legătură cu
atelierele unde au fost lucrate, nu ne-au
rămas ştiri precise, dar este foarte posi-
bil ca acestea să fi existat pe lingă curţile
domneşti şi, în mod sigur, pe lingă mă­
năstiri: în Moldova la Neamţ, Putna,
Suceviţa, Dragomirna, iar în Tara Ro-
mânească la Tismana, Bistrita olteană,
Argeş, Hurezi. '
Prin îmbinarea meşteşugită a materia-
lelor şi a mijloacelor tehnice cu ideile
exprimate, broderiile moldoveneşti - ne
referim la piesele lucrate în atelierele au-
tohtone - privite în comparaţie cu piese
de acelaşi gen produse ale atelierelor
bizantino-slave, cunoscute din colecţiile
noastre sau din străinătate, sînt realizări
remarcabile, intrate în circuitul valorilor
patrimoniului artistic universal.
În epoca lui Ştefan cel Mare, cunoscută
în literatura de specialitate ca perioada
clasică a artei moldoveneşti în general 2 ,
broderia, urmînd evoluţia picturii, are
un caracter figurativ şi monumental. Exe-
cuţia tehnică, eleganţa desenului, rafina-
mentul îmbinărilor cromatice, toate aces-
tea conferă broderiilor de la mijlocul se-
colului al XV-lea şi începutul celui de-al
XVI-lea calitatea de capodopere ale ge-
nului. Sub raport ideologic, ele reflectă

continutul un ei arte dominate de dog-
matismul religios. P e plan est etic, aceasta
s-a concreti zat în caracterul monumental
si hierati c al re preze nt ă rilo r . Epitaful din
~olectia mă n ăstirii Putna, din J 490 3 , cel
de l ~ Moldovita, din J 494 4 , cel de la
Dobrov ăt din ' 1506 5 , aerul din colectia
mănăs tirii Moldovita 6 , epitrahilul cu să r­
bători , de la Put~a 7 sînt cîteva dintre
piesele cele m ai import ante ale p erioadei
postbizantin e. Tot ac um trebu ie m e nţio­
nate ş i cele patru dv ere de la Putna 8 ,
precum ş i acoperă mîntul de mormînt al
Mariei de Mangop 9 , pie ă de o rară fru -
mu set e, care face ca brod eri a n oast ră
medi~vală să rivalizeze cu cele m a i de
se amă c r e aţii ale genului , aflate în colec-
ţiile din Grecia, Iugoslavi a, Italia ş i An-
glia.
Înaintînd spre mijlocul secolului al
XVI-lea, în perioada domniilor lui P etru
Rareş şi Alexa ndru L ăpu ş n e a nu , unitatea
compoziţion a lă începe să se fragm enteze,
traseul linear se frîn ge ş i se co mpli că,
iar t em a figurată cîş tigă din pun ct de
vedere al naraţi e i ş i este încadrată de o
boga tă d eco raţi e . Desenul întrun eş t e v ir-
tuţile epocii „ clasice", tehnica îş i pă s­
trează întreaga mă i es tri e, iar coloritul
se amplifi că, adoptînd o ga m ă mai în-
tin să. Ca m odalit ăţ i de reprezentare, dog-
ma în cepe să se um ani zeze, apropiindu-se
de o viziun e m ai l ai că, ca în picturile mu-
Broderi a _ la ni c . ~ lui
Vas il e Lupu că tr e E pis-
copia Hu ş il or
rale ale epocii . A ce as t ă nou ~~ e tap ă în
evolutia broderiei mold oveneş ti es t e inau-
gurat ă de d ve ra, d ă ruit ă d e B ogdan cel
Orb, mă n ăs tirii Putna în a nul 1510 10 ,
unde n ara ti vu l se împ le t eş t e cu orn amen-
talul. Carac t eristicile aces t ei etape sîn t
ilustrate concludent de cele dou ă d vere
d ă ruite de Alex a ndru L ă pu ş n e anu cti-
tori ei sale Slatina 11 , aflate în col ec ţia
Muzeului de art ă al R. . Rom â nia. Ală­
turarea savant ă a m ă t ăs urilor colo rate
si a firului m etalic co nfe ră acest or bro-
derii calitatea de pi cturalit a t e. P e acee aşi
linie se în sc riu ş i epitaful de la Slat ina,
din 1556, din colect ia Muzeului de artă
al R. S. R omân ia 1 2 şi cel de la m ăn ăs­
tirea S ucev i ţa, din 1592 13 , ase m ă n ătoa re
din punct de vedere iconog rafic ş i stilis-
tic, vădind ac ee aş i evolutie că tre narativ
ş i decorativ. Acest e pi ese 'înch eie p erioada
„clas i că" a broderi ei moldov enes ti.
Secolul al XVII-lea m a rc h e ază' o nou ă
etapă . În primele decenii , se cons t a tă
coex i s t e n ţa a dou ă directii care subli-
niază, un a - continuitatea.' traditiei, cea-
l alt ă - accentele înnoitoare. Di~ punc t
de vedere stilistic, epitaful d ă ruit d e Nes-
tor U rech e m ăn ăs tirii Sec u în 1608 14
broderiile de la Dragomirna'. d e la înce~
putul secolului al XVII-lea danii ale lui
Ana~t~sie ~Cri~ca 1 ~ se în ;criu p e linia
trad1ţ1onal,a . Cit pn veş te compoziţia, or-
namentul m cep e să ocupe un rol tot mai
Textu l inscripţ i e i d e danie
important. Apar schimb ă ri notabile ş 1
din punct de vedere t ehnic: înlocuirea
m ă t ăs ii , care serv ea ca suport , cu cati-
f eaua ş i prec ump ănirea firului metalic
asupra m ătăs urilo r colora te, p entru su-
blinierea caracterului de fast. Pe aceeaş i
linie se înscriu si cele două dvere fun erare
de la mănăsti~ea Sucev i ţa, reprezentîn-
du-i pe I eremia ş i Simion Mov ilă 16 . Mo-
dalitatea de tratare a elementului orna-
m ental - decoratia tradition al ă st ili za t ă
geom etric, la ch e'nare şi ~ celui cu carac-
t er simbolic, respectiv peisajul cu ch i-
paro ş i, garoafe, lalele ş i crini din cîmpui
central, le situează într-o fază interme-
diară, între tradiţie ş i înnoire. Pasul ho-
tărîtor în definirea noii etape de de?,vol~
t are a broderiei moldoveneş ti din secolul
a l XVII-lea se rea lizează cu ansamblul
broderiilor de la biserica Trei I erarhi
Iaşi 17 , piese somptuare prin excel en ţă,
care vorbesc despre gustul pentru fast
al epocii, dar ş i pentru obse r vaţ ia ate nt ă
a r ealită tii . Păstrînd traditia ico nografică,
bizan tin~-sla vă în reprez~n tarea t emelor,
desenul devine stîngaci, de cele mai multe
ori naiv , pierzîndu-ş i cap acitatea de re-
d are a mişcării , a atitudinilor, a drapa-
jului. Chipurile sînt inexpresive, trăsă tu­
rile fiind abia indicate. Tema est e ilus-
trat ă schematic, con ventional, iar ele-
m entul n arativ dispare aproape în între-
gime, devenind un simplu pretex t. În
schimb, ornamentul ia locul figura tiv u-
lui, călăuzind diferitele manifes tări de
artă spre o con cepţie , în formă în că reli-
g ioasă, dar ca tratare ş i conţinut , tot mai
aproape de lumea la ică . Caracterul pre-
cumpăni tor · decorativ al broderiei mol-
dov e n eş ti de la mijloc ul secolului al
XVII-lea es te dobîndit m ai ales prin
larga folo sire a elem entului vege t al. So-
cietatea vremii cunostea ornam entica R e-
n aş terii şi parţial a 'barocului, precum şi
motivele florale de p e ţesă turile musul-
m ane. R epertoriul ornamental utilizat
es te alcătuit din motivele traditionale ale
perioadei de înflorire a broderiei moldo-
veneşt i ş i din influ e n ţele venite din afa ră,
asimilate si recreate în moti ve noi, ori-
ginale. S uprafeţele ocupate de aceste mo-
tive în cadrul compo ziţie i , prec um ş i rea-
lizarea lor te hni că de mare v irtuozita te,
imprimă broderiilor de la Trei I erarhi
caracterul decorativ 1 s.
J;a Muzeul Mănă s tirii Antim din Bucu-
reş ti se păstrează o piesă de broderie,
·danie a lui Vasile Lupu ş i a soţ i e i sale
Tudora că tr e Episcopia Ruşilor, descope-
rită cu prilejul e fec tuă rii e vide nţ e i bunu-
rilor culturale aflate la unită tile de cult
din Capit ală . Broderia este o ' piesă com-
pon e ntă a costumului arhieresc - n abe-
de rniţ ă sau epigona tion. Are formă rom-
boidală ş i se a t aşa sa~osului în partea
dre aptă, la b rîu . Datorită form ei speciale
a broderiei, impu să de modalita tea de uti-
lizare ca element de veşmînt , c ompoziţia
reprezentînd tema in spir ată din ev anghe-
lia apocrifă a lui Nicodim - învierea lui
I sus, în varianta Coborîrea la Limbi -
este în sc ri să într-un romb, cu litere de
36 cm, sim e tri că faţă de un ax diagonal.
În cen tru, reprezenta t în m andorlă, I sus
păşeş te p es te porţile sfă rîma te ale Iadu-
lui, ţi nînd în mîn a s tîngă un rotulus în-
făş urat, ia r cti cealaltă îl ajută pe Adam,
)lasat în dreapta coinpoziţi'e i, să se ridice
125
T ex tul in sc ripţi ei d e da nie
din mormînt. În planul al doilea este
înfă ţi şată Eva, în picioare, înv eşmîi:tat ă
într-o tuni că lungă , cu capul acopent de
un văl. Atitudin ea ei, cu mîinile întin se
către I sus, pare a implora salvarea. În
spatele Evei, un grup de profe ţi . Î~
stînga compoziţ i ei apar în picioare, regn
prooroci, David ş i Solomon, cu capetele
încoronate ş i înconjurate de nimburi , îm-
b răcat i în haine bogate. În planul al doi-
lea, s~ află Sf. Ioan Botezătorul şi pro-
feti . În fundal este sugerat un peisaj
slÎncos. În registrul superior, deasupra
lui I sus, sîn t r eprez ent aţi doi îngeri cu
aripile d esfă ş urat e , purtînd în mîini sim-
bolurile patimilor. În unghiurile rombu-
lui , în semimedalioane, sînt în fă ţi şat e
simbolurile evan gh eliş tilor. Fondul este
presărat cu stele în şa se col ţuri. Compo-
zitia este în c adrată de două chenare :
p~ cel interior este brodată inscripţia de
danie; cel exterior are caracter decora-
tiv, fiind alcă tuit dintr-un vrej continuu ,
avînd ca motiv ornamental floarea de
acant dese n ată în fi ecare m eandru . La
colturile chenaru lui exterior este brodată
cît~ o floare cu opt petale. Broderia es te
executat ă pe suport de catifea din mă­
tase, de culoare roş u închis, dublat~t cu
pînză de in , cu fir de argint aurit ş i de
argint şi mă t ase c olorată . Firul m etalic
este utilizat pentru fond, v eşminte , or-
namente, precum ş i pentru literele inscrip-
ţie i , iar m ă tase a , la redarea chipurilor,
mîinilor ş i picioarelor. Că ptu şe ala este
din tafta, care i ni ţ ial avusese, probabil,
culoarea roş ie .
O analiză s tili s ti că ş i t ehni c ă a nabe-
d e rniţe i de care ne ocup ă m , ne-ar îndrep-
126
tă ti să afirm ă m că piesa se poate în sc rie
în ' rîndul brod eriilor mol dov e n eş ti din
prim ele decenii ale veacului al XV II-lea,
în care elementele tradiţ i onale se împle-
tesc cu tendintele înnoitoare, de care am in-
team m ai înai'nte. Ca tehni că, menţionăm
utilizarea fondu lu i din catifea ş i precum-
pă nirea n e tă a firu lui ~.e tal i c as_upra _c: -
lui de m ă tase . Co mpoz i ţ ia es te s1metnca,
cu o anumit ă rigoa re în dispunerea p er-
sonaj elor în jurul axului diagonal, pe
care se află centrul compoziţiona l , care
coincide cu personajul principal al scenei
- I sus. A cea s t ă r igoare manifes tat ă în
alcă tuirea co m poz i ţi e i ş i resp ectarea ca-
nonului iconografi c ne duce cu gîndul la
broderia moldoven e ască din secolul al
XVI-lea . Nu acela ş i lucru se poate spune
despre c ali tă ţile plas tice ale piesei, care
ţin de o m e dioc ră c uno aş t ere a m eş t e şu­
gului . Chipurile sînt desen a te destu l de
stîngaci, iar efo r tul de individualizare sau
redare a expresiilor es te aproape inexis-
tent, cu e xcepţia chipurilor Sfîntului Ioan
Boteză torul şi al lui I sus. Siluetele sînt
aproape la fel de rigide ca ş i chipurile,
din cauza nepricep erii în r edarea drapa-
j_ului. Cel mai izbutit, ca proporţii ş i rea-
lizare a drapajului costumului, ni se pare
a fi personajul central. Silueta u şor alun-
gită, are proportii elegante, iar cutele
tun i~ii şi i:nantiei' sale în cearc ă să suge-
reze inte nţi a de mişcare . Îmbinarea punc-
telor, precum îmbinarea culorilor în ca-
zul picturii, contribuie în cea mai mare
m~sură l_a realizarea plas tică a ansamblu-
11:11. La piesa de care ne ocupăm , sînt folo-
site fre_cv~nt trei tipuri de puncte: în
rombun, m grupe de cîte trei ş i în zig-
zag. Aceste elemente sînt preluate din ve-
chile piese de broderie, dar altfel compuse,
nu mai dau acelaşi efect plastic ca în ca-
zul pieselor din secolul al X\'1-lea.
Inscripţia de danie, dispusft în chenarul
interior, lat de 2,3 cm, este redactată în
limba slavonă. Cuvintele sînt dispuse pe
un rînd, pe toate cele patru laturi ale
broderiei. Înălţimea literelor este de apro-
ximativ l cm. Traducerea: „ACEASTA
NABEDERNIŢA AU FĂCUT-O PANUL
LUPU(L) HATMAN ŞI PARCALAB AL
SL.CE\'EI, FICL Ll'.I COCI, SI SOTIA
LL:I TL;DOSCA ŞI A DĂRLJIT-0, IN
EPI(SCO)PIA DE LA Hl'ŞI ÎN ANUL
7138 (1630)" 19 •
Coci Lupu 20 , viitorul domn Vasile Lu-
pu, fiul lui Nicolae Coci, de origine al-
baneză, agă în Ţara Românească, este
mentionat în documente ca fiind adus
în l\foldova de Radu Mihnea, în 1616, şi
numit postelnic la 2 martie acelaşi an.
A îndeplinit, rînd pe rînd, în Moldova,
înalte dregătorii: mare comis, între 17
decembrie 1618 şi 3 aprilie 1620; mare
vistiernic al lui Gaşpar Graziani, între
NOTE
1 Ana Maria Musicescu, Broderia medievală
Românească, Bucureşti, 1969~- p. 5.
2 Ibidem, p. 9- 1-4.
3 Ibidem, p. 32, nr. 17 şi fig. 25-27.
4 G. Millet, Broderies religieuses de style byzan•
lin, Paris, 1939- 1947, p. 107 şi pi. CXC, CCXIV-
CCXV.
s Ana Maria Musicescu, op. cit., p. 35, nr. 26
şi fig. 19.
e Ibidem, p. 32, nr. 1-4 şi fig. 16.
7 P. Johnstone, The Byzanline Tradition in
Church Embroidery, London, 1967, p. 81; Ana Maria
Musicescu, op. cil., p. 3 I, nr. 13 şi fig. 22-21.
e Ana Maria Musicescu, op. cit., p. 11 şi fig. 17-
18, 30- 31, 38-10.
9 P. Johnstone, op. cit., p. 58- 60; Ana Maria
Musicescu, op. cit .. p. 31, nr. 12, fig. 20.
1o P. Johnstone, op. cit., p. 85; Ana Maria Mu-
sicescu, op. cit., p. 36, nr. 28 şi fig. 59-63.
11 Ana Maria Musicescu, op. cit., p. 39-10,
nr. 38-39 şi fig. 66-67.
aprilie 1620 ş1 ianuarie 1621 ; mare spă­
tar, între septembrie 1626 şi septembrie
1627, funcţii care au culminat cu cea de
hatman sau pîrdllab al oştirii. Cunoscut
fiind faptul dl \'asile Lupu a fost hat-
man al Sucevei (pîrdllab al Sucevei) între
12 noiembrie 1629 şi 15 aprilie 1630, pu-
tem stabili dl broderia dăruitft de el Epis-
copiei Huşilor a fost executatii în interva-
lul l ianuarie- 1S aprilie 1630.
În încheiere, privitor la broderia pre-
zentatr1, putem preciza:
- Inscripţia de danie constituie un do-
cument ce-i confcrii piesei o Yaloare isto-
rică prin atestarea îndt o datrt a funcţiei
de pîrdllab de Suceava îndeplinită de
Vasile Lupu, fiind în acelaşi timp a doua
danie 21 , cunoscu tă pînrt în prezent, din
perioada dinainte de urcarea pe tronul
Moldovei.
- Piesa reprezintă, prin dubla sa va-
loare artistică şi documentară, caracteris-
ticile unei epoci de tranziţie în dezvol-
tarea broderiei moldoveneşti din primele
decenii ale secolului al XVII-lea, perioadă
din care ne-au rămas puţine exemplare.
12
E. Turdeanu, La broderie religieuse en Rou-
manie; Les epitaphioi moldaves au XV• el XVI•
siecles, în „Cercetări literare", 4, 1910, p. 193-
195 şi pi. X.
13 Ana Maria Musicescu, op. cit., p. 10, nr. 10
şi fig. 61.
14 ibidem, p. 11, nr. 4.1 şi fig. 65.
15 Ibidem, p. 12, nr. 16-17.
16
Ibidem, p. 11- 12, nr. 12, 41 şi fig. 70- 71.
17
Dinu C. Giurcscu, Contribuţii la studiul bro-
deriei de la Trei Ierarhi, în „Mitropolia Moldovei
şi Sucevei", 1960, 3-4, p. 228.
lB Ana Maria Musicescu, op. cit., p. 43- 45,
nr. 18-51, 56-57, fig. 75-77, 80-85.
19 Traducerea a fost efectuată de Monica Breazu,
căreia îi mulţumim şi pe această cale.
20 N. Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători
din Ţara Românească şi Moldova, Bucureşti, 1971,
p. 377.
21 Celălalt obiect de danie este un pahar de ar-
gint, păstrat la Trei Ierarhi, la Iaşi.
127
Ediţii aldine în colecţia muzeală din Urlaţi

MARIA DULGHERU

olecţia muzeală din L rlaţi ?rg_an_i-

lui dimensiunile blocului ele carte, lcgă­
C za Ut în anul 1955, s-a const1tu1t 111
principal din colecţiile donat? ele famil~a
tu;a, însemn{trilc, referinţe liibliografice
ş1 num{trul ele inventar.
Bcllu, \[ uzcului ele istoric ş1 arheologic 1. Catullus, Tilmllus, Propertius
al judeţului Prahova. Clrtdirea, monument [ELEGII' ~
de arhitccturrt, construitrt la mijlocul se- \' cnctia martie 1515
colului al X\"111-lca, arc în subsol o fru- Alclu~ \lanutius şi Andreas Socerus;
moas{t cram{t care prczint{t unelte de vi- reeditarea editiei din anul 1502 3
nificatie folosite în zon{t, iar la primul 148 file+ :i. file_ 1 ; în 8°; limba
nivel~- un interior de casă boiereasd, latinrt
de sfîrsit de secol XIX. Prin str{tdania 160 x 100 X 20 mm.
regretatului profesor :\ icolae Simache, Lcgatrt în pergament
muzeul deţine astrtzi bogate colecţii de Referinţe bibliografice: Brunet, Ch.,
mohilier, co\·oare, porţclanuri, arme şi Jl anu el du lzbraire, Paris, 1842, I,
o valoroas{t hihlioted. p. 587; Rcnouard, A., A., Annales
Iubitori de culturrt, colecţionari pasio- de !'imprimerie des Aldcs, Paris, 1825,
nati memhrii familiei Heliu si-au consti- I, p. 165
tui.t 'de-a lungul anilor 1 o b~gatrt biblio-
:\ r. il1\·cn tar: 4 5
tcd, care parţial a intrat în patrimoniul
muzeului. Formatrt din circa 1 200 de 2. Ficinius, \Iarsilius
volume, biblioteca cuprinde drţi strrtinc IA\IBLICHl'S DE \IYSTERIIS
rare tiprtritc în Europa secolelor X\T- AEGYPTIOIU'\I ·5
X\'111, dtrti \'Cehi romfrnesti de la înce- \' encţia, l 516
putul sccol~lui al XIX-iea, ~ataloage etc., Aldus \Ianutius şi Andreas Soccrus
valoroase prin vechimea, conţinutul, ra- 1.75 file cu o greşealrt de paginaţie,
ritatea şi leg{ttura lor. fila 175 numerotat;\ 177·
Cercetînd biblioteca colecţiei muzeale in folio; limba latinrt. '
din l' rlati, dintre dtrtilc str{tine rare edi- 320 x 220 x 30 mm.
tate în s'ecolul al X\.-1-lca, ne-au retinut Legatrt în pergament
atenţia 5 lucrrni tipărite la \'encţi;t, în Rcferin ţc bibliografice: Rcnouard,
imprimeria fondau ele Aldus \lanutius. A., A., Op. cit. I, p. 184-185.
Imprimeria \'Cneţianrt s-a impus în ti- :\r. in\'Cntar: 44
pografia europeanrt, datoritrt bogatei ac- 3. Apuleius, Lucius
tivitrtti desfrtsuratrt de familia lui Aldus LOPERE, 6
!\Ianutius apr~ape un secol (1494--1590). \' eneţia, . mai 1521
Accastrt tipografic a desfrtşurat o amplă Aldus_ \Ianutius şi Andreas Socerus
activitate de editare a mostcnirii cla-
sice, tiprtrincl un num{tr impr~sionant din
264 file + [27 fikj + [I filă], cu o
grcşealrt de paginaţie, fila 264 nume-
lucr{trile scriitorilor antici greci si latini
rotau 266; în 8'); limba latinrt si
dar şi opere ale contcmporanil~r srti. ' grcad '
\'om prezcn ta cele 5 drti icsi te din Legatrt în piele
imprimeria vencţianft a fan~iliei' '.\Ianu-
tiu~. indicînd: au torul, titlul dtrtii loca-
R.eferinţc bibliografice: Brunet, Ch„
litatea şi data apariţiei, editorul ~i edi- Op. cit„ I, P· 135; Rcnouard, A.,
ţia, paginaţia, formatul şi limba tiparu- ~·· <!P· cit., I. p. 213
:\r. inventar: 54

128

4 • ·, < .„ ' i k l a t- :
(i •" ~" :. .1. sco:. :
H i' i : : .c.
~r- ~..:_-,,
. _,.,i._..;..,...,.. .
Apuleius (opere) - Fila p entru r egistru
se observ ă marca imprimată pe verso
4. Cicero, Marcus, Tullius
DE OFFICIIS LIBRI TRES
V enetia, I 555
Paul~s Manutius
127 file+ [21 file]; în 8° ; limba la-
tină
170 X 110 X 15 mm
L ega t ă în pergament
Însemnări: - pe foaia de legă tură:
„ Ciceronii M. T. De Officiis
Ven e ţia, P. Mmrntius, 1555, în 8°,
buon exempl. legat, fr . 62"
- pe fila 1 : „Ex libri Thomae Se-
mandi (?) 7 "
Refe rinţe bibliografice: Bi ca, C., L.,
Mârza, I., Cărti aldine în • biblioteca
Batty aneum, î"n „Apulum", XI,
1973, p. 339; R enouard, A., A., Op.
cit., I, p. 396
Nr. inventar: 50
5. Manutius, Aldus
ELEGANZE, INSIEME CON LA
COPIA DELLA LI NGUA TOSCA-
A E LATINA
[ V e n e ţia , l 563] s
[Paulus, Manutius]
191 file cu o greşea l ă de p agina ţ i e,
r ~ • fila 153 nume rotată 163 ; în 8° ; limba
i
it a lian ă si latin ă
C .tr.".:;-
155 X 10"0 x 25 mm
Lega tă în piele
Însemn ă ri : - pe forzaţ: „ Giacomo
Caporioni"
„Io Girolamo Capo rioni "
- p e coperta 2 : „ Hodie hodiern a"
Refe rinţ e bibliografice: Bica, C., L.,
Mârza, I. , Op. cit ., p . 343 ; Brunet,
Ch. , Op. cit .. III , p. 264 ; R enou 2rd .
A., A. , Op. cit., p. 30- 31
Nr. inventar: 624
Studierea celor 5 ediţii aldine, aflate în
biblioteca colectiei muzeale din U rlati
arată că aceste 'cărţi , tipă rite între anii
ISIS şi 1563, nu au fost editat e de bătrî­
nul Aldus Manutius, mort în anul 151 5
ci de urm aş ii să i . Lucrările lui Catullus,
Ficinius ş i Apuleius au fost r ealizate în
perioada cînd tipografia era condusă de
Andreea Torezani, socrul fondatorului
editurii. N urnele lui Aldus est e însă m en-
ţionat p e toate luc rările editate de Tore-
zani, care atunci cînd indi că tipografia
şi d a tă;
precizează: „ Aldii Man u tii et Andreea
soceri", adică „la Aldus Manutius şi so-
crul său Andreea". Celelalte 2 lucră ri
au f?~t realizate cînd la conducerea tipo-
grafiei se afla Paolo, . fiul lui Aldus Ma-
nutius. Aces ta a realizat editii din Cicero
d~ o calitate deosebită, cu~ este şi cea
dm I 555 9 ş i a publicat luc rări ale t a -
t ă lui să u ca ELEGANZE, prezente în
biblioteca din U rlaţi.
Exemplarele conţin marca tipografiei,
cunoscuta ancoră cu delfin , aplicată pe
prima filă sau la sfîrşitul lu c rării. Exem-
plarul incomplet din ELEGANZE, că­
ruia îi lipseşte prima ş i ultima filă, nu
c unoaş t em dacă a purtat cunoscuta mar că
tipografică.
Patru din că rţile prezentate sînt de for-
mat mic, în 8°, ca multe din lu c rările
ieş ite din editura familiei Manutius. Car-
t ea lui Ficinius, IAMBLICH US DE MYS-
TERIIS AEGYPTIORUM [ ... ] , est e de
format mare, in folio .
1211
 Notele manuscrise„ de p~ aceste _c~rţi
dau un eori informaţn pre_ţ 1oase, i;:annd
valoarea cărţilor. Cele rn_a1 multe m sem-
n ă ri sînt note de propne tat~ . . As t_fel, ?
scurtă în semn are arată că ed 1ţ1 a dm Ci-
cero , DE OFFICII S LIBR~ TRES }
apar ţ inut lui Thoma Sem and~ . O semn a-
tură dov edes te că lucrarea lui Aldu s Ma-
C A T-. ~ L L V I •
/ nutiu s ELEGANZE a apar ţ inut lui Gia-
'l' I B V t I:. V $.
com o 'si Girolamo Caporioni . Tot p e
\
acea tă' carte se află o în semn a re intere-
~ R. O P E R. T I V I•
santă, care indi că preţ ul de c umpărare
al cărtii la un m om ent dat, de 62 de fran ci.
Mai întîlnim pe ace te cărţi şi în semn ări
margin ale, care a rată o lectură ate ntă
a textului sau folo sirea lor ca manual de
studiu al limbii lati ne.
Edi tiile aldine afla te în biblioteca co-
l ec ţi e i ' muzeale d in U rl aţ i prezentate a ici
fac parte, datori t ă vechimii ş i rarit ăţ ii
lor, din patrimoniul nostru cultural. Ele
se în sc riu în categori a rarit ăţ i b ibliofile ,
cele a pă ru te pîn ă în an ul 1550 fiind con-
sidera te post incunabule. Importa n ţa aces-
tor tipă rituri rezi dă ş i în aceea că relevă
o fat e tă definitori e a culturii rom â nes ti
ş i an'ume propensiunea acesteia d tre a~ia
culturii largi europene ş i apleca rea căr­
turarilor vremii din ţara n oastră a upra
m oşt e nirii clasice.
Pre ze n ţa acestor că rţi în jud e ţu l Pra-
Foaia de titlu cu ma rca tipogra fi ei
hov_a, singurele depistate pîn ă în prezent,
donm s-o se mn alăm p c iali şt ilor, în ve -
Că rţil e înt sc ri se în limba la tin ă, lu-
derea apariţ i e i unui ca talog de aldin e .
crarea lui Apuleius [OPERE] este o edi- la nivel naţional.
ţ ie b ilin g v ă g reco-l at in ă, iar ELEGANZE
l a tino-italian ă .
XOTE
Prezentarea grafi că a acestor cărti es te
simplă, lipsită de orn amente, car~cteri­ 1 F<'._milia Bellu s-a aşezat p e m eleag uril e Pra-

zîndu-se prii: so_brietate. T ex tul es te pre- h ovei 111 a dou a 1um ă tat e a secolu lu i a l X VII-iea,
zent_a t cu o, litera frumoasă, el ega ntă, care venmd d111 :Macedonia.
2
Pc foaia d e titlu a cărţi i nu apare titlu l lu c ră rii
s-a impus m arta tipog r afi că sub numele de aceea l-a m precizat între para nteze drepte.
de „ a~~ina c urs ~ va" ~ i se rec unoaş te u şo r . 3 Ch . Brunet, -~lanu el du libraire Paris 1842
d_atonta form ei delica te ş i în acel aş i l , p. 587 ' ' '
4
timp, ferme. Filele nenum ero t a t e sî nt scrise între para nteze
drepte.
Cărţile p ăs trea ză legă tura o riginală din
~ Titlul lu c rării ~iind fo a rte lung, es te prescurtat
sec?lyl al ,XVI-lea,_ în pergament şi piele. pnn semn ul om1smmi („.) ,
Ed1ţ11le clm Apulems, Ficinius i Aldu s 6
Vez i nota 2
Manutius au legătura frum os decorată 7 Cer~1eala . sti~să împied ică o lectură sigură a

cu elemente vege tale. Copertele că rtii lui num elui celui ca re a fă c ut înse mn area.
8
Exe!n_pl a rul fiin d in compl et , am stabi lit locul
Manutius pre_zint ă un decor imprim'at cu ~t apa_n ţ ie, anu l_ ş i ed itoru l, con sultîn d cat a logul
<l:ur form at dm elemente florale ş i m eda- ald~~~~t d ~ Lu cia C. BiGa şi Iacob Mî rza, Cărti
lioane în care ~e află in scripţia „IRS" in biblioteca Battyaneum î n Apu lu „ XI.
1973 ' P· 320 • m e nţ10n
· î ndu - l c între
' " p a ranteze
m , •
pe coperta I ş i „ELEGANZE" pe co-
p. ~~: Flocon, Univ ersul cărţilor, Buc ureşti, .1976,
1
9
perta II.

130
200 de ani de la naşterea
lui Gheorghe Lazăr

MIRCEA DUMITRIU

""
I mplinirea la
de ani de la
15 iunie 1979 a 200
naşterea lui Gheorghe
Lazăr, cărturar iluminist şi întemeietor
al învătămîntului în limba română în
Tara R~mânească, se înscrie ca un mo-
~ent de semnificativ ă referinţă pentru
istoria culturii noastre şi, implicit, la
contribuţia acesteia pe planul larg al spi-
ritualitătii universale. Asa cum în 1973
UNESCO a inclus pe ag~nda manifestă ­
rilor sale omagiale împlinirea unui secol
şi jumătate de la moartea lui Gheorghe
Lazăr şi în acest an acel aşi prestigios
organism int ernaţional alătură cinstirea
existentei şi creatiei p e rsonalită tii sale
împreu~ ă cu a alto'r remarcabile n~m e ale
culturii ş i ştiinţei de pe întregul mapa-
m ond.
Comemorăm scurgerea a două secole
de cînd a văzut lumina zilei în Avrig
unde s-a deschis reorganizată Casa m e-
morială „ Gh. Lazăr ", cel care avea să
dev ină un mare cărturar patriot, deschi-
ză tor de drumuri în domeniul învăţ ă­
mîntului , animator n eobosit al dezvoltării Gheorghe Lază r ( 1779- 1823) - pictură de l\li ş u
ştiinţelor exacte şi umanist e aflate în- Popp
tr-un stadiu de evident progres la înce-
puturile istoriei noastre moderne. zăr în istoria culturii româneşti, amintea
Înzestrat cu alese virtuţi desprinse trai- pe bună dreptate despre acea „ . . admi-
nic din izvorul fecund al căutărilor po- rabilă l egendă sentimentală care s-a fo rmat
porului nostru pentru descifrarea conştien ­ în jurul lui şi pe care el o men:tă fără în-
tă a sensurilor vieţii ş i a cunoaşterii lumii , doială prin ent1tziasmul săit şi prin far-
Gheorghe Lazăr a fost un neostenit fft- mecul unei personalităţi de o invincibilă
clier de lumin ă şi progres, preocupat asiduu energie severă" i.
de înălţarea neamului său pe trep- P ersonalitatea de enciclopedist şi ilu-
tele culturii şi civilizaţi ei. Nicolae Iorga, minist pe care Gheorghe Lazăr a impri-
referindu-se la prezenţa lui Gheorghe La- mat-o activităţii sale de profesor şi fău-

131

ritor de şcoală, în se nsul cel mai profund
al ideilor în suflet i toare si novatoare, capa-
bile să inspire Şi ă ~ obili zez:_ di ~cipoli
cu nume si fapte de răs un e t 111 c1mpul
rod itor al ' literelor si ş tiinţei ro m âneş ti
m odern e a preocup~t num eroşi b iografi
- istorici, li te raţ i , public i ş ti - care au
prezentat ş i anali zat viaţa ş i .opera , lu1
Gheorahe Lază r amplu sa u ma1 res tnn
în con~plex ita tea ei sau numai din anu-
mite latu ri ş i unghiuri. Cei m ai mulţi
ce r ce t ă tori ai p e r so n a lit ăţ ii lui Gh eorghe
Lază r s-au oprit îndeosebi la rolul de
ctitor av ut d e dasc ă lul din Avrig în
organi zarea învăţămîntu lui superi or
în limba ro m ână 2 . Lu c ră ri d e s i nt eză
ş i , în spec ial, d e p e rm a n e ntă r e f e rinţ ă
d espre v i a ţa ş i opera lui Gh eorghe Lazăr
au sc ri s Gheo rgh e Bogdan-Duică 3 ş i
Gh eorghe P opa- Lissea nu 4 , s ub s tanţi a l e
p rin bogăţ i a info rm a ţi e i ş i tratarea mul-
til atera l ă a ro lului juca t d e La ză r în
dom eniile învăţămînt ului , cu lt urii şi
ş tiinţ ei d in Ţ ara R o m ânească.
În peri oada int erb eli că şi în an ii d e
după eli berarea R omân iei de sub domi-
natia fasc i s t ă, personali tatea
Gl; eorgh e Lazăr a sta t în preocupările mai
mult or is torici care a u privit p e omul de
132
• . era cr ea tă d e acesta în s trîn s ă
cul~utra Jl oup cerint ele obiective p e care le
lega ura c . t at ea· roman , ea ca• 1a 'm cepu t u l
reclamasoc1e . • • b
. X I X Lucret rn P a traşc a nu su -
veacu l u1 · ' h L •
lini ază impulsul pe care Gh eorg e . azar '.
, 1- J=>om â n ească - ca dealtfel ş 1
111 ara " 1 d t
G h e~ rgh e Asachi în Moldov a - -.au a
. • ·· nationale ş i culturale d111 cel ~
m1scar11 , · , J'"" ld si
do~ ă Principa te : „As.ac/i.i ~n !v.io ova '.
.
Glieorg11e L a 7
~
a·r sînt pionierii • care , deschid-
acest drum . L or le u rmeaza .o i.ntrea.ga_
pleiadă de publicişti, profes?ri şi artişti
- dintre care n.iul~i luas~ra un con~~~t
cu tările apusului şi in special c!t Franţa .
A s~e n iunea ,i afirma~ea lm Gh_eorghe
L azăr au fost determmate, <lupa cum
arată Lu c re ţiu Păt răşc3: nu ,. d e un a nu-
m it stadiu economic ob1ec.tiv d e d ezvol-
tare a soc ie tăţ ii rom â n eş ti ,. de rolul to~
mai act iv pe care b urgh.ez1 ~ a ut?hton a
îl va a firm a în spiritul 1de11 naţ10nale :
Glasul lui Lazăr . . . ar fi răsunat în
pustiu sau n-ar /i rclsunat deioc dacă
toti acestia n-ar fi reprezentat clasa car.e
s; ridic~ atunci, burghezia, şi dacă condi-
tiile obiective - ele însele produse de în-
treaua evolutie economică a celor două Prin-
cip:de - n-'ar f i ridicat la su prajaţă ace.astă
clasă care avea s crisă pe stindardul ei, ca
pretutindeni în Europa, ideea naţională" 6 •
O aprofundată retro p ec tiv ă asupra per-
sona li t ă ţii lui Gh eorghe Lază r , pre zent a t ă
prin prisma contri~uţ_i e i sale.. la d ;zvol~
tarea î n vătă mîntulu1 s1 culturn rom a nesh
a reali zat Şi George ~facovesc u în m o1{0-
grafia apărută în urmrt cu un sfert d e
veac ş i re tipă rită în 1973 7 . D espre Gheor-
ghe L ază r ş i di cipolii să i s-a ocupat ş i
istoricul Constantin C. Giurescu într-o
lucrare de sin te ză consacra t ă rolului
Transilvan iei în dezvoltarea i s tori că a
rom ânilor 8 .
R eferindu-se la c ontribuţi a lui Gheorghe
Lază r la dezvoltarea ideologiei b urgheze,
istoricul Va ile faciu ara tă că „Dezvol-
tarea germenilor capitahsmului în Mol-
dova şi în Muntenia spre sfîrşitul celui
de-al XVII I-lea secol şi început11l vearn-
lui XIX, în acelaşi timp cu destrămarea
fendahsmului, a stimulat procesul de cons-
titu.ire a naţiimii române. Sub raport i deo-
lui logic, cosmopolitismul crestinisrnului orto-
do x grecizant care frîna daco-românismul
era atacat . . . prin Ş coala ardeleană a. cărei
influenţă avea să cîştige teren graţie răspî11-
dirii publicaţiilor sale prewm şi prin nu-
mărul crescînd de i11telcctuali transilvăneni
care veneau să se stabilească în Principate,
profesori mai ales precum Gheorghe Lazăr,
întemeietorul Şcolii româ11cşti din Buw-
reşti (1818) .. . " •.
Personalitatea lui Gheorghe Lazăr a
stat în atentia lui Karl l\larx. Întemeieto-
rul socialis~ului stiintific nota cu con-
ciziune coordonat~le ~sentiale ale vietii
şi operei învăţatului ardcl~an: „ln 1876,
Gheorghe Lazăr se stabifrşte pri11tre rui11cle
mănăstirii Sf. Sava, la Burnrcşti, unde
deschide cursuri de matematică şi filozo-
fie in limba naţională (Pătruns de spirit
naţional el explică elevilor săi originile
româ11ilor ). ln cinci a11i el a format vreo
douăzeci de discipoli e11t11::iaşti, care s-au
răspî11dit în M oldo-Valahia. A ceastâ miş­
care literară nu a fost străi11â de răscoala
naţională a lui Vladimiresw" lO.
Conştiinţa originii latine a poporului
român afirmată de către Gheorghe Laâr
într-o \Teme în care ideea natională în-
cepea de abia srt se contureze ~ revoluţia
condusă de Tudor \'ladimircscu o va im-
pune însă cu consccvenţ{t - rcprczintrt
una din laturile importante ale gîndirii
dascălului român. Influenta Scolii arde-
lene se va răsfrîngc pozitiv 'asupra lui
Lazăr şi, în chip legitim, nici nu se putea
altfel, deoarece mobilul apelurilor pc care
acesta le adresează tinerilor săi elevi îsi
are argumente trainice de ordin etnic
şi arheologic, care justifică prezenţa şi
permanenţa strămoşilor noştri, a urma-
şilor lor, în spaţiul carpato-danubian de
aproape două milenii: „ Prea bine este
lumei cunoscută slava şi mărirea romanilor
strămoşii noştri; apoi încît este pentru stră­
lucirea ştiinţelor şi a măestriilor în vremea
acelora, lasă istoriile, dar mărturisească
mărturie învederată însuşi stîlpii lui Tra-
ian din alvia Dunării, precum şi temeliile
turnului Severinului care pînă în zioa de
astăzi se află în faptă şi care 1N CHIP
DE HRISOAVE NEMINCINOASE NE
MÂRTURISESC DREPTUL CE A-
VEM !N STÂPÎNIREA PÂMÎNTU-
LUI STRÂMOŞESC. (subl. ns.) deş­
teptîndu-ne a urma şi noi strămoşilor noş­
tri ca neprecurmat să se proslăvească semin-
ţia în veacuri ... " 11 • În anul 1819 Gheor-
ghe Lazăr a reluat ideea continuităţii
poporului român cu prilejul înscăunării
mitropolitului Dionisie Lupu. În cuvînta-
rca sa, un adevărat manifest al noii con-
ştiinţe sociale care se plămrtdea în Prin-
cipate, el afirmă răspicat că românii sînt
„ ... strânepoţii lui Rom11l11s" 12 • Despre
romani spune cu o anumită exaltare, fi-
rească pentru momentul la care parti-
cipa, di aceştia aparţineau unui neam
„ ... oarecînd, cel mai isrnsit ... cel mai
înţelept, î11frumuseţat întru ştii11ţe, cel mai
mare în suflet patrioticesc" 13.
Gheorghe Lazr1r a fost preocupat de
situaţia drepturilor politice ale români-
lor transilvrmeni supusi dominatiei co-
roanei habsburgice. În, perioada 'cînd a
funcţionat ca profesor catihet la semina-
rul candidaţilor de preoţi de la Sibiu
(între 1811-1815) şi-a exprimat, cu pri-
lejul unei predici - duprt cum relateazrt
Petrache Poenaru - atitudinea justrt în
problema respectrtrii principiului naţiona­
lităţilor în Transilvania, arrt tind dt:
„Dacii însâ ar î11trcba cineva - exclamă
Lazăr - cc a11 dobîndit Românii de la
lmpărat11l, spre râsplata pc11tru credinţa
cu care i-au servit ei, şi de care au dat
î11dest11lc probe, chiar Cil vârsarca sî11gcl11i
lor la diferite îm prcjurări grele, este dure-
ros a afla, că Românii au râmas ca şi
mai înainte, numai cu datorii de supunere,
iară drepturile de cetâfcan le sînt încâ
mgatc" 14 •
În concepţia lui Gheorghe Lazăr, isto-
ria constituia un mijloc de cunoaştere a
Yirtuţilor eroice ale poporului român, o
lecţie de educaţie patriotică, un înălţă­
tor exemplu mobilizator pentru lupta de
eliberare naţională a românilor transilvă­
neni. Tot Petrache Poenaru, unul din cei
mai merituoşi elevi ai lui Lazăr, îşi amin-
tea că acesta atunci „ ... cînd vorbea de
naţionalitatea română arăta marile fapte
ale strămoşilor săi, făcea să se cunoască
luptele şi virtuţile patriotice ale bărbaţilor
care au ilustrat naţiunea; unii cu erois-
mul lor, ca Mihai bravul, Ştefan cel Mare,
Vlad şi Mircea cei mintoşi, alţii prin avîn-
tul ce au dat limbii române în cultura ei
ca Văcăreştii, Petru Maior, Şincai şi alţi
apostoli ai regenerării Românilor" 15 • Aşa
se şi explică de ce Gheorghe Lazăr, care
s-a afirmat ca unul dintre cei mai fer-

vcnti sustinr1tori ai doctrinei <laco-romtt-
nis~ului '1-a influenţat pc Iancu \':1crt-
rcscu, poet apreciat al epocii, c;_irc a
scris inspirat, în partea introduct1,·r1 a
Codului Caragca, o scurU1 poezie intitulatr1
Emblemele /ârii, versuri cc cxprim:1
într-o rnanicrr1 categoridt nr1zuinţa de re-
deşteptare naţionalr1 a poporului rornân •
16
Cărturarul de renume care a inaugurat
un drum nou în învr1ţămîntul superior
românesc din ~Iuntcnia s-a remarcat înd
de pe băncile liceului prin setea de cunoş­
tintc si rezultatele deosebite obtinutc în
studie~ca disciplinelor de profii realist.
Erau începuturile unei prodigioase acti-
vităţi care-i vor contura tot mai pronun-
ţat vocaţia către sfere ale gîndirii teore-
tice şi acţiunii practice legate de ştiinţr1
şi tehnid.
Elev al liceului piarist din Cluj între
anii 1802-1806, Gheorghe Laz:1r stu-
diază cu rîvn:1 algebra, fizica, chimia,
mineralogia, geodezia şi arhitectura, ob-
ţinînd rezultate deosebite. :\otele maxime
înscrise în dreptul numelui srm în catalo-
gul liceului, la chimic şi mineralogic, sînt
edificatoare pentru aptitudini în domenii
cu aplicaţii practice prin cxcelcnţrt. Pa-
ralel cu frecventarea Academici de teolo-
gic din \'iena, Gheorghe Lazr1r studiad1
în perioada 1806 - 1809 şi cursuri de fi-
zid si matcmaticrt. Tînr1rul student ro-
mân ~·a cunoaşte tumultul avîntat al rr1z-
boaiclor napoleoniene care rr1scolcau socie-
tatea fcudal:1 din statele Europei centrale.
Pc baza unei mr1rturii pr1strate ele la Ion
Heliadc Rr1dulcscu -- insuficient ele pe-
remptorie --- se parc c:1 Gheorghe Lazr1r
a fost topograf în cadrele armatei fran-
ceze: „ ... !râia între fra11ce::i î11 vremea
armiei Lui .YapoLeon . .'. ~'i 'icorbea adesea
czt dî11şii" 1 '. Tot la \"iena, în intcn·alul
aprilie 1810 -martie 1811, Gheorghe La-
zr1r va întreprinde o intensrt muncr1 <le
t.radud tor al unor lucr:1ri de pedagogic în
111nba român:1, printre care şi un manual
de Gcografo· matcrnaticcasc:1 pentru co-
piii de şcoafa (\Iatematischc Erelbcsch-
reilmng flir Kindcr) IH.
Din anul 1816, cînd se stabilcste la Bu-
cureşti, Gheorghe Lazr1r va realiza o seric
de demonstraţii practice, de cunostinte
aplicate în domeniul topografici 'si ~l
hotărniciilor de moşii. Este binccuno~cut:1
134
proba pc care ~heoq.~he_ Lazăr _a su~sti­
nut-o în fata boierului Constantin Bala-
cc,"!.'1ll în cec~ ce priveşte mă~urarea supra-
fetei unei grr1dini a acest ma: „ ... Lazăr
111 i/s11ră locul cu mari dificultăţi, pentru că
trebui să-si fabrice mai întîi instrumentele
de i11gi11e'r. · Boierul de!~ l!tcrarea (ărntă
de Lazăr în controlare !uz (rolesczt (George
Golescu era ginerele lui Constantin Br1-
1:1ceanu) care avea oarccari noţiuni de ma-
tematică. A cesta o a probii ,~i re::ultatul fu
câ eforii semnarâ o anaforea ciitre C aragea
ccrînd înfiinţarea ş coalei româneşti, de deo-
sebite învâţături şi ştiinţe predate români-
lor, in limba lor" 19 •
Gheorghe Laziir a continuat cu succes
?-cti,·itatca de inginer în 'f ara Românească.
ln 1818 el a efectuat hoUrnicia moşiilor
Obislarnl (jud. Dîmboviţa) şi Fîntînele
(jud. Ilfov). Cunoaşterea şi utilizarea pla-
nurilor şi a legendelor care le însoţesc
relcY:1 deplina str1pînire profesională a
cunoştinţelor de specialitate utilizate de
Gheorghe Lazrtr în m:1surr1torile topogra-
fice. Specialiştii care au analizat ulterior
planurile celor două mosii s-au pronuntat
pozitiv în ceea cc pri,·cŞtc respectarea 'de
dtr? Gheorţ;hc Lazr1r a normelor topo-
grafice, folosirea semnelor si culorilor con-
Ycnţionalc etc. În prim:n·a~a anului 1818
mai prc;ci~ la 26 martie, Gheorghe Laz;-'1;
~e afla_ 111 Judcţul Prahova unde participa,
111 calitate de membru al unei comisii
la. cercetarea efectelor re,·[1rsării CricO\·u~
lui pc moşiile unor boieri. Deoarece mai
I'.1_ultc -~anale ale Ml ţii afla t:-1 pc mosia
C10~ann ~c Jos au fost astupate clin dis-
poziţi~ beizadelei Costache Caragea, inte-
resat_ 111 l~una funcţionare a morii sale de
l~. Ifaşan~. rîul CricO\· s-a re,·;'1rsa t pc mo-
şule unm numrtr de ~ase boieri afcctati
a_sţ~~·l de _accas_tr: calan~itatc prO\·ocat:-1 a~­
~1hoal. Combat111d ahrmaţiilc ncîntcme-
i~tc ale _germanului ~Ioritz ,-on Ott in-
gmer platit ele Costache Caragea __· Ott
d;natu_ra cu ~un[t ştiinţ;1 aele,·rirul susti-
n.mcl ,ca numai cursul plin de meand . 1
nulm pro,·oac:t inundatii si nu luc ~e .al
I · el, , , . r <1n e
cc i_n igu~~c executate pentru functio-
nare,1
- dmom de la Răs. ani - (., h cort>
, ·rrh c' La-
,
zar ,a e1:n?nstrat în urma ccrcet{1rii atente
a .s1t~1aţ1ei create de fl'\'r1rsarca C . .
lm c 1 ace t nco\ u-
. .' . ~s a s.-a produs în urma inter-
\ enţiei hmcrulm interesat •111 rczo - 1varca
scopurilor sale. Aşa după cum rczult~t
din anaforaua înaintau domniei de un
grup de boieri, în frunte cu mitropolitul
·prii Româneşti, se recunoşteau meritele
lui Lazăr care „ ... cu cuvinte mai deslu-
şite au făcut împotrivirea inginerului Olt
deşartă şi Cit totul fără de cuvînt" 20.
Roadele actiYităţii lui Gheorghe Lazăr
nu au întîrziat să se arate. În bugetele
Eforiei Şcoalelor din Ţara Românească
pe anul 1824 şi în cei următori erau pre-
văzute printre posturile de profesori şi
două de ingineri. Tot mai frecvente pla-
nurile de moşii erau întocmite de ingi-
neri români ca Răducanu Măinescu, Teo-
dor Paladi, I. Predicici şi alţii 21.
Paralel cu actiYitatca de profesor la
Sf. Sava, Gheorghe Lazăr s-a preocupat
de traducerea unor manuale de aritme-
tică şi trigonometrie. S-au păstrat în ma-
nuscris cursurile intitulate: „Aritmetica
matematicească alcătuită acum întîi în
limba românească prin Gheorghe Lazăr
întru folosul şcolarilor săi den Şcoala dcn
Sfîntul Savva, Bucureşti, 1821, Fevruar
26" şi „Trigonometria cea dreaptă alcă­
tuită acum întâi în limba română prin
Gheorghe Lazăr întru folosul şcolarilor
să(i). Şcoala den Sfîntu SaYva, Bucureşti,
1821, F evruar 26". Ambele manuscrise
aflate în original la Biblioteca Academiei
R. S. R. - primul în facsimil şi la l\Iu-
zeul de istorie al Republicii Socialiste
România - sînt traduceri după germanul
Christian Wolff. Ele poartă amprenta
spiritului metodic, organizat, al lucrărilor
executate de Lazăr. Acesta a întimpinat
numeroase dificultăti în formularea unei
terminologii matern.atice adccYatc nive-
lului de înţelegere al unor elevi care ve-
neau pentru prima oarrt în contact cu
noţiuni, reguli, conc<:>pte dintr-un do-
meniu nou al cunoaşterii ştiinţifice. Cităm
cîten exemple din definiţiile folosite de
Gheorghe Lazăr în manualul de aritme-
tidt: „Adunarea este şi strîngere; frac-
ţiile sînt frîngeri; rădăcina cubică este
rădr1cina cubicească. Pentru geometrie:
dreptunghiul este pătratul lungăreţ; la
trigonometrie: tangenta este atengătoare;
coarda - tăetoare, unghiul obtuz - un-
ghiul teşit etc." 22 • A reuşit să demon-
streze, în pofida prejudecăţilor închistate
de la Academia grecească, faptul deosc-
bit de important, că limba romana arc
posibilităţi multiple de a exprima într-un
limbaj ştiinţific şi clar noţiuni şi termeni
din diferite domenii ale ştiinţelor exacte.
Apreciind meritele lui Gheorghe Lazăr
în legăturrt cu adaptarea manualului de
trigonometrie la cerinţele didactice ale
nemii sale, cunoscutul matematician
Traian Lalcscu spunea într-o confcrintă
ţinută în anul 1916: „C artea pre::intă t;n
1:nteres ştiinţific intrinsec. Este o lucrare
bună, după care poate învăţa chiar azi ci-
neva atîta trigonometrie cît îi trebuie cînd
vrea să facă ridicări de planuri" 23.
. În gîndirea. teoretică precum şi în acti-
ntatea practică, de la catedră, profeso-
rul Gheorghe Lazăr a fost un pedagog de
o superioară ţinută intelectuală. Ion He-
liade Rădulescu, el însuşi profesor de arit-
metică şi geometric la şcoala de la Sfîntul
Sava, arăta în amintirile sale despre das-
călul pe care l-a stimat şi preţuit: „ ...
toţi şcolarii din clasele dintîi ale şcoalei
greceşti în ca pul cărora era I. Pandeli (a
nwrit la Paris) iYăneşti, Cernovodcni, 0-
reşti, Darvari, Jf erişeşti, Stefano poli, To-
n ieşti, Crâsnari, Jfălineşti, Paladi, Măi-
11eşti şi alţii, şi eu în urma lor, umplură
băncile clasei de inginerie" 24 • Tot Heliade
scria în 1839 în „Curierul românesc"
despre progresele înregistrate de primii
elevi instruiţi de către Gheorghe Lazăr
în domeniul ştiinţelor exacte: „ ... se
bucura La::iir cînd vă::u pe l'andeli w
creta în mină făcînd pe tablâ expoziţii
(în sensul <le demonstraţii n.n.) matema-
tice. Tocănia creta pc tablă, mîna meraca
iute, făcînd deosebite formule ... " 25 • l\'.h-
icstria pcdagogidt a lui Gheorghe Lazăr
în predarea lecţiilor se remarca prin cla-
ritatea expunerii şi puterea de convinge-
re exercitau asupra elevilor sr1i. Petrache
Poenaru referindu-se la această trăsătură
a profesorului srrn amintea că „ ... Lazăr
făcea sâ pătrundii vorbirea sa în răritn­
chii ascultătorilor încîntati că aitzeau
vibrînd sunetele limbii mat~rne rn cele
·mai diferite expresiuni în diferite cuno-
ştinţe ştiinţifice şi filozofice" 2°.
Îmbinînd în mod fericit persoana peda-
gogul~i cu cca a .i.ntelectualului preocupat
d<:_ ahrmar~a ştunţelor exacte în învăţă­
mmtul naţional, Gheorghe Lazăr s-a afir-
mat pertinent în ipostaze multiple: cel
135

dintîi inginer român din Muntenia, pn-
mul profesor care în Bucureşti a expus
un curs de matematici superioare, auto-
rul unei trigonometrii româneşti alcă­
tuită-deşi după traducere - într-o adap-
tare proprie, specifid1 învf1ţr1mîntului nos-
tru.
Astfel Gheorghe Lazf1r a deschis „ ...
căile dc::voltării statornice nu numai şcolii
naţionale, ci şi ingineriei, într-un moment
istoric cînd poporul nostru trebuia să-şi
ăurească as piraţii demne de trecutul său
latin, să lupte contra desconsiderării lim-
bii, să-şi propună scopuri precis conturate
în domeniul culturii şi ştiinţei:, să se
XOTE
1 Nicolae Iorga, „Histoire des Roumains ct de
la Romanite Orientale", voi. \'III, Les Rtfvol11tion-
naires, Bucarest, p. 291- 292
" Bănescu ~icolac, ..J cade111ia r;rcaascâ din Bu-
cureşti şi şcoala /11i Ghenrr;he J.a:ăr, Bucureşti, 1925.
l\fannescu Eugenia, Ghcorr;hc La:âr ca pedagog na-
ţzon~l, _Bucureşti, _19:9. Po<U&aru Petre, Gheorghe
La:ar şt şcoala romana, /)1sc11rs de rcctf'!ie în Socie-
tatea Academică Românei, Bucureşti, 1871. Stancu
Gh?orghe, Gheorghe La:ăr, pedagog naţional. l'iaţa,
activitatea şi 1de1le sale, Bucureşti, 1936. ş.a
3
G~eorghe Bogdan-Duicii, Gheorghe La:ăr, Edi-
tura Cultura )laţ10nală, Bucureşti. 1924
4 Gheorghe Bogdan-Duică, Gheorghe Popa-Li-
sseanu, Viaţa şi opera lui Gheorr;he La:âr, Bucu-
reşti, Tipografia Jockey Club, Jon C. Văcărescu
1924
5 Lucreţiu Pătrăşcanu, Un veac de frămîntări
sociale, 1821- 1907, Editura politică, Bucureşti,
1969, p. !JO
6 Ibidem, p. 132
'. George Macovescu, Gheorghe Lazăr, 1779-1823
Editura Tineretului, 1954 ' Gheorghe Lazăr.
8
Constantin _c. Giurescu, Transilvania în istoria
poporului roman, Editura ştiintifică Bucur t"
1967, p. 115- J 17 " ' eş I,
9
Vasile Maciu, Apersu general du process de la
formatzon de la nation roumaine. Jn M'ouvement
natzonaux el soczaux roumains au XIX-e siecle
Bucarest, 1971, p. 23 ' Lazăr p. 5 şi următoarele.
_ Karl Marx, lnsemnări despre români, Bucu-
10
reşti, 1964, p. 116
11 Pau~ I. Papadopol, Gheorghe Lazăr si opera sa
Bucureşti, 1937, p. 23 · '
12
Gheorghe Bogdan-Duică, Gheorghe Popa-Li-
sseanu, op. cit., p. 24
ia Ibidem, p. 7
11.36
angajeze plenar în acţiunile din sfera va-
lorilor spirituale, cu alte cuvinte să se re-
alizeze în spiritul concepţiilor iluministe'' 21.
Exemplul vieţii şi operei sale se ex-
primă concis însăşi din chemarea care îşi
păstrează şi astr1zi o \·aloare neştirbită:
„Ce folosim noi învăţaţii, cu erudiţiunea
noastră dacă nu o vom comunica-o naţiu­
nei? Ce folosim noi, scriitorii, cu seriptele
noastre dacă nu avem un public mai mare
care să ne cetească şi sâ ne înţeleagă" 28 _
Este de fapt un mesaj vibrant şi generos
peste timp, rostit de cărturarul patriot şi
vrednicul fiu al poporului român, Gheor-
ghe Lazăr.
11 Petru Poenariu, Georgiu La:aru ,,i scol'a ro-
mana (Memoriu). Discursu de rcccpţiune în Socie-
tatea Academica Romana, urmatu de discursulu
ţinutu la acesta occasiune de G. Sion in şiedinţia
solemna de la 8 septcmbre 1871, Bucurcsci, Typo-
graphia laboratoriloru romani, 187 I, p. 11
:: <-:eo_rge Macovescu, op. cil., p. 2'1 - 25
vasile l\Iacrn, op. cz/., p. 2-1
17
_G:eorge l\Iacovcscu, op. cit„ p 23
18
L1ra1an Lalescul, Trigonometria de Gheor"'he
Lazăr însoţită de o noti1 biografică si de note ~x­
phc_ative. Transcrisă după slove cirili~c şi publicată.
de L···c: Bucureşti, 1919, p. 10, „(;hcorghe Lazăr.
Hcnsta culturală", nr. l/ 1923, Braşov, p. 5
19
Paul I. Papadopol, op. cit., 21
20
Emil \"îrtosu, O lucrare de inginerie în Prahova
a lui Gheorghe La:ăr. Gheorghe La:âr si revârsarea
0
Cricovului în 1818. În revista „Cunoas terea Praho-
' n_i": 1939, anul I, nr. 2, p . .l. Pe;1tru detalii
pnvmd activitatea lui Gheorghe Lazăr ca inginer
?.°tarmc_ se remarcă studiul documentat semnat de
!· M1hă1lescu, B. Popa, Glreorglre Lazăr, Inginerul.
ln „Transilvania", anul II (LXXIX)
s·b· , nr. 9 , 1973 •
1 iu, p. 16 - 17 · Număr de~i,G<*· comemorării lui
21
Popa-Lisseanu • Încep u t uri·1e ingi-
· ·
. .Gheorghe
.
nerzez şz G. Lazăr ca inginer. În „Gheorghe Lazăr
Revistă culturală", nr. 1/ ! 923 , p. 6 -
•2 G
~ eorge Macovescu, op. cit., p. 64
Traian Lalescu, Trigonometria de
Gheorghe
G eorge Macovescu, op. cit„ p. 55
"4
;
5
Gheorghe Popa-Lisseanu, op. c ·1 6
26 Gh h '., p.
tura Cu~~~;a e :a~T::nl~Du~ă, Gheorghe Lazăr, Edi-
27 • a • ucureşt1, 192'1 p 105
. T. Mihăilescu, B. Popa Gh h ' ·
ginerul p. 8 ' eorg e Lazăr. In-
•s p
• etru Poenariu, op. cit„ p. H
 muzee de peste.hotare
Muzeul de artă modernă
Muzeul de artă mod ernă din Belgrad (vedere
În Novi BfflgtăcC- pe malul rîului
Sava, la cîteva sute de m etri de confluenţa
sa cu Dunărea, aşezat în paji ş t ea gazo-
nat ă şi fără alei a unui parc imens, se
află Muzeul de artă cont emporană. Capo-
doperă a arhitecturii iugoslave contempo-
rane. Iată clădirea : cu faţetele verticale
oarbe şi netede, se ridică semeţe şi albe
şase prisme suspendate şi încălecînd
muchiile unui paralelipiped de sticlă cul-
cat pe pămînt . Din ext erior privită, con-
strucţia parcă îşi fereş te interiorul de lu-
mina zilei. Pătruns înăuntru, v izitato-
rul este de-a dreptul surprins de puţin ă-
- Belgrad
PAUL CORNEL CHITIC
exte rioa ră)
t a tea sălilor în care fun cţ ion ează ilumina-
tul electric. Pe simezele muzeului cea.
mai mare parte din operele expuse se
răsfată în lumină naturală: acest m are
dezid~rat al ori:căre1'-expuneri est e satis-
făc ut cu !Prisosinţă şi cu o greu egalabi lă
ingeniozitate de că tre arhitecţii iugoslavi.
Ultimul nivel al clădirii se bucură de ilu-
minatul prin feres tre-acope ri ş, tavanele-
sălilor de la ultimul etaj pă rînd mai de-
grabă niş t e copertine sprijinite cu ce le-
patru laturi p e înclinate ziduri de st iclă.
A doua surpriză care întîmpină vizita-
torul est e compartimentarea clădirii, o
137
co mpartimentare astfel alcă tuit ă încî t, lă­
sîndu-se în voia paş ilo r , traiec tul pieto-
n al al vizitatorului de-a lungul simezelor
es te dirij a t, impus din aproape în aproape
d e succesiun ea asce n s io n ală a să lilor de
expozare ca re, înlă untrul fi ecă re ia din
cele şase prisme, se ordonează spiralat.
Trecerea inte ri oară de la o pri s m ă la
ceal alt ă poate fi făc u tă pe două că i : fie
p e o pasa rel ă care un eş t e mijlocul în ăl­
ţimi lor a două cîte două dintre prisme,
fie prin intră ri practicate la fi ecare nivel
în peretele comun (perete de între t ă i e re)
a dou ă prisme învecinate.
P ractic mu zeul nu are etaj e: încăp e ril e
nu se suprapun un ele altora dedesubtul
sau deasupra un ei singure plăc i de b eton .
În aceas ta co n s t ă si sec retul tra iect ului
indus vizita torului: fiecare urm ătoare sal ă
Mu zeul de artă m od e rn ă di n Belgrad ( ved ere i nte r i o a ră)
îsi află ni velul la jum ă t a tea în ăltimii sălii
precedente; vizitatorul urcă scar~ nu pînă
la ceea ce se num eş te etaj. ci numai pînă
pe consola-palier între etaj e.
~oluţia arh it ect urală are ş i o imediat
ses 1zab1lă valoare psihologică : trecînd de
138
la o sală la alta fluxul perceptiv este m a i
puţin sacadat , mai puţin întrerupt de
pauzele efortu lui fizic al urcă rii treptelor.
Este cunoscut - ş i u şo r de verifica t în
timpul incursiunii în oricare clădire „cla-
sic" e tajat ă a unui muzeu - faptul că
efortul fizi c, chiar cel cerut de stereo ti-
piile dinamice, făc ut în timpul contem-
plaţie i reduce actul p erce pţi e i de la „cu-
n oaş t e re" la „constatare" .
În istori a a rtelor plastice se cu nosc o
mulţim e de opere (picturi, grav uri , de-
sene, chiar ş i sc ulpturi) avînd ca personaj
ş i subi ec t amatorul de stampe (vezi gra-
v urile lui Daumier), contemplatorul ope-
rei de a rtă . Poziţia impu să spontan de
a ce astă ac tivitate este şe zînd în picioare
sau pe scaun. (Lenev ia cont e mplării, par
a spune psihologii artei, departe de a fi
un v1cm , es te regimul pe care îl impune
mintea trupului).
Sculptura rondbos, marile pînze sau
opere murale, dar mai ales arta din seco-
lul XX - poate în cepînd cu futurismul -
a impus ca o componenţ ă a pe rcepţie i,
mobilitatea fizică: fi e a privitorului, fie
a operei (constructivismul, cinetismul
etc.). Alta a fost viteza noastră de „croa-
zieră" în sălile unde se aflau pînzele de
in spiraţie impresioni s tă decît cea impu să
d e sălile cu opere din ultimele trei-patru
decenii ; în fata simezelor cu lucrări de
factură moder~ă traiectul a fost mai com-
plicat cu dese re veniri şi cu frecvente
schimbări a locului din care priveam.
Tîrziu am constatat că lu crăr ile „dedi-
cate" contemplării statice erau instalate
în puţinele săli cu lumin ă artificială und e
se creea intimitatea unui h abitaclu epu-
rat de comodităţile domestice : cu puţină
imaginaţi e sala putea fi considerau în-
căp e re a d es tinată în exclusivitate de că­
tre un colecţionar operelor pe care le
iub eşte .
Traiectul indus - în mod discret si
comod privitorului - prin am inti ta d~­
nivelare a sălilor , alt ernanţa celor ilumi-
nate natural cu cele iluminate electric
realizau subtile di scrimin ă ri de „climat"
artistic : operele, fie ele de sc ulptură , Io va n B ij clic ( 1886- 1 9 6~ ): Violonist, · 1932

Iva n Tabacov ic( n . 1898) '

M agie-L uminci, Culoa-·
re, Fo rmei . 1966

pic tur ă sau g rafic ă poli c rom ă, se grupau
distinct în cîte o s al ă, pe criteriul aparte-
n e nţ e i la un curent artistic, la o şc o ală
sau la un manifest estetic. De pild ă pîn-
zele - chiar pictate de artiş tii contempo-
rani cu noi vizitatorii - dacă ele nostal-
giau după marea lec ţi e a impresionismu-
lui sau a cubi smului postcezanneian erau
situate într-una din acele săli iluminate
elec tric care purtau amprenta pasiunii
unui c olec ţion ar.
Ace l aşi pnncipiu - exi stenţa istoric ă
a climatului artistic dintr-o p erioadă se
defin eşte prin diversitatea tendinţelor,

139
!lfa rij a n D etoni ( 1905):
B irjă be ată, 1935
ap art ene n ţ elo r est et ice ş 1 expres iei p las-
ti ce-est e păstrat ş i în sălile care găz­
duiesc opere din ultimele dece nii - lu c ră­
ri le-ja loane a le noilor curent e art istice :
obiect ualismul, hip errealismul, gestu alis-
mul, .p op-art, op-art etc. (am ev itat
ordonarea crono logi că a acest or „eti-
c h et ă ri " încercînd să s u gerăm ava lan şa de
impresii avută de orice vizitator în pra-
gul sălilo r de expozare mu ze i s ti că). P a-
no1:1ri aşeza t e perpendicular pe pe reţ ii
sălilor alv eolează spaţiul de ex punere·:
fiecă rui curent (tend int ă, scoa lă sau s tră­
!~cit reprezentant) d ~ r~centă apariţie
11 este destinat un astfel de „canton" .
Am bă nuit că asezarea unor astfel de can-
toan e faţă în faţă figura, prin opoziţi e
topog rafică, eventuala „ adversitate" în-
tre . dou ă curente (te ndinţ e sau şcoli) ,
reciproca lor „negare" sau contrazicere
doct rinară . Altminteri nu putem explica
coexistenta - marca tă ostentativ - a cî-
torva astfel de alveole-gazdă a mai mul-
tor opere de aceeaş i fac tură s tili s ti că
- în p erimetrul aceleiaş i să li.
Dinspre m arile în căpe ri cu largi feres-
tre că tre cele bogat luminate de becuri
c u filament, operele de artă părea u astfel
orînduite încît „ re tră i au " parcurgerea
drumului de la locul si momentul creatiei
către locul istoric şi' treapta valorică' pe
140
care urm au să se situeze în con ş ti inţa
publicului. Într-o a tare imaginare a tra-
iectului operei (di n atelierul artistului spre
simezele muzeului) m arile ferestre se tra-
vesteau în cortin a tran sparentă, hotarul
dintre spaţiul social în care se n asc ope-
r ele ş i spaţiul valoric că tre care tinde fie-
care nou ă c re aţ i e .
Ri sc urile unei atari întreprinderi sînt
mari, dar Muzeu l de artă cont emporan ă.
din Belgrad nu ez it ă să le afi şeze. Sime-
zele sale constituie ş i poligonul p e care
p ot fi exersate demersurile actelor critice
şi es tetice ale contemporanilor.
Fă ră distanţarea în timp, judecă ţile
valorizatoare asupra operelor de im e diat ă
contemporaneitate pot fi suspectate mult
mai drastic de subiec tivism conjunctu-
ral, de partizanat ideologic la un curent
artistic sau altul.
Riscul intimidă rii în faţa cre aţiei unui
artist în vogă, ori cel al adeziunii la ecla-
tantele libe rtăţi de exprimare ale unui
curent artistic, aflat la apogeu cîţiva ani
la rînd, naş te re ti cenţe oricărui observa-
tor lucid şi cu atît mai mult muzeogra-
fului care iniţiază şi d ezvoltă o expoziţie
perman e ntă într-un muzeu de artă con-
t emporană.
 Sînt ele - operele prezentate - culmi-
le de crea ţi e ale unui artist sau doar per-
formanţ e de vizibilă asimilare ale noilor
doctrine artistice?
Oare obedienţa unui artist fată de un
c urent artistic sau, dimpotrivă' refuzul
n egaJia noi~or cîştiguri de ' limbaj şi ex~
pres1e plastică trebuie să fi e criteriul de
consacrare muzeal ă a unei creatii contem-
porane? '
Ambele ipoteze criteriologicP. sînt la
fel de limitate. E ş tiut faptul că nu tot-
d.eauna ini.ţia torul unei noi expresii artis-
tice es te ş 1 cel care validează valoric te-
m einicia şi virtuţiile descop eririi sale.
Pe de altă parte refuzul noilor achizitii
în domeniul gîndirii artistice est e însotit
d e cele mai multe ori de atitudinea pa-
seist-romantică a artistului, de refugiul,
de retragerea sa într-un p erimetru artis-
tic propriu unei alte epoci (cel mai frec-
vent în impresionism sau expresionism)
fapt care, obiectiv privindu-l, îl pune pe
art~st în postura de „necontemporan" cu
societatea î.n care trăieş te.
Am descns cele două situări de ex tremă
dar foarte posibile, ale unui artist: nici Krsto Hcgedusic ( 1906): Miercuri, 1957
una din ele nu avantajează opera. Evo-
luţia ulte rioară a creaţiei unui pictor,
sculptor, grafician poate nega prezumptiva lor l-am considerat singurul posibil: fie-
lui postură mai sus teore tizat ă, opera lui care curent artistic, fi ecare t e nt a tiv ă de
putînd mîine să însemne un triumf asu- a-l de păş i, fiecare reluare ş i reevaluare
s t~ălu~ită .a limbaj e l~r artistice deja in-
p~~. h~t~ror ac~sto~ ~inimalizatoare supo-
s tituţion a lizat e trebuie să fie „ ilustrate"
z1ţ11 ş 1 Jud ecăţ i cntice. Dar această şansă
a. artistului (şi implicit şi constatare cri- cît m ai bine cu putinţ ă. Ultimul an con-
ti.că) se poate realiza în urm ă torul dece-
siderat drept marcaj este tic este anul
nm. 1 .96~ .w S~lil e care reprezint ă mişca rea ar-
o~ noi co m e ntăm exis tenţa ş i principiile
tistica iugoslavă a ultimelor (aproape)
unui muzeu de artă contemporană. Cît dou~„,decenii. s~nt, îi:itr-un fel, „hagio-
d e contemporan poate fi un astfel de mu- grafn : descn en palpitante a unor aven-
zeu? Capriciul de a fi întotdeauna „la t1:1ri a~.tistice, a u.nor reac ţii estetice şi a
d1recţ11lor probabile - aflate în d evălm ă­
zi" îl identifică cu orice altă sală de ex-
şia fierbinte proprie fiecăre i zile „de azi".
poziţii curente. Prud e nţa de a marca nu-
mai postum marile culmi ale creaţiei plas- Parterul Muzeului de artă contempo-
tice ridiculizează titulatura: un muzeu rană este destinat expoziţiilor curente ale
de artă contemporană nu poa te aştepta artiştilor plastici (în ziua vizitării se pre-
70-80- 90 de ani pentru a valida va- gătea o expoziţie a n eocons truc tivi ş tilor).
loarea, altminteri de mult recunoscută, Aceste frecvente expoziţii de grup ne
a unui artist. Chiar şi numai o jum ătat e s ugerează febrilitatea caravanelor por-
d e veac este o aşteptare ex trem ·de pre- nite în tentativa escaladării unui pisc
lungită p entru un muzeu.
greu accesibil.
La aceste întrebări fireş ti ale oricărui Muzeul de artă cont emporană din Bel-
vizitator aflat într-o atare instituţie pa- grad este fără îndoială una din marile
trimonială , muzeografii de la B elgrad au cuceriri ale artei, a artiştilor care creează
răspuns într-un singur fel, ş i răspunsul în ţara vecină şi prie t e nă .

141
Impresii din Muzeul tehnicii din MUnchen
\luzeul este o \'ast{1 institutie cultural{1
:i s tiin telor exacte si a tchni~ii care si-a
pr~)pus. ca scop pri;1cipal iniţierea u~or
categorii largi de \'izitatori în fenomenele
fundamentale si în legile naturii neînsu-
fletitc; de as'enwnca, muzeul prczinU
pr~greselc realizate în domeniul cunoş­
tinţelor ştiinţifice şi a aplicaţiilor industri-
ale.
Istoria muzeului începe în anul 1903,
cîncl inginerul Oskar \'on \I illcr îl fon-
dcadt sub denumirea de ,)luzcul german
( Deu tsches \I useum) al capodoperelor
ştiinţei şi tehnicii", inaugurarea colcc-
tiilor pro,·izorii se face trei ani mai tîrziu,
Iar din 1925, Dcu tsclws \I useum fiin-
teaâ în actualele clf1diri, construite în
~od special pc „Insula muzeului", sdl-
dat{1 de apele lsarului.
Distrus în lmn{1 parte în anul 194 4,
muzeul îşi reia treptat acti\'itatea, încc-
pîncl cu anul 1948, clcZ\·oltîndu-şi şi îmbo-
gr1ţindu-şi permanent colecţiile, mcnţi­
nîndu-le neîncetat în corelaţie cu cele mai
noi cuceriri şi performanţe ale tehnicii.
Printre ultimele secţii deschise se pot
mentiona: Tclecomunicatiilc, Elcctrodi-
namka si cxpozitia spe~ial;-'1 „Omul si
spaţiul".' ' '
Colecţiile muzeului sînt grupate pc
secţii cc sînt dispuse pc şapte ni\'cluri:
-- la suhsol-- minele, tratamentul mi-
nereurilor, maşini cu \'apari, naYigaţia,
construcţii hidrotehnice, biciclete, moto-
ciclete, automobile
- la parter -metalurgic, siderurgic,
prelucrarea metalelor, maşini motrice,
motoare de automobil, sonde, bogf1ţii
ale subsolului, tehnica curcntilor indus-
triali, constructii hidraulice, 'constructia
podurilor şi şo~elclor, construcţia tu~e­
lelor, transportul rutier şi fcro\'iar
- la etajul I - fizica, chimia, aYiaţia,
tehnica nucleară, instrumente muzicale,
telecomunicaţii
- la etajul II-- tehnologia sticlei, teh-
nologia în industria textil:1, fotografia,
scrierea şi mijloacele de multiplicare,
tehnologia în industria chimică
142
MĂRIUCA RADU, GH. ALEX. RADU
- - la cta j ul I II- tehnica agricolrt,
m;\suri şi greuU1ţi, măsurarea timpului,
expoziţia „Omul şi spaţiul"
- la etajele I\' şi \' - astronomia
-- la etajele \'I şi \'II - planctariumul.
Ifolul muzeului este îndeplinit şi graţie
exponatelor originale, a reproducerii apa-
ratelor şi maşinilor care prezinU1 un inte-
res istoric, modelelor si instalatiilor de
încercare, deosebit de i~structi,·e·. Foarte
multe aparate şi maşini funcţionează
continuu sau pot fi acţionate de c{1tre
\'izitator, prin simpla ap{1sare a unui
lmton. L"neltcle si masinilc sînt cel mai
adesea prczentat'e în 'relaţie directf1 cu
omul care le utilizcaz{1, iar halele indus-
triale, atelierele mecanice, locurile de
munC:1 apar sub form{1 de diorame sau în
m{1rimc natural:1, dînd ideea cxacU a
con di ţii~or desfftş ur{1rii activi t{1 ţii în di \"Cr-
sc epon.
De obicei Yizitarea muzeului începe cu
:\a\'igaţia, unde te întîmpin{1 silueta
masi\'{1 a ultimei gabare de pe Elba infe-
rioar:1, conscn·at:1 în starea în care se
g:1sca în anul 1880; de-jur-împrejur se
g:1scsc mici ambarcaţiuni originale (piroga,
con fa, canoe etc.) care ara UL \'CC hi le
metode de construcţii-na\'ale, replica la
scar{1 a lui RA 11, machete de 1,5-2 m
lungime ale unor \'estitc fregate de luptă
franceze sau engleze din secolele X\'11-
--X\'Ill sau na\'c amiral, machete ale
celor mai renumite na\'c comerciale sau
utilitare germane din secolele XIX-XX.
\lai atrag atenţia primul submarin ger-
man, construit în anul 1906- C 1- si
micul submarin tip „Seehund", originaie
şi secţionate longitudinal, precum şi batis-
caful „Tricstc" al lui A. şi J. Picard.
Cabine de comandă, interioare de cală,
punţi sînt prezentate în diorame, alături
de cele mai Yariate instrumente de naYi-
gaţie.
Pc platforma superioară şi suspendate
pe tavan, se g{1sesc na\'e aeriene istorice:
planorul lui Lilienthal, biplanul fraţilor
Wright, biplanul Fokker din 1918. Cu
primul avion cu reacţie Messerschmitt

(
I
I motor cu be n 1 in ă,
f'
Me 109 (original), construit în 1939, se
trece la propulsia cu re acţi e, re pre ze ntată
între altele de Me 262 şi Me I 63.
O put ernică impresie lasă parcurgerea
minelor de cărbun e şi m etal şi a salinelor
construite din galerii, orizonturi d e lucru,
puţuri dotate cu aparatele specifice
muncii minerului, începînd din secolul XV
şi pînă în prezent; întregul labirint de
autentică ambianţă are o lungime de
200- 300 m.
Colectia de motoare cu ardere intern ă
pentru 'autovehicule, prezintă la loc de
cinst e un motor OTTO, din prima serie
{1876), primul motor de automobil con-
struit de Daimler (1885) , primul motor
Diesel (I 897) ş i primele motoare cu pistoa-
ne rotative ale lui Wankel (1957 , 1964) .
Ală turi , în cadrul Transporturilor teres-
tre, sînt prezentate mijloacele de loco-
moţie rutiere, începînd de la lec tici, tre-
cînd la c aleş ti, diligenţ e, automobile ale
începutului de veac ş i pîn ă la ves tita
„Săge ată arginti e" a lui Mercedes-Benz
( I 954 - 1958) ş i automobilul Porsche
care a cîşti ga t nu cu mulţi ani în urm ă
campionatul m ăr c ilor de automobil.
În cadrul sectiei de fizi că si a sectiei de
chimie, princip~lele capitol~ ale a'cestor
ş tiinţ e sînt ilustrate prin peste 200 de
Deutsches Muse um - a ripa p rin c i pa lă cu pla ne-
ta rium ul
- ·-·-,
Primul a utomobil cu
reali zat de !\a ri B enz
ex perienţ e simple şi caracteristice care se
d esfăşoa ră în faţa vizitatorului, aşa · cum
am mai m enţionat, prin simpla acţionare
a unui buton sau a unei manete; în jurul
acestor vitrine de demonstraţie se găsesc
clase întregi de elevi, care însoţiţi de
profesori îşi desfăşoară orele „pe viu" .
Salonul de muzică expune p e lîngă
instrumentele vechi din familia pianului,
a viorii, a instrumentelor de suflat, stranii:
şi exotice instrumente muzicale din Aus-
143
tralia, Indi a, Africa ş i America de Sud ;
l a ore precizate, mici co ncerte s u sţ innte la
diferi te instrumente d elec t ea ză asi sten t;:i ;
la cererea v izit atorului , custodele po~ te
demons tra prin cî teva acorduri sun e tul
instrumentului sau modul de fun ctio-
nare. Cele m ai fragile părţi ale instrum'e n-
t ului sînt de obicei protej ate cu folie de
plex iglas.
În să lile a fectate Scrierii şi imprime n e1
pere ţi întregi sîn t acoperi ţi cu tex te în
limbile: babiloniană, eg ipt e ană, fe ni c ian ă,
g reacă , l at in ă ş i ge rman ă. Ins trumente
de scris, începînd cu cele din a ntichitate,
a poi pana călu gă rului-co pi st din secolul X ,
pînă la cele m ai m odern e stilouri se pot
vedea aici. Foarte inter sa nt a fo st con-
cepu tă etalarea maş inilor de scris: o bandă
rula nt ă, aş e zată p e v e rti ca lă, conţin e un
Primul m otor Diesel
num ă r de boxe, care se d e rul ea ză în ce t,
oprindu-se atît cît es te nevoie ca vizita-
torul să va d ă b ine fi ecare tip de maşin ă
d e scri s expus. A l ă turi de maş in ă se gă­
seş t e m ecanismul de acţio n are asupra
literei, care funcţion ea ză cu ajutoru l unor
pîrghii met alice. P e pere tele din spate sînt
prezentate t ex te explicative cu datele
sumare a le fi ecă rui tip de maş ină.
· Cu bucurie ş i mîndrie, vizitatoru l
român întîln eş t e la parterul muzeului, la
secţ ia de co n s trucţii hidraulice, o moară
(turbin ă ) de apă cu palete ce pre figurează
144
sistemul P elton , adusă în anul 1898 din
p ăr tile Sibiului.
Î~ ghidul muzeului se face precizarea
că „Deutsches Mu zeum prezintă nu numai
p erformanţele germane; el ţine cont şi
de marile realizări ate altor ţâri". Credem
că aceas t ă afirmaţie es te cel puţin pre-
t en tioasă în co n di tiile în care realiză rile
sau ' m ăca r numeld unor savanti rom â ni
de t ali e mo ndi ală cu priorităţ i absolute în
domeniul ş tiinţ e i sau tehnicii, ca Traian
Vu ia, H enri Coandă , Anghel Saligny,
sînt comple t elu date.
Profilul aces tui muzeu, pe care înce r-
căm să-l sc hiţ ă m , ar fi incomplet dacă
nu a m a minti de biblioteca vastă p e care
o posedă, de prezentarea de filme, de co n-
ferinţ ele speciale sa u de cele în so ţit e de
e xperienţe, ce se prezint ă aici, de demon-
s traţiile practice ce se desfăşoară n on-
stop la: mula jul ş i turnarea metalelor, la
in s talaţiile de înaltă tensi une, la suflarea
sticlei, la observator ş i la planetarium.
Prin bogă ţia şi varietatea co lec ţiilor
sale, prin mod ul de prezentare al expo-
natelor, prin mărim ea sa, prin activitatea
c ultural-ş tiintifică ce se desfăşoară aici,
prin s trădania de a pune în e videnţă parti-
ciparea unui număr cît mai mare de
popoare la formarea structurii ştiintelor
ş i tehnicii, D eutsches Museum ră{nîne
unul din cele mai atractive şi mai intere-
sante muzee ale lumii .
 III cronici,recenzii, informaţii
Vizita în România a fost deosebit de
I. . ne-a
n lunilC' iulie
·1i1itat
şi august a.c.
ţara
prof. dr.
Glee Willson de la l7niversitatea
din I<ent, statul Ohio - ST.A.
Domnia sa este fondatorul (în
197.~) şi conducătorul Programu-
lui de studii rom<îneşti la l'ni·1er-
sitatea din Kent. Programul cu-
prinde douii cursuri: de limba ro-
mânii şi de istoria Rom<inici. Cel
de-al doilea curs al Programului
este predat de d-nul \Villson, spe-
cialist, cu numeroase studii pu-
blicate, în istoria Greciei şi Ro-
mei antice.
Iw1itat la redacţie, d-nul (;lee
\Villson a a·rnt amabilitatea s[t
rftspundă, pe larg, la întrebările
care i-au fost adresate.
- Stimate d-le profesor dr. Glce
!Vi/Ison, vă aflati pmtm prima
oară în Româuia '.'
- ~u ! Am mai fost în ţara
d•1. în anul 1972 prin interme-
diul IHEX (Burse pentru schim-
buri de cercetători) şi în 1975
cu o bursă de studii din partea
l 'ni·ll·rsităţii din I~cnt. l 'ltima
dată am participat la cercetftrile
efectuate în oraşele antice gre-
ceşti din Dobrogea, fiind intere-
sat în mod expres de secolul I II
e.n. În prezent mă aflu în Ho-
n1ânia in1preună cu un grup de
studenţi care unncazft Progra1nul
de studii românesti la L'ni·1ersi-
tatea din Kent. ·
- Cc se c11noa,<tc f11 S. U.A. des-
pre istoria României, dcsp1'c ves-
tigiile străvechii civiliza/ii româ-
neşti? · recent reconstituit, de· la Aclan1-
- Istoria ţ[trii dv. este din cc
în cc 1nai cunoscutft. În inuite
uni·1crsit[1ţi din S.l'.A. se predau
limba şi istoria poporului rom<în.
Relaţiile rom;'.tno-americane sînt
tot mai bune. Au fost foarte multe
întîlniri şi congrese în S. l'.A. la
care au participat istorici rom<ini.
Ele au atras atcntia unui rnarP nu-
n1ăr de specialişti a1nericani şi au
fost consc1nnatc în prcsft, în spe-
cial în cca ctnicft. Dacft înainte
despre Romftnia se ştia doar că
este ţara lui George Enescu şi
Constantin llr<Încuşi, astăzi se cu-
noaşte poziţia pc care a a•1ut-o
Dacia în Imperiul roman, apor-
tul cetăţilor greceşti de pe ţ[ir-
111111 :\Irtrii Xegre la clcz·1oltarea
culturii, rolul rorn{u1ilor în ca-
drul Imperiului bizantin, pozi-
ţia ţfuilor rornfrnc în relaţiile cu
Imperiul otoman, şi multe altele.
În ultimul timp a fost prezentaUt
publicnlui din J\ent o expoziţie
cu arhitectura ron1{11wascft şi o
alta de art[i plasticii. De asem<'-
nca, a luat fiinţft o societate inti-
tulată „ )tdan cl'l Mare" care îşi
propune sft facft cunoscute cetft-
tenilor a1nericani istoria si cul-
tura poporului rornftn. l\!1;lţi is-
torici din S.l'.A. au ·1izitat l{o-
n1{1nia, s-au doc111nentat în arhi·1e,
biblioteci, pe şantiere arheologice
şi în muzee. O do·radft conclu-
dentft c<.;tc chiar prezenţa 1nca
pentru a treia oarft pe p[unîntul
ron1{1ncsc.
- Ti11î11d scama de prcoc11părilc
dv. şliintificc ~"i de iull'rcsul KY1t-
p1d11i de st11de11ti, care "" fost
obiectivele niuzeislicc :'ii mo111om·11-
/c/c istorice pe care le-aţi vi:ilat?
- Ani ·1izitat noul IIH1zc11 şi
~lonunwntul Trophenru Traiani,
clisi, l\.lnzeul de i:-itorie naţionalft
si arheologic - Constan(a, iar la
Histria ne-a fost pn•zt•nlat sta-
diul de organizare a noului 11111-
zcu. La Tulcea a1n 'Jftzut expo-
ziţia de ştiinţele nat urii a Muzeu-
rodnică
lui „ Delta Dunftrii", Secţia de
istoric a acestui n111zcu a111 vă­
zut-o într-o cftlfttoric anterioad'i.
La Bucureşti am vizitat l\luzcul
militar central, noul Muzeu a:!
colecţiilor de artft şi Muzeul teh-
nic „Prof. ing. Dimitrie Leonida''.
Am fost interesat sit vi'td cit mai
inuite instituţii 1nuzcalc ron1â-
ncşti pentru cft in prezent ne strf1-
duin1 să rcalizfun, pc lîngft Pro-
grarnul de studii ro1n<.încşti, un
1nulcu de istoric şi culturii ro-
n1t1neascft. :\cesta va a'1ca două.
secţii. În prima va fi prezentati't
istoria H.0111ttnici iar în a doua
t"1oluţia con11111itftţilor ronittncşti
clin S.l'.A. Yom utiliza numeroase
docu1ncntc pri·1ind ernigraţia, pc-
rioclice Prlitate de comunitatea ro•
n1'ineascft, c[uţi, fotografii, dife-
rite rnftrturii referitoare la orga-
nizaţiile culturale rorn{l.ncşti fon-
date şi existente în nu1năr 111are.
De curind am primit la universi-
tate ·1izita ambasadorului ţ;uii dv.
în S.l 1.A. care a donat pentru
nnucu cli'Fcrsc 1nateriak de rnarc
valoare. Problemele pc care le
rididi tematica celei de-a doua
secţii sînt foarte nun1eroasc. \'om
a·1ea un program foarte marc de
cercetare. Sîntc111 interesaţi, în
mod deosebit, sit cunoaştem în
cc 1nftsură con1unitfttilc romftncsti
din S. l '.A. şi-au pft~trat obiceiu-
rile, unele elemente de cultură
t radi ţionalft.
Cc impresii a/i cules di11 11111-
zcele vizi/ale?
- O observaţie intercsantft, 1nai
ales din punct de ·iedere instrnc-
ti·r, este aceea cft n1uz<Tlc de is„
toric din Hon1{111ia prezintă c·-10-
luţia societfiţii omeneşti de la pri-
mele începuturi şi pînft astăzi.
O a doua rc1narcă, de 1nare im._
 portanţă, se referă la faptul că
taxa dC' intrare la muzeele cb.
este foarte micit în comparaţie
cu CrC'cia, Franţa, Italia etc.
AcC'st lucru facilitează accesul larg
al tinerei genera ţii - elevi şi stu-
denţi - la valorile patrimoniului
cultural naţional şi străin. l 'n
alt clement pc care l-am desprins
este ace>Ja cft în 111uzcclc ro1ntu1cşti
se folosesc noi tehnici de prC'zen-
tare şi punere în ·1aloarc a patri-
moniului. Am putut constata, în
toate instituţiile muzeale văzute,
cit aveţi buni conservatori şi res-
tauratori. Se remarcă în mod deo-
sebit l\luzt·ul militar central unde,
în afara pieselor din lemn, cera-
micft, metal etc. foarte bine res-
taurate şi întreţinute, se întîlncsc
numeroase exemple de reconsti-
tuiri clC' piese: tipărituri, cămăşi de
zale, armament de epoc[L şi altele.
Am mai obscnat cit în muzeele
din nonl<lnia tot personalul de
specialitate, incepind cu direc-
torul şi IC'rminînd cu ultimul mu-
zeolog, cunosc foarte bine obiec-
tele din colecţii, ştiu sf1 Ic relie-
feze semnificaţia, fac .t:hidaje ex-
celente. Aceasta este o foarte
bună experienţă în comparaţie cu
situaţii întilnitc în alte pftrţi.
Astfel, nu de mult, am vrut să
vizitez un muzeu din Cle·1cland
şi nu am reuşit fiindcft nici un
specialist, din cei ce se aflau în
momentul respectiv în muzeu, nu
cunoşteau expoziţia.
- În anul 1975 afi participat
la cercetări .irheologice în Dobro-
gea. În cadr11l acestei activi/citi
v-a preocupat numai organizar;a
şantierelor arheologice şi studiul pie-
selor descoperite sau v-a preowpat
şi conservarea monumentelor deca-
pate?
- Am fost interesat de toate
aspectele. Existft la <b. o ştiinţă
a restaurftrii. în acest sens, aş
dori să aminksc că la Cetatea Su-
cevei, în afara conser·1ării ruine~
lor, s-a trecut la completarea
unor pftrţi din vechile ziduri si
chiar la reconstituirea unei sflli.
S-a gftsit şi o soluţie adecvată
pentru a reliefa părţile restaurate
faţft de ceea cc se pftstrează din
construcţia iniţială. l1;trcaga ac-
ţiune de la Suceava a necesitat
foarte multă muncft si mari efor-
turi financiare. Consider cft ceea
cc s-a realizat la Suceava este de
-o mare importantă atit pentru
istoria poporului · romtlll cit ş1
pentru ştiinţa restaurftrii.
- Fiindcă ati vorbit de restau-
~ate, făcînd ,;precieri la adresa
modului cum s-a realizat ea la
unul din principalele monumente
medievale româneşti, şi fiindcă sîn-
teţi specialist în istoria Romei an-
tice, c11m vedeti reconstituirea mo-
numentului d~ la Adamclisi?
- Am văzut monumentul în
anul 1972. De asemenea, în S.U.A.
cu ocazia unei vizite a acad. Emil
Condurachi, care a prezentat o
comunicare pri·1ind semnificaţia
monumentului si necesitatea res-
taurării lui, a~ avut o discuţie
mai îndelungă. l\li-am exprimat
uncie rezerve faţă de formula pro-
pusă. Am avut ocazia sft văd re-
constituiri care nu s-au f[tcut
bine. Cunosc şi experienţa cercc-
tfttorilor americani de la Atena
care au restaurat multe monu-
mente acolo. l 'nii specialişti pre-
frrft sft consolideze monumentele
fftrft să intervină asupra lor iar
alţii, cum sînt cei francezi, opi-
nează pentru reconstruirea lor.
Am fost plăcut impresionat de
reconstituir<'a monumentului de la
Adamclisi şi de modul cum au fost
tratate şi ·rnlorificatt', în muzeu,
piesele originale. Este o bunft so-
luţie în a te situa intre cele douft
extreme. Heconstituirea monu-
mentului triumfal şi a întregului
ansamblu de la Adamclisi repre-
zintă un marc succes al şcolii ro-
rn<incşti de rcstauran·.
Cu ce speciali,<li români aţi
avut co11tacle :>
- În special cu cei de la Insti-
tutul de arheologic din Bucureşti.
Am a·1ut fructuoase schimburi de
opinii cu profrsorul Dionisie Pi-
ppidi şi ccrcetfltorii l\laria Coja,
Bucur l\litrea, Alexandru Suce-
·1eanu. Discuţiile purtate au fost
în a·rnntajul ambC'lor părţi. l\I-a
bucurat întilnirea cu directorul
Adrian IUdulescu si colecfrrnl
0
l\luzeului de istorie nationalf1 si
arheologie - Constanţa.· \'izita î~
]{om<inia a fost deosebit de rod-
nicft, pftcat cf1 timpul a fost atit
de scurt p<'ntru cit am fi dorii să
Vt'clem.
- În urma vizio11ării mai m11ltor
expoziţii mzi=eale de istorie ce pro-
bleme ştiinţifice mai importante,
legate de tematica acestora, v-au
reţinut atcntia :>
- Sint foarte pregnant eviden-
ţiate, prin materiale muzeistice
numeroase şi originale, caracteris-
ticile esenţiale ale istorici poporu-
lui rom<in: continuitatea, tradi-
ţia, problemele de origine etnică
şi ling·1isticft, bogata cultură a
dacilor, dezvoltarea societăţii feu-
dale rom;îneşti, lupta poporului
pentru păstrarea independenţei
şi suvC'ranităţii ţării, marile per-
sonalităţi politice, originala cul-
turii creată de rom<ini de-a lungul
secolelor. Experienţa dv. muzeis-
tică, în acest sens, este diferită
de cca din S.L'.A. La noi probleme
cum sînt originea şi continuitatea
pe un anumit teritoriu a poporu-
lui american nu se pun. În schimb,
avem mari greutăţi în ce priveşte
realizarea patrimoniului fiindcă
foarte multe obiecte s-au distrus.
- Ali vizitai si u11 muzeu etno-
grafic _:_ cel de la Fălticeni. Plă­
0
cerea de a vedea obiecte de un gust
artistic desăvîrsit sau interesul lc-
{?at de ceea ce ~-aţi propus să rea-
lizati la [; 11 iversitatea din ]( ent
v-a. îndemnat să poposiţi la Făl­
ticeni?
- Amindouft. Am dorit sf1 arăt
studenţilor mei ·rnrietatea forme-
lor cc se întilnesc în creaţia artis-
ticft populară rom<inească şi in-
geniozitatea tehnicilor de reali-
zare a diferitelor obiecte. l\Iuzeul
etnografic din Fălticeni dcmon-
streadt sugesti·1 cum se prelu-
creaz[t lemnul, cum se face cera-
mica, cum se realizează, la răz­
boiul de ţesut manual, minunate
piese pentru interiorul de locuit
şi costume. În acest muzeu poţi
surprinde e·rnluţia formelor şi cu-
noaşte foarte bine istoria tehnicii
populare tradiţionale. Pentru in-
strucţia tinerei generaţii contac-
tul cu aceste lucruri este foarte
important. Îmi amintesc cu multă
plăcere de l\Iuzcul satului si de
artr1 popularit, de colecţiile l\Ii-
no-1ici din Bucureşti pc care le-am
vizitat cu prilejul cftlfttoriilor an-
tcrioar<'. Hcgrct cft timpul foarte
scurt nu mi-a permis să le arăt
şi studenţilor mei.
- Intenţionaţi să prezentafi în
muzeul pe care îl organizaţi pe
lîngă Program11l de studii româ-
neşti de la l..:niversitatea din J<enl
şi piese etnografi ce?
- Da. Trclmie sft se tinft sea-
ma cf1 la realizarea cultu~ii româ-
ucsti au contribuit nu numai ar-
tisti recunoscuti ci si foarte multi
cr~atori popul~ri ai;onimi. În j~­
rul oraşului l\ent existit o mare
colectivitate rom;îneascft care a
donat l 'niversitftţii pentru mu-
zeul cc îl organizftm numeroase
costume populare, ceramicft, in-
strumente muzicale, diverse tesă-
turi etc. ·
- Î11feleg că sinteţi adeptul folo-
sirii 1111or obiecte etnografice şi de
artă pop11lară în cadrul expoziţiilor
cu tematică istorică.
 - Desigur. Cultura popularit a
fost prC'<lominantă în evul mediu.
Ea este legiilura cu trecutul in
toate compartimentele vieţii: ocu-
paţii, moci ele ginclire, obiceiuri,
folclor. în ţări ca l ugoslavia, Gre-
cia, Bulgaria existit practica pre-
zentării ele materiale etnografice
FESTIVALUL NAŢIONAL „CÎNT AREA ROMÂNIEI"
Probleme controversate
ale istoriografiei bucureştene
I• amplinirea, la 20 septembrie,
520 ele ani ele la prima
atestare documentară a oraşului
Bucureşti a prilejuit o amplă dez-
batere a problemelor istorici ora-
şului, iniţiată ele :\luzcul ele istoric
a municipiului Bucureşti, propu-
ninclu-se să se ofere specialiştilor şi
publicului o imagine cit mai clară
asupra stadiului şi problemelor cer-
cetării istoriei româneşti în gene-
ral şi a Bucureştilor în special.
S-a pornit ele la realitatea ci"t
cercetările ultimilor ani au adus
dovezi din cc în cc mai conclu-
dente privind existenţa tîrgului
într-o fază anterioară hrisovului
ele la 20 septembrie 1'159. În aten-
ţia specialiştilor stăruie astăzi, în
moci deosebit, problema stabilirii
cit mai precise a etapelor urbani-
zării şi a momentului în care aşe­
zarea ele la Bucureşti s-a desprins
de mulţimea satelor clin jur, clc-
vcnincl centru economic şi impli-
cit, politic şi administrativ.
Participanţii la dezbateri, pres-
tigioşi cercetători <le la Institutul
ele istoric „Nicolae Iorga'', Insti-
tutul de istoria artei, Facultatea
ele istoric şi filozofic, Institutul
<le arheologic, Facultatea ele gco-
logic~gcografic şi 1\1 uzcul ele istorie
a municipiului Bucureşti, şi-au
înscris, în intervenţiile lor, opinii
şi rezultate ale ultimelor investi-
gaţii asupra istorici celui mai marc
oraş românesc contemporan. În
rînclurile publicului, alături de con-
stanţi iubitori ai istorici bucureş­
tene, s-au aflat numeroase cadre
<liclacticc, studenţi ai Facultăţii
ele istoric şi filozofic.
Aprecierea unanimă a fost aceea
că primui act cc aminteşte numele
oraşului nu poate fi socotit şi ca
documentul cc marchează înce-
putul procesului urban la Bucu-
în muzeele ele istorie. E un lucru,
<lupit pi'uerea mea, foarte bun.
· - Opiniile noascrc coincid. Pie-
sele etnografice, folosite c11 măs11ră
~ Îl! mod adec~at completează şi
îmbogăţesc patrimoniul muzeelor de
istorie. Ultim.a întrebare pe care
v-am pregătit-o se referea la modul
cum veţi fructifica această vizită
rcşti, acesta conscmnîncl de fapt
o realitate cristalizati"t anterior.
Departe <le a fi numai o foarte
documentată prezentare ele idei,
„masa rotundă", organizată de
l\luzeul Bucureştilor, a constituit,
pentru numerosul public bucureş­
tean prezent în sala ele comunicări
din incinta muzeului, contactul
cu o seric clin cele mai controver-
sate probleme ale istoriografici bu-
cureştene.
Lucrările au fost deschise prin
cuvîntul directorului muzeului
gazdă, profesor Petre Doehe. Atră­
gîncl atenţia asupra sarcinilor ce
revin cercetării istorice, îndato-
ririi istoricilor ele a prezenta în
moci veridic rcalitătilc istorici ro-
mâneşti, în lumina' documentelor
de partid, domnia-sa a subliniat
atenţia cc se acordă în ţara noas-
tră istorici. Subliniinclu-sc în acc-
laŞj timp succesele obţinute ele
istoriografia bucureşteană, contri-
buţia sa la elucidarea marilor pro-
bleme ale istorici naţionale, n1a-
tcrialul prezentat a scos în evi-
denţă existenţa unor contro,·crsc,
inerente procesului de investigare
şi interpretare a rezultatelor.
Pusă în discuţie, astfel, proble-
ma controverselor în istoriografia
bucureşteană, ele-a lungul celor
peste 130 ele ani cit numi"tră preo-
cuparea pentru istoria marelui
oraş, a fost amplu şi documentat
prezentată ele dr. Punull I. 1'11-
1111!1, ele la i\li..Lti1Jl de istoric a
municipiului Bucureşti. i\lai întîi
a fost făcuti"t o analiză a stadiului
istoriografici bucureştene. Prezcn-
tînd clivcrsck probleme controver-
sate menţionate ele mai vechile
istorii ale Bucureştilor, a fost sub-
liniat aportul arheologici în solu-
ţionarea multora dintre ele.
{li ţara noastră. Răspw1s11l l-am
primit chjar la încep11t11l discuţiei
noastre. 111 această situaţie 1111 ne
rămîne deci! să vă mulţumim pen-
tr11 bzmăvoinţa cu care aţi răspuns
invitaţiei redac(iei noastre.
Convorbire consemnată de
ANGHEL PAVEL
În cuprinsul materialului s-au
menţionat cîtcva din controversele
cc mai animă încă istoriografia
bucurcştcani"t. Nu este pe <le plin
elucidată problema numelui ora-
şului, chestiune asupra căreia au-
torul a stăruit, alăturînclu-sc gru-
pului ele cercetători cc-I consideră
ele origine veche traco-geto-cla-
cică.
În intervenţia sa au mai fost
menţionate şi alte direcţii asupra
cărora se apleacă cu precădere
grupul muzeologilor bucureşteni,
acestea vizîncl momentele ele în-
ceput ale oraşului şi legătura exis-
tentă între evoluţie şi primele
construcţii domneşti clin raza sa.
Deosebit ele interesante s-au do-
vedit concluziile oferite ele figu-
rarea pc o harti"t a centrului Cîm-
pici llomânc, a aşezărilor geto-
clacicc identificate prin si"tpăturilc
ultimilor ani. S-a insistat ·asupra
unei realităţi demografice prcg-
nan te pcn tru zona largă a bazi-
nului Argeşului mijlociu. Cu toate
acestea lucrarea prezentată con-
!iidcră cl't „este greu de admis" ca
vreuna clin aşezările relevate pînă
acum si"t se identifice cu anticul
Hclis.
Concluzii demne ele a fi Ycri-
ficatc, şi în cazul altor oraşe ale
căror începuturi sînt contemporane
Bucureştilor, au fost desprinse <lin
studiul vestigiilor databile în se-
colele IX- XI, cc acoperă o su-
prafaţă marc clin însuşi nucleul
vechi al oraşului. Ampla locuire
<lin secolele IX-XI a fost pre-
zentată ca o premisă a <lczyoltării
istorice pc aceste locuri într-o
etapă ul tcrioară.
Cum era şi firesc, s-a discutat
şi problema cuprinderii sub denu-
mirea ele cetatea Dîmboviţci a
cetăţii Bucureştilor în secolul al
141
 X I\" -lca. În accastii problcmii pă­
rerile istoricilor sint împ[trţitc.
Toto<latrt a fost atinsrt problema
mobil urilor cc au determinat trans-
formarea Bucureştilor în reşe­
dinţă domnC'asdt. A fost rcspins[t
ele la început, ca fiind facil[t, ex-
plicaţia ofcritrt cu mai mulţi ani
în urmă, potri,·it dtrcia politica
filootornană. a unor \·oic\·ozi ar fi
impus apropierea reşedinţei de ra-
ialele turccsti ele la Dunăre. Si
cu adcv[trat, primului stiitător ia
Bucureşti, \"Iaci Ţepeş, ca şi altora,
asemenea mobiluri nu Ic sînt po-
trivite. În context, a fost discutat
şi actul clin 1658, prin care Bu-
cureştilor Ic revenea calitatea de
unică reşedinţă a Ţării Rom;îneşti.
S-a apreciat astfel că porunca
sultanului nu făcea altcc,·a decît
să consfinţească o tendinţă şi o
realitate anterioară intens mani-
festate.
lnten-cnţia profesorului univer-
sitar dr. doc. Pelre ColPI, de la
Facultatea ele geologic-g~ografie,
a privit microgeomorfologia şi im-
portanţa ci în studiul geografici
istorice a orasului Bucuresti. Asu-
pra începutu~ilor dezvoltării ur-
bane, a subliniat importanţa cc-o
prezintă legăturile indisolubile din-
tre locuirea 0111cncascft si n1icrorc-
licf ul zonei dintre ])h{ibovita si
0
Colentina. lnsistînd asupra ma;-
torilor de eroziune ele tipul pis-
curilor şi grrtdiştilor, cercetarea
geografică surprinde o interclcpen-
dcnţ[t între acestea şi staţiunile
arheologice, cc le însoţesc de obicei.
Dr. llioara Turc•n, de la :\lu-
zcnl ele istorie a mnnicipiulni Bu-
cureşti, a desprins, din cele peste
200 ele puncte arheologice, mar-
cîncl tot atîtea vetre ele locuire
omencasdt, din paleolitic şi pîn[t
în feudalismul dcZ\·oltat, frecvenţa
urmelor geto-dacice, subliniind im-
plicaţiile demografice asupra pro-
cesului de gcnczfr a poporului
şi a limbii sale. Expunerea a pri-
Jcj uit chiar un succint repertoar
al aşcz[trilor geto-dacice ele pc
teritoriul Bucurcstilor sial structu-
rilor acestora. fn co;1cluzie cer-
cct<itoarca a respins localizarea
anticii cctrtti Hclis, rcscclinta lui
Dromichait~s în această z~nrt.
În sfera aceloraşi preocupări a
luat apoi cuvîntul cir. f.onslanlin
l'reda de la Institutul de arheolo-
gic, în a cărui intcr,·entic s-a sub-
liniat faptul dt din. mulţimea
staţiunilor arheologice clin a doua
epocă a fierului, clcscoperite la
Bucurcsti, nici una nu se ridică
la nivdlul clavclor cunoscute în
148
alte locuri. Fără a insista asupra
localiz[trii cetrtţii I-lclis la Bucu-
reşti, idee pc care a respins-o ca
fiind puţin probabilă, domnia-sa
a accentuat asupra riscurilor sta-
bilirii unei lcg[1turi directe între
orasul meclic,·al si locuirea gcto-
clacică. Conccn tr;rca geto-dacă a
fost prezentată în angrenajul ge-
neral al clementelor de continui-
tate istoridt pc pămîntul româ-
nesc.
Din scria problemelor controver-
sate au mai fost analizate toponi-
micul „Argc<lava" şi localizarea
acesteia. l\lcntionînd carentele cu-
noscutului cl~crct de la Balcic,
0
cc nu oferă certitudinea citirii
toponimicului Argcdava, expune-
rea a reliefat şi greutatea identifi-
cării sigure în teren a reşedinţei
I ui Burcbista, situaţie complicată
şi de descoperirea în Dobrogea a
unei inscripţii romane tîrzii, mcn-
ţionînd o Argidavă.
Insistînd asupra aşczftrilor gotice
din centrul Cîmpici H.om<lnc, s-a
reliefat apartenenţa lor la nucleul
picfig al statului dac centralizat
şi independent realizat de către
Burebista.
În intcn·enţia sa dr. !;lefan 01-
leanu, cercetător la Institutul de
arheologic, a scos în relief meri tele
colectivului ele specialişti ai mu-
zeului, ale căror eforturi se împle-
tesc cu munca cultural-educativă.
Revenind asupra atît <le discu-
tatei probleme a genezei oraşului
medieval, au fost prezentate, în
ansamblu, etapele amplului pro-
ces ele urbanizare.
A fost astfel clcfinitr1 o etapr1
preurbană, în care se maturizează
condiţiile devenirii urbane, fărrt
ca aşezarea respectivă să. . înregis-
treze saltul către oraş. In cazul
oraşului Bucureşti, au fost apre-
ciate ca rc\·elatoare descoperirile
clin secolele IX- XI. moment ele
i1nportanţrt ma.loră în înţelegerea
evoluţiei feudalismului românesc.
Constatînd concentrări similare a
numeroase aşezări ale populaţiei
rom<încşti ,·cehi <lin veacurile
\'III-XI şi în cazul altor oraşe
(Tîrgovişte, Craiova), dr. Ştefan
Olteanu apreciază acest moment
drept piatra unghiulară a evolu-
ţiei meclie,·alc rom<încşti. Cea de-a
doua ctaprt, asupra căreia se ma
nifcstă îndt serioase lipsuri în cer-
cetarea istorică şi arheologică, co-
rcspunzînd secolelor XII- XIII,
a fost definită ca un moment de
temporizare a avîntului anterior,
impus şi de impactul cu ultimul
val migrator. La sfîrşitul secolului
al XIII-iea, feudalismul românesc
cunoaşte o nouă etapă <le relan-
sare, cc constituie momentul ur-
banizării Bucureştilor şi a altor
centre.
În ceea cc priveşte punctul de
pătrundere a Bucureştilor pc scara
urbană, s-a opinat pentru rolul
determinant al fortificaţiei clin
veacul al XI\' -!ca, în cadrul căreia
aici putea funcţiona un punct de
vamă, În acest context a fost co-
mentat şi textul hrisovului origi-
nal, semnat de Alexandru Aldea
( 143 I- 1436) ce se păstrează la
Muntele Athos, care consemnează
ctitoria lui Basarab I de la Bolin-
tin ul din Vale.
De un deosebit interes s-a bu-
curat expunerea cir. Paul Cern°'"
\"odeanu de la Institutul de istorie
„Nicolae Iorga", în cadrul căreia
au excelat materialele inedite. De
la început s-a subliniat că nu se
mai poate pune la îndoială faptul
că orasul Bucurcsti exista în se-
colul ;1 Xl\"-lca.' în ciuda reali-
tăţii că primul document ce-i men-
ţionează numele este datat mai
tîrziu.
Înrcgistrînd cîtcva probleme
controversate privind istoria bu-
curcstcanrt, au fost subliniate suc-
cese!~ ccrcetr1rii, cc au completat
lacune ale informaţiei. Mulţi ani
s-a considerat cr1 prima tipăritură
ieşită de sub teascurile tiparniţe­
lor ele la Bucuresti a fost Cheia
î11!elcsurilor, apăr~trt in 1678 . .-\s-
H"tzi se cunoastc că anterior, în
anii 1573- 15°78, la Plumbuita,
'.!U fost imprimate mai multe cărţi.
ln aceeaşi ordine ele idei s-a atras
atenţia asupra faptului că, pînă
nu de mult, prima stampă înfă­
ţişînd oraşul a fost cca datată
în 1717. Cercetări recente au scos
la lumină că încă din 1688, aspec-
tul general al Bucureştilor a stă­
ruit în atenţia olandezului Jaco-
bus Harrcwyn.
Pri,·itor la numele oraşului, geo-
graful \'inti!rt l\lihrtilcscu lansase
în ultimii ani ipoteza că originea
sa ar putea fi legată de pîrîul cu
acelaşi nume, afluent pe stînga
al Dîmbo,·iţci. Izvoare scrise, de
la mijlocul secolului al XIX-iea,
mcn ţioncazrt şi ele acelaşi I ucru.
Notele polcovnicului rus Ivan Bo-
tionO\-, din 18H, atrag pentru
prima dată atenţia asupra aces-
tei posibilităţi.
Înfăţişînd rezultate ale ultime-
lor investigaţii de arhivă, dr. Paul
Cernovodcanu a readus în discu-
ţie valoarea informaţiilor privind
traditia numelui oraşului, în le-
gătu;ă cu antroponimicul Bucur.
!\Iuită vreme s-a considerat că
Bucur este o creaţie cultă a mij-
locului veacului al XIX-iea. Tra-
diţia circula în popor cu mult
înainte fiind înregistrată în 1761,
de Blasius I<Ieincr, cu menţiunea
că poporul îl ştia pc Bucur drept
cioban sau haiduc vestit. Valoarea
izvorului este sporită şi de faptul
că reţine, că acelaşi Bucur ctito-
rise cu certitudine un monument
cc putea fi văzut în 1761. La rîn-
dul ci, cronica latinească a lui
Johann Fistich ( 1684- 1743), în-
cepută în 1728, lasă să se între-
vadă circulaţia în tradiţia orali'\
a originii numelui oraşului după
cel al monumentului ctitorit de
Bucur, aflat pc un muncel în va-
lea Dunării, cu o frumoasă per-
spectivă spre rîul Dîmboviţa cc
curge în preajmă.
Materialul prezentat atrage a-
tenţia asupra necesităţii tratării
acestei mai vechi tradiţii popu-
lare cu atentia cuvenită unui asc-
mca izvor. O problemă supusă dis-
cuţiei şi investigaţiilor s-a dove-
dit şi aceea a datării monumentului
ele pc colina din apropiere ele Radu
Vodă. Elucidarea ci implică noi
şi complexe săpături arheologice.
Dacă lăcasul existent este ele la
mijlocul s~colului al XVIII-iea,
atunci cel menţionat anterior în-
ceputului acestui veac trebuie să
se găsească în altă parte. Aceste
consideraţii au permis şi uncie
apropieri cu tradiţia cultă cc atri-
buie întemeierea Bucureştilor lui
Mircea cel Bătrîn sau legendaru-
lui Negru Vodă. Dr. Paul Cerno-
vodcanu a atras atenţia asupra
!aptului că Giaccomo di Pietro
Luccari, în 1605, îşi baza relată­
rile sale pc informaţiile culese ele
la un strămoş al său care a trăit
la curtea lui Vladislav 1. Recitind
textul, se poate conchide că nu
Negru Vodă a întemeiat oraşul,
ci a tras numai ziduri de cără­
midă în aşezarea preexistentă.
Această interpretare creează un-
ghiul sub care trebuie analizat
înscrisul din IJ69.
Şi în intervenţiile al tor partici-
panţi la discuţii a stăruit problema
genezei oraşului. Arlsllde !;lefii·
nest•u, din cadrul Muzeului de is-
torie a municipiului Bucureşti, a
insistat asupra concentrării ele sate
din raza Bucureştilor, în secolele
XIV - XV, condiţie esenţială a
evoluţiei urbane a celui mai im-
portant dintre ele. l\Iatcrialclc ar-
heologice descoperite în vetrele sa-
telor cercetate pînă acum vi't-
clcsc cu prcgnanţi't existenţa cen-
trului meşteşugăresc şi de schimb
urban. În acest cadru, deşi în
centrul vechi al Bucureştilor vesti-
giile clin secolul al XIV-iea sînt
înci't susceptibile de a fi amplifi-
cate, se apreciază că tîrgul Bu-
cureşti funcţiona. În expunere
s-au emis şi o seric de ipoteze asu-
pra evoluţiei teritoriale a Bucureş­
tilor, ele natură să explice lipsa
materialelor anterioare construc-
ţiilor voievodale din spaţiul curţii
domneşti, în sensul că aceasta
aşezată pc un teren gol, din apro-
pierea tîrgului, a devenit centrul
ele greutate al aşezării, <lctcrmi-
nîncl o nouă structură topografică
a oraşului. Elementele structurii
iniţiale a tîrgului pc cele două
dominante Dîmboviţa şi Bucurcş­
tioara, supuse discuţiei, îşi gă­
sesc analogii atît în cazul unor sate
ca :\Iăicăneşti, axat pc fîşia de
pămînt dintre Colentina şi pî-
rîul care vine de la Mogoşoaia,
cit şi în multe alte cazuri. Simi-
litudini mcrgîncl pini\ la identitate
se remarcă la Bucureşti şi la Tîr-
goviştc, uncie Ialomiţa şi Tîrgo-
viştioara au alcătuit cadrul mi-
crogcomorfologic al dezvoltării ini-
ţiale a nucleului urban.
Conf. dr. \'led ~Iniei, prodeca-
nul Facultăţii de istoric şi filo-
zofic, prcocupînclu-sc de uncie as-
pecte ale obştii săteşti, a remarcat
puternice reminiscenţe în dezvol-
tarea fazelor ele început ale ora-
şelor şi a sugerat studiul situaţii­
lor de la Bucureşti ele pc aceastr\
pistă a cercetăriL Totodată a ară­
tat necesitatea coroborării cerce-
tărilor unor diverse genuri ele iz-
voare în sprijinul emiterii şi sus-
ţinerii unor adevăruri istorice, au-
tovcrificatc astfel.
Cu acelaşi prilej a avansat pro-
pu ncrca ca studenţilor să Ic fie
prezentat un curs special de istoric
a oraşului flucurcşti, în acest fel
activitatea desfăşurată de stu-
denţi, pc şantierele arheologice
bucureştene, s-ar îmbina armonios
cu cunoştinţele clobînclitc la curs.
Salutînd iniţiativa dezbaterii,
dr. Constunlln Şerbnn, de la ln-
stitutul de istoric „Nicolae Iorga",
a subliniat necesitatea extinderii
acestui gen de 1nanifcstări şi asu-
pra problemelor controversate ale
istorici moderne şi contemporane.
Hcmarcînd substanţialul spor de
informaţii asupra unor etape în
care se mai manifestă uncie incer-
titudini, domnia-sa a insistat asu-
pra unui aspect important, acela
al persistenţei îndeletnicirilor şi
organizării de obşte a tîrgoveţilor
în faza ele început a oraşului în
condiţiile în care primii tîrgo,·eţi
sînt foştii ţărani.
Deosebit de interesantă s-a do-
vedit a fi comentarea unei cronici
italieneşti din 1205, ce-i prezintă
pc românii din nordul Dunării
ca urmaşi ai romanilor, partici·
panţi, alături de pecenegi şi bul-
gari, la bătălia ele la Adrianopol
contra cruciaţilor.
Succinti't clar edificatoare, inter-
venţia dr. Ioane Crlstnehe Panai!,
ele la Direcţia economică şi a pa-
trimoniului din C.C.E.S„ a atras
atenţia asupra rolului de centru
al luptei pentru unitatea rom;'\ni-
lor, ce l-a avut oraşul Bucureşti
prin bogata difuziune a slovei
scrise pentru toţi rom;'\nii. Expu-
nerea a insistat asupra aportului
ca factor de unitate al cărtii bu-
cureştene larg răspînditc î~ zona
transilvăneană. llfonţiunilc simple
de genul „această carte a111 adus-o
locma din oraşul Bucureşti'', pre-
zentă pc o carte din l 7~J ele la
Moigracl, sau „locma de la Bucu-
reşti am adus-o", nota tă pc o carte
ele la Săcalul de Pădure, dau di-
mensiuni noi, nebănuite, contac-
telor directe dintre oamenii de la
nord şi sud de Carpaţi, conferind
Bucureştilor rolul precumpănitor
în lupta pentru unitate naţională.
Hefcrindu-se la dezbaterea ştiin­
ţifici't, de pc platforma materialis-
mului istoric, a problemelor de is-
toric a oraşului, dr. Liviu Şleîil­
neseu, clin cadrul muzeului gazdă,
a accentuat asupra formelor ele
organizare orăşenească drept chin-
tesenţă a comunităţii de viaţă şi
a opinat pentru o privire ele an-
samblu, unitară asupra modului
de producţie din secolul II pînă
în secolul XVI.
Participarea şi intervenţiile spe-
cialiştilor au constituit un real
pas înainte în studiul, valorifica-
rea ştiinţifică şi difuzarea proble-
melor istorici oraşului Bucureşti.
- - ARISTIDE ŞTEFĂNESCU
1 ·I!)
Simpozionul „Tradiţie şi inovaţie în arta
populară românească"
• n zil ele de 26 27 septe m -
şi
I b rie a.c „ Ce ntrul s pec ia l d e
pe rfec ţi o n a re a cadrelo r, d e pc
lîn gă Con siliul ulturii ş i Edu ca-
ţi ei oc ia li stc .,i .i\l uze ul satului ş i
el e a rt ă p op ul a r ă din Bu cureş t i
a u o rga niza t, î n cola bora re, o re u-
niun e ş tiin ţ ifi că pe te ma „ T ra diţ ie
şi i n o,·aţ i e în a r ta p op ul a r ă rom â-
n ească", la care a u p a rt ici pa t s pe-
c i a li ş ti din Co nsiliul Culturii ş i
E du caţ i e i Socia li ste, din mu zee ş i
in stitute d e ce rce tă ri , repreze n-
ta n ţ i a i prese i ş i t elev iziunii , im-
pli caţ i î n acti,·ita t ca de cercetare,
îndrum a re ş i ,·alo rifi carc a c reaţ ie i
n oastre po pul a re. D e ase me nea,
printre il1\· itaţ i s-au a fl a t ş i cî ţi va
ci in trc m aeş trii a rtei noastre
p opul a re, co ntinu a t o ri fe c un zi ai
tradi ţ iilo r c i mil e na re: ves tita fa -
mili e el e o la ri hureze ni .\ureli a si
S t eli a n Og rczea nu, neî ntrec utele
ţ c>ă t oa rc Gh eo rg hiţ a ;\l ă l ea nu din
co m. B ă r bă teş ti , jud eţ ul \"îl cea
ş i :'Ila ri a Ha nzu clin J< ăş in a ri , ju-
d eţ ul Sibiu , t a le nta tul cio plito r
1 50
m a ra mureşa n Pă tru Gogea Pu -
p ăză, c unosc utul flui era r din Poe-
na ri (j ud e ţul Argeş) I o n Arsene,
neo bositul cojoca r Hotea Ni coar ă
din satul Ş u ga tag , jud e ţu l Ma-
ra mureş ş i tîn ă rul reprezenta nt
al pi cturii na i,·e Vasile Fruuze te
din Răş in a ri (j ud eţ ul Sibiu), cc
impres i o n ează prin expres ivita tea
ş i , ·igoa rea c rea ţi e i sale.
În c u,·întul să u el e el e chicle rc,
P a ul Eirm a ie r, d irec tor a djunct
a l Ce ntrului s pec ia l el e pe rfecţ i o­
n a re a cadrelo r, a sublini a t se mni -
fi ca ţi a m aj o ră a a cestui simpozio n,
a r ă tînd că el marc h ează un efort
el e mun că pe tă rîm ş tiinţifi c, cc
se în ca dr ează în activita tea ge ne-
r a l ă a întregului nostru popor, a
tuturor oa me ni lo r mun cii , el e a
î ntîmpin a , aco lo und e lu c rează,
printr-o mun că ma i ,·ic ş i m a i s us-
ţ i nută un e,·e nim e n t el e m a xim ă
imp o rta n ţii pe ntru ist o ri a ş i ,·ii -
to rul ţ ă rii : ce l el e-a l Xll-lca Co n-
g res a l P .C. R .
Simpoz io nul s-a d es făş urat s ub
form a un ei d ezbate ri, a unui
schimb fru ctuos ele opinii al d tror
fund a me nt l-au con stituit comu -
ni că ril e prezentate în cadrul celo r
d o u ă şedinţe d e lu c ru , ce au a n-
tre nat în di scuţii, într-un viu di a -
log, prin com e ntarii, între bări ş i
ră puns uri, d eopo trivă , p e re fe-
re nţi ş i audito ri. Astfel, sub a ceas tă
formul ă, a fost d ecantată un a din-
tre cele m a i acute şi actu a le pro~
bl c mc a le a rtei noas tre p o pul a re ,
aceea a st a tutului ei - implicit a l
c reat o rului - în condiţiil e vi eţ ii
mod ern e, ce tinei să ş tea r gă tot
ma i mult dife re nţe l e ş i g rani ţe l e
dintre sat ş i ora ş, să tra ns form e
produ se le acest ei arte în bunuri d e
co ns um , la ni,·elul e xi ge nţe l o r un ei
soc i c tă ti modern e .
În p1~ im a şedinţă, ca re s-a ţinut
la :'llu zc ul satului ş i d e a rt ă po pu-
l a r ă , într-un ca dru a dcc,·a t, în
a mbi a nţa e xpoziţi e i „G a le ria
c rea to ril o r populari conte mpo rani"
a u fos t a na li za t e ş i r clc, ·atc a s pcc-
t ele ese nţi al e ale problem ei, coor-
dona t ele ei d efinitorii , legate de
la tura proces u a l ă a fenomenu lui
a rtei pop ul a re, fenome n care, aşa
c um s-a arătat, evo lu ează s ub
ochii n oştri, in ovează, prin apor-
tul creat orului , a l m eş teş u ga rului,
ca re, d ucîncl ma i departe tr adiţiil e
locale al e ci iferi t elo r m eşteş u guri
ar ti stice, le îmb ogăţeşte, adă u gin ­
du- le n oi valente, în co n co rd a n tă
c u spiritul său , 'c1 a r şi c u cerinţei e
şi n eces ităţi l e actua le a le soc i e tăţ ii
în care tră i eş te ş i a l că rui ex ponen t
el est e. E le au fo rm at obiectu l
une i grupe d e patru referate cu
caracter genera l, a le unor p erso-
n ali tăţ i consacrate în domeniu:
cir. Georgeta Stoica, instructor
principal în Consi liul Culturii s i
Educaţiei Sociali ste - Tran sfo;-
marea meş teşugului în societatea
contemporană; N icolae U ngurean u ,
director a l Muzeului satului s i de
artă popu lară - Cau ze şi fdctori
ai unor con trafaceri în creaţia po-
pulară; Ceii de combatere; cir. Pau l
Petresc u , se[ de sec to r la In sti -
tutul d e ~e rce tăr i etn ologice ş i
dialectologice - A rl<i popula. ră
- des ign - „art ă popularei"; Bo-
ris Zclcrciuc, cerce t ător prin cipal
la In stitutul d e ce rce tări etn olo-
gice şi di a lectolog ice - Concep-
tele de t radiţie şi fnnoire. D efinire,
dinamicei. Co n icl e ră m însă că s i
comu ni ca rea Nata liei Ma rcu (ş~ f
d e secţ i e la Muzeul satului si d e
artă popu l a ră), despre Relaţ id mu-
zeu etnografic - creator popular
şi-ar fi găs it locul , prin aspectele
.co mplexe p e care le-a relevat, t o t
a ici, în aceas tă şedi n ţă şi . nu în
cadrul g rupului d e co muni că ri (a
cele i de a dou a şedinţe) ca re a avut
ca obiect ilu strarea evo luţiei c rea-
ţi ei noastre p opulare p e genuri .
Vorbind d espre evo lu ţ i a a rtei
· n oastre popula re, directorul Mu ·
· zeului satului ş i d e artă p·o pulară,
Nicol ae U n gureanu , l eagă acest
fe n ome 1~ d e ca rac t erul e i ·p ere n.
D a r aşa c um a re i eş it clin expu -
n ere, p erene nu .p ot fi cl ecît valo-
rile origina le a le artei p op ul a re ,
. cele care · res pee tă trăsăturil e spe-
ci fi ce ale mod elelor . traditiona le ,
0
. şi nu contraface ri le sau fa lsele e i
· produ se. Co ntrafacerile nu ma r-
. ch ează ni cicl ec u ~1 o ·etapă în evo-
luţi a art ei n oastre populare, d e
· inovare· a ei, ci un feno me n izo-
lat, aberant, ce nu are nimic
. com un ,cu .ea, clar care poate l~a
a mploare ş i i se _poa t e s ubstitui
dacă ·nu se acţionează la timp,
în sensul eradicăr ii lui. D e aceea ,
se impune, după cum s-a s ubli-
·~ 9 ,g ,·9
· · ·o~~
••
•
nia t , ca toate in s tituţiile a ntrena t e
în acti unea d e ce rce t are s i va lo-
rifica;e a creaţiei popul~re , în
specia l mu zeele c u profil etn o-
grafi c, să nu facă co ncesii fa lselor
produse, ci să mi liteze cu p erscve-
r en ţă p entru promovarea valo-
ril or o rig ina le a le acest e i a rte,
î ncura jînd creaţ i a m eş te ril o r , o -
ricntîncl-o ş i impul sio nîncl-o pc
linia co ntinu ăr ii tradiţiei m eş teşu ­
guril or pe care le-au d eprin s de
la ge n eraţ ii l e ce i-au pi·ecedat.
Acel aş i punct de ,·edere, legat de
orientarea c reaţ i e i populare co n-
t e mporane, s-a d esprin s ş i din
celcla l t e trei referate precum ş i
clin di sc u ţii l e care le-au s ucce-
d a t. Această prob l e m ă, a orie1Î-
tării c reaţ ie i co ntemporane, p~­
t e m spune că a constituit punctul
· central a l d ez ba t erii clin cadru l
· prim ei şe dinţe. Dar, aşa cum a
ară ta t cir. Georget a Stoica, pen-
tru· orienta rea c reaţie i popul a re ,
. se cere ca cel care o îndrumă să
c un oască trăsă turil e specifice a le
. zone i în ca re se prac ti că cu t a re sau
c uta re m eş teş u g, fă ră a impune
în să creat orului ni ş te reţe te, fă ră
a-l obliga să co pieze modelele pre-
. cecle nte , sub moti v ul că el tre-
bui e să produ că aşa cum a u pro-
- du s ş i în aintaşii să i. D eci, m eş te­
ş u ga rului , ş i a ic i inte rvine o nou ă
probl e m ă, aceea a st a tutului să u ,
" trebui e să i e lase libertatca 1cl e
a crea, d e a-ş i exprim a . pri~ pr'o-
. du sele artei lui , crez ul său a rtis -
tic, el e a a tribui s tr"u cturilor ti'a-
cliţion al e \10i va l enţe - a rtisti ce
. ş i fun cţ i o n a l e. Astfel, prc:luîncl mo-
. d elele tradiţion a l e, , er le rec reează
în s piritul epocii în care trăi eş ti') ,
a l soc i e tăţ ii . contemporane„ În
- acest sens, a rta p opul ară con t em-
porană şi resp ectiv fiecare produs
a l ci, a p are, aşa cum a refeş it
clin ex pun erea făcută ele Boris
Zclerciuc, ca ex presie a une i r e-
l aţ ii dinamice la b aza că re ia se
a fl ă co nt ra di cţ i a dintre · tradiţi e
ş i in ovaţ i e, co ntradi c ţi e cc-ş i gă­
seş te re.zolvarea . prin . asitnil a rea
ş i introducerea ele mentelor · n oi
în stru ctura modelelor , tran smi se
.prin t radiţ i e. Cu a lte cu v in te, est e
vorba el e o re l aţ i e ce defin eş te
s t at u ţ ul c r_ea ţic! popula re, c reaţ i e
cc trebui e în ţe l easă t ocm a i în
se nsul celor a răta te m a i s us.
_ Nu se p oat e în să vo rbi el e un
st a tut a l a rtei p opulare cl acă nu
!se •ia în co nsideratie rolul fact o-
-rilor co ntex tuali , ~e determină şi
. expli că apari ţ i a şi i11troclu ce rea
un or inovaţii care împing· c rea ţi a
îm_ t inte , clinciu -i o no u ă fonnă ş i
. r especti v, o al t ă fun cţie. Co n v.i n-
. gă toa re ÎI! aces t sens a fo§ t expu-
nerea cir. Georget a Stoica, care
a a nitli za( cu profunzime cauzele
care a u dus ş i duc · în continu a re
l a tra n sform a rea ; prod uselor a rtei
popu la re în obiecte-bun de con-
su m. Factoru l. ese n ţ i a l îl consti-
tui ~ dez volta rea n e maipom e nită
a tran sporturilor, a tuturor mij -
loacelor el e co muni caţ i e , in clusiv
~ a n1ass- n1 cdiei, care au făc ut ca
· obiectu l d e a'rtă popu l ară să clep ă­
; şcască · gra ni ţe l e loc ului d e pro-
. vc nie n ţă, să p ă trund ă în cele m a i
· cli ~e ritc . co l ţ uri a le ţării , să p ene-
' treze în s tructuri le a rtisti ce al e
· a l tor zone ş i bin eîn ţel es ş i în cen-
trele urba ne. D eş i, astfel, a rta
popu l a ră se face c un osc ută în în-
treaga ţ ară, varian t ele e i zonale
. riscă să-ş i piardă trăsăt uril e sp e-
! c ifice, să se uniformi zeze, prin
151
 generalizarea anumitor modele,
<lc\'enite hun de consum. De aceea,
orientarea creaţiei populare tre-
buie sfi se facă şi pe această linie,
a păstriirii autenticităţii locale.
l ·n rol esenţial l-a jucat aici şi
va trebui st1-l joace în continuare,
dupf1 cum s-a arătat în comunica-
rea mcntionată, 1niscarca de cmu-
latic crc.atoarc din° cadrul Fcsti-
v;lului national „Cîntarca Rom'1-
nici", car~ a clo,·cclit, prin cele
douf1 ediţii, că arta populară este
un fenomen peren, cu resurse ine-
puizabile.
Pc un plan mai special s-a si-
tuat comunicarea dr. Paul Pe-
trescu care ne-a \'orbit despre acea
spirală cc leagă arta populară tra-
diţională, designul şi arta popu-
lară contemporanf1, bineînţeles,
fără a pierde din \'Cderc aspectele
esenţiale ale corelaţiei tradi/ie-
inova/il'. S-a remarcat, totodată,
că arta populară contemporană
este <lominatf1 şi de nişte minu-
suri: uncie obiecte sînt supuse
disoluţiei, <lin lipsă ele materie
primă necesară confecţionării lor,
iar altele, dimpotrivă, sînt încăr­
cate cu un plus inutil de \'irtuo-
zitatc.
Prin intervenţiile lor, specialiştii
care au luat cu\'intul, <lupă au-
dierea expunerilor menţionate, au
pus în special accentul pc necesi-
tatea unei îndrumări temeinice a
creaţiei populare, de către toate
forurile şi instituţiile competente,
care să stopeze procesul de proli-
ferare a unor produse coasi popu-
lare şi să contracareze tendinţele
<le anihilare a specificităţii locale.
La discuţii au fost antrenaţi
şi cei opt creatori care au parti-
cipat la simpozion. Ei şi-au expus
crezul artistic legat ele meşteşu­
gul pc care îl profesează.
Dat fiind implicaţiile temei cc
a constituit obiectul dc.<baterii la
care ne-am referit, s-ar fi impus
ca la această şedinţă să fi fost
însă invitaţi reprezentanţi clin par-
tea mai multor instituţii cc au
sarcina ele a îndruma creaţia popu-
lară contemporană, sau ele a-i
autoriza pe creatori să-şi desfacă
produsele lor pe diferite pieţe.
În cadrul celei de-a doua şe­
dinţe, ţinută la sediul Centrului
152
special Ul' perfecţionare a cadre-
lor s-a încercat sfi se ilustreze,
pri 11 .intC'rmediul a 17 comunicări,
0
modul în care au e·1oluat şi e·10-
lueaz[1 a~tttzi diferitcJc genuri ale
creaţiei artistice populare: arhi-
trctura, portul, ţcsf1turilc, obiec-
te-le de interior, piesele din recu-
zita obiceiurilor etc. Dintre celc
17 comunicări, 1J au a·1ut un
statut cu totul special, şi anume,
ele au constituit lucrftrile de ates-
tare a muzeografilor ce au absol-
·1it cursurile opţionale de perfec-
ţionare, pe tema „Tradiţie şi ino-
vaţie în arta popularf1 româ-
ncascf1" organizate de Centrul
special de perfecţionare a cadre-
lor.
O demonstraţie de ceea ce în-
seamnă l"toluţia portului popular
în zilele noastre ne-a făcut-o Jana
~cgoiţă, cu comunicarea 1lfodali-
lă!i de valorificare a costumului
popular tradi/io11al, iar pentru cera-
mica populart1 o demonstraţie asl'-
mănătoarc a fost făcută de Sil·1ia
Zderciuc cu comunicarea Surse
de i11spira/ie ale ceramicii contem-
pora11e.
În ceea cc pri·1eşte cele 1.1 lu-
crări de atC'starc, pc care Ic-am
audiat cu ocazia acestei şedinţe,
le menţionăm pc toate, cu in-
tenţia dl· a oferi cititorilor în-
treaga arie tcmatic.i abordată:
Janeta Ciocan (l\luzeul judC'ţcan
l\laramur<'Ş - Baia !\lare), Im-
plica/iile socio-eco11omice ale socia-
lismului î11 cultura populară din
Mocira ,<i Cicirlău; Aurel Chiriac
(Muzeul 'Prii Crişurilor - Ora-
dea), Tradi/ie şi i11ova/ie Î1l satele
bi/10re11e; Ion Oprea (l\luzeul jude-
ţean \'îlcca), Tradifie şi i11ova/ie
î11 crea/ia populară contemporană
vîlcea11ă; ~icolac GC'orgescu (l\lu-
zeul judeţl'an \"îlcca), J\fonumeute
de arhitectură rurală vîlceană; Ro-
mulus Oşianu (l\luzeul etnografic
al Transil·1anici - · Cluj-C\'apoca),
U11ele inova/ii Îll agricultura fără­
nească di11 Tra11silva11ia la i11ce-
p11t11l secolului XX; Liviu l\lihăi­
kscu (l\luzcul llrăilci). Modalităfi
de valorificare expozi/ională a pa-
trimoniului etnografic tradi/io11al
existeut Îll colecţiile Muzeului Brăi­
lei; Delia Bratu (l\luzcul etnogra-
fic al Transilvaniei - Cluj-:'fa-
poca), Tradifie şi inovaţie în sis-
temul de iluminat al gospodăriilor
/ărăne,,ti; Rada Ilic (Muzeul ju-
dl'ţean Olt - Slatina), Catalog1tl
colecţiei de scoarţe a 1\luzeului ju-
deţean Olt; Sabina Cîmpcanu (l\lu-
zeul năsi'rndcan - :><ăsi'rnd), Evo-
lu/ia motivelor onzamentale la /o-
lurile năsăude11e; l\laria Anania
(l\Iuzeul satului şi ele artă popu-
lari'1), .<;tergare din judeţul Olt; Oli-
via Bărhuţi'1 (Muzeul ['.nirii
Alba Iulia), Trausformări surve-
nite în portul popular din satul
Straja; Otilia Pernicek (Muzeul
l 'nirii - Alba Iulia), Catalogul
colecfiei de pictură pe sticlă a Jlu-
zcului Unirii; Doina Dascălu (Mu-
zeul satului şi de arU populară).
Recuzita obiceiurilor tradiţionale şi
crt'aţia meşterilor co11tempora11i.
Este de apreciat calitatea infor-
maţiei comunicate <ic aproape fie-
care dintre aceste lucrări, care
denotă o cunoaştere a particula-
ritr1ţilor zonale ale structurilor
artei noastre populare şi dovedeşte
interesul pentru elucidarea rela-
ţiei tradiţie-inovaţie, pornindu-se
de la realităţile concrete ale genu-
rilor abordatl>. Desigur, se impune
şi obsenaţia că s-ar fi cerut nu
atit o descriere, ci o analiză mai
profundă a knomenului pe care
îl reprezintă arta populară - rcs-
pecfr1 a acelor componente struc-
turale cc au format obiectul cer-
cetării lucrfirilor prezentate - o
descifrare pe ·1erticală a sensuri-
lor, a funcţiei şi semnificaţiei lui
e·1idcnt în corelaţie cu contradic-
ţia dialecticft pc care acesta se
intcmeiazft, aceea dintre tendinţa
de păstrare a formei tradiţionale
şi cca de înnoire a ci, ce explică
însuşi procesul e·rnJuţiei sale.
*
Credem că simpozionul şi-a
atins scopul pe care şi l-au pro-
pus organizatorii şi că ceea ce s-a
discutat cu acest prilej nu va ră­
mînc fări't ecou, ci se 'ta materia-
liza prin rezultate poziti-1e, care
vor face ca arta noastră populară
sft se manifeste plenar, în ceea ce
arc ca specific şi original.
- - - - SANDA LARIONESCU
Sesiunea ştiinţifică jubiliară „Cercetări în domeniul
etl'lografiei, folclorului şi dialectologiei"
SC'sinnea
tnlui de
annalrt a
Institn-
cercetări
etnolo-
gic<' şi clialectologicc din Bucu-
reşti a inau~urat o suită de rna-
nifcstări pe care colecfr1L1l insti-
tutului le-a dedicat celei de-a
XXX\'-a Aniversihi a ElibC'rfirii
patriei şi celui de-al XII-iea Con-
gres al Partidului Comunist Ro-
mân.
l'na dintre caracteristicile de
hază ale sesiunii a constituit-o
reuniunea cercetătorilor din dife-
rite centre ale ţării reprezentate
prin oameni de ştiinţf1, artri şi
cultură, de la I.C. E. D., l-1ii-1er-
sitftţile clin Bucureşti şi Cinj-~'fa­
poca, Conscr·1atorul Ciprian Po-
rumbcscn, l\!uzeul 11anatnlni, l\!n-
zeul Ilrukenthal, :llnzenl din Slo-
bozia. :11 uzC'ul de artri din Con-
stanţa şi alt~le.
Tematica a fost dominatr1 ele
lucrări bine documentate, axate
pc colaborarea inter şi pluridisci-
plinar:t. An fo,;t abordate pro-
bleme care ·1izcază o multitudine
ele aspecte ale culturii şi ci·1iliza-
ţiei tradiţionale ale poporului ro-
n1ân.
~u stf't în intenţia noastrii enu-
merarea celor 55 de comunicftri,
în parte colective. Le vom men-
ţiona îns~i pc cele care interesează
în special muzeografia şi pc cele
care au valenţe ctnomuzeologice.
Între acestea reţinem raportul-
sintezft despre realizftrile colecti-
vului institutului, raport care a
Expoziţia „Moda
puţină
Demoda ·1reme a început
să
fie consideram
artă, să i se deelicc ample studii
şi expoziţii. Plasticienii cc an pre-
ferat-o altor genuri artistice an
considerat-o ca tnai co1nplexfL, n1ai
eloc·1entă şiîn primul rinei, cca
mai apropiată de fiinţa umanft.
Şi într-ade·1ăr moda este artrt,
dar cca mai supusă cadncit{1ţii.
Expoziţia - organizată în sala
„Kalinderu" în perioada 27 mar-
tie - 20 mai 1979 de l\!uzeul
de istoric a municipiului Plu-
curesti si de Institutul de arte
plastice ·.!>'N. Grigorescu", şi apoi
itinerată prin ţarft - încearcft
să actualizeze o epocii apusă cles-
jalonat în continuare sarcinii<' si
perspecfr1elc cercetării ştiinţific~.
pc colecfr1c', susţinut ele tov. Ion
Ilişiu - directorul In,titutului de
cercetftri etnologice şi dialectolo-
gic<'. Dintre comunicftrilc snsti- 0
nutc în plen si pc secţii e·1icle n-
ţicm: „Cultura popularf1, expresie
a specificului naţional reflcctatft
în Atlasul Etnografic al Hom{1-
niei" (Boris Zderciuc); „ Semni-
ficaţii epistemologice în cerceta-
rea dialcctalf't ron1<îneasc[1 con-
temporanft" (\"alerie Ifosu); „ Di-
namica creaţiei populare în ca-
drul Festivalului national «Cîn-
tarea Rom<iniei » si ~riteriile de
depistare şi selecţi.e a ·1alorilor"
(Vasile Sa·rnnca); „Arii ling·1istice
şi zone etnografice" (Zamfira :lli-
hail); „ Dinamica simbolului"
(Henri \\'ald); „Folclorul româ-
nesc. sur:->'.t de inspiraţie în rnu-
zica 11ni·1ersală" (Viorel Cosma);
„ZonP-·1etre etnoculturale de con-
tinuitate românea,cft" (:-.licolae
Dunftre); „ Bibliografia etnogra-
fică a H.om{rniei în ultimele trei
decenii: realizftri" (Ioan Godea);
„ Cercetriri etnografice pfr1ind
comportamentul demografic" (Ion
Ghinoiu); „Prohkme pri·1ind re-
prezentarea naţionalitftţilor con-
locuitoare în Atlasul Etnografic al
României" (Roswith Capcsius);
„Tradiţional şi contemporan -
clemente reflectate în arhitectura
populară din norcl-·1estul ţ[trii"
(Germina Comănici şi Radu Octa-
Bucureştilor de acum un veac"
pre care sr crede doar că se ştie
care ii era ·1esti1nentaţia; cftci
filmele şi di·1crselc spectacol<· cu
subiecte de cpoc{1 an rclc·1at o
acuzabilă nccunoastere a rnoclei
1nomcntclor istori~c ele care se
ocup:i, ajnngînd pînf1 la flagrante
greşeli de reconstituire. Fiindcft
în 1najoritatca caselor s-au pr•strat
pozPlc hunicilor aşa cu111 ar[1ta11
pc la l!JOO, acest an este Inat elrcpt
etalon si este confundat cn toată
ultima . jumătate a spcolului al
XIX-iea; or, anul llJOO este, într-
ade·1ăr, un unnaş al tipului de cos-
turn de dinainte, dar aduce şi
n1ari schi1nh:lri pri·1ind co1nocli-
tatea.
vian l\laier); „Contribuţii la cN-
cctarC'a corelatiilor dintre dan-
sul şi portul popular rom;inesc"
(Lia Stoica si Xicolcta !'op);
„Contribuţia obiceiurilor populare
la Ionnarca conştiinţei 11aţionalc
(perioada form{irii conştiinţei ele
neam)" (Alexandru Popescu); „O-
biceiuri ele primf1·1ară în Ialomiţa"
( Rftz-1an Cincft); „ Probleme ac-
tuale ale folcloristicii maghiare
din Transil·rnnia" (\"66 Gabriela);
„Cercetarea fenomenului C'tnogra-
fic contemporan - direcţie prin-
ci palrt de cercetare a C"tnografici
rom;incşti" (Ion \'lăduţiu); „Ti-
puri de basme populare româneşti,
martori pentru istoric" (Corneliu
Bărbnlcscn); „Sat - sensuri cti-
1nologice, etnografice şi sociolo-
gice" ((;hcon~he Alelea); „Colecţia
de art{t popularft a :l!nzenlui de
artrt din Constanţa" (:Ilaria Ma-
giru); ,,l{claţii tradiţionale ele fa-
rnilic în co1nunitatca ruralf't ro-
m;incascft" (Alina Ioana Cibf1nel);
„\'aiori estetice în arta popnlarft
rom;inească" (Irina Cajal Marin);
„Interacţiunea unor inodcle cul-
turale muncitoreşti în contempo-
raneitate" (H. Culca) şi altele.
Parcurgerea celor cîteva titluri
demonstrează, credem, varieta-
tea tcrnaticfL a cornunicftrilor, fap-
tul ci"t autorii au abordat probleme
majore, cercetarea ridicîndn-se la
ni·1elnl contcmporaneitftţii.
ION I. DRĂGOESCU
l\loda -
ţiu11c,
prin viteza de adop-
aria socială de răspîndirc
si diilc ele instaurare în uzanta
~C'stitnentară 1ş1 rcprczintri
epoca din toate punctele de ve-
dere: <'conomic, social, politic,
un1an şi, în general, corespunde
stilistic n1arilor curente artistice
care patroneaz[L n1011H.·ntul isto-
ric rcspccti-1. Începutul secolului
al XIX-iea este marcat în lă­
rile ){amâne d<• o instabilitate
politicft cc se reflectă foarte bine
şi în tnixtura de costu1n oriental
şi occidental; marii revoluţii vcs-
tin1cntare creată de tinerii cu ve-
deri noi i se pun sta·1ile; începînd
cu bi'ttrinii boieri, cc se obstineazi"i
153
1 . ,-l spect din ex po:i fie : R ochie d e :i cil ,.to11rnu re"-
J 870- J 88 j; roc hi( ă d e copil cu „ /011rn 11 re" ; în f u ndal
sch i (e de bărbi purtat e în secolu l X IX .
2. A spect din ex poz i/ie: stî nga - hainei d e voiaj cu capă ;
se poarlă d e pri n w. 11 / 18 1 0 p i nă in anu l 1 900 ; mij loc
- un iformei de locolwen t din gvardia civicei, l SG G-1 7:J;
dreapl:i - m anlilă 1850.
3 . A sp ecl din e:rpo:i/i e: rochie de danl e/<i, 1895 - 1 !10 0,
uniformă d e gen eral d e divi zie, m odel J 9j.
să - ş ipăs tr ez e cît mai mult cos-
tumul ori e ntal - as igură certifi-
ca rea st a tutului l<r social faţă
d e incomode le „ haine n e mţeş ti ",
aproape id e ntice - ş i ca re a du-
ceau o oa reca re d em ocr a ti za re -
ş i t e rminînd cu o rd o n a nţa dom-
nitorului T r1rii H o m frn eş ti Gri-
g ore Ghi ca, din 27 iuli e 1823,
ca re impunea re nunţa 1 ea în t e r-
m e n el e tre i · zile la ha inele occi-
d e nta le, a rom â nil o r cc le adop-
tase ră ' ; cla r o o rd o n a n ţă cl o m-
neascrt a nac ro ni di nu pu tea. o pri
flu xul înnoito r a l m od ei ca re ve nea
din Apu s. Mod a m a rca ş i făcea
v izibile cu ochiul li be r m a rile
mu ta ţii .socia l-politi ce; v eş m î ntul
'p urtat a ră ta cu os t e ntaţ ie d e care
p a rte a b a ri cad e i se a fl a pur tă to ­
<ul ; orie n ta l = fe udalism înve-
c hi t, occid e nta l = burg hez ie în
ascensiune, stabilirea bazelo r ca-
p italis mului . l\focla în Tă ril e R o-
m â n e est e u n re fl ex a l desc hide rii
a cesto ra că tre m od ern itatea e uro-
pea n ă. Tine rii paşopt i şt i dev in
p rin cipa lii pa rti zani a i vestim e n-
·ta ţie i a puse ne. E ra, ce-i dre pt, o
m od ă bi za ră, ce se impunea cu
g re u nu a t it clin cauza in co modi-
tă ţii sale, cî t ma i mult clin cau za
m a rii di sc re p a nţe dintre ea ş i
tradiţi a v es tirn e nta ră a a riei geo-
g rafice.
' Mod a d ev ine însr1 cu timpul
o foi m ă d e e ma ncipa re faţă d e
Im periul otom an · co nse rva t o r în
re l aţ iil e sale fe udale învechi te cu ') .
J-\ specl din ex poz iţi e : stînga-„rocliie I8 9 0';' ;llreaptarocl!ie ",J 87 0 - 189 !J"
ca re îş i ma i înl ă nţuia ţă ril e d ep e n-
d en te.
Ţă ril e R o m â ne î ş i înce p adop-
fo rm elor v est im e nta re într-uri in- purtîncl e tic he te mari ce d esc riu
te rva l aşa sc urt ; ex poz iţi a ~e re- a n1 f'tnunţi t
1noda el e atun ci, a st-
tarea feb ril ă a mod ei e ur.:i pe ne a fe ră la tot seco lul a l X [ X -lea ·re1 :
secolului a l XIX-i ea - p e la 1830 vestime1>ta r- (adi că pe rioad a de ja P e ntru Î NCEP UT UL SECOLU-
ş i o încheie în 1916, od a tă cu in- a min t ită 1830 - 19 16), cl a r cum .L U I AL XIX,LEA - Mixtură
tra rea în primul răz b o i mo ndia l ş i în pa trim o niul Mu zeului d e isto- de costum o rie ntal s i occide nta l :
începerea unui nou ciclu ist oric. rie a l muni cipiului Bu c ureş ti - d e roc hi e cu decolte u · mare, t a lia
Dată iincl rapiditatea cu ca re
unde s-a fftcu t se l ecţ i a pieselor - sus, fu s t a plisat rt sau cu falduri
a bundrt expo natele ele p e la 1850 la rgi ; to tul ag re111en t at c t~ ili ce,
se sc him bă costumul , cit ş i ma ril e
p i n ă în co ntempora nei ta t e, s-a şa luri de caş mir şi fa b ul oa se biju-
va riaţiuni p e aceea ş i te m ă - unele te rii o rie nta le. 1
prefe rat ex pu ne rea ma i mul to r
aproape impe rcepti bile p entru o- piese clin perioada 1850 - 1900. Pe ntru pe rioada 1837 - 1840 _:
chiul neavi za t - ca re s urv in în Din co l ec ţi a el e costum e a mu - R OC I-!I E DE Z l - ( d o min ă cu-
ves tim e nta ţia b u c ureş tea n ă' în d e- 7e ului s-a se lectat ca n1 85°,~ , cri- lo ril e g ri zate, bt1tîncl în ·auriu sa u
c ursul ci torva d ecenii ( 1860 - t e riul fiin d s t a rea ele co nse rva re a rgintiu ); co rsaj triun ghiular, de;
1916) - d ece nii bine re preze nta t e ş i pi esele compl ete. Acolo unci e
colte u a clîn c - la toa le tele d e
searfl, um e rii se p oar tă d ezgo li ţ i,
d e exponate - titlul e xpo z iţi e i veş minte e fe c ti ve nu s-a u putut
1n îneci sc urte s i s trîmte sau bu-
„ Ţl>Io da bu c ureş tilor d e-acum un găs i , golul pe nt-ru epoca res pec ti vă
fa nte în clre ptui cotului şi s trîmte
v eac" es t e cel ma i potri vit : nu- a fos t su plini t d e t a blouri , lito- la u1ne ri ş i la în c h e i e tură; fu s ta
mai c uvîntul „ mod ă" poate de fini g ra fii ş i fo togra fii cit ma i a pro- amplă,' cloche, c u pliuri, s u s ţinută
c u exactita t e marea flu c tu a ţie a piate el e mo me nt ul istoric d a t , ţi e multe jupoane.

155
 1840- 1846 - REDl'.\"COL\-
nl'agdi pC'ntru hftrhaţi 1nat11ri şi
coloratit (alliast dt, caf!'nie, ·"·nh·,
lll'ige) p<'ntru tineri; la clonă rin-
dnri, foarte stri1ntft i11 talie şi
e·1azatfl la poale; n1a11şete şi gu-
ler lat de catifea; "Jestft neagr[t,
colorat.I sau în carouri; pantaloni
uni sau în carouri, strîniţi ş1
prinşi jos cu sons-pieds-uri; cft-
maşii alli{t cu pieptul plisat, nas-
turi i1nizi\Jili şi gukr inalt; le-
gătură neagrft sau colorată ce se
rula ele mai multe ori in jurul gi-
t ului.
1847- 18.50 JWCHIE DE
SEAl{Ă - dominft culorile des-
chise sau alb şi negru; clecolt<'u
tnare cc dezgolrştc 111nerii; fiirf1
tnîncci sau cu ele foarte scurte
şi acoperite cu funde, iusta amplă,
susţinută de multe jupoane, e
decoratt1 din abundenţt1 cu pan-
glici, dantele, hroclerii.
18.50-1860 - IWCHIE DE ZI
ClT CHl:\'OLL\'A - culori ·rnri-
ate; corsaj triunghiular, închis
pinii aproape de git, guler de dan-
telă; mincci pină la cot e·1azin-
du-se spre incheietudt; fustă am-
plă, susţinutrt ele crinolină (sche-
let ele sirmă format din n·ce cer-
curi).
1890- ]')0() Tl'.\"l"T.\ DE
CEH El\10'.\" I I fr~c sau redin-
gotă cu re·1erele d!' mătase, pan-
taloni negri cu ·1ipuşc[1 de m[i-
tasc; vesU1 neagr[1 sau albă, de-
coltată mult pentru a lăsa 1··1i-
dent plastronul scrobit sau piep-
tul plisat al c[1m[1şii; guler tare,
înalt şi cu ·1irfurile r[tsfrinte; pa-
pillon şi mănuşi albe; la git, sub
cra·1ată, prinse ordinele şi meda-
liile în grad dr comandor; pe
piept cele în grad de ofiţer iar
sub frac, traversind în diagona][t
pieptul, lentele de mare ofiţer,
terminate jos cu pl[tcile respec-
ti·1e.
De asemenea autorul acestor
rînduri a fttcut şi o reconstituire
a tipurilor de coafuri şi de h{trbi
caracteristic!' Bucureştiului din
secolul trecut, concepuUt ca un
catalog cronologic; reconstituirea
s-a realizat ca o n1eclie a 1natcria-
lului ilustrati-1 ce a stat la haza
docun1e11tfirii.
Date fiind puţinele exponate de
la începutul secolului şi abundenţa
celor de sfirşit, expoziţia nu-şi
propune o prezentare cronologică
- deşi datarea strictă a pieselor
nu este eludată - ci una tipolo-
gică. Este astfel urmărită e·10-
l uţia rochiei cu „tournure" de pc
la 1870 şi pîn[1 în 1890- 189.5,
156
cinci aceasta dispare în fa·1oarea
unor fuste la kl de lungi dar mai
comode, t rende r{uninind doar
apanajul toaletelor ele seară; sint
pr<'zentate pies!'le mai puţin e·11-
de11le în ·1e~1nînt: cfunaşă, cor-
set, jupon, ciorapi etc.
l\Ianechin<'le pr<'zintă rochii de
zi si de seară, ·1cşn1intc:- de casf1,
de ··rniaj, de c[\][1rie, fracuri, ja-
chete si uniform!' militare, ce stră-
1 uceau. intre culorile închise, tin-
zînd spre negru, care Prau pre-
ferate sprl' sfîrşitul secolului. l\la-
nechinele sint aş!'zate în poziţii
fireşti, angrenate în di·1erse ac-
ţiuni sau dialogînd, spre a fi evi-
tat staticul unl'i expuneri îrne-
chite, de tip „cabinet de curio-
zităti" sau „tezaur", plin de eti-
chct~ cu „noii me tangere". Claus-
trarea exponatelor într-o vitrină
a<losată unui perete - expunere
ce nu poak re]e·1a decît, cel mult,
trei părţi ale obiectului - nu
este acceptabilă mai ales în cazul
ele faţ[t unde, pc lingă ne·rnia de
studiu al croiului, este neccsari't
si animarea manechinelor care
~](fel ar fi doar nişte martori în-
gheţaţi ai unei epoci revolute.
Pericolul de a părea magazin de
·l!·chituri în loc de expoziţie de
mod[1 este doar la un pas şi dep[1-
şirea iui depind!' în mare măsur[1
de trama compoziţională pe care o
propunem. Imaginarea celor trei
segmente ak sălii J.;:alinderu (care
este şi aşa munificentă prin pre-
ţiozitatea decorului arhitectural -
aplice de alam[1, stucaturi, co-
loane şi paramente de marmură)
ca strad[1 - spaţiul de intrare cu
introducerea didactic{1 a vizita-
torului în moda lmcuresteană (re-
clame din zian', fotografii de ma-
gazine, piese disparate <le cos-
tum, mam·chine regizate ca şi
cind s-ar plimba), - sala de hal
si interiorul de sfirsit de secol,
(:Ste una din formuiele posibile.
Cu astfel de exponate se pot con-
cepe, practic, o infinitate de com-
poziţii, ele fiind de fapt nişte
substituie ale personajelor care
au purtat aceste haine şi pot fi
deci folosite nu ca nişte pioni
amorfi ci ca nişte su hiecţi vii,
tr[1itori în acest interior. Hcgia
expoziţiei impune o pătrun<lere
în viaţ[1. De aceea este căutau
o not[1 de abandon în ghetele,
haina şi bicornul de diplomat anm-
cate pe un scaun Iing{1 birou,
aşteptincl să fie îmbrăcate de po-
sesorul lor care tocmai şi-a stins
trabucul fumat în vreme ce lec-
turase „Timpul". Din aceleaşi con-
siderente, majoritatea obiech·lor
sint expuse liber - în special cele
care constituie acest interior de
sfirşit ele secol. El a fost organizat
pentru agrementarea spaţiului şi
pentru o n1ai scrioasft introducere
a ·1izitatornlui în atn1osfera ·n·a-
cului trecut. S-a căutat strînge-
rea de mobilier şi obiecte cit mai
IH'teroclite căci sfîrşi tul de secol
XIX este depozitarul citona se-
cole anterioare; iar majoritatea
oamenilor acestei perioade îşi ghi-
dau gustul dup[t cel al marilor
focare ele cultur[t şi artă europeană:
Paris, Yiena, St. Peterslmrg. De
aceea ·10111 ·1cdca scrinuri şi un
birou Boulle al[1turi dl· o ·1itrină
\"emis :'\lartin şi un cla·1ir, sfeş­
nice dar şi lămpi de gaz, ceasuri
şi pendule, un „boit a musique"
dar şi un gramofon, tablouri dar
şi fotografii şi chiar un stereoscop,
porţelanuri de Saxa, Se·1res, Alt-
\\"ien dar şi ·rnse şi obiecte de bi-
rou de Art ::\ou·1ea11; totul aran-
jat cit mai firesc, cu o notă de
·1iaţă, ca şi cind interiorul ar fi
locuit - spre acest lucru converg
şi atitudinile ci tona manechine,
î n·1t•şmintate într-o imbr[1căminte
lejerft, de cas[1, aşeza te în acest
spaţiu.
O handă de magnetofon oferă
·1izitatorilor melodii care circulau
în epocă, interpretate în saloanele
unde pianul era nelipsit sau înre-
gistrate pc discuri de sinfonion
sau gramofon: ·1alsuri de Chopin
şi Strauss, romanţe franţuzeşti
cintak de "\"1ettc (;uylbert (Le
Fiacre, 1905) - cea pe care o
portretiza atit <le des Toulouse-
Lautrec - sau dansantul cake-
walk şi ragtime.
Condiţiile de microclimat se în-
scriu în parametrii admişi pentru
textile, mobilier, pictură şi gra-
fic[\ (temppratura 20°C, umidita-
tea relativii .50-60~;, ). Eclerajul
se face cu luminii incandescentă
puţin intensă (din p{tcate, sala.
fiind veche nu a permis folosirea.
tuburilor fluorescente) plasată
însă la aproape .5 m distanţă de
exponate, dată fiind înălţimea.
deosebită a sălii - aşa că perico-
l ul d!'gradării este exclus. S-a.
evitat plasarea exponatelor lingă
surse termice sau în lumină na-
turală direct[1 - de aceea toate
ferestrele au fost acoperite cu per-
dele groase 2 .
Expoziţia îşi propune să pre-
zinte excepţionalele piese vesti-
mentare din patrimoniul J\luzeu-
1 ui ele istorie a municipiului Bucu-
reşti, mostre ale vieţii materiale
dintr-o epocăd estul d e puţin ex-
pl o ra tă din a cest pun c t d e v e-
d e re; ea cons tituie un mate rial
docum e ntar la îndemînă p e ntru
studiul reali zatori lor d e film e is-
tori ce, ce se refe ră la această e tapă,
în a le citror reco nstituiri se s imt
mari lacune; d e a sem e nea stud iu
p e ntru s tud e nţii secţiei d e modă
a In stitutului d e arte p lastice
„ N. G rigorescu" (care ş i-au pe-
trec ut multe orc printre mane-
c hine, anali zîndu-le v eş mintel e),
p e ntru d esig neri şi c reatori d e
modele ai fabri cilor t extile şi d e
co nfe cţ ii ; dar es t e în primul rînd
subiect de încîntare , d e tritire es-
t e tică a marelui public, care nu a
avut prea d es prilejul să se c u-
fund e în trecutu l mirific al bă­
trînei noastre capita le.
NOTE
l Al. A lcx ianu - Mode ş i v eş mint e dia
trecut, Ed . Meridian e, Bucur eş ti 197 1,
vo i. II, p. 262.
2 J. l\I . Balkcnstcin - Bourgeo is and
regional costumcs in Duch museums, în
Mu zc um vo i. XV, no. 2, 1962.
ADRIAN SILVAN
IONESCU - -

Expoziţia „Instrumentarul casnic tradiţional

în bucătăria populară"

erce tările istorice , sociologice,

C etnografice au ajuns la un
r ezultat comun şi anume, c ă o
alim entatie ratională este dete r-
minată de co ndiţiile geo -morfolo-
gice, d e modu l de viaţă al poporu-
lui respec tiv.
Din felul în care a ces ta re u şeşte
să se adapteze şi chiar să - ş i su-
pună cond iţiil e date se manifestit
inge niozitatea, creativitatea , într- . ·p,·
un cuvînt d e prind e rile tradiţio­
nale care generează co ntinuu a l t ele
noi , ce d efin esc e tnia res pec tivit.
Aşa se ş i expli că d e ce bu cit-
tăria , sau mai degrabă s paţiul
I 1~·
d estinat pregittirii hran ei a jucat
un ro l pre ponde re nt în organiza-
rea ş i d ez voltarea spaţ iului locui-
b il , ş i acest lu c ru est e cu atît mai
demn de amintit, c u cit l ocuinţa
şi probl emele ridicate d e ea: am-
plasare, distri bu irea s paţiului d es-
tin at vieţii zi lnice, ornam e ntare
au stat p erman e nt în ce ntrul aten -
ţi e ş i preoc upărilor oamen ilor ;
d ealtfel, saltul calitativ pe care
l-a făc ut o menirea d e la adăpo s ­
tul primitiv pînă la casa de s tă z i .
D escope ririle arheologice e fec-
tu ate pe cuprinsul ţă rii a u scos
la i vea l ă numeroase urm e mate-
riale de locuire. Co relinclu-l e cu
cercetă ril e etnografi ce, ajungem la
concluzii interesante în ceea cc
priveşte arhitec tura e xterioară şi
-·„
in terioa ră a lo cuinţe i român eş ti
d e-a lun gul secolelor.
Fie că era vorba ele loc uinţa în-
g ropată, cu un sin gu r nivel, cu
două niveluri, mono ce lulară sa u
pluri celulară, locul d estinat în că l­

~.i'
zitu lui şi pre parării hranei a avut
întotd eauna rolul primordial în
structura interiorului , a fost pun c-
tul esenţia l în jurul c ăruia g ravi-
tau cele mai importante eve ni-
.. ',

m e nte a le vieţi\ zilnice.

Trăsătura esenţia l ă a bu că tă ri e i
tracii ţionale -·române ş ti ş i im pli cit

157
 ma rca lor varie tate, a sp ectul lo r
. .
es te ti c si rela tia u t il-frum os, i m-
pe rativ ~ ca re ;_u stat la ba za c re-
. . e rii tuturor obi ect elor realiza te
, d e trtranu l rom â n , carac te rizîndu-i
înt~caga mun că şi ·1i aţă . .
..
••

·- ...
J

~ .
Mate ria lul mu zeisti c se l ec ţion at
p e ntru expo z i ţi e a fost preze nta t
confo rm urm ă toarelor te m e:
' I) \' a tra ş i toate u st e nsil ele le-
. gate d e a cea sta; '
J, ~ • 2) P iese p e ntru tran sportu l ş i
cl epozi ta tu l ape i ;
3) Div e rse t ipuri d e vase folo-
site la fi e rtul mîn c ăru rilor ;
4) Us te nsil ele folo site la prepa-
rarea pî ini i ş i măm ă li g ii;
5 ) Pre pa rate tradiţiona l e din
cocă si piesele pe ntru pregă t i rea
lor ;
6 ) .-\lte u st e nsile clin bu că tă ria
tradiţi o nal ă necesa re dife ritelor
p roced ee c u li na re;
7) In strum e nta rul necesar d e-
poz ită rii ş i o b ţ i n e rii di ve rselo r p re-
p a ra te din lapte;

a loc uintci tărftnest i est e i nd iscu-

tabila sa' un i tate, da to rată în pri n-
cipa l e xi s tenţe i unui fond cu ltu-
ral s tră v ec hi , a uto h ton .
Co nd itiil e d iferi te d e denolta re
soci al-i stori că ş i econo mi ec'i. a u du s
la c rearea un o r stiluri zona le d eo-
sebite u nul d e ce l ă l a l t î ncad rate,
în să, unită ţii ini ţ i a l e, ge nera t oare.
Bin eî nţe l es că tradi ţ i a nu poate
ră m î n e în ni ş te tipa re imu abile,
ci p e ntru a s upravi eţ ui este nece-
sar să fi e adaptată noil o r co ndiţii ·1
c reate. I
Îm bina rea no ului , m odernu lui
c u vechiul , tradi ţ i ona lul se face !
însrt, t inî ncl cont de o ser ie ele
p r incip ii ele bază strănch i , pe r- I
m ane nte, actuali zînclu -l e co nform
concepţ iil o r no i desp re sti l ş i fr u-
m os.
!
Expoz i ţ i a a u rm ăr i t, în cond i-
ţ iil e ac t uale a le econom iei ele tim p
ş i sp a ţiu , toc ma i r czob a rea aces -
t or imperat ive, p u nî nd la încl e-
mîn a c reato ril o r, cli •1e rselo r in sti-
tute de s pecia li tate ş i chi a r indu s-
t riei d e reso rt , expe ri e nţa el e v ea-
c uri a po po rul ui nostru ş i ma i a les tante prac ti ci ş i înd elet ni ciri ce ţin 8) O biecte necesare conse rva nt
road ele a ceste i ex pe ri e n ţe multi - el e b u cătă ri a trad iţi o n a l ă. În ca- p est e a n a dive rselor a lim e nte;
n1il cna re. 9) \' a se p e ntru se rvit mîn că ­
drul aces to r t e me un acce nt d eo-
Ex poz i ţ i a a fost o rga ni za tă Ia ruri ş i bă uturi ;
sebit s-a pu s p e prezenta rea tipu-
sed iul J\ I uzeul u i sat ului ş i ele a r tă 10) Mobili e ru l s pecifi c bu că tă ­
popul a ră în tr-o sa l ă ce d ispune
ril o r d e obiecte repreze nta ti ve, cu
ri ei ;
el e un spa ţiu d e 167, 4 m.p . varia ntele lo r zon a le. F olosirea t i- 11 ) Ţesă turi l e nelipsite din bu -
P iesele exp use a u fo st încad rat e pologiei s-a făc u t cu scopul el e a că tă ri a popu l a ră ;
într-o sui tă el e t em e ca re cores- d emon stra, c u mai multă p reg- 12) Pi ese ce ser vesc la transpor-
pund, d e fapt , celo r m a i impor- nanţă, fun c ţiona litatea ob iect elor, tul hranei ş i bău tur ii ; .

1G8

Mioara1Turcu, Geto-dacii din cîmpia Munteniei,
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedic ă, Bucu re şti, 1979.
Lucrarea pe care o preze n-
tăm în rîndurile de faţă re prez intă
o sinteză a d escoperiri lor a rheolo-
gice mai vechi şi m a i noi aparţ i­
n înd civi li zaţ i ei geto-dacilor, lo-
cuitori ş i ai Cîmpiei Munteniei, în
cea de-a doua epocă a fi erului ,
cunoscută sub denumirea de L a
Tene dacic (2 40 pagini, 33 fi guri ,
43 plan şe, Tez umat în lim ba fran-
ceză ş i in d ici de l oca li tăţi ş i p e r-
soane). De la încep ut rema rcă m
faptul că a utoa rea a situat pro-
. 13) 1iniaturi in spirate după
in strumentarul c ulinar tradiţional .
' N u a u lip sit din ex po z iţi e t exte
fo lclorice re feritoare la b u că t ă ri a
populară p recum ş i re ţe te culi-
na re t rad i ti onale .
. P e tot ~ uprin su l expoziţiei , la
t em ele respective au fos t prezen-
tate proi ecte d e obiec t e create d e
d esignu l actua l. În felul acesta ex-
poziţia a pus in valoare ate nţia
d eoseb ită care se aco rd ă proble...
me i val or ifi că rii culturii populare
tradiţional e, în zilele noastre. N u-
ma i în acest fel, prin pre lu a rea ş i
adaptarea trad iţi e i pot fi pu se la
îndemîna oameni lo r mun cii pro-
duse d e cali tate, care sit sa ti s fa că
nu numai n eces ităţ il e acestora,
ci ş i dragostea lor pentru frumo s.
CRISTINA BARBU
blemele ridicate d e c ivili zaţ i a geto-
dac ică din regi unea res p ec tivă în
cadru l la rg a l uni tăţ i i et no- cultu-
ra le a geto-dacilor clin a doua
epo că a fi erului, ceea ce în sine
rep rez in tă un merit a l lu crării.
159
 Autoarea a împftrţit lucrarea,
în şase capi tole reu~ind sft ne
prezinte într-o forn1f1 originală
toate aspectele legate ele cultura
geto-dacilor.
În ,,/11/roducere" SC' realizcadt
un istoric al cercet{trilor si valori-
ficftrii acC'stora pc plan. local şi
naţional.
În capitolul urm{ttor „Cadrul
geografic" se analizeaz[t excelent
clin punct <le vedere geografic
Cîmpia lllunteniei, situată între
rîurile Olt şi Buzău, fiind frag-
mentaUt în: cîmpii, terase şi lunci,
spaţiu geografic care a generat din
timpurii<' cele mai înclepftrtatc,
începîncl cu epoca palcolitidt, con-
diţii optimi" ele locuire.
Capitolul intitulat semnificati·;,
,,l zvoare scrise despre l(elo-daci"
este inserat într-un spaţiu destul
de rC'strîns clar destul ele conclu-
dent. Făr[t a n<'glija ceea ce se
cunoaşte la ora actualft se sinh·-
tizcadt tot ce a adus nou în an·st
domeniu li tc·ra tura ele speciali ta tC'.
Astfel acpste dou{t capi tole ale
cărţii descriu cadrul geografic şi
istoric, in care SC' va clesfftsura
dez-rnltarPa culturii material~· şi
spiritu ale a geto-dacilor clin Cîm-
pia :'llunteniei.
Capitolul II I trakaz[t JW larg
„Origi11ea ,si dez,•oltarea culturii
geto-dacilor din Cîmpia ,\lunle-
niei". Aci sînt analizate înclea-
proapP părerile cercd[ttorilor noş­
tri încPpîncl cu sa·rnntul \'asile
Pfuvan şi continuin<l pinft la cei
contemporani, problema gc1wzei
- La Tene-ului gPto-clacic. :\la-
joritatea CC'rcetrttorilor rond ni con-
1'idcr[t ci't la formarra La Tene-
ului el<' pe teritoriul actual al pa-
triei noastrC' un rol important
l-a jucat fondul local hallstattian,
care reprezintrt factorul hotrtrîtor
in geneza La TCne-ului dacic fării
a fi neglijaţi şi factorii externi:
grC"c, sci tic, 1 raco-1nericlional, cel-
tic, care au influenţat într-o 1nft-
sură 1nai tnare sau n1ai 1nicf1
elementul autohton. Dup[t pftrc-
rea multor cercl'l[ttori, punct ele
't('(lere impftrl[tşil şi de autoarea
·1olun111lui în cliscutie un 1nare
rol asupra ci·1ilizaţi~·i 'gdo-dacice
l-a a·1ut in corelaţie cu ceilalţi
factori şi ci·1ili1aţia romanft. _.\u-
toarPa considerft cft în sec. I I I -
II î.e.n. se poate ·rnrbi ele cris-
talizarea La Tcnc-ului geto-dacic,
iar factorul hot{nîtor în formarea
civilizaţiei acestei cu11.uri a fost
cel local, concretizat în evoluţia
160
anumitor tipuri de unelte, arme,
obiecte de podoabă şi ccramicft.
În lcgătur[t cu formarea şi dez-
voltarPa culturii La Tcne, autoa-
rPa impărtitşcşte un punct de ve-
dere ele mult exprimat în litc>ra-
tura <le specialitate .•. „precum că
accast{t cultur[t s-a dezvoltat în
moci inegal atît clin punct de ·1e-
dc·rc al spaţiului cit şi al timpu-
lui", în sensul că în regiunea ex-
tracarpatică La Tenc-ul începe
in jurul anilor "150 î.e.n., iar în
acPa carpatică în preajma lui
300 î.e.n., condiţionat de introdu-
cerea roţii olarului, prin interme-
diul influenţei factorului grecesc
şi sud-tracic.
Este> propusă chiar o periodi-
zare a culturii geto-dacice cu două
etape principale, judicios delimi-
tate: una între "150- 300 î.e. n,
reprczentînd o tranziţie de la
Hallstatt la La Tene şi o a doua
perioadă, de la 300 î.c.n. pînă
în secolul I î.e.n.
Cel ele-al patrulea capitol este
intitulat „Repertoriul şi răspîn­
direa a,sezărilor l(eto-dace di11 Cim-
pia 11/unleniei", unde autoarea
îmbină remarcabil consideratiilc
de ordin geografic şi istoric, aiun-
gînd la concluzii interesante pri-
·1ind rPpertoriul cu densitatea po-
pulaţiei geto-dacilor.
Astfel, in capitolul respecti-1 sint
luate in discuţie atît aşezările cer-
cetate prin săpăturile ele amploare
cit şi cele din cercetările de supra-
faţft sau descoperiri de saJ·;arc al
cftror număr dcpftşesc cifra de
200. Aceste dPscopcriri au permis
uncie precidtri destul ele sugesti'le.
Între altele l\lioara Turcu con-
statf1 cf1 aria de difuziune a geţi­
lor pentru o perioadă mai lu11gă
ele timp a fost ·1a!ea Dunării şi a
afluenţilor săi unde aşP7'trilc erau
apftrate ele păduri întinse clin
rl'giunea cleluroas{t pînft în apro-
pierc·a flu·1iului. Ca atare capitolul
trateadt pc larg, într-un reper-
toriu, toate aşezările descopPritP,
localizatC' clcaltfel într-o hartrt
intitulaUi sugesti·1 „A~ezări ţJeto­
dace din Cimpia .\lu11/e11iei"_
De aseml'nea, în lucrarea sa au-
toarea realizează o clasificare a
aşedtrilor clin regiunea cliscutat[t,
grupate în cinci tipuri bine defi-
nite. Pe haza studierii materia-
lului geto-dacic şi de import se
ajunge la concluzia că unde clin
aceste locuri pot fi considerate
drept centre economice, iar altele
încleplincau atribute ele centre mi-
litare.
În continuare autoarea acord[t
in capitolul cinci „Cultura mate-
rială" un spaţiu mai larg tipurilor
de locuinţe, uneltelor, obiectelor
ele uz gospodăresc şi casnic, acce-
soriilor şi armelor, ceramicii, obiec-
telor ele podobit şi pieselor vesti-
mentare, manifestărilor de artă,
precum şi circulaţiei monetare.
Fltimul capitol este intitulat
, ,Credinţe religioase. Rituri şi ri-
tualuri de inmormintare". Sînt
luate în discuţie şi comentate toate
izvoarele cunoscute pînă in pre-
zent coroborate cu descoperirile
arheologice pornind de la cele
de la Popcşti-~o·rnci, Bucureşti
- pc marginea lacului Tei - cu
referiri directe la cele din Transil-
·;ania şi Moldova, intrate de multă
vreme în literatura de specialitate
şi acceptate de istoriografia noas-
tră şi de peste hotare.
În continuare autoarea se re-
feră la rituri şi ritualuri practi-
cate de geto-dacii din Cîmpia Mun-
teniei, încheind cu un repertoriu
detaliat al mormintelor getice cu-
noscute pînă în prezent.
\"olumul se încheie cu concluzii
demne de luat în seamă. Ocupîn-
du-se în mod special de etapele
formării şi înfloririi civilizatiei
geto-dacice din Cîmpia Munteniei,
in contact nemijlocit cu civiliza-
ţiile greac[t şi romană, în final
autoarea precizeaz[t cft descope-
ririle din Cîmpia :\lunteniei se
intcgreadt perfect în cadrul uni-
tăţii lumii şi ci·;ilizaţiei materiale
şi spirituale a geto-dacilor. Su-
bliniez extrema utilitate a expli-
caţiilor figurilor, care în fapt re-
prezintă un catalog al pieselor
cuprinse în lucrare, instrument de
lucru pus la îndemîna specialiş­
ttlor.
Desigur că înaintea apariţiei
acestei cărţi, au existat o seamă de
lucrări cu caracter mai mult sau
mai puţin complet, unele mono-
grafii exhausfr1e, despre cultura
geto-dacilor în general sau a celor
din Cîmpia Munteniei în specia!.
Î ncepînd cu \'asilc P;inan, sa-
·1anţi cu mare renume şi specia-
lişti ele scamă s-au ocupat de
această problemă, aducînd con-
tribuţii deosebit ele importante la
cunoaşterea unei tematici pe care
cartea Mioarei Turcu o prezintă,
neomiţîncl nici unul din numeroa-
sele sale aspecte şi tratînd-o în
conformitate cu ultimul stadiu al
cercetărilor. O lucrare de acest
fel, referindu-se numai la Cîmpia
Munteniei, nu exista pînă acum,
astfel incit ca este bine·renitil.
Este ele fapt o lucrare de sintczil
care analizcazrt cu discernfunint
problemele pc care Ic comple-
teaz[1 cu un num[1r marc de infor-
n1aţii.
Un prestigios succes editorial
S ub <'gida Editurii Sport-
Turis1n, a apftrnt recent
lucrarea Mariei Cioar[1, ZOXA F:T-
XOGR.4.FICA. HA.I>A.l'Tf, pri-
ntul ~1oh1n1 din seria dedicatft zo-
nelor etnografice ale l{. S. l{o-
1nânia. Scria î~i propune sit Iacft
cunoscute cititorilor particulari-
tăţile etnografice ale celor mai
importante zone şi ţinuturi din
ţara noastr<'i şi a Iost concepută
s[1 satisfad1 atit exigenţele C'tno-
grafilor (specialişti din muzee şi
ccrcc1'1tori in cadrul unor insti-
tute de profil) cil şi setea de cu-
noaştere a „ .. . celor plecaţi in
dr11meţie ... " pentru „ .. . toi ce po-
por11l 11ostr11 a creai mai valoros,
în dome11i11l civili;atici si c11/turii
pop11larc". · '
Lucrarea este ginrlitft şi scrisf't
dup[t un plan inteligent alcătuit
de editur[t şi iniţiatorul colecţiei,
cunoscut ul etnolog profesor dr.
Ion \'lăcluţiu, plan ce va fi res-
pectat de toţi autorii lucrărilor
care vor niai apluca în această
serie. Astf<'i, parlicularit[1ţile zo-
Un nou seminar internaţional
nstitutul central pentru con-
I scr·1arc şi111etodologic de
1nuze11 din H. P. Cngarft, organi-
zcad1 în luna iulie 1980, un nou
se111inar internaţional în probleme
de restaurare 1. Serninarul, cu o
durată de JO- H zile, se· ·ra des-
făşura, ca şi cele prC'ccdcntc, in
oraşul YcszprCni.
Tcn1c>lc propusP de organizatori
spre a fi dezhlttutl' sint urn1fttoa-
rcle: I. Principiile ele- badl ale
rcstaur[trii o\iicctelor de arl[t (fi-
lozofia si etica const·r·1flrii, docu-
mentare.a etc.); 2. l'roi>kme de
restaurare ale suprafeţelor ol>ic<>
telor de aru (tehnica de preg[1-
tire, detcriorf'tri s11pC'rficialc, uni-
formitatea suprafeţelor, patina,
lipsurile, cur[1ţarea oi>iecldor, con-
scr·1area, co1npklf'trik); 3. Cerce-
tarea ştiinţifică pregcitiloarc pen-
Ca atare, lucrarea în sine reprc-
zinU1 eforturile autoarei printr-o
munc[l susţinută şi de calitate cu
argn1nentc arhcologicc, în 1najori-
tatc din descoperiri şi cercetări
proprii, o ren~itrt sintczft, care
nci etnografice HftcHiuţi, precum
şi caracteristicile celorlalte zone
sint şi ·ror Ii deZ'făluite cititorilor,
respectînduase unnfttoarea gru-
pare problematicii: Cadrul geogra-
jic şi istoric al =ouci; Ocupaţiile
tradi/ioualc: 11leşte,mgurile ţără­
nesli: Gospodâria ţărăuească: Lo-
cu iuta tără11cască: i1louumente de
arltiiecl;tră: ]'ortul popular si i1fa-
Hijestările elitoţirafico-folclorice con-
lc1upora11c.
Prin multitudinea datelor şi ele-
mentelor de cultur[L materia1'L şi
spiritua1'L menţionate în paginile
cărţii, autoarea dc1nonstrcazft o
ten1ciniclt cercetare a ţinutului,
cfectuatft în nun1croasc ca111panii
de teren, prilej cu care şi-a adunat
argu1nentelc cc ne co11"1ing- cft
Zona Hăd[1uţiului din .:rara de
Sus a 1\Iold0'1ei" p~'tstreazf1 încă
r[1d[1cini str[Lvechi ale creaţiei
noastre populare.
Conţinutul riguros ştiinţific al
lucr[1rii, redactat într-un stil deo-
sebit de atracti·1, ne-o rccomandlt
pc :l\Iaria Cioarft nu nu111ai ca pc
de restaurare
tru acfrritatea de restaurare (cu
pri·rire specia1'1 asupra temelor pre-
cedente): ~- Consenarea pc loc
(munca de restaurare permanentă
pentru obiectele „in situ", me-
todele greşite şi consecinţele lor,
mctocklc corecte şi utilitatea lor).
Lucr[1rile seminarului se •ror des-
ff1şura atît in plen cit şi pc secţii
şi vor fi completate de excursii
stiinţificc şi de ·1izitarca Capita-
lei l{. I'. I fngarc.
Cu o ternatică intercsantlt si
amplft ct• se aclrescazrt tutur~r
specialiştilor În restaurare şi cona
scr·1are, participarea la sc111inar
este deschis[1 tuturor celor inte-
resa~ i şi care se pot aclresa, în
acest sens, instituţiei organiza-
toare.
Pentru a cunoaşte, în general,
conţinutul ~i dezbaterile utimc-
se adaugit la literatura de specia-
litate.
_ _ _ _ VIOREL CĂPITANU
un pcrsc·1erent şi bun etnolog
ci şi ca autor cu înclinaţie şi sen-
sibilitate în minuirea condeiului.
Ap[1rut în condiţii grafice exce-
lente, volumul, cu un format lesne
de mînui t, încC'pe şi se siîrşeşte
cu o har\[1 a zonei, foarte utilă ci-
titorului prin datele care i le fur-
nizeadt. Textul clin cele aproxi-
mati-r 150 de pagini este tipărit
cu un corp de literă convenabil ve-
derii la lcctur[l si este însotit de
69 imagini (36 c~lor şi JJ aib-ne-
gru), care conving, clar şi rela-
xează cititorul.
Lucrarea scmnat[1 de cercetă­
toarea Institutului de etnologi<' şi
dialectologie, l\laria Cioară, ZO.VA
ETXOGRAFICÂ RÂDÂUTI,
poate fi considerată, dup[l păre~ea
noastră, un prestigios succes edi-
torial.
TEODOR PAUL PLEŞA
lor sc·minarii, în biblioteca docu-
mentar[L a revistei noastre se gă­
sesc volume editate de Institu-
tul central pentru conservare şi
metodologie de muzeu din R. P.
U ngari1 şi pe care le oferim spre
consultare celor intcresati:
- "Sccond Internatio~al Hes-
torer Seminar. Problcms of the
Completion of art objects" (Ilu-
dapest 1979).
- "The problcms of contcnts
didactics and aesthetis of modern
J\Iuseu1n cxhibitions" 2.
- "lli\iliography of thc Unga-
riau J\luseums' publication" I\'/
1977 (Iludapcst 1978).
_ _ _ _ _ _ ANGHEL PAVEL
NOTE
1. Vezi „Rt'vista nwzcdor şi mo11umcnte-
lor-m11;u" "'· 1///977, p, 79
2. Idem, nr. 4/1979, p, 87
161
 Elena Florescu, „Portul popular din zona Neamţ"
naugurind seria de studii
I consacrate culturii tradiţio­
nale a judl'ţului Xl'amţ, Elena
FlorPscu, muz<'olog la Secţia d<'
etnografic a Complexului muz<'al
Neamţ, tratl'azit portul popular
din acea~tft parte a ţfirii, zonft
111ai puţin cc·1Tetatft, sub raport
etnologic ~i 111uzeologic. (S_) p.,
ilustraţie alb-negru şi color, ,,cu-
vînt înainte" ele· cir. Paul Petrescu)
Dupi'i o p<'rli11e11t[t analidt plu-
ridisciplinară în care autoarea in-
ccarcf't o pri111ft încadrare a zonei
în contextul culturii populare na-
ţionale şi d n p{t o reuşi t{t zonare
ctnografid a judeţului în con-
textul coorclonatdor geografice,
arheologice, istorice, 1i11g·1isticc şi
etnograficc-, Elena Florescu pre-
zin tfL şi a nalizcazft t rf1sf'1 tu rile dc-
fiui torii ale portului popular din
Xeamţ, coucretizate prin „păs­
trarea unui 1l1fmăr iniprcsio11ant de
elemente străc•cchi" - piese de port
ele fonnă croi şi cron1aticf1 ar-
haid't, ornamente stră·rechi, dc-
monstriml pc hază de date, ade-
• Muzee şcolare şi săteşti •
Muzeul sătesc din
judeţul Ilfov
....
Buriaş din comuna
n satul
I Periş,
j ndcţul Ilfov, loca-
litate amplasaUt la circa ~O km
de Bucureşti, la confluenţa Ialo-
miţei cu ·;alea Snago·rnlui, func-
ţionează de ciţiva ani l\luzeul să­
tesc Buriaş, cn un pronunţat ca-
racter istorico-etnografic. J{od al
unei îndelungate şi pasionate ac-
tivităţi desfăşurate în decursul
aproape a. dou[t decenii, de către
învăţătorul Petre Gheorghe, fost
directorul şcolii generale - azi pen-
sionar, acest muzeu dispune de
162
sea incdi!C', C:t „Îll p11fi11e :::oile di11
tară s-au co11scn.:at alît de binr
/nrmcle arhaice de port ca Îll :::011a
\·eanzţ".
Trecincl la tratarl'a propriu-zisft
ci costun1ului, autoarea reu~c~tc
l'XCl'lente descrieri ale costurnulu î
femeiesc şi apoi ale celui b{trli:ltesc.
Î11tirziind asupra garnei ornanH·n-
talc şi cromatice se fac largi in-
cursiuni în paleoetnologia proble-
mei r<'uşincl se descopere ana-
logii surprinzfttoare cu alte zone,
fapt care demonstrcaz[1 multi-
milenara p<'rmanenţă a t r{tirii popu-
laţiei autohtone JW acPste mell'a-
guri. unitat('a costu111ului, ,,bu-
1111! r;11st si rafiua111e11tul artistic
ni creatorilor. dragostea de frumos
si alte partirnlarită/i psihologice
î11scrise cu 1<rijă pc aceste comori
d„ artă pnp11lară".
Inspirat ui se parc capitolul spe-
cial consacrat cojoc{trilului şi pro-
duselor cojocftreşti, 1neşteşng
care
cunoaşte aici o clez-toltare deosl'-
l>it de înfloritoare . ..\·rem, astfel,
posiuilitatea s{t stabilim repcrto-
Buriaş. comuna Periş,
o bogat:L colecţie alcrttuiUt din
circa 500 de pM!sc, cuprinzind ves-
tigii arheologice, documente care
atestă diferite aspecte din trecu-
tul localit[tţii, monede vechi, dar
mai ales un marc numfrr de obiecte
etnografice şi de arUL popular[t
(circa dou[1 treimi din întreaga
colecţie). rcprczentînd unelte de
muncă, piese ele mobilier ţără­
nesc, textile de casă, costume în-
tregi şi piese separate de costum
femeiesc si bărb[ttesc, obiecte le-
gate de ~bicciuri etc.
riul centrelor şi produselor cojoca-
rilor locali, contribuţia lor la dez-
·roltarea măiestriei artistice, a pro-
duselor cxccutatl'.
l 'n cu-rint şi despre ilustraţia
care reuşeşte stt ~ngerezc hogt1ţia
şi varietatea produselor, •;alorifi-
carea lor artistic{1 şi muzeistică
într-o etalare modcrnfr, aerată.
Costumele sint imi>r[1catc de acei
oameni care le şi poartă la locul lor
rk muncfr · ciolianul este fotogra-
fiat la stin[t, femeia este surprins[L
în rnornentul in care incrge tor-
cind aşa cum se intilneştc adesea
în satele clin aceasl{t parte a ţ{trii,
fata coase pc prispa casc>i, iar
coiocarul lucreaZ:t în atelier. O
ferneie cu „1nintPa11tt" şi o btt-
trin{t cu „lio11cliţ{1" sint surprinse
în mers, iar crl'alorul Xicolac
Popa pozeaZ:t în faţa sculptorilor
ce reprczinl[t ,,galeria strttbunilor".
ION I. DRĂGOESCU
Demn de remarcat este faptul
că întreaga colecţie a fost alcă­
tuită în exclusivitate prin donaţii
atit ele la locuitorii satului llu-
rias, cit si de la locuitorii cli• sa-
te!~ înve~inatc, aparţinătoare ju-
deţelor Prahova şi Dîmhoviţa.
Pînă în anul 1975, colecţia nu
dispunea de un spaţiu adecvat
pentru a putea fi valorificată din
plin, ea fiind înghesuită într-o sală
mică a şcolii generale din sat.
Cu sprijinul Comitetului jude-
ţean de cultură şi educaţie socia·

V edere din sa.la de ocup a ţii tradiţion a l e
a 1V!u zeulu i Bttri aş
li s tăIlfov, d e comun a cord c u or-
gan ele comuna le d e p a rtid şi d e
s ta t, a fos t a fectat pe ntru Mu-
zeul să tesc din Buria ş un spaţiu
cores pun ză tor la Căminul cultu-
ral din localitate, al că tuit din pa-
tru în căp e ri. l uzeul jud e ţean d e
e tn og rafie ş i a rtă populară din
Floreş ti - Stoe n eş ti a a cordat spri-
jin la e la borarea t ematicii si a
planului d e expune re, contrib~ind
ş i cu unele ele me nte d e mobilier.
A fost am e na jat localu l şi s-a pro-
cedat la organizarea muzeului,
dîndu-i-se un pronunţat carac ter
e tnografic , d a t fiind valoarea do-
cum e ntară şi artisti că deose bită
a celor 200 d e obiecte e tnografice
ş i d e artă popul a ră . Expoz i ţia a
fost in a u g ura tă în d ecembrie 1976.
Ea se compun e din dou ă sec ţii :
cultura ma t er ială , care c uprinde
întreg dome niul o c upaţional (ocu-
paţii, m eş teş u g uri) şi arta popu-
lară.
in prim a în căp e re d e la intrare
sint prezentate sinte t ic înJele tni-
cirile actuale a le locuitorilor din
satul Buriaş , dintre care un loc
de frunte îl oc upă obiect ele legate
de munca feroviarilor.
Pe podiumuri şi panouri s înt
etalate instrumente ca re au fost
folosite de muncitorii ce ferişti -
chiu puri d!E lut .'!rs penţru gaz, fe-
linare de diferite fQrme ş i mărimi,
dintre care, atrage' atenţia în mod
d eosebit un felinar C.F.R. avînd
marcat pe el anul 1869 şi care a
fost folosit pe prima linie ferată
din ţara noastră, linia Bucureşti­
Giurgiu. Mai sî nt etalate, d e ase-
m e nea , dife ri te in s trum ente de
vînăto are, ca pcan e ş i curse, u ti-
li za te ş i a zi în pă duril e din jur,
s tupi d e a lbine, precum ş i ele-
m e nte d e arhitec tură popul a ră,
în s pecia l s til pi d e ca să, cornişe
e t c.
În cca d e- a d oua încă pe re s int
prezentate prin cipalele îndele tni-
ciri tradiţi o nale a le populaţi e i din
zon ă: c ulesul d in natură, vin ă ­
toarea , luc rul la pădure, a gri cul-
tura, m e şteş u gul dogăritului ş i
dulgheritului , unelte a le indus trie i
ca s nice t extile , mobilier d e ca să.
Sint d emne d e remarcat cursele
ş i capcanele p e ntru vu lpi, lu pi
şi iepuri, confec ţionate d e către
fi erari , m ăc iu c il e d in lemn care
e rau fol osite la vin ă toare, cit ş i
d e că tre ciobanii care se apă rau
contra lupilor, cornuri p entru pra[
d e pu şcă , trofee d e vînătoare , di-
ferite c oş uri din nuiele ş i sc oarţă
d e copac folosite la culesul din
natură (fru ct e d e p ădure , ciup erci,
plante medicina le ). Cre şterea ani-
malelor est e re pre zentată prin bite
ciobăn eş ti , tă l ă n g i d e vite, in stru-
m e nte pe ntru cositul finului (coase,
tiocuri p entru coase), vase pentru
muls ş i p e ntru pus laptele la
prins e t c.
Agricultura es te larg reprezen-
tată printr-o gam ă variată de piese
ca: paru l d in lemn pentru se mă­
nat, cea mai veche un e alt ă ag ri-
co l ă, sădi l e din lemn , brăzdare
de plug, un plug de lemn cu bră z ­
dar d e fie r de la s firş itul secolului
al XIX-iea, „bote" pentru apă,
un coş de nuiele de formă tron-
con iciL, lipit cu lut, pentru păs.
tratul cerealelor, coase s i seceri
cosoare p e ntru vie. ' '
P e ntru m e şteş uguri, sin t pre-
zentate instrume nte folosite în
dogă ri t şi rotă rit: bardă c utitoaie
de d iferite mărimi etc.' T~t aici
mai sînt e tala t e diferite obiec t e
legate d e obiceiuri . Dintre a ces-
tea, atrag ate nţia „buri ele", un
fel d e buto i a şe din nuiele d e alun,
d e unde se c rede că se trage ş i
num ele satului , butoia şe din doage
precum şi din lut ars c onfec ţionate
d e olar ii din Pisc-Ciolpani, r eci-
piente folosite p e ntru a fi umplute
cu rachiu ş i du se ploco n la nasi.
T o t în această ca tegori e intră s i
0
p l oş til e p e ntru vin şi ţuică, co~­
fe c ţiona te atit d in lemn , prove-
nite din sat ele din jud e ţu l Pra-
hova, precum ş i pl oşti din lut
ars, confecţionate d e olarii din
Pisc-Ciolpa ni , Ghe boaia e t c„ „fe-
d c l eş ul" un fe l d e vas turti t din
doage, care se fo losea tot p e ntru
rachiu la nunţi ş i cum e trii .
Prin tr-o arcad ă, compu să d in
doi s ti lpi c res taţi ş i o g rind ă fru-
mos sc u l ptată, se pătrund e în
sala d e artă populară und e p e pa-
nouri , pod iumuri si mod uluri s int
e talate costum e î1~tregi d e sărbă­
toa re, fem ei eş ti ş i bă rbăte şti pre-
cum ş i piese separate , num eroase
t ?xtile d e ca să, în s pecial ştergare
ş 1 năfram e , feţe d e pernit ş i că ­
pătîie .
În extre mitatea sălii, p c douit
moduiuri , s înt e talate două cos-
tum e întregi d e Buriaş ; un cos-
tum femei esc d e sărbătoare alcă­
tuit d in „ciupag" (cămaşă fără
poale) c u a l t i ţă, avî nd gu le rul
în c re ţ i t la gît şi cuprins cu o be n-
tiţă cu s ută cu arni ci colorat, m î-
neci cu man şete încre ţite , iar or-
n a menta ţ ia pe mîneci, pie pt ş i
gu le r es te cu s ută cu arn ici colorat
roş u , negru şi puţin galbe n. Poa-
lele s int separate de cămaşă , con·
fe c ţionate din pîn ză de bumbac,
c usute cu şaba c la margin ea de
jos. Fota din l i n ă co lorată ţes ută
în casă, c u dungi verticale ro ş ii
ş i ·negre c u pliseuri largi, be t ele-
ş i marama de bora ngic. Este un
costum cu valoare de unicat, sa-
tul Buriaş reprezentînd, dealtfel,
una din puţ in el e aşezăr i 'care păs­
trează costumul feme iesc de Ilfov
p rop riu-zis. Alături, costumul de
bărbat , alcătuit din că m aşă albă.
c u gu ler, mînecile strînse cu man-
şete, „fustarul" c u şabac alb la
163-

Vedere din Sala de artă pop ul a ră
poale, iz nw nele a lbe cusu te tot
c u sabac a lb, briul d i n lin ă cu
alesăt uri poli cron1e, „giu ·1reaua",
un fel de nft framă c u s u tă cu m o-
t ive d eco rafrre geomet ri ce ş i flo -
rale, d e căt re t ine rele fete ş i care
le d ăd ea u în da r fl ăcă il or cu p ri-
lej ul primei lo r i eş iri la ho ra sat u-
lui. P en t ru cap se fo losea pă lăr i a
di n p ostav cu borur i mi ci, ase-
m ă n ătoa re cu pftl ăr iil e ungure-
nilor d in zonele de m unte.
D easup ra, pe un pano u es te
etalat un mi ntea n bă r bă t esc ţe­
s ut din l i n ă de c uloare ve rde ş i
gal be n ă în oc hiuri ş i cu găita n e
policrome roş ii , ve rzi, ga lbe ne, din
s nur colorat s i d in fi r metali c a r-
gintiu şi a uriu. Alăt u ri, un „ n1 î-
necar" - mi ntean fe meiesc, t ot
din ace l aş i mate ri a l ş i cu aceeaş i
pa l etă orna m e n ta l ă. Pc panoul
m a re d in stînga să lii , este eta lat
un costum fe meiesc pu r tat d e
e MERIDIANE
e În cadrul acordului cultu ral
un garo-ce hoslovac Narodni Ga le-
rie din Praga a găzd ui t o e xp oz i ţ i e
d e dese ne e uropene din secolul
X I X-XX d in co lecţ iil e Mu zeului ,
d e arte frum oase di n Budapesta.
Din t re cele p est e 100 d ese ne se
rema rcft cele fra nceze semna te el e
arti şt i ele renum e inte rn aţ io n al
'164
a 111uzeului s<Ltesc B u riaş
băt r î n eîn zil e de să r bă t oa r e: că­
m aşă cus u tă c u arn ici, fu stă l a rgă
p li sată, tot di n lin ă, în oc hiuri
şi cu dungi orizontale para lele,
bete ş i u n mi ntean c u gă i ta n e
(„ m îneca r ") . Pc pod iumuri din
s ti clă sî nt eta late d o u ă m a nta le
lun gi cu gă i ta n e - „zeghe Ic" -
una f e m e i ască clin dimi e al tă s i
cu gă ita n e policro me roşii , n egr~,
·re rzi, a lbastre, ş i una d in dimie
„să ină" (g ri ), cu gă i ta n e din ace-
l eaş i culo ri . P e pano urile din
dreap ta sin t eta late feţe de m asă,
şi ele pe rn ă, şte rga re, n ă fra m e
etc. cu o pa l e tă o rn a m e n ta l ă
va riată în care pre d o min ă roş ul
ş i neg rul , d a r ş i m ă rgel e le ş i p a ie-
tele. j os p e un podium es te ex-
pu să o l adă d e zestre cu to t ce
cup ri nde ea.
O v it rin ă din sală cup rind e piese
de cera mi că, oa le, ulcioare, că ni
pentru la pte, ceş ti p en t ru ţ ui că
e MERIDIANE e MERIDIANE
ca Delac roix, D egas, T o ulo use-
L a utrec, ce le engleze purt încl sem-
n ătu ril e lui Burne- J o nes, D. G .
Rosseti. S în t preze nta te, d e ase-
menea, d ese ne c reat e d e K . K ol-
l\\"itz, d e a rti ş ti a us tri ec i, i ta-
lie ni , ola nd ez i, a m ericani . Cu a -
cea s tft oca zie a fo st ed itat un ca-
t a log ş i un afi ş ( Bu ll etin d ' infor-
e tc. p ro·ren ite d in ce ntrele cera -
mice P isc si Brftt ulesti , ia r o a lta
o colec ţi e ·d e m o nede rom â neş ti
<li n secolul a l X VUJ-l ea ş i a l X I -
!ea, ş i cite·ra exe m plare p oloneze,
a ust ri ece ş i d o uft m o ned e t u rceşt i ,
tot d in secolul a l \/III-i ea, pre-
c um ş i ban cnot e a fl a te în circui t
pi nft în p eri oada celui d e a l II-iea
rftzboi mondia l.
Î n s fîr şi t, a p atra în căpere c u-
p rinde diferi te p iese d e i nteres
a rheologic, resturi d e vase, ide n-
t ifica te p e raza satului pe ma lul
riului Ialomita si con siderate ca
aparţin î nd c;1lt~rii Dridu , dife-
r ite instrum ente d e lu cru , a rm e
de vî n ătoa re . Me n ţ i o n ă m că o
baionetă si o a rm ă d in a nul 1877
a u fost do nate Mu zeului luptei
pe nt ru ind e pe n den ţa po porului ro-
mâ n din municipiul Giurg iu .
Prin expo na tele sale, unele cu
valoare d e unicat, Mu ze ul să tesc
clin Buri aş, co muna Pe ri ş, jude-
ţ ul Ilfov, se în sc rie printre insti-
t uţi il e simi la re de a cest gen, ca
o unitate d e sea m ă, m e ni tă să
contri bu(e la edu caţia patri ot i că
ş i es tet i că atît a publiculu i din
comuna Pe riş, cî t ş i din satele
învecina t e. Prin activitatea neo-
b os ită p e care o d epune ş i în p re-
zent, c u " mul tă rîvnă , inimosul
î n vă ţă t o r , p ensio na r, P etre Gheor-
ghe, la mu zeu se o rga niz ează p e-
riodi c diferi te l ecţ ii practice cu
elev ii şco li i gensra le din sat ş i
din celelalte l oca lită ţi , e vocă ri,
ex cursii t e mat ice, mu zeul în ca-
drîndu -se, în mod organ ic, în
viaţa s piritu a l ă a obşt e i ş i în con-
ş tiin ţa locu itorilor.
GHEORGHE D I NUŢĂ
e
mation d e.... la - Galerie Nati onale
d e Prag ue, I, 1979)
e In stitutu l el e o ri e ntalis tică
al Acad emie i el e ş tiinţ e a R. S. S.
Uz be k ă ş i- a îm b o gă ţit patrimo-
niul d e m a nu sc ri se cu „ Canoanele
ş t ii nţe i m ed ica le" al lui Abu Ali
lbn Sina, sc ris la sflrsitul secolu-
0
lui al XIII-iea. l\fanu sc risu l co n-
ţine toate cele 5 cftrţi scrise de
dttrc marele gînclitor. (Pravcla,
11 iunie 1979)
e Din 1\luz<'ul clin P<'rougc
(Franţa) a dispi'trut (pentru a
patra oar{t) colecţia de arme cu-
prinzind 32 puşti, 17 pistoale şi
o archclmzit din SC'colul al XY-lea,
din care în Europa nu se mai g{t-
SC'SC <lecit citcva <'xemplare. (Le
l\londe, 4 iunie 1979)
e La Salonic a fost pr<'Z<'ntatrt
o intcresanl{t expoziţie intitulat{t
„Comori ale l\lacccloniei anticl•"
cu obiecte recent descoperite în
mormintele regale ele la Yergina,
localitate care se afl{t in apropiere
de •1echea capitală a Macedoniei,
Aigai. Majoritatea exponatelor sint
din secolul al IV-iea î.e.n. şi pro-
·1iH <lin mormîntul pc care majo-
ritatea specialiştilor l-au identifi-
cat drept mormintul lui Filip al
Ii-lea, taUtl lui Alexandru Mace-
don. (Alte unei MoclC'rnc Kunst,
3, 1979)
e Lipsa fondurilor p<'ntru achi-
ziţionarea oper<'!or ele ar1't l-a fflcut
pc directorul celebrei Ta te Gallery
<lin Londra sft organizeze o lote-
rie în cadrul căreia figurează un
automobil, porţelanuri ele valoare.
Cu fondurile strîns<' urmeaz{t să
fi<' cump{trate dou{t pînzc sem-
nate' de Stubbs. (Observer, 4 iunie
1979)
e La Fondation 1\la<'ght din
Saint-Paul-de-Vence. 4 portrete,
3 nuduri şi 2 peisaje semnate c!c
.Alberto Giacometti au fost grav
a·1arîatc de către o persoană rf1-
mas{t neidentificatrt (Le Figaro,
12 mai 1979)
e l'na dintre cele mai impor-
tante descoperiri din istoria arhco-
lo.~iei japoneze este consideratrt
cea din oraşul Nara-prima capi-
tală a Japoniei - unde pe o plan-
taţie ele ceai a fost descoperit cu
totul întimpl{ttor, mormintul lui
Ono Yasumaro, vestit cronicar
clin secolul al Ylll-Jca, autorul
renumitelor „Koziki" şi „Nihon-
siki". (Japon Today, 11 mai 1979)
e La Institutul de optică <lin
Leningrad au fost prezentate in
cadrul primului muzeu de holo-
grame plastice din U.R.S.S., co-
morile celor mai importante mu-
zee sovietice. Operele de artrt,
transpuse în limbajul holografici,
tridimensional, constituie o ade-
vărată încintarc pentru vizitatori
cărora le dă impresia dt sînt reale.
(Aurora, 9, 1979)
e O 110u{t probă în sprijinul
susţinittorilor tezei populării Ame-
ricii ele către vikingi cu 400 de
ani înaintea lui Columb, o consti-
tuie identificarea de către un <'X-
pcrt nor1cgian în numismaticf1,
a unei 1nonedc norvegiene bătute
in cea de-a doua jurn[ttatc a seco-
lului al Xi-lea, pe timpul regelui
Olaf al III-iea. 1\loneda consti-
tui<' cel mai timpuriu obiect euro-
pean descoperit pc teritoriul S.t:.A
( Science, 19 iunie 1979)
e În localitaka Ptolcmais <lin
Grecia au fost descoperi te cde
mai ·;cehi unelte din piatră. Vîrsta
acestora parc să depăşească 3 mi-
lioan<' ani, ele fiind cu circa
400 OOO ani mai „ b{ttrîne" clecît
cele care pîn~"t acu1n erau conside-
ra te cele mai vechi si fusescr{t
descoperite pc contin~ntul afri-
can. Alături de acestea au fost
descoperite şi răm{tşiţele unui ele-
fant, ceea cc demonstrează fap-
tul dt omul preistoric era un vî-
nMor iscusit. (Kathimcrini, 15 iu-
nie 1979)
e Studiate r<'cent cu ajutorul
razelor X, rămăsitele Omului de
:\eandcrthal ele· ia Hheinisches
Landesmuseum din Ilonn, desco-
perite acum 157 ani, au dat nas-
tere la discuţii aprinse. Astf~J
unii cercetători sustin că acesta
a dispărut pur şi s;nplu ele b{t-
trîncte, altii că unnasii săi ar trfti
în Jo~uri greu accesil;iJc omului şi
ar fi acei atît de la modă „oameni
ai z{1pezilor". ( Sciencc et vie. 2,
1979)
e În gr{tdina muzeu din Saga-
Japonia a încolţit o ghindă cu o
vechime de peste 4000 ani. A-
ceasta a fost clescop<'rită împreun{t
cu altele într-un recipient printre
ruinele unei ceUtţi antice. (Social-
look, 12 iunie 1979)
e Studiind mai multe cranii
de aborigeni aflate în muzeele clin
Peru un stomatolog din Lima
a tras concluzia că acum 3000 ele
ani populaţia ele pe actualul tc-ri-
toriu al Perului folosea instru-
mente speciale pentru extracţia
dinţilor (Niticlo, 23 iunie 1979)
e Critica de specialitate are cu-
vinte de laud{t pentru lucrarea
„Fabuloasa descoperire a mormîn-
tului lui Tutanld1amon" scrisă de
cel cc a făcut una dintre cele mai
importante descoperiri din isto-
ria arheologici mondiale, în noiem-
brie 1922, Howard Carter. Lu-
crarea apărută in editura fran-
ceză „Pygmalion" evocă cele mai
interesante etape ale acestei des-
coperiri (Le Manele, 13 mai l!l79)
e O aşezare de circa 12 OOO
ani vechime a fost descoperită în
statul american \Vyoming. În ca-
drul acesteia s-au găsit arme <le
vinf'ttcare .!ii obiecte ele l1Z casnic
(l\ew ·Yorl~ TimC's, 29 iunie 1979)
e În Danemarca au fost pu-
blicate primele 3 ·10Jume ale cata-
logului de reproduceri de picturi
murale din Evul 1\kdin, descope-
rite în majoritate prin inliiturarea
straturilor de var suprapuse în
perioada barocă. AcC'stea an fost
desC<'lperitc în peste 200 de bise-
rici, acţiunea de depistare a lor
continuîncl. (Zeitschrift fiir l~unst­
geschichte, I, 1979)
e Arheologii indonC'zieni au
descoperit în insula Sumbawa 4
sarcofage <lin paleolitic dăltuite
în piatră, avînct o vechime ctc
20 000-30 OOO ani (LTnita, 15
iunie 1979)
e Muzeul clin Efes a prezentat
la Viena o interesantă expoziţie
cu obiecte descoperite de către
arheologii austrieci cu ocazia sft-
p{tturilor C'fectuate în ac<'st oraş
din Turcia. Dintre exponate se
dC'tascază un mormînt octogonal
din ;narmur{1, blocuri din basore-
lieful porţilor, precum şi unele
obiecte decorative. (Alte un<l Mo-
derne Kunst, I, 1979)
e O echipă de arheologi şi
antropologi a descoperit în Chile
vestiAiilc unui sat indian, vechi
de circa 12 OOO ani. ln apropiere
au fost găsite resturi de elefanţi
şi cai americani (Le Figaro, 12
mai, 1979)
e O expoziţie cu peste 150
obiecte avînd o vechime ele circa
3 OOO ani, descoperite pe terito-
riul GrC'ciei, a fost prezentată în
Franţa şi va fi itinerată în S.U.A.,
l!.R.S.S. şi Japonia. O altă expo-
ziţie avîncl ca temă perioada lui
Akxandru c<'l l\larc va fi prezen-
tată publicului parizian, iar în
schin1b la. Atena se va organiza
o amplă C'xpozi ţie cu operele ce-
lor mai ele seamit impresionişti
francezi (Le Mondc, 28 mai 1979)
e „Carnavalul la Viena - Val-
sul vienez între 17 50 şi 1850" este
titlul unei inedite expoziţii orga-
nizate la Muzeul de istorie a ora-
şului Viena (National feitung, 11
iunie 1979)
e Arhiva oraşului Schwcrin
din H. D. Germană s-a îmbogăţit
cu „Cronicul în versuri J\irch-
berg", cu o vechime da peste
600 ani. în cele 25 OOO versuri
este povestită istoria Mecklenbur-
gului din secolul al X-lea pînă în
secolul al XIV-iea (]unge Welt-
1 iunie 1979)
NICOLAE N. RĂDULESCU
165
 PANORAMIC • PANORAMIC • PANORAMIC

O rîşniţă dacică folosită în secolele XIX-XX

n toamna an ulu i 1978, în municipiul Gheo rghe Gheorgh iu- a u intrat în istoria satului ca
I
A

p li nă campanie de cerce- D ej, pasionat d e isto ria l oca lă toponim e.

t ă ri etnografi ce în zo na pre ur ba n ă ş i c unoscă to r a l satului , n e-a u Am a fl at, astfel, frumoase cu-
a municipiu lui Gheorghe Gheor- povestit d e legenda satu lui, d e v inte d e l egendă ş i istori e d e la
ghiu-Dej, me rgeam din sat în sat, cei 4 b u c ium aş i î mpropri etări ţ i Cost i că N. Jftinca în vîrstă d e
pe locuri plin e d e l ege nd ă ş i d e de î nsu ş i Ştefan cel Mare p e ntru 60 an i. Acesta n e-a informat ş i
istorie, cînd sin gur, cînd î n so ţit că vest eau p rin sun ete din b u- desp re o rîşn i ţă, d e num i tă local
d e către un bătrîn care nu mai cium prim ejdia ca re se apropia. „ moară" ş i de sco p e rită în lo-
prid idea să- mi vorbească de le- Memoria co munităţ ii m a i pă s ­ c uinţa ne potu lu i să u P e t ri că P.
ge nda Bor zeştil or lui Şte fa n cel t rează î n că numele a doi dintre lftin ca, şofer la Cooperativa agri-
Mare. Trebuia să redesco p ă r sa- aceş ti a Tama ş ş i C ri şo m - ca re co l ă el e produ c ţi e.
tu l d e a! tădatrt cu modu l de viaţă
d in trecut, cu unelte agricole d in
lemn caract eristice p entru aceş ti
răzeş i p lini d e mîndrie ş i demn i-
t a te.
Într-u na din zilele frumoase a
lui sept em brie 1978, dup ă ce bă ­
tusem cu picioru l ş i i nvc n tariascm
numeroase piese etnografice din
satele Bogdana, \ ' a lea Seacă, Gî r-
bovana si Răcăut i din comuna
Ştefan c~I Ma re, ~m aj un s în sa-
tu l Buciumi a l aceleiasi comune;
sat de t ip ad unat cu peste 3 500
locuitori.
Po r ţil e d in lem n frumos sculp-
tate ş i casele a lbe sî nt semn e a l
bu n ăstă rii locuitoril or de a ici, ur-
m aşi ai răzeşi lo r din t im pu l lui
Ştefa n cel Ma re, în prezent, mun-
citori p e platforma c himi că d in
municip iul Gheorghe Gheorg hiu-
Dej.
Băt r î nii , la ca re era m co nd us de
tînărul Teacă G hi ţă muncito r în
 Informaţia ni SC' parc deosebit
de importantit deoarece nu este
vorba de o rîsnitrt ohisnuitrt ci
de una dacică.' din tuf vulc~nic
0
care apare- în conte1nporancitatc
ca un mesaj adus de peste vremi
al populaţiilor striwcchi de pc
Trotuş, de acnm peste 2000 ani.
Istoria acestei perechi de pietre
de rîşniţă care începea acu1n n1ai
bine de douit milenii ;wea să se
întrnupă f!C'ntru o lungă perioaclrt
de timp pînit cînd acestea sînt
găsite de un necunoscut şi puse
Ia temelia unei casc bătrîncsti,
probabil pc la mijlocul ·1cacu lui
trecut. Repuse în funcţie de către
ritposatul \"asile Iftinca, pietrele
de rîşniţf't dacicft şi-au rcgftsit
utilitatea fiind folosite deopotrivit
de către cele trei g<'ncraţii dcsc<'n-
dentc ale hătrinului Iftinca (~c­
culai, Costică şi Pctrudt).
Hîşniţa - „1noara'', dnpft git-
sirea ci a dc·1C'nit un bun colccfrr
la care a·1eau acces toatP Ia1niliile
din partea aceasta de sat; iată
un exemplu de folosire colccfr1it
a unei asc1nenca inici instalatii,
fă rit a se percepe nici un fel "Ic
taxit sau uium. Această folosire
în con1un este o re1niniscenţf1
care
s-a transn1is ca 1noştcnire de la
obştiile sittc>şti stră·1echi care tot
în acest fel foloseau pădurile, iz-
lazurile şi apele.
Rîşniţa, de formit bitronconicit,
se compunea din douit părţi. Par-
tea de jos sau „zăd''ttoarc" arc în
mijloc un ax de fiC'r şi un manşon
în jurul lui, adilugat recent. Su-
prafaţa laterală a conului are mai
multe şănţnleţc dispuse radiai
spre centru. Partea mobilă, dcnu-
mitrt şi „alcrgittoarc", de formă
tronconică este prc·1ăzută la mij-
locul înălţimii cu un lăcaş pentru
fixarea minerului ele lemn, cc ser-
·1ea Ia îw1îrtit. În partea supc-
rioartt se a(Ui o adincitnră prcvt1-
zută cu un orificiu trilobat pc
unde pătrunde axul pietrei „ză­
cătoare". În interiorul calotei se
găsesc şanţuri dispuse radial care
din timp în timp se ferecau Ia fel
0
ca piatra de moarit, cu ciocanul
dC' coasă sau cu ciocanul de pic-
tritrie. Dimensiunile nu diferă de
cele ale rîşni ţel or dacice descope-
ri te în asczitrile de la Braci si
Ritcittin1, judcţul Bacău. Diam~­
0
trul de 35 cm si înitltimca de
24 cm corespund. tipul11°i de mă­
rime medic din aceste aşezări.
În urma i1wcstigaţiilor etno-
grafice şi palcoctnograficc efec-
tuate am aflat că modul de întrc-
lminţare nu se deosebeşte mult de
felul cum era folositrt acum două
milenii. Se punea un „lcşicr" cu-
rat (sac din huci de cînepit) sau
un ştergar pc care se aşeza rîş­
niţa. Cu mina drcaptit se învîrtca
ţinînd de minerul de lemn şi cu
stinga se ditdca drumul la boabe.
Cu cit se ditdca drumul sit cacliL
boabe mai puţine cu atit ieşea
ff'1ina 1nai n1ăruntă şi cu cit se
clrtdeau boabe mai multe se obţi­
ne au crupe mai multe. Crupele
de griu sau de porun1b se cerneau
de făină, se spitlau cu apft pentru
a se alege „hospa" şi se fierbeau.
Rezultatele investigaţiilor pri-
vind folosirea rîşniţci ca principal
dispozitiv de prelucrare a cerea-
lelor ne-au dus Ia uncie concluzii
interesante privind alimentaţia şi
rctctcle culinare folosite în satul
B1;ciumi şi în satele din zona
Troluş în trecutul nu prea îndepăr­
tat. Astfel, prin rişnirca boabelor
de mei, porumb şi griu se obţi­
neau crupe şi Hiini"t din care se
prcţ(ăteau diferite feluri de mîn-
care. Crupele de porumb, la fel
ca ce!C' de mei de altitdată, se pu-
neau la fiert şi se amestecau cu
„julfrt" (sămînţă de cîncpă pi-
sată) şi se obţinea o mincarc gus-
toasă care se asc1nltna la culoare
cu „jamţul". Zeama din seminţe
de cîncpit pisate era uleioasă şi
dulce, ceea ce frtcea ca amestecul
cu crupe să fie foarte gustos.
Crupele, cunoscute în alte sate
sub numele de „bulgur", se ames-
tecau cu păsat decorticat şi folo-
seau Ia gustoasele sarmale moldo-
veneşti.
Griul şicîncpa erau folosite în
alimentaţie fierte şi amestecate.
AstfC'l, griul dat la rîşniţă se ru-
pea şi se coja de picliţ[t, se ames-
teca cu „julfă" din seminţe de
cîncpă sau cu lapte.
Foarte frecvent griul rupt la
rîşniţ[t se folosea la colivă şi Ia
pomenirea morţilor unele se mo-
dela rotund ca discul soarelui.
Din coli•1ă mîncau rudele dcfunc·
tului sau a celui pomenit, obicei
impămintenit de multit ·treme pe
meleagurile trotuşcnc.
- - DORlNEL !CHIM
167
 MUZEU L

Aspect din Secţia de art'i

Tezaur d~ monede şi I ingouri di n secolele X I 11 - X IV

168
„DEL TEI DUNĂRll---TULCEA

ulp tură r oma n ă ( He rcu les Roma nu s) secolu l lle.n. As pec t din Acvariu

1G9
 INDEXUL

articolelor apărute in anul 1979 in „Revista muzeelor

şi monumentelor - muzee"

A B

AGHIŢO.\IE \'lORIC\ B:\GD:\SAR IL\DU

e Consideraţii pri,·ind r('staurarea unui ansam- e O soluţie cibernetică pentru salvarea valorii
blu de broelerii manuale din prima jumătate morfo-sernanticc a obiectelor muzeale, nr. 2,
a secolului al XIX-iea, nr. 3, p. 4.5 p. 11;
e \"ocaţia prospecti\•[t a muzeului, nr. 9- 10, p. 59
ALDEA IOX
B.\LIC.\ IL\DU /ZEGI{E:\~U IHN/
e La :\Iuzeul judeţean de istoric Galaţi, nr. I,
p. 88; e Problematica restauri1rii pieselor din lemn,
e Din înc('puturik instituţiei muzeale la (;a- nr. I, p. 28
laţi, nr. 2, p. :~8
BANATEANU L\XCRED
ALEXl:\XU :\L\IUl"S e :\nin·rsarca '.\Iuzcului naţional de etnografic
e Sesiunea ele comunic{1ri ~tiinţificc - Piatra din \"arşo,·ia - 90 de ani ele la înfiinţare,
Neamţ, 1978, nr. 3, p. 82 nr. I, p. 90;

APOSTOL CO!{:\ELL\ /Jll."'.\IITRIU :\IIl(CE:\/

e Concepţia muzeograficft a etnografului Ion
Ştl'furiac, nr. 3, p. 38
e :\If1rlurii elocumentare cu pri,·ire la actul isto-
ric al l"nirii Principatelor Homf1ne ~i la per- B:\HBlj Cl{ISTINA
sonalitatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, e Expozitia „Instrumentarul casnic tradiţional
existente în colcc\iilc :\Iuzeului ele istorie al în \mcf1trtria populară", nr. 9-10, p. 157
H. S. ]{om;inia, nr. I, p . .53
B.\H.BI; :\IIRCE.\
AHDELE.\:\C ]()'.'\
e .1.5 ele ani de la rc,·olu\ia de eliberare social{t
e \"czi HOŞUT ::\ICOL:\E, nr. 7 p. (>5
~i naţionalrt antifascistft ~1 antii111pcrialist[t, B.\!Wl:\' C 1-IH I ST! N.\
nr. 7, p . .i
e :\'oi descoperiri pri,·incl preistoria :\mcricii de
AHDELE.\:\L; JL\DC Sud, nr. I, p. 8.5
e .\c\iuni ale :\luzeului Brnkenthal - Sibiu cu BEJEN.\I~C IO:>iEL
pnkjul împlinirii a 60 de ani de la ffturirc·a
statului naţional unitar rom:in, nr. .>, p. 81 e \"czi S:\D\'l{SCI-11 PAUL, nr. 5, p. 3
Al{ICESCU :\NDH.El BIELTZ Ll'CL\
e E\·iclenţa.conscn·arca ~i restaurarea în slujba e :\li1rturii muzeistice pri,·ind ri1zl.Joiul pentru
ocrotirii m;irturiilor ci,·ilizaţ ici multimilenare cucerirea in<lcpcndenţci de stat a l{om<inici,
a poporului nostru, 7, p. 26 1877- 1878, Ed. :\Iilitarr1, nr. 5, p. 90

170
BORUGA ELENA CHITIC PAUL CORNEL
e Expoziţia „Societăţi
culturale româneşti din
Banat in slujba idealului naţional", nr. 9-10, e Muzeul de artă modernă- Belgrad, nr. 9- 10,
p. 21 p. 137

CHIŢESCU LUCIAN
BRUDIU l\f. /CĂPITANU V., URSACHE V./
e Continuitate pc acelaşi teritoriu de la organi-
e Colaborarea intermuzeală în valorificarea ves- zarea statală geto-dacă la statele feudale
tigiilor culturii geto-dacice, nr. 6, p. 65 româneşti, nr. 7, p. 59

BUCUR CORNELIU CICA VASILE

e Colocviul „ Unitate şi continuitate în istoria e „Expoziţia donaţiilor", nr. 5, p. 84

civilizaţiei populare româneşti", nr. 6, p. 83
CÎŞLARU CONSTANTIN
BUDIŞ MONICA
eO descoperire arheologică întîmplătoarc apar•
ţinînd culturii Coţofcni, nr. 8, p. 92
eO valoroasă colecţie de păsări naturalizate,
nr. J, p. 88
CODREANU ANICA

Bl:JJOR DOINA
e Vezi RADU ILEANA, nr. 8, p. 57

e Donaţia Mariana Cretzu-::\1cdelcni, nr. 5, p. 87 COLEA CONSTANTA

e Forme noi de activitate instructiv-educativă
BULIGA ANTON de masă la Muzeul de istorie a municipiului
Bucureşti, nr. 8, p. 82
e Cîteva consideraţii pc marginea restaurării
unei piese de mobilier, nr. 5, p. 29
COLTOFEANU IOANA

BUŞIL.;\ VALENTINA e Expoziţia de artă plastică dedicată Anului

internaţional al copilului, nr. 7, p. 51
e Vlădescu Christian l\I.. „Uniformele armatei
române", Bucureşti, 1977, nr. 1, p. 89.;
CONSTANTINESCU-l'ODOCEA l\!IHAELA
e România. -J>ifl.·te..aurul portului popular tra-
diţional,text Tancred Bănăţeanu, fotografii e Comori ale patrimoniului literar, nr. 1, p. 20
Elena Zlotea, Bucureşti, Ed. Sport-Turism,
1977, nr. 1, p. 90
CONSTANTINIU l\!ARGARETA

BUTUM I.
e Aşezări autohtone din secolele II-IV e.n.
pe teritoriul Bucureştilor, nr. 5, p. 23
e Societatea numismatică română la a 75-a
aniversare, nr. 4, p. 88 COROLIUC GABRIELA
e Tezaurul feudal descoperit la Zli1tunoaia-
Lunca, judeţul Botoşani (sec. XV -XVI),
nr. 2, p. 58;
c e Două documente semnate de Ion Creangă
în Colecţiai\!uzeului judeţean Botoşani, nr. 4,
p. 93;

CAŢAVEI VICTOR e Vezi SADURSCHI PAUL, nr. 5, p. 3

e Vezi RO ŞUT NICOLAE, nr. 7, p. 65

COSi\l:\ GHEORGHE

CAPITANU V. e :\rta romcîncasc[t n1ilitanlft antifascisi[t, nr. 7,

p. 311
eVezi BRUDIU l\L, nr. 6, p. 65;
e Mioara Turcu, Geto-dacii din Cîmpia Mun- CRUCEIW FLORICA /P:\ULE:\NU DOINA/
teniei (Editura ştiinţifică şi enciclopedică, e Începuturile muzeografiei de artă în Dobro-
Bucureşti, 1979) nr. 9-10, p. 159 gea, nr. ~. p. 4 I

171
DASC:\Lt; DUIKA
e .\portul nrnzeului l'lnografic în definirea pro-
ceselor înnoitoare: ale creaţiei populare conte111po-
rane: clin l'XfH·rien\a :\luzeului satului ~i cil' arUt
popular:1. nr. R. p. (i(-)
e Un monument etnografic feudal inedit, nr. I,
p. 94;
e Un document inedit despre acti,·itatea etno-
1nuzcugraficft a ]ui Gheorghe Cernea, nr. 2,
p. 42;

e Colecţia muzealrt din satul :\!ihai \'ikazul,

judeţul '.\laramurcş,nr. 2, p. 75

e :\Iuzcul etnografic din l'ucioasa- !Jîm!JO\·iţa,

n nr. J, p. 79;
e :\Iuzeul etnografic clin :\!oroieni-DîmboYiţa,
DL\C :\II I<CE.\ nr. 4, p. 89;
e Contriln1t ia artelor plasticl' rom;"1ne~ti la cu- e„\'alachica'', ,·ol. X (1977), nr. 5, p. 90;
noa~ll'rl'a l<om;înil'i peste hotare, nr. 'J IO,
p. 16 e Cn centru ceramic dobrogean necunoscut,
nr. 5, p. 92;
DEC\E \'IOJUC.\ e Colecţia muzealft din Fildu de Jos, judeţul
Sălaj, nr. 6, p. 90;
e :'lloi clall' despre o tapiserie flamancli1 din suita
„pron·rlll'lor" aflaU1 la :\luzeul de arlil al e Sesiunea ştiinţifică jubiliarrt „Cercetrtri în
]{. S. l<om;"1nia, nr. (i, p. 7.) domeniul etnografiei, folclorului şi dialecto-
logici", nr. 9-10, p. 153
])l.\COC\ES(T C\ICOL.\E e Elena Florescu, Portul popular din zona
e :\[uzl'ul tehnic „prof. ing. D. Leonida", tra- :'.'<eamţ, nr. 9-10, p. 162
cliţil' ~i perspecliYil, nr. I, p. ~6,

e :\oi \'aiori intrate în colecţia :\luzl'ului kh- DR.\GOI Ll\'L\

nic „prof. ing. IJ. Leonida" clin Bucure~li,
nr. 3, p. 20; e Ioan .\gotha, portretist din Transih-ania (se-
colul al XIX-lea), nr. 3, p. 66
e Expoziţia de hazft rcorganizaU't a :\Iuzeului
tehnic „prof. ing. Dimitril' Leonida", nr. 5
p. 13 DR.\GCT \'ASJLE

e :\luzcelc şi monumentele - 35 ele ani ele rea-

lizări, nr. 7, p. li

e :\luzl'ul s;He,;c clin Buria~. Comuna l'erh, ju-

<ll'ţul Illcl\·, nr. 9 10, p. 162 DuLGHEI<C :\!.\HI.\

e Ediţii aldine în Colecţia muzcaf[t clin Crlaţi,

DOBI<ESlT :\l.\Hfl'S nr. 9 - IO, p. 128
e Pictura rupeslri1 ele la Lqwniţa (.\lliania),
nr. .'\, p. •JO DL':\!lTl<AŞCL' GHEORGHE

e l\luzce şi muzeografic în Dobrogea în perioada

DOGAJn: :\L\J{f.\ interbelicft, nr. 5, p. 59
e Sigiliile consiliilor jucleţenc (a doua jumi1-
tate a secolului al XIX-iea), nr. I, p. 6fi; DC:\!lTHAŞCu SE\'ER
e Sigiliul „Comisiei cli1dirii Teatrului Naţio­
nal", nr. 2, p. 61 e N. Harţuche, F. Anastasiu: „Catalogul selec-
tiv al colecţiei de arheologic a Muzeului Brăi­
lei", nr. 4, p. 86
DRÂ:\IBOCl.\Xl' \'.\SILE

e Sesiunea anualii ele referate ş1 comunicări DFl\IITRIU l\llHCEA

~tiinţifice- Buzfrn 1978, nr. 5, p. IM.;
e „Civilizaţia gcto-dacicft în bazinul Uuzfiului", e Vezi APOSTOL CORNELIA, nr. I, p. 53
nr. 6, p. 86
DCMITRIU l\IIHCEA /ILIESCU CONSTANTIN/
DH.ĂGOESlT I. ION
e Piese muzeistice de valoare privind actul
e l'euce. Etnografic şi muzeologic, Tulcea 1977, unirii Transil\'aniei cu Homânia de la 1 De-
,·ol. \'I, nr. I, p. 88; cembrie 1918, nr. 9- 10, p. 115

172
 e 2tl0 <le ani <le la naşterea lui Gheorghe Lazrir, GEANA GHEORGHJ'(\
nr. 9- JO, p. J:H
e Etnomorfismul în arta populară a evului
mediu, nr. 2, p. 17

GEB:\ J\L\RL\
E
e i\[etocla studiului metalografic aplicatft în ar-
heologic, nr. -1, p. 28

ENE ILEAN ..\

GEORGESCU ELEXA
eO nouă cronică românească, nr. 2, p. 77;
e Expoziţia declicati't sărb;'ttoririi zilei de I Mai,
eO prietenie nedesminţită, nr. 3, p. 91 nr. 4, p. 7

GEOR.GESCU InMIRO

e Contribuţii la studiul neutralidtrii hîrtiei,

F nr. 2, p. 25

GHEOilGHIU DANA
FAUR VIOREL e Colecţia Ion Pas, nr. 9-10, p. 25
e Din aprecierile lui Iosif Vulcan despre acţiu­
nile unor participanţi la revoluţia român;'t GREFFNER OTTO
din 1848, nr. 2, p. 52;
e Seri muzeale la Oradea, nr. 8, p. 85
e Vezi ROŞUŢ NICOLAE, nr. 7, p. 65

e Un valoros material documentar despre eve-

nimentele de la începutul secolului al XX-iea, GRIGORESCU ION
intrat recent în colectiile i\Iuzcului Tării Cri-
şurilor, nr. 9- 10, p. i 19 ' e J\Iuzeele de literaturrt în dezbatere internaţio­
nalf1 - interviu cu conf. univ. .Alexandru
Oprea, directorul :\Iuzeului literaturii române,
FILIP FLORIN nr. I, p. 81;
e Mo<lalităţi de rezolvare a problemelor muzeis-
tice ridicate de sectorul „Fizică atomică" <le e Reconstituirea - procedeu de exprimare mu-
la Muzeul tehnic „Prof. ing. D. Leoni<la", zeografică, nr. 6, p. 3 I;
nr. 4, p. 16;
e Expoziţia „Scriitorii clasici şi literatura pen-
e Creaţia tehnică şi patrimoniul cultural naţio· tru copii", nr. 7, p. 54;
nai'', nr. 5, p. 43
e Literatura în muzeu (dezbatere), nr. 9- 10,
p. 94

li
GĂRĂU ADRIANA

e Cîteva date în legătură cu Colecţia de pic-

tud'l românească a Pinacotecii „J\1nan", nr. 5,
p. 54
e Expoziţia „Din istoria Timişoarei - mărturii
GĂRĂU ZAHARIA istorice, arheologice şi artistice din cele mai
e Vezi RADULESCU TOMA, nr. 4, p. 35 vechi timpuri şi pîni'.t la sfîrşitul secolului a I
XVIII-iea", nr. 8, p. 77

GAVREA EUGENIA
HERBAY DANA
e Catalogul patrimonial al Muzeului de artă
din Cluj-Napoca, nr. 4, p. 86 e Vezi SCHOBEL DOINA, nr. 7, p. 80

173
 I e I OANI D GHIOCEL
e Yezi VLAD ANA MARIA, nr. 9-10, p. 62

IACOB ALEXAXDHU IONESCU ADRIAN SILVAN

e \"ezi SJ:\IION ELISABETA, nr. 6, p. 3 e Expoziţia „Moda Bucureştilor de acum un

veac", nr. 9- 10, p. 153
IACOB :\L\HL\
IONIŢA ELISABETA
e OrienUtri moclernc în muzeologia belgiană,
nr. 1, p. 72.; e Mărturii muzeistice grăitoare privind adeziu-
nea maselor populare la înfăptuirea unitrtţii
e ,\ctualitate şi dinamism în acti,·itatea expo- naţionale şi statale, nr. 2, p. 43
ziţional;·, a muzeelor de ştiinţele naturii, nr. 3,
p. JO;
IH.ll\IIE COI{XEL
e Din acti,·itaka şi experienţa muzeelor <lin
e Conferinţa bicnaU't a „Asociaţiei muzeelor
LKS.S., nr. 3, p. 68
etnografice în aer liber din Europa", nr. I,
p. 83;
ICHDI DOHJXEL

e O rîşniţft <lacid folositrt în secolele XIX - IRll\llE CORNEL /STOICA GEORGETA/

XX, nr. 9- 10, p. 166
e Muzeclc etnografice în aer liber din România
IGN.\T :\L\HL\ şi conscn-area monumentelor de arhitectură
şi tehnică populară, nr. 2, p. 3
e Bucureşti, str[l\·eche ,-atrii <le ci\"ilizaţie şi
cultur[t, nr. 1, p. 87;
ISTRAŢESCU ELENA
e Sesiunea de rapoarte de cercetare - l9Î8,
e Vezi TEODORESCU AURELIAN, nr. 9- 10,
nr. 2, p. 85;
p. 5
e Prestigioase manifestări ştiinţifice în Argeş
şi \"rancca, nr. 2, p. 86; IVAN OCTAVIA

e „Sargetia", XIII, nr. 1, p. 85; e

Realizări şi perspective în domeniul muzeelor
şi monumente.or din judeţul Constanţa, nr. 8
e A XIII-a sesiune anuală de rapoarte <le arheo- p. 30
logic, nr. 5, p. 83

e Sesiunea ştiinţificft anuală a l\1uzeului Bana- IVANIUC FLORENŢA

tului, nr. 7, p. 87;
e Scară muzeală omagială, nr. 3, p. 83
e Sesiunea de comunicări ştiinţifice - Tîrgo-
vişte 1979, nr. 7, p. 88;

e Arheologia aşezărilor rurale <lin secolele XII-

XIV, nr. 7, p. 91
J
ILAŞ IOAN

e Casa memorială „Ion Creangă" după şaizeci

<le ani <le la inaugurare, nr. 6, p. 10; J ANITSEK ANDREI

e Din istoricul Bojdeucii „Ion Creangă" - Iaşi, e Restaurarea şi conservarea, pe baze ştiinţi­
nr. 8, p. 72 fice, a unei flinte aparţinînd colecţiei de arme,
nr. 4, p. 25

ILIESCU A.
JUAN CONSTANTIN (PETROI)
e Vezi NISTOROAIA GH., nr. 6, p. 46
e Museum. Studii şi comunicări de istorie şi
etnografie, nr. 3, p. 87;
ILIESCU CONSTANTIN
e Expoziţie itinerantă „Morile ţărăneşti de apă
e Vezi DUMITRIU MIRCEA, nr. 9- 10, p. 115 din Mehedinţi", nr. 6, p. 87

174
 L M

LANEVSCHI GHEORGHE MANCAŞ IOAN

e Vezi IWŞCŢ NICOLAE, nr. 7, p. 65 e Salonul umorului „Constantin Tănase" la

Muzeul judeţean Vaslui, nr. 5, p. 19
LARIONESCU S.-\ND,\
l\IANU Ei\IIL
e Simpozionul „Tradiţie şi inovaţie în arta
e Literatura insurecţiei, nr. 7, p. 34
popular{t rom finească", nr. 9- 10, p. 150

MARCU AVRORA
LASClJ STOIC\
e Resturi de Zygolophoclon borsoni Hays, în
e Prezentarea presei locale interbelice în cadrul depozitele pliocene superioare ele la Balin-
l\Iuzcului de istoric naţiona!{t şi arhcalogie tcşti, judeţul Galaţi, nr. I, p. 69;
din Constanţa (II), nr. 2, p. 47
e Vezi RADU ILEANA, nr. 8, p. 57

LAZĂR GABRIELA
l\IARCU RODICA
e Vezi PA \'EL Ei\IILIA, nr. 5, p. 48 e Uncie aspecte pri,·ind analiza circulaţiei in-
formaţiilorîn activitatea muzca1't, nr. 2,
p. 19
LĂPTOIC NEGOIŢĂ

e Un rapsod al satului ele munte transilvan: l\IARIAN CARMEN MIHAELA

Nagy Imrc, nr. 6, p. 36
e Restaurarea - conservarea unei piese clin cos-
tumul îmbr{tcat de i\Iatci i\Iillo în piesa, Barbu,
L.Ă.ZĂH.ESCU ANCA Lăutarul", nr. 9- 10, p. 67

e O broderie de la Vasile Lupu, nr. 9- 10, p. 123 i\IATICHESCU OLil\IPIU

LEHRER Z. ANDY
e Patru decenii de la marca demonstraţie anti-
fascistă din l l\Iai 1939, nr. 4, p. 5
e Indici de apreciere a patrimoniului biologic
judeţean obţinuţi prin metodele moderne ele J\!ĂRCULESCU OCTAVIAN
cartografiere, nr. J, p. J I;
e Un jeţ domnesc necunoscut şi semnificaţia
e Valorificarea ştiinţifică a patrimoniului bio- ornamentelor sale, nr. 6, p. 91
logic al Rom<înici în proiectele biogeografice
internaţionale, nr. 4, p. 53; J\!ĂRGHITAN LIVIU

e Repere pc harta biogeografică Universal Trans- e „Dobrogea", Editura Sport-Turism, 1977,

vcrse i\1crcator (U.T.M.) a României: Peş­ nr. 3, p. 86
teri, nr. 6, p. 13
MÂRZA EVA /MIRCEA IOAN/
LIGOR ALEXANDRU
e Două incunabule intrate în circuitul ştiinţi­
e Vezi LIGOR DANIELA AURELIA, nr. J, fic, nr. 4, p. 70.
p. 49;
MEDIAN GHEORGHE
e Meşteri şi meşteşuguri clin Ţările Române
în creaţii artistice (secolul al XIV-iea - pri-
mele două decenii ale secolului al XIX-iea),
e Vezi SADURSCHI PAUL, nr. 5, p. 3
nr. 9-10, p. 109
MINGIREANU NICOLAE
LIGOR DANIELA AURELIA /LIGOR ALE- e Vezi RADU ILEANA, nr. 8, p. 57
XANDRU/

e Portul ţăranilor ele la noi în cîteva lucrări ale MIRCEA IOAN

artiştilor străini tipărite în anii: 1666, 180 l
şi 1826, nr. J, p. 49 e Vezi MÂRZA EVA, nr. 1, p. 70

175
l\tî1nzc FL.\:111:-;1c NEDELL\ DU:IIITRU

e Prcciz;"'1ri asupra genezei lucr;"'trii „Peisaj din eCcasul de-a lungul vremii, nr. I, p. 9;
Cîrnpulung" de Ion C\C'gulici, nr. 'I, p. 65
e Orologii cu profunde semnificaţii istorice,
nr. 6, p. 93
l\IOC.\:\U CONST.\:\TIN

e Originea poporului rorn(u1; pri,·ire genera1'1

istorico-tcoretiC:t, nr. 8, p. 44 e O nou{1 expoziţie tematică la l\l uzcului satu-
luişi de artr1 populară, nr. I, p. 25
:IIULDU\"XX IU~IUS

NIC\ l\I.
e ]{caliziiri şipcrspecti,·c în muzeografia jude-
ţului l\lureş, nr. 9-· 10, p. 33 e \·czi L'HSESCU E., nr. 2, p. 7

l\IOZEŞ JO:\N NISTOIWAL\ GH. /ILIESCU A./

e Însemnări despre muzeele tehnice din l!niu- e Cu pri,·irc la începuturile organizării evidenţei
colecţiilor:\Iuzcului satului şi de artă populară,
nea So,·ietică, nr. 2, p. 63
nr. 6, p. '16.

l\ll'h:E:\11.\L'l'T ELIS:\BEL\

e Înscmnitri aparţinînd umanistului transilvit-

nean Ioan Căianu, aflate în colecţia de carte
\'Cehe a l\luzcului din l\liercurca Ciuc, nr. 6, o
p. 69

l\IL.:\THIC Ll\°IlT
OPHE.\ PETltE
e Reîntregirea a dour1 oglinzi \'cncţicne, nr. 6, e Cronicari şi critici de artă în presa bucureş­
p. 20 teană din anii 1890- 1900 (I), nr. I, p. 59;

e Cronicari şi critici de artr1 în presa bucureş­

l\ILSfY(\. l\L\RL\ teană din anii 1890- 1900 (II), nr. 3, p. 61;
e \-ezi PÂRAL' l'A:\.\IT ELE:\:\, nr. 5, p. 38 e Cronicari şi critici de artă în presa bucureş­
teană a anilor 1890- 1900 (III), nr. 'I, p. 72;

l\IL'ŞYf :\l[]{CL\ e Cronicari şi critici de artft în presa bucureş­

teană a anilor 1890- 1900 (!\.), nr. 5, p. 77;
e H.omânia -· pc coonlonatele prezentului si
\'ii torului. Congresul-al XI I !ea al Partidului C~­ e Colecţia de artă Constantin Doncca, nr. 5,
munist I{omân nr. 8. p. 13 p. 85;

e Pictorul Jean Al. Stcriadi, muzeograf,

nr. 9- 10, p. 80

OPIUŞ IOA:'.'<
N
e Noi date pri\'Înd contribuţia Comisiei monu-
mentelor istorice la dcz,·oltarca muzeelor din
Transil\'ania, nr. 9- 10, p. 74
NECL'LA YIORICA

e Rezultatele cercetării în domeniul conscrvitrii

şi restaur{trii patrimoniului cultural-naţional, p
nr. 2, p. 81;

e „Iluminatul şi climatizarea în muzee", nr. 'I, P.\N:\IT I. PANAIT

p. 81;
e Muzeul şi sistematizarea urbană, nr. 1, p. J,

e Yczi ARICESCU ANDREI, nr. 7, p. 26;

PANAITESCU D. DUi\IITRU
e Condiţiile mediului ambiant sînt hotărîtoare
în pf1strarea şi valorificarea patrimoniului e Pcrpessicius la :Muzeul literaturii române
(intcf\'iu). nr. 8, p. 62 nr. I, p. 39

176
PAYEL .\'.'l"GHEL e Expoziţia permanentă „Creatori populari con-
temporani" la 7\luzeul satului şi de artă popu-
e .-\ treia Sesiune a :\luzeului judeţean \"aslui, lară, nr. 8, p. 78
nr. 2. p. 82;

e Consfătuirea muzeologilor etnografi ( 15- 16

noiembrie 197:'. Cluj-:\apoca), nr. 2, p. 8-1;
e \"ezi Cl{l"CEJU' FLORICA, nr. 4, p. 41
e .\ \"-a ediţie a Sesiunii de comunici'lri „Ialo-
miţa", nr. 2, p. 8-1;

eO 1nai strînsft ancorare a nH1zcelor de istoric

în actualitate, nr. .), p. ,; e Principii tematice ale unei expoziţii tempo-
rare de gasteropode, nr. 6, p. 26
e \"iorel Faur, Societatea de lccturit din Ora-
dea. 1852- 187.5, nr . .1, p. 88;
l'.\l{.\l; P:\:\.\IT ELEXA /:\ll"STAŢA \!ARIA/
e „Ziua intcrnaţionali"t a muzeelor"
(interviu
cu Iulian ..\ntonescu, preşedintele Comitetu- e ..\specte privind restaurarea ·pergamentelor
lui naţional rom;in lCO:\l). nr. 4, p. 12; manuscrise, nr. 5, p. 38

e „Ilfov - lile de istoric" - 1977, nr. -1, p. 83;

PETCl"LESLT LI\'IL' /TO:\!ESCL' GHEORGHE,
TIWH.-\XI GEOHGE/
e The problems ol contents didactics and acs-
thetics of modern museum exhibitions", nr. 4,
p. 8-:';
e Expoziţia „:\rta şi cultura tracă pc pămin­
turile bulgare'', nr. J, p. 72
e ,.Anuarul :\luzcului etnografic al Transih·a-
niei", voi. X, Cluj-Xapoca, 1978, nr. S, p. 88; PETREA :\!.

e Cabinetul muzeistic, nr. 6, p. 28; e \'czi l'RSESCl' E., nr. 2, p. 7

e Consemnări din :\luzeul mineritului - Petro- PÎR\TLESCL' GHEORGHE

şani, nr. 7, p. -13;

e Sesiunea de comunicări pc teme din istoric e Reflectarea istorici mişcării muncitoreşti, a

mo<lernă şi contemporană, nr. 7, p. 86; partidului comunist, in muzeele judeţene de
istoric, în lumina hotăririlor Congresului al
e Ialomiţa - studii şi comunicări, 1977, nr. 8 Xi-lea al Partidului Comunist Român, nr. 8,
p. 86 p. 51

e Nicolae Docsănescu, Pomul vieţii, 1979, nr. 8,

PO J,\ R P.\RASCHI\' A
p. 91
e \'ezi SC HO BEL DOJ"1A, nr. 7, p. 80
e „ \'izita în H.omftnia a fost deosebit de rod.
nică", nr. 9-10, p. 1-15
PLEŞ.-\ TEODOI< l'.\CL
e \'n nou Seminar internaţional d<· restaurare,
e l"n prestigios succes editorial, nr. 9 - 10,
nr. 9 -- IO, p. 161
p. 161

P:\ \'EL E:\IILL\/G:\13RIELA L\Z:\ H/ POP:\ ALBA DELi.\

eO formă dcosebitrt a relaţiei şcoală-muzeu, e Proiectarea mobilierului muzeistic potrivit

nr . .5, p. 48 cerinţelor conservării ştiinţifice,
nr. 2, p. 28

PA \"EL El.iGEN POPO\'.\Ţ PETRE

e Contribuţii ale lui ,\Icxandrn Tzigara-Samur-

e Evidenţa fondurilor de carte veche. Premise ca~ în rnuzeografia etnografică, nr. 6, p. i9
metodologice, nr. 2, p. 23
l'OS:\10\\'SKl l'JEl{HETTE

e Asigurarea continuităţii între trecut şi vii-

e \'ezi STOICA IOAN, nr. 8, p. 39 tor: Luxornl acceptă provocarea, nr. 6, p. 79

P.\DURAHU SILYIA PH.OTOl'Ol'ESCL" :\l!LENA

e Expoziţia „Arta populară şi copiii", nr. 7. e Preocupări noi privind rentabilizarea turis-
p. 56; tică a muzeelor, nr. 8, p. 84

177
 R e Muzeul judeţean Arad - Secţia de istorie,
nr. 7, p. 65

ROTARt: LUCIAX
RADU ALEX. GH.
e Uncie aspecte ale activităţii de restaurare,
e \"czi ]{:\DU MARI CCA, nr. 9--10, p. 142 conservare şi consolidare a monumentelor
istorice şi ele artă din Anglia, nr. 2, p. 66
lL\DU DIMITRIE
RUŞIX.-\IW- ..\C'ICC"f ..\ ELISABETA
e Struţul alb, un exponat original, nr. 4, p. 57
e :Muzeul din Corint, nr. 1, p. 77;
RADU ILEAr-;A /MARCU AURORA, CODREA- e Sesiunea ştiinţifică ele comunicrtri Braşov,
)IC AKICA, :mNGIREANU NICOLAE/ 1977, nr. 3, p. 79;
e Valorificarea colecţiei ornitologice în expoziţia e Andrei Pănoiu, „Din arhitectura lemnului",
de bază a :'vluzeului de ştiinţe naturale Ga- nr. J, p. 84
laţi, nr. 8, p. 57

RADU MĂRIUCA /RADU ALEX. GH./

e Impresii din Muzeul tehnicii din Miinchen,
nr. 9-10, p. 142 s
RĂDULESCU N. NICOLAE
SADURSCHI PAUL /COROLIUC GABRIEL..\,
e :\[cridiane muzeale, nr. 1, p. 93
BEJENARU IONEL, MEDIAN GHEORGHE/
e '.\Icridiane muzeale, nr. 2, p. 89
e Secţia ele istorie a :\Iuzeului judeţean Boto-
e Meridiane muzeale, nr. J, p. 90 şani, nr. 5, p. 3

e :\Ieridiane muzeale, nr. 4, p. 91

SARAFOLEA)I GAVRILA
e Meridiane muzeale, nr. 5, p. 95
e Muzeul şi
monumentele - factori activi în
e :'vieridiane muzeale, nr. 6, p. 89 desfăşurarea muncii politico-educative ele ri-
dicare a conştiinţei socialiste a maselor, nr. 7,
e Meridiane muzeale, nr. 8, p. 93 p. 20
e :\Icridiane muzeale, nr. 9-10, p. 164 SCHOBEL DOIN ..\ /POJ.-\R PARASCHI\".-\,
HERBAY DANA/
RĂDULESCU TO!\fA /GARAU ZAHARIA/ e Expoziţia „Xicolac Tonitza" (Pictură), nr. 7,
p. 80
e Preocupări muzeografice craiovene în perioada
interbelică, nr. 4, p. 35
SCUTARIU E.
RESMERIŢA I. e Vezi URSESCU E., nr. 2, p. 7
e :\Iuzcul de ştiinţelenaturii - Bacău: „Studii
şi comunicări" (Biologie vegetală), nr. 4, p. 85 Sl:\IION ELISABETA /IACOB ALEX ..\XDRU/

REZEANU PAUL e Doftana - loc memorial, nr. 6, p. J

e Sculptori olteni puţin cunoscuţi, nr. 9-10,

STANESCU IULL\
p. 85
e Principii de organizare cxpoziţional{t a secţiei
ROŞU LUCIAN ele istorie contemporană (Din experienţa Mu-
zeului de istoric şi arheologie al judeţului
e Mişcarea muzeistică românească în perioada Prahova - Ploieşti), nr. i, p. 47
cincinalului revoluţiei tehnico-ştiinţifice, nr. 8,
STOICA GEORGETA
p. 21
e Ce înţelegem prin procesul de romanizare a e Vezi IRL\UE CORNEL, nr. 2, p. 3
poporului dac, nr. 9- 10, p. 41
STOICA IOAN /P.:\CAL.:\. DAN/
ROŞUŢ NICOLAE /BARBU MIRCEA, LANEV-
SCHI GHEORGHE, GREFFNER OTTO, CA- e Judeţul Alba-leagăn de străveche circula-
TAVEI VICTOR/ ţie nr. 8 p. 39

178
STOICA ONORIU TOŞA IOAN
e Nicolae Gostar 1922- 1978, nr. 5, p. 95
e Parcul etnografic de la Hoia ( 1929- 1979),
nr. 6, p. 54
STROESCU D.\~

e Expoziţia „::'l!uzeul regiunii Porţilor de Fier TROHANI GEORGE

- factor activ de educaţie materialist-ştiin­
ţificii a maselor'", nr. 3, p. 78 e Vezi PETCULESCU LIVIU, nr. 3, p. 72;

e „Daci-romani-români'", nr. 6, p. 86;

SZEl\ELY ZOLTAN
e Centenarul l\Iuzeului din Sf. Gheorghe, nr.
e Sesiunea de comunicări a Muzeului din Pi-
teşti,nr. 8, p. 82
9-10, p. 70

TUDORAN MARIA OLIMPIA

ş e Date despre cîteva peisaje transilvane din

secolul al XIX-iea (Colecţia Muzeului Bru-
kenthal), nr. 5, p. 67
ŞfEl-ANESCC ARISTIDE
TURCU MIOARA
e Cercetări arheologice în raza oraşului Buftea,
nr. 3, p. 25;
e Carpica, X, 1978, nr. 8, p. 88
e „Geto-dacii din (impia Română", nr. 7,
p. 89;
e Probleme controversate ale istoriografiei bu-
cureştene, nr. 9- IO, p. 147
Ţ

ŢOCA DECEBAL
T
e Cronică la sărbătorirea Zilei internaţionale "
muzeelor, nr. 7, p. '19;
TALPE,\::\"C '.\!ATEI
e Gorila care vorbeşte limbajul surdo-muţilor,
e Sargetia (XI-XII), nr. 8, p. 87
nr. 2, p. 9.'\
e Scorniceşti 400, nr. 9-10, p. 3
e Pentru salvarea picturilor rupestre de la
Tassilii, nr. 2, p. 94; ŢURCANU GEORGETA
e Cin<' a falsificat celebrul „Om din Piltdown",
e Forme şi metode de popularizare a Muzeului
nr. .>, p. 93;
teatrului din Iaşi, nr. 4, p. 22
e Studii şi comunicări. Ştiinţele naturii, nr. 22,
1978, nr. 8, p. 89

TEODORESCC AURELIAN /ISTRĂŢESCU

ELENA/ u
e Expoziţia jubiliară „.15 de ani de la eliberarea
României de sub dominaţia fascistă", nr.
9-10, p. 5 UDRESCU DOINA

e Desenele lui Theodor Pallady în colecţia Ca-

TOMESCU GHEORGHE binetului de stampe al Muzeului Brukenthal,
nr. 3, p. 14
e Vezi PETCULESCU Ll\"IU, nr. 3, p. 72
UDRESCU 1\1. ŞT.
TOROIPAN SPJRIDOR
e Aşezarea civilă romană de la Stolniceni; uncie
e Din activitatea expoziţională a secţiei de date despre influenţa romană asupra creşterii
etnografie a Muzeului judeţean Ialomiţa, nr. 8, animalelor în Dacia. Studiu arheozoologic,
p.86 nr. 9-10, p. 104

179
UHSACHE \-. VL\D FL

e Vezi BHl'Dil: :'li„ nr. 6, p. 65 e :\luzeul literaturii romfrne - gazela unor in-
teresante expoziţii, nr. 3, p. 77
l'HSESCl- E. /XIC,\ :'li„ SCl T.\l{!l. E„ l'ETl<L\
:--1. I
e ]{ealizări ~i iniţiatt\'C
prt\'incl acti\'itatca cu
z
publicul la :\luzcul politehnic din la~i, nr. 0 ZDEl<CJCC S!L\'IA
p. 7
e Tîrgul-concurs al ceramicii populare rom<i-
neşti „Coco-;;ul ele Hurez'', nr. 8, p. 80

ZEGHE.\Xl- IL\X

VASILIU D. GEORGE
e \'ezi B.\LIC.\ H.\Dl-, nr. 1, p. 28

e Dimitrie Haclu, l'â.,firi/c din Delia JJ1111ririi, * * *

nr;. 8, p. 89
e Cerealele în \'iaţa ş1 cultura tracliţional{1 a
poporului rom{1n (cu pri,·ire specială asuprot
culturii porumbului), nr. 9 - 10, p. 52
\'LAD AXA :\L\HL\
e Studierea obiectelor metalice arheologice prm
metoda spectrofotometriei de absorbţie ato-
mică, nr. fi, p. 7fi,
e Din Ha portul Comitetului Central cu pri\'ire
la acti,·itatea Partidu1ui Comunist J{omân
în perioada dintre Congresul al XI-iea şi
Congresul al XI l-lea şi sarcinile ele \'i-
i tor ale partidului, prezentat de to,·arăşul
Xicolae Ceauşescu, nr. 8, p. 3
e Cu prilejul \'izitei de lucru a to,·arăsului
Xicolae Ceauşescu în judeţul Araci, a' fost
inaugurată secţia ele istoric a :'lluzeului jude-
ţean, nr. ~. p. 3
e Castele şi
palate în J{epublica Democrati't
Germană: puncte ele întîlnire între trecut şi
cotidian, nr. 4, p. 7<J

VLAD AX ..\ :\L\H.L\ /10.\XID GHIOCEL/ e Din acti,·itatea Muzeului judeţean llfm-, nr. 7,
p. 88
e l\Iicroclimatul ~i cerinţele conscn·ării
patrimo-
niului muzeistic· propunere ele instalaţie de e Din acti ,-i tatea muzeelor sibiene nr. 9 - JO,
aclimatizare, nr. '! - I O, p. 62 p. 29
SUMAR e CONTENTS e SOMMAIRE e CO~EPmAHHE

:l DECEBAi. ŢOCA 3:l - n·ucs \IOLDOYA'.'\

Scornic<'şti ~00 H.C'aliztui şi p('rsprcti·1c în 111uzcografia jude-

Le ·1illagC' dC' ScornÎC'P:;;ti a son ;ooc anni·1pr- ţului :1I urPş)
sairC' HCalisatio11s et pl'rspecti·1es Cil 11111sCogra-
Scornice~ti ·1illa.I!<' on its ~ooth annin·rsary phie dans Ic dcpartC'111C'11l du '.\lun'ş
C1wp1111•1r111T1> '100 ..\chie·1cnH·nts and prospects in rn11scography
i n \I ures District
\ll"ZEE. cou:cr11. EXPOZIŢII Pca.111:iai1u11 11 11l'pc11r1;T11n1.1 n ~1y:iPo­
rpacJn111 yp:i;1a l\f~·pr111
.~ .-\l"REl.L\'.'\ TEODORESCl". ELE'.'\A IS-
TR.\ŢESCl. 2 o:;o HE .\:\I
Expoziţia juliiliar[t „.l.'l de ani de la rlih<'-
rarC'a Ho1ni'u1iei de snh do1ninaţia fasristr1''
11 -- Dr. IXCL\'.'\ HOŞl.

L 'pxposition juhiliairc Jj anne('s dl'puis

I'
la Iibcration d<' f{onmani<' <k sons la domi-
nation fasciste"
Thc jubilP<' <'xhibition „3.5 Years from Ho-
mania's lilieration !rom tll<' Fascist domi-
nation"
I01i11:wii11a11 BhlCTam;a „35 :IPT - oeno-
1ioaqr111111 oT ijia11111cTc!'oro 11ra"
1li - ~llHCEA DE.-\C
Contribuţia arl<'lor plastic<' rom<ine~ti
cunoaşterea Ho1ntu1iC'i pestp hotare
La contrihution des arts plastiqnC's ron111ai11~
~t la connaissance de Hou1nanie ~1 l'Ctranger
Th<' contribution of the Homanian plastic
arts to the knmrl<'d!((' of Homania aliroact
B1;:ia~ p~·,11.111c1;oro 11c1;yccTna n o:rna-
l'OMn:w111111 c Py,1i.11111Pll :ia pyfip;i;o\1
21 -· ELE:'\.\ BOHl ·(;.\
Expoziţia „SocieUiţi culturale româm·şti din
Banat in slujba idC'alului naţional"
f,'C'xposition „Socictes culturC'll(•s roumaines
de la region ele Banat au SC'nicc de ['ideal
national"
Th<' <'xhibition „ Homanian cultural socic-
ties in t he Banat region at thc seT·1ice of
national ideal"
BJ.1cTa111;a „l',n11.111c1111c Hy:11>T,\'p11hlr oo-
ll.\eCTna I>a11aTa 11a c.1ya;fip 11aL111011a.-1·
11o:i-ty 11;l<'a.·1y" · 11 pocneHT11n11oe np11:-111a1111e MY~PH
2.~ - DA:-.:A <i!JEOHGlilli
Colecţia Ion J>as
I.a collertion "Ion Pas"
The "Ion l'as " collcction
1-.:0:1.w11111111 1loa11a llaca
l'EIS.\.J :un:EISTIC .JUlliTE,\'.\
2\J - CO~IITETl"I. DE CU,Tl.'R:\ ŞI EDL:CA-
TIE SOCI.\I.ISTA AL .Jl1DETL'LU SI-
BIL'
Din acti\·itatca n1uzeclor sibicnnc.
:\spccts ele I'acti,·itc de la Yille de Sibiu
Aspccts frorn thc acti,·ity of the rnuscums
of Sibiu.
l1J ;i;c11Tc:11,c1'1la c11011ilc1;11x Myaeen
Cc înţf'kgc1n prin procesul rlc- ron1anizarc
a poporului dac l
Cf' qu'on cntend par Ic prorc~sus de ro111aui-
satio11 du p<'upk dace
\\"hat """ understand h\· th<' Homa11izatio11
of 1h<' Dacian p<'opk .
lfTo 11o;qia:J~"Ml'llal'M 110;1 llJlOL\l'CCOM JlO·
)Ia1111:ia1u111 ;1a1;c1wro 11apo;1a''
;,2 -- Ol'ELL\ Y.\l>l"YA
la
Cerealele în ,·iaţa şi cultura tradiţională
a poporului rmân (cu privire specială asupra
cultivării porumbului)
Les cercalcs dans Ia vie ct Ia culturc tra-
ditionncllc du pcuplc roumain (rcfcrcncc
speciale it la culturc du mais)
Ccr<'als in thc traditional lile and culturc
of thc ){omanian pcoplc (special rcference
to maizc culti,·ation)
8Pp11oni,1c Tpa;1m11101111oii u amn1111 11
"Y·lhTypc JlYMhlllCl'oro 11apo,1a (n oco-
fir1111on11 o llblJHlll.\lllla111111 HYl>YJl.'"'lhl)
l:\STHLq'IE, EDl."C..\ŢIE
5fl - RADl" BAGDASAR
\"ocaţia prospccti,·ăa muzeului
La ,-ucation prospective du 1nusec
The prospccti\'c Yocation of the museum
F.\"lllE:\'fA, CO:\SDl\".\llE, HEST.\l'H.\llE
fi2 -- A'.'\A ~IARIA VLAD, GHICEL JOA'.'\ID
1\licrocli111atul şi cPrinţek conser·1{1rii patri-
n1011i11l11i n1uz<"istic: propunere de instala ţif'
de aclimatizart'
Le 1nicrodin1at et ks l'Xigenct's de la con-
ser·1atio11 cin patrirnoinc 1n11sCistiqt1<': pro-
position d 'une installation ci 'accli111atation
Thc n1icroclimatc and thc rcquirf'nl<'nts of
thc co11se1„1ation of n111scu1ns' patri111ony.
proposition of an accli1nation installation
'.\l111>pOH.7JHMaT li llflOOJH~MJ.I IWJIC('[lllal.\1111
My:iel11101·0 ll<ITJlHMOllllll: llflC/\.TJOa;c1111e no
ycTaJIOlllie aJ>.TJllMaTl!JO(lOD.

: 181
fii - l.AR:llE:'\-:llIHAELA :llARIA:'\
Hcstaurarca - conscn·area unei piese din
costumul îmbrăcat de :\latei :llillo în piesa
.,Barbu Lăutaru"
La restauration-consen·ation d'une picce du
costume porte par :\latei :llillo dans la piece
de th<'<ltrc „Barbu Lăutaru"
Ikstora tion-consen·a tion of a piecc of the
costume worn by :\latei :llillo during thc
play „Barbu Lăutaru"
PrcTanpa1111rr 11 1;o11crpna1111 fi
1rncTJ0~1a MaT1·n ~In.·1:10 11:1
«i)ap6y .-hyrnpy»
ISTOilL\ llLZEOGR.\FIEI
10 - Dr. SZEKELY ZOLTA:'\
Centenarul muzeului din Sf, Gheorghe
Le centenairc du musee de la ·rille de Sfintu
(;hcorghe
l'Pntcnary ol the Sfintu Gheorghe :lluseum
CTO:IeTlll' '1y;icn 11:1 ropo;ia Cu. l'eoprnlt
li -- IO,\:'\ OPHIŞ
:'\oi dale pri,·ind contribuţia Comisiunii
monum1·ntelor istorice la dezvoltarea mu-
zeC'lor din Transih·ania
~ou,·ellcs donnces conccrnant la contri-
bution de la Cummission des monumcnts
hi,toriqucs au den~loppemcnl des musces
de Trans\·h·anic
~cw data conccrning thc contribution ol the
Commission of historic monumcnts to the
development of thc muscums lorm Tran-
s\·h·ania
fioub1c ;w11111>1P o m;:ia;1r hO~llICCllll
llCTOJlll'ICClillX na,ll!TllllliOD B paam1T11c
'1yaeeu 11:1 Tpa 11c11.i 1>na111rn
80 - l'ETHE OPREA
J'ictorul Jean .\l. Steriadi, muzeograf
Le peintre Jean ,\]. Slcriadi, museographe
The painlcr Jean ..\l. Steriadi, a museogra-
phcr
X Y,10a;111rn i-ha11 .\:1. Cn•pna;111
~1}·aeorpa11
85 - Dr. PAlTL HEZEA:'\l'
Sculptori olteni puţin cunoscuţi
Sculptcurs el 'Ol tenie pen connus
Less-known Oltenian sculptors
0:1TRHc1rne ~ia.1011J11ccTH1>1e c1;y.1b11Topb1
Ol'I'.\11, DF:ZB ..\TEnI
9·1 - IOAN GRIGORESl.U
Literatura în muzeu (dezbatere)
La littcraturc dans le musee
Literaturo in muscum
;IH'rcpaTypa B My:Jee (o6cymAeHHc)
182
STt;DII ŞI COllU'.\IC1RI
101- :11. ŞT. UDRESCU
As<' zarea civilă romană de la Stolniccni,
111;elc dale despre influenţa romană asupra
crc~tcrii animalelor în Dacia. Studiu arheo-
zoologic
L'agglomeration cÎ"lile romaine de Stolni-
ceni; quelques donnees sur l'inlluence des
Romains sur l'elevage des animaux en Da-
•iacTn ciC'. Etude archeozoologique.
111>cce Thc Homan ci·ril scttlement ol Stolniccni;
somc data about the Homan inlluence 011
animal brecding in Dacia. Archcozoological
studv.
l'pamAallCIWC poMaHC!iOC IIOCC.lCllllC D
CTO,"!Hll'{Cllb; HeliOTOJlblC ;:i;a11n1>1CO po,ia11-
c1;o~1 n:mnmrn Ha pa3Bl!Tlle ;io~1all!HIIX
a;11110Tnr.1x o ;J;a1;nn. Apxeo300.1on!'rcc1;oc
ncc.1c;iooa11nc.
109- ALEXA:'\DHC LIGOH
:llcştcri şi meşteşugari din Ţările Homânc în
creaţii artistice (secolul al Xl\'-lea-primclc
două decenii ale secolului al XIX-iea)
:llaitres et artisans artistiqucs dans Les Pa\·s
l{oumains (XI\' siecl<' - Ies dcux premieres
deccnnics du xrxe sieclc)
Art mastcrs and artisans in thc Homanian
Countries (Xl\·th ccntury - thc two first
dccadcs of lhe x1xth ccntury)
:\facTcpa n MaCTCJlCTBO pyM1>111c1;nx CTpa11
IJ Hapo;1noM JIC!i}'CCTDe (XI V-b!lt D.
rrepobie ;iua ;iecflT11.1eT11n X I X-ro B.)
115- :ll!HCEA DL\IITRIL·, CO:'\STA:'\Tl:'\
ILIESCC
Piese muzeistice de "aloare privind actul
unirii Transil\'aniei cu România la I Decem-
brie 1918
Les picccs de musce ele valcur conccrnant
l'Cnion de la Transyl\'anie avec la Roumanie
Ic 1 Decembre 1918
Prccious cxhibits concerning thc L"nilica-
i;ai; tion of Transy!Yania with Homania on the
1 of Dccember 1918
~eIIHbie Mj'3Cltllble IIbeCl>I 06 06i,e;:111-
11emm Tpattcw.Tibnamrn c PyMb11J11eiî
1-ro ,r:r;ei;a6pR 1918 r.
119- VIOREL FAUR
Cn valoros material documentar despre
evenimentele de la începutul secolului al
XX-iea intrat recent în colecţiile Muzeului
Ţării Crişurilor
Un valureux material documentaire sur Ies
evenements du debut du XX siecle recem-
ment entre dans Ies collections du :'.\Iusee de
Ţara Crişurilor
A precious documentary material about the
C\'cnts from the beginnings of thc XX --
 century rccently included in thc collections 150- SA'.';D:\ LAHIO'.';ESCC
of 'fara Crişurilor :i\Iuscum
UeHHLilt ;wKyMeHT.%IIblil MaTepna.-i o Simpozionul „ Tradiţie şi inO\·aţic în arta
co6LITllflX Ha'ia.rra XX-ro TO.lLHO 'ITo populară rorn~lnea-;că''
HOUiei(llllll1 n 1w:r,1eK~1111 Myaef! Uapnlt
l\puwypm10p
153- JO:-; I. DHc\GOESCL'

123-- :\'.';C:\ L:\ZARESCU Sesiunea ştiinţific{t juliiliar{t „Cercetări în

domeniul etnografici, folclorului şi dialec-
O broderie ele la \'asilc Lupu tologic"
Unc broderie dcpuis \'asilc Lupu
An embroidcry from \'asilc Lupu 153- ADHL\'.'; SILYA~ 10'.';ESCU
BMw1m1;a oT Bacm1e ."lyrry
Expoziţia „:\!oda Bucureştiului de acum un
veac''
128- :'11:\HI:\ DULGHERU
157 - CRISTl'.';A BARBU
Ediţii aldine în colecţia muzeală din Crlaţi
Editions imprimecs cn caractcrcs gras dans Expoziţia „ Instrumentarul casnic tradiţional
la collcction muscale de Urlati în bucăti'tria populară"
Aldine aditions in thc coll~ction of the
museum from Urlaţi
A.rrL;:i;1rncmie 11a;i;aH11n n Myaeltaoll KOJI- Recenzii
•leK~1111 na Ypna~n.
15!!- VIOREL C:\PITAl\'U
131- :\llRCEA DUMITRIC :\lioara Turcu, Geto-dacii din Cimpia :\lun-
200 de ani de la naşterea lui Gheorghe Lazăr tcniei (Editura ştiinţifică şi enciclopedicft,
200 ans depuis la naissance de Gheorghe Bucurc~ti, 1979)
Lazăr
200 years from Gheorghe Lazăr's birth 161- TEODOR PAUL PLEŞA
200 JieT OT pOrn;J;eHUfl feopre <laaapfl
Un prestigios succes editorial
llUZEE DE PESTE HOTARE
137- PAUL CORNEL CHITIC lCll- PAVEL A~GEHL
?lluzeul de artă modernă - Belgrad Un nou seminar internaţional
Le musce d'art moderne - Belgrade
The muscum of modern art - Belgrade
Honellwttlt Myaeri ttcnyccTHa n Ee.1rpa;:i;e 162- ION I. DR.\GOESCU

Elena Florescu, Portul popular din zona

142- ;\l.:\RICCA RADU, GH. ALEX. RADU Xeamţ
Impresii din Muzeul tehnicii din Miinchen
Impressions du Muscc de la technique de .\IrZEE ŞCOL\IlE ŞI SĂTl:ŞTI
l\liinich
Impressions from the Museum of technique 162- GHEOHGHE DINUŢ;\
from Miinchen
B11e'-1aTJieHIIfl o TeXllll'IeCnOM Myaee MIOn- ;\luzeul sătesc din Buriaş, comuna Periş,
xeHa judeţul Ilfov

CllONICI, RECENZII, Ii\FORlL\ŢII e llF.RIDL\~E

CIIHONIQUF.S, COllPTES-RE:\DUS,
NOTES e CHllONICLES, REVIF.WS, 16•1- NICOLAE N. RADULESCU
NOTES e Meridiane muzeale
XPOHMKA, PEUEH3MM, MH~OPMA­
Ul1ll
PA~OllA:\IIC
145- Ai'\GHEL PAVEL
166- DORINEL ICHIM
„Yizita în România a fost deosebit de rod-
nică" O rîşniţă dacică folosită în secolele XIX-XX.
Festivalul Naţional „Cinlarea României"
•
147- ARISTIDE ŞTEF.\NESCU liO- INDEXUL articolelor apărute în anul 1979
Probleme controversate ale istoriografiei în Rcvista muzeelor şi 1nonumcntelor'' .-.:... ·~.
11

Bucureştiului muzee.

··~
Ni:
1s3· ·
••••„
'-/a, ~{a//i;_//ni I
'
f~tJ/nf#JUlk~d,:Ycut /
iAo~uuJ#nnr~I
'yt~~-A~:elUA l/kujah/t, I
c /Î/obbtJ(, JO_gOJll I
I J;t·:/' ~iioc///;~&r I