05 Biharea 1977 V Studii Etnografie Arta

MUZEUL ŢARII CRIŞURILOR
BIHAREA
CULEGERE DE STUDII ŞI MATERIALE
DE ETNOGRAF1E ŞI ARTA
ORADEA - 1978
COLECTIVUL REDACŢIONAL
Dr. Ioan Godea, Corlolan Hora, Aurel Chiriac, Tolb Susana, Mariana Zintz,
Florian Costin, Şteliinescu Barbu
Orice corespondenţii se v11 adresa: Toute correspondance ser11 envoyee

Muzeul Ţării Cr:lşurllor, Str. St11dlo- l'adresse: Muzeul Ţării Crlşurllor,
nulul nr. 2, 3700 - Or11dea Str. Stadionului nr, 2, 3700 - Oradea
ROUMANIE
Ple11se send 11ny mail to the fello- Rlchten Sie bitte jedwelchc korcs-
wing address: Muzeul Ţării Crişu pondez IIJl die Adresse: Muzeul
r:llor, Str. Stadionului nr. 2, 3700 - Ţilrll Crlşurllor, Str. Stadionului nr. 2
Or11dea 3700 - Orade11
ROMANIA RUMANIEN
Responsablllt11te11 11supr11 conUnutulul materialelor revine ln exclusivlt11te 11utorllor.

Cl.iPRINS e SOMMAIRE e CONTENTS e INHALT
ETNOGRAFIE
ION I. DRĂGOESCU, Din etnologia uneltelor tradi\ionale ale poporului romAn.

Plugul in civilizaţia romAnească (The elhnology of romanian tradiliona/
tools. The plough in the romanian civiliza/ion) . , . . . . . 7
IOAN CODEA, Monumente de arhitectură populară din sudul Poloniei (Some
consideralions regarding the wood churches Jrom soulh Poland) . . . . 85
EMILIA COMIŞEL, Elements communs dans le folklore printanier des peuples
du sud-est de !'Europe (Elemente comune în Io/clorul de primăvară al po-
poarelor din sud-eslul Europei) • . . • • • • • • . • • • • • . • 121
CORNEL IRIMIE, MARCELA NECULA, Influente şi imprumuturi reciproce ln
arta populară romAnească şi săsească (Der gegenseilige Einlluss und Leihe
des rummănischen und săchsischen Volkskunst) • • . . • • . • . • • 131
ANA ILEA, Documente medievale despre morile de scinduri din Ţara Crişurilor
(Mediaeval documenls concerning lhe sawmills !rom the Criş La11d) • • • 141
TITUS ROŞU, Mijloace de iluminat - ln obştea lărănească (Moyens /'ec/ai-
rage - dans la col/eclivite paysanneJ . . . . . . . . . . . . . . 157
SUSANA TOTH, Reconstituirea istorico-etnografică a portului popular maghiar
din satul Şişterea (corn. Cetariu, jud. Bihor) [Geschichlliche-Etnographische
Herstellung der ungarischen Volkslrachl aus dem Dorle Şişlerea (corn. Ce-
tariu, Jud. Bihor)l • • • • • . • • • • • • • • • . • • . • • • • 171
IOAN ŞARBA, Considera\ii asupra legendelor bihorene (Considera/ion sur Ies Je-
gendes de Bihor) • . . • • • • • • . . • • • . • • • • I (1
CRĂCIUN PARASCA, .,Oprirea trecerii" in ceremonialul nupţial din subzona
folclorică Beiuş-Vaşcău (,.L'arret du passage" dans la ceremonie nuptiale
de la sous-zone lo/klorique Beiuş-Vaşcău • • . • • • • . • • • . • 205
ARTĂ
MIRCEA ŢOCA, Arhitectura barocă clujeană. Caractere stilistice (Die Klausen-

burgische Barok-Architeklur.Slilislische Charaktere) • • • • • • . 215
AUREL CHIRIAC, Istoricul cercetării picturii murale din Ţara Crişurilor
(The
history ol wall painting invesligalion !rom Ţara Crişurilor) 239
AUREL ROŞU, Pictorul Tibor Ern6 (Painter Tlbor Erno) • • • • • • . . • 247
4 Cuprins-Sommaire-Conlenls-Jnhall
MUZEOLOGIE e PATRIMONIU
~IRCEA DUMITRESCU, Momente ale evoluţiei conceptului de muzeu etnogra-

fic in ţara noastră (Evolution du concepi de musee cthnographique dans
notre pays) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 261
IOAN OPRIŞ, Contribuţii la cunoaşterea activitălii de ocrotire a patrimoniului
- cultural artistic din Bihor după făurirea statului român unitar (Contribu-
tions to Knowing the prolcction activity ol the cullural patrimonium ol
Bihor) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273
NOTE ŞI RECENZII
BLAGA MIHOC, Datini şi obiceiuri populare din comuna Rohia într-un docu-
ment inedit privind activitatea „Asociaţiunii pentru literatura română şi
cultura poporului român" din primii ani ai secolului al XX-iea (Coulumes
el us populaires de la commune Rohia dans un document inedit concer-
nanl l'activite de „L'Association pour la litleralure roumaine el la cullure
du peuple roumain" du debut du xxe siecle) . • . . . . . . • . . 293
~nuorul Muzeului etnografic al Transilvaniei pe anul 1976, Cluj-Napoca, 1976
(A. Chiriac) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297
Studii. şi comunicări de etnografie-istorie, II, Caransebeş, 1977 (FI. Costin) . . 298
MIRCEA ŢOCA, Iosif Fekete, Bucureşti, Editura Meridiane, 1977 (A. Chiriac) 299
Slovensky ncirodopis, VEDA, Vydavatel'stvo Slovenskej Akademie Vied, Bratis-
lava (A. Chiriac) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 301
ETNOGRAFIE
DIN ETNOLOGIA UNELTELOR TRADIŢIONALE
ALE POPORULUI ROMAN. PLUGUL IN CIVILIZAŢIA ROMÂNEASCA
ION I. DRAGOESCU
,,La plug se cunoaşte românul•

(proverb popular)
ln contextul multimilenarei civilizaţii agrare româneşti plugul -

,.unealta de bază "1 , .,instrumentul cel mai important in agricultură "2 ,
.,unealta de căpetenie a ţăranului nostru" 3 - ocupă Iacul central.
Aceasta datorită faptului că agriculturo a fost dintotdeauna Ol.:UJJdţÎd
de bază a ţăranului român şi intr-o măsură destul de mare ea a con-
stituit o ocupaţie şi pentru orăşean 4 (Fig. 1). Acest adevăr consemnat
de mărturiile arheologice şi documentele istorice este confirmat şi de
1 D. Moroianu, I. M. Sfetea, Focul viu, Bucureşti, 1963, p. 24.

2 Cornel Diaconovich, Enciclopedia romând. T. III, Sibiu, 1904, p. 621.
3 Tudor Pamfile, Agricu/lura la români, Bucureşti, 1915, p. 45.
4 Ne bazăm această afirmaţie pe faptul că, in genere, oraşele noastre sini de
obtrşie rurală. Acest fapt a permis conservarea unor deprinderi agrare: I. Orăşeanul
român şi-a cultivat şi-şi cullivă şi in prezent terenurile virane; 2. El nu concepe
locuinţă fi!ră plante, fără verdeaţă; 3. Deşi aparent nu-l interesează soarta recoltei
orăşeanul face calendarul de ceapă, in seara Anului nou, pentru a stabili lunile
ploioase şi cele secetoase, obicei aparent specific numai plugarilor; 4. Orăşeanul
român cultivă griu intr-o farfurie sau într-o strachină, in timpul iernii, ,.de frumu-
seţe• aşa cum fac plugarii pentru a stabili, de fapt puterea de germinalie a semin-
lelor; 5. Stabilindu-se la oraş ţăranul păstra ogorul moştenii „de la lata şi de la
mama•, pentru ca „să aibă unde trage la bătrlneţe•. Intr-adevăr se cunoaşte la noi
şi in prezent fenomenul retragerii pensionarilor „la ţară"; 6. Investigalia socio-etnolo-
gică ne-a permis constatarea că de obicei muncitorii proveniţi din mediul rural pre-
feră să facă naveta la mari distanţe, renunţă la confortul apartamentului la bloc
numai de dragul de a se întoarce zilnic" la „ai săi". De fapt aceştia se mai numesc
şi navetişti-lotişti; 7. ln sflrşil, am mai constatat că muncitorii preferă să plece in
concediu in sezonul anumitor munci agricole, alunei cind se hotărăşte bătălia recoltei
pentru ca să-şi ajute părinţii şi rudele.
8 Ion 1. Drăgoescu 2
--~--
,,_ --:~
.:::.~·,:.:: ~
Fig. 1. Georg Houfnagel, stampa oraşului Oradea din anul 1595, se

observă plugarul arind terenul intravilan.
izvoarele etnologice. Atunci cînd trebuie să-şi apere glia străibună lup-
tătorul se exprimă:
„Azi îmi las plugu cu boi
Şi las bita şi las oi
Şi mă gătesc de război
lmi las curte şi sălaş
Şi mă duc către vrăjmaş" 1i.
Deci agricultura pe planul întîi şi creşterea vitelor pe planul al doilea.

ln mentalitatea .poporului român ţăranul este închipuit, de obicei, mun-
cindu-şi ogorul. Această asociere începe cu concretul şi se termină în
străfundurile imaginarului. lncă din anul 1658 Paul de Alep consem-
nează o frescă de la Mănăstirea Mărgineni care reprezenta „îngerul
învăţînd pe Adam să sape" 6 • Deci, contrar teoriei despre originea crea-
5 C. Rădulescu-Codin, Credinţi şi obiceiuri din Corbii Muncelului, Bucureşti, Edi-

tura Cullura Naţională, 1929, p. 10.
6 Călătoria lui Paul de Alep în volumul Călători străini despre ţările române,
tom VI, Bucureşti, 1976, p. 148.
3 Din etnologia uncllclor lradi/jona/c ale poporului român 9
Fig. 2. ,.Cînd s-au apucat Adam de muncă", pictură murală din

satul Olari - Vilcea (foto I.Drăgoescu).
ţionistă a omului şi despre viaţa din rai, românul concepe omul mun-
cind. O astfel de frescă se află şi la vechea biserică din satul Olari,
jud. Vîlcea (Fig. 2), iar din iconografia pioturii pe sticlă redăm un de-
taliu in care, de asemenea, mitologicul Adam apare arînd (Fig. 3). Moti-
vul apare şi în frescă (Fig. 4), şi fără a fi nominalizat plugarul motivul
este frecvent în diferite forme în imagistica de epocă (Fig. 5). Etno-
logul Marcel Olinescu, cel mai mare specialist în mitologie româneas-
că, constată că pentru strămoşii noştri încă înainte de apariţia plane-
tei pe care o populăm, deci acolo, undeva în cer, dracul era un argat
al lui Dumnezeu căruia îi ara ogorul, iar atunci cînd Adam a fost iz-
gonit el a fost învăţat mai întîi să mînuiască pluguF. Să fie oare doar
o simplă curiozitate faptul că după tradiţia populară românească omul
vine pe pămînt la coarnele plugului iar dracul îşi păstrează, chiar şi în
iad, unealta de care se foloseşte? (Fig. 6).
Este interesant că, în viziunea poporului român, procesul de an-
tropogeneză consemnează elemente care o apropie de teoria evoluţio
nistă. Există o legendă cunos·cută în mai multe variante, în toate ţinu
turile româneşti, după care, iniţial, pămîntul era populat de uriaşi în
7
Marcel Olinescu, Mitologia românească, Bucureşti, 1944, p. 140.
10 Ion /. Drăgocscu 4
Fig. 3. .,Adam" arînd, detaliu de pe o icoană pe sticlă din colecţiile

Muzeului Satului şi de artă populară al R.S.R.
Fig. 4. .,Adam arînd", frescă de la Mănăstirea

(foto I. Drăgoescu).
5 Din etnologia uneltelor lraditionale ale poporului român 11
Fig. 5. ,.Adam" arînd cu plugul cu doi boi şi un cal, detaliu de pe o

icoană pe sticlă din colecţiile Muzeului Brnkenthal (foto I. Drăgoescu).
Fig. 6. ,.Dracii arind", pictură murală de la biserica maramureşană

din Muzeul Satului şi de artă populară (foto I. Drăgoescu).
timp ce omul era mic şi truditor la coarnele plugului 8• O fată de Uriaş

a găsit şi a cules nişte plugari pe care i-ar fi dus acasă, în poală, îm-
preună cu plugul şi cu boii de muncă (Fig. 7). Părinţii acesteia văzînd
8 Este curios faptul că aceşti uriaşi aveau în concepţia populară românească o

serie de afinităti cu ciclopii din mitologia greacă: erau de mărimi impresionante -
capul cit un munte sau uneori „abia" cit un hirdău de cinci vedre, picioarele cit
poloboacele sau cit uleele, mtinile cit putinile, degetele ca mosoarele, unghiile ca
secerile, ochii cit dovleacul sau cit teierile, iar dinţii cll fiarele plugului. Ei călcau
din munte-n munte şi se războiau aruncind unul într-altul stinci. Erau naivi şi puteau
fi păcăliţi uşor. Urieşii se temeau de oameni cărora le recunoşteau înţelepciunea
care-i face mei puternici. Tocmai datorită iscusinţei un om a reuşit să omoare un
uriaş, iar băiatul orfan, pe nume Moglrzea, slugă la un astfel de uriaş, reuşeşte să
readucă inima stăplnului său furată de iele. N-ar fi exclus ca prin uriaşi poporul
să păstreze amintirea vagă despre animalele preistorice pe care le încadrează ln fan-
tezia populară.
12 Ion I. Drăgoescu 6
oamenii se spune ca 1-ar fi zis fetei să nu le facă mc1 un rău întrucît

aceştia vor stăpîni pămîntul. De aici se degajă încă o idee progresistă,
aceea despre superioritatea omului.
în ultimul timp s-au scris multe lucrări despre plugul românesc.
Acestora li se adaugă numeroase referiri din literatura de specialitate.
Arheologii 9 şi istoricii 10 au publicat lucrări valoroase şi au stabilit ti-
0
Dintre lucrările arheologilor amintim in special contribuliile lui: C. S. Nico-
laescu-Plopşor, lnsemnări asupra agriculturii preistorice de pe pămîntul românesc,
Bucureşti, 1922; C. S. Nicolaescu-Plopşor, M. Davidescu, Şt. Roman, V. Boroneant,
Cercetări arheologice ele la Cazane, în S.C.1.V., 1965; Al. Păunescu, Epipa/eo/ilicul
de la Cuina Turcului-Dubova, in S.C.1.V., 1970; D. Berciu, Seb. Morintz, I. Maximilian,
Şantierul arheologic Vcrbicioara, in Materiale arheologice, 1957; Vladimir Dumitrescu,
Un soc charrue primitive de Căscioarele, in Dacia, IX, 1965; V. Boroneanţ, lnccputu-
rilc cullivării păm1ntului în zono Por/ilar de Fier, in Terra Nostra, 1973; I. H. Crişan,
Un depozit de unelte descoperit la Lechinţa de Mureş (plugul geto-dacic), in S.C./.V.,
nr. 2, 1970; H. Daicoviciu, Dacii, Bucureşti, 1965; I. Glodariu, M. Cimpeanu, Depozitul
de unelte agricole de la Dedrad (r. Reghin), in S.C.I.V., nr. 1, 1960; I. Glodariu,
A. Zrinyi, P. Gyulai, Le depât d'outils romains de Mărcu/eni, în Dacia, seria nouă,
1970; Idem, Uneltele agricole în depozitul roman de la Mărcu/eni (jud. Mure.5), în
Terra Nostra, II, 1971; V. Canarache, Unelte agricole pe teritoriul Republicii Populare
Române, Epoca veche, in s.c.r.v.,
I. 1950.
10
ln tratarea contribuţiei istoricilor la elucidarea problemelor in studiu observăm
cil aceştia apelează foarte mult la mărturiile etnologice. Pentru acest motiv „numirea
de contribuţie istorică" este oarecum convenţională. Aceasta cu atit mai mult cu
cit unele lucrări cu pretenlii etnologice, de exemplu cele semnate de Georgeta
Moraru-Popa, apelează foarte puţin la datele oferite de etnologie. Apoi, unii istorici
şi chiar geografi nici nu ascund faptul că apelează la colaborarea interdisciplinară
sau că pun semn de egalitate între etnografie şi istorie. Dintre aceste lucrări amin-
tim: Gh. Şincai, Povă/uire către economie de cimp, Buda, 1906; Bogdan Petriceicu
Haşdeu, Originile agriculturii la români, in Columna lui Traian, V, 1874; ŞI. Pascu,
Etnografie şi istorie, în Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei pe anii
1959-1961; ŞI. Olteanu, C. Şerban, Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova
în Evu/ Mediu, Bucureşti, 1969; Şt. Olteanu, Meşteşugurile din Moldova 1n sec. al
XV Ii-lea, în Studii şi materiale de istorie medie, III, 1959; P. S. Aurelian, Economia
rurală la români, în Analele Societăţii Academice române, XI, 1848; idem, Despre
sistemele de cultură şi raportul lor cu starea socială, Bucureşti, 1891; G. Bungescu,
Evolu/ia plugului din cele mai vechi timpuri plnă astăzi, Bucureşti, 1934; N. Edroiu,
Bibliografia releritoare la istoria instrumente/or de arat uli/izate în agricultura din
ţările române, în Studia Universitatis Babeş-Bolyai, seria Historia, I. 1970; Idem,
Despre apariţia plugului 1n ţările române, în Terra Nostra, II, 1971; S. Columbeanu,
Date privitoare Ja economia agrară din Ţara Românească in prima jumătate a seco-
lului al XVIII-iea, în Studii, 1, 1962; FI. Constantiniu, Relaţiile agrare din Tara
Românească în sec. al XV IIJ-lea, Bucureşti, 1972; Idem, Situa/ia clăcaşilor din Ţara
Românească în perioada 1746-1774, în Studii, III, 1959; V. Mihordea, Relaţiile
agrare Jn sec. a/ XV I/1-lea in Moldova, Bucureşti, 1968; V. Neamţu, Contribuţiuni
Ja problema uneltelor de arat din Moldova, în perioada feudală, în Arheologia Mol-
dovei, IV, 1966; Idem, Contribution â J'elude du probleme des instruments araloires
cn Moldavie, in Revue Roumaine d'histoire, 4, 1967; Idem, Aratul fără plaz. Contri-
buţii Jo cunoaşterea vechilor unelte de arat pe teritoriul României, in Memoria
antiquitalis, II, 1970; Idem, Aspecte ale dezvoltării agriculturii pe teritoriul Moldo-
vei şi Ţării Româneşti Jn secolele X-XIV, in Terra Nostra, II, 1971; Idem, Originea
şi evoluţia hîrleţului în Moldova şi Ţara Românească, în Arheologia Moldovei, VII,
1972; Idem, La technique de Ja production cerealiere en Va/achie ci en MoJdovie
jusqu'au XVIII-siecle, Bucureşti, 1975.
7 Din etnologia uneltelor tradiţionale ale poporului român 13
\__ '\,"+---
V '-.. . '-
\:--- --1:-· l
.,
·,_ . ~~ .
____._,, ...::-··-,,-~
~. ,., . _,,.
--~· . __ ,_ ..,,
Fig. 7. Fata de uriaşi cu plugarii în poală, Fig. 8. Tipuri de aratru reconstituite

:grafică de Marcel Olinescu (foto I. Dră de Georgeta Moraru-Popa (foto
goescu). I. Drăgoescu).
puri pertinente de plug dacic 11 şi roman 12 • S-au încercat „reconstituiri"

bazate pe material etnografic 13 , dar nu ni le putem însuşi întrucît ele
contravin legilor tehnice elementare care stau la baza construirii unui
astfel de instrument. Nu s-a ţinut seama de unghiul brăzdarului şi un
11 I. H. Crişan, op. cit. Este punctul de vedere împărtăşit aproape unanim de
specialiştii români şi străini dintoate domeniile de activitate.
12 I. Glodariu, A. Zrinyi, P.
Gyulai, op. cil.
13
Avem in vedere reconstituirile Georgetei Moraru-Popa. Pentru intelegerea
problemelor în studiu vezi şi lucrările de importantă etnologică semnate de:
H. H. Stahl, Comentarii etnografice pe tema Pluguşorului, in Revista de etnografie
şi Iolelor, II, 1965; N. AI. Rădulescu, I. Velcea, N. Petrescu, Geografia agricullurii
României, Bucureşti, 1968; N. AI. Rădulescu, Asupra răsp1ndirii plugului de lemn
în România, in Revista geografică, V, 1942; I. Chelcea, Cercetări etnogralice ln
Bazinul Zlatnei şi Valea Ampoiului, Mocanii, in Apulum, V, 1965; Idem, ,.Coaşta",
<> unealtă agricolă necunoscută, in Revista Muzeelor, nr. 4, 1970; Idem, Tovărăşiile
de feciori şi lele 1n viata poporului român, teză de doctorat in manuscris. Aducem
şi pe această. cale mulţumirile noastre tovarăşului profesor Ion Chelcea pentru ama-
bilitatea cu care ne-a pus manuscrisul la dispozitie; K. Kos, Plugul satului din colec-.
14 Ton I. Drdgoescu 8
astfel de plug nu va putea ara niciodată 14 (Fig. 8). S-a stc11bilit că încă
din epoca bronzului există un plug mult perfecţionat (Planşa II).
ln cercetarea noastră am fost călăuziţi de indicaţiile tovarăşului
Nicolae Ceauşescu după care „vor trebui organizate periodic reuniuni
şi alte manifestări ştiinţifice în cadrul cărora să ,fie puse în discuţie
puncte de vedere şi ipoteze originale, tendinţele de dezvoltare a ştiin
ţei pe plan mondial, problemele teoretice şi implicaţiile noilor desco-
periri ştiinţifice" 15 • Evident, în cercetarea noastră am pornit de la
rezultatele obţinute de înaintaşi, atît pe plan naţional cit şi pe plan in-
ternaţional, o deosebită valoare avînd pentru noi jurnalul Tools and
tillage, care ne-a permis incursiuni în tipologia uneltei pe plan uni-
versal (Planşa III). Sintetizind consta1ările şi concluziile noastre am
stabilit următoarele:
1. Din punct de vedere terminologi,c plugul - numirea de bază a
unellci la români - se încadrează perfect în etnolingvistica univer-
/iile Muzeului etnografic al Transilvaniei, în Anuarul Muzeului etnografic al Tran-

silvaniei, 1957-1958, Cluj; R. Vulcănescu, Agricullura de munte din vestul Carpati-
lor Meridionali, in Revista de etnogralie şi Iolelor, nr. 2, 1967; Idem, Agricullura
în Clisura Dunării, Craiova, 1967; P. Caraman, Substratul mitologic al sdrbdtorilor
de iarnă la români şi slavi, în Arhiva, nr. 2---4, 1931; I. Otescu, Credintele tdranu-
lui român despre cer şi stele, în Analele Academiei Române, Memoriile secţiei lite-
rare, seria III (1906-1907), Bucureşti, 1907; P. Cancel, Termeni slavi de plug 1n
daco-română, Bucureşti, 1921; I. God ea, Caracteristici ale cullurii populare din
Bihor, Bucureşti, 1977; I. Codea, I. Şarba, Aspecte ale inventarului agricol tradiţio
nal din Ţara Crişuri/or, în Biharea, IV, 1977; Ion Ionescu de la Brad, Calendar pen-
tru bunul gospodar, laşi, 1845; Idem, Excursion agricole dans la Dobrodja, Imprime-
rie du journal de Constantinopole, I 850; Idem, Instrumente agricole. Despre plugu,
în Foaie de agricultură practicd, nr. 1, 1858; Idem, Agricullura română în jude/ul
Dorohoi, Bucureşti, 1866; Idem, Agricultura romând 1n jude/ul Mehedinli, Bucureşti,
1868; Idem, Concursurile de pluguri, producte şi vile, Bucureşti, 1868; Idem, Agri-
cultura romând din jude/ul Putna, Bucureşti, 1869; Agricultura română de la Brad,
Roman, 1886; Idem, Sectiuni de agricullurd, Bucureşti, 1870; Idem, Opere agricole,
I, Bucureşti, 1968; Georgeta Moraru-Popa, Comentarii etnografice la arheologia plu-
gului, in Revista de etnografie şi Iolelor, nr. 3, 1967; Idem, Puncte de vedere 1n cerce-
tarea etnogralicd a inventarului arhaic românesc, în Revista de etnogralie şi Iolelor,
nr. 5, 1968; Idem, Conlribu/ii Ia tipologia plugului românesc, în Revista de etnogra-
Jie şi folclor, nr. 2, 1970; Şt. Molnar, Valorificarea datelor arhivistice locale în cer-
cetarea agricullurii populare vechi, în Sesiunea de comunicdri ştiinţifice a muzeelor
de etnografie şi arid populară, Bucureşti, 1964; ln ce ne priveşte, am tratat aceste
probleme în lconogralia plugului tradiţional românesc, la Sesiunea consacrată agri-
culturii, Iaşi, 1971; Tipologia plugului tradiţional românesc, la Sesiunea Muzeului
Ialomiţa, Slobozia, 1976 şi Noi date privind tipologia plugului românesc, la Sesiune
Muzeului din Caransebeş. Am constatat că în ciuda materialului imens cules, incă
nu se poate trece la un studiu pertinent despre această problemă lntruclt realitatea
românească conservă lncă numeroase unelte necunoscute, necentralizate într-o insti-
tuţie de specialitate.
u AdmiUnd că s-ar putea folosi un asemenea „plug•, în condiţiile în care s-ar
ridica de vlrf.
15 N. Ceauşescu, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilate-
ral dezvoltate, voi. I, Bucureşti, 1968, p. 239.
9 Din etnologia uneltelor lraditiona/e ale poporului român 15
sală 16 • Se poate afirma că -această numire este frecventă în mai toaite

grupele de limbi fiind scris în diferite limbi şi graiuri după cum ur-
mează: plug, pluk, pluglu, plugu, palişnic - în macedoromână; plug în
meglerornână; pluk, pliour, piuar, plori, pore, plug- în albaneză; plovus
plous - în latina - longobardă; plogs - în gotică; pfJug - în vechea
germană literară, pflegen, pflock -- în germana nouă literară;
pflegen, pflock, pflug - în germana actuală; plogr - în vechea nor-
dică; ploug - în polabă; ptug în sorgaba de jos; ptuh - în sorgaba de
sus; plug - în slava veche; plugu - la slavii de est; plug, plugi - în
rusa veche; plug - în rusa modernă; ptuh şi plug - în ucraineană;
plug - în bielorusă; plug- în bulgară; plug şi plug - în sîrbă; plug -
în croată; plug-in slovenă; pluh, plouh, pluznice - în cehă; pluh - in
slovacă; plug, ptug, plouh, pluh, ptuzika, ptuzyc - în polonă; plog - în
anglo-saxonă; ploh - în engleza veche; plough - în engleza actuală;
pulough, poloug, poulog, pulluk, puloug, saban, silrmec - în turcă;
ploh - iin valonă; rploug - în daneză; plog - în suedeză; plugas -
în lituaniană; plugo şi arado - în spaniolă; ploi'on - în greacă; pulluk
(gu) - in turcmenă; plug, saban, soca - în limba tătarilor de pe Voi-
16 Pentru terminologie am folosit: Gh. Guţu, Dictionar latin-român, Bucureşti,

1969; C. Diaconovich, op. cil.; Dictionar enciclopedic român, voi. III, Bucureşti,
1965; Z. Karniol, C. Neumann, R. Ţiţeica, Dicţionar politehnic, Bucureşti, 1957;
Cichac, Elements slaves, maghiars, lurcs, grccs-modcme, albanais; Mardarie Cozianul,
Lexicon slavo-românesc şi Wcuirea numelor din 1649, Bucureşti, l 900; FI. Sădeanu,
Dicţionar englez-român, Bucureşti, 1958; E. W. Edmunds, M. A., B. Se., Cosse//'s Poc-
kel Eng/ish Dicţionary, New York, Toronto and Melbourne; A. Bantos, Mic dicţionar
englez-român, Bucureşti, 1971; A. Canarache, Dicţionar român-Jrancez, Bucureşti, 1967;
S. Mihăiescu-Boroianu, Dicţionar francez-român, Bucureşti, 1970; P. N. Tretjakow,
Die Land wirslchall und das Gewerke, in Geschichle der Kullur dcr a/lcn Rus, Berlin,
1959; V. V. Rozanova, I. I. Matveev, SJovari Russkovo Jazîka, Moscova, 1959, E. S.
Haas, Russko-venghcrskii sJovari, Moscova, 1947; I. S. laselman, Dicţionar ruso-spa-
niol, Moscova, 1948; M. E. Sergiejenko, 1/aliski plug, in Vizanlijski Vremeronik,
nr. 9, 1956; Şt. Mihăileanu, Dicţionar mucedo-român, Bucureşti, 1901; T. Papahagi,
Dicţionarul dialectului aromân, Bucureşti, 1963; I. Guthmann, Dulsche Recht schrilt,
Miinchen; M. Vasmer, Russisches Elymologisches Worterbuch, voi. 14, Carl Winter.
Universitătsverlag; H. Koren, Plug und Ari, Salzburg, 1950; Al. Roman, Dicţionar de
buzunar german-român, Bucureşti, 1967; E. E. Lange-Kowal, Langenscheids Univcrsal-
Wortenbuch Rumdnisch-Deutsch; Deutsch-Rumdnisch; Langenscheidt Berlin, Miinchen,
Ziirich, 1872; Meyers Hand-Lexikon, Vcrlag des bibliographischen instituts Hild-
burghausen; 1872; St. Romanski, St. Ilicev, Dicţionar român-bulgar, Sofia, 1962;
V. K. Minller, Anglo-russkii s/ovari, Moscova, 1961; S. Stati, Dicţionar ceh-român,
Bucureşti,; N. Fa~on Dicţionar român-italian, Bucureşti, 1967; Ghe. Bolocan, T. Nico-
lescu, Dicţionar rus-român, Bucureşti, 1960; N. A. Bocskakova, M. Hamzaeva, Russko-
lurkmenskii slovari, Moscova, 1956; Gh. Cocotailo, Dicţionar ucrainean-român, Bucu-
reşti, 1964; H. Behlen, Dcr Ptlug und das Pl/iigcn bei den Romern und Mittelcuropo,
in Vorgeschich//icher zeii Dillenbmg, R. E. XIX, 1904; Dicţionar german-român, Bucu-
reşti, 1966; Pr. Nopcsa, Zur Geneze der primitiven Pllugtylen, in Zl. Ethn, 1919;
L. Schmidt, Anlike und Mittelolterliche Pflugscharcn, in Osterreich, în Arch. Austr.,
nr. 19--20, 1965; B. Bratanic, Nekoliko napomcna o lehnickoi konslrukcji slarog sJo-
venskog p/uga, în Elhnogralia Polska, nr. III, 1960; Fr. Dame, lncercare de terminolo-
gie poporană română, Bucureşti, 1898;A. Leroi-Gourhan, Milieu el techniques, Paris,
1973; K. K. lndahina, Russko-kirgizskii sJovari, Moscova, 1957.
ga; plug arba - în limba mariită; plugilo - în esperanto; eke - în ma-

ghiară; aura - în .finlandeză; kercti, ker'et' - în mordvină; fangady
tarihim-biby - în malgaşă; [pluk] badjak - în indoneziană; hal - în
limbile hindi şi hurdu; suki, karnsuki - în japoneză; ytaci mbaca caapi
haba jbi mboboha - în guerană; cai cay - în vietnameză; kivatan -
în abhază; anjis [an] - în mongolă; saban - în kumîcă; arks, le-
mesarkis - în letonă; irfi-ga - în ,somalcză. Pentru limbile europene
constatăm că numai în grupa fino-ugrică lipseşte numirea clasică.
Observăm o mare frecvenţă a termenului în formă românească Ia
naţionalităţile conlocuitoare, fapt care demonstrează convieţuirea ca
rezultat al bunelor relaţii dintre populaţia ţării noastre indiferent de
naţionalitate: plug, pluh - în lipovenească şi ruteană; plug - în cara-
şoveană; huţulă, gagauză - în ţigănească şi ţipţeră; plug, eke - în
maghiară şi secuiască; plug - în ceangăiască; plug şi sahan - în lim-
ba tătarilor dobrogeni; plug şi pflug - în limba saşilor, şvabilor şi
lendlerilor; plug şi arar - în limba armenilor din România.
Asupra originii se duc discuţii. Noi credem că termenul ar veni
din sanscritul plav sau pluck.
2. Paralel cu numirea clasică a uneltei limba română, considerată
pe drept cuvînt „oglinda cea mai credincioasă a progresului cugetării
în toate direcţiile de,,.._activitate omenească" 17 , ,păstrează şi termeni mult
mai vechi: oralo şi wparo 18 şi aratru, termen cunoscut şi în macedoro-
mână. Aceste numiri sînt susţinute şi de toponimicul Aratocu 19 , de
unele dintre antroponimele care încep cu ara; de faptul că operaţia
efectuată cu ajutorul plugului se numeşte arătură. Credem că se poate
voribi de o permanenţă în civilizaţia şi memoria colectivă românească
a uneltei numită în latină aratrum, arătrum, urătro. ln felul acesta
aflăm şi similitudini cu situaţia din limbile latine întrucît el se mai
numeşte şi aratro, arâtro în ilaliană, arado în spanio;lă, portugheză şi
portugheza latino-americană. Mai mult, numirea de vomeră, care se
pare este /Illai puţin cunoscută altor popoare latine dar care se întîl-
1
ne.ştc ,în limbile română şi macedoromână, derivă din vomer, vomis,

aducînd noi con tribu ţii la demonstrarea latinităţii limbii române, a ca-
pacităţii poporului nostru de a-şi păstra cultura tradiţională. Tocmai în
acest context trebuie să tratăm şi descoperirea din aşezarea dacică de
la Tuluceşti-Galaţi unde, pe o anforă grecească, se a.flă o ştampilă
(Fig. 9) ce reprezintă, poate, cel mai vechi simbol al plugului sud-est
european şi o coaştă-sapă folosită la defrişare, atestată de Ion Chel-
cea20. De altfel, asemenea tipuri de pluguri folosite iniţial prin împin-
gere ,şi nu prin tra.gere se mai întîlnesc şi în zilele noastre la unele po-
17 S. Mehedinţi, Coordonate clnogralice. Civilizaţia şi cultura, Bucureşti, 1930, p. 4.
18 Mardarie Cozianul, op. cit., p. 225, nr. 3034 şi 4309.
19 D. Fundescu, Dicţionarul topografic şi statistic al României, Bucureşti, 1872, p. 9.
20 I. Chelcea, op. cil., p. 359.
11 Din etnologia uneltelor lradi/ionale ale poporului român li'
,. I
'
I
'\
\
\ ·
' ' , ....

Fig. 9. Ştampilă pe o anforă reprezentînd simbolul plugului şi al
coaştei, aşezarea dacică de la Tuluceşti (Galaţi), după I. T. Dragomir
poare. Un bun cunoscător al civilizaţiei tracilor Iosif Constantin Dră

gan demonstrează că „grîul era cunoscut la traci încă din timpuri in-
depărtate" şi că „acest grîu a alimentat veacuri ,şi mi 1enii de-a rîndul 1
populaţii din Peninsula Haemusului, mai ales -în timpul imperiilor ro-
man şi otoman. Acest griu - precizează tracologul - este preferat şi
în zilele noastre celui produs în Occident, tocmai pentru proprietăţile
sale care îl fac să se preteze mai bine la prepararea pastelor făi
noase"21. ,,Lumea traco-dacă" 22 a obţinut pe „teritoriul" 23 sau în „spa-
ţiul traco-dacic" 24 recolte de griu de o asemenea calitate, în asemenea
cantităţi 25 , de pe lanuri atît de întinse incit împiedicau chiar şi înain-
tarea unor armate de talia celor conduse ,de Alexandru Macedon. Nu
21 Iosif Constantin Drăgan, Noi, tracii-istoria mullimilenară a neamului românesc,
Craiova, 1976, p. 83.
22 Ibidem, p. 71.
23
Ibidem, p. 27, 62.
24 Ibidem, p. 27.
25 ln sprijinul tezei despre canlilălile de griu obţinute vin numeroasele desco-
periri de griu dacic carbonizat. Aceste descoperiri arheologice ar trebui să fie inter-
pretate şi sub aspectul soiurilor intrucît se pare că acestea au supravieţuit tn cul-
tură pînă către zilele noastre.
18 Ion I. Drdgoescu 12
cunoaştem nici un alt popor la care în antichitate lanurile de griu să

devină baricadă pentru apărători şi obstacol pentru invadatori. Dacă
stră-străbunicii au creat acele chiupuri dacice de proporţii, de formă
şi rezistenţă nemaiîntîlnite, tocmai pentru păstrarea cerealelor, tot ei
au realizat acele „coase dacice" - repetăm coase - deci unelte de
muncă şi nu arme care atunci cînd deveneau arme defensive puse în
slujba apărării ogorului, mînuite cu iscusinţă, erau şi arme de care se
temeau chiar şi „stăpînii IJumii" cum se considerau romanii 26 • Pentru
tema în studiu avem, credem, suficiente argumente pentru a afirma ve-
chimea şi permanenţa agriculturii la români şi pentru a presupune
,.substratul traco-geto-dac" 27 şi tn domeniul realizării unui plug desă
vîrşit. ,.Populaţia traco-romană "28 , respectiv „daco-romană " 29 , a putut
să-şi păstreze un plug care deja atinsese în acea vreme un înalt nivel
de perfecţionare aşa cum este cazul unor unelte şi instalaţii populare
tradiţionale din alte domenii de activitate, să-l folosească acolo unde
solul permitea şi să-l desăvîrşească acolo şi atunci cînd era cazul. Cer-
cetările noastre ne-au permis constatarea că în cadrul aceleiaşi loca-
lităţi - mai ales în zonele montane - pot să coeziste mai multe tipuri
şi variante ale plugului. Romulus Vuia a depistat în anul 1957, in co-
muna Hangu, jud. Neamţ, variantele de plug consemnate in Planşa VI.
Noi le-am depistat în 1977, deci 20 de ani mai tîrziu, tn satul Răchitiş,
jud. Bacău. Evident, formele de relief foarte variate au impus
păstrarea unor unelte potrivite pentru fiecare parte a satului,
deoarece cu un anume plug se ară în pantă şi cu altul pe
şes, iar în luncă, unde solul este mai moale, se poate folosi un
plug, mai puţin perfecţionat. Beneficiind de rezultatele obţinute de Mu-
zeul etnografic al judeţului Ialomiţa şi de cercetările proprii am stabi-
lit pentru această parte a ţării o varietate mai restrînsă pentTu un judeţ
întreg - chiar dacă este vorba de „grînarul ţării" - decît pentru fie-
care din cele două localităţi amintite (Planşa IX). Explicaţia este aceea
că „românul a rămas întotdeauna plugar" 30 in mediul rural şi abia in
anii socialismului au apărut fabricile şi uzinele în mediul sătesc. Este
caracteristic românului ca şi atunci cînd unii se ocupau de păstorit -
lucru firesc pentru un popor - aceştia din urmă, deci păstorii, .,n-au
avut numai sălaşul de iarnă şi cel de vară, pustii pe rînd, d un singur
şi adevărat sat în care se făceau înainte gospodărie după vechea da-
tină tracică. In sat unde toţi erau rude, trăind pe moşia „moşului în-
26 Iosif Constantin Drăgan, op. cil., p. 84.

21 Ibidem, p. 25.
28 Ibidem, p. 32.
29 Ibidem, p. 310.
80 N. Iorga, tn Lucealdrul, nr. 13-16, 1906, p. 267.
13 Din etnologia uneltelor tradiţionale ale poporului român
temeitor" 31 , continuau să păstreze tradiţiile străbune. ln acest context

am vrea să precizăm că, deşi nu ne propunem tratarea lingvistică a
plugului şi nici a părţilor sale, notăm o ·compartimentare funcţională a
uneltei.
3. Numiri care atestă vechimea sa: .,plug primitiv" 32 , .,plug defec-
tuos"33, .,plug barbar" 34 , care tratează, de asemenea, o formă arhaică,
aratru, oralo, plug uşor, plug greu.
4. Numiri care definesc structura uneltei: ,.plug de lemn "35 , ,.plug
de fier", .,plug mixt", în sensul de „plug cu corm-an de fier şi cu grin-
dei de lemn", ,.plug de lemn şi cu cuţite de fier".
5. Numiri funcţionale: ,.plug de prăşit" sau simplu „prăşitoare",
.,muşuruitoare", ,,rariţă", ,.raliţă", ,.raliţe", ,,arariţă", ,,rulo", ,.plug ni-
velator", ,.plug pentru şanţuri", ,.plugul de mărăcini "36 , folosit la defri-
şarea tufişurilor, un plug masiv, de obicei colectiv din care se pare că
a evoluat „plugul satului", ,,plug de desfundare".
6. Numiri care definesc evoluţia uneltei: ,.plug cu cormană", ,.plug
cu corman schimbător", ,.plug ferecat", ,,plug cu o trupiţă", ,.plug cu
mai multe trupiţe", ,.plug cu discuri", ,.plug unibrăzdar", ,.plug poli-
brăzdar", ,.plug de lemn cu corman schimbător".
7. Numiri după tracţiune: ,.plug de un cal", ,.plug de doi boi" şi
numărul poate continua pînă la 24 de boi, acesta numindu-se şi „plug
de tractor" numit iniţial „plug cu aburi", ,.plug purtat de tractor" sau
,.plug semi purtat".
8. Numiri de instalaţii care amintesc de plug sau care înlocuiesc
în zilele noastre unealta în studiu: ,,plug de zăpadă", - numit în lim-
bajul popular şi „plug de tramvai" sau „plug de tren" - întrucît sînt
folosite la decongestionarea nămeţilor, ,.plug de cărbune", folosit în
industria extractivă.
9. Numiri care definesc un obicei legat de muncile aigricole şi care
la români cunoaşte o deosebită dezvoltare: ,.Plugul, Plug.arul, Pluguşo
rul sau Hăitul "37 .
31 Ibidem.
32 I. A. Candrea, Dicţionarul enciclopedic ilustrat „Cartea RomâneascdN, p. 1 0441
vezi şi Dicţionar german-român, Bucureşti, 1966, p. 743.
33 N. Adălinoaie, D. Berindei, Reforma agrard din 1864, Bucureşti, 1957, p. 51.
34 Ibidem.
35
Termenul „plug de lemn• este folosit ln zilele noastre şi pentru a defini un
plug de lemn dar cu brAzdarele de metal.
18 C. Garofild, Agricultura veche, Bucureşti, 1943, p. 32.
37
T. Alexandru, Instrumentele muzicale ale poporului romdn, Bucureşti, 195«1,
p. 32.
2·
Ion I. Drăgoescu 14
Din bogatul folclor românesc redăm o piesă reprezentativă, culeasă

la sfîrşitul secolului trecut de Nicolae Densuşianu. Precizăm că Plugu-
şorul se cîntă în unele părţi ale ţării, muncile agricole găsind o reflec-
tare firească şi în alte genuri folclorice (Cartograma).
,,
4• 1 ~ ~ J:@AJ· 1.Q p „ IP p )J 1)J- ID J „ I
11,i·- ne a -nul u-n-no - ieş - t~, Pl11-9ll-fO-rul se ,oor - neţ - le,
lJ);,1.JijţJÂ• "IJJJJ_l)IJJ. IJ_JJ"I

-~* Plu-qu-ror cu se bo,; şa -
C-a-~a-, na la da-ft - 1101. _
2
~j • I \Î~ ttţ, Ivarf6i-O
-
p/,i -
~ ij IţJ r. !t# ~- IF" Q P. §tir I
ile la ;119, ma,.' Port /a -rw mm-drul
flfi m
7';~7Jţ ~ Ir '~ ~- P=_~?=~TijJ t.,' ~-~-I

hi,~_ nai; Mi. mi,!
plu9, /Jr,,qi mt-S bo - li, C/m -P?! drag,_ 11781. Mt, /1111,
traq, l,;i;,_ ni,; hai, mii!
3
fii 1-/ne± 1-r·
- ~siP531JA " Ir_
.Doam - ne-a - ju - IJ
Io - cui
cq - cu
c,m - J}(J
-
-
/111___ Sa
Pe
r l
doa -
coar -
~ Jre. din.b l.1.=a1 ŞfPl
~Ul
cur - bŢ~
• ilf SBt
0
J
cin - te
LJ. Jdin 1;2
;.;:_
0
i'n -
!
ne - Ic' piu - qu - Iv, _
7' i2?5
sa.......--
„ IJ Ci
J !J.
/)um - ne - zeu
Ji I,§:?
~ - l.i
0 -
I J.
sat
" ijl
~ rAA 9=t
~ 14.;;§fl ţ7lr 1-3/ţ; ~ (§JJ. H
t:'\ ..
4
Urui o vad_ ve - nmd 18 _ _ _ plug, - -
~ ~ J J. ,
i_
Scot din
~u- rfg ,-~p 4QkQJ (la□.
braz -di - -
t:'\
!'
.,
de - JU9 - -
t:'\
;'Nf'
i, ~ St"p nu-,m_
f----~ I p .t;22J3 I~ tJ) IJ J=
.
ne _ _ _ n1c1 c-o -
111 -
r.'I „ frea- ba,
f~ Q f7l
t:'\
Iv t<bf2)1J&JQJ) I.J j_ li
W - ne__ nu - mai___ de_ mi-n - t"a -bi: .......
15 Din etnologia unellelor tradiţionale ale poparului român 21
5
Sroa-li, sroa-li qaz- da_ ma - re _ _ Flo - ri -le-s
' i;Q .Q,il

dai - be _ _
I~Prin-de~ . J/Jo - iip 11-Jla 1i.Otin -
IJ JQJ
ja - la _ _
li
6 f V'i r· p l~QR 1ţ· @f 1t1t}fr lf µ I
Frt.1n -zi ver - fle_ Iar - /Jâ _ cref-fl'- Pr, - m;i -
'fi R I~- C4 I ta R Ff&@ uI

Use-n-
'
' Q'
vJ - ra _ cmd so - seş- fe_
11 p,3- m,n -tu/_
~/
.,Aho! Aho! pe cal negru s-a încălecat,

Bucuraţi-vă, bucuraţi-vă Pe dealul Garaliului a plecat,
boieri mari Ca s-aleagă-un Joc neted
Cum s-a bucurat Traian de arat.
împărat, Loc neted că găsiră,
Cînd cele trei mere de aur, La plugari că strigară
ln poală la S/întul Gheorghe Plugarii de bine ce-au ascultat,
le-a aruncat! Plugurile pe brazdă le-au înşirat,
De părere de bine, Trasără în sus.
Trasără în jos, Cu dreapta apuca,

Minaţi, măi/ Cu stînga aduna,
Hăi! Hăii Pe lan înainta,
Prinseră plugul într-un os Clăi mîndri ridica.
de rimă, La soare se usca,
Şi tăcu plugul mii şi Jărîmă. Ariu cel o U1cea.
A tras plugul la părele A scos doisprezece jugani,
Şi boii la iarbă verde, jugăniţi,
Iar flăcăii în sat la fete La coarne căniţi,
Şi burlacii la neveste. La picioare potcoviti,
Iar jupînul gazdă a plecat Mereu că-i mina,
după meşter bun Griu că se treiera.
Şi nu găsiră pe nimenea Flăcăii mi-l vîntura,
meşter bun, Cu dimerlia-] măsura.
Numai pe feciorul catargiului, Harabalele încărca,
Din fundul pămîntului. Şi la moară le pleca.
Cu barda bărduia, Carăle scîrţîia,
Cu ciocanul ciocănea, Flăcăii chiuia,
Plugurile pe brazdă mergea. Din arapnice pocnea.
Brazdă neagră răsturna, I ar c ... cea de moară,
Şi prin brazde semăna: C1nd văzură atîtea cară
Griu mărunt cu arnăut lncărcate cu pohoard -
A dat Domnul de s-a făcut. Pune coada pe spinare
La luna, Si plecă la lunca mare.
La săptămîna, Lunca mare-
El afară că a ieşit Frunze n-are;
Şi la slugi că a grăit Lunca mică
Şi i-a scos un cal negru Frunza chică.
ca corbul, Iar morarul, meşter bun,
Şi iute ca focul. Zări moara p-un cătun.
Unde călca, El pe fugă că plecară,
Sc1ntei varsa. Odgonul 1n mină luară,
S-a dus să vadă grîul, Şi moaracă mi-o prinseră
Care de departe înverzea, De căJ.căi că mi-o legară
Şi-napoi că se-nturnard.
Şi de-aproape 1ngălbinea,
De secere se gătea.
O luat-o de babalîc
Ş-a turnat-o în vad la loc.
S-a dus la t1rg la Bîrlădel
O tur nat în coş -
Şi-a cumpărat noud oca
Griu mărunţel de cel roş.
de fier Curg~ din coş 1n piatră,
Şi nouă de oţel, Din piatră-n covată,
Să Iacă seceri măruntele, Tot făină curată.
Să secere flăcăii cu ele. Minaţi, măi/
lncă şi o babă cîrni1, Hăii Hdi/
Cu un dinte în gură leşiră jupîneasa gazda
Şi cu secera 1n mlnd/ Cu nişte mlni albe, înbainate,
Ca de albini muşcate. La toarta paharului -

Se uitară, în sus, Scrise floarea raiului.
Se uitară 1n jos, Minaţi, măi!
Văzură atîtea cară, Hăi! Hăi!
1ncărcate cu pohoară, Dar de urat, boieri, v-am
Apoi intră-n casă, mai ura,
Bate-n sită Dar ni-i frică că vom însera
Şi-n covată Pe la curţile dumneavoastră,
Şi face un prinos Departe de casele noastre.
Ca fata lui Cristos. C-avem şi noi doi copii
11 aruncă-n cuiu din jos, cu straie verzi
Ca să iie flăcăilor de folos. Şi i-am pierdut odată,
Apoi mai făcu o turtă Şi i-am căutat lumea toatd;
de secară, Şi i-am găsit la tortile cerului,
Ş-o aruncă la fete-n camară; L-a porţile Ierusalimului -
Care cum muşca, Acolo se mlngîiau,
Titele i se îmboura, Acolo se tînguiau.
Fălcile le scapără, Şi am văzut şi doi copii
Pămîntul se cutremure.. nebotezaţi,
Minaţi, măi/ La hamuri înhămaţi
Hăi! Hăi! Cu zurgălăi înfăşuraţi
Seară bună că luai „Vai de noi şi de noi
Şi la iad că purcesei - Şi de cei ce ne-au făcut
Şapte cu mina-mi făcea pe noii
Şi opt de spete mă împingea: Mamă, mamucută,
Iar Caraoschi cel mai mare, Tată, tatucută,
Şedea pe Vlădica calare Dă-mi o carte naramgie
Şi striga în gura mare, Precum mi-i dragă şi mie,
Că eu nu-i trăbuiesc,
Şi o stîlpă de busuioc,
Şi ca mine mai găsesc.
Să fim iraţi la un loc!"
Seara bună că luai
Şi la rai că purcesei -
V-am mai ura, boieri,
Ce văzui mă bucurai v-am mai ura,
Tot mese întinse, Dar ni-e frică că vom însera,
Cu făclii aprinse, Pe la curţile dumneavoastră,
Pahare pline, Departe de casele noastre.
Date de pe asta lume. Aho! Aho/" 38
Din colinda 'Citată se degajă pregnant locul agriculturii în viata

ţăranului român incluzîndu-se toate operaţiile legate de cultivarea
griului şiprelucrarea acestuia. Această piesă folclorică a fost preferată
pentru vechimea ei, pentru autenticitatea care se degajă din folclorul
citat, pentru faptul că sînt transmise toate operaţiile agrare într-un
aa I. Oprişan, Nic. Densuşianu vechi cintece şi tradiţii populare româneşti, Bucu-

refli, 1975, p. 41.
limbaj arhaic. lnvestigatia de teren ne-a J)€rmis constatarea că acea

potcovire a boilor înainte de a fi folosiţi la treierat - de obicei se
crede că se treiera numai cu caii - se făcea într-un anume fel. Se pu-
neau potcoave mai late în exteriorul şi în urma piciorului şi în felul
acesta animalul „nu se cosea" în sensul de nu-şi rănea picioarele de
la marginile potcoavelor, iar suprafata de călcare era mai mare. Se fo-
loseau boii astfel potcoviţi pentru întreaga comunitate de arie, iar
după treieriş potcoavele erau scoase. Să reţinem şi elementele de ate-
ism şi umor popular.
1O. ln tradiţia românească sînt atestate toate formele de relief spe-
cifice ţării noastre ca fiind arate cu plugul. Din cele aproximativ 500
de pluguşoare consultate am supus analizei partea referitoare la for-
mele de relief arate, pe zile şi am stabilit următorul tablou:
- Lunea se ,arau: colinele (Fig. 10), grădinile, luncile (Fig. 11),
pădurile - ,a,vîndu-se in vedere, desigur, poienile din păduri ştiut fiind
că în trecut locuitorii acestora se numeau ,1poiniţari" - vîrfurile,
văgăunile 39 •
- Marţea se arau: coastele, dealurile, fînaţile - numite în plu-
guşoare şi finaţurile, fineţile, finaţele, fineţele, fîneaţile, fineţurile -
frunţile,hîrtoa,pele şi marginile 40•
- Miercure se arau: bahnurile, cercurile, chiscurile, dîmburile,
gropile, piscurile, piiscurili, tărîmurile şi, în general, toate părţile 41 .
- Joia se arau: văile, respectiv văili, <limburile şi în toaite păr
ţiJe42.
~0 G. T. Tăzliuanu, Comoara neamului, Tom. II, Bucureşti, 1943, p. 142, 1671

N. Jule, V. Mănăstireanu, Tradiţii şi obiceiuri româneşti, Bucureşti, 1968, p. 75, 111,
137, 151; V. Adăsdl.liţei, Folclor din 1mprejurimile Sucevei, Suceava, 1972, p. 137;
I. Brezeanu, G. Nadoleanu, Pe-un picior de plai, Galaţi, 1967, p. 128.
40 N. Jula, V. Mănăstireanu, op. cit., p. 75, 96, 111, 137; 142, 151. G. T. Tăzlăuanu,
op. cil., p. 95, 142, 167, 194; V. Adăscăliţei, op. cil., p. 177; D. Furtună, Jzvodiri din
bdlr1ni, Bucureşti, 1973, p. 387, 436; Arhivele Institutului de cercetări etnologice şi
dialectologice (Arhivele I.C.E.D.), Fonograma (Jgr.) 9119; T. Pamfile, Culegere de
colinele, clnlece de stea, vicleime, sorcove şi pluguşoare, Bucureşti, p. 164; I. Oprişan,
op. cit., p. 41-42; I. Brezeanu, Gh. Nadoleanu, op. cil., p. 128--130; T. T. Burada,
O călătorie ln Dobrogea, Bucureşti, p. 131.
41 N. Jula, V. Mănăstireanu, op. cil., p. 75, 83, 96, 111, 137, 142, 151; D. Fur-
tună, op. cil., p. 387; G. T. Tăzliiuanu, op. cil., p. 95, 194; G. Dem. Teodorescu,
Poezii populare române, Bucureşti, 1885, p. 141, 189; Datini strdbune, laşi, 1928, p. 6;
Arhiva I. C. E. D., irg. 1647, I, i, 9119; T. Pamfile, op. cit., p. 160, 164, 189; I. Bre-
zeanu, Gh. Nadoleanu, op. cil., p. 128; T. Pamfile, Agricultura Ia români, Bucureşti,
1915, p. 30; I. Oprişan, op. cil., p. 41, 42; V. Adăscăliţei, op. cit., p. 177.
42 N. Jula, V. Mănăstireanu, op. cit., p. 75, 83, 96, 111, 137, 142, 151; G. Dem.
Teodorescu, op. cil., p. 141; T. Pamfile, Culegere ... p. 164; Idem, Agricultura ... p. 30;
H. B. Oprişan, Monogralia /o/c/oricd a Teleormanului, Alexandria, 1971, p. 311;
I. Oprişan, op. cil., p. 41--42; T. T. Burada, op. cit., p. 131; V. Adăscălitei, op. cil.,
p. 177; D. Furtună, op. cil., p. 386, 436; M. Costăchescu, Cîntece populare, în volu-
mul Folclor din Moldova, I, Bucureşti, 1967, p. 267; G. Dem. Teodorescu, op. cil.,
p. 189; I. G. Sbierea, Poveşti şi poezii popu/are româneşti, Bucureşti, 1971, p. 432;
Datini strdbune, Iaşi, 1928, p. 6; G. T. Tăzlăuanu, op. cil., p. 95, 142, 164, 194; Arhi-
vele I.C.E.D., irg., 3995 a, 1647, I i. 9119; T. Pamfile, Culegere ... , p. 189, 160.
19 Din etnologia uneltelor tradiţionale ale poporului roman 25
Fig. 10. Aratul colinelor, detaliu de pe o icoană pe sticlă (foto I. Drăeoescll).
Fig. 11. Aratul luncilor, detaliu de pe

o icoană pe sticlă (foto I. Drăgoescu).
Fig. 12. ,,Adam" arînd pe un deal,

semn de breaslă din anul 1850 aflat la
Muzeul Făgăraş (foto C. Popescu).
26 Ion 1. Drăgocscu 20
- Vinerea se arau: clinu-

rile, colinele, costişele, dealu-
rile - respectiv dealurili (Fig.
12) grădinile, grindurile,
piscurile, siliştile (Fig. 13),
stîncile, avîndu-se în vedere,
desigur, terenurile mai stîn-
coase.43
- In sfîrşit, sîmbăta se
arau: apele, prin care se înţe
leg malurile de ape, capetele,
costişele, dîmburile - respec-
tiv dîmburili drumurile Fig. 13. Aratul siliştilor, pictură în ulei, pe
tablă,din sec. al XVIll-lea ce se găseşte la
(Fig. 14) şi silişlele 44 • Muzeul Banatului (foto C. Secară).
Observăm, deci, că se
conturează un fel de calendar
de tipul „zile şi munci" al agri-
cultorului român - calendar
pe care se pare că l-au respec-
tat cu multă stricteţe şi de
care ne vom ocupa mai pe larg
în viitor într-o lucrare spe-
cială. ln cazul de faţă reţinem
reflectarea în mentalitatea
populară, în conştiinţa colec-
tivă, faptului că românul
a
şi-a găsit pretutindeni un petic
de ogor. Ei aveau şi convoca-
tor (Fig. 15). Fig. 14. Aratul drumurilor, pictură popu-
11. Prin analogie, românul lară pe sticlă (foto I. Drăgoescu).
a găsit un simbol al uneltei
sale în constelaţia Orionului, unde un grup de stele se numeşte „plug",
„rariţă" sau „raliţe". Vasile Neamţu a făcut analogia dintre dispoziţia
stelelor şi plugul posibil din acea vreme. Pe ceramica de epocă noi
am aflat simbolul plugului care aminteşte perfect de „plugul a-strai"
(Planşa XXI).
43 Oprişan, op. cil., p. 311-312; M. Costăchescu, op. cil., p. 267;

Horia Barbu
G. T. Tăzlăuanu,op. cit., p. 95, 117, 142, 167; N. Jula, V. Mănăstireanu, op. cil., p. 75,
83, 96, 111, 137; I. Brezeanu, Gh. Nadoleanu, op. cil., p. 128; T. Pamfile, Culegere ... ,
p. 189; V. Adăscăliţei, op. cit., p. 177; T. T. Burada, op. cit., p. 131; D. Furtună, op.
cil., pp. 436; T. Pamfile, Agricullura • •. , p. 30.
44
N. Jula, V. Mănăstireanu, op. cil., p. 75, 96, 111, 137, 151, T. Pamfile, Agri-
cu/lura ... p. 30; G. T. Tăzlăuanu, op. cil., p. 117; 167; I. Brezeanu, Gh. Nadoleanu,
op. cil., p. 128; V. Adăscăliţei, op. cil., p. 177; Arhiva I.C.E.D., lrg. 3995 a.
21 Din etnologia 11ncltc/or lradi/ionalc ale poporului român 27
Fig. 15. Plugar cu plugul, convocatorul plugarilor din Satu Mare,

1846. Muzeul Satu Mare (foto I. Drăgoescu).
12. Din limbajul specific al descînlăloarelor din trecut reţinem şi

invocaţia:
Omul negru,
Boii negri,
Biciul negru
Brazda neagră
Plugul negru
Plugul brazda răsturna
Omul bun, nevasta rea
Eu cu biciul am trăznit
Gîlcile s-au risipit 45 •
Este, credem, locul să precizăm că prin termenul brazdă neagră 46

răsturnată se înţelege pămînt gras, pămînt roditor, brazdă adîncă şi
45 T. Niţu, N. Zaifu, Clntece de pe Ialomi/a, Slobozia, 1971, p. 64.

48 M. Brătulescu, La luncile soarelui, Bucureşti, 1969, p. 55-56; T. Nitu, N. Zaifu,
op. cit., p. 33; S. FI. Marian, op. cit., p. 26, 38; Ion Sasu-Ducşoara, /n luncile soare-
lui, Braşov, 1968, p. 556; I. Bradu, Din folclorul obiceiurilor bihorene, Oradea, 1970,
p. 241, 244, 247; I. Brezeanu, Gh. Nado!eanu, op. cit., p. 244, 271; Poezii popu/are din
toate tinuturile româneşti, Bucureşti, 1909, p. 224; C. Manolache, Folclor din Prahova,
Ploieşti, 1972, p. 363; H. B. Oprişan, op. cit., p. 300, 304, 312; Traditiile populare ale
românilor din Ungaria, Budapesta, 1975, p. 20; N. Jula, V. Mănăstireanu, op. cit.,
p. 79, 96,102,111,118,132,133,142; T. Pamfile, Agricultura ... , p. 30, 32; I. Opri-
şan, <1p. cit., p. 53, 61, 63; D. Furtună. op. cit., p. 387, 392, 402. 409, 413, 417, 428,
441; M. Costăchescu, op. cit., p. 312; G. Dem Teodorescu, op. cit., p. 141, 146, 148;
I. G. Sbierea, op. cit., p. 435, 450; D. Pop, Pluguşorul ln Transilvania, ln Revista de
etnografie şi folclor, nr. 1-2, 1960, p. 122, 123; P. V. Ştefănucă, Folclor din jud.
Ldpuşna, ln Anuarul Arhivei de folk/or, voi. II, Bucureşti, 1935, p. 129; T. Pamfile,
Culegere ... , p. 28, I 56, I 64, 170, I 80, 203.
acest termen este foarte frecvent în folclorul nostru; prin om negru

se înţelege omul supărat, trudilt; prin plug negru 47 - termen prezent
şi într-un colind de fată în vari,ante culese din Ţara Loviştei şi din
Bărăgan 46 se înţelege participarea simbolică a uneltei Ia necazul tru-
ditorului ogorului. Este acea înfrăţire dintre om şi natură pe care o
constatăm în folclor şi literatură altH de frecvente atunci cînd se vor-
beşte de exploatarea moşierească din trecut. Se cunosc chiar şi docu-
mente în care sînt redate ameninţările moşierilor că vor folosi oameni
ca vite de plug 49 , în timp ce, ţăranii ajunseseră să aibă un singur bou
Ia plug5°, ci prestînd munci umilitoare şi rprost plătite. Ne aflăm, deci.
în faţa unor atitudini care capătă valenţe politice excelent tratate de
Mihai Eminescu care ia atitudine şi faţă de serviciile aduse de religie
în exploatarea omului de cătr,e om în trecut:
„Religia o frază de dînşii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce amar muncirăti mizeri viata toată
Aţi mai purta osînda ca vita de la plug 51 ".
13. Plug se mai numeşte şi o unitate de măsură a timpului şi spa-

ţiului la ţăranul român. Pentru valoarea sa etnologică redăm in între-
gime constatările şi concluziile lui Nicolae Stoicescu după care „ziua de
arătură a fost un mijloc de calculat suprafaţa pămîntului folosit îndeo-
SE!bi în Ţara Românea,scă şi mult miai rar în Moldova şi Transilvania.
ln Ţara Românească, prima menţiune cunoscută din documente este
din 16 iunie 1560, cînd se spune că un anume Vitan dăduse lui Neagoe
„un ogoir la Glod (Muscel), arătură de două zile" 52 • Din veacul al
XVII-iea şi pînă către mijlocul secolului al XIX-iea, cazurile de calcu-
lare ·a -suprafeţei pămîntului în zile de arătură sînt destul de nume-
47 Termenul „plug negru• apare în folclorul vechi, definind, pentru trecut, plu-
garul exploatat.
4e Gheorghe I. Neagu, Colinde din Ialomiţa, Roşiorii de Vede, 1946, p. S; vezi şi
Folclor din Ţara Loviştei, Rimnicu Vilcea, 1970, p. 111.

49 Răscoala ţăranilor din 1907, Bucureşti, 1948, p. 105.
50 Ibidem, p. 907.
51 M. Eminescu, Poezii, Bucureşti, 1971, p. 47.
52 Notele nr. 52-70 aparţin lui N. Stoicescu. Ele însoţesc citatul pe care l-am
folosit şi sint renumerotate conform numerotaţiei din lucrarea de faţă. Astfel nota
79 de la N. Stoicescu devine 52 la noi.
Documente privind istoria României, B, veacul XVI, vol. III, p. 125; vezi şi
P. P. Panaitescu, op. cit., p. 114, care arată că „delniţa era fixată in zilele de ară
tură ... , socotindu-se apoi separat arătura pe un număr de zile anual, după mări
mea delniţei".
roa,se, toate acestea întîlnindu-se numai în regiunea de munte a ţării,

în judeţele Dîmiboviţa 53 , Muscel 54 , Argeş 5 5, Vîlcea 56 , Gorj 57 şi Mehedinţi.
1n unele din aceste judeţe, măsurătoarea pămîntului în zile de
arătură avea intîietate asurpra altor măsurători mai exacte chiar şi
în prima jumătate a secolului trecut. La 24 decembrie 1831, cîrmuirea
judeţului Mehedinţi arăta astfel că „la a,cest judeţ, pînă acum nici
lăcuitorii, nici din boieri sau alţi muncilori de pămînt n-au fost obici-
nuiţi a-şi face sămănăturile cu pogoane ... , ci în zile de arătură 58 •
Deşi documentele nu ne-o mărturisesc cu precizie, există în epoca
amintită o noţiune destul de exaotă a unei suprafeţe de o zi arătură,
de îndată ce se poate aprecia că diverse locuri au cite 6 ,11, 23 sau 35
de zile de arătură 59 , acea,sta, se înţelege, ţinînd seama de forţa de
muncă a animalelor, configuraţia terenului, natura solului arabil etc.
Tot în zile de arătură se calcula şi partea de cîmp ce revenea fiecărui
membru al obştii săteşti, posesor al unei delniţe, aşa cum în Moldova
partea unei jirebii era calculată în pămînturi. Astfel, la 29 august 1646,
la Stoeneşti-Argeş, la o delniţă din sat reveneau „cite 12 Jocuri în
cîmrpu "60 , acelaşi număr de locuri ca şi la Căprioru-Dîmboviţa 61 , în
timp ce Ia Corşori-Muscel numărul de locuri de arătură de o zi ce
revenea unei delniţe era de la 1062 • Alteori însă, numărul locurilor
măsurate în zile de arătură varia de Ia o delniţă la alta; Ia 15 octom-
brie 1677, de pildă, existau ta Să:cui'ani delniţe care aveau 9, 11, 12
şi 22 zile arătură în cîmp 63 •
Mărimea locului de arătură de o zi este greu de precizat. Dintr-un
documenit din 15 octombrie 1693, referitor la satul Voiceşti-Dîmboviţa,
ar rezulta că ziua de arătură era egală cu o jumătate de falce adică
cu icirca 2 500-3 OOO m 2 ; în a,cest document se dau următoarele echi-
şs Documentul din 15 octombrie 1661 (Arh. st. Buc., Mitr. Ţării Rom., XXXV/17).
54 Documentul din 26 martie 1662 (Acad. R. S. România, XLIV/78).
55 Documentele din 20 mai 1675 şi 3 iunie 1777 (Arh. st. Buc., Milr. Ţării Rom.,
CLVIl/68 şi Acad. R. S. România, CDLXVIIl/55).

58 Documentul din 8 octombrie 1813 (ArhiVele Olleniei, 1942, p. 213).
57 Documentul din 17 ianuarie 1818 (N. Iorga, Studii şi documente, XXII, p. 343).
58 I. Cojocaru, Documente, II, p. 491. La 1846 Petrache Poenaru arată însă că nu
se mai folosea ziua de arătură ca măsură, ci numai pogonul (/ nvd/dtorul satului,
1846, p. 34).
După cum rezultă din documente, ziua de arătură era calculată nu numai după
munca de o zi depusă la aratul ei, ci şi după cantitatea de seminte ce se însămlntau;
în judetul MehedinU, de pildă, într-o zi de arătură se însămîn\au 50 de ocale de griu,
orz şi ovăz şi numai cite 6 de mei şi porumb (I. Corfuş, Agricullura Ţdrii Româneşti
1n prima jumdtate a secolului al XIX-iea, Bucureşti, 1969, p. 195).
59 Documentele din 1 decembrie 1647, 20 mai 1675, 8 aprilie 1677 etc. (Arh. st.
Buc., Mitr., Ţării Rom., CLVII/66, 68 şi 83).
80 Documentul din 29 august 1646 (ibidem; ep. Argeş, XVIIl/3).
81 Documentul din 12 mai 1647 (ibidem, A. N., CXIl/55).
82 Documentul din 5 aprilie 1685 (ibidem, Mitr. Ţării Rom., XCVIIU88 şi 89).
83 Ibidem, ms. 209, f. 179.
30 Ion 1. Drclgoescu 24
valenţe: cinci fălci= zece zile. două fălci =patru zile etc. 64 ! Dintr-o serie
de alte documente din anii 1685-1687, privitoare la cumpărăturile de
pămînt măsura,te în zile de arătură făcute de monahul Teodosie Tudo•
ran clucerul din Aninoasa, la Coteşti-Muscel, se vede că diferenţa
dintre valoarea suprafeţelor de pămînt măsurate în zile de arătură nu
era- prea mare 65 , ceea ce dovedeşte că, in aceeaşi regiune, suprafaţa
lor nu diferea prea mult.
Jn Moldova, ziua de arătură a fost utilizată mult mai rar la apre-
cierea suprafeţelor de pămint. lntr-un document din secolul al XVII-iea,
referitor la o vînzare de pămint la Hulpăşeni, se vorbeşte de „o dză"
din moşia situată în partea de jos a satului şi alte „2 dzăle" cumpă
rătură mai nouă, ,,.făcută pe doi boi" 66 •
ln Regulamentul organic al Moldovei, între obligaţiile ţăranilor,
se prevedea că „ziua de arătură în moină este de 10 paşi în curmeziş
de fieştecare plug şi numai de 8 paşi in ţelină "67 , ceea ce dovedeşte
că ziua de arătură era folosită la această dată ca normă de lucru. ln
proieotul de modificare a Regulamentului organic, cei 10 paşi sînt
înlocuiţi cu 14 prăjini -iar cei 8 ,paşi de ţelină cu nouă prăjini 68 •
ln Ţara Românească obligaţia ţăranilor pentru o zi de arătură
era de 10 prăjini pogoneşti în pămînt „spart" şi şapte in ţeline 69 •
ln Transilvania ziua de arătură ca mijloc de evaluare a supra-
feţei de pămînt arabil este mai rar 1ntîlnită, aici predominind siste-
mul de calcul după cantitatea de produse însămînţate. De pildă, la
1761, în regiunea Năsăud, un loc era apreciat la două zile arătură 70 •
Cercetările proprii ne-au permis constatarea că această împărţire
cunoaşte o compartimentare şi mai accentuată. La 1708 C. Ştirbei îi
oh-ligă pe locuitorii din întorsura judeţului Dolj „6ă clăcuiască pe
moşia Mănăstirii Fedeleşoiu cMe 1rei zile ,pe an şi anume: o zi să are
la griu, o zi la mei şi alta la seceră" 71 • Prin aceasta se urmărea şi asigu-
rarea braţelor de muncă în momentele hotărîtoare ale lucrărilor agri-
cole. Era o muncă grea, istovitoare, în ·sezonul atît de preţios pentru
fiecare plugar. Exiplicaţia şi mai ales atitudinea poporului faţă de
acea·stă situaţie este exprimată plastic:
„Decît în iobdgie
Mai bine-n haiducieu 12 •
e4 Arh. st. Buc., Mitr. Ţării Rom., CLVII/102.

65 Ibidem, XCVIII/88, 89 şi 92, XCIV/44, CVIII/27 şi 93.
66 Arh. st. Iaşi, DXIX/4.
87 R. Rosetti, op. cil., p. 150.
811 Ibidem, p. 521.

89 Sturdza-Scheianu, Acte şi legiuiri, I, p. 175.
;o Arhiva someşeand, 1937, p. 463.
71 Documente privind relatiile agrare 1n veacul al XVIIJ•lea, voi. I, Ţara Româ-
nească, Bucureşti, 1961, p. 222.
72 T. Niţu, M. Zaifu, Cintece de pe Ialomiţa, Slobozia, 1971, p. 83-84.
25 Din etnologia unellelor tradiţionale ale poporului român 31
Haiducii aveau sarcina de a-l ajuta economiceşte ,pe cel „care n-are
plug şi vaci "73 •
14. Toponimia pă1 strează numirile de Plugari, Plugarul, Plugăreşti,
care „însemnează fabricant de pluguri bineînţeles de lemn, cum se
obişnuia odată "74 ,
ln Transilvania toponimicul se păstrează sub forma rîmoc prin
localităţile Rimeţ, Rimeţ, Rîmet sat, Cheia Rîmeţului, Ripa Rîmeţului,
Mănăstirea Rîmeţului, Remetea patru localităţi, Remetea Chiuarului,
Remetea Germană, Remetea Luncă, Remelea Mare, Remetea Mică,
Remetea Pogăneşli, Remeţi 13 localităţi, Peremetea, Gura Rimeţii. Se
constată, deci, pentru această parte a ţării, o foarte mare frecvenţă a
toponimicului în forma amintită.
15. Au existat 16 ziare care se numeau Plugarul. Unul apărea la
Caracal, altul era al judeţului Vlaşca, la Şimleu! Silvaniei, la Tur-
nu-Mă,gurele, ca organ al organizaţiei Frontul Plugarilor din judeţul
Teleorman, altul la Orlea-Romanaţi, altul la Fălciu şi unul în judeţul
Covurlui, la Bucureşti, la Braşov, la Brăila, la Beiuş, la Silistra-Călli
raşi, la Satu-Mare, la Izverna-Mehedinţi şi la Buzău. Un ziar se numea
Plugarul român, altul Plugarii, urmează Plugarul ialomiţean, Plugarul
bănăţean, Plugarul luminat, în sfîrşit, două publicaţii se numeau Plugul.
16. Pentru a defini o zi de munică specifică mediului rural se
vo11beşte că: ,.din icînd în dnd scîrţîilul unui plug neuns dă o notă
ascuţită în acest concert pluqăresc" 75 •
17. Şi normele de ·adresare specifice poporului român cunoaşte
valenţe ale plugăritului:
Alăturea cu drumu
Ară badea cu plugu
Trece m1ndra cu prînzu
- Bun lucru, bade, la plug,
Margă-ti boii bine-n jug!
- Firea-i, mîndro, sănătoasă,
Cum ai vorba de frumoasă!
- Şi tu, bade, să trăieşti
Că trumos mai multumeşti/" 16 •
sau:
,,Noapte bună, că mă duc,
Mai mult nu ti-oi'me la plug;
Noapte bună, n-oi vini
Mai mult nu ti-oi plugăriu 11 •
13 Ibidem, p. 97.
74 I. Iordan, Nume de Jocuri româneşti Jn Republica Popu/ard Românii, voi. I,
Bucureşti, 1952, p. 191.
7• C. Guofild, op. cil., p. 132.
78 P. Arden, Clnlece/e noastre, Deva, 1969, p. 108.
TI M. Amzulescu, Balade populare româneşti, voi. III, Bucureşti, 1969, p. 417,
32 Ion I. Drilgoescu 26
18. Atunci cînd, în trecut, unii fii de ţărani erau căsătoriţi, de

obicei contrar voinţei lor, cu fete bogate, uneori urile, proaste, mo-
mentul era consemnat în folclor:
„Prinsei patru boi la jug

Şi cu ei mersei la plug,
Arai p1nă-n prînzu-mare
Iaca toanta cu mîncare:
Mămăligă-ntr-un edeu
- Du-te, toanto, c-am mîncat
Cînd te-am văz't m-am săturat" 78 •
•19. Se pare că pentru plugărie românul a avut şi are o plăcere

deosebită:
„Pe marginea unui drum

Ară badea cu plugul
Cu doi boi cam tinerei
Tot de drag să ari cu ei" 19 •
De altfel, mama legendarului Gruia al lui Novac se adresează

feciorului:
O, tu, Gruio, fiul meu,

Pentru bunul Dumnezeu
Părăseşte birturile
Că-ti dai, zău, şi hainele
Şi te du maichii la tîrg,
Tot la tîrg, mai la Arad
Şi-ti cumpără boi de arat
Vinde calul pe doi boi
Şi armele pe alti doi
Că acasă mai ai doi
Ieşi la plug cu şase boiu 80 •
Cu acest citat am intrat şi în alt domeniu şi anume dragostea româ-

nului pentru munca paşnică. Este, desigur ,concepţia românească, tra-
78
G. I. Mihalcea, op. cit., p. 248.
79 Ibidem, p. 91.
80
Al. I. Amzulescu, op. cit., li, p. 34-35. Atragem atentia asupra caracterului
documentar al folclorului nostru şi pentru all domeniu de activitate - comertul
dintre tinuturile istorice ale patriei, comert foarte activ în toate timpurile. Istoricii
au demonstrat de mult acest comert. Cind, însă, olteanu/ Gruia este sfătuit să-şi
cumpere vite de muncă tocmai de la Arad, folclorul vine să completeze aceste
documente intrucll, aşa cum vom arăta într-un capitol al lucrării se punea mare
preţ pe boii de plug.
27 Din clnologia unellelor.lradiţionale ale poporului român 33
diţională, materializată de altfel şi de Octav Băncilă într-o. lucrare

programatică despre tranformarea armelor în pluguri. lntr-o poezie
populară se vorbeşte:
,,lmpărate, împărate,
Pune pace, nu te bate
Să meargă ficiorii acasă,
La copii şi la nevastă,
Că de cînd tu porţi război
Lacrimile curg şivoi
Şi de cînd bătaia ţii,
Holdele-o rămas pustii.
Rămîn măicuţe bătrîne
Multi copii mici fără pîne,
Bicele-n cui mucezesc
Boii-n grajd să hodinesc
Plugu-n şură rugineşte
Grădinile-ntălineşte,
Iar pe drumuri şi cărare
Curg lacrimi pîrău şi vale" 81 •
20. Consemnările etnologi-ce oferă însă şi posibilitatea de a de-
monstra obolul plugarilor în lupta de apărare naţională. Vorbind des-
pre Războiul de Independenţă Vasile Alecsandri preciza că oştenii au
plecat „Din cîmp, de-acasă, de la plug" 82 •
Tradiţia consemnează că într-adevăr în acest război ca de altfel
atît pină aitunci cit şi în războaiele care au urmat ţăranii au dat cel
mai mare sacrificiu:
„Azi îmi las şi plug şi boi
Şi mă gătesc de război" 83 •
Alt agricultor este mîndru că schimbă plugul şi coasa cu cuşma

lui Mihai 84 • Totuşi, grija pentru muncile agricole îl stăpîneşte în per-
manenţă pe luptător. El tînjeşte după muncile agricole:
,,Căpitane Solomoane,
la dă-mi drumu la cătane
Să mai port plugul de coarne!
De cînd plugul n-am purtat
Pită bună n-am mlncat,
Numai trifon nesăratu 85 •
81 C. Rădulescu-Codin, op. cil., p. 11.
82 V. Alecsandri, Poezii, voi. II, Bucureşti, 1955, p. 177.
83 A. I. Popescu, Războiul de Independentă 1n viziunea popularei, Craiova, 1977,
p. 222.
84
Ibidem, p. 244.
85 Ibidem, p. 242.
3 - Blharea
34 Ion 1. Drdgoescu 28
Atunci cind muncile agricole sint întrerupte pe moment pentru a

sohimba plugul cu arma luptătorul cintă:
,,Ci, şi
iar verdi de mohor,
Plîngi-mă, maici, cu dor,
Că şi eu ţi-am fost ficior,
Ţ-am scos plugul din ocol
Şi boii de sub şopron
Şi la ogor c-am plecat,
Dauî-tri brazdi n-am dat
ln război cî m-a luat" 86 •
Interesante ni se par şi scri'sorile de familie în care combatantii

informează că acolo unde se află „nu e firicel de griu" 87 , ,.nu e iarbă
nu e grîu" , ,,nu e griu, nu e porumib" 89 , pentru că „toţi lăsarăm se-
88
cera/ şi ne apărăm ţara "90 • Atunci cind a ,sunat mobilizarea ei şi-au
suit plugurile în poduri pentru a le avea în perfectă stare la întoar-
cerea acasă 91 .Ostaşii primului batalion al Regimentului I Dorobanţi,
din judeţul Mehedinţi se adresează superiorilor care le ţinuseră dis-
cursuri înainte de asalt: ,,Domnule maior, daţi-ni-i cu pogonul să-i
seoerăm cum om pu•tea mai bine şi mai repede" 92 , iar apţii glumeau
că meliţează inamicul ca pe in ... 93 ln sfîrşit, exprimindu-şi dorinţa de
a primi vizita celor dragi, oşteanul precizează că aceştia să vină „pînă
sînt grînele 1verzi" 94 • Pilcurile de ostaşi care jucau după. lupt5. sînt
comparate cu „brazde mari, iar nu mărunte" 95 , iar îndemnul la luptă
era: ,.Seceraţi, copii!", ,.Seceraţi-i, fraţilor!", ,,Daţi mă"!, ,.Pe ei, mă!",
,.Nu-l lăsa, mă!" şi se luptau cu turcii ca nişte „cositori cu brazdei~
la coase" 96 • Deci, în afară de demonstrarea reflectării agricuHurii în
plastica populară de epocă să reUnem şi îndemnurile la luptă speci-
fice poporului român în asemenea împrejurări. Situaţia este similară
şi în primul război mondial. Dorinţa ostaşului de a se întoarce la plu-
gul său generînd forme deosebit de interesante şi de valoroase din
86 Ibidem, p. 42.
87 Ibidem, p. 224, var. p. 98.
68 Ibidem, p. 39, var. p. 98, 224, 227, 112, 114, 222, 241, 242, 244, 193, 234.
89 Ibidem, p. 63.
90 Ibidem, p. 71.
91 Ibidem, p. 139.
92 Ibidem, p. 233.
93
Ibidem, p. 41-42.
94 Ibidem, p. 148.
95 Ibidem, p. 139.
88 Ibidem, p. 40.
29 Din etnologia uneltelor tradi/iona/e ale poporului român 35
punct de vedere artistic, mărturiile acestea rămînînd pentru noi docu-

mente de o certă valoare:
„Bate vînt de primăvară

Toate plugurile ară,
Numai pluguleţul meu ...
Doi boi slabi îmi ară-n coaste
Pe cîmp o biată nevastă,
Boii trag, nevasta plînge
Că nutreţul nu-i ajunge" 97 •
Românul, care n-a dus niciodată războaie de cucerire are chiar

o idee eronată despre război în general. In rprimul război mondial,
dulpă prima lwptă care a fost şi prima victorie asupra armatei aus-
tro-ung-are, un soldat s-a adresa,t superiorului cu între'barea: ,,Ei acum,
că luptarăm şi i-am dovedit, facem pace şi pornim acasă?" 98 • Tocmai
în această ordine de idei arpar şi versuri populare din care cităm:
„Nu-mi pare rău că mă duc 99

Ci-mi pare rău după plug,
După plug şi după boi,
După părinti amîndoi„
După plug, după t1njală
După mîndra de-astă vară 11100 •
Plecînd să lupte ei:
„Şi-au lăsat griul pe cîmp
Mame şi sotii plîngînd
Şi-au lăsat plugu-n ogor
Copii mici în urma lor" 101 •
In alte împrejurări, în discuţiile dintre ei, se îndeamnă:
,,Haideţi, fraţilor, acasă,

La copii şi la nevastă
Că de cînd ne-am cătănit
Părintii ne-or fi murit
Boii-n grajd a-mbătrînit
Plugu-n curte-a ruginit" 102 •
97
Gh. C. Mihalcca, op. cit., p. 178.
98
C. Chiri1escu, Povestea slinlului nostru război, B:.icureşti, 1930, p. 29.
99
Textul se referă la plecarea in război.
100
M. Bradu, Mindre-s horile la noi, Oradea, 1961, p. 51-52.
101
Gh. Cernea, Doine de război (1914-1919), Sibiu, 1939, p. 6.
102
Gh. C. Mihalcea, op. cit., p. 159.
3•
ln acelaşi timp, cei de-acasă ducînd discuţiile despre cei plecaţi:
,,Primăveri cite-au trecut,

De c1nd bărbaţi n-am văzut,
Ţinînd de coarne de plug/
Şi-acum altă primăvară,
Şi voinicii nu-s 1n tară
Nici voinici, nici însuraţi,
Că-s tot pe munti înşiraţi
Prin Tirol şi prin Carpati" 103 •
21. Şi documentele etnologice referitoare la lupta socială, cîntă,

de asemenea, munca plugarului. Dintre valoroasele referiri tematice ne
oprim asupra următoarelor, care uneori sînt o continuare firească a
cîntecului de dragoste:
,,Foaie verde bob năut,

Desfă, m1ndro, ce-ai făcut
Că nu-mi mai dă boii-n jug
Şi dă-mi drumu să mă duci
Să mă duc în lumea largă
Să-mi aleg plug c-o brazdă 104
Să trag brazda dracului 105
Prin uşa bogatului" 100 •
Alteori haiducul reproşează preotului pentru cîşligul fără muncă

zicîndu-i:
„Nu vă milă şi păcat
Că m-ati lăsat om sărac?
Nu vi-i milă, nici păcat,
Nici cu sapa n-ai săpat
Nici cu plugu n-ai arat
Numai babe-ai înşelat" 107 •
Este interesant de reţinut că în mentalitatea populară chiar şi

despre Pintea, care se ştie că a fost oş,tean de carieră dar care a
sfîrşit ca haiduc şi care era de fel dintr-o zonă unde datorită relie-
fului nu se poate face agricultură intensivă, memor,ja colectivă păs
trează amintiri relevante despre profesia de plugar pradicată de Pintea
ioa Gh. Cernea, op. cil., p. 28.

104 Plug simplu.
105 Brazdă grea, apăsătoare.
108 Gh. C. Mihalcea, op. cil., p. 262.
107 T. Niţu, M. Zaifu, op. cit., p. 97.
în tinereţe, desigur înainte de a

pleca în armată (Fig. 16). Se afir- '
mă că stăpînul său, pe nume
Stupul, i-ar fi zis într-o zi:
,,Ce stai, Pinteo, degeaba? . ..
Prinde patru boi la jug
Şi te du cu ei la plug
Să-mi ari holdele din deal
Un' se face griul rar;
Să-mi ari holdele pe şes,
Un' se face griul des" 108 •
„lată că-ntr-o zi
Pintea la arat ie.5i,
Şi, zău, nu ştiu cum greşi:
Ori un bou că s-a smucit,
Ori că plugul s-a izbit,
Că din brazdă a sărit.
Stupul rău se necăji
Pe biet Pintea-1 otingi 109
Şi amar mi-l sudui (Fig. 17)
Pintea meu se necăjeşte
Boii-n brazdă că-i opreşte,
Către Stupul crunt priveşte
Şi aşa că-i glăsuieşte:
- Hei, Stupule, stăpin rău,
Ascultă ce-ti grăiesc eu:
Coderişca 110 de la bici,
Vezi, o-mplint în brazdă-aici;
Coderişca de-o-nfrunzi,
Eu atunci te-oi mai sluji,
Zău, atunci şi nici atunci,
Pîn-ce-o face mere dulci
Pîn-ce-or da din juguri
Muguri
Din restele 111
Vişinele
Să minei, Stupule, din ele" 112 •
108
Pintca Viteazu/, Braşov, 1915,
p. 1.
ln sensul de „ii lovi", .,îl bătu•
109
11
° Coada
de bici.
m Restee. Fig. 16. Plugar maramureşan, sculptură
112 Al. I. Amzulcscu, op. cil., p. 363 pictată de Stan Ion Pătraş (foto I. Dră
-364. goescu).
38 Ion 1. Drăgocscu 32
. .,:
Fig. 17. Ţăran arînd, sculptură populară (foto I. Drăgoescu).
Fig. 18. Ţăran arînd, sculptură populară pe lemn, zona Neamţ

33 Din etnologia unellelor lradi/ionale ale poporului român 39
Fig. 19. Plachetă de ceramică, Maramureş (foto I. Drăgoescu).
Exemplele cita te vorbesc despre configuraţia terenului (Fig. 18,

19) maramureşan, despre caraoterul recoltelor în funcţie de forma de
relief cultivată şi despre nişte discuţii perfect posibile între boier şi
argat, confirmînd caracterul documentar al folclorului românesc. De
altfel, acestea sint însoţite şi de exemple din alte zone unde tonul
exploatatului este şi mai caitegoric:
„frunză verde-a macului

Greu i-a fost săracului,
Că muncea din zori în seară
Ca o vită de povară;
Şi trudea în frig şi ploi
La mişeii de ciocoi,
Amărît o viaţă-ntreagă
Doar c-o ceapă în desagă
N-avea sapă, n-avea plug
Dar trăgea cu greu la jug" 113 •
113 I. Brezeanu, Gh. Nadoleanu, op. cil., p. 348.

Despre munca în parte cu moşierul ne vorbeşte:
„Foaie verde ca spanacul

Băgai în plug cu bogatul
La bogat muncii trei zile
Şi la mine trei conace
Pui porumb şi nu se tace,
Pui porumb de timpuriu
De-abi creşte pîn la brîu
Şi n-am ce culege toamna
De cînd n-am mai fost haiduc
Lemnele pădurii plîng" 114 •
De aici şi apelul direct la revoltă:
,,Măi, ţărane necăjit,

Ce te-apuci de plugărit?
Lasă plugul pe ogor
Şi să vi la domnitoru115.
Deznodămîntul este categ.oric exprimat în versurile:

,,Ei, ciocoi,
Vă-njugăm şi noi pe voi
Vă-njugăm cocoanele
Să Ifluncim pogoanele" 116 •
Avertismentul aminteşte de ,tradiţiile care povestesc felul cum

an fost arate mai multe terenuri cu duşmanii care încălcau ogorul
palriei.
22. Este foarte interesant felul cum se încadrează plugul în cin-
tecul de dragoste:
,,Unde-i badea cu doru,
Nu poţi ara cu plugu,
Că s-acată plugu-n dor,
Trag boii de se omori
Da pe unde-s dragostile
Poţi ara şi cu vacile
Mere plugul zbîrnîind
Şi bădiţa fluierînd"l 17 •
111 N. Dijmăsescu, op. cil., p. 135---136.

115 V. Adăscăliţei, Teatrul folcloric din jud. Iaşi, Iaşi, 1969, p. 275.
116 AI. I. Amzulescu, op. cil., III, p. 397.
117 I. Vidu, Cîn/ecc, doine şi strigături, Bucureşti, 1958, p. 50.
35 Din etnologia uneltelor traditionale ale poporului român 41
sau:
„Bate vînt de primăvară

Toate plugurile ară
Numai plugul badelui
Şadc-n coasta dcalului" 118 •
sau:
„Hai, mîndro, să te sărut
Că mîini mă duc la plug
Ziua-i mare, Jocu-i tare
Gura n-are stîmpărareu 1 1!J.
23. Relevantă ni se pare atestarea şi încadrarea plugului în fol-

clorul satiric, unealta fiind subtil plasată:
,,Cîntă puiul cucului,
I n creanga smochinu lui,
Aşa cîntă de cu jale
De stă apa-n loc pe cale
Stau plugari cu plugurile
Diecii 120 cu studii/e 121 •
Alteori salira capătă accente directe:

,,Leliţa cu nasul lung,
Duce de m1ncat la plug,
Cîndu-i colea pe ogoare,
Varsă zama pe pir.ioau,u122.
Este satirizată şi femeia leneşă:
„Bădiţă, cu patru boi

Vinde doi şi-mi ia război
Pentru trei fire de tort
Nu mi-oi ţipa plugu-n pod,
Că m-oi duce-n t1rg cu caru,
Şi mi-oi vinde griu ca jaru
Şi-oi lua pînză cu valuu 123 •
11B Gh. C. Mihalcea, op. cit., p. 262.

119 I. Bradu, Alină-te, dor, alină, Oradea, 1968, p. 414.
120 Şcolarii, nota lui Miron Pompiliu, tn Literaturcl şi limbă populară, Bucureşti,
1967, p. 33.
121 M. Pompiliu, op. cit., p. 33.
IZ! I. Bradu, op. cit., p. 458.
123 P. Arden, op. cit., p. 76.
Nu es,te iertat, fireşte, nici plugarul leneş:
„M-a trimis tata la plug

Bătu-I-ar de meşteşug!
Nu ştiu boii să-i înjug,
Eu i-njug cu coadele
Ei se-ntorc cu coarnele
Să mă-npungă boalele" 1~~.
24. Se ma'i cunosc încă şi se mai :pot chiar reconstitui arhaice

invocaţii de ploaie cunoscute la noi sub numele de paparudă, papa-
ludă, păpăludă, dodoloi; sau caloian, scaloian sau caloiţă. ln textul
acestora aflăm date interesante şi despre plug:
,,Paparudă, rudă,
Vino de mă udă,
Cu găleata plină,
Ploile să vină,
Cu găleata rasă,
Ploile se revarsă,
De joi pînă joi
Să dea nouă ploi
Unde dai cu plugul
Să curgă ca vîntul
Unde dai cu sapa
Să curgă ca apa,
Să nu dai cu strachina,
Că e rău de pagubă,
Să dai cu cuibărul
Să umpli pătulul" 125 •
In alte variante se zice:

„Unde dai cu plugul
Să meargă ca untur 126 •
Dintr-o invocaţie de caloian ne mărginim să retinem următoarele:
,,lene, lene, Caloiene,

Puişor de moldovene
Toti băieţii merg Ia plug,
Numai lene e-n coşciug" 127 •
124Gh. C. Mihalcea, op. cil., p. 283.
125T. Niţu, M. Zaifu, op. cit., p. 40.
126I. A. Zanne, Proverbele românilor, voi. VI, Bucureşti, 1903, p. 544; T. Nilu,
M. Zaifu, op. cit., p. 40.
127 T. Niţu, M. Zaifu, op. cit., p. 39-40.
37 Din etnologia uneltelor tradi/ionale ale poporului român 43
25. Despre un cal bun există părerea conform căreia la antrena-

ment sau atunci cind era scos la V'înzare şi se fă·cea o demonstraţie
cu el „pe unde mi-l plimba / brazde ca de plug" 128•
26. Despre Valul lui Traian •cunoscut şi sub numele de Şanţul lui
Traian, Drumul lui Traian sau Calea lui Traian - aluzia fiind evi-
dentă la lmpăratul Traian - sau în variantele medievale se mai nu-
meşte şi Brazda lui Novac - aluzia fiind făcută la adresa lui Baba
Novac ·căpitan de-al lui Mihai Viteazul - poporul crede că această
fortificaţie ar fi brazda tra-să de eroul popular Iorgovan cu un plug
foarte mare la care erau înjugaţi bivoli foarte mari1 29 , de unde a rămas
şi expresia ,,parcă ară Iorgovan" 130 •
27. Despre acelaşi erou al baladelor noastre naţionale se mai crede
c-ar fi vinovat de apariţia muştei columbace prin omorîrea balauru-
lui. După mentalitatea populară un alt erou, Baba Novac, a contribuit
la apariţia insectelor:
„Tot fugea cit îmi fugea
Şila plug se abătea,
Grapa de la plug lua
Bărdăunii omora" 131 •
28. Tovarăşa
de viaţă a plugarului se bucură de înaltă con5ide-
raţie căci „femeia bună e plug de aur în casa omului" 132•
29. In folclorul românesc apar şi elemente care vorbesc despre
rolul plugarului în societatea omenească pentru că a.lunci „cînd n-are
plugariul, nici nădrăgariul" 133 - prin nădrăgar înţelegîndu-se în cazul
de faţă - orăşeanul.
30. Muncile agricole se fac la timpul lor. ,,Plugul e pasărea ce
clntă primăvara cel mai frumos" 134 •
31. Foarte fină apare critica la adresa celor care nu muncesc:
„Boii ară şi caii mănîncă ovăzul " 135 şi un asemenea om „trebuie dat
pe brazdă" 136 •
32. Vorbind despre însemnătatea ploilor - poporul nu-şi putea
permite să viseze pe atunci sistemele de irigaţii specifice contempo-
raneităţii - românul a creat dictonul de maximă înţelepciune popu-
lară „ploi la timp, noroc la plug" 137 •
128 Arhiva I.C.E.D., Fond C. Rădulescu-Godin, Dosar 7, fila 197.

129 I. A. ;/':anne, op. cil., p. 65.
130 Ibidem.
m Al. I. Amzulescu, op. cil., voi. I, p. 371-372.
132
E. Cristea, Proverbe, Sibiu, 1901, p. 93; Săteanca, nr. 7, 1967, p. 16.
133
E. Cristea, op. cil., p. 31.
134
Ibidem, p. 213.
135
Ibidem, p. 312
138
Ibidem, p. 128.
137
I. Coboran, Sărbdlorile romane şi române, Slatina, 1914, p. 61:
44 Ion I. Drăgoe1.cu 38
Fig. 20. Pictură murală din biserica de lemn de la Brusturi - Oradea

de Jîngă Muzeul Ţării Crişurilor, în care apare cuvintul plugarul
(foto I. Godea).
33. Sociabil, românul echivalează termenii întovărăşire, prietenie

cu „a pune în plug" 1~R cu cineva.
34. La noi, la români, µJugul ca.pătă valenţe speciale cu prilejul
înfiinţării de aşezări umane. Termenul „brazdă despărţitoare" defi-
neşte hotarul salului, al oraşului, al moşiei, al ogorului personal sau
obştesc şi chiar al statului (Fig. 20). ln documentele de epocă se
vorbeşte cu multă consideraţie de cei plecaţi să apere „brazda stră
moşească", respectiv „glia străbună" care se identifică cu termenul de
fortificaţie pentru strămoşii noştri. Marele cuncscător al firii româneşti,
Mihai Eminescu sintetizează plastic acest adevăr istoric atunci cînd
imaginează o discuţie între Mircea cel Bătrîn şi Baiazid:
„N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid

Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid/" 139 •
138
I. A. Zanne, op. cil., p. 744.
139
M. Eminescu, Poezii, Bucureşti, 1971, p. 527.
39 Din etnologia uneltelor lradifionale ale poporului român 45
Acesta nu este un caz izolat. Se cunosc multe astfel de discuţii

căci, aşa cum constată tot Eminescu:
,,După vremuri multi veniră, începînd cu acel oaspe,
Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu al lui lstaspe;
Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vre-un pod,
De-au trecut cu spaima lumii -~i mulţime de norod;
lmpăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă
Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pămînt şi apă
Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimînt,
Cum veniră se făcură toţi o apă şi-un pămînt"u 0 •
35. Amintim şi cîteva obiceiuri după care poporul cinsteşte pe

cel mai harnic plugar al salului. Acesta era dus cu mare cinste la
apă, pe roţile de plug 1H sau pe ~Jr apă (Fig. 21) şi după ce era udat
(Fig. '..:!'..:!) se încingea „hora plugarului" 142 şi rămînea un om de seama
în satul ·său.
36. Se pare că în trecut colindătorii primeau colaci cu anume sim-
boluri. De la Vasile Prisăcaru din Milişăuţii Sucevei am cules un
astfel de „colac bătrînesc"
(Fig. 23) care are similitudini
cu cel atestat şi în R. P. Bill-
garia (Fig. 24). Din folclorul
românilor din R. P. Ungaria
cităm:
„Colindiţă cu codiJă
Holbă ochii la poliţă
Văd un colac .~-on cîrnat i
Scoală gazdă şi mi-l daţi.
Nu-mi da mic, că-mi frig,
Ci-mi dă mare,
Bine-mi pare
Cît rotita plugului
Umple t,traiţa pruncului
Şi s-a duce-n treaba lui"' iJ.
110 Ibidem, p. 126--127.

111
I. Chelcea, Tovărăşiile de
feciori şi fete în viata poporului
român, leză de doctorat în manu-
scris, p. 326.
112 Ibidem.
113
Din tradi/ii/~ popu/are ale
românilor din V ngaria. Budapesta, Fig. 21. Plugarul satului dus pe grapă la apă,
uns, p. tC'2-t03. comuna Parău, jud. Braşov (foto C. Popescu).
46 Ion I . Drăgoescu 40
Fig. 22. Aspecte de la sărbătorirea plugaru- Fig. 23. Plugul in ornamentica unui
lui, comuna Veneţia de Jos, jud. Br a şov colac ceremonial folosit de familia
(foto C. Popescu). Vasile Prisăcaru, comuna Milişăuţi,
jud. Suceava (foto I. Drăgoescu).
Fig. 24. Plugul pe un colac ceremonial bul-

găresc, după A. S. Vîjarova (foto I. Dră
goescu).
37. Plugarii numiti şi „muncitori ai cîmpului "lH, ,,sprijinitori ai

obştei" 145 ,
,,oameni de sapă şi de plug"H 6 , ,,români plugari " 147 , ,,plugari
de meserie" 148 , respectiv „plugari mici "H9 - ţăranii săraci şi „plugari
144 I. Tăutul, Scrieri social-politice, Bucureşti, 1974, p. 99.
145 Ibidem.
us T. Pamfile, Mănunchi nouă ... , p. 145.
147
Idem, Culegere ... , p. 13-14.
148 • C. Garofild, op. cit., p. 160.
149 Ibidem, p. 31.
41 Din etnologia unei/clor tradiţionale a/P. poporului român 47
Fig. 25. Cunună de spice, zona Bistriţa-Năsăud

(foto C. Popescu).
mari" 150 pentru cei înstăriti, .. plugăria ţării "1:; 1 şi „braţele tării cele mai
numeroase" 152 au acumulat valoroase cunoştinţe din domeniul agricul-
turii. .,Ca ,să fi agricultor nu-i uşor. Plugăria e o .meserie grea, căci nu
mer.ge după tipic ca industria. Lucrările ei sînt felurite şi nu sînt ace-
leaşi în cursul unui an, nici anii nu sînt toţi Ia fel. In plugărie e ca Ia
răz-boi, trebuie să urmăreşti mereu acţiunea inamicului. Inamicul e
vremea" 153 • Şi mai departe autorul continuă: .,Plugăria e o muncă tru-
dită căci plugarul e veşnic în luptă cu firea. Cînd griul a scăpat de ger
şi semănăturile au .început să crească toată nădejdea plugarilor e în
150 Ibidem, p. 31. 75, 22.

151 Ibidem, p. 75.
N. Adăniloaie, D. Berindei, op. cil., p. 328.
152
m C. Garofild, op. cit., p. 53.
--- "' .....
Fig. 26. Brăzdare în ornamentica unei Fig. 27.Brăzdare de plug în orna-

case din anul 18:JO, comuna Miercurea mentica unei case din T,'ilmaciu,
Sibiului, jud Sibiu (foto I. Drăgoescu). jud. Sibiu (foto I. Dr<1goescu).
Fig. 28. Griul şi cununiţa de griu în Fig. 29. Cununiţă de griu, ornament pe
ornamentica specifică caselor din zona o casă din zona Argeş (foto I. Dră
de cîmpie a judeţelor Dîmboviţa şi goescu).
Muscel.
mersul recoltei" 154 • Ţăranii vorbesc, chiar, de timpul de arătură 155 , iar
ei organizau în trecut, în sezonul de arat ascuţitul fiarelor de plug la
capătul holdelor 156 şi pentru aceasta fierarii primeau cotă parte la
strîngerea recoltei. ln zona Tîrgu Neamţ se mai practică încă metoda
antică a „spargerii norilor de grindină" prin baterea clopotelor. Unii
oameni sînt special angajaţi de C.A.P. pentru a urmări evoluţia atmos-
ferică şi a bate puternic clopotele la apariţia norilor de grindină
(Fig. 25).
38. Heraldica şi etno-hcraldica consemnează diferite forme de ma-
nLfestare a plugului. Vechea stemă a judeţului Bolgrad avea ca simbol
151 Ibidem, p. 128.
155 N. Adăniloaie, D. Berindei, op. cit., p. 326.
156 C. Garofild, op. cit., p. 53.
un plug 1" 7 • ln ornamentica unor case apar fiarele de plug (Fig. 26, 27)
sau spice (Fig. 28, 29).
39. Procesul de confecţionare a plugului de lemn este surprins de
Dumitru Pop în folclorul transilvănean:
,,Bun domnu-i d-aiesta domn,

Că bine s-a priceput
Că d-ăn sat că şi-o tunat
De meşteri şi-o căpdtat,
Şi-n pădure i-o mînat,
Faes 158 lemn că şi-o tăiat.
De tăiat tăiatu-1-o,
Şi prin curte-ntinsu-1-o,
,5i din benzi ciopiitu-1-o,
Juguri, pluguri şi rîsteie, 159
Şi mai multe ciocîlteie" 160 •
40. Acordăm atenţie conslatării după care, în trecut, plugarii ro-

mâni acordau o atenţie deosebită animalelor de muncă. ,,Cei care
aveau numai cai nu erau socotiţi plugari. Erau luaţi în rîs, spunîndu-le
,,iepari" 161 •
„Plecat-a badea-ntr-o joi

Cu plugul cu doisprezece boi
Cei de dinăinte
Cu coarnelc-nvîrtile,
Cei din prigon
Trag în odgon
Cei de la roate
Cu coarnele-ncordate" 162 •
Se ma,i afirmă că „Boul gras nu se culcă pe brazdă " 163 sau „boii
bătrîni fac brazda dreaptă " 164 • Evident, aceasta nu era situaUa speci-
fică pentru toată ţara. In judeţul Tulcea, de exemplu, erau la 1904 -
4178 plugari cu boi şi 6597 plugari cu cai1 65• Amintim şi numirile de
,,Plug an", respectiv „Pluganu" pentru boii folosiţi la tractatul plugului.
157 D. Cernavodeanu, Aria heraldicii româneşti, Bucureşti, 1977.

158 D. Pop, Pluguşorul ln Transilvania, în Revista de etnografie şi Iolelor, nr.
1-2, 1960, p. 119. ln notă sensul de fain.
159 Restee.
160 D. Pop, op. cit., p. 126.
182 I. G. Sbierea, op. cil., p. 425.
163 S. Teodorescu-Kirileanu, Proverbe agricole, Bucureşti, 1923, p. 14.
184 Ibidem.
185 L. Ionescu, Judetul Tulcea, Bucureşti, 1904, p. 64.
4 - Blharea
Pentru plugari mai amintim şi numirile de Plugăraş 160 , Plugărel1 67 , Plu-

gurel 168.
41. Onomastica naţională generală de plug cunoaşte formele: Plu-
garu care apare în cartea de telefon a oraşului Bucureşti, ediţia 1970
de 4 ori, iar în cea din 1977 de 20 de ori. Reiese, deci, un procent des-
tul de mare şi acest tip de mărturii ne permite şi incursiuni în onomas-
tica naţională. EI apare şi la Suceava 169, Bacău 170 , Galaţi 171 , Salu Ma-
re172, Buzău 173 , Braşov 17 \ Oradea 175• Este consemnată şi forma Plugariu,
în Bucureşti 176 , Timişoara 177 , Bacău 178 , Buzău 179 , Constanţa 180 . Forma
Plugar este consemnată la Braşov 181 şi Tîrgu Mureş 182 . Forma Plugar
este pseudonimul lui Ion Pas, iar Plugar al lui Alexandru Cazaban.
42. Personalităţile ştiinţei şi culturii, pentru a evoca gloria stră
bună, apelează în paralel cu amintirea marilor conducători naţionali
de oşli Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Iancu de Hunedoara şi aHii şi
la locul plugarului în apărarea gliei1 83 . Numindu-I pe Mihai Viteazul
cel ce nu se poate odihni, Nicolae Iorga scrie: ,,Şi obosit, flămîndul
plugar, care tăia ,brazdă pentru hrana altora, vedea la capătul silinţilor
sa.Ie, cînd sudori de sînge-i broboneau fruntea, un tovarăş, ascuns stă
pînilor, care cu vechea lui sabie pătată de sînge tăia alături brazda lui,
adîncă brăzdată, ca pentru veacuri, în care munca din bielşul sămînţa
luptei, sămînţa morţii, sămînţa răzbunării. Şi capul cel tăiat cu barda
duşmanului, ·chiotul acela sfînt al celor mai mari gîniduri româneşti nu
se suferea încunjurat de umeda cenuşă putredă a morţilor. lI arunca
pămîntul, cum aruncă, se spune, rămăşiţa acelora cari au de făcut o
mărturisire, /de \cerut o pedeapsă, de săvîrşit pe lume o răsplătire" 18 ~.
43. Scriitorii, înaintaşi au vorbit cu multă pasiune, dar şi cu com-
pasiune despre viaţa plugarului, descriind situaţia grea din trecut. Des-
pre Zaharia Stancu ·s-a afirmat că face parte dintre atei scriitori care
166 T. Pamfile, Agricu/lura . .. , p. 30, 51.
167 Ibidem, p. 29, 105.
1e9 Ibidem, p. 206.
169 Lista abonaţilor telefonici din jud. Suceava, Editia 1976.
170 Lista abonaţilor telefonici, jud. Bacău, Ediţia 1977.
171 Idem, lud. Galaţi, Edlţla 1975.
172 Idem, jud. Satu Mare, Ediţia 1976.

173 Idem, jud. Buzău, Ediţia 1976.
174 Idem, jud. Braşov, Ediţia, 1976.
m Idem, jud. Bihor, Ediţia 1976.

178 Idem, Bucureşti, Ediţia 1977.
177 Idem, Timişoara, Ediţia 1975.
173 Idem, jud. Bacău, Editia 1977.
9 Idem, jud. Buzău, Ediţia 1976.
17
180 Idem, Constanta, Ediţia 1977.
181 Idem, jud. Braşov, Editia 1976
182
Idem, jud. Mureş, Ediţia 1975.
183 N. Iorga, Oameni care au fost, voi. II, Bucureşti, 1967, p. 53.
184 Ibidem, p. 54.
„au descoperit ţărănimea " 185 , iar Vasile Alecsandri1 86 descrie atît de
frumos muncile agricole pentru că „era plugar ell insuşi " 187 • ln mod in-
tenţionat nu cităm din opera acestora ca şi cea a lui Sandu Aldea sau
George Coşbuc, pentru a atrage atenţia asupra activităţii altor scrii-
tori şi pentru a demonstra cu texte mai puţin uzitate afirmaţiile noas-
tre. Dosoftei, de pildă, scria la timpul său:
,,Tu dai fînului să crească,

Dobitoacelor să pa.scă,
Şi creşti pajiştea cea moale
De scoate griul din foale,
De-şi culeg oamenii hrană
Să le hie şi pre iarnă" 188 •
Alexandru Odobescu ocupîndu-se de peisajul românesc scrie în

Muncitorul român: ,,Ochii se piel'd adesea asupra acelei, cimpii şi cu
toate :că· se văd, ici-ceva holde de grine sau vreun cîmp semănat cu
1
porumb, colo o livadă de pomi sau o vălcea acoperită cu viţă, urma

omului nu se zăreşte nicăieri; singurătatea, pustiul domnesc chiar în
locurile unde rămîn semne de viată şi de muncă ale omului. Abia dacă
se aude, din timp în timp, cîte un glas duios, cîntînd o doină tristă şi
melancolică; abia dacă seara, cînd insectele şuieră printre frunzele ier-
bii se iveşte pe cîmpia întinsă cite un foc depărtat şi, chipurile obosite
a vreo cîtorva plugari, ce-şi pregătesc cina prin care vor sfîrşi trud-
nica lor zi de muncă " 189 •
Este o redare realistă a muncii ţăranului român din trecut. Să re-
ţinem, totuşi, un moment din zilele de sărbătoare, cînd plugarul lasă la
o parte grijile:
„Sînt sătul de biruri grele

Şi de plug şi de lopată,
De ciocoi, de zapciele
Şi de sapă lată.
Astăzi horele sînt pline!
Crape-mi sura opincuţă,
Şi să mor în joc cu tine
Mario, Măriuţă/"1 90

186
ln text Vasile Alecsandri.
188
Dosoftei, Psaltirea în versuri, 1974, p. 749.
189
Alex. Odobescu, Opere, voi. I, Bucureşti, 1965, p. 31.
190 V. Alecsandri, Opere, voi. I, Bucureşti, 1965, p. 174.
4•
52 Ton I. Drăgoescu 46
Momentul aminteşte de horele

săteşti organizate, uneori, chiar şi
de către boieri, dar progresişti, aşa
cum procedau, la timpul lor, fraţii
Goleşti.
44. Atitudinea demascatoare a
politicii greşite din trecut, faţă de
plugari, capătă valente diferite.
Constantă şi convingătoare este ati-
tudinea comuniştilor. S-a întîmplat,
însă, ca şi marii moşieri să aibă
scăpări şi să emită adevăruri. C. Ga-
rofild era „un mare moşier de viţă
veche", tatăl său avea în comuna
j Pogoanele-Buzău 100 de pluguri cu
cite 4 boi 101 • Dar după ce arată
greutăţile agriculturii din trecut el
trage concluzia că „vina o poartă
politica agrară a statului, care în
tot mersul timpului. de cînd a în-
ceput să fie aplicată şi pînă în zi-
lele noastre nu a avut în vedere ca
prin împroprietărire, să facă ţărani,
Fig. JO. ,,Plug tras de om", Muzeul 01- plugari adevăraţi "1U 2 ,
teniei (foto Şt. Enache). 45. Caracteristica generală a
dezvoltării inegale a societăţii îm-
părţită în clase antagoniste s-a manifestat şi în evoluţia plugului la ro-
mâni. ·La ţviărculeni s-au găsit 2 fiare de plug antic, diferite (Planşa
XVI.). Explicaţia poate fi: 1. de ordin tehnic, întrucît unul este plugul de
arat în mirişte, altul cel 1de ţelină şi cu totul diferit este prăşitorul.
Această deosebire este sesizabilă şi prin planşa noastră referitoare la
plugurile din comuna Hangu (Neamţ). Dar explicaţia este şi aceea că:
2. prin existenţa claselor sociale din trecut sînt şi posibilităţi diferite
de a introduce tehnica nouă (Fig. 30, 31, 32). Analizînd o duzină de
sate, luate la rînd, de la sfîrşitul secolului al XIX-iea, aflăm următorul
tablou:
1. Comuna Balineşti poseda la 1892 - 70 de pluguri dintre care
20 sistematice 10 3;
2. Comuna Băleni - 40 de pluguri sistematice 194 ;
191 C. Garofild, op. cil., p. 104.
192 Ibidem, p. 46.
193 Moise N. Pacu, Dicţionar geografic şi statistic al jud. Covurlui, Gala\i,
1892, p. 16.
191 Ibidem, p. 18.
47 Din etnologia uneltelor /radiţiona/e ale poporului român 53
Fig. 31. .,Plug tras de om", Muzeul Olteniei (foto Şt. Enache).
Fig. 32 . .,Plug" rînduitor sau „şănţuitor" de cartofi, comuna Ghi-

meş-Făget, jud. Bacău (foto I. DrăgoescU'..
54 Ion I. Drdgocscu 48
3. Comuna Băneasa - 70 de pluguri sistematice 195;

4. Comuna Bereşti - 5 pluguri sislematice 196;
5. Comuna Braniştea - .,Pluguri de fier au mai 1oţi locuitorii" 197 ;
6. Comuna Crăeşti - 130 pluguri sistem vechi1 98 ;
7. Comuna Cuca - 56 pluguri sistemati-ce 199;
8. Comuna Fîrţăneşti - 160 pluguri dintre care numai 20 sistema-
tice~00;
9. Comuna Frumuşiţa - 331 de pluguri, dintre care 116 de fier 201 ;
10. Comuna Lupeşti - 107 pluguri „sistem vechi" 202 ;
11. Comuna Măciseni - ,,pluguri de fer, la săteni niciunul" 203 ;
12. Comuna Măstăcani - 150 pluguri, dintre care numai 16 siste-
matice204.
Analiza intabulatorului ne permite constatarea unor localităţi care
foloseau numai pluguri vechi, a altor localităţi la care se introduseră,
în proporţie de 100 % plugurile sistematice, avindu-se in vedere carac-
terul satului, sau poate că erau toate ale moşierului, aşa cum se de-
gajă ideea din situaţia comunei Măciseni, dar, de obicei, ele au coe-
xistat.
46. Marii reformalori ai ţării au ţinut seama şi de tradiţiile popu-
lare. ,,Brazda despărţitoare" 205 despre care am vorbit mai înainle s-a
tras cu mult fast atunci cînd s-a împărţit ceea ce ,poporul numea „po-
gon de arătură" 206 , .,Pămînt de arătură" 207 sau „pămînt de hrană" 208 pe
moşia lui Alexandru Ioan Cuza 209 . Pentru că el „a rupt zapisul scla-
viei " 210 a rămas adînc întipărit în memoria colectivă. Tocmai pentru
acest motiv grănicerii de pe toată linia Dunării, răsculîndu-se în 1866,
se pronunţau categoric: .,Noi am jurat credinţă lui Cuza; cerem să ni
se dea Ioan I şi nu vrem pe Carol I care I-au pus ciocoii "211 , ,,Cuza
ne-a dat puşlile şi pămîntul" 212 ; ,,Ciocoii au izgonit pe fostul domn ca
195 Ibidem, p. 20.
lil6 Ibidem, p. 23.
197 Ibidem, p. 27.
198 Ibidem, p. 61.
199 Ibidem, p. 62.
200 Ibidem, p. 73.
201 Ibidem, p. 78.
202 Ibidem, p. 114.
203 Ibidem, p. 116.
:0 4 Ibidem, p. 118.
205 N. Adăniloaie, D. Berindei, op. cit., p. 31 -1
206 Ibidem, p. 294.
207 Ibidem, p. 145.
208 Ibidem, p. 92-93.
209 Ibidem, p. 262.
210 Ibidem, p. 220.
211
Ibidem, p. 322.
212 Ibidem.
49 Din etnologia uneltelor lradi/ionalc ale poporul.•1i român 55
să ne reia pămînturile" 213 • Acea-

sta a fost atitudinea plugarilor în
haină militară faţă de „Măria Sa
care le-a dat pămîntul "21 ~.
Intr-o baladă transilvăneană,
publicată la Braşov în 1904 motiv
pentru care culegătorul şi-a atras
persecuţia autorităţilor vremii,
poporul atribuie lui Ştefan Cel
Mare afirmaţia după care:
,.Ţara-n lung,
Am tras la plug" 215 •
Cel mai mare fast şi cea mai

mare bucurie a simţit-o ţărăni
mea română la intrarea cu plu-
gurile pe toate moşiile cu ocazia
reformei agrare din 1946 (Fig. 33).
47. In lupta pentru demon-
strarea şi desăvîrşirea unităţii na-
ţionale, înaintaşii folosesc ape-
luri ca: ,,Aceleaşi ne sînt bătăile
inimii, aceleaşi frămîntările min- Fig. 33. ,,Satu de ieri şi de astăzi", pictură
ţii, acelaşi ogor ne aşteaptă, ca pe sticlă de Marcel Olinescu
azi-mîine, umăr la umăr, să tra- (foto I. Drăgoescu).
gem mai departe brazda strămo
şească "216; iar un absolvent al cursurilor Universităţii populare organi-
zate de ASTRA se adresa cunoscutei instituţii transilvane: ,,Aţi pus
plugul în brazda, care este tare înţelenită, araţi, dar adînc şi mult,
grăpaţi apoi pentru risipirea bruşilor, căci bună sămînţă aruncaţi din
belşug. Recolta-garantat să fie bună şi folositoare.
Să are cît mai multe pluguri - dacă nu chiar tractoare că multă
ţelină este la oraşe, de care nimeni nu se interesează - excepţie cind
le mai trebuie voturi din cînd în cînd" 217 •
Evident şi poporul aştepta acele timpuri cînd:
„Pentru noi plugari de afară
S-alungăm răul din tară" 218 •
iia Ibidem.
m Ibidem, p. 220.
215 T. A. Bogdan, Ştefan cel Mare, tradiţii, legende, balade ş.a., Braşov, 1904,
p. 36.
218 Al. Ciura, In loc de program, in Luceafăru/, nr. l, 1902, p. 1.
217 Penim adevăr şi lumină, Sibiu, 1933, p. 12.
218 T. Pamfile, Culegere ... , p. 216.
48. Lupta pentru pace cunoaşte, la români, numeroase forme în

care este implicată şi plugăria. Se cunoaşte atitudinea lui Dromichetes
faţă de Lisimach. Despre Ştefan cel Mare a rămas credinţa că le-ar fi
zis inamicilor: ,.De ce nu ne lăsaţi în pace să ne căutăm de treburile
noastre că noi n-avem supuşi să ne-aducă toate de-a g,ata; noi arăm,
noi semănăm, noi prăşim şi secerăm ca s-avem bucate. De ce nu ne
lăsaţi în pace, vă zic vouă?" 219 iar .fetele din Poiana Sibiului se adre-
sau, la izbucnirea primului război mondial, curţii imperiale de la Viena
în felul următor:
„lmpărate, vezi cu ochii

Cum cad feciorii ca znopii,
Cad ca znopii cei de griu
Tot în sînge pîn' la brîu" 220 •
49. Observator atent, plugar perseverent, românul a considerat la

timpul său „plugăria cel mai folositor meşteşug în viaţa omului. Aceste
mai întîi să înveţi şi de ea să te ţii" 221 . ,.Constatarea" unor cercetători
contemporani, după care însămînţările dau rezultate mai bune dacă
se efectuează pe lună, era cunoscută de mult poporului român sub for-
mula ,,plugul se porneşte la lună plină" 222 ; iar experimentele iarovi-
zării au fost efectuate de mult de către ţăranii români fiind cunoscute
sub numele de „griu m.inţit" 223 , prin care se înţelegea griu iarovizat.
50. Metodologia cercetării etnologice impune omului de ştiinţă să
se confunde cu sătenii localităţii în care face investigaţia . .,Secretul"
valorii documentare pentru multe lucrări viitoare a operei unora din-
tre înainta,şi constă tocmai în .faptul că au aplicat cu succes acest prin-
cipiu. Nonagenarul G. T. Niculescu Varone, după ce ne mărturiseşte
că „totdeauna am fost călăuzit şi însufleţit numai de gîndul şi conşti
inţa că-mi îndeplinesc o elementară datorie patriotică dacă scrutez cu
sîrguinţă, culeg, reţin producţiile superioare ale geniului popular ro-
mânesc"224 precizează: ,.ln comuna Nădaşu am luat zilnic contact di-
rect cu realitatea vieţii săteşti, pentru adevărata, deplina şi exacta ei
cunoaştere şi înţelegere.
Cit am stat în acea comună am vizitat toate „căşile". Am admirat
rînduiala gospodăriilor. Am văzut şi fete cum ţeseau cu măiestrie, la
războiul primitiv, pînză „topită", chilimuri şi ştergure (ştergare), cum
torceau fir subţire cu fusul din natră (fuior) de cînepă, in sau lină după
~19 Idem, Mănunchi nou ...• p. 63.

220 E. Dobrotă, Lăcrdmioare, Poiana Sibiului, 1917, p. 25, var. p. 38.
221 I. A. Zanne, Proverbele românilor, voi. III, p. 475.
222 T. Pamfile, Cerul şi podoabele lui dupd credinţele poporului român, Bucu-
reşti, Leipzig, Viena, 1915, p. 86.
223 C. Garofild, op. cil., p. 79.
224 • G. T. Niculescu Varone, Folk/or românesc din Ardeal, comuna Naddşu,
plasa Huedin, jud. Cluj, Bucureşti, 1935, p. 3.
furci frumos „încrestate", cum executau artistic cosele (cusături ro-

mâneşti) şi am ascultat cu drag cînd cintau în casă, in ocol ( ogradă)
sau la holde, admirabile cîntece populare româneşti.
Am arat şi eu cu plugul, am tras brazda pe coastă sau tăpşan şi-am
minat pe ţarină plăvănii boureni.
Am văzut cum se raritează (se „desfundă", se despart) rîndurile
de porumb cu plugnita zisă rarita sau ralita (plug mic, cu o r9tilă di-
nainte şi cu două cormene, cari întorc, frîng şi răstorn brazdele), spre
a se fc;>rma răr.iţături între ele" 225• Rar ne-a fost dat să a1flăm atîtea no-
utăţi, într-un spaţiu atît de restrîns, în probleme de tehnică şi tehno-
logie populară. Credem că plugniţa este iniţial cam de tipul celor mai
vechi mărturii pe care noi le cunoaştem (Fig. 34, 35, 36, 37) din lile-
ra tura universală.
51. în loc de încheiere vrem să apelăm tot la cunoştiinţele înain-
taşilor, de obicei plugari, care ne-au lăsat mărturii nepieritoare, unele
inedite despre plug şi plugărit. Dintr-un manuscris aflăm date despre
transmiterea îndeletnicirii din generatie în generaţie.
,,Zorile cînd să zărea

Tata plugu pregătea.
Eu dădeam boii la jug
El bătea pene la plug,
Că aşa era pe-atunci
Cu pene şi cu butuci
Şi cu gînjuri de nuiele
Puneam patru boi la ele" 22 r:.
lntr-adevăr, totul s-a transmis (Fig. 38, 39) după cum •aflăm şi din
alt text:
„Multă vreme a trecut

Multe vînturi a bătut
Iarvăleat după văleat
Pluguşorul l-am păstrat
După cum păstrăm, ştiti bine
Tot ce din străbuni ne vine
Hora, doina românească
Şi balada haiducească" 221 •
Am apelat pe larg la colaborarea interdisciplinară, acordînd aten-

ţie deosebită materialului documentar etnologic bazîndu-ne pe consta-
tarea !lui Teofil .Bizam după care tot ce ne aparţine se transmite „din
2~ Ibidem, p. 14.
2 6
: Arhivele 1.C.E.D., lrg. 3434, I. M.
227
Arhivele I C.E.D., lrg. 3434, I. 11.
58 Ion 1. Drăgocscu
Fig. 34. Reprezentarea plugului pc o vază grecească din sec. VI î.c.n.,

după N. Dcmccnco (foto I. Drăgoescu).
Fig. 35. Plug egiptean din epoca ptolomeică, Muzeul de arheologie

Alexandria, R. A. Egipt (foto I. Drăgoescu).
Fig. 36. Plugul antic în iconografia unol' monede contemporane

Jo'ig. :J7. Plugul în iconografia universală (fotomontaj I. Drăgoescu).

60 fon I. Drdqocscu 54
Lipşit (foto I. Drăgoescu).
fif; - 7.
Fig. 39. Plug de lem n, după T. Pamfile. (~oto

- ~-- Drăgoescu).
strămoşi la moşi, şi din moşi J.a tată, şi din tată la fiu, pînă ce a ajuns
la mine caxe scriu" 228 •
Am prezentat o bună parte din mullitudinea elementelcr şi facto-
rilor care definesc civilizaţia plugului românesc, a plugăritului naţio
nal. Să reţinem în mod deosebit cazul punctului arheologic de la Negri
(Bacău) unde s-au găsit 315 fiare antice de plug, acest fiind unul din-
tre cele mai mari r„epozite de acest gen din Ium~. Atragem atenţia şi
asupra faptului că dacă după Biblie invenţia plugului este atribuită
nilicului Tubalcaîn, după mitologia egipteană lui Osiris, iar după cea
greacă lui Triplolemus, după cea românească inventatorii sînt Dum-
nezeu, Dracul, Adam sau omul simplu. Dar miticul Adam însemnează
în lra,ducere om, termenul avînd obîrşic precreştină, fiind înrudit cu
sumerianul ada-mu (tatăl meu), cu akkadeeanul admu (copil), ebraicul
adamah (pămînt), iar povestea creării lui Adam este preluată din tăbli
ţele cuneiforme descoperite la Ninive şi Ugarit.
Dacă mai amintim şi prezenţa masivă a plugului sau a elementelor
componente de bază în ornamentică, iconografie, etnobotanică, astro-
nomie populară, folclorul de toate genurile, etnografia obiceiurilor, ar-
heologie şi istorie, terminologie, Iiterntură şi muzică, putem afirma că
plugul se confundă cu însăşi definitivarea procesului de antropogeneză
a poporului român pe meleagurile pe care le populează de atunci şi
pină în prezent, se idenhfică cu multimilenara cultură a poporului
român.
THE ETHNOLOGY OF ROMANIAN TRADITIONAL TOOLS.

THE PLOUGH IN THE ROMANIAN CIVILIZATION
Summary
Subjecting to an interdisciplinary approach „the chief tool of the Romanian

peasant• one can find that from an ethnolinguistic point of view this tool is inte-
grating ilsell with the terminology of more than 40 languages and vernaculars
belonging to almost all the major groups of languages and on the other hand to
diffrent ages in the hislory of mankind.
To the best of my knowledge in Europe ii is only the group of Fino-Ugrian
languages that does not record the term „plough" as such.
228 fon Creangă, III, 1910, p. 300.

It must be noted that from an archaelogical point of view Romania is one of

the richest countries as far as the number of deposits of ancient parls of plough is
concerned. The point of Bitca Doamnei - district of Neamţ - is to be pointed
out in this sense as it is hcre that has been discovcred .a deposit of about 315 ancient
p,uls of plough.
It is also interesting to point to the richness of Romanian mythological infor-
mation. lf accordint to the Bible the plough has becn invented by Tubalcain, accor-
ding to the Egyptian mythology by Osiris and to the Greek one by Triptolen, as
concerns the Romanian, beside God and Devii, ii is also the man from the ranks
to be considered inventor of the plough.
As regards the Romanian lraditional cullure we have found a great number
of variants of the plough, sometimes 5 or 6 in the same locality. The Lool is highly
represented in onomaslics, in toponimy, in the traditional design, in iconography,
in ethnobotany, in the cosmogonic know!edge, in ali kinds of folklore, in customs
and traditional feasts.
Ali these testimonies prove the old character and the permanence of the tool
insidc thc Romanian space.
·.;.
::t
.
<J
~
'l'!
o
..;
.,
l
Tipuri de ,:1r-1fru tl,;, ~poc~
6ronzvlv/ ~•-----+----- _ _ _ __
~V,
~ - - L _
Planşa II. Tipuri de aratru din epoca bronzului, după Tools & tillage
(Desen M. Vulcănescu).
;I u ~ I l Lll (l ~ i \'.
lj I I ·.~ ',..
', I , . // ,' ~ 1/#t, '\ ~ •I
,1 : 1 l " _f
.l :1 r
1
~ -~ - '! ~ ✓ ;
~ ' 1 .~ ~~- ~~ L
~ ;;J ~ ~~·✓ ~
YoAli ~~ ~
...... III T'lliwt ....... - - - & Lill,1~. \ 'Ol 11, S. lfl 4 (l)o,,-n I Hoclun.JJ.
~e~e ~ @
bi
t:
::,
·c:;
o
:i::
,_;
t:
a,
® "'a,
fe
e.
r~ ® ...o:,
3u
·a
le ~®
®
.s
u
"'
a,
t:
""Eo
...
·a
s1111
::,
o.
o:,
;;:;
...o:,
i@ 1111
o
t:
o
®~
© >
...
".,.
~
~
® a::"
~e
5 - lllharca
li
b
Planşa V a, b. Tipuri de pluguri de pe pictura popul'lra pc slit''.a (Desene M. Vulcănescu după
fotografii de I. Dr,igoescu).
Planşa VI. Tipuri de pluguri culese de Romulus Vuia în corn. Hangu, jud. Neamţ, în 1957
(Desene I. Hociung).
. \"//. Pluguri
Plan~o tradiţionale ro mâneşt1. (Desene I. Hociung) .
==
----- ---:: . ---"
Planşa VIII. Pluguri tradiţionale româneşti (Desene I. Ho~iung).

....~·-
i1 gg:
•-
I'la11.~a I X. Pluguri tradiţionale româneşti folosite în judeţul lalo1i1iţa (Desene 1. Hociung).
-..:::::s--=--
ÎF . -f!
/_,, ~ ~ . ~
Planşa X. Pluguri tradiţionale româneşti (Desene I. Hoc!ung).

\\
...;
CIi
i::
~
e.
,.
Planşa XII. Pluguri tradiţionale româneşti (Desene I. Hociung}.

_,_
Planşa XIII. Pluguri tradiţionale româneşti (Desene I. Hociung).

-
::i
,:::
@
Q
z
>
..... "·, .
...__.--~---
(J '-,../ .
..._
Planşa XVI. Fiare de plug romane (Desene I. Hociung).
.
~
i:::
::,
11
:B
....
~
i:::
I
Oli
::,
â'.
~
"c:I
f
t.11
i:;
:g
~
::-:
::,.;
~
i
i:
f
a.,
c::
a.,
"'a.,
e
tu)
;:J
o.
80
Planşa XIX. Salba de la Şimleu! Silvaniei în care apar

amulete şi fiarele de plug (Desen M. Vulcănescu).
Planşa XX. R~lă bulgărească din pictura-murală me-

dievală, după J. H. Vîjarova (Desene M. Vulcănescu).
@ ©
Planşa XXI. Plugul în ornamentica ceramicii antice de la Turdaş

(fig. 1-4); plugul rariţa sau raliţele în viziunea cosmogonică populară
(fig. 5) şi plugul în viziunea cosmogonică populară (fig. 6). Reconstituire
de V. Neamţu (Desene M. Vu!cănescu).
4 .3
s 7
8
Planşa XXII. Unelte agrare şi spice de griu in ornamentica ouălor încondeiate;
1-4 fierul plugului; 5 roata plugului; 6 grapa; 7-8 spice de griu
(Desene M. Vulcănescu).
3
b
Planşa XXIII. Fierul de plug în ornamentica unui ou încondeiat şi a texti-
lelor populare (Desene M. Vulcănescu după schiţe de Gh. Nistoroaie).
s·
sz
4
5
Planşa XXIV. Fierul de plug în ornamentica textilelor populare
(Desene M. Vulcănescu după schiţe de Gh. Nistoroaic).
MONUMENTE DE ARHITECTURA POPULARA DIN SUDUL POLONIEI
IOAN GODEA
Zona de care ne vom ocupa în cele ce urmeaz.ă este o arie geogra-

ficii situată la adăpostul Munţilor Deskizi din Carpaţii Nordici, un ţinul
nu numai frumos sub aspect peisagistic dar şi extrem de interesant
pentru cunoaşterea culturii populare poloneze şi, implicit, europene. De
la Cracovia şi pînă în Depresiunea Podhale şi de aid pînă la Sanok şi
mai departe spre Przemysl sînt răspîndite o mulţime de aşezări rurale
înşirate pe firul văilor, în depresiuni intramontane sau pe colinele ma-
siv acoperite cu păduri seculare'.
Lemnul a fost aici materia primă de bază pentru confecţionarea
multor obiecte de uz casni c, agricol sau pastoral din inventarul tradi-
1
ţional al gospodăriei, după cum tot din lemn au fost înălţate, aproape
în totalitatea lor, construcţiile ţărăneşti vreme de multe secole. fo
puţine părţi ale Europei s-a conservat atît de bine c.a în sudul Polo-
niei tradiţia construirii în lemn. întinderea mare a pădurilor a creat
cadrul natural de afirmare a talentului meşterilor populari de la con-
struirea casei şi anexelor gospodăreşti pînă la impresionantele bise-
rici de lemn azi declarate monumente istorice şi de arhitectură popu-
lară2, ocrotite cum se cuvine de legile statului polonez.
O studiere atentă a zonei ne-a fost sugerată şi de legăturile secu-
lare statornicite între popoarele român şi polonez, dar şi de contac-
tele directe (în mod concret de relaţiile comerciale) dintre oraşele Cra-
covia şi Oradea.
1 O amplă
descriere a zonei, vezi la: N. Mareş, Republica Populard Po/ond,
Bucureşti,1972.
2 J. Lozjnski, A. Milobedzki, Monumenls hisloriques d'archileclure en Pologne,
Warszawa, 1967.
86 Ioan Godea 2
Legă,turi mai strînse intre ţinuturile româneşti şi cele din sudul Po-
loniei sînt consemnate documentar incepînd cu secolul a'l XIII-lea 3 ,
intre Dunajeţ şi Poprad amintindu-se existenţa şi a unor sate româ-
neşti4. La 1353 se vorbeşte chiar de un episcop al românilor >- pe nu-
me Chirii Românul - ce stăpînea cîteva sate din sudul Poloniei, că
ruia i se ,stabilise sediul, de regele Cazimir şi mitropolitul din Haliciu,
în oraşul Przemysl. Acestei episcopii Vladislav Jagelo îi dăruieşte, la
1407, .,moşii şi case" 5• Voievozii maramureşeni fraţii Drag şi Bale de-
ţineau în sudul Poloniei numeroase moşii, clădiseră aicolo mănăstiri şi
biserici. Printr-o diplomă dată la Oradea în anul 1444, unui oarecare
landu Românul i se atribuia, prin voinţa regelui Vladislav un ţinut
pe rîul San, după ce în anul 1431 fusese înnobilat pentru servicii
aduse regelui polon. " ... sate româneşti se întindeau din Silezia pînă
în Podolia, la poalele nordice ale Carpaţilor şi pesle o sută de kilo-
metri înăuntrul Poloniei răsfirate în tot acest teritoriu " 6 • Alţi autori
precizează că români s-ar fi aflat, în secolele XV-XVI, în Polonia
într-un număr de 243 de sate 7 • Desigur, în condiţiile cunoscute ale
evului mediu acele sate nu aveau prea mulţi locuitori astfel expli-
cîndu-se faptul că începînd cu veacul al XV-iea comunităţile româ-
neşti s-au topit în masa compactă a populaţiei poloneze.
Se cunoaşte că voievodul muntean Constantin Şerban stăpînea în
veacul al XVII-iea Cetatea Şinteului din Bihor împreună cu satele apar-
ţinătoare de ea. Pentru campania antiotomană, pe care o pregătea îm-
preună cu alt voievod român, Gheorghe Ştefan, a recrutat din Bihor
numeroşi oşteni 8 • Cum însă expediţia lor a eşuat <'Pi noi voievozi se
refugiază în Polonia „din bunăvoinţa "9 regelui polon care le acordă
3 La nord de Maramureş, în piirtile Beregului, sînt amintiţi spre exemplu, în
secolele XIV-XVI mai multi voievozi români: .,Crăciun Bilke la 1343, Stanislav de
Dolha (înainte de 1383) ... , Teodor (la 1506), Ştefan de Dolha (înainte de 1410) şi
Gheorghe de Macaria" (ŞI. Meteş, Emigrări româneşti din Transilvania in secolele
XIII-XX, Bucureşti, 1971, p. 49). Voievodul Gheorghe cumpără moşia Macaria
„unde face bisericii" (Ibidem). Un alt cercetător arată că: ..... popula\ia româneascl1
o lntîlnim ln veacurile XIII-XVI şi dincolo de Tisa, pe toată linia Carpa\ilor nor-
dici, în jude!ele Ugocea, Bereg, Ung, Abauj, Torna, Arva, Lipto şi Trencen• (Şt.
Manciulea, Contribuţii la studiul elementului românesc din Cîmpia Tisei şi Carpaţii
nordici, în Lucrările Institutului de geografic al Universităţii din Cluj, voi. IV, pe
anii 1928--1929, Cluj, 1931, p. 138).
• Dlugosz, Historiac Poloniae, Krak6w, 1863, p. 320, apud: Şt. Meteş, op. cil., p. 23.
5 Şt. Meteş, op. cit., p. 26.
6 Ibidem, p. 28. De altfel. ln zona respectivă, E. Kaluzniacki, S. Wedkiewicz şi
Atlasul polon al regiunilor carpatine, consemnează cuvinte româneşti pătrunse in

graiul locuitorilor. Vezi: S. Puşcariu, Limba romând, voi. I, Privire generald, Bucurcşl-i,
1976, p. 303-308.
7 I. Nistor, Migraţiunea româneascd 1n Polonia în secolele XV şi XVI, ln Ana-
lele Academiei Române, Seria a III-a, voi. XXI, 1938, p. 90; Şt. Meteş, op. cit., p. 35.
8 Al. Avram, I. Codea, Monumente istorice din Ţara Crişurilor, Bucureşti, 1975.
p. 12.
9 Şt. Meteş, op. cil., p. 42.
3 Monumente de arhllecturd popu/ard din sudul Poloniei 87
ma,i multe sate în regiunea Sam:bor. Odată cu ei vor fi rămas acolo

şi mulţi bihoreni pe care-i avuseseră în solda lor.
Aminteam la început de relaţiile directe statornicite intre aşeză
rne din sudul Poloniei şi ţinutul românesc al Bihorului. Documentele
medievale înscriu relaţiile comerciale dintre Oradea şi Cr acovia, deoa- 1
rece în ambele sensuri circulau caravanele încărcate ale negustorilor

şi tîrgoveţilor cu produse a căror varietale o consemnează concret
registrele de vamă 10 • Odată cu obiectele de negoţ circulau însă, în-
tr-un ,sens şi în celălalt, ideile, influenţele sub diverse as,pecte ale
vieţii spirituale a oamenilor. Au trecut şi prin Polonia citeva din acele
„vase comunicante" care au legal dintotdeauna pe români de alte
popoare ale continentului european.
Desigur ar mai putea fi citate alte multe aspecte ale interferen-
ţelor culturale dintre popoarele român ,şi polon, dar, pentru cadrul
înţelegerii mai bune a specificului arhitecturii populare de lemn din
sudul Poloniei cele citeva eX!emple citarte anterior le socotim suficiente
pu,tînd trece la suibiectul enunţat în tHlul de mai sus. Vom preciza
dintru început că se păstrează azi în sudul Poloniei o mulţime de mo-
numente istorice bisericeşti, ridicate numai din lemn, care fac dovada
unui străvechi specific national peste care s-au grefat unele din influ-
ienţele arhitecturii civile şi ecleziastice comune şi altor popoare de
pe continent.
Planimetrie
O trăsătură esenţială a bisericilor de lemn din zonă (Fig. 1) o
constituie preponderenţa planului de tip longitudinal generat, drupă cum
se ştie, de însăşi si'stemul de construcţie în lemn cu totul adecvat în
condiţii de economicitate a materialului şi uşurinţa realizării tehnice
la astfel de cazuri. De regulă întîlnim o navă dreptunghiulară căreia
i se adaugă spre est o absidă, decroşată sau nu, iar în părţile laterale
sacristii şi alte încăperi cu rosturi diferite.
Desigur materialul şi tehnicile de construire în lemn pot genera
soluţii comune arhitecturii lemnului de pretutindeni fără să avem te-
meiul avansării ipotezei unei influienţe de la o zonă Ia alta. Spre exem-
plu privind planurile· bisericilor de ,Jemn din Bahice, Sredna Wies, Bi-
narowa şi Ustianowa am fi tentaţi a le compara cu planurile multor
biserici de lemn din România. ln realitate, din acet punct de vedere,
intre monumentele poloneze şi cele româneşti nu putem vorbi de vreo
influenţă, de vreun împrumut într-un sens sau altul deoarece trebuie
avut în vedere problematica de ansamblu a planimetriei bisericilor de
lemn aparţinătoare celor două popoare. La monumentele de arhitec-
10 M. Dan, Relaţiile comerciale dintre Oradea şi Cracovia la sllnilul secolului
ul XVI-iea, in Crisia. Culegere de materiale şi studii de istorie, voi. III, Oradea,
1973, p. 167-181.
88 Ioan Godca 4
~~
----
-----
~
fiilllV..!""A/
Fig. 1. Harta zonei cercetate.
tură populară românească 11 nu vom întîlni vreodată atît de multe

încăperi laterale (proscomidii, diaconkoane, sacristii, săli de catehi-
zatie etc.) foarte frecvente la bisericile poloneze. După cum se poate
vedea în desenul alăturat (Fig. 2), un tip, planimetric larg răspîndit
în zonă- este acela în care naosul este mai larg dec:ît pronaosul şi
absida.
Monumentul istoric de la Dubne este reprezentantul unui alt tip
planimetric în care pronaosul este larg, naosul ceva mai restrîns spre
interior iar_ altarul şi mai retras faţă de suprafaţa naosului. Este
sigur că retragerile acestea ale pereţilor au fost generate de nevoile
tehni,ce şi în principal de evitarea întîlnirii într-un singur loc a trei
11 I. Godea, Monumente de arhitectură populară din nord-vestul României.
Biserici de lemn, voi. I, II, Oradea, 1972-1974; Idem, Caracteristici ale culturii popu-
lare din Bihor, Bucureşti, 1977.
5 Monumente de arhileclur6. popular6. din sudul Poloniei 89
. • •
a Q I '
5
[pJ .,
~
-...::
r·· 2
I
' I
·- --
I
I
'- -
Vig. 2. Tipuri de planuri (I. Babice, 2.Sredna Wics, 3. Dinarowa, 4. Ustianowa,

5. Dubne, 6. Hawlowice, 7. Uluch, 8. R6wnia).
90 Ioan Godea 6
pereţi. După cum se ştie bisericile de lemn poloneze au pereţii foarte

înalţi, incompara•bili cu alte biserici de lemn din lume, caz în care
orice •soluţie de ordin tehnic cerea aici o a-tentă rezolvare căci altfel
construcţia s-ar fi năruit destul de repede.
Există apoi numeroase alte biserici a căror plan este de tip cen-
tralaşa cum este cazul monumentului din RoWlllia.
O tipologie generală a planurilor bisericilor de lemn din sudul
Poloniei ar fi greu de realizat fără un material iconografic complet 12 ,
dar tipurile de 'Plan amintite mai sus sînt cele mai frecvente. Se cuvin
apoi ,a mai fi subliniat şi faptul că in zonă sînt poate zeci de variante
ale tipurilor principale de plan dacă ţinem cont de existenţa la nume-
roase monumente a prispelor, pridvoarelor şi porticurilor (Fig. 3, 4,
5, 6, 7, 8, 9).
Tehnici de construcţie
Ca şi în alte părţi ale Europei bisericile de lemn din Polonia au

de regulă o substrucţie formată dintr-un şir de bolovani, de rîu sau
de carieră, legaţi între ei cu mortar.
Prezenţa pe mari suprafeţe a pădurilor de conifere a determinat
construirea marii majorităţi a bisericilor din bîrne de brad sau molid,
spre deosebire de Transilvania, de exemplu, unde esenţele predomi-
nant utilizate în construirea bisericilor au fost gorunul şi cerul şi în
mai mică măsură bradul. Pe întreaga înălţime a peretelui se suprapun
cununi de birne orizontale prinse la colţuri în cheotori drepte, aşa
cum se pot vedea la bisericile din Rownia, Haczow, Ustianowa sau
Czertez. Alte ori, ca în cazul bisericii din Bachorzec, întîlnim un tip
de cheotoare cu crestături compHcate, în genul celor de tip „cirlig"
12 Ilustraţiile care nu sînt executate de autorul acestui studiu au următoarele
surse bibliografice: figurile 5, 6, 7, 8, 9, 37 apud: M. Kornecki, Uwagi do systematyki
gotyckich koscio/6w drewniunych w Mulopolsce, în Teka Komisii urbanistyki i
architektury, tom. IV, Krakow, 1970; figurile 4 şi 11 apud: Euzebiusz Gil, Zabytkowy
kosci61 drewniany z Uszyc w powiecie OJeskim, în Opolski Rocznik Muzealny, tom.
V. Krakow, 1972, p. 187-199; figurile 3, 12, 16, 34 apud: Ryszard Brykowski,
Uwagi o konstrukcji, etapach budowy i konse,wacji gotyckiego drewnianego kosci6la
w Hacz6wie, în Ochrana zabytk6w, Warszawa, 1966, nr. 1. p. 20-31; figurile 15,
26, 27, 33 apud: Anna Kisielewska ş.a., Muzeum Budownictwa Ludowego w Sanoku
informator, Sanok, 1970; figura 18 apud: R. Brykowski, Wylyczne w sprowie prac
rekonstrukcyjno-projektowych przy p6lnocnej i zachodniej elewacji kosciola w Hucz6-
wie, în Materialy Muzeum Budownictwa Ludowego w Sanoku, Sanok, 1971, nr. 14;
figura 24 apud: R. Brykowski, Z problematyki badan nad drewniana architektura
cerkiewna w Karpatach-Podstawone typy architektoniczne i ich-wystepowanie, în
Roznik Muzeum Etnograticznego w Krak6wie, tom. V, 1974. Ilustraţiile 41-44 mi-au
fost oferite de parohul din localitatea Blizne fapt pentru care ii aduc mulţumiri şi
pe această cale.
7 Monumente de arhitectură populară din sudul Poloniei 91
• D
•
I
~~ ~
•
D D
Fig. 3. Planul bisericii din Haczâw.
- - -- -,
,- ------- -
~---- - - ---
I
'I
'~-- - __,
I I
I 2 J „ r,_.
1''ig. 4. Planul bisericii din Uszyc.
92 Toon Godea 8
-------------
- -- -- --------
I
I•
li
li
1,
ll
1
Fig. 5. Planul bisericii clin Lipnica-:'v!Uro\\·,ma.
,,
I
"
li
,,,,
li
li
-=======~========,-..
liI
a;;;;i--~-~
Fig. 6. Planul bisericii din Libusza.
9 Monumente de arhitectură popularcJ. din sudul Poloniei 93
■ •• -==============:a.--
'
"
li
•
I
li
li
li
li
li
li
• ■ D
~==============~~~-~-~
li
li
Fig. 7. Planul bisericii din Blizne.
-------~I
----=----=--=--==-·-====:L-1-......_.
li
li
li
I
:i11
_____________ 11
.11
.,. __._..._,,
Fig. 8. Planul bisericii din Sekowa.
94 Ioan Godea 10
------------==-=~-...
I
-■
li
,,
li
li
11
li
li
==========~-~~-•''-'fa_,.__,,,
Fig. 9. Planul bisericii d in Wola Radziszowska.
~ .. ~'l,- ~ • ••• •••--'<

l , ••-•
; .
Fig. 10. Construcţie transferată la Muzeul etnografic în aer liber din Nowi
Sacz (foto I. Godea).
11 Monumente de arhilecturd populară din sudul Poloniei 95
Fig. 11. Secţiune transversală la nava bisericii din Hacz6w.
semnalate la bisericile din nord-vestul României1 3• Mai rare, dar nu

inexi1stente, sînt cheotorile de tip „coadă de rîndunică".
Dacă la multe constructii anexe ale gospodăriei ţărăneşti (şuri,
cămări) din sudul Poloniei se pot vedea adesea pereţi de bîrne rotunde
(Fig. 10), nefasonate, în cazul bisericilor de lemn procedeul este in-
existent.
Şarpanta acoperişului este fixată de cununa superioară a pereţilor
după sistemul cunoscut şi în România - un şir de bîrne transversale
ce formează swportul scîndurilor de la tavanele interioare sau a că
priorilor ce se suiciced de obicei la dis·tanţa de un metru. Una sau mai
multe contrafişe leagă căpriorii intre ei asigurînd stabilitatea acope-
rişului (Fig. 11, 12).
Probleme tehnice deosebite se ridicau în cazul bisericilor de lemn
cu mai multe turnuri sau cupole, al acelora în care acoperişul cobora
pînă aproape de sol (adăpostind prispe sau încăperi închise), atunci
18
I. Codea, Monumente de arhitectură populară din nord-vestul României,
voi. I, p. 15.
!_
.. .....?_ __.,_{ __.f'-__.f__f ~
o
'
Fig. 12. Biserica din Uszyc,
2
secţiuni
3
I
transversale la navă şi absidă.

13 Monumenle de arhileclurd popu/ard din sudul Poloniei 97
cînd turnul era alipit corpului bisericii, ori în cazul boltirilor unor
încăperi. De fiecare dată însă meşterii ţărani din zonă au găsit rezol-
vările adecvate.
De regulă interiorul navei nu este compartimentat. Sînt „biserici
sală" cu spaţii interioare impresionante, unde, pentru stabilitatea de
ansamblu a construcţiei în special pentru susţinerea tavanelor, s-au
adoptat ·stîlpi masivi ce susţin, ca nişte coloane, unele grinzi trans-
versale ale şarpantei (Bahice). La biserica din Hawlowice atît naosul
cit şi altarul au învelitori interioare boltite semicilindric.
Altarul străvechiului monument de la Uluch are o boltă turtită
racordată pereţilor prin suprafeţe uşor curbate, iar la naos se află o
cupolă, de plan octogonal, construită pc un schelet de bîrne aşezate
în cruce. Acelaşi tip de cupolă octogonală realizat prin întretăierea
ma:i multor blîme aşezate la cote diferite, se află şi la biserica din
Rownia. Biserici d'e lemn cu cupole erau răspîndite în secolul al XV-lea
nu numai în sudul Poloniei ci şi în Ucraina, Rusia centrală şi de nord,
„cu aspecte variate, dar cu aceeaşi structură ... Cupolele se construiau
întotdeauna din grinzi încrucişate, formînd un fel de grătar, şi această
tehnică se regăseşte şi mai departe spre apus, la casele ţărăneşti din
Polonia" 14 • Dacă într-adevăr cele mai multe biserici cu cupole se gă
sesc în Ucraina, tot aşa de adevărat este şi faptul că astfel de înve-
litori interioare sînt mult răspîndite în Polonia nu numai în cazul bise-
ricilor ci şi al construcţiilor laice. Un astfel de exemplu n.i-1 oferă
cămara cu cupolă din bîrne rotunde reconstruită la muzeul în aer
liber din Nowi Sacz.
,RezolvărHe tehnice de la prispele bi•sericilor sînt cele cunoscute
şi caselor ţărăneşti, cu stîlpi şi contrafişe ce mărginesc de obicei spaţii
ample. Uneori la prispă întîlnim şi balustrada de scînduri de brad.
Proporţii şi volume
Accentuăm încă odată că pereţii bisericilor de lemn din sudul

Poloniei aw peretH foarte înalţi. ceea ce face ca monumentele, aşa
cum este cel de la Haczow 15 , să domine întreaga aşezare şi natură
înconjurătoare. Streaşina acoperişului nu ieşea însă prea mult în exte-
riorul ve~ticalei peretelui ceea ce făcea ca apa rezultată din precipi-
taţii să a•Lingă baza pereţilor construcţiei. Sprn n prPîntîmpina. un astfel
de efect negativ a agenţilor naturali ·s~a ajuns la o soluţie tehnică ori-
ginală pe care o întilnim la marea majoritate a bi,sericilor de lemn
din sudul Poloniei. Este vorba de aplicarea unei „siprîncene" de aco-
periş ce înconjoară întreaga construcţie (evident, atunci cînd lipseşte
11 V. Vătăşianu, Istoria ariei feudale 1n Ţdrile Române, voi. I, Aria in perioada
ele clczvoltare a Jeuc/alismului, Bucureşti, 1959, p. 643 şi urm.

i:; R. Brykowski, \Vylyczne w sprawie prac rekonstrukcyjno-projcklowych ...
7 - Biharca
98 Ionn Godca 14
prispa) Ia circa 1 metru de la temelia monumentului. Sprînceana are

două-trei rînduri de şindrilă ceea ce face ca apa căzută de la streaşină
să fie mult îndepărtată de baza construcţiei. Este o rezolvare tehnică
interesantă, practică, uşor de realizat şi absolut indispensabilă pentru
construcţiile cu pereţi foarte înalţi într-o zonă cu precipitaţii atmos-
ferice bogarle. Aşadar, .. sprînccana" are funcţia pe care o îmbracă
prispa nu numai la bisericile de lemn din Polonia ci şi la cele din
România, Slovacia, Ucraina şi alte părţi ale Europei. ln Polonia întîl-
nim şi biserici cu prispe foarte largi (cum nu se pot vedea la biseri-
cile din România) a căror învelitori ajung uneori pînă aproape de
pămînt. Biserica de lemn din Brzozow, una dintre cele mai mari con-
strucţii de lemn din lume, ne duce cu gîndul la impunătoarele con-
strucţii gotice datorită a<:operişului său înalt şi ascuţit, a turnului ado-
sat peretelui de vest al navei.
La bisericile de lemn din Czertez, R6wnia (Fig. 13) şi Uluch (Fig.
14, 15) ansamblul volumetric este fragmentat datorită mulţimii de înve-
lişuri şi forme ce se combină şi despart parcă după reguli greu_de
înţeles. Este aici o risipă de forme care au generat tot pe aMtea incon-
testabile rezolvări ·tehnice dar care nu au făcut altceva decît să com-
plice ansamblul. Silueta acestor biserici nu este una simplă, graţioasă,
ci alta încărcată, barocă, greu de urmărit tocmai pentru diversitatea
Fig. 13. Biserica din Râwnin, detaliu (foto I. Godea).

--; r·
Fig. 14. Detali u la biserica din Uluch (foto I. Godea). Fig. 15. Biserica din Ui uch, vedere generală.
100 Ioan Godea 16
mare a formelor, a liniilor frînte sau curbe ce se reiau mereu la alte

cote de înălţime, a ieşindurilor şi intrîndurilor în diverse planuri. Şi,
toate acestea se petrec în alternanţa umbrelor şi luminilor ce-şi schimbă
locul sub clopotul unei vegetaţii adesea luxuriante sub care cu greu
se mai poate observa monumentul. De altfel, adesea, cercetătorii apro-
pi-au înfăţişarea acestor construcţii de aceea a unor pagode sud-est
asiatice 16 • La monumentul din Sekowa 17 nu atît pereţii sînt foarte înalţi
cilb mai ales acoperişul care este foarte ascutit şi uşor evazat spre
streaşină. Baza învelitorii absidei se detaşează de aceea a navei rezul-
tind un efect plastic cu atît mai interesant cu cit streaşina de la nav8
este mai coborîtă decît la altar. La Sekowa, ca şi la Hacz6w (Fiq. 16,
17, 18), în jurul întregii biserici se desfăşoară o prispă largă, cu înve-
litoarea într-o singură „apă" ce porneşte de sub streaşina acoperişului
navei. Cum însă în interior spaţiul trebuia iluminat zenital la Sekowa
învelitoarea prispei este întreruptă în dreptul ferestrelor. La cele două
monumente turnul se alătură doar formal şi nu structiv construcţiilor,
prelungirea învelitorilor de la navă făcîndu-se fără racordări similare
în ce priveşte pereţii aşa incit putem vorbi în cazul turnului de o con-
strucţie în sine 18 • Un turn îngemănat construcţiei, aidoma bisericilor
de lemn româneşti, am întîlnit la monumentul din satul Roztoki Dolne 19
unde baza, ce acoperă suprafaţa tindei, se continuă cu un coif pira-
midal închei.al cu un bulb de factură barocă avînd parcă ceva din
simplitatea turnuleţului de la capela din marginea satului Rodaki (Fig.
19), la rîndu-i atît de asemănător cu unele turle de biserie.i transilvă
nene ce datează din perioada expansiunii stilului baroc pe continent.
Rare sînt însă turnurile de formâ piramidală de genul celui întîlnit la
monumentul din Binarowa (Fig. 20).
După cele citeva consideraţii de ordin volumetric, cu relevarea
particularităţilor concrete ale unor monumente se cuvin şi unele pre-
cizări de ordin general. Bisericile de lemn din sudul Poloniei se pot
încadra, pentru uşurarea prezentării metodologice, în mai muHe grupe
distincte în funcţie de apart~menţa monumentului la un cult sau altul
1a un grup etnic sau altul din cele ce vieţuiesc în acel spaţiu geo-
grafic în armonie şi bună înţelegere. Subliniem dintru început că o
zonare a bisericilor de lemn din întreg lanţul Munţilor Carpaţi o dato-
răm excelentului cunoscător al arhitecturii lemnului din Europa cer-
cetătorul Ryszard Brykowsky de la Institutul de Istoria Artei din Var-
16
P. Petrescu, Arhitectura ţărănească de lemn din Romcînia, Bucureşti, 1974,
p. 53.
17
Inga Sapelowa, Ochrona zabylkow budownictwa Judowego w Wojcwodstwie
Rzeszowskim w XXV - /cciu P.R.L., în Matcrialy Muzcum Budowniclwu Ludowcgo
w Sanoku, Sanok, 1969, nr. 10, p. 45-60.
IH Ibidem, p. 49, fig. 9, 10; M. Kornecki, Uwagi do systemalyki gotyckich ... ,
p. 146; R. Brykowski, Uwagi o konslrukcji ...
19
Artur Bala, Sprovozdanie z dzia/alnosci Powiatowego konserwatora Zabyt-
k6w w Sanoku za rok 1971, în M.M.B.L.S., Sanok, 1972, nr. 15, p. 65.
.S
"O
Q)
~
"O
Q)
:,.
3
C:
C"J
.....C
...,
gJ
:,.
C:
"O
Q)
â;
"O
Q)
:,.
:,.· o:i
.QM
tj~
(l)
::i::
102 Ioan Godea 18
o
Fig. 18. Biserica din Hacz6w, schiţă de elevaţie.
Fig. 19. C a pel ă la marginea satului Rodaki (foto I. Godea).

Fig. 2J. Biserica din Binarowa. vedere Fig. 21. B:serica din L ibusza , vede re din sud {foto I. Codea).
d in sud-vest {foto I. Godea).
Fig. 22. Biserica d in Blizne. Fig. 23. Biserica din Mogila, colţul de
sud -vest (foto I. Godea).
I
o
C,
5C
:..
...,::i
C
B.
coco
-fi~
~
C
"O
c;
.S:
t
V,
co
106 Ioan Godea 22
Fig. 26. Biserica din Graziowa.
şovia, care într-un studiu recen'1 20 încearcă o încadrare tipologică a

bisericilor de lemn. Pe baza arcestui studiu cit şi a cercetărilor noastre
directe efectuate în sudul Poloniei în vara anului 1973, distringem în
zonă următoarele trei mari grupe de biserioi de lemn.
I. Monumente catolice, caracterizate prin prezenţa unor puternice
accente gotice. Astfel de monumen te se pot vedea la Haczow, Libusza
(Fig. 21), Blizne (Fig. 22), Mogila (Fig. 23) .
II. Monumentele ortodoxe (sau fost ortodoxe), aparţinătoare gru-
pului etnic lemki, cum sint cele din localităţile Dubne, Czarne, Pow-
roznik, Rychwald (Fig. 24), Romancza, Kwiatori (Fig. 25).
III. Bisericile de lemn apartinătoare grupului etnic bojki. Exemplu:
monumentul din Graziowa (Fig. 26).
20 R. Brykowski, Z probJem atiki badan nad drewniana architeklura ...
23 Monumente de arhitectură populară din sudul Poloniei 107
Interiorul bisericilor de lemn

Se înţelege că în funcţie de ,cele trei mari grupuri de monumente
amintite anterior putem distinge şi un anume specific al interiorului,
pe lingă anumite elemente comune tuturor monumentelor din zonă.
ln planurile construcţiilor încăperile apar bine delimitate dar
în ce priveşte elevaţia, aşa cum am văzut mai sus, între pronaos şi
naos adesea nu există vreun perete despărţitor.
Ca peste tot lăcaşurile de cult catolice nu au iconostas, spaţiul
interior prezentîndu-se foarte simplu cu o delimitare în partea supe-
ri·oară marcată de un tavan drept de scînduri de brad, tavan ce se
continuă, la aceeaşi înălţime, şi deasupra absidei. Astfel de exemple
pot fi citate ·bi5ericile din Ustianowa, Binarowa, Raclavice, Szredna
Wies, Bahice, Blizne. La unele biserici, precum a ceea clin Bahice, sta-
1
bUitatea ta;vanului este asigurată şi de stîlpii masivi de pe laturile

lungi ale navei.
Biserica ortodoxă din Powroznik are la navă o boltă încheiată
în partea de sus printr-un tavan rectangular ce leagă extremităţile
de est şi vest ale navei. Acelaşi sistem de boltire se regăseşte şi la
altarul bisericii. De remarcat prezenţa la acest monument a grinzii tirant
care leagă între ei, spre mai mare stabilitate, pereţii de sud şi de nord
aidoma bisericilor româneşti din Maramureş, Sălaj, Bihor 21 etc. Atît la
naos cit şi la altar, biserica ortodoxă din Hawlowice are boltă semi-
cilindrică (mai joasă la altar) iar la tindă un tavan drept de scînduri.
Racordarea bolţii semicirculare a altarului bisericii din Uluch la pereţii
exteriori se face prin intermediul unor semicalote şi fragmente de su-
prafeţe uşor curbate, procedeu tehnic pe care-l putem întîlni din Slo-
vacia pînă în ţinutul Buzăului din România 22 fără a-l atribui, ca sis-
tem specific unui popor sau altul, ci o rezolvare tehnică dictată din
practica fiecărui meşter pus în situaţia de a înveli un spaţiu de plan
diferit cu o boltă ce nu se potrivea acelui plan. ln schimb in naosul
bisericii din Uluch se află o cupolă de plan octogonal construită pe
un schelet de bîrne în cruce. Pronaosul este boltit semicircular caz
foarte rar la bisericile de lemn rornâneşti 23 • La biserica din Uszyc (Fig.
12) bolta semicilindrică este racordată pereţilor prin două suprafeţe
plane. Mai multe cupole de plan octogonal rezultat prin legarea pere-
21 La monumentul respectiv se păstrează şi o icoană reprezentindu-1 pe Sf. Ioan
cel Nou de la Suceava.
22 I. Codea, Monumente de arhitectură populară din nord-vestul României voi. I,
II, Oradea, 1972, 1974; Idem, Caracteristici ale cullurii populare din Bihor, Bucu-
reşli, 1977.
23 I. Codea, I. Opriş. Monumente de arhitectură populară din nord-vestul jude-
tului Buzău, în Revista muzeelor şi monumentelor. Monumente istorice şi de artă,
Bucureşti, nr. 1, 1976, p. 81.
108 Ioan Godeo 24
ţilo r opuşicu bîrne perpend iculare sau oblice, peste care se suprapun
apoi alte bîrne spre a rezulta un octog,on, am întîln it J,a monumentul
din Rowni,a 24 •
Turnurile clopotniţă
Cu secole în urmă în toate părţile Europei clopotniţe l e se aflau

separat de b is erică, l-a o oarecare di t an ţ ă 2 \ In Ungaria sînt con ero -
nate , spre e~emplu, biserici de lemn sa u cu pereţi de nuie le , cu turnuri
separate 26 • La români. mai ales în Tran ilvania, turnurile s-au contopi t
de multă vr me cu edificii le ecleziastice, proces încheial ],a încep utul
secolului al XIX-lea. In schimb în sudul Poloniei se pot vedea şi az i
multe clopotniţe înălţate dep a rte de bi erică: Dobrej Szlacheckiej ,
KuJ aszne, Radawi•ce, Mogila, Jablonka, Ba bice, Izb y , J,astrzeibia, Poz-
dzi acz, Gladyszow. Formele şi proporţiile ace tor svoniţe sîn-t fo arte
Fig. 27. Svoniţa bi sericii din Dobrej Fig. 28. Turnul bisericii din Pow-
Szlacheckiej. roznik (foto I. Godea).
24 Aces t gru p de biserici se întinde şi în Ucraina tran sca rp atică unde intîlnim
monumente foar te interesa nte precum cele de la Ma tkow, Uzhok, Suhoe (Vezi , D.
Goberman, Woodttn u1d1it e ktura/ m on u mcn l s oi Tran s-Ca rpal hia, Lcning rad, 1970).
25 O astfel de bis e ric ă de lemn, datată 151 6, v ezi la: J. Strzygowski, Die A /1-
s/avisc he Kunst , Au gsburg, 1929, p. 234.
26 C. Petranu, Bisericile de Jemn din jude/ul Bereg, in Glnd românesc, anul V ,
1937, p . 603.
25 10!1
variate. Adesea ele sînt construcţii cu adevărat monumentale cu nimic

mai prejos, sub aspectul realizării artistice, de bisericile pe lingă care
au fost ridicate (Fig. 27). Cele mai multe au baza piramidală la adă
postul unui acoperiş prismatic; pereţii sînt căptuşiţi cu şindrilă (Pow-
roznik - Fig. 28) sau cu scînduri (Bahice).
Jntr-o altă grupă se încadrează bisericile la care turnul este alipit
laturii vestice a navei. avînd insi'i un schelet de sine slătdlor cctre pu-
tea fi ridicat concomitent sau după înălţarea bisericii respective (Ha-
czow, Blizne, Sekowa, Libusza, Ropki). Interesante sînt rezolvările teh-
nice, bogăţia formelor şi varietatea detaliilor ornamentale oare mar-
chează fiecare nivel al turnului - baza, încăperea clopotelor, coiful
cu săgeată sau bulb.
Intr-o a treia situaţie turnul se ridică pe latura de vest peste pro-
naos (Binarowa).
Elemente cu funcţie exclusiv ornamentală sînt turnurile, unul sau
mai multe, ridicate deasupra celorlalte încăperi, de regulă continuînd
cupolele. Formele lor sînt foarte variate de la un monument la altul:
Ropica Goma (Fig. 29), Kulasne, Bartne, Jastrzebia, Kwiatori, Andre-
jowka, Ropki, Komancza etc.
Remarcăm apoi marea răspîndire a „lanternelor" de la mijlocul
coarnei acoperişului, deasupra încăperii naosului. Uneori forma lor
aminteşte de silueta fialelor gotice (Mogila, Rzepiennik - Fig. 30, J:i-
blonka - Flg. 31), alteori seamănă cu nişte campanile de tipul belve-
dere (Libusza, Blizne, Sekowa, Gawluszowicc, Bachorzck). Nu au decît
funcţie decorativăn.
Decorul
Dacă încadrarea în peisajul natural, proporţiile şi jocul volume-

tric al părţilor în întreg ar putea constitui obiectul a numeroase reflec-
tu, în schimb elemeulele 1..lecordli ve s·culpldle ~i cresldle dle bisericilor
de lemn din sudul Poloniei nu cunosc varietatea întîlnită I.a alte monu-
mente de arhitectură a lemnului din Europa, cu funcţie identică. Bîr-
nele pereţilor tuturor bisericilor de lemn poloneze sînt perfect faso-
nate, îmbinările de la colţuri sînt de obkei în cheotoare dreaptă, ra-
reori prelungite în console cu retrageri succesive spre temelia monu-
mentului aşa cum se pot vedea la bisericile din Czertez, Ustianowa
(Fig. 32) şi Rosolina (Fig. 33).
27
R. Brykowski, Wytyczne w sp,awic prac rekonstrukcyjna-projektowych ... ;
R. Brykowski, Drewniana architektura koscielna regoinu Radomskiego, in Zabylkowe
budowniclwo drewniane rcgionu Radomskiego, Radomiu, 1971, p. 53-74; Tadeusz
Chrzanowski, Marian Kornecki, Sztuka SJaska Opo/skiego, Krak6w, 1974, p. 416----423.
Se vede, aşadar, răspindirea lor şi in alte părţi ale Poloniei.
..,.-~-····--.-------------·-·.-...
.
. •!'.
-~ ,._,.,
Fig. 29. Tumuri la biserica din Ropica Goma (foto Fig. 30. Turn „l an ternă" la biserica din Rzepicnnik
I. Godea ). (foto I. Godea).
Fig. 31. Biserica din Jablonka, detaliu la acoperiş (foto Fig. 32. Console la b iserica din Ustianowa (foto I.
I. Godea). Codea).
112 Ioan Godea
La Haczow, Ulucz şi alte biserici, la care întîlnim prispă, se regă

sesc frumoase îmbinări între stîlpi, contrafise şi fruntar (Fig. 35).
Port,alurile au ancadramente de diferite forme: dreptunghiular (Ty-
lich - Fig. 36, R6wnia, Brzezawa), în arc frînt (Mogila, Raclawice,
Kroscienko - Fig. 37), în acoladă (Sekowa - Fig. 38. Sredna - Fi~J-
39, Brzozow, Libusza) sau semicircular (Skrzyszow 26 ). Uneori sînt orna-
mentate cu frînghii, rozete, motive în formă de evantai Plc'. Mai adău
găm acestor elemente decorative ineditul învelitorilor de şindrilă, a
şirurilor de şindrilă ce acoperă pereţii exteriori (Libusza, Gawluszo-
wice, Ropki, Haczow, Rudka, Czerlez, Blizne, Dubne, Bachorzec, Hartne),
a scîndurilor ce acoperă cununile pereţilor (Graziowa, Pozdz,acz, Ku-
lasne, Babice, lzby) şi vom avea imaginea generală a decorului exte-
rior al bisericilor de lemn din sudul Poloniei.
In interioare-le acestor monumente elemente realizale în tehnicile
sculpturii (Fig. 40) şi crestăturii nu sînt prea numeroase în schimb lu
marea majoritate a monumentelor pereţii sînt împodobiţi cu admira-
bile picturi policrome. La des pomenita biserică de la Haczow cer-
cetări recente au descoperit fragmente de pictură datînd din anul 1494
(specifice goticului tîrziu 29 ), fapt care a determinat în bună măsură în-
ceperea urgenta a unor ctmplt: lucrări de restaurare şi conservare a
monumentului. ocazie cu care s-au putut descoperi şi alte straturi de
pictură suprapuse peste cele iniţiale. La Blizne primul strat de pictură
datează din anul 1549 iar următoarele din anii 1604 şi 1642 (Fig. 41).
Un impresionant repertoriu de motive decorative, abstrncte sau
fitomorfe, se alătură ciclurilor iconografice dind pereţilor impresia unui
covor uriaş. Dacă în legătură cu pictura pereţilor sau a icoanelor pe
lemn putem vorbi de „înrîuri-rea zugravilor români din Moldova şi nor-
dul Transilv aniei "30 , că sudul Poloniei şi o parte a Ucrainei au cunos-
1
cut o serie de influenţe renascentiste 31 dintre monumentele păstrate

pînă în zilele noastre majoritatea au o pictură de certă factură barocă.
De altfel, secolul al XVIII-iea este considerat punctul culminant al
arhitec,turii de lemn din Polonia 32 , inclusiv în ce priveşte decorul pic-
tat al interiorului.
*
* *
Numărul impresionant de mare al bisericilor de lemn din Polonia,

din care am prezentat mai sus doar o mică parte, diversitatea aces-
~8 M. Kornccki, Uwagi do systcmatyhi gotychich hoscio/ow drewnianych ... ,

p. 154.
R. Brykowski, Uwagi o honstruhcji .. ., p. 31.
29
3° C.
Nicolescu, Icoane vechi româneşti, Bucureşti, 1971, p. 12 şi p. 25, nota 3.
Zalozieckyj V., Das geistige Leben der Uhraine in Vergangenheit und Gegen-
31
wart, Miinster, 1930.
a2 Euzebiusz Gil, op. cit., p. 198.
8 - Biharea
Fig. 35. Detaliu la prispa bisericii d in Uluch (foto I. Codea). F'ig. 36. ror tal ul bisericii din Tylicz
(foto I. Cod ea) .
Monumente ci arhilcclu ră popu lc,ră clin suc/ul Pol oniei 115
Fig. 37. Portalul bisericii din Kroscienko Wyzne.
Fig. 38. Detaliu la portalul bisericii din Sekowa (foto I. Godea).

--==-===""J!~-==~D---11,____<L---
-- ~
2
--a
o
v
...:
,...
c:;
Cil
c.,
:s
Cil
.::
>
....
t;§
uc.,
o -----O--- (f]
'-
C
--a
~f'-
CJ
~
"'
~
I '-
:,
ş
o
o.,
6
"'
llh
i;;:
l
F ig. 40. Piciorul vechii cristelniţe de la b iserica Fig. 41. Biserica din Blizne, vedere din interior.
d in Hacz6w (foto I. Godea).
118 I oan Goe/ a
Fig. 42. Icoană de la biserica de lemn din Raclawice.
Fig. 43. Biserica din Raclawice, detaliu de interior.

35 Monumente de arhlleclurd popu/ard din sudul Poloniei 119
tora de Ia o zonă la alta în funcţie de o întreagă complexitate cauzală,

frumuseţea şi ineditul formelor, tehnicilor şi elementelor decorative,
aşează aceste monumentale construcţii ţărăneşti in şirul celor mai
izbutite creaţii populare europene.
Cele mai vechi monumente, cert datate, din sudul Poloniei sînt
din secolul al XV ~lea 33 , dar şi acestea nu sînt decît continuatoare ale
altor biserici de lemn pierdute in negura veacurilor anterioare pînă
la momentul apariţiei lor ce coincide cu creştinarea poporului polonez.
La bisericile de lemn păstrate in zilele noastre (acum monumente
istorice şi de artă, ocrotite de legile statului polonez) se pot observa
cu uşurinţă împletirea unor puternice influenţe datorate stilurilor artei
europene (romanic, gotic, renascentist, baroc). Cunoscutul istoric de
artă Marian Kornecky sublinia că elemente ale renaşterii italiene s-au
grefat destul de puternic pe fondul artistic de tradiţie locală în toate
genurile de arhitectură civilă, militară sau ecleziastică, generînd „o
veritabilă revoluţie in arhitectura polonă în secolul al XVI-iea "34 • ln
drumul său evolutiv arhitectura lemnului din Polonia, şi, în mod con-
cret, bisericile de lemn, ating apogeul realizării artistice în veacul al
XVIII-iea. După aoeea, atît din punct de vedere al frecvenţei cit şi
al valorii artistice, locul acestei arhitecturi va fi luat de construcţiile
de zid realizate in alte condiţii social-istorice ale epocilor moderne şi
contemporane.
Bisericile de lemn din sudul Poloniei ne oferă cadrul propriu al
similitudinilor în arta populară a ţărilor vecine de la care au preluat
o serie de elemente dar care au generat la rîndul lor, influenţe rele-
vabile.
Acei meşteri talentaţi de la poalele Carpaţilor Nordici au creat va-
lori inestimabile ce se înscriu in diversitatea arhitecturii populare eu-
ropene, aducînd un aport substanţial la in.florirea de-a lungul veacu-
rilor a civilizaţiei lemnului in această parte a lumii.
33 Monumentele de arhitectură populară amintite în prezenta lucrare sint datate
după cum urmează: Ba bice - 1728, Bachorzec - 1760, Binarowa - circa 1500,
Ustjianowa - sec. XVII, Uluch - 1510 (i), Uszyc - 1517, Hacz6w - sec. XV,
R6wnia - 1792, Czertez - 1742, Hawlowice - 1683 (?), Brzoz6w - 1676-1678,
Sekowa - sec. XVI, Ropki - 1801, Raklawice - 1511, Blizne - sec. XVI, Powroz-
nik - 1643, Ryt:hwald - 1756, Mogila - 1466, Jastrzebia - 1529 (?), Pozdzacz
- 1777, Kwiaton - 1700, Andrzej6wka - 1864, Komancza - 1805, Rzepiennik -sec.
XV, Gawluszowice - 1677, Kroscienko Wyzne - sec. XIV, Libusza - înainte de
1513, Skrzyz6w - 1517, Rudka - sec. XVII, Dubne - 1863, Lipnica Murowana-sec.
XV, Wola Radziszowska - sec. XV.
3 ~ M. Kornecki, Chateau el manoiss lorlilies de la Region de Cracovie, Krak6w,
1967, p. 5.
120 Ioan Godea 36
SOME CONSIDERATIONS REGARDING THE WOOD

CHURCHES FROM SOUTH POLAND
Summary
The present paper is the resuit of an investigation effected by the author, in

the summer of the year 1973, in a number of localities in soulh Poland wilh a view
to know these monuments of the popular archilecture.
The study begins with some hislorical considerations emphasizing Lhe Ruma-
nian-Polish relations, during the previous centuries, and the direct relations l;>etween
Bihor district and south Poland, followed afler by the presentation of the wood chur-
ches (materials a'nd building techniques, proportions of the wood churches, plans
of the monuments, interior and ornament). The sure dated oldest monuments of
south Poland originale from the XV-th century, but they are the continuer of other
monuments whîch were wrapped în the mist of prevîous centuries.
The impressive number of the wood churches, from which are presented only
a small part în thîs paper, range Lhese monuments among lhe most accomplished
popular constructions from Poland by means of its varîety, from a zone to other,
beauty, techniques and ornamental elements. Talented masters, from the foot of the
North Carpalhians, have constructed these înestimable values, brînging a substan-
tial conlribution to the flourishing of the wood culture during centuries, in this part
of Europe and of lhe World.
ELEMENTS COMMUNS DANS LE FOLKLORE PRINT ANIER
DES PEUPLES DU SUD-EST DE L'EUROPE
EMILIA COMIŞEL
La diversite du folklore printanier des peuples du sud-est de

!'Europe est due aux signific,ations multiples qu'il a dans la vie des
hommes. Par Ies riches ceremonies du printemps on fete le renouveau
de la vegetation, la defaite de l'hiver et des forces des tcnebres. Cer-
taines d'entre elles gardent le souvenir des anciennes fetes consacrees
aux Dieux de la vegetation et de la fecondite ( ,.Lazăru", ,.Caloianu"
etc.), et des tres anciennes croyances se rapportant aux rites propres
a hâter l'arrivee de la nouvelle saison (Ies enfants et Ies adultes battent
la terre de leurs pieds et de leurs bâtons, Ies hommes menacent l'hi-
ver etc.), et aussi a stimuler et â regenerer Ies forces de Ia nature,
a assurer Ia ,,mane" aux champs et aux animaux, a l'aide des „centres
d'energie" 1 (la femme, la purete, Ies arbres, Ies rejuissances, Ies
feux etc.). En general, ii faut considerer Ies coutumes du printemps
comme une partie importante de l'ensemble des rites de fecondation
de la terre et des etres (hommes et animaux) el Ies etudier dans l'en-
semble de ses manifestations.
Le folkfore du printemps, ne dans des conditions sociales et eco-
nomique anterieures, tout en gardant Ies echos d'une vision spcci-
fique de la vie et du cosmos, d'experiences techniques et spirituelles
ancestrales, nous a conserve, comme substr,at, des elements precieux
des cultures pre-indoeuropeennes et indoeuropeennes (avant Ieur sci-
sion en des peuples distincts), enfin celles des aîeux directs de chaque
peuple. Les Roumains et toms Ies peuples balkaniques ont conserve un
substrnt commun, herite des Thraces et „qui constilue, d'ailleurs, Ie
principal clement d'unite de tout2 lia P·eninsule Balkanique" 2
L'assimilisation de ce tresar culturel par chaque pcuple cn parli-
culier, suivant des facteurs psyichiques Ies caracterisant en propre, et
1 Mircea Eliade, Traile cl'hisloire de la religion, Paris, l!J68 (cap. IX).
~ Idem, De Zamo/xis a Gengis-K/Jan, Paris, 1970, p. 183-184.
122 Emilia Comişel 2
dans le cadre de conditions specifiques de vie et de systemes magi-

ques et religieux locaux, a donne naissance a des formes originales
de materialisation et de manifestation, confirmant par Ia Ies forces
creatives et l'originalite de chaque ethnie. Donc, un des buts de nos
rP.chP.rches est d'etahlir comment des formes d'origines communes ont
abouti aux formes differentes. Certaines de ces coutumes ont ete con-
nues aussi par Ies Greques de l'Anliquite et par Ies peuples d'Asie.
Mais leur utilite permanente pour la vie de l'homme e,t Leur capa-
cite de rendre plus solidaires Ies communautes humaines vivant dans
le cadre de societes specifiques quant aux structures et ,au mode de
vie, a mieux Ies cimenter, leur ont ,assure une stabilite dans le temps
et dans l'espace, bien que dans le processus dialeotique de l'adaptation
permanente aux exigences vitales, elles aient subi des mutations de
fonction, de contenu et de forme; ainsi Ies anciens mythes et symboles
se tr,ansformerent-ils dans des rites de caracitere utilitaire, en,suite dans
des occasions de divertissements collectives, en accumulant, a cet
effet, des eiements nouveaux. Dans Ie cadre de ces inter:ferences syn-
chroniques et diachroniques (superpositions, accumulations, decantage,
dislocation d'un cycle etc.), ces manHestations synthetiques complexes,
comportant un cert-aine nombre de facteurs (economiques, magiques,
religieux, juridiques et artistiques) survenues au cours du processus par
lequel l'homme s'effor<;a de Ies subordonner a s·es necessites de vie
et a son horison culturel et artistique, devinrent d'impressionants spec-
tacles dramatiques (,,pre-theâtre", d'apres dr. Andre Schaeffner;
.,rite-spectacle", d'apres Toschi), amplifies d'elements artistiques de ca-
ractere divertissant collective. Le tout s'integre dans la vie de l'homme
moderne, sous des formes variees et dans des conditions actuelles de
travail et de vie sociale.
On peut grouper Ies coutumcs du printemps en trois sequences:
I-la derniere semaine du Carnaval (le „cîşiegi"); II-le cycle pascal,
y cornpris la Saint Georges; III - la periode aux environs de la se-
maine de la Pentecote (,,Rusalii").
On y dis lingue plusieurs categories de cerernonies: celles liees
aux etapes des travaux agricoles et pastoraux (preparation des semail-
Ies, labour, ansemencement; organisation de la bergerie, estivage, de-
part des bergers dans Ies montagnes, transhumance), aux fetes fixes
du calendrier et a la vie de l'homme.
Ces ceremonies sont pratiquees par differents groupes d'âge: soit
exclusivement par Ies fernmes et Ies hornmes maries, soit par Ies jeu-
n~s gens et Ies jeunes filles, par Ies fillettes ou par Ies garc;onnets,
ensemble ou separement. Chaque categorie d'âge, dans le village ar-
chaique, avait des fonclions et des missions a remplir, mais c'etait la
3 E/emenls communs dans le JoJklore prinlanier 123
jeunesse celibataire qui etait le protagoniste du plus grand nombre de

fonctions: initiation des jeunes filles adolescentes (a leur premiere
„hora"), organisation des relations entre jeunes filles et jeunes hommes
et entre Ies membres d'une famille, organisation des fetes et des di-
vertissmenls collectives (souvent pendant toute l'annee), veiller au
respect des normes traditionnelles de la morale et de la perpctuation
de l'espece, assurer Ia fertilile de la terre, en vertu de leurs rapports
cultuels qu'ils entretenait avec Ies forces de la nature. Non moins im-
portante etait leur fonction juridique qui allait de repressions morales
aux punitions corporelles (,,bricelatu", ,,alegerea craiului", ,,junii "3 etc.):
I. Dans la premiere sequence un râle important est joue par la
pratique des masques zoomorphes ou phitomorphes des impressionnan-
tes corteges masques, qui vont de maison en maison ou qui entrent
dans Ies maisons et chez Ies veillees des jeunes filles et des femmes;
on sautille, on danse, on chante, on recite des couplets satiriques, on
fait tourner Ies jeunes filles et Ies femmes {aux: ,,ziua cornilor" = le
jour des cornuailles; ,,cucii"=les coucous; ,,Toaderii"=les Theodores;
„săptămîna nebunilor"= la semaine des foux). Par exemple, Ies „Cucii u
portent des bâitons ,au boul des quels pend une savate dechiree ou un
morceau de caoutchouc dont ils touchent Ies passants, afin qu'ils soit
gardes de tout mal. Cette semaine devant le Careme a cumule plu-
sieurs ceremonies: ,,Strigarea peste sat" 4 ( clameurs par-dessus le vil-
lage), ou „ali-mori" ou ,,,aure-maure" etc.; ,,cucii "5 , ,,săptămîna nebu-
nilor" ( ou „maimozi" ou „măi muşi" ou „zilele cornilor"). ,,Toaderii "6,
„Homanu "7 , ,,Jnfîrtătitu "8 ( ou „însurăţitu" ou „mătcălău ") tinerilor şi
3
Constantin Briiiloiu, Esquisse d'une melhode de folk/ore musical, Paris - Bucu-
reşti,1931; Idem, Opere (Oeuvres), IV, trad. et preface E. Comişel, Bucarest, 1977.
4 Gabriel Manolescu, Despre originea, semnificat/a şi lipologia unui obicei slrd-
vechi: Strigarea peste sat, Folclor literar, Timişoara, I, 1977, p. 3-150.
5
C'est un jeu de masques (ancien rile agraire de fertilite). Les masques repre-
sentent un chasseur, une dame, le roi et la reine, le joueur de tympanon, des janissai-
res; ou un auire groupe: le marie et la mariee, le barbier, le gardien etc. Les mas-
ques frappent Ies membres de la collectivile â l'aide d'un chiffon rempli de cendres
ou d'une chaussure usee (,.opincii") qu'on a fixe au bout d'une perche, apres quoi,
s'attellant â la charme, ils font trois sillons autour du village. lls rec;oivent des dons
et le soir on y fait un festin comprenant des danses et une cene commune.
6 „Les Toaderi" (personnages mythiques) sont des jeunes gens masques qui
vont d'une maison ii l'autre, font des gestes comiques, clansent, chantent, recitent des
couplets saliriques ele.
7 le chant du „homan "-incanlation pour la pousse des cheveaux-est precede de
la cueillette d'une plante (,.homan• ou „iarbă mare"=caille lait, lat. galium verum,
la recompence par le se! el le pain qu'on laisse â la racine de la plante, des feux,
des danses et des chansons. Les melodies sont variees el apparliennent aux divers
degres d'evolution de la musique populaire; soit une melodie lente, ayant de gran-
des dur<'.!es, basee sur un prepentatonique de type majeur, soit une m.:,torlie r0rit;itivP,
dans un prepentalonique aussi, ayant toutes Ies deux une seule phrase, variee, ou
mon, a la cadence (A A 0 ),
8 D'apres une ceremonie tradilionnelle, Ies jeunes fille ou Ies filelles ou Ies
jeuns gens se lient „soeurs• ou „freres• (,.văruici" ou „flrtaţi").

al copiilor (franternisation des jeunes et des enfants). ,.tîrgu mireselor"

(foire des mariees de l'annee), ,.hăulitu" 9 , ,.haide-n tîrg" 10 (allons a
la foire), ,.încurarea cailor'' 11 (competition avec Ies chevaux), focuri
tradiţionale (des feux traditionnels), .,mărţişorul" 12 , cîntece pentru pă
sări. pentru lună nouă 13 , ,,borşu" 14 etc.
II. La deuxieme sequence est rattachee directement aux travaux
agricoles: .,Lazăru" 15 (ou „Lăzăriţa"), ,.Plugaru" 16 (le laboureur), .,ale-
n Le ,,hăulit" (des cries) est forme de fragments melodiques simples, basees sur
des grandes intervalles (quelquefois sur les harmoniques naturelles d'un seul son).
Avec ce „hăulit" Ies jeunes gens vont n la renconlre du printemps. lls l'utilisent
aussi comme appel aux grandes distance (Voir: Corneliu Georgescu, Hăulitul din O/lc-
nin subcarpatică, rev. Elnogr. Folk/ore, no. 4, 1966).
1° Chant accompagne de mouvemenls. Les jeunes el Ies enfants font chacun,
separement, un rang, l'un se tenant derriere l'autre et se balant;:ant rythmiquemenl
de deux câtes; ils chantent apres quoi ils prennent brusquement la fuile.
11 A la St. Theodore, on fait une competition avec les chevaux (Simeon Florea
Marian, Sărbătorile la Români, vol. I, II, III, Bucureşti, 1899).

12 Ancien rite de fertilite. Une cordelelle de fils .rouges et blancs que Ies enfanls
porlent autour du cou ou des bras (dans le passe, Ies adultes aussi). On le pend,
apres le premier Mars, a la branche d'un arbre en fleurs, pendant qu'on recite des
vers d'incantalion ou des souhaits.
13 La revenue des oiseaux et l'apparition de la nouvelle lune sont accueillies
avec des 1nvocc1tluns puur le blen-(!t1e, puur lc1 p1uspc1ilc, el Id sc111te (coutume 4ue
Ies enfants seules respectent aujourd'hui).
" .,Borşu•, ,.lioara• .,luminărica• et d'autres jeux sont joues pendant le Careme,
quand Ies danses sont interdites par l'eglise.
15 „Lazăru • est fete le samedi avant le Dimanche des Rameaux. Un groups de
fillettes, jusqu'â 15 ans, dont une est habillee en „mariee• (et quelquefois d'autre
en „marie"), vont d'une maison a l'autre en chantant et en dansant. Les themes onl
un caractere de souhait et souvent dilferent selon la categorie et le sexe de celui
qu'on visite. Le thele frequent est la complainte pour le mort d'un gamin qui est
parii dans la foret pour garder les chevres. La melodie a un caractere de danse,
en rythme binaire ou aksak. Chez les Aroumains „firşero\i", le „Lazăr" est une
poupee confectionnce d'un balloir de linge el chez les Roumains de Thessalie, ii
est porte par les enfants, gart;:ons el fillettes.
10 Emilia Comişel, Folclor muzical, Bucureşti, 1967. ,.Plugaru• est nomme le jeu-
nes homme qui, le premier, est sorti pour labourer son champs. La coutume consiste
en un grand nombre de ceremonies ayant des variantes regionales el qui dure plu-
sieurs jours. On orne le „laboureur• de feuillage et de paille attachees a ses pieds,
ii la ceinture et au chapeau sur lequel, souvent, on pose une gimblelle et un oeuf
rouge. li est porte sur Ies cpaules, au boul d'une herse, jusqu'a la plus proche
riviere ou l'on y jette el on y asperge d'eau ceux qui s'y trouvent. Ensuite on revient
a la maison du heros de la /ele el la re_jouissance commence. Parfois, l'aclion se
corse par une jugement et la punilion des coupables qui consiste dans des coups
appliques aux planles des pieds avec une baguette ou une petite planchette, nommee
.,bricelă" (Voir S. F. Marian, op. cit.).
5 Elemenls communs dans le folk/ore printanier 125
gerea craiului" ou „Alegerea crailor" 17 (le choix du roi ou des rois),

„bricelatu", .,junii" 18 (Ies jeunes). .,Caloianu" 19 (ou ,.Scaloianu" ou
,,Mumuli~ă de ploiţă" ou „momîia" etc.), .,Paparuda" 20 (ou „P~p;i'ruga"
ou „Dodoloaie" etc.). D'autres coutumes ont une fonction matrimo-
niale ou de divertissemenl: .,cîţu-mîţu" 21 , .,toconele" 22 (samedi, avant
Ies Paques), .,Li oara" (ou „Milioara" ou „jocu felegii "23 etc.), .,udatu "2 ~
fetelor, ghicitu 25 viitorului (ou „vergelatu"), .,scrînciobu" (le ba-
lani;oire), ou „lPgiinntn" (<Ţui n'ont pas une date fixe).
17 Coutume apparnntee au „bricelat•. Sur un ancien rile agraire s'est superpose
un auire ele nature juridique. La coutume dure trois jours et Ies actes ceremoniaux
Ies plus importants sont: le choix du „roi", l'action de jettcr un manteau fourre parmi
Ies gars, le recit de certains vers, des souhaits pour Ies grains, le chatiment de
ceux qui ont enfreint Ies normes morales du village ou bien qui n'onl pas bien tra-
vaille, l'immersion du „roi• dans l'eau, la fete commun avec Ies jeunes filles, a la
maison du „roi" et le festin commun. Dans d'aulres variantes apparait le rile du
voi el l'allumage du drapeau confeclionne des „marames•, la promenade en cortege
aux champs ele. (Voir S. F. Marian, op. ci/.).
18
Celte coutume se deploie pendant une semaine dans des endroits differentes,
traditionnellement consacrees: sur des hauteurs, devant l'eglise, sur la route, au
milieu du village etc. (Voir: Ion Muşlea, Obiceiu/ junilor braşoveni, Cluj, 1930; Jon
Chelcea, Organizarea tradiţională a lincretului 1n viata sale/or noastre, dans Revista
Funda/ii/or regale, Bucureşti, 1942; Octavian Buhociu, U ber den Rumănischen Bur-
schenbund, dans „Kuricr der Rumanischsludenlcn, II, SS, HOi).
19 Rile pour invoquer la pluie, qui conserve quelques elements du mythe el
des fetes du Dieu de la vegetation qui chaque annee meurt el ressuscite. Les
enfanls font unc poupcc ou plusiers; ils la posent sur une planchette en bois, la
couvrent de fleurs, de coquilles d'oeufs rouges, de cierges allumes et simulent la
ceremonie funebre, avec des lamentations, apres quoi ils l'enterrent dans Ies champs
cultives ou apres d'un puils. Apres trois jours, la poupce est delerrce el portee au
bord d'un cours d'eau ou, avec des cierges allumes et des fleurs, on la pose sur
l'eau, Ies enfants s'arrosant entre eux. Suit la „pomana• (le repas) du mort pour
laquelle Ies mets ont ele apportes par Ies parents des enfants.
20
Rile de piue qui est celebre toutes Ies fois que I'on souffrait de la seche-
resse. Une filletle (ou un gan;onnet) est couverte de feuillage dispose de certaine
maniere. Elle va, accompagnee des enfants, dans Ies rues du village, entrent che;i: Ies
uns et Ies auire chantant el dansant et sont mouilles d'eau. Peu a peu, Ia coulume
a ele modifice par l'adoption d'abord par Ies tout petits, ensuite par Ies enfant de
bohemiens et de nos jours, elle soii arrivee ii un stade de disparilion (Voir S. F.
Marian, op. cil.; E. Comişel op. cil.; Dimitrie Cantemir, Descriptio Mo/davmE:, Wien
1716).
21 Le mercredi avan! Paques, Ies petits demandent des cadeaux par certains
vers qui enoncent aussi la croyance dans l'obligation des femmes de terminer de
filler (Voir S. F. Marian, op. cit.).
22 C'est un chanl de joie qui annonce Ia fin de la periode de carcme. li est
accompagne rythmiquement par Ie frappemenl d'une planche ou de Ia „toaca• de
I'eglise; a l'aide de deux bâtonnets (Au Iiable Ies orties / Les ouefs sont beaucoup
meilleurs.). L'ancien rile magique a ete contamine avec une coutume plus recente
ou ont penetre aussi des elements chretiens.
23 Traian Mirza, Lioara - un gen muzical inedit a/ obiceiurilor de primdvară
din Bihor, dans Lucrdri de muzicologie. nr. 5, Conservatorul de muzică „Gh. Dima•,
Cluj, 1969, p. 6$--91.
2
~ L'arrosage de jeunes filles avec de I'eau ou Ieur immersion dans I'eau.
2
ş Les jeunes filles se balanc;:ent pendant qu'on leur chanle, en vers, des sou-
hails, quelquefois satiriques; occasion de dislraclion.
Le jour de la Saint Georges (,.le defenseur des troupeaux, Ie 23

avril) est egalement riche en manifeslations folkloriques. Ce jour com-
mence le travail des berges, on fete „alesu oilor" 26 ( ou „roscol" ou
„arieţ" ou „tînjaua" etc.), on allume „focu viu" 27 (le feu vivant), on
sonne ,le „bucium" (le cor des Alpes), â minuit, on prononce des sou-
haits. Le jour est lie aussi au culte de Ia vegetation ( on pratique la
,.Sîngeorj" 28 , une variante de la „Paparuda"), on allume des feux (aux
· cimctieres, au milieu du village ou dans Ies Cours), on fait „govia" (la ma-
rice), on decore Ies maisons el Ies dcpendcnces avec des rameaux verts.
III. La derniere sequence est bien marquec â Ia veille et apres
la Pentecâte, par Ies coutumes suivantes: ,.boul înstruţat" (le boeuf
orne) et „căluşu" 29 (ou „căluşeriu" ou „căluşarii") etc.
II est interessant de signaler certains aspects de l'evolution d'une
coutume. Par exemple, ,.armindenu" 30 (l'arbre place, Ie premier mai, â
la porte des maisons). Petit â petit, cette coutume archaique printa-
niere {I'arbre est le symbole qui jouit d'un grand pouvoir benefique)
a acquis d'autres significations encore, comme symbole de l'amour (Ies
gens mettent des rameaux ou des arbres â la porte de leurs amies), de
Ia fertilite et de la prosperite familiale (Ies enfants touchent lege-
rement avec des rameaux verts de saule, les maisons, Ies ecuries,
Ies etables, Ies betes, ensuite ils brulent Ies rameaux afin d'eviter
tout mal aux hommes et aux betes, d'eloigner le danger de grele,
l'orage etc. 11 devient egalement un signe distinctif de la maison du
„vătaf" (le chef) lui-meme de certaines coutumes et, plus tard, le
symbole de la liberte des ouvriers. Les peuples carpalho-balkaniques 31
28 Fete des bergers qui se deroule pendant trois jours. On chante el on danse,
pres d'un repas copieux. -.

27
On l'obtient en frottant deux morceaux de bois.
28 C'est un gars habille en verdure qui est porte en cortege, au son d'un
instmment; rite agraire de ferlilite. li est asperge ou jel<' dans l'cau. Suit la danse
accompagnee du cor des Alpes (,.bucium") et la recompense du gars qui reussit a
detacher une poupee de paille atlachee a la queque d"un cheval, pendant le galop de
celui - ci (Voir. S. F. Marian, op. cil.).
29 Ancien rite de fertilite el d'initiation, manifestation artistique des plus com-
plexes et des plus atrayantes, dans laquelle se reunissent des elements el des cere-
monies rituelles et non rituelles: le sermant des hommes, la confection du „drapeau
et son jet ii l'eau, a la fin du ceremonie, l'imitation du labour avec le phallus que
porte le „muet• (personnage grolesque) Ies jeux obscenes, le rapt de la jeunne filles,
la punition d'un caluchar, le jeu autour du pot contenant du sel el de l'ail; la „hora•
dans laquelle dansent Ies caluchars, la „guerison• des malades „pris par Ies calu-
chars•, l'enlerrement du „bec" de lievre etc. Petit a petit la danse a acquis un râle
prependerant. Le repertoire musical a la forme de Suite ou de Rondo (Voir D. Can-
temir, op. cil.).
30 Branche de verdure posce aux portes ou bien devant la porte on place une
motte de terre dans laquelle on implante un bouleau.
31 M. Sustav, V. Vodusek, Die chorcograpliische Form des Friihlingsbrach-
tumtanzspiele „mosl" (Briicke) in Slovenia und ihre Varianten in Jugoslavien, dans
Rad IX Kongresa Saveza lolklorista Jugoslavien, 1962, Sarajevo, 1963, p. 471--479;
R. Petrovil!, Popular melodies in Spring customs, p. 407--416; V. Hadjimanov, Les
melodies des chansons macedoniennes-Lazarice, p. 393--406; M. Matil!-lloscovi~
7 El,,.mcnts communs dans le /o/k/orc printonicr 127
ont quelques ceremonies et pratiques tout-â-fait identiques, meme si

la date de celebration, la maniere de deroulement de la ceremonie,
Je nombre, le sexe et l'âge des protagonistes ou meme le repertoire ne
correspondent pas toujours. En voila des exemples. II y a des cou-
tumes communes: la veillec et le repertoire specifique, le „mărţişor"
(martenilza), ,,scrinciobu" (le balan<;oire), ,,Lazăru"=(,,Lazarice"), Les
riles de pluie: ,,Paparuda" (,,German") ou „Caloianu", ,,Lioara" (,,most")
,,Armindenu" (,,l'arbre de Mai"), la ceremonie des feux avec des dan-
ses tout autour et des chansons, Ies coutumes des bergers ă. Ja Saint
Georges: ,,alesu" (,,mira") 32 , Ies jeux des hommes masques: ,,Cucii"
(,,kukeri"), Je „ghicitu" (Ies predictions), ,,udatu" (l'aspersion avec de
l'eau), et Ies „crăiţe" (,,kralice"), au Pentecote {chez Ies Roumains, con-
taminees souvent avec Ja „paparuda"). La „Drăgaica" 33 des Roumains,
presente des ressemblances avec Ies „Kralice" c'est une ceremonie qui
marque, de nos jours, Je commencement de Ja moisson. 11 y a presque
deux siecles et demi, i1 semb1e que la coutume etait faite sans une date
fixe, avant le 24 juin (D. Cantemir, Descriptio Moldaviae).
Les similitudes sont organiques. Elles resident dans le contenu et
leur singnification dans la vie du peup1e. Voilâ encore quelques ele-
ments communs: 1 - l'existence des groupes d'âge, bien organises,
avec des chefs (,,vătaf") et d'autres aides, avec des pratiques, des noms
et des atributs significatifs (peut-etre Jes restes des confrcries initiati-
ques)3~; 2 - l'utilisation des masques zoomorphes ou phythomorphes (en
moindre mesure), particulicrement par Ies jeunes gens, rarement par Ies
fi1les et Ies fiUettes; 3 - un perimetre limite pour le derou1ement de
chaque ceremonie, soit sur des hauts Jieux, (peut-etre une reminiscence
du culte du soleil) soit dans Ies maisons. soit au milieu du village, de-
vant l'eglise, ou loin du village, ou sur Ies tombes, aux champs, pres des
puits ou sur Jes ponts; 4 - l'utilisation de la verdure, sous la forme
des feuilles, des rameaux, des couronnes, d'herbe, des arbres (sapin,
fagot, saule, ,,iarbă mare"= galium verum) ou des plantes et des fleurs;
Coutumes rc/atives ci /a cclcbration de la fete de Saint Georges, p. 195-200; M.

Ilijin, Balancement ritue/ au printemps, p. 273-286; M. Hadzi-Pecova, Le premier
jour du printemps dans Ies coulumes en Macedonie, p. 315-322; O. Mladenovic, 'fan-
zens<:-ihung von Miidchen in dcr Ungebung von Beograd, p. 464--470; O. Moskolje-
vic, May-trec and ils tolemistic role in Scandinavien Countries, p. 287-292; Dr. D.
Georgevit, Le role de la femme dans quelques coutumes prinlanieres dans la Morava
el Leskovac, p. 293-297; R. Katzarova-Koukoudova, La c/assification des me/odies
popu/aire en Bu/garie, dans Studia musicologica, Bud11pest, 1965, p. 293-297; M. Bo-
nifaicic, Die Szenischen Elemente in des Friihlings-U r9ansbriiuchen, p. 323-330; P.
Collaer, Carnaval et rites printanieres, dans Bu/1. Soc. Belge Anthrop. Prehisl., 73,
1963; R. Sokoli, Les danses popuJaire el Ies inslruments musicaux du peuple Alba-
nais, Tirana, 1938.
32
P. Bogatvrev, Acles magiques, rites el croyances en Russie Subcarpalhique,
Paris, 1929; R. Katzarova-Koukoudova, K. Djenev, Bulgarian folk-danses, Sofia, 1958.
33
D. Cantemir, op. cil., (note 1).
34 M. Eliade, op. cit.
5 - la perenite des quelques rites tres anciens (l'aspersion avec de

l'eau, l'invocation, l'allumage des feux en vue de la purification, sou-
vent au commencement d'un travail), de la fertilile ou de la commemo-
ration des defunts, â des dates fixes ou non; 6 - beucoup d'elem(rnls
du folklore printanier montrent un2 ori~Jine archaîque, ou l'on peul
devoiler Ies traces des vieux cultes :du soiei!, de la vegetalion, des
eaux, des animaux (le boeuf, l'ours etc); 7 - J'utilisation surtout des
instruments aerophones et de percussion, rencontrcs dans Ies rites de
fertilile chez tout Ies peuples du moncle (flî1te, zuma ou surla, tambour,
cornemuse); d'ailleurs „l'association flute-tambour est realisee pour
Ies rites de fecondite" (P. Colla2r, p. 38); 8 - la frc~quence des objets
qui se trouvent reunis dans Ies rites de fecondite de la terre comme:
Ies plumes, la paille, Ies rubans de couleur, Ies cereales, Ies cpis, la
pelisse et des pieces melaliques tinlinnabulanles (cloches, clochelles,
eperon, chaînes etc.); 9 - la structure des coutumes qui ont Ie memc
schema: la preparation (qui commence un ou plusieurs jours avant la
date de la ceremonie), le deroulement proprement dit de Ia coutume
(qui dure plusieurs jours jusqu'â une semaine) et la fin de la ceremonie,
qui est d'habitude un repas commun, copieux, souvent avec des mets
specieux ,avec des chansons et des danses folâtres. Quelques coutumes
comportent des scenaris de noces et d'enterrement (au: Caloian", .,săp
tămîna nebunilor": Nikita, au „Junii", .. l'cntcrremcnt" du văta[ etc.);
10 - le caractere profa nes des textes poetiques ( assez rarement on
observe I'influence de l'eglise); 11 - le repertoire musical et choreo-
graphique appartient â une de plus anciennes couches folklorique de
l'humanite. On constate dans ce repertoire la preference pour Ie rythme
simple â deux temps et pour Ie rythme „aksak 35 ( de deux, trois ou
quatre temps inegaux en rapport irationel); des systemes sonores archa-
iques (de deux a six sons), des melodies simples, en general syllabi-
ques, construites d'une ou de deux lignes; vers courts de six â huit
syllabes (el leur formes catalectiques). Quelques unes de ces coutumes
ne possedent pas des produclions musicales aux caracteres propres,
d'autres ont engendre un rcpertoire d'une grande diversite de themes,
de styles et d' architectures (depuis la simple reci talion des vers-formu-
les jusqu' aux amples structures melodiques et choreographiques, de
rythmes et de formes, le tout d'une grande valeur artistique).
Les peuples balkaniques slaves et Ies Albanais ont conserve un
plus grand nombre de dan,ses rituelles que Ies Roumains. II y a certai-
nes ceremonies qui, chez ceux-la ont un r-eperloire vocale trc's riche;
par exemple, le „Lazarice", Ies chansons du balan<;oire, Ies chansons â
a:; C. Brăiloiu, Le rylhme axak, dans Rcvuc de musico/ogie, dec, 1951, p. 71-108,
et lire ă part, Abbeville, 1952; Idem; Opere (Oeuvres) de Const. Brăiloiu, ed. bilin-
!Jne, Bucureşti, l!J67, p. 235-2d0.
9 1:/emenls communs dans le lolhlore printanier 129
la Saint Georges. Enfin, il faut y souligner le r6le plus grand des jeunes
filles et des femmes dans l'accomplissement des coutumes de cette perio-
de. Elles sont elles-memes des protagonistes ou elles aident Ies enfants
et Ies maris. Leurs chansons sont interpretees, chez Ies peuples slaves,
dans une polyphonie archaique, pendant la danse (avec ou sans accom-
pagnement instrumenta,!). Meme le dcroulement de chaque coutume
presente des differences quant aux costumes, aux types de danse, au
nombre et l'âge des interpretes, aux •adjonctions tardives et la prefe-
rence pour une ou l'autre des categories folkloriques. Par exemple, Ies
Jougoslaves, Ies Bulgares et meme Ies Albanais s'imposent par Ies dan-
ses des jeunes filles en ronde ou en paire (.,â deux"). par la polyphonie
asez interessante, tandis que Ies Roumains ont un plus grand nombre
de coutumes agraires et pastoraux qui ne sonl pas toujours accompa-
gnees de musique vocale ou instrumentale â trails spccifiques.
Notons, pour conclure:
1. beaucoup de ces coutumes ont garde la base essentielle heri-
tee, mais enrichie de traits inherents nouveaux. Donc l'existence de
traits communs dans le folklore printanier carpatho-balkanique est un
fait indelebile;
2. cert,aines d'entre ces couturnes ont une aire de diffusion plus lar-
ge chez Ies peuples de !'Europe et de l'Asie;
3. l'unicite de certains elements tenant de la culture populaire, sans
nier, par cela, le spccifique nationa!. 36
ELEMENTE COMUNE IN FOLCLORUL DE PRIMA V ARA AL POPOARELOR

DIN SUD-ESTUL EUROPEI
Rezumat
Studiul abordează problema folclorului de primăvară din perspectiva sub-

stratului comun moştenit de la traci de popoarele carpato-balcanice.
Asimilarea acestui tezaur cultural de fiecare popor in parte a contribuit, ln
cadrul unor condi\ii specifice de viată şi a sistemelor magice şi religioase locale,
la naşterea de forme originale datorate fortelor creatoare şi originalită\ii fiecărei
etnii. Aceste manifestări complexe, deoarece odată cu evolu\ia societălii omeneşti
vechile mituri şi simboluri s-au transformat ln rituri utilitare, apoi în ocazii de
divertisment colectiv, comportă un număr de factori (economici, magici, religioşi,
Juridici şi artistici) pe care omul încearcă să-i subordoneze Ia necesită\ile sale de
viată şi la orizontul său cultural şi artistic.
38 C. Brăiloiu, Polklore musical, dans Musica aeterna, Ziirich, 1949; Idem, Opere
(Oeuvres) de Const. Brăiloiu, II, trad. et etude par Em. Comişel, ed. bilingue, Bucu-
reşti, 1969.
9 - Blharea
130 10
Obiceiurile de primăvară se pot grupa în trei secvenţe: I. ultima săptămînă

a Carnavalului (,.cîşlegi"), unde un rol important îl au măştile zoomorfe şi fito-
morfe; II. ciclul Paştilor care se leagă de muncile agricole; III. perioada din jurul
săptăminii Rusaliilor, ce se remarcă prin următoarele obiceiuri: ,.boul înstruţat•,
,.căluşu• etc.
Utilizarea metodei comparalive pentru obiceiurile perpetuate şi pină astiizi în
spaţiul carpato-balcanic i-a permis autoarei să ajungă la cileva concluzii:
1. multe din aceste obiceiuri au piistrat baza esenţială moştenită, însă îmbogă
\ită cu trăsături noi. inerente. Deci existenţa unor trăsături comune în folclorul de
primăvară. carpato-balcanic este un fapt de neşters;
2. unele dintre aceste obiceiuri au o arie de difuzare mai largă la popoarele
Europei şi Asiei;
3. unicitatea cilorva elemente ce \in de cultura populară, fiiră a nega, prin
aceasta, specificul naţional.
INFLUENŢE ŞI IMPRUMUTURI RECIPROCE
IN ARTA POPULARA ROMANEASCĂ ŞI SASEASCA
Cîteva consideraţii de ordin teoretic şi etno-sociologic
CORNEL IRIMIE - MARCELA NECULA
Cu pnvire la re},aţiile culturale dintre poporul român şi naţiona

lităţile conlocuitoare din Transilvania s-a scris relativ mult, mai ales
în secolul al XIX-iea şi în prima parte a secolului al XX-iea, abor-
dîndu-se diferite aspe<:te ale acestor relaţii. Problema este de mare
actualitate astăzi. datorită profundelor transformări şi modernizări în
modul de viaţă, de care beneficiază, în mod egal, întreaga populaţie
a acestei provincii istorice româneşti.
Se ştie că alături de poporul român autohton - născut din sim-
bioza daco-romană, },a care s-a altoit, în secolele VII-VIII, elementul
slav - în mileniul al doilea s-au perindat ca năvălitori diferite popu-
laţii ( goţii, hunii. gepizii. avarii, ungurii ele.), la care s-a adăugat ulte-
rior populaţia germană, aceasta constituind, de aHfel, singurul element
venit şi colonizat aici în mod paşnic. S-a spus chiar că, datorită aces-
tui fapt şi condiţiilor de toleranţă şi larg spiril umanitar al poporului
român, saşii s-au „îmbăştinat" în Transilvania, aceasta devenind ade-
vărata lor patrie, în care şi-au putut păstra fiinţa etni·că 1 •
O dovadă în plus asupl"d actualităţii acestei probleme o constituie
însuşi faptul că, nu de mult, un simpozion a dez,bătut în mod special,
această temă, sub lozinca „Siebenbilrgen als Beispiel europăischen Kul-
turaustausches "~.
Se poate afirma, într-adevăr, că relaţiile între locuitorii Transil-
vaniei s-au desfăşurat într-un mod specific de convieţuire creatoare,
tradiţia sănătoasă a acestor rel,aţii fiind promovată astăzi la rang de
politică de către statul român. S-ar putea cita, aici, dintre multele
1
Paul Philippi, Tradiţia unei rodnice colaborări, in Tribuna României, nr. 15,
iunie 1973, p. 10.
2 Sicbenbiirgcn als Rcispiel europăischen Kulluraustausches, Kăln, Wien, Băhlau
Vcr/ag, 1975, 222 p. + 28 pi., în Siebenbiirgisches Archiv dritlc FoJge, Bd. 12 (de
acum înainte cilal Sb. Archiv).
9•
132 Cornel Irimic - Marcela Necula 2
altele, afirmaţia unui publicist elveţian, care afirmă: ,,Es gibt heute
wohl kaum ein Land în Europa, das die kulturelle Autonomie „mit-
wohnender Nationalitaten" (in Schulen, Theatern, Literatur, Presse,
Gottesdienst, Hochschul-Abteilungen) so sehr respcktier und demnach
die Einheit seiner Gesellschaft wahrt, wie Rumănien "3•
O permisă care trebuie avută în vedere, de asemenea, este aceea
că, în timp ce românii aveau multiple relaţii şi schimburi cu naţiona
lităţile conlocuitoare din Transilvania, această provincie a ocupat un
loc important în ceea ce priveşte tabloul general al relaţiilor cu cele-
lalte provincii istorice româneşti, datorită tocmai unităţii culturale,
continuităţii istorice, cit şi conştiinţei unităţii de neam nestinsă de
vicisitudinile istoriei.
In aceste condiţii şi în acest cadru este normal ca, în răstimp de
un mileniu, să se fi născut relaţii oare au dus la influenţe şi împru-
muturi reciproce între poporul român şi saşi, în toate domeniile vieţii,
deci şi arta populară ca expresie majoră a specificului etno-cultural şi
a talentului creator al maselor largi.
Spuneam că problema influenţelor şi împrumuturilor reciproce
oa atare s-a bucurat de atenţia a oomeroşi cercetăitori şi publicişti,
români, saşi şi maghiari de diferite specialităţi, istorici, sociologi,
lingvişti. istorici de artă, etnografi etc. Intre aceştia putem cita unele
nume mai vechi cum ar fi K. K. Klein4, A. Veress5, C. Pelranu 6 , Şt.
Meteş 7 , Ch. Viski 8 , A. Schullerus 9 , B. Bartok 10 , E. Sigerus 11 , precum
şi unele lucrări şi nume relativ mai recente, cum ar ,fi cele ale lui L.
Netoliczka 12 , Otto F. Stein 13 , N. Dunărc 14 , C. Iri.mie şi Al.
3
Thomas Gunther, în Baseler Nachrichten, nr. 203, 31 august 1973.
Karl Kurt Klein, Rumănisch-deutsche Literaturbeziehungen, Heidelberg 1929.
4
~ A. Veress, Bibliografia romând-ungard, Bucureşti 1931, I.
6 C. Petranu, La part des trois nationalites de Ia Transylvanie dans Ia lormation
de son caractere artislique, in Revue de Transylvanie, t. I, nr. 4; idem, Jnfluence de

]'art popu/aire des roumains sur Ies auire.~ peup/es de 8oumanie el sur ies peuples
voisins, in Revue ele TransyJvanie, Cluj 1936, p. 278-321.
7
ŞI. Mcte:;;, Istoria bisericii româneşti din Transilvania, Sibiu, 1935.
Ch. Viski, A szekely ncp miivcszelcrăJ, în Szekely Nemzeti Muzeum Emlck-
8
kănyvc, Sf. Gheorghe, 1929.

0
A. Schullerus, Siebenbiirgisch-săchsische Volkskunde, Leipzig 1926.
10 Bela Bărtok, Cântece poporale româneşti din comitalul Bihor, Bucureşti, 1913.
11 Emil Sigerus, Die siebenbiirgische Volkskunst. Volkskunstausstcllung, Sibiu,
1927.
12
Luise Netoliczka, Aulgaben und Methode der sachsischcn Volkstrachtenfor-
schung in Sicbenbiirgen, în Siebenbiirgische Vierle]jahrsschrilt, LVII, nr. 2-3, 1934;
idem, Arta populard sdseascd, Vălenii de Munte, 1935.
13
Otto F. Stein, ln/Juente de civiliza/ie rurala în finului Sibiului, Sibiu 1933,
94 p.
14
Nicolae Dunăre, Die Erforschung dcr Volkskultur im Burzcnland, in For-
schungcn zur Volks- und Lundeskunc/e (de acum citat: FVL), 1959, nr. 2, p. 171-172,
idem, Influente reciproce 1n portul şi texlile/e populare de pe ambele versante ale
Carpatilor meridionali, tn Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei pe anii
1959-61, Cluj, 1963, p. 177-225; idem, Ethnographiachc Beziehungcn zwischen den
Gf'biel!'n diessf'i/.~ und jen,;eils der Karpaten, in FVl., nr. 8/2, 1965, p. 5--20.
3 lnl/uente şi împrumuturi 133
Schmidt!", C. Irimie şi J. Bielz 16 , C. Irimie 17 , C. Bucur 18 , E. Breitenstein 19

P. Petrescu~0 , I. Weber-Kellermann 21 şi incă mulţi alţii.
Toţi aceştia s-au ocupat spedal de problema relaţiilor şi schim-
burilor interetnice, chiar dacă la unii - in trecut mai ales - a existat
tendinţa de a minimaliza sau de a exagera un sens sau o direcţie a
influentelor, ori s-au ocupat numai de unele manifestări implicate în
procesul de schimb şi influenţe.
Ceea ce devine tot mai evident este faptul că exi,stă încă nume-
roase documente scrise, ca şi elemente concrete şi vii de civilizaţie,
culturală şi artă populară care se cer a fi cercetate. Acest lucru este
posibil astăzi într-o măsură mai largă datorită interesului comun al
specialiştilor români şi saşi, cit, şi datorită cercetărilor cu caracter
interdisciplinar practicate pe o scară tot mai largă.
Constituirea unor noi arhive şi colecţii muzeale sistematice in anii
de după eliberare şi completarea documentaţiei, îndeosebi ca urmare
a aplicării legii privind protecţia patrimoniului cultiural naţional, oferă,
de asemenea, un cîmp tot mai larg cercetărilor in acest domeniu.
Din analiza numeroaselor lucrări publicate în ultimele trei decenii
în România în domeniul istoriei, etnografiei, lingvisticii şi altor disci-
pline privind civilizaţia şi cultura populară, reiese limpede faptul că
in acest spaţiu există un substrat şi o indiscutabilă continuitate in
toate genurile civilizaţiei, culturii şi artei populare22 • Acest substrat
a suferit, desigur, modificări în timp, atît datorită procesului intern de
transformare, cît şi datorită prelucrării unor elemente eterogene, însă
totdeauna prin schimb reciproc.
Analizînd datele problemei, cu toată rigurozitatea ştiinţifică, pri-
mul aspect pe care-l reţinem este acela că influenţele şi împrumutu-
°
1 Cornel Irimie şi Alexandrina Schmidt, Gcschichllich-volkskundlichc Bedeutung
einer kritischen Auswertung der Lconhard-Handschriil aus dem Jahre 1816, în FV L,
nr. 4, 1961, p. 109--130. + ilustr.
16
C. lrimie şi J. Bielz. Unbekannte Quellen zur Geschichle der siebcnbiirgischen
Volkslrachl des 17-19 Jahrhunderts, îlli FVL, nr. l. 1959, p. 173-196.
17
Cornel Irimie, Fer intcrethnische Kul/uraustausch în Siebenbiirgcn - insbc-
sondere im Sci.iegel der Vo/kslrachten, in Sb. Archiv, p. 57--61.
16 C. Bucur, Zur gegenseitigen Beeinllussung im Bereich der siebencbiirgischen
Vo/kskcramik, in Sb. Archiv, p. 184-189.
19 Ernst Breitenstein, Zur Frage des Studiums und der Pllege der Kulturtraditio-
nen der Nalionalitaten im hcutigen Rumanien,. Jn Sb. Archiv, p. 212-218.
20 Paul Petrescu, Die Volksarchileklur în Siebenbiirgen. Ein lrucht barer Boden
liir inlerethnische Beziehungen, ln Sb. Archiv, p. 171-175.
21
Ingcborg Weber-Kellermann, Aspekte c/cs Kulluraustausches bei der inter-
ci nischen Er/orschung ei nes rumanisch-sachsischcn Dor fes in Sicbcncbiirgcn, în
Sb. Archiv, p. 62-70.
22
C. Daicoviciu, Der Ursprung des rumci.nischen Vo/kes im Lichte der neuesten
Forschungen und Ausgrabungen, in FVL, nr. 10/2, 1967, S. 5-20; P. P. Panaitescu,
Introducere la istoria culturii româneşti, Bucureşti 1969, 398 p. + ii. şi 1 hartă; C. C.
Giurescu, Contribuţii la istoria ştiinţei şi tehnicii româneşti în sec. XV - începutul
secolului XIX, Bucureşti 1973, 265 p.
134 Cornel lrimie - Marcela Nccula 4
rile nu au fost deloc fapte întîmplătoare, ci normale şi necesare, cac1

- aşa cum arată şi C. Petranu: ..des peuples qui vivent durant des
certaines d'annees câte â ,câte s'em,pruntent ,toujours mutuellement des
biens materiels et spirituels" 23 • Şi nu numai bunuri materiale, trebuie
să precizăm, ci chiar deprinderi şi gesturi. Desigur că aceasta presu-
pune convieţuire şi contacte îndelungate, ducînd chiar la o atitudine
comună şi la reacţii asemănă,toare, atît faţă de datele mediului natural,
cit şi în diferite împrejurări i•storice.
, Al doilea aspect esenţial este acela că schimburile interetnice de
bunuri şi valori (deci influente şi împrumuturi) presupun în mod obli-
gatoriu existenţa - şi în acelaşi timp, menţinerea - specificului etno-
cultural propriu al părţilor.
Apoi, chiar dacă in anumite perioade sau sub anumite aspecte
illfluenţa este mai puternică dintr-o parte sau alta, aceasta nu în-
seamnă că avem de-a face cu un raport de inferioritate sau de supe-
rioritate, deoarece procesul de influenţe şi schimb este, fără îndoială,
un act de creaţie, de preluare şi de interpretare creatoare, de integrare
organică determinată de condiţii şi necesităţi social-istorice, cit şi de
simmtudini structurale.
ln sipritul unei concepţii ştiinţifice largi trebuie să luăm în con-
sideraţie aspectele concrete ale influenţelor şi împrumuturilor reci-
proce româno-săseşti, care - la rîndul lor - s-au aflat în relaţie cu
arta şi cultura altor naţionalităţi (de ex. maghiarii). Comentariul făcut
de manuscrisul ilustrat al lui Leonhard din anul 1816 este edificator
în acea·stă privinţă, ca şi în ceea ce priveşte specificul etno-culturaF4•
Prima constatare de ordin general este că în relaţiile interetnice ro-
mâno-să1seşti influenţa săsească a fost mai puterni,că în ceea ce pri-
veşte meşteşugurile specializate în evul mediu şi în epoca capitalistă,
cit şi în ceea ce priveşte arta cultă, pe de altă parte însă în cultura şi
arta populară influenţa românească cunoaşte un registru mai amplu
datorită rădăcinilor istorice adîrrci. marii varietăţi şi nivelului artistic
deosebit al acestor manHestări.
A ceste împrumuturi şi influenţe îşi găsesc explicaţia în condiţiile
1
social-istorice concrete; important şi hotărîlor este însă că prin acest

proces s-a ajuns, în final. la apropiere şi cooperare.
!Referindu-ne, ,pe scurt, la spaţiul. cadrul şi timpul în care s-a
desfăşurat procesul de viaţă comună şi de influenţare reciprocă, tre-
buie să arătăm că aceasta s-a petrecut în cadrul unor stabile zone et-
nografice şi aşezări sau localităţi. Pe ambii versanţi carpatici, deci şi
în Transilvania, se constată, pe bază de săpături arheologice şi pe studii
de toponimie istorică şi alte do-cumente o locuire neîntreruptă, sub
23 C Petranu, lnlluence de l'art populaire des roumains sur Ies autrcs peuples
de Ro11manie ct sur Ies pcup/cs voisins, in Rcvue de Transylvanie, Cluj, 1936, p.
278-321.
' C. Irimie şi Alex. Schmidt, op. cit.
2
5 lnlluente şi împrumuturi 135
forma unor adevărate „romanii" în primul mileniu al erei ,noastre (aşa

cum le numea Nicolae Iorga), din care s-aru dezvoltat ,cnezatele şi voie-
vodatele. Aceste unităţi looale, ca părţi ale unei unităţi mai mari,
sînt creatoare şi purtătoare de civilizaţie şi cultură românească, cu
c-are vin în contact de la început coloniştii saşi. ln timp ce însă la
români aşezările, datorită ocupaţiei lor principale care era agricullura
şi creşterea vitelor, avem de-a face mai ales cu sate răspîndite şi răs
firate, saşii alcătuiesc satele sub forma unor aşezări compacte cu uliţe
aliniate şi cu gospodării lipite unele de altele, grupate, mai ales după
năvălirea tă tarilor din 1241, în jurul bisericilor fortificate ca nişte
cetăţi.
Astfel de aşezări ciompacte vor forma şi românii. mai tîrziu, în
cadrul convieţuirii cu saşii. în unele zone sau în aceleaşi localităţi. în
jurul Sibiului, Braşovului etc., preluînd de Ia aceştia - adeseori for-
ţaţi de dispoziţiile autorităţilor politice, cum se pot cita numeroase
cazuri, de pildă Jina în apropierea Sibiului - modelul, dacă se poate
spune aşa. Raţiunea, acolo unde s-a produs acest lucru, era de a putea
controla aşezările româneşti, în ceea ce priveşte impozitele sau obli-
gativitatea serviciului militar. A fost o influentă fortată administrativ,
am putea spune, dar pînă la urmă acceptată.
Pînă astăzi însă, în zonele de veche tradiţie, cum ar fi în Muntii
Apuseni, în Mărginimea Sibiului, în zona Bradului etc. aşezările româ-
neşti acoperă mari suprafeţe, cu gospodării risipite. Chiar acolo însă
unde s-au format sale compacte (de ex. în jurul Sibiului), hotarele
la deal şi munte sînt împînzite de aşa-zisele „colibi" sau „sălaşe", ade-
vărate gospodării ce dublează pe cele din sa-tele de la cîmpie şi unde
oamenii îşi desfăşoară activitatea productivă o bună parte a anului.
ln ceea ce priveşte arhitectura, cu construcţii din lemn şi piatră
la români. cu planimetrie, forme şi proporţii speci.fice, cu interiorul
organizat după reguli ,străvechi în trei încăperi. între care una şi azi
poartă denumirea de „celariu", (cu locul fix al vetrei, al mesei, patu-
rilor etc.), a ceasta s-a păs~rat nealterată, mai ales în zonele de munte
1
pînă în timpul nostru. În lucrarea sa de doctorat Otto F. Stein con-

sacră un capitol special intitulat „Forma originală a casei româneşti
şi dezvoltarea ei", arătînd desigur şi unele influenţe săseşti ulte-
rioare2j. lnlocuirea caselor din lemn şi piatră cu construcţii din cără
midă şi cu alte materiale, precum şi preluarea altor forme, trebuie
considerat mai puţin ca proces de influenţare şi preluare de la saşi,
ci mai mult ca relaţie şi influenţă a oraşelor asupra satelor, în a doua
parte a secolului al XIX-'lea şi la începutul secolului al XX-iea.
In alt sector, ceea ce recunosc toţi cercetătorii este faptul că arta
prelucrării lemnului la români, a-tît pentru construcţii, cit şi pentru
confecţionarea mijloacelor de transport (ex. sănii, căruţe), sau pentru
25
Ollo F. Stein, op. cit., p. 67.
136 Cornel lrimie - Marcela Nccula 6
unelte de uz gospodăresc şi vase, a influenţat pe co.loniiştii saşi2 6 , care

şi-au procurat adeseori aceste piese de la meşterii români, aşa cum ro-
mânii, la rîndul lor, - mai tîrziu, în timp - îşi vor procura, în pri-
mul rînd cei mai înstăriţi, ceramică pictată sau mobilier pictat din tir-
guri, de la meşterii sa,şi. Este de subliniat însă faptul, constatat de alt-
fel şi în relaţia cu unele centre meşteşugăreşti maghiare ( de ex. cera-
mica de Ocna Sibiului), că meşterii lucrau adeseori după gustul popu-
latiei româneşti.
Un domeniu necercetat în trecut decît parţial şi întîmplător, care
se bucură astăzi şi pe plan internaţional de atenţie din partea istorici-
!or şi etnografilor, este cel al civilizaţiei tehnice populare, al unelte-
lor şi mai ales al instalaţiilor acţionate de forţa apei. Este vorba de
procedee şi de o experienţă multiseculară, în ,care românii au excelat,
fiind dovedit faptul că încă în mileniul I foloseau instalaţii pentru mă
cinat boabele, ori pentru tescuit uleiul, sau pentru prelucrat minereul,
cit şi pPllil Lru perfecţionarea ţesăturilor lucrate la. război cu ajutorul
.,pivelor" (de la latinescul „pilla"), unelte ce poartă în unele locuri,
chiar pînă astăzi. numiri şi mai vechi, de origine dacică, .,ştează". în
acest sector, atît tipologia, răspîndirna şi frecvenţa acestor instalaţii,
cit şi denumirile, în marea lor majoritate de origine latină, dovedesc
existenţa unui puternic fond cultural autohton cu care saşii - ca şi
alte populaţii conlocuitoare - au venit în contact şi au beneficiat de
ele, la venirea lor aici2 7 •
ln ceea ce priveşte ornamentica s-a vorbit şi s-au scris lucrări pri-
vind influenţa stilului geometric românesc în arrtele populare decora-
tive ale saşilor, secuilor ori maghiarilor. S-a încercat acreditarea ideii
că geometrismul ar fi doar rezultatul unor procedee tehnice ( ex. la
ţesut, brodat), dovedindu-se pînă la urmă adevărul că este vorba de o
concepţie şi un stil ce tinde spre abstractizare şi redarea esenţialului,
atît ·de ordin funcţional, cit şi simbolic.
ln fine, capitolul, care, pe bună dreptate, s-a bucurat ·cel mai mult
de atenţia cercetătorilor este însă cel al portului popular, unde - tre-
buie să precizăm încă de la început - înşişi cercetătorii saşi, ca
I. Brenndor.fer sau Karl K. Klein, iar mai tîrziu şi L. Treiber-Neto-
liczka28, recunosc o puternică influenţă a fondului primar al costumului
românesc, aşa cum - pe de altă parte - mai tîrziu, în secolul a\
XIX-iea se fac resimţite incontestabile împrumuturi în portul popular
28 Ibidem, p. 58.
27 C. Irimie, Pivele şi v1Itorile din Mărginimea Sibiului şi de pe valea Sebeşului,
Sibiu 1956, 100 p. cu il.; idem, Anchetei statisticei 1n legătură cu reteaua de instala/ii
tehnice populare actionale de apă pe teritoriul României (Vechimea, tipologia, rds-
pindirea şi frecventa lor), !n Cibinium 1967-68, Sibiu 1967-68, p. 413-487.
28 Brenndorfer Janos, Roman clcmek az erdelyi szâsz nyclvben, Budapest 1902,
K. K. Klein, op. cil.; L. Treiber-Netoliczka, Der Kulturaustausch zwischcn siebcn-

biirgischcn und ausscrsiebenbiirgischen Volkstrachten, in Sb. Au:hiv, p. 154-170.
7 Influente si împrumuturi 137
românesc, ce apar mai cu seamă odată cu folosirea unor materiale de

fabrică.
Constatăm, încă la primii cercetători (A. Schullerus, E. Sigerus
etc.), că influenta românească în portul săsesc îşi are explicaţia, după
N. Dunăre şi L. Treiber-Netoliczka în faptul că majoritatea materiale-
lor prelucrate din lină erau furnizate de către români. aceştia fiind nu
numai crescători de oi, ci şi prelucrînd în instalaţii de industrie ţără
nească (pive, dîrste şi viitori) postavul, ori chiar furnizînd piese de
port gata lucrate pentru ţăranii saşi 29 •
Influenţele au fost în mod cert reciproce, chiar dat:ă exemplele pe
care le furnizează autorii citaţi mai înainte dovedesc cu evidenţă, in
numeroase zone şi centre, o mai puternică influenţă românească, în
unele genuri ale artei populare. Astfel, în zona Bistriţei saşii purtau
pantaloni de pănură, lucraţi chiar de români, aşa cum în satele din ju-
rul Năsăudului, purtau un „suman" pe care îl numeau „Kotzen", sau
chiar „szukman ". La fel, denumirile altor piese cu nume româneşti
(zonder = ţundră, săcke = zeghe, zaricke = sarica etc.) dovedesc o in-
fluenţă certă. Uneori aceste piese erau interzise de către conducerea
comunităţii în portul de sărbătoare. Interesant este că „sarica" apare
şi la landlerii din jurul Sibiului 30 •
Vorbind despre piesele lucrate din blană sau despre tehnica bro-
deriei pe dos, în alte studii se ajunge la aceleaşi concluzli: ,,Die Vor-
Jiebe des săchsischcn Bauern fiir die Pelzbekleidung kann auf Einfluss
zuriickgefiihrt werden, die von der rumănischen Tracht ausgingen, be-
sonders was die Pelzmiilzen aus weissem oder schwarzem Fell anbe-
langt. Dies gilt auch beziiglich der Anwendung der „pe dos" - Stic-
kereitechnik auf den Mănnerhemden des Nosnergebiets. Dort ist ein
anderer erheblicher Einfluss rumănischer Tracht bei den in bunten
Querstreifen gewebten Wollschiirzen, den sogenannten „Harras" -
Schiirzen, bemerkbar und bei der Verwendung hunter Seidenquasten,
,,Tschulschker" auf den Pelzen und Brustpelzen" 31 •
Cojocul ca piesă şi purtatul cămăşii peste pantalon constituie, de
asemenea, elemente de certă influenţă românească 32 •
Alte influenţe şi preluări constată N. Dunăre şi L. Treiber-Neto-
liczka în sudul Transilvaniei, în portul popular din zona Sebeş 33 •
Tot în sudul Transilvaniei, în zona Tîrnavelor, un alt autor con-
stată influente în acelaşi sens 34 •
~ N. Dunăre-L. Treibcr-Natoliczka, Rumonische, siichsische und ungarischc Be-

9
zichungcn aul dcm Gebielc dcr Vo/kskunde, in FVL, nr. 4, 1961, p. 54-55.
30
Ibidem, p. 55.
31
C. Irimie şi J. Biclz, op. cil., p. 192.
32
A. Schullerus, op. cil., p. 57 şi următoarele.
33
N. Dunăre-L. Treiber-Netoliczka, op. cil., p. 57.
34
I. Drăgoiescu, Einige Bemerkungen zu dem Arlikel „Rumanische, săchsische
und ungarischc Beziehungen aul dem Gebiele der Volkskunde, ln PVL, nr. 6, 1963,
p. 221.
138 Cornel Irimic - Marcela Necula 8
Autorii care au studiat mai recent problema influenţelor de acest

gen, - N. Dunăre şi L. Treiber-Netoliczka - afirmă, cu bună drep-
tate, că aceste influenţe au fost intense acolo unde aşezările româneşti
şi săseşti s-au aflat în cea mai apropiată vecinătate, in zonele Bistri-
ţei, Sibiului, Braşovului şi unde românii practicau ocupaţii producă
toare de materiale necesare confecţionării pieselor de port sau pentru
alte necesităţi3:;.
Desigur, relativ mai nouă, dar nu mai puţin semnificativă, a fost
şi influenţa săsească asupra portului românesc, aşa cum arată, cu nu-
meroase exemple •acei-aşi au Lori3 6 •
Datele publicate în unele monografii zonale privind portul popu-
lar, cum ar fi cele privind sud-vestul Transilvaniei, relevă preluarea
unor piese şi a unor denumiri din portul săsesc, deşi structura gene-
rală a portului, croiul pieselor şi ornamentica chiar păstrează elemen-
tele de bază ale portului popular românesc 3i.
Aşa cum reiese ,din cele arătate, influenţele reciproce au însemnat
aproape totdeauna şi o preluare a unor termeni specifici din limba res-
pectivă. In a,celaşi timp, aşa cum arată mai mulţi autori, influenţa cul-
turii populare în general, a fost mai extinsă, cum ar fi de pildă în dans
şi muzică 38 , dar mai ales .în obiceiuri, cum a.rată de pildă I. Bren-
nd6rfer3!'.
In încheiere, din cele arătate este evident că între români şi saşi
s-au produs, treptat şi diferenţiat, influenţe şi împrumuturi reciproce,
deşi saşii au trăit sule de ani ca minoritate în unele comunităţi închise
şi cu o organizare .specifică. Aceste relaţii şi influenţe nu au afectat,
nici la unii, nici la a.Iţii, structura şi profilul etno-cultural propriu.
Ceea ce interesează astăzi este în ce măsură şi în ce fel îşi men-
ţine fiecare specificul propriu, precum şi în ce măsură au contribuit
saşii, împreună cu maghiarii şi cu alte naţionalităţi, alături de poporul
român, la îmbogăţirea patrimoniului cultural comun. lntr-un studiu
mai recent se .arată: ,.Un capitol special ar merita, într-o lucrare mai
amplă, să fie consacrat participării creatoare a naţionalHăţilor conlo-
cuitoare (maghiari, saşi etc.) la determinarea profilului etno-cultural
al Transilvaniei, contribuţia acestora fiind evidentă in toate acele zone
în care trăiesc alături de români, de sute de ani, îmbogăţind prin hăr
nicia şi talentul lor patrimoniul cultural, cum este cazul populaţiei ma-
ghiare lin l\llnele zone in jurul Clujului, pe Mureş sau 'În vestul ţării
(ex. Satu Mare, Arad), ori populaţia săsească, a cărei cultură şi artă
3
N. Dunăre-L. Treiber-Netoliczka, op. cit., p. 54.
··•
36 Ibidem, p. 57.
37 C. Irimic, Portul popular din Ţara Ollului, zona Făgăraş, Bucureşti 1956, 79
p. cu pi.; idem, Portul popular din Ţara Ollului, zona Avrig, Bucureşti 1957, 80 p.
cu 48 U.; idem, Portul popular din zona Pcrşanilor. Ţara Ollului, Bucureşti 1958, 104 p.
cu ii.
38 C. Petranu, op. cil., p. 316.
39 I. Brenndorfer, op. cil., p. 91-92.
9 lnlluentc şi împrumuturi 139
populară dă o notă distinctă Ţării Bîrsei, zonelor de pe Tîrnave, ţinu

tului Bistriţei, zonei Sebeş-Alba şi bineînţeles, Sibiului, atît prin tipul
specific de aşezări, prin arhitectură, cit şi prin port popular şi obi-
ceiuri40.
Cunoaşterea ştiinţifică, deci obiectivă şi complexă, a acestor rea-
lităţi este cu atît mai necesară astăzi cu cit {:Onvieţuirea paşnică şi
creatoare a devenit un proces conşlientH.
Este evident deci faptul că influenţele şi împrumuturile reciproce
în civilizaţia., cultura şi arta populară la români şi la saşi s-au exer-
citat în diferite domenii şi în mod diferenţiat în ceea ce priveşte ma-
tocialele, tehnica de lucru şi decorul, uneori preluindu-se sau împru-
mutîndu-se piese în totalitatea lor (ex. mobilier, pălării sau alte piese
de port) alteori numai elemente ale acestora, precum şi denumirile lor.
Rolul determinant l-au jucat condiţiile social-economice specifice
unei anumite epoci istorice, aşa cum, pe de altă parte, trebuie să ţi
nem ,seama Ide faptul că influenţa săsească a fost adeseori, cel puţin
implicit, în bună parte, o influenţă a oraşelor, confundîndu-se adeseori
termenul de „nemţesc" cu cel de „orăşenesc". Desigur procesele au
fost complexe şi numai o cercetare ca atare (istorică, etnografică şi
sociologică) va putea duce la lămurirea aspectelor esenţiale.
Cunoscînd temeinic trecutul comun de luptă şi de muncă crea-
toare, se vor găsi, atît pentru prezent cit şi pentru viitor, în noile con-
diţii de viaţă, căi şi mijloace de a valorifica tradiţiile şi de a stimula
formele noi care se nasc.
DER GEGENSEITIGE EINFLUSS UND LEIHE DES RUMMĂNISCHEN

UND SĂCHSISCHEN VOLKSKUNST
Zusammenfassung
Die Vorausselzung von welcher die Arbeit beginnt ist der Entwicklung der
Beziehungen festgebunden. Enlwickclle sich untcr konkreten sozial-geschich!lichen
Bedingungen zwischen den rumănern und mitwohnenden Nationalităten aus Sie-
benbiirgcn.
Die beziehungen zwischen den Rumănen und Sachscn die Arbeit untersclrichte
den gegenseitigen Beitrag und Einfluss. Im Absicht zu konkretisieren, die Verfasser
weilen bei einigen besonderen Domănen des Volksschaffungen im Gebiete wo die
Erforschung stattfand: Arhileckt, Holzkunst, technische Einrichtungen und Volkstracht.
°
4 C. Irimie, Schild cu privire la specificul elno-cullural al Transilvaniei, ln
Transilvania, an. I, nr. l, 1972, p. 58--61.
41 Ibidem. .
DOCUMENTE MEDIEVALE DESPRE MORILE DE SCINDURI
DIN ŢARA CRIŞURILOR
ANA ILEA
Timp de peste un mileniu, a existat o civilizaţie ,românească a lem-

nului manifesta,tă in toate domeniile vietii. Pădurea a jucat un rol im-
portant în viaţa poporului nostru, oferindu-i adăpost în vremuri de res-
trişte şi materie primă pentru construirea caselor, anexelor gospodă
reşti, morilor, bisericilor şi pentru confecţionarea armelor, uneltelor şi
mobilierului. Aşa cum apar pe Columna lui Traian, casele dacilor de-
monstrează utilizarea bîrnelor pentru construirea pereţilor şi a şindrilei
pentru acoperiş • 1
Pentru a transforma lemnul din pădure în material de construcţie

(grinzi, bîrne, scînduri, şindrile, Jeţuri etc.) de-a lungul timpului oa-
menii s-au folosit de diversele lor unelte manuale sau de instalaţiile
tehnice. Printre cele mai vechi instalaţii tehnice pentru prelucrarea
lemnului sînt morile de scînduri, numite şi ferăstraie mecanice sau
joagăre (mola assericida, mola serraria, runcina, filresz malom, zager).
Acestea erau acţionate de forţa apei, prin urmare puteau fi ridicate
nwnai in apropierea rîurilor. Mărimea pădurilor, varietatea esenţelor
lemnoase ,precum şi bogata reţea a apelor a făcut atît necesară cit şi
posibilă utilizarea morilor de scînduri.
Cele mai vechi urme scrise în legătură cu morile de scînduri se
pă,strează numai începînd din secolul al XVI-lea, ceea ce nu înseamnă
că ele nu ,s-au utilizat şi înainte vreme, avînd în vedere condiţiile so-
ciaJ-economice existente. Primele informaţii despre existenţa acestor
mori le avem din actele de venituri şi cheltuieli ale domeniului Braşo
vului începînd cu anul 15042 • Tot în acest secol mai sint atestate şi
morile de scînduri de pe domeniul Siriei şi al Făgăraşului3. ln secolele
următoare ştirile despre existenţa şi funcţionarea morilor de scînduri
1 C. C. Giurescu, Contribuţii la istoria ştiintei şi tehnicii româneşti în secolele

XV - 1nceputul secolului XIX, Edit. Ştiintifică, Bucureşti, 1973, p. 197.
, D. Prodan, lobdgia 1n Transilvania în sec. XVI, voi. II, Edit. Acad. R.S.R.,
Bucureşti, 1968, p. 655, 666, 682; C. C. Giurescu, op. cit. p. 148.
3
D. Prodan, op. cit., p. 8, 76.
142 Ana llea 2
sînt tot mai numeroase, reliefînd larg.a arie de răspîndire a lor pe în-
treg 'cupr.insul tării, pînă în a doua jumătate a sec. XIX cînd treptat
încep să fie înlocu_ite cu ferăstraiele moderne acţionate de motoare
cu aburi.
ln bazinul celor trei Crişuri, respectiv în comitalul Bihor, prima
moară' de scînduri este amintită la anul 1600 în Oradea. Menţiunea
este înserată în urbariul domeniului Beiuş din acelaşi an, legat de şase
lucrători din Gurani, care erau la moara de scînduri.din Oradea (Fwre-
zessek as waradi hazhoz es ot vagion az fwrez malom) 4 • Tot în ca drul 1
acestei localităţi textul urbariului spune că ţinutul Beiuşului trebuie

să dea de poartă cile 12 dinari, cu care se cumpără trunchiuri pentru
scîndurile necesare cetăţii din Oradea. După conscrierea locuitorilor din
Pietroasa se menţionează că satele Burda, Cresuia, Cărbunari, Budu-
reasa, Gurani şi Pietroasa fac şindrilă, scînduri (scandulas, asseres) şi
alte lucruri sau unelte de lemn ( lignea instrumenta) necesare cetăţii
Sînt obligate să transporte şindrilă şi scînduri la Beiuş, iar de acolo
să care lemne la Oradea, ca şi alte sate 5 •
Pornind de la faptul că toate aceste informaţii în Ieycl.lură. cu moa-
ra de scinduri şi necesarul de materiale pentru cetatea Orăzii sînt cu-
prinse în urbariul domeniului Beiuş, în satele de aici existî-nd şi meşteri
specializaţi în prelucrarea lemnului, precum şi întinsele păduri de
brad, fag şi stejar, putem înclina să credem că moara de scinduri ar fi
funcţionat în această zonă, chiar în satul Gurani unde este menţionată
mai tîrziu o astfel de instalaţie. ln sprijinul acestei ipoteze vine şi fap-
tul că în urbariul domeniului cetăţii Orăzii din anul 1600 nu se amin-
teşte despre existenţa unei mori de scînduri în cetate, de asemenea nu
amintesc nici documentele ulterioare pe care le-am avut la îndemînă.
Mai mult, transportul trunchiurilor la moară la Oradea ar fi fost mult
mai greu şi mai costisitor decît a scîndurilor şi a. altor materi.ale.
Această problemă va putea fi elucidată însă, numai în cazul cînd alte
surse documentare vor oferi informaţiile necesare.
Din lipsă de informatii, nu cunoaştem care a fost situaţia morilor
de scînduri în Bihor în secolul al XVII-iea. Incepind cu secolul al
XVIII-lca sînt tot mai multe categoriile de documente care ne vorbesc
despre construirea şi întreţinerea rnorilor 6 , aprovizionarea, producţia
şi valorificarea materialelor. Intre cele mai importante documente men-
ţionăm inventarele morilor care descriu edificiul, insta1laţiile şi unel-
tele existente, conscrierile gener,ale ale domeniilor !feudale în care se
consemnează necesarul lemnelor de tăiat şi producţia pe sortimente,
locul de amplasare a morilor şi starea lor de conservare. Alte docu-
4 Ibidem, p. 83?.; Filiala Arhivelor Statului Oradea (F.A.S.O.), Fond episcopia
rom. cal. de Oradea, acte economice, dosar 2416, f. 10 (se păstrează urbariul de la
1600, in copie executată în sec. XVIII).
5 D. Prodan, op. cil., p. 845.
6
ln continuare prin mori se in\elege morile de scinduri.
3 Documente medievale despre morile de scindt1ri din Ţara Crişuri/or 143
mente sînt rapoartele oficialilor domeniali, cererile meşterilor morari,

devizele de construcţie şi reparaţie care ne informează despre lucră
torii de la mori, plata lor şi întreţinerea morilor.
Din toate aceste surse document-are aflăm că 1n Bihor funcţionau
12 7 mori de scînduri atestate la date diferite, pînă 'În a doua jumătate
a secolului XIX. Dintre ele 10 erau mori domeniale ale marilor pro-
prietari de pămînt, iar două erau mori ţărăneşti sau particulare cum
sint numite în documente.
Primele menţiuni le avem în conscrierea domeniilor Beiuş şi Vaş
cău din anul 1721 în legătură cu moara, din Gurani 8 • Moara era con-
struită din •grinzi, pe o bază de 8 stîlpi şi era acoperită cu scînduri din
lemn de brad; ,avea. o roată de apă cu 3 cercuri de fier, fusul la ca-
pete cu două lagăre, o roată dinţată, un ferăstrău de fier prins în ju-
gul mobil şi carul mobil pentru buşteni. Principiul de funcţionare era
cel cunoscut în general, adică transformarea mişcării de rotaţie în
mişcare de du-te-vino necesară pentru realizarea tăierii pe verticală.
La această dată moara (mola seu serra pro asseribus scindendis) pro-
ducea 700 scinduri pe an. Pentru producerea lor avt:,'cli nevoie de trun-
chi (de Jcopaci de trei categorii, estimaţi la preturi dilferite şi anume:
trunchiuri mai mari (trabes maiores) şi trunchiuri groase (crassiores)
cu 17 creiţari bucata şi trunchiuri mai mici cu 15 creiţari. Dintr-un
trunchi se puteau obţine cel mult 4 scîniduri. Se subliniază că a,ccesul
la trunchiuri şi transportul lor erau aproape imposibile şi cu pericole.
Se puteau aduce anual numai în jur de 200 trunchiuri„
ln anul 1733 alături de moara din Gurani este menţionată şi cea
din Budurea,sa 9 • Peste 5 ani aflăm că meşterul Doma Flora a primit 18
cible de griu pentru lucrările efectuate la morile de scînduri din Bu-
dureasa, Gurani şi una din ţinutul Groşeni1°. S-ar putea ca a,ceasta din
urmă să fie moara din Botfei, care u1terior este consemnată în do-
cumente.
Pe lingă morile atestate, conscrierile domeniului episcopiei ro-
mano-catolice de la Oradea din anul 17i8 11 prezintă şi morile de
la Cociuba Mare, Cărbunari şi Pociovel.işte. Moara din Cociuba Mare
(Fig. 1) era ridicală pe Crişul Negru, construită din lemn şi acoperită
7 Existau mori de sclnduri in satele Cărbunari, Cociuba Marc, Bolfei, Budu-
reasa, Gurani. Poiana şi Pociovelişle pe domeniul episcopiei rom.-cat. de Oradea.

ln anul 1781 morile din Budureasa, Gurani şi Cărbunari trec in proprietatea episco-
piei greco-catolice din Oradea şi tot pe acest domeniu se mai ridică şi moara din
Valea Iadului. Mai există moară la Lorău pe domeniul fiscului, la Dumbrăvita de
Codru pe domeniul capitlului rom.-cat. din Oradea şi morile \ărcineşli din Cri~liorul
de Jos şi din Vaşcău.
8 F.A.S.O., Fond Episcopia rom.-cat. de Oradea, registre, nr. 368, f. 140.
9 F.A.S.O., Fond Domeniul episcopesc român-unit Beiuş, dosar l, p. 289, 412.
°1 F.A.S.O., Fond Episcopie rom.-cat. de Oradea, acte economice, dosar 3591, f. l.
11 Ibidem, registre, nr. 370, p. 319 (pentru Cociuba Mare); Fond Domeniul epis-
copesc român-unit Beiuş, dosar 2, p. 1542 (pentru Pociovelişte), p. 1558 (Cărbunari),
p. 1565 (Budureasa), p. 1619 (Gurani).
~-
Fig. 1. Prezentarea morii de scînduri din Cociuba Mare la 1770.

5 Documente medievale despre morile de scînduri din Ţara Crişuri/or 145
cu şindrilă. Edificiul ei este evaluat la 123 florini. Anual se producea

la această moa,ră de scînduri după cum urmează:
172 scînduri groa,se de stejar - a 51 creiţari bucata
141 scinduri obişnuite de stejar - a 24 creiţari buca1a
7 scinduri obişnuite de frasin - a 30 creiţari bucata
24 scinduri obişnuite de tei - a 30 creiţari bucata
12 scînduri de arţar - a 30 creiţari bucata
126 grinzi grnase de stejar - a 12 creiţari bucata
- 611 grinzi obişnuite de stejar - d (l ueHdri IJut:dlct.
Tăietorul de scînduri sau meşterul .(assericida) primea intre 1-1 ½
creiţari de fiecare bucată. Tăiatul şi transportul lemnelor din pădure
la moara de scînduri se făcea cu zilele de rabotă.
La cele 4 mori ,(Gurani, Cărbunari, Budureasa şi Pociovelişte) din
domeniul Beiuşului se tăiau în principal scînduri şi grinzi de brad şi
mai puţin stejar. Astfel la Gurani se aduceau anual 278 trunchiuri de
brad şi 10 trunchiuri de stejar din care se obţineau:
1284 scînduri obi,şnuite de brad - a 7 creiţari !bucata
- 1553 grinzi obişnuite de braid - a 2 creiţari bucata
60 scînduri obişnuite de stejar - a 10 creiţari bucata.
Pentru tăiatul şi transportul lemnelor din pădure erau necesare 288
zile de muncă manuale şi 576 zile cu animalele.
La Budureasa se tăiau aproximativ 1052 scînduri obişnuite de brad
( asseres pinei ordinarii) şi 959 grinzi obişnuite de brad (tigilla ordina-
ria pinea) ,din 240 de trunchiuri.
Moani de scînduri din Cărbunari era construită la marginea satu-
lui, înspre Budureasa, edificiul ei era evaluat la 24 florini şi 30 crei-
ţari. Aici se aduceau anual circa 192 trunchiuri de brad şi 12 trun-
chiuri de stejar din care se tăiau 926 scînduri obişnuite de brad, 889
grinzi obişnuite de brad, 72 scînduri de stejar şi 12 grinzi groase de
stejar.
Moara de scînduri din Pociovelişte era sau mai mare decit cele-
laHe trei sau· într-o stare de conşervare mai bună, dacă edHiciul ei
este evaluat la 45 florini. Aici se tăiau 849 scînduri de brad, 1719 grinzi
de brad şi 46 scînduri de stejar.
Pentru cele patru mori se aduceau trunchiuri de brard şi stejar din
pădurea fiscală numită Pătlurea Prinţului (Fejedelem Erdeje), din Pă
durea Dealu-Mare şi alte păduri situate în vecinătatea satelor Tărcă
ita, Finiş şi loaniş. De aici se tăiau anual !În jur de 500 stînjeni de
lemne numai pentru morile de scinduri.
Fiecare moară avea angajat cite un meşter .( assericida) dintre io-
bagi, care era plătit după cantitatea de lemne tăiate şi mai primea 12
metrete ;de griu -pe an. Pentru toate cele patru mori era angajat Ulll
dulgher (faiber) cu 6 florini şi 8 metrete de •griu pe an. Pe lingă aceştia
la mori erau şi -alţi lucrători care de obicei lucrau în contul robotei, nu
erau plătiţi.
10 - Blharea
146 Ana llea 6
,~·
f
t
r
I
1·
t
I! •.
rj
.
!
II
l
Fig. 2. Inventarul morii de scinduri din Pocioveliş te, din anul 1807 (F.A.S.O.,
Fond Episcopia greco-ca tolică Oradea , acte economice, 1807).
In legi:itură cu moara de scîruduri de la Lorău avem fo.:i.rte puţine

dat,e, ştim doar că era ;ridicată pe Valea Iadului şi producea anual circa
180 soînduri1 2 •
Tot pe V.alea Iadului funcţione.ază începînd cu a.nul 1791 o aiUi
moară de scînduri ·situată in domeniul epis·c opiei greco-catolice din
Orard ea. ln inventarul edificiilor domeniaJe din anul 1807 se menţio
nează ,că pe Valea Iadului mai funcţiona încă o moară de scîn-
duri, dar -a ceasta a fost arsă de trăsnet şi n-au putut fi recuperate de-
cit cîteva instrumente de fier 13 •
în actul mai .sus pomenit sînt descrise şi cele trei mori domeniale
de la Gurani, Pociovelişte şi cea de pe Va-lea IaduJu.i cu toate uneltele
aparţinătoare. Se menţionează printre altele: roţi de moară, pile (li-
mae), scoabe de fier (Fibulae Ferreae), ferăstraie mari (serra maiores),
cleşte (Forceps), ţevi de fier (Fistulae ferreae), ax cu două roţi şi 5 cer-
12 F.A.S.O., Fond Prefectura judeţului Bihor, inv. 41, dosar 160/a (în condica
de venituri a domeniului Aleşd din anul 1779).
13 F.A.S.O., Fond Episcopia greco-catolică din Oradea , inventarul domeniului din
anul 1807.
7 Documente medievale despre morile de sc1nduri din Ţara Crişuri/or 147
euri •de .fier, ax 1dublu (sau încovoiat) cu 12 cercuri de fier şi altele

(Fig. 2).
Un inventar mai complet este cel a1J morii de scinduri din Cociuba
întocmit 'tot în anul 1807 de către şpanul domenial, în faţa judelui şi
juraţilor satului1 4 •
Sînt inventariate după cum urmează:
Unelte existente în magazie

- rangă de fier pentru ridicat 1 buc.
- rangă de fier mică pentru ridicat 1
- firez mare dinţat 5
- firez mare fără dinţi 1
- ic mare pentru osie 1
- ic mai mk pentru osie 1
- cercuri de fier mari penlru osie 12
- cercuri de fier mici pentru osie 3
- lanţ mare 2
- scoabe 4
- scoabe mici 5
- menghină pentru strîns firezul 4
- cuie pentru ţinerea trunchilor. 2
- forme pentru cuie 1 buc.
- sapă care împinge roata de fier 1
- pilă 1
- cîrlig de fier (horog) 2
- pînză de firez 1
- ciocane 3
- cleşte 2
Unelte existente in moară
- roată de fier care poartă firezul

- lagăre pentru osii 15
- scoabe mari 4
- icuri mici la capul osiei 5
- ic mare la osie
- scoabe (cuie duble pentru tinerea
trunchi lor) 11
- cuie simple pentru fixarea trunchilor 3
- menghină pentru strîngerea firezului 2
14
F.A.S.O., Fond Episcopia rom.-cat. de Oradea, acte economice, dosar 3 591,
f. 30.
10•
148 Ana llea 8
- pînză de firez 1
- firez mare pentru trunchi 1
- sape pentru împins roata de fier 2
- icuri de !fier pentru invîrtit osia 2
ln ce priveşte personalul angajat al morilor de scinduri in dome-
niul episcopiei greco-catolice intîlnim acelaşi sistem ca şi în domeniul
Beiuşului. Fiecare moară are un meşter sau tăietor de scînduri iar pen-
tru toate morile este angajat un dulgher. ln anul 1782 spre exemplu era
angajat dulgherul Ienciu Gavril
Meşterii de obkei stăteau ]a moară, aveau 1-2 camere lîngă
moară sau chiar in acelaşi ediliciu. Ei rămîneau aki ani în şir de multe
ori le urmau fii lor, meşteşugul perpetuîndu-se din generaţie în gene-
raţie. La moara din Cociuba, spre ,exemplu, in anii 1803-1804 era meş
ter Teodor Mladin, iar în anul ·1820 îl întîlnim pe Gheorghe Mladin din
aceeaşi familie. Acelaşi lucru constatăm şi la moara din Poiana, unde
în anul 1824 era meşter Simon Stan iar 'în anul 1836 Toma Stan 15 •
Meşterii erau în general ţărani cu bună stare materială. ln anul
1836, aflăm despre meşterii morii din Dumbrăviţa de Codru (lgas Dă
nilă şi Ganţ Micu) că erau ţărani înstăriţi, aveau boi, vaci, oi şi ca-
zane de fiert ţuică. Ei reparau toate morile din împrejurimi şi au con-
l fecţionat 3 mori de făină din care două le-au vîndut la Ciunteşti şi

Mărăuş 16 • Desigur, exercitarea acestei meserii era o sursă de venit şi
un mijloc de a-şi asigura cele necesare gospodăriei şi traiului.
Documentele vremii fac menţiuni foarte dese cu privire la între-
ţinerea morilor de scînduri, adică repararea instalaţiilor şi uneltelor şi
chiar reconstruirea din temelii a întregii instalaţii. Pentru funcţionarea
morilor era necesară şi întreţinerea iazurilor pentru ca;ptarea apei. ln
anul 1803 meşterul morii din Cociuba raportează prefectului domenial
că moara nu funcţionează de cîţiva ani şi este necesar să se repare în
întregime. El s-a angajat la această muncă dar să i se asigure materia-
lele necesare şi lucrătorii. Propune ca moara să nu mai fie acoperită
cu scînduri, ci cu şindrilă, pentru că ar cere multe scinduri şi ar fi aco-
perişul prea greu. lncă in ,acest an moara este reparată de către meş
terul lMlaldin Teodor şi în .anul următor funcţiona deja 17 • Tot aici se
menţionează că moara de scînduri este construită pe acelaşi fundament
cu moara de făină ,a unui ţăran din Cociuba Mare şi nu pot funcţiona
concomitent din cauza debitului de apă scăzut.
Digul iazului morii era construit din nuiele pe Crişul Negru, intre
Ripa şi Cociuba şi avea o lungime de 42 stînjeni. Acesta deservea
şi morile de făină din Cociuba, Ripa şi Belfir şi toţi proprietarii erau
15
Ibidem, dosar 3348 (în statele de plată ale domeniului. Vaşcău).
16
F.A.S.O., Fond Capitlul episcopiei rom.-cat. Oradea, actele şedinţelor eco-
nomice, anul 1836, nr. 395, f. 3.
17
F.A.S.O., Fond Episcopia rom.-cat. de Oradea, acte economice, dosar 3591,
r. 5-7.
- =----
~
-- - ~
---- --
=>
~
~ :.s
t<)'
l,_
r-ic=.r
-
~
----
~-----
<-----
-- ····--'"::=::a,...
Fig. 3. Maşină pentru curăţat albia Crişului Repede (Fond Episcopia romano-catolică, acte economice, d. 3583).
150 Ana l/ca 10
obligaţi să contribui·e la întreţinerea lui. ln anul 1820, apa a rupt bara-

jul iazului morii. Pentru refacerea lui a fost necesară aprobarea co-
misiei pentru regularizarea apelor din Oradea. Comisia a hotărît ca ba-
rajul să nu se mai construiască pe Criş ci într-o derivaţie a lui şi tot
acolo să se mute şi moara. Cu această, ocazie, comisia a •Ce.rcelat toate
instalaţiile tehnice ide pe Crişul Negru din jurul comunei Tinca şi a
dispus o întreţinere corespunzătoare a iazurilor şi curăţire,a albiei Cri-
şului cu maşina specială de curăţat albia rîurilor 18 (Fig. 3).
Moa.ra din Botfei, de capacitate mai mică decît cea din Cociuba, în
anul 1826 era într-o astfel de stare incit trebuia reconstruită din re-
melie. ln acest sens provizorul de Beliu a luat legătura cu meşterul
Grebanici din Buteni, care a ridicat moara la Moneasa, ,a construit mai
multe mori de făină contelui Sebesy din comitalul Arad şi a reparat
morile de făină din Ineu 19• Meşterul s-a angajat să construiască
o nouă moară la Botfei, în care să se poată tăia anual 600-800 trun-
chiuri şi chiar pînă la o mie. A întocmit şi planul morii, din 3 secţiuni
şi anume: moara de scînduri, imoara de cereale şi locuinţa meşterului
toate sub un acoperiş. Nu se ştie din ce molive însă nu s-a ajuns la o
înţelegere cu acest meşter în ce priveşte construirea morii.
La începutul anului 1827 este angajat meşterul Aloisiu Weiss, tot
din părţile Aradului, care mai construise şi alte mori de scînduri şi de
cereale. lmpreună cu oficialii domeniului, meşterul stabileşte necesa-
rul de materiale, forţa de muncă şi cheltuielile pentru construirea mo-
rii din Bolfei şi întocmeşte schiţa noii morF 0 (Fig. 4). ln ce priveşte
necesarul fortei de muncii SP. stabilesc 82 zile muncă pentru transportul
lemnelor, 570 zile pentru fasonare, 25 zile pentru jilip şi 150 zile imuncă
pentru construirea morii propriu-zise. Este acceptat proiectul sau
schiţa morii pentru că aduce următoarele îmbunătăţiri: a) o roată care
pînă /pînă ,acum nu exista la moară; b) cepul de fier curbat; c) osia
mare sau fusul, care pînă acum era la capătul canalului; d) o nouă
formă faţă de moara veche; e) stăvilarul de ridicat şi coborît care
pînă acum n-a fost la moară şi prin intermediul lui se poate reţine apa
şi ,pe timp secetos, astfel ca moara să poată funcţiona. Meşterul se
angajează numai cu suma de 500--600 florini, pentru că trebuie să-şi
aducă 2 ucenici din părţile Aradului, iar din moara veche nu poate
recupera nici o piesă. Intrucît în ţinutul Be!iului nici un meşter nu s-a
angajat să repare vechea moară, nici Puleac Ioan din Groşeni care se
pricepe la construirea de mori, iar meşterul bătrîn ·de la Botfei a plecat
în ţinutul Beiuşului, provizorul domenial este de acord cu angajarea
lui Aloisiu Weiss.
Nu cunoaştem detalii în ce priveşte construirea acestei mori. dar
ştim că în anii 1833-1834 ea funcţiona. ln ,primul trimestru al anului
18
Ibidem, f. 12, 52, 54, 55," 57, 63.
19 Ibidem, f. 60.
20 Ibidem, f. 75-90.
11 Documenle medievale despre morile de scJnduri din Ţara Crişuri/or 151
1834 s-au tăiat aici 50 trunohiruri de stejar obtinîndu-se 43 scînduri

groase şi 195 scînduri subt~ri2 1 (Anexa 1).
ANEXA 1
EXTRAS
din situatiile de venituri şi chelluieli ale morii de scînduri

din Bolfei pe trimestrul I. 1834.
'frunchiuri Scînduri
Stejar
Stt>jar F1111
J!l'OS I
Sul.itirc
~uc Cirrş L'lm
Rămas din 1833 57 4-1 1 2 36

1_2 - 6
Produs în 1834 ,1:1 19:i 160

-- -- -- -- -- --
S-a transportat la
provizoratul Vaşcău
-19 2:.19 ti6
-- -- -- -- -- -- --
S-a !diat la moară 50
-- -- -- -- -- --
Rămine pe trimestrul II Î 2 1 2 20
lntocmit la 4 aprilie 1834.
Deşi se construieşte moară nouă, într-un timp relativ scurt, o

parte din ,piese se uzează. Astfel în anul 1839, meşterii Dieneş Mihai,
Buc Petru şi Lucaciu Ioan din Beliu repară roata de apă, Iada de apă,
căruţa de :purtat trunchiuri şi alte piese.
In părţile Vaşcăului avem informaţii destul de Urzii despre exis-
tenţa morilor de scînduri. ln anul 1804 se punea problema ridicării unei
mori de scînduri la Băiţa, moară comună pentru .fisc şi episcopia din
Oradea, dar se r~nuntă la această idee. ln urma ordinului Consiliului
locotenenţial din anul 1813, se construieşte moara de scînduri din Po-
iana22. In anul 1816 prefe<::tul domenial arată că moara din Poiana s-a
ridicat, în primul rînd, pentru a aproviziona domeniul cu tot felul de
scînduri de brad. Acum cînd nevoia de scînduri este mai mare se
21 Ibidem, f. 96.
22 Ibidem, f. 37--41, 45.
152 Ana I/ca 12
impune ca moara să funcţioneze tot timpul anului, iar scindurile şi

Jeţurile să se transporte imediat la Oradea. lntrucit moara era con-
struită pe acelaşi fundament cu o moară de cereale, la fel ca şi cea
din Cociuba Mare, se cerea luarea de măsuri grabnice pentru ca cele
două mori să funcţioneze concomitent sau să se mute moara de ce-
reale. ln situaţia veniturilor şi cheltuielilor morii pe primul trimestru
al anului 1834, sînt menţionate toate esenţele lemnoase care se tăiau
aici precum şi sortimentele de materiale care se obţineau 23 (Anexa 2).
,Tot în aceste părţi, alături de morile de scînduri domeniale, sint
atestate şi mori particulare, adică ţărăneşti. O .astfel de moară este
cea din Criştiorul de Jos a preotului ortodox Groza Ioan din localitate
şi a locuitorului din Vaşcău Grezer Ludovic, construită in anul 1844,
pe apa Leuca, în văile Ghibart şi Poieni2 4• Celor doi proprietari li s-a
aprobat construirea morii pe cheltuială proprie şi cu libertatea de a
o folosi şase ani fără nici o taxă. ln aceşti ani nu se va permite con-
struirea altei mori în această zonă. Lemne pentru construirea morii
cit şi a drumului de acces, vor primi de la domeniu contra plată.
Peste 2 ani, unul din proprietarii morii solicita aprobare pentru a
deschide la moară un atelier de fierărie pentru confecţionarea de sape.
El propune ca atelierul să aibă 3 roţi hidraulice pentru ciocan, foi şi
polizor, pentru a nu fi nevoie de multi lucrători.
Cu timpul celor doi proprietari li se vor asocia şi alţi ţărani din
Criştiorul de Jos sau din satele din jur. Astfel în anii 1853-1856 figu-
rează ca proprietari Groza Ioan, Groza Petru, Bogdan Petru din Criş
tiorul de Jos, Coroi Tănase şi Rus Ioan din Bărăşti. Aceştia plătesc
domeniului o taxă de 8 florini pe an, iar mai tîrziu 15-16 florini pe
an. De mai multe ori ei au cerut reducerea acestei taxe precum şi a
preţului lemnelor pe care le cumpăruu din pădurile domeniale.
O altă moară de scînduri particulară este ridicată în Vaşcău în
anul 1863 de către un locuitor din Arad 25 • Această moară se ridica
pe locul unei alte mori de scînduri pe care au dus-o apele cu ocazia
inundaţiilor. Aici se produceau printre altele parchet şi furnnir. Con-
ducerea domeniului aprobă construirea morii cu condiţia să nu aducă
nici un prejudiciu fierăriei şi proprietarul, să plătească anual 10 florini.
ln acelaşi an se punea problema ridicării unei mori de scînduri la
Lunca Văşcăului despre care însă nu cunoaştem alte amănunte.
Morile de scînduri domeniale produceau scînduri, grinzi, leţuri,
şindrilă şi alte materiale în primul rînd pentru necesităţile domeniului.
După cum este bine cunoa:scut în cadrul marilor domenii feudale era
mare nevoie de materiale de construcţie atît pentru construirea cit şi
pentru întreţinerea numeroaselor edificii ca: rezidenţe, biserici, şcoli,
anexe gospodăreşti, crişme, măcelării, hanuri, prăvălii, ateliere meş-
23 Ibidem, f. 92.
24 Ibidem. f. 124. 126, 146.
2~ Ibidem, f. 151-155.
ANEXA 2
EXTRAS
din sltualiile de venituri şi cheltuieli ale morii de sctnduri din Poiana

pe trimestrul I. 1834.
sclnduri trunchiuri brad stejar ulm nuc
I!. .
fag cirel'
"<:I "<:I
-.., - - ..,
1.,
r
&. 8.
..," &. .,8.
"
"<:I
"§ .= .
"<:I
·;::
"<:I
·;:: .= .= "
"<:I '0
...."
·;::
.., .;i ..,= ..,"§ = ..,= -g=
"§
= .., ..,"!iC
d ] "C
= .:i-
"<l
'0
C
]
"<:I
.
C
ci
c::
"f. .l::=- -~ .5
·;i '0
c::
-~= ]= ci., "f." i
·;i "<:I
51" 'u"'=
"<:I "<:I
]
C
l= ]
""
Materiale rămase din anul 1833 ni I
Intrate în 1834
-
28 60
6
- - ---
4
- - - ~-1- 70
---
14
-
9.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Total 28 77 66 4 12 70 14 9
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
S-a tăiat la moară 20
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Rămas pentru trimestrul II 28 77 46 4 12 70 11 9
lntocmit la 30 martie 1834.

154 Ana l/ea 14
teşugăreşti, manufacturi şi altele. Se urmărea însă şi o producţie

- marfă destinală vînzării, pentru a aduce un venit domeniului. Mate-
rialele de construcţie se vindeau comercianţilor şi mai ales ţăranilor
din raza domeniului pentru propriile necesităţi. Pe lingă aceasta la
morile de scînduri domeniale se puleau tăia scînduri sau alte mate-
riale şi din lemnul adus de diferite persoane particulare, adică ţărani
sau nobili care nu dispuneau de astfel de instalaţii. ln aceste cazuri
tăierea se fă,cea contra plată. Spre exemplu, în anul 1825 la moara din
Cociuba Mare s-au tăial scînduri penlru caplllul din Oradea 26 • în mod
obişnuit se plătea 15 creiţari pentru o scîndură sau se dădea o scîn-
dură din patru. In cazul de faţă s-a luat tot a treia scîndură avîndu-se
în vedere dimensiunile şi faptul că solicitantul n-a asigurat lucrătorii
necesari pentru manipularea lemnelor.
,.O problemă deosebit de dificilă era aprovizionarea morilor de scîn-
duri cu lrunchiuri necesari pentru tăiere. Trunchiurile lrebuiau să fie de
anumite dimensiuni şi se tăiau în general în locuri foarte greu acce-
sibile. Ţăranii care erau obligaţi la transporturi în contul zilelor de
robotă, adeseori se plîngeau, arătînd că nici cu 12 boi nu puteau scoale
trunchiurile din văile greu accesibile. De aceea şpanul din Tinca reco-
mandă prefectului domenial ca moara de scînduri din Cociuba Mare
să fie aprovizionată cu lemne din pădurile mai apropiate, nu din dome-
niul Beliu, pentru a nu fi atît de greu pentru „sărăcimea care şi pînă
acuma s-a plîns" 27 •
Morile de scînduri erau deservite în general de satele din jur.
La moara din Poiana, spre exemplu, în primele 3 luni ale anului 1819
au efectuat după cum urmează: Poiana 42 zile muncă cu animale şi
61 zile manuale, Sălişte de Vaşcău 65 zile cu animale şi 47 zile manu-
ale, iar Criştiorul o zi cu animalele 28 •
La mori se tăiau trunchiuri de brad, stejar, fag, frasin, ulm, nuc,
cireş şi alte esenţe lemnoase şi se obţineau în princtpal scînduri, grinzi
şi Jeţuri de diferile dimensiuni. De la mori materialele se transportau în
diferite centre ale domeniilor de unde se distribuiau pentru diferite
trebuinţe sau se vindeau. Pentru a nu se întîmpla sustrageri din can-
titatea de materiale, acestea erau luate în evidenţa şpanilor sau a
oficialilor silvici. Cu aprobarea acestora se puteau vinde scîndurile
şi direct de la moară. Astfel în anul 1835, locuitorul Paşca Vasile din
Cărand a cumpărat scînduri de ulm de la moara din Bolfei, cu 4 crei-
ţari perechea 29 • Pentru ca vînzarea să fie cit mai rentabilă se urmărea
plasarea materialelor în pieţe şi centre unde preţurile erau mai ridi-
cate. De aceea în anul 1839 prefectul domenial a dispus ca scindurile
26 Ibidem, f. 58.
27 Ibidem, f. 33, 36
28 Ibidem, dosar 3348, (din extrasele de robolă ale provizoratului Vaşcău).
29 Ibidem, dosar 3591, f. 99.
15 Documente medievale despre morile de sclnduri din Ţara Crişuri/or 155
de nuc de la moara din Poiana să se transporte fără intîrziere la Ora-

dea, unde se pot vinde prin licitaţie 30 •
Preţul de vînzare a materialelor era stabilit de obicei de către
inspectorii silvici. ln anul 1835 inspectorul silvic domenial a fixat
următorul tarif de vînzare a lemnelor: 31
- o scîndură de stejar obişnuită - cu 36 creiţari
- o scîndură de fag obişnuită - cu 24 creiţari
- o scîndură de stejar penlru pod groasă de 2 ţoli - cu 1 florin
24 creiţari
- o scindură de fag pentru pod de 2 ţoli - 50 creiţari
- o grindă patrată de stejar groasă de 6 ţoli - 1 florin
- o grindă de stejar de 4 ţoli - 40 creiţari
- un leţ de stejar - 6 creitari
- un Jeţ de fag - 4 creiţari.
Desigur preţul de vînzare a materialelor se modifică în funcţie de can-
titatea de materiale, solicitarea lor pe piaţă precum şi de alţi factori
economici.
•
• •
Morile de scînduri au un rol important în contextul vieţii social-
economice de la apariţia lor şi pînă în vremurile moderne. Prin tăierea
lemnelor masive în scînduri sau alte produse au uşurat munca oame-
nilor şi le-au pus la dispoziţie materialul de construcţie atît de necesar,
mai ales într-o vreme cînd majoritatea construcţiilor se făceau din
lemn. Tot din materialele provenite de la mori se confecţionau multe
unelle, obiecte de uz casnic, agricol şi meşteşugăresc. Prin menirea
lor, morile de scînduri veneau in sprijinul tuturor meşterilor lemnari:
tîmplari, dulgheri, dogari, butnari, rotari şi alţii care se puteau apro-
viziona cu materialul necesar.
Alături de celelalte instalaţii tehnice ţărăneşti create şi utilizate
de poporul român de-a lungul secolelor morile de scinduri fac dovada
talentului, ingeniozităţii şi hărniciei acestui popor, care şi-a adus o
valoroasă conlril>uUe la tezaurul culturii materiale universale.
ln lucrarea de faţă am încercat o prezentare a morilor de scin-
duri din comitalul Bihor, pe baza documentelor existente Ia Arhivele
Statului din Oradea. Am dezvoltat mai mult sau mai puţin anumite
aspecte legate de istoricul şi funcţionarea acestor instalaţii, în funcţie
de datele oferi•te de documente. Scopul lucrării a fost acela de a pune
la indemîna istoricilor şi mai ales a etnografilor aceste informaţii ine-
dite privind morile de scinduri bihorene, dindu-Ie astfel posibilitatea
unei viziuni diacronice asupra unuia dintre cele mai interesante as-
30 Ibidem, f. 111.
31 Ibidem, t. l03.
156 Ana llea 16
pecte ale vieţii rurale străvechi - tehnica populară în strînsă legă

tură cu elementele de relief şi în contextul dezvoltării forţelor de pro-
ducţie în diferite perioade.
MEDIAEVAL DOCUMENTS CONCERNING THE SA WMILIS

FROM THE CRIŞ LANDS
Summary
The aim of the present work is to offer the historians, perliculary the ethno-
graphers, new documentary informalion concerning the hislory and the running
of the sawmills rrom Bihor. Within the XVIIl-th and XIX-th centuries, there
were twelve sawmills documentarily certified in Bihor. Ten of !hem were estate
sawmills belonging to the great Jandowners; two were peasanl sawmills. These
sawmills were used for cutting different ligneous essences trunks and turning them
into, boards, shingles, beams and other building materials. The documents give
some information concerning the placing of the sawmills, their endowmenls and
upkeep, as weli as the selling of the products.
Besides the other peasant equipment created and used by the Romanian people
along the centuries, these sawmills prove this people's gift and ingeniousness, ils
valuable contribution to the treasure of the world material culture.
MIJLOACE DE ILUMINAT IN OBŞTEA ŢARANEASCA
TITUS ROŞU
Interiorul se lumina în vremuri vechi:

- cu lumina de-afară care era lăsată să pătrundă în bordeie prin
deschizătura de la intrare ( deci pe uşă). ln casele vechi pe geamul mic,
acoperit cu băşică de porc sau stomac de oaie;
- cu focul din vatră, seara, în care, de regulă, ardea continuu un
trunchi de copac şi care, pe măsură ce se consuma, era împins pe jar;
- prin alte mijloace, confecţionate de locuitorii înşişi sau de către
meşteri specializaţi ( olari sau tinichigii). In epoca noastră acestor mij-
loace străvechi de iluminat li se mai spun: meci, şterţ, lampă, lămpaş
sau simplu luminare, la cea făcută din ceară.
Afară, noaptea, se lumina cu şomoioage făcute din paie sau tres-
tie etc.
Cunoaşterea feluritelor forme de iluminat din cele mai vechi tim-
puri, are o importanţă deosebită, bine ştiut fiind faptul că o mare
parte din activitatea in gospodărie se desfăşura seara pînă noaptea
tîrziu, mai ales iarna cînd ziua era atît de scurtă, iar treburile atît de
multe.
Dacii foloseau opaiţul ,pe lingă focul din vatră. Pe teritoriul ora-
şului Oradea opaiţele din acestă vreme, sînt simple de tot: o ceşcuţă
in care se turna ulei, fitilul atîrnînd în afară, proptit în buza vasului.
Sînt insă şi opaiţe de o construcţie specială: cu fundul ascuţit deci în
formă de con. Unul, găsit pe Dealul viilor, cu toartă dacică. Al
doilea, fără toartă putînd fi ţinut şi purtat din partea de jos, fundul
(în formă de con) fiind apăsat cu degetele cînd încă era lutul moale
şi transformat în „prinzătoare" (Planşa I - a, b, d). Aceste opaiţe
nu puteau fi aşezate pe masă, erau folosite numai dacă se ţineau în
mină sau dacă erau puse în alt vas plin cu nisi,p, sau împroptite. De-
ducem că interiorul era luminat de regulă de focul din vatră. Aşa dar
opaiţele erau obiecte mărunte, ceşcuţe de diferite forme sau blide ori
cioburi cu fund cit să poată ţine un pic de ulei, în care se introducea
fitilul confecţionat dintr-o bucată de pînză, de regulă, folosită. Aşa
daT ni-ci '1umina din casă nu putea fi prea mare. Credem că nume-
158 Titus Roşu 2
roasele vase mărunte nu erau jucării pentru copii, ci, în cea mai mare
parte opaiţe din care trebuia să se aprindă mai multe ca să se lumi-
neze cît de cît în casă. Dacii vor fi folosit şi opaiţele romane pe care
de altfel le-au şi imitat,deoarece ţăranii români le-au păstrat ca formă,
în întregime sau numai pe jumătate, pînă în zilele noastre.
Cum se vor fi numit instrumentele folosite la iluminat în limba
dacică? Un cuvînt autohton în limba română este V APAIA, cu cores-
pondent în limba albaneză: V APE. De aici, văpăiţă şi văpaiţe care ar
însemna făclie din lemn sau răşină cu care se sperie noaptea, peştii1.
Ori văpaia în limba română mai înseamnă şi lumină, pe lingă foc, foc
cu limbi care se urcă pînă în cer şi care dogoreşte pînă departe. Cre-
dem că în limba dacilor văpaia va fi însemna,t foc şi lumină şi unealta
folosită la iluminare. Deci opaiţul şi-ar putea avea originea şi de la
văpăită sau văpaitele care, la rîndul lor, îşi trag numele de la văpaie.
ln felul acesta s-ar putea că şi alte „slavisme" din limba noastră să-şi
tragă originea din vremi mult mai vechi.
Prin romanizare, s-a încetăţenit cuvîntul lumină ( de la lumen
- inis) fără ca văpaia să dispară din vocabularul românesc. De aici,
la români: ,,fă lumină", ,,aprinde lu!ID.ina", ori „luminează-mi calea",
indiferent dacă e vorba de lămpaş, şterţ ori meci.
Tot din latină luminătorul, prin care pătrundea lumina în pod sau
în casă de la luminare - ris, dar şi flacără sau lampă. De aici deducem
că la daco - romani luminare însemna şi obiectul prin care se pro-
ducea lumina, adică opaiţul sau lampa. De unde luminarea în română.
La români, opaiţul se numea lucerna.
Lucerna romană era însă altfel decît opaiţul dac. Pe cînd acesla
din urmă era doar o ceşcuţă adecvată scopului, lucerna romană era
un obiect special pentru iluminat, un fel de „burduf" cit să-l ţii în pal-
mă, prevăzut cu „coada" de care se ţinea şi cu celelalte găuri nece-
sare: una prin care se turna uleiul şi se introduce fitilul - la mij-
loc - şi a doua la capătul opus „cozii" prin care se scotea fitilul:
„gura 0 . I se mai făceau şi cîteva găuri de aerisire. Nu şlim să se fi
găsit astfel de opaiţe pe teritoriul oraşului Oradea - mare aşezare
dacă şi daco-romană. Credem însă că da, din moment ce aici, ceramica
romană, era în proporţie de 25-30 %, ştiut fiind faptul că aceste opaiţe
se :importau din Imperiu, ca şi alte obiecte alît de necesare într-o
gospodărie. De altfel tipul de opaiţe de la Criştior ori Popeşti, de care
va fi vorba, argumentează cunoaşterea şi folosirea celor romane şi
în aceste părţi. ln colecţia Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea sînt
astfel de opaiţe fără să li se cunoască însă locul de origine. Un altul,
în colecţia Aurel Flutur - de la Oraşul Dr. Petru Groza - scos dintr-o
mină de la Brad. Două, în colecţia muzeografului Blaga Mihoc, opaiţe
1 Dicţionarul limbii române moderne, Bucureşti, 1958, p. 920.

3 Mijloace de iluminat în obştea tdrdncascd 159
care au fost folosi,te in minele de la Baia Mare. Din aceste două unul
singur provine din Imperiu, cel mic cu inscripţia „Caessi" al doilea,
mai mare, fără inscripţie, după lutul din care a fost făcut, pare a fi un
produs local, de imitaţie (Planşa II). ln orice caz opaiţele romane au
fost imitate aici după cum au fost imitate şi multe alte vase de prove-
nienţă romană. Cu toate acestea, ca şi în domeniul vaselor, opaiţele
romane, n-au putut înlocui vechile instrumente de iluminat: ceşcutele
cf\ad1ce dar nici „hîrburile" care se foloseau frecvent pînă in zilele
noastre.
ln vremea hunilor, deci în sec. V şi următoarele, iluminarea se
făcea prin focul din vatră dar şi cu trestie, mai bine zis cu ţorte din
trestie, material cu care, de altfel, se făcea şi focul din casă. In această
privintă un text din Ambasadele lui Priscus Retor, e edificator 2 : ,.Ajun-
gînd la colibele din sat - scrie Priscus - ne înlîlnirăm aici şi cău
tarăm prin strigăte, ceea ce căutam (un adăposl, fiind noapte-n.n.).
Sciţii la strigătul nostru, ieşind a.fară, aprinseră trestii ce le întrebuin-
ţ,au pentru foc şi făcînd lumină, ne întrebară că ce voim de facem
atîta gălăgie ... Sciţii ne-au poftit la dînşii, ne primiră cu ospitalitate,
aprinzînd mai multe trestii ... ". Ori cum firele de trestie nu ard bine
dacă se aprind numai cite un fir, înseamnă că „torţele" erau pregă
tite din vreme astfel că ele se aprindeau la nevoie. ln orice caz aceste
torţe, trebuie că formau mijloace principale de iluminare atît în casă,
adică în colibe, cit şi afară. Acest mijloc se va fi folosit şi la daci cel
puţin în aceste locuri, pe valea Peţei sau Crişului crescînd „codri" de
stuf ... Dar pentru ca stuful înmănunchiat să ardă bine, trebuie că era
„cănit" şi acesta cu grăsime de care populaţiile de atunci nu duceau
lipsă, vînatul fiind una din ocupaţiile lor principale. Ori şi animale mari
erau destule. Cu toate acestea n-au dispărut nici opaiţele „bătrîne",
după modelul roman, din moment ce acestea se mai păstrează pînă
tîrziu, în opaiţele de la Criştior sau Popeşti.
Se ştie că albinăritul era una din ocupaţiile de seamă, străvechi,
atît la daci cit şi la români. Ori unul din produsele rezultate din munca
albinelor era şi ceara (din latinescul: cera). Sigur că la iluminalul inte-
rioarelor se vor fi folosit şi luminările din ceară. Nu însă în mod frec-
vent acestea fiind prea scumpe. Mai mult doar la ocazii legate de cult:
boteze, cununii, la înmormîntări ori în biserică. Aşa incit mijlocul cel
mai bun, fiind la îndemîna tuturor era opaiţul, mai ales că obiectul
respectiv nu pretindea o îndeletnicire deosebită, fiind bune, în acest
scop, şi „hîrburile" numai să aibe fund. Doar fitilul necesita o price-
pere oarecare da,că doreai ca Jumina să fie mai bună. S-a mai arătat
că uleiul era folosit cel mai mult ca şi combustibil. Cel mai bun era
însă cel de floarea soarelui, fiind mai subţire. Se mai foloseau săul
de oaie ca şi orice altă grăsime de animale.
2
Priscus Retor, Ambasadele, ediţia lui G. Popa-Lissednu, p. 92.
160 Titus Roşu 4
Cum se făceau opaiţele de ceramică?
La daci, aşa cum s-a arătat, opaiţele erau nişte ceşcuţe mărunte
făcute de cei ce aveau nevoie de ele3 • Pentru acestea, nu se cerea ca
meşterul să fie specialist. Dimpotrivă, la romani ,se făceau de spe-
cialişti care-şi imprimau pecetea pe fundul opaiţului. S-ar putea că
pentru aceste opaiţe, imitate şi de daci, să fi fost nevoie de specia-
lişti. ln orice caz numărul mare de opaiţe romane pe teritoriul fostei
Dacii romane, dovedeşte interesul autohtonilor pentru aceste obiecte,
cit ;;i folosirea lor frecventă. Totuşi, producerea luminii conta şi nu
obiectul prin intermediul căruia se făcea. De aceea intîlnim, în toate
timpurile diferite mijloace folosite pentru producerea luminii. Cu toate
acestea, opaiţele, ca şi aprovizionarea cu alimente, de toamna, au con-
stituit o problemă.
Astfel, în comuna Cireşi (din Bucovina de nord) toamna, la culesul
cartofilor, locuitorii îşi făceau şi opaiţele necesare pentru nopţile lungi
de iarnă, pe loc. Pentru acest fapt se alegea o argilă anume numită
ghemei de culoare roşcată şi unsuroasă. Cu pămîntul acesta se mur-
Iuiau şi bordeiele. După ce era ales cu grije pămîntul se frămînta bine
cu apă pînă ce se făcea o cocă numai bună pentru scopul amintit. Apoi,
coca se „turna" în formele respective care puteau fi din ceramică arsă,
din lemn avîndu-se grije ca peste „formă" să se pună o frunză mare,
d~ regulă de podbal ca să nu se lipească lutul moale şi pentru ca
noul opaiţ, să poată fi uşor scos din „formă". ln felul acesta se pro-
ceda cu ambele părţi ale opaiţului, acestea fiind „turnate" separat.
După ce se svîntau puţin, partea dedesupt era umplută cu nisip ud
după forma dorită şi se lipe-a partea de deasupra. Apoi, cu beţe de gro-
simea dorită, se făceau găurile necesare în pasta de deasupra, lăsîn
du-se beţele în locurile respective. Găurile se făceau la cele două
capete şi la mijloc. Terminată in felul acesta, lucrarea era pusă în
foc cu mult jar, alături de cartofi, pentru ca să se ardă. Cînd erau
c-artofii numai buni de mîncat, era ars şi opaiţul. Scos din foc, se
curăţau orificiile amintite, se scotea nisipul şi opaiţul era gata. Se
făceau mai multe opaiţe, pentru ca să fie pe toată iarna ştiut fiind fap-
tul că pentru o singură încăpere era nevoie de mai multe opaiţe, lu-
mina fiind foarte slabă (Informaţia: Dimitrie Bejan, de loc din Cireşi).
In Ţara Oaşului, comuna Apa, opaiţul sau şterţul cum îi spuneau
localnicii, era un simplu fund de ceşcuţă, anume făcut din lut, cu pe-
reţii de 2 cm înălţime şi diametrul de 6 cm ars şi acesta la foc deschis
(Fig. 1 - b). Vasul se umplea cu ulei, feştila fiind proptită în margi-
nea puţin: scobită a şterţului (Fig. 5, c). Se avea însă grije ca fitilul
să fie mai tare ca să stea drept (Informator Petru Bologa).
3 Titus Roşu, Aşezarea dacicd din Dealul V ii/or din Oradea, tn Crisia, Oradea,
1972, p. 97-115.
5 Mi iloace de iluminai în obştea /ărănească 161
(I /J
Fig. 1.
S\-a.u folosit î~să şi sliclele mai mici, cu gît prin care era scos
fitilul. Sterţuri mai bune erau însă cele din fier sau tablă făcute de
meşteri specialişti şi cumpărate din tîrguri.
ln Ţara Oaşului, feştila (de la slavul svestilo) era făcută dintr-o
pîm:ă. în care era şi bumbac şi se croia lungă de 20 de cm şi lată
pînă la 2 cm. Pe măsură ce ardea, se scotea din şterţ cu un chibrit.
Ca şi combustibil se folosea, de regulă, uleiul de floarea-soarelui. Aici,
şterţului i se mai spune şi „Probă". ln casă, şterţul se punea pe masă
iar în grajd, în lămpaş. Şi la şezători se folosea şterţul. Dar dacă la
terminarea şezătorii mai rămînea ulei ,în vas, femeia care a adus ule-
iul, scuipa în el ca gazda şezătorii să nu-l mai poată folosi la gătit
astfel că era asigurat combustibilul şi pentru seara următoare. Şi aici
însă, pentru asigurarea unei lumini mai bune, se aprindeau mai multe
,iprobe". Sigur că lumina şterţului se mărea cu focul din vatră care
ardea continuu lemne fiind la di,screţie.
Pe la rueni „meciul" era foarte primitiv: un mic vas din lut apoi
din tinichea, şi mai pe urmă dintr-o sticlă. Peste „gura" meciului, Ja
vat,ele cu !gura mai largă, se punea o lamă dintr-o -scîndură de brad
găurită la mijloc, pentru fitil. Pe
măsura ce fitilul ardea, se trăgea cu
un ac. Se mai foloseau şi luminările
din ceară sau seu (Informator Ioan
Ciolac). Acelaşi tip apare şi la Me-
ziad (Fig. 1, a).
La Criştiorul de Sus, opaiţul era
din lut ars dar fără „capac" prevă
zut la o margine cu „cioc" pe unde
se scotea fitilul. Ciocul era puţin ri-
dicat. (Informator Toşa Nicolae azi
locuitor în Oradea). Fitilul, şi aici
era o simplă panglică tăiată dintr-o
pînză mai bună (Fig. 2). Fig. 2.
11 - Blharea
162 Titus Roşu 6
Dimpotrivă, la Popeşti, după descrierea făcută de Lazăr Ioan de 68

ani, opaiţul sau meciul, era tot din lut ars dar cu capac, faţa de deasu-
pra fiind mai lată. Feştila era scoasă prin „ţîţă", astfel că stătea drept.
ln partea opusă „ţîţii", era locul prin care se introducea uleiul dar nu
era o gaură ci o tăietură, de la un perete la altwl. Tot in partea aceas-
ta, ,era şi minerul. Meciul era pus pe masă sau in aHe locuri. Dar lu-
mina era atît de slabă, incit trebuia să se aprindă cite 3-4 meciuri ca
să se vadă ceva în casă.
La Nojorid, dar şi în alte părţi, şterţul se făcea dintr-un hîrb, fund
de vas de lut, în care se punea ulei, fitilul fiind sprijinit de peretele
vasului {Informator Ioan Bradu).
La Cărăsău, {Informator prof. D. Coltea) iluminatul casei se făcea
de la focul din vatră, care ardea zi şi noapte. Dar şi cu şterţu.I. .La în-
ceput, acesta a fost o cotruţă (în- sens de scobitură) ori un rblidut sau
o olcuţă în care se punea ulei de floarea-soarelui mai rar de cucurbătă,
acesta fiind mai gros. în ulei se punea un fir de „bătea,lă" din cînepă,
în'.locuHă mari tîrziu cu feşHla de pînză mai groasă. FeştHa era trasă
printr-un prisnel, care plutea deasupra uleiului. Pe lingă ulei se mai
folosea şi ,seul de oaie care se topea. ln seu se 'inclei,a firul, feştila,
care ,ardea domol. .,pîlpîind" g-ata, gata să se stingă şi dădea atîta lu-
mină chia·r ca să nu cazi peste scăunele'le joase din lemn sau să-ti vezi
familia ori furca de tors. De altfel, firul se. scotea mai ales pe pipăite.
1n casele mai cu stare s-au folosit şi luminările din seu apoi cele din
ceară de albine.
Pe la jumătatea sec. al XIX-iea a apărut şterţul cu petrol, o lampă
de tinichea fără sticlă, doar cu o toartă cu care se rfixa în perete, obiş
nuit însă, pe „bolta de la caminită". Mult mai tîrziu, a apărut lampa cu
petrol şi sticlă.
Deosebit de interesante sînt informaţiile pe care le dă prof. Moise
Popoviciu de la Beiuş privind iluminarea atît în satul lui de lingă Vaş
cău, cit şi la Beiuş .
.,Prin anii 1870-1871, ajunseseră şi pe Ia Beiuş lămpile cu gaz.
Pri:ma lampă, ide acest fel, o am văzut la Sepi baci de care, cînd o
aprindea şi cînd arde-a, eu şi alţii de etatea mea, aveam mare frică. De
aceea ga2;da noastră nu o nici aprindea rdecît numai cînd cinam iar
după cină petreceam în întunerec ori învăţam lecţiile la lumina din
cuptor decît să stăm la lumina de petrol cu frica în oase. Pe la noi ]a
sate, 1nki (vorbă nu er,a de lampă cu petrol. La sărbători mari, seara,
abia rvedeann licărind ici - colo cite o luminare de seu ori de ceară
şi aceasta pe vreme foarte scurtă şi apoi întunerecul acoperea întreg
satul ... ". ln satul lui: .,Părinţii mei aveau un vas din fier, numit şterţ
în oare marna mea turna putină unsoare de porc ori său de oaie topit
apoi sfirtica din ceva haină veche curată dar nefolosită la purtat o fi-
şie llllilgă ,c.a de o palmă cel puţin şi cit se putea de îngustă, o •sucea
bine şi, măturînd jarul la o parte de pe latura vetrii de la caminiţă
1 Miiloacc de iluminat in obştea ldrdneascd 163
unde ardea focul, aşeza fişi-a pe vatra caldă ca firicelele de ţesătură

mai lungi să ardă şi fîşia să fie prefăcută astfel într-o formă de feştilă
care era apoi pusă în şterţ, :în aşa ifel ca să fie seu.fundată în unsoare
iar capătul celălalb era aprins fie cu un surcel de lemn care ardea cu
flacără fie cu puzderii de cînepă culese de la meliţatul cînepii şi păs
tra te spre acest scop timp îndelungat şi cu mare cruţare. Şi iată lumina
era gata".
Pentru mersul prin sat, noaptea, tinerii îşi făceau „ijoaje" din paie
legate strîns cu nuiele prin trei - paLru locuri ca să nu ardă prea de-
grabă ... fiind atîrnate în rude de lemn de cîte un stînjen"~.
Tot pentru noaptea se foloseau nişte felinare făcute dintr-un bas-
ton cu minierul curbat pe care le foloseau atît cetăţenii în deplasă
rile lor pc hotare, cit şi paznicii. Şi anume, de la miner mai jos, bas-
tonul ,era tăiat µe o lungime de 25 cm. şi în locul lemnului era prins
un tub din tinichea, după potriveală. În tub se vira o feştilă groasă
îmbibată cu grăsime (seu sau unsoare). 1n drum, noaptea, sc scotea mi-
nerul, se trăgea afară feştila şi se da foc. Ardea cu lumină puternică.
Un astfel de felinar se găseşte în colecţia Aurel Flutur ,din oraşul Dr.
Petru Groza: ,,Cioaca" primarului din Măgura (Fig. 3, b). La Muzeul
Ţării Crişurilor (Secţia de etnografie) mai sînt două felinare de acest
fel· folosite lai Tărcăiţa de către paznicii de noapte care erau obligaţi
să supravegheze şi gospodăriile locuitorilor. Cînd treceau prin dreptul
unei case, aceştia erau obligaţi să se uite -atît în casă, pe ferestre, cit
şi în curţi. ln acest scop ridicau felinarul - baston peste gard sau în
dreptul ferestrei şi se uitau în interior (Informator Ioan Godea). Cînd
respectivii nu mai aveau nevoie de felinar, întregeau bastonul folo-
sindu-l în continuare pentru alte scopuri.
S-a mai arătat cum se pregătea feştila. Revenim: în unele părţi,
feşlila se prepara în mod special pentru ca să dea lumină bună. Astfel
ea eira toarsă din cîlţi de oînepă bine răsucită fiind apoi fiartă în gră
sime. La Brusturi, îşi aduc aminte neamurile, cea mai bună feştilă se
tăia din „clopul primarului" care era uns prin purtare, cu grăsime de
porc. Şi anume primarul, înainte de a merge la primărie, în fiecare
dimineaţă îşi ungea părul cu untură de porc ca să-i stea bine. ln felul
acesta şi pălări,a se ungea pînă la refuz. Dar nu numai aici ci în gene-
ral, feştila din material de pălărie era foarte mult căutată.
Pentru iluminat noaptea, pe-aforă, se mai folosea şi un cocean de
porumb bine îmbinat cu grăsime, mai tîrziu, cu petrol. Se punea într-un
băţ şi, aprins, lumina calea.
Pentru nevoile imediate şi dacă gazda nu avea pregătit opaiţul,
mai ales pentru cină, se folosea sîmburele de nucă. Şi anume „cocoşul"
de la o nucă mai mare, se punea într-un vîrf de frigare şi i se da foc.
Ardea cu flacără bună. Cînd se termina, se aprindea alt „cocoş" (In-
formator Aurel Flutur). Sigur că vor mai fi fost şi a:lte mijloace de ilu-
4
Moise Popoviciu, La şcoald. Amintiri, în Bciuşul, 22 martie, 1943, p. 2-3.
11•
164 Titus Roşu 8
minare spre exemplu, la munte, cu răşină de brad. Dar elementele de

bază erau totuşi focul din vatră - din cele mai vechi timpuri -, apoi
opaiţul, şterţul şi meciul care în fond, sînt unul şi acelaşi lucru doar
numele era altul.
De unde aceste nume date mijloacelor de iluminat?
S-a arătat că in limba dacică focul se numea văpaie, de unde vă
păita de la care s-ar putea trage şi opaiţul. Din latină, ne-au rămas
însă lumina şi luminarea. Dar ştertul, meciul şi lampa? Să le analizăm
pe rînd:
a.) - meciul este de origine franceză, de Ia mech (în ungureşte:
mecs sau mecses) şi înseamnă fitil.
b.) - şterţul, are origine germană cu înţeles tot de fitil.
c.) - lampa, tot de origine germană. Ori denumirile acestea au o
răspîndire generală mai ales în părţile noastre, atît la români cit şi la
un:guri.
9 Mijloace de iluminat Jn obştea tărănească 165
ln ce împrejurări s-au impus aceste denumiri în limbajul popula,r?

Se ştie că prin cucerirea acestor părţi de către regatul feudal ma-
ghiar, relaţiile cu Apusul, prin intermediul bisericii catolice, se inten-
sifică fiind aduşi în Transilvania atit călugări cit şi meşteri de toate
categoriile apoi negustori, şi, mai ales, mineri cari s-au aşezat în apro-
pierea minelor la Băiţa, Rieni, Vaşcău, Briheni etc., dar şi la oraşe. De
aci ,şi denumirile unor cartiere din Oradea: Olosig, Velenţa etc. Mulţi
dintre noii veniţi, au fost francezi prin ei încetăţenindu-se meciul. Ori
faptul că acest cuvînt există atît la români cit şi la maghiari înseamnă
că contactul acestora cu noii veniţi, a fost intens. Concludent este însă
faptul că în timp ce purtătorii acestei denumiri s-au pierdut în rîndul
conlocuitorilor români sau maghiari, împreună cu care au trudit, de-
numirea de meci a rămas.
La fel cu şterJul de origine germană ca şi cu lampa (fig. 4, a, b),
denumiri aduse şi impuse de minerii şi muncitorii metalurgişti germani,
cari s-au aşezait lla ,fel in apropierea locurilor de muncă sau la oraşe.
a
Fig. 4.
166 Titus Roşu 10
Şi azi, la Briheni spre pildă, mai există cîteva familH cu numele de

Weissenhofer, dar cu prenumele de Iosif, Traian, Dumitru etc., deci
români, ca şi ceilalţi cetăţeni din sat cu care s-au asimilat. Le-au ră•
mas doar urmele în meci, şterţ, lampă etc., dar şi acestea îmbrăcate în
haină românească.
Cum se producea flacăra necesară aprinderii focului ca şi a lu•
minii?
ln această privinţă facem din nou apel la amintirile lui Moise Po-
poviciu: .,Chibrite, ... de multe ori nu se găseau nici măcar o bucată
în tot satul. Amnarul, cremenea şi iasca, apoi jarul învălit seara
înainte cte culcare cu spuză ... şi nu chibritele erau nădejdea zilei de
rnîinc ... ".
La Cărăsău, pentru menţinerea jarului pe cîmp sau în pădure, ,.se
aşe'ZJau butuci groşi (după ce au ars de jumătate). se acopereau cu
spuză şi cenuşe apoi cu brezde (de pămînt) ca să nu pătrundă apa. ln
felul acesta focul se linea viu şi o săptămînă. ln cazul cînd într-o gos•
podărie se stingea focul, se împrumuta din vecini cu un şomoiog de
paic sau hîrtie (mai rar) ori cu vreun tăciune ( cuvînt latin) bine în-
cins. Aşa se face că de multe ori seara, în lungul uliţelor, se alerga, de
la un vecin la ailtul, cu tăciuni sau jar, care lăsau scîntei în urmă, pen-
tru aţîţat focul din vatră. Alteori direct opaiţul.
Am lăsat la urmă luminarea care se făcea din seu sau ceară de
albine pentru că aceasta, se folosea mai ales în biseri'că la: boteze, cu-
nunii sau la mort. ln casă, prea •rar şi numai la cei mai înstăriţi pentru
că iluminatul cu aceste mijloace, costa mult mai mult decît prin mij-
loa,cele comune. Da,r nici „fabricarea" unei 'luminări nu cerea prea
multe cunoştinţe. Ci, ceara de a,lbine după ce se frămînta bine, pînă la
înmuiere, ,în an.:îini, ,se sucea în jurul unui fir de bumbac sau tort, in
grosimea şi lungimea dorită. ln părţile Sighişoarei, în urmă cu mai
bine ,tle 100 de ani, luminarea se făcea cu ajutorul unui tu:b de sticlă
prin care se trecea fitilul turnîndu-se ·apoi parnfina. lnainte de turnare,
sticla era unsă cu grăsime pentru ca luminarea să poată fi scoasă
mai uşor.
Care sînt piesele necesare aprinderii focului?.
S-a mai amintit: amnarul (:rig. 3, c), iasca şi cremenea. Bineînţel2s
şi aprinjoarele cînd existau. Cele dintîi erau la îndemîna oricui şi din-
totdeauna. Ori atît cremenea cit şi fierul necesar erau din abundenţă.
Doar iasca trebuia• să fie bine preparată şi uscată ca să poaită fi foia•
sită. Iasca cea bună, se aprindea de la prima lovitură de amnar şi cu
prima scînteie. Ori focul ca şi lumina fiind necesare oricînd şi oriunde,
uneltele de producere erau purtate de cetăţeni fie in „jebul" de la co•
joc, fie vara mai ales, '.in gardina „clopului" unde de altfel se punea şi
pipa ou camişul in sus. După ce prin lovirea amnarului de cremene
scînteile se prindeau în iască, se sulfla :pînă ce ieşea fum semn că s-a
11 Mijloace de iluminat in obştea /ărănească 167
făcut jar. Apoi se agita cu mina pînă ce ieşea flacă-ră. La foc, iasca ar-
zînd, se punea in mijlocul paielor foarte uscate sau în puzdării, şi se
sufla pînă cînd dădea în flăcări. Se mai obţinea focul necesar şi prin
frecarea a trei beţe uscate. Numai că acest mijloc, erai mult mai dificil
decît cu amnarul. Semnificativ pentru vechimea facerii focului, origi-
nea elementelor folosite: amnar - latin, iască - latin, da·r cremene -
bulgar. 1Poate că 1n vremi mai vechi cremenea se va fi numit pi,atră
deci tot latin. Semnificativ însă şi faptul că cele mai multe slavisme
amintite sînt de origine bulgară şi nu din slava ma'i veche.
Dar latineşti: aprindere, foc, flacără, lumină. Latinesc şi luceafărul.
deci lumina nopţii sau a dimineţii.
Iluminatul a constituit, aşa cum s-a arătat, o problemă de prim
ordin pent-ru viaţa oamenilor, în toate timpurile, mai ales pentru serile
lungi de iarnă cînd activitatea se restrîngea de regulă la tre:burile din
casă. ln aceste seri se torcea, se ţesea şi se cosea. Bărbaţii, împleteau
funii sau căpestre ori ciopleau vreo coadă de furcă, de sapă ori to-
por. Tot acum se făceau şi şezătorile. Şi toate acestea la lumina atît de
plăpîndă a opaiţelor. In această atmosferă atît de propice imdgiucttiei,
se 'Povestea, ~e juca şi se cînta. La lumina acestor opaiţe s-a născut
doina care a umplut cu lumina veşniciei sufletele amărîte, stoarse de
sărăcie şi exploatare. Dar ,a creat şi optimismul necesar încrederii în-
tr-un viitor mai bun.
La reuşita a.cestor întruniri contribuiau toţi participanţii: unii cu
uleiul opaiţelor, c1lţii cu lemne pentru încălzit sau cu băutura necesară
bunei dispoziţii. Şi toate •acestea, la lumina opaiţelor cu lumina atît
de slabă, că de-abia îşi trăgeau sufletul. Şi totuşi, o lume de basme şi
de creaţie artistică neîntrecută. De aici şi importanţa deosebită a aces-
tui capitol din viaţ,a poporului nostru.
Şi dacă denumirile străvechi ale opaiţelor s-au schimbat prin in-
Huenţe venite din afară, lumina a rămas tot lumină, luceafărul tot lu-
ceafăr, dovadă că influenţele -au fost mai mult de supra-faţă fără să fi
atins fondul obîrşiei noastre. Dimpotrivă, asimilarea purtătorilor de
meciuri ori de şterţuri, arată tăria neamului românesc din toate timpu-
ri le ca şi numărul lui copleşitor faţă de cei ce s-au aşezat în preaj-
mă-i ...
Gîndul ne mai duce şi J.a cazna învăţării la „gura sobei" a sute-
lor de generaţii de cărturari care ne-au deschis totuşi calea spre o altă
lumină şi o ~urne ma:i :bună; şi spre văpăile stîrnite de răscoale care
s-au zămislit tot la lumina acestor apa.iţe.
Ce distanţă enormă şi numai în cîţiva ani pînă la lumina electrică
care a pătruns în zilele noastre în toat•e casele; de la cî-nteru I în frunză
şi fluier, la concertele tr·ansmise prin radio şi televiziune; de la co-
cioabele de ieri, la oasele c,are a,u luat locul bordeiefor şi caselor im-
pletite din nuile!
168 Titus Roşu 12
BIBLIOGRAFIE GENERALA
1. DIMITRIE CANTEMIR, Descrierea Moldovei, Bucureşti, 1923.

2. M. CHIV AŞI-COMŞA, U ncle concluzii istorice pc baza ceramicii din sec. V I-XV II,
in Studii şi cercetări de istorie veche, nr. 1-4, Bucureşti, 1957.
3. HADRIAN DAICOVICIU, Dacii, Bucureşti, 1965.
4. OCTAVIAN FLOCA, Cercetări arheologice în Munlii Zlatnei pe dealul Artes şi
Corabia, in Anuarul Institutului de studii clasice, voi. VIII, 1936--1938, 1941.
5. CONST. C. GIURESCU, DINU C. GIURESCU, Istoria Românilor, I, Bucureşti, 1974
6. KURT HOREDT, Contribuţii la istoria J'ransilvaniei sec. lV-XJJI, Bucureşti, 1958.
7. Istoria Clujului, Cluj, 1974.
8. Istoria României, voi. I, Bucureşti.
9. MIHAIL MACREA, Viata în Dacia romană, Bucureşti, 1969.
10. ŞTEFAN PASCU, Meşteşugurile din Transilvania pînă în secolul al XVI-lea,
Bucureşti, 1954.
11. GHEORGHE PA VELESCU, Cercetări lolcloricc 1n Sudul jude/ului Bihor, ln Anua-
rul arhivei de Iolklor, VII, Sibiu, 1945.
12. VASILE PÂRVAN, Dacia, Bucureşti, 1967.
13. DAVID PRODAN, Iobăgia în Transilvania în secolul XV I, voi. I, Bucureşti, 1967.
14. D. PROTASE, Problema conlinuilălii în Dacia, Bucureşti, 1966.
15. BARBU SLĂTINEANU, Ceramica Jeudală românească, Bucureşti, 1958.
16. Târgy neprajz, voi. II, Budapest, 1941.
17. VIORICA URSU, Opaite de mină în colectia Muzeului judc/ean Maramureş, ln
Revista muzee/or şi monumentelor, 8, 1977.
MOYENS D'l::CLAIRAGE - DANS LA COLLECTIVITE PAYSANNE
Resume
C'est un travail qui aborde le probleme de l'eclairage dans la collectivite pay-

sanne. L'auteur parvient ainsi - tout en faisant des allusions permanentes aux
dccouvertes archeologiques et dans la meme mesure â !'origine des mots qui desig-
nent Ies objets inclus dans l'ouvrage (opaiţ, meci, şterl, lampă, lămpaş sau lumi-
nare) - d :.ouliguer Id conlinulll! de vie du peuple roumaln du Nord-Ouest de la
Roumanie.
a Opâi/ dacic de la Otadec1 -Dealul Viilor. ..
• l,. Opmţ c/ac,c de pe Sa/cc, -Oracleâ.
c. Opa,:f din Apa - /ud Maramureş.
ci. Dpa1t d<JCIC de pe Sa/ca -Oradl'a

CDLEGTIA LICEULUI .. EMANOIL GOJDU"
Planşa l.
'
} I
Planşa II.
RECONSTITUIREA ISTORICO-ETNOGRAFICA
A PORTULUI POPULAR MAGHIAR
DIN SATUL ŞIŞTEREA (COM. CETARIU, JUD. BIHOR)
SUSANA TOTH
ln planul de muncă, al secţiei de etnografie este prevăzută şi cer-

cetarea culturii populare a oamenilor muncii de naţionalitate maghiară
din judeţul Bihor ca'l"e alături de poporul român au contriibuit, de-a
lungul secolelor, la crearea cullurii populare din această parte a pa-
triei noastre, Republica SocialisLă România.
Noi ne-am propus să întreprindem în lucrarea de faţă „Reconsti-
tuirea istorico-etnografică a portului popular maghiar din satul Şiş
terea (corn. Cetariu, jud. Bihor)".
Amintim că pe parcursul anilor s-au mai ocupat cu portul popular
maghiar şi alţi cercetători, atît în trecut 1 cit şi în prezent2.
ln volumul „Din viaţa şi tradiţiile poporului" apărut în 1972, la
Bucureşti, etnograful Dr. Kos Karoly afirmă următoarele: .,Ar fi timpul
ca cercetătorii noştri în problema portului popular să-şi concentreze
atenţia asupra unor costume poate mai puţin atrăgătoare la prima ve-
dere din acele zone sau comune mai importante care pînă ,acum n-au
suscitat atenţia nici a turiştilor nici a cercetătorilor".
Această ideie a fost unul din motivele care ne-a determinat să în-
cepem în toamna anului 1975 cerceta.re-a portului popular maghiar din
zona Dealurile Rezului. După mai multe sondări, cercetări pe teren efec-
1 Gyorffy Jstviin. A F<'kclc - Knrii.wiilgyi mr,gyarwig vise/el'-', în Neprajzi
Ertcsită, 1912, I; ,\ bihuri cilrasziir, în Neprajzi Ertcsilo, 1929, 89; A magyarscig nep-
rajza, voi. 1, capitolul: Portul popular .5i cartea; Visky Karoly, Arany nepc, Oradea,
1919. Referiri răzleţe privind această problematică pentru judeţul Bihor se găse&c, de
asemenea, in lucrările: Osvath Pal, Bihar-megyc Scirreti jcircisa Jeircisa, Oradea, 1875:
K. Nagy Sandor, Bihar-Orszcig, Oradea, 1884; Borovszky Samu, Bihor megye es Nagy-
vcirad, Budapest, 1901;
2 Nicolae Dunăre, Portul popular din Bihor, Bucureşti, f.a.; Mozeş Tereza, Portul
popular femeiesc din bazinul Grişului Repede, Oradea, 1968; Nagy Jeno, A Pekete-
Koros vo/gyenek magyar nepi ollozete, în Mrlvelodes, 1970, nr. 1; Dr. Kos Karoly,
Tcijak, la/vak, hagyomcinyok, Bucureşti, 1976; I. Godea, Caracteristici ale cullurii
populare din Bihor, Bucureşti, 1977.
172 Susann Talii 2
Fig. l. Harta zonei cercetate.
tuate în satele dintre Crişul Repede şi Barcău, conform planului iniţial,

ne-am stabilit asupra satului Şişterea, intenţionînd prezentarea portu-
lui tradiţional din localitate (Fig. 1). ln opţiunea noastră pentru această
localitate am avut în vedere următoarele consi-derente: situaţia speci-
fică a locuitorilor, mediul geografic variat (satul fiind aşezat Ia inter-
ferenţa zonei deluroase cu cea de cîmpie), poziţie relativ izolată a sa-
tului icu toate că d.iistanţa pînă la Oradea este doar de 25 km. Toate
a,ceste considerente au permis păstrarea unor elemente vechi -ale mo-
dului de viată şi ale culturii tra<liţionale aparţinînd popufoţiei m.aghia-
3 Reconstituirea istorico-ci nogra/ică 173
re din această parte a ţării noastre - desigur cu variaţiile 1oc,ale spe-

cifice.
,.Dealurile Rezului" (Rezalja) acoperă zona geografică cuprinsă în-
tre Munţii Plopişului la limita de Est a judetului Bihor, rîul Barcău
spre Nord, Crişul Repede spre Sud şi Cîmpia de Vest. ln această zonă
se află localităţile de pe malul stîng al Barcăului: Sălar,d, Şişterea, Fe-
gernic, Pocluşa, Marghita, Abram, Bale, Supla-cu de Barcău etc. Satul
Şişterea este aşez-at în pa.rtea de Vest, N-V a Munţilor Plopişului în
marginea zonei piemontane a acestora, la limita dintre zona deluroasă
şi cîmpie. Spre Vest ·este mărginit la o distanţă de coa. 600 de m de
dealul „La Grinda" (290 m), spre Sud, Sud-Vest la ciroa 2 km de Va-
lea Lungă (Hosszu-vagas).
Prima atestare documentară -a localităţii Şişteren ·rlntează din anul
1291-94 (Suhtur) 3• Primii locuitori maghiari sînt supuşi reg,ali, dar pro-
babil satul a fost locuit şi mai de vreme de către populaţta cetăţii Bi-
hariei. La sfîrşitul secolului al XV-iea conscripţiile menţionează 6 porţi
locuite şi 7 porţi părăsite, i.ar în anul 1489 sînt pomenite pădurile şi
viile satului. Tocmai datorită climei specifice şi pămîntului argilos,
greu cultivaibil. locuitorii s-au specializat în primul rînd în viticultură.
Menţionăm de asemenea că pe la mijlocul secolului a'1 XIX-iea satul
se numără printre localităţile cu pomicultură dezvoltată. Se cultiva,u:
piersici, migda.Je, castane, acestea fiind valorificate cu ,precădere pe
pieţele oraşului Oradea.
La începutul secolului nostm numărul populaţiei depăşeşte cifra
de o mie. Printre locuitorii cu ocupaţia tradiţională găsim şi meşteşu
gari care deserveau necesităţile locale: tîmplari, cizmari, măcelari, ro-
tari, zidari, dogari. ln z.i.lele noastre, cînd satul Şişterea aparţine co-
munei Cetariu, în cadrul C. A. P.-ului locuitorii se ocupă cu agricul-
tura şi ,creşterea animalelor.
ln murnca noastră de cercetare avînd ca obiectiv reconstituirea
portului popular ne-am folosit - în lipsa unor studii asupra acestei
zone !-- de l\.l1lele descrieri mai vechi privind zonele înconjurătoare.
S-au dovedit de un real folos anchetele purtate în repetate rînduri cu
cei llldi vîrstnici. Acest-e inform.a.ţii autentice a.u completat imaginea
creată despre ,costumele purtate la sfîrşitul secolului trecut şi la înce-
putul secolului XX, pe care le-am găsit în sat, şi care în parte au in-
trat deja în patrimoniul de etnografie a Muzeului Ţării Crişurilor.
Studiul a-cestui port, care denotă un caracter tipk de şes, s-a do-
vedit interesant şi datorită faptului că întruneşte şi multe elemente,
pi:ese mai vechi, care în alte zone mai dez,voltate, în urma evoluţiei
portului, ,au trecut prin multe transformări seu pur şi simplu au dis-
părut.
3
C. Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Bucureşti, II, 1967,
p. 174.
174 Susana T6th 4
Costumul popular din Şişterea întruneşte caracteristicile unui port

de cîmpie, iar odată cu dezvoltarea istorico-economică O!bservăm in-
fluenţa portului orăşenesc mai vechi. ln cercetarea intreprinsă am reu-
şit să determinăm două momente relativ stabile şi importante: pe-
rioada 1870-1880 şi perioada de început a secolului XX, adică tocmai
perioada de tranziţie, cînd portul trndiţional de cîmpie a fost, treptat,
înlocuit cu portul adoptat sub influenţa oraşului, păstrînd desigur unele
elemente locale. Piesele de îmbrăcăminte care asigmă o oarecare uni-
tate a portului popul,ar maghiar din Transilvania se găsesc şi în aceas-
tă localitate, ele determinînd specificul tradiţional. ,(Astfel în cazul
portului bărbătesc: gaci largi, cămaşa cu mînecă largă, cizme, pălăriile
rotunde negre, iar în cazul portului femeiesc: cămaşa, poale etc.).
Numeroasele studii intreprinse pe teren ne îndreptăţesc să consta-
tăm un ,fenomen deosebit. Se ştie că portul tradiţional. •cu caracterul
său obligatoriu, atestă poziţia socială, starea materială, vîrsta etc., dar
această situaţie nu este întrutotul v·alabilă şi în cazul de faţă. Din in-
formaţiile culese de la cei anchetaţi nu puteam delimita, de exemplu,
poziţia socială sau starea materială a locuitorilor după îmbrăcămintea
lor. Este, fără îndoială, voriba de o situaţie economică relativ unitară,
fără diferenţieri soda.le pregnante, care a determinat' acest fenomen.
Portul popular maghiar din Şişterea este constituit din piese re-
lativ puţine, materia primă fiind pinza de casă, din dnepă şi in, iar
materi-alele de provenienţă animalieră (piele, blană) încep să dispară
în perioaidele la care se referă cercetarea întreprinsă de noi. Pe lingă
materia primă caraderistică, un alt element specific era coloritul. Cu-
loarea de bază er,a însăşi albul pînzei, care în cazul coslumelor feme-
ieşti era înviorată cu piese colorate: zadii, baticuri, iar în cazul costu-
mului bărbătesc piesele de ,anexă aveau culoarea neagră (l,aibărul. pă
lăria, cizmele). ln gener,al portul din ,acea.stă zonă are un ca-racter ri-
gid, conservator. În secolul al XIX-lea, cînd odată cu dezvoltare-a eco-
nomică se constată o adevărată înflorire a artei populare, cind popu-
laţia sătească adoptă în îmbrăcăminte culori mai vii, aici, mult timp,
vor predomina încă culorile tradiţionale amintite. Sătenii din Şişterea
nu aveau nici posibilităţi materiale, dar nici pretenţii în prelucrarea
acestui nou obicei.
Mai tîrziu, sub influenţe orăşeneşti, vor fi folosite unele piese
anexe, provenite din producţia de fabrică.
Desigur, aceste prime concesii în detrimentul tradiţionalului, nu -au
rămas fără urmări. Treptat, chiar cu o oareoare întîrziere f.aţă de alte
zone, s-a ajuns, datorită dezvoltării industriei textile, l,a răspîndirea şi,
mai apoi, la generaliz,area şi în Şişlerea a costumului confecţionat în
întregime din produse industria.le. Aceste costume poartă deja puter-
nice amprente .ale influenţei portului orăşenesc.
Portul ,popula•r din secolul al XIX-lea păstrează caracteristicile por-
tului străvechi prin ma,teria primă fo'losită, prin colorit, cit şi prin linia
5 Rccom,tiluirea istorico-etnogralicd 175
croiului. Am constatat, drept regulă gener,ală, că materialul folosit cu

precădere avea origine casnică. Din ţesături de casă erau confecţionate
principalele piese de îmbrăcăminte, considerate tradiţionale: cămaşa fe-
meiască, poalele, şorţul femeilor, cămaşa băiibătieaS'Că, gadi şi zradia
bărbătească. ln schimb piesele anexe: .. cîrpa după cap", cizmele, pa-
pucii, în cazul femeilor, pantalonii, pălăria, căciula, cizmcle, şorţul băr
baţilor, sînt deja - cel puţin în ,a doua jumăt•a,te a seco,lului trecut -
produse industria,lo-meşteşugăreşti.
Dat fiind această situaţie creată de condiţiile social-economice
concrete de la sfîrşitul secolului .a,l XIX-iea sîntem îndreptăţiţi să sus-
ţinem referitor la portul popular din Şişterea, că acesta prezintă un
colorit aparte în raport cu portul maghiar din alte zone aum ar fi Va-
lea Erului, Sălajul, sau portul din centrul Transilvaniei.
Trebuie să specificăm de la. început că cele ma1i- multe piese ale
portului tradiţional clin Şişterea au dispărut şi numai unele din acestea
se pot regăsi într-o formă evoluată, transformată. Această situaţie obiec-
tivă, fără îndoială, a creat obstacole serioase în progresul de recon-
stituire a portului tradiţional. ln cele ce urmează vom încerca totuşi
prezentarea acestui port pe baza pieselor descoperite, puţine la număr,
întregite cu informaţiile deose.bit de preţioase obUnute de la foştii pur-
tători ai costumelor sau de la descendenţii lor. Motivat de considerente
metodologice ne-am oprit asupra a două momente sau perioade rela-
tiv stabile şi anume: cea de a doua jumătate a secolului al XIX-iea ş1
începutul secolului XX, tocmai perioada de Lrnnziţie spre portul de tip
orăşenesc.
Portul bărbătesc
Ca o c-araderistică generală putem remarca faptul că piesele de

bază: cămaşa şi gadi erau confecţionate prin metode casnice şi erau
aproape lipsite de ornamentaţie.
Cămaşa pe la mijlocul secolului trecut, evoluînd dintr-un tip de că
maşă lungă pină la ta.Jie şi denumită în termen looa,l „borjuszaju ing",
avea o ,lungime mai accentuată şi mînecile foarte largi care fluturau
liber la cea mai mică mişcare .a braţelor (Fig. 2). Această cămaşă, în
a doua jumătate a secolului trecut. era con;fecţionată din material de
fabrkă, rezervînd pentru mînec•a ca,racteristică acestui tip de cămaişă
un lat şi jumătate de textilă, iar în ca~ul cămăşilor de să.r1băto,are chiar
doi l,aţi. Din cauza 1lărgimii lor, în timpul lucrului, minecile erau răsu
e-iU,e. La umeri mineca era plisată, încreţită în cute, iar în partea, de
jos era ornamentată cu o broderie albă ,(Fig. 3) Ca o manifestare con-
cretă a spiritu1ui practic constatăm faptul oă umerii cămăşilor au fost
dublaţi cu un petec de material textil, devenind astlfel mult mai rezis-
tenţi, această parte fiind expusă cel mai mult uzurii. Faţa ·cămăşi.:i, de
asemenea, a fost ornamentată cu o cută de o parte şi de aJta. ,a şirului
176 Susc,na T6lh 6
Fig. 2. Cămaşă bărbătească purtată la sfîrşitul secolului al XIX-iea
..
..
:·
.. :,
.
.. .
;...
-·.._:~•~
~ ••
•
Fig. 3. Mîneca cămăşii bărbăteşti.
de ruaSiluri ,şi cu o broderie albă discretă, cu motive florale mărunte

(Fig. 4). Gulerul avea formă rotundă, asemenea cămă1 şilor băribăteştii
din Valea Erului (Otomani, Sălacea) marginile fiind croşeta-te cu dan-
tele albe. Nasturii folosiţi de regulă erau mici, din porţelan. Fiind pur-
tate peste gad, marginile de jur împrejur erau brod:aie tot cu brode-
rie albă.
7 Reconstituirea isl o rico-e lnogrniică 177
Fig. 4. Detaliu de pe faţa cămăş ii bărbăteşti.
Băr.baţii din Şiş ter ea purtau, drept piesă accesorie la cămaşă, o

cravată (.,nyakraval6" ) care consta dintr-o panglică neagră, lată de
2- 3 cm, cu capetele franjurate, uneori brodate. Gacii (.,bogatya) (Fig.
5) fac parte din pi,e.s-ele de port străvechi. Am putut stabili două tipuri
distincte folosite în timp şi anume: gacii cu cracul foarte larg, de la
ca re printr-o ev oluţie .lung ă se ,a.junge 1a izmrencle ,c u, cra-c st rimt, în-
gust (,.furulya ga·tya "). Gadi cu cr,a c larg se purbau drept .pantaloni,
lungimea ajungînd pînă sub genunchi, în timp ce tipul al doilea care ajun-
gea, !pînă ,ai gleznă se utilizau în sec. al. XIX-'l•e a sulb pantafon'ii de
stofă. Ca şi în cazul cămăşilor, la mijlocul veacului al XIX-I <1 , materia-
lul folosit pentru confecţionarea gacilor era ţesătura de casă, iar ceva
mai tîrziu pînza d:e fobric ă. Lărgimea, cum de altfel n€ sugerează în-
ăşi denumirea , era foarte mare, de regulă opt laţi de material în cazul
ga.cilor de sărbătoare şi patru laţi în •c azul :pieselor purtate în toate zi-
lele. (Piesa care se .afl ă în •colecţia muzeului ,a fost ,conifecţionată din
pînză a1bă, folosind şase metri de material) . Partea de jos a gacilor era
fr,anjurată în oaz.ul în c,a re pînza foiosită era J ucra tă în casă şi ti vită
în cazul pînzei de fabrică. In tivitura de la brîu se introducea sfo ară
de cinepă împletită din patru m mmi , cu care se legau la b rîu. Gaaii
firind !foarte jJ.argi ipinz,a era 'CăJc.abă în cute, deci era „plisa,tă", şi pe
1
timpuJ purrării acestora erau aranjate cu cutele atdun:ate în foţă şi î

spate, părţile Ia,te11a.Je rămînînd ne hede , fără cute.
1:! - B!harea
Fig. 5. Gacii purtati în secolul al XIX-lea.
li Jlllll 1\Ull î\1111\~I/IWllll\i \I lll/ IIN!ll

Fig. 6. Şorţul bărbătesc din secolul al XIX-lea.
9 Reconslil ui rea isl or ico-e I nog ralicd 179
Una din piesele de port deosebit de populare ale bărbaţilor din

Şişterea în a doua jumătate a secolului al XIX-iea a fost şortul (ko-
teny") (Fig. 6). Materialul folosit era pînză albă, vopsită în albastru
(,.kekfest6"), iar pentru sărbători caşmirul cu franjuri, în partea de jos.
Şorţul de obicei avea lungimea egală cu gacii, în oazul în care era con-
fecţionat numai din pînză de un lat, iar dacă s-au folosi,t doi laţi, era
mai scurt decît gacii. Marginile şorţului erau ornamentate cu colţuri,
cu cute şi cu broderie, ultima, la sfîrşitul seco'lului al XIX-iea, ifi-ind
executată cu maşina de cusut. Un tip de şort, piesă rară, ornamentală,
folosită de bărbaţii tineri din sat cu ocazia unor sărbători, nunţi etc.,
era confecţionat din mătase roşie, decorat cu franjuri în capătul de
jos. Conform unor informaţii obţinute de la cei mai în vîrstă locuitori,
acest ti,p de şorţ, într-o perioadă mai veche (începutul - mijlocul se-
colului al XIX-iea), ,a fost purtat în formă de triunghi şi legat la brîu
în cazul flăcăilor.
O altă piesă de îmJbrăcăminte obişnuită a fost laibărul (,.lajbri")
confecţionat din postav de culoare neagră. In partea din faţă laibărul
Pra T1'iscroit rin formă de „V" şi încheiat cu trei nasturi, iar în spate
strîns cu o cataramă. Această piesă a fost întregită cu haina scurtă
(.,ujjas"), care de fapt -ajungea pînă la şolduri (a:semănătoall'e cu cea
purtată de altfe.l şi de către femei). Materialul folosit era postavul de
culoa:re neagră iar croiala zveltă a fost a,ccentua,tă ,şi cu şnururi negre.
În timp de iarnă bărbaţii au purtat şi pieptar de piele (.,koce") fără
m'îneci care se încheia în partea laterală (J.a stînga) cu trei nasturi şi
cu cite do.i nasturi la umărul stîng. In partea din if.aţă se găseau două
buzunare mai mici care erau brodate cu bumbac colorat: roşu şi negru.
Despre o altă piesă de port guba (.,guba"), folosită în timpul ier-
nii, am obţinut date numai din amintirile vîrstnicilor. Conform acestor
relatări, guba a fost confecţionată din stofă ţesută din lină, de culoare
ne,agră, şi nu avea nici o ornamentaţie. De obicei se purta pe umeri,
iar în cazul iernilor mai geroase se îmbrăca în mod asemănător cu
haina. Interesant de remarcat este faptul că într-o altă localitate din
Valea EruluJ, .{a Cherechiu, se purta de asemenea guha neagră, cu-
loare purtată şi în alte părţi numai de cei mai în vîrstă, în timp ce la
Şişterea şi la Cherechiu era piesă de îmbrăcăminte şi pentru tineri.
O altă piesă confecţionată din lină şi despre care am reuşit să ob-
ţinem date foarte sumare a fost sumanul (,,cifrasziir). Sumanele aces-
tea, cum au precizat localnicii, au fost ornamentate pe gulerele mari,
de formă dreptunghiulară, în faţă precum şi în partea de jos, de jur
împrejur, cu broderii din fire colorate: verde şi maro, preferate fiind
motivele florale, în spedaJ Laleaua. Ştiut fiind că sumanele a.u fost cum-
părate la tîrgurile din Oradea şi Sălard, ia.r rbibliogr,afia de specialitate
referitoarP la sumănăritul din Bihor menţionează că în c,arz.ul sumanu-
lui maghiar din Bihor pentru ornamentare se foloseau numa-i aplicaţii
de postav, ne găsim în faţa unei probleme încă neelucidate. Acceptînd
12•
180 Susanu T61h 10
Fig. 7. Laibărul bărbătesc din o - o

secolul al XIX-iea.
o - o
Fig. 8. Pălărie bărbătească.
- \· --
Fig. 9. Cizmă băr Fig. 10. Port bărbătesc de la înce-

bătească din seco- putul secolului XX.
lul al XIX-iea.
li Rcconsliluirca istorico-etnografică 181
veridicita,tea memoriei localnicilor, trebuie să presupunem existenţa

unor sumănari în Bihor, care au folosit această metodă sau poate au
lucrat special pentru locuitorii din Şişterea, în această manieră. Suma-
nul alb, care ·avea o largă răspîndire în rîndurile papula1iei ma,ghiare
(bresla sumănarUor fiind printre cele ma,i puternice bresle din Oradea)
a apărnt în Şişterea la s-fîrşitul secolului al XIX-lea (p,rimul exemplar
a fost purtat de către Karacsonyi Janos, oare ,a murit în anul 1957).
Lungimea aicesto.r sumane era pînă aproape de glezne, ele erau purtate
numai, pe 11.llDlieri, legate la gît cu curele de piele care constituiau în
acel,aşi timp şi elemente decorative.
Pe la mijlocu] secolului trecut pălăriile bărbatilor avea marginea
îngustă, răsucită, în sus, de jur împrejur (,,porge kalap") aşa ca şi
populaţia maghiară din Valea Crişului Negru. Aceste pălării de obicei
erau împodobite cu pene de cocor. M-ai tîrziu apare şi se generalizează
pălăria cu margjne lată, avînd linia dreaptă, asemănătoare cu cea pur-
tată şi în Sălaj (Fig. 8). ln cazul a,cestui tip de păli'irie ma.rginea din
spate putea fi îndoită şi în sus.
Piesa de încă}tăminte obişnuită era cizma. Au fost cunoscute şi
purtate două tipuri de cizme: cizma din piele moale şi cizma din piele
tare (,,hegediis csizma"), amîndouă avînd culoarea neagră. Este intere-
sant de amintit ,şi faptul că pînă în primii ani ai secolului nostru, in
Şişlerea, erau. cunoscute cizmele aşa zise simetrice·, din pieJe moale,
calitate ce oferea posibilitatea purtării acestora atît pe piciorul stîng
cit .şi- -pe cel drept. ln zilele de ,sărbătoare bărbaţii îşi puneau .Ja căl
cîiul cizmelo.r ,pinteni.
Cizmele (Fig. !:I) ca şi alte piese de îmbrăcăminte (guba, sumanul.
pieptarul) erau produse ,aJe meşterilor ]oca.li, care împreună cu a,lţi meş
teşugari sau meseriiaJ.Şi din loca,Iitate au obţinut califi-oare },a, oraş şi ,aJU
avut n influenţă puterni<că privind schimbările petrecute în portul tra-
diţional, spre sfîrşitul secolului trecut. Aceştia sînt primii ca.re introduc
tot mai multe elemente „orăşeneşti" în portul 11ooal care, treptat, îşi
pierde caracterul tradiţional, devenind tot mai mult asemănător cu por-
tul de tip orăşenesc.
Astfel, în primii ani ai secolului nostru, în Şişterea se generali-
zează un nou port (Fig. 10), care, în ,cazul bărbaţilor, consta. din panta-
loni cu croială de tip englezesc (,,bri-csesznadrag"), ,cămaşă cu cravată,
laibăr mult ma,i închis faţă de cel purtat în secolul trecut şi care avea
nasturii apropiaţi, haină, şorţ şi cizme. Culorile adoptate erau: negru
şi gri. ln timp de iarnă purtau în plus palton scurt cu sau fără blană
la guler, cu ,gaică în spate, avînd două buzuna:re tăiate obHc, în foţă,
şi două aplicate în părţile laterale. Pe cap purtau pă,lări,e sau căciul'ă
(Fig. 11 ). Costumele, de obicei, erau cumpăr-ale la Oradea sau Ja Să
kird cu ocazia târgurilor.
Paralel c,u schimbările petrecute în îmbrăcămintea bărbaţilor, pu-
tem urmări şi schimbarea modului de pieptănare a acestora. 1n a doua
182 Susana T6th 12
Fig. 11. Căciulă Fig. 12. O variantă a cămăşii femeieşti

bărbătească. din secolul al XIX-lea.
jumătate a secolului trecut avea o răspîndire generală despărţirea pă

rului la mijloc şi tăierea lui de jur împrejur, la înălţimea cefei. lnce-
pînd cu secolul al XX-iea, odată cu acceptarea por:tului cu tendinţe
spre orăşeniza:re, freza bărbaţilor devine modernă, părul tuns scurt,
pieptănat într-o parte.
Porti.:J femeiesc
Procesul de transformare structurală a portului popular clin Şiş
terea a avut loc şi în cazul portului femei,esc. La sfîrşitul secolului at
XIX-iea regăsim piesele de bază ale îmbrăcămintei tradiţionale: că
m~a, poale, şort etc., care au păstrat oaracteristi-cile din ,a doua jumă
tate a secolului trecut.
In timp de vară femeile purtau cămaşă şi poale din pînză de casă.
Cămaşa femei-ască din Şişterea avea mai multe variante. Ti'pul cel moii
străvechi îl constituie cămaşa (,,rekli") care avea croiul asemănător
piepta·rului, era(fără mînecă, se mula strîns pe corp, încheindu-se cu
nasturi pe umărul stîng şi în partea stingă sub braţ. Despre oceastă
cămaşă avem date doar din relatările femeilor mai în vîrstă. Din această
variantă se dezvoltă în jurul anului 1900 o formă a rochiei de vară,
care, în partea de sus, are croiala asemănătoare. De obicei erau cu-
sute din pinză cu tond albastru pe care erau dispuse mici motive flo-
rdle de culoare albă.
O altă variantă (,,ingvâll") (Fig. 12) era tot fără mînecă, lungimea
ei a1jungdnd pînă la şolduri. Era foarte strîmtă, iar în faţă se încheia
cu nasturi. Pentru accentuarea liniei craiului partea din faţă era orna-
mentată cu dantelă albă sau cu 7--8 rînduri de „cerculeţe". Cîteodată
avea şi mînecă scurtă.
Cămaşa, !Cll cărei croi se apropie cel mai mult de croiul bluzelor
purtate după 1900, ,a,vea mînecă lungă şi se încheia cu na5turi în faţă
(Fig. 13,14). Ornamentaţia era constituită din cîteva „cerculeţe" şi dan-
tele croşeta,te aplicate atît pe partea din faţă cit şi pe gulerul cămăşii.
13 Reconstituirea islorico-elnograJică 183
Fig. 13. Cămaş ă femeiască de la sfirşitul secolului al XIX-lea.
Fig. 14. Cămaş ă femeiască de la sfîrş itul secolul ui al XIX-Jea.
Partea de jos era introdusă în poale de ·a ceea avea o lungime mai mare
f aţă de cele :d ou ă v,a riante de maii sus.
Am depistat totodată o piesă de îmbrăcăminte femeia'Scă care s-a
răspîndit sub influenţa portului nobiliar ce este de fapt, cămaşă cu
poale, avîntl, însă, mai mu1te funcţiuni (Fig. 15). Avea croi simplu, cu
un decolteu ;rotund 'În ,j urul gîtului şi se !Încheia cu nasturi .pe umeri.
Fig. 15. C ămaşă femei ască d in secolul al XIX-iea. Fig. 15 a. O variantă a cămăşii femeieşti
din secolul al XIX-iea .
15 Reconstituirea islorico-etnogra/ică 185
Poalele erau decorate cu colţuri, cu dantelă sau cu volane, folosite la

mijlocul secolului trecut cu şorţ în faţă, în timpul verii, la muncile
agricole (arato-ing.) Mai tîrziu a îndeplinit funcţia cămăşii de noapte
sal.I în variante noi erau purtate sub rochia de stofă (Fig. 15 a).
Poalele (.,pendely") (Fig. 16,17) erau confecţionate din pînză de
culoare albă s,au galbenă. Croiala acestora era simplă, în linie dreaptă
mai 1strîmte lsau mai la·rgi. folosind de obicei 4--6 laţi de pînză. La
brîu poalele erau 1strînse in ,cute şi legate în jurul corpului. Lungimea
lor de obicei ajungea pînă la mijlocul gambei. Poalele erau ornamen-
tate cu 3-5 rînduri de „cerculeţe" (.. haj tasok "), în cazuri mai ra.re cu
panglici colorate sau ou volănaşe confecţionate tot din pînză de casă.
Cu timpuJ, poalele devin tot mai strîmte şi mai scurte, în .acest caz
fiind purtate numai sub rochii. Din prima formă a poalei se dezvoltă
iusta (.,rokolyau), care era purtată peste poa.le, avînd o lungime mai
mare. Croiala era asemănătoare cu poalele iar materialul folosit pen-
tru acest scop putea să fie pînză colorată sau mătase. Răspîndirea a-
cestei piese o putem da in jur11l anului 1900.
O altă piesă a portului femeiesc era şortul (,.kotcny") croit la în-
ceput din pînza de cînepă, din doi laţi de material. deci era destul de
larg. Cu timpul, folosindu-se pînză de fabrică, care a, dat posibiltatea
Fig. 16. Poale purtate în secolul al XIX-lea.

186 Susana T6lh 16
Fig. 17. Poale din secolul a l XIX-lea.
de •a cuprinde ma-i multe materiale, poalele •a u dev,e nit tot mai largi,
iar şorţu:} llllJa'i. îngust, pen~ru a nu a<.:u peri pie,a, m1..11l:t din ,a/ce.s tea. Din
reLat ă r iJ.e bătrînelor din sat ,a m consta t,a t că de J-a mijl•o cul secol ulu i a.I
XIX-lea culoarea şorţului devine a l bast r ă (.,k ' kfesto"). Pentru sărbă
tori femeile - ca şi în cazul b ăr b aţilor - au purta t şo rţuri cusute di n
c aş mir sau mătasă colorată, iar adolescentele preferau cul oril e albas-
tru şi mov. Partea de jos a şorţului, în acest oaz ,era orn ată cu dantele
sau volănaşe.
Portul emeilor din Şişterea era comple·tat cu haina scurtă {.,ujjas")
a semănăto ar e u ea a b ărbaţilor, strînsă pe corp, confecţionată din
po stav negru. vea mineci 1ungi, ajung·ea pînă la şolduri şi era orna-
mentată cu şnur negru care accentua linia craiului.
Subliniem ai ci constatarea ă aces t port se deosebeşt mult

de zonele înconjurătoar•e . In V,a lea Erului ( heşereu , her chiu), de
exemplu, sub influenţa modei orăşeneşti se răspîndiiseră, dej a , rochiile
de sărbătoare lungi, onfecţionate din rnătasă co l orată ( iolet, roz ), cu
multe volănaşe, cil oda, tă chiar în număT de treisprezece. Partea de sus
er,a plină cu dantele şi panglici. De asemenea, femeile din ,aceste loca-
lităţi, nu :mai purtau şoTţ, în zilele de sărbătoare, oaire a:r fi a•c operit
rochiile (Informatoare Gall Erz ebet, Cherechiu, nr. 198, nă c. 1894).
O piesă de îmbrăcăminte obişnuită pe timp <le iarnă era pieptarui
(.,bekecs "), din piele de culoare maro. Era o piesă fără ro.înecă, lungi-
mea ajungînd pînă la şold . Marginile erau îm podobite cu bla nă neag r ă .
Er,a o piesă ,a:şa de g•enera-liz.ată şi apreci,ată încît ,era folosit ă şi dumi-
ni ca.
Revenind la portul din Şişt erea într egim imaginea •c u descriere a pie-
selor purtate pe cap. In vremurile mai echi baticul (,, k szkeno" )
era confecţionat din pinză de cinepă , după o procedură de al1beaJ.ă . ln
17 Reconstituirea istorico-etnografică 187
zilele de sărbătoare aveau baticuri brodate pe margini. In ,a nii 1870

s-a răspinidit tot mai mult 1baticul, din mă:tase sau catifea, o•mamentat
cu franjuri (Fig. 18, 19). Aceste piese au fost cumpărate cu ocazia tîrgu-
Fig. 18. Ba tic de catifea.
Fig. 19. Batic de m ătasă.

188 Susana T6lh 18
rilor din Oradea sau SăJard, eventual şi de la tîrgov ţii ambulanţi. In

sezonul :mai rece femeile purtau un tip de nălframă (,.hară!szkend6 ")
(Fig. 20), ,a vînd dimensiunea 1,S Xl ,5 m sau 2X2 m, de ,c11loare neagră
sau liliclro c-are, folosită în formă de triiunghi , acoperea ,oa.pul şi bustuJ.
Interesan t de remarcat •e ra faptul că pînă cînd într-o zonă ,apropiată,
pe Va,J,e a Erului, această năframă a fost purtată numaii ide către fem eile
mai în vîrstă, ,ari.ci la Şişterea purtau şi femeile tinere, desiglllr culoarea
în ,a,c est caz era albă .
încă.Iţă.mintea obişnuită a femeilor în. a 1doua, jumăt ate a secolu1ui
tr eout er,a u ,cizmele negre cu tocuri înalte de 3-4 cm. Acest tip de
cizme ·e ra purtat .at'ît de tinere cît şi de că•tre femeile mai în vîrstă. Un
alt tip de incălţămint , purtată în timpul verii, rau papucii făcuţi din
Fig. 20. N ăframă de lin ă.

19 Reconstituirea istorico-etnogru/ică 189
catifea şi cu toc înalt (Fig. 21). Culoarea lor ~=-====

varia în funcţie de virstă, de la culori ve- '--......
scle de roşu, albastru pînă la culori închise .:::::._ _ __ J,...
de maro sau negru. Papucii erau încălţaţi
fie cu ciorapi, fie fără ciorapi. Fig. 21. Papuci femeieşti
Datorită relaţiilor comerciale, tot mai din catifea.
strînse cu oraşul, pînă la sfîrşitul secolului
trecut, şi portul femeiesc îşi pierde treptat caracterul său tradiţional şi
este influenţat tot mai mult de portul de tip orăşenesc, fiind însă întot-
deauna cu un pas în urma acestuia. Este vorba, de fapt, de un proces
de adaptare la condiţiile locale. Un exemplu elocvent în acest sens n
constituie îmbrăcămintea unei femei tinere (purtată cu ocazia logodnei
sale), în anul 1910, depistată într-o stare bine conservată. lmbrăcămin
tea este constituilă dintr-o rochie lungă (Fig. 22) care era completată
de o jachetă (Fig. 23) şi un şorţ de mătasă (Fig. 24). Atît în cazul ro-
chiei, cit şi al hainei se observă uşor influenţa modei din oraş. Cro-
iala, pliurile aplicate pe rochie, forma gulerului, croiala jachetei şi
a şorţului sînt total deosebite de ceea ce am văzut în secolul trecut.
O altă rochie rămasă întreagă - din primii ani ai secolului al XX-lea -
este compusă din două piese (Fig. 25). Acest costum era lucrat pentru
o femeie tînără căsătorită. Croitul şi pliurile mărturisesc aceeaşi in-
fluenţă despre care am vorbit mai înainte (Fig. 26).
Tot în -această perioadă se răspîndeşte moda paltoanelor pentru pe-
rioada de iarnă. Sînt confecţionate dintr-un material catilfelat de cu-
loare neagră. Craiul e asemănător cu cel al ,paltoanelor general răs
pîndite. Se încheia cu nasturi mari, iar ornamentaţia consta din blana
aplicată pe guler şi din şnururi negre (,,sulytas"). Incepînd din dnii
1900 pătrunde în localitate portul pantofi.lor cu şiret, în prima perioadă
numai în rîndul femeilor măritate (Fig. 27).
Coafura femeilor nemăritate era -asemănătoa-re cu zonele apropiate
(Valea Erului, Să,laj, Valea Crişului Negru). Aveau păr ,lung, pe caxe
îl împleteau într-o singură coadă sau în două cozi. La capătul cozilor
erau împletite panglici colora te, a căror oapete ajungeau aproa!pe pî!nă
1
la marginea poalelor. Uneori ·din părul împletit :se făcea o coroană in

jurul capului. Femeile măritate de regulă purtau „conci" împletit ,pe
ceafă. Forma pieptănăturii, in contrast cu schimbarea portului, în pe-
rioada studiată a rămas aceiaşi şi abia după ,al Ii-lea război mondial
au început femeile să se obişnuiască cu moda părului scurt, purtat
la oraş.
Printre podoabele femeilor remarcăm măf'gelele de sticlă care erau
înşirate în 2-3 rînduri. Culoarea mărgelelor era în general argintie,
mai rar roşie sau albastră.
Analiz-a detailată a portului popular din Şişterea demonstrează cu
prisosinţă caracterul specific -al acestuia, coloritul său aparte în cadrul
190 Susana 1'6l ll 20
Fig. 22. Rochia purt ată în j urul anul ui 1900.

21 Reconstituirea istorico-etnografică 191
Fig. 23. J acheta pu rtată în jurul anului 1900.
Fig. 24. Şorţ de mătasă de la începutul secolului al XX-lea.

192 Susanu T6lh 22
Fig. 25. Rochie compusă din două piese,

· de la începutul secolului al XX-lea.
23 Reconstituirea islorico-ctnograficd 193
Fig. 26. Piesele componente ale rochiei de vară, în jurul anului 1900.
194 Susana T61l1 24
general al portului popular

maghiar din această zonă a
ţării. Portul tradiţional din
Şişterea (Fig. 28, 29, 30), crea-
ţie a colectivităţii săteşti. s-a
format sub influenţa condHii-
lor de viaţă, a îndeletnicirilor
străvechi, reflectînd în acelaşi
timp concepţia despre lume şi
viaţă (util şi frumos) a acestei
colectivităţi. Puternica unitate
a acestui port este întărită nu
numai de situaţia materială
relativ modestă a locuitorilor,
ci şi de caracterul legic al tra-
diţiilor, respectarea cărora, cel
puţin pînă la sfîrşitul secolu-
lui trecut, a fost asigurată de
către opinia publică. Chiar şi
unele transformări care au
avut loc în această perio:1.dă
s-au petrecut prin evoluţia
mai mult sau mai puţin lentă
a unor tipuri de îmbrăcăminte,
ele însele avînd calitatea care
permitea această adaptare la
noile condiţii şi posibilităţi
(materia primă, modelul de
croi etc.).
Unele transformări struc-
turale - surprinse cu ocazia
studiului efectuat - au loc
începînd chiar de la sfîrşitul
secolului trecut. S-a putut ur-
mări, de asemenea, modul de
recepţionare a unor influenţe
venite „din afară", adoptarea
modelelor oferite de oraş la
conditiile locale, îmbinînd în
mod armonios elementele
vechi cu cele noi. S-a pulul
surprinde, astfel, formarea
unor noi obiceiuri şi tradiţii,
dialectica complexă a forţei
Fig. 27. Desendupă o fotografie
din anul 19:14. de creaţie a geniului popular.
25 Rccon. liluir a istorico-et n og rafică 105
Fig. 28. Port b ărbătesc b ătrînesc în anii 1920.
Fig. 29. Port bărbătesc bătrînescde la începutul

secolului al XX-iea.
1:;•
196 Susuna T6th 26
Fig. 30. Port femeie c de la în c pulul secolului

al XX- lea.
ercelarea unor ,a semen a aspect€ aie culturii materiaJe nu te

lipsit de interes, dimpotrivă, con i<lerăm că ea trebuie inten ificată,
deoareoe profondele tran formări ocial-economioe din zilele noastre
duc la dispariţia treptat atît a portului popular cît şi a unor obiceiuri
şi tradiţii t r ăvechi.
CESCHICHTLICHE-ET OGRAPHIS HE HERSTELL NG DER GARISCHE

VOLKSTRACHT AUS DEM DORFE ŞJŞTEREA (COM. CETARI , J D. BIHOR)
Zusammcnfassung
Diese Arbeil zeig t die ungarische Volkstracht des Dorfes Şişterea (corn. Cetariu,
jud. Bihor) aus der zweilen Hălfle des XIX Jahrhunderts. Die bisherige relative
ersch lessenh e it nimml ein nd e mit cler Enlwiklung cler Okonomie, durch clie
lmpression der nahe liegenden Stadl Oradea, di e Bewohn er des Dorfes verlassen
Stufenweise ihre tradizionalle Volks lracht u nd am Anfang des XX Jahrhunderls nimmt
die Bi:1rgerliche Kl eidung cler Platz so bei Mănn e rn als auch be i d e n Frauen ei n.
Die Jahrhunderls Ums tehung machl diese Arbeit beka nnt durch die besondere
Veranderung einiger Sliiche dieser Tracht.
CONSIDERAŢII ASUPRA LEGENDELOR BIHORENE
IOAN ŞARBA
Specie literară mai puţin cercelată pma acum în folcloristica bi-

horeană, legenda ou variatele sale tipuri ocupă un loc de seamă în te-
zaurul prozei populare româneşti. Dealtfel, din punct de vedere istoric
nu numa,i că precede, dar chiar se pare că a stat la baza allor specii ca
basmul şi snoava.
ln trecut, legendele au avut o foarte largă răspîndire şi un reperto-
riu tot pe atît de bogat. Aslăzi însă, constatăm cum, în chip firesc, le-
renul de cultivare şi de circulaţie a ,aceslora se reslringe tot mai mult
giraţie amplului proces de culLuralizare a maselor, formării şi consoli-
dării convingerilor despre adevărul ştiinPfic din natură şi societa~e. De
aceea, multe dintre legendele încărcate în trecut cu o mai mult sau
mai puţin bogată su,hstanţă epică s-au redus, incit au ajuns în zilele
noarstre simple expresii metaforice ori argumente ale tr,ardiţiei referi-
toare la ·fapte şi evenimente cunoscute din istoria poporului nostru.
Fără pretenţia, de a epuiza problemele ce ţin de domeniul temei pe
care o abordăm, ne propunem ca, in cele ce urmea21ă, să remar,căm un
mănunchi de cara<:teristici, şi acestea doar pentru două din cele trei
maTi categorii tematice în care ar putea fi grupate legendele bihorene.
Anume, ne vom opri numai asupra legendelor privitoaire la floră şi
faună, p.recum şi asupra c-elor cu caracter istoric, geografic şi topo-
nimic. Nu vom vorbi despre legendele cosmologice şi hagiogra.fice, .in
care 'influenţa cărturărească, a vechilor legende biblice este evidentă.
Se ştie că, prin definiţie, legenda nu este altceva decît „o nara-
ţiunea care caută să explice obîrşia unui fenomen, a unui aspect de de-
taliu chiar, sau să comenteze şi să comemoreze fapte şi figuri de sea-
mă din trecutul maselor popularc" 1 • Fi,rcu iscoditoare a omului de din-
totdeauna, necesitatea satisfa-cerii unei curiozităţi sporite şi a neseca-
tei sale sete de pătrundere în tainele lumii înconjurătoare, acestea au
fost cauzele apariţiei unor interpretări, explicaţii, presupuneri şi pre-
1 Ovidiu Birlea, Antologic de proză populară epică, voi. I, Bucureşti, Editura
pentru literaturii, 1966, p. 31.
198 Ioan Şarba 2
ziceri de fapte, care prin transfigurare, prin prelucrare în laboratorul

artistic al creatorului popular anonim, -au devenit achiziţii specifice
ale tradiţiei, ale bogatului nostru folclor.
Pornind, simplamente, de la evenimente şi fapte reale, de la ob-
servarea unor fenomene neobişnuite, adeseori ciudarte, im.a,ginaţia omu-
lui simplu - căruia îi lipseau cunoştinţele ştiinţifice, înseşi ştiinţele
Ia un moment dat nefiind constituite sau fiind constituite parţial -
odată stimulată, va face eforturi pentru a da explicaţii sincer presupuse
a fi „ştiinţifice" şi, deci, demne de crezare. Ori, cum „de J.a nivelul
omului necărturar la care imaginaţia şi sistemul magic de asociere a
ţinut locul gîndirii logice şi verificării experimentale" 2 , explicaţiile
s-au constituit într-o interesantă împletire de elemente reale cu ele-
mente fanteziste, într-o ciudată simbioză dintre tărîmul nostru şi tă
rîmul celălalt populat cu fiinţe supranaturale şi forte supraomeneşti.
Scurtă ca întindere şi de cele mai multe ori uniepisodică, legenda
populară deţine în fieca-re caz o pronunţată funcţie utilita.ră didactico-
educativă. Formula de inse-rare a deznodămîntului este edificatoare în
această. privinţă., reamintind cei „de Glum.:i (sdu de dcolo) :se trage (pro-
vine)" cutare obiect, nume etc. În Bihor, această specie folclorică nu
are un nume distinct. Ea este, ca urmare, tot o „poveste", dar ascul-
tătorul trebuie să subînţeleagă şi s-o considere de fapt o „povestire"
sau mai preds o rela,tare ai unor fapte din bătrîni a cărnr veridicitate
azi nu se mai poate verifica. Dacă pentru legendele istorice s-a fixat
obişnuit numele de „poveste din bătrîni", pentru celela.Jte tipuri de
legendă titlul e substituit prin perifraze de felul: ,.de unde vine ... ",
,.de ce (sau de cînd) i se zice ... ", ,.de cînd este ... " şi altele.
Deoarece explicarea propusă în legendă se cere fiXiată pe coordo-
nate de timp şi de spaţiu, localizarea la mediul din preajmă, cu con-
cretizări, e iminentă. Chiar şi în cazul unor legende car,e circulă pe un
teritoriu mai l,arg, adaptarea la specificul mediului crişean e obligato-
riu presupusă. Iar cum legendele sînt explicaţii pretins·e mai mult sau
ma:i rpu~in ,exacte a.le unor fapte şi locuri anume, multiplicarea lor 'în
variante e mai puţin admisă. AsLfel, deşi vom întîlni şi variante, ele
sînt puţine la număr.
Reţinînd în continuare din bogatul repertoriu, tematic al legendelor
bihorene cele două mari categorii pe care le-am amintit, ne vom puted
face o imagine a5upra originaJrităţii şi diversităţii aceS'tor creaţii popu-
lare epice.
1) Legendele despre floră şi faună. Infinit mai multe şi cu o circu-
laţie mult mai mare în trecut, cînd se prezenLau c,a naraţiuni propriu-
zise, consistente, astăzi puţine legende de acest tip ma-i deţin o fabu-
laţie cit de cit cu caracter epic, majoritatea păstrînduni-se doar super-
contrate în denumiri şi expresii metaforice. E cazul numeroaselor de-
2 Ibidem.
3 Consideratii asupra legendelor bihorene 199
numiri de VE!1geta.le şi animale retinute în baza unor comparaţii cu di-

verse obiecte din natură, ale căror parlicularităţi, c-aracteristici, com-
portare şi utilitate au putut sugera asemănări şi asodatii. Dacă în
acest caz avem de-a face cu un proces de metaforizare, calea ducînd
de la legendă la rfixarea denumi•rii-metaforă, în alte cazuri lucrurile se
vor fi petrecut invers, numele plantelor sau ale animalelor au putut su-
gera o aifaibulaţie. Toate legendele de acest fel însă „nu sînt altceva
decît comentariul epic la metafora cuprinsă în înseşi numirile po-
pulare ... "3 •
In vremuri· de demult, şi in Bihor, ca deaHfel la întreg poporul
nostru, plantele şi animalele devenite personaje de legendă vor fi fost
grupate în două mari categorii: binecuvîntate (cele folositoare omului)
şi blestemate (cele nefolositoare sau dăună'toare). Treptat însă, în vir-
tutea !Procesului Ide laicizare ce a acţionat şi în folclorul nostru, s-a
constituit şi o a treia categorie, devenită azi copleşitoare, aceea în
care plantele şi animalele vor primi denumiri (deobkei locale) doa,r
în baza înfăţişării şi a utilităţii lor.
Vom in-tîlni astfel în Bihor o serie întreag1ă de denumiri metaforice
de plante ,(a căro,r ţesătură legendară se mai păstrează sau nu se poa,te
deduce mai uşor sau mai greu), între ca,re, binecuvîntate (datorită uti-
lizării lor 1în obiceiurile lfoldorice de peste an) ar ,fi: .,sînzîienele" şi
,.rugu-sîntămăresc", a<:esta din urmă fiind o specie de trandafir săl
batic avînd frunze frumos mirositoare. Cu rezerve sînt pri•viti „scaii",
purtători de s.pini înţepători, cărora legenda bihoreană, făcînd abstrac-
ţie acum de nume, le plasează originea în vremea ,,icăpcînilor" înfioră
tori, ;care i-ar fi ii.scat şi lăsat anume oamenilor spre a le produce ne-
plăceri. ,.Minciuna" (=pătlrăgina), prin frunza sa, ar avea -darul să-l
dea în vileag pe unul din doi care obişnuieşte să min'tă 1şi să-i apreci-
eze gravitatea minciunii după lungimea nervurilor despr-inse prin ru-
perea în două între degetele interlocutorilor respectivi. Golite de ori1ce
idee părtinitoare în sensul arătat mai sus, ne ,apar denumirile de
plante cu iz de legendă, ca acestea: ,.ceapa-ciorii", cizma-cucului",
.,coada-ca,lu.lui ", ,.coada-şoricelului", ,.dublajnicu-caprii", ,.iarba-al-
Tatin", ,.iarba-secerii", .,inima-pămîntului ", .,laptele-cîinelui ", ,.lemnu-cîi-
nelui", ,.limba-boului", ,.macriciu-calului", ,.măru-lupului" şi cîte ,altele.
La fel, şi numele unor animale ca: .,ochiu-boului", .,cătălu-pămîntului",
.,vaca-domnului·• ş.a.
Dintre legendele despre animale, acelea privind păsările şi insec-
tele par a-şi conserva mai bine comentariul epic. Astfel. despre cuc
se spune ,că numele său adevărat ar fi fost Ştefan, iar Cucu s-ar fi
chemaJt un. fr.aite a·l său care s-a pierdut. Cum însă pasărea î.şi strigă
mereu fratele, oaunenii -ar fi botezat-o pe ea cu numele onomatopeic.
3
Istoria literaturii române, vol. I, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1964,
p. 95.
200 Ioan Şarba 4
Aceeaşi pasăre se crede că poale preciza tînărului care-l ascultă şi-l

solicită cîţi ani mai sînt pînă l,a căsătoria sa şi ca-re ar corespunde cu
numărul de triluri pe care le produce Ja momentul da,t. Iar „mămăruţa"
(=buburuza), prin direcţia zborului de p,e palma tînărului ar indica di-
recţia căsătoriei acestuia. Privighetoarea, gătită cîndva pentru nuntă, a
luat cu !împrumut, ca podoabă, co,ada căpuşii. dar a refuzat să i-o mai
înapoieze, ba mai mult, temîndu-se ca nu cumva să se apropie insecta
păgubită, zi şi noapte, cu trilurile sale, amuţă cîinii. De unde, s-ar zice,
şi numele bihorenesc al păsării, acela de „asmuţătoare". Rîndunica, pa-
săre folositoare, se cuvine a fi ocrotită; a-i distruge cuibul, potrivit le-
gendei, ar însemna să-ţi pereclilezi gospodă,ria, căci a1ceastă pasăre ar
ave,a puterea magică de a se răzbuna cu incendii. .,Buha" ( =bufniţa)
şi „sarea" (=coţofana) sînt păsări cobitoare, acestea din urmă, prin
legendă, a devenit şi simbol al zarvagiului. al incila-loirului. Legende.
contrase azi în zicători, au fost legate de calendarul popular, de mo-
mentele desprimăvărării: .,trecerea vulpii peste gheaţă", .,reîntoarcerea
ursului în bîrlog în cazul în care îşi vede umbra", .,ţiţivoara ( =piţi
goiul) aducînd semnele primăverii prin cintecul său" şi altele.
Din ca:tegoria animalelor fantastice, mai reprezen1ative în folclorul
bihorean vom întîlni: balaurul, căpcînii .şi turca. Dacă baiaurul, cunos-
cut şi mitologiei dacice ,(după cum probează şi denumi.rea de factură
autohtonă\ a devenit personaj exclusiv a-l basmului. in legende, oa·re
au aerul că vorbesc despre întîmplări „autentice", monstrului ireal i-a
luat locul şarpele uriaş, înghiţitor de o,ameni prin temniţe şi în subsolu-
rile cetăţilor.
Bine reprezentaţi în vechile legende bihor,ene erau ,,căpcinii" sau
„căpcăunii", creaturi imaginare, hibride, avînd trup de om şi cap de
cîine, car.acterizaţi prin canibalism. Prin legende, numele s-a transfor-
mat în 1,epitet care I.Se dă unui om rău, crud, sălbatic. ln relieful biho-
rean, p,e alocuri, diverse gropi, peşteri şi păduri adînci sint considerate,
sub influenţa legendelor de aeest fel, ca ascunzători ale româruilor
băştinaşi spre a: scăpa de „căpcînii" urmăritori. Aşa se exp.Iică şi nume
lopice bihorene de tipul: ,,Pădurea-", .,Pietrele", ,,Gropile-Căpcăunu
lui ". Lăisînd la o parte elementul fantastic din legendele pe această
temă, oricine îşi poate da seama că figura căpcăunului nu este altceva
decît imaginea generalizată a duşmanilor externi care -au intreprins
peste vremuri inoursiuni, invazii şi cotropiri în pămîntul nostru stră
moşesc. Lupta populaţiei autohtone împotriva a,supritorilor e simboli-
zată în legendele foarte frecvente care prezintă diverse fo_rme de răz
bunare împotriva căpcînilor. Cel mai adesea, semni'ficînid biruinţa !bi-
nelui asupra răului, a a,părătorilor asupra cotropitorilor, .,căpcînii" au
pierit închişi de către populaţie în pivniţi şi peşteri. După N. Cartoja'Il,
• I. I. Russu, Elemente autohtone în Jimba română, Bucureşti, Editura Academiei

R.S.R., 1970, p. 133-135.
5 Considera/ii asupra legendelor bihorene 201
în tradiţiile neamului nostru, căpcînii s-ar identifica, penlru evul me-

diu, cu tătarii năvălilori 5 •
ln legendele bihorene apar şi două păsări fantastice „turca" şi
„panjura" (=pajura), ambele fiind sprijinitoare ale luptei populaţiei
băştinaşe împotriva „căpcînilor". Ele zburau din deal în deal şi pro-
duce,au zgomote prin care îi speriau pe căpcîni, ba mai mult, aducearu
blesteme asupra lor. De aici, aşadar, s-ar trage îndrăgitul .personaj al
obiceiurilor de iarnă: turca bihoreană. De astă dată, prin nume, legen-
dara „turcă" pare a fi fost iscată din reacţia împotriva turcilor. O
spune şi Dimitrie Cantemir pentru Moldova, arătînd că turna este „un
joc închipuit în vremurile din ură împotriva turcilor" 6 •
2) Legendele istorice şi cu caracter geografico-toponimic. Pornind
de la ,existenţa unui element istoric sau geografic real, de la faptele
unor personalităţi militante pentru drepturile naţionale şi sociale ale
populaţiei româneşti de pe aceste meleaguri, nenumărate legende bi-
horene au circulat şi circulă, însumînd din mărturisirile tr,adiţiei ade-
vărate istorii nescrise ale acestor locuri. Chiar dacă, în viziunea crea-
torului popular, figurile istorice sînt argumentate prin atribuirea unor
puteri ieşite din comun, adeseori magice, în cele mai multe cazuri au-
tenticitatea lor nu poate fi pusă l,a îndoială. Argumentar.e,a ar.e un scop
precis: victoria :binelui asupra răului, a d'rcptăţii asupra ne<lreptălii
trebuie să fie sigură. De aceea eroilor noştri naţionali Horea şi Avram
Iancu li s-a cre-at o aureolă legendară şi în folclorul bihorean.
Seria figurilor de luptători pentru dreptate socială şi libertate na-
ţională ale căror fapte sînt preamărite în legendele bihorene este im-
presionantă. Ei se numesc fie Pintea, Daian, Ion Cercel, Gheorghe
Crăciun, Doboş, Bologan, Codrea ş.a. - căpetenii ale cetelor de „lotri"
( =haiduci) - , ,sau poa.rtă nume colective specifice, cum a.r fi „lotrii
feştiţi (=vopsiţi) !<a faţă" (deci, travestiţi spre a nu putea fi recunos-
cu~\) isau ,acei „de la butuc" {cu denumirea după locul unde bog,aţii
ameninţaţi trebuiau să depună ceea ce le pretindeau haiducii).
E interesant de amintit faptul că o mare parte din legendele isto-
rice bihorene care relatează isprăvi eroice ale locuitorilor, la care se
adaugă o serie de elemente toponimico - geografice rezultate din le-
gende, se raportează Ia perioada incursiunilor şi a ocupaţiei turc~ii
în Bihor. Persistenta atît de puternică ·a imaginii turcilor de prin se-
colele XVI-XVII se datoreşte car,aderului distrugător al incursiunilo.r
lor şi a celui spoliator al ocupaUei intreprinse temporar în aceste părţi.
Ma.•i imult, biserica creştină a întreţinut şi ea în mod constant ideea
lu,ptei împotriva „păgînilor". Dar epitetul de „turcesc", destul de frec-
vent în toponimia bihoreană de factură legendară, trebuie să-l iote-
5
N. Cartojan, Căr/ile populare în literatura românească, voi. I. Bucureşti, Edi-
tura Enciclopedică Română, 1974, p. 181.
6 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Bucureşti, Editura Minerva, 1976,
p. 218.
202 Ioan Şarba 6
legem cu adevărata sa .semntficaţie. Ruinele unor întărituri din evul

mediu dar şi mciii vechi, presărate pe tot teritoriul Bihorului, sînt de-
numite: ,,Cetatea-Turcească", ,,Biserka-Turcească", ,,Fîntîna-Turcilor",
.,satul (oraşul) turcesc" ş.a. Se ştie însă că turcii n-au construit la noi
cetăţi şi biserici şi n-au întemeial localităţi, pe ei dn1eresîndu-i doa-r
spolierea. Ca urmare, atributul de „turcesc" s-.a dat prin legende pe
considerentul că locurile purtînd aceste nume vor fi fost întărite în ve-
derea apără·rii iîn foţa turcilor sau or fi avut de suferit de pe urma
atacurilor turceşti.
ln jurul unor aslfe.l de „C_etăţi-Turceşti" din zona Bătar-Tăut, spune
o legendă, un viteaz purtînd numele de Şte·fon Negrul, aflat în fruntea
unei cete de haiduci, a intreprins un reuşit şi răsunător ,atac împotriv:a
turcilor, prin care a eliberat din miinile duşmanilor cîteva sute de co-
pii localnici pregătiţi pentru a fi duşi în robie. Pe toţi aceşti copii i-a
îmbrăcat -a;poi în alb, simboHc, pentru a-i pregăti să fie ,continuatori in
lupla pentru dreptate şi libertate. Se pare că legenda porneşte de la
eveninentele anului 1569, adică de la mişcarea ţărănească din nord-
vestuJ Transilvaniei condusă de Gheorghe Crăciun, supr,anumit „Omul
Negru" 7 • Tot în preajma acestor „Cetăţi" sînt localizate şi cîteva din
isprăvile de mare răsunet împotriva turcilor fă,cute de către Gmi,a şi
Novac, eroii binecunoscuţi ai unor legende româneşti de cea m-ai largă
circulaţie
Ascunderea şi descoperirea de comori, a tezaurelor rnonelare, încă
din i:ele mai vechi timpuri sînt certitudini istorice. Iar după cum se
ştie, odată cu constituirea şliinţei arheologke, nenumărate tezaure mo-
netare au fost -scoase la iveală şi v:alorificate cu o 11.1r:iaşă eficienţă în
folosul istoriei înseşi. Febra căutării şi găsirea tezaurelor îngroparte
sau ascunse fiind atît de vechi nu putea să nu dea naştere la legende.
Dea!Lfel. o legendă ne vorbeşte chiar de comoara lui Decebal îngro-
pată sub albia rîului Sargetia,8 •
Alunei însă cînd, în mod întîmplător, descoperitor a:l unui tezaur
era omul de rîn:d, cel asuprit, acesta nu va avea der:ît ,rle suferit din
par-tea asupritorilor ,avizi de bogăţii care şi-l revendkau. De a,ici pro-
vine repulsia autorilor 'legendelor populare faţă de comori; moralizarea
mergînd evident in sensul zicătoarei: ,,Banu-i ochiul dracului''. ,.Se
ştie că existenţa ,comorilor ţăranii noştri o atribui,e unor puteri oculte
şi răufăcătoare, care vor să ispitească pe oamenii slabi din fire şi la-
comi de bani nemunciţi. Semnul exterior a.I prezenţei unei comori este
fla-căra roşie care se arată în timpul nopţii, i,ar efeotele asupra c-elui
ce se lasă tentat se manifestă printr-un ~bucium sufletesc extraordinar,
7
Istoria României (tratai), voi. II, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1962,
p. 894.
8
Istoria României (tratat), voi. I, Bucureşti, Editura Academiei R.P.R., 1960,
p. 304.
7 Considera/ii as11pra legendelor bihorene 203
precum şi prin nenorocirile care-l lovesc mai devreme ori mai tîrziu "!'.
Dintr-o legendă pe arceastă temă s-a inspirat şi Ioan Slavici în nuvela
sa „Comoara".
Foarte multe legende privitoare la comori au circulat în trecut şi
în Bihor. Potrivit acestora, unele comori erau tăinuile în banale
obiecte gospodăreşti, din piatră sau metal, avînd diverse forme şi fiind
prevăzute cu încuietori secrete. Aceste obiecte semănînd a la,dă, rîş
niţă, .,cucurbătă" ( =dovleac), ,,căpău" (=ciine), capră, măgăruş etc.
erau folosite în cele mai multe cazuri ca greutăţi pentru grapă fără să
se ştie ce se află în ele. Iar alte comori ar fi ascunse sub pămînt în di-
ferite ,va.se, ide unde la sărbători sau odată cu cîntatul cocoşilor, mo-
nedele <1r începe să joace şi să emane flăcări. Despre circulaţia unor
astfel de ijegernde în secolele trecute în Bihor avem şi o consemnare
din 1831. În acel an, la 16 -aprilie, şpanul domenial din Lupoai-a rapor-
tează capitlului I,a:tin din Oradea că Florian Sferle din Căpîlna ar fi
zărit de mai multe ori erupînd flăcări din terenul lui Florian Ardelean
din Suplacu-de-Tinca. Şi, în virtutea credinţei legendare, cere aprobare
de a ,săpa spre a dezvălui comoara. Capitlul a.probă să s~ sape, sub
strictă supraveghere, iar apoi să se raporteze. La 21 mai 1831 şpanul
raporta, evident, că visatul tezaur n-a putut ,fi descoperit 10 •
Vom încheia amintind că poate cele mai numeroase şi variate din-
tre toate legendele bihorene sînt acelea referitoare la istoria aşezărilor,
îndeosebi 1,a întemeierea şi denumirea acestora, la explicarea diverse-
lor 1for.mle de relief, a numelor topice, precum şi la provenienţa nu-
melor proprii de persoane, patrionimice şi supranume.
CONSIDERATION SUR LES LEGENDES DE BIHOR
Resume
L'auleur conc;oit son ciude lout en ayant comme point de depart l'idee que la
legende fut moins etudiee dans la folkloristique de Bihor. Sans se proposer d'epuiser
le sujet, l'ouvrage cherche a mettre en evidence quelque-uns des trails caracleris-
liques des legendes de Bihor. Ainsi ii n'aborde que Ies legendes relatives ii la flore
et ii la faune de •rneme que celles ii caractere historique, gcographique el topo-
nymique.
9 Iorgu Iordan, Nume de Jocuri româneşti, voi. I, Bucureşti, Editura Academiei
R.P.R., 1952, p. 206.
10
Arhivele Statului, filiala Oradea, .Protocolul şedinţelor economice ale capitlu-
/ui pe anul 1831, paragraful 307, şedinţa din 16 aprilie 1831, p. 226 şi paragraful 425,
alineatul 3, şedinţa din 21 mai 1831, p, 297.
„OPRIREA TRECERII" IN CEREMONIALUL NUPŢIPAL
DIN SUBZONA FOLCLORICA BEIUŞ - VAŞCĂU
CRAC IUN P ARASCA
lnlrucîl ne preocupă de mai multă vreme fenomenul „opririi tre-

cerii", considerăm necesară explicarea unor date metodologice abor-
date de noi în sludierea ceremonialului nupţial. Nu încape nici o în-
doială că nunta a 1fost şi esl,e şi în zilele noaistre un ritual de trecere.
ln ceea ce ne priveşte, am apreciat ceremonialul nupţial ca un sistem
de relaţii complex, dar omogen, datorat, desigur, dominantei sale func-
ţionale pe care o numim simplu „trecere".
Aprofundarea ana.lizei ceremonialului cit şi realizarea sintezei saJe
ne-a condus la împrumutul a doi termeni operaţionali. utilizaţi în cer-
cetările modeme de sintaxă: sintagmatic şi paradigma-tic.
ln plan sintagma,ti,c nunta se prezintă în relaţii binare în care cei
doi termeni ai reia ţiei sînt într-un raport de subordonare. Termenul
regent este dominanta „trecere" căreia i se subordonează întotdeauna
celălalt termen al relaţiei, constituit J.a rîndul lui dintr-un număr de
secţiuni sintagmatice. Diagr,ama ceremonialului este punctată ritmic
cu „treceri" rilualice fie la nivel sonor, fie gestual sau vestimentar, fre
în plan juridic, moral, economic eLc.
Aşa·dar, o primă et,apă în studiul aplicat nunţii româneşti ar fi in-
ventarierea în planul sintagmalk, a secţiunilor relationiste termenului
regent „trecere". A doua etapă este tot o punere în relaţie, dar de
această dată relaţia depăşeşte condiţia bina.ră a sintagmei. Este ceea ce
am numi interpretarea datelor oferite de planul sintagm,atic. De fapt,
pi.anul ,paradigmatic se prezintă şi grafic suficient de elocvent, domi-
nanta „trecere" integrînd relaţiile sintagmatice şi corelaţiile paradig-
matice {Hg. 1).
în ,această ,ordine de idei nici un fapt nunta! nu v,a faice obiectul
unei analize izolate de contextul celorlalte fenomene, urmărindu-se re-
laţionarea lor cara,cteristicii dominantei nupţiale.
206 Crăciun Para sca 2
Wlll///2J
~
ţ
Fig. 1. Nunta Ia români.
Sistem de r elaţi i şi semnificaţii, nunta îşi d efineşte aslfol sensu1 şi

funcţi,a ei fundamentală „trecerea". Trecerea, element ondonator, regi-
zoral, cumulează la antipod serii SUJbordona te cu semniJicaţii deosebi te
d acă sînt lua te izolat, dar care au în ultimă ins tanţă acel-aşi scop: ria-
tiJfi,c area „trecerii" . Fără această funcţie nunta şi-ar pi•e rde caracl rul
de sistem şi în oo nsecinţ ă, ne-ar fi aproape impo ibU s-o definim în tr-o
propo ziţie ştiinţific ă . Odată fixată poziţi-a funcţ i ei „treoer " în cadrul
sist-emuJui de rel a ţii al nunţi i, înţeJ.eg,e m -determin,an l•e le sale social -
economice, juridk.e, morale, re ligioa-se, estet'.ic.e. Din ace·s t moment fe-
nomenele se explică mai u.c~or. Inelegem b un ă oară, de ce oraţia este
3 ,,Oprirea I recerii" 207
urare şi ritual, ştim de ce este solemnă sau demitizantă, deducem sem-

nificatiile „opririlor" presărate pe diag.rama „trecerii" etc. Dar, cu
aceasta am ajuns la fenomenul pus în discuţie odată cu genericul co-
municării noastre. De fapt, ne găsim în faţa unui paradox. Vorbind de
„trecere" ca dominantă a ,ceremonialului nupţial am alăturat precum
se vede pe cel al „opririi trecerii". O „oprire" desigur, aparentă sau
mai bine zis temporară, însemnînd o prelungire a „trecerii". Oricum
conceptul poate fi asimil,at cunoscînd şi opoziţii de altă natură în des-
făşurarea nuntii ca: ris - plîns; mit-realitate, ş ..a.
„Oprirea trecerii" a .fost semnalată, sigur, nu în această acce,pţiune
şi de S. FI. Marian: .,după cum îndeg,etează toate numirile" .,vuJpea"
la italieni (autorul face o comparaţie cu practicile româneşti) constă
dintr-un lfel /de ;piedică cu care se ppreşte mireasa de a trece cînd se
duce la biserică sau cînd părăseşte Iodul ,Mtel-sj')re urm.a bărbatulur
ş_"drf."' Adeseori consta piedica a(:easta dînlr-~coioea-pecare-mrireasa o
taîe cu fo~rfecile, cînd voieşte să treacă, se înţelege că după ce mi-
rele a .plătit mai întîi bani de răscumpărare" 1 , sau de Mircea Eliiade la
care oprirea este legată de periplul dobîndirii unei valori, aceasta
implicînd: .,întimpinarea unui nesfîrşit număr de obstacole, fie ca
această v,aloare absolută este formulată de iarba sau a,rborele vieţii,
potirul Sf. Graal etc" 2 •
Este interes·ant că unele „opriri" din cadrul „trecerii" sint urmate
de numeroase probe de încel'.care la care sînt sup,uşi fie mirele, fie mi-
reaisa. Ne ivom referi •la un caz tipi,c de „oprire" semnalat în dia.logrul
dintre cea ta mirelui şi ,ceata miresii înainte ca mirea,sa să se despartă
1
de casa natală şi de părinti. ln subzona Beiuş - Vaşcău investig,ată de

noi în anii 1974 - 1975 denominaţia acestui dialog diferă de la „lă.că- ,
tile" (Curăţele, Nimăeşti) la „nevesteasca" (Valea de jos). La Cărpi-'
net „nevesteasca" fără a avea dimensiunea unui dialog înseamnă tre-'
cerea în plan vestiment,ar a miresii, la nevastă. O „oprire" a „trecerii" 1
este 'evidentă: şi aici cînd mireasa ezită să-şi pună c'îrpa de nevastă,
dar aici oprirea este marcată prin gest manual. ln diailogul amintit
„oprirea trecerii" este marcată prin gest oral, cel manual fiind deja
implicat.
Oferim spre exemplificare texte din:
Bun te şti: Chişcă u:
Lăsaţi portari, poarta jos „Sloboziţi poarta portari
Că d-astăzi nainte portari Că poarta-i de-a noastră
Poarta-i d-a voastră portari Mireasa-i d-a noastră" 4
Iar mireasa-i d-a noastră" 3
1 S. FI. Marian, Nunta la români, Bucureşti, 1889, p. 608.

2 M. Eliade, Comentarii la balada „Meşlewl Manole", Bucureşti, 1943.
3
Informator Balaci Gheorghe, 76 de ani.
• Informator Goldiş Aurel, 76 ani.
208 Crăciun Parasca 4
La Va Ie a de Jos:
Mirel de la masa dragă

D-aici nu-i pleca
Cu sorita noastră
Pînă nu ni-i spune
Ce te-om întreba" 5
De remarcat că toate, mai mult sau mai putin, presupun o barieră,

o piedică, un obstacol, o „oprire a trecerii". E aici o „oprire" care nu
poate fi depăşită decît dacă mirele ştie să răspundă la: intrebările puse
de ceata miresii. Dacă nu ştie să răspundă mirele trebuie să răscum
pere, să plătească neştiinţa sa.
„Oprirea" de acest tip, ca de altfel toate „opririle" ce le înlîlnim
în ceremonialul nupţial sînt subsumate dominantei „trecere". Se poale
reţine că aceste „opriri" vizează alesele virtuţi care trebuie să le aiibă
viitorul bărbat sau viitoarea soţie, ţinînd de cunoaşterea şi iniţierea în
tainele noului statut social al cuplului.
Nunta concentrează prin „opriri" aşa cum este şi nevesteasca viata
ele după nuntă. ln cadrul nunţii „trecerea" este presărată cu „opriri··
tocmai pentru consolidarea căsătoriei, pentru prosperitatea morală, fi-
zică, economică a noii celule socia:le. Cu dt cei doi trec mai mulle
,,opriri", cu atH căsnicia va fi ferită de forţele răului, de virtuale ne-
înţelegeri. ,,Trecerea" peste „oprirea" din „nevestească" sau ,,!acăţi"
dă un plus de încredere nu numai mirelui dar, şi celor ce participă la
ritual.
. • "'
Aşadar, oricît ar părea de ,paradoxal, (,.tr.,cerea" mirelui şi a mi-
resei fiind iminentă) planul sinlagmatic la nunţi este punctat de prac-
tici ritualice ce amină „trecere-a". Paradoxul de care aminteam îl pu-
tem dovedi prin alăturarea a două texte, primul surprinzfod dramatic
starea miresei odată cu „trecerea" timpului, iar al doilea un exemplu
concludent de „oprire" a „trecerii".
„Bate ceasul ora unu

Mă duc mamă mă cununu
Bate ceasul ora doi
Mă duc mamă de Ia voi
Bate ceasul ora patru
Mă duc mamă în alt satu
Bate ceasul ora nouă
5
Informator Uscat Traian, 53 ani.
5 ,.Oprirea trecerii" 209
Mă duc mamă-n casă nouă

Bate ceasul ora zece
Hai maică de mă petrece"
„Ai, fată mare cu părinti

Nu grăbi să te măriti
Dacă ti-i mărita-odată
Pînă-i lume nu eşti fată
Că şi eu dacă mă-nsor
Pînă-i lume nu-s fecior" 6 •
Primul text este localizat de S. FJ. Marian în Bihor. Nu ni se spune

în ce :zonă a Bihorului. Se pare că totuşi textul provine din zona pe
care o cercetăm întrucît multe alte texte care compun „Nunta Ia ro-
mâni" sînt originare din părţile Beiuşului. Motivul ceasului este pre-
zent, fragmentar, în ,această zonă într-un cîntec de nuntă cules de Ma-
ria Colţea Cuceu în varianta:
„Bate ceasul, bate tare

Gata-s maică de plecare
Bate ceasul, bate nouă
Eu mă duc la casă nouă" 7
Am zăbovit pe marginea acestor texte, deoarece sentime·ntul „tre-

cerii" )inev'.ita:bile este aici cit se poate de revoltător. Şi totuşi, cum
mai spuneam „trecerea" ~n diferite planuri al celor doi aleşi ai nunţii
este „amînală". Această relaţie de opoziţie „trecere-non-trecere", are
sensul ei. Motivaţia şi semnificaţia „opririlor" este dată de unicitatea
evenimentului nupţial, de caracterul solemn şi irepetabil în viata in-
dividului. .,Trecerea" nefiind un fapt comun, ea reţine şi concentrează
atenţia întregii ·colectivităţi intrucît ea oferă atît miresei cit şi întregii
colectivităţi date economice, juridice, spirituale, biologice etc. indis-
pensabile vieţii sociale viitoare. Conştiinţa populară a edificat din „tre-
cerea" de la statutul de fată la cel de nevastă un mare eveniment care,
cu cit este mai amplă în desfăşurare şi participare, cu atît mai mult
asigură trăinicia şi prosperitatea noii familii. Aşa se explică de ce ri-
tualul de „treicere" în general şi în cazul nostru cel din aria Beiuşului
nu se epuizează în scheme simple, nu puţine din secvenţele ritualice
ale ac-estuia -cunosdnd o voită dilatare temporală.
Utilizînd ca argument în .susţinerea ipotezei noastre şi actele neri-
tuale, .,achiziţii mai noi" ale ceremonialului de nuntă, tradiţia a asigu-
6 Informator Laza Florica, 8 ani, Beiuşele.
7
Folclor lilerar din Bihor, Oradea, 1974, p. 237.
210 Crăciun Parasca G
1''ig. 2. ,,Opririle trecerii".
rat extinderea temporală a „trecerii" prin tăierea liniei de trecere de

o serie de secvenţe ce se structurează pe sinusoida „opririlor" (Fig. 2).
Semnificaţia majoră a acestor „opriri" pare să fie menţinerea sau
prelungirna „trecerii". ln subtextul acestei semnificaţii, fiecare „non-
trecere" are entitatea sa, fapt ce îmbogăţeşte ceremonialul nupţial cu
alte semnificaţii. Nu trebuie să uităm însă că funcţia ceremoni,alul11i
este realizarea „trecerii" şi prin urmare întregul cortegiu de .fapte ce-l
compun conduce ~pre ,ace.astă finalitate.
Aplicaţia problemei puse de noi la malerial~le culese din satele
Sitani oe Pomezău, Beiuşele, Curăţele, Bunteşti, Roşia, Coşdeni verifa:ă
consider,aţiile teoretice gener,alizate la nivelul nunţii româneşti, în ge-
neral. ,,Opririle" trecerii ce exprimă un foarte acut sentiment al tim-
pului sînt identificate în tipologia „opririlor" după cum urmează:
I. Tipul oral ( constă din a minarea „trecerii" prin intermediul cu-
vîntului):
a- ,,Noi mireasa nu om da
Că mireasa om închide
ln cămări în cămărele
Cu lăcăţi cu Jăcăţele" 8 •
Dar pentru că „trecerea" este inevitabilă:
,,Noi mireasa că om scoale

Că Jăcăţile le-om sparge
Că la conaci, că ne-om duce
Şi mireasa că om scoate" 9 •
,b- Este conţinut în atitudinea „meseleucilor" care atenuează bu-

na dispoziţie, oprind „trecerea". TranS:criem mai jos caracterul aces-
tora: ,.meseJ,eucile îs 'Clin partea mirelui. Ele-s după masă cu mirele,
cînd se 1cere mire.asa, l,a mireasă acasă. Merge de-acasă mirele cu ele.
Astea nici nu vorovesc, nici nu rîde, nici beau. Dă să-ntîmplă să ridă
8
Inforrna!ia provine de la un grup de nuntaşi, Curăţele.
9 Inforrna\ia provine de la un grup de nuntaşi, Curăţele.
7 ,,Oprirea trecerii" 211
îl ieu în batjocoră pă grăilorul mirelui că le-a făcut să ridă". Grăitorul

mirelui îl întimpină pe grăitorul miresei: - ,,Noi am auzit despre tine
că eşti un fel de om care cunoaşte multe limbi. Noi avem trei persoane
aţei şi s-or legat de noi. Nici rbe, nici mănîncă, nici rîde, nu ştim ce să
facem că şi fie şi ele ca noi. Astea ne strică nouă aspedul de petrecere.
Să faci glume cu ele - altu că să dăzbracă, altu-nt-on chip, altu-n alta.
Să mută pă la fiecare. Nu vorbesc nimic pînă nu vine grăitorul mire-
sei cu !pălincă pă colac. Cînd le-o dat ele se scoală-n picioare şi zic:
1
- Cine ne-o slobozit graiu, deschidă dumnezo raiu " 10 • lnformatoare-c1,

întrebată ,de noi cum îşi explică obiceiul acesta ne-a răspuns: ,,aşa
l-am aflat, nu ştiu dă ce" dar continuă „Astea-s ca să prelungească
lucru mai departe. Şi io am fost la nuntă „meseleucă".
II. Tipul manual (implică acţiuni fizice):
a - :Frecvent în mai multe variante la „învelitul miresii" în sa-
tele Bunteşti, Curăţele, Beiuşele. Mai aproape de varianta originară
pare a fi cel din ,Beiuşele: ,,mirele desface cozile miresii, încearcă de
2-3 ori, mireasa nu se lasă, mirele îi dă două pialme" 11 •
b - ,,Unde ştiau oamenii că ,să culcă mirii, aruncau podelele de la
pat :şi puneoo 1n locul lor bite de floarea soarelui şi aşa picau pe jos
amîndoi" 12 • Tot la Bunteşti se obişnuiau oa să se taie punţile de peste
apă dacă alaiul trebuia să treacă peste o vale.
c- La Cîmp,ani ide Pomezău este obiceiul să se lege drumul cu un
lanţ sau (CU o frînghie şi nu se lasă alaiul să tr,ea:că pînă nu erau plătiţi
cei ,c,are barau calea.
III. Tipul oral manual:
a - Se maniifeslă la intrarea alaiului ,în curtea miresii cîrud porţile
sînt încuiate. Oraţia ide colăcărie de ·aici are darul de a convinge pe
cei ce-au .tnchis porţile să deschidă „trecerea". Este bine conservat in
toate localităţile .'C•er-cetate.
·b - ,,La uşa ide Ja ,casa miresii, alaiul mire.lui este întimpinat de o
babă". Nu reproducem dialogul dintre grăitorul mirelui şi această bă
trînă intrucît în conţinut este obscen. Reţinem însă oă nu se deschide
„trecerea" pînă ce grăitorul „nu-i bagă prin gaure cheii sau crăpătura
uşii nişte hani " 13 •
c - Constă din substituirea miresei cu o femeie bătrînă sau in-
firmă. II întîlnim, de asemenea, în toate localităţile cercetate.
Desigur vor mai fi fiind şi alte tipuri sau variante la tiipologia pro-
pusă de noi. Cele menţionate sînt, :credem, suficiente pentru a verifica
ipoteza noastră. Dacă am judeca nunta şi numai prin dur,ata desfăşu-
10 Informator Rada Eva, 40 ani, Coşdeni.
11 Informator Kaza loa."l, 30 ani, Beiuşele.
12 Informator Balaci Gheorghe, grăitor, 76 ani, Bunteştl.
13 Informator Murău Ioan, 63 ani, Sitani de Pomezău.
14°
212 Crăciun Parasca 8
! ! J.
-~.____I_Ji--~)lt_l~ 1-----..t•_I_ _..,
Fig. 3. Realizarea „trecerii" prin
1
„răscumpărare".
rării ei, ar fi îndeajuns pentru confirmarea „amînării trecerii" De alt-

fel în structura adu ală ,a ceremonialului închinat spre într-eţine.rea bu-
nei dispoziţii şi a veseliei „amînarea trecerii" este justifica tă. Pentru
a completa a,firmaţiile noastre de pînă acum am conceput o schemă a
relaţiilor „trecere-non-lrecere" (Fig. 3).
După cum se poate vedea şi în ilustraţia de mai şus, odată sem-
nalat evenimentul „oprire" în ortcare model tipologic, ,,trecerea" este
opri'tă sau amînată. Este necesară restabilirea unei înţelegeri dintre
opozanţi, înţelegere ce constă de cele mai multe ori printr-o răsplată
în bani sau băutură. ,,Opririle" nu conduc la „trecere" numai dacă
are loc evenimentul „răscumpărare". Altfel spus „opririle" din nunta
tradiţională nu sînt altceva decît ni.şle obstacole care oda.tă îndepărtate
în condiţiile cunoscute, asigură noii familii certitudinea unei exist-enţe
feri·cite, ideal dintotd2-auna al omului.
„L'ARRET Dt: PASSAGE" DANS LA CEREMONIE NUPTIALE DE LA SOUS-ZONE

FOLKLORIQUE BEIUŞ-VAŞCAU
Rcsume
Cel ouvrage traile le rnolif „de l'inlerruplion du passage• dans quelques locali-
Ies de la zone folklorique de Beiuş-Vaşcău, situee dans le bassin de Crişul Negru,
en s appuyanl sur des poinls de vue melhodologiques propres sur Ies noces roumaines
cn general. Le phenomene donl on y parle est relrouvc dans plusieurs moments
attaches a la ceremonie nuptiale ce qui le determine a proposer aussi un typologic
des „interruplion •. Leur identificalion dans la zone folklorique mentionnee plus
h11ut mel en cvidence l'unile dans la diversite des noces rournains, trait caracleris-
lique du folklore roumain.
ARTĂ
ARHITECTURA BAROCA CLUJEANA. CARACTERE STILISTICE
MIRCEA ŢOCA
urbanistică din epoca barocă a conferit centrului actual

Evolutia
al oraşului Cluj-Napoca o fizionomie distinctă, căreia nu i se pot
găsi termeni apropiaţi de comparaţie în oraşele din principat. In bună
măsură însă, configuraţia actuală a străzilor, ca şi planimetria multor
edificii - îndeosebi a caselor orăşenilor şi ale micii nobilimi - s-au
constituit ca o consecinţă a configuraţiei urbanistice şi a planimetriei
tradiţionale a casei orăşeneşti din perioadele stilistice ale goticului şi
TPnnşlerii. Stau m;irturie acestei realităţi releveele mai vechi, cum sînt
acelea executate în 1896 de arhitectul Ludovic Pakoi pentru casele
existente pe vremuri pe bulevardul Lenin 1, ca şi numeroasele cazuri
cînd edificiile secolului al XVIII-lea au folosit substrucţii şi au încor-
porat beciuri ale clădirilor medievale.
Identitatea traseelor celor mai multe dintre străzile centrale ale
oraşului de azi cu traseele străzilor situate în secolul al XVIII-iea intra
muros este dovedită şi de o serie de stampe şi vechi imagini fotogra-
fice, care ne restituie înftiţişarea Clujului dinaintea numeroaselor trans-
formări edilitare din perioada dezvoltării capitaliste, începînd mai ales
din ultimul sfert al veacului trecut. Sugestivă este lectura imaginilor
fotografice realizate pe la 1859 şi reunite într-un album de Francisc
Veress fiindcă ne dovedeşte că, în epocă, edificiile prezentate mai sus
erau flancate de numeroase altele, purtînd amprenta aceluiaşi stil. De
la o categorie la ,alta de lucrări, liIIllbajul este totuşi diferenţ'ia-t. Vom
încerca, de aceea, în cele ce urmează, o caracterizare succintă a fon-
dului lexical comun, precum şi a acestor diferenţieri.
ln cadrul consider,aţiilor de mai jos, vom lăsa Ia o parte cetatea
austriacă, deoarece aceasta, prin natura sa, nu putea să determine,
sau să influenţeze numai, evoluţia ,arhitecturii or,aşului. Cit priveşte
celelalte edificii, atît religioase, cît l?i laice, interferenţele de limbaj
decorativ sînt nu odată complexe. Faptul nu este surprinzător, fiindcă
tematicele felurite ale celor trei mari grupuri de edificii au fost reunite,
1Gh. Sebestyen şi V. Sebestyen, Arhitectura Renaşterii Jn Transilvania, Bucu-
reşti, 1963, fig. 8.
216 Mircea Ţoca 2
în fond, datorită existenţei unui punct programatic comun: punerea

în acord a masei (deci a dimensiunilor), a spaţiului şi a formelor noilor
edificii cu cerinţele vremii. Este vorba despre cerinţe, pe care le-a
impus evolutia societăţii, creşterea comunităţilor umane şi, mai ales
argumentarea necesităţilor reale ale acestora, dar, în egală măsură şi
cu un rol cel puţin la fel de însemnat, este vorba despre cerintele deri-
vate din obligaţia şi din dorinta copierii sau imitării ceremonialului
nesfîrşit, a fastului şi a etichetei, care compli'că inutil viaţa socială o
principalului după cucerirea austriacă. Impresionantele înscenări ale
serviciilor religioase din bisericile catolice, care vor sfîrşi prin a atenua
treptat şi austeritatea ceremonialului celorlalte culte: ceremonialul şi
eticheta sever respectate în colegii( şi ne gîndim nu atît Ia predicile
din refectorii şi la reuniunile din auditorii, cit la categorica separare
a tinerilor de rang social diferit. Seminarul Bathory-Apor avînd, de
pildă, nu numai încăperile separate, ci şi curtea împărţită în două
printr-un gard delimitînd porţiunile pentru fii de nobili şi fii de neno-
bili); în fine, dorinţa nobilimii stabilite în or,aş - dorinţa ce se trans-
mite treptat şi patriciatului clujean - de a imita, conform modei aus-
triece, ritualul complicat al primirilor, generalizat deja în cadrul reşe
dinţelor feudale de pe moşii - sînt trei modalităţi de concretizare a
unor aspiraţii şi atitudini în fond analoage. ln raport cu activitatea
edilitară anterioară, programul de arhitectură determinat de aceste
cerinţe va impune, în mod necesar, preluarea unor soluţii, elaborate
în deceniile anterioare în provinciile ereditare ale imperiului, precum
şi chemarea, cel puţin în primele faze, a unor meşteri străini. ln cele
ce urmează, vom încerca o caracterizare a limbajului arhitecturii clu-
jene pe categorii de monumente. lnainte de aceasta se pot formula însă
citeva observaţii în legătură cu materialele folosite şi cu tehnica de
lucru.
Datorită comunităţii de principiu a scopului, datorită elementelor
comune ale lemelor şi în virtutea unităţii cronologice a monumen-
telor, în această privinţă se pot constata numeroase aspecte comune.
ln toate cazurile, fundaţiile clădirilor sînt realizate în piatră brută. De
asemenea, în toate cazurile sînt construite din piatră subsolurile (crip-
tele şi beciurile). ln toate cazurile, în aceste subsoluri, bolţile sînt din
cărămidă. Fac excepţie acele încăperi ale subsolurilor, care au apar-
ţinut an teri or unor edificii medievale şi au fost încorporate, fără modi-
ficări, complexelor baroce. în aceste cazuri, avem de-a face cu bolti
din piatră, legate cu var cald. Existenţa şi refolosirea substrucţiilor
unor clădiri mai vechi poate fi constatată în cazul celor mai multe
dintre monumentele în discuţie. 1n cazul bisericilor, in mod firesc, cea
mai mare- parte a acestor substrucţii a fost înlăturată. ln cazul arhi-
tecturii civile, constatăm, de regulă, refolosirea raţională, pentru a
susţine edificiile baroce, în interiorul beciurilor medievale fiind con-
3 Arhitectura barocă clujeană 217
struite picioare mari de zidărie cu rol portant (cel mai grăitor exemplu,
în această privinţă, ne este oferit de palatul Banffy).
Deasupra acestor fundaţii şi be'Ciuri, se ridică pereţii care, ca
regulă generală, sînt construiţi din cărămidă legată cu mortar. ln partea
inferioară a pereţilor (la parter, în cazul arhitecturii civile) este larg
răspîndită folosirea pietrei, de cele mai multe ori ecarisată, provenind
de la vechile edificii medievale şi, în perioada tîrzie, de la zidurile de
incintă ale oraşului. aşa cum se întîmplă la toate bisericile secolului al
XVIII-iea, la colegii, la cele trei palate nobiliare şi la casele Mikes,
Banffy, \Vass etc. Toate clădirile de cult şi parterul tuturor clădirilor
civile poartă bolţi, construite din cărămidă, tipurile predominante fiind
bo)tile cilindrice turtite cu penetraţii în prima jumătate a s2colului şi
calotele boeme în jumătatea secundă. În cazul ,arhitecturii civile, se
constată folosirea foarte largă a tavanelor la etaj (fac excepţie colegiile
şi puţinele încăperi boltite la etajul c-aselor Kemenyi, Karacsay, Szat-
mary, Prefectura veche), iar 1n cazul foişorului utilizarea bolţilor la
parler şi a tavanelor la etaj. Portalurile şi ancadramentele uşilor sînt
Ja toate clădirile din piatră ecarisată, cu exceptia corpurilor auxiliare,
unde acestea lipsesc cel mai adesea. Ancadramentele ferestrelor sînt
din piatră la clă•dirile mai reprezentative, fiind înlocuit~ treptat, mai
ales la ultimele clădiri din grup, cu ancadramente modelate în mortar,
pentru ca la casele Karacsay, Szatmary şi Tisza ferestrele să fie în-
zestrate numai cu simple pervazuri din piatră profilată printr-o arcu-
ire. ln sfîrşit, folosirea, în principiu, a ·aceloraşi materiale se poate
verifica şi în cazul acoperişurilor (unele cu lucarne) confectionale din
şarpantă din lemn cu învelitoare de ţiglă solzi.
Provenind din diferite cariere transilvănene, piatra pentru anca-
dramente şi pen.tru lucrările de sculptură decorativă este prelucrată
în cadrul feluritelor şantiere de către meşteri specializaţi. După cum
rezultă din informaţiile cuprinse în documentele epocii. sub comanda
şi la solicitarea şefilor de şantier, cărămizile erau confectionate în apro-
pierea oraşului, uneori pe marile moşii, transportul lor pînă la şantiere
fiind asigurat de ţăranii iobagi. La fel stau lucrurile cu prepararea şi
aducerea ţiglelor. Lemnul folosit la construcţii provine, în cea mai mare
parte, din pădurile aflate în vecinătatea oraşului, îndatorirea tăierii
şi transportării revenind ţăranilor iobagi în cadrul muncilor de robotă.
Alte materiale, produse de a,telierele meşteşugăreşti. ca sticla pentru
geamuri, fierul forjat pentru grilaje, tabla de melai etc. erau preparate
în cea mai mare part~ în Cluj de meşteri specializaţi, conform proce-
deelor tehnice şi cerinţelor estetice ale vremii.
Trecînd Ia caracterele specifice pe care Ie prezintă limbajul arhi-
tecturii în cadrul fiecărui grup de lucrări, se cuvine consemnat Ia înce-
put că biserica iezuită şi, în general. întregul complex al clădirilor
iezuitilor a exercitat o influenţă însemnată asupra evoluţiei ulterioare
a arhitecturii oraşului. In privinţa complexului, este destul să amintim
218 Mircea Ţoca 4
rezaliturile puternice ale intrărilor, care vor înrîun rn chip determi-

nant intrarea principală a bisericii franciscanilor, dar şi solutiile folo-
site, în ultima parte a secolului, la palatul Teleki şi casa. Mikes. Deşi
nu s-au păstrat pînă în zilele noastre dovezile în acest sens, n-au fost
fără ecou nici frontoanele despicate, după cum ne-o dovedesc foto-
grafiile lui Veress, în care se pot vedea case de locuit împodobite cu
astfel de frontoane (una în locul restaurantului „Someşul").
În sine, biserica ie7.uită a exP.rcitnt mni nlP.s o inf111P.nţă tipologică,
introducînd în arhitectura oraşului tipul de biserică sală cu o confi-
guraţie specific barocă, imitat îndeaproape la biserica franciscanilor.
avut ca model în celelalte cazuri. Edificiul din Piaţa Muzeului copiază
cu destulă fidelitate şi forma bolţilor de la biserica iezuiţilor, reluînd,
în faţadă, şi motivul nişelor cu statui. Biserica iezuiţilor introduce în
ar,hitectura clujeană şi motivul amplelor ferestre semicirculare, care
străbat pereţii faţadei principale. Ferestre cu o formă identică sînt
folosite apoi de meşterii care construiesc bisericile franciscanilor şi
minoriţilor, în timp ce la biserica ortodoxă din deal şi la biserica Bob
par,tea arcuită a ancadramentului este încadrată simetric de trei bol-
tari marcaţi. Mai mult, Blaumann reia motivul festiv al amplelor feres-
tre semicirculare la salonul de onoare, în corespondenţa loggiei pala-
tului Banffy.
Biserica iezuită a influenţat şi sub alte aspecte evoluţia ulterioară
a arhitecturii oraşului. Chiar faptul că tavanul nu a fost pictat a deter-
minat o lipsă de interes pentru pictura murală la toate bisericile baroce
care au urmat. Lipsa de bani şi absenţa unor meşteri nu pot fi invocate
ca argumente pentru inexistenta picturii murale baroce la Cluj, dupci
cum ne-o sugerează, indirect, preferinţa pentru un bogat decor sculptat,
cum este, în primul rînd, acela de la biserica franciscanilor ( analogia
cu biserica iezuiţilor se constată din nou în folosirea concomitentă a
statuilor ·în nişe şi a basoreliefurilor). Lipsa picturii murale poate fi
pusă pe seama unui program artistic specific la biserica unitariană,
dar rămîne de neexplicat la bisericile catolice.
In cadrul grupului de biserici clujene baroce, monumentele româ-
neşti ocupă un loc aparte. Principial, ele aparţin tipului baroc al bise-
ricii sală cu faţada principală organizată în jurul turnului şi preiau
cîteva elemente specifice de limbaj. In acest sens, ele nu fac decît
să ilustreze avîntul însemnat al arhitecturii româneşti din secolul al
XVIII-iea, avînt concretizat într-o serie notabilă de monumente de
valoare, care cuprinde catedralele unite din Blaj ( 1738-1765) şi Oradea
( 1806), catedralele ortodoxe din Lugoj ( 1751-1760) şi Oradea ( 1781-
1798), precum şi biserici parohiale, cum sînt acelea din Beiuş ( 1784-
1790), Sibiu (unită, 1783, ortodoxă, 1787), Tîrgu Mureş (unită, 1793-
1794) şi Oradea (ortodoxă, cartierul Velenţa, 1712). ,,Astfel - consideră
Virgil Vătăşianu - se introduce prima fisură în tradiţia artei biseri-
ceşti şi se realizează un prim contact direct cu arta apuseană, feno-
5 Arhitectura barocd clujeană 219
men care va avea în curînd consecinţe profunde, promovînd evoluţia

viiloare" 2 • Elementul cel mai caracteristic baroc al celor două bise-
rici româneşti din Cluj rezidă în tentativa de a conferi planimetriei
naosului o structură octogonală, cu resurse expresive deosebite, ana-
loage cu acelea exploatate - e drept, mult mai complet - de Kilian
Ignaz Dietzenhofer în proiectul pentru biserica Sf. Ioan Nepomuk din
Praga 3• Compunerea maselor, articularea şi decorarea pereţilor celor
două monumente clujene, prezintă însă cu evidenţă o anume simpli-
tate, o logiică a soluţiilor şi un echilibru al formelor, toate aceste ele-
mente fiind, pe de o parte, însuşiri definitorii ale barocului clujean,
care a refuzat de la început să se lase copleşit de abundenta deco-
rativă şi de iluzionismul ce car,acterizează în alte locuri stilul ajuns
în ultima sa fază, dar, pe de altă parte, ele dovedesc că - păstrîndu-se
nealterate principiile struotive ale barocului - întreaga evoluţie
anuntă, în aceşti ani, neoclasicismul.
ln cazul celor două monumente însă, este dincolo de orice îndoială
că multe dintre caracteristici ilustrează, în primul rînd, vitalitatea şi
Iurteilradiţiei arhitecturii româneşti din Transilvania. Dispoziţia pla-
nimetrică (pronaos, navă şi absidă, poligonală în exterior şi semicir-
culară în interior), turnul prismatic în faţada de vest, gruparea simplă
şi raţională a maselor, care, în exterior, aminteşte îndeaproape tipo-
logia folosită de-a lungul veacurilor, atît la bisericile de lemn, cit şi
la bisericile româneşti de zid din Transilvania, alături de dispoziţia
logică a formelor de articuI,are în exterior şi de organizarea clară a
spatiului în interior, sînt dovezi irefutabile că, în ambele cazuri, meş
terilor li s-a impus în mod progr,amatic să respecte şi să reia anumite
caractere specifice ale artei de a construi a românilor.
Interesante probleme de încadrare stilistică se pun în legătură cu
biserica unitarienilor, operă a unui artist format în ambianta princi-
palului. probabil chi,ar în aceea a Clujului. Vom preciza mai jos rapor-
turile bisericii clujene cu monumentele construite de Tihk în alte
localităţi. Aici ne interesează numai faptul că şi în cazul bisericii uni-
tariene analiza minuţioasă dezvăluie o dualitate a limbajului. Astfel.
structura edificiului se dovedeşte încă în întregime barocă. Atît orga-
nizarea maselor, cit şi distribuirea spaţiilor, alături de sistemul structi v
propriu-zis, leagă monumentul de seria celorlalte clădiri de acest fel
din Clujul secolului al XVIII-iea. Şi limbajul plastic este încă precum-
pănitor baroc, după cum o dovedeşte articularea variată a pereţilor în
fatadă şi în interior, plastica sugestivă şi capricioasă a formelor, îndeo-
sebi la baze, capiteluri şi antablamente. ln privinţa limbajului plastic,
se simt însă deja, cu destulă putere, şi certe determinări clasiciste,
~ Virgil Vătiişianu, Aria lărilor române în secolul al XV 111-Jea, in Istoria Româ-

niei, III, Bucureşti, 1964, p. 575.
3
Christian Norberg-Schlz, Kilian lgnaz Dienlzenho/er e ii barocco boemo, Roma,
HJ68, p. 55-59.
220 Mircea Ţoca G
posibil de recunoscu1 în plastica destul de sumară a turnului, în sim-

plificarea programatică a unor forme din faţade şi în decO'rul stucat
al bolţilor, precum şi în apariţia - în forme specifice - a motivului
scoicii deasupra intrării.
Mai interesant şi mai demn de pus în evidenţă este faptul că
biserica unitarienilor se integrează organic, prin multiple elemente,
în contextul arhitecturii clujene din preajma sfîrşitului de secol. Com-
paraţiile mai vechi cu faţada principală a fostei biserici minorite nu
pot fi, in nici un c,az, susţinute, concepţia rezalitului şi accesul central
fiind cu totul diferite. Turnul prismatic şi integrarea peretelui său
sudic în planul vertical al faţadei principale sînt analoage mai degrabă
solutiilor adoptate în cazul bisericilor româneşti. Biserica unitariană
si:> încncirP.nză însă firesc în ansamblul arhitecturii oraşului si printr-o
serie de alte elemente. Astfel, plastica capitelurilor din interior se
apropie de aceea a capitelurilor din faţada palatului Teleki, în timp
ce apJ,atizarea stucaturilor continuă o evoluţie începută anterior în
arhitectura civilă, iar sistemul structiv aminteşte pe acela al monumen-
telor religioase mai vechi. Ordinul monumental al pilaştrilor faţade
lor vădeşte o legătură cu concepţia arhitectului necunoscut al faţadei
laterale a bisericii minorite, dar şi cu concepţia lui Carlo Justi de la
faţada palatului Toldalagi-Korda. ln fine, motivul de scoică al faţadei
şi cel de ramuri din structura bo]tilor îşi găseşte o analogie in faţada
casei Silvasszy, iar balcoanele de Ia etajul interiorului po•t fi puse în
legătură cu a-celea, asemănătoare ca şi concepţie plastică, de la biserica
iezuiţilor. E drept, exi,stă, în realizarea bisericii, şi soluţii deosebite,
cum ar fi motivul de arcuri frînte din pereţii nişei intrării şi decorul
vegetal şi floral din faţada principală, care nu se întîlnesc anterior
şi nici nu vor face şcoală în arhitectura clujeană. ln general însă, deşi
proiectat şi construit de un meşter care a fost activ îndeosebi în afara
oraşului, monumentul se impune ca una dintre cele mai de seamă rea-
lizări tîrzii ale arhitecturii clujene baroce.
Trecînd la edificiile civile de interes comun, la cele dintîi în ordine
cronologică, se pot distinge cîteva caractere stilistice deosebit de im-
portante. Pe de o paTte, cum am notat deja, este vorba despre intro-
ducerea în oraş a unui limbaj absolut nou. Alături însă de ancadra-
mentele cu sugestive elemente plastice şi de frontoanele despicate,
indubitabil creaţie a unor meşteri veniţi din provinciile ereditare ale
imperiului, la toate aceste clădiri există un element defirnitoriu, con-
siderat cu prea multă uşurinţă pînă acum ca fiind specific baroc şi
introdus de meşterii străini de la începutul veacului al XVIII-iea. Este
vorba despre arcadele semicirculare, relativ greoaie, aşezate direct pe
stîlpi prismatici, masivi, lipsiţi complet de orice decor plastic, avînd
o funcţie exclusiv structivă. Asemenea arcade şi astfel de stîlpi intîl-
nim atît la clădirile timpurii, cum sînt Seminarul Bathory-Apor şi
Convic-tus nobilium, cit şi la clădiri înăll-ate pe la mijlocul veacului,
7 Arhilcclurn barocă clujeană 221
cum sînt mănăstirea iezuită din Cluj-Mănăştur şi vechiul sediu al

parohiei reformate de pe str. Kogălniceanu. Configuraţia acestor stîlpi
şi arcade se deosebeşte de aceea a stîlpilor şi arcadelor de la foişoa
rele realizate de un Blaumann sau de un Justi la paJ.alele nobiliare
din oraş şi copiate apoi de meşterii cîtorva case nobiliare ş'i ale patri-
ciatului orăşenesc. Ea este însă în mod vădi,t mai asemănătoare cu
structura funcţională şi înfăţişarea austeră a foişoarelor unor clădiri
construite pe moşiile principatului în cursul veacului al XVIII-iea,
care reiau, de fapt, soluţiile tradiţionale, existente şi la castelele şi
conacele din veacul precedent. La Seminarul Bâlhory-Apor şi la Con-
victus nobilium, meşterii străini care conduc şantierul impun introdu-
cerea unui accent plastic reprezentat de marcarea în relief a ancadra-
mentului median al arcadelor, soluţie care nu este î,nsă reluată la
parohia reformată şi la mănăsNrea din Mănăştur. Este neîndoielnic
că, în toate cazurile, construirea propriu-zisă a stilpilor şi arcadelor
s-a datorat zidarilor locali. care, întotdeauna, au reprezentat aproape
în exclusivitate forţa efectivă de lucru pe şantierele clujene ale vremii.
La Convictus nobilium şi la mănăstirea din Cluj-Mănăştur un alt
pretios element, reluat din tradiţia locală, este reprezentat de contra-
forturile masive, greoaie şi lipsite de motive decorative, care, dispuse
asimetric, întăresc, şi în•tr-un caz şi allul, laturile vestice ale edificiilor.
Revenind la arcadele şi la stîlpii copiind prototipuri locale mult mai
vechi, este caracteristic că, la cumpăna dintre cele două veacuri. asis-
tăm din nou la o folosire a lor la cele trei niveluri ale foişoarelor de
la colegiul reformat, operă a lui Leder, adică a unui arhitect care,
anterior, la palatu I Teleki, de pildă, a ştiut să reia formulările specific
baroce ale lui Blaumann.
Cele mai complexe probleme de relaţii cu tradiţiile drhilecturii prin-
cipatului, precum şi cu cele mai sugestive soluţii de interpretare a for-
mei, se pun în cadrul arhitecturii civile private de la sfîrşitul seco-
lului al XVIII-iea. Cele care dau tonul în grup sînt palatele şi casele
construHe în Cluj de reprezentanţii marii nobilimi. In toate cazurile,
edificiile răspund, în primul rînd unor necesităţi, servind ca reşedinţă
orăşenească unei categorii sociale care se simţea tot mai puternic
atrasă de viaţa politică act 1 ivă a principatului. Familiarizaţi cu reşe
dinţele lor de pe moşii (cărora li se acordă. în continuare, toată atenţia,
pe unele dintre ele înălţîndu-se acum castele baroce, impunătoare prin
dimensiuni şi cu numeroase calităţi artistice), nobilii impun meşte
rilor cerinţe, pe care le putem deriva din îndelungata vieţuire în prin-
oipat a artei de a construi a renaşlerii. Dată fiind noutatea temei.
meşterilor li se solicită concomitent preluarea şi valorificarea tuturor
acelor elemente care, la ora respectivă, reflectă cerinţele model. Ideea
din urmă merită o atenţie specială, deoarece în Cluj, în materie de
arhitectură civilă, ceea ce face şcoală în ultimele două decenii ale
secolului este limbajul tehnic şi decorativ al fazei celei mai noi pe
222 Mircea Ţoca 8
plan central-european. Dind glas mai puţin necesităţilor spirituale

cîrt şi celor pragmatice, politice, nobilimea - imitată apoi de orăşenii
înstrăinaţi- vrea să epateze prin toate mijloacele, vrea să atragă
atenţia cu emfază asupra unei situaţii economice şi politice privilegiate.
Ori, 'Ce se potrivea mai bine acestui program decît pomponul şi greo-
iul baroc - chiar dacă în variantă provincială - ajuns în faza finală
a evoluţiei sale?
Problema devenirii temei mai are încă un aspect. Palatele şi marile
case nobiliare trebuie să răspundă nQcesităţilor unui ritual de curte
încărcat, pe care aristocraţii regrupaţi la Cluj vor să-l respecte cu
stricteţe şi în reşedinţele lor orăşeneşti. Ca urmare, meşterilor li se
impune, în cadrul noii teme, să construiască pentru fiecare clădire o
aripă de onoare cu încăperi spaţioase, în stare să adăpostească cere-
monii cu o participare numeroasă. Se impune plasarea înspre stradă,
de regulă deasupra coridorului porţii, deci în axul principal, a salo-
nului, mai împodobit decît restul încăperilor. Salonul treibuie apoi să
comunice cu alte încăperi mari, alăturate, şi, - acolo unde există -
.::u balconul şi să fie marcat în faţadă 'fie prin feresrtre mult mai ample,
fie prin dublarea pilaştrilor. ln aripile laterale se prescrie amplasarea
camerelor destinate membrilor 'familiei, vădit mai mari şi mai preten-
ţioase decît încăperile parterului, destinate personalului numeros de
serviciu. Există o preocupare pentru aspectul curţilor. circumscrise de
foişoare, deschise atît la parter, cit şi la etaj. Unde spaţiul îngăduie
acest lucru, ·în partea opusă intrării principale, apar curţile de serviciu,
unde se găsesc apoi construcţii auxiliare ( grajduri, magazii etc.).
în faţa acestui program complex, este important de recapitulat
ce ,anume se moşteneşte prin tradiţie. Vorbind despre temă şi scop,
am anticipat asupra unor probleme de moştenire în ceea ce priveşte
forma monumentelor, înţelegînd prin formă, atît compunerea maselor
şi organizarea spaţiului, cit şi utilizarea limbajului decorativ. Cînd
începe construirea unor reşedinţe orăşeneşti în stil baroc tardiv, arta
de a construi avea în Cluj o tradiţie multiseculară, a cărei devenire
ne este cunoscută în cîteva aspecte esenţiale. Evoluţia arhitecturii
oraşului, înlr-un cadru neschimbat de la începutul secolului al XV-iea,
contribuie cu evidenţă la formarea unor ,tradiţii puternice în rîndul
meşterilor care, în perioada gotică şi în aceea a renaşterii, activau
în şantiere de mare importanţă, org-anizaţi în ateliere, echivalente,
de fapt, unor adevărate şcoli ale meşteşugului şi înjghebate adeseori.
cel puţin în fazele iniţiale, sub conducerea UJnor arhitecţi şi sculptori
veniţi din apus. Din păcate, de cele mai mul-te ori, monumentele re-
prezentative ale acestor perioade nu s-au păstrat, dar dispunem totuşi
de un material - dacă nu întotdeauna clujean, cel puţin tr•ansilvan -
suficient pentru a ne îngădui să reconstiotuim ceea ce era t11adiţie în
momentul cînd începe construcţia reşedinţelor baroce.
O primă constatare se leagă de felul cum terenurile pentru con-

strucţii, din ce în ce mai mici, determină planimetria caselor oră
şeneşti. Cum alini,amentul de care dispune un orăşean era întotdeauna
mic, clădirea are Lnspre stradă o aripă, la care se racordează, de obi-
ce.i în urnghi drept, 'o altă aripă, ,aflată în curte. îngustimea terenului
a fost deci compensată prin dezvoltarea în adîncime a clădirilor şi
nu prin dezvoltarea lor pe verticală.
ln al doilea rînd, în momentul cînd începe construirea clădi
rilor din grup, meşterii executanţi păstrează încă puţine elemente din
spiritul renaşterii: compunerea maselor era făcută conform princi-
piului unui echilibru nemascat şi a unei alăturări de volume mar-
cate dar în interior prin simpJit,atea elementelor struotive, iar în exte-
rior prin elemente de articulaţie, arhitecţii deci preocupati de folo-
sirea cit mai adecvată a terenului, creind volume, adică încăperi,
conform cerinţelor şi explicîm:d 'clar prin elementele structive şi de
decor cum şi-au gîndit şi conceput opera. Derivă de aici şi o conceptie
asemănătoare a dezvoltării spaţiale, care, la vederea monumentului,
putea fi uşor citită, atît la exterior, cit şi la interior. Deschiderile în
pereti răspundeau unor necesităti reale, ele existau acolo şi numai
acolo unde erau necesare, fără ca prin dispunerea lor într-un fel sau
altul să se obţină efectele unei spaţialităti de fapt inexistente.
Conform. aceluiaşi principiu, limbajul decorativ avea un rol, pe
care l-am numi funcţional. Elementele de articulare şi cele de decor,
conforme - evident - unei concepţii a epocii. erau utilizate cu simţul
echiHbrului şi al unei simplităţi necontenit căuta•te. Functionalitatea
poate fi derivată şi din concordanţa, am zice deplină, care trebuie
recunoscută între structiv şi decorativ în arhitectura laică clujeană
prebarocă. Este ceea ce se poate constata, de pildă, din ce ştim azi
despre 1mportanta clădire care a fost casa vVolfaro-Kakas. Precizăm
că, prin simplitatea şi funcţionalitatea decorului plastic nu trebuie
înţeleasă o austeritate sau o sărăcie a acestuia, ci numai simţul mă
surii în folosirea lui.
Pe acest fond de traditii are loc grefarea elementelor esenţiale
ale artei de a construi baroce, punîndu-se probleme - deloc sim-
ple - de interpretare a formei, de prelucrare a elementelor lexicale
locale şi de sintetizare a lor într-un nou limbaj.
Stil al contrareformei religioase şi al luptei nobilimii pentru con-
solidarea poziţiilor politice şi sociale şubrezite, barocul are înscris în
programul său cultivarea pomposului, al grandiosului ostentativ şi
voit copleşitor, al elementelor în stare să creeze imagini mult ampli-
ficate, mult îmbogăţite în ex·terior şi în 'interior ale arhitecturii. Adop-
tarea unor principii de a construi de acest fel de către un oraş care
are tradiţii artistice de un spirit cu totul diferit, nu poate avea loc
la modul acceptării necondiţionate.
224 Mircea Ţoca IO
O pri.mă problemă care s-a cerut rezolvată a fost aceea a tere-

nurilor extrem de m1c1, pe care nobilii au acum dreptul să Ie cum•
pere în interiorul oraşului. 1n cazul palatelor nobiliare, răbdareu, tena-
citatea şi resursele muteriale ale proprietarilor au dus la achiziţio
narea mai multor case a.lăturate, obtinîndu-se, în urma dărîmării aces-
tora, o suprafaţă adecvată deschiderii noilor şantiere. De cele mai
multe ori, nobilii şi orăşenii înstăriţi sint nevoiti să se mulţumească
însă cu întinderea limitată a unui singur teren şi să-şi clădească reşe
dinţe baroce cu faţade de-a dreptul mici.
Organizarea sau compunerna maselor are loc, in baroc, conform
principiului de a căuta efecte optice dl mai surprinzătoare. ln con-
secinţă, se crează mase oarecum omog,me, unite într-un singur corp
de clădire. Dar a.ceste mase - şi acesta este elementul nou - sînt
grupate în chip divers, în pavilioane de adîncimi şi, adesec1, înălţimi
diferite, eeea ce dă naştere, evident, la rezalituri puternic~. Lungirea
pavilioanelor de colţ duce la crearea curţilor de onoare, delimitate
într-o parte de corpul principal al clădirii, iar lateral de două aripi,
adesea retrase puţin în planul faţadei, lăsînd corpul princip•al in re-
zalit. Prin altoirea acestui principiu constructiv şi compoziţional pe
fondul de tradiţii locale, s2 naşte în Cluj un tip de pala{ de o indu-
bitabilă originalitate, cunoscind variante sensibil diferite. Notăm că,
ajuns în faza sa tîrzie, barocul oferă meşterilor clujeni soluţii finale. Vom
avea deci în Cluj numai palate grupate în jurul unei curţi de onoare,
oraşul necunoscînd perioade de căutări ale soluţiHor. Este cazul case-
lor Teleki, Knoblauch, Torotzkay, Bânffy ele. Un grad în plus de rafina-
ment şi o dovadă în plus a unei dorinţe de afirmare îl constituie tipul
de palat, care înconjoară curtea pe toate laturile, cum este cazul pala-
telor Bânffy, Toldalagi-Korda, casei Mikes şi Prefecturii vechi. In fine,
barocul cluJcan ne mai oferă un tip, realizat numai atunci cînd terenul
şi resursele materiale ale proprietarului o permiteau: palatul prevăzut
cu o curte gospodărească, de serviciu, separată de curtea de onoare.
Exemplul cel mai distins este, şi în acest caz, p:ilatul Banffy, căruia
i se alătură casele Karacsay şi Filstich-Kemeny.
In toate cazurile, gruparea maselor se face conform subordonării
unui m.Jliv central. Acest motiv centr,aJ este salonul de onoare, aflat
în axa clădirii, la etaj, deasupra coridorului intrării şi marcat în exte-
rior printr-un rezalit de mare expresivitate la palatul Banffy, prin
rezalituri parţiale, corespunzînd numai celor două ferestre centrale
ale salonului (care are de obicei patru) la palatul Teleki şi la casele
Knoblauch, Mikes, Filstich-Kemenyi ori numai prin rezalitul balco-
nului !,a palatul Toldalagi-Korda şi la casele Banffy şi Torotzkay. Acest
motiv central dominant, al salonului la care duc scări de onoare, este
pus într-o situaţie ·favorabilă şi de gruparea spaţială, fiindu-i subor-
donate şi elementele plastice de articulaţie şi d~or. Cit despre curţile
de onoare - înspre care se deschid direct sau prin intermediul unor
11 Arhiteclura barocd c/ujeand 225
holuri saloanele de onoare - sînt circumscrise pe toate laturile (sau

numai pe unele dintre ele la casele Kemenyi, Karacsay, Szatmă.ry) de
foişoare, dispuse atît la parter, cî-t şi Ia etaj, prefer-ale atît di,n nece-
sităţi practice, cH şi în dorinţa de a obţine şi pe această oale efecte
de ample desfăşurări spaţiale. ln cazul clădirilor mai moderne din grup
sau în jurul curţilor de serviciu, foişoarele sînt înlocuite cu un suro-
gat: coridorul din dale de piatră cu grilaj metalic.
Am aminrn deja rostul celorlaJite încăperi. ln stinga şi în t1reapta
salonului de onoare, se află alte încăperi cu caracter festiv, destinate
deselor şi complicatelor ceremonii de curte. Este greu de precizat azi
destinaţi,a exactă a fiecărei încăperi. Trebuie admis. în orice caz, că
ele erau folosi•te conform obiceiurilor vremii ca: biblioteci, săli de
dans, de concerte, săli de recepţii pentru grupuri mai mici, dormitoare.
Se mai cuvine consemnat aici efectul de ansamblu al grupării ma·
selor. Am văzut că tradiţia locală a negat în arhHectura civilă orice
încercare de accentuare a vertic-alităţii. Această tendinţă nu este, de
fapt. în contradicţie cu spiritul clasic al barocului, care urmăreşte în
primul rînd pitorescu, efectul imediat, de suprafaţă, şi subordonează
aces•lui tel orizontalitatea sau verticalitatea unei clădiri. Se poate spune
deci că o însuşire caracteristică pentru faţadele clădirilor în discuţie
este accentul pe orizontală a grupării maselor. Lucrările stau aşa
numai în principiu, pentru că, în realitate, orizontalitatea este atenuată
sau sfărîma,tă de verticalitatea pilaştrilor, de elementul compoziţional
central reprezentat de portalul intrării, balcon şi n1·asa divers articu-
lată a salonului de onoare etc.
Cunoscînd compunerea maselor, în cazul caselor de locuit baroce
se poate vorbi despre o oarecare omogenit,a>te a concepţiei spaţiale, în
sensul dispunerii încăperilor conform unei desfăşurări geometrice rigu-
roase pe direcţia faţadei şi axelor longitudinale. Spaţiile, aidoma mase-
lor de zidărie, sînt, în ,acest context, grupate astfel, încît să fie subor-
donate motivului spaţial dominant, reprezentat întotdeauna de interio-
rul luxos al salonului de onoare. ln dreapta şi în stînga acestui s,alon,
în corpul de clădire al faţadei, celelalte spaţii se înşiruie conform unei
simetrii abile, avînd înspre salon şi apoi între ele deschideri (uşi) mari,
situate toate în acelaşi ax, efectul de amplă desfăşurare spaţială fiind
evident. In aripile laterale, cel puţin pînă la mijlocul acestora, încăpe
rile sînt legate prin uşi abil dispuse de-a lungul unei singure ax-2,
oferind o perspectivă spaţială impresionantă pe adîncime. Problema
organizării spaţiale este cu atît mai interesantă şi oferă soluţii cu atît
m-ai impresion,ante, cu cit palatul este mai mare şi mai pretenţios.
Alunei cînd este vorba despre case nobiliare şi de locuinţe orăşeneşti
cu o înfăţişare destul de modestă, problema compunerii maselor şi a
grupării unităţilor spaţiale este mult mai simplă. Aici ne interesează
însă principiul general şi faptul că el a fost apli·cat diferH de la o clă
dire la alta.
15 - Blharee
226 Mirc('(1 Ţara 12
După cum rezultă din descrierea monumentelor, constructorii pala-

telor şi caselor baroce clujene acordă cea mai mare atenţie elemen-
telor de articulare şi de decor. Problema interesează mai ales prin
prisma aportului pe care aceste elemente îl aduc aspectului general
al clădirilor, adică felul cum servesc sau nu gruparea maselor şi dis-
punerea spaţiilor. Se poate observa că există două categorii de ele-
mente de articulme şi decoralive. Prima le înglobează pe acelea regă
site la mai multe monumente: socluri de bază mai mult sau mai putin
proeminente; ciubuce orizontale puternice între parter şi etaj, care au
o replică în cornişele energic promate; marcarea intrărilor aşeza te
în: axul principal (sau dezaxate la clădirile cu planul în formă de L)
prin portaluri din piatră, avînd J.a bază pietre tampon pentru trăsuri;
accentuarea motivului ,intrării prin rezaJi,turi şi, la unele clădiri, prin
balcoane; articularna pereţilor cu pilaştri, de obicei rusticaţi şi fără
capiteluri la parler, plaţi şi cu capHeluri compozite la etaj; ancadra-
mente din piatră cu forme destul de di,ferite la ferestre, balustrade cu
decor de panglici împletite formînd elipse şi cerculeţe, articularea cu
chenare plate a stîlpilor şi bolţilor coridorului de acces. Toate acesle
elemente 'îmbracă însă la fiecare monument forme concrete diferite,
ceea ce sporeşte caracterul pitoresc al ansamblului. ln plus, în cadrul
multor clădiri se află forme decorative cu caracter specific, particu-
lar, ce-şi aduc aportul în sporirea caracterului pitoresc al ansamblului.
Astfel, deasupra ferestrelor se află decoruri alcătuite din ghirlande
împletite în forme de mare dlversHate. Toate aceste elemente de arti-
culare şi de decor ies dar în relief din planul peretelui. Aceasta, ca şi
incisiva tratare a detaliilor, se face premedita1, în scopul obţinerii unor
efecte plas,tice cit mai puternice, sporite de efectele de lumină şi umbră,
obţinute în cursul zilei pe faţadă. In Clujul ultimilor ani ai secolului
se înregistrează apoi folosirea frecventă a unui decor de faţadă realizat
într-o plastică mai molatecă, cu curbe numeroase şi capricioase, dar şi
cu menţinerea unui relief efectiv, cu noi resurse de obţinere a unor
efecte pitoreşti. Adăugate elementelor comune din articularea faţade
lor, aceste motive au forme de mare diversitate a detaliilor, care merg
de la ghirlandele de variate forme, suspendate în două sau trei puncte
(casa Karacsay, casa mică Banffy, casa Torotzkay) la coronamente de·
ferestre cu forme _ide un decorativism atît de sublini-at, incit identifi-
carea amănunţită a motivelor este aproape imposibilă (Prefectura ve-
che) ori la coronamente ca acelea de la case Filstich-Kemenyi, unde:
capriciosul şi învolburatul decor rococo din coronamentele la-terale
încadrează două panouri cu imagini 1igurative, trj;\tate în aceeaşi plas-
tică ca de aluat, molatecă, reprezentînd clădiri, un cort, un bust de
militar şi o figură în care Entz a încercat să-l identifice pe Sf. Florian.
Principiul baroc de a concentra elementele de efect în faţada
principală, neglijînd celelalte părţi ale clădirii, este respectat. Singurele
excepţii le constituie curţile de onoare ale marilor palate nobiliare, unde
13 Arhitectura barocd clujeand 227
se acordă toată atenţia sculptării balustradelor, coloanelor, capitelu-

rilor şi ancadramentelor. La celelaJ.te clădiri, lipsa de atenţia acordată
elementelor plastice din curţi, este efectivă, vădind mai deprimant ca
oriunde carncterul provincial al barocului clujean tîrziu.
La interioare am constat lipsa aproape totală a elementelor plas-
tice, fapt care nu poate să ne surprindă dacă avem în vedere faptul că,
în perioada barocului, accentul în decorarea interioarelor se pune asu-
pra mobilierului, candelabrelor, tablourilor, despre care documentele
şi mărturiile epocii fac mentiuni detaliate.
S-a văzut că, aproape în exclusivitate, rolul decorativ revine ele-
mentelor plastice. Nu poate fi însă contestată o anumită funcţie a cu-
lorii. Tablouri în ulei s-au aflat în toate clădirile de seamă, dar despre
o pktură murală nu poa·te fi vorba în nici un caz. Culoarea a jucat
totuşi un rol în ,amplificarea aspectului pitoresc al faţadelor şi a con-
tribuit la conferirea unui aer festiv acestora. Este greu de stabilit azi
care au fost culorile preferate. Se poate încă bănui folosirea unor culori
mai închise pentru fond şi zugrăvirea în alb, roz, galben deschis a
elementelor plastice, cum ar fi pilaştrii şi ciubucele. Alăturarea culo-
rilor se făcea, desigur, cu îndemînarea caracteristică meşterilor baro-
cului, obţinîndu-se efecte surprinzătoare, pe care au ştiut să le pună
în val 0 are restaurările recente ale palatelor Banffi şi Teleki.
ln prima fază a :barocului clujean, principiile care au inspirat ti-
purile com,poziţiona1le, ca şi formele principale de ,articulare şi de -de-
corare ·a pereţilor, au fost împrumutate dire:ct din art•a austriacă. Feno-
menul fusese de fapt caracteristic întregului teritoriu al principatului
luat în stăpînire în 1687 de habsburgi, verificîndu-se şi în alte teritorii
încorporate imperiului.
Deşi are calitatea de a fi primul din seria edificiilor care alcătu
iesc capitolul distinct al arhitecturii profane baroce păstrate în Tran-
siJrvania şi cu toate că este, fără 1tndoială, caracteristică pentru aspec-
tul său auster, strict utilitar - adaptată perifect terenului şi exploatînd
la maximum situaţia strategică a acestuia -, cetatea construită de
austrieci la Cluj n-a jucat ,şi nici nu putea, de fapt, prin natura sa, să
joace vreun rol în răspîndirea unor noi forme. ln epocă, complexul de
clădiri care o alcătuiesc au reprezentat numai in prin,'Cipiu un „model
al arhitecturii militare" 4 ; in realitate însă, celel,alte cetăţi construite de
austrieci, la Alba Iulia, in primul rînd, dar şi Ia Arad, Timiişoara şi re-
facerile de la Oradea sînt ,ansambluri arhitectonice mult mai complexe,
dezvoltate pe suprafeţe mai mari. ln toate aceste cazuri, spre deosebire
de Cluj, valul de pămînt este căptuşit cu cărămizi, bastioanele de colt
·sînt înzestrate cu cazemate, iar edificiile din interior benefidază de a-
portul unui vestmînt decorativ mai pretenţios şi mai bogat.
4 Virqil Vătăşianu, Arta Transilvaniei de la 1nceputul secolului al XV 11-Jea
pină in primele decenii ale secolului ol XIX-iea, în Istoria artelor plastice în Româ-
nia, li, Bucureşti, 1970, p. 182.
15"
228 Mircea Ţoca 14
Clujului i-a revenit însă primatul cronologic şi în raport cu alte

tipuri de clădiri. ln ,aceste c,azuri, şantierele or,a.şului au avut meritul -
pe planuri multiple şi pe o întinsă perioadă de timp - de a .facilita şi
de a media migraţia tipologiilor şi formelor mai însemnate din oraşele
central-europene înspre diverse localităţi ale principatului. Deşi în li-
teratur,a ma-i veche s-au făcut şi în Lrecut aluzii I,a existenţa ,unor pro-
totipuri provenite din ambi,anţă austriacă, identificarea lor a avut loc
· numai recent în capitolul închinat a.rtei transi!v,ane din veacurile al
XVII-iea şi al XVIII-iea de călre Acad. Prof. Virgil Vătă·şianu în volu-
mul secund al Istoriei artelor plastice în România.
Astfel, importanta biserică a iezuiţilor a fost înă,!t,ată în Cluj în
mod sigur pe baza planurilor unui arhitect din capitala imperiului, ră
mas din păcate necunoscut pînă azi. Vienezi au fost şi autorii altor clă
diri însemnate de '(:Uit din Tr·ansilvania ocupată de haibsburgi: Emanuel
Fischer von Erl-ach în ca,zul ca.tedralei romano-catolice de Ia Timişoara.
Franz Anton Hilebrand (care a condus o vreme şi lucrările) de la cate-
drala romano-catolică din Oradea etc. Deosebit de important pentru că
inaugurea~ă, la n,i,velul întregului principat, noua temă -arhitectonică ,a
bisericii baroce cu două ,turnuri în faţadă, monumentul clujean construit
de iezuiţi îngăduie identificarea originii principalelor forme: ,.Judecată
după faţadă, biserica clujeană aparţine unei faze a ba.rocului austriac
în care se tinde spre o morfo'logie mai puţin dinamică, mai raţion~l-u
tilitară, în timp ·ce ,portalul şi interiorul trădează prezenţa unui ecou
aJ barocului din Boemi•a, resimţit în perioada aceasta şi în Viena, de
pildă chiar la biserica iezuiţilor, Sf. Petru, al cărui interior se găsea
în curs de executare" 5 • Prim edificiu însemnat de cult, înălţat în Tran-
silvania după răspindirea reformei, biserica iezuită din Cluj împămîn
teşte un tip arhitectonic specific barocului şi anume o biserică sală
cu capele laterale 'şi cu o faţadă articulată cu două turnuri, care îşi va
exercita curînd influenţa asupra ,planului şi tipologiei sau asupra ele-
vaţiei şi decorării unor clădiri din teritorii relativ îndepărtate, inclu-
siv a unora din ,amJbianţa populaţiei româneşti, cum ar fi catedra-la u-
nită din Blaj ( 1738-1765), proiect-a tă - se presupune - de Anton Er-
hard Martinelli ( 1684-1747), a cărei elevaţie „îndeosebi Ja.ţada plănu-
:; Virgil Vălăşianu, op. cil., p. 178. In legătură cu părerile mai vechi trebuie
citat Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii în România, 11, Bucureşti, 1965, p. 239.
care crede că biserica clujean,'\ ,.este compusi't după modelul bisericii ordinului iezu
iţilor din Roma, «li Gesu», dintr-o navă monumentală unică, încadrată de o parte
şi de alta de un şir de capele cu tribune şi balcoane la etaj". Ideea acestei sur-
prinzătoare derivări este reluată recent şi de B. Nagy Margit, Reneszcinsz es barokk
Erdclyben, Bucureşti, 1970, p. 242-243, care afirmă că bisericile iezuililor din Cluj
şi Tirgu Mureş - socolile deopotrivă opere ale lui Konrad Hammer - împiimin-
tenesc la noi un lip arhitectonic care este descris astfel: ,.kettornyos, hăromtengelyes
homlokzat-megoldăs, kezponli fo- es kct mellekbejărattal. Az li Gezut utănzo, egy-
szeruen elegăns, horizontălis tagolăsu homlokzattipus elterjedese nagyban hoz-
zăjărul ahhoz, hogy erdelyi barokk templom kikcpezese mindvegig merlektarto
maradt".
15 Arhilcclura barocă clujeană 229
ită icu două turnuri, completată abia în 1837 (cind s-a adăugat şi micul
portic în faţa portalului), prezintă vădite analogii cu biserica iezuiţi
lor din Cluj, într-o variantă mai sobră şi mai puţin animată "6 • Se regă
sesc, astfel, la Blaj, organizarea faţadei cu două turnuri unite printr-un
fronton înalt, contraoar.area ac;centelor verticale ale turnurilor prin pu-
terni<:a desfăşurare orizontală a antablamentelor şi cornişelor, forma şi
di-spunerea portalurilor, fer·estrelor şi nişelor. Chiar atunci cînd analo-
giile nu sint directe, s-ar putea că acest prim monument construit în
Transilvania, în ambianţa maghiarilor şi germanilor, după cil"ca două
veacuri de întrerupere a activităţii şantierelor ecleziastice, va fi avut
un merit deosebit în relativ larga răspîndire a tipului de biserică :cu
două turnuri în faţadă - p.referat îndeosebi în ambianţă oatolică - , tip
care predomină ia monumentele cele mai însemnate din veacul al
XVIII-lea. In acest sens, un ultim reflex al şantierului clujean credem
că ,poate fi identificat în compoziţia faţadei principa,le a bisericii cato-
lice armeneşti din DumJbrăveni, construită în cursul anilor 1766-1783.
Simplif~ca.tă şi mai calmă în r-aport cu aceea a iezuiţilor din Cluj, bise-
rica din Dumbrăveni se caracterizează printr-o a-semănătoare articulare
cu un ordin masiv de pilaştri treptaţi (-cei de la parter avînd însă caipi-
teluri dorice), subliniaţi din punct de vedere plastic şi uniţi la cele două
niveluri prin antablamente puternice, dublate deasupra capitelurilor,
cit şi printr-o simplificată, dar totuşi destul de analoa·gă, dispoziţie a
nişelor şi golurilor ferestrelor în faţadă. Elementele acestea ar putea fi
puse pe seama prezenţei pe şantierul de la Dumbrăveni a, ,arhitectului
Franz Gindner, cunoscut, mai ales din documente, pentru activitatea
desfăşurată în a•cea vreme în Cluj7. Se poate nota aki faptul, n,u lipsit
de semnificaţie, că şi ,aUarul prin<:ipal al bisericii de la Dumbrăveni -
operă de ,pe la 1787 a .sculptorului clujean Simion Ho.fifmayer - are
ca model a:ltarul principal al bisericii iezuite clujene, după cum o do-
vedesc perechile de coloane, a.Lipite peretului şi situate în faţa aces-
tuia, cu capiteluri corintice susţinînd antablamente enerqic delimitate,
încălecate de marginile inferioare ale frontonului semicircular despi-
cat.
O problemă aparte, cu impi-caţii destul de complexe, este repre-
zentată în arhitecturn oraşului de grupul bisericilor ba,roce cu faţada
principală compusă în jurul unui singur turn. Solutiile adoptate pre-
zintă, de ia caz la caz, elemente ,particulare, care ne vorbes·c despre
orizontul destul de larg al căutărilor şi surselor. În cazul bisericii
franciscanilor, în principiu, soluţie este destul de simplă, prin siluarea
peretelui vestic al turnului în planul vertical al faţadei principale. In
cadrul acestui grup de monumente însă, Acad. Virgil Vătăşianu a iden-
tificat şi prototipul unei alte variante a bisericii sală şi anume a va-
ri,antei ·ca1re, pornind de la motivele elaborate pe Ia 1680 de faimosul
6 Vir~il Vătăşianu, op. cit., p. 180.
7
B. Nagy Margit, op. cil., p. 301.
230 Mircea Ţoca 16
arhitect italian Gua,rino Guarini la Praga, a dus - ,prin reela1borare -

la soluţii ca a<ceea de la bi-serica mănăstirii Zwettl {1723), unde arhi-
tectul austriac Matthias Steindl articulează faţada principală cu un
singur turn înălţat pe corpul central ieşit în puternic rezalit. Acesta
este Hpul compoziţionaJ aplicat în Cluj de Blaumann la biserica mino-
riţilor8. Folosind cu siguranţă modalităţi de exprimare specifL'ce baro-
cului tirziu, arhitectul ,a ştiut să încadreze 011gani-c turnul în structura
simplă a navei construite de antecesorul său, soluti•a servind ,ca. model
pentru o serie de construcţii din Transilvania. Terminată ,în 1787, după
cum ne spune placa votivă din faţadă 9 , biserica piaristă din Bistriţa are
un turn cilindric introdus in compoziţia ansamblu.lui într-un mod ase-
mănător ,cu acela de la biserica minoriţilor din Cluj, cu singUTa men-
ţiune că deta,şarea acestuia fată de planurile verticale ,secunde este cu
ceva mai subliniată. Sînt aproape identice, la cele două monumente, ar-
ticularea turnului cu cite patru pilaştri treptaţi, plastic trataţi şi dis-
puşi simetric, precum şi rezalilurile uşoare, create de o altă serie de
pilaştri treptaţi, dispuşi in părţile laterale ale .faţadei principale. Ase-
mănătoare sînt, în fine, formele ancadramentelor de la ferestre. Deri-
varea lor din prototipul elaborat de B1aumann se dovedeşte astfel evi-
dentă şi ea este cu atît mai ·demnă de a fi relevată, '.CU cit constructo-
rul bisericii din Bistriţa a fost pe alunei tînărul arhitect şi antreprenor
de construcţii Anton Tiirk, care pune în a,plicare ,pl,anurile elaborate
anterior de arhitectul şi inginerul Paul Schmidt (,,Kaiseri. und Konigl.
Fortif. Baumeister")1°. Sîntem, oricum, tentaţi să vedem în acest fapt o
formare ca a:rhitect a lui Tiirk pe vreunul dintre şantierele clujene ale
vremii, cinel cel mai de seamă şi ,cel mai prestigios artist din oraş era
BJaumann.
ln afară de o direcţie a migrării formelor de La Cluj înspre provin-
cie, analogiile frapante dintre cele două monumente vin să ·lămurească
noi aspecte ale biografiei lui Anton Tiirk, considerat pînă de curînd
drept un simpul executant al proiectelor -altora, dar care - în lumina
noilor 1ciercetări - se irn,pune tot mai mult ca unul dintre cei mai de
seamă arhitecţi şi constructori ai provinciei de Ia sfîrşitul secolului al
XVIII-iea. lntr-un recent şi sistematic studiu monogrnrfk, B. Nagy Mar-
git încearcă să delimiteze ce anume ar putea defini stilul primelor cre-
aţii ale lui Tiirk, dat fiind că nu numai la Bistri~a. ci şi Ia !biserica pa-
rohială din Odorheiu] Secuiesc (1787-1791), ca ,şi la Biserica refor-
mată din Pădureni (jud. Mureş, 1785-1789), tînă:rul meşter a continuat
şi definitivat lucrări proiectate şi începute de Paul Schmidt 11 • Cum la
8Virgil Văttişianu, /oe. cit.

9DEO VNI ET TRINO HAS AEDES POSVIT / JOSEPHUC II ROM. IMP.
MDCCLXXXVJI.
10 Informalii din fişa ele monument DSAPC Cluj, elaborată la !J martie l!J64 de
protopopul dr. Adalbert 13arati şi arh. Ludovic Bagyui.
11 B. Nagy Margit, Sli/usok, miivck, mcstcrck, Bucureşti, 1977, p. 32--49.
17 Arhitectura barocd clujcand 231
Odorhei Tiirk lucrează din 1788, iar la Pă1 dureni numai rn 1789, este de
bănuit că a preluat de la antecesoru] său unele elemente ,de limbaj cum
sînt chenarele în stuc,atură .ale bolţilor de Ia ambele biserici ori balcoa-
nele arcuite înspre interior la Odorhei şi capitelurile ionice cu ghir-
lande, încălecate de antablamente avînd cornişa pe denticule puternice
la Pădureni. in 1795, Tiirk 1 construieşte apoi singur biserica mecharistă
din Dumbrăveni, cu .faţada org<mizată în jurul unui singur turn, cu o
nişă în ax decorată cu o scoică şi încălecată de arcuirea puternică a
antablamentului cu cornişă pe denticule, precum şi cu chenare stucate
la bolţi şi cu segmente similare de antablament pe pilaştri geminaţi
ai interiorului. Constructor format, stăpîn pe un repertoriu distinct de
forme, reîntors între timp în Cluj, la 1792, Ti."trk proiectează şi constru-
ieşte biserica unita,ri,ană, cu faţada ,organizată în jurul motivului cen-
tral care este turnul, cu nişa. Î'Il ax decorată cu o scoică, la exterior, cu
balcoanele puternic arcuite spre interior şi cu capiteluri încălecate
de antablamente cu cornişa pe denticule la interior. Insistăm asupra
acestor amănunte, întrucît ele ne ilustrează cele două sensuri ale cir-
cu1aţiei formelor: Tiirk duce la Bistriţa forme elaborate de Blaumann,
aduce la Cluj motive existente Ja Odorhei şi Pădureni, transferînd apoi
la Dumbrăveni motive originale, elaborate de el însuşi Ja biserica uni-
ldricUirci.
O ,altă faţadă principală, înălţată ·Conform modelului realizat de
Blaumann la Cluj este aceea a bisericii romano-catolice din Cristeştii
Ciceului. Pe baza contractului semnat la 21 mai 1801 de către curatorul
bisericii cu meşterul Joseph Harbald din Ilişu a (,,Joseph Berba Id Slei n ·
metz un Mauer Paller in Ilnyswo"), acesta din urmă se obligă să lun-
gească şi să repare vechea b~serică gotică şi să-i adauge un turn pe baza
desenului făout deja. Turnul este de tipul aceluia proi,ectat de Blau-
mann în Cluj, după cum o dovedesc forma cilindrică şi articularea cu
patru ,pilaştri tlispuşi simetric, pr,ecum şi integrarea sa în compoziţia
generală a faţadei prin pereţi curbi, care leagă armonio.s .arcuirea pu-
ternică a re~alitului de flancuri. Faza foarte tirzie a barocului transil-
van, cînd are loc o disoluţie a limbajului specific, este relevată numai
de plastica atenuată a pilaştrilor şi a antablamentului. Aceste analogii,
cit şi asemănarea ancadramentelor portalului şi ferestrelor, l-au făcut
pe Entz Geza să presupună că Joseph Berbald va fi fost unul dintre
pietrarii mai de seamă, care I-au ajutat pe Blaumann pe şantierul clu-
jean, dezvoltînd apoi stilul maestrului sub influenţa neoclasicismului 12 •
ln afar,a cazurilor citate, cînd derivarea unor monumente religioase
de pe teritoriul provinciei din pr-ototipuri clujene ni se pare indiscuta-
bilă, credem că este imposibil de mers mai departe în stabilirea unor
analogii :şi a unor filiaţii în ceea ce priveşte planimetria şi elevalia
monumentelor ori în ceea ce priveşte repertoriul decorativ. Astfel. în
12 Entz Geza, A csicsokereszluri ramai kalolikus lcmplom, in Erdelyi Tudom<i-
nyos I'iizetck, nr. 134, Cluj, 1942, p. 11-20.
232 Mircea Ţoca 18
cazul bisericilor româneşti din Clujul sfîrşitului de vea-c ral XVIII-iea,

analogia cu alte biserici parohiale ale vremii se .prezintă - la o analiză
mai ,atentă - mai degraibă ca o consecinţă a programu.lui artistic co-
mllln şi a surselor comune de inspiraţie. Am cita, in acest sens, numai
biserica uniţilor din Tîrgu Mureş, -construită în locuJ edificiului din
lemn distrns de un incendiu. Inălţată în 1793-94, cu sprijinul lui Bob
( care, în 1780, cînd s-a distrus clădirea din lemn, era protopop la TiTgu
Mureş 13 ), biserica prezintă o navă cu un exterior destul de asemănător
cu acela al bisericii uniţi.lor din Cluj, interiorul acestei nave fiind însă
împărtit în două travee acoperite cu calote boeme, în timp ce altarul
este semicircular, atît la exterior, cit şi la interior.
lntr-un vea-c al XVIII-iea, în care - în ciuda import,anţei politice
relativ reduse avute în viaţa principatului - ,.oraşele se bucură ( ... )
de o largă autonomie internă, conducerea fiind deţinută de un Immăr
restrîns de cetăţeni înstăriţi" 1 4, este pe deplin explicabilă năzuinţa de
a sf, crea, cel puţin în centrele mai importante, monumente care să
impresioneze prin noutatea, dar şi prin originalitatea valorilor lor com-
poziţionale şi decorative. De aceea, în afara ,puterii exemp:1uJui, pe care
l-a dat oraişul sortit să devină la sfîrşilul veacului sediu a-l Guberniu-
lui provinciei, .factorul care a determinat în cea mai mare măsură evo-
luţia arhitecturii Transilvaniei a fost a-cela al angajării unor meşteri
diferiti, nu o dată de primă mină, pentru realizarea sau cel puţin pen-
tru proiectarea celor mai reprezenta,tive clădiri.
Independenţa şi gustul, altminteri specific baroc, de a ostenta ori-
gina'litatea soluţiilor artistice, complică şi mai mult problema relaţiilor
arhitecturii laice clujene din perioada barocului cu arhitectura .provin-
ciei. Unul dintre motive îl constituie caracterul provindal, modest al
majorităţii edificiilor de la Cluj, construite de meşteri locali, forma,ţi
pe şantierele conduse de arhitecţii şi constructroii veniţi în primele
faze din provinciile istorice. Aceşti meşteri locali se mulţumesc cel
mai adesea să reia forme elaborate anterior, intrate dej.a în -circulaţie
şi devenite relativ comune. Nu o dată aceste forme - atît cele struc-
tive, ;:H şi cele dec,orative - fac parte dintr-un repertoriu de largă
rirrulnţiP, genPrnli7.i1t ori n,J p11ţin fnnrtP. riispînclit într-o orie gpogrn-
fică incluzînd Austria, Boemia, Ungaria şi Transilvania. Este, de a-ceea,
foarte greu, dacă nu imposibil, de stabilit o cronologie şi o direcţie a
răspîndirii unor forme specifice baroce, cum ar 'fi bolţile cilin'dricc! turti-
te şi calotele boeme (cu baza eliptică sau -circulară), din rîndul acelora
structive ori, din rînidul acelora decorative şi de articulare portalurile
13 Alexandru Bauer, Două monumente de arhitectură religioasă românească din
Tirgu Mureş de Ia s/irşitul secolului al XV III-Jea, in Studii şi materiale, 1972,

nr. 3-4, p. 231-258.
H Bujor Surdu, Situaţia social-economică a Transilvaniei pJnă la răscoala lui
llorca, în Istoria României, III, p. 418.
cu ancadramentele în piatră în formă de mîner de coş (cu sau fără pie-

tre-tampon pentru trăsuri la bază); pilaştri şi coloane cu capiteluri io-
nice şi compozile (în interpretarea specifică stilului, J.iberă, chiar ca-
pricioasă), balustradele şi aticele împodobite cu motivul de panglici
împletite formînd elipse alungite, despărţite ele cite un cerculeţ etc.
ln ciuda caracterului său ,provincial. relativ modest, arhitectura ci-
vilă din Clujul veacului al XVIII-iea are un caracter destul de unitar.
Motivul acestei unităţi trebuie căutat în persistenţa unor vechi tradiţii
în, -arta de a construi a oraşului. ln goticul tîrziu, Clujul o fost unul
dintre centrele ele unde pornesc idei şi meşteri înspre alte localităli ale
provinciei. Pentru perioada renaşterii, ornşul se po.ate mindri cu cele
mai vechi clădiri din principat, sigur atestate prin materialul rămas,
cum ar fi ancadramentul de la uşa casei lui Bernardus Pictor din 1514,
apreciat ca „cel mai vechi element cu o profilatură de renaştere care
ni s-a păstrat din construcţiile laice urbane din Transilvania" 15 • Este
bine cunosout rolul de seamă pe care îl aveau, în aceastci. perioadă, în
viaţa artistică a provinciei, atelierele pietrarilor clujeni, care livrau
piese din piatră ecarisată la mari distanţe. In acest sens, ştirile din se-
colul al XVI-iea sînt numeroase, dar trebuie să bănuim continuarea a-
cestui „export" şi pentru veacul următor 16 , cînd - în ciuda puţinului
material păstrat - am văzut că ,activitalea edilitară pe teritoriul ora-
şului ia con Hnuat în spirilul renaşterii tîrzii. Dar a unei renaşteri în
care, în privinţa modului de interpretare a formei, se fac tot mai sim-
ţi te simptomele unor tendinţe de trecere spre baroc. Formele care se
nasc din aceste interferente dăinuesc şi circulă pînă tîrziu în veacul
al XVIIl-lea. De-a lungul acestui secol, atelierele de pietrari ale oraşu
lui au continuat să alimenteze şantierele provinciei, aşa cum .pare să
indice strînsa analogie a portaJului fostei mănăstiri de pe str. Kogălni
ceanu ( 1764) cu portalul rnstelului Haller din Gîrbou ( 1766). Cu arcu]
lor semicircular, cu pilaştrii lor canelaţi şi cu antablamentele lor rec-
tilinii, aceste două portaluri păstrează încă neaoş spiritul renaşterii
transilvane tîrzii, cu menţiunea că acela de la Gîrbou rare friza mar-
cată cu trigJLfe şi este încălecat -de un coronament triunghiular încu-
nunat de statui. N-ar fi exclus ca la ,portalul clujean d.fra să fi fost a-
dăugată ulterior. Portalul aparţine însă neîndok~lnic secolului al XVIII-
lea şi se încadrează ambianţei -artistice clujene continuatoare a tra-
diţiilor renaşterii, căreia i-a aparţinut şi David Sipos (n. 1762), sculp-
torul ancadramentelor în piatră de la -casa .argintarului Go!briel Ujhelyi,
dar şi autor .al unor lucrări amplasate în biserica reformată şi lil caste-
i:; GH. SEBESTYEN şi V. SEBESTY•EN, op. cit., p. 87, nota 17.

16 Pentru ancadramente de uşi şi ferestre trimise de pietrarii clujeni în alte
localităţi în vremea lui Gabriel Betheln, vezi Mircea Ţoca şi Andrei Kovacs, Con-
tribuţii la cunoaşterea palalului renaşlere din Oradea, in Biharca, IV, 1976, p. 204.
234 Mircea Ţoca 20
lui Banffy de la Bonţida (1720-1722), la bisericile romano-catolică din

Chindea (jud. Cluj, 1741 ), reformată din Mănăstireni (jud. Cluj) şi re-
formată din Dej (amîndouă din 1752) 17 •
ln cadrul arhitecturii laice baroce din Cluj, un rol aparte, prin
programul ambiţios, specific mentalităţii vremii,, prin dimensiuni şi prin
calitatea artistică a realizărilor, îl ocupă marile clădiri nobiliare.
Prima dintre acestea, cea mai amplă, mai pretenţioasă şi mai valoroasă
din punct de vedere ,artistic, este pa.latul pe care viitorul guvernator
Gheorghe Banffy şi-l construieşte în 1Pi,aţa centrală a oraşului. Prin ,pu.a
ternicu'l rez,aJit al intrării principale, avînd ila etaj o loggia cu coloane
şi arhitrave, ca .şi prin aibia perceptibilele rezalituri ale aripilor late-
rale, cit şi prin caracterul general al articulării şi decorului, bogat şi
conceput într-o viziune cu adevărat plastică, dar fără sublinieri exce-
sive, clădirea este un exemplu de seamă pentru supr,avieţuirea princi-
piilor barocului matur în această provincie extremă, a imperiului. tn
plus, însemnătatea acestui monument este sporită de sinteza otiginală,
pe care reuşeşte să o realizeze arhitectul în ceea ce priveşte structura
şi dispoziţia planimetrică, fiindcă, ,aşa cum demonstrează Acad. Virgil
Vătăşianu, .,Dispoziţia planului derivă ,fără îndoială din castelele de
Ia ţară JCU ,curte interioară, iar Blaumann .a:r,e .meritul de a fi creat o
sinteză între ,acel tip tradiţional şi arhitectura orăşenească, o sinteză
rămasă valabilă pentru arhitectura feudală clujeană timp de dteva de-
cenii "18. Rolul tradiţiei s-a dovedit, deci, puternic şi în acest caz. Tipo-
logia caracteristică a clădirilor de moşie din secolul al XVI-lea {Gher-
la, drca 1540-1541), dar mai ales din veacul al XVII-lea (Medieşul
Aurit, 1620-1657, Iernut, 1620-1651, Topa Mică, 1617, Racoşul de
Jos, circa 1624, Lăzerea, 1631, Miercurea Ciuc, înainte de 1635, Dumi-
treni 1635, Bonţida, 1660-1680) şi-a pus cu putere •amprenta asupra
gustului şi a influenţat în chip determinant opţiuniJ,e perioadei baroce.
Am văzul, astfel, că în cazul palatului Banffy s-au purtat discuţii inter-
minabile cu arhitectul, susţinut în intenţiile sale novatoare de omul cu
o viziune modernă care era viitorul guvernator. Bătrînul conte Dioni-
sie Banffy şi reproşează de altfel fiului Gheorghe, într-o scrisoare des-
tul de pătimaşă, expediată la 6 ianuarie 1774, faptul de a-şi fi manifes-
tat acordul cu planurile şi ideile lui Blaumann. Relatînd o înfruntare
avută anterior cu aceste din urmă, Dionisie Banffy îi scrie fiului: .,Eu
i-am spus ( ... ) să nu se gîndească la o clădire costisitoare, ci să înal-
ţe o clădire stabilă, cu proporţii normale şi cu simetrie frumoasă şi în
exterior" 19 • în aceste condiţii, meritul lui Illaumann în realizarea pro-
Virgil Vătăşianu, op. cil., p. 188-189.

17
Virgil Vătăşianu, op. cit., p. 186--188.
18
Apui Biro Jozsef, A kolozsvciri Bcinlly-palota es tervezo meslere Johann Eber-
19
hard BlaumaM, in Erdelyi Tudomânyos Fiizetek, nr. 63, Cluj, 1933, p. 7--8.
21 Arhileclura barocă clujeană 235
iectelor finale ş1 m construirea palatului clujean se poate, credem,

compar-a cu acela pe care artistul l-a avut şi în proieictarea şi înălţarea
faţadei principa,le a biserkii minorite: în ambele cazuri, pornind de la
parametri ce i-au fost impuşi, a ştiut să-i armonizeze cu cele mai avan-
sate concepţii compoziţionale şi decoraUve ale stilului baroc. Nu în-
cape îndoială că succesul de epocă a l pala tului Banffy se va fi datornt
1 1
în bună măsură şi ace'Stui motiv. Sinteza originală a el~mentelor, în-

făptuită de Blaurnann va influenţa imediat arhitectura clujeană a vre-
mii, impunînd o tipologie distinctă reluată nu de puţine clădiri. Este
curios însă că, în ceea ce priveşte localităţile învecinate, această so-
luţie va rămîne fără ecou.
Printre casele de locuit clujene, un tip aparte l-au repr-ezen.tat clă
dirile cu 1PJanul ,spedfic ha roc în formă de U. Realizarea cea mai de
seamă este palatul Teleki, operă ,a lui Leder, care, în privinţa articu-
lării faţadel,or, ,a formei deschiderilor şi a foişoarelor, preia, fără prea
multe prelucrări, soluţiile elaborate de Blaumann. ln legătură cu pala-
tul Teleki se poate face însă interesanta observaţie că şi în cazul ar-
hitecturii civile se întîlnesc cazuri cînd formele circulă uneori şi din-
spre provincie înspre oraş. ln primele proiecte executa,te de Leder
pentru palat20 , se vede limpede cum ,arhitectul prevăzuse să realizeze
în mijlocul faţadei un rezalit relativ simplu numai prin dublarea pi-
laştrilor corespunzători celor trei axe centrale. ln realizarea finală a
acestui motiv, meşterul a înfăptuit un nou rezalit, specific baroc, for-
mat din două coloane pe baze înalte, cu capiteluri compozite, aflate
la o distanţă de 0,50 de planul clădi,rii, unde le corespund pila,ştri trep-
taţi în planuri verticale curbe, încadrînd cu un fel de •oulisă portalul.
Două arhitr.ave şi o consolă susţin .apoi balconul din fier forjat. Moti-
vul pare inspirat îndeaproape de acela al portalului din faţ,a,da sudică
a castelului Wesselcnyi din Jibou, începînd în 1763 şi terminînd în
1776, icu menţiunea că balconul de la Ji bou este din piatTă. Motivul
1
intrării de la palatul Teleki a fost reluat în forme identice de meşterul

care a re,alizat faţada casei Mikes.
In privinţa caselor simple de locuit, am văzut că tendinţa păstrării
unor form1e looale, ca şi puternica influenţă a planimetriei vechilor
1
clădiri asupra ,acelora noi, imprimă arhitecturii profane din Clujul vea-
cului ,al XVIII-iea un caracter ~peciific. Primi.ul element a,I acestui ca-
racter specific p:riv-eşte planimetria clădirilor, printre care predomină
acelea care au, în principiu, o dispunere a maselor :pe un plan în formă
de L. Determinat de stricta limitare a terenului, acest tip planimetric
se leagă de tradiţia ca,sei de locuit clujene şi transi.lvane, cunoscută
din întredya periOditlti d renaşterii, precum şl din goUclllil tlrzlu. Fle ln
20
B. Nagy Margit, Reneszcinsz ..., p. 221-222.
236 Mircea Ţoca 22
Clujul baroc, fie în Sibiul, Bistriţa şi Gherla aceleiaşi perioade, struc-

tura casei orăşeneşti comune, prezintă o aripă cu intrare carosabilă
şi încăperi mai mari înspre ,stradă, unită, într-un unghi aproximativ
drept, cu o altă aripă, mai lungă, desfăşurată spre curte. Articularea
faţadelor este relativ riguroasă şi ,reflectă cu fidelitate organizarea in-
terioară a spaţiilor. Completînd aceste elemente lexicale de veche tra-
di.ţie, formulările noi, importante după instaurarea stăpînirii habsbur-
gice, vin, mai degrabă, să pună monumentele în pas cu moda artistică
a timpului, impunîndu-se elemente de articulare şi de decor diferite de
acelea ale etapei anterioare.
Reunite toate •aceste elemente, se ajunge la formulaTea unui lim-
baj al arhit-ecturii clujene, care conferă or•aşului un loc aparte în is-
toria artistică a perioadei. Se poate chiar vorbi despre existenţa unei
şcoli locale de meşteri arhitecţi şi constructori, care, mai a les în ulti- 1
mele decenii, impune prin unitatea limbajului decora-tiv folosit. Legă

turi directe între aceşti meşteri şi celelalte oraşe ale Transilvaniei, pre-
cum şi cu ,arhitectura de moşii, sînt neîndoielnice, o parte dintre ele
fiind, de aJ.tfel, a,testate şi documentar. Aceste legături asigură circula-
ţia acelor forme care au cunoscut o răspîndire generaliza,tă în ambianţa
provincială din răsări tul imperiului. Alături de ele, în fiecare oraş şi în
fiecare mare complex de moşie, se preferă .şi alte1'e, nu odată improvi-
zate în ifuncţie de ideile şi de dorinţa de -originalitate· a viitorului pro-
prietar, ajungîndu-se, astfel, de la o localitate la alta, la un specific al
plasticii decorative.
Ar mai fi de spus cîteva cuvinte despre <:irculaţia meşterilor. Din
scrierile mai vechi ale lui Biro Jozsef, Kele.men Lajos şi ,ale ,altora, dar
mai ales pe baza unor îndelungate cercetări de ,a,rhivă, 13. Nagy Mar-
git21 a reunit datele legat,e de activitatea dtorva dintre cei m-ai de
seamă meşteri din Clujul secolului al XVIII-iea, cum ,ar ,fi Konrad Ham-
mer. Peter Grimmer, Franz Gindner, Carlo Justi. Joseph Leder, care se
adaugă unor meşteri importanţi oare au lucrat o vreme şi pe teritoriul
oraşului, de talia lui Blauman şi Ti.irk. Deşi în multe cazuri aceste schi-
ţe sistematice de biografie mai pot fi îmbogăţite şi, poate, parţial co-
rectate de cercetările viitoare, este important că în prezent dispunem
de ştiri sigure, de o indiscutabilă bogăţie, care -atestă intensitatea şi
continuitatea legăturilor Clujului cu provincia prin meşterii săi cei
mai de seamă. Analiza monumentelor atribuite acestor meşteri nu face
însă decît să confirme cele spuse mai sus în legătură cu circulaţia for-
melor şi, mai ales, în legătură cu marea varietate a soluţiilor de deta-
liu specifice, care a,pa'r de J,a un centru urban la -aHul ori de la un mo-
nument .Ja altul, în rn.port direct cu ceea ce li se cere meşterilor, cu
21 B. Nagy Margit, op. cit., p. 242-252, 293-392 şi Stilusok ... , p. 177-260.
formaţi;a şi cu resursele lor reale, precum şi cu dorinţa acestora de a-şi

îmbogăţi sau, c•el puţin, de a-şi modifi.cai limbajul de la o operă la alta.•
Rezumînd ,putem oonstala, în încheiere, că în oraşe însemnate ale
Transilvaniei, cum sînt Sibiul (palatul Brukenthal, 1778-1785), Timi-
şo,ara (catedrala romano-catolică) şi Oradea (catedrala şi reşedin~a e-
piscopiei romano-catolice, catedrala ortodoxă) se maniifestă o preferinţă
evidentă pentru preluarea limbajului foarte pretenţios şi mai pompos
al. clădirilor din capitală şi din marile oraşe ale imperiului, pentru ex-
prima-rea mai ,pompoasă şi mai retorică, pentru un fast afirmat fără di-
simulări, cu ostentaţie chiar, aristocraţia transilvăneană - laică şi e-
cleziastioă - urmăril1d să imite şi pe această cale modelul şi moda
Vi-enei. Chiar în -cazul special al unui centru cum este Gherla, care a
cunoscut un deosebit avînt edilitar în secolul ·al XVIII-iea, meşterii
locali apelează la resursele unui baroc mai expresiv, chiar mai bom-
bastic, după cum o dovedeşte generalizarea preferin \ei pentru fron-
Loane proeminente şi dinamice, cu o accentuare şi o permanent căutată
punere în valoare a jocului capricios şi suplu ·al liniilor curbe.
La Cluj, în schimb, indiferent de cronologia relativă, atît la clădi
rile religioase, cit şi la cele civile, monumentele pe care le-am numi
din prima generaţie barocă, adică acelea introduse de auslrieci sau
înălţate în dorinţa vădită de a imita moda austriacă, sînt mai prcten-
~ioa,se, icu un limJb.aj baroc ,mai ferm, ,cu o plastică mai bogatiă şi mai
nuanţată, din care nu lipsesc frontoanele în curbe subliniate sau fron-
toanele despicate, susţinute de coloane ,sau de ,pilaştri într-un pronunţat
rezalit (biserica iezuită, biserica franciscană şi, respectiv, Convictus
nobilium, paiatul Banffy, palatul Teleki). Apoi, şi intr-un caz şi în al-
tul, clădirile pe care le-am numi din ,a doua generaţie barocă (biseri-
cile .româneşti şi unitariană, precum şi mănăstirea iezuit5., vama ve-
che, c-difi-ciilc de locuit din ultLmii ani ai secolului) pre7.intă - în pri-
vinţa t1rticulării şi a decorului - o simplificare gener,a:lă a limibajuJ.ui,
care nu poate fi înţeleasă decît ca o consecinţă a prelungirii puternice
d sµirrlului lra<liţhii locdle. In cele mai multe dintre cazu:ri, compoziţia
fa,ţadei face apel la puţine elemente, atît cele de arti<::ulare, cit şi cele
de decor prezentînd o tendinţă de aplatizare, precum şi una de atenu-
area expresivităţii specific baroce, prin preferarea ritmurilor simple,
adiţionale. Explicaţia aoeestei austerităţi a lexicului jprin iradieri tim-
purii al spiritului neoclasic ni se pare mai greu de acceptat, în condi-
ţiile cind noul stil nu va avea la Cluj nici o clădire cu adevă1rat şi în
întregime reprezentativă, iar tipologiile, sistemele structive şi de bol-
tire, cu ,alte cuvinte: modalităţile de exprimare specific ,baroce conti-
nuă .să dăinuie - după ce ele inseie au ajuns să alcătuiască o tradiţie
locală - pînă în primele decenii ale secolului al XIX-iea.
238 Mircea Ţoca 24
DIE KLAUSENBUllGISCHE BAROCK - ARCHITEKTUR. STILISTISCHE CHARAKTERE
Zusammcnlassung
Vom Verfasser ausgefuhrten Analyse, uber die Gruppen de Monumenten (reli-

gjose und burgerliche) ist nach jene Oberraschung der spezifische Sprache der klau-
senburgische Barok-Architektur orientiert.
Wăhrend diese Arbeit eine komplexe Forschung, enthaltet sie Angabcn von
Materialen und Technik, bczeichnend diese Epoche (Zeitschnitt). Ebenso ein wichtiger
Plalz beselzt der lelzte Teii den iihnlichen Forschung vom XVIII. Jahrhundert aus
Siebenburgen, dass sich zur Bild der heuligen Barok-Archilekt beitrug.
ISTORICUL CERCETARII PICTURII MURALE DIN
ŢARA CRIŞURILOR
AUREL CHIRIAC
Orice cercetare nouă porneşte, în prLmul rînd, de la o moştenim

bibliografică care însumează opiniile predecesorilor. Acceptarea unei
asemenea platforme presupune parcurgerea lucrărilor de speci,alitate,
operaţie care trebuie să ne edifice asupra stadiului atins în elucidarea
problemelor ·ava.nsate de domeniul investigat. Inventarierea, însă, a
tuturor titlurilo.r pretinde, în ega·lă măsură, cunoaşterea formaţiei auto-
rilor, epocile cînd au fost scrise lucrările ,scopul acestora, ecou.] lor in
conştiinţa contemporanilor şi a generaţiilor următoare.
ln cazul paginilor tipărite des.pre pidura murală din Ţara Crişu
rilor - avem în vedere reprezentările care decorează bisericile de
lemn din secolele XVIII-XIX - am urmărit să intreprindem o ana-
liză retrospectivă, obiectivă şi exhaustivă asupra articolelor, studiilor
sau volumelor existente 1• Interesant este că nu am găsit nici un mate-
rial care să trateze, exclusiv, subiectul cercetat de noi. Apropierea fa.ţă
de pictura murală din zonă s-a realiz,at numai în măsura în care venea
să completeze aprecierile de ansamblu ale monumentelor. Cu toat~ am-
ploarea răspîndirii în epocă a împodobirii lăcaşurilor de cult româneşti,
cu toate deschiderile oferite de studiul sistematic - stilistic sau icono-
grafic - nu s-au elaborat lucrări care să discute caracteristicile ei.
Această lacună ne-a impus stabilirea unor delimitări, în funcţie de anu-
mite puncte de 'referinţă, elemente care au determinat structurarea
bibliografiei dar şi cuprinsul actualului material.
1 Sub acest titlu am inclus numai articolele, studiile şi volumele care au dis-
cutat, dintr-o perspectivă mai largă, şi pictura bisericilor de lemn apar!inînd vea-
curilor XVIII-XIX. Scopul nostru este de a surprinde, pornind de la bibliografia
cuprinsă in acest studiu, modul cum au fost privite, înţelese şi apreciate picturile
murale din Ţara Crişurilor in epoci diferite.
240 Aurel Chirinc 2
I. Pînă în anul 1918 picturile conservate pe pereţii bisericilor de

lemn au fost rar ,abordate. De altfel, bisericile de lemn şi cu atît mai
mult decorul pictural nu au constituit subiecte vizate de •cercetările e-
pocii. Dintre 1volumele editate în acei ani reţinem pe cel semnat- de
Petri Mor, Szilcigyi vârmegye monographiaja (Monografia Comitalului
Sălaj), voi. III, 1902, unde sînt cuprinse şi cîteva sate înscrise Ţării
Crişurilor. Din pa,ginile afectate lor putem desluşi o serie de informaţii,
e adevărat succinte, ce pomenesc despre vechimea bisericilor de lemn.
Lui ,Petri Mor îi datorăm consemnarna picturilor de aici2 şi, mai cu
seamă, meticuloasa descriere a Judecăţii de apoi admirate la Derşida 3 •
Volumele scrise despre Bihor 4 aproape nu iau în consider·are a-cest _gen
de manifestare artistică nereuşind, ca atare, să redea o imagine reală,
raportată proporţional la creaţiile de cultUiă materi·ală şi spirituală
dezvoltate în nord-vestul României. Situaţia es,te explicarbilă şi se da-
torează unor cauze determinate de condiţiile socia-1-politice ale Tran-
silvaniei.
II. Unirea din 1918 a contribuit la impulsionarea cercetării culturii
· româneşti. Animaţi de un spirit constructiv intelectualitatea române::iscă
a căutat să contr,ab-alanseze inactivitatea forţată din timpurile trecute.
Treptat s-a ajuns la o activit.::1te sistematică de cercetare, ,sub îndruma-
rea unor specialişti, după metode ştiinţifice. Un merit deosebi<t l-a avut
Comisiunea Monumentelor Istorice, Secţia pentru Transilvani,a, în co-
ordonarea muncii de inventariere şi valorificare publică a creatiilor
culturale existente. Această institutionalizare a contribui la generali-
zarea unui punct de vedere unitar, atît ca metodă de lucru dt şi din
perspectiva interi.pretării dat•elor culese pe teren. Un rol de se.:imă l-a
jucat, prin publicarea unor studii des citate şi astăzi, Anuarul Comisiu-
nii Monumentelor Istorice, Secţia pentru Transilvania. Includem aici
şi rapoartele sosite din toată Transilvania, inclusiv Bihor, care anali-
zează starea monumentelor şi avertizează asupra situa.ţiei în care se
găseau 5 • De ,asemenea, un număr mare de studii şi volume scrise în
anii respectivi au apărut şi cu sprijinul acordat de Comisia Monumen-
telor Istorice. Semnificativ este, într-un asemenea context, studiul lui
Coriolan Petranu, Necesităţi, îndrumări, idealuri şi realizări în istorio-
grafia artei româneşti din Transilvania, Bucureşti, 1941, lucrare de o
incontestabilă valoare teoretică în care, pornind de Ia sarcinile ce ,au
stat în faţa istoricilor de artă, cu.mulează ce s-a realizat şi ce a mai ră-
2 Referiri la picturile de la Ceheiu, Zalnoc le găsim în Petri Mor, Szi/dgy vcir-
mcgyc monographiaja, voi. III, voi. IV, 1902.

3 Ibidem, voi. III, p. 286--287.
4 Dintre ele mentionăm cartea lui Borovszky Samu, Bihor vcirmegye es Nagy-
vcirad, Budapest, 1901, unde, însă, autorul face o trecere in revistă a satelor fără a
evidentia corect vechimea bisericilor de lemn, pictura lor.
5 Ioan Opriş, Contribulii Ia cunoaşterea aclivilălii de ocrotire a patrimoni11/ui
cu/lura/ artistic din Bihor după făurirea stalului român unitar, in Biharea, V, 1977,
Oradea, 1978, (în curs de tipărire).
3 Istoricul cercetării picturii murale din Ţara Crişuri/or 241
mas de făcut. .,Intr-un domeniu atât de vast, cu atâtea necesităţi, cu

atât de putini colaboratori, cum este istoria artei din Transilvania, pro-
gramul de muncă trebuie precis elaborat ... "6 • De strictă urgenţă, după
opinia autorului, este continuarea inventarierii monumentelor, întoc-
mirea monografiilor şi, în final, elaborarea sintezelor.
Studiile, cu un pronunţat caracter documentar, semnate de Ştefan
Meleş - Zugravii bisericilor române, în Anuarul Comisiunii Monumen-
telor Istorice, Sectia pentru Transilvania, 1926-1928, Cluj, 1929 şi
Note despre zugravii bisericilor române, în veacul XV-XIX, Sibiu,
1932 - sînt rezultatul perseverenţei unui om conştient de munca de-
pusă . .,Ceea ce vreau să dau eu sunt note despre zugravii bisericilor ro-
mâneşti din toate timpurile şi ţinuturile\ pe care le-am adunat ani de
zile" 7 • Ajuns cu însemnările sale în Bihor, autorul, face o serie de ob-
servaţii cu referire specială la David din Ţara Românească. ,.Modestul
zugrav David, venit din Ţara Românească a dezvoll.Jt o activitate foarte
întinsă, d1ar slabă ca valoare ca şi ceilalţi tovarăşi în aceste părţi"~.
Afirmaţia devine firească dacă ne gîndim că nominalizarea zugravilor,
din cele trei provincii româneşti, o face prin prisma unor realizări i-
dentice, indiferent că ap,arţin artei culle sau populare. Totodată, pro-
babil, atunci cînd îl caracterizează pe David Zugravu de la Curtea de
Argeş a ţinut cont şi de provenienţa artistului din ambianţa .culturală
a Ţării Româneşti. Or, trebuie să avem în vedere că este perioada cînd
se extinde arla decorării lăcaşurilor de cult, cînd comanda socială o
formează comunităţile săteşti. iar circulaţia zugravilor se constituie
într-o proprietate specifică. ln acest context trebuie analizată pictura
românească din veacul al XVIII-iea şi, din această .perspectivă, evalu-
ată munca zugravilor. E, însă, tot atît de adevărat că Ştefan Meteş nu
a urmărit programatic interpretarea mărturiilor incluse 111 cele două
lucrări, ci i.morta.Iizarea lor pentru viitor, muncă ce se cuvine a fi
apreciată.
Un spaţiu mult mai mare a acordat picturii murale Corio,J.an Pe-
tranu în Monumente istorice ale judeţului Bihor, I. Bisericile de lemn,
Sibiu, 1931. .,Publicaţiunea va cu,prinde numai o selecţiune a .materia-
lului mai însemnat, mai caracteristic; la care ilustraţia şi planşa joacă
rolul esenţial, i:ir textul cuprinde sistematizarea materiei, cronologia,
topografia operelor, stabilirea rnăeştrilor, a mediului apoi fixarea note-
lor distinctive ale monumentelor din judeţ în privinţa caJilăţilor artis-
6 Necesităţi, îndrumări, idealuri şi realizări în istoriografia
Coriolan Petranu,
artei româneştidin Transilvania, Bucureşti, 1941, p. I.
7 Ştefan Meteş, Zugravii bisericilor române, in Anuaru/ Comisiunii Monumente-
/or istorice, Sec/ia pentru Transilvania, 1926---1928, Cluj, 1929, p. 4.

8 Idem, Note despre zugravii biserici/or române, în veacul XV- -XIX, Sibiu,
1932, p. 13.
16 - Blharca
242 Aurel Chiriac 4
tice, a iconografiei etc. faţă de cele cunoscute pân'acum, în sfârşit con-

cluziile"9. Părţile consacrate picturii cuprind o înşiruire a tuturor zu-
gravilor pe care i-a preluat din inscripţiile bisericilor de lemn. Alături
de aceste consemnări sistematke, autorul foce şi dtev.a consideraţii
per.mise de analogiile cu judeţul Arad şi restul Transilvaniei. ,.ln pri-
vinţa picturii interiorului, cea din judeţul Bihor stă în urma aceleia
din judeţul Arad, atât ca bogăţie iconografică, cât şi ca valoare artis-
tică, în schimb scenele din judecata cea din urmă sunt mai amplu tr.a-
tate: viţiile zugrăvite în tinda femeilor sunt mai pe larg expuse decât
în alte locuri. în această pri,vinţă, precum şi în tr,atarea portretelor
preoţilor, cititorilor, pictorilor, ele sunt .superi,oare" 10 • Pe baza asemă
nărilor sUlistice, Coriolan Petranu, reuşeşte să încadreze pictura, să
stabileasca, chic1r, dJJdrlenenţa la arta de tradiţie bizantiană. De fapt,
m-ono'grafia Bihorului vine în continuarea celei apărute des,pre judeţul
Arnd şi constituie, în viziunea autorului, încă un pas în inventarierea
monumentelor de arhitectură populară. Pentru el cartea înseamnă şi
posibilitatea difuzării în străinătate, scop care se supr,apune cu nevoia
de a face cunoscută arta românească publicului şi spedaliştilor de
pretutindeni. Dacă în privinţa judecăţilor de valoare emise despre
pictura murală din zonă manifestă retineri, albumul reuşeşte să stabi-
lească, într-un limibaj de spedalitate, caracteristici iconografice, circu-
laţia zugravilor, trăsături de necontestat ale acestui gen de manifes-
tare artistică.
Deşi nu s-a specializat în istoria artei, profesorul Titus L. Roşu, a
publicat şi maleriale ce tratează probleme de pktură. Fără a încerca
o analiză stilistică sau iconografică el le-a semnalat ca valori certe ale
creaţiilor din ullimele două secole. Prezentarea monografică a biseri-
cilor de lemn din zona Beiuşului într-o serie de articole - lnsemnări
din Şumuj-U jupa, în Bei uşui, nr. 27, 3 Iulie 1942; Biserica din Broaşte, în
Beiuşll, nr. 5, 12 Septembrie 1942; Biserica din Brădet, în Beiuşul nr.
10,17 Octombrie 1942; Biserica de lemn din Şebiş, in Beiuşul, nr. 14,3
Aprili·e 1943 - îl obligă sa <lesc:rie şi pictura. Demnu de consemnat
este şi cartea lnsemnări şi inscripţii bihorene, voi. I, Beiuş, 1941, unde
a ,adunat nenumărate pisanii. multe dintre ele astăzi şterse, lucrarea
transformîndu-se într-un important instrument de lucru. De la prezen-
tarea monografkă a monumentelor, cu timpul, Titus Roşu ajunge Ia
înţelegerea ipicturii ca un reflex al vieţii sociale. .,ln unele biserici,
pictura nu e decît interpretarea populară ·a justiţiei divine: o operă
9
Coriolan Petranu, Monumente istorice ale jude/ului Bihor, I, Bisericile de
fomn, Sibiu, 1931, p. 7.
0
' Ibidem, p. 51.
5 Istoricul cercetării picturii murale din Ţara Crişuri/01 243
moralizatoare" 11 • Consideră, de asemenea, stabilirea lui David Zugravu,

in Bihor, ca o pildă edificatoare care ,. ... impune reliefarea unor pu-
ternice relaţiuni spirituale între Bihor şi Ţările Române, în cei mai
grei ani ai veacurilor XVII şi XVIII. Insistăm ,a,supra acestor legături
cari au întreţinut în tot timpul sbuciumatelor noastre veacuri, conşti
inţa apartinerii de 'Spiritualitatea românească şi cadrele unui teritoriu
întins al nationalităţii româneşti " 12 •
III. Comparativ cu epoca anterioară, 1918-1944, pentru anii urmă
tori distingem o specializare pe genuri ,artistice, o restrîngere ce în-
magazinează posibilitatea cuprinderii cit mai complete a problemelor
abordate. Acum, istoricii de artă urmăresc evolutia picturii româneşti
din diferite zone într-o strînsă interdependenţă, materialul adunat con-
stituind nucleul viitoarelor sinteze.
Cercetarea monumentelor de arhitectură populară a înglobat şi li-
mitate aprecieri ale decorului pictural. Ioana Cristache Panait, arh. ton
Scheletti, Biserici de lemn din Sălaj, în Buletinul Monumentelor Isto-
rice, nr. 1, 1971, introduc sumare consideraţii despre pictura bisericilor
de lerrvn 1de la Derşida, Zalnoc şi Ceheiu, fără a a,vea pretenţi.a unor
interpretări.
Volumele lui Ioan Goldea, Monumente de arhitectură populară din
nord-vestul României, voi. I, II, Oradea, 1972, 1974, nu se opresc doar
la cadrul arhitectonic. Sînt descrise, cu pasiunea omului apropiat
de munca sa, mai ales picturile de o valoare deosebită. Cercetarea
intreprinsă, într-o asemenea manieră, a avut ca rezultat surprinderea
unui program iconografic unitar, evidenţierea elementelor particulare
generate de stilul de lucru al unui zugrav sau altul. ,.Rod al contopirii
influenţelor artei bizantine ajunse prin filieră moldoveană şi munteană
cu elementele locale tradiţionale, ea (pictura murală - n.n.) prime.şte
un caracter autentic popular. Simbiozei amintite i se alătură sporadic
elemente ale artei apusene" 13 • Procesul surpTins este privit, de autor,
ca rezultat al unei evoluţii îndelungate, al împlinirii manifestărilor de
artă ,populară din timpurile străvechi. Dată fiind preocuparea spre va-
lorificarea arhitecturii populare se rezumă la generalităţi în ceea ce
priveşte pictura, fără a mai intra în detalii de analiză stilistică. Iar, a-
colo, unde pictura nu formează un ansamblu de excepţie el se opreşte
la cîteva sumare constatări.
Dintre volumele care au făcut o consemnare cantitativă a valori-
lor culturale din Bihor reţinem Repertoriul monumentelor din judeţul
11 Titus L. Roşu, Bise1ica de lemn din Şebiş, în Beiuşul, nr. 14, 3 Aprilie 1943,
p. 2.
12
Ibidem, p. 4.
13
Ioan Godea, Monumente de arhiteclUTd populard din no1d-vestul României,
voi. I, Biserici de lemn din zona Barcău-Crasna, Oradea, 1972, p. 12.
16°
244 Aurel Chiriac 5
Bihor, Oradea, 1974. Rezultal al muncii de inventariere lucrarea îşi re-

vendică, în măsura locului pe care ii ocupă, rolul de instrument de
lucru indispensaibil pentru specialişti. Evaluarea realizată este cu atit
mai însemnată cu cit au fost cuprinse toate monumentele considerate
mărlurii ale creaţiei oamenilor din Ţara Crişurilor.
Vasile Drăguţ în Dictionaru/ enciclopedic de artă medievală româ-
nească, Bucureşti, 1977, pomeneşte de David din Piteşti'4, iar în spaţiul
afectat pictura din toată România face referiri, e adevărat, sumare la
Bihor. Dintr-o listă bibliografică s-ar mai putea selecta puţine lucrări' 5
care ating, doar, tangenţial pictura din nord-vestul României.
*
• *
Fără îndoială, ,parcurgerea materialelor ce abordează, chiar şi nu-
mai între anumite limite, pictura bisericilor de lemn ne permite cu-
noaşterea corectă a stadiului atins în analiza acestui fenomen. Cerce-
tările anterioare au reuşit să inventarieze toate bisericile de lemn, o-
peraţie ce nu s-a suprapus cu deschiderea întregului decor pictat. Pic-
tura a fost considerată, mereu, un auxiliar demn de remarcat în econo-
mia arhitecturii fără a se accentua asupra detaliilor semnificative în
individualizarea ei. Programul iconografic este discutat, mai ales de
ultimele lucrări, dar nu şi dezvoltat suficient. Lipsesc, în general1 6 , ana-
logiile stiHstice elemente importante în integrarea la un curent sau al-
tul. Constant, surprindem felul în care fiecare autor de după 1918
subliniază permanenta circulaţie a zugravilor, aspect concretizat prin
multe exemple de pictura veacului al XVIII-iea.
Dincolo de a.ceste dale tehnice, indispensabile în evaluarea exactă
a picturii murale din zonă, ea esle privită, cu mici excepţii, ca un de-
cor. Dar, în egală măsură, reprezintă şi mentalitatea oamenilor, de a-
ceea condiţia aprecierii estetice nu ne apare suficientă. Aceasta evo-
luează, alături de respectarea unui program iconografic general, spre
imortalizarea unor fapte reale, cohdiene, întîlnite în vi,aţa satelor.
Poate exemplul cel mai reprezentativ asupra modului cum s-·a împlinit
H Zugravul a semnat întotdeauna: .. David Zugravu de la Curtea de Argeş•.

15 Amintim: I. D. Ştefănescu, Istoriografia artei bizantine şi a picturii Ieudafe
româneşti, Bucureşti, 1973, Pictura româneascd, Bucureşti, 1976. Importante sînt, de
asemenea, prin consideraţiile de ordin teoretic capitolele· referitoare la pictura seco-
lului al XVIII-iea din Transilvania scrise de Acad. Virgil Vătăşianu, din cele două
mari sinteze: Arta ţărilor române in secolul al XV III-iea, în Istoria României, voi.
III, Bucureşti, 1964 şi Arta în Transilvania de la începutul secolului al XVJI-lea
pină in primele decenii ale secolului al XIX-iea, ln Istoria Artelor Plasllice in Ro-
mânia, voL II, Bucureşti. 1970..
16 Sînt prezente inlr-o. narecare măsură Ia Ioan Godea, op. cit.
7 Istoricul cercetării picturii murale din Ţara Cri.5urilor 245
pictura murală românească din Transilvania, respectiv Ţara Crişurilor,

îl aflăm în Judecata de apoi. Prin ea se reflectă gustul comenzii so-
ciale, un mod ,de a gîndi, deci, o atitudine umană proprie veacurilor
XVIII şi XIX. Comparativ cu epocile mai vechi - precizăm că nu ne
gîndim la o paralelă care să vizeze calitatea realizărilor anterioare din
cele trei provincii r@mâneşti - acum are Joc o deschidere a subiectu-
lui spre conflictele din comunitatea sătească. Se distinge, în acest con-
text, valoarea-document a picturii - plugul de lemn, cimpoiul, orna-
mentele de pe ţesături, portul popuiar tradiţional etc. - constituind
prezenţe comune multor biserici de lemn -din Ţara Crişurilor.
Faptele remarcate încearcă să surprindă esenţa fenomenului ana-
lizat de noi deoarece ceea ce are loc acum contribuie la cristalizarea
unei picturi româneşti de fadură .populară generalizată la nivelul sa-
telor româneşti din Transilvania. Urmărind, de altfel, procesul deco-
rării bisericilor de lemn în perioada amintită 17 am putut constata că a
fost determinat, în principal, de exodul zugravilor formaţi în ,ambianta
specifică şcolilor de pictură din Ţara Românească. ..Aşa îl aflăm pe
meşterul DA VID -din Piteşti lucrînd în satele din munţii Bihorului
(Rieni, Ferice, Sebiş etc.), pe SIMION din Piteşti în satele hunedorene
(Ciula Mare, Densuş, Nucşoara, Baru Mare) sau pe vestitul RADU
DASCĂLU semnînd, alături de GHEORGHE, frumoasa .pictură a bise-
ricii din Hălmagiu (jud. Arad). Deosebit de importantă avea să fie acti-
vitatea lui VASILE DIACONU de la Tismana care, trecînd în Banat,
cu încă cincizeci de familii, a întemeiat aici o şcoală de pictură care
va pune bazele pentru dezvoltarea ulterioară a picturii bănăţene" 18 • Da-
vid Zugravu - odată ajuns în Bihor - s-a stabilit definitiv în satul Siti-
telec creind, prin activitatea intensă desfăşurată, o şcoală locală. Ast-
fel, ~mpulsul venit din sudul Carpaţilor - fără a fi unica cauză a re-
vitalizării picturii - ca şi a.cceptarea imediată -a lui, dovedeşte, dacă
mai era nevoie, sincronismul evoluţiei provinciilor româneşti indiferent
de situaţia politică avută.
Argumentele prezentate, într-o măsură mai mare sau mai mi,că,
ne re1evă în pictura murală din Ţara Crişurilur rectli:âi.ri inegctle ica
valoare estetică în sine 10 , dar indispensabile ca ilustrare a unei etape
din evoluţia artei româneşti.
i; Epoca despre care vorbim se caracterizează şi printr-o permanentă împotri-

vire la încercările de deznaţionalizare. Una din formele de manifestare a fost şi
extinderea fenomenului de împodobire a lăcaşurilor de cult româneşti.
18
Pictura românească, Bucureşti, 1976, p. 120.
~ Afirmaţia se referă la scenele din absida altarului şi naos unde temele cla-
1
sice nu au cunoscut întotdeauna cele mai fericite rezolvări. Desigur, aşa cum am
arătai in text, aceste aprecieri nu slnt suficiente pentru a determina valoarea unei
picturi şi, ca atare, in viitoarele studii vom ţine cont de un complex de situaţii
specifice zonei.
246 Aurel Chiriac 8
TIIE lDSTORY OF WALL PAINTING INVESTIGATION FROM ŢAllA CRIŞURILOR
Summary
The study analyses all the works that in a way or another, deal with the
wall painting from Ţara Crişurilor. The knowledge, of the way of using the wall
pa.înting by the last invesligations, permitted the author to establish the levei
1eached in elucidaling the problems carried an by the invesligated domain, the
platform where it has to start from in ils future investigations.
PICTORUL TIBOR ERNO
AUREL ROŞU
La 28 februarie 1885 se naşte la Oradea Tibor Ema, cel -care avea

să r-eprezinte, alături de Macalik Alfred, Balogh Istvan, Leon Alex şi
Nicolae lrimie, arta plastică orădeană între cele două războaie mon-
diale.
Cursurile şcolii medii Ie urmează la Oradea. Era socotit printre
cei slabi 1,a desen. Cu toate acestea începe ,să mînuiască penelul a-lă
turi de un grup de colegi. Printr-o muncă susţinută, Tibor Erno, devine
din ,ce 'În ·ce .mai sigur în faţa planşetei dind la iveală o adervărată
forţă coloristică.
După terminarea liceului, ajutat de reprezentanţii societăţii „Hol-
nap", în fruntea <:ăreia era ,poetul Ady Endre, obţine în 1904 din partea
oraşului Oradea o bursă de studii la Academia de arte din Budapesta,
unde ii are ca profesor pe Zemplenyi Tivadar. Durpă trei ani
pleacă Jr1 •Paris .unde urmează timp de doi ani cursurile vestitei Aca-
demii Julien, sub îndrumările maestrului Jean Paul Laurens. La termi-
narea cursurilor est•e distins cu premiul III al Academiei. Ca proaspăt
absolvent expune Ia Muveszhaz din Budapesta, devenind membru al
Mucsarnok-ului şi al Salonului naţional.
:>in 1910 Tibor ,Erno îşi începe adevărata sa activitate de creaţie.
Temele preferate sînt inspirate din viaţa zbuciumată şi plină de greu-
tăţi a muncitorilor şi ţăranilor, majoritatea tablourilor lui purtînd ti-
tluri ca: ,,Treieriş", ,,Seceriş", ,.Culesul", ,,Prăşitul", .. Muncitori. bretoni"
etc. Expoziţiile personale deschise atît în ţară cit şi peste hotare (Stock-
holm, Gotteborg, Kopenhaga ele.), îl fac pe lînărul pictor orădean cu-
noscut publicului amator de artă de pretutindeni.
Primul război mondial îi -curmă timp de patru ani activitatea de
creaţie, fiind înrolat în armată cu gradul de sublocotenent.
După război, la scurtă vreme, depunînd o intensă muncă de a·telier,
organizează expoziţii personale la Oradea, Arad, Timişoara, Cluj.
248 Aurel Roşu 2
Anul 1925 îl poartă, din nou, pe meleagurile Franţei. Pictează as-

pecte pariziene, forfota metropolei surprinsă pe Champ Elisee, impu-
nătoarea şi cea mai îndrăzneaţă construcţie a începutului de secol XX
- turnul Eifel. Nu uită să picteze şi Catedrala N6tre-Dame, impresio-
nant monument gotic.
În v,ara aceluiaş an pictează în Bretania, oglindind viaţa pescari-
lor, muncitorilor din port. Amintim cîleva tablouri: ,.Pes·cari bătrîni în
port", ,,Pescari în repaos", ,,Dul,gheri de nave" etc.
lnainte de a se reîntoarce în ţară a deschis la Paris o expozitie
personală care s-a bucurat de mare succes. Cu această ocazie este pri-
mit mebru al „Salonului independenţilor". Întors din Franţa expune la
Salonul Oficial din Bucureşti o parte din lucrările executate la Paris
şi în Bretania.
ln 1927 p.ărăseşle din nou ţara îndreptîndu-se spre Italia unde cre-
iază lucrări de un mare rafinament artistic. In 1928 se întoarce lc1 Ora-
dea. Pictează aici scene de piaţă, naturi statice, peisaje şi participă la
nenumărate expoziţii de grup organizate la Oradea, Cluj, Budapesta,
la Salonul Oficial din Bucureşti. Deschide, de asemenea, mai multe ex-
poziţii personale la Oradea, Sibiu, Bucureşti.
ln 1935, oferindu-i-se din partea oraşului Oradea o bursă de stu-
dii, pleacă la Const,anţa şi Bakic. Cu lucrările executate aici participă
la Salonul Ofidal din Bucureşti, fiind ales ca membru permanent al
Salonului. lntr-o expoziţie din 1938 ii găsim alături de Gheorghe Pă
traşcu, Theodor Pallady, I. Teodorescu-Sion, P. lorgulescu-Yor şi alţii.
Aceasta a însemnat, la a.cee,a vreme, o recunoaştere pe plan naţional
a v-alorii operei lui. Revistele vremii: ,,Flacăra", ,.Familia (Oradea),
.,Vasarnapi Ujsag" (Cluj), ,Erdelyi Elet" (Arad). consacră, ca atare,
pictorului orădean nenumărate articole cu privire la expoziţiile lui, re-
producîndu-i în acelaşi timp mai multe lucrări. Aprecieri asupra activi-
tăţii creatoare a pictorului apar şi în revista pariziană „Revue de Vrai
et du Beau" sau în cea din Budapesta „Kepz6muveszet".
Cu prilejul înfiinţării la Oradea în 1938 a Societăţii Artelor Plas-
tice este ales vicepreşedinte.
Activitatea de creaţie a lui Tibor Erno a fost pentru a doua oară
curmată de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. Lucrările au
început să fie respinse a'lil in expoziţiile din ţară cit şi din străinătate.
Cu mari insistenţe expune în 1942 alături de Macalik Alfred şi Balogh
Istvan la Oradea. Aceasta a f·ost şi ultima lui expoziţiie.
In ziua, (de 3 mai 1943 este deportat la Ausschwits, de unde este
mutat la Kaufering, filială a lagărului de la Dachau. Din mărturiile
unor cunoscuţi ce au supravieţuit acestor evenimente, ştim că şi în
lagăr Tibor Erno a continuat să lucrez·e. lmbolnăvindu-se, însă, de ti-
fos exantematic, moare cu douăsprezece zile înainte de eli•berarea la-
gărului de către armatele aliate.
3 Pictorul Tibor Erno 249
Prin întreaga lui activitate, Tibor Erno va rămine în istoria arte-

lor plastice româneşti ca un reprezentant de seamă al picturii interbe-
lice orădene, exemplu de artist-cetăţean cu multiple calităţi, cu o cre-
aţie pusă în slujba unor idealuri umanitariste .
•
• •
Un stil plastic original, puţin stîngaci la început ce se datorează
unei dezvoltări lente dar susţinute, caracterizează opera lui Tibor
Erno. Pictorul, ca de altfel toţi artiştii adevăraţi, frămîntaţi de proble-
mele artei, e departe de-a reda fotografic ceea ce înregistrează retina .
.El ştie să impună, graţie coloritului şi ritmului cu totul personal, viaţă
subiectelor a'lese. Punctul de plecare a fost, fără îndoi.ală, Şcoal-:1 de la
Baia Mare. Cu tim,pul, însă se simte în lucrările lui tot ma.i mult cău
tările pro;prii. Tibor Erno se apropie din ce în ce mai mult de culoare
fapt ce ne permite descoperirea mai multor etape în formarea lui.
Această problemă de meşteşug influenţează, datorită problemelor plas-
llce pe ,care le ridică, -alegerea temei. .. Erno Tibor este un pidor de vi-
goare ----- ca o coardă de ţimbal - cu viziunea largă, cuprinzătoare,
fermecată de magia şi pitorescul realităţilor", apreciază zi-arul „Drep-
tatea" în 1934. ·
Pînă în 1924 Tibor Erno lucrează Ia Oradea şi Bai.1 Mare, organi-
zînd mai multe expozHii personale şi de grup, atît în ţară cit şi în străi
nătate. Din această perioadă amintim doar două lucrări executate sub
influenţa şcolii băimărene: .,Peisaj" şi „Stradă băimăreană".
Maturizarea artistului se profilează după primul război mondial
cînd el se dăruieşte peisajelor din Oradea şi împrejurimi mai bine zis
de pe valea Crişului Repede: ,,Primăria oraşului", ,,Autoportret" (Fig. 1),
,,Centrul oraşu/Li" (Fig. 2), ,,Malul Crişului" (Fig. 3). Pictează, tot-
odată, interioare realizate în tonuri închise, cu preferinţă pentru brun
şi gri. remarcîndu-se prin meşteşugul cu care redă căldura şi intimi-
tatea acestora (.,Interior din palatul episcopal", ,,Interior", ,,Locuinţa
artistului").
Lucrările executate în Franţa - Paris şi Bretani:a - reprezintă pe-
rioada de apogeu. Tablourile reflectă activitatea pescarilor din portu-
rile bretone, a dulgherilor de nave. în peisajele stîncoase de pe ma·lul
mării apare figura umană - femei bretone în costumele lor sobre cu
bonete albe, ce se încadrează perfect în atmosfera ţinutului (,,Femei
bretoane pe malul mării", ,,Pescari bretoni", ,,Peisaj cu bărci" (Fig. 4) etc.).
Sp1 e deu:;euire de pehajele din Bretania cele pariziene s[n,t pline de lu-
mină şi căldură. întors în ţară expune la Salonul Ofidal din Bucureşti
unde i se cumpără una din cele ma·i frumoase pînze executate în Bre-
tania.
Aceeaşi tematică ,îl preocupă şi în Italia. Poposeşte la Veneţia,
Lido, Burano, Chiogia, Sotomarino. Ca peste tot, şi aici rămine credin-
250 Au rel Ro şu 4
Fig. I.
5 Pic toru / 1'i/J o r Ern o 25 1
Fig. 2.
Fig. 3.
252 u rc i R oş u o
7 Picioru] Tibor Erno 253
cios -crezului său. Lasă la o par te grandoarea ,p,alatulUii Dogilor, a pie-

ţei San Marco. Işi aş ază şeval e tul acolo unde forfota muncitorilor din
porturi şi ,a pescarilor era mai ma.re, dînd viaţă w1or compoziţi,i impre-
sionante, impunîndu-s lucrările din Burano ş i Sotomarino.
Ba1ciicul pune în ifaţa pictorului probleme noi. Peisaj le sînt inun-
date de lumină şi s tr ăl ucir soarelui. Tibor Erno se dov edeşte un s n-
si1bil artist, reuşind să redea cu mult rafinament contrastul dintre lu-
mină şi umb r ă, mizînd p expr sivitatea culorilor. Spre xemplu, ocru-
lui auriu sau ,a Jbului imu,c uJ at al caselor le opune puternke umbre de
1
albastru şi violet (,,Stradă din Balcic ( ig. 5}, ,,Amurg", ,,Femei din
Balcic ", ,,Pe isaj din Balcic" ( ig. 6}. emnificative pentru ac a tă fază a
crea ţ iei pictorului sînt rîndurile apărute într-un număr a,l ziarului Na-
J.iunea din 1932 : ,,Pentru a treia oară a,c est fiu al ransilvanieî consa-
crat /în saloanele de arlă ale Budapestei, pune la no i. El umple -cu
pînzele sa,l e viguro ase, cJocotitoar de viaţă, două mari săli ale casei
1
Mozart din str. Sărindar 4. De cum păşeşti pragul expoziţiei sale, pr.i-
ma ,i mpr ie -c e se în tăreşte pe măsură ce te opreşti în faiţa fi căr i
pinze es.te ,a ceea a unei ener,gii atenua te de o sensi1bilitate de cea mai
bună -ca·lita-te . .. Posedînd un coJ.orit de tonalităţi .minore, poate cam
sul11!bru cîrud ne redă -a mu rgu] la Balc ic sau mal u ri de ape, d. Tibor se
Fi g. 5.
254 Aurel Roşu 8
Fig. 6.
depăşeşte pe sine în splendidele acuarele unde lumina c'întă şi se re-

varsă în cascade pe valuri, cer şi pajişti".
Pictorul are şi pînze originale în utilizarea culorilor crude, deno-
tînd că ,e xa,g erarea unor trăsături a fost vottă. Parcă doi oameni •s-au
înfăţişat prin talent în sufJetul ,acestui pi,c tor. Primul, dezlegă tor <le
probleme picturale şi altul senin poet şi iubitor id e linii ,c,a lme, ca în
pinz·ele ce ne înfăţişează viaţa la ţară (.,Ţclrani sclpîncl" {Fig. 7), ,.Ţă
rănci semănînd cartofi" (Fig. 8), .,Cosaşi" etc.), pînze care surprind
exact atmosfera muncilor de cimp.
Specific în opera lui este redarea pieţelor, imagini observat,e din
atelier. Conturează cu plasticitate forfota oamenilor veniţi la tîrg în
orele dimineţii (.,Piaţă", ,,Tîrg de oale", ,,Precupete" etc), iar din mij -
locul acestui tumult, înconjurate de taraibele negustorilor, se înalţă, cu
o aparentă veselie, circurile, secondate de nelipsitele oan1sele (.,Circ
I", .,Circ II", .,Circ III").
Di ersitatea subi ectelor aibordate de Tiibor Erno - peisaje, com-
poziţii, na turi statke - ne-au dezvăluit creaţia unui artist ,pentru care
iaţa munci torilor şi ţ ăranilor, al ă turi de peisaje, oo ,c onstituit un per-
256 Aurel Roşu 10
Fig. 8.
11 Pictorul Tibor Ernl3 251
manent izvor de inspiraţie. Cuprinderea lor într-o operă unitară, sin-

ceră prin rezohnarea plastică, urmată de un realism accentuat, au con-
sacrat o operă viabilă în timp.
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
I. Collegium Artilicum Transylvanicorum, Cluj, 23 februarie 1921.

2. G. Oprescu, lmp1csii de la Expoziţia de artă cudcleană, in Jntrăţirea, Cluj 16 mar-
tie, 1921.
3. ,.Societatea de miine, Cluj 15 noiembrie 1930.
4. ,.Ellcnzek", Cluj, 2 dec. 1930.
5. ,,EJJenzek", Cluj, 3 dec. 1930.
6. ,.Brass6i Lapok", Braşov, 3 dec. 1930.
7. ,.Naţiunea•, Cluj, 5 dec. 1930.
8. ,,Ellenzek", Cluj, 6 dec. 1930.
9. ,.Naţiunea•, Cluj, 9 dec. 1930.
10. ,.Keleli UJsag", Cluj, 14 mai 1933.
11. ,,Sdptdmlna•, Cluj, februarie 1943.
12. ,,Nepszava", Cluj, 17 februarie 1943.
PAINTER TIBOR ERNO
Summary
Erno Tibor, born in Oradea on the 28th February, 1885, who with Alfred Ma-
calik, Istvan Balogh, Leon Alex and Nicolae Irimie represented the fine arts of
Oradea in the inlerwar period.
He graduated in Budapest (1904-1907) and in Paris at the Julien Academy.
He take the realii y for his basis as a starting point, drawing inspiration from the
life and the peoplc's working. His favouril subjccts are connected with the work-
men's, thc fishermen's and !he peasants' activily. The beauties of the nature are
reproduced in a limiled colour-scale in his countlcss landscapes drawing inspiration
from the environs of Oradea, or from ltaly and France.
The picturcs of Erno Tibor are more agreeable than deeply pictorial, but by
the great number of paintings he made himself conspicious the creative power,
revealing !he sincerily and passion in his work of ilrt.
)7 - Blharea
MUZEOLOGIE - PATRIMONIU
MOMENTE ALE EVOLUŢIEI CONCEPTULUI DE MUZEU ETNOGRAFIC
IN ŢARA NOASTRA
MIRCEA DUMITRESCU
După cum este cunoscut, prima jumătate a secolului XIX mar-

chează o sporire a interesului pentru colecţionarea şi punerea în cir-
cuit public a antichităţilor, avînd ca accente constituirea Muzeului
Brukenthal, Regulamentul Organic şi prevederile sale relative la strîn-
gerea de obiecte ,aflate în mănăstiri, schituri şi biserid, dar şi activi-
tatea unor colecţionari care, prin pasiunea dovedită, pot fi consideraţi
adevăraţi ctitori ai muzeografiei româneşti. Din rîndurile lor vom
aminti pe banul Mihalache Ghica, Alexandru Filipescu, Vladimir de
Blaremberg, Alexandru Nenciulescu, Nicolae Mavros, Valstein Vella,
Cezar Bolliac 1•
Perioada la care ne referim înseamnă nu numai acţiunea de colec-
tare şi păstraire a unor anti!chităli sau opere de artă ci un moment în-
semnat în însăşi structurarea ideii de muzeu, a rosturilor acestor piese
care încep să depăşească „valoarea de curiozitate" şi devin, declarat,
argumente în sprijinul marilor idei pe care revoluţia de la 1848, în
special, le va a-ccentua. Astfel, în numărul 5 din primul an de apariţie
( 1837) a unei pu:blicaţii intitulată extrem de sugestiv Muzeul Naţional
se scria: .,acum a sosit vremea să întoarcem privirea noastră şi înapoi
şi să ne întrebăm mai cu dinadinsul cine sîntem, de unde ne tragem,
cu ,ce s-au însemnat vea curile trecute, cine a întemeiat acest stat, la
1
ce prefaceri a fost supus ... ".

Perioada aceasta de mari acumulări va culmina, în anul 1864, cînd
domnitorul Alexandru Ioan Cuza va semna „Regula,mentul pentru ad-
ministrarea şi organizarea Muzeului de antichităţi din Bucureşti" care
urma să funcţioneze ·cu următoarele secţii: numismatică şi heraldică,
secţia istorică generală, secţia de istorie românească cu subsecţia ecle-
1
Ioana Cristache Panait, Panait I. Panait, lnceputurile muzeografiei la Buc:1-
reşti, ln Revist,a muzee/or, nr. 1, 1966.
262 Mircea Dumitrescu 4
siastică şi secţia curiozităţilor 2 •

ln decretul domnesc se mai prevedea
constituirea Muzeului de ştiinţe naturale, acestora ardăugîndu-Ii-se, în
scurt timp, o Pinacotecă.
în ,afora oraşului capitală, constată,m, tot în a•ceastă a doua jumă
tate a secolului al XIX-iea, o puternică efervescentă în direcţia înfiin-
ţării unur instituţii de profil. Vom aminti doar întemeierea Muzeului
de istorie din Cluj (1859), Muzeele judeţelor Constanţa (1879), Alba
Iulia (1887), Arad (1892) şi Gorj (1894) ca şi activitatea extrem de in-
teresantă, pe tărîm muzeistic, depusă de Astra.
Considerăm că a sosit momentul semnalării preocupărilor pentru
colectarea unor piese de etnografie şi artă populară. Aceste preocupări
sînt relativ mai tîrzii decît cele de arheologie şi istorie, respectiv de la
începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului XIX.
Fenomenul îşi poate găsi, după opinia noastră, o explicatie fireas-
că dacă ne gindim la contextul larg - economic şi social-politic - al
apariţiei instituţiilor muzeale, la faplul că principalelor probleme, care
ţineau de vechimea şi permanenta poporului român pe -aceste teritorii,
li se răspundea aproape exclusiv cu argumente arheologice şi docu-
mentare.
In 1864, locotenent colonelul Dimitrie Papazoglu, om cu preocu-
pări multiple, adevărat animator al vieţii culturale3, va pune bazele
unui •adevărat muzeu personal4, care cuprindea, printre cele 20 de teme
şi pe cea intitulată „Diferi,te rarttăţi de manufacturi şi ţesături din Ro-
mânia" in 1care găsim pomenite piese de port, obiecte de lemn, instru-
mente muzioale, ceramică. Interesant ni se pare de stăruit asupra
uneia dintre raţiunile întemeierii acestei colecţii muzeale, care cu-
prindea piese etnografice ~i arheologice; est~ evident că, din însăşi
::nodul de concepere a muzeului care-i purta numele, Parpazoglu consi-
dera că o colecţie bogată, cu obiecte strinse din toate regiunile ţării
putea constitui un materi•al docum.enta,r de prima mină pentru demon-
strarea vechimii şi unităţii poporului român, a culturii sale materiale
şi spirituale.
Am amintit anterior decretul domnesc de constituire a Muzeului
naţional de antichităţi şi secţiile pe care această instituţie Ie avea
iniţial.
Din 1871 putem semnala lărgirea ariei de preocupări, prin include-
rea în patrimoniu •a unor piese etnografice: în acel an, o ,anume Sofia
Mavrodin donează 3 prosoape muzeului5. Integrarea în colecţii a unor
2
Ioana Cristache Panait, Panait I. Panait, Organizarea activitd/ii muzeistice la
Bucureşti in anul 1864, în Revista muzeelor, nr. 6, 1968.
3 Colonel Strujan Ioan, ·locotenent-colonel C-lin Căzănişleanu, Locotenent co-
lonelul Dimitrie Papazoglu, Bucureşti, 1972.

4 Tancrcd Bănăteanu, Mircea Dumitrescu, Preliminarii la organizarea Muzeului
de artă populară al R.S.R., în. Revista muzeelor, nr. 1, 1968.
5 Arhivele Statului Bucureşti, Fond Ministerul cultelor şi instrucţiunii publice,
dosar 849/1971, fila 8.
5 Momente ale evolutiei conceptului de muzeu etnografic in tara noastrd 263
piese de in\eres etnografic demonstrează contura.rea unei viziuni juste

asupr,a raportului istorie-etnografie, viziune care se va accentua odată
cu trecerea anilor.
ln 1875 Titu Maiorescu, pe atunci ministru al cultelor şi instruc-
ţiunii publice, va elabora un decret potrivit căruia „se va înfiinţa la
Muzeul Naţional din Bucureşti, o secţie deosebită în care să se expună
lucrările de artă textilă făcute în ţară: îmbrăcăminte, covo,are, pînză
rii, postavuri etc. Obiectele de îmbrăcăminte se vor aşez·a după dis-
tricte, aşa în'Cit să formeze o e:,Qpoziţie completă şi permanentă a por-
turilor române în deosebite părţi ale ţării" 6 •
După a-cest moment însemnat pentru istoria muzeografiei româ-
neşti, moment care constituie de altfel punerea bazelor prestigioasei
instituţii care este Muzeul satului şi de artă populară al R. S. România,
eforturile şi preocupările pentru constituirea unui muzeu central de artă
populară în capitala ţării se vor accentua, iar rosturile sale se vor evi-
denţia cu şi mai multă claritate. Astfel, în vara •anului 1901, pictorul
Juan Alpar primeşte însărcinarea de a începe o companie de achiziţii
pentru constituirea patrimoniului unui „Muzeu de etnografie, artă na-
ţională şi artă industrială". ln adresa 7 primită cu a·ceastă ocazie, i se
preciza: ,,Ministerul vă acordă suma de lei 3000 din care dumneavoas-
tră veţi cuII11păra obiecte pentru Muzeu. Aceste cumpărături vor cu-
prinde stofe, broderii, ţesături, costume, covoare, scoarţe precum şi
orice obiecte fabricate în ţară, avînd caracter artistic bine definit în
gustul ţării. Pentru obiectele ce nu veţi putea cumpăra veţi căula de
asemenea desemnuri exacte după <linsele sau fotografii. Cu deosebire
trebuiesc ,a fi colectate acele modele şi desemnuri care încep a dis-
pare, scopul muzeului fiind mai cu seamă de a conserva modelele artei
noastre .trecute spre a servi ca model artei noastre viitoare. Aceste
obiecte vor forma prima parte a Muzeului.
A doua parte o vor forma obiectele cu caracter artistic naţional
produse în şcolile noastre".
Desigur, după cum reiese şi din acest document citat una dintre
raţiunile întemeierii muzeului o constituie şi „conservare,a modelelor
artei noastre trecute spre a servi ca model artei noastre vii to are". Însă
considerăm că am prezenta eliptic problema dacă ne-am rezuma, doar
la acest acgument sau la cele pur educative. Credem că analiza cau-
zelor care au determinat realizârea unor muzee sau secţii de artă
populară - şi numărul, lor va fi mai mare imediat după anul 1908 -
trebuie să aibă în vedere, poate în primul rînd, o corelare a fenomenu-
lui în sine cu situaţia concretă, privită pe largi planuri, a României
primului deceniu al secolului XX.
6 Tancred Bănăteanu, Mircea Dumitrescu, op. cil.
7
Arhivele Statului Bucureşti, Fond Ministerul cultelor şi instrucţiunii publice,
dosar 574/1901, fila 24.
264 Mircea Dumi! rc.~cu 6
ln acest interval. mai exact între anii 1901-1904, numai 1n Bucu-

reşti se vor constitui nu mai puţin de 4 unităţi cu acest profil: Mu-
zeul de etnografie şi arte naţionale; Muzeul tehnologic al primăriei
Bucureştilor 8 ; Muzeul etnografi:c Theodor Speranţia 9 şi Muzeul de arte
naţionale al Ministerului Agriculturii 10 •
Pentru a înţelege însă mobilurile interesului deosebit de amplu
pentru arta populară, acesta va trebui, aşa cum am mai arătat, înca-
drat în epocă, raiportat la situaţia economică şi socială a României
care, în perioada la care ne referim, era destul de dificilă: industria se
afla într-un stadiu incipient de dezvoltare, iar agricultura, caracteri-
zată prin împletirea relaţiilor capitaliste, în continuă dezvoltare, cu pu-
ternice rămăşit~ feudale, continua să ,constituie principala ramură a
economiei naţionale.
Una dintre problemele principale cu care erau confruntate cla-sele
conducătoare din România acelor vremuri era „chestia ţărănetiscă", că
reia i ,se căuta cu febrilitate o soluţie, însă evident oricare alta cie~ît
ceal carre ar fi putut duce la o rezolvare definitivă a situaţiei grave
existente în lumea satului.
Pe această linie considerăm că trebuiesc căutate şi unele cauze
ale întemeierii unor muzee de artă populară: pentru a argumenta afir-
maţia noastră, vom cita în continuare cîteva fraze dintr-o adresă
semnată de lpolit Strîmbulescu, unul dintre primii directori ai Mu7eu-
lui de etnogra:fiie şi arte naţionale, adresă emisă Jia mijlocul anului 1901.
,.Domnule ministru".
La adresa dv. din 12 iunie curent, am onoarea a răSIJ)unde că mer-
gînd la Şcoa]ia profesională instalată în localul Monetăriei statului, am
vizitat obiectele depuse acolo.
Acestea sînt de două feluri: a) cele mai multe sînt lucrări manuale
făcute în şcolile statului; b) celelalte, mai puţine la număr sînt ţesă
turi şi broderii naţionale, adică sînt produse ale industriei ţărăneşti.
Din toate aceste obiecte se poate începe un muzeu, dar ele tre-
buiesc să fie despărtite în două secţiuni cu totul deosebite.
Obiectele produse prin lucru manual în şcoli pot forma un mu-
zeu special foarte interesant căci ar arăta .pe de o parte progresul uno-
ra din şcoli şi ,ar servi de stimulent pentru celelalte. Chiar acestor lu-
crări manuale 1s-ar .putea şi ar trebui să se dea o direcţiune mai se-
rioasă spre a !Se produce lucrări în adevăr folositoare şi în multe pri-
vinţe cu un caracter naţional.
8 Arhivele Statului Bucureşti. Fond Ministerul cultelor şi instrucţiunii publice,

dosar 906/1900, fila 23.
9
Arhivele Statului Bucureşti, Fond Ministerul cultelor şi instrucţiunii publice,
dosar 1110/1901, fila 70.
10 Arhivele Statului Bucureşti, Fond Ministerul cultelor şi instrucţiunii publice,
dosar 574/1901, fila 5.
7 Momente ale evolutiei conceptului de muzeu etnografic în /ara noastră 265
Prin acestea ar căpăta o mai mare valoare şi pentru muzeu, dar

mai ales ar putea lupta cu mai mult succes cu lucrările ba·nale ule in-
dustriei internaţionale ce ,se importă zilnic.
Spre a ajunge, în această direcţiune, la un rezultat real, cred că
este de -aibsolută urgenţă să se dea mai multă dezvoltare celeilalte
părţi a muzeului, adică aceleia destinată a cuprinde lucrările de curată
artă naţională.
Este unanim recunoscut că există în ţară o nesecată bogătie de ele-
mente artistice pentru un asemenea muzeu şi cari, din nenorocire se
pierd cu iu teală uimitoare şi pierderea lor totală ar fi o pagubă în veci
nereparabilă pentru arta naţională. Un asemenea muzeu de produse
autentice ale artei industriale româneşti ar fi un izvor nesfîrşit de mo-
dele pentru o mulţime de mici industrii originale. Astăzi se cer zilnic
lucrări de broderii româneşti de diferite case însemnate de confecţiuni
din străinătate şi din cauza lipsei unei colecţiuni modelele se găsesc cu
greutate. Toate lucrările de acest fel s-ar pute,a procura de şcolile pro-
fesionale şi tot tineretul ce ar absolvi aceste şcoli ar găsi şi mai lesne
mijlocul de trai.
Dar în domeniul artelor decorntive în general, cite elemente minu-
nate nu s-aT găsi pentru dezvoltarea lor în sensul şi cu caracter naţio
nal. Artistul s-ar apleca desigur, cu mare interes la studiul motivelor
decorative şi din acest studiu, cu deosebire arhitectura ar atrage fo-
loase foarte mari".
Toa,tă această insistenţă - şi documentul citat nu este singurul din
care se desprinde punctul de vedere subliniat - privind încurajarea
„industriei naţionale", are, declarat, şi un puternic substrat social. Să
nu uităm că ne aflăm la mai puţin de 6 ani de la izbucnirea marilor
răscoale ţărăneşti din 1907, răscoale care au zguduit profund sistemul
social-politic al României burghezo-moşiereşti.
Ni se pare tu totul evident că lipsa cronică de pămînt, combinată
cu sistemul oneros al învoielilor agricole nu puteau, în nici un caz, să
fie rezolvate prin încurajarea industriei casnice ţărăneşti. De altfel
această idee continuă a fi întîlnită şi în materiale apărute după sau în
timpul anului 1907: astfel, deputatul Nicolae Filipescu cerea în Cameră
luarea unor măsuri de dezvoltare a meseriilor şi industriilor la ţară
pentru a permite ţăranilor să realizeze cîştiguri în lunile de iarnă, i.ar
un an mai tîrziu cînd se va deschide, în localul prefecturii, Muzeul ju-
deţean Ilfov, în care o pondere însemnată deţine-au produsele industriei
casnice textile, se preconiza desfacerea şi implicit încurajarea acestei
ocupaţii pentru a mări veniturile ţăranilor.
Ne-am oprit a1supra acesfor documente în dorinţa de a evidenţia
una din cauzele - asupra căreia s-a insistat mai puţin - care a condus
la 'infiinţa·rea muzeelor etnografice în ţara noastră, acţiune ce va cu-
noaşte, în perioada de după primul război mondial, un însemnat salt
cantitativ şi cali,tativ. Ea ~a fi ilustrată atît de mari realizări praotice
dar şi de activitatea unor etnografi în adevăratul înţeles al cuvîntului
ce vor contribui la definitivarea ca ştiinţă, a etnografiei şi muzeogra-

fiei etnografice româneşti.
ln prima jumătate a secolului nostru are loc o însemnată creştere
a numărului de muzee, creştere concretizată în înfiin~area a peste 50
de unităti1 1 ,din care locul principal îl o,cupă muzeele de istorie, intîl-
nite aproape în toate marile oraşe. Iniţiativa în acest sens este insă de
cele mai multe ori individuală, de grup 12 şi mai puţin aparţine statului,
fiind determinată de condiţiile locale, de regulă descoperiri arheolo-
gice din zonele respective sau donarea unor colecţii personale ale cer-
cetătorilor.
Demn de subliniat ni se pare faptul că ,a,ceastă dezvoltare nu era
rodul unei politici de stat, resimţindu-se lipsa unei coordonări, con-
cretizată în elaborarea metodologiei privind modul de abordare al pro-
blematicii vaste pe care o presupune activitatea muzeologică. Nume-
roase muzee se organizau şi 'Se conduceau după principii dictate mai
mult de bunul simţ decît de cunoaşterea exactă a unor necesităţi iar,
chiar dacă numărul unităţilor 1 creşte, nu se poate vorbi în nrici un caz
de realizarea unei reţele, gîndită ca aitare, care să răspundă domeniilor
de specialitate şi să acopere, unitar, 1ntregul teritoriu al ţării.
ln acest context, schiţat în liniile sale foarte generdle, muzeele de
etnografie şi artă populară ocupă un loc oarecum aparte, conducînd la
o situaţie care, considerăm, poate fi abordată din două puncte de ve-
dere: pe de o parte notăm dezvoltarea muzeelor preexistente şi înte-
meierea, acum, a marilor unităţi, în principal a celor în aer liber, cu o
problematică specifică, iar pe de altă parte înfiinţarea unor noi muzee
in care există şi secţii de etnogra.fie 1 ~ de ,oare încă nu s-au ocupat prea
mulţi cercetători. Cu toate acestea 'ele trebuie, în mod necesar să-şi gă
sească locul într-o viitoare istorie a muzeografiei româneşti, măcar pen-
tru semnalarea unor preocupări care vizau în principal salvarea unui
patrimoniu de a cărui valoare oamenii de cultură ai timpului sint tot
mai conştienţi, dar fără a depăşi, decît in rare situaţii, această fază.
Dacă lucrurile stau aşa, în linii mari, pentru o bună parte a insti-
tuţiilor, nu trebuie să scăpăm din 'vedere faptul că ne aflăm în perioada
în care îşi desfăşoară activitatea savanţi de mare prestigiu, ca istoricii
Nicolae Iorga şi Vasile Pârvan, naturalistul Grigore Antipa, geografii-
etnografi Simion Mehedinţi şi Grigore Vâlsan, istoricul de artă George
Oprescu, cărora pe drept cuvînt li se• pot adăuga Al. Tzigara Samurcaş,
Romulus Vuia, DimHrie Gusti ş.a.
Al. Tzigara Samurcaş, unul dintre primii directori ai Muzeului de
etnografie, artă populară şi artă industrială din Bucureşti, a cărui con-
tribuţie amplă şi extrem de interesantă cuprinde numeroase studii de
11 Panait I. Panait, Evoluţia conceptului de muzeu în România, lucrare de ates-
tare, C.S.P.C., U. 1361, p. 17.

12 Mircea Dumitrescu, Documente despre înfiinţarea muzeului din Rddduţi, ln
Revista muzeelor, nr. I, 1972.

l3 Ibidem.
9 Momente ale evoluţiei conceptului de muzeu etnogra/io în tura noastrd 267
etnografie şi muzeografie, s-a preocupat intens de găsirea modalităţilor

prin care un muzeu poate, prin mijloace specifice, răspunde interesului
pe care marele public i-l acordău. Sînt de reţinut, constituind oricum
un moment în dezvoltarea muzeografiei etnografice româneşti, ideile
sale referitoare la prezentarea monumentelor de arhitectură populară
în cadrul expoziţiilor pavilionare.
Referindu-se la acest aspect el nota: ,.pentru ca ... imaginea să fie
cit mai deplină şi pentru a arăta pe ţăranul nostru în adevăratul său
mediu, am reuşit să aduc în muzeu o casă întreagă care ocupă una din
sălile expoziţiei " 15 , iar gîndindu-se la perspectivele instituţiei sale afir-
ma că: ,,lncepulul făcut, prin instalarea în muzeu a casei lui Mogoş re-
zumă programul viilor. Se va continua a se face în proporţie necesară
acelaşi lucru pentru fiecare din regiunile mai însemnate locuite de
români" 16 •
Pe aceeaşi linie de contribuţii aduse la progresul muzeografiei
etnografice se înscrie şi Grigore Antipa care „de ·la dioramele din mu-
zeul de naturale a trecut la dioramele de proporţii mari, în care a expus
oameni, cu unelte, costume, în atitudini caracteristice ... în cadrul me-
diului natural specific" 17 • Savantul naturalist considera că „acea.stă
categorie de diorame reprezintă cel mai instructiv mod de expoziţie
pentru muzeele şi culecPile publice etnografice" 18•
Părăsind, pentru moment, domeniul muzeelor etnografice cu ex-
punere pavilionară, ne vom concentra atenţia, în cele ce urmează asu-
pra uneia dintre problemele cele mai dezbătute în muzeologia româ-
nească din perioada inter:belică.
Este îndeobşte c;:unoscut că în anul 1929 Romulus Vuia aduce in
parcul din Hoia-Cluj primele două construcţii, punînd astfel bazele unei
prestigioase instituţii care avea ca domeniu de cercetare şi ilustrare
întreaga Transilvanie.
ln concepţia lui Vuia, muzeul urma „să adune şi să conserve ma-
terialul referitor la poporul român în special din regiunile: Transilva-
nia, Banat, Crişana şi Maramureş, la popoarele conlocuitoare; la po-
poarele înrudite; la popoarele care au fost în contact cu poporul român
şi au influenţat civilizaţia română " 19 , iar în ceea ce priveşte direcţiile
concrete de cercetare şi formare a patrimoniului, savantul clujean ur-
mărea „toa,te instrumentele originale în legătură cu ocupaţiunile primi-
14 Referindu-se la sarcinile unui muzeu de artă populară şi etnografie arăta că

acesta: ,, ... îşi propune să ilustreze traiul zilnic, viata intelectuală şi religioasă ii
tăranului român de pretutindeni•, in Muzeografia românească, Bucureşti, 1936, p. 70,
15 Muzeu/ neamului românesc - Ce a fost, Ce este, Ce ar trebui să fie, Bucu-
reşti, 191 O, p. 79.
16 Ibidem, p. 85.
17 Gheorghe Focşa, Muzeu/ satului din Bucureşti, in Muzee cu caracter etno-
gra/ic-socio/ogic din România, Muzeul Brukenthal, Sibiu, 1971.
18 Grigore Antipa, Organizarea muzeelor în România, Bucureşti, 1923, p. 53.
19 Romulus Vuia, Muzeu/ etnogralic al Ardealului, Bucureşti, 1928, p. 9.
tive ale locuitorilor - agricultă, pescuit, păstorit şi vînătoare. Se va

ocupa (muzeul, n.n.), cu diferite tipuri de case de ţară, cu portul
popular, precum şi cu uneltele şi cu produsele industriei casnice", cu
„credinţele, superstiţiile şi obiceiurile populare spre a da o icoană vie
şi clară a întregii vieU materiale şi spirituale a poporului de Ia ţară ...
ade-văratul păstrător al civilizatiei autohtone române" 20 •
Desigur ar fi foarte multe lucruri de spus despre concepţia globală
a lui Romulus Vuia referitoare la modalităţile organizării practice a Mu-
zeului în aer liber de la Hoia, despre asemănările şi deosebirile dintre
acestea şi celebrul Skansen, într-un cuvînt despre însăşi noţiunea de
,,parc •etnografic" cu care opera, dar acestei teme i-au fost închinate
un număr mare de studii cărora cu greu li s-ar putea aduce completări
temeinice.
Cam în aceeaşi perioadă, cercetările de sociologie rurală conduse
de Dimitrie Gusti, cercetări care pot fi încadrate într-un larg curent
pentru cunoaşterea amplă şi sistematică a culturii populare tradiţionale,
a devenirii sale, au conturat, treptat, ideea unui Muzeu al satului ro-
mânesc, a cărui primă expoziţie in aer liber a fost organizată în 1936.
Ni se pare util a insista asupra unui aspect ce reliefează mai bine eta-
pele prin care profesorul Gusti a trecut pînă la hotărîrea de a începe
lucrul la Muzeul sa,tului românesc: în această ordine de -idei vom re-
aminti doar că primele expoziţii organizate de echipele pe care le con-
ducea erau organizate pavilionar, că au fost folosite reconstituiri, iar
mai apoi, cînd materialul faptic documentar a devenit suficient s-a pre-
cizat, căpătînd contur, un muzeu în aer liber.
De altfel, profesorul Gusti arăta că „pentru a fi bine înţelese obiec-
tele trebuiesc să fie aşezate în muzeu aşa cum sînt ele 'în realitate, nu
între pînze, ci într-o casă 'adevărată, nu în standuri ci în bătătura din
gospodăria omului " 21 •
In ceea ce priveşte modul în care conducătorul şcolii sociologice
de Ia Bucureşti a gîndit rosturile instituţiei întemeiată în 1936, concre-
tizat în afirmaţi,a „Muzeul nostru nu este un muzeu etnografic ci este
un muzeu social "22 au ifost publicate materia ic numeroase şi intere-
sante23.
Nu putem încheia prezentarea, chiar foarte sumară, făcută princi-
lelor momente ale istoriei conceptului de muzeu în genera-I, etnografic
în special, din perioada 1900-1944 fără a aminti măcar cîteva dintre
20 Ibidem, apud Gheorghe Focşa, Muzeu/ satului din Bucureşti.
21 Dimitrie Gusti, Muzeu/ satului române1.c, in Sociologie românească, an I,
nr. 5, 1936.
22 Ibidem, vezi şi Ovidiu Bădină, Dimitrie Gusli şi muzeu/ satului românesc,
în Revista muzee/or, nr. 4, 1966.
23 Ovidiu Bădină, op. cit; ca şi introducerea sa la volumul Dimitrie Gusti. Pa-
gini alese, Bucureşti, 1968; Traian Herşeni, Muzee sociologice, in Revista muzee/or,
nr. 2, 1967; Boris Zderciuc, Muzeu/ satului la 30 de ani, in Revista muzee/or, nr. 4,
1966 ş.a.
11 Momente ale evoluţiei conceptului de muzeu etnografic 1n ţara noastrll 269
ideile enunţate de Nicolae Iorga în legătură cu sarcinile muzeelor et-

nografice. Astfel, în articolul „Reviste, atenee şi muzee de provincie",
publicat în Floarea darurilor, II, 1907, remarctnd schimbările rapide
petrecute în lumea satului, în care elementele economiei capitaliste îşi
făceau tot mai pregnant loc, atrăgea atenţia asupra necesitătii impe-
rioase a înfiinţării muzeelor etnografice, căci dacă nu ne grăbim
11 • • •
noi cu dobîndirea ,acestor lucruri ale unor vremi ce se încheie, ele vor
merge să împodobească marile culegeri ale străinilor"
Referindu-se la rosturile unui muzeu, marele nostru istoric aprecia,
în 1923, că „Muzeul nu este un depozit unde aduci obiecte de diferite
feluri: artă, istorie, •ştiinţe naturale, tehnică şi le aşezi frumos şi le pui
inscripţii lămuritoare ... materialul muzeelor, artistic sau istoric, re-
prezintă părţi din viaţă şi în jurul lui trebuie reconstituită viaţa de
unde a fost desfăcut sau de unde l-am găsit smuls" 2 ~. Aceste ,afirmaţii
pe deplin valabile şi astăzi, denotă nu numai o profundă înţelegere a
menirii instituţiilor muzeale dar a putut constitui un adevărnt program
de lucru.
Perioada cuprinsă între anii 1936-1945 a fost, din motive lesne
de înţeles, o etapă de stagnare pentru mişcarea muzeografică româ.-
nească. lntr-adevăr, marile probleme de ordin intern şi internaţional cu
care a fost confruntată ţara noastră pînă în 1941, apoi participarea la
cel de-al doilea război mondial şi întregul cortegiu de pierderi suferite,
ca şi puternicele transformări economico-sociale din anii 1945-1947 nu
au creat nici pe departe o atmosferă propice dezvoltării, chiar relative,
instituţiilor muzeale.
lncepînd însă cu anul 1950, oda·tă cu efervescenţa creatoare care
a cuprins întreaga ţară şi în domeniul muzeelor, al preţuirii valorilor
materiale şi spirituale produse de poporul român în cursul zbuciumatei
sale istorii, se 'constată un însemnat spor cantitativ şi calitativ, de fapt
o reluare şi amplificare a unor preocupări.
lncercînd o periodizare a procesului constituirii şi împlinirii siste-
mului muzeelor etnografice, unul din foarte bunii cunoscători ai pro-
blemei, referindu-se la etapa 1950-1960 o caracteriza prin „orientarea
1
spre formarea unei reţele de muzee, prin grija partidului şi statului,

etapă. în care am ·asistat Ia angajarea colectivelor sporite de speciali:;;Li
într-o muncă sistematică, avînd mereu în faţă certitudinea finalităţii
unui program de durală" 25 •
Cu adevărat se poate spune că muzeografia românească a benefi-
ciat şi beneficiază de un program propriu de acţiune, elaborat cu în-
ţelegerea perspectivei, în funcţie şi în 'Concordanţă cu liniile direotoare
ale politicii culturale a partidului şi statului socialist, aspect ce se va
21 Nicolae Iorga, Muzeul T1rnavelor, in Neamul românesc, nr. 164, 25 iulie 1923.
25 Nicolae Ungureanu, Unele consideraţii cu privire la muzeele de etnografie
şi de arid popularii din ţara noastrll (cerinţe, ritmul şi perspectivele devollllrii), Jn
Revista muzeelor, nr. 2, 1971.
resimţi şi în ·deceniul 1960-1970, cînd se definitivează cadrul 'teoretic

şi metodologic al muncii şi se asigură mijloacele practice de înfăptuire
a obiectivelor de plan ce reveneau sectorului muzeisti,c.
In răstimpul acestor 20 de ani, una dintre direcţiile principale de
acţiune a fost îndreptată către realizarea unei reţele de instituţii mu-
zeale, care să acopere, echilibrat, întregul teritoriu al ţării cu unităţi
reprezentative pentru fiecare domeniu ştiinţific; datorită sprijinului ma-
siv, moral şi material asigurat de partid şi de stat, prin eforturile stă
ruitoare ale specialiştilor s-a ajuns la stadiul în care mişcarea muzeis-
tică românească reprezintă un sistem bine definit şi care s-a dovedit
capabilă să-şi definească locul într-un larg context cultural.
Pentru anul 1971, se înregistrează următoarea situaţie, ale cărei
semnificaţii nu au doar o valoare pur statistică: 26
- 37 muzee de arheologie şi istorie;
- 21 muzee de etnografie şi artă populară;
- 25 muzee de artă;
- 7 muzee tehnice;
- 17 muzee de ştiinţele naturii;
- 62 muzee memoriale şi de 'istorie a culturii;
- 61 muzee mixte.
Acestora li se pot adăuga cele 12 muzee de artă feudală şi reli-
gioasă ca şi un număr impresionant de muzee săteşti şi şcolare: peste
300.
Desigur, situaţia din 1971 este astăzi mult depăşită 27 realizîndu-se
numeroase unităţi noi, de toa,te prof.ileie, care completează şi ampli-
fică un fenomen spiritual adînc în viaţa spirituală a ţării.
In ceea ce :priveşte muzeele de etnografie - se aprecia 28 ca prin-
cipale caracteristici, sporul masiv de colecţii, care ajung să se dubleze,
fără ·a se abdica însă de la selecţia riguroasă a pieselor achiziţionate;
adîncirea ideii de muzeu specializat sau de colecţie pe tipuri de piese,
aspect capabil să satisfacă într-o mai mare măsură cerinţele unei cu-
prinderi şi reflectări tipologice ca şi, desigur, nu în ultimul rînd, orien-
tarea spre fenomenul de cultură populară din teritorii care multă vreme
nu au fost abordate sistematic.
Toate aceste date şi orientări, extrem de semnificative pentru mu-
zeografia etnografică românească, nu pot fi însă apreciate la adevărata
lor valoare fără luarea în consideraţie a modificărilor profunde care
s-au resimţit în însăşi structura ·conceptului de muzeu, în angajarea fără
ezirtări a întregului front muzeografic pe direcţiile preconizate de poli-
tica culturală a partidului şi statului.
rn Vasile Drăguţ, Privire asupra aclivilă/ii muzeistice din România, tn Revista

muzee/or, nr. 2, 1971.
i 7 Pentru anul 1974, dr. Ioan Jinga comunica cifra de 357 muzee, vezi Cullura de
masă, Bucureşti, 1975, p. 97.
28 Nicolae Ungureanu, op. cil.
13 Momente ale evolu/iei conceptului de muzeu etnografic în /ara noastră 271
Succesele pe care instituţiile de profil le-au realizat sînt o măr

turie elocventă a progresului general al muzeografiei româneşti, dis-
ciplină ştiintifică puternic confrunta·tă cu masele largi de oameni ai
muncii, care a reuşit să depăşească definitiv acea concepţie potrivit
căreia muzeul era înţeles ca depozit de piese, de multe ori neincluse
într-un context logic, privite mai mult ca simple curiozităţi ajunse J,a
noi din vremuri apuse, cărora li se sublinia vechimea şi mai puţin me-
sajul.
Un moment de o deosebită însemnătate, care a determinat o revi-
talizare a întregii munci desfăşura,te de instituţiile muzeale - şi, desi-
gur, nu numai a lor - I-a constituit Expunerea tovarăşului Nicolae
Ceauşescu cu privire la programul Partidului Comunist Român pentru
îmbuuătăţirea activităţii ideologice, ridicarea nivelului general al cu-
noaşterii şi educaţiei socialiste a maselor, pentru aşezarea relaţiilor din
societatea noastră pe baza principiilor ,eticii şi echităţii socialiste şi co-
muniste, din 3 noiembrie 1971, document cardinal, ale cărui sensuri au
contribuit la 'implantarea muzeului în contemporaneitate, la creşterea
contribuţiei sale în direcţia formării şi desăvîrşirii acelui ti,p uman che-
mat să construiască societatea socialistă multilateral dezvoltată, socie-
tate a cărei edificare presupune în mod necesar o acţiune conştientă,
bazată pe înţelegerea sensului legilor obiective ale dezvoltării sociale.
Secretarul general al par.tidului a atras atenţia, stăruind chiar, asu-
pra aspectului conform căruia caracterul de proces istoric conştient al
dezvoltării noii orînduiri face ca ritmul progresului acesteia să depindă
într-o măsură mai mare de intensificarea muncii politico-educative, de
legătura sa nemijlocită cu problemele vieţii.
Putem aprecia că muzeele au realizat un însemnat spor cantitativ
şi calitativ pe linia traducerii în viaţă a acestor indicaţii insistînd, în-
tr-o măsură mult mai mare !decît o făcuseră pinii atunci, asupra găsirii
unor forme variate, ·cu un conţinut corespunzător, ale legăturilor cu un
pU!blic tot mai interesat şi exigent „devenind instituţii care prezintă în
modul cel mai complet sinteza istoriei şi culturii, activitatea creatoare
a omului ... transformîndu-se tot mai mult în centre care polarizează
interese de cultură şi educaţie, oferind în acelaşi timp o largă bază
pentru coordonarea şi stimularea opiniei publice" .20
Congresul XI al Partidului Comunist Român ca şi Congresul Edu-
caţiei politice şi culturii socialiste se înscriu ca momente de adevărat
salt valoric în drumul străbătut de poporul român pentru făurirea so-
cietăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintarea spre comunism,
trasînd cu o deosebită limpezime, căile mersului înainte, pe baza ana-
lizei adîncilor transformări structurale şi prefaceri înnoitoare produse
în viata întregii societăţi, constituind un îndreptar sigur în întreaga
29
Margareta Svpoş, Mircea Dumitrescu, Puncte de vedere despre relatia muzeu-
public, azi în Lucrările simpozionului „Muzeu/ contemporan, factor activ în reali-
zarea educaţiei socialiste", Oradea, 1972, p. 74.
noastră activitate şi datorită aspectelor care vizează nemijlocit con-

ştiinţa socialistă a maselor.
Pornind, aşa cum am arătat, de Ia premisa că socialismul este chin-
tesenţa cuceririlor geniului uman, că opera de făurire a noii orînduiri
este condiţionată hotărîtor de fructificarea celor mai noi realizări ale
cunoaşterii, partidul a acordat o atenţie deosebită dezvoltării învăţă
mîntului, ştiinţei şi culturii, în general procesului de educaţie.
,.In permanenţă confruntate cu solicitările contemporane, aclivita-
tea cultural-educativă din ţara noastră îşi propune nu numai să-i ajute
pe oameni să se integreze social. să se adapteze la schimbările produse
uluitor de rapid de revoluţia ştiinţifică şi tehnică, de mutaţiile care au
loc în viaţa politică şi socială, ci şi să prefigureze modelul social-cul-
tural al omului de la sfîrşitul acestui secol si mileniu în conformitate
cu cerinţele viitoare ale dezvoltării societăp1, aşa cum sînt conturate
în documentele programatice ale P.C.R." 30 •
Rămîne desigur, o s,arcină permanentă a tuturor lucrătorilor de spe-
cialitate din muzee, căutarea cu perseverenţă ·a tuturor acestor impli-
caţii care, referindu-se la multiplele valente ale activităţii muzeale, fi-
xează şi dau un nou conţinut conceptului de muzeu în contemporanei-
tate.
EVOLUTION DU CONCEPT DE MUStE ETHNOGRAPHIQUE DANS NOTRE PAYS
Resume
Ayant pour point de depart un documentation exh,mstive l'auteur poursuit tout

le long de deux siecle d'cvolution du concept de musce cthnographique en Rou-
manie.
A J'aidc du materiei fondc sur Ies faits qu'il nous presentc, l'auteur reussit a
nous donncr une image convaicante, en meme temps sur la periode actuelle, sur
la signification du musee dans la societe conlemporainc.
30 Ioan Jinga, op. cit., p. 9.

CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA ACTIVITĂŢII DE OCROTIRE
A PATRIMONIULUI CULTURAL-ARTISTIC DIN BIHOR
DUPĂ FĂURIREA STATULUI ROMÂN UNITAR
IOAN OPRIŞ
Unirea Transilvaniei 1cu România, la 1 decembrie 1918, a condus

cum este firesc, în etape de mare avînt şi energii declanşate în care
participarea directă la făurirea istoriei a fost conştientă iaotivă şi vi-
tală, la rezolvări - 'in idei şi soluţii practice - ce cuprind toate seg-
mentele vieţii economice, sociale, politice, nelipsind ba am putea spu-
ne fiind accentuate în domeniul cultural unde necesităţile de afirmare
şi exprimare ale românilor ,transilvăneni erau foarte mari şi justificate.
Vom înţelege mai clar această etapă istorică semnificativă pentru dez-
voltarea României, în care s-au fundamentat cele mai multe din struc-
turile instituţionale culturale, înregistrîndu-se succese pe plan cultural.
cu linii directoare pe planul funcţiilor şi rolului inS1tituţiilor specializate
în domeniile ·artei, liter-aturii. publicisticii, 'cercetării, muzeelor, biblio-
tecilor şi învăţămîntului. contribuind la îmbogăţirea datelor ce reflec-
tă activitatea şi participarea factorilor de mai sus la dezvoltarea artei
şi culturii româneş,ti.
Un rol important în acest climat favorabil de dezvoltare culturală
românească, prin edificarea de instituţii şi aşezăminte, prin o 'reală po-
litică culturală complexă, l-au avut măsurile iniţiate pe linia ocrotirii
µalrimoniului cullural naţional, a fundamentării unei metodologii şi
strategii de cercetare ştiinţifică şi valorificare, mai ales în arheologie,
artă şi etnografie, a întemeierii şi dezvoltării reţelei de ·colectii şi mu~
zee. ln acest domeniu, bazată pe una din cele mai remarcabile expe-
rienţe europene, România este beneficiara Ieqilor pentru conservarea
şi restaurarea monumentelor istorice din 1893 şi 1913. Legea pentru
conservarea şi restaurarea monumentelor istorice din 28 iulie 1919 a
constituit factorul generator de iniţiative, stimulent pentru actele uma-
ne, iar juridic o reală bază de actiune.
lntr-un asemenea context şi Bihornl îşi va aduce contribuţia prin
aportul unor personalităţi, prin o serie de măsuri concrete Ide ocrotira
18 - Blharea
274 Ioan Opri:; 2
a monumentelor istorice româneşti, ce fuseseră neglijate sistema.Uc,

făcînd să se trezească ·conştiinţa opiniei publice privitoare la necesita-
tea păstrării şi valorificării patrimoniului cultural.
Comisiunea Monumentelor Istorice, secţi,a pentru Transilvania 1 al
cărui preşedinte a fost prestigiosul profesor Al. Lapedatu şi ai cărei
membri. Mihail Csaki, D. M. Teodorescu, Ioan Lup.aş, Elie Dăianu, Iuliu
Marţian şi Mârtan Roska, riiar ca secretar Constantin Daicoviciu va
concentra în jurul ei atentia întregii intelectualităti 1ardelene, numărîn
du-i printre colaboratori pe Victor Roth, R. Teutsch, Romulus Vuia,
G. Vâlsan, Al. •Borza, At. Popa, Em. Săgeruş, Em. Panaitescu, C. Dicu-
lescu, C. Petranu, Virgil Vătăşianu ş.a. Acest organism care a jucat
un rol de o importanţă nedezvăluită lin întregime în dezvoltarea cul-
turii româneşti, a sistemului de învăţămînt şi de instituţii speci-alizate
din Transilvania, va lua lin dezbatere, inregistrînd cu atenţie, proble-
mele puse de politica locală de ocrotire a patrimoniului cultural ca şi
fenomenul cuHural din cadrul jude,ţului Bihor.
Printre primele obiective enunţate de Comisie, la care au fost che-
maţi să participe toţi factorii culturali din Transilvania, l-au consti-
tuit )punerea la rpunct a unui inventar al monumentelor istorice, cum
de altfel prevedea şi legea, şi a stabilirii necesarului de restaurare în
diferitele judeţe ,a'le Transilvaniei. Cererile de ajutoare pentru ·refa.ce-
rea monumentelor istorice, grav afectate de urmările nefaste ale pri-
mei conflagraţii mondiale, .ca şi de indiferenţă şi efectele corozivităţii
temporare, curgeau spre Comisie. Printre primii care apelează sînt şi
locuitorii din Ţara Crişurilor care în 1922 solicită ajutor pentru resta-
urarea bisericii din Berchez (plasa Şomcuta Mare)2, a „celei vechi de
400 de ani" din Topa de Criş, biserică din stejair pe care însuşi preşe
dintele Comisiei Monumentelor Istorice, profesorul Dimitrie Onciu, o
recomanda Secţiei din Cluj pentru cercetare" 3•
Moda, pe de-o parte, situaţia critică a monumentelor româneşti,
vreme îndelungată lipsite de sprijinul material pentru întreţinere şi
restaurare, dorinţa de a veni cu noi edificii, componentă a unui real
program constructiv, ce ridică în toată Tr-ansilvania lucrări de artă
monumentală, de for public, edificii de cult şi aşezăminte culturale, pe
de altă parte, vor conduce la pierderea sau afectarea unor numeroase
monumente. Această stare de lucruri este înregistrată în Bihor ca ., ...
năzuinţa credincioşilor de a-şi zidi biserici noi şi în scopul de a cîştiga
1 Ioan Opriş, Unele probleme privind începuturile activităţii Comisiunii Monu-
mentelor Istorice, Secfia pentru Transilvania 1977, nr. 14, p. 547-563.

2Arhiva Oficiului Patrimoniului Cluj (A.O.P.C.N.Cj), ACMI(fr./1922, 22.XII. 206.
3
Arhiva Orificiului P1>ntrn Patrimoniul r.ultural N11ţinn11l r.luj (A.O.PT.N.Cj),
Arhiva Comisiunii Monumentelor Istorice, Secţia pentru Transilvania (ACMI/Tr.),
1922, 5.XII, nr. 187; la 8 mai 1923 Grigore Cerkez semnala din partea CMI că bise-
rica era deja demolată, vezi adresa CMI/8.V.1923, 313 în ACMI/Tr., 16.V./252.
3 Cunoaşterea aclivitătii de ocrotire a patrimoniului cultural-artistic 275
mijloa,ce de zidire, - ni se înainlează tot mai des ,cereri pentru a putea

vinde materialele din .vechile clădiri - , vă rugăm ca prin experţii dvs.,
să vizitaţi toate bisericile vechi din Bihor", situaţie ,certificată concret
prin ,cererea de a se aproba demolarea vechii biserici de piatră dJn
Seghişte (sediu al protopopiatului între 1503-1557) 4 • Analizînd-o ală
turi de altele asemănătoare şi stabilind un adevărat program de cerce-
tare, AI. Lapedatu îl însărcinează pe M. Roska şi I. Marţian să adune
documentaţia fotografică pentru vechile biserici de lemn, considerîncl
studierea lor ca „una din preocupările de căpetenie ale Comisiunii" şi
indică ca monumentul de la Seghişte să fie răscumpărat şi păstrat în
vederea aşezării într-un muzeu special (!) 5 • Pornind de la acest monu-
ment Comisia va cere profesorului beiuşan Gh. Cosma, pe care în 1923
îl numeşte membru corespondent, să fotografieze monumentele din
zonă 6 • De cele mai multe ori, factorii locali judecau situaţiile din pers-
pectiva păstrării şi transmiterii patrimoniului cultural, favorizînd deci-
zfrle Comisiunii; astfel se proceda cînd cererii Episcopiei ortodoxe ro-
mâne, intermediată de dr. Roman Ciorogariu, şi el membru corespon-
dent .al Comisiunii, de aprobare a demolării bisericii de lemn din Ce-
tea, i se acordă numai un aviz de demontare şi vindere a monumentu-
lui unei alte comune, oprind distrugerea lui7. Cum a făcut-o şi altă
dată, Comisia Centrală va determina să se cerceteze în vederea unui
aviz de demolare, biserijca din Mocirla, ediHciu din cărămidă, pe teme-
lie de piatră necioplită, acoperi,tă cu şindrilă şi ridicată pe la 1880 (de-
molată întrucit nu întrunea calităţi istorice sau artistice) 8•
Relevînd datele interes,mt~ c:om11nic:•a'i0. de Gheorghe Cosma, Co-
misia /de la Cluj ii ,cerea, în 1924, să i se comunice „starea" unui alt
monument, cel din Brădet 9 , rugindu-l totodată să înainteze un studiu,
pînă acum nedescoperit, asupra bisericilor de lemn din Bihor, în vede-
rea tipăririi lui în Anuarul Comisiunii 10 , dovedind că rapoartele sale
4
Idem, ACMI/Tr./1922, 26.V./110; Biserica va fi vizitată de Al. Lapedatu.
5 Ibidem, ACMI(fr./1922, proces verbal al şedinlei din 18 ian. 1922.
6 Ibidem, ACMI/Tr./1922, proces verbal al şedinţei din 15 iunie 1922.
7 Ibidem, ACMI/Tr./1923, 5.IX., 265; ACMI(fr., 1923, 28.Vl., 226. De altfel Bise-
rica este propusă pentru lucrările de restaurare într-o adresă către Ministerul Cul-
telor şi Artelor cf. ACMI(fr. 1923, 30.1, 156.
- 8 Monumentul va fi vizitat de D. M. Teodorescu care şi referă cf. ACMI/Tr.;
1923, şedinla din 5 aprilie.

9 Adresa CMI/Tr., ACMI/Tr., 1924, 10.XII., 451; biserica este declarată ca monu-
ment ,istoric prin adresa ministrului la şedinţa din 8.XII.1924, cf. ACMI/rr., 1925,
28.1,, 460.
10
Ibidem, ACMl/rr., 13.XII., 442.
18"
276 Ioan Opriş 4
referito,are la bisericile din Tăgădăru, Beneşti, Forosig şi Brădet se bu-

curaseră de apreciere 11 •
Adeseori neputincioşi în faţa cauzelor obiective care aduseseră
numeroa se monumente în ruină, avizele de demolare au scos din or-
1
bita cercetării şi a prezentei în zestrea monumentală mai ales obiec-

tiv,e de lemn, salvîndu-se, dnd nu se putea altfel, bunurile mobile
care au constituit astfel baza primelor colecţii organizate după 1920 12 •
Un alt membru corespondent al Comisiei monumentelor istorice
- secţia pentru Transilvania - dr. Iacob Radu, activ partizan al ocro-
tirii monl\lmentelor care, în chiar scrisoarea de mulţumire adresată
prof. Lapedatu sesizează „asupra bisericii de zid din V:adul Crişului în
care se a,flă un iconostas, amvon şi un scaun arhieresc, sculptate în
lemn, de mare preţ artistic" 13. Dovedindu-şi interesul -constant faţă de
starea monumentelor Gh. Cosma intervine în 1925 pentru renovarea
bisericii de lemn din Rotăreşti, monument la care piicturn interioară
de factură laică, prezenta lumea satului cu birăul nedrept, morarul ne-
cinstit, cu o lume în care dreptatea izbîndea, pictură datată înainte de
1800 14 • Alte monumente bihorene care solicitau judecata Comisiei au
fost biserica de lemn de la Căuaşd 15 , sau cererile de demolare a edifi-
ciilor bisericilor de lemn de la Şumugiu, Gepiş (zidită la 1890) şi Măr
tihaz16, a lcelei de la Cuzap (Fig 1) (veche de 250 ani), de lingă Mar-
11 ln acest sens prin scrisoarea din 28 octombrie i se mulţumeşte oficial. Ra-
portul (24 iunie 1924) informează că: biserica din Tăgădău s-a dărîmat în iulie-au-
gust 1923, fiind un monument de lemn tencuit cu Iul şi spoit, edificiul fiind şi zu-
grăvit iar printre obiectele remarcabile intilnindu-sc icoanele de pe iconostas ~i pros-
comidionul datat 1809; biserica din Beneşti a fost demolată tot in 1923, fiind din
lemn, tencuitii şi :wgrăvită şi in cerime; Biserica din Forosig era pe cale de demo-
lare. fiind zugrăvită la 1821; Biserica din Brădet era din lemn de stejar zugrăvită la
1750 de David de la Curtea de Argeş.
12 ln octombrie 1924 Comisia încuviinţa dărimarea bisericii din Forosig dar ii
cerea lui R. Ciorogariu ca manuscrisele să fie duse într-un muzeu sau bibliotecă,
cf. ACMI/Tr., 1924, 28.X., 408.
13
Scrisoare din 9 aprilie 1924 cf. ACMI(rr., 1924, 11.X., 388; pentru monument
vezi Ioan Godea, Monumente de arhitecturd popu/ard din nord-vestul României,
Oradea, 1974, voi. II, p. 30. Vezi in Al. Avram, I. Godea, Monumente istorice din
"{ara Crişuri/or, Bucureşti 1975, p. 43.
14 Cererea parohiei Rotăreşti în ACMI/Tr., 1925, 16.XI., 575; din devizul întoc-
mit in 1926, de prof. pictor Teodor Dumbrăveanu, aflăm că se restaurau cele 56

icoane pictate pe lemn ale iconostasului, alte lucrări la plafon şi altar, pavimentări
etc., cf. ACMJ/Tr., 1926, 19.VII., 702.
15 Acest monument fusese demolat in 1925 şi vindut ca material de consh11cţie,
unui comerciant, din interiorul lui salvindu-se de către Iacob Radu o Cazanie (1630),
Evanghelia (1610), citeva icoane zugrăvite ln 1785, care sint duse la Muzeul din
Oradea.
16 Vezi ln ACMI(rr., 1927, adresele din 18.VII/20, 23.11/13 şi 4.VII.
5 Cunoaşterea aclivilă/ii de ocrotire a patrimoniului cu ltura l-artistic 277
ghita, 17 , nerămînîndu-se azi

decît ştiri ce consemnau
starea gravă a arhitecturii
în general.
Coriolan Petranu, ca u-
nul care inventariase biseri-
ci! de lemn din Bihor, sta-
bilind pentru acel vremi
un număr de 151 de obi c-
tive faţă de 64 cîte se mai
înregi trează astăzi1 8 , spe-
cialist cunoscător al monu-
mentelor istorice, va fi de-
seori consultat asupra sorţii
unuia sau ,a ltuia dintre ace -
tea: la 21 iulie 1927 el vizi-
tează biserica din Remetea
(declarată a monument is-
toric în 1905). pentru a de-
termina c rinţele de con-
serva re ale acestui obiec-
tiv19 (Fig, 2, 3, 4). Nu numai
considerente de ordin cultic
determină Consiliul eparhial
ortodox din Oradea să cea-
ră, în 1928, Comisiei Monu-
mentelor Istorice alocarea,
pe seama judeţului Bihor, a
unui fond, de 60 OOO lei, ca- Fig. 1.
re să fie utilizat pentru pu-
blicarea bisericilor de lemn „fatal expuse dispariţiei ori cu di s pariţia
lor se îngroapă un tezaur scump al poporului no lru " 20 (lucrare încre-
dinţată lui C. Petranu).
Comisia monumentelor istorice, secţia pentru TransHvania, răs
pu:nde , u 1f.ermtiba.te şi atunci cînd, de piLdă, ,a rhitectul arădean Be.Ja
17 Aresa Consiliului Eparhial din 9.IX. 1973; biserica din Cuzap a fo st zidită din
stejar în 1717 şi ulterior mutată şi refăcută de Barbura şi Ana, anul fiind precizat
pe uşa de la intrare, în 1913, fiind întărită cu fier, iar in 1916 armata austro-ungară
i-a lua t un clopot; vezi şi Da rea de seamă asupra lucrărilor, în Anuarul Comisiunii
Monumentelor I storice, sec/ia pentru Transilvania, 1926-28, Cluj, '1928, p. 251.
18 Ioan Codea, Caracteristici ale culturii populare din Bihor, Bucureşti, 1977,
p. 81; Al. Avram, L Codea, op. cit., p. 41, autorii dau cifra de 78.
19 ACMI(Tr. 1927, 56; Al. Avram, Ioan Codea, op. cil., p, 21-22.
20 ACMI/Tr. 198, iunie, 11 4; vezi şi în Coriola n Pelraru, L'inf/ucnce de /'ari
populaire des roumains sur Ies auire peuples de Roumaine el sur l es peuples voisins,
Bucureşt i , 1931, p. 245.
278 Ioan Opriş 6
Viranyi încerca să menţină „turnul" de la Tămaşda, monument istoric,

grav a-fectat ,şi propus de autorităţile locale pentru dărîmare susţinîn
du-i părerea specialistului2 1• Necruţătorul „dinte al vremii" măcina
lemnul monumentelor înregistrînd în documentele arhivei alte cereri
de demol,are, cum este ,cazul. în 1927, a bisericii de lemn din Oşand
(plasa Tinca)22 •
Intre factorii instituţionalizaţi curînd după unire se ,află şi Muzeul
etnografic al Transilvaniei care şi-a programat acţiuni în sectorul arhi-
tecturii populare, vădind interes faţă de sectorul lemnului, de puţin
timp intrat în atenţia specialiştilor, mai ales datorită conceptelor teo-
retice de globalitate sistematică şi integrare a artelor plastice în is-
toria culturii, lansate şi propagate de istoricul de artă Iosef Strzy-
govsky, care au avut un ecou profund în opera de reabilitare a arhi-
tecturii de lemn din sud-estul european, şi în general a contribuţiei a-
cestei zone la cultura continentului.
La puţin timp după înfiinţa·re, Muzeul insistă pe lingă Comisia
monumentelor istorice, secţia pentru Transilvania, ca toate cererile rle
demolare a bisericilor de lemn să fie analizate în comun şi obligatoriu
aprobate de Comisie, arătînd că „pretutindeni am constatat faptul că
locuitorii Lşi dădesc 1biserici noi din piatră fără nici un gust şi fără
nici o legătură cu tradiţi,a artistică. ln schmb bisericile <:ele mai vechi
de lemn, care .sînt adevărate opere de artă sînt vindute :ca simplu ma""
terial de clădit sau sunt dislruse" 23 • Ori programul muzeului prevedea
înfiinţarea unui parc etnografic naţional, pentru <:are Romulus Vuia
urmărea aducerea gospodăriilor ţărăneşti şi a altor construcţii carac-
teristice spre a ,arăta astfel la un loc icoana vieţii .şi civilizaţiei popo-
rului nostru şi a popoarelor conlocuitoare (naţionalităţi conlocuitoare
n.n.)2 4 • Această cerere formulată de Muzeul etnografic al Transilvaniei
era cit se poate de justHicată, cererile de demolări constituind un şir
neîntrerupt: în 1929, din Bihor se adresa cererea de demolare a bise-
ricii de lemn din Hodiş 25 • Măsurile de ocrotire eraiu în schimb reduse,
mai ales datorită fonduri!O'r nesubstanţiale, de ele beneficiind, de pildă,
biserica de lemn din Brădet, vizitată în 1929 de C. Daicoviciu şi reco-
mandată spre restaurare 26 •
21 Adresa primăriei din Tămaşda, ACMI/Tr. 1927, I.VIII., 51; în 1937 pnmana
jude!ului va insista din nou pentru demolare, cu toate că turnul fusese declarat
intre timp monument istoric, cf. Anuarul CMI/Tr. 1926-28, Dare de seamă, p. 251;
Al. Avram, Ioan Godea, op. cit., p. 15-16.
22 Cererea Consiliului Eparhial Ortodox din Oradea, in ACMI/Tr. 1927, 11.IV., 21.
23 Adresa Muzeului Etnografic al Ardealului, ACMI/Tr., 1929, 10.I., 161.
24 Ibidem, 11. V., 141.
25 Cererea în ACMI/Tr., 1929, mai, 224.
28 Hotărlre consemnată în procesul verbal nr. 3, şedinta din 21.XII.1929.
7 Cunoaşterea aclivilă/ii de ocrotire a patrimoniului cullural-arli,slic 279
-r:-
ANE't-A 1. ['I ±ul, ,e, ; y -~ q ~l; -·
~
• 1
...~ , , I r;,t, 1~ ..-_: I -r.· 1., ,t,,,., •
... J ../.,if,r, .. t...,,
}. ,..,__e q'Uf..J.,.,.~.
• • • ' ~ ~ ' • - .,, ,._ ,!} • • i,1, ~ ,~
A-1 .~ ,.,,.,...1,,1.µ f._,.,; 4 ?:. "'µ~u., ~ ......... U · " , ( ~ :~ "7e.,.....f , .u.1 i
. t.l
~ J11: -r. i, :1.,.,.,t.... r ..,_.,.......,.:....,. ~IM .., '-•; .,. ,..,,_.; ~ ,L...,.-rr , '.
.•·
.J.,: ..J.,µ ..J ~ ţ..,r ~... t ,;. c-.••"" ,.... ,..... ~ . ........ ...:., ,;., 111_, .
. ;ţ,~,: :..,f .r,..,., •,u td,~ t f,l•..,__:,"'~• t Î ~ .:i·1.i " • >A4-. •H
1
t.~ ~-:; ........,,.;.:., cĂ .,/.1,'4,,_
"''• .... ~ ---· ~ • ţ,-.t- ... ~ ., ,,,14 ~~ ,. -t;;.,,..,.. 1. ..µ-, ,-ţ;J ~...-. . \
,; .:t,,~.,.,1. L.t""tfi. 1/1-.t.., ~ ,.JUr-t:.·,. J.-Z.
11. t... ,t.,· :........,;, _, ,.,~...,.. r..._..,_;
~ ,,w:;; M U'~~ 1.ri,.:,.,,.,...J,:,. ..;,..~,,.,,·H 4(•.,,..: ~"" '~ ~~C. ;t,.., ,
/r:.u~~ ~ · •J ·1'1
.u
.,.; .....,,At;..,.., ~i ,..;.."' AM f-.,-.t ....,,__.,. ,..._,_t.,~_-r,.,/4..,/ ,,..,.-r,,ft,u._ l
..Z.· :,:.-..,t!, .:. ~ ;. ..t.:i ~. ,.1....,...-r ,e,,..,,..,_ , ,. - ,...;,.;--,.; ~ ..1
1' .,r..... 'u f-t,,ii·:. t....,..,,.A. ,ţi ~"~ AMI u r:. ;: J hr._,~:; ~ ·r.. .:..
l
,....,..,., ~...: " 1-<'J;., .c.,
♦
J,;....,. •• , d, ,.,._,.;f ~ 4-4(., ~· "' ... t... ..... :.:..
,t."",., ,.,,..,.+~ _., - ,-,V( ~•.C1tC.. ~";.i;<UI\.,
I
~r__,;,
._L,î (,. ,4.4,C.,J-'f I
:..,~:; .-,.i.,«,t'-4 .f
( •
"JW i t;;_,
' '
Lu,,,,r,- IJ ~I
ft •
-,'-~!-.~, µ,..t.,.r, .< 1_f-""7' e «·a.,h,_ Ml.,(.;- ~ -

0
+NNuk,-,r
<f tA.l.fW ....:,. ~t;.Ju.ţ,
,,_.,...., .t...~ ,.J;,.;.,:..,.,,_;i., ,.,..;,..F ,....,,< 1.- -t:...,.,.,. net.....,, ·fvi•L.~ M°'V,_. . .. . . ..r.u..
. -li,tt. "' ....,.J,e,;.t.z.. ...J~'ft,,..:.-t..< 1::,t...:.t, ......,..,J., .... ..:t ....~ .
~"' +.-,t •""f:,.,.;~ ... r;,. ,w t.;_ ;.. rs;,, •-,.. 441 ,r.4 ..:.r....u .. ,.._._. =-
t "-... ....... ~ i - . ~ • ~ ~ , ...,......,;.r. r.., ..t.:.w «Mu. q,.,r:-J- ,t.,..,.,.:,(...
. :::,1-4.. '•<N<, ~-~ •.... ~ ,ţ., .,_J, ..:.tu- •A4,
r.-1......... "" :......,..,,.ţ. i ... 4+
d'.:/n„ rl'...,.J, {3 ,w-_
.,f,,; ~ ..,........ ~ 7~:;.., ---....+l
_,_,:-.,.e, ,,..,.
,b,· .,,_t-,.lr ..... ...,. .
•;
::,1I
}rt ~ AlA.J. 1.w:t•1•• ,:,.,~
• .l, ,,,_ ,i,.4 ~ţ;f ,V "14-1.f t. .
~ l~ U,( _,(. ; ~.....,....; ff.,...,,'~
c1Tr< ,;;., .,,.,...:t.....,, ,;..,. ,;• ......',...,.i..J ~ f rt .u4 .•
L C.U :; •~t._:J,,{1 , ~( ,i. .~ rl
I
H, ~, •1:i.t• ir ~ t, 4• JM'-", k -,...,t:·t:-. 1M"I* 1-,.,..i"""' -,..·,1:.r.,, ~ ::,...,,,,t, f'r-f ,
, ' .. 1i't .;..._~;1...«.,
~ ,. O S, ' (' I
Y· ,;""14,114 I• . ·• r.
~+"' """ .,,,,..,,,,M,~ ,r._._.;....c , ~ .,....
I -, •
~J. , ~
ţ •
&.; ..<-r ~--u:, r
f'< .......,._ .,.;d,k ~ ,i.. , ...~ ,.,.c.t...._ 1 : .....,.'.,.,.pl,.; . ~:f.,.,', ;t, ·i"',...:::-..(, .......-,i. •
-, . , : t. ' - ·- ·- ·-· ,__ ,_ IL,6-
. I
IlI
l
,- ,.
--"'-..:.__,_.-,.- _____________
Fig. 2.
280 I oan Opri ş 8
t1>
!
• "'\"'' ,,,,
.A. Â ( ""~ 1-i.. ,; • ~ · ~<.t4~,w. ~ . ◄ ,yt,...;.,f, tA--,, en~ ~ . f , i , o.i '-,. ·1

'<;"r,....:,,s'"""'-' ,:{,;,., <tt.J U,. "'"""'CM,
✓
,,..., 1: ,,.... :t 4"""
,u.:' ...~ ~" ,kţt:..

t ~ : f : i „ .t;: ..(..
~ ~,,J , : t:..k..;,1.A,,...:#.-, Jk: ~';:.__ ~ ,,.~,
l
'·.· ,.: ·1'
. .............oi..... ,,.... . - -- ,_....__;, ...J
Fig. 3.
Cunoaşte rea acli vită/ii d e ocrotire a patrimoniului cu/lura J- ar tist,c 28 1
~ ~ . e , ~ c,,-,,c,.,-,-/, ,. ,._..,7 ,.,.,.,.,....: 1:,_.,.,.,,,4 ;

~ ---- - -- .
J ..,.....
\
~ .
.1 .... ,u
_
r..,~.,. • ~- "~r,,r,,,,,.;,,.,.. ,· - - .r~.t,
# .. ---. • • :
' h"*' &c.4uf' ./.." . .
C..:, c <,,.., -"'• ~'-""-
_t.,
,,~., iA ~ ~ ••,.: .,;. ,...4 1 / ,,..,...,...c ;...,.:;,.,J. ·,.r:--.,e,,,r ~i:.,,..t:, :>" _,,._.
• ~ (J-,,.. ~ )._ ,......
, J,..... lAt.. C, t ,.., ," r,1., ...,.f«u ":
e.c.":'«- .. ,,.";I' ~~ - , . . - - .- .
- • • • • ',..,./ ;\.,(Ali.,. ,1.,wtA,,2.(,..1 V, ,A.. -
J.
~r, .4 , f""""t; ~
• •, ...v..u.u . ~•J:,•-14
. 41 ., ~--
, --,...... G' ,4 -, ~ V ..,,,....,,
~ ......:0 <tNO t 1 ; - . / vi.-L,, ,,_,; ~ I., ,e.,,_. , ,-,,.1-,· .,._}' C-.: ......., _.,r;..,._
,~ ...,., '"-'1-u. ~,.,(, ,t,t.,C. , ~ ....r.;t, ... ~ ~- ~ ~ '!"-'·
/4,t:.J '-'1., ~t.-e, .L. 11-MJ...~ ..;.., ,....,..i:....,.., _?>fu..,.,4 --,;4,- ...., 'ow
-1;T,l.; ,.; I
I I , '
/ ~ ,l.., J ;,,. -;,;,."",. ,..,: tf.1 'V'A .-,~,t C ...... CAN'&,:....t ,e. (~Zc..,, ~ ,,., '4, _....,.,
~' ~"?""' ""-- _;,_ ,,_.,:-. . ~.... ,........... c-r.;--r,..,.... • -tu.... ~~ 'li,
.~t..t-
-:4,........:r .,.--t/ ., _ ~ . ..,. ~ , ,;,..·..r...,,.,,; -~ '"
c...:.~
,;,,.,,.,.,;u -,t.<&.&:.,,..J:;, ..., (A 1- t.,•.....,... , ~..... ~~ ,l!,k
i·. 11\, 9 &t,.,f.,_ llt..,-,; ,t,' ..:.,
)lo,rf 4 ~ -. . . . , . ~ ele T.,,,-1' fr., c.; ~ 4"-1 ~~
'ţ -:-';=• {4 - ~ ; 0 4 ~•
. ~ . , .
ţ )4:. •t - - M4t ~
,wf.,:...t <w..-"'f,,w Mw,,,..:µ;-•.
,.,.~.,; 4-,. ,,.,,,7n ·-
,)'. - ,;/ ~ -/"H•~t.~:-,,._._ ""'· af- ,,.....t,,....·-1, ..e. ........ ~ .;,.• . .4:. ... . ~
~ :..,i! .~"--4: t.:.~ .;..~- ~ /4-.~ ,J, t-i- J... ~ 9'.........( - ~ -
., ......l-,..,. ~ ,.,~,....,-..:.. ,..J(tl.,.;..,, M-.)
::. t:...y ,. '. .,;..t "" ,.,r.,; :.. -z-;; • ..,., t.-w,,.,..._. .4,,,...,,..,,...,.
....._ -...u..,.. ~ ~l ' , _.• ,._"" ...t. .f...-c,,t;,-4-, ~ r......,. .
f ~ ,f i ~t:.....,_, ,.._,.,_, u;,._~ •l ţr.,,;,.__"T ,_,.. ,.,,.,t,.,._,, -.;.:rp,,,../;;><
:'..,, l~.... :...., ~~-,1,1.;
~-.., 1..,.......,J_, , - ~ ,.,.,.;.1.,,_;.
'1 . .. . ,., . r., . . r . ... ,. ,
••"".1" ~ •~ ~1~• ., "f- ~ ,....,..,:;; ,u. .. ..:; ,:-4 •...;, .....,.. . :., ,v t "<f-r"""" ,..,,.,
fw. fr~, ~ " ..;...!....u ~ -,,,.,.--....,, -1.n- •* .-l,
1.,.,.,....., .., . .. ~s,....,. ,...=,_,,... ,,;.c ....,....:-:. ,;,-.,U,w:
~ < 4.
-li~ ;,,..J,;,,,.r,
"'~ ~ ir; "'•:....t;> ...tc.,k.,,,_,,_, I_, ,_; ..:,._~, • • ,,.., >i~
<,;~1;4-,"' tl~t. - ...... ~~- . .
<i'Ni-..f,• ' j ~ ~ ,._.,.,....i.M.U „ţ.,......; . ~,.L,
Fig. 4.
282 Ioan Opriş 10
In acţiunea .păstrare şi ocrotire a monumentelor iistorice o con-

de
tribuţie însemnată a jucat în Bihor, Episcopia română ortodoxă unde
cei doi membri corespondenţi ai Comisiei transi.lvănene, amintiţi mai
sus, au intervenit în repetate rînduri în favoarea cauzei prezervării
zestrei monumentale şi au s,alvat numeroase obiecte pe care le-au or-
ganizat în lcaldrul unui mic muzeu epaThial; de aici se intervenea în
anul 1931 pentru fonduri şi cercetarea bisericii de lemn de la Ciunteşti,
monument ,cu pictură datată în noiembrie 1861, unde se sesiza şi exis-
tenţa unor piese valoroase: un Antiney de ~aul Nenadovici (datat 31
martie 1770) şi un clopot din 178527 • Atunci cînd secţia nu ,poseda fon-
duri, er,a solicitată Comisia Centrală unde Al. Lapedatu şi ulterior Ioan
Lupaş, ;au facilitat de nenumărate. ori protecţi 1 a şi salvarea ,a numeroase
monumente transHvănene, aşa cum reiese, din adresa a,cesteia referi-
toare }a unele date despre biserica din Saca.lasău, care „are o vechime
de cca 300 ani ,(şi) redamă nişte repa.raţii urgente" 28 , .s·au din di1spoziţia
preşedintelui Comisiei, Nicolae lorg,a, care se interesează de soarta
unor monumente din Bihor, cerind conserViarea lor corespunzătoare 29 •
Rentabilita,tea arhitecturii populare de lemn româneşti, în cadruJ
căreia Bihorul mai deţinea la începubul perioadei interbelice încă un
a;precia,bil •număr de ·exemplare, era cu atît mai necesară .cu cit ou-
noa!şterea ei suib raport ştiinţific, ,pînă la primul ră~boi mondial, nu
interesase factorii însărcinaţi cu ocrotirea monumentelor istorke din
Tr ansil v:ania 30 •
Ea e'ste în fapt rezultatul îndeplinirii obiectivelor legii .conservării
şi restaurării monumentelor istorice (1919), a programului fixat încă
in 193231 , la care .Comisia Monumentelor Istorice, secţia. pentru Tran-
27 Biserica este cercetată de C. Petreanu în 1929, care precizează că Monografia
ungară datează momentul în 1780 (?), constatindu-i starea gravă de păstrare, în
ACMI(fr., 1931, 2.IX., 369; este amintit în lucrarea lui Al. Avram, Ioan Godea,
op. cil., p, 43, la tipul planimetric li.
28 Adresa CMI către secţia din Cluj, în ACMI/Tr. 32, august, 456, vezi despre
monument in Ioan Godea, Monumente de arhitectură populară din nord-vestul
României, Oradea, 1972, voi. I, p. 54-56.
29 Este vorba de biserica de lemn din Sitani, unde Nicolae Iorga solicită măsuri
de conservare, cf. ACMI/Tr., 1937, oct. 744.
30 ln aproape o jumătate de secol de activitate organizată pe linia ocrotirii
monumentelor istorice, despre monumentele de 'lemn din Transilvania nu a apărut
nici o lucrare ştiinţifică, lucru pe care îl regretau cercetători ca dr. A. Zador în
Archaeol6giai Ertesllo, 1927, XLI, p. 248 sau Ilona iBalogh în Magyar Fatornyok,
edilia a II-a Budapesta, 1935, cu consecinţe negative pe planul cunoaşterii acestui
domeniu, cr. Coriolan Petranu, Noi cercetări şi aprecieri asupra ·arhilecturii în lemn
din Transilvania, în Omagiu Iraţilor Al. şi Jon Lapedalu, la 1mplinirea vîrstei de
60 de ani, Bucureşti, 1936, pag. 650----653, 663.
31 Pentru obiectivele şi modul lor de realizare vezi C. Petranu, Necesităţi, îndru-
mdri, idealuri şi realizări în istoriografia artei româneşti din Transilvania, in volumul
Omagiu lui Ioan Lupaş, 60 ani, 1940, p. 681-691.
li Cunoaşterea aclivitălii de ocrotire a patrimoniului cullural-arU.~lic 283
silvania şi-a adus o contribuţie hotărîtoare şi c-are, în linii mari, jude-

cat după puţinele forţe ştiinţifice de care dispunea în acel moment
domeniul cultural, va fi praictic încheiat în jurul anului 1940 .
•
• •
Domeniul arheologiei în care ţinutul Bihorului ~unoscuse interesul
specialiştilor datorită vestigiilor, v,a trezi şi va justifica prezenţa con-
secventă a Comisiunii Monumentelor Istorice, secţia pentru Transilva-
nia, mai ales prin cercetările sistematice intreprinse de Marton Roska,
prestigios arheolog paleolitician, în urma cărora se vor înregistra re-
zultate ştiinţifice remarcabile. ln 1923 M. Roska raporta descoperirea
la Biharia a „nişte morminte preistorice", lingă o cărămidărie unde
„prin săpătura malului stîng a rîului Cuşmeu s-a dărîmat într-o parte
o staţiune preistorică şi ,s-au dă.rimat o mul Ume de morminte", desco-
perire ce aparţine timpului enolitic şi arată multe legături cu cele de
pe malur1le Mureşului şi ,ale .Banatului, pre-cum şi cu cele constatate
pe linia de nord de la Oradea. După cîteva hîrburi (?) cred că viaţa
acestei staţiuni a trecut şi prin prima subepocă de bronz, constatîn-
du-se ,că avem un facies de cultură care, precum ştim, joacă un rol
foarte important atît în pri1vinţa culturii locale, cit şi referitor la cea
din jurul teritoriului amintit" 32 • Raportorul acţionînd la cererea muze-
ului orădeJa.n, va reveni în zonă, informînd în cîteva conforinte publice
ţinute la Oradea asupra rezultatelor şi semnificaţiei lor, iar Comisiunea
va lua măsuri urgente, dispunînd ,prefectului să oprească cărămidăria
ce afecta situl am.intit 33 , care va fi înscris în „tabloul staţiunilor ce va
fi exploatate" 34 • M. Roska mai întreprinde cercetări la Otomani şi Va-
lea lui Mihai, în primul caz avînd precedente „nişte morminte ,arse,
pe lingă cari s-au găsit vîrfuri de ,săgeţi din cremene şi obs~dian, vase
etc. Iar lîngă Gara Valea lui Mihai s-au descoperit morminte neolitice
în stare 1stîrcită .. Groap.ar a fost lipită şi arsă. ln morminte s-au găsit
vase" 35 • Rezultatele obţinute erau consemnate în 1926 în iaportul îna-
intai comisiei, în care comunica intenţi-a de a continua, ,în contul Mu-
zeului din Oradea, cercetări la Biharea, unde s-au descoperit „şaipte
locuinţe ,aeneolitice şi 506 de morminte istorice", iar la Valea lui Mi-
hai" în grădina intravHanului 747, avem a foce cu un cimiti-r gotic; un
alt sit -era situart pe ma,lul drept ·al Erului, între comunele Şimian şi
Cheşereu, la locul numii Colina episcopului, şi anume o staţiune aene-
32 Raport 12.X.1923, ACMI/Tr., 1923, I.XII., 342.

33 Adresa prefectului judetului către Comisie, ACMI(fr., 1923, !.XII., 343.
"' Proces verbal nr. 12, şedinţa 8.XII.1923; vezi şi darea de seamă din ACMI/Tr.,
către CMI. in care lucrarea e raportată cu nr. 610.
c:, Notă M. Roska, 3.V.1924, ACMI/rr., 1924, 5.V. 394; în aceste puncte lucrările
vor continua şi in 1926, determinate de descoperirea fortuită a unui cimitir cu in-
ventar (o sabie cu pietre preţioase, monedă de aur de la Teodosiu II - 408--450),
dus la Institutul de Studii Clasice din Cluj, cum o confirmă scrisoarea lui Roska
din 21.VI, in ACMI/Tr., 1926, 22.VI, 690.
284 Ioan Opriş 12
olitică cu locuire pînă în epoca bronzului, iar măsur~le de ,conservare

la propunerea deopotrivă pentru staţiunile de la Cărămidăria din Să
cui•eni iŞi ce'a de pe malul drept al rîului care curge de la Băile Felix
spre Crişul Repede, Ull!de s-a distrus o staţiune aeneolitică de tip ~ur-
da.ş36. ln judeţul ,Bihor şi unii entuzia,şli, nespecialişti, parli!cipă, într-o
epocă care a rea,dus în atenţi,a publicului arheologia, la cercetări. tn
1934 profosoru.J Friederic Ardoş de la Liceul E. Gojdu, posesor al unei
colecţii de obiecte preistorice, solicită autorizaţie de săpătură, pe cam
nefiind profesionist n-o va obţine şi semnalează cu această ocazie, o
serie de puncte situate pe văile Crişului şi Stracoşului în regiunea Bar-
căului şi în jurul SMardului, unde a găsit cîtev-a tîrnăcoape de ,aramă 37 .
Autoritatea şi presligiul Comisiei determinau organele judeţene să in-
formeze urgent asupra descoperirilor prilejuite de diverse lucrări, cum
a fost în cazul supraînălţării canalului colector din Sînnicol,aul Român,
cu ca:re ocaezie s-au găsit trei ciocane, două dălti şi aHe patru piese
mici care vor fi cedate muzeului înifiinţat pe lîngă Caisa Naţională din
Oradea 38 • ln 1936 Comisia este înştiinţată despre descoperirea Ia Cor-
beşti -0 unor vestigii arheologice, prilej cu care C. DaLcovidu îl însăr
cinează pe tînărul asistent Gh. Pintea să facă o cercetare asupra
obiectivului, acesta semnalînd existenţa pe Valea Rîului, la dealul
,.Cetăţeaua" a unor ziduri din „era nouă" a războaielor cu turcii (men-
ţionate şi în Magyarorszag Muemlckei) 39 , în acelaşi an intervenindu-se
pentru păstrarea vestigiilor cetăţii Adorian, din hotarul Sălardului 40 •
De fiecare dată Comisiunea intervenea cu hotărîre, stabilindu-se
a·stfel un regim controlat al cercetării arheologice, un sistem de infor-
mare şi dirijindu-se acest sector spre obiective ce contur,au viitoarele
direcţii din arheologia perioadei dadce şi a continuităţii, cu a'1ît mai
mult făcîndu-se simţit acest regim şi în Bihor, cu cit aki erau semna-
late săpături neautorizate şi practi<:: ilegale cu obiecte arheologi.ce 41 .
Incepînd din toamna anului 1925, la Oradea fiinţează, pe Ungă
Casa Naţională, asociaţi,a ştiinţifică, care va juca un anumit rol în i-
dentifioarea, cer,cetarea şi păstrarea bunurilor din ,patrimoniul cultural
naţional într-un muzeu regional şi românesc al Casei Naţionale, pentru
ştiinţă şi necesităţi nationale 42 (Figura 5, 6, 7, 8).
36 Mârton Roska, Raport de- activitate pentru 1926; S. Dumitraşcu şi L. Borcea,

pentru Biharea, vezi Sondajul arheologic din iulie 1973 în Cetatea de Ia Biharea,
in Cri.~ia, IV, Oradea, 1974, p. 57-59.
37
Vezi cererea in ACMI/Tr., 1934, 22.V., 556.
38 Propunerile sint acceptate, cerindu-se muzeului să ia măsurile ele evidenţă
şi conservare a pieselor, cf. adresa prefecturii in ACMI/Tr., 1935, !O.X. 606.
39 Ra,portul şi adresa prefecturii in ACMI/Tr., 1936, aprilie, 629.
40 Adresa prefecturii in ACMI/Tr., 1936, 22.VI. 637; vezi despre obiectiv lucrarea
lui AL Avram şi Ioan Coclea, orJ. cit., p. 10.
41 De pildi\ în 1037 se recupcreaz.'i din o descoperire fortuită, de la Dealul
Banilor din Sacalasi\ul Nou, opt monezi de argint şi o brătară de argint cu cap de
şarpe c'alificate ele D. M. Teodorescu ca aparţinind „strămoşilor daci din
sec. 111-11 ... •, in ACMI/Tr., 1937, fond Institutul stuclii clasice, l'.3.
42
ACMI/Tr., I 937, aprilie, 706.
13 Cu n oaşterea aclivi tă/ i i de ocrotire a patrimoniului cu lt ural-artislic 285
I
!
·' ·
ti llZIW11"•Uol,etD08't~iioli,11tortol,d1! ·9tt lu\• natvr"1• 91 tllatlllo6.
. . . '
AIOO°ll\h •fi•I prop u1 ,h1tre J'NOoupiril• eall prinalpah,el od-
le o\ionue 91 el ooo■ orye o\1octel• ub1olo1toa 4• p• terltorol Judeţu
lui Blhor,pontruol pr1'n~te ao„h obhot.' do bunuri oulturale dar 91 nr

ţlon&l• •• .
. conoldorll, 4t ' htor11
.
prlmor4tall pb tr1r•• lor#h1tr•un auuu
;
l'O@iODol ,1 romt.llt80, d cuel 116\iOll• le,~•n.t ru ~U l n\ li ql neon lt•·11 1, • ._

; Î
ţ toi>~l.• ♦- .I
t .
• ,(
· •. . .
f
,.
. ,
Vlt. ruglw,c·u. :l/, \ln"t:4 ~hmli d• taptul oii torHoru l . Ju d e ţului Ul•
bor •at,.clupi cu·u bi~• ~tl,\i. bo. ~at în obt•ut• arbuolv.siu e.c• ,1• oe not ye„
!
,· • , ,r
ct.• m 9l din bo9eta. co lt u ţt• • prot•11orulul 1,e0»1on•t el li a -. uluit~ii. :Jo JGu':
.-•l·•\j · • , /ool•o\i • oftrltli C11.e et Jl aţ1o ual•.cor unG numai r -uu.buraar11t "'l••lt••lllor
-~-. .,
,teot1Te/fr•t•4'tnt•l• :e•oţ1•1 ne .in ttr• ~~h• oloat ••, u•r• a.it vr•o t'h 411 1,ni
9i p~nl în wui L9;~;) , re ep•c t •nd pro•tdn1l• llfil fn •ll!o Ht,a t l.out eh-
: ..
:=1'
:_rf~, ! 1>Atur1 arhtolo,S I O•;• .,,,~,ii !n u<ler• oe. f,i 1pr o1>b r o or,,li hl p fn Ju-
·• .,t doţ,prln dphurt do ,al!. n<1turll/4t u,fn ep r opltru or-~ulul,P•"Ttr• 11ul

11aa„rţroll''•• aapt p•nt ru 01iriin.ld.t .r1,;r11•Ri> tul uo... noa.ntulul•u up A f &n•
ţ~t tlio4 oar t.r nou i v••Coţloa ţb1\ ll-r1a•ptnt.-u th1; ir11 , t 11 o1cit1rul•ffu-
:t,to,oU*•• G~ ph J)~·;,t,u ....;ointt4hu pr in dOf).uahrl d• Urli\ ~I- oruuiuuo
/o '"· 1oun4aua 8n1Uu101 aau a ouvi p&r,,u de mun te din bohru l 0010u11e1
.Po~lut ~ do ll•t,e f/•u lotlţ la aupr~h\i!. ohl eot• 1>r«ato r ►u • f i <11 11 tl copur1
lato riu• /ohl • r :- 1 dS n J1.1>r.{ter,re ,,tnt •."nd tn11ta er, r.,oJ \ o, ()\i it ctt curo tn n11~
J· Jo1--1tat,a o,uur1lor •t.1 oJur.p Sn. p tfll pri•taua \onor uol•c\ i 0111rrl Dftno rita r l
_;:,.ţ ca r i no Pl"•\uoeu "' AlQa,·••lor na\ ion1lti ,ii „l&. un J„t•U$; u r "'' aoti<aur l 1. t1·• -
.;1 owul .multa :Un tl41 ru tuut e i&l• d1u l>ll(ti.::ri a.i
.l/,. .i.Yt.nd în , :de re r, l. t11pt.ul oi bunurtl• oultur11l• Su voutta h w •tt
Oârura 'V'a a. Jun a-• A8ou ia..\1a vDr tori,a bll &a Ul)u·1 rrm,. , u J ud•\ •an 110 ' " lu•
fUn\·I ocud •• gila1 t11\•l•6tr•f'u•~nl\Ai,.ut~rllt1\HOr ,;;;\<11•-;-.,:-
u b1•~ ••1\1 • aooroa. Aooo h1IH tUl n \11101 uuto,r lu.ţU ptnt ru
aAplttrt J„ ttţHo l'1! 1 Jude\11lu1 J)l bor,c1.r1 l'cr fi ,1,i,r,1t• d• pn ţ,dln- i
,/
j
Fig. 5,
'
286 Ioan Opriş 14
1·.:· . .
1 pu.ohl ■ilih.r , Otiaorght llartan, .
f __ fl Ul~rla '4• : oi1Y1tuu. noaatril d•~HUl ~l enţua!otii,h obl1$•
l\iuaea_noutrl . da • · VI . o.~.miinl=~ inoeptru tualirtl dpAturl fi dt fhoon L1
dat l ruultatul )lecoopn1r11or;d• b<>UrSrea 11outr6 d6 • ·•rol• h h1druca- . t
j,~-l~ ao..;ettnte 'alt 1lo11111!d. Toaftn ori , d• c1-t; ori •• •• •l,.\l nnoi·• _P*"' {
f u 'oa air~.~;nţ•l.!. noaat~• d tol_o,ţaio~A în c~!-~;~_I man 1til,;uri po•ibll&, ~
1
t11nţa1 . fi n••••i U\1lor i omlin,f U, ~ ~
I 2 . ~~ t ~:~~ -~~i~t,, ,ţ -~ J:
·1
~
li
Fig. 6.
15 Cunoaşterea activităţii de ocrolire a patrimoniului cultural-artistic 287
- ----~- -·•· ··--"
. .J
•. )' II
,/)
I
JJ
},
I
•!
L& ad r ••• DV. Mr.ti d.1n 12 A.pr111• a.o •• pri n c•ro n• • ritai;t
k_;' 1nt11n\•.-.e "A10C h \ hl ŞU1n\ 1ll os 41 pe 1"11 0 , Cu• W•ţlonolll o

l , Judeţulut Blhor" , ou .•ed.tul in Vr• d••• CWl Q1 prot5r• 11JUl. d e lucru
i al ••oţl •l arh•oloc;1co-nuwiu!.Ut.t1c•• •veu:i ouo•r• • vâ rd•pundo u&

Com.1 •1une, ~o•atrl • luat cu ar.ult• pluco·r • act do.opre c oltt rel•t•-
! • .'"i Le vi vi rel1c1t~ :in „,xlul. c•l m111 etllduroo i,e11tru 0 u,adul ~1 bu-
n• l• 1nt•n\11 J>• c!'r• lo Qlltl'1\1 • Yer t c it• d8 ll .,sll• l iu A.aoo1a\1•
DV, o Colat>ar.atoare davot«t.A rzi d oa l_.l'1t♦reeaLâ l• cor-oott&re a yt·'f pi--
~ bo0 , \ 11 ior •rheol.ogloe kh ll""-ilntulu1 r""1.lllft oo • C"'4.1. •1 '-•
n-,a noa• .~t'~ y~ &a.t ouri el• tot ooncu1•au1 •-1.
D~•pt •o•l•, aµr ec1inct a ct1v1 i;• t.•• A a oc1aţ1•1 o v. P• o•r• o
,.,,
v•\_\ <\•ţ>\ln o u1 „ 1vare• v• tulllllll ·colootlvltl~U ,a,1011•1• ~1 a
QtH~\•1 a renurilor treaut1>lu1, CO<lihlwu,. va au torl.'zî pri n •·
$J, ;"(:'s-, 't
~!~•ţ• ou auprav•..;h•r•&. dnaoope rt-r1lor îot.Wi,pll,oare ce s e rac.
;n Ju,S.a\1>1 l!l.l:lor , av'1tld, i,e 1"11Jl Muteel e de 1to.t u u Ju<l•~•u•
q1 oOU':Un• l •, aropt-ul de • adu:~• i:1 ach1 Ml \1o na, P• •o•ub" ·Muze-ulul
C•~•t 'Jrtavonal•, potr1Y1 t OQl"l, elor i:n \11~ re pentru do1oopor1r-1„
l· l• ooa,10~•1.e„ ou1ectflle deaooporit-•,: ou obl1U,ll~1•., î n~&, d e • l •
i
pi•tr• or.t1nd.u1t• ,1 ou Wl 1liVOnte.r.-re~1• tru PNC1a c a r e •• le i•-
al ut1 l1 u b1le d.11> pu~ot 4 o H d ero Q~l! n\1f 1o,
Deaooper 11"1l• J:a1 Jaarl vot- fi ::tOUJl-.,lMt• Couil.,hrn11 uoaatr•
c el"U:nd„ e venc.,ial. concur1u.&.l e1 !)CHt;l'U · • lo ilClt1,:;t ~la1111. .
l' 00ookl\llu1 !HBŞlltllH'l'll
CA'llil , ~AîlUll"i,&
al
•
• ASOOIAflTll
JUll ~1'Ul.llI
ŞtU N'fU'WB"
liIIIOlt,
a
v O li , /, ~ liC A ,
,,1•"-=:11!
Fig. 7.
r
:>e bAzv. 11.cestei autor1zaţ11, ve~1 cerc, d c ,i co ori nr • q

1 ,,.,, oi .. , con cursul autori tii ~ilor locale ac! ni ,;i ntruto r ~ ·~ >J-
t 1. ~ Ck-\':' ti pen tru a î.tnpieucca d1stru15erile d e 11::01m , ,c; to 111 ::-,.•.,I, ,. ,
t :.i;iur;1 arhoolo 0 1ce şi dosirea sau fnatrăinare a il,>..;ulll u -.> .,,. _
~vl }'~ · escoper1te .

f De asemonca„ vă "utor1zăln de a suprave.shca dn ~1pron p c I u!' l •
! •
c ~l cu obiecte de valoare arheologică, dcsco;,or1.:.e ••ece . t , ;)t cc: re

,.1~e l 1 · aqazişi "~nticar1tt le comerc1al1zeaz;ă olu amJ. l ,...,e ,, ~ :~
,:.1 1 •1' p c descoperitor să le declare· in ducura de h ;:11-, :1_1· ,;·, t ·.:1-
I n ce prive ş te autoriia :,1a de sih.>il.tu r i a l:1;;,;.•, t;lce , ,.,. ::.:.u -

,,.. . . ' (
„ d 1S!)UBă
"("
să v ă d oa ucoetst~ -~utorizave, l n ucel~v: 1

' 0
" <- u,•e -cu ne ·acordţ1 q1 celorlalte muze" aau 11 1· ,,•0l >. ,i lt.>l'
.. 1: . ,. .I.
/
I. •
~,• :)<~ tru f iecare caz î n porte • .
f en t ru aceasta vă r\lJ tlm să bincv_o1 ~1 11 ll fl a~· •.t ~! l ,! .. , '"
,t ' . ~
:.~ r•• : i1p1ituX'1lor cum :;1 conducă .torul ~1 duratu ')1'':, · h•ttlv :..or
• ·-"'
• . ( • ,,: • .tjy . •, ~ ~, ~
cr: i. s ,u mtl sură c l u utii pr1ncip1al ·~ q1 p~:~tr:i un
1<( ::;;,,::· ~ . . ...
1,.t. i :)u: i. · c •J ~,. . ~- !t.a.--.~
• I , (' ~ _, I(: •
:· .!. :)~ . t ru u. evita con.-:lictel'cn de , tot
. \' ~·
~
Vl Z d KU t o r iza ;11 j o1JC~~ie :J'.nl;;o UO ~1n~tor .11 :1- · 1'.' . H' ,H. • '
,-:~1 :-r tt r voi sal uapo lo. una i;1 11.co1aş1 sta ·1unc .
•.
Socreturf,
- __j
F ig. 8.
13 Cunoaşterea ac/ivită/ii de ocrotire a patrimoniului cultural-arlislic 289
Subliniind lu-crările de sistema-tizare am.plasamente industriale şi

edilitare, amenajările funciare etc., din jurul oraşului, Asooiaţi,a între-
1
prinde prin admi,ratorii ei o serie de mă·suri ce vor dezvolta patrimo-

niul Muzeului, dînd personalitale colecţiilor constitu.ite aici.
*
* *
lncepind cu deceniul al III-lea în Oradea pulsează initiativ,a lo-

cală, care va conduce, prin dezvoltarea cercetărilor arheologice şi et-
nografice la precizarea personalităţii ştiinţifice a muzeului regional ca
şi a celui diecezan 43 , continuîndu-i primului funcţiile specifice etapei şi
epocii, iar în contextul generral al vieţii cullural-arUstilee din Transil-
vani,a, o suită de manufestări intre oare şi o primă e,cpO'Ziţie 'de artă
populară bihoreană ( 1925)H vor da măsura parlidpării Bihorului Ia rim-
bogăţirea şi dezvoltarea ştiinţei, culturii şi artei.
Cerinţele fenomenului cultural din ţara nO'astră, din această pe-
rioadă j:storkă, axate pe rezulta•tele metodologice din sectorul cerce-
tării ştiinţifice şi pe determinarea modernă a necesităţilo•r învăţămîn
tului aru fărcut ca, iil!că de pe a·cum, cele .precizate de Grigore Antipa ,în
Planul pentru reorganizarea gener•ală a muzeelor din Români-a, să fie
puse în practică sistematic, născindu-se l,a Oradea, ca „un sîmbure să
nătos in jurul ,căruia se crează un centru cultural "45 , viitorul Muzeu al
Tării Crişurilor.
CONTRIBUTIONS TO KNOWING THE PROTECTION ACTIVITY OF THE CULTURAL

PATRIMONIUM OF BIHOR
Summary
The Union of the Transylvania and Romania on lhe first of Decembre 1918 pul,
and end to a milenium old historical process, the completion ol the national unity,
process which gave rise to the energy and initiative of the Transylvanian Romanians
in al! fields. Within the great transformations wich the whole country was facing,
all her historical provinces, an important role was played by the edification of the
complex network of the museums and the measures of founding the preservation of
~ C. Petreanu, Muzeele, monumentele, învă/ămîntul, ar/ele şi mişcarea artelor

3
plastice din Ardeal, în volumele omagiale Transilvania, Banalul, Crişana, Maramu-

reşul, 1918-1928, Bucureşti, 1929, voi. II, p. 1176---1177„
u Ibidem, p. 1183.
45
Despre rolul şi atribuţiile sistemului în concepţia vremii, vezi Grigore Antipa,
Organizarea muzeelor 1n România. Academia Românii, Memoriile secţiunii ştiin\ifice,
seria III, torn I, Mern. 9, Bucureşti, 1923, p. 23--25.
19 - Blharea
290 Ioan Opriş 18
the cultural palrimoniurn. To put into practice the preservation for the cullural palri-
rnoniurn, stil in 1919 therc was issued a Law for conscrvation and restoration of the
historical rnonurnenls on March 8th, 1921, the Section for Transylvania of the Com-
mission for the historical monuments is put inlo force.
Animaled by the duty feeling and beeing strongly convinced of their consciense,
thc rnernbers of the Cornrnission for the hislorical rnonurnents, of which we must
rcrncrnber will work, with an unprececlcnted insistence for researching, preservation,
restoralion and puting into value of Lhe Romanian cultural patrimoniurn, tracing the
action directions ancl the program in the fielcls of archacology, ethnography, art
history etc. gaving frorn deslruction a lot of vestiges of the material and spiritual
cultural, which they preserved and restored of shelted them in rnuseums and co-
lections.
ln this augured fromwork for giving rise of a zonal or local cultural in the
national context a lot of archaeological vesliges and historical monuments of Bihor,
were at the attention of the Comrnission Great personalilies among which D-tru
Onciu, N. Iorga, Al. Lapedatu, I. Lupaş, C-tin Daicoviciu, acted for the researching
and preservation of the cultural patrimonium of the district. On the olher banei,
Illihor peoplc, by Gh. Cosma, Iacob Radu, R. Ciorogariu or by the group which
worked since 1925, within lhc Scientifical Association of the National House, will
contribuie to the work of knowing and preserving the patrimoniurn and getting
some collection being the basis of the Criş Country Museum. The aulhor presents
the aclions laken for the preserving work which envisaged architecture objeclives
,;uch a,; Seghi5te, BGrchez, Brărlel, Tăgiirlău, R,:,nPşti, Forosig, Variu Crişului, Rotăreşli,
Şurnugiu, Gepiş, Oşand, Hodiş, Ciunteşti and Tămaşda where conservations and
restoration's works permelled the enrichement of the cultural palrimonium with new
and important values.
There are also presentde some new dales refering to the developpement of lhe
knowleged archaeological area by the d.iscovers roade at Otomani, Valea lui Mihai,
Biharea, Săcuieni, Sălard and Corbeşli where, either by o_rganiscd diggius, led by
M. Roska, or by random descoeries, the Bior, counlry map will be cornpleted by
new and new sites and cultural patrimonium by new assets.
Surprising inedited data reflecting \he complete probleming which the ones who
acling in the patrimonium field faced, the dificulties as well as achievements, there
is presented a real image on the preservation of architectural, ethnographical or
archaeological values în a counlry with a rich patrimonium and an intence cultural
activity, which contributes to the inlroduction in the scientifical and cultural circuit
of the cultural assets of the Romanian people.
NOTE ŞI RECENZII
DATINI ŞI OBICEIURI POPULARE DIN COMUNA ROBIA
INTR-UN DOCUMENT INEDIT PRIVIND ACTIVITATEA
„ASOCIAŢIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNA
ŞI CULTURA POPORULUI ROMANU
DIN PRIMII ANI AI SECOLULUI AL XX-LEA
BLAGA MIHOC
Prin „Asociaţiunea pentru iiteratu.ra română şi cultura poporului

român" (ASTRA)) din Transilvania, intelectualii români au desfăşurat,
după cum ISe ştie, o harnică activitate în rîndul populaţiei, prin confe-
rinţe, simpozioane, serbări et c. Se urmărea în primul rînd înarmarna
1
locuito.rilor cu cunoştinţe practice, neces·are propăşirii lor economice,

dar şi deschiderea unui orizont cullural, spre cunoaşterea istoriei şi
tradiţiilor popornlui român.
Comitetul despărţămînLului IV •al Astrei, întrunit în şedinţa din
27/8 februarie 1898, a lansat un apel în care se cerea intelectual,Hor
.. ce trăiesc în nemijlodtă ating,ere cu poporul ... să binevoiias,că a ,a-
duna şi însemna deocamdată: a) tole proverbele române, pe c-are le
cunosc, fie că le-au auditu imediat din gura poporului, fie că le-au
aflat scrise şi sciu că ocură din graiul românului de dincoace de Car-
paţi; b) precum şi idiotismele cari formează esprcsiuni ,aforistice spe-
cifice şi sunt totodaită podobe ale limbei ... ; ... să se noteze după al-
fabet şi întocmai după cum au fost audile de la popor, esplicîn:cl1U-le
eventualele espresiuni oari nu se află în folosinţă generală, ori espli-
cîndu-se decă să scie chi,ar şi provenienţa ... , respective însemnîndu-se
tradiţia păstrată în popor cu privire la originea lor; ·a!semenea să no-
t2ze şi loca.Jitatea unde s-au colecta1" 1•
Unor apeluri de genul celui citat se datorează şi al:cătuhea, în ,anul
1905, a unei „informări rezumative", conţinînd, după ,cum indică titlul,
„descrierea obiceiurilor leg,ate de căsătorie, crăciun şi anu1 nou din
comuna Rohi,a" 2 •
1 Arhivele statului Baia Mare, Fon:J Oficiul purohiul ortodox Fintcusul Mare, act
22/1898, apel al Astrei.
2 Idem, Fond parohial Rohia, act '17/1905.
294 Note .~i recenzii 2
Aceste însemnări inedite, făcute de învăţătorul din ,satul Rohia

sînt interesante, întrudt prezintă obiceiurile de la sărbătorile de iarnă
şi dei I,a căsătorii aş,a cum le-a văzut un „folclorist" c,aire a trăH la ln-
ceputul secolului XX, mai vii, cu siguranţă, decît sînt astăzi.
Ne vom mărgini, în cele ce urmează, să reproducem conţinutul do-
cumentului, 1lăs'ind specialiştilor spre observ,are potr,ivire1a între ceea
ce aicesta conţine şi ceea ce se ştie astăzi referitor la obiceiimile legate
de să1rbătorile de iarnă şi de căisătorie: ,,la crădun. ln seaira de ajunul
Na,scerii D-lui umblă colindători, adecă copii, feciori şi fote, în gru-
puri cite 5--10; colindă diferite cîntece reHgioase pe Ia ferestreJ.e oa-
menilor mai cu stare, şi gospodarul casei, invilîndu-i în casă, ii o.spată
cu vin ars, oolad, mere sau pere. Colindatul ţine rpînă dimineaţa, în
ziua de crăciun, cam pînă ce se începe serviciul divin (în zorile zilei).
ln noaiptca de Anul Nou fetele au mult de lucru; de regulă fetele
de mărit,at, ma,i decuseară es pe ulite şi numără parii •în gard, apoi
cum e parul 1ail 10-lea aşa-i va fi ursiLul; dacă p:arul e scurt viitorul ei
mire va fi mic, dia:că parul e noduros atunci va fi guşat, dacă însă e
mare şi neted bărbatul ei va fi înalt şil frumos.
Apoi ·se ret,raig într-o ca.să, de regulă unde se fa.ce şăzătoarea şi să
joarcă •cu tJa.1lg,ere în modul 1 următor: se ,aşează pe ma'5ă 4 ta[gere, cu
gura în jos, şi sub ele se pun, sub unul cărbune (ceva păr .de animale),
sub altul bumb, sub al treilea pieptene, sub al patrulea o coajă de
pîine. Tocmite ,asHeliu, una dintre fote aşază apoi Lalge-re1e şi obiectele
de sub ele aşa încît să nu vază celelalte; aşezate, apoi pe rînd şi ridică
fiecare talgeriul care-l prinde; de (a) ridicat talgerul sub ,oare e bumb1Ul
ursitul său via fi frumos ca bumllul; de a ridica cărbunele va fi negri-
cios; <le a ridicat peptenele (v·a fi) bătrîn, de a ridicat coa,j-a de ,pîine
v,a fi .bogait ş.-a.m.d. ( ... )
Datini de căsătorii.
I. Logodna, poporul o numesce încredinţare. Aceasta se îndepli-
nesce astfe!iu: viitorul mire îş(i) învită naşi(i) şi cîţiva din feciorii pri-
eteni .ai crui :şi de regulă joi sara sau sîmbătă sarn merge la viitoarea
lui (mirea,să-n.n.), introducerea căsătoriei civile s-au părăsit.
II. Nunta. Toate datinile (ceremoniile) obicinuite la căsătorie, po-
porul le numeşte cu un singur termin „nuntă".
Nunta :.se începe în ·ajunul zilei de •cununie, de regulă sîmbătă sa.ra
cîrud la mire se adună ace~a din feciorii satului cari în ziua căsătoriei
umblă în lfiecare ca,să, prin •sat, tot cite doi feciori şi două fete, învi-
tind ,pe oameni ;1a nuntă ou cuvintele: Avem poruncă de la înă,lţatul
îmipărcl!lul N. să osteniţi şi d-voa:stre pînă ·a,colo, căci nu e dep:arte, la
un păhar de beutură şi la multă voie bună. Tot ,astfel şi fetele: avem ..
A<ceşti feciori pregătesc steagul din o năframă, de obicei roşie, în
mărime cam de 80 cm. şi în mijlocul ei cusută o :balistă albă; a,stfeliu
pregăti•te, a1poi să ,cos peste un măcău (un baston) în lungime cam de
un mP.tl"u, •aistfeliu venind năframa îndoită chi,ar în două, iJ)rind forma
3 Naie şi recenzii 295
steagului, de un triunghi - dreptunghiulm. ln vîrfu1l din sus al steagu-

lui se pun 12 clopoţei ,(zurgălăi). De la zurgălăi pînă dt ţine năframa
pe macău in jos ,să pune o pine de griu, un feliu de floare numită băr
1
binog, care se pune maimult pentru frunza ei verde ... <lecit pentru
floare, şi busuioc; aceste trei nu e ertat să lipsească.
Dacă steagul e gata, ,apoi cu muzi:ca să duc ,cu toţi (în •acei-a sară)
la mireasă, unde acele dintre fete care au să untble mine prin sat, du,pă
cum am arătat mai sus, pregătesc «cununa din bărbinog», spic de griu
şi busuioc. (Acea,stă cunună o portă mireasa ,pe cap pină ce se «imbo!l-
ţeşte». Gata aceste, •apoi jucînd i-o petrece pînă oam la miezul nopţii
cind apoi rnerg,e toţi acasă.
In ziua nunţ'ii, după ce ·chemătorii ·au umblat tot satul, feciorii se
duc Ia rniire, iar fetele la mireasă .şi imediat aceşti feciori, cu steagul
şi muzica, petrec pe mire pînă la biserică unde vine şi mireasa cu «fe-
tele cele de nună, îndeplinindu-se astfel cununia. Ca un unicat e go-
gitul. De ,J.a biserică iarăşi merge fie,care a,casă la el. Pesle două ore,
şi ,după ce au fost duşi cu muzkă şi chiuind i,a,răşi la mire, apoi «merg
după mireasă». MireaJ.Sa să ·aduce, daică mirele are boi, ou şa1se boi, pur-
tind lboii crn coarnele dinafo,ră ştergare şi cdlaci de griu; iar dacă mi-
rele .(nu \are iboi o aduce şi cu •cai. Per·soanele ,a.cele cari însoţesc p.:-
mire C'ind merge după mireasă ,să numesc «mireţi»; deci ajunşi mireţii
la Iocuinţ·a miresei, :acolo îi întîmpină un om, cu un colac leg,at cu o
năframă [n mină, numit acest om «staroste». Dar şi mirele se îngri-
jeşte :de un iaisemenea «staroste» care să stea de voribă cu starostele
miresei.
In curtea miresei este pregătită o ma,să şi ,pe masă o ,cofă cu apă
şi un toieriu cu grfo; îndiată ce sosesc mireţii în curte cu n'CIIŞii în frun-
te, apoi toţi înconjoară această masă de trei ori, şi una dintre fetele
de nună! ,îi stropeşte .cu ,aspă, iar cealaltă ou griu, şi toieriul. după ce
s-a găta·t griul din eI, unul din feciori îl aruncă peste oa,să, şi dacă nu
s-a spart e semn bun, iar la dinconlră e semn rău.
1
ln timpul de cînd s-au auzit venind mireţii pină sosesc la fată să

intîmplă gogitul.
Isprăvind lucrul acesta voesc să intre în casă, dar la uşă ii întîm-
pină starostele miresii; .păşeşte înainte starnstele şi zi!ce ...
Intraţi în casă, unde sunt mesele întinse, se aşează cu toţi(i) dar
mirea,sa nu ,e în oasă (de regulă e în cămară) şi după ce se cam ospa.tă
puţin, starostele mirelui se ridică şi zice miresei cam aşa:
Am umblat şi-am căutat

Şi Mireasa n-am aflat
Vă rugăm dară să ni-o daţi
Şi cu noi nu vă jucaţi
Că dacă ni-om supăra
Pe toti afară vom tipa
Şi mireasa ni-om lua
296 Note şi recenzii 4
Atunci starostele miresei merge în cămară şi aduce mireasa, irrsă în-

soţită de aHe două fete, învălite toate trei C'U o faţă de ma,să, aşa înc,i.t
nu se poate deosebi care e mireasa. Astfeliu învăliite, pun tustrele cite
o mină pe masă, iar slarostele mirelui ,trebuie să aleagă; dacă nimeres-
1
ce e bine, da.că nu îl rid toţi din ,casă, şi apoi a douaoară işi alege mi-
rele mirea•sa. Aleasă, mireasa, apoi se continuă veselia; in acest timp
socăciţa va ,aduce găina nănaşilor. Mergînd printre os.peţi, închină că
tre nănaşi cu găina în mină (şi) zice:
Ia, ia, ia (arăt1nd găina)

Da nu t-oi da
Pînă nu m-i arăta
Curaua cu talerii
Şi să-mi numeri mie trii
Săraca găină sură
după şură
Eri ai fost pe
Şi-amu eşti cu bani în gură
Eri ai fost pe după casă
Şi-amu eşti friptă pe masă
Săraca găina smultă
Popa-n gură ţi se uită
Preuteasa te-ar mînca
Numai de te-ar căpăta
Nu te-oi da la nănaşa
C-are .punga la peptar
Şi mi-o da numai griţari
Ci o-i da la nănaşu
C-are plug cu patru boi
Şi-o pungă de taleri noi
Şi mi-o da şi mie doi
Nănaş,a primesce găina şi pune pe dînsa, de regulă ISUib piele, cam

de Ia 10-20 fi.Ieri, dind înd.ărăpt găina c:a aşa să-şi poartă .Ju:a socăciţa
banii 1şi !Să cureţe găina de florile cu care a fost înstruţată. I-o dă cu
vorbele:
Socăci tă vi no- ncoace

Ce-ai făcut mie nu-mi place
Ai beut te-ai îmbătat
Găina mi-ai scălmînat
Şi-ai făcut nesce tosmagi (sarmale-nn.)
Numai cu boi să-i tragi
Ai făcut nesce Jăscuţă
Să le duci pe teleguţă
Socăcita îi primeşte găina zidnd:
Frunză verde de cosire (mohor - n.n.)

Cu-i nu-i place lasă stre (să stea n.n.)
Dup,ă ,ce 1socădta ia curăţit găina şi ,a luat banii apoi o pune iară
pe masă înaintea nănaşilor.
Isprăvite şi a cestea apoi se «îmbolţeşte mi.reaisa». Im1bolţHu,J se
1
intîmpiă aşa: eşirud -cu toţii de dUJPă mese, în mijlocul caisei, nănaşii
iau între ·ei pe mire şi mireasă şi cu o nă!framă din pănură 1aLbă imbro-
bodesce mi,reasa, 'în decurs-ul -cărei .Juorări, stegarul ,întreabă de trei
ori: «ce făgăduiesce nănaşul -cel mare la fini». Nănaşii răspund •<Voie
bună şi 1 sănMate«. !Du:pă ,ce s-a îmbolţit miirea.sa apoi ,cu toţii cari a:u
venit după mireasă es şi se duc, ducînd mireasa, încheindu-să astfel
ceremoniile împreunate cu căsătoria" 3 •
ANUARUL MUZEULUI ETNOGRAFIC AL TRANSILVANIEI

PE ANUL 1976
Cluj-Napoca, 1976,
Structura Anuarului Muzeului -etnogra:fic al Trall!si,livaniei pe anul

1976 relevă o diversitate de preocupări impuse, nu numat de profilul
instituţiei, dar şi de spaţiul pe care îl reprezintă. Pornim de Ia această
realitate deoarece cuprinsul actualului număr respectă tradiţia volu-
melor anterioare. De la general la particular; de Ia fenomene circum-
scrise întregului teritoriu al Transilvaniei, la altele reprezentative unei
anumite zone; de Ia fapte de cultură materială la cele spirituale, între
aceste limite se integrează materialele şi studiile publicate. Desprindem,
de asemenea, ca o coordonată edificatoare asupra activităţii muzeogra-
fice desfa:;;urale aici valorificarea, cu prioritate, a colecţ11lor proprii re-
prezentative pentru întreaga Transilvanie. Desigur, discuţia ar putea fi
extinsă la o serie de aspecte specifice fiecărui studiu unde cont,ribuţia
muzeogr.arfilor sau cer,cetătorilcir de ,Ia Muzeul etnograifi:c -a,l Transilv•a.-
nici se remarcă, ca întotdeauna, prin competenţă, ri goare ştiinţifică ca-
1
ra-cteristici grefate pe un studiu permanent, cercetare ·arhivistică sus-

ţinut,ă şi, bineînţeles, pe cunoaşterea continuă a realităţilor din teren.
Corobornrea datelor nu este nido'dată ruptă de materi,alul Hustratiiv
oar-e vine să Nmp,leteze, cîteodată conving.ător, ,aJfi;rmaţiile din text.
3
ln reproducerea textului s-a respectat scrierea redactorului, învăţătorul din
satul Robia.
Un capitol apa:rte, deosebit de semnificativ, este şi cel de recenzii.

Pu~ine Anua·re din România reuşesc să sugereze o panoramă atît de
cuprinzătoare asupra bibliografiei de specialitate, româneas,că şi stră
ină, axată, în cazul numărului "lctual, pe folclor.
Prin aceste succinte trăsături, relevate de o mai a:tentă •cunoaştere
a volumului - ele rezumînd doar aspectele generale, deoarece confrun-
tările dP. păreri pot fi extinse ,pînă },a ·o analiză exha'U!Stivă ,a subiecte-
lor abordate de fiecare autor - se reconfirmă valoarea Ia nivel naţia•
nai, iar prin rezumatele destul de concentrate, -prezentate în diverse
limbi de circulaţie mondială, alteori chiar studii traduse integral, capătă
girul necesar pătrunderii alături de bibliografia europeană de specia-
litate.
A. CHIRIAC
STUDII ŞI COMUNICĂRI DE ETNOGRAFIE-ISTORIE, II,
Caransebeş. 1977.
Recent a apărut al doilea număr al publicaţiei Studii şi comunicări

de etnografie-istorie, editate de Muzeul Judeţean de etnografie şi isto-
rie locală Caransebeş. Volumul inserează o problematică vastă din do-
meniul etnografiei şi artei populare, cit şi din domeniul arheologiei şi
istoriei, din cele mai vechi timpuri şi pînă-n secolul al XX-iea.
In primul capitol, cel referitor la etnografie, întîlnim lucrări referi-
toare la aşezări (S. Iosifescu, Aşezările omeneşti din Depresiunea Al-
măj, Consideratii etno-geografice); arhitectură (L. Groza, Arhitectura
caselor grănicereşti); ceramică (M. Pelrovszky, Ceramica populară din
judetul Caraş-Severin); meşteşuguri (C. Vid, Vopsitoria cu indigo din
Peciu Nou - judetul Timiş, N. Gumă, Evolutie şi permanentă în meşte
şugul tesutului şi arta decorării tesăturilor pe teritoriul judetului Ca-
raş-Severin); port (E. Secoşan, Despre tipologia portului din judeţul
Caraş-Severin); obiceiuri (L. Lenghel-Brînzei, Ceremonialul nuntii pe
cursul superior al Bistrei-Bucova, Băutar, Marga); medicină populară
(Şt. Gămănescu, Pagini de fitoterapie populară în zona Caransebeş).
în ce priveşte capitolul referitor la arheologie-istorie semnalăm
prezenţa unor lucrări ce tratează, epoca neolitică (Gh. Lazarovici, Sfîr-
şitul culturii V inca-Turdaş în Cîmpia Transilvaniei); epoca bronzului
(T. Soroceanu, lnsemnătatea stratigrafiei de la Pecica pentru epoca
bronzului carpato-danubian); epoca fierului (M. Gumă, Unele probleme
şiperspective ale cercetării primei epoci a !ierului în judeţLI Caraş-Se
verin); statul dac (FI. Medeleţ, Tipologia brătărilor spiralice dacice din
argint, I. Ferenczi, Premizele naturale ale metalurgiei fierului în Muntii

Orăştiei); stăpînirea romană (M. Moga-D. Benea, Unelte agricole ro-
mane descoperite la Tibiscum, M. Petrovszky-R. Pelrovszky, O con-
structie romană descoperită la Caransebeş, P. Bona-R. Petrovszky, Ti-
biscum şi drumurile romane din Banat. lnsemnări pe marginea unui ar-
ticol, V. Wollmann, Preocupări şi cercetări de epigrafie asupra Banatu-
lui roman); lupta antiotomană (I. Haţegan, Pippo-Spano şi lupta anti-
otomană în primele decenii ale secolului al XV-iea); revoltă socială
(C. Bulgaru-Feneşan, Forme de împotrivire socială în sangeacurile Li-
pova şi Caransebeş în a doua jumătate a secolului al XV Ill-lea în lu-
mina documentelor otomane); revoluţia de la 1848 (V. M. Zaherea, As-
pecte ale revoluţiei de la 1848 pe teritoriul Regimentului nr. 13 din gra-
nita bănăţeană); războiul pentru independenţă (V. Dudaş, Contributia
Banatului de sud la sprijinirea Războiului pentru independenţă 1877-
1878); unirea cu România (N. Corneanu, Amintiri despre anul 1918 în
Caransebeş) etc.
Lucrările publicate în volum au o înaltă ţinulă ştiinţifică, o biblio-
grafie selectivă bine aleasă, rod al unei cercetări asidue din partea au-
torilor, conţinutul studiilor foarte bine ilustrat cu: schiţe, desene, plan-
şe, tabele, fotografii, hărţi ele.
Volumul se bucură de participarea unor reputaţi specialişti ca:
Gh. Lazarovici, D. Benea, Fl, Medeleţ, T. Soroceanu, C. Bulgaru-Feneşan
etc. De asemenea, fiecare studiu este însoţit de un rezumat într-o limbă
de circulaţie mondială, pentru a da posiibilitate cercetătorilor din străi
nătate de a cunoaşte unele aspecte ale artei populare româneşti şi isto-
riei poporului român.
Demn de remarcat este faptul că un studiu - Tipuri de opaiţe din
Ulpia Troiana Sarmizegetusa - este publicat în întregime în limba ger-
mană, cu un rezumat în limba română.
Ne face o deosebită plăcere să recomandăm cu căldură publicului
larg şi cercetătorilor publicaţia muzeului din Caransebeş.
FL. COSTIN
MIRCEA ŢOCA, IOSIF FEKETE

Edllura Meridiane, Bucureşti, 1977.
Dintre a:pariţiile editoriale ale anului 1977, semnate de istoricul de

artă Mircea Ţoca, monografia Iosif Fekete - tipărită de Editura Meri-
diane în seri,a Pygmalion - se constituie inbr-o elocventă şi originală
moda!Hate de defini,re a ,profilului unui artist plastic. Eludînd formulele

clasice de monografii, în contextul unei atît de prolifirce şi diverse a:c-
tivităţi de tipărire •a, cărtii de ,artti, autorul recu.rg·e la o analiză care
are ca punct de pornire tehnica sau genul abordat de artist. Structura
aleasă, dincolo de multiplele consideraţii oferite, i-a permis să accentu-
eze asurpra diversităţii temelor şi rezolvărilor propuse de creaţia lui
Iosif Fekete. ln acest mod, complexitatea rezolvărilor se conturează,
treptat, de-a lungul unor capitole sugestiv intHulate: Monumentele,
Paşi spre arhitectură, Bronzul, Piatra şi marmura, Lemnul, Lucrări de-
corative, Grafica. lntre ,aceste cordonate, incompar,abil mai cuprinză
toare, descifrăm experienţe, gînduri, soluţii constructive; o întreagă
clavia,tură orientată, în inedite tonuri, spre cadrul social căruia sculrp-
torul i-a destinat ,atîtea şi atîtea lucrări.
Nesocotind voit încorsetările unor ,stricte limitări cronologice cri-
ticul de ,a,rtă, chiar daică nu omite cîleva din textele mai vechi, ne
condUJce, printr-o pă:trunzătoaire analiză stilistică, în universul atît de
propriu plasticianului. De la elegantele, sensibilele mîngîieri ale lemnu-
lui, la expresivele jocuri poten~ate de piatr,a cioplită şi pînă la mode-
larea metalului, totul ni se dezvăluie firesc derivate dintr-o continuă
nelinişte spirituală. De altfel, mono.grafia, incită ,la meditaţii. Dezidera-
tul unei asemenea finalităţi - redamată de mobilitatea gîndirii ac-
tuale - porneşte de la relaţia care ,se încheagă pe traseul artist• plas-
tic-autor-cititor, .relaţie ce implică un univers de idei receptive la mo-
tiv,aţiile obiective sau subiective dezvolt,ate de toate c•ele trei nivele
amintite mai înainte.
Desigur, şi aici ajungem la o altă semni,ficaţie a ,cărţii discutate,
ea vizează, în egală măsură, pe omul Iosif Fekete cel care, alături de
alţi artişti contemporani. a donat Muzeului Ţării Criişurilor din Oradea
o parte din lucrările sale. îmbinarea nedisimulată a •ce-lor două ,calităţi
umane, imrpusă prin dăruirea exclusivă •atelierului, devine evidentă tn
ultima parte a monografiei, Piatra, lemnul şi gîndurile sculptorului
fiind de .fapt o selecţie convingător întocmită din jurnalul a,rtistului,
unde judecăţile de valoare se derulează într-un ,continuu dialog cu
materia, asemeni unei sincere confesiuni ce însumează frămîntări şi,
totodată, multă înţelepciune rezultată dintr-o ex:perienţ,ă de-o viaţă.
La înţelegerea opiniilor expuse în text contribuie şi aleasa ţinută
a fotogr,afiilor, Datele biografice, Bibliografia selectivă. Indispensabiile
în alcătuirea unor volume de specialitate riguros redactate ele vin să
completeze şi, în acelaşi timp, să certifice competenţa muncii depuse de
cercetătorul Mircea Ţoca în consolidarea locului deţinut de Iosif Fekete
în peisajul artei româneşti contemporane.
A. CHIRIAC
Note şi recenzii 301
I
SLOVENSKY N.ARODOPIS
VEDA, Vydavalel'slvo Slovenskej Akademie Vied, Bratislava.
Datorită volumului mare de studii şi materiale incluse în fiecare

număr - ţinînd cont şi de faptul că asupra structurii revistei am discu-
tat pe larg în Biharea pe anii 1975 şi 1976 - am selectat, acum, doar
cîteva lucrări care, prin subiectele propuse, relevă modernitatea con-
cepţiei redacţiei.
Interesant, din perspectiva wbiectului abordat, ne aµare studiul
Ecologie şi etnografie. Probleme ale relaţiilor dintre na'tură şi societate
aparţinînd lui Solomon I. Bruk. Tot din acest număr, reţinem materia-
lele semnate de Oldrich Sirovalka, Problemele şi sarcinile focloristicii
comparative; Alexander Fricky, Elementele regionale în icoanele din
Slovacia estică; Maria Kosova, Tendinţe în folcloristica structurală
contemporană. De asemenea, se impune discuţi,a purt•a•tă de-a lungul
mai mullor luorări despre relaţia dintre a.rhi lectura rurală şi citadină.
Numărul 4 din 1977 iniclude o serie de teme de J.argă respi.raţie: Bo-
zena Filova, Societatea socialistă şi ştiinţa etnografică; Emilia Horva-
thova, Perspectivele colaborării interdisciplinare dintre etnografie şi
arheologie. Un loic apar le îl deţin de2Jba le rile privind opera profesoru-
lui Andrej Melichercik, importanţa acesteia penitru etnografic. Biblio-
grafia etnografiei şi folclorului slovac pe anul 1975, întocmită de Milada
Kubova, întregeşte cuprinsul ultimei apariţii pe anul 1977.
Împlinirea a 25 de ani ,de existenţă coincide şi ,cu publicarea In-
dicelui revistei Slovensky nârodopis, Volumele I-XXV, 1953-1977.
Ală-luri de rememorarea tuturor titlurilor tipărite în această perioadă,
revista cuprinde şi studii recente: Sona Burl,asovâ, Temele sociale 1n
cîntecul popular şi dezvoltarea lor sau Pavel Horvâth-Frantisek Sedlâk,
Sursele arhivistice despre alimentaţia populară. Mai semnalăm reluarea
dezba-terilor referito.are la Atlasul Etnogrnfic al Slovadei.
Desigur, selecţia efectua.tă nu a urmărit o ierarhizam v,alorică c'it,
mai ales, o exemplific,are a complexiLăţii, diversitătii ,şi ,consecvenţei
cu care redacţi,a urmăreşte să cuprindă o problema,lică de specialitate.
De altfel, toate Lrăsătmile precizate, mai sus, nu fa,c dedt să impună
o metodă de lucru, o viziune proprie: de a .surprinde, într-o tratare ex-
haustivă şi documentară, numeroasele laturi ale culturii populare au-
tohtone.
A. CHIRIAC
Intreprinderea Poligrafică „Crişana", Oradea, corn. 299

05 Biharea 1977 V Studii Etnografie Arta

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

05 Biharea 1977 V Studii Etnografie Arta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MUZEUL ŢARII CRIŞURILOR

Orice corespondenţii se v11 adresa: Toute correspondance ser11 envoyee

Responsablllt11te11 11supr11 conUnutulul materialelor revine ln exclusivlt11te 11utorllor.

ION I. DRĂGOESCU, Din etnologia uneltelor tradi\ionale ale poporului romAn.

MIRCEA ŢOCA, Arhitectura barocă clujeană. Caractere stilistice (Die Klausen-

~IRCEA DUMITRESCU, Momente ale evoluţiei conceptului de muzeu etnogra-

,,La plug se cunoaşte românul•

ln contextul multimilenarei civilizaţii agrare româneşti plugul -

1 D. Moroianu, I. M. Sfetea, Focul viu, Bucureşti, 1963, p. 24.

4 Ne bazăm această afirmaţie pe faptul că, in genere, oraşele noastre sini de

Fig. 1. Georg Houfnagel, stampa oraşului Oradea din anul 1595, se

Deci agricultura pe planul întîi şi creşterea vitelor pe planul al doilea.

5 C. Rădulescu-Codin, Credinţi şi obiceiuri din Corbii Muncelului, Bucureşti, Edi-

Fig. 2. ,.Cînd s-au apucat Adam de muncă", pictură murală din

Fig. 3. .,Adam" arînd, detaliu de pe o icoană pe sticlă din colecţiile

Fig. 4. .,Adam arînd", frescă de la Mănăstirea

Fig. 5. ,.Adam" arînd cu plugul cu doi boi şi un cal, detaliu de pe o

Fig. 6. ,.Dracii arind", pictură murală de la biserica maramureşană

timp ce omul era mic şi truditor la coarnele plugului 8• O fată de Uriaş

8 Este curios faptul că aceşti uriaşi aveau în concepţia populară românească o

oamenii se spune ca 1-ar fi zis fetei să nu le facă mc1 un rău întrucît

Fig. 7. Fata de uriaşi cu plugarii în poală, Fig. 8. Tipuri de aratru reconstituite

puri pertinente de plug dacic 11 şi roman 12 • S-au încercat „reconstituiri"

/iile Muzeului etnografic al Transilvaniei, în Anuarul Muzeului etnografic al Tran-

sală 16 • Se poate afirma că -această numire este frecventă în mai toaite

16 Pentru terminologie am folosit: Gh. Guţu, Dictionar latin-român, Bucureşti,

ga; plug arba - în limba mariită; plugilo - în esperanto; eke - în ma-

ne.ştc ,în limbile română şi macedoromână, derivă din vomer, vomis,

' ' , ....

poare. Un bun cunoscător al civilizaţiei tracilor Iosif Constantin Dră­

cunoaştem nici un alt popor la care în antichitate lanurile de griu să

26 Iosif Constantin Drăgan, op. cil., p. 84.

temeitor" 31 , continuau să păstreze tradiţiile străbune. ln acest context

Din bogatul folclor românesc redăm o piesă reprezentativă, culeasă

lJ);,1.JijţJÂ• "IJJJJ_l)IJJ. IJ_JJ"I

7';~7Jţ ~ Ir '~ ~- P=_~?=~TijJ t.,' ~-~-I

traq, l,;i;,_ ni,; hai, mii!

' i;Q .Q,il

'fi R I~- C4 I ta R Ff&@ uI

.,Aho! Aho! pe cal negru s-a încălecat,

Trasără în jos, Cu dreapta apuca,

Ca de albini muşcate. La toarta paharului -

Din colinda 'Citată se degajă pregnant locul agriculturii în viata

aa I. Oprişan, Nic. Densuşianu vechi cintece şi tradiţii populare româneşti, Bucu-

limbaj arhaic. lnvestigatia de teren ne-a J)€rmis constatarea că acea

~0 G. T. Tăzliuanu, Comoara neamului, Tom. II, Bucureşti, 1943, p. 142, 1671

Fig. 10. Aratul colinelor, detaliu de pe o icoană pe sticlă (foto I. Drăeoescll).

Fig. 11. Aratul luncilor, detaliu de pe

Fig. 12. ,,Adam" arînd pe un deal,

- Vinerea se arau: clinu-

43 Oprişan, op. cil., p. 311-312; M. Costăchescu, op. cil., p. 267;

Fig. 15. Plugar cu plugul, convocatorul plugarilor din Satu Mare,

12. Din limbajul specific al descînlăloarelor din trecut reţinem şi

Este, credem, locul să precizăm că prin termenul brazdă neagră 46

45 T. Niţu, N. Zaifu, Clntece de pe Ialomi/a, Slobozia, 1971, p. 64.

acest termen este foarte frecvent în folclorul nostru; prin om negru

13. Plug se mai numeşte şi o unitate de măsură a timpului şi spa-

Folclor din Ţara Loviştei, Rimnicu Vilcea, 1970, p. 111.

roa,se, toate acestea întîlnindu-se numai în regiunea de munte a ţării,

CLVIl/68 şi Acad. R. S. România, CDLXVIIl/55).

e4 Arh. st. Buc., Mitr. Ţării Rom., CLVII/102.

811 Ibidem, p. 521.

18. Atunci cînd, în trecut, unii fii de ţărani erau căsătoriţi, de

poare. Un bun cunoscător al civilizaţiei tracilor Iosif Constantin Dră