Tibiscum PDF

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.
ro
www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.ro
; '
COMITETUL DE REDACŢIE
PETRU BONA - Redactor responsabil

NICOLETA GUMA - Secretar de redacţie
CARMEN CORNELIA BALAN
STUDII ŞI COMUNICARI DE STUDII ŞI COMUNICARI DE

ETNOGRAFIE - ISTORIE ETNOGRAFIE - ISTORIE
Orice corespondenţă se va adresa: Toute correspondance sera envoyee

Muzeul Judeţean de Etnografie şi a l'adresse: Muzeul Judeţean de Etno-
Istorie Locală Caransebeş, str. Bistrei grafie şi Istorie Locală Caran,sebeş
nr. 2. Tel. 1 21 93 (România) str. Bistrei nr. 2
·3
CUPRINS
SOMAIRE - CONTENTS - INHALT
ETNOGRAFIE - FOLCLOR
NICOLETA GUMĂ, Cîteva aspecte istorico-etnografice privind „Clisura" Dunării . 7

Einige hystorisch-ethnographische Bemerkungen liber den Donauengpass 14
MIRCEA TAilAN, Aspecte actuale ale practicării morăritului în comuna Topleţ -

judeţul Caraş-Severin . . . . . . . . . . 15
La meunerie de Topleţ (dep. Caraş-Severin) 22
AURELIA JOMPAN - DUMITRU JO::l1PAN, Culesul din natură la Marga (jud.
Caraş-Severin) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Das Pfliicken und Sammeln aus der Natur în der Ortschaft Marga (Kreis
Karasch-Severin) . . . . . . . . . . . . . . . 39
IOREL PO PESCU, Unelte şi metode legate de munca cîmpului în satele de pe Valea
Almăjului ~i în cîteva sale din Clisura Dunării . . . . . . . . . 41
Tools and methods connected with field work în the villagl's on the
Almăj valley as well as în some villages în the Danube "Clisura" . . 4B
NICOLAE CRISTESCU, Obiceiuri de primăvară ,<i de vară din zona de munte a Ba-
nalului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
Fruhlings - und Sommer - Brăuche în der Banatcr (;ebirgszone 62
NICOLAE ::IHHĂILESCU, Datini şi obiceiuri din zona „ Valea Sebe,<ului", judeţul
Caraş-Severin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
Traditions and habits în „Valea Sebeşului" zone Caraş-Severin county
Die Geburt. Tradition, Glauben und Brauche im Kreise Caraş-Severin 69
ELENA MARTA, Naşterea. Tradiţii, credinţe şi obiceiuri din judeţul Caraş-Severin 71
Die Geburt. Tradition, Glauben und Brauche im Kreise Caraş-Severin 83
PETRU PAGU, Ritualul de nuntă în comun,1 Tîrnova, judeţul Caraş-Se11erin . . . 85
Le rituel de noces de la commune de Tîrnova le departement de Caraş: 91
Severin 93
HANS KLEIK, Fruhlingsbrăucltc der Deutschb0Jm1en aus dem Banater Bergland (II)
Obiceiuri şi tradiţii de primăvară ale naţionalităţii germane din zona
de munte a Hanatului (II) . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
VASILE IONIŢĂ, Fapte de etnografie şi implicaţiile lingvistice ale acestora 107
Facts of ethnography and their linguistic implications 112
VASILE PISTOLEA, U11 cîntec popular cu sensuri filosofice majore . . . 113
Ein Volkslie<l mit tiefen philosophischen Deutungen 116
CARMEN CORXELIA BALAN, Cercetări elno-sociologice în preocupările Institutului
Social Hanat Crişana. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
Contenant Ies preocupations de !'institut Social Banat-Crişana vis-a-vis
la recherche etno-sociologique . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
ARHEOLOGIE - ISTORIE
ADRIAN ARDE'f, Consideraţii pri1•ind aşezarea TJadrn de la Timi,<nara-Freidorf 121

Betrachtunger die Siedrung Baden von Temesvar-- l'reidorf betrefeend 133
4
SORIN PETRESCU, Ceramica din aşezarea din epoca bronzului de la Ciuta ( com. Obreja,
jud. Caraş-Severin) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
Die Keramik aus der Bronsezeit von Ciuta (Gemeinde, Kreis Caraş-Se-
verin) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
RADU FLORESCU, Contributii la cunoasterea mefl'ologiei dacilor în l'remea domnieilui
Decebal . . . . ·. . . . . : . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
Beitragungen zur Metrologie der Daker in der Zeit der Her(schaft Dezebals 164-
PETRU ROGOZEA, Ceramica dacică din asezarea romand de la Tibiswm ( 1) 165

Dazii;che Keramik aus cler romi~chen Siedlung Tibiscum (I) 179
JO); T. I,IPOVAN, Opaite romane din Ampelum (II) . . . 181

Romische t">llampen aus Ampelum (II) . . . 188
COSTIN FENEŞA~. Camitatul Severin ului la sffrşitul secolului al X l' 11-lfa 189
Das Severiner Komitat am ende cles 17. Jahrhunderts . . . . . 225
PETRU BONA, Comunităţi grănice1'e,~ti. Consideraţii istorice şi demografice . 227

Reitrage Rumanischer grenzergeschichte und demographische 'Vert-
schatzungen , , , , , . . . . . . . . . . . . . . 240
MIHAI DRECIN, "Economia" - Foaie economică ilustrată din Caransebeş (1905-

-1910) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
„L'Economie" - Feuille economique illustree de Caransebeş (1905-1910) 245
LIVIU GROZA, 1Hanifestări wlturnle intre Caransebeş şi Turnu-Severin premergătoare

m-,irii Uniri de la 1 decembrie 1918 . . . . , , . . . . . . . . . . . 247
M anifestations culturelles entre Caransebeş et Turnu-Severin, preceden tes
de la gran'.l~ un ion de I decembrie 1918 . . . . . 254
SILVIA l'OIANĂ, Contribuţia formaţiilor carnasebeşene la unirea cea mare (1918) 258
La contribution des formations chnrals de Caransebeş a la Grande Union 268
VARIA
• • • Noi descoperiri a1'/1eologice în judeţul Caraş-Se1,erin (I\') . . . . . . . 264-

Neue archaologische Funde aus dem Kreis Caraş-Severin (I\") . . . . 274-
OCTAVIAN POPESCU, Piese de bronz dintr-un tumul di11 zona laz-Dîmb, judeţul
Caraş-Severin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 275
Pieccs en bronze d'un bunule de la zone de Iaz- Dîmb, dep. Caraş-
Severin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276
PETRU BONA, Contribitţii la runoa,<lerea biografiei medicului Constantin Popasu
(Documente şi obiecte personale) . . . . . 277
Coutribution a la connaissence de la hiogrnphie dn medccin Constantin
Popasu (Documents et ohjets personale) . . . 278
IOAN OPRIŞ. A le:randrzt Lapedatu î11 slujba istoriei naţ1<111ulc- . . . . . . 279

Alexandru Lapedatu im Dienstc rler nationakn C:eschichte 304
PETRU FROICl" - Et:C:EK IH:\1IT1Ul;, Simion Alangiura pcntru Si111in11 Flore"
:111:;
Die Bedeutung Simion :\langiucas fiir :-=.imion Florea :'llari<?n . 311)
"\"ASILE PISTOLEA, Cu11stantin Daico;•iciu ,<i conştiinţa aparlemrnţei la ţi1rnlu! na!til 311
Constantin Daicoviciu unrl sein angehiirigkeits~inn zum Hei111atc•rt . . 314
5
VALERIU A. GIURAN - MARIA MIA (~!URAN, Documente privind acţiuni de

luptă în războiul antifascist, în spaţiul aerian din partea de sud- vest r1
ţării. Zona actualului judeţ Caraş-Severin în perioada 23 august - 30.
septembr·ie 1944 (I) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 315
Documents sur Ies actions militaires penclant la guerre antifasciste dans
J'espace aerienne de la zone de sud-ouest de la Roumaine. La zone
de Caraş-Severin des 23 aout au 30 septembre 1944 (I) . . . . . . . 327
LENUŢA MIHAT, RestauYaYea şi conservarea unei inscripţii l'Omane descoperile la
Iaz (jud. Caraş-Severin) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 329
Restauration an<l preservation of a roman inscription found (discovered)
in Jaz (Caraş-Severin county district) 333
RECENZII 335
PETRU BONA, Costin Feneşan, Izvoare de demografie istorică 335
l'ETR U BONA, Antonie Pia madea la, Românii din T.-ansilvania sub teroarea regi-
mului dualist austro-ungar (1867-1918) - După documente, acte şi
corespondenţe rămase de la Elie Miron Cristea . . . . . . . . . 336
PETRU BONA, Gheorghe Zaharia, Unitatea naţional-statală, independenţa şi progre.ml
social - esenţă a vieţii poporului rnmân 337
PRESCURTĂRI lllHLIOGRAFICE :~41
ABREVIATIONS IlIBLIOGRAPHIQUES 341
ETNOGRAFIE-FOLCLOR
CITEVA ASPECTE ISTORICO-ETNOGRAFICE PRIVIND
„CLISURA" DUNARII
La intrarea pe teritoriul ţării noastre, Dunărea străbate - pe o

distanţă de peste 100 km - un culoar îngust şi stîncos, cuprins între
localităţile Baziaş şi Orşova şi desemnat de localnici prin sugestivul
toponim de „Clisura" Dunării. După unele opinii, n-ar fi exclusă o
posibilă derivaţie a acestuia din grecescul Klis-Klidas, care ar putea fi
tradus în româneşte prin „cheie = strîmtoare" 1 .
Acest sector al Văii Dunării, constituie - împreună cu văile adia-
cente şi munţii care o străjuiesc - o zonă etnografică bine ·individuali-
zată, de o importanţă deosebită în domeniul cercetării specifice, caracte-
rizată prin originalitatea şi complexitatea proceselor istorice şi social-
economice, în care activităţile legate de minerit şi exploatările fores-
tiere, cele agricole, pastorale şi pescăreşti se îmbină strîns cu cele por-
1
tuare şi de navigaţie pe Dunăre.

Deşi, în cele CC' urmează, ne vom referi cu precădere la o sPrie de
localităţi .din jumătatea de vest a Clisurii (Baziaş, Socol, Divici, Poje-
jena, Radimna, Moldova Nouă, 1Moldova Veche, iPf'scari, Liborajdea,
Cornea, Sicheviţa, Liubcova, Berzasca), situate în amonte marelui lac
de acumulare ale Complexului hidroenergetic :şi de navigaţie Porţile de
Fier I, realităţile constatate aici pot fi generalizate pentru apmape în-
trc>aga zonă a Clisurii dunărene.
Localităţile amintite se află situate pe valea Dunării, între dealurile
care limitează spre sud Munţii Locvei, cu culmi teşi,te !între 500-700 m
altitudine şi Munţii Almăjului, între 700-1000 m altitudim> şi firul
Dunării. Convergente spre Dunăre, numeroase pîraie au tăiat la rîndul
lor noi şi mici defilee prin c.are locuitorii urcă la sălaşPlc lor de pe culmi.
Astfel, în întreaga regiune a defileului se varsă în Dunăre o serie în-
treagă de rîuri mici, purtînd în general acelaşi nume cu localităţile de
aid, cum ar fi: Radimna, Boşneagul, Liborajdea, Sicheviţa, Berzasca,
Oreviţa, etc., ale căror văi au oferit dintotdeauna condiţii propice locuirii
şi desfăşurării întregului complex de activităţi social-economice umanc2 .
Numeroase ~i deosebit de valoroase vestigii istorico-arheologice
scoase la iveală în această zonă., unele avînd ·chiar caracter de unicat,
demonstrează marea vechime a locuirii umane pe aceste mPlcaguri, con-
1Al. Moisi, Monografia Clisurii, Oraviţa, 1938, p. 7.

2 Judeţul Caraş-Severin, seria „Judeţele patriei", Edit. Sport-Turism, Bucu-
n'şti, 1981, p. 13-17, 29.
8 Nicoleta Gumă
tinuitatea neîntreruptă şi remarcabila unitate a civilizaţiei CTC'atl' de

c:omunităţile autohtone3.
Cele mai vechi urme ale activităţii umane descoperite în zona Cli-
surii aparţin paleoliticului mijlociu (Dubova şi Pescari) şi celui sup('rior
(Gornea). Epoca neolitică cunoaşte o intensificare a locuirii, prin pre-
zenţa masivă a unor comunităţi aparţinind culturilor Start"\,evo-Criş şi
Vinca (Pojejena, 1Moldova Veche, Gornea, Liubcova), practicînd o l'Co-
nomie bazată pe agricultură, pescuit şi vînătoare şi avind legături gPne-
tice strînse cu zonele sud-balcanice şi egeo-anatoliene. Din acest mo-
mPnt, comunităţile omeneşti din zonă vor cunoaşte o evoluţie istorică
permanent ascendentă pe parcursul perioadei de tranziţie dl' la neoliti'.'.
la L'poca bronzului (descoperirile de la Gornea - „Bişteg" şi ·:\1oldova
Ve<:he - „Ostrov"), epocii bronzului (Gornea, Liubcova, Moldova VechP)
şi primei epoci a fierului (Berzasca, Liubcova, Gornea, Sichevi ţa, Libo-
rajdea, Pescari, Moldova Veche, Moldova Nouă, Pojejena, Bazia<;;). Ele
vor dezvolta o economie agro-pastorală, paralel cu o intensă activitatP
metalurgică, în condiţiile existenţei zăcămintelor de cupru in zonă şi
a includerii lor în arealul marelui centru metalurgic nord-vest balcanic,
cu o activitate deosebit de intensă pe parcursul epocii lbronzului şi pd-
mei epoci a fierului (dovadă fiind depozitele de bronzuri descoperite la:
Berzasca, Sicheviţa, Gornea, Liborajdea, Moldova Veche şi Pojejena).
Epoca dacică şi cea a stăpînirii romane cunosc alături de prezenţa
aşezărilor rurale, nefortificate (Berzasca şi Gornea), sau a fermPlor agri-
cole (Gornea), a primelor centre protourbane şi urbane, (Liubcova, Pl'S-
3 Din bogata bibliografie existentă în acest domeniu, a se vedea ln special

R. Petrovszky, Contribuţii la repertoriul localităţilor judeţului Caraş-Severin din
paleolitic pînă în sec. V î.e.n., în Banatica, II, p. 385-393; III, p. 365-378; IV,
p. :l35 'ii urm.; N. Gudea, Gornea. Aşezări din epoca romană ,~i romană tîrzie,
sPria Caiete Ba11atica, IV, Re~iţa, 1977; Gh. Lazarovici, Gornea, Preistorie; Cata-
logul expoziţiei „Comori arheologice în regiunea Porţile de Fier", Bucure)Li-
Belgrad, 1!178; L, Mărghitan, Banatul în lumina arheologiei, Edit, Facla, Tirni-
!)oara, voi. I, 1979; vol. II, 1980; vol. III, 1985; passim; toate cu bibliografia mai
vechP. PPntru altP deseoperiri, a se mai vedea E. Com~a. Donnees concernant la
civilisation Vinca du sud-ouest de la Roumanie, în Dacia, N.S., XIII, 1969, p.
11-24; FI. Mogo!)anu, Descoperiri paleolitice la Gornea, în SCIV, 21, 1970, 4, p.
5:ll-538; I. Uzum - Gh. Lazarovici - I. Dragomir, Descoperiri arh<'ologice în
hotarul satelor Gornea şi Sicheviţa, în Banatica, li, 197:3, p. 403-416; Gh. Laza-
rovici, C. Săcărin, Epoca bronzului în „Clisura" Dunării, în Banatica, V, 1979, p.
7;1 ~i urm.; M. Gumă, Cercetări arheologice pe Stenca Liubcovei (judeţul Caraş
:·;eL'eri.n), în Banatica, IV, 1977, p. 45-67; idem, Date noi privind descoperirile
hallstattiene de la Gornea, în Banatica, V, 1979, p. 115-180; idem, Contribuţii la
cunoaşterea culturii Basarabi în Banat. în Banatica, VII, 1983, p. 65-138; M. Gu-
mii - I. Dragomir, Cîteva descoperiri din prima şi a doua eponl a fier11/!li. în
Clisura Dunării, în Banatica, VI, 1981, p, 114-124; C. Săcărin, Hronzuri d<•srn-
nerit<' P<' teritm·i11l j11dl'ţuhli Caraş-Severin, în StComC, 1979, p. 111 ~i urm.;
I. Dragomir, Noi descoperiri arheologice în hotarul localităţilor Gornea şi Siche-
viţa (judeţ.ul Caraş-Severin), în Banatica, VI, 1981, p. 46:.1-466; N. Gudea -
I. Uzum, Castrul roman de la Pojejena, Săpăturile arheologice din anul 1970, ln
J3anatica, I I, 197:1, p. 85-86; N. GudPa, -Bate noi despre castrul roman de la Poje-
jena. în Banatica, III, 1975, p. :U3-:l44; I. Uzum, Loc1tirea feudală timp·11.ri.1~ de la
Gorn<'a - ,,'f'ărmuri", în Banatica, IV, 1977, p. 215-222; idem, Die Rumănen aus
cler „Clisura" Dunării zwischen dem VI und XIV .Jahrhundert (Geschichtli.ch -
archa<'ologischc Betrachtungen), în I3anatica, V, 1979, p. 215-224; idem, Locuirile
medievale româneşti de la Gornea - „:i'.omoniţa", Banatica, VIl, 198:!, p, 249~296.
Aspecte privind „Clisura" Dunării 9
cari, Socol) sau a centrPlor miniere (cu deosebire în zona Moldova Nouă),
şi apariţia unor punctt> militare şi fortificaţii mai ample destinate' asi-
gurării controlului strategic, a pazei militare şi navigaţiei pe Dunăre
(aşa cum sînt aşezările dacice fortificate de la Stenca Liubcovei, Pescari
şi So col - „Palanacki Breg", marea cetate dacică de la Di viei, castrul
roman de la Pojejcna !-li fortificaţia romană tîrzie de la Gornea).
Pt>rioadele post-romană, prefeudală şi feudală timpurie sînt, de ase-
menea, bine reprezentate prin numeroase descoperiri efectuate în hotarul
localităţilor Sviniţa, Berzasca, Gornea, Pescari, Moldova Veche şi Poje-
jena4, după secolul al X-lea localităţile din această zonă a Clisurii înce-
pînd să fie amintite din ce în ce mai frecvent în documentele scrise ale
epocii.
In aceste condiţii, apare c1t se poate de firesc ca - pînă în secolele
XVll-XVIII - populaţia românească să domine într-o proporţie covîr-
şitoare în ca{lrul structurii etnice a zonei discutate, fapt confirmat şi de
Conscripţia austriacă din 1743. AC'estora li s-au adăugat, mai cu seamă
în cursul sPcolelor XVIII şi XIX (atraşi fiind de -exploatările miniere
sau forestil're, precum şi de alte .avantaje), un număr relativ însemnat
de sîrbi, cehi (p0mi) şi un procent infim de germani, ca şi „bufenii",
rezultat al transmutării de populaţie originară din zona Olteniei orga-
nizată de austrieci în secolele XVIl-XVIII 5 .
Tipice pentru populaţia românească în zona discutată sînt mai ales
localităţile Gornea şi Sicheviţa, cu numeroasele căiune adiacente (Brcs-
telnic, Cameniţa, Cîrşic, Cracu Almăj, Conşariţa, Curmătura, Frăsiniş,
Libnrajdca, Ogaşu Podului, Valea Oreviţa, Valea Sicheviţa, Zănogu şi
Zăsloane), ca şi localităţile Berzasca şi Moldova Nouă.
Pentru n'alităţile etnografice ale populaţiei sîrbeşti de aici, cele mai
inieresantl' date sînt oferite de localităţile: Divici, Belobreşca, Măcc'şti
şi Moldova Veche6.
Vecinătatea şi chiar întrepătrunderile existente în această zonă
întrf' sîrbi şi români au avut rezultate> complexe în decursul timpului,
printre acestea remarcîndu-se şi interinfluentele etnografice, fără ca
aceasta să dc>termine anihilarea caracteristicilor proprii. Edificatoare în
acest sens sînt localităţile Liubcova şi Pojejena (aceasta din urmă cu
cele două zone> ale sale, Pojejena română şi, respectiv, Pojejena sîrbă).
Pentru aşezările „bufenilor" datele cele mai substanţiale sînt oferite
de localităţile Pescari, Padina Matei şi Valea Baronului (a<'tualrnentr>
parte integrantă a oraşului Moldova Nouă.
In ceea ce priveşte populaţia de origine cehă (pemii) aceasta ocupă
de preferinţă zonele înalte, în care sînt situate localităţile: Sfînta Elc'na,
Gîrnic, Ravenska, Bigăr.
4 Vezi, în special, I. Uzum, op. cit., în Banatica, V, 1979, p. 215-224; idPm,

în Uanatica, VII, HJ8:3, p. 289-296.
5 Mai nou, L. Apolzan, Carpaţii - Tezaur de istorie (Perenitatea aşezărilor
risipite pe înălţimi), Edit. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1987, p. 272-274.
6 O prezentare sumară a principalelor aspecte specifice acestei populaţii, la
N. Gumă - M. Pt>trovszky, Citeva a.~pecte istorice şi etnografice privind popu-
laţ.i.a sîrbească din Cli.~ura de Sus a Dunării, în StComC, III, 1979, p. 189-204.
10 Nicoleta Gumă
Tipologia aşezărilor din zona de vest a Clisurii este destul de com-

plexă, întîlnindu-se aici atît tipul de sat cu case risipite cît şi tipul de
sat adunat cu sălaşe (care sînt denumite frecvent în zonă „colibe") sau
cel adunat fără sălaşe. Tipul de aşezare cu case risipite (care constituie
de altfel şi forma cea mai arhaică de locuire din zonă) este caracteristic
numai populaţiei româneşti, pe cînd satul adunat cu sălase si cel adunat
fără sălaşe este întîlnit şi la celălalte naţionalităţi. · ·
Cel mai edificator exemplu de sate cu case risipite îl constituie
numeroa<;e)l' cătune din componenţa comunei Sicheviţa 7 , deşi centru de
C"omună face parte din categoria satelor adunate cu sălaşe. Aceste sate
cu case risipifr au un număr redus de locuitori, ·dar sînt foarte extinse
ca teritoriu, ocupînd o mare parte din hotarul comunei; sînt locuite nu-
mai de români, cu excepţia dtorva: Lucacevăţ, Srtreneac şi Martinovăţ
ele sîrbi, iar Valea Ravenska de populaţie de origine cehă (pemi).
Un exemplu de astfel de sat cu case risipite îl constituie Liboraj-
dea, care 0ste reprezentativ pentru tipurile cele mai arhaice de arhi-
tectură populară, specifică numai populaţiei române din zonă. Alături
de complexitatea remarcabilă a gospodăriei din acest tip de sat, iese
în evidenţă simplitatea arhitecturală şi modestia locuinţei propriu-zise,
cu două sau trei camere, de mici dimensiuni, fiecare dintre ele cu o
funcţionalitate bine defini 1 tă (cuină, sobă, etc.). Locuinţa în cauză repre-
zintă din punct de vedere arhitectural cel mai vechi tip din zona defi-
leului Dunării 8 şi are bune corespondenţe în această regiune mergînd
în timp pînă la locuinţele de acelaşi tip descoperite în aşezările dacice
de la Stenca Liubcovei şi Divici 9.
Majoritatea aşezărilor din zona studiată ocupă astăzi o poziţie im-
portantă în partea de vest a defileului Dunării de la Porţile de Fier şi
în viaţa economică din sudul judeţului Caraş-Severin. Mulţi dintre lo-
cuitorii acestor sate sînt puternic atraşi de exploatările miniere şi fores-
tiere din zona Cozla, Berzasca şi, mai ales, Moldova Nouă, de dezvol-
tarea din ce în ce mai mare a industriei metalurgiei neferoase de la
Moldova Nouă şi de modernizarea vechiului port, care serveşte la trans-
porturile de minereu, lemn, fructe, cereale, etc. Atît aşezările, ca . şi
întreaga economie din lungul defileului, beneficiază de pe urma trans-
porturilor fluviale pe Dunăre. Dat fiind faptul că această zonă este
ocolită de căile ferate, arterele rutiere şi fluvială aduc o contribuţie în-
semnată în circulaţia mărfurilor, materiilor prime şi a călătorilor, va-
poare de pasag€ri făcînd curse regulate între Orşova şi Moldova Nouă:
Paralel cu aceste activităţi se continuă practicarea ocupaţiilor agro~
pastorale de îndelungată tradiţie, precum şi - mai ales în zonele de pe
malul Dunării - o agricultură intensivă bazată pe folosirea mijloacelor
moderne.
7 A se vedea, cu numeroase date suplimentare, L. Apolzan, op. cit., p. 278

şi urm.
B Ibidem, p. 292 şi urm. Pentru arhitectura populară din zonă, mai recent:
N. Săcară, Valori ale arhitecturii populare romdneşti, Edit. Facla, Timişoara, 1987,
p. 19, 22, 30-31, 37-38, 63- 65, 71, 73, 174-75, 80, 82, 85, 89, 106, 108, 113, 115,
116, 120, 124, 132, 135, 142, 145, 154-155.
u Cercetări încă inedite. Inf. primită de la M. Gumă.
Stabiliţi în aşezări permanente, locuitorii zonei cercetate au prac-

ticat din cele mai vechi timpuri păstoritul sedenrtar îmbinat cu o agri-
cultură montană condiţionată de cadrul geografic respectiv. Păstoritul
practicat este cel pe.ndulator, fiind crescute oi, capre, vite mari, cai.
Populaţia din zonă se mai ocupă 1şi cu creşterea porcinelor. Se cultivă
îndeosebi cereale: porumb, secară, orz, ovăz, grîu şi cartofi.
Dintre celelalte ocupaţii sîn t de menţionat: pescuitul, pomicultura
şi viticultura. Alături de acestea ,se mai poate aminti ·şi morăritul, a
cărui dovadă o fac morile de apă cu roată orizontală sau cu butoi (Libo-
rajdea).
Viticultura joacă un rol important în satele din Clisură, cultivîn-
du-se îndeosebi soiuri de tămîioasă şi struguri de masă. De asemenea,
pomicultura contribuie masiv la economia zonei, prin <'Ultivan'a de pruni,
meri, peri şi chiar smochini, aceasta fiind renumită rpcntru ţuica şi
„pecmezul'' (marmelada) vîndută la tîrgurile din Moldova Veche, Ber-
zasca !;ii Oraviţa. Legumicultura, practicată înainte în grădinile de lîngă
casă, s-a extins în prezent şi ;pc terenurile inundabile ~c pe raza aşe
1
zărilor.
Din informaţiile obţinute de la o serie de cetăţenim, precum şi din
cercetările efectuate, am putut constata că .uneltele agricole s-au păstrat
aceleaşi: plugul, sapa, grapa, grebla, furcelul, secera, coasa etc. Au evo-
luat mai ales plugul şi grapa, nemaigăsindu-se decît plug de fier şi
grapă cu colţi metalici procurate din comerţ.
ln zonă esite destul de frecvent întîlnit fenomenul de împrumut al
uneltelor şi de exploatare a acestora în colectiv.
Prin defrişări şi desţeleniri 1ocalnicii şi-au mărit suprafeţele de te-
ren arabil. Se practică sistemul trienal, care se efectuează astfel: pe o
parcelă se seamănă grîu, pe a doua porumb, iar pe a treia grîu de toamnă
peste care primăvara se seamănă trifoi sau lucernă. După seceratul
griului de toamnă se obţine de pe acel.aşi teren şi „o ~oasă de trifoi" 11 .
In ~uncţie de calităţile solului, ţăranul poate lăsa looul să se „hodi-
nească" unul sau mai mulţi ani.
Pemii din satul Ravenska folosesc şi astăzi, datorită condiţiilor geo-
grafice, un alt sistem de alternare a culturilor: după grîu se pune po-
rumb, după cartofi se seamănă orz, iar pe terenurile mai slabe ovăzul
al1ternează cu secara. 1Iarna, pe lotul cultivat cu trifoi sau lucernă se
duce gunoi de grajd. :In anul următor de pe acest teren se recoltează
trei sau patru coase de trifoi.
Pentru defrişări sînt încă folosite unelte simple: tîrnăcopul (săpo
niul), hîrleţul, sapa, lopata. Pînă la sfîrşitul secolului trecut pe terenul
arabil s-a folosit plugul de lemn.
Acţiunea de cercetare a acestei zone a dat posibilitatea de a se cu-
lege informaţii legate de meşteşugul ţesutului şi a industriei casnice
textile în genere şi mai ales informaţii legate de portul popular.
10 Date referitoare la principalele ocupaţii tradiţionale, unelte şi utilaje agri-

cole şi gospodăreşti au fost obţinute de la cetăţenii: Ormca Maria, 70 ani, Libo-
rajdea; Sîrbu Ilie, 48 ani, Cruşoviţa; Dragomir Ion, învăţător la Gornea.
11 Inf. Marta Gheorghe, 62 ani, Berzasca.
12 Nicoleta Gumă
Costumul popular românesc ne oferă la tot pasul mutaţii funcţio

nale: ca îmbrăcăminte are un caracter utilitar ferind corpul omenesc
ele intemperii, clar mai ales costumul de sărbătoare poate să clcYină o
podoabă, o marcă a stării sociale şi materiale şi, poatP cel mai impor-
tant, o emblemă a românismului.
i\Jutaţiile funcţionale dau artei populare mobilitate, constituind ele-
mentul dinamic care produce schimbările. Schimbările petrecute în
portul popular trebuiesc înţelese ca urmare firească a schimbărilor con-
cl iţi ilor de viaţă, ca o fază de dezvoltare către apropierea tot mai rapidă
a modului de viaţă specific urban.
In cadrul evoluţiei costumului popular din Clisura Dunării apare
în prezent, ca o caracteristică, îmbinarea elementelor noi cu cele de
pp1·manenţă. Lungimea costumului, decorul şi materialul ciupagului, cro-
matica au suferit numeroase transformări dar categoriile de piese c<.Jre
compun ansamblul vestimentar au rămas aceleaşi. Intîlnim şi putem
ele fic'care dată să descifrăm universalul de naţional şi local, ceea ce
este caracteristic şi propriu acestei zone, de ceea ce are comun cu alte
zone, sau eventuale influenţe ale naţionalităţilor conlocuitoare.
Ca o consecinţă a poziţiei sale geografice şi păstrînd caracterPle
specifice zonei muntoase a Banatului, portul popular din iClisura Dunării
este asemănător cu cel din Almăj şi Valea Cernei. Portul „bufenilor"
din satul Pescari este asemănător cu cel al oeărbunarilor sau cu cel din
Sasca Montană şi firesc are unele asemănări cu portul popular din
Mehedinţi. In ceea ce priveşte tehnica de lucru, a motivelor ornamPn-
tale şi a cromaticii, apar diferenţieri de la sat la sat.
Ca piesă de iport popular definiforie a costumului femeiesc nwn-
ţionăm ciupagul ce reprezintă tipul străvechi al cămăşii femeieşti din
Banat. Craiul ciupagului este clasic are mînecile largi, încreţite la gît
şi se încheie cu „cheie". Poalele sînt ornamentate în „şabac" sau ,,,ciură
tură" cu vergi sau cu motive florale. Ornamentul preponderent întîlnit
este cPl geometric. La brîu se încing cu brîie care sînt foarte lungi de
cca 2,50 m şi late de cca 8-10 cm, ţesute din lină şi ornamentate cu
vîrste diferit colorate.
Opregul remarcat pe figurinele de la Vinea, aparţine după părerea
majorităţii specialiştilor, unui grup illiro-tracic, bine localizat pe o certă
arie de răspîndire la nord şi sud de Dunăre şi păstrează în Clisura Du-
nării cea mai arhaică formă. Este opregul cu petecul lat care s-a purtat
pînă la începutul secolului în faţă şi în spate, iar apoi cel din faţă Pste
înlocuit cu catrinţa. Petecul opregului este ţesut cu motive alese cu
mîna, din lină şi fir metalic iar mai tîrziu s-a folosit mătasea, predo-
minînd motivul geometric şi ~tilizările vegetale. In ultimul timp p<'kcul
opregului nu mai este ţesut şi este confecţionat clin catifcu nt'agră P'-'
care~ au început ~să se .coase cu mă'tase viu colorată, motiv(' florale.
Catrinţa sau targa este ţesută din păr de 'capră şi fir metalic avînd
alese, pe margini, motive geometrice. Cu timpul este înlocuit şi opregul
din spate cu catrinţa sau targa, astfel că astăzi catrinţa. sau targa se
poartă peste poale atît în faţă cit şi în spate.
Peste ciupag se purta laibărul Ol' culoare maro sau neagră, frumos
ornamentat cu bucăţi de piele, catifea neagră şi cu mătase. În zilele de
lucru se poartă „fundacul" sau laibărul înfundat, încheiat pe umărul
-,tîng şi sub braţ. Iarna se purta şuba din dimie albă frumos ornamen-
tată cu „şînioare" de culoare neagră. In picioare femeile purtau aşa
numiţii „bocicuri" (papuci din stofă ce erau încreţiţi la degete şi la
călcîie) sau opincile din piele de porc cu gurgui.
Costumul bărbătesc, la fel ca şi cel femeiesc, ar0 multiple asemă
r~ări cu cel din zona de munte a Banatului el compunîndu-se din că
maşă, izmc'nc sau nădrngi, brîu, laibăr, căput şi încălţăminte, fiind însă
mult mai sobru şi echilibrat.
Cămaşa sau „chimeşa" este lungă şi foarte largă, reprezintă tipul
străvechi de cămaşă românească, făr·ă platcă se încheie în faţă cu nas-
turi. Clinii cămăşii sînt prinşi cu „chei". Izmenele sînt simple neorna-
mentate şi foarte largi. Nădragii erau confrcţionaţi din dimie de' culoare
neagră sau maro, la fel ca şi laibărul cc' se închC'ic în faţă cu ajutorul
a două rînduri a cîte şase nasturi fiecare. Iarna se' purtau căputele con-
fecţionate' din aceeaşi dimie de culoare neagră sau maro, ornamentate
cu fîşii de catifea neagră şi cu nasturi cnnfecţionaţi clin os.
Am insistat asupra acestor componen tP compoziţionale ale' costu-
mului popular românesc din Clisura Dunării dat fiind faptul că picseh'
mai sus menţionate le întîlnim astăzi clin Cl' în ce mai r·ar, ~:tind f'ld
mult în lăzile bătrinilor. Costumul actual al acestei zonP se• confel'ţio
nează din pînză cumpărată din magazin şi este bog<1t ornamC'ntat cu
motive florale, motive care aproape lipsPau clin portul popular traclit,innal.
Alătul'Î de:> costumul popular românesc întîlnim frl'cvcnt în satt•le
din Ciisura Dunării şi costumul sîrbcs:-1'.2.
Desigur, cele prezentate mai sus, reprPzintă numai o pal'tl' dintr0
aspectele complexe ce caraC'terizează impcrlanta zonă dnografi'. ă a Cli-
::;urii dunărene.
Acţiunea de cercetare a acesteia trebuit', fără îndoială, intL•nsificată
în scopul inventarierii şi studierii pieselor de patrimoniu încă existente:>,
a elaborării dC' analize comparative, pornind de la ideea şi reali·tatea
existenţC'i pe aceste meleaguri a unei cultur·i străvechi româneşti, care
s-a menţinut în trăsăturile ei unitare fundaml'ntal originale, alături de
interinfluenţele generate de vecinătatea celorlalte populaţii de altă naţio
nalitate (cu deosebire cea sîrbă).
Complexitatea obiectului preocupărilor de intcn's etnografic ale aces-
tei zone crează mari posibilităţi şi i·eale obligaţii ele ordin ştiinţific în
sensul surprinderii efectelor permanentelor schimburi de elcmcn tP de
cultură şi a particularităţilor, specificului însuşi a cult.urii d:..• aici, intc•-
grat unităţii culturii populare româm':)tÎ.
:VICOLETA GL"JWĂ
12 Date despre C"ostumul popular din zonă, C"el sîrbesc, la N. Gumă-M. Pe-
trovszky, op. cit., în StComC, III, 1979, p. 197 ~i urm.
14 Nicoleta Gumă
EJNJGE HYSTORJSCH ETHNOGRAPHISCHEN BEMERKUNGEN

UBER DEN DONAUENGPASS
(Zusammenfassung)
Diese Arbeit schildert einige der wichtigsten Beweise des Immerdascins, der
Kontinuitat der Bewohung und Einheit der Zivilisation dieses Landfleckens, ver-
schiedenc Typen der Niederlassungen, wichtige Beschaftigungen und eigentilm-
liche EIPmente der rumănischen Tracht aus der ethnographischen Zone des Do-
nauengpasses, mit besonderen Einblick in die westliche Hălfte der hiesigcn Ort-
schaften.
ASPECTE ACTUALE ALE PRACTICĂRII MORĂRITULUI
lN COMUNA TOPLEŢ - JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
Studierea industriilor ţărăneşti şi a modului de practicare al aces-

tora în judeţul Caraş-Severin, s-a împletit încă de la debutul cercetării,
cu un obiectiv de ordin patrimonial de primă importanţă circumscris
disciplinei etnografice - recenzarea tuturor instalaţiilor ce constituie
suportul tehnologic al domeniului, şi care exploatează surse naturale de
energie.
Mărturii ale geniului etnic popular, sursă a primei revoluţii indus-
triale din Evul Mediu după opinia unui autor 1, în acela~i timp docu-
mente de excepţională importanţă pentru o serie de ştiinţe din sfera
socialului (istoria tehnicii şi corolarul modern al acesteia - arheologia
industrială, etnologia, sociologia", instalaţiile tehnice ţărăneşti sînt ex-
presia vie a unei experienţe colective de viaţă cu adînci rădăcini în
istorie. lată de ce înscrierea pe lista monumentelor a unor asemenc~1
creaţii ale minţii omeneşti se impune cu stringenţă, cu tot atît de ncce-
sara conservare a acestora „in situ" acolo unde există şi în forma în
care se găsesc.
Judeţul Caraş-Severin, datorită unor factori fizico-geografici şi so-
cial-economici favorizanţi, este depozitarul unui mare număr de astfel
de instalaţii, în comparaţie cu alte judeţe, chiar limitrofe, deşi statisici
mai vechi 2 sau mai noi3 au indicat dispariţia, faţă de o iperioadă mai
veche a unui număr relativ important din ele.
Cum am arătat cu altă ocazie4 anumite date oferite de ccrcetarf'a
terenului îndreptăţesc, credem, supoziţia că procesul de recul în practi-
carea industriilor ţărăneşti pe raza judeţului menţionat tinde să stopeze,
fiind posibilă reiterarea acestei activităţi în condiţiile prezente ale satului
bănăţean. Această aserţiune are drept suport constatarea unor inovaţii,
realizate însă în tipare tradiţionale, menite să le confere durabilitate şi
uşurinţă sporită în exploatare. Materialul de faţă se doreşte a fi încă
un argument în acest sens.
Jean Gimpel, Revoluţia industrială ·în Evul Mediu, Edit. Meridiane, Bucu-
1
re~li. 1986.
2 Cornel Irimie, Anchetă statisticii în legdturd cu reţeaua de instala~ii tehnice
populare acţionate de apă pe teritoriul României, în Cibinium, 1967/1968, Sibiu.
3 Situaţie statistică a Consiliului Popular al Judeţului Caraş-Severin la ni-
velul anului 1983.
4 Mircea Taban, Hidrotehnica tradiţională din ;udeţul Caraş-Severin. Con.~i
deraţii preliminare, în Tibiscum (StComC), VI, Caransebeş, 1986, p. 53.
16 Mircea Taban
AlegNea complexului de mori cu ciutură de la Topleţ drept subiect

al prezentei analize a fost dictată de considerentul că, prin particulari-
tăţile ce le înfăţişează, :poate fi ridicat, fără nici o reticenţă, la rangul
de prototip al moduluj în care inovaţia şi tradiţia se împletesc în scopul
de a conferi viabilitatea îndelungată acestei expresii materiale arhai::-f'
a practicării morăritului şi care începe, pe drept CU\'Înt, să se bucure
de CP lebri ta tf'.
Trecînd peste explicaţiile istorico-geografice, Cf' pot fi de altfel re-
găsite într-un studiu 5 consacrat aceleiaşi probleme şi datorat lui N. Ţă
ranu. refrrinţele C'e vor urma se vor axa pe elementele faptice consta-
tate la faţa locului, permiţînd conturarea unui tablou semnificativ pri-
vind practicarea morăritului, aşa cum se desfăşoară la ora actuală în
localitatea vizată.
Toplcţul, localitate înscrisă în mod viguros pe coordonatele urba-
niză„ii, lasă impresia, la o privire superficială, ca fiind alcătuit din două
părţi distincte: situată pe rîul Cerna şi întinzîndu-s::- parţial pe văile
unor afluenţi, în amonte întilnim un oraş în toată puterea l'U\·întului,
tu blocuri, n~ea comercială, întreprindPri economice, în timp ce. mai
în aval, trecînd peste podul din dreptul legendarei Stînci a lui Iovan
Iorgovan. vizitatorul pătrunde într-o aşezare de tip montan, cu uliţe
strîmtC' şi întortocheatP 6, străbătută de pîrîul Bigăr sau „al morilor", pe
firul căruia se găseşte complexul mulinologic amintit.
Aciualmentf', cuprindl' un număr dP şapte mori cu ciutură, toate
în !>lare de funcţionare, situail' în dispoziţie intravilană, înşirînclu-sc
din amonte, de la locul unde, datorită unei rupturi de pantă, pîrîul for-
mP<!Ză o cascadă de mici dim<>nsiuni pînă la revărsarl'a acestuia în Cerna.
Adaptate să valorifice cfici1mt energia hidraulică a pîrîului cu debit
rolativ redus clar constant, morilt' de aici pot fi utilizate şi în timpul
iernii datorită regimului termie mai ridicat al apelor sale. Trt:>buie rl'-
marcat de altfel că Bigărul, în afară de faptul că pune în mişcare roţile
morilor, este utilizat de săteni la irigarea loturilor personale prin mici
canalP de derivaţie şi în acel~i timp este folosit la cele două poverne
de ţuică dl' aici. Pentru a se compensa dl'bitul deficitar clin perioadele
secetoase, s-a construit un bazinet colector. Economia locală t•ste, indu-
bitabil, strîns legată de apele pîrîului mc>nţionat, uşurînd şi făcînd posi-
bilă practicarea multora dintre ocupaţiile tradiţionak• ale locuitodlor.
Rt>venind la obiectul acestui studiu, autorul amintit mai sus consi-
dera ca un element definitoriu din punct de vederP constructiv „dnda" 7,
element C'Xistent şi astăzi la unele din ele. De altfel, în marPn lor majo-
ritate, morile de aici au aspectul tradiţional, respectiv construcţii rectan-
gulare, de mici dimensiuni (3-4 m lungimea pPreţilor) ce adăpostesc
elementele hidromecanice propriu-zise, existînd şi abateri semnificative
de la această regulă, sub raport arhitectural sau din punctul de vedere
al materialdor utilizate.
0 N. Ţăranu, Rîşnif;ele de pe Pîriul Morilnr din Topleţ, în StComC, II, Caran-

sebeş, 1977, p. 61.
6 Ibidem, p. 62.
7 Ibidem, p. 63.
Aspecte ale morăritului î11 Topleţ 17
Fii;. i }1oara ele la pod (Caramanilor).

Fig. 1 Le moulin du pont ldes Caramans'i.
La confluenţa I3igărului cu Cerna se află ·Moara de la pod (a Cara-

manilor) a cărei <'onstrncţie se înscrie în tipare triadiţionale, avînd pereţii
din scînduri groase (foasne) încheiate în cheotori drepte, cu acoperi~
)n două ape din ţiglă (fig. 1). Accesul este direct, printr-o uşă practieată
într-unul din ·pereţi, remarcindu-se inexistenţa tindei.
Elementele de susţinere sînt reprezentate de două ziduri din piatră
tencuită între eare se găsesc ciutura şi jgheabul. Ceva mai în amonte,
J.a circa 50 m, se află moara lui Damşescu Gheorghe, a cărei clădire se
supune tiparului tradiţional, abaterea constatată fiind de ordin material,
lemnul fiind înlocuit cu cărămida nearsă. Peretele dinspre aval este
tencuit, avînd drept dement de susţinere o armătură metalică la bază.
Accesul este posibil printr-o scară metalică cu trepte de lemn, ce dă
într-o mică tindă cu suport metalic,, de unde se poate pătrunde în in-
tc>rior {fig. 2).
Ceva mai sus este situc:tă o altă instalaţie a cărei clădire (fig. 3) se
abate cu totul de la t'anonul tradiţional. De mari dimensiuni, la o primă
privire nici nu poate fi deosebită de cele învE'cinate, doar pasajul de tre-
cere al apei, în arc de ecre, trădîndu-i finalitatea. înaltă de drca 6-7 m
de la patul apei, cu rpcreţi netencuiţi din cărămidă arsă ce fac corp co-
mun cu picioarelc> de susţinere clin piatră t.:>ncuită, clădirea, în duda
aspectului său ,,modern", adăposteşte totuşi o moară cu ciutură. Eva-
cuarea apei are loc printr-o boltă semicirculară (fig. 4) consolidată tot
cu cărămidă arsă. Materialul utilizat pentru acoperişul în două ape este
ţigla. Accesul în interior este posibil printr-o mică scară de beton. Acest
caz constituie abaterea cea mai frapantă de la modelul arhitectural tra-
diţional avîndu-şi motivaţia, ca şi la obiectivul precedent, în intenţia
de a le asigura o îndelungată viabilitate.
Ultinwle patru componente ale complexului sînt situate cu mult
în amonte, care, cel puţin clin punctul de vedere menţionat, nu se abat
prea mult de la modelul arhaic. Obiectivului imediat următor an' pl'-
reţii construiţi din bîrne cioplite, acoperiş în două ape din ţiglă, iar ca
clemente de sprijin pereţi din piatră tencuită. Nivelul de că rare t'sh'
1
tot dP lemn, realizat din scînduri groase cioplit0. Accesul este direct,
neexistînd tindă (fig. 5).
18 Mircea Taban
Fig. 2 Moara de la pod. Fig. 3 Moara lui Damşescu

Jgheab şi ciutură. Gheorghe.
Fig. 2 Le moulin du pont. Fig. 3 Le moulin de Dam-
La gouttiere et le seau. şescu Gheorghe.
Fig. 4 Moara lui Haşcă. Fig. 5 Moara lui Haşcă -

Fig. 4 Le moulin de Haşcă. porticul de evacuare a apei.
Fig. 5 Le moulin de Haşcă -
le portique d"evacution de
l'eau.
,In imediata sa vecinătate, găsim modelul „cLasic" cum probabil

erau mai toate pînă nu de mult, cu pereţii, tinda şi nivelul de călcare
din lemn. ,Moara lui Jărgea, cum este numită, (fig. 6), are pereţii edifi-
caţi din scînduri cioplite, îmbinate fo cep Ia un capăt şi în cheotori
Aspecte ale morăritului în Topleţ
drepte la altul. Acoperişul în două ape este,

ca şi pînă acum, din ţiglă. Atît tinda cît şi
încăperea morii se găsesc sub acelaşi acoperiş.
Ultime~e două obiective au aceleaşi caracte-
ristici constructive, cu deosebiri neesenţiale
(acoperiş. în două ape, din tablă, lipsa tindei,
pereţi din scînduri late).
Dacă din punct de vedere arhitectural con-
formarea sau abaterea de la tradiţie sînt cele
arătate, fără a fi generalizate, instalaţia hidro-
mecanică prezintă o serie de partkularităţi sub
raport constructiv şi material, menite să im-
prime o notă aparte acestui complex, făcînd
posibilă o interpretare etnologică ce va fi ex-
pusă mai departe.
Este vorba în primul rîn<l de înlocuirea cla-
sei ciuturi de lemn cu cea metalică, din acela~i
element fiind confecţionate axul şi ridkătorul.
Construită pe plan local, se respectă în genere Fig. 6 Moara lui Sandra.
Fig. 6 Le moulin de Sandru
modelul vechi, lipsind însă acea înclinare a
aripilor şi curbura în formă de cupă, menite să
faciliteze captarea întregii energii a fluxului de apă. In număr de 16-18,
paletele au fost realizate din tablă groasă, fie din două bucăţi sudate
longitudinal într-un anumit unghi ce suplineşte sau caută să imito
curbura modelului vechi, fie că au fost curbate prin prelucrare la oald.
După spusele unui informator 8, înlocuirea a fost operată acum 8-
10 ani, dar studiul citat9, nu avansează nici o informaţie de acest gen,
fiind descris exclusiv modelul arhaic. Faptul pare a se fi produs după
trecerea sipecialitulu.i amintit prin aceste locuri. Butucul, 'tot metalic, şi
aripile sînt protejate de cercuri făurite dintr-un material identic. Ra-
ţiunile care au determinat această inovaţie materială nu sînt dificil .de
intuit: facilitate în construcţie, greutate redusă şi, în consecinţă, randa-
ment sporit, timp prelungit de uzură. Multe dintre acestea (există doar
o singură excepţie) 10 par a fi opera unui meşter local, Viase Ştefan, eare,
ca angajat al întreprinderii meeanice din localitate, nu a avut de întîm-
pinat dificultăţi în această activitate.
Butoniul, element 'tehnic întîlnit la patru din obiP~'Lvele descrise,
menit să concure la mărirea randamentului energetic, a suportat ino-
vaţii asemănătoare din considerente similare. Trunchiul de lemn utilizat
odinioară a fost părăsit în favoarea cimentului şi fierului. Trei dintre
morile Topleţului posedă un model mai deosebit, din ciment turnat
(fig. 7), avînd la capătul inferior implantată o ţeavă cu rol de ajutaj.
Mai larg în partea superioară, principiul constructiv respectă aplicarea
legii lui Bernoulli, ce stă la baza funcţionării acestui accesoriu tehnic.
8 Informaţie furnizată de Ghiţă Jărgea, 50 ani, Topleţ nr. 313.

Y N. Ţăranu, op. cit.
10 Moara lui Damşescu Gheorghe.
20 Mircea Taban
lntîlnit în zone disparate ale judeţului (Cli-

sura Dunării, Almăj), nu s-a generalizat în
ciuda avantajelor pC' can' Ic prezintă. chiar
pentru localitatea aflată în discuţie neîntru-
n ind cvasi-totalitatea cazurilor. Substitui-
rea de material deetuată Pstl' simu1tană 11
cu montarea roţilor nwtalice. LJ. moara afla-
tă cel mai în amonit'. butoniul este repre-
zentat cil' o ţeavă cu partea inferioară ajus-
tată pentru a spori puterea şuvoiului ele apă,
dar avînd diametrul constant pe toată lun-
gimea.
Ct>ea cc nu am mai întîlnit pînă" acum,
cel puţin în stadiul actual al cercetării, este
dispozitivul automat ele pornire-oprire a in-
stalaţiei. Compus la partea inferioară dintr-o
Fig. 7 :lfoara lui Jărgea. cupă semicilindrică dispusă la gura inferi-
Fig. 7 Le moulin de J:trgca.
oară a jgheabului sau a butoniului, într-un
unghi astfel ales încît atund cînd mecanis-
mul este în repaus, jetul cit> apă este deviat peste roată. La capătul su-
perior, această cupă este provăzută cu două orificii la care Pste ataşat un
cablu sau o tijă metalică ce pătrunde în încăperea morii, avînd la celă
lalt capăt o cupă identică, dispusă în coşul pentru boabe. Cit timp este
gol, cupa stă într-o poziţie aproape verticală, iar cea opusă în poziţia
descrisă. !n momentul turnării grăunţelor, cupa superioară este apăsată
în jos, şi prin intermediul elementului de legătură, conform unei bine-
cunoscute legi a pîrghiilor, C"f'a de la capătul de jos cade în poziţie ori-
zontală, permiţînd apei să lovească aripile roţii. Pe măsură ce cantitatea
de boabe scade, paleta din coş revine în poziţia iniţială, realizîndu-se opri-
rea instalaţiei.
DispozHivul descris nu a mai fost întîlnit pînă acum, cercetările
ulterioare urmînd să arate dacă este vorba ele un caz izolat sau nu.
Modul de edificare şi exploatare al tuturor :morilor din această loca-
litate este cel îndeobşte cunoscut pentru acest colţ de ţară, respectiv în
„ortăcie" 12 prin asocierea mai multor familii, prin înţelegere prealabilă,
stabilindu-se contribuţia în muncă la construcţie şi lucrările de reparaţii.
ln funcţie ele cuantumul fiecăreia dintre familii la aceste iaetivităţi, se
stabileşte şi rîndul. 1n prezent numărul familiilor asociate la fiecare
moară este în jur de 7-8. Se macină doar porumbul recoltat de pe lotu-
rile personale, folosinţa fiind exclusiv locală, uiumul nC'practicîn-
du-se aici1 3 .
Inainte de a trece ]a interpretarea datelor colectate în teren, tr~.,.
buie relevată o idee metodologică care, după opinia noastră, ar trebui
să ghideze munca etnografului (etnologului). Plecînd de la faptul că o
11 Informaţie furnizată de Ghiţă Jărgea.

u Informaţie furnizat<"i de Hoarţă Ion, 81 ani, Topleţ nr. 46.
JJ Informaţii oferite de Martinescu Paraschiva, ~() •mi, Topleţ.
Aspecte ale morăritului în Topleţ 21
Fig. 8 Butoni din ciment. Fig. 9 Moara lni Boarţă Ion.

Fir. X J,es h011tnas de cimt'nt. Fig. 9 Le monlin ele Boarţă Ion.
tradiţie, cu adînci rădăoini în timp, nu poate dispare peste noapte, oricît

de profunde ar fi transformările economico-sociale prin care trece o
colectivi.tafr dată şi oricît de rapid ar avea loc acest proces, este logic
de admis că, actualmente, .sarcina etnografiei (etnologiei) ca ştiinţă ar fi
acet·a de a urmări modul de adecvare a acestei tradiţii la evoluţia so-
datului, ele a sesiza elementele ce sînt continuate în noul context socio-
economic. Este .adevărat că nu întregul blocus al moştenirii Pino-cultu-
rak esfr p1-...'luat, rele\~area motivaţiei ce stă la baza a!Pgerii segmen-
tului cultural adaptat şi a formei sub oare îşi continuă existenţa în sînul
rnlectivităţii ar ·trebui să fie cu maximă atenţie urmărite, relevîndu-se
dimensiunea dialectică, strict obiectivă, a acestui proces.
Aplicînd acest mod de interogare a faptului etnografic concret în-
tîlnit „in vivo" de cercetător, Topleţul se dovedeşte relevant sub aspec-
tele sus-menţionate. Semnificaţia inovaţiilor semnalate ar :fi aceea că
oamenii locului nu au intenţionat, şi nici nu intenţionează, să renunţe
la exploatarea acestor istalaţii, cu altît mai mult cu cît este vorba de
o localitate ce poate fi socotită urbanizată, uncie prezenta unei reţele
comerciale ar fi trebuit să aibe un efect contra~. Intenţia de ,,conser-
vare" a tuturor instalaţiilor de aici este indubitabilă, gest care sporeşte
în importanţă dacă ne gîndim că reversul a fost intîlnit nu de puţine
ori în cursul Cffcetării de faţă. Faptul pare să indice un ataşament
deosebit de' element.ul ocupaţional tradiţional, gospodarii locului corn-
pletîndu-şi rezervele alimentare cu ceea ce le oferă propriile terenuri,
de altfel destul ele neproductive datorită naturii proprii solului de munte.
Substituiri materiale asemănătoare se semnalează si in alte localităti ale
judeţului 14 , dar nicăiL'ri nu au fost într-un aseme~ea grad generalizate.
H Oferim spre exPmplu cazul BozoviC"iului, localitale cu configuraţie sodo-

er:onomică asc'mc'"mătoarP,
unde nu St' întilneştP dedt un singur caz.
22 Mircea Taban
Dacă pentru comunele sau satele mai izolate

procesul ar fi în ordinea firescului, pentru lo-
calitatea de care ne ocupăm aici problema se
pretează la o abordare pluridisciplinară, ceea
ce se intenţionează în viitor, mod eficient de
l'Xplicare ale multiplelor faţete ale fenomenului.
Un alt element demn de luat în conside-
r;1re este acela că resursele de inventivitate
ale ţăranului român sînt departe de a fi epui-
zate, întrucît, fără a se altera fondul tradiţio
nal, s-au găsit soluţii tehnice în măsură să asi-
gure longevitatea unui mijloc tehnic stră\·cchi.
Dacă, pînă nu de mult, numărul instala-
ţiilor era mult mai mare 15 , unele dispărînd Ja-
tori tă randamentului scăzut sau a unei episo-
dice lipse de interes, cele rămase au toate !)an-
sele să supravieţuiască, fiind utilizate în mod
curent de proprietari. Resorturile sociale alt~
Fig. 10 Hnto1;i (lin ţeavă me- fenomenului urmează să fie aprofundate, deşi
talic{1. una din cauze, din acest punct de vedere, este
Fig. 10 lks boutons de tu) an stabilitatea populaţiei, neînregistrîndu-se de-
metalique.
plasări masive, ale tineretului îndeosebi, spre
alte zone. Posibilităţile de a obţine cîştiguri
bune la unităţile economice din localitate fiind explicaţia cea mai la în-
demînă pentru această situaţie.
Cercetările ulterioare urmează să clarifice problema dacă cele con-
statate la Topleţ, au tendinţa să se generalizeze sau nu, dar ne găsim
în faţa unui model semnificativ de adaptare a unei activităţi de stră
veche sorginte la realităţile epocii prezente.
MIRCEA TABAN
LA MEUNIERE DE TOPLEŢ (Dl1:P. CARAŞ-SEVERIN)
(Resume)
Occupation traditionelle ancienne, la meuniere est intensement pratique a

Topleţ, bien qu'il s'agit d'une localite en train d'acquerir un statut urbain.
L'illustration la plus nette de ce phenomene c'est la persistance des moulins ă
roue horisontale, en etat de fonctionnement. L'adoption des quelques inovaUons
d'ordre materiei et technique indique l'intention des proprietaires de Ies assurer
un long usage. Pour la localite ci- envisagee le phenomene se constitue en proto-
type dont la tradition est adaptee ă des nouveaux contextes socio-economiques.
Des recherches ulterieures indiqueront s'il s'agit d'un cas isole ou d'une tendance
generalisante pour tout le territoire du departement.
15 Informaţie Boarţă Ion, Topleţ.
CULESUL DIN NATURA LA MARGA,
JUD. CARAŞ-SEVERIN
A. CULESUL PLANTELOR ALIMENTARE
Situată geografic, cum s-ar rosti într-un viu grai baladesc ,„pe-o
gură de rai", aşe~area a asigurat întotdeauna, ca o mamă bună fiilor săi,
mndiţii de viaţă deosebite. La adăpostul muntelui; Măgura, rra Marga
(1503 m) oamenii locului au trăit mereu cu 'COnvingerea că: „A te naşte
lingă munte nu e nici un merit. E poate o şansă'11 „Poate?" Sigur pentru
mărgani spaţiul acesta mioritic, atît sub aspect spiritual, cît maJ. ales
material, a fost, este şi continuă să rămînă „o şansă".
ln zona montană şi submontană ca dealtfel şi în livezi, pe cîmpiile
de mică întindere ori în luncile rîuri10;r crel'ite o vegetaţie abundentă.
Din acest vast univers vegetal începînd cu primii locuitori silvestri şi
('Ontinuînd cu generaţiile de agricultori au fost selectate cinci categorii
de plante: alimentare, medicinale, tinctoriale, tanante şi <'ele fără de
care nu se pot practica unele datini, obiceiuri şi meşt~ugurd ţărăneşti.
Eşantionul fitomorf decupat din masa verde a constituit, mai întîi
de toate, o importantă sursă pentru recuperarea hranei din natură. Între
plantele alimentare, fructele de pădure completează, într-o anumită pe-
rioadă a anului, hrana de fiecare zi a oamenilor. Se consumă la Marga:
afinele (Vaccinium myrtillus), alunele (Corylus avellana), cireşele amare
(Cerasus avium), denumite aid „păsărieşci", fragii (Fragaria vesca), mă
cieşele (Rosa canina), cunoscute în graiul locului sub denumfrea de
„măşi.ri~şă", murele ( Rubus plicatus) şi zmeura ( Rubus idaeus).
Fructele amintite se găsesc numai în anumite locuri prielnice pentru
dezvoltarea plantelor respective. Astfel: afinele cresc pe dealurile: Dum-
brăviţa, Lăcşor şi Măglira; alunele pe iBabini, Pri~jba, Stima şi Şipot;
fragii în jurul Carierei de talc, pe Fătăşiuna !'li Ripi, pe toate dealurile
~i suprafeţele de pădure defrişată (pe „gărmi" şi „tîrsîturi"); măcieşele:
prin grădini şi pe ţarină ca şi în zona de deal; murele: în B<ini, pe Bor-
~ioanea, Mărguţa, Minzu, Părău' lu Puf, Părău' Sîrbului,, lîngă „maurii"
ce mărginesc uliţele satului; zmeura pe Fîntîni~lie, Lazuri, Poroşiţ.a şi
Zănoaga. 1n anii neroditori sau cînd recolta este nesatisfăcătoare sînt
destui aceia care se deplasează :ad-hoc în satele vecine: Băuţari, Bucova
.1 Vişan, Constantin, Convorbiri: Cu scriitorul Octavian Paler (Intrevedere

realizată de ... ), jn „Orizont" (Timişoara), XXXVII (1981), 34 (704), 28 august,
p. 1 şi 8.
24 Aur<'lia Jompan-/Jumitru Jompan
şi Cor::i'?or, situate în jmediata apropiere a Porţilor de Fier ale Transil-

vaniei.
La strinsul acestor produse naturale participă în primul rinei fe-
meile, mai puţin bărbaţii, bătrînii şi copiii. De obicei culesul se face ele
un grup nPlirnitat de persoane. Alcătuirea lui presupune unele afinităţi
în terumane.
Durata în timp a cull'sului condiţionează ora plecării; dis-de-dimi-
nl!'aţă în cazul unei activităţi de o singură zi şi după amiază, cu şederea
p('ste noapte la stînă, pentru mai multă vreme 2 .
Toate plantele şi fructele necesare hranei, cu excepţia afinelor la
culesul cărora se foloseşte piaptănul (Fig. 1)3 se obţin prin colectarea
directă cu mîna. Excepţia amintită constituie o grnvă abatere de l<i nor-
Fig. 1. „Picpdenu"
1. „ghinţ", 2. „plii'u'', :i. „!aluri"
4. „mînieu", 6. „fund„.
2 Culf'giitoart'le ajunse sus, pe munte, dau de veste ciobanilor .strigind:

lJ, fradP / U, hu, hu, hu, hu, hu! / Măi, vino la noi / Mă, fracie, mă! / Că-i iarbă
bun:1 gie oi / Şi păgină pintru amîndoi, mă!". Inf.: Mihai, Poliţă, „a lu' Famiel",
c·ulps: 10.05.196:1 (v. Dumitru, Jompan, Folclor din Marga, Reşiţa, 1979, p. 348).
:i In acc•ht';'i ft•I se culeg afinele în zona etnografică a Branului (v. Georgeta
'.;:tH~ca, Olivin l\Ioraru, Zona etnografică Bran, Ed. Sport-Turism, Buc., 1981, p. 3);
în Mi1rgini111<•a Sibiului (v. Institutul dP CPrcetări Etnologice şi Dialectologice,
1\-luzPUI Brukl•nthal, Sibiu, Mărginimea Sibiului. Civilizaţie şi cultură populară
românl'ască, Ed. Ştiinţifică ~i EnC'idopedică, Buc., 1985, p. 246-247); în Munţii
Tarr·;iului (v. Dorin~·] Ichim, Zona etnografică Trotuş, Ed. Sport-Turism, Buc.,
1!183, p. 48), f"1f"
Culesul din natură la Marţ"Ja 25
mele ocrotirii mediului înconjurător căci na.tura poate deveni oricînd

ostilă faţă de „fiii" săi refuzîndu-le adopţiunea.
Odinioară fructele de pădure se adun.au şi se transportau în ca-
trinţe, coşuri confecţionate din coajă de cireş, doniţe („ctirturi"), traiste
( „strciiţ" ), trăistuţe ( „bătăC"Uie" ). Astăzi la a0est in ven tiair se adaugă va-
sele de ceramică aduse de olarii din Biniş (Caraş-Severin), Obîrşia (Hu-
nedoara) şi produsele de serie cu mult mai practice.
Unii culegători sînt de părere că nu e bine să strîngi totul, d să
mai laşi de sămînţă şi pentru „păsărilie şieriului" 4 . ·
La încPputul secolului al XX-iea, fructele de pădttrl' se consumau
doar în sta1·e proaspătă. Copiii mărganilor mîncau cu multă plăct•re
pPin~ii fragi de culoare rubinie în corola liliachiu-olacee a brînduşc>i ele
primăvară (Crorns heufjelianus). Să constituie oare această naivitatl',
dovada unui obicei străvechi de etnoiatrie, şi anume acela de a consuma
cea dintîi brînduşă de primăvară ca „preventiv contra frigurilor"? 5 . Să
amintească joaca acestor inocenti de datina specifkă bănăţenilor el~ a
dărui la 1Moşii de mărţişor, colaci de formă antropomorfă denumiţi „brîn-
cluşi!' ori „brînduşei "?6
Acum, în îrntreaga zonă a Văii Bistrei, conservarea acestora a
intrat în obişnuinta gospodinelor care îşi umplu cămările ru sirop, corn-.
pot, dulceaţă şi magiun {„pesmiet") pentru iarnă. îndeletnicirea a luat
în ultima vreme şi un aspect emulativ bazat pe unicul ·criteriu: cit mai
mult şi mai variat.
Produsul culinm· cc>l mai recent intrat în allimentaţil' este siropul
din muguri tineri de' brad care este răcoritor şi rPconfortant.
Odinioară, bărbaţii preparau rachiul din porumbe, mere şi pere
pădureţe; odată cu lărgirea suprafeţelor destinate livezilor şi au găsit
că vinul obţinut din fructe de măcieş şi mur este gustos şi bogat în
vitamine dar şi nociv pentru hipertensivi datorită taninului ce îl conţine .
. Celelalte plante alimentare: dragavc>iul sau ştevia ( Rwne;r nispus ),
lolxldele de grădină (A triplex hortensis), denumite de localnici „vicrclză';,
macrişul ( Rumex acetosa) şi urzicile (Urtica dioica), completează ali-
mentaţi.a tradiţională mai ales primăvara fiind gătite .atît ca surpc şi
ciorbe cit şi sub formă de garnlituri.
Ceea ce prisoseşte nevoilor propriei gospodării este 'Comercializat fie
prin centrul local de achiziţii 7 ori din imediata vecinătate 8 fie pe pieţei<'
din oraşele Oţelu Roşu, Caransebeş, Lugoj şi chiar Timişoara situată Li
aproximativ 130 km depărtare de Marga.
Bureţii, dupC"rdle şi pîrvele au ocupat pma nu dl' mult un loc
dcosL'bit de important în alimentaţia locuitorilor de la începutul primă-
"' Tnf.: Ana Beg, „a Dăvid6nilor", 76 a., cules: 10.11.1986.

5 Valer Butură, Enciclopedie de etnobotanică românească, F.d. Ştiinţifică -;;i
Encidopeclică, Buc., 1979, p. 47.
r; A. IVJarienescu, Datinele poporului român. în ,.Familia" (Oradea), III (1867),
10,. 2ti~.
· 7 La Marga, de-a lungul anilor, au efectuat munca dP coleC'tori de fructe de
p;\du:·<': Simtion Boldea, „a lu' Firiku", Trandafir Căciulescu „-·", Nicolae Grozav,
„a. lu' Bugariu", Nicolae Jompan, „Luţă Şumciriu", Samfireag Sîrb, „-", ~.a.
8 In comuna VPcin<i, Băuţari, a co!Pctat fructe de pădure clP la mărgani, prin
<mul l'Hi:J, cl'tăţPanul PPtru Raca, „-".

26 Aurelia Jompan-Dumitru Jompan
verii şi pînă
toamna tîrziu. Timp îndelungat acestea au fost su.puse
observaţiei şi selecţiei atente, nu fără destule riscurti, ca în sfîrşit măr
gandi să se decidă asupra cîtorva soiuri 'Comestibile a căror denumiri
pentru o mai uşoară identificare le exprimăm mai jos în trei ipostaze:
Nr.
limba română literară .limba latină .graiul local
crt.
I I I
1 - Bureţi de nuc (păstrăvi) - Polyporus squamosus - „Pdstrăvi"
2 - Bureţi de prun - Clytopilus prunulus - „Burieţ f!i su pi-1ini
3 - l:lureti galbeni - Cantharellus cibarius - „Buriiţ gtilbieni"
„Gălbieni6ri"
„ Urechiuşă"
4 - Ciuperci <le cimp - Psalliota campestris - „Şiupierşi gie
cimp"
5 - Creasta cocoşului - Clavaria aurea - „Bdrba cdprii"
„Creasta cocosului"
„Pişior {!ie pui''
6 - Flocoşei - Hydnum repandum ~
„Flocoşdi"
7 - Ghebe - Armillaria mellea - „Ghiibie"
8 - Hribi - Boletus edulis - , , Pitodnşie"
- „Mănătdrşi"
9 - Iuţari - Lactarius piperatus - „Burieţ iuţ''
JO - Pălăria şarpelui - M acrolepiota procera - . ,Şiuşiulieţ"
II - Păstrăvi de fag - Pleurotus oslrealus - „ Pirvie"
12 - Vineţică - Russula xerampelina - ,, Vînăşodrien
Se mai 'Consumă aici şi „Burieţ porşieşci", „Pirvie dlbie" şi „Pfrvie

vinăcie" a căror determinare incertă am evitat-o.
Cu excepţi'a ghebelor şi a pîrvelor care se pun la murat pentru
iarnă, din toate celelalte soiuri se gătesc supe şi ciorbe ori se prăjesc
1a tigaie, se 'COC pe plită ori pe jar („în spudză").
In trecut ghebele şi pîrvele se murau cm „şiagăru" obţinut din bor-
hotul („comlina") de prune, după distilare.
In ultimii ani, datorită mutaţiilor petrecute ~n structura ace„tor
plante criptogame, unele exemplare izolate din speciile pînă acum co-
mestibile, au devenit otrăvitoare, veninoase. Aşadar viaţa consumato-
rilor acestui aliment dăruit idin belşug de Raiul Verde este pusă în
pericol. Şi sfaturile medicilor în această privinţă nu trebuiesc puse nici-
odată la îndoială.
Vremurile de răstrişte i-au silit pe stăipînii stăpîniţi ai acestui plai
să recurgă, în lipsă de altceva mai 'bun, la uleiul obţinut prin strivirea
şi tescuirea jirului (Fagus sylvatica) cules de sub poalele pădurii. Iată
de ce în partea locului şi pretutindeni unde trăieşte românul, fratele
codrului, viersuieşte versul cu valoare letitmotivică: „Pădure, soro pă
dure ... ". Şi nu numai pentru acest fapt cin tă el pădurea ...
Culesul din natură la· Marga 27
B. CULESUL PLANTELOR MEDICINALE
Culesul p1antelor medicinale a devenit o îndeletnicire sporadică

deoarece puţini sînt cei care uzează de terapia tradiţională şi destui
care manifestă dndiferenţă faţă de iastfel de uzaruţe arhaice. La Marga
a <'Xistat o ·activitate mediicală de tip popular din vremuri îndepărtate
susţinută sau mai puţin importantă decît în alte părţi. Chiar dacă fac-
torul durată iar constitui unicul motiv al cercetării unui aspect iatît de
însemnat al etnoiatriei locale ne simţim îndreptăţiţi să-l r<'levăm în
paginile ce urmează.
CelC' mai vechi dovezi despre investigarea unor căi şi mjloace tero-
peutice datează din epoca daco-romană. Sondajul arheologic efectuat în
viara anului 1981 în lunca rîului Nermes a dezvelit două obiecte de
mare importanţă pentru problema ce o t~atăm; o lopăţică din bronz a
cărei coadă încovoiată la capăt, pvezintă uşoa:re inaizii şi un ulcior în
miniatură lucrat din lut ars cu destule neregularităţi şi asimetrii 9 . Cerce-
tate· de regretatul profesor şi arheolog clujean, Hadrian Daicoviciu, acesta
ne-a asigurat că, instrumentele au o funcţie strict farmaceutică şi nu
divertismentală pentru vîrsta ludică, aş.a cum presupuneam noi.
Un excurs cît de sumar în domeniul preocupărilor de etnoiatrie a
Banatului îl găsim util pentru că lipsa unor cercetări locale asupra leacu-
rilor, nu întotdeauna „băbeşti", expliică TIJecesitateia includerii acestei
mici unităţi etnice într-un concept mult mai larg din tare nu se poate
ieşi, şi de care nu se poate face abstracţie.
În secolul al XVII-iea „Dictionarium valachico-latinum", în care
apare menţionat şi toponimul Marga, înscrie intre cele cinci mii de cu-
vinte-titlu mai multe denumiri de pliante medicinale, fapt care atribuie
pr<'supuşilor autori, Mihail Ralid - tatăl şi fiul, calJtatea de „precursori
ai istoriei botanicii, medicinei şi farmaciei" 10 româneşti.
Scrisoarea a VII-a a emitentului Francesco Griselini către baronul
Pompei de Brigido furnizează de asemenea cîteva informaţii despre pu-
nffea în practică 1a cuceni.rilor etnobotanice de către bănăţenii veacului
al XVIIl-lcall.
Pînă la 1872, cînd se va încheia procesul de demiliitarizare ,prin des-
fiinţarea Regimentului de grănkeri româno-banatic nr. 13, menţinerea
sănăltăţii publice în looalităţile din graniţă s~a realizat pe două căi: prin
aplicarea cutumelor medicinii populare şi prin supunerea faţă de legile
medicinii raţionale dictate de regimul austriac de la Viena.
9 Cu prilejul săpăturilor de salvare pe malul drept al rîului, altădată hotar

natural între Ardeal şi Banat, în apropierea gospodăriei cetăţeanului Todosie
Raca, „a lu' Talia", s-au descoperit şi: lame de silex, fragmente ceramice, obiecte
din fier (lanţ, cuie), etc.
Io Alexandru Horvath, Elemente materiale ale unor obiceiuri şi tradiiii în
scrierile lui Mihail Halici, în StComC, 1975, p. 204. Apud: I. Bologa, Istoria medi-
cinii româneşti, 1946.
li Francesco Griselini, Incercare de istorie politică şi naturală a Banatului
Timişoarei, Ed. Facla, Timişoara, 1984.
Cu un an mai tîrziu Simion Mangiuca, îndemniat de At. M. Marie-

nescu, trece la studierea etnobotanicii din împrejurimile Oraviţii înre-
gistrînd 350 de numiri. de plante unele dintre ele fiind înzestrate cu
efecte tămăduitoare.
Pentru secolul al XX-lea reţinem o singură lucrare de referinţă şi
anume aceea semnată de Em. Novacovdci 12.
Un document important privind valoarea şi folosirea plantelor îl
constituie desigur şi folclorul. La Marga, de exemplu, întîlnim versuri
referitoare la folosirea plantelor ca elixir al dragostei:
Măi mindruţo, mîndra mit; Hai mîndro în Dumbrăviţi%

Na on măr gi su cură Săculiejiem otrăviţă
Să i-l dai lu' maic~;tii: S-otrăvim vieşinilie
Să cil' lasă uni-i vrii: Cari poartă minşiunilie
5. Gi la minie pîn la cinie 10. Să-i dăm somn bdrbatului. 13

Să cie lasă după fraji Ca să nu trăim noi binie.
Că şî ieu mierg după vaşi
Să dau sarie lu Bujiana
Să-(i) culiejiem buruiana
Buruiana macului
Nu ne vom ocupa aici de nici una dintre chestiunile privitoare la

psihoterapia populară: descîntece, exorcisme, invooaţiii etc. oare, zice-~(',
ar avea Uin rol benefic în tratarea unor boli prin autosugestie .şi nioi de
reţetele bazate pe organoteraipie şi opoterapie deoarece aceste aspecte
au fost tratate într-un alt volum despre cultura populară a locaHtăţii 14 .
Vom zăbovi doar asupra ierburilor de leac şi efectelor tămăduitoare ale
acestora asupra bolilor la oameni şi animale, atît cît am putut cuprinde
prin observaţii directe şi din mărturiile „vindecătorilor" şi celor „vin-
decaţi".
ln gcrn•ral nu sînt restricţii asupra culegătorilor. Credinţe mai vechi
mt'n\icnC'lază o mai mare pfieacitate a plantelor culese dle către „muie-
riliL• icrwcic"l5_
Memoria colectivităţii păstrează numele cîtorva „agenţi aobivi" (hC'r-
bori'iti), exploratod ai Ţării Codrilor de Iarbă şi descoperitori ai virtu-
ţilcc tămăduitoare ia.le bw·uienilor de leac-: Ilca Lepăduş - „a lu' Co-
v.<işiu", Floare Mărgan - ,,a lu' Rica", Eva şi Simu \Mihuţ - „a lu'
Cuza", Iluţa Toader - .,a lu' Agapie". Ei nu trebuie confundaţi cu
„agenţii magici" purtători ai mesajulllli mistko-re1igdos al descintecelor
şi nici cu „farmaciştii" ambulanţi, vînzătorii dle plante imediidnale din
pieţele şi tîrgurile oraşelor. Aceştia s-au remarcat priin 1atenţia acordată
plantelor ce alcătllliesc inventarul farmacopeic loc'all şi prin încrederea
manifestată faţă dP terapeutica populară vegetală.
12 Em. Novacovici, Colecţiune de medicamente casnice la boalele omeneşti şi

a vitelor, Adunate de ... , Tip. Iosif Kaden, Oraviţa, 1927.
lJ lnf.: Floare Beg, „a Dăvid6nilor", 77 a., cules: 01.06.1959
14 lnf.: Maria Toader, ,.a lu' 8apta", 75 a., cules: 09.06.1963.
15 Inf.: Lidia Preda. „a lu' Pec", 60 a., cules: 22.01.1987.
Culesul din natură la Marga 29
Plantele medicinale se culeg începînd din luna mai şi pma m sep-

tembrie. Uscarea şi depozitarea lor se face la voia întîmplării ceea ce
nu corespunde cu cerinţele unităţilor de desfacere iPLAFAR cu care co-
laborează elevii Şcolii Generale urmărind nu atît un scop economic cît
mai ales edumtiv.
Faţă de alte zone etnografice ale ţării unde se impun anumite limite
în ceea ce pri.veşte timpul culesului, aici numai florile de Sînziene (Ga-
lium Verum) se recoltează într-o anumHă zi din an {24 iunie, La Sîn-
ziene), iar celelalte „fiecin'" (oricînd).
ln ultimii treizeci de ani am înregistrat din această aşe:mre un nu-
măr de 56 de specii :ale plantelor folosite ca medicamente în tratamentul
unor afecţiuni ale oamenilor şi animalelor. Bogă~ia şi varietatea reme-
diilor fitoterapeutice cunoscu~ alici, ca urmare a unor practici medicale
străvechi, poate fi ev.idcnţiată mai uşor, de pildă prin raportarea la cele
172 de plante „bune de leaic" adunate de Mihai Dăncuş din zona etno-
grafică a Maramureşului1 6 .
Comparînd spaţiul supus studiului nostru cu ialte două unităţi ebno-
grafice nu prea depărtate de Marga şi anume eu Clopotiva, un sat din
Ţara Haţegului 1 7 şi „Zona Caransebeşului" 18 , am obse,rvat pe deoparte
un fond comun fitoterapeutic, iar pe de alta specWditatea fiecărui ele-
ment al comparaiţllei. Bunăoară, usturoiul (Allium sativum), „bun la
toacie-it1lea" 19 , după părerea unor locuitori din Marga fiind prea puţin
cultivat:
Gie-ar şri rumânu L-ar ara cu plugu'
Ci şie-i bun aiu' L-ar punie cu multu' ... 20,
ocupă în toatP cele trei microzone pdmul loc în :reperto1·iul plantelor

f'rbaeee 1c·c se află la îndemîna „vindecători'lor" improvizaţi în medici
de tură.
Altele în schimb, cunosc o sferă limitată de interese: dracila (Be-
beris vulgaris) în părţilf' Caransebeşului; „ruşmăhnul" ( Rosmarinus offi-
cinalis) la Clopotiva şi ulunul (Corylus avellana) La Marga.
În fine, dacă patlagina sau „limba oii" (Plantago media) este folo-
sită de clopotiveni ca pLasture în vindecarea rănilor (tăieturilor) în îm-
prejmimilP CaranscbPşului şi la Marga aceeaşi plantă medicinală se
lntI'l'buinţcază aitît în arsuri sub formă de cataplasmă, cînd frunza se
unge cu grăsime de porc, cît şi în tratarea tusei, la copii prin folosirea
infuziei obţinute în urma fierberii a~lciaşi părţi a plantei - frunzele.
Efectul unor tratamPnte tradiţionale etnobotatnice este ia.deseori con-
troversat şi chiar .,nebrew,tat", folosirea repetată a procedeului dove-
16 l\Iihai Dăncuş, Zona etnografică Maramureş, Ed. Sport-Turism, Buc., 1986,

p. 60.
17
Ion Conea, Clopotiva - un sat din Haţeg. Monografie sociologică întocmită
<lP eC'hipa regal<i studenţească 19/935 sub conducerea lui ... , [vol.] Buc., [1940],
p. 144-152.
18
Ştefan Gămănescu, Pagini de fitoterapie populară în zona Caransebeş, în
StComC, voi. II, 1977, p. 167-179.
l!l v. nota 4.
~ 0 Inf.: Maria Laţcu, „a lu' Nanu", 58 a„ cules: 08.11.1963.
dindu-se ineficientă. Preda Lldia21 a folosit ani în şir usturoiul în vin-

decarea negilor doar în virtutea unor vechii tradiţii moştenite din. stră
buni că, Ia remarca informatoarei Beg Marea 22 : „Am pus [şî] ieu, da'
nu s-or dus", Preda Lidia observă: „Aşă-.Ji dzîsa!". Aceiaşi Beg Marea,
imobilizată la pat în urmă cu cinai ani datorită unui reumatism cronic
localizait la membrele Îll1ferioare a menţionat, cu referire la băile calde
cu zeamă de ienupăr (Juniperus communis): „Aia am făcut ieu, da' tot
mi-s oloagă".
Jn ultimul pătmr al veacului al XVIII-lea odată {:·U definitivarea
organizării Regimentului româno-banatic nr. 13 cu sediul 1a Caran-
sebeş s-a :as•igurat asistenţa medioală tuturor locuitorilor din aşezările
militarizate ale provinciei. ,„ln statul major al Regimentului - arată
locotenent-colonelul Liviu Groza în volumul intitulat Grănicerii bănă
ţeni - funcţiona un numeros ,personal medical compus din: 1 medic
de regiment, 2 medici principali, 4 medici pentru răni (chirurgi) şi
8 medici secundari; în cadrul batalioanelor funcţionau: 1 medic princi-
pal şi 1 medic !Secundar iar în cadrul companiilor erau prevăzuţi sani-
tari branoardi-eri" 23. Aceste companii, şi Marg.a făcea rparte din com-
pania Ohaba-Bistra, aveau pe deasupra farmacii proprii 24 . Nu este ex-
clus ca şi fosta cazarmă tereziană de la Marga să fi avut în dotare un
astfel de punct de aprovizionare a populaţiei cu medicamentele nece-
sare. Oricum, pentru această localitate montană, Caransebeşul şi Ferdi-
nandzbergul (Oţelu Roşu) au irămas şi pentru veacurile următoare cele
mai importante centre medico-farmaceutice datorită puternicelor şi per-
manentelor relaţii de schimb în:tre sat şi oraş.
In încheiere dăm tabloul plantelor medicinale cunoscute la Marga
şi folosite în patologia umană:
Modul
Nr. Limba Limba Graiul Partea Modul de Scopul între
de între-
crt. rom. lit. latină local folosită preparare buintare
bun tar~
1 2 3 4 5 6 7 8
1 afinul V acei- afinari tulpina, fierbere ceai diaree

nium frunzele.
myrtillus fructele
2 alunul Corylus alun coaja ars fumigaţie muşcătură de
avellana băţul şarpe
3 bănuţei Belleis foionfiu frunzele fiartă în ames- spălătu- creşterea părului

părăluţe perennis tec cu : coada ră
iepii, iarba \'În-
tului, iccler:t.
piegica şierbu- 1
lui I
v. nota 15.
21
Inf.: Maria Beg, „a lu' Eftau, 75 a., cules: 22.01.1987. (Culegătorul a fost
2"l
însoţit de înv. Aurelia Jompan).
23 Liviu Groza, Grănicerii bănăţeni, Ed. Militară, Buc„ 1983, p. 59. Apud:
Leopold Martin Krainz, Die k.k. Milităr grenze und deren Grii.ndgesetze. Eine
Kulturhistorische skizze, Wien, 1866, p. 123.
24 ŞtefanGămănescu, Contribuţii la istoria farmaciei în oraşul Caransebeş
pînă în anul 1859 (partea I), in „Istoria farmaciei", voi. XVI (1968), 1, 55-58_
i I 2 3 4 5 6 7 8
4 bradul Abies' bradu' conurile fierte ceai reumătism, du-

alba reri de măsele
5 „ mugurii fierţi sirop boli pulmonare
6 brădişo Lvcopo- piegica tulpina fiartăîn ames- spălătură creşterea păru
rul, coar- dium şierbului frunzele tec cu (v. 3) lui
da-celor- clar,atum
din-vînt,
pedicuţă
7 brustan Telekia bruscă- florile fierte ceai dureri de cap
speciosa lan migrene
8 păstrăvi Polipo- burieţ planta unguent aluniţe
"'US squa- păstrăvi extern
mosus
9 busuiocul Ocimum busuioc floarea fiartă ceai dureri de inimă
basili-
cum
IO cartoful Solanum crumpi- tubercu- tăiaţi felii cata- dureri de cap
tubero- elu' lii plasmă amigdalită
sum
II ceapa Allium şi apa foile - pălită, cata- furunculozll
ceppa coaptă pe plasmă
plită
- fierte ceai tusă
12 cireşul Cerasus şirieşu' cozile fierte ceai boli de rinichi
avium
13 Coada Potentil- scrînşi frunza cata- în scrîntituri
racului la anse tură plasmă
scrînti- rina
toare
14 Crinul Lilium crinu' petalele macerate în plasture tăieturi
candi- alcool
dum
15 dovlea- Cucurbi- curcubă coada arsă pe vătrai unguent bube
cul ta ma- ta +găinaţ+ extern
xima grăsime de porc
16 fasolea PhasM- păsula păstăile fierte ceai hipertensiune
lus <Jul- diabet
garis
17 flori de flori florile fierte prin în- băi de în guturai
fin roşirea pietrelor aburi
în foc
18 hreanul Armora- hireanu' rădăcina ras şi ameste- cata- dureri reuma-
cia rus- cat cu lapte plasmă tice
ticana
19 iarba Aster iarba frunzele fiartăîn a.mes- spălătu creşterea pă
vîntului linosy- vintului tec cu (v. 3) ră rului
briboi ris
20 iedera Hedera iegieră frunzele fierte în ames- spălătu creşterea păru
helix tec cu (v. 3) ră lui
21 ienupă junipe- turcielu' fructele fierte băi reumatismul
rul, ce- rus com- membrelor inf.
tina, munis
jneapănul
22 macul Papaver mâcu' fructele fiert ceai sedativ
somnife-
rum
23 măcieşul Rosa ca- măşirie fructele fierte ceai diabet, intilri-
ni na şu' tor
2 3 5 6 8
I '
menta, .llentha iarba frunzele fierte I ceai boli de stomac
izma bu- piperita creaţă diaree
nă
mestea-
cănul
Betula
uerrucv-
măsta
cănu'
frunzele fierte
I băi in
reumatism
şiîmpotriva
26 mur
sa
R11bus rug fn10zele fierte
I ceai
purecilor
în reumatism
caesius i tu să
27 muşcata Pelargo-
nium zo-
flori gin
siob
tulpina I supoz<tor constipaţii la
sugari
nale I
28 mnşeţe- .W:atri- romăni- florile fierte ttai bube dulci, tu-
lul r.karia ţă să, boli de sto-
mac. acnee, in-
fecţii, conjuc-
tivite
gargară amigdalită
spălătu dureri de dinţi
ră
29 nalbă Malua nalbă rădăcina intraute · întreruperi de
siluestris rin sarcină
30 nucul jugla- nU.cu' frunzele pălite fierte comprese reumatism
nus 1-c- coaja de stropit împotriva pu-
gia nuci recilor
verzi
31 păduce Cratae- mălaiu' fructele fierte ceai hipertensiune
lul, mă gus mn- cucului florile fierte ceai hipertensiune
răcinul nogynci
32 păpădie Taraxa- lăptuca rădăcina fiartă ceai icter
I ;
cum of-
ficinale
pi'irul Equisc- păru' planta I fiartă ceai boli de rinichi
porcului tum ar- porcului
venstf
34 pătlagi Planta- plotaji- frunzele pălite plasture tăieturi şi bube
na go major nă
35 porum- Zea mays cucuru- b6abele fierte ceai tu să
bul dzu de po-
rumb,
roşii
l făina arsă fumiga- guturai
ţii
mătasea fiartă ceai rinichi. tuse
36 romanul 1'rf atrica- ron1ânu' florile fiartă gargară amigdalită
muşeţel ria inora
37 sînziene Galium simdzi- florile stare naturală în scaldă
verum ienie
138 socul Sambu-

cus
s6cu' florile fierte ceai riiceală, tusă
ni~ra
39 sunătoa- Hypui- suni'itoa- florile I fierte ceai dureri de sto-
rea cu1n rie mac
pnfora-
tum
40 teiul Tilia cheiu' florile fierte I ceai calmant, seda-
tomen- tiv
tosa II
1 I 2 I 3
I 4 I 5
I 6 I 7
I 8
41 trifoiul Trifoli- trifoiu' rădăcina fiartă ceai întrerupere de

uni re~ sarcinc1
pe ns
-12 ureche!- Serpen jfntură, sucul din - picături otitr1, dureri
niţrl vivum vietrfşie frunze de clin ţi şi de
tectorum stomac la copii
43 urzica Urtica urdzîcă flori şi fierte ceai boli de plitmîni
dioica frunze
Tabloul plantelor folosite în terapeutica animală
I Limba I,imba Graiul Partea Modul de pre- I deModul r Scopul între-

roiu.
I între- ,
I
Nr.
crt. latină local folosită parare lminţării
lit. I I I buinţare I
44 frasinul Fra.Yi- frasinu' frunzele fierbere ceai turbare
nus ex- - plasture răni
celsior
-15 leuştean Leuisti- leoşcea- frunzele plămădite cu unguent umflătură
cum nu' grăsime anima- („bobocii")
lă
46 stere- Vera- strigoa- rădăcina fierte spălăturr1 p[tcluchi
goaie trum nie
album
47 spînz Helebo- spfndzu' tulpină - implant bube, infecţii
rus pui·-
puras-
cens
48 usturoi Allium aiu bulbul în amestec cu : ? mana vitelor
sativum sare, apă, făină
Tabloul 11>lantelor neidentificate
Nr.
crt.
I
I,imha
rom.
Limba
latină
Graiul
local
Partea
folosită
Modul de pre-
parare
IdeModul
între- I
Scopul între-
buinţării
lit.
I I I I buinţare
49 ? ? coada frunzele fierte în combi- spălă tu- creşterea pă-

iepii, naţie cu (v. 3) ră rului
coada
calului
50 ? ? cruşi a frunzele pălită plasture bube dulci şi
voinicu- orice altii rană
lui, frun-
dza voi- I
nfcului, I
iarba tă-
ieturii
51 ? ? floarea xiorile fierte comprese muşdttură ele
creaţă, şarpe
floarea
şărpielui
52 ? ? Inima planta fiartă ceai dureri de sto-
pămîn- n1ac
.. tu lui
.53 ? ? otrăvfţă ? ? ? otr[tViri
I I
Astăzi toate femeile, căci mai ales ele procură pentru familie produ-
sele farmaceutice r:eces:are, opinează atît pentru medicaţia obţinută pc
cale naturală (etnoiatr'ică), cît şi pentru cea bazată pe substanţele de
sinteză (iatrosofică).
C. CULESUL PLANTELOR TINCTORIALE
De la primele materiale colorante minerale, animale şi vegetale, pînă

la chimia modernă :a culorilor apUcaită astăzi în industria textilă şi cea
de casă, drumul a fost lung şi deosebit de anevoios. Surprindc>m în acest
moment, în spaţiul cercetait, coexistenţa ambelor categorii de coloranţi
care nu sînt folosiţi în egală măsură căci, vopselele obţinute prin prelu-
crarea plantelor tinctoniale pierd de la o zi la ,alta (tot mai mult teren în
favoarPa substanţelor l'himice de ultimă invenţie. Se mai cunosc aici
doar cîtl'va soluţii pentru vopsirea bumbacului. linei, :mătăsii şi pieilor
de animale cu coloranţi naturali. Uitarea, taina neîmpărtăşi.tă a dl•sc·o-
peririi unor pigmenţi vegetali şi concurenţa materialelor sintetice pentru
vopsit au dus la o strîmtorare treptată a posibilităţilor de transformar·~ a
aspectului coloristic al piesc>lor de port şi ţesăturilor.
Boiangeria populară locală, după plantele sau părţile componente
ale plantelor folosite în acest scop se prezintă după cum urmează:
Din coajă de arin ( Alnus glutinosa) cunosmt sub numele de „anin ie"
prin fic>rbere se obţine o emulsie care, mordanşată cu sulfat de fier („că-
răb6i") dă culoarea neagră: „Cu o -spiEini(' gie coajă gie aninie - ne
spune Ana Adam - „a Ni'c6nilor" - şi o chilă gie cărăboi să pot fărbui
tii chilie gi~ lînă" 25 . Soluţia nu se foloseşte înainte de a fi streeumtă.
Prin filtra.re se obţine: „dzama" care se depozitează ,,,la loc fiPrit gie
soarie" 26 şi ,,gogleazu", rezidurile inutilizabile.
Coaja ccleHalte speicii de arin ( Alnus incnna), „aninu' alb", prPpa-
raită în acelaşi fol oferă un colorant maron închis care în combinaţie cu
sulfatul de fier poate să dea culoarea verde sau ·cachi 26 .
Fructele de bozie (Sambucus ebulus), „boj", fo_•rte, dau o culo:rn"
maron-gălbui deosebit de rezistentă, „ ... ai-a ·n-o ieşît nişi la spălat, nişi
la soarie" 27.
Cu zeama obţinută prin fiierber~a cojilor din nuoi verzi ( Juglans
regia) se vopsesc fibrele textile într-o nuanţă galben-verzui.
Sucul în care au fost date în docot peta1ele de triandafir (Rosa centi-
f alia) cu un adaus de apă de var (mordant) colorează bumbacul „foacă"
(roze). Lichidul dobîndit prin acelaşi procedeu din flori de Iniac (Syringa
vulgaris), „scumpin" nuanţează fibrele textile în mov.
Zeama în care s-au fiert foile de ceapă ( Allium cepa) colorează în
mai mutte tnuianţe de maron: aţa, bumbacul, macrame-ul, mouline-ul,
mătasea, ciorapii de nylon şi ouăle, la Paşti.
25 Inf.: Ana Adam, „a Nic6nilor", „Ana gi la Moâră", 78 a., cules 15.01.1967.

26 Ibidem.
"I7 Inf.: Maria Jurrna, „a lu' Chil6m", 34 a., cules: 08.01.1987.
ln sfîrşdt, pentru vopsirea pieilor s-au folosit două reţete: coaja de

arin (Alnus glutinosa) fiartă laolaltă cu pămînt negru adus dilntr-un loc
anume „Părau' .cu şierni~l:iJe",, pentru cenuş'iu Îf!.Chis şi buretele de nuc
( Polyporus squamorus) uscat (iască), pus la fiem în combinaţie cu sulfat
de fier (mordant) pentru diferite nuianţe de „rujin" (maron).
Procedînd la conexiunea inversă asupra secţiunii referitoare la plan-
te!<' tinctoriale observăm că, în· preparare-a reţetelor de vopsire iCU colo-
ranţi naturali pe lîngă apă şi mordlanţi, se folosesc mai ia1es: coaja, florile
~i fructele. Frunzele, rădăcinile şi esenţele lemnoase au dispărut cu desă
vîrşire din boiangeria tradiţiională locală.
Ce fel .şi cum au preparat şi s-au :transmis din mame in fiice reţe
tele coloranţilor pentru roşul de toate nuanţel1e - elemPnrt: cromatic
definitoriu pentru portul populiar al locului - ca şi sensul arhaic abscons
al acestei dominante estetice, rămîne deocamdată pentru noi, o enigmă,
~i nu e siJngura, care, desigur îi va tenta pe etnografii altui timp înzes-
·trraţi ·cu mijloace mul/t mai perfecţionate de cercetarc spre o cît m<u
justă rezolvare.
D. CULESUL PLANTELOR TANANTE
Plantele tanante cunos'cutie la Marga şi folosite în tăbăcire<.l pieilor

sînt, comparativ cu cele aI.imentare şi medicinale, puţine la număr. Şi
totuşi, chiar dacă lucrurile stau aşa, trebuie să zăbovim cîtuşi de puţin
asupra acf'stui aspect de etnografie rurală, fără de OClli'<', iaceas;tă SC'C-
ţiune ce se rPforă la ·culesul din natură ar fi, fără doar ~i poate, in-
<'Om.pletă.
Pînă nu demult „Iedării" (tăbărnrii) îşi 'argăseau pieile cu ajutorul
unei soluţii preparat\' din coajă de molid în amestec cu praf de „gogoa!-iă"
(ghindă). Acestea se puneau Ia fiiert odată pc săptămînă, -şase luni în şir
în cazul preparării materialului necesa1· la confecţionarea încălţămi!lltci
~i, numai două 11Uni cînd se urmărea prelucrnrea blănurilor pentru îmbră
căminte. Argăsi1torul punea pieile „amoi" (la înmuiat) !:ii le ţinea acolo
pînă se impregnau din rabundenţă cu ttanirnul extras din cele două com-
ponente vegetale: coaja de molid (Picea excelsa) ~i fructele stejiarului
(Qurcus robur). Se spune că pielea a devenit trainică, cind soluţia res-
pectivă a pătruns adînc în dermă şi epidermă „fără să rumînă carnic
viie la mijl6c" 28 . Aşa se tăbăceaiu pieile animalelor mari.
Pieile de iepurE:' se preparau cu 1ajutorul tărîţelor dE:' griu (Triticum
aestivum) prin frecare după ce a fost înlăturată pieliţa subţill.'e „ca ceo-
lofanu'" de pe suprafoţa ei interioară.
Astăzi tăbăcarii şi lcojooarii (aceştia di.n urmă fiind şi vops·itori ai
materialelor de pielăr~e), lucrează pe lîngă C.P.A.D.M._;Marga în sec-
ţiile prestatoare de servicii care le pun la dispozi1ţie cele mai noi mate-
riale pentru ;argăsit, vopsele ~i coloranţi oferiţi de 1ndustriia chimică
românească.
26 Inf.: laviţă Tămăşilă, „a lu' Dămian Verocicu", 59 an., cules: 02.02.1987.

Colectarea „fructelor forestiere", o ciupercilor, curzkilor şi plantelor

medicinale, în \'echiul ldrept grănkeresc, căci Marga făcea parte din
grupul celor 99 de aşezări ale fostului Regiment Confiniar Româno-
Banaitic nr. 13, în baze decretului imperial din 8 iunie 1871, erau libere
şi „fără /nici o pl.ată sau formalitatP" 29 • IÎn schimb articolul nr. 29 din
ac·elaşi Regulament interzicea categoric cojirea arinului „pentru materii
colorante" 30.
K CULESUL PLANTELOR FOLOSITE lN PRACTICAH.EA

UNOR DATINI ŞI OBICEIURI STRAMOŞEŞTI
Ciclul da.tinilor şi obiceiurilor legate de momentele mai importante

din \'iaţa omului evidenţiază de nJSemenea necesitatea iculesului din na-
tură.
Naşterea copilului presupunP pe deopa.J.1te luarea unor măsuri dt:'
apărare faţă de forţele malefic-e, iar pe de alta, :preluarea unor tradiţii
menite să-i :priezică noului-născut, un viitor cit ma:i fericit. Astfel, amu-
letul cusut pe unul din obiectele lenjeriei !din leagăn avind o funcţie
apotropaică era fă·cut din: ceară de albine, cui „părăsit", marmoră, tă
mîie şi usturoi ( Allium sativum)3 1. In aşternut şi în scaldă, mamele mai
„grijuli" puneau diverse flol'i şi brădişor, pedi.cuţă (Lycopodium clava-
tum) „piţgioa şierbului" ca odnaslele să le fie arătoase .şi să :aibe mersul
ccrbului. 32 .
În spPctacolul nunţilor ele la l\forga, „pomu"' şi „stagu"' sînt obiecte
de ritual în akătuirro cărora intră şi cîteva ·elemente de botanică popu-
lară. „Pomu"' se împodobeşte cu o zi înaiJnte, la mas.a nunului astfel:
într-un „ş.ojei" Sf' puneau cîtc>va crăci de mesteacăn (Betula verrucosa)
de care se agăţau mere şi ouă ro~ii. covrigi, lumînări, flori şi turtă dulce,
„ ... mîndru rău o fost, frumos, giP tot frumos" .33. Invitaţii din partea na-
şului (3-4 f.amilii) au obligaţia de a găti cu o seară înainte de nuntă.
„st<igu"'. Acesta se compune (lin: „boată", batic roşu înflorat ori flamură
tricoloră, .,dantelă" de formă circuliară lucrată în itehnka orig,ami (se
prinde la mijlocul baticului), „hc!rănjiel", ipanglki multicolor{', bănuţei,
părăluţe (Belleis perennis), „foionfiu", iederă (Hedera heli:r), „i~gieră"
(„să He dnierii tari") 34 precum l'?i busuioc (Ocinum basilicwrn) ca „să
aibe cinierii năroc" 3 :J. ln grădina casei miresii, „la măru' ăl dulşie" (Ma-
2l' Comunitatea de AH'rP a fostului Regiment Confiniar .Româno-Bănăţean nr.

13 Caransebe'i: Statutul si Requlame11tul Comunităţii de Avere din Caransebeş,
Inst. ele Arte Grafice RAPID, [Timişoara], 19,12, p. 6; Idem, Regulamentul pentru
exe,reitarea drepturilor grănicerc•şti din averea comună Nr. :rn/il9-12 C, f.l., f.a„
p. 52-53.
;~, Jdem, Regulamentul ... , p. 50.
:n Dumitru Jompan, op. cit .. p. 298.
:J"! Inf.: Maria Adam, „a Bonfieşeilor", 16 a., cules: 25.05.1965.
:i.I Dumitru Jompan, op. cit., p. 308.
:14 Inf.: Lidia PrPda, „a lu' P<"·c", -IB a., cules: 13.08.1978.
:J5 Ibidem.
lus domesticus), „cinierii" împing eu două mlădiţe „sălia" (habotul mi-

resii) unul înspre celălalt iaşa încît la un moment dat să acopere cape-
tele rnmîndurona. Evenimentul este mm'cat de chiotele de bucurie ale
mulţimii, de pocnetele de armă şi de cîntecul farafulrui 36 . Secvenţa este
una dintre cele mai impor.tante căci, .datul etnografic respeotiv se pe-
trece în imediata apropiere a iarborelui sacru -· mărul - care, la irlan-
dezi reprezintă „simbolul vieţii şi al uniunii intre sexe" 37 . Mărul în
ipostază dendrolatrică este menţionat în vechea mitologie a Eladei chiar
a înti'°'gii Europe38 . Ca arbore al vi.eNi -- mărul - dăinuie în broderiile
şi ţesăturile româneşti.
Alunul (Corylus avellana) este un ialt element al botanicii popul1are
avînd un rol însemnat în ceremonialul funebru. Dintr-o crenguţă a
acestui arbust, lungă de 100-120 mm şi groasă de 250-300 mm, cră
pată în două avînd încrestate ,pe cele două feţe seimirotunde semnele
„lllll" ;;i „X", ca pe un răboj, se' cxmfecţionează obiectul necesar pentru
desfăşu11arca jocului de priveghi cu „mişca" 39 . Cu un băţ de !alun se mă
soară lungimea mortului în scopul săpării gropii !ji confecţionării „copîr-
şdului"40. Din ;i(·ceaşi esenţă lemnoasă se face „craşchiţa" cu o monedă
în despicătură care se dă de pomană unei rude .apropiate sau unui grn-
piţaş înainte de plecarea la groapă41 . „În ·Baruait - precizează Valer Bu-
tură în Enciclopedie de botanică românească - femeile făceau foc.,uri
Pl'ntru morN - „focrurele" sau „.luminuşe" în curte sau la icimi:tir cu
su1-cC'lc de alun"42.
1
In ciclul obkeiurilor calendaristice -am dPpistat cîteva pnactil'i care

dovedesc că, oamenii locului mai posedă încă şi alte cunoştinţe ele etno-
botanică înafara celor prezentate pînă acum.
În Joia Paştelui, pc unul dintre dealurile din dmediata iapropicre a
'.·ctrei sLJ:tului (Branişde, Gialu lu' Chila, Măgulişil' sau Pietrişi~) se în-
figea un JXir în jurul căruiia .tinerii ofi:ciau „Strigările peste sat",' sau
„Strigatu' în Jioi Mari". Jur-împvejurul acestui „substitut al arborelui
sacTu;' se aşezau crăci uscate nC"Cesare la aprinderea focului nelipsit la
astf{'l d·e omzii. Faptul că, aotanţii miel'i folosesc încă şi astăzi cu priori-
tate Î{'nupărul (Juniperus communis), „turcielu'", un „derivat arborigen"
al bradu.lui ( Abies alba) explică încă odată vechimea în timp şi întinderea
în spaţiu al cultului pentru iacest „substitut al arborelui cosnik"43_
În luna m:aii, cu prilejul .,Măsuratului" (Sîmbra oilor), înainte de
încl'perea mulsului, păcurarii pun în găleată, urzi:că verde (Urtica clioirn)
„urdzîcă" -~ „ciap gic primovară", simbolul anotimpului în care renaşte
întrL'aga rnatură 4 4.
:~; Dumitru Jompan, op. rit., p. 312.

:1
7
Romulus Vulcănescu, Coloana cerului, Ed. Academiei R.S.R., Buc., 1972,
µ. 47.
:m Jbi<lem.
:<!' lnL: Iova Jompan, „a lu' Vicu", G5 a., cules: o:J.06.1977.
41
' Dumitru Jompan, op. cit., p. :l37-338.
" \". nola 4.
•! Val<'r Buturii, op. cit., p. 28.
· !lomulus Vulcănescu, op. cit., p. :JO.
41
44
Uumilru Jompan, op. cit., p. 285.
La arat, plugul ori harnaşamentul cailor poartă mlădiţe înfrunzite

ca .,să nu să strîşie \Tic;mea"4"'.
În fi pc arc an, la 20 iulie cu prilejul sărbătorii Sîmciliilor (N Pd\:'ii)
cel mai mare C'H:•njm\:'nt al satului se d:au dl' pomană ropiii')r mere
In zileh, SL'C'l'ioase alt• \·erii, cu crengi de arin (Alnus giutinosa), se
înveleau „păpărujilie'' aducătoare de ploi pentru umezirea buzelor us-
cate ale pămîntului dătător de vi,aţă 47 .
Toomna, după •cules, urui locuitori aruncau în unda riului cîţiva
~tiuleţi de păpuşoi (Zea mays) ca în anul viitor să nu mai fre atît de
mult „tăşiunie" în _porumbişte4 8 .

Cu prilejul sărbătorilor de Jarnă „piţărdii" intrau ~n lirnda de lingă
casă ~i. în timp ce gospodarul arunca printre crengile pomului, boabe
ele porumb, colindătorii de-o şchioapă loveau cu băţul trunchiul zicînd:
„o rogieşd, o cil' tai?!"49_
Veg<>talul pur a fost cîndva prezent şi în componenţa portului popu-
lar, mai ales în găteala capului la femei şi bărbaţi. O mai veche prefe-
rinţă pPntru busuioc (Ocimum basilicum) se oglindeşte în următorul text
popular versifi('at:
Bu., uioc ro.~u cu creastă Mă iett fie cil ie la jioc
M-o făcut maica gie veastă Şi fişiori-n pălărie
Şi mă jioacă-n dujmănie.:il
În zilele de sărbătoare fetele de măritat purtau flori de calapăr

(Chrysanthemum balsamita), „călăpâr" şi de rosmarin ( Rosmarinus offi-
dnalis ), „mşmălin".
Mai mult, admimţia foţă de unele elemente de floiri1cultură a stîrnit
ic!C'ea metamoifozării purtătoarei mesajului folcloric într-o preia fru-
moasă floan' ruja sau bujorul ( Raconia officinalis) ca în cidul femC'ii-
plante dl' tipul Daphne" 1 :
- .)inie tri1;şie pă uliţă? ' - Rujuliţa'oi fi ieu
- Trăndă.fir .~-o rujuliţă. Trăndăfiru-bagia mieu:i.!.
Ideea tr·~msfigurării .aminteşte de fapt (furtul f.etelDT), la modă cîndva

în Banat53, act iliicit care impunea de la sine adaptarea 1Unor nume con-
spirative de către cei doi fugari, oa în versurile populare de •tipul:
Hc1i, mi.nctro. cu minie-n lumie Tîie jăg, mie tăşiwiie
Să nie puniem alei<' nurnie: Să nu nie găsască nimie:..i.
45 Inf.: Brînduşa, Grozav, „a lu' I6sîm", 57 a„ cules: 18.05.1964.

46 Inf.: Ana Jompan, „a Dăvid6nilor", 54 a„ cules: 12.05.1964.
47 Dumitru Jompan, op. cit„ p. 286-288.
48 Inf.: Ana Fărcaş, „a lu' Rancotă", 63 a„ cules: 11.05.1965.
4ll Inf.: Cornelia Margan, „a lu' Piu", 31 a„ cules: 03.06.1962.
so v. nota 39.
51 Romulus Vulcănescu, op. cit„ p. 19.
52 Inf.: Maria Mihuţ, „a lu' Ghermălâşu:, 70 a„ cules: 20.05.1965.
5J Dumitru Jompan, op. cit„ p. 30.
54 Inf.: Floare Tămaş, „Micloanie", 65 a„ cules: 20.05.1965.
Nu ne propunem o inventariere a componentelor l'tnobotanicl' nece-

sare în proctioarea unor meşteşuguri şi în confecţionarea jucăriilor de
sorginte populară. Pe acestea le vom menţfona La locul potrivit din cu-
prinsul prezentului volum 55.
AUREL/A JOMPA.N - DUMITRU JOMP,4N
DAS PFLUCKEN UND SAMMELN A US DER N ATUR

IN DER ORTSCHAFT MARGA (KREIS KARASCH-SEVERIN)
(Zusammen fassung)
Das Pflilcken und Sammeln aus cler Natur ist in der Ortschaft Marga, Kr0is
Karasch-Severin, dne der Nebenbeschărtigungen, ohne -die die Bauernwirtschaft
vie! zu leiden hătte.
Die Mărganer pflticken und sammeln im Frilhling, Somnwr und HPrbst fiinf
Pflanzenarten: Heilpflanzen, Fri.ichte und Năhrpflanzen, Tinkturpflanzen, Pflanzen
mit GPrbstoffo und solche die in Brauchtumspflege und BauPrnhandwcrk vor-
kommen.
ln diPser Studie wurden Sammelplalz, Sammelnde, SammelZPit, Zubercitung,
clas im Laufe cler ZPit verschiedener Pflanzenarten gewidmete lnteresse u.a. bc-
schrieben.
Es wurden mehrere Făcher erfasst: die Geschichtc, die Archeologi<', die
Folklore und Ethnographie (Ethnobotanik u.s.w.), die sich als zielschneidt•nd<' Bc-
reichC' in unserer interdisziplinăren Forschung erwiesen.
Tabellen, Abbildungen und Fussnoten begleiten die Studie, die cin Teil
eines grosseren, in Arbeit befindlichen Werks, Ethnographie der Gemeinde Marga
ist, und eine ăltere Folklore-Sammlung (Dumitru Jompan, Folk/ore aus Marqa,
Reschitza, 1979, 488 Seiten) ergănzt.
Wir sind cler Ansicht, dass wir nur so ein vollstăndiges ethnologisches Bild
cler Gemeinde Marga darbringen konnen, die eine representative Ortschaft fiii·
Volkskunst und Folklore aus dPr niederen Bergzone Banats ist.
55 Ţinem să precizam că, o seamă de informaţii au fost depistate de membrii

cercului „Prietenii muzeului" de pe lingă Şcoala Generală Marga pe care le-am
cules cu mai multă uşurinţă. Iată-i pe aceştia: Mihaela Bistrian, Daniela Boldea,
Firuţa Ilioni, MirPla Preda, Ramona Preda, Ionuţ Stefoni, Ionela Timofte (cls.
a V-a); Miharla Bănceu, Angelica Mihuţ, Lucica Moica, Rodica Obrejan, Giţă
Văran (cls. a VI-a) ~i Liliana Bugariu, Olimpiu Margan, Evuţa Mînzu, Mihaela
Raca (cls. a VII-a).
UNELTE ŞI METODE LEGATE DE MUNCA CIMPULUI
ÎN SATELE DE PE VALEA ALMAJULUI
ŞI ÎN CÎTEVA SATE DIN CLISURA DUNARII
CPrcciaren ne-am împărţ1it-o în două etape: în prima etapă am

cercetat Valea Almăjului cu satele: Şopotul Nou, Prili.peţ, Borlovcnii
Noi, Borlovenii Vechi, Pătaş, Lăpuşnicul Mare, Lăpuşnkel, Prigor, Bo-
zoviC'i, H..avenska, far în a doua etapă am cupl'ins Clisurn Dunării cu
satele: Hadimna, Pojejena, l\1ăccş'1:i, Moldova :>rouă, Moldova VL'che.
Sicheviţa, Gornea. Lirubmva, Berzasoa, axîndu-ne în moci deosebit pe
Sichf'viţa cu cătunele: Brestelnk, Cameniţa, Cîrşie, Cnacu Almăj. Cru-
şoviţa, Frăsiniş, Curmătura, Liborajdea, Lucacevăţ, Martinovăţ, Ogaşu
Podului, Stl'E'neac, Valea Oreviţa, Valea Ravenska, Valea Sichf'viţa, ZA-
nogu şi Zăslmme.
Pn'zentarc->ia o vom face începînd cu prima zonă apoi cu a doua.
Pentru început vom schiţa cadrul istorico-geografic al zonei Văii Almă
jului rnenţionînd că este mărginită la sud şi nord-vest de Munţii Almăj
şi Munţii Aninei, iar la nord-est de 1Munţii 'Sememe. Din punct de ve-
dere geol<;igic zona esitie bogată în tufuri vulc.ani1C>e, gresii calcaroase,
mnglomcrait(' de marnc> şi strate cu cărbuni. Toate acestea peste care
s-au suprapus pietrişul'i cuaternare, formează terasa rîu.lui Nera şi co-
nurile de dejecţie ale afluenţilor săi 1 .
Din punct de vedere geomorfologic întîlnim aici .trei zone bin(' dife-
renţiate: zona muntoasă a celor trei masive, zona de dealuri, cu pante
domoal{' sau iadîne fragmentate de cursurile torenţiale iale pîmil'ior
afluenh>, '?i zona de l'ies şi luncă a rîuluii Nera şi a pîraielor Rudăria,
· .1~ş,
Jj\1 . B-am0, . e t c ..
2
Culmi.le mai înalte din această zonă sînt: Cirşia Miare, Cherbelezu,
Omeniscu l\lare, Urzica. Curmătura Băniei, Tîlv1a Mare şi Svirwc·ca
l\1are, în Munţii Almăjului, Vîrful Sernenic în Munţii Semenic si Cu-
nun.a, Grohanu ·Mare, Leordiş, Pleşiva în Munţii Aninei.
Reţeaua hidrografi.că este bogată fiind străbătută de rîul Nem, sau
c·um îi spun localnicii Nerganul şi afluenţii săi: Prigor, Putna, Coşava,
Pătăşel, Miniş, Rudăria, Bănia, Şopot, Lăpuşnic, Moceriş etc.
Clima este kmperat-continentală influenţată -de aerul subml'clitc-
ranean, cu i<>rni uşoare, primăverii timpul'ii şi veri t('mperiate. Această
1 Jud.<'ţul Caraş-Severin s~~ria Judeţele patriei, Edit. Sport-Turism. Buca-

re')ti, 1981, p. 14.
2 Silvia IosipesC'U, Aşezările 'llin Depresiunea Almăj. Consideraţii etnogra/icf!,
în StComC, II, HJ77, p. 10.
Viorel Popescu
car<.ietc'l'Îstkă este exempNfioată şi prin floră şi faună, întilnind aici

castanul comestibil şi
viipera cu corn 3 .
„Ţara Almăjului" ra constituit din timpuri străvechi un rru.'diu priel-
njc dezvoltării a~'livi.tăţii umruie. Descoperirile arheologice atestă pre-
Zt'nt.a omulu!ii în amastă .regiune încă cu 3000 ani în urmă. Astfel în
1-;:za eomunPi Rudăria la Piatra Mare, Cioaca 01arului, Marinovacea,
s-au găsit urme ale aşezărilor omeneşti ce datează din pC'rioada haLlstattu-
Juj timpuriu. Din epoca bronzului se menţionează aşez.arc om€'n.ească pe
vatra satului Gîrbovăţ, iar diin epoca Herului pe vatra siatulUJi Bănia 4 .
Săpăturile arheologice iatestă prezenţa unor aşezări omeneşti şi din
<'poca daco-romană. La Dalboşeţ pe partea stingă a drumului ce duce
spre Iablaniţ.a, în punctul „Dragomireana" se găsesc urmele unei forti-
fi('aţii militare romane de dimensiune mică. Urme romane se mai găsesc
şi pe teritoriul Bozoviciului şi la Rudăria5.
In perioada de formare a poporului român şi a limbii române (sec.
IV-XI) Almăjul ica şi întreg Banatul a trecUJt pe rînd în stăpînirea
diferitelor popoare migratoare.
Astfel în secolul VII-X se menţionează prezenţa slaviilor, agricul-
tori şi păstori, {'are au convieţuit cu populaţia 011..Ltohtonă (fiind asimi-
l1aţi în masa acesteia) de la care s-au păstrat unele toponime: Socolţ,
SvinecC'a, Sinivir, Seri,oacea, Orlovacea,, etc.
Apare menţionat şi în cronica lui „Anonymus" oa teritoriu cuprins
în cnezaitul lui Glad care-şi avea centrul politic pe teritoriul actual a!l
judeţului Oara<;>-Severin.
Sub ooupaţi:a ungurilor sînt desfiinţate 'Cnezatele şi vodevodatele,
fiind înfiinţate comitatele: Cenad, Timiş-Torontal, Caraş 'Şi Severinul
dliin oare făoea parte ~i districtul Caraş ca distrkt privilegiiati.
ln secolul XV ailături de populaţia autohtonă se menţfonează pre-
z,enţia unei populiaţii sîrbe venită de pe malul driept al Dunării, dart:orită
pc•ricolului turcesc.
Din 1552 Banatul cade sub ocupaţie turcească, însă Lugojul, Ca-
nansebeşul, Mehadia şi Almăjul sînt cucerite 1abia în 1558. După pacea
de .la Passarovitz (1718) Banatul Timişan inclusiv Almăjul II'evine Aus-
triei oare cofonizează această prov-inde cu o populaţie de Of'igine ger-
mană at1·asă în minerit şi în administraţie.
După 1739 în această zonă au fost colonizaţii oltenii. „pentru lucru la
pădure". Sub Maria Tereza (1740-1780) se pun bazele organizaţiei mili-
tare grănicereşti, fapt care ia influenţat dezvoltarea zonei 7.
„1n jurnalul de călăto1rie, ail lui Iosif al 11-J.ea din 1773 sînt men-
ţionate în Almăj 13 sate, toate româneşti, precum şi ace.le „tîrsături"
eare ornpau suprafeţe întiJnse pe oare rpăşteau turmele ide capre şi oi,
:i I. Lotreanu, Monografia Banatului, vol. I, Timişoara, 1936, p. 4.

4 Inf. Ovidiu Bozu.
5 Inf. Ovidiuj B-:-·zu căruia ii mulţumim şi pe această cale pentru informaţiile
·furnizate.
6 A. Marchescu, Grănicerii bănăţeni şi Comunitatea de Avere, Caransebeş,
1941, p. 83.
7 Ibidem, p. 77.
Unelte şi metode în Valea Almăjului 43
iar dintre culturi este menţionată cultura porumbului şi a prunului ca

pom fructifer 8.
În harta lui Grisselini întocmită în 1776 apar cele 13 sate din Ţara
Almăjulu~: Moceriş, Lăpuşnic, Bozovici, Păta.ş d~ Sus, Pătaş de Jos,
I3orlovenii Vc'chi, Putna, Dalboşeţ, Prigor, Bănia, Gîr·bovăţ, Şopotu~
Vechi, Stăncilova9 .
Se menţionează totodată ştkea că Horea iar fi 1Prirnit ajutoare din
Băni1a şi alte ·sate almăjene. In secolul XIX, apar aş.ezări mai noi: Ra-
venska, întemeiată în 1828, Borlovenii Noi şi Şopotul Nou ce au luat
fiinţă în 1899 prin „roire" din satele „matcă" Borlovenii Vechi şi Şo
potul Vechi w.
Factorul economic determinant în dezvoltarea şi repertorizarea
aşezărilor rurale> din Ţrana Almăju1ui l-<a oo.nstituit .agricultura, majori-
tatea populaţiei fiind ocupată în agdcuJ.tură între 63o;0 şi 690/o iceea ce
dă un caracter dominilllt agrar acestei zoI11e 11 .
După funcţiunile avute, CJ:?ezările rura1e din Almăj ipot fi înoadraite
în următoarele tipuri:
a) Sate agricole propriJU-zise cu subtipurile:
- sate specilalizate în cultura cerealelor, pomicultură şi zootehnie:
Prigor, PătJaş, Rudări.ai, Şopotul Vechi, Prilipeţ. Sînt satele din vatm
depresiunii unde luncile şi teraisei1e rsînt cultiv,ate icu cereale, înălţimile
fiind oclllpate cu păşuni şi livezi cu pomi fructiferi.
- sate specilalimte în zootehnie şi pomicultură: Boiim, Boiniţa, Ra-
venska, Cin;a Roşie, Urcu, Răchita, Valea Răchitei, provenite din sălaşe.
b) Sate agricole şi de .servicii: Bozoviciul în care se împleteşte .oul- -
tura cerealelor, zootehnia şi pomicultura cu funcţia de servicii fiind
vechi centru iadmi:ni;s•trativ al AlmăjuJ:ui. Popu~aţi•a activă ocupată în in-
dustrie deţine doar un procent de 200;012.
c) Sate industriale: Poneasca, Valea Minişului, Stănoilova, umil'
populaţia 1activă este ocupată în exploatările forestiere şi miniere de la
Anina şi IMoldova Nouă.
d) Sate ind'US.tr1al-agmre: Borlovenil Noi şi Putna unde în exploa-
tarea forestieră şi fabricarea lăzilor este cupr:iJnsă 690/o {iJin populaţia
a:ctivă.
Totuşi din analiza suprafeţelor agricole ale zonei ~-a consitatat că
aiceastia este redusă, astfel Bozoviciul şi satele aparţinătoare: teren ara-
bil 1675 ha, Lăpll.'1nicul Mare, ariabia. 934 ha, Dalboşeţ 1461 ha arabil,
Bănia 2002 ha arabil etc.13.
De aici am ajuns la conclu~iia că suprafaţa cea mai /întinsă este ·cca
a fîneţeilor şi păşunilor, terenului arabil :rievenindu-i o pondere redusă
(în medie 100/o).
8 I. Lotreanu, op. cit., p. 317.

u L. Gaga, Zona etnografică Almdj, Edit. Sport-Turism, p. 28, 29.
JUvezi nota 1, p. 7:l.
11Registrul Agricol. Cons. Pop. Bozovici. Mulţumim şi pe această cale celor
care ne-au pus la dispoziţie datele necesare.
12 Ibidem.
13 Ibidem.
44 Viorel Popescu
Agricultura se pmctică '.îndeosebi în lunca Nerei şi a afluentilor săi

Băni·a şi Rudăria,1a altitudini ce variază între 230 şi 500 m.
La extremitatea zonei, acolo unde Almăjul1 4 se gîtuie în cele două
('hei - /aJle Nerei şi ale Borlovenilor - ponderea cea mai man' este
deţinută de creşterea vitelor care se constituie m determin.antă ocu-
paţională.
În comunele Prigor şi Şopotul Nou, agricultura se practică pe supra-
feţe reduse în .terasele de pe versanţii Munţilor Aninei, Almăjului sau
Semenicului, coborînd spre centml zonei 1a altitudine joasă, la Dalboşeţ,
Lăpuşnic, Bozovici, Rudăria şi Bănia unde balanţa C"elor două ocupaţii
princir:"'i,!e: ag1~i1cu>Itura şi 1creşterea vitelor este mult mai echilibrată.
În evul mediu planta cea mai cultivată în Almăj a fost meiul după
care a mmat secana 15.
Din secolul al XVII-iea se introduce porumbul, {'Ultura -acestuia în-
locuind total pe cea a meiului (amintirea acestuia se mai ipăstrează doar
în lexicul almăjean, prin tenmenii ,,mălai" şi „coleşă" 1 6.
Prin defrişări, desţeleniri sau asanări, localnicii şi-au mărirt supra-
feţele ele teren. Pentru acestea au fost şi sînt folosite unelte simple, iar
plugul de lemn a fost folosit pînă la sfîrşitul secolului tre0ut 17.
După amt, bulgăr:ii se sparg prin grăparie, folosindu-se pînă în a
doua jumătate ia ~ecolului al XIX-lea grape cu dinţii de lemn, i.ar din
1850 s-au introdus grape cu scheletul de lemn ,şi d-imţii d!in fiPr.
fo funcţie de forma terenului, ară-turn pentru grîuJ. de toamnă şi
de pl'imăvară s~ efeotUJat în două moduri: „cu .răzor la mijloc" şi cu
„răror la ma!'gini". Ca tehnică de arat la români au fost răspîndite două
sisteme: unul în oare aratul începe de La mijlocllil ,ite.renului şi altul în
care ara:tul începe de la margine „răsturnîndu-se briazda tot pe dreapta".
Cele două .tipuri se alternau anual pentru oa brazde.le să se aerise·ască
permam.'nt. După anat, terenul grăpat era gata pregătit pentru sPmă-
111atul griului, operaţie efectuată odilllio:ară numai manual, seminţelre păs
trate într-un „ches" atirnat de gît arundndu-se în arie de cerc, la inter-
\~1le constante, corelate cu număru1l de .paşi pe oarie-i făcea semănătorul.
S0mănaitul porumbului se face în trei moduri, condLţiornate de locul
dc'stiinat cUJ11turii, de caliităţile solului iŞi de puterea de tracţiune 1a ani-
malului. Astfel semănatul porumbului se făoea „într-o bnazdă", cu „ră
zor la mijloc-"; porumbul se mai seiarrnănă şi „şirll'irt;", şi a treia modali-
lbatc de cu~tivare a porumbului este C'ea numită local „cu duda" sau
„duduloni". După arat şi semănat urma prăşitul, efeotuat manual, cu
sapa, rariţia sau „plugul de săpat", fo1osit mai ales la praşila a doua
1
cînd se rărea porumbul.

Pentru recoltare se foloses·c secera .şi coasa, furca şi grebla, pdmele
două c·u partea activă mnfecţionaită numai ·din fier. Pentru rProlbarea
14 L. Apolzan, Carpaţii, tezaur de istorie. Perenitatea aşezărilor risipite pe

înălţimi., Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, p. 278.
1 ~• JIJidem, p. 279.
rn Inf. Dumitru Suveţ, 58 ani, Prilipeţ şi Maria Valuşescu, 72 ani, Bănia.

17 Inf. Ghierţan Ion, 73 ani, Sopotu Nou, î~i aminte~te că bunieul său a mai
arat C'U plugul de lemn şi în 1910. Fapt izolat, deoareC'e in tot Almăjul înlîlnim
plugul cu brăzdar de fier şi cu părţile masive din lemn. Tracţiunea aePstuia ~e
rt>aliza cu două perechi de vaci sau boi.
Unelte şi metode în Valea Almăjului 45
<:crealelor s-au utilizat „s.ecera cîrciură", cu 1al'cul de cerc -(paritea activă)

mult mai amplu decît al oelei folosite pentru tăiatul porumbului.
Secerişul începe în august datorită aşezării intrarnontane. Spicele
se leagă în snopi, se clădesc în „pituie" după oare se tmnsportă în „şupă"
ac asă sau ia arie unde se treieră cu b:atoza.
La sfîrşitul lunii septembrie începe culesul porumbului care se .taie
.cu secera sau cu un cuţit. c:u vîriul uşor încovouat „cosor„.
Ştiuleţii de „cucuruz" curăţaţi de „ghiji„ se fransportă cu carul
dCasă şi se depozitează in pod, diPect pe :podea, lăsaţi pe rudă perechi
...,au în coşuri mari de nuiele la uscat.
Un loc principal il ocupă alături de agricultură, pomkultu1·a, legu-
micultura şi creşte1·oa vite.oJ:.
Cercetarea ne-aim continuat-o şi în Clis.ura Dunării, axîndu-1w pe
zona Sicheviţa, looalit.a:te situată pe malul Dunării, intr-un dimat suo-
mediteranean 'b.
In priv:inţa istoricului acestei zone, cercetările arheologice iau reuşit
să .demonstrez..e originea străvechilor culturi, evoluţia şi calea pe :ca.re
au parcurs-o comunirt;ăţile umane neolitice identificate pe teritoriul Ba-
natului de sud. Preţioase dovezi •materiale au fost scoase 11.a iveală în
hotarul looaliltăţilor Pojejena, l\loldova Veche, Sicheviţa, Berzasca. ln
zona Clisurii de Sus neo1iticul este reprezentat de culturile Starce'vo-Criş,
Vin6a, Sălcuţa şi Tisza Polgiar. Fortitioaţia şi aşezarea die la Gornea <la-
terază din e,pooa bronzului'~. Locuitorii daco-geţi au cunoscut il'ritoriul
Clisu11ii Dunării dovadă stind aşezările fortificate de la Pes~·ari-Cud1, dl~
ia Stenca Liubcovei şi cea de la Divici20 .
Izvoarele literare 1antice, mărturiile epig11afice şi numismaLke, ur-
mele romane prezente pînă astăzi in numeroase Jocurl, corelate cu re-
zulitatele unor cercetări int11Cprinse la Gornea, Moldova Veche, Pojejena,
atestă semnele înfloririi Dauiei romane. Cercetările iarheo,ogiCJe intre-
prinsc în Olisură dovedesc o intensă .acti\·itate ele fortificare pe malul
stîng ial Dunării şi in prima ~umăfate a secolumi IV. I\.C<•<1stă activilall'
s-a concretizat prin ridicarea de noi fortli1ioaţii 1<1 Gornea şi Svinqa
precum şi refacernd castrului roman de 1a Pojejena21 . Vechimea şi conti-
nuitatea vechimii pe ac-este teritorii este atl'stată ~i ele nurn..:roa~L'k
tezaure monellare descoperite lia Moldova Veche, Pojejena şi Pescari.
Din punct de vedere etnografic zona este deosebit de interesantă aHt
prin menţine~ea unor fapte etnognafioe d<' incontestabilă vechime, cît şi
prin faptul că ia.ici rnnvieţu'iesc cu româ111ii, sîrbi şi cehi (pemi). Prin
urmare se impune o l('(~rcetare comparativă şi clal'.ific:area elementelor
etnice distincte din zonă.
După instraumrea dominaţiei ausitriece în Banat, prin Paceia de la
PasSiarov.Uz ( 1718), apare pentru prima dată .amintită populaţia sîrbească
18 Gheorghe Dinuţă, A. Cerneanu, /-orrn c>tnogra.fică a Clisurii Dunării oglin-

dită în colecţi.ile Muzeului Satului din Bucureşti, în Tibiscu.~. Etnografie, Timi-
~oara, 1974, p. -12.
w M. Gumă, Cercetări arheologice pe Stenca Liubcovei (jucl. Carn)-.'>'cn'rin,
în Ba 11atica, l V, 1977, p. 45.
1
"' Ibidem, p. 67.
~I VPZÎ nota 1, p. 7:l.
46 Viorel Popescu
din zona Dunării de nord. Populaţia sîrbească avea un rol militar de

apărare a graniţei de sud şi era constituttă într-un regiment „iliric1,;:rl.
Reţin atPnţi,a in Clisura Dunării şi localităţile colonizate rn cehi
din Boemia (pemi): Sf. Elena colonizată în anul 1823 şi Bigăr, Gîrnic-_
Ravenska şi Sumiţa colonizate în >emul 1827. Locu~torii acestor sa1te şi-:m
păstrat pînă astăzi limba, portul şi otiC'ciurile~ 3 .
Materialele arheologice scoase' la lumină pc şant!icrelp de la GorP.!'a
sau Pescari atestă dvilizaţiB statornică a unor .agricultori, crescători de
,_·ite şi meşteşugari mai ales morari şi fiem1·i - care în toată p2rio;:da
migraţiilor sau constitui1t fondul C'tnk de· bază, un popor şi o C'ivilizatie
rnmanică unitară24.
În urm:i ·c·ercetărilor făcute concluzLa la care s-a ajuns estP că popu-
laţia din aocastă zonăse ocupă cu agriculturo, viticultura, pomicultura,
creşterea vitelor, apicul tum şi pescuitul. Se CU'ltivă îndeosebi cereale:
porumb, sPcară, ovăz, griu precum şi cartofi. Viticultura joacă un rol
prC'pondercnt în satelp din Cl:isura Dunării cuM1i:v1ndu-se îndeosebi soiuri
ck tămîioară şi struguri de masă. Pomicultura este reprezenrt:ată în zonă
;Jrin: pruni, meri, peri şi smochinul (ficus carioa).
CPJTC'tarea noastră se axează în ,mod deosebit pe zona Sicheviţa cu
r ătun'.•h•: 13resh'ln:ic, Cameniţa, Cîrş1ie, Cracu Almăj, Cruşovi1ţ.a., Cmmă
tura, Frăs1iniş, Liborajdea, Luncaccvăţ, i\Iartinovăţ, Ogaşu Podului, Strc-
ncac, Valea Orăviţa, Valea Ravenska, Valea Sicheviţa, Zănogu şi Zăs-
}oanP.
Toate acC'stea sînt că'tune cu case risipite spre deosebire de sediul
comunei -- Si.cheviţa care este un sa;t adunat. Aces,te cătune cu (ia'-ic
risipite au un număr redus de locuitori dar sînt foarte extinse ca teri-
toriu ocupînd o foarte mare parte d!in hotarul comunei, sînt locuite nu-
mai de români cu excepţia cîtorva: Lucacevăţ, Streneac, MartinO\·ăţ
unde sînt sîrbi iŞi Via.lea Ravenska unde populaţia este cehă (pemi) 2".
Tipul de aşezare cu case risipite este earaefrrizat nurn1ai populaţit'Î
româneşti. pe cînd satul adunat cu săfa~e îl întîlnim şi la naţionalitattx1
sîrbă. Sălaşul es1te de obicei o casă bticel ulară sau triC't• lulară. Bieelulară
(cu două încăperi) cuină şi 'Camera de locuit - soba, iar cea tricelulară
care păstrează întru1totul forma ·celeilalte dar •are încă o încăpere ·Care
la început a preluat o parte dintre funcţiile de cămară al0 cuinii deve-
nind apoi o oameră de locuit pentru oa ceal1altă cameră să poată deţine
roluri ocazioniale festive 26.
Partea cea mai caraderisitică a acestor gospodării o constituie adă
posturile pentru animale şi construcţiile anexe, ca rezultat al unor acti-
vităţi econom.ic.t' v1ariiate: ,gnajdul pentru vite mari, numit „ştal" ewe
se deschide spre „obor" (curte) şi în podul căruia se păstrează o parte
din fin, grajdul pentru oi ~i caprt:' şi alături sălaşul oilor (un loc: îngrădit
în oare se găseşte şi un adăpost sub forma unui acoperiş oblic sprijdnit
pe două furci) aici fiind şi strunga pentru muls, două cocine cu oborul
Zl vezi nota 1, p. 55.

2J vezi nota l, p. 64.
~ vezi nota 1, p. 58.
25 vezi nota 1, p. 73.
2ti L. Apolzan, op. cit., p. 287.
Unelte şi metode 'in Valea Almăjului 47
lor (penrtru porci la îngrăşat şi pentru rep11oducţie), indidnd rent.abili-

fatea creşterii porcilor dar şi tnadiţia activităţilor gospodăreştn legată de
pădurea apropiaită. Urmează rapoi „curelniJcul" (coteţul) pentru „hooră"
(găini, raţe, gîşte, ;pui), „şupa" (un acoperiş pe patru furci 10-30 mp)
unde se păstrează uneltele agricole: carul, plugul, gr·apa, vasele pentru
poame (uneltele uzuale: secera, sapa, furoa, grebla păstrîndu-se în cuină),
depozitele de furaje (fîn, paie, tulei de porumb, trifoi) aşezate pe pătule
sau în clăi pe pămJnt În{'hise în ţarc. Cînd furajele sînt aşe:oate în pătul
(postament pe patru forci la înălţimea de cca. 1 m/ spaţiul de sub pătul
constituie un adăpost pentru unelte agricole, sau închis devine depozit
pentru produse secundare cere·aliere (pleavă), sau adăpost temporar pen-
tru ·animale. ·In dteva cătune' iam făcut chiar o statistică a sălaşelor -
colibelor astfel: Liborajdea, 20. colibe, 1\1.artinovăţ, 5 colibe, Lucaccvăţ,
5 colibe, Cruşovăţ, 12 coHbe, .plus şcoală, Zăsloane 2 colibe plus moară,
Cameniţa, 5 colibe, Odăi, 4 colibe, Valea Ravenska, 10 colibe, Zănogu,
3 colibe, Valea Si1cheviţia, 10 colibe 27 .
Dintre meşteşugurile tradiţionale se păstrează fierăritul, existînd
cîţiva cov.aci care înfierează căruţe, confecţionează cazane, 1căldări şi
execută feronerie artistică (porţi, garduri şi piese de harnaşament) pre-
cum şi cîţiva meşteri pricepuţi în arba decorării lemnului. Pesicuitul se
practiică pe Dunăre indiv1idual sau asociaţi.
In satele Liubcova, Berzasca fenomenul este ac:eliaşi, parte din popu-
laţia satului, bărbaţi fiind angajaţi şi la exploatărHe miniere de la Cozia
~i Moldova Nouă şi la exploatările forestiere din zona Berzasca.
Menţionam mai sus că uneltele •agriicole mici: sapa, grebla, secera
se păstrează în cuină întrudt H ;Se 1atribuie oaracteristi:ci ou puteri magice
pentru a învinge răul şi a proteja recolta de duhurile rele şi !intempel"ii2B.
1n concluzie, evolutiv uneltele nu s-,au iransformaiti, ele rămînînd
sub aceiaşi formă (plugul, grapa, saipa), observîndu-se o împuţinare a
acestora ceea ce duce La fenomenul de împrumut sau de folosâ.re în co-
lectiv a acesrtora.
Extinzîndu-se exploatările miniere, populaţia este majoritatea ran-
grenată în această .ramură ceea ce faoe oa agricultura /să se practice
doar pentru necesităţile gospodăriei, asigurîndu-se necesarul populaţiei
din zonă.
Uneltele şi metodele legate de munca dmpului rămîn în .atenţia
noastră ca temă de cercetare pe viitor.
VIOREL POPESCU
'El Ibidem, p. 288.

26 Inf. Onuca Maria, 70 ani, Liborajdea, a cărei rugă ni se pare deosebit de
grăitoare implorind ploaia pentru pămintul care trebuie să rodească: / „Ploaie,
Doamne ploaie / Cîmpu' să se-nmoaie / Cîmpu' să rodească / Marva să hră
nc:-ască /.
48 Viorel Popescu
TOOLS, AND METHODS CONNECTED WITH FIELD WORK IN THE VILLAGES

ON THE AL:lvIAJ VJ\LLEY AS WELL ASIN SOME VILLAGES JN THE DANl1 BE
„CLJSURA"
(Summary)
Jn this paper WP have been concerned with the following villages: Sopotu
Nou, Prilipeţ, Borlovenii Noi. Borlovenii Vechi, Pătaş, Lăpuşnicu Mare, Lăpuşni
cPI, Prigor, Bozovici, Ravenska on the Almăj Valley and some villages in the
Danube Oiilsura: Had~mna. Pojejen.a, Măceş:ti, Mo.Jdova Veche, Pe<;C'ari-. Sil:::heviţla,
Gornea, Liubcova, Berzasca.
In the Clisura Zmw we have been concerned more with the Sicheviţa ham-
lets. In both zones we have studied the working methods in agriculture, the tools
used, as well as some habits connected with field work, making a comparative
study betwPen the two zones, giving emphasis to the cultivated systems of the
field: annual, biennial, triennial (?) system<; as well as the ploughland types: with
„flower b0d in the middle" and „Ilower bed on the edges".
Drawing a conclusion, WP may say that thPse zones will be further on in vicw
of tlw rPsearch workers because they offer a rich study material in the fielcl of
etlrnogra phy.
OBICEIURI DE PRIMAV ARĂ ŞI DE VARA
DIN ZONA DE MUNTE A BANATULUI
Indifl'n'nt că au k1 b~1ză credinţe !-?i practici magico-mitice, rituri, Ct'-

remonialuri, l'!eml'nte ec provin dintr-unul din „straturile de creaţiiC isto-
ri<'ă (a mitolog.iei autohtone)" -- substratul, adstr.:1tul ori stratul mitic
- din mitologia predacă, protodacă, dacă, daco-romană 1 , indiferent cCi
păstrează reHcte din cultul lui Zalmoxe siau al lui Dyonisos, al lui \Bachus
1
ori al lui Osiris, al lui JupJter sau al Dernetrei, obiceiurile de primăvar{1

si de vară din zona <lL' munte a Banatului - ca si din celelalte zone ale
ţării - sînt menite să iasigure dcsfă!-?urarea în ·c~ndiţii prielnioe a viieţii
cotidiiene ia comunităţii, să determine rodirf'a pămîntului, fertiilitatea în
rîndul oamenilor şi al anjmale1or, să ·a<>dgure buna l"Înduială în gospodărie'
~i odihna celor trecuţi în „lumea fără dor".
Chiai· dacă astăzi unele obiceiuri pentru rodirea pămîntului ~~1u
„agn1re", la carp ne vom referi 1n rîncluirile de faţă, „pdlejuiesc donr
acte rituale izolate'', acestea r·elevă, ,,plin simbolismul lor" 2, un substrat
mitic evident, simbolul întzunind „atributele unei mărturii ontologice",
dco<ll"l''.'l' „t>mană din însăşi :;ubstanţa realului" 3 . Aceasta fiindcă m:itul,
ca nuroţiune sacrală., ca „poveste a unei faceri" („geneze"), revelatoare
a unui „modf'l exemplar al tuturor activităţilor omeneşti", mitul, dc·ci,
oa aC't dl' .,cunoaşte1·e de ordin ezoteric ( ... ) însoţită de o putere magico-
religioasă"4 s-a păstrat în straturile actuale ale culturii noastre populare
„în temPiul n~rhii rcprezentăr·i, ca explicaţie fiantastică e unor fapte nl'o-
bişnuite"'i, reprezf'ntările magice ·!-?i miturile arhake dlin practicile ]Yi-
mitive legate de munca şi ocupaţiile oamenilor fiind oglindite diferit !n
dh·,ers.dc manifestări pGpulare, în funcţie de perioadele istorice pc cdrc
le.:.au parcuns pînă la :noi. Po1mlind de lia aceste precizări înţelegem să
pl"czt'ntăm unele credinţe, 1·ituri, priaicit;iid, permanenţe „cu carader :1c·tiv
de deprindere colectivă".
Românul s-a bucurat totdeaun.a de lumina soarelui şi de verdele pri-
măverii, cat"'C pentru el înseamnă bi1ruinţa forţelor luminii, ale căldurii
1 Homulus Vulcănescu, Mitologie romana, Edit. Academiei Republicii Socia-

listt: România, Bucureşti, 198!'>, p. 54-1·29.
~ ErnPst Nernea, introducere teoretică în studiul obicr.>iurilor, (in) HEF, nr.
'>/l!J68.
:i Vasile Tudor Creţu, Ethosul folcloric - sistem deschis, Editura F'arla. Ti-
mi~oara l!J!:!O, p. 42 şi urm.
~ Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, Bucure~ti, 19i7, p. 15.
:; Eugen Todoran, Mitul românesc în poezia lui Emine;;'u, (in) Siuclii clr.> li-
teratură .~i folclor, E.P.L„ Buc„ 1967, p. 570.
50 Nicolae Cristescu
asupra întunericului, asupra frigului şi o aşteaptă cu însufleţire, ea fijnd

anotimpul începerii muncilor agricole, 01 scoaterii turmelor la păşune.
Cîntecele lirice populare din zona de ·care ne ocupăm reflectă această
viziune:
„Bace vînt dă primăvară, „Primăvara-i mama noastră,
Toace plugurili ară, Dau urdzHili pă coastă ... "
Numa' plugu bagelui
Şăge-n vîru' gealului,
„
NiSi nu ară, nisi ogoară, Vino, dragă primăi:ară,
Bace boii dă-i omoară; Să mă sui la muncc iară,
Strică, mîndro, „ie-ai făcut, Să măi mîn .'iiopoarăli
Să nu bat boii măi mult .. ." 0 La toace izvoarăli . :·7
Dovezi concludente în acest sens ne oferă insă şi manifestările de

care ne ocupăm, dait Hind faptul că agri..cultura şi păstoritul au fost din
străvechime ocupaţiile de bază ale românului, pămîntul asigurîndu-i cele
nroesare unei existenţe în afara lipsurilor şi greutăţilor. Din dorinţa
de a-i smulge pămîntului roade bogate, ţăranul şi-e creat de-a lungul
anilor - pe baza unor creddnţe magko-1m1tice, fireşte, - un anume sis-
tem de apreciere, de prevedere a rtimpului, de estimare a belşugului pe
care i-l va oferi glia.
Multie din semnele „de prognoză sUipers.tiţi00:să a belşugului de grîne,
de prognoză meteorologică mitică agria.ră" 8 din preajma 1echinocţJiului. de
primăvară sînt în relaţie di1rectă cu animalele - ,cu cele m.irtologke, în
primul rînd. Astf.el, penitru a şti cum JV0 ievolua vremea de :La sfîrşitul
iernirl. în icolo, dacă începe. mai de vreme prilmăval'.a şi, în consecinţă, se
poate pregăti de aa1at, de semănat, de a porni cu turmele la munte, ţă
ranul român are în vedere unele credinţe şi practici ce izvorăs1c din dife-
rite legende despre păstori şi păsitorit. fo zona pe care 1am !investigat-o,
acest aspect se concretizează, mai întîi, în credinţa conform căreia, în
2 februarie iese pentru prima dată ursul din bîrlog. 0 ,Şî dacă îş vege
umbra, să şcie (este ştiut - rpr. n.) ~că nu vine căldura, îi tot frig
măi şasă săptămîni. Dacă acuma îi nooreailă şî frig, şî iel nu-ş veg·~ um~
bra, vremea să îndreaptă, vine prJmăvara măi iuce ... " 9
Această zi, se numeşte, ipe tot teritoriul românesc, Stretenia (Stre-
cenea), „Dacă Strecenea nu găsăşce, pune; dacă găsăşce, spair:ze" 10 , cred
oamenii. Aşad:ar, în oonştiinţa lor persdistă credinţa că ursul „este un
prevest1tor de timp" 11 • Este firesc să fie aşa, de vreme ce ila indoeuropeni
el s!Lmboliza venirea primăverii, iar la romani întruchipa vegetaţia, fapt
pentru care ern sacrifkat la oalendele lui Ianuarie 12 . ,Bineînţeles că nu
ne îndoim de originea străveche a acest.ei credinţe, de izvorul ei mitic,
atîta timp cît mitul Ursului este o realitate, o componentă a mitologiei
6 Informator Nicolae Mihăilescu, 70 ani, Zerveşti, nr. 59.

7 Nistor Boşcai, Monografia satului Borlova, caietul V, p. 5 (Manuscris).
8 Romulus Vulcănescu, op. cit„ p. 335.
g Inf. Rozina Fălcău, Borlova, nr. 265, 71 ani.
10 Ibidem.
11 S. FI. Marian, Sărbătorile la români, Buc„ 1889-1901, vol. I, p. 251.
12 Gh. Vrabie, Teatrul popular românesc, S.C.L.F., nr. 3-4, 1957, p. 518.
Obiceiuri în zona de munte a Banatului 51
noastre străvechi, fapt ce îndreptăţeşte presL1Jpunerea că această sărbă

toare este continuarea alteia, ia unui totem posibil la traco-geţi sau a
unei manifestări existente în subst1natul m1tic al culturii noastre popu-
lare. Importanţa şi rolul ursului în vtlaţa colectivităţilor, de-a lungul
timpului, permanPnţa lui în aria spirituală românească se a1·gumentează
şi aducînd, măcar tangenţial, în discuţie obiceiurile prHejui te de lăsatul
secului (de Dzăpostît): Urşii sau Berbecii de La Ciclow Română şi, res-
pectiv, de la Slatina Timi~, jocul Ursa de la Borlova, Ziua Ursului, care se
ţine la 1 august pe Valea Sebeşului şi ia Timişului superior 13 , adică Mar-
tinii, cum se maJ. numeşte această zi, după numele de Moş Mmtin dat
ursului. Toate acestea prezintă elemente comune evidente - ca struc-
tură, conţi:nut, modalităţi de expresie arti1stică şi substrat - cu Jocul
ursului cu maşcă de paie, atesitiat în Dobrogea, cu diferite alte măşti de
urs şi, fără-ndoială, cu ursul solar 14 , cunoscut la dacd, reliiiefote, între al-
tele, şi de faptul că ursul de la Stretenie are menirea să aducă, să mij-
locească <Sau, în ·cd mai rău caz, să vestească ivirea 1mai gtrabnică a
soarelui15.
Ai1te superstiţii, crecti111ţe, datini Ş'Î priactJicl cu implicaţii clare în
meteorologia mitică română izvorăsc din liter.atura noastră populară, mai
exact diilltr--0 serie de legende referitoare 1a Zilele babelor diin 1-9
martie, la Moşii, oare le urmează, 1şi la Baba Dochia, ca semitdivinitiatc
mitică. În localităţile cercetate, sătenii ştiu 1că „Babili pică la 1 martie, că
<ttund îi baba a ră, baba Dochia şi dacă îi rău la Babe (11limpul - pr. n.),
îi rău toată p:rimăvara ... " 16 . Există 7-9 sau 12 babe, după cum baba
Dochia a avut 7-9 sau 12 cojoace. Feme.iJle obişnuiesc să-~i :aleagă cîte
o babă, cîte o zi din an•astă :perioadă, zi ce în'truchipează şi relevă ca-
:nacfrrul femeii respective, profi:lul ei rnoraJ.17. 1In aceste zil:c nu se lu-
crează „lucru în casă", în speciJal m1ercurea, vinerea şi, fireşte, în ziiua
Babei Dochia:, t'a fiind cornsidenată, în aria etnofolcloriică iam:intită, o
femeie uricioasă şi foar,te rea, fiapt pentru care ia fost aspru pcdeps~tă,
după oum spune legc:>nda.
Legendele etiologice despre Dochia - acest personaj care, din mito-
logiile străvechi, ia s'tirăbătut timpul pînă la noi - sînt răspindHe şi cu-
noscute ipe tot teritoriul românes<:, deci şi în zona pe oare am ce1,2etat-o,
unde c.irculă o scrie de variainte, nare însă nu prezintă mari diferenţe
între ele în privin~a 1conţinutului, a desfăşurănH epice şi nici în cca a
materialului pe care ne putem baza în interpretarea faptelor. Am întîl-
ni:t, totuşi, două legende dHerite, pe care le reproducem întrucît sînt
concludente pentru stabilirea cirC'ulaţiei şi evoluţie1i credinţelor, datini-
lor, prad1icilor :relative la acest personaj, 1la originea so. Prima am în-
r·egistrat-o la Borlova:18
1:1 Vl'Zi, Obiceiuri de primăvară. . . (în) Tibiscum, vol. VI, Car~m~;ebef:>, 1986,
p. 85-88.
14 Romulus Vukăncscu, op. cit., p. 503.
15 S. FI. Marian, op. cit., p. 252.
16 Inf. Paraschiva Albu, Turnu Ruieni, nr. 47, 70 ani. In alte localităţi din
zona cc-rcetată, oamenii cn·d că „babilii pică pînă la 1 martie", cînd e ziua babei
Dochia.
17 S. Fl. Marian, op. cit., vol. II, p. 94-132.
IH Inf. !Rozina F<ilcău.
,,Baba Dochia o plecat ·cu oili la munce, la '.\funţi-ăi i\Ia1"i. Cin o

plecat ş-o loat şapce ;cojoase ,pă ea, da' pă plai o văclzut brinduşăli in-
flurice şî utunsi ea o dzis că-.i. prmăvară ş-o-nseput să lăpigP cîce un
cojoc - cîce un cojoc, pînă cin' le-o lăpădat pă toace. Cîn s-o suit pă plai
măi sus o-nseput să trămure dă frig, şî cÎln' o aziuns la munee o-nseput
să-ngheţă. Da băiatu ei, Drăgomir, o-ngheţat dă tot, -că iel n-o avut
nimica d-acasă, nisi o ţoală, fincă mumă-sa o dzîs că-i primăvară şî l-o
grăbit să piese cu oili ... Cîn' o vădzut baba că îngheaţă dă frig, s-o
uitat la Drăgomir ş-o dzîs cătră iel:
Drăgomirc, Drăgomin',
Tu dzW dă dor,
Sî io trag să mor ....
că ea o ghingit că băiatu' dntă din fluieră, da' ic! <:\\"ca sloiccc, să
racu', la nas, nu fluieră. 0-ngheţat dă frig năincea iei. Da' pă urmă
-ongheţat şî ea, şî oili ... Or murit ... "
A doua lcgcn{lă, dl' la Cârpa: „Bllba asta (Dochia - pr.n.) o fost o
mui.ere ră ge mir. O avut 'tri i nuirori şî ge ră si-o fost le-o minat la riu
cu trosilti cu lină, s-o sp.ele: să facă gin lînili albe, negre şî gin ălc negr·e
- albe. Biecili muieri, se să facă? S-or dus la rîu ş-or înseput să spele
lînili, să le facă gin negre albe şi gin albe negre. Da' lînili nu să măi
albeau şî ni' nu să negreau şî i-ele s-or pus pe plîns. Atunsi o trecut un
moş bătrîn pe-acolo şî le-o întrebat ge se plîng şî nurorili, sărasili, i-or
spus. Moşu o dzîs că nu trăbă să să năcăjască g~-ia, că nu-i sirn' şde
se. Să schimbe numa' lînili dîn tros-i: unge au lîni negre să ipună ge-ăle
albe, şi unge au lîni albe să pună ge-ăle negre. Nurorili aşa or făcut
~'î s-or dus acasă bucuroasă, că baba n-o măi şciut unge o pus lîna
neiagră şi unge pe-a albă. Pie urmă baba l-o loot pie Drăgornir, pie co-
pilu-ăl mare ş-o plecat cu oili la munce, c-o cr·edzut că-i primăvara.
Baba ş-o loat 9 eojoase, da' pie plai le-o lăpădat unu' cîce unu., că ierea
gezvăierat .şî or da:t brînduşîli. Da' pînă sus, la munce, s-o pus un frig,
măi rău ca i·arnia ... , o buracă ş-o vreme ră! ... Atîta ge frig o fost că
Drăgomir o-gheţat, s-o făcut ca un deanţ ge piatră şî i-or 1crescut sloieţ
la nas. Mumă-sa o credzut .că iel cintă la f1uieră şî cîn' o-nseput să
gheţă şî ea, o strigat la copil:
: Drăgomirc, Drăgomirc !
Tu cinţ
din fluieră gc dor,
Si ia trag să mor . ..
Sî o murit baba, s-o făcut şî ea deanţ ge piatră, fincă o fost ia dmcului

viedz ... ! ?19 .
Evident, este vorba despre două „legende toponimice", care cor·es-
pund f i i varianta din :Muntenia ~i cu celelalte, publ-iicate de Dimitrie
Cantemir, Simion Florea 1Vfiarian20 şi Romulus Vukănescu Autorul Mi-
tologiei române .prezintă vari anta în oare Dochia, fiica regelui Dec-cbal,
1
l!• Inf. F:lisabE:ta Preda, Valea Timişului (Cârpa), nr. 177, 76 :ini.
"" Homulus Vulc:ănescu, op. cit„ p. 268-270 şi :3:32-335.
este urmărită în mUJilţi de Traian, dar ea îl roagă pe Zalmoxe să o

.soape de duşmanul tatălui său şi zeul dac o piies·chimbă în ciobăniţă
bătrînă, oare păzeşte cîteva oi. Ceraetăforul analizează însă •~i varianta
publiaată de Dimitrie Cantemir, iar apoi de Gh. Asachi, prezentînd
totodată legenda colind, colind vînătoresc, intitulat Ana Dochiana, eare
„reprezintă o .tnansfigurare ş:i transsimbolizare .a legendei Babei Dochia
„în ac..'est colind" ca şi în altele", fapt ce dovedeşte genem şi difuziunea
motivului şi prin baisme" 21.
Cercetînd amănunţit legendele despre Baba Dochia observăm că
există o ma1ie asemănare între ele, adkă între v.ariante din zone diferite
~i depărtate oa spaţi.JU geogirafic. Elementl'lc de ·conţinui, desfăşumrea
epică, celelalte similitudini ne conduc spre cîtcva conciuzi'i. Reţinem
mai întîi că în mintea tuturor membrilor colec:tivităţilor săteşti au rămas
dementele cu caTe au oontad permanent, µrin natura activităţii lor, şi
pe <Kcstea lc-<au transpus 1artistic, faipt ce demonstt·ează că folclorul obi-
ceiurilor de primăvară este în relaţie directă şi oglindeşte îndeletnicirile
celor care l-au creat, sujindu-le adivitatea prin substratul său magic
originar, întrudt n•p.rczentările mitice şi pmcticile magi.ce au copespuns
iniţial nevoilor de viaţă ale diferitelor comunităţi. Fără-ndoială că a dis-
părut conştiinţa substratului „religios" străvechi, credinţele şi obiceiurile
perpetuîndu-se în virtutea tr.adiţ.iei. Pentru argumentarea afirmaţiei din
urmă reamintim că nurorile bubei - în legenda de la Cârpa - se întîl-
ne&C' cu un moş bătrîn - cu un om obişnuit, deci, dar cu expedenţă şi
înţelept - care nu a făcut altceva decît să le 1sugereze schimbarea lini-
lor între ele. Cu alte cuYinte, realitatea a substituit mitul, produsul fan-
tezid umam\ ceea ee ne obligă să credem că babu Dochia estl' un perso-
naj păgîn, (nicidecum omonimul sfintei Evdochia, care îşi are ziua tot la
l martie)2'2 , cu o gcm'ză şi semnificaţii străvechi, existente în mitologia
romană, dar grefate pc un fond autohton.
Credem că este bin2 să luăm în discuţie, pentru interprewrea Jap-
telor, ~i părC'rile Elenei Niculiţă Voronca, C'air·e pune cojoacele babei în
legă.tură cu blama de mpră a lui Zeus, scutul său ce producl'a tunete cind
îl scutum şi de ca~e s-a servit în lupta cu Titanii. Acest scut de blană se
numl'a a egidă. Prelkr amtă - spune auto.area - că aegida simboliza
norul care pw·ta fulgl'rele, prin as·emăna1rea .acestui.a cu blana miţoasă.
De aceea i se sacrifi.cau lui Zeus piei cînd se cerea ploaie. Pentru că,
atit Apolo cît şi Atena, dar mai ales luno, pul'tau aegidă, dar în special
pentru că luna Sospita era îmbrărort:ă, la romani, cu pJele de capră oare-i
servea drept coif, închipuită fiind oa a111.mcînd fulgere, cercetătoarea
.'.liffiintită spune că .a.ceasta luna Sosp1ta - „faoe pe Dochia noastră care
îşi scutură cojoaeele":!3 . Dacă ne gîndim că Dochia îşi chinuia nurorile
pretinzîndu-le lucruri imposibH de realizat în condiţii obişnuite, iar
Hera - luna, la romani, - arunca fu•lgere, pedepsind bă.rbaţii şi femeile,
putem stabili afinităţi între cele două personaje. Mai mult: măştile Ber-
21 Ibidem, p. 334.
n I /Jidem.
~:: VPzi, Ell'na Niculiţă VoronC"a, Studii ele folf'/or, BUC'., HIOB, vol. II, µ. 1:1 ~i
Tibiscum, voi. VI, p. 86.
becilor sau Urşilor, despre eare am vorbit, măştile zoomorfe, în gener::il,

se eorclează perfect cu cojoacele Dochiei. În sfîrşit, de vreme ce Faunus
Lupercus era protectorul turmelor şi al păstorHor, iar cei 12 luperci ai
săi, prezenţi la Lupercalia, erau îmbrăcaţi în cojoace - 12 Ia număr,
ca şi în cazul babei - ne ;apare mai clară explicaţia Elenei Niculiţă Vo-
ronca, faptul că baba Dochia, zeitate mitid la traco-geţi, a primit mai
tîrziu atributele zeilor romani, ~·ămînînd pînă 1astăzi o dovadă grăitoare
a uneia dintre ocupaţiile noastre străvechi: păstori.tul, despre care vor-
beşte întreaga mitologie română pl"it11 păstoritul mitic, prin eroii săi sacri
~i profani şi în care „spaţiul socio-mitic pastoral şi timpul socio-mitic pas-
toral nu sînt simple forme ocazionale ale unui mod de C'Xistenţă, ci ( ... )
mfrgorii mitic.·e ale unei realităţi culturale străvechi"24.
O dată edificat asupra condiţiilor şi vremii, ţăranul începe o serie
de a~·ţiuni pregătitoare pentru rodirea propriu-zisă a pămîntului: r·csp:.'c-
tă cu strich,ţe anumite zile, întreprinde mai mulite acţiuni cu caracter
magic pentru a-i zmulge părnîntUJlui roadelie, sau găseşte prilejuri de
bucurie, de pe-trecer-e, atunci cînd acţirunile lui s...:au dovedit l'ficicntc.
Aşa se explică, în linii mari, existenţJa unor obiceiuri, practici şi c-rc-
dinţe referitoare la zilele din săptămîna albă, prima săptămînă de la
Dzăpostît, din postul mare, în oare „nu-i bine" să se lucr·eze, din motive
pe care le vom vedea. Aceste zile sînt: Lunea păsărilor sau a păsto
rilor, Marţea trăznetelor ori a tunului, Miercurea strîmbă, Joile rele,
Vinerea rea şi Sîntoaderii, care „pică baş sîmbătă, 1n săptămîna albă" 25.
Lunea păsărilor, care inaugurează a1ceastă săptăn:înă, se mai numeşte
în unele părţi Lunea curată ori Lunea păstorilor26. In .această zi f.eme~k
nu cos, „nu împung", iar bărbaţii - pe alocuri împreună cu elP - ies
•la dmp, în grădin'i şi sparg muşuroaiele pentru IC\ alunga furnicile şi -
în virtutea magiei prin analogie - toate insectele oare iPs primăvana dtn
pămînt şi ar puitea vătăma butoatele, diminuînd roaidele. În jurl.111 Oravi-
ţei această zi, atestată de Simion IMangiuaa în Calendarul pe 1882 şi 1883,
se numeşte Ziua forfecarilor sau a burghiorilor27 . Denumirea este foor-
lbe .potrivită, în conco:rdan~ă cu semnifkaţLa pe care o are, deoarece,
1
peste tot, poporul crede că „dacă împunZ:i luni 1acuma, şî păsărili îm-
pung merăli, perăli, .pruniili şi rnîncă săminţa dn o puni în pămînt, n'
vatămă bucacili cîn' oresc" 28. Evident, şi aici este vorba despre magia pt"in
analogie: cum împung femei·le icu 10Cui pînza, aşa împung şi păsările cu
ciocul fructele ori iau seminţele ... Faptul .că această zi se ţine în postul
mare, nru are n'i.ci o legătură cu anume practici ori credinţe religioase, ci
serveşte funcţional perioadei de primăvară: în Luna martie, cînd începe
oricum postul, îşi fac apariţio păsările şi insectele, C'ai·e trebuie alungate
şi cum s-o facă altfel ţăranul nostru decît recur·gînd '1a actul magic, la
interdicţia cu caracter magk, de data ace-::ista?, ştiult fiind că magiia -
magia prin contact, „a contiguităţii", prin analogie sau cea prin con-
2~ Romulus Vulcănescu, op. cit„ p. 545.

25 Informatorii.
26 S. Fl. Marian, op. cit„ p. 2. In zona despre care vorbim, lunea păstorilor
se ţinc la o săptămînă după lunea păsărilor.
'n Ibidem, p. 12 şi Lucian Costin, Mărgăritarele Banatului, 1926, p. 86.
2H Credinţ;:i ne-au trnnsmis-o toate informatoarele.
trost" 29 - stă la baza multora dintr.e practicile şi obiceiurile pe care le

prezentăm, a celor existente în alte zone etnofolclorice. Este suficient
să enunţăm dtevra dintre acestea pentru a ne edifica awpra radevăru
lui de mai sus: Jujeul, în IMunteniia.30, credinţa că primăvara „nu-i bine"
să se intre mîndnd în grădină, că vor mîI11ca vj.ermii roadele, semăniarea
primei brazde cu ochii închişi, cu conv1ngerea că „precum semănătorul
nu vede sămînţa oe o aruncă, tot astfel nici păsările stricărtoare" 31 .
In iMarţea trăznetelor sau a tunului, ţăranii din Borlova, Cârpa,
Luncaviţa, Zăgujeni şi din a!Jte lo::::alităţi: de imunte din Banat, nu .lu-
crează iPentru a nu le trăzni viitele (de Ziua Ursului, la. 1 iaugust, nu
lucrează, aşa cum am arătat, ca 1să nu le mănînce ursul vitele la mun-
te) seu „dănHi" de fîn şi de grîu. Interdicţia este şi 1aici un element al
magiei străvechi, oamenii temîndu-S'e întîi de forţele natw·ii, pe care
căutau, la început, să il.e îmbuneze cinstindu-le cum se cuvine, prin sa-
crificare-a unor zile de lucru, temîndu-se, :apoi, de zeii oare le tr:imiteau
fulgerele şi trăznetele, chiar dacă „într-o perioadă mai veche, după des-
trămarea Comunei iprimHive, cînd apar mi:turile, omul iJ)Onlnceşte aces-
tor forţe" 32 .
Miercurea strîmbă „se ţirne" pentru a nu se naşte vitele cu picioa-
rele strîrnbe, dar mai importante pentru popor par a fi Joile, numite în
zona de care ne ooupăm Joi d-ăle răle. Cele mai imrporitan1te dintre
aceS'tea s.înt: joia din prima săptămînă după DzăpostH şi primele trei
joi după Paşti. In joia din săptămîna albă nu se lucrează din motivele
arătate m,ai sus, iar în prima şi a doua din ultimele trei, pentru a nu se
abate furtunile asupra recoltelor şi „ca să nu fie grindină pe cînepă" 33 .
Tudor Pam file vorbeşte despre „cele 9 Joi ale Cincizecimilor lumin:a-
'Lc ... " 34 , punînd aocenrt: pe „Cele joi, Joile grele sau Joile păzite" din
cursul lunii iunie. Credinţele pentru oare nu ·se lucrează în .aceste zile
sînt aceleaşi ca în Banat: dacă nu se res.pectă interdicţia, bate ploaia sau
grindina, trăzneşte şi fulgeră cereialele. Mai mult: Joile .ne~espectate îi
pot chinui pe cei ·care comit asemenea imprudenţe, întocmai ca Sîn-
toaderii, cu oare se aseamănă din acest punct de vedere, aspeot ce ne în-
deamnă să considerăm Cele joi, Joile grele sau păzite, drept fiinţe mitice,
personiaje ale unui mit străvechi ţinînd de intemperii, poate chiar surorri
ale vîntu'lui oare sînt în stare de a provoca furtunile3 5, .ca şi Vartolome-
iul, un alt •asemenea personaj, ce se serba acU1m ·30-40 de ani, pentru ca
vijelia, furtunile să nu rupă şi să nu smulgă pomii rdin livezi.
O al1tă z'i în care oamenii nu lucrează - mai bine zis, nu lucrau -
tot de teama forţelor potrivnice, din nevoiia de a fi ajuitaţi, ieste cea
w Lucian Blaga, Despre gîndirea magică, Fundaţia Regală pentru Literatură

'ii Artă, Buc„ 1941, p. 99-108 şi 124-135.
:JO S. FI.
Marian, op. cit., vol. II, p. 9.
31 Romulus Vulcănescu, op. cit., p. 554.
32 Eugen Todoran, Curs de folclor, Tipografia Universităţii din Timişoara,
1965, p. 32.
:l:l Vezi, Lucian Costin, Mărgăritarele Banatului, Edit. „Cartea Românească",
Timişoara, 1926, p. 88.
:H Tudor Panfile, Sărbătorile de vară la români, Editura Academiei Române,
nuc., 1910, p. 162 şi urm.
~ Vezi, Romulus Vulcănescu, op. cit., p. 416.
cunoscută sub numele de Foca, după divinitatea oare era cinstită. Obi-
ceiul este explicat astfel de 1către Bogdan Petriceicu Haşdeu, în Etinw-
logicum Magnum Rorrumiae: „Fitnd<:ă phoque înseamnă o vietate c~re
trăieşte în mare la greci, Sf. .Fooa, martir din epooa lui Dioc!iţian, este
privit oa patron al corăbierilor, ·adică un sfînt al apei. La romani, din
contra, fifodcă Foca seamănă cu foc, printr-o astfel de etimologie popu-
lară s-a născut credÎnţa că el pîrleşte (s.n.), de unde ziua de 23 iulie ,;e
cheamă peste Oarpaţi ieşirea Pîrlielor, surori ale lui Sînt-Bie" 36 . D(•ci,
oricum, este vorba despre un personaj mi1ic ce pretinde a fi respc'ctat
pcntru a frri. culturile dr foc - de focul mistuitor, nu de cel purificator,
( u puteri benefice nelimitate.
Să:·:~ătorile despre care am vorbit sînt slab reprezentate astăzi, ele
fii:~d considerate „băbeşti" şi nerespectate de către marea majoritatv a
mL·m!:irilu1· colecfr.-ităţilor iromâneşti, care lucrează fără permisiunea da-
~inei şi ~ forţelor sup:-nr.aturale pe care le slujeau iniţial. „Năince vreme,
nu numa' muierili, da' nisi oamenii (bărbaţii - pr.n.) nu lucrau nimic
pă lume~ ... Da' acuma numa' noi, babili, le măi ţinem, că ăialanţ nu
măi cL·cl în ieJc . . .. si lucră toţ ... 11 37. Cu toate acestea însă, esenţial
rămînc h!)Lll că clementl'l<>, n:J.rc mai persistă permit stabilirea originii
~i srnmifi:·aţiilor pe oare le-au avut iniţial ~i în diferi1e eta.pe pe care
lL~-a pan·urs sociPtatea uman<i., comunităţile-' rurale autohtone, în momen-
tele evoluţiei eul lurii nc<1st.re populare3 8 .
Alături de c2le prezentate pînă acum, în zona dc munte a Banatu-
lui există o serie de ailtl' manifestări populare -- praC"tici, rifori, obice-
iuri - nwnite să contribuie la rodire.a pămîntului, la sporirea belşugu
lui holdelor, manift'stări ce se desfăşoară tot în perivada de primăvară
şi dL' \'ară. î.n forme difrrite, deosebit de bog·ate uneori. În celo ce ur-
m0ază ne \'om opd asupra cîton a dintre ele:
Focurile la pomi sau Foc11.rile în grădini
In ton.t:..- locali1tăţi.Je in\·estiigu.tc a existat 1aces1t obk,ei şi PXistă în

parte şi astăzi. lată dt'Sfă'?urnrea sa: In ziua de Simţ (40 de mucenici), de
Florii sau de Biagoveşteană (Buna vestire) - în aceste ziile, deşi pradi-
cile şi obkciurile nu le serve-se' funcţional - oamenii pleacă, (din fle-
C<ll"l' casă cîtt• unul sau doi - bărbaţi, de obicei, dar şi femei) la mn~ii
(li\'(•zi), luînJ cu ei, neapărat, sc('llrea. După ce curăţă grădinile - „pă
mîncili", spun bănăţ'l'nii - de toaite crengile căzute, de toate uscăturile,
fădnclu-lP grămc'zi printn' porni, le aprind. Cînd încep să se ridice flă:·ă
ri:e, bărbatul - um~ori femf'iia - ia un băţ, ori securea cu oare a venit
1?i, bă tind în pămînt, spune ele trei ori:
.. B<rqă-c1', frig,
Si i/•ţ, <'cllc/ ură_"·
:i; VPzi ~i Tudor l'anfill•, op. cit., p. 164.

:ii I n forrnatoarPIP.
:~ 1 VPzi, Vasile Tudor CrL•ţu, Folclor şi et11ografie. Cone.riuni, Timi~oara, 1986,
p. 11-14.
Obiceiuri in zona de munte a Banatului 57
ori:
„Să să băie .frigu,
Să iesă călclura!",:in
pentru ca, între-adevăr, să intre frigul în 1Pămînt în loC"Ul căldurii,

eare trebuie să iasă la porunca persoanei respective. Ritul are loc lingă
foc, în jurul căruia se adună toţi cei carp au venit la grădină, întoc·mai
<·a la focurile de la piţărăi, de l•a sois.tiţiul <le i1arnă, sau rn la cele dl' la
Strigatul peste sat 40 . După rostirea formulei magice, cel care a rostit-o
merge la fiecare dintre pomii care nu au rodit anul trecut şi, dînd de
3 ori cu tăişul securii în tulpină, i se adrc>sează ameninţîndu-1:
„Rogeşci, o ce tai:1 :··
sau:
„Ce măi lăs a1111'ăsta
Sî, clacă nu roge.~ci. cc• tai!"
şi pomul va rodi, fireşte, de frkă, 1runc'ninţat fiind cu tăit'rc>a.

La Caransebeş, în ziua de Sîmţ se merge-a la moşie cu toporul ~i cu
stida cu răchie (ţuică). Se bătea cu itopornl în pămînt şi se stropeau pomii
C'U ţuică, după car·e gazda bea ceea ce mai rărnînea in stidă 41 , ca aceia)i
pomi - pruni, meri, peri, dreşi - să rodească în a.~a fel încît gazda să
facă „răchie", ca să aibă să bea şi la anul, răchia simbolizînd, în aC'(:'St
context al obiceiului, roadele îmbelşugate pc care le vor da pomii în.
urma actelor magice săvîrşi:te, al contactului {'U substanţele magice, ale
căror purtătoare sînt securea, beţele şi răchia calităţile de acest fel ale
primelor două fiind cunoscute şi recunos'.'Uh" şi în C'<tdrul altor manifrs-
tări (al celor prilejuite ele <Solstiţiul de iarnă, de Dzăpostît sau de d.clul
familial), în alte împrejurări. ln sprijinul .principiulu magic 1al con.'tigui-
tăţii vine şi cel al .analogiei: pe care paorii din Caransebeş îl •respectau
cu convingere. La ZăgujC'ni se m<'rgea, acum 50 de ani, la moşii ·cu colin-
zile ele la piţărăi, ale ·căror putere magică ·a sporit pînă a·c·urn, se atîrnau
aceste, colinzi la mîtca (partea superioară a tulpinii, de unde pornesc
şi st' bifurcă ramurile) pomului - ca substanţa benefică pe •C'are o conţ.in
să poată trece în pom, -- şi apoi se săvîrş2au prm'tÎ:<'He cunosC'utC'.
ln provincii ale ţări1i - Moldova, Muntenia, Transilvania -- obiC'Piul
arc loc în 17 martie, şi nu la Sîmţ. Acum „c-ad A!rexiile", despre care în
aria geografică cercetată nu ·am întîlnit vreo şti1·p. Această zi este cea în
eare, „clupă credinţa poporului român de pretutindeni, toa•te insectele,
toate reptilele se dezmorţesc, se mişcă ~;i ies de prin culcu)urile şi ascun-
zişurile> lor ... " 42 şi de aceea se afumă grădinile, se fac focuri în ele, se
:;;tropc-sc pomii •CU aghiazmă. Acesit obicei are loc şi în Banat, dar se
pradică tot la Simţ. Adică, înainte de a aprinde focurile între pomi, se
iau ,.clîrzăli" (drpele) cu care s-au spălat vasele, li se dă foc, .înfăşurate
:~ 1 Am participat direct la desfăşurarea clati11P.i în mai multe rinduri.

4u Vt'zi, Tibiscum, voi. VI, p. 82.
11 i\ndrPi Ghidiu si Iosif Bălan, A1onografia ora.~ului Caransebeş, Edit. auto-
rilor, p. :i:n ~i Lucian Costin, op. cit., p. 88.
4
~ S. Fl. Marian, op. ci.t., p. 208.
finici pe un băţ, şi se ocoleşte grădina cu ele aprinse (mai ales grădina

casei, dar şi cele din ţarină), „ca să nu fie şărpi".
Este semn~ficativ faptul că obiceiul se cunoaşte pretutindeni în
ţară, chiar dacă scopul lui, în zona de munte a !Banatului e~ ce-l ex-
primat de for·mulele citate, mai întîi, şi abi.a după aceea cel pe care îl
are în alte părţi: stîrpirea insectelor şi a şerpilor, determinarea lor de
a rămine in pămînt pentru a nu produce stricăciuni. De altfel, nici
focurile nu se f.ac în aceeaşi diată pes1te tot. Materialul prezerntat ne
oferă posibilitatea să reliefăm cîtewi. trăsături specifice şi cîteva semni-
ficaţii ale obi.iceiului. Am spus că l:a baza lui stau actele magice, că
afumatul grădinilor, prin ocolire, cu cîrpele de vase se face pentru a
alunga gîzele şi reptilele. Focurile oare se fac dezmorţesc pămîntul şi îl
purifică, purifică şi pomii cane îşi trag seva din el. Este vorba, deci, des-
pre' principiul: ..Iustratio per ignum et per aqam", răchia şi aghiazma
avînd putPre de transmitere a vitalităţii pentru rodirea pomilor. Din
modul cum rosteşte ţăranul formulele magice, cum se adresează pă
mîntului sau pomilor, observăm convingerea sa că trebuie să se impună
în faţa forţelor naturii, a manelor malefice, să le domine, fiinckă numai
aşa puterea magică a cuvîntului va acţiona conform voinţei sale asupra
lor, determinînd rodirea. El porunceşte frigului să intre, căldurii să iese
din .pămînt şi pomilor să rodească_ şi totul se va petrece conform po-
runcii, conform voinţei sale.
Deş1 i la desfăşurarea lui participă şi 1astăzi întreaga comunitate ru-
mlă, avînd un caracter general şi colectiv, trebuie să remarcăm că obi-
ceiul în discuţ1e se practică acum în virtutea tradiţiei şi a unor nece'.;i-
tăţi practice, substmtul lui magic dispărînd din conştiinţa oamenilor,
dar se va menţine atîta vreme cit oamenii trebuie 1să-şi cureţic grădinile
oo să crească finul şi să poată pune burntele în pămînt.
Cu toate că sînt mai s'iab reprezentate decît în alte părţi, există şi
în zona de care ne ocupăm obiceiuri menilte obţinerii unor recolte eer-e-
aliere bogate, sporirii belşugului holdelor de grîu şi aceasta datorită
:faptului că, „după mei, cea mai importantă cereală este griul, sub ra:pnrt
mitic, atit în ceea ce priveşte perioada preistorkă, cît şi istori1că din viaţa
autohtonilor"43. Nu există aici obkeiuri ca: „Udătoriul, Plugarul, Tîn-
jaua, în schimb există altele care se 1practică înainte de coacerea grîului.
dar după scoaterea plugului: Cununile, Păpăruga şi alte-le.
La Teregova şi Slatina Timiş, ambele localităţi situate pe Timi~ul
superior, dimineaţa pe rouă, înainte de răsădtul soarelui, mai multe
femei bătrîne, „ierta.ce". pleacă ~a holdă, la holda de grîu, unde împle-
tesc toate o cunună. De reţinut, că femeile „se ortăcesc" şi pleacă în
grupuri alcătui·te din cîte 5-6, pînă la 10 inse - din fiecare casă dtc
una. Grupuri1e împletesc eHe o cunună şi apoi pleacă spre casă, iaJu
4 lumînării, o bucată de scîndură şi fieoare grup se duoe 1a rîu. Aici pun
pe scîndură cununa şi cele ipatru luminări, ic-are o încadrează, o pun pe
apa curgătoare şi îi dau drumul, întocmai ca Ia tragerea izvorului pentru
oei morţi. Dacă lumînările nu se sting, recolta va fi bogată şi griul se vra
coace curînd. Trebu1e să subliniem f.aptul că împletirea cununilor nu se
4:J Romulus Vulcănescu, op. cit., p. 417.
face într-o zi anume, ai „cîn' însepe să să coacă grîu'" 44, iar grupurile
de femei sîmt independente, obiceiul nefiind, ded, general, ci numai
cG'Jectiv, servind funcţional doar grupului care îl pr.actică.
Cununile, 0cest obicei, despre care vorbeşte şi D. Cantemir în „Des-
criptio Moldaviae, este ră&pîndit şi se desfăşoară cu mult fast, în Mol-
dova, Muntenia şi Oltenia, unde se nede că spicele nesecerate sau ulti-
m1ele ca!'e se seceră şi din care se face Cununa, influenţează, asigură re-
C'nha anu1ui următor 45 , o recoltă bogată, după dor;inţa secerătorilor.
Fără îndoi1ală că originea Cununilor o găsim în sărbăJtorile ~nchi
nate de romani unor zeittăţi iprort;ectoare a semănătJurrilor, dar ea trebuie
căut.ată în mitologia tracă mai întîi, de runde s-a transmis în culturile ce
<lU urmat, dovada eonsUtuind-o actele şi elementele magice -care „îm-
plinesc'. obiceiul". Astfel, întîlnim în desfăşuriarea sa elemente de puri-
ri•mre, de curăţire a griului prin foc şi apă: cununa de la Teregova se
dă pe apă întn' 4 lumînă'l'i tocmai pen:tru re-cottă bogată şi griu cuwt,
care va curge în anul respect1v cum curge apa ce poartă cununa căreia
îi transmite substanţele magice pe care le iPOsedă, pentru ca iea să trans-
mită holdei întregi. putenea de rod dobîndită, prin acţiune de l:a distanţă.
La romani, aŞa cum aminiteam, •aisemenea obkeiuri, asemenea sărbători
e•1 au închinate z.~iţei Demetra, prottectoama semănătutriilor, ori zeiţei
Ccres, zeiţă a rodului bogat şi a căsătoriiei, căror-a :J,i se icerea bunăvoinţă
şi ocroti.re. Aceste zeităţi îşi aveau sărbătoarea între 10 şi 19 aprilie
sau la mijlocul lunii august cînd Ceres (numele îi vine de la creare ~i
înseamnă a zămisli) se bucurn de o altă sărbătoare la oare pa1rticipau nu-
mai femei, du,pă H zilo de abstinenţă 46 . Aşa se explică, poate, faiptul că
le; obiceiul Cununilor, pe care l-am pDezen!tat, partkipă numai femei
bă1 trîne sau fete tinere, curate şi el nu are o diată fixă de desfăşurare.
Alături de cele prezentate, datina papctrudelor s-a bucurat ele o
atenţie deosebită din partea românilor de pretutindeni 1şi, după cum vom
\.'lf'dea, nu numai a lor. „O deosebită importanţă a avu:t ~n magia imit.a-
iivă ritul de provocare a ploii prin damna numi.tă jocul paparudelor, care
pînă în secolul trecut a avut un caracter gienerial r01J11ânesc şi contingen-
ţe evidente cu jocuri riltuale simHare la popoarele din sud..,estul Euro-
pd şi ·chiar din alte zone mitice europene" 41 .
In Banat, fâptura mitică ce se invocă rpentru aducerea ploii - im-
plicit, pentru rodirea pămîntului - se numeşte Păpârugă, formă diialec-
t.ală - după I. A. Oandrie1a - a tenmenulu:i generiic paparudă 48 . Atît în
spaţiul cericetalt de noi, cit şi în alte zone din ţară, obiceiul s-e desfăşura
k1 date fixe: în ia treia joi după Paşti, din Sîngeorz, de Rusalii, la sol-
ti11,iul de vară în cele'lalJte regiuni şi în prima marţi după Paşti sau după
duminica Tomii, în Banat. Aici, el constă în următoarele:
O fată tînă1=ă"- între 10 $ 17 ani, deci curată - era îmbrăcată de
către alte fete ori de femei mai în vîrstă în crengi verzi de arin, salcă
44 Informatorii din toate localităţile.

45 Elisabeta Moldovan Nestor, Cu.nuna - sărbătoarea secerişului, REF, nr. 6,
1!!64, p. 615.
46 Ibidem.
47 Romulus Vulcănescu, op. cit., p. 417.
48 Ibidem, p. 418 ~i urm.
sau răchită (copaci, arbuşti cc cresc pe marginea apei) „din creştet pî-
nă-n călcîi", astfel încît nu mai ·avea .nevoie de mască facială aparte,
şi plec.a împreună cu alte fete - 3, 5, 7, care nu erau păpărugi, ci o în-
soţeau - prin sat cîntînd şi dansînd. &te posibil ca foarte de mult să
fi fost costumate şi însoţitoarele, ca în ·alte zone, şi să fi intrat prin
curţi,în gospodăriile oamenilor. !n vremea din urmă însă, Jăpăruga se
opreşte în dmm, în faţa caselor, iar gospodarii ies cu găleţile cu apă şi
o udă, strli-gînd: „Ploaie, Doamne, ploaieeee!", în timp ce ea continuă ~ă
joace în ritmul colindUJlui pe care îl intonează împreună cu grupul de
însoţitoare:
„Păpărugă, rugă,
Vino de ne udă,
Cu găleata, leata,
peste toată gloata,
Cu găleata roată,
Peste lumea toată ...
Unge dai cu sapa
Să cură ca apa,
Unge dai. cu plugu'
Să cură ca untu ...
Bum burel d-argint,
Ploaie pă pămînt,
Ploaie, Doamne, ploaie,
Pămî11tu' să moaie .. ."49
textul avînd următoarea melodie:
La intervale egale se repeta, ca un refren, şi de către însoţitoare, nu

numai de cei care udau Pcipciruga, scandîndu-se, mai mult, formula:
,.l'l(Jaic, lJoam!le, ploaie,
Ptimintu' să moaie ... "
Gazdele răsplăteau colindătoarele cu brînză, ouă, slănină, făină, cal'P

„năinCl' vreme" erau pregătite de către fete s.au mame după încheierea
colindatului. şi constirtuiau masa grupului lor, adică prînzul, ila care nu
4!1
Textul l-am înregistrat în timpul desfăşurării obiceiului la Borlova.
>° Colindul - textul şi melodia - ne-a fost comunicat de profesorul Gheor-
ghe Dobreanu din Caransebeş, ciiruia îi aparţine şi transpunerea pe portativ.
participau ceilalţi tineri ce li se alăturau de la un capăt la altul al sa-

tului, sporind alaiul Păpărugii.
Această datină este cunoscută, dwpă cum arartă Romulus Vulcă
nescu, la români, macedoromâni, bulgari şi greci, dar şi alte popoare au
datini oare prezintă similitudini evidente cu cea românească: Regde
ploii din Poona (India) sau aratul ploii, în Georgia, fapt ce îl dete1~mină
pc> cercetător să afirme că: „Datina străveche a paparudei pare a coborî
pînă la originile ei indo-europene, aitît prin numele <'Ompus cît şi prin
ritual" 50 , în tlimp ce G. Dem. Teodorescu o consi<leră de origine tracă,
susţinînd că pentru G. Săulescu „păpăluga prezintă o divinitate idolică,
proteguitoare a grădinilor şi legumelor, precum Caloianul a agrelor" 51 .
Structura şi desfăşurarea obiceiului, elemente1'e sale 'Constructive
ne' oferă argumente pentru reliefarea originii şi sPmnificaţiilor sale stră
VC'chi. în acest sens, vom observa miai întîi substratul său magic, rele-
,-at ele pmoticile şi elementele din ca·re se compune: acţiunea benefică
a apei are la bază credinţa oamenilor primitivi {'ă ,,între cauză şi efect
nu trebuie să existe o contingentă, o contintiuate temporară şi sipaţia
lă"52. Prin analogie, deci, omul credea că va ploua: cum curge apa pe
Păpărugă atunci cînd iel o aruncă, aşa va curge, nu peste mult timp, şi
ploaia pe pămînt, dindu-i putere de rodire.
În al doilea rînd, ·reţinem că acest obicei se desfăşoară, în Banat,
marţi după Paşti sau marţi după duminica Tomii, exact cînd se desfă
soară un al.t obdcei, cunoscut aici sub numele de Mătcălău. IÎn Bana:t se
~redc că Mătcălăul e jumătate om, jumătate înger, după 'cum lanus
M.atutinus, de .Ja care îşi trage numele această fiinţă mitică, C'ra coru;i-
derait la romani un înger .care poo.rtă rugăciunile muritorilor către Durn-
nezeu53. Şi Păpăruga este o „făptură mitică", invocată de „vestalele ei",
dl' tinerele fete pl'ntru a aduce ploaia, ele devenind astfel mjjlocitoare
pc· lingă ea pentru a slobozi „zăgazurile ploilor". In acest context se
confirmă o dată în plus, atît afomaţia lui Romulus Vulcănescu în legă
tum cu originea indo-europeană a <latinei, cît şi cea a lui G. Săulc'scu
despn' semfinicaţiile aecstuli personaj mitic.
Cele C'Î'ieva c-rc>dinţe, praclic~i, rituri, datini şi obiceiuri la care ne-am
oprit în rîndurile de mai sus prezintă unele caracteristici, elemente spe-
dficc' comune ce rele\'ă atît orig.inea cît şi semnifi.caţiile magico-<mitice
can' izvorăsc clintr-un fond indo-european comun, din straturile stră
ve<"hi ale culturii noastre, din mitologia predacă. Ele relevă, în acelaşi
timp. eh'mentt> aparţinînd s:fraturilor de cultură populară mai noi, mito-
logici romane, al cărei speciific se reliefează, în manifestările prezentate,
prin unele personaje mitice, prin unele practici din cadrul obiceiurilor.
Credinţ0le, sărbătorile, prac<tid:le, datinile despre care am vorbi·t au la
bază magia prin analogif' şi prin contact, ceea C'e demonstrează originea
şi Si~'mnificaţiilc lor iniţiale, scopul cu .care s-au desfăşurat şi ca1't:~ a
făcut :să ajungă pînă la noi, chiar inum.ai sub forma unor acte rituale
'> 1 Romulus Vulciinescu, op. cit., p. 420.

'>l Lucian Blaga, op. cit., p. 297.
:ii Maria Cristescu, Despre structura, semnificaţiile şi originea wzui obicei
,ţtrcluchi: .\fătcălăul, (în) Tibiscum (I), voi. VI, p. 94.
izolate. Manifestările acestea relevă faptul că agricultura şi păstoritul

1
au fost ocupaţiile cele mai vechi ale românHor, relevă originea şi sta-
tornicia noastră aici, în Carpaţi.
NICOLAE CRISTESCU
FRUHLINGS - UND SOMMER-BRĂUCHE IN DER BANATEH GEBIRGSZONE
(Zusammen fassung)
DiP bevorstehende Arbeit macht uns mit einigen Sitten, Brăuche und Prak-
tikl'n des Volksglaubens i.iber Bodenfruchtbarkeit bekannt und unterstreicht deren
magischen und mythischen Ursprung. Alle Ellemente sind Reliquien der Vor-
dakischen, Dakischen und Dakisch-Romischen Mythologie, bis in die heutigen Tage
\·crerbt.
Einige dieser Brauchtumsăusserungen sind heute als abgesonderte Rituale
bekannt, dPren Deutung und Ursprung leicht zu erkennen und erklăren sind.
Der Autor beschreibt zuerst einige einleitende Praktiken zur methodolo-
gischen mythischen und agrarischen Prognose (Stretenia, 2. Februar und Baba
Dochia, eine mythische Figur trakischen Ursprungs, die auch in einigen Legen-
den aus dem Sebesch Tal und deren Laufes, des Temesch-Flusses, sowie in ande-
ren LandteilPn vorkommt) dann verbleibt er bei einigen Ăusserungen im Volks-
glauben, „Lostage" (Hexentage) aus der „weissen Woche", der ersten Fastwoche
(„Vogelmontaq", „Donner-Dienstag", „Boser Donnerstag", „Foka" ), und ilbergeht
schliesslich zur Schildf'rung einiger Sitten und Brăuche mit allgemeinen und
koliektivP:n Charakter, die auf Kontakft-Magie und Analogie-Zauber beifuhen
(„Feuer bei den Biiumen", „Kriinzchen" und „Wettermănnchen", das Fest mit der
Figur „Mătcălăul" verbunden ist).
Bei allen dieser Brauchtumsăusserungen werden Eigenschaften, Spezyfisches
unei charakteristische Ellemente jedes einzelnen Brauches, sowie gemeinsame
und allgemeine Ellemente, Unterschiede und Ăhnlichkeiten mit anderen Brăuchen
aus verschiPdenen Landesteilen und ethnofolklorischen Zonen aus dem Si.id-Osten
Europas hervorgehoben.
DATINI ŞI OBICEIURI
DIN ZONA „VALEA SEBEŞULUI",
JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
Create de popor şi kansmJse pe cale orală, din generaţie în gene-

raţie, datinile şi obiceiurhle au devenit în cursul vremi.i o necesitate
a vieţii, în ele reflectîndu-se dorinţa de o viaţă mai bună, mai prosperă,
cu mai multă „bucurie, veselfie şi avuţie".
După unii cercetători, ele se grupează după cum urmează: de ano-
timp (de vreme) de muncă; de medicină populară; de evenimente de fa-
milie; de sărbători; jocuri de copii şi tineret.
Perioada zilelor de iarnă şi a sărbătorilor din acest anotimp, este
.aşteptată cu multă bucurie şi nerăbdare şi astăzi, ca şi în vechime, de
toată lumea, c•a 1Prilejuind o serie de manMestări şi datini şli obiceiuri
la care participă întreaga colectivitate, de la copii pînă la bătrîni.
Cîteva izvoare de apă pornite de la poalele munţilor Ţarcu, unin-
du-se în drumul lor spre vale într-un rîu ce nu-ş'i dezminte numele de
.,Sebeş" (repede), acesta in drumul său „repejinos", scaldă o sailbă de
localităţi, cu centrul de comună, Turnu Ru:ieni. Este vorba de: Borlova,
Turnu, Ruieni, Dalei, Zerveşti işi Zlagn1a, fiecare din ele avîndu-şi po-
rc>cla cuvenită după temperament, fel de viaţă şi denumite în grai local
,,batjocu.re". Asitfel zMvenilor li se zke „raţe" pentru că lor k place
mult să stea în apă şi sîint vorbăreţi; zlăgnen!ilor, „raci" după un pîrîiaş
mai mult sec, dar cane ·cu mulţi. allli în Ul'mă era popu11at cu raci (li se
mai zice aşa fiind că sînt cam refractari la înnoiri, sînt tradiţionalişti);
dălcenilor le zice „ciuhurez" (buhă), satul lor fiind aşezat pe o culm{\
cu o singură uliţă, în urcare sipre poalelie Muntelui Mic; borlovenilor,
temperamente linişti:te, tăcuţi, mai bl'înzi, „mîţe"; ruienenţilor, fiind
mai răi de gură, „pupeze"; turnenilor, moi din fire, „cepe".
Satele sînt apropiate - circa 2-3 ~m distanţă între ele - şi avînd
o singură arteră de circultaţie care favorizează ocazia de a se întîlni
destul de des, la care se iad.augă nedeile (fiecare avînd nedc>i·a la altă
dată), apoi hore, nu:nţi, ş.a. sîint ocazii de întîlnire şi în glumă fiecare
foloseşte batjocura (porecla) celuilalt fără aa vreunul să :Se supere.
Deşi satele sînt apropiate ca aşez:are, în aria folclorului întîlnim
deosebiri fie de formă, fiie de fond, aşa cum vom vedea în ·cele ee ur-
mează.
Un prim pas şi popas în ziua „lăsiatului de carne", cunoscut peste
tot sub denumirea de „zăpostit", zi în care, cu arni în urmă, apăreau pe
uliţe „blojii" siau „moşul şi baba". Doi tineri travestiţi, ambii bărbaţi -
64 Nicolae Mihăilescu
un moş 'ii o babă - înconjuraţi de un alai de tineri şi copii, intrau în

curţi unde obişnuiau să imite un dans pe loc în Yălăul porcilor (troaca
<le hr.aină pentru porci), cu urarea ca gazdele să aibe porci mari şi graşi,
fiind răsplătiţi cu ţuică şi cîte un colac. Pe stradă, fetele încercau să
rupă din opregul babei cîte un oiucur, să aibe noroc la măritiş. Baba
irnă sl' apăra, precum o apăra şi moşul cu bîta, dind naştere unor situ;:iţii
hazlii. Acest obicei se mai păstrează astăzi doar la Turnu Ruic.ni.
În perioada postului, deci pînă la Moş Ajun, se obişnuieşte - cu
excepţia Zărveştiului - .seara să se facă focuri prin sat, acestea culmi-
nînd peste tot în noaptea de ajun, c:înd fiecare gospodar se simte obli.-
gat să facă un foc în faţa casei din tulei (coceni de porumb) sau paie.
In această noapte tinerii, chiar şi copiii încep să alerge în grupuri pe
uliţele satului şi să strige, ori să îngîne:
„Bună ziua lui. Ajun

Că-i mai bun-a lui Crăciun
Că-i cu miei şi purcei
Fug copiii după Pi
Unge-i pringe, ii încinge,
Scoateţi paie şi tulei!'' 1.
E o foerie, în noapte fiecare avînd un băţ mai mare, cu o fîşie de

c<mduc aprinsă alergînd de la oa.să la casă în jural focurilor, cu îmbul-
z€ală mare, iar spre zorii zilei zarva creşte din ce în ce, apărînd mame
s&u bunici cu cc>i mai mid în braţe sau de mînă.
Aceştia sîn:t „piţărăii", fiecare avînd la gît un „bătăcui", o ,„străi
cui,ă" siau un săculPţ, gata pentru a fi umplute cu 'Ce le oferă fiecare
„găzdăriţă": „cocoşi" (floricele), mere, pere, nuci, alune, poame de mere
de pere, bomboane şi chiar colăcei dau giazdele mai avute.
Piţărăii se concentrează pe sectoare la Borlova, fiind un sat mai mare,
iar cei din celelalte sate merg de la casă la casă cît e :s:atul de rnarie,
începînd de lia capul saJtului. Cei mai imici se îmbulzesc, care mai de
care, să fie mai în frunte, iar cei mai mari (10-12 ani) aşteaptă mai la
urmă ştUnd că vor culege tot ce a mai rămas la găzdăriţă în ciur. La
1
strigătele 'insi!Stente ale piţărăilor, gazdele (femei) se ivesc în prag cu

ciurul cu bunătăţi, iar la casele imai avute cîte un unchieş le mai dă şi
cîte o „înghiţitură" de ţuică, aş.a ca să-şi facă fală. Iată ,chemarea piţă
răilor:
„Scoală gazdă nu durmi

Că ce mîncă puricii
Dă ne poame, că ni-i foame
Dă alune că-s mai bzmP
Dă ne nuci că-s mai dulci
Dă ne criţari, că-s mai tari
Gazda şi cu qăzdăriţa
Să ne umple cotăriţa
1 Informator, Maria Ghergha, 30 ani, Turnu Ruieni.
Datini şi obiceiuri în Vtilea Sebeşului 65
Cu-n acov dă vin

Să vă fie podul plin
Şi cu unu dă răchiP
Fie gazdei bucurie!w2.
Chemarea se execută cu o strigătură pe silabe, cu a:ccenit pe ultima.

E o învălmăşeală de nedescris, cei llT1laL înalţi ridică bătăcui.ul peste
cei mai mici stricînd „Dă-mi şi mie!", iar găzdăriţla zlmbi.toare îi lini.'?-
teşte cu vorbe blînde: „Da nu vă înghesuiţi. că vă dă mătuşa la toţi!" 3 .
Care a reuşiit să-ş:iJ umple băt.ăcuiul, se duce mai devreme acasă, iar
restul la terminarea procesiunii mergînd acasă, fiecare îşi varsă daru-
r.il-e pe m1asa mare şi dacă sînt doi ·trei fraţi încep uneori comentarii
usturărtoare pînă intervin părinţii sau bunicii să-i împace.
La Ruieni am întîlnit şi o strigare unică:
„Sara, sara
Da-i mai bună zara
De cit chisăliţă
Să trăiască găzdăriţa
Să ne umple cotariţa"4.
Tot la Ruieni e obiceiul de a se pune în ciurul cu daruri şi boabe de

porumb şi bani (monede). După temrinare.a piţărăilor, boabele de porumb
s·e împrăştie la păsările din cllil"te cu urarea de a se înmulţi şi ele ca
piţărăii dimlineaţa,; iar banrii se toarnă pe masă în acelm? scop 5. Apoi
uliţele satelor devin aproape pusti, doar urmele focw-ilor mai dăinuie
'in iamintirea ajunului, ori aluzia unor „zgîrdţi": „Măi, mă'i, dar multe
paie şi tulei s-or mai ars!"a.
Şi acum o rrrică notă explicativă şi anume: cele două sate unite Tur-
nu şi Ru'ieni sînt despărţite doar de primărie şi fostul lodaJ al şcolii. Din
strămoşi s-au pomenit desipăl-ţite şi ţin morţiş la această moştenire.
Chiiar şi proprietăţile lor la cartea funciară apar pe registre despărţite
şi nu odată au avut loc mici învrăjbiri, fiecare sat avînd primarul său.
Astăzi tapare o singură looalitate cu denurrrlrea Turnu Ruieni, sătenii
îş:i zic însă în continuare ruJienenţi. sau turneni şi pină şi nedeia o ţin
separat la date diferite. Aooastă dispută se manifestă şi în strigăturile
din noaptea lu'i rMoş Ajun, prin oare sătenii fac haz un1i de alţii:
„Frunză verde de alun
Urice-s fecili di.n Turn"
'f'U riposta:
„Frunză verde de costreni
Urite-s fecili-n Ruieni"7
satiră ce totuşi nu-i împiedică să joace împreună în jurul focului.
2 Informator, Ion Boldoni, 45 ani, Borlova.

3 Ibidem.
4 Informator, Maria Gherga, 30 ani, Turnu Ruieni.
5 Ibidem.
6 Ibidem.
i Ibidem.
66 Nicolae Mihăilescu-
IÎn ajunul Crăciunului se merge cu colinda, cei rnJai mfoi încep mai
de vreme şi :merg doar pe uliţa lor, iar ce'i mari (tinere.tul) pleacă mai
tîrziu după retragerea celor mici, şi colindă tot satul întrebînd la fe-
reastră: ~.Primiţi colinda?" La un răspuns •afirmativ vor începe colin-
datul. lată textul ia două colinde obi:şnuite în parte.a. locului:
„Sculaţi, sculaţi boieri mari
Sculaţi voi români plugari
Că nu-i vremea de durmit
E vremea de-mpodobit
Căci colinda o venit
Pe doi cai albi înşăuaţi
Caii trăbă adăpaţi
C-o burie dă răchie
Fie gazdei bucurie
Si caii îs obosiţi
Si trăbuie potcoviţi
Cu potcoave de colaci
Şi cu cuie de cirnaţi
Daţi-ne o sticlă de vin
Să vă fie podul plin"B.
„Pleacă Lina· za fîntînă
Cu urcioarele în mină
La fîntîna cu găleată
Dă trei juni înconjurată
Iară primul ce zicea?
Către Lina aşa grăia:
Dă-mi Lino cirpuţa ta
Să ne cununăm cu ea!
Iar al doilea ce-mi zicea?
Cătră Lina aşa grăia:
Dă-mi Lino cerceii tăi
Să ne cununăm cu ei!
Iar al treilea ce-mi zicea?
Cătră Lina aşa grăia:
Dă-mi Lino inima ta
Că şi eu ţ-o dau p-a mea
Ş-amindoi ne-om cununa!
Lina inima i-o da.
Să fi gazdă sănătoasă
Dă colinda ast' a noastă!"9.
Tîrziu spre miezul nopţii se termină co1indaitul şi colindătorii. se

retrag la o gazdă mai Jpliimitoare, unde--şi impart !frăţeşte banii şi colacii
primiţi şi încing o petrecere cu răchie fiartă, cîrnaţi în „cigane" pe care
o tennină abiia. spre ziuă cu cintece laice, sau ichiiar fac focuri pe uliţă
juclnd în jrurul lor. Copiii la rîndul lor merg ia o mamă mai primitoare
8 Informator, Jula Maria, 82 ani, Dalei.

9 Ibidem.
Datini şi obiceiuri în Valea Sebeşului 67
unde îiµ împart ,,căpătarea" în mod frăţesc, încheind şi ei cu o „coleşă"

cu cirnaţi „în cigane".
· ln seara ajunului se face şi împodobirea pomului de iJarnă sub de-
numi:rea de „făcutu braduluî", cu !fel de fel Ide podoabe din comerţ.
Cu mulţi ani în urmă se obişnuia împodobi.reia cu „turoe" colorate (din
comerţ) şi iprăjituri mici de casă în diferite desene, denumi:te „ţucă
r,ele" .
. Pe Valea Sebeşului, oa şi în toată ţlaira, este aşteptat cu mare bu-
curie şi multă nerăbdare sosii.rea noului W1 şi mai ales seara premer-
gătoare, clnd tineretul şi mai ales „fecili" îşi fac fel de fel de horos-
coape, prevederi de viitor şi mai ales de măritiş.
lntreaga gamă de dtalti.ni şi obiceiuri poartă denumirea de „Sin-
văsîi", probabil pentru că prima zi din nou an este ziua de Sf. Vasile.
Sînvăsîiul se organizează încă din vireme stabilind fiecare fată sau bă
iat unde se va organiza searo nespectli.vă pentru ia .participa. Bine înţe
les par1Jiciparea, mai a!les a fetelor, se face pe grupuri restrînse prin sim-
patii, băieţii 'alergînd de ici colo mai mult pentru a :!Iace haz ,de necaz
fetelor. Gazdele stabilite (care au şi experienţă) maJme sau humici de
fete pregăltesc cele necesare rpentru desfăşurare şi în primul rînd a
obiectelor de horoscop ca: pieptene, cărbune, cartof, pensulă de bărbie
rit, ţigară, sare, oglindă, inel, lînă, oarte, creion, bani, ş.a. fiecare sim-
bolmnd însuşiri ale celei sau celui oare va fi soţ sau soţie. De cum ~e
întunecă, cu emoţii se adună Ja gazda stabilită, iar junii se împart şi ei
după cum le „pică mai bine". Gazda pofteşte oaspeţii 'În „cuină" pentru
a nu vedea cum sînt aranjate obiectele de mai sus sub farfurii, blii.de,
oale, de diferite mărimi. După ce a ascuns isub fiecare un obiect din cele
de mai sus, invită pe rînd înltîi fetele, apoi băieţili pentru a ţine secret
norocul. Fiecare via ridica una sau două farfw-ii (după înţelegere) şi
care se repun la loc, .pentru următoarea. Se foce apoi o ridicare în co-
lectiv făcîndu-se mare haz de către juni, matl ales cînd se ridică obiecte
din cele ce urmează: pieptene, are dinţi Tl1.0'f'i, e colţat; cărbune, e tu-
ciuriu; cartof, e guşat; pensulă, e bătrîn; ţigare, ~ste fumător; sare, e
sărac; oglindă, e frumos; inel, e elegant; lină, e bogat; carte, e deştept;
creion, e funcţionar; bani, e avult10. Pentru a produce o atmosferă mai
hazlie, se mai ascunde şi cîte o pisică, sau mai multe obiecte „rele" la
un loc. RidicaTea nu e şablon ca mai Isus, se face şi la vederea întregului
colectiv, ca hazul să fie mai mare. După două trei runde îşi încearcă
norocul şi toţi ai gazdei în vesel[a şi, rîsetele tuturor, după care ur-
mează arderea a două şuviţe de fuior egale, desemnate „el" şi „ea",
~i fără a 1anunţa nume se arată celor prezenţi care e „ea" şi .care e „el"
apoi se dă foc cu o lumînare ambelor şuviţe. Dacă focul merge mai re-
pede la „ea", e semn că „el" nu e prea aiprins şi invers. Urme'ază ghi-
dtul prenumelui celui sau oeleli „ursite". 'Intr-un castron se lipesc J'ile
marginea de sus bileţelele cu nume de băieţi. Se pune de fiecare fată
pe rînd, o coajă de nucă cu o luminare mică eiprinsă în mijlocul castro-
nului care e plin cu apă. Coaja va pluti pînă în dreptul unui nume,
mre va fi al celui predestinat. Urmează apoi bă~eţii la :rînd, cu hazul
lO Informator, Berneanţu Gheorghe. 65 ani, Zerveşti.
68 Nicolae Mihăilescu
şi diferitele prorociri. De aici înainte spectacolul se mută în grădină.

Se merge pe întuneric la gardul ,cu nuiele. Pe rind fertele vor pune
mîna pe un par, apoi gazda iaprinde lumina ca să vadă parul. Dacă
acesta e cu coajă pe el, e semn că vdttorul soţ e tînăr; dacă e uscat e
bătrîn; dacă e drept, soţul va fi şi el credincios; dacă e strlmb, invers;
dacă e fără noduri, e frumos, invers e urît. Dar lanţul prorocirilor înc-ă
nu s-a terminat, deşi acum pleacă fetele fiecare acasă la ea, junii mai
rămîn glumind pe seama fetelor şi la o „gură de răchie" ma] mtirzie pe
uliţă; mai cîntă pînă înspre ziuă. Fetele ajungind acasă se duc fiecare 'în
grajd unde dorm vacile. Fata loveş.te vaca cu piciorul zidnd: „Hăi, anul
ăsta!" 11 • Dacă vaca se ridică e semn că fata se va măriitla în cursul anu-
lui, dacă nu se ridică, fata mai încearcă cu „Hăi, la alt an!", sau „prăstă
doi ani!" spre amărăciunea ei şi ia mamei. La Zlagna, acest obicei se
practică nu în grajd ci la cocina cu 1porci unde merge fata cu o farfurie
în care bate cu o lingură, dacă porcii' se trezesc, e semn bun şi invers
e necaz. Dimineaţa fart;a mătură casa invers şi se urcă pe gunoi aşteptînd
să strige cineva un nume, fie la ea acasă, fie prin vecini, 'că acel nume
va fi cel al alesului ei de viaţă. La Zerveşti, fatJa se urcă pe gunoiul
vitelor în grădină, a.şteptînd acolo ipînă va auzi un sttigăt de nume.
Dar junii runosc obicei'lll şi pîndesc pînă ce fiata .sie urcă tpe gunoi, şi
strigă tare să fie auzit, un nume de cîine, de pisică, de animal pentru
batjocură. La Turnu Ruieni acest obicei se practică in dimineaţa aju-
nului cînd piţă·răii fac înconjurul saitului. Norocul sau nenorocul fete-
lor în noaptea de Sînvăsîi sîrut aprig discutate şi comentate de femeile
din sat şi mai cu seamă de mamele celor în cauză.
Toate aceste datini sau obiceiuri au un caracter lak perpetuat d.in
g,eneraţie în generaţie cu adăugiri pe parcurs. Ele oglindesc dorinţa de
o viaţă IT'.ai bună. Femehle mai vîrstnice mai puneau, pînă prin anii
1930-1940, cele douăsprezece cepe ce simbolizau crugul vremii în anul
cel nou. Astăzi toate acestea fac parte din trecut şi dacă se anai practică
în măsura mai mică sau mai mare, sînt soooti•te divertisment. Sînva-
sîiul se practică astăzi mai mult pentru ,cei mici şi numai cu ridoarea:
farfuriilor. Tineretul dl:' astăzi a ajuns la o maturitate de gîndire de
a nu mai crede în horoscoapt~, descîntece sau în farrne('e, vo11ba unui
cîntec:
.,Lasă Jtîndro farmecele
Cii rămîi cu babele !"12
NICOLAE MIHAILESCU
ll Informator, Negrei Nicolae, 40 ani, Zlagna.

12 Jbiclem.
Datini şi obiceiuri în V alea Sebeşului 69
TRADITIONS AND HABITS IN „VALEA SEBEŞULUI" ZONE

CARAŞ-SEVERIN COUNTY
(Summary)
This work presents winter traditions and habits in „Valea Sebeşului" zone.
They are known from ancestors, have bPen and are anxiously looking forward
by everybody ..gi.'v.ing oc:asion to ia serii(><; of manilfe~tlations to which au the com-
munity takes part. They happen chronologically and gradually, bepinning with
„l<'isatul postului. Chrisrtmas and culminating in the New Year's Eve - known
under the folk name of Sînvăsîiul".
NAŞTEREA
TRADIŢII, CREDINŢE ŞI OBICEIURI
DIN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
In mediul tradiţional de familie, obiceiurile reprezintă un sistem

reglator €tic avînd ca scop pregătirea individului pentru viaţă, familie şi
sodet.ate. Obiceiurile, atît cele de peste an cit şi cele 'ale vieţii de fa,
milie, cu toate similitudinile la diferite popoare, au avut şi au în con:-
tinuare note particulare, distinctive ce au consolidat conştiinţa de grup
social, şi, păstrate în virtutea tradiţiei, ele au constituit un factor de
rezistenţă La diverse încercări de deznaţionalizare căci „( ... ) Temeiul
păstrărei a unor asemine datini moştenite de la romani nainte de alte
veacuri este tot acel care au fost şi al păstrării limbei naţionale, măcar
că au fost Naţia românească rasuprită de mai muiJJte feliuri de neamuri
varvare. Pentru că stiu că ni·mic este mai dulce si mai sfînt rnmânului
adevărat <lecit a-şi păzi limba şi legea ( ... ) Şi ~ntru cc? Penitru că îşi
iubeste nationalitatea"l.
În zo~a muntoasă n Banatului s-<au menţinut timp îndelungat o se-
rie de practici foarte vechi, majoritatea dintre ele precreŞtine. Urme ale
acestor practici şi credinţe se menţin chiar şi pînă în zilele noa.-.tre.
Explicaţia acestei stări rezidă în faptul că sate1e în cauză sînt destul de
;izolate şi populiaţia lor pune mare preţ pe păstrarea tradiţiei şi a cre-
dinţelor străvechi. Regresul firesc al unor obiceiuri se datoreşte pă
trunderii şi în aceste locuri a cuceririlor ştiinţei.
Actualmente cercetarea obiceiurilor este dificilă mai ru seamă da-
torită faptului că multe dintre obiceiuri şi-au pierdut sensul iniţial
primind de-a lungul timpului sensuri noi, trecînd de pe planul saffal pe
care au fost performate ipe oel ceremonial şi spectacukir.
Am încercat în cele ce urmează iSă prezentăm citeva obiceiuri actuale
şi dispărute legate de naşitere, de pe raza judeţului Caraş-Severin, in-
sistînd asupra momentelor premergătoare naşterii, a grijii deosebite
pentlru mamă şi făt, naşterea propriu-z~să, momentul primei îmbăieri,
botezul, bolile copiilor mergînd pînă la prilmele jocmi ale copilăriei.
Miracolul existenţei, atunci cînd cunoştinţele ştiinţifice nu erau
în<'ă la îndemîna tuturor, a fost convevtit pr.in mit căci „Mitul e încer-
carea de a releva un mister cu mijloacele imaginaţiei" 2 şi prin urmare
se credea că puteri magice, malefice şi benefice, guvernează universul
1 Damaschin Bojincă, Scrieri. De la idealul luminării la idealul naţional,

Edit. Facla, Timişoara, 1987, p. X:I:.I.
2 Lucian Blaga, Trilogia valorilor, Edit. Minerva, Bucureşti, 1987, p. 219.
72 Elena Marta
decizînd asupra vieţii, destinului şi morţii fiecărui om; însăşi religia „nu
este altceva decît oglindiirea fantastică în minţile oamenilor a forţelor
exterioare care domină viaţa lor de toate zilele, o oglindire în oare for-
ţe le pămînteşti iau forma unor forţe suprapăminteşti" 3 . ln acest con-
text, naşterea unui copil era socotită o realizare, o împlinire, pe cînd
steriHtatea unei femei era consecinţa unui fapt reprobabil, a unui bles-
tem sau acţiunea unor spirite necurate. Sterilitatea unei femei atrăgea
oprobiul colectivităţii şi adesea devenea motiv de divorţ, darr- pentru că
forţa blestemului se putea anihila printr-o forţă superioară, a descîn-
tecului, şi chiar boala provocată de fiinţe supranaturale avea leac, fr-
meia era descîntată şi „doftoroaiele" îi pregăteau leacuri: fierbeau liliac
alb în miere sau vin dind femeii. să bea"' sau o povăţuiau să bea seva
de la ramurile ce se altoiau să aducă rod precum pomul 5 . Aceste Jeacuri,
presupunînd că ar avea o valoare strict curativă, au în acelaşi timp o
valoare rituală. Măsuri de profilaxie magică se iau încă de la nuntă:
min·sei i se punea în braţe un copil pe care trebuia să-l u111gă cu o alifie
şi să-l sărute 6 , un act de magie a contiguităţii menit să determine ma-
ternitatea.
În trecut femeile române aveau un număr mult mai mare de copii
dar lipsa asistenţei medicale a făcut ca indicele mortalităţii infantile să
fie ridicat. Poate tocmai din tt>arna de a-ş.i putea pierde copilul să fi
izvorît numeroasele interdircţii pe care femeia însărcinată trebuia să le
respccte. Doar respectînd oceste opreli~ti femeia, în credinţa populară,
putea da naştere unui copil sănătos.
În legătură cu naşterea, credinţa poporului consideră că u1wle tră
sături fizice şi psihice ale ropilului sînt determinate de comportarea
femeii în timpul gravidităţii. De aoeea i se interzice femeii însărcinate să
fure, căci de va fura şi va fi prinsă asupna faptului şi va duce mina cu
obiectul furat spre corp, copilul va avea pe locul respectiv semnul obi-
ectului furat, în caz că viritoarea mamă nu-şi va şterge imediat mînai
de pămînrt7. Această credinţă se menţine şi în prezent. Ştergerea mîinii
de pămint ni se pare un element al unui ritual 1magic de ştergere a pă
catelor de pămîntul învestit cu :proprietăţi sacre, un ritual de obîrşie
străn'che, specific comunităţilor sedentare de agricultori.
Obi·cciurile şi tradiţiile de naştere sînt legate de practicile străvechi
de trecere şi iniţiere, iar magia simpatetică deţine rolul preponderent
în interdicţiile impuse femei însărcinate. Astfel viitoarea mamă, depă
nîncl lină, nu are voie să o petreacă după gît, să nu aibe copilul la
naştere ombilicul înfăşurat în jurul gîtului 8 , nu-i este permis femeii să
strîngă aşchii în poală, să nu fie copUlul bubos 9 ; să nu lovească dine sau
pisică, să nu fie copilul păiros 10 ; să nu ţină foarfecele în poală, că va face
3 K. Marx, Fr. Engels, Despre religie, Edit. Politică, Bucureşti, 1960, p. 256.
4 Informator Paica Ana, 67 de ani, localitatea Feneş.
5 Informator Roma Ana, 69 de ani, localitatea Slatina Timiş.
G Popovici Ioana, 54 de ani, localitatea Naidăş.
7 Informator Jurja Maria, 60 de ani, localitatea Sadova Nouă.
8 Informator Popescu Doina, localitatea Pojejena, 53 de ani.
9 Informator Mangu Ecaterina, 70 de ani, localitatea Pescari.
10 Jbiclem.
Naşterea. Tradiţii, credinţe şi obiceiuri 73
pruncul, Jimbă de broască 11 ; nu are voie :să omoare $,erpi, să nu fie copilul
chior 12. De iasernenea este răspîndită credinţa că o femeie „în altă stiare"
nu ·are voie să se mire de un lucru urît sau cu defecte, de anima.le sau
oameni „pociţi", căci noul născut ar putea :avea însuşirile acelui lucru,
om sau -animal; de se via întîmpla totuşi, să :spună în gînd: „Nu ne mi-
răm un, ne rniirăm doii" 13 sau „Numai tu să fii aşa, nimeni ca tine!" şi
să-şi scuipe de trei ori în isîn, în icredinţa că atund nu vor fi urmări.
Ştiut fiind faptul că femeile în stare „binecuvintată" sînt foarte pof-
ticioase, ele sînt sfătuite să nu se abţină de l:a mîncare ~i da.că poftesc
ceva, să ceară chiar şi în casă străină că de nu, lesne ise poate să piardă
sarcina 14 . [n ciuda acestui fapt, sînt şi restricţii alimentare: femeia
gm1vklă nu are voie să mănînce carne <le .iepure, să nu fie ropilul fri-
cos15, sau came de căprioară, să nu-i trosnească oasele 16 , nu are voie
să mănincr- şoric, să nu facă fete pistruiarte 17 , sau orice fel de fructe
îngemănate, căci va face gemeni 18 . Tot pentru a nu avea gemeni, fe-
meile însărcinate se feresc să mănîn:ce ouă cu două gă:l.benuşe 19 .
Femeile române sînt, în general, robuste şi chiar însărcinate fiind,
văd de treburile gospodăreşti şi cîmpului, dar, înconjurate cu respect şi
multă dragoste, pot fi uşor deochiate involuntar, ceea ·ce ar dăuna prun-
cului. Persistind această credinţă, atunci dnd femeiia gravidă merge
într-un loc unde e multă lume adunată, îşi deşiră brăcira tîrînd-o după
ea, să se mire lumea de brăciră şi nu de starea ei20 . Dacă merge la o în-
monmîntare, e bine să-şi lege o aţă roşie de inelar, ca spiritul eelui mort
să nu poată să-i facă nici un rău2 1 .
Nu numai viitoarea mamă are de suportat o serie de oprelişti, ci şi
cei din jurul ei trebuie .să o îngrijească şi să o ferească de sperieturi,
de mund grele, bărbăteşti. Femeii gravide nu este voie să i se toarcă
peste picioare, să nu fie împiedicată, că ia.stfel căzînd ar putea piPrde
sarcinazz. Prin magie pot fi determinate ia.numite calităţi tale copilului:
dacă unei femei gravde îi place mult un anume rnpil şi ar dori ca pro-
.priul ei copil să-i semene, se 'întinde pe pămînt şi respectivul copil tn·cc
de trei ori peste pînt.ecuJ ei23. Dacă d.inpotrivă femeia doreşte să nu
semene copilul ei cu o anumttă persoană, se va fezi să-i treacă peste pi-
cioare2•. Femeile gravide mai obişnuiesc să-şi pună ghije de ghilău in
cap, să aibe copil ul părul creţ25.
li Emil Petrovici, Folklor din Valea Almăjului (Banat), în Anuarul arhivei de

follclor, vol. II, Imprimeria Cartea Româiwască, Bucureşti, 19:l5, p. 46.
12 Dumitru Jompan, Folclor din Marga, Reşiţa, 1979, p. 293.
IJ Informator Paica Ana, 67 de ani, localitatea Feneş.
14 Informator Teodorescu Ioan, 52 de ani, localitatea Duleu.
l5 Informator Popescu Doina, 5:l de ani, comuna Pojejena.
16 Ibidem.
17 Dumitru Jompan, op. cit., p. 2!1:3.
18 Teodorescu Ioan, 52 de ani, !oralitatea Duleu.
19 Jl>idem.
2U Informator Pris~caru Persida, Gl ele ani, localitatea Cornereva.
2! Ibidem.
22 Informator Banda Sabina, 70 clP ani, localitatea Slatina Timi~.
23 Ibidem.
24 Ibidem.
• 25 Informator Bojinescu Malia, 60 de ani, localitatea l\Ii>hadica.
74 Elena Marta
Viaţa oricărei familii româneşti primeşte sens doar odată cu naş

terea unui copil De aceea grija deosebită a românilo'I" de pretutinrieni
de a avea copii frumoşi şi sănătoşi, mulţimea obiceiurilor şi credin-
ţelor legate de naştere. Naşterea unui copil a fost din totdeauna un pri-'
1ej de bucurie în casa omulu:i. Jncercarea de a ghici dacă· acel copil ce
urma a se naşte e fată sau băiat ni ~e pare, în consecinţă, un joc. Ase-
menea jocmi se practică şi în prezent, fărră ca 1aiceasta să însemne că li
se dă şi crezare, ci doar oa amuzament. Pe Valea Almăjului, dacă o fe-
meie gravidă e întrebată ce are pe cap şi ea ridică mîna dreaptă spre
oap, se spune că va avea băiat, de ridică Inîna stingă, fetiţă26. Docă i
se pune femeii sare pe cap, fără oa ea să observe, şi ea va ridica mîna
la ca.g, :va avoea „căciulă" (băiat), iar dacă lasă mîna în jos va avea
fetiţă- . Dacă se pune un ac în pîine şi femeia gravidă îl scoate de vîrf,
va avea băiat, dacă de partea opusă înseamnă că va avea fell:iţă 28.
O femeie în „altă" stare, înzestrată potrivit credinţei populare cu
puteri şi calităţi miraculoase, poate inconştient să prevadă viitorul dacă
aceste calităţi sînt stîrnite. De exemplu: dacă i se pune pe furiş sub per-
nă un obiect personal al cuivia (de obicei al unei fete de mărirtat), fe-
meia va visa noaptea cu acea persoană şi visul se va împlini 29 . Femeia
însărcinată nu-şi dă seama de „puterea" ei şi prin urmare actul magic
se relevă tot prin inconştient, prin vis.
Simion Florea Mari.ian descrie un obkei de prin părţill.e Oraviţei
menit să-i usureze femeii nasiterna: Cînd femeia simte că trebuie să
nască, aruncă· apă pe streaşin~ casei prinzînd-o cu un ciur dedesubtul
căruia se află un blid, în credi.Illţa că atît va sta copilul în 1Pîntecul ei,
cit apa pe streaşină sau în ciur. Din iapa adunată, femeia bea de trei
ori şi îşi umezeşte şi pîntecul 30 sau pune în spuza focului· un ou şi cînd
-acesta pocneşte ieşind albuşul şi gălbenuşul spune: „Cit stă albuşul şi
gălebnuşul, atît să"rstro şi pruncul sau prunca" 31 , sau ia o frîmbie de la
brăcjră pe oare, stîn.d pe o punte, o sloboade în iapă înspre partea în
carC' curge apa spunînd din nou: „CÎlt ră:mine iapa sub punte, atît să
pestească şi pruncul sau prunca" 32 • Aceste obieeiuri s-au pierdut. dar
probabil din unul dintre ele se trage credinţa ieă femeia griavidă e bine
să mănînce un ou fript în spuza focului pentru ia naşte llillcli uşor 33 . Apa,
focul şi oul .au în acest caz valoare de simbol: iapă şi foc puriifka:toare,
ou simbol germililiChtiv, dătător de viaţă. Tot pentru ia pllltea naşte mai
uşor, femeii i se descheiau toţi nasturii de lJa cămaşă, nu avea voje să
aibe pe ea nimic legat sau înnodat, i se despletea .părul, dezlegatul şi
despletitul fiind raportate la eliberarea de sal'Cină34. Dacă femeia era
26 Informator Popescu Doina, 53 de ani, localitatea Pojejena.

27 Informator Nicola Ilinca, 43 de ani, localitatea Băuţar. . .
ie Informator Ursulescu Silvia, 45 de ani, localitatea Borlova.
:I!! Informator Roma Ana, 69 de ani, localitatea Slatina Timiş.
30 Simion Florea Marian, Nascerea la români. Studiu etnograficu, Edit.· ·Aca-
demiei Române, Bucureşti, 1892, p. 37.
31 Ibidem.
:f.! Ibidem, p. 38.
J::J Informator Banda Sabina, 70 de ani, localitatea Slatina Timiş.
:J4 Informator Gurgu Melania, 52 de ani, localitatti Ilova.
Naşterea. Tradiţii, credinţe şt obiceiuri 75
îmbrăcată în cămaşa soţului, se credea că are naştere uşoară3.5, de 'a.<>e-

menea dacă era .afumată cu coji de ceapă sau sufla într-o \Sticlă goală36 .
Acţiunea de sufLare intr-o sticlă .goală, prin efortul care se depunea,
aducea cu sine şi o contracţie a muşchilor iabdominali ~i prin urmare
practica s--ar putea să fi izvorît în urma unei îndelungi observaţii şi
experienţe căreia i s-au atribuit virtuţi magice.
„Cînd ai strinsori dzi naşcirr'i prăstă şăili şî la foali, atun.şa o muieri,
ori mama muieri :aieia, ia un topor şî-1 pitJrieşi pră după-nşingătum
mlllieri cari-i încărcată şî dzîşi;
lJi-o fi fişiorel,
Să ias<'i la toporăl.
Tun.<~ ia o furcă .cari toarşi mu.ieria şî i·ar o pitrieşi pră după brîu şî
dzîşi:
Di-o fi fiCiţă
Să iasă la furkiţă.
Dzîş dzi trii ori aşa37 . Astfel descrie Emil Petrovici un obicei de propi-
ţiere de pa Valea Almăjului.
Datorită
faptului că femeile române năşteau acasă, îşi alegeau din
timp o moaşă, ferneiie pricepută, prietenă sau rudă (mai adesea cumna-
tă), -oare să o moşească. Ea trebuie să asiste mama la naştere, să încăl
zească „motche" de fuior de cinepă, chiar să le fiarbă şi ,să i le ~eze
femeii pe pîntec dacă avea dureri mari38, să taie ombilicul pruncului, să
grijească de mamă şi de noul născut, să-i facă acestuia prima scaldă
şi să îngroape pliacenta 1a hotarul a trei sate, dacă voia ca mama. să nu
mai aibe alţi copii39 sau la un pom roditor urgisindu-i mamei să mai
aibe 0It :eopil după o perioadă de ·timp stabilită de ea40, să rpregăteta.scă
masa ursiitoarelor. Din cele arătate se desprinde i~rtlanţa ce se atri-
buie moaşei în ritualul naşterii, importanţă ce de multe ori o depăşeşte
pe cea a naşei. De asemenea se cuvine să iamintim aici rolul jucat de ho-
tairul satului, oa o categorie a spaţiului sacru unde se oficiau diverse
rituri magico-religioase, căci hotarul satului iradi0 putere magicii, de
obicei benefică, asupr'a comunităţii.
„La ziua sau ceasul naşterii ei, ea vorbită cu vre-o prietenă încre-
zută sau vre-o stearpă ta-i fi moaşă, care înştiinţată ziua, noaptea alear-
gă cu mama soacră, ce-i în chinuri :ajută. Moaşa buricul pruncului cu
vr-un cuţit lăpădat, custură, pră un răstău de jug îl taie, îl înoadă, năs
cutul spală, îl învăluie, locşorul născătoarei aici într-un unghi îngroapă.
Moaşa foce pruncului scaldă oaldă ( ... ) pruncul după 15caldă îl stro-
peşte, într-o lînă nouă de berbece sau de oaie rÎl înfaşe, 'în leagăn îl
culcă. Şi pre mumă cu busuioc o stropeşte, o curăţeaşte, pe prunc a-l
36 Ibidem.
J6 Informator Bojinescu Maria, 60 de ani, comuna Mehadica.
-.n Emil Petrovici, op. cit., p. 43.
:li! Informator Roma Ana, 69 de ani, localitatea Slatina Timiş.
:III Simion Florea Marian, op. cit., p. 140.
411 Informator Roma Ana, 69 ele ani, localitatea Slatina Timiş.
76 Elena Marta
apleca şi ceva a mînca să poată" 41 scrie Nicolae Stoioa de Haţeg şi tot

el afirmă: „Moaşă mi-a fost controlorul de vrună .care mi~a t.ăia buricul
cu sabia, urîndu-mi să devin cătană" 42 . ~n cel din urmă citat remarcăm
din nou existenţa magiei prin contact direct şi de asemenea coincidenţa
dintre parte şi întreg sau substHuţia, sabia ca insemn al cătănei putînd
determina funcţia.
Alt1wri am intilnit pe teren un al1 oaz: ombilicul se tăia pe un lemn
de corn, să fie copilul tare ca lemnul cornului (prin similitudine)43 . Se
obişnuia de asemenPa să se înoade ombilicul şi să se păstreze. In ziua
primă de şcoală a copilului 0JC!esta se deznoda ca şi mintea copilului să
Sl' dPzlege 44 • Cînd sîn1 mai mari, :fetiţele suflă în ombilicul păstrat în
„amoi" să înveţe să brodeze frumos 45 • ln cazul de faţă nu am putut găsi
altă explkaţie decît acea că .fiecare realiz;are cere sacrificii.
Imediat după naş1ere, cophlul era înveliit într-o cămaşă ia tatălui său
sau într-un cojoc (pentru a avea părul creţ) şi se aşeza direct pe pă
mînt şi apoi moaşa se ocupa de mamă 46 .
iln prima scaldă a copilului se punea iapă lustrală şi diferite alte
lucruri bunăoară: bani de 'argint, busuioc, oglinjoară, flori sau după cum
a scris Simion Florea Marian: lapte dulce, să-i fie pielea albă ca laptele;
un ou, să fie sănătos ca oul; felurite flori, să fie drăgăliaş ca florile;
nuci, să nu se V1atăme {să nu caipete hernie); o pietricică, să fie răbdă
tor ca piatra; un ban de argint, să fie curat şi să nu se prindă de el
vrăjile şi farmecele47. Rolul băii este în primul rînd igiena, 111e îndoim
însă ea şi argintul să !fi avut un rol de profilaxie igienică (ştiute fiind
astăzi calităţile sale antimicrobiene), cert este că argintul <.'a şi busuiocul
1
si usturoiul este învestit cu calităţi, care fac din el un antidot ia.I vrăjHor
Şi farmecelor. ln comuna Slatina Timiş se punea în scalda copilului o
pană de gîscă sau o pană de pescăruş de pe Timiş, să fie copilul uşor şi
sprinten ca o pană48. „Cin faşe baie şî vrie să nu fie friguros, toarnă
apă răşe pră iei întîn. Satunş~l scaldă cu apă caldă" 49 , o adevărată mă
sură de călire a copilului nou născut.
Copilul era scos din scaldă ţinîndu-se de ceafă şi bărbie, să fie lung
1
şi zvelt50 sau într-un deget, spriijinindu-i-se degetul mare de cerul gurii,

să fie bun de gură şi să se lungească 51 .
Apa în care a fost scăldat copilul nu se a:rnncă orLunde ci pe teren
„curat" cu precădere la rădăcina unui pom roditor, să Cl'ească şi copilul
înalt şi să devină om întreg şi roditor, sau lia filori, să fie proaspăt şi
41 Nicolae Stoica de Haţeg, Scrieri, Edit. Facla, Timişoara, 1984, p. 160.

4~ Ibidem.
<&;lInformator Balaci Maria, 74 de ani, localitatea Bănia.
44 Informator Banda Sabina, 70 de ani, localitatea Slatina Timiş.
45 Dumitru Jompan, op. cit., p. 301.
4ti Informator Banda Sabirfa, 70 de ani, localitatea Slatina Timiş.
41 Simion Florea Marian, op. cit., p. 89.
4!1 Emil Petrovici, op. cit., p. 47.
;,o Informator Teodorescu loan, 52 de ani, localitatea Duleu.
;;1 Informator Sitaru Maria, 74 de ani, localitatea Feneş.
frumos ca florile 52• Ceremonialul primei băi îşi ·are or1ginea în vechea
practică a purificării.
Obiceiurile de la naştere şi ceremoniia.lul primei băi se păstrează
doar în amintirea femeilor vîrstnice de la sate. 1n prezent femeile nasc
la spi'1lal şi înapoindu-se cu copil'Ul acasă primesc toate indicaţiile ne-
cesare unei îngrijiri corecte şi igienice a pruncului. Datoria noastră este
acea de a consemna în scris practici de mult dispărute pentru o mai bună
înţelegerie a unui anume mod de vi.raţă.
Cînd unei f.amilii i-au murit mai mulţi ·copil, noul născut este „le-
pădat", adică lăsat singur pe uliiţă pînă ce îl va găsi 'cineva, şi-l va duce
înapoi: mamei. Acel om va deveni naşul copilului53. „Pruncul se scoate
pe fereastră, iiar nu pe uşă, pentru că pe uşă au fost scoşi fraţii săi care
au murit"54. Fereastra casei servea, în acest caz, unui rit de împiedicare
a unei .predestinări. Tot fereastra casei servea unui rit de magie simpa-
tetică: la întoarcerea de 1a botez, copilul era primit (se mai obişnuieşt'c
încă) de către taităl său pe fereastră, să fie la vedere, de fală ca fe-
reasti,a55.
In alte locuri este obiceiul ca un copil căruia i-au murit fraţii să
fie pus la pieptul unei femei cu noroc la copii, să-i fie petrecut prin
cămaşă, ca şi cum l-<ar fi născut ea 56 sau noului născut să i se pună în
ureche un cercel chiar dacă este băiat57 . Moartea reprezintă în cadrul
riturilor de tr~re o integrare în nefiinţă, marea şi ireversibila trecere,
dar ea este în acela<? timp o făptură mitică avînd diverse înfăţişări ~i.
ca atare, credinţa populară a inventat o serie de stratagl'mc prin care
poate fi provizoriu învinsă după cum am arătat mai sus.
Atunci cînd omul, pe o treaptă a dezvoltării sale spirituale, nu a
putut să-şi explice o serie de fenomene din natură şi viaţă, C1 recurs la
magie crezînd că forţe oculte dirijează universul. Urme ale acestor cre-
dinţe persistă încă în obiceiuri, fie că este vorba de obiceiurile legate de
ciclul vieţii S'au obiceiurile de peste an.
Copilul nu este lăsat singur în încăpere şi la cap i se pune un cuţit
ca spiritele rele să nu poată să-i facă vre-un rău 58 . Se spune că de va
lăsa mama copilul singur, va veni deavolooica şi i-l va schimba. Găsind
la întoarcere copilul schimbat, mama e bline să-l spînzure de picioare şi
să-l bată la fund, atunci deavoloaicei fiindu-i milă de copilul ei, îl va
aduce pe cel adevărat îndărăt59. După cum C3l1l1 putut constata, făpturile
mitice au un comportament aidoma celui uman. Rufele pruncului nu e
bine să rămînă af.ară după asfinţitul soarelui, cînd au putere vrăjile.
Dacă au fost uitate, să se lase pînă a doua zi după răsăritul soarelui ~i,
aducîndu-se în casă, să fie scuturate deasupra vetrei, să cadă relele şi
să ardă6°. Vrăjilor li se opune o contraputere şi anume focul sau soarek·,
5! Informator Popescu Doina, 53 dt> ani, localitatea Pojejena.

~ Informator Roma Ana, 69 de ani, localitatea Slatina Timiş.
:it Simion Florea Marian, op. cit., p. 137.
!>. Informator Nicola Ilinca, 43 de ani, localitatea Băuţar.
50 Informator Banda Sabina, 70 de ani, localitatr~a Slatina Timiş.
'' Informator Mangu Ecaterina, 70 de ;mi, localitatea Pescari.
">I! Informator Popescu Doina, 53 de ani, localitatea Pojejena.
s.q Emil Petrovici, op. cit., p. 48.
60 I n fo:·mator Banda Sabina, 70 de ani, localitatPa Slatina Timiş.
78 Elena Marta
poate reminiscenţe ale unui cult solar. Atunci cind se fofăşa pruncul,
la capătul faşei, făcută din lină şi împletită în rtrei, se lega un săculeţ
cu un ban de argint, tămiie, praf de puşcă (prau) şi usturoi pentru a
depărta relele de la copil şi la nevoie îi era descîntat astfel:
,.Cu aiu 9i aja

,Cu tămîja <]i tămiia
Cu prau 9i pu.~ca
T<Jace rălt;?le le-9i depărta!"61
Imediat după naştere, nu-i este permis unei femei căsătorite sa se

aşeze pe ipatul lehuzei, căci raceasta ar putea să-i fure laptele62. Dacă o
persoană străină bea apă în casa în care se află un sugar, mamei .îi va
seca laptele63 şi nici femeia proaspăt născută nu are voie să treacă peste
o apă să nu-şi piardă pieptul64.
La fel cum în perioada gravidităţii se respectă .arnirnite măsuri· cu
caracter apotropaic şi în perioada imediat urnnătoane naşterii mama,
rudele şi prietenii, întreaga comunitate, în sens larg, trebuie să cunoască
şi să se conformeze unor măsuri m~nite a determina dezvoltarea armo-
nioasă a copilului şi mai cu seamă pe cele care ar (putea să prevină
calităţi negative. De exemplu: mama să nu steie pe scutecele celui mic,
să nu fie prost ropilul 65 ; să nu isărute copilul la ceafă, că se face hoţ66;
nimeni nu are voie să treacă peste picioarele copilului să nu-i of.rea~că
creşterea, dacă a trecut totuşi e obligatoriu să treacă şi indărăt6 ; bă'ic
ţelului să nu i se pună mărgele la gît, odată ajuns mare plînge cînd ·se
îmbată 68 ; dacă vine cineva fo rvizi,tă, e bine să pună în leagănul copilului
cîţiva bănuţi, să fie bănos, să scuipe de trei ori asupra lui, să-l ferească
1
de deochi şi la plecare să lase o scamă de pe îmbrăcăminte sau un semn

şi să spună: „Cum dorm eu de bine, aşa să doarmă şi pruncul!", pentru
a nu fura somnul copilului69 , ştiut fiind faptul că spiritele „necurate"
acţionează şi prin intermediar atunci cînd nu se pot apropia ·ele de copil.
1
„Ursitoarele sînt personaje din mitologia TOmâncască, învestite cu

puteri supranaturale de a orîndui destinul noului născut. Conform cre-
dinţelor sînt înfăţişaite ca fecioare purtînd la brîu o furcă şi torcînd un
fiir. Lungimea firului o indică pe cea a vieţii" 70 . Ursitoarele, trei la nu-
măr: Torcătoarea, Depănătoarea şi Curmătoarea, sînt împuternicite hle 1
Sorţii şi vin în a treia noapte de la naştere (l•a IMehadica se crede : că

vin în prima noapte) în odaia în care se află pruncul pentru a-j pre~~ce
viitorul. Credinţa în ursLtoare este răspîndită pe tot teritoriul Ban.iat4lui

62 Informator Ursulescu Silvia, 45 de ani, localitatea Borlova.
1;;i Informator Nicola Ilinca, 43 de ani, localitatea Băuţar.
li4 Ibidem.
r.o Informator Ursulescu Silvia, 45 de ani, localitatea Borlova.
titi Informator Mangu Ecaterina, 70 de ani, localitatea Pescari.
G7 Ibidem.
6H Dumitru Jompan, op. cit„ p. 295.
tf.I Informator Nicola Ilinca, 43 de ani, localitatea Băuţar.
10 Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Edit. Academiei R.S.R„ Bucureşti,
1985, p. 164.
şi nu numai al lui, ci al ţării intregi. Ursitoarele îşi găsesc analogii în

mitologia romană cu PaI"Cele71. .
Este de datori1a moaşeL să pregătească masa ursitoarelor, oe intră în
recuzita. acestui rit al ursirii. Pe masă se asază diferite lucruri menite
să îmbuneze ursitoorele, să 'le determine să 'fie bune şi bl.înde cu noul
născut. In noaptea a treia de la naişitere, ursitoarele torc, deapănă şi curmă
firul vieţii. ~n satul Ilova, masa ursi1toarelor era pregătită astfel: se
aşemu trei scaune la masă, iar pe masă .se puneau trei blide cu apă,
trei colăcei cu cîte un ban, o sticlă cu băutură, un caier de lînă şi brăcira
de la moaşă. De visa mama sau moaşa în noaptea aceea, visul se îrnpli-
nea72. Ce îi era scris copilului se împlinea negreşi1. Fiecare om, potrivit
empirismului popular, îşi are soorta sa presta:bilită de la care nu se
pocrte abate sau steaua lui care va apune atunci cînd va muri. Ciclul
vieţii, potrivit 1aceloraşi credinţe, este în legătură indisolubilă cu ciclul
temporal, ciclul vegetaţiei şi mişcarea astrelor.
Ni se pare semnificativ faptul că pe masa ursitoarelor îşi găsesc loc
şi caierul de lină, un caier mare, cu lînă fină, să aibe ursitoarele ce
toarce, ceea ce ne confirmă nouă părerea despre vechimea ri•tului, cu
toate că cei chestionaţi de noi nu au putut să ne spună decît că ei îl
practică în virtutea tradiţiei. In satul Cornereva 1pe masa ursitoarelor se
puneau trei turte din aluat nedospit, unse cu miere, fiecare din aceste
turte avînd la mijloc o luminare, Iumînarea vieţii 73 . în Clisura Dunării,
în satul Pojejena, în dimineaţa următoare ursitoarelor sînt chemate trPi
fetiţe primind darurile destinaite ursitoarelor74 .
Botezul este o rămăşi~ă a unui străvechi rit acvatic de purificarP
care a primit de-a lungul timpului valoare de ritual de integrare a unui
individ, noul năsCUJt, în societatea şi acceptarea lut de către societate.
RoluJ. de iniţiiere îl deţin naşii, cei ce au iniţiat şi pe părinţii pruncului
într-un ·alt mare ritual de trecere, nunta. Sînt ra'I"e oazurile cînd se
schimbă naşii; dacă sînt prea în vîrstă şi atunci se aleg de obicei din
aceiaşi familie sau dacă schimbarea naşilor este condiţionată, după cum
am mai amintit, de o acţiune de predestinare . .Intre fini şi naşi se stabi-
leşte un sistem de legături de famillie, naşii a">istă ropilul la botez ~i la
primii săi paşi în viaţă şi finul are obligaţia să le fie recunoscător şi să
le facă daruri cu priJejul unor săr:bători. Alegerea numelui copilului
revine, de multe ori, naşilor.
La botezul copiilor erau invitate .rudele apropiate şi, de obicei, asis-
tenţa era mai numeroasă la botezul primului născut sau la botezul pri-
mului băiat din casă. Botezul, ca masă festivă, ;a fost şi o marcă a stării
sociale şi materiale a părinţilor. ln itimpul din urmă, masa în cinstea
celui botezat e frumos aranjată la căminul cultural, uneori particirpînd
pînă la două sute de persoone. Moaşa ia pruncul· în braţe şi trece cu el
pe Ia toţi mesenii să-l cinstească. NelLpsite sînt cu acest prilej urările
de sănătate, prosperitate, viaţă lungă şi fericită ce se fac pruncului.
71 Ibidem.
n Informator Bălan Ghizela, 72 de ani, localitatea Jlova.
TJ Informator Prisăcaru Persida, 61 de ani, localitatea Cornereva.
74 Informator Popescu Doina, ~3 de ani, localitatea Pojejtma.
80 Elena Marta
ln timpul botezului, mama rămîne acasă torcînd, ţesînd, cosînd,

cîntînd ori cioplind lemne, hrănind vitele, citind şi scriind, munci pe
care ar vrea să le facă şi copilul odată ajuns mare 75 . Muncile de oare
am amintit se fac mai ales in .funcţie de sexul copilului.
Cînd copilul este adus de la botez, o rudă apropiată a mamei dă
naşei un ban cwnpărind copilul şi spunînd:
„11 cumpăr ţo, să nu albe muarea şe cumpăra.", îl dăruieşte apoi
mamei 76 . Tot după botez, mama o stropeşte pe moaşă cu apă purifica-
toare, îi spală mîinile şi îi dă un cadou. Se spune că aşa cum moaşa a
spălat pruncul, tot aşa ~i marna ftrebuie să spele rnîinfile moaşei drept
mulţurnire 77. Pe Valea Almăjului, s-a consemnat datina ca Dînă la ani-
versarea •virstei de cinci-şase ani a copilului, mama să ducă diverse ca-
douri moaşei în sănătatea pruncului cu condiţia ca şi moaşa să i-o în-
toarcă cu mici atenţii78_
Zilele de naştere ale c·opiilor nu se sărbătoreau, spre deost:>bire de
onomastică, dar se obişnuia ca la împlinirea vîrstei de un an copilului
să i se taie părul prima oară şi primul smoc de păr se tăia din creştet
să nu sufere de urît79 . Cine-i !taie moţul prima oară copilului trebuie să
aihe în viată ambii părinţi, ca şi el să fie cu pereche80. Se obişnuia ca
mai multe luni în şir să nu s~ taie unghiile copilului. Acela dintre pă
rinţi C'are ii tăia intîia oară unghiile:', aeela era mai respcctat 81 .
„Toate popoarele vechi şi modernC' au crezut şi cred 'Că privirea
ochilor arc o putere magică şi periculoasă, care nu po8!te fi înlăturată
decît numai cu nişte ceremonii particulare" 82, aşa este descrisă cea mai
frecvt:>ntă „boală" a copiilor în credinţa populară.
Pen:tru a feri copilul de deochi i se leagă de minuţă o panglică roşie,
.culoarea roşie atrage de obicei privirea şi o abate de la copil. Chiar ~i
în prezient mamele sînt foarte atente să aibe copilul ceva roşu pe el:
o căciuliţă, un fular, o jacheţică. Cel mai uzual leac împotriva deochiului
voluntar sau involuntar se pregătea astfel: într-un pahar cu apă neîn-
cepută se stingeau trei cărbuni şi se descînta să rămînă pruncul „ ... cu-
rat, luminat I Ca aur srt:recurat" 83 , i se dădea să bea din această apă şi
îi erau umezite tîmplele şi pieptul. Cînd mama pleca undeva cu copilul,
îl mînjea puţin pe faţă cu funingine să-l ferească de deochi şi punînd
mîna pe pămînt spunea:
„Cinel s-o mai deochia pămîntul de lat şi cerul de înalt. atunci să
se deoache şi N. (numele copi1ului)" şi-i punea rnîna pe faţă 84 . De ase-
menea cînd un copil era deo-chiat se puneau trei fire de mătură într-o
cană cu apă şi se zicea:
75 Informator Bojinescu Maria, 60 de ani, !oralitatea Mehadira.

76 Informator Nicola Ilinca, 4;1 de ani, localitatea Băuţar.
77 Informator Ursulesru Silvia, 45 de ani, localitatea Borlova.
7U Emil Petroviri, op. cit., p. 49.
79 Informator Banda Sabina, 70 de ani, localitatea Slatina Timh.
ao Dumitrw Jompan, op. cit., p. 297.
61 Informator Bălan Ghizela, 72 de ani, localitatea Ilova.
H2 Simion Florea Marian, op. cit., p. 350.
bJ Informator Popescu Doina, 53 de ani, localitatea Pojejena.
l!4 Informator Roma Ana, 69 de ani, !oralitatea Slatina Timiş.
Naşterea. Tradiţii, credinţe şi obiceiuri BI
„Cum mătură mătura gunoiul şi curăţă locul, aşa să se cureţe toate

relele de la copil!" apoi se spăla copilul cu aoeastă apă la tîmple, pe
frunte şi pe mîini85.
„După criteriile medicinei magi.ce, boala era considerată o tulburare
parţială sau totală a corpului unei făpturi părnînteşti datorită unor forţe
supranaturale"86.
O boală des întilnită la copii este „negociul" sau urciorul <'are se
„vindecă" şi el cu un descintec:
„Ham, harn negoci

Cit ')i fi i<.J cine
Atît să fii tu mine'"
Acest descîntec se spunea dimineaţa înainte de mincare (probabil la

răsăritul soarelui) şi se sufla de trei ori peste capul celui bolnav87. Un
ciob de la gîtul urcioarelor, anume partea din gît prevăzută cu găurele,
are proprietatea de a „vindeca" urciorul dacă se uita prin respectivele
găurele un copil bolnav, îl scuipa de trei ori şi-l arunca peste cap spunîncl:
„A.J?a cum se pierde ciobul de la urcior, aşa să se piardă şi boala
me::i!" 88. Presupusa vindecare a urciorului prin urcior este o consecinţă
a faptului că atit boa:la cîrt şi vasul cerami'C au .aceeaşi denumire, ceea
ce a permis medicinei magice această apropiere.
Plantele au fost printre primele mijloace folosite pentru vinde.carea
diferitelor boli la oameni şi animale, iar medicina populară a aeumulat
de-a lungul veacurilor cunoştinţe bogate cu privire la vindC'carea lor cu
leacuri vegetale.
Cînd un copil avea bube dulci se ardea coada de Ia un dovleac pe
plită !Şi cu cenW?a rămasă se ungeau bubele 89. Dacă nu putea să doarmă,
copilului i se dădPa un ceai slab din măciulii de mac sau mama împătura
un scutec stringînd la un loc cele pattru colţuri pe care le aprindea
afumînd copiJul90. Ceai de chimen se dădea copiilor bolnavi de „ma-
tri.ce"91. Ceaiul din seminţe de mărar era folosit împotriva durerilor de
cap92 . Unui copil răcit i se dădea să beie ceai din rnji de ceapă sau era
uns pe piept icu seu de oaie93 . Contra lirnbridlor ·copiilor li se dădea
usturoi pisat în lapte 94 . Vrejul de muşcată, tăiat bucăţele, era folosit ca
supozitor95 . Plantele medicinale sînt folosite frecven1t şi în zilele noastre
alături de medicamentele prescrise de medici, uneori li se dă chiar
prioritate.
115 Ibidem.
86 Valeriu Bulură, Enciclopedie de etnobotanică, Bucureşti, 1979, p. 78.
Ir/ Informator Banda Sabina, 70 de ani, localitatea Slatina Timiş.
88 Ibidem.
UY Informator Bălan Ghizela, 72 de ani, localitatea Ilova.
!!n Ibidem.
Ul Informator Copăceanu Anica, 42 de ani, localitatea Teregova.
!12 Ibidem.
~;i Informator Balaci Maria, 74 de ani, localitatea Bănia.
94 Ibidem.
:.!i Informator Hromei Maria, 68 de ani, localitatea Ptilliniş.
82 Elena Marta
„Brînca", nişte umflături cu puroi, se vindeca astfel: pe o poamă

de prună se aşeza un păianjen mort şi se lega pe rană 96 . In părţile Meha-
dicăi unde boala se mai numeşte „brînca îndărăt" se aducea din - vară
un scorpion de la Băi: (Băile Herculane) şi se punea în „zăiicin" (ulei).
Pe masă se punea o coală albă de hîrtie şi femeia cu spatele la masă
trebuia să scrie de la dreapta la stînga cuvîrntul „hrincă". Hîrtia se
ungea cu zăicin şi se descînta:
„Tu bubă jeşc
Dă cită jeşc
Să nu măi creşe
Să nu cos
Să nu răscos
Inăpoi să ce întors!"
şi leagă pe rană97.
se
Francisc Griselini descrie cum se făcea „vaccinarea" copiilor împo-
triva vîrsatului de vînt:
„Acolo unP.e ise Ştie că în sat sau în vecinătate un copil ar avea
vărsatul cel bun, numit la români „bubat al mare" sau erupţia cea mare,
se cumpără de la mamă, potrivit vechiului obicei, substanţa secretată -
de un creiţar pentru un singur copil, de doi sau trei creiţari dacă trebuie
inoculaţi mai mulţi copii (... ) O pustulă este spartă cu un ac, iar sub-
stanţa se stoarce într-o cutiuţă de lemn tare, anume confecţionată în
acest scop. Grăbind acasă cu această secreţie, ea este administrată în
mai multe feluri: fie că toarnă pe partea cea mai cărnoasă a braţului
copilului oare urmează a fi inoculat, frecîndu-se cu o bucată de pînză
aspră, atîta vreme pînă ce porţiunea se înroşeşte şi se inflamează, fie
că se produce o mică rană în acelaş loc şi se varsă o picătură din otrava
de bubat, legîndu-se apoi rana cu o bucată de pinză veche (... ) După
aceea copiii continuă să-şi vadă de ale lor" 98.
Am Inşirat aid cîteva boli ale copiilor, am putea continua şi cu
altele: „flori" (pojar) sau „surdomaş" (insolaţie), dar în majoritatea dintre
ele se respectă indicaţiile medicale, astfeJ .incit copiii românilor sînt, în
general, robuşti dar şi căliţi pe mici, obişnuiţi cu frigul şi căldura şi
bolile, atunci cînd se ivesc, sînit bine suportate şi trec repede. Mamele
obişnuiesc să-şi poartă cu ele copiii în leagăne de spate la muncile agri-
cole, dar lasă lîngă ei o „paclă" (pachet) de tutun să nu se apropie
şerpii 99 . Atunci cînd creşteau, copiii erau un ajutor în familie făeînd
munci pe măsura posibilităţilor lor: copiii mai mari ajutau la creşterea
fraţilor lor mai mici, dereticau prin casă, scoteau vitele la păscut, dar
în primul rînd copiii se joacă, jocul contribuind la dezvoltarea lor armo-
nioasă, la stimularea faI11teziei şi creativităţii.
Majoritatea jocurilor copiilor sînt o imitare a vieţii şi comportamen-
tului oamenilor maturi, cu alte cuvinte, jocul este o formă pe adaptare
!16 Informator Banda Sabina, 70 de ani, localitatea Slatina Timi~.
!fi Ibidem.
!li! Francisc Griselini, lncercare de istorie politică şi naturală a Banatului
Timişoarei, Edit. Facla, Timişoara, 1984, p. 17?1.
~ Dumitru Jompan, op. cit., p. 300.
Naşterea. Tradiţii, credinţe şi obiceiuri B3
la real: fetiţele se joacă „de-'a mămica", îngrijesc păpuşile, le spală, [e

dau să mănînce sînt croitorese croind şi cosind hăinuţe pentru păpuşi,
inventează mici' scenete în care un copil e nenea doctorul şi alţii pa-
cienţii sau învăţătorul şi elevii.
Jucăriile confecţionate de părinţi sînt uneori o sapă, o greblă, o
furcă sau o coasă la dimensiuni adecvate, „jucării" cu care copiii sînt
învăţaţi mai în joacă, mai în serios, să ,lucreze. Intre jocurile de copii şi
ocupaţiile dominante ale locuitorilor satului există o legătură intrinsecă.
Jucăriile procurate din comerţ, mai ales jocurile logice pe categorii
de vîrstă, dezvolită gîndirea copiilor, persipicadtatea, lărgesc dmpul de
cunoaştere şi se completează cu primele lecturi, cu cărţile de poveşti.
Invăţămîntul preşcolar stimulează inteligenţa, îi obişnuieşte pe copil cu
o activitate ordonată, le dezvoltă spiritul de colegialitate, de ajutor
reciproc, îi pregăteşte pentru şcoală. Jocurile de echipă de la grădiniţă
şi de acasă, de pe uliţa satului, sînt deosebit de instructive, au un ca-
racter etic, învinge de obicei prindpiul binelui şi fortifică fizic. Jocurile
de copii, pe lîngă faptul că sînt distractive, oglindesc supravieţuiri de
obiceiuri abandonate de adulţi poate pentru <'ă erau „puerile". Este un
aspect care ne interesează şi care meriită să fie aprofundat pentru că în
ansamblu jocurile de copH 'În cerc restrîns şi universul copilăriei în
sens larg pot constitui temele unor studii etnografice revelatoare şi de
sine .stătătoare; ne oprim însă aici.
Prin puţinele date prezentate am voit ·să atrngem atenţia asupra
gîndirii 1radiţionale şi a unor elemente prin care aceasta se perpetuează
şi în prezent. Drept încheiere şi ca un îndemn pentru .continuarea stră
daniilor de a descifra sensurile acestora, să ne reamintim că:
„Orice mitologie biruie, domină şi modelează forţele naturii în ima-
ginaţie cu ajutorul imaginaţiei; ea dispare odată cu începerea dominaţiei
reale a omului asupra forţelor .naturii"100.
ELENA MARTA
DIE GEBURT, TRADITION, GLAUBEN UND BRĂUCHE

IM KREISE CARAS SEVERIN
(Zusammenfassung)
In der vorliegenden Arbeit versuchten wir einige aktuelle und verschwundene

Brăuche aus dem Kreise Caraş Severin in Zusammenhang mit den Tagen vor der
Geburt, den Sorgen ftir die werdPnde Mutter und das Kind, die Geburt, das erste
Bad' des Kindes, die Taufe, die Kinderkrankheiten und bis zu den erst.en Spielen
der Kinder zu erlăutern.
100 K. Marx, Introducere (Din manuscrisele economice din anii 1857-1858),

voi. XIII, p. 683.
RITUALUL DE NUNTA IN COMUNA TlRNOVA
JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN•
Comuna Tîmova, veche aşezare românească, este situată în partea

de nord--est a municipiului Reşiţa, fiind atestrută documentar în anul
1495 1. Istoria comunei este strîns legată de istoria Banatului, Tîrnova
fiind o participantă actirvă la majoritatea evenimentelor desfăşurate în
Banat. Din cele mai vechi timpuri, ocupaţia de bază a tîrnovenilor a
fost agricultura, iar din secolul XVIII şi mineritul.
Cu toată vitregia vremurilor, tîrnovenii au ştiut să-şi păstreze ne-
alterate frumoasele obiceiuri moştenite de la strămoşi, printre care şi
frumosul obicei de nuntă.
Ritualul de nuntă la Tîrnova are pe lîngă momerntele comune altor
ltJcalităţi din Banat şi momente specifice, momente pe care nu le întîlnim
în alte localităţi din ţară. Acest frumos obicei poate fi tratat sub două
aspecte: acela în care băiatul pleacă ginere şi acela în care fata plea-
că noră.
Vîrsta la care se căsătoresc rtinerii este între 15-18 ani pentru fete
şi între lB-20 ani pentru băieţi. Fata care ajungea la 20 de ani şi nu
~c mărită, Pra considerată fată bătrlnă. In zilele noastre, aceste limite
nu mai sînt respectate ca altădată, deoarece majoritatea tinerilor ur-
mează şcoli, iar băieţii în general se căsătoresc după satisfacerea servi-
ciului militar. ln trecut, de cele mai multe ori căsătoria se făcea fără
a se ţine seama de sntimentele tinerilor, contîncl în mare măsură zestrea
de care dispuneau tinerii sau familiile din care proveneau. Astăzi majo-
ritatea tinerilor se <'ăsătoresc pe baza sentimentelor reciproce. ln cele
ce urmează, vom încerca o descriere a obiceiului de nuntă în varianta
în care băiatul pleacă ginere.
1. PEŢITUL
După ce tinerii s-au înţeles în privinţa căsătoriei, părinţilor, fraţilor

şi surorilor fetei le revine sareina de a merge în peţit la părinţii băia
tului. De regulă se merge în una din zilele săptămînii, spre seară, nefiind
* Informaţiile despre acest obicei au fost culese de la Pagu Ana, 88 ani,

C'omuna Tîrnova, nr. 211 A.
1 P. Frigyes, Istoria judeţului Caraş, vol. 2, Edit. Atheneum, BudapPsta, 1855,
p. 248.
86 Petru Pagu
obligatorii anumite zile, aşa cum se obişnuieşte în alte '5alte2 . Părinţii

băiatului fiind 1anunţaţi în prealabil, pe anumite căi de faptul că vor
primi peţitori, vor chema şi dteva rude apropiate. Peţi,torii sînt serviţi
cu ţuică. In cazul în care se cade de acord asupra căsătoriei tinerilor, se
stabileşte data nunţii, precum şi problemele legate de zestre.
2. CHEMAREA LA NUNTA
La nuntă sînt chemate toate neamurile, vecinii şi prietenii. Chema-

rea se face de către părinţii ambilor tineri, fiecare avînd invitaţH săi,
deoarece nnnta are loc at'it la casa mirelui cît şi la casa miresei. De
rL'glllă chemarea se face într-o zi de duminecă. Ajunşi la casa invitatului,
chemătorii îi spun: „- Am venit la dumneavoastră pentru a vă invita
în ziua de ... la nunta băiatului nostru", la care cel chemat răspunde:
„- Mulţumim frumos pentru invitaţie şi să fie într-un ceas bun. Dacă
vom fi pe pace, vom veni cu plăcere".
3. DARUIALA
Cu două sau trei săptămîni îna:inte de nuntă, la casa miresei' are

loc dăruiala (logodna). La aces.t moment participă toţi invitaţii la m,intă.
Aceştia sînt serviţi numai cu ţuică, cu rnîncare fiind serviţi invjta:ţii
din alte localităţi şi muzica. La masă, invitaţii dăruiesc miresei sume de
bani. Mirele este îmbrăcat în frumosul costum de sărbătoare dăruit de
mireasă, iar mireasa în costumul naţional dăruit de mire. Invitaţii se
adună la casa miresei la ora prînzului, de unde întregul alai porri~şte
spre centrul comunei. Aid se dansează în prezenţa întriegului sat· pînă
spre seară cind itoţi se îndreaptă spre casa miresei. Aici invitaţii_ se
aşează la masă, fiind serviţi cu ţuică fiartă, după care urmează dansul
pînă noaptea tîrziu.
:I·
4. MOMENTE PREMERGĂTOARE NUNŢII
Cu două săptămîni înaintea nunţii, părinţii băiatului, fraţii, surorile

şi neamurile apropiate merg la fată cu „şofeiul" 3 . Se pleacă în grup de
la casa băiatului, în jur de ora zece. Femeile duc în mînă o „cotăriţă
cu mănuşă" în care au prăjituri, ţuică, precum şi diferite cadouri ~ntru
mireasă, constînd în obiecte de îmbrăcăminte. Fiecare bărbat are în mînă
o sticlă cu ţuică din care serveşt.e toţi oamenii întîlniţi pe drum.
2 Satele de pe Valea Bistrei.

3 Obicei specific comunei Tirnova, care are rolul de a grăbi întărirea rela-
ţiilor dintre cele două familii, crearea posibilităţilor de cunoaştere reciprocă .. Este
în acelaşi timp un prilej de manifestare a respectului de care se bucură fata din
partea viitorilor socrii. .·.'
Ritualul de nuntă în Tîrnova 87
La casa miiresei sînt serviţi cu mîncare şi 'băuturi, iar acolo unde se

dispune de muzică se dansează.
,fo joia nunţii, .Părinţii băiatului merg la casa fetei cu „pana" ducînd
acesteia diferite cadouri.
5. PREGATIREA PENTRU NUNTA
Pregătirile pentru nuntă încep vineri şi durează pînă dU1II1inecă în

jurul orei zece. Acestea constau în aranjarea camerelor în care se va
desfăşura nunta, aranjarea bucătădei, pregătirea alimentelor necesare.
·Duminecă dimineaţa, bucătarii încep să pregătească meniul de nuntă.
D(' ·regulă, bucătarii sînt aceiaşi la toate nunţile, fiind -în sat dţiva spe-
cializaţi în acest domeniu.
6. GATIREA MIRILOR
1n trecut, mirele şi mireasa erau îmbrăcaţi în frumoase costume

populare, spedftic comunei. Mireasa este îmbrăcată în poale şi ciupag
făcute dih pînză ţesută la război. Mai tîrziu aceasta a fost înlocuită cu
pînză; cumpărată din comerţ. Ciupagul este cusut pe piept, pe mîneci
~i la pumnaşi ·cu frumoase motive florale şi geometrice cu mătase în
t'ulori vii. Aceleaşi motive se găsesc cusute şi la poale, în partea de
jos, după care este cusută „cicma". 1In faţă, mireasa are „sucna" înflo-
rată cu frumoase motive populare, de o parte şi de alta. La spate mireasa
purta opregul4 . La git avea parta din mărgele. Părul mi1resei era adunat
la spate sub ceapsă din pînză frumos ornamentată cu mătase sau măr
gele. In faţă, părul era pieptănat cu ,;cocori" fiind ondulat cu fierul cald.
Pe cap se aşeza coroniţa de mireasă. Pe mijloc, mireasa era încinsă cu
„brăciri" în trei vîrste, iar peste ciupag în zilele friguroase îmbrăca
cojoc de paie sau „iancăr". În picioare purta pantofi.
Mirele este îmbrăcat în costum popular confecţionat din pînză de
bumbac, compus din cămaşă şi izmene. Cămaşa era cusută pe piept şi
în partea de jos cu motive populare. Tot în partea de jos întîlnim
„cicma" asemănătoare cu cea de la poalele miresei, dar mai mică. in
picioare poartă pantofi. Pe timp de iarnă, milrele are în picioare ciorapi
de lînă lucraţi în casă şi bocanci. Pe mijloc este îricins cu „brăciri"
.asemănătoare 'CU ale miiresei. Pe cap poartă pălărie sau căciulă, în ra-
port de anotimp. Peste cămaşă îmbracă „ciurcul" sau „iancărul".
7. STEAGUL DE NUNTA
Spre deosebire de alte sate din Banat, unde steagul de nuntă este
C<lnfecţionat
din baticuri, la Tirnova, acesta este tricolorul românesc.
· 4 Opregul nu este piesă componentă a costumului popular din comuna Trr-

nova, :fiind specific doar costumului de mireasă.
88 Petru Pagu
Pe prăjina steagului este încolăcită o brăciră tricoloră, iar pe porţiunea

pe care se află pînza se .pune o cunună împletită din ieder şi foionfeu.
simbol al cununiei. De pînza steagului sînt cusute panglici lungi de cca
20 cm de mloarea porţiunii de pînză pe care se găsesc. In vîrful prăjinii
se agaţă „izvoniul". Steagul este rpurtat de stăghiş în fruntea alaiului
de nuntă.
8. ADUCEREA NAŞULUI
Duminică dimineaţa, în jur de ora zece încep să se adune nunt.a~ii.

Mirele împreună cu muzica şi un grup de nuntaşi pleacă după naş.
Acesta îi aşteaptă cu masa întinsă. După ce servesc masa se pleacă la
casa mirelui. Aducerea naşului ('U muzică este semnul de respect arătat
de cei doi tineri. Naşul este ales din tată în fiu.
9. GIVERII
De regulă
sînt aleşi doi pentru fată şi doi pentru băiat. Ei sînt con-
sideraţicavalerii miJ•ilor. lmbrăcaţi în costwne populare, au trecută peste
pioept o eşarfă, o drpă din bumbac frumos ornamentată la capete cu
motive florale, după care urmează „dema". La plosca pe care o ·poartă
în mină, plină cu ţuică, au legată o cirpă asemănătoare cu cea de pe
piept dar mai mică.
10. DESFAŞURAREA NUNŢII
După aducerea naşului, întregul alai porneşte după mireasă. Ajunşi

la casa acesteia, găsesc ,poarta încuiată. După ce bat în poartă sînt în-
trebaţi:
„- Ce căutaţi dumneavoastră aici?"

„- Am venit să luăm mireasa, răspunde naşul."
„- Ca să intraţi aici, trebuie să plătiţi."
Se deschide poarta, după care naşul serveşte gazdele cu ţuică. Toţi
nuntaşii car·e intră pe poartă trebuie să bea din ţuica ofe1·~tă la intrare.
Mirele însoţit de ciţiva feciori se îndreaptă spre o cameră în care se
află ascunsă mireasa. Uşa este păzită pe dinăuntru de cîţiva feciori.
Aceştia dC'schid uşa şi îl întreabă pe mire ce caută acolo.
~ni eaut mireasa, răspunde aeesta."
„- Nu avem nici o min'asă, răspund feciorii."
„ - Ba ;.weţi, răspunde mirele"', care împreună cu ceilalţi feciori
îneep:e să împingă dP uşă. După o mică rezistenţă, mirele este lăsat să
intn\ ia min'asa de mînă şi iasă în curte unde sînt aşteptaţi. In mo-
mt·ntul trec:l"rii pragului, cei doi miri încearcă să se calce pe .picior
unul P"' c1•lălalt, tradiţia spunînd că cel ce calcă ·primul va conduce
casa. La apariţia tiiwrilor, muzi1ca intonează „Mulţi ani trăiască". In
Ritualul de nuntii în Tirnova 39
frunte cu stăghişul, întregul alai porneşte sprP centrul comu1wi unde

se dansează în prezenţa întregului sat.
Spre seară, 1alaiul porneşte spre casa mirelui unde se serveşte masa.
Ţuica fiartă este pusă în blid de pămînt5 . ln aceleaşi condiţii este servită
~i mîn-carea. Blidele sînt frumos ornamentate cu motive florale şi liniare.
După s1:rvirea mesei are loc strigarea „cinstei". Pentru aceasta este ales
un bărbat priceput care primeşte cadourile aduse de invitaţii mirelui,
anunţă gradul de rudenie, numele şi cadoul adus. Toţi mesenii strigă
,.tră'iască", iar muzica intonează un fragment din ,.Mulţi ani trăiască",
după care nuntaşul care a adus cinstea trebuie să bea un pahar de ţuică
din oala de pămînt ornamentată, aflată pe masă în faţa mirilor. Printre
alte daruri se obişnuieşte să se dea o „cotăriţă" mare în care se pune
un colac de nuntă, {'a o roată de dimensiunile coşului. Colacul este orna-
mentat cu motive floral0 în relief. Peste acesta se as.ează turtele de
1
nuntă, ('are reprezintă stele, cai şi fete. Turtele sînt pigmentate în roşu
şi ornamentate cu linii continuie sau vălurite.
După :strigarea ·cinstei, se continuă dansul, concomitent cu acesta
făcîndu-se pregătirile pentru plecarea la casa miresei, care are loc ime-
diat după miezul nopţii. 1nainte de plecare se adună „dîrzarii" care pri-
mesc de la părinţii mirelui, perne, „strani", „ponevi", pe care le duc
la casa miresei. La mireasă se strigă cinstea din partea neamurilor aces-
teia, apoi se serveşte masa. După toate aef'stea, mireasa dăruieştP pe
socrii şi cumnaţi cu diferite cadouri 1cum ar fi: cămăşi, baticuri, mate-
riale pentru rochii. Toate acestea sînt :aduse pe o prăjină şi sînt strigate
în faţa nun~ilor de un bărbat, după care se continuă dansul pînă dimi-
neaţa cînd nuntaşii încep să plece acasă.
11. HORA CIURULUI
După strigarea darurilor date de mireasă, socrilor, dansul începe cu

hora ciurului. ·Mireasa este cea care conduce .hora, în mînă avînd un
ciur cu griu. !In timp ce dansează, mireasa ;aruncă pe deasupra oamenilor
grîu, aşa cum procedează un semănător pe ogor. La terminarea griului,
ciurul. este :aruncat într-un colţ al curţii, toţi flăcăii repezindu-se să-l ia.
Intre aceştia se dă o luptă pînă cînd ciurul este rupt, fiecare dorind să
apuce cîte o bucată, itradiţia spunînd că cel ce o are va avea noroc în
rodnicia pămîntului şi în căsnicie.
12. GOSTALA
Luni dimineaţă, la ora zece, mama mirelui cu un grup de femei ~i

bărbaţi însoţiţi de muzică pleacă la „învălitul mire-sei". Aceasta constă
în îmbrăcarea miresei în costum de femeie. Costumul Pste 1asemănător
5 Obicei specific comunei Tîrnova, la care s-a renunţat cu 25-30 de ani

în urmă.
90 Petru. Pagu
cu cel de mireasă, dar opregul este înlocuit cu „catrinţa", iar pieptănă

tura diferă de cea de mireasă. ,Tînăra femeie este pieptănată cu. coc,
cărarea fiind aleasă de mire. Peste coc se aşează ceapsa oare este susţi
nută de o panglică neagră, lată de aproximativ 20 mm, care se aşează
în jurul capului. Panglica este simbolul intrării tinerei în rîndul femei-
lor. Tot în jurul capului se aşează o 1salbă de bani. Pe timpul învălitului,
la casa miresei se adună invitaţii la gostală (vecini şi neamuri apropiate).
Alaiul porneşte spre casa mirelui. La plecare părinţii înrninează tine-
rilor un brad (pomul de nuntă) frumos împodobit cu turtă de nuntă,
identice cu cele puse în „cotăriţă" dată ca „cinste". Datina de a pune
cite o cracă cu frunze verzi la porţile mirelui fiind foarte veche„ s-a
păstrat şi se păstrează şi astăzi, cu singura deosebire că ţăranii neavînd
în aceste regiuni alt pom verde în timpul iernii, în care se contractează
căsătoriilf', decît bradul, îşi cumpără un pom sau doi şi U înfig la stîlpul
porţii mirelui, „fără care - spun ei - căsătoria nu poate fi fericită" 6 •
Pomul de nuntă este purtat .în mină de mire şi mireasă pînă la· oa.sa
mirelui. Aici sînt iaşteptaţi de invi.taţii mirelui. Se serveşte masa, urmată
de dans. Spre seară, în !frunte cu mirii şi pomul de nuntă se pleacă spre
casa miresei, unde cei doi tineri vor întemeia o nouă familie. Din nou
se serveşte masa, după care se continuă dansul pînă noaptea tîrziu cînd
nunta ia sfîrşit.
Făcînd o analiză a dtualului de nuntă la Tîrnova, veche aşezare
românească, putem trage concluzia că acest obicei conţine elemente
care atestă continuitatea de locuire a românilor pe aceste străvechi me-
leaguri, elemente ce au fost transmise din generaţie în generaţie pînă. în
zilele noastre.
Un prim element ar fi servirea ţuicii şi a mîncării din blidul de
pămînjt. Pe blid, precum şi pe oala cu ţuiică aflată pe masa mirilor
întîlnirn acel ornament sub formă de brîu, care nu reprezintă altceva
decît unitatea familiei.
Un al doilea element ar fi „hora ciurului", datină păstrată peste
generaţii. Aruncarea griului de către mireasă este un simbol al dorinţei
de rodnicie a pămîntului, este dorinţa noii familii care se întemeiază,
de a avea o casă rodnică şi bogată precum pămîntul. Plecarea la noua
casă cu pomul vieţii reprezintă transmiterea unui mesaj din partea
părinţi.lor, mesaj ce s-a păstrat şi s-a transm~s de la o generaţie la alta.
Folosirea tricolorului ca steag de nuntă reprezintă dragostea tîrno-
venilor faţă de pămîntul nostru.
Nunta de la Tirnova este o sărbătoare a satului care păstrează şi
transmite obiceiuri şi mesaje de la o generaţie la ia.Ita, arătindu-se şi
prin aceasta trăinicia familiei, trăinicia neamului nostru.
PETRU PAGU
6 Jean Brezoianu, Vechi instituţiuni ale Romdniei (1327-1866), Bucureşti,

1882, p. 54-55.
Ritualul de nuntă în Tîrnova 91
LE RITUEL DE NOCES DE LA COMMUNE DE TARNOVA

LE D€PARTEMENT DE CARAS SEVERIN
(Resume)
L'auteur presente le rituel de naces de la cammune Târnava, le departement

de Caraş
Severin paur le cas dans lequel le jeune est gendre.
On y met en evidence les elements cammune aux naces de la regian de
Banat, de meme que les elements specifiques a la cammune de Târnava.
Finalment, an y releve les elements !ies â la cantinuite des Roumains.
FRDHIJNGSBRĂUCHE DER DEUTSCHBOHMEN
AUS DEM BANATER BERGLAND (II)
Im vorigoo Heft, im ersten Teil diese.r volkskundliohen Folge, war

liber Faschingsbrăuche die Rede. Bevor der Autor dieser Zeilen liber
RatschbrăuChe aus diesem Landesteil zu sprechen kommt, will er noch
einiges an dem aparten Faschingsbrauch „Flachsbauen" hinzufiigen, um
<las Bild dieser Brauchtumsăusserung zu vervoID.stăndli.gen.
Am Februarausgang ist meist noch tiefer Winter in den Deutsch-
bOhmendorfern des Banater Berglandes. Um diese Jahreszeit denkt man
im Alltag kaum schon an das Friihjahr, und doch, gerade in diese Tage
făllt ein Fest - einzigartig im Brauchtum des Jahreskreises bei den
Rumăniendeutschen - , das den Friihling lange vor seinem Kommen
vorwegnimmt. Was auf den kargen Feldern der Bergbauern einst Jahr
flir Jahr im April und Mai geschah, das wird auch heute noch, wenn
auch nicht mehr alljăhrlich, im liberliefertem Volksschauspiel der Fast-
nacht „Flachsbauen", schon Monate fri.iher, am Faschingsdienstag, vor
dcr versammelten Dorfgemeinschaft vorgeflihrt.
Das Spiel ist in allen vier Deutschbohmendorfern noch bekannt, es
wurde nach dem Krieg aber nur mehr in Altsadowa regelmăssig ge-
pflegt. Schon lange baut keiner mehr Flachs Mer oben in Gărîna (Wolf-
berg), Brebu Nou (Weidental) oder in Lindenfeld, und auch unten im
Temeschtal in Altsadowa (Sadova Veche) ist diese Beschăftigung, friiher
flir jeden Haushalt dringend not1g, nur mehr Erinnerung. Noch die
ălteren Generationen haben miterlebt, wie Flachs draussen auf einem
sonnigen Feldstfrck angebaut, dann ausgerupft, gehechelt und im Winter
gesponnen und gewebt wurde. Jede Frau war selbst auch Weberin, es
gab kaum ein Haus, jn dem kein Webstuhl stand. Allmăhlich aber nahm
clas schon billiger zu erstehende „Zeug" die Stelle der selbstgefertigten
Webe in der Tracht ein und bald mussten auch die letzten Weber in
dcn Dorfern ihre Stlihle aufgeben - ein Kapitel Landwirtschaft und
ein Kapitel Hausgewerke klang in dieser Geg,end aus, als die heute
ăltesten Grossmlitter noch kleine Mădchen waren.
Jedes Jahr aber klingt es zur Faschingszeit wieder an, wenn das
Spiel vom Flachsbaun dal'geboten wird. Bezeichnend ist, dass die Dar-
steller mit Ausnahme des „Ochsengespanns", des „Pfliigers" und des
„Ochsentreibers" in der Mehrheit Frauen llnd Mădchen sind, ihnen
nămlich oblag einst die Beschăftigung mit dem „Flochs" oder „Lei(n)",
wic cr hier noch genannt wird. Die Darbietung kommt ohne viele Vor-
bereitungen zustande, meist machen jahrelang die gleichen Darsteller
mit; dic beschreibenden Brauchtumsliecler, die sich în Altsadowa er-
94 Hans Klein
halten haben, sind jedermann im Ort gelaufig. Die Requi.siten werden

aufbewahrt 1, ein nachgestialteter Pflug aus leichtem Holz mit einer Blech-
schar, ein echtes Ochsenjoch, Ochsenlropfe aus Karton, braune Decken.
Die Ochsenkopfe werden vom vorderen Jungen aufgesetzt, jedes Zugtier
wird nămlich von zwei Personen gebildet; vom Vorderen reicht ein
Lattengestell auf die Schultern des zweiten, dariibPr ist die braune
Decke gespannt. Die Rechen der Frauen und Mădchen stammen aus
dem tăglichen Gebrauch, Leinsamen allerdings gibt es kaum noch im
Dorf; zur Vorstellung werden Weizenkorner beni1tzt2•
Der Abkmf der Handlung folgt den Arbeitsvorgăngen: die Băuerin
zeigt dem Bauern und dem „Vorgănger" (Ochsentreiber) an, wo gepflilgt
werden soll. Dann wird das Fledst'i.ick geackert, der Vorgănger ist an-
geheitert und daraus ergibt sich mancher Zwischenruf, der auch manche
schlagfertige Antwort erhălt. Diese Dialoge mit den Zuschauem berilh-
ren oft Geschehnisse aus dem Dorfleben - als eine Art Dorfgericht.
Singend kornmt clie Băuerin mit ihren Gehilfen; meist wird ein Lied
liber den Friihling gesungen, das Aufschluss gibt liber die Zeit, wann
die Arbeit gewohnlich erfolgte:
„Wenn da Schnee von da Olma weckageht
und im Fruhjahr alles grien da steht .. ."
Als obligates Flachsbaun-Lied wird nun folgendes (Brauchtumslied) ge-

sungen: (Taf. I)
'l4., Lus~i g
J I J;Jr I d j I J J rLI J I JJr l

Wenn d'Ha1ensunn sch11nt so"""" und so Und. do bou i me 1n
I J '· J Jf I J iJ fllJ J I J J rI I. i
·lochs ln d [rd e1n1 gschw1nd. Htl, tulitei. wai schee is. da Nai r
~ J iii.I J I ~ J rlj'" I
~•t. tulitei, "ol schee Js do Mai !
Ta/el I. Erstes Flachsbaulied, vor der Aussaat gesuugen.

Planşa I. Primul cîntec ritual-agrar, cîntat înainte de semănat.
Danach beginnt die Băuerin, ein Săckchen oder einen kleinen Eimer
mit Saatgut im Arm, mit dem Săen. Dabei singt sie ein anderes obligates
Brauchtumslied: (Taf. II)
Ta/el I I. Zweites Flachsbaulied, bei der Aussaat gesuugen.

Planşa II. Al doilea cîntec ritual-agrar, cîntat în timpul semănatului.
1 Note des Autors: Die Requisiten wurden auf dem Dachboden des Kultur-
heims aufbewahrt; zur Zeit, als der Autor als Lehrer und Kulturheimdirektor in
Altsadowa tătig war, wurden sie im Schulschuppen aufbewahrt.
2 Ibidem: Auch 1977, als das Fernsehen diesen Brauch filmte, wurden Wei-
zenki:irner benutzt.
Obiceiuri şi tradiţii ale naţionalităţii germane 95
Dieses Lied konnte unseres Erachtens Relikt eines 1alten Beschwo-

rungs- oder Săspruchs sein, die es auch in der Banater Ebene gegeben
haben soli. Leider sind keine iiberliefert, und wahrscheinlich hat auch
dieses aus Altsadowa nur dank der Aufnahme in das Fastnachtspiel
iiberlebt.
Nach dem Lied rechen die Gehilfinnen .das Saatgut in die Erde,
tanzen auf dem Aicker und singen auf die erste angefiihrte MelOdie:
.,Unsan Flochs ha ma baut, ejtz drah mar uns um
Und tanz mar an Wolza draf, rundumatum!
Hei, tulitei, wai schee is da Mai!
Hei, tulitei, wai schee is da Mai"
Dass am Fasnet.:.Diensfag die Sathmarschwăbinnen von Sukunden bei

ihrem nur Frauen vorbehaltenen Gelage in den Hăuschen im Kellerberg
am Dorfrand unter Lărmen und Singen in die Hoh springen, damit der
Flochs recht hoch wachse, soll hier als Parallele zum „Flachsbauen"
angefiihrt sein.
Darauf folgt die Mittagsrast, „Nald" und „Nedl" (Grossmutter und
Grossvater) kommen mit dem ·Essen, begutachten vorerst aber die Arbeit.
Eine Flasche macht die Runde, die !Alten erzăhlen vom Flachsbaun in
friiheren Zei.ten, von den Miihen, die daraus rfiir die Hausfrau erwuchsen.
Bauernregeln werden in die Erzăhlungen eingeflochten, bohmische Lieder
gesungen, die dann jăh von einem Platschregen - es wird aus Giess-
kannen oder mit Sodawasse.r .gespritzt - unterbrochen werden. Die
Leute sind zufrieden, der Regen ist ein gutes Zeichen fiir ein baldiges
Wachsturn, filr ein segenreiches Jahr. Mit e'inem lustigen Lied ziehen
sie vom Felde heim.
Das „Flochspaun", wie es heute abgehalten wird, ist ein unverbind-
liches Spiel mit dem erklărten Ziel, die Umgebenden und sich selbst zu
unterhalten, zu erheitern. rDieses Volksschauspiel ist ein gutes Beispiel
clafiir, wie aus eins.tigen Elementen des Analogiezaubers eine Kultur-
veranstaltung geworden ist. Die Umbi!ldung mag langsam und stufen-
weise vor sich gegangen sein, entsprechend der Einstellung der Brauch-
turnstrăger zu den einst geiibten Zauberhandlungen und spăter zum
Thema selbst, das dargestellt wird. •Wie wir <las Spiel heute miterleben
konnen, vermag uns jedoch ·Ein:blick in Gepflogenheiten und Beschăfti
gungen, die dieser BeV'Olkerungsgruppe einstmals von Bedeutung waren,
zu gewăhren; es spricht fiir die Freude dieser Menschen am geselligen
Spici, von ihrer Lust zu singen und zu fabulieren. Es spricht aber auch
von ihrer Wandlung zu realistischen Menschen, fiir die 1nicht mehr die
einsti.ge magische Absicht sondem allein die Freude an der Darstel.lung
von iBedeutung .ist.
96 Hans Klein
2. RATSCHBRĂUCHE
Unter diesem Titel werden Brăuche genannt und beschrieben, die

von den Ratschbuben în der Zeitspanne Gri.indonnerstag bis Karsamstag
und auch am Ostersonntag und Ostermontag ausgelibt werden. Dais
Rats<:hen hat weniger als die Faschingsbrăuche mit dem Bauernjahr Z?I
tun, wenngleich es sich, als Form des Analogie-, Fruchtbarkeits- und
Abwh<.>rzaubers, auf das Erwachen cler Natur im Fri.ihling, auf dem Sieg
der Wărme liber dic Kălte, auf dem Sicg des Guten liber dem Bosen
bezieht.
2.1. RATSCHEN
Geratscht wird în allen flinf Ortschaften dreirnal tăglich: frilh-

morgens um sechs Uhr, mittags und abends um sechs Uhr. Die Ratsch-
buben gehen den Hăuserreihen entlang und sagen vor jedem Haus ihren
Spruch, der anschliessend vom Lărm der Ratschinstrumente gefolgt
wird. In Altsadowa wird der Spruch gesungen, în den anderen Otschaf-
ten \'On einzelnen Ratschbuben laut aufgesagt. In Neukaransebesch und
AJ.tsadowa wird mit kleinen Handratschen und „Klăpara" oder „Homma"
geratscht. „Geklăppert" wird wăhrend des Spruchaufsagens und. bei
Zăune und Tore. (Abb. 1; 2)
Abb. 1. Der "Klăppara" Abb. 2. Eine von den

oder "Homma" erzeugt Ratschbuben verwendete
Klopfgerăusche. kleine Handratsche.
Fig. 1. "Ciocănelul" pro- Fig. 2. O cîrîietoare mică,
duce sunete de percuţie, folosită de băieţi.
precum „ toaca".
In Wolfsberg und Weidental gibt es ein anderes Zeremoniell: die

Ratschbuben gehen auf der Strassenmitte durchs Dorf; voran die Schieb-
karrenratschen, danach die grossen Handratschen, die kleinen Hand-
ratschen und zuletzt die „Homma" (Harnmer). In allen Ortschaften gibt
es einen „Ratschmeister", der di·e Jungen einteilt und zuletzt aurh die
gesammelten Eier verteilt.
Die Spri.iche sind von Ort zu Ort verschieden. W enn in den Deutsch-
bohmendorfer am Fusse des Semenic-Gebirges alle Spriiche mit „Ave
Maria, es ist sechs (zwolf) Uhr" enden, so wurde 'in Neukaransebesch in
den sechziger Jahren etwas „neueres" aufgesagt: „Liebe Leut', wir woll'n
Euch sagen - das Glock.lein hat sechs (zwolf) Uhr geschlagen !" Es gab
damals ein grosses Pro und Contra, dass so weit fi.ihrte, class heute dic
Spri.iche ,,gemischt" gerufen werden. Das ist wiederurn ein Beweis da-
fi.ir, dass das hiesige Volksgut lebendig ist.
Die Ratschbuben versammeln sich auf einen vorher bestimmten
Platz, gewohnlich die Hutweide, von wo sie gleichzeitig in alle Gassen
zu ratschen beginnen. Wer von den Jun.gen am Freitagmorgen vor Ostern
der Letzte am Versammlungsplatz ankommt, wiro als „Judas" bezeichnet
und muss durch ein vorher entflammtes Feuer („Judasfeia") springen
oder ein Uter Essig trinken! Nati.irlich bevorzugt der „Judas" das Sprin-
gen durchs Feuer! In den vielen Jahren dieses Zeremoniells ist noch
nichts argeres <labei geschehen, als versengte Haare oder Hosenbeine.
\Vahrscheinlich ist dieser Brauch ein Uberbleibsel eines \'orgeschichtli-
chen Zeremoniells: die Reinigung durch das Feuer, cine Abart des Ab-
wehrzaubers (purificare prin foc).
Bis sich alle Ratschbuben morgens, mittags und abends vcrsammeln
braten einige Speck oder Wurst am Spiess, oder backen Kartoffeln, was
allen gut schmeckt. Die meisten versuchen dann ihre Schnitzkunst an
den vom frischen Saft durchdrungenen Weidenruten aus. \Vas so ein
Junge alles aus einer Weidenrute schnittzen kann, ist fi.ir cin Stadtkind
fast unvorstellbar.
Die Rumanen aus der Gegend beniitzen keine Ratschen, sondern
das Klopfbrett („toaca"), das an einem Baumast angebracht wird. '..\fan
,,deplassiert" sich also nicht; jeder klopft selbststăndig - allerdings zu
pi.inktlichen Uhrzeiten, die mit denen der deutschen Ratschbuben zum
Teil i.ibereinstimmen.
2.2. WEIDENRUTENSCHNITZEN
Zum Spiel der Ratschbuben und Kinder im Freien gehăren nicht

nur Ball, Tonerde oder Spielzeuge aller Art. Da sich im Fri.ihling die
Hinde leicht vom Holze IOsen lasst und die Weidenruten ăusserst bieg-
sarn sind, finden sie grosse Verwendung, besonders bei den Jungen, die
keine Gelegenheit auslassen, sich daraus irgend ein Spielzeug zu schnit-
zen. Es beginnt ja die Spielzeit im Freien! Aus der Vie.lfalt der belieb-
ten geschnitzten „Spielareien" erwahnen wir: „Furza", „Trumpetn",
„Pfeifl'', „Ziddarawagn", „Steckn", „Katschka-Steckn", „Peitschn-Steckn",
,,Spritzn", „Pfeil un Pogn", „Schleidaragabl", „Windradl," „Wassaradl",
„Gwehr" u.a.
Der „Furza" ist da<; kleinste musikalische Instrument uncl Spiel-
zeug zugleich, das man aus einer Weidenrute basteln kann: 2 bis 4 cm
lang. Es besteht bloss aus den Rinde eines di.innen Weidenăstchens, die
\"Om Holz gestreift wurde. Die Rinde wird bis zur Hălfte eingeschniittcn,
zus:ammengedri.ickt und zwischen die Lippen gesteckt, so dass nur cin
kleiner Teil aus dem Mund ragt. Durch blasen entstehen tiefere Tone,
in Neukaransebesch „Furza" genannt. Dahcr kommt auch der Name dL'S
Spielzeugs, mit dem jcder Ratschbub „debiltiert".
98 Hans Klein
Die „Trumpetn" besteht aus zwei Teile: das „Mundstickl" bt ein

„Furza" und der „Trechta" (Trichter ) ein trichterforrnig zusammenge-
rolltes Weidenrutenband. Der „Furza" wird in der kleinen Offnung des
Rindentrichters befestigt. Gehalten wiro die „Trumpetn" am Trichter.
Durch Hineinblasen entstehen stărkere Tone als beim „Furza". (Abb. 3).
~
Abb. 3. „Fraza" und "Trumpetn"
- zwei primitive Instrumente,
aus Weidenrinde erzeugt.
Fig. 'J. Două instrumente primi-
tive, construite din coajă de salcie.
Das „Weidenpfeifchen" („Pfe1fl" oder bair. „Tschwiglpfeifn" ge-

nannt) bleib,t <loch das am hăufigsten geschnitzte Friihlingsspielzeug der
Ratschbuben und anderer Jungen. Dazu benotigt man etwa 10 bis 15 cm
lange, fingerd.icke Weidenruten, die mit dem Taschenmesser so lange
geklopft werden, bis sich die Rinde vom Holz lost und abgestreift wer-
den kann. Danach werden Luftloch, Pfeifloch und Tonloch ins Holz
geschnitzt. Wenn die Rinde wieder ri.ibers Holz gezogen wird und man
durchs Luftloch blăst, entstehen im Pfeifloch Tone, deren Hohenlage
von der Grosse und Lănge des Tonlochs bedingt is.t. (Abb. 4).
llrtlflocft f~h Riftdt •nd Holr J ~
sc~ttt '"" d\ftft dio R11deJ
~ ~
/
A bb. 4. }Ierstellung ei nes "Pfeifls" aus einer

\Vei<lenn1te.
Fig. 4. Construirea unui "fluieraş" dintr-o ra-
mură de salcie.
Damit sich die Rinde leichter vom Holz lost, sagen die Jungen beim
Klopfen der Rinde einen Spruch; er ist in der Auffassung der Kinder
ein Hilismittel, eine Art „Zauberspruch", ohne den die Rinde sich
schwer oder gar nicht lost und die Pfeifchen nicht geraten.
Ein alter Wolfsberger Vers, mii.tgeteilt von Johann Nelz, lautet:
„Pfeifl, Pfeifl, pfiffo,
zuig da Katz d'Haut oo,
iwan Schwanz, iwan Schwanz -
bleibt mei Pfeifl aa no ganz.
Obiceiuri şi tradiţii ale naţionalităţu germane 99
mit an kroussn Rupfawea1·g,

bis a wieda owa kimmt,
is mei Pfeifl aa herint!
Pfeifl, Pfeifl, rutsch oi,
Owa sist i schlog di oi!"
ln Weidental wird das Pfe1fchenrnachen „Tschwieglpfeifn mocha"

genannt. Hennann Hausner teilte uns folgenden Spruch mit:
„Pumpa, pumpa, fOlla,
d'Nadl liegt im Kella;
da Nădl af da Schuddrahohl,
raacht d' Pfeefa un tout net văl.
Springt's Katzl iwan Po(ch),
bricht ea's hinta Pfaitschadl oo.
Springt's Hundl nache
peesst ea's gonz und goar oo!
Hoaro, Hoaro,
rennt da Hohna iwan Pearg
mit a kraussn Rupf awearg.
Bis da Hohna van Bearg owa kimmt,
is ma Pfeefl aa scho hearint!
Pfeefl, ka;h owa,
sist schneid i de owa!"
Ăhnlich singen auch die „Pauma" (Buben) in Altsadawa, mit klei-

ncn Unterschiede.
In Neukaransebesch wird ein .anderer Spruch beim „Pfeiflmachn"
gesagt. Hier wurden die Weidenpfeifchen friiher fast ausschliesslich mit
clem „Ulaker", einern bihligen federlasen Taschenmesser mit Halzgriff
(gi'bt es heute nicht mehr), geschnitzt. Dazu wurde nach Angaben von
Wenzel Kazler folgender Spruch gesagt:
„Mutta, Mutta, gi'ma a Kreiza!"
„Was machst mit ten Kreiza?"
„Pfeifl kaufn, Pfeifl kaufn!"
„Was machst mit den Pfeilfl?"
„ln Tag neinplasn!
(oder: Herumplasn!
In llimml plasn!
Ins Blaue plasn' u.a.)"
Ein anderes Spielzeug, cler „Ziddarawagn" (zitternder Wagen), ist

cin aus Ruten geformter Schli.tten, der entweder geschaben ader gezo-
gen wird. Seinen Namen erhielt er d.avan, dass er dauernd zittert, d.h.
vribricrt. Zwar wird er von Jungen hergestellt, doch meistens van Măd
chen zum Spazierenfahren ihrer Puppen verwendet u.a. Zur Herstellung
dieses Fahrzeugs bf'notigt man drei lăngere Weidenruten, ein<> Astga-
bel, cine Schnur ader Draht und eine kurze Rute. Zuer~t wcrden die
frcicn Aste der Gabel zusammengebunden. Dann werden zwci gleich
100 Hans Klein
langen Ruten gebogen und mit den Enden în die zusammengebundene

Gabel gesteckt, sie b~lden die „Liiufe"'. Darliber kommt der langere Ast.
die ,„Stanga"'. Damit alles zusammenhiilt driickt eine kurze Rute die
Stange auf die Enden der Lăufe und auf die Gabel.
Dieses gebastelte Gerat, ohne Nagel zusammengestellt, kann auch
dazu dienen. bei Wanderungen ader aufs Feld Gepiicksti.icke zu trans-
portiercn. Wahrscheinlich hatten unsere Urahnen, bei der Einwanderung
und Bevolkerung dieses Gebiets, diesen primitiven Weidenrutenschlitten
gekannt und auch beni.itzt, um ihr Hab und Gut, Kinder und Gepăck
leichter von Or.t zu Ort.befordern zu konnen. Bei der Herstellung d.ie-
ses primitiven Fahrzeugs wird keine Kunst angewendet - das Einfache
ist hier das Geniale! (Abb. 5).
Abb. 5. Dit' Herstellung eines „Ziddarawa-

gens" erfordert nicht viele Kenntnisse - nur
ein 'venig Geschicklichkeit.
Fig. 5. Construirea unui "căruţ primitiv" nu
necesită prea multe cunoştinţe - doar puţină
îndemînare.
Jeder Hi.iterjunge („Kuhhalda", „bair. „Hajtbua") braucht auch sei-

nen „Stecka" (Stock), auf dem er sein „Plngl" mit dem Jausenbrot liber
die Schulter hăngt, und auf den er sich beim Gehen ader SteLgen
sti.itzt. Durch Einschnitte in .der Rinde verziert, wird er auch als Wan-
derstock beni.itzt. Es gibt vielerlei Verzierungsmotive dieser Stocke, als
wahre Volkskunst zu verstehen: (Abb. 6).
A bb. 6. Einige \'erzierungsmotive <Ier

„Stecka".
Fig. 6. Citt',·n motive ornameutnle <le
pe , , beţele viicnrilor".
Um nach Vogeln ader anderen zu schiessen, braucht ein Junge cinP

„Schleidaragabl", an der zwei Gummilăufe befestigt werden. Sie ziehen
eine Lederhi.ille mit, die den Stein abschnellt. Die Weidengabel wird
oft auch verziert.
Draussen auf der Weide und vor Ratschbeginn wird aµch Kaitschka
gespielt. Aus dickeren Ăsten werden zu diesem Zweck die „Katschka"
und cler „Katschkasteckn" verfertlgt.
„Pfeil und J3ogen" stellt man auch aus Weidenruten her. Fur Bo-
gen eignet siich jedoch am besten Eschenholz und fi.ir Pfeile Sch.ilf-
rohr, mit einPm Nagel als Spitze.
Jeder Bauer braucht auch eine Peitsche („Peitsch", bair. „Goissl")
Der „Peitschnsteckn" wird meist aus einer Birkenrute geschnitzt.
So mancher Bub schnitzt sich aus Weidenruten, mit einem schar-
fen MesS<:'r un<l Geschick ein „Windradl" oder ein „Wassaradl", die sich
lustig drE'hn.
Ein anderes Instrument, das sich unsere Grossvăter fiir den Oster-
montag, den Tag an dem man „spritzen geht", herstellten ist die
„Spritzn" ader auch „Pumpn". Sie ahnelt einer lnjektionsspritze, ist
aber viel grosser und nadellos. Dazu wird ein dickerer Ast, meist Ho-
lunder, durch[ochert. Wo das Mark sass, bewegt sich ein Kolben, der
an einem Stab befestigt ist. Der Kolben saugt das W asser auf und
spritzt es durch das enge ,LoC'h eines vome angebrachten Stopf1ens
(„Stoppel ") hinaus.
Bemerkenswert ist die Formenvielfalt der Rute in Kinderspiel und
Brauch, von der Rute der FaSC'hingsnarren, die mit der Wiinschelrutc
und dem Zauberstock verwandt ist, bis zur komplexen Brauchtumsaus-
riistung, zu den Musikinstrumenten und Spielsachen, die hier geschnitzt
werden. Und dass dies gerade in der ·FriihlingszeH geschieht, ist auch
kein Zufall - eher ein Bediirfnis, welches tiefe Wurzeln im BL'WUsst-
sein und Brauchtum geschlagen hat.
2.:J. EIERFĂRBEN UND E[ERSCHENKEN
Im Ei erblickten schon die Urvolker die sinnvollste Darstellung vom

Geheimnisse des Lebens. Nach altrlndischen Vorstellungen wurden Got-
ter und We1t aus einem ratselhaften Welt-Ei geboren. Bei den Rămern
hatte das Ei lange Zeit religiose Bedeutung. Bei den Feiern dPs Ceres,
dic Gottin der Fruchtbarkeit, wurden auch Eier im festlichcn ZugL'
zum TempPl getragen und Wahrsager prophezeiten aus dem Ei die
Zukunft.
Eier schenken - clas ist ein Brauch, den wir bei vielen Volkern
auffinclen. In einer Polizeiverordnung des Landes Sachsen vom Jahrc
1612 wird den Un tertanen <las Schenken von Ostordcr verbotE'n, wpil
dabei und damit zuviel Aufwand getrie~n wurde. Wahrscheinlich woll-
te man diesen I3rauch den vornehmen Stănden vorbehalten, denn seit
Konig Ludwig XIV. war es Mode geworden, Osiereier, die oft von her-
\'OJTagenden Malern geschmiiekt wurden, zu schE'nken. Die bed.ihmtes-
tcn und kostbarsten Stiicke warl"n. die goldenen, mit Edelsteinen unei
PerlC"n besetzten OstC'reier der russischen Kaist'r, wahre WunderwNkc'
geniakr Handwerkerkunst, die sich auf einem Hebeldruck offncten.
worauf skh dem erstaunten Betrachter ein Pfau, einc' Tănzerin u.a.
zcigte.
102 Hans Klein
Der Autor will durch diese kurze geschichtliche Einleitung unter-

streichen, dass bei den Deutschoohmen keine Spur solcher Oberschweng-
lichk~iten, Protz oder Aufwand zu finden 'ist. Geschen.kt werden hier
schlicht einfache, selbsitbemalte Eier. Jede Hausfrau trachtPt danach,
genilgend Eier zu fărben, entweder blau, grilo, gelb, meistens aber
rot. Wo keine Farbe vorhanden, weiss die geschickte Ha.Usfrau eine
andere Methode: auf den rohen Eiern werden je ein Klee- oder Peter-
si!ienblatt gelegt, mit einem Gazetuch oder Seidenstrumpf fest gebun-
den; danach werden die Eier ungeifăhr 20 Minuten .Jang in Zwiebel-
schalen - Wasser gehocht. Nach dem Entfernen des Tuches oder
Strumpfes werden die Konturen des Blattes sichtbar, das auf dem Ei
gepresst ·war - der Rest des Eies ist vom Zwiebelsaft gelb-braun
gefărbt worden. Diese einfache Methode ist sehr verbreitet. Richard
BC'itl hat sie filr Montafon aufgezeichnet.3
Ganz selten findet man auf einem Ei ein Spruch zu lesen, oder
eine mit Pinsel und Farbe vollbrachte Verzierung zu sehen. ·
Wir vermochten zu glauben, dass idas Eierschenken auf der Vor-
stellung der Urv0lker beruht, die im Ei die Verk:Orperung der Lebens-
kraft und Fruchtbarkeit sahen.
Der B:rauch Eier zu fărben und zu ischen.ken ist mit dem Fruchtbar-
keitszauber verbunden. nas Ei wi.rd. also einer Person - als Fru.cht-
barkeitsisymbol - geschenkt, um sie von dessen magisichen iKrăften
beeinflussen zu lassen.
Praktizierender Symbol Empfănger
MENSCH I Ei MENSCH H
Wohlwoller Fruch tbar kei tszauber Niitzer
Aus dem obigen Schema ist ersichtlich, dass hier weder die gu-
ten, noch die băsen Krăfte angerufen werden. Das Ei als solches ist
„stark" genug, um - im magischer Form - Fruchtbarkeit auszu.strah-
lt>n und den Menschen zu beeinflussen.
Ein anderer Aspekt des Eierfărbens ist die authentische Volkskunst
die daraus spricht; der Kunstferligkeit der Hausfrau entgeht nichts,
um „schone" (kunstvolle) Eier zu fărben, um sie dano mit grasster
FTeude und \V ohlwollen zu verschen.ken.
2.4. EIERSAMMELN
Nach dem letzten Ratschen, gehen die Ratschbuben Eier sammeln;

es soll ihr wohlverdienter Lohn fi.ir das dreităgige Ratschen sein. Sie
gehen von Haus zu Haus, tragen einen mit Frilhlingsblumen geschmuck-
ten Korb, im dem Heu oder Stroh gelegt wurde. In jedem Hof sagt ein
Junge den „Sammel-Spruch" vor der Hausfrau .auf, dann ratschen alle
J Richard Beitl, Deutsche Volkskunde, Deutsche Buchgemeinschaft, Berlin,

1933, S. 248-251.
laut und kurz. Die Hausfrau legt ·ihnen einige Eier in dcn Korb und
etwas Kleingelt in die Bi.ichse. In Sadowa ·ist danach noch ein „Dank-
Lied" zu horen. Die Spri.iche, die beim Eiersammeln .gesagt werden,
sind fast identisch. Hier wiedergeben wir den Spruch, der in Ncuko.-
ran sebesch bekannt ist:
.,O Leit, o Leit, o liebe Leit!
Es sein tie heilige Ostazeit!
Tie Eie sein gepackn,
Mir heer ma sie knackn.
Mir heer ma sie klingen,
Die Jungfrau werd sie bringen!
Gibt's uns Eie oda Geld,
, • Gibt's uns nur was eich gefăllt!
Eie heraus, Eie heraus,
.Oda schlag ma Eich a Loch ins Haus!"
Die so gesammelten Eier werden gezahlt und zuletzt auf die Zahl der
Ratschbuben vcrteilt.
2.5. EIERSPIELE
Es gibt mannigf altige Eierspiele, die auch bei den rum~inischen

Kindern vorkommen und im deutschen Sprachgebiet fast allgemein an-
zutreffen sind.
Beim „Titschn" (Neukaransebesch und Altsadow.a) oder „Spackn"
(Wolfsberg) wird die Starke des Eies ausprobiert. Bei Tische, odei·
auch auf der Strasse, wird dann getitscht: einer haltet <las Ei hin, der
andere schlăgt mit einem anderen Ei darauf; das geht so, bis clas sbrkstc
Ei ermittelt ist. Das 1soll ein „gutes" Ei sein! „Trauss hătt kannen a
Kokosch werdn!" heisst es in Neuk.aransebesch - also ein Ei mit her-
vorragenden magischen Krăften.
Beim „Eieranwerfen" gibt es folgende Spielregel: ein Junge hălt
das Ei, cin anderer wirft mit einem Miinzenstikk ins Ei. Bleibt die
Mi.inze in der Schale stecken, gehort <las Ei sammt Mi.inze dPm Wcrfer;
verfehlt dieser aber das Ziel, verliert er auch die Miinze. Gar manchc
Rauferei ist schon von so einem Spiel ausgegangen ...
BC'im „Vatruckn" wird ein gekochtes und gcfărbtes Ei der Lănge
nach in die Handflache gelegt. Man versucht nun durch D1·i.icken die
Schale zu zerbrechen. Das gelingt nicht jedern, da die Schale nach dcm
Kochen hărter wird und selten zerbricht.
2.6. EIERSUCHEN
Wohl die grăsste Freude der Kleinkinder ist das Eiersuchi:'n -

Eier, die der „Osterhase" gelegt hat! Er „legt" sie in „Nester", oder
„verliert" sie auf dem Wege zum Nest. So ganz nebenbei isei erwăhnt,
dass der „modeme Osterhase" sogar Bonbons, Schokolade, Spielsachcn
104 Hans Klein
alkr Art u.a. bringt, was in alten Zeiten nicht Brauch war. Diesen
Brauch zu deuten ist dem Volkskundler nicht leicht, i.i.berhaupt dann,
wenn man den Kindern erklăren soll, wieso der Rase Eier legt.
Năher betrachtet, sind Ei und Hase Fruchtbarkeitsymbole. Wieso es
zur Verschmelzung der beiden kam, ist noch nicht recht geklărt. Zwar
versucht der Dichter Eduard Morike diese „Sache" zu erklăren, meint
0s aber mit einer spritzigen Dase Humor:
„Die Sophisten und die Pfaffen
Stritten sich mit viel Geschrei:
Was hat Gott zuerst erschaffen,
Wohl die Henne, wohl das Ei?
Wăre das so schwer zu losen?
- Erstlich war ein Ei erdacht!
Doch, weil noch kein Huhn gewesen,
Schatz, so hat's der Has' gebracht!"
Dieses auch im Volke bekanntes Gedichtchen stiUt aber keinem Volks-

kundlcr den Durst nach Wissen und Wahrheit!
Anderseits, ist die Legende mit dem „Hasen" genau wie jene mit
dem „Storch": sie soll dem Kleinkind eine vorlăufige - wenn auC'h
denaturierte - Erklărung der Geschehnisse im Leben und Brauchtum
sein, um ihnen so ihre kindliche Freude zu vertiefen.
2.7. \VASCHEN IM FLUSSWASSER
In derselben Zeit, in der ·sich die Ratschbuben am Karfreitagmor-

gen zum Versammelplatz schleichen, um ja nicht als letzter anzukom-
men, kann man auch so manches erwachsene und heiratslustige Măd
chen erblicken, das sich dem Fluss năhert. Ein Aberglaube sagt. class
sich ihnen das Bildnis des Zuki.inftigen im Wasserspiegel zeigt, wenn
sie fri.ihzeitig zum Fluss gehen und hineinbUcken. Ob bei dieser Ora-
kelform schon ein Mădchen ihren Zuki.inftigen erblickt hat ader nicht,
hat noch niemand verraten.
Danach wăscht sich das Madchen im Flusswasser, um weiterhin
„schon und rein" zu bleiben. Es bringt auch einen Krug Flusswasser
nach Hause, damit sich auch die anderen Familienmitglieder Hănde und
Gesicht waschen konnen. Die Analogie zwischen korperlich rein sein
unei scelisches rein sein ist tief im Volksglauben verankert. Es ist ein
Dberbleibsef des heidnischen Glaubens an die Reinigung durch clas
Was!:.er (purificare prin apă).
'2.7. SPRITZEN
Das Spritzen ist die zweite Variante cler Reinigung durch das Was-
se"r. Am Ostermontag, fri.ihzeitig, gehen die Jungen die Mădchen „spnt-
zen". Zu Grossvaters Zeit beniltzte man noch die legendare (vorner
beschriebene) „Spritzn". Heute ist es eine Kannc Wasser, meistens
aber ein Flaschchen Kolnischwasser. Diesen Kontrast brachte die „mo-

derne Zeit" mit sich.
Friiher wurden oft derbe Ausschreitungen beim Spritzen prakti-
ziert; sozusagen, wurde dieser Brauch missbraucht. So z.B. wurde das
Mădchen von den Jungen bei Hănden und Fii.ssen gepackt und im den
gefullten Trog geworfen, der neben jeden Hausbrunnen stand. Und
diese Tat wurde dazu noch belohnt: jeder Junge erhielt ein Ei!
Auch heute noch erhalt jeder Junge oder Mann, der ein Mackhen
oder eine Frau „spritzt" ein rotes Ei - allerdings, fiir eine edlen.' Tat.
Auch war e.s friiher Si•tte gewesen, dass am Dienstag die Mădchen
spritzen gingen. Das soll noch lustiger zugegangen sein! So mancher
Junge wurde in seinem warmen Federbett iiberrascht und mit Brnn-
nenwasser iibergossen; ein Eimer Wasser reichte manchmal nicht!
Obwohl alle diese BrJ.uche und Sitten in der Osterzeit praktiziert
werden, sind sie nicht kirchlich-religios, sondern haben einen urspriing-
lich primitiv-heidnischen Charakter, der noch tief im Volksglauben
verwurzelt ist und an Analogie - und Fruchtbarkeitszauber grenzt.
HANS KLEIN
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PRIMAVARA ALE NAŢIONALITAŢII

GERMANE DIN ZONA DE MUNTE A BANATULUI (II)
(Rezumat)
Continuînd studiul început în numărul trecut şi bazîndu-se pe culegerile

pl!rsonale de folclor, autorul se opreşte la începutul acestei prezentări asupra
unui obicei curios, unic in zona Banatului şi chiar în ţară, practicat azi doar in
localitatea Sadova Veche: „Semănatul inului". Acest obicei a suferit de-a lungul
celor 160 de ani multe transformări în forma lui de prezentare, ajungînd din-
tr-un obicei agrar unul strict scenic, de valoarea teatrului popular. Paradoxal,
s-au păstrat totuşi, ca relicve unice ale populaţiei germane din România şi chiar
de pe continent (I) vechile cîntece de ritual agrar, de incantaţie .~i fertilitate.
Acestea, fiind moştenite din generaţie în generaţie, sint cunoscute de aproapL' toţi
locuitorii satului. Autorul le-a transpus pe note în tonalitatea executată de per-
formeri în 1977, dnd obiceiul a fost filmat de televiziune.
In continuare, studiul de faţă se opreşte asupra practicilor băieţilor cme
merg cu cîrîietoarea în perioada premergătoare paştelui, asupra instrum<'ntelor
primitive şi alte jucării construite de aceşti copii, din beţe şi nuiele de salcie:
„Furza", „Trumpetn" şi „Pfeifl", strămoşii îndepărtaţi ai instrumentelor actuale.
Legate de aceste practici tradiţionale se prezintă şi unele cîntece de joacă ~i de
incantaţie naivă, culese în Caransebeşul Nou, Sadova Veche, Gărîna, Brebu Nou
si Lindenfeld. Fluierasul din nuia de salcie este instrumentul cel mai des f'on-
fecţionat de băieţii preadolescenţi în acest anotimp, cînd coaja se desprlndl' mai
uşor de pe lemn. Un desen arată cum se confecţionează acest instrument, ale că
rui sunete stridente umplu văile de la poalele Munţilor Semenic. Căruţul primitiv
(„Ziddarawagn") poate constitui nu numai o jucărie preferată, ci şi un VPritabil
mijloc de transport pe timp de vară şi iarnă. Fără a se folosi nici măcar un
singur cui (!), nuielele sînt prinse una de alta prin curbare şi presare.
Ce'.1.e cîteva motive ornamentale redlate în desen, pe care băieţii şi le în-
crusteoză pe beţele lor în timpul păscutului sau în timpul liber, reprezintă o
parte din tezaurul artei populare din această insulă etnografică.
106 Hans Klein
ln continuare se descriu citeva . practici de vopsit ouăle, jocuri cu O'Uă şi

dăr·uitulouălor. Aici autorul sugerează printr-o schemă felul în care „fluidul
magiei de fertilitate" (prin simbolul OU) se scurge de la performer la destinatar:
Practicant, performer Simbol Destinatar

OMUL I => ou => OMUL lI
Bine intenţionat Magia de fertilitate Beneficiar
O formă de oracol, ce s-a păstrat aici pînă în timpurile noastre este spălatul
în apă curgătoare. Tinerele fete merg într-o zi anume la rîu, dis-de-dimineaţă,
să se sp<'IP în apă curgătoare, pentru a rămîne în continuare frumoase şi curate
şi pentru a li se oglindi în apă chipul viitorului soţ. Pe de-altă parte, acest
obic·ei este o formă a credinţei populare de curăţire prin apă. Rămăşiţele acestei
credinţe se regăsesc şi în stropitul fetelor din lunea paştelui. Credinţa de curăţire
prin ioc se regăseşte în jocul băieţilor care umblă cu ciriietoarea, cînd ultimul
\"enit la locul de adunare este considerat „trădător" şi trebuie să sară prin foc.
Toate aceste obiceiuri şi tradiţii, chiar dacă sînt practicate în perioada paş
telui, nu au un conţinut sacru-religios, ci unul profan-păgîn. Dovada o face "faptul
că e]p nu folospsc practicilor religioase şi că multe diri ele au fost aspru pedep-
site de inchiziţie, fiind considerate „necreştine": dăruitul ouălor şi jocurile cu
ouă, oracolele de oricP fel, magia de fertilitate, de incantaţie, credinţa arhaică de
curăţire psihică prin apă şi foc. Cu toate acestea, credinţa populară, superstiţia,
toate practicile primitive au prins rădăcini adinci în conştiinţa generaţiilor de
.mult uitate, care au populat actualele localităţi cu naţionalitate germană. Curios
este C'ă şi generaţiile tinere participă cu mult zel la toate manifestările obştii,
făr<1 2 rerceta însă semnificaţia lor, ci doar dintr-o ambiţie ascunsă, înnăscută,
generată de recunoştinţa purtată pentru strămoşii veniţi, pe aceste meleaguri. Ca
urmare, în decursul a cîtorva generaţii, unele obiceiuri vor dispare sau se vor
transforma în „reprezentaţii scenice" (teatrul popular, şezătoare· etc.), aşa cum
a fost cazul obiC'eiului „semănatul inului".
FAPTE DE ETNOGRAFIE ŞI IMPLICAŢIILE LINGVISTICE
ALE ACESTORA
Abordarea faptelor şi fenomenelor de limbă din perspectivă inter-

disciplinară constituie o condiţie cvasiunanim recunoscută şi aplkată
ca modalitate de studiu teoretic şi de ·rezdlvare practică de către lingvişti
sau cercetători ai altor domenii de viaţă materială şi spirituală a co-
lectiviităţilor umane.
Acelaşi· lucru se poate afirma despre faptele şi fenomenele etno-
grafice, mai ales dnd acestea aparţin trecutului, cînd atît cutumele,
obiceiurile şi tradiţiile, dt şi cuvintele care ile exprimă au devenit dej.a,
în conţinut şi formă, elemente arhaice, am putea spune chiar relicte.
Materialul lingvistic (dialectal) prezentat în rîndurHe de faţă sus-
ţine neîndoielnic aceste stări de lucruri şi d'emonstrează că multe din
faptele de etnografie sau folclor etnografic pot fi explicate prin deslu-
şi.rea semnificaţiilor şi originii unor termeni şi expresii, dar şi că aces-
tea, la rîndul lor, devin mai dare şi ne relevă aspecte semantice care
nu reies din enunţurile etimologice de regulă concise, de fapt simple
trimiteri la etimoane.
Valoarea aspectelor prezentate rezidă şi în faptul că ele provin
dintr-o zonă a Banatului cu vădite trăsături arhaice şi conservatoare>,
zonă care, deşi a fost investigată incepînd chiar din secolul rtrecut atît
etiwgrafic, cît şi lingvistic (dialectail.), oferă .încă în mod surprinzător,
material inedit, necunoscut lucrărilor lexicografice, nu doar cel res-
trînse, ci şi celor de tip tezaur, cum este Dicţionarul Academiei (DA şi
DLR).
Profesorul (pensionar) de estetică de la Conservatorul „Gh. Dima"
din Cluj-Napoca, Iosif Moise-Aldan, ne-a încredinţat spre sfîrşitul anu-
lui trecut (1986) un „Glosar dialectal" al graiului din Ilidia (jud. Ca-
raş-Sev('rin), localitatea sa natală, totalizînd în jur de 1000 de termeni
lexicali şi dcrivatc ale acestora, cu ample explicaţii, întregul matNial
totalizînd peste 150 de file dactilo.
Ţinem să precizăm că nu este vorba de întreprinderea unui diletant,
C"ăci, pe lîngă formaţia intelectuală a autorului acestui gilosar, evident
plurivalentă, I. Moise-Aldan dovedeşte reale calităţi de „anchetator",
precum şi cunoaştf'rea celor mai importante noţiuni teoretice ce se im-
pun cercetătorului diale-etolog şi entolog etc.
108 Vasile Ioniţă
Ne vom opri doar asupra cîtorva termeni desprinşi din glosar, mai
ales a acelora care exprimă relaţii umane de factură etnografică, nu
înainte de a face precizarea că cele mai multe din observaţii aparţin
lui I. Moise-Aldan, nouă revenindu-ne sarcina de a le sistematiza, con-
frunta cu surse bibliografice şi, întrucîtva, de a le „stiliza".
* „
1. ALVALDC, BINE, BR.ACfRI, POGOADA
Celor care cunosc cit de dt realităţile lingvistice şi etnografice bă

năţene, cuvintele puse în capul acestui paragraf le sînt familiare, dar,
după cum se va vedea, dincolo de aspectul lor formail. „cunoscut" şi de
ceea ce se ştie că semnifică prmtr-o simplă definiţie, există o serie de
nuanţe mai puţin ştiute. Nu vom analiza cuvintele în ordinea expusă
(alfabetică), ci în funcţie de posibilităţile pe care le are un termen de a
atrage după sine pe celălalt, întregindu-i astfel sensul şi dind astfel
posibiliitatea de a fi descifrat. La fel vom proceda şi în paragrafele
următoare, socotind că aceasta este modalitatea cea mai potrivită de
tratare.
Alături de bine în sens moral, înţeles asupra căruia nu insistăm,
sferă de cuprindere
bine'' este folosit la Ilidia în sens economiic, cu o
semantică restrînsă la proprietatea agricolă, mai precis la suprafaţa de
pămînt aflată în posesia cuiva. Acest înţeles reiese mai clar în urmă
toarea situaţie. Tatăl flăcăului se informează asupra binelui familiei
viitoarei nurori, pentru a socoti cită parte să ceară la pogoadă. Intr-o
altă situaţie, în zbor, „il.a taifas", una din participante o informează pe
alta, cu vădite intenţii maliţioase, despre faptul că „ai lui cutare n-au
cine ştie ce bine ... " sau că un altul „şi-a pierdut tot binele la jocul de
cărţi". Avere se foloseşte într-o accepţiune mult mai largă, cu referire
la bunuri de orice fel, nu numai la pămînt.
Pogoadă cu înţelesul de „logodnă" constituie un capitol al dreptu-
lui matrimonial cutumiar, capitol în cadrul căruia se stabilea pe bază
de tocmeală zestrea viitoarei soţii, dacă va deveni noră, sau a viitorului
soţ, dacă va deveni ginere. Verbul respectiv, a pogodi (tranzitiv), redă
situaţia clară cînd tinerii nu „se logodesc", ci „sînt logodiţi".
Alvăluc nu înseamnă numai „arvună", sumă plătită de cumpără
tor şi care reprezintă o parte din preţ, pentru a-şi asigura obţinerea
obiectului vizat spre cumpărare, ci şi „aldămaş", „cinste", oferită de.
vînzător, în urma unei tranzacţii reuşite. Plecînd de la acest de al doi-
lea sens, s-au creat expresiile: au băut alvălucul, a plătit alvălucul, eşti
bun de alvăluc.
,,. Chiar şi cînd folosim prezentul, trebuie să se înţeleagă că practicile Prau

frecvente în trecut, fără să putem afirma în ce măsură au dispărut cu desiivîr-
şire în prezent.
Fapte de etnografie 109
Prin extensie, alvălucul se bea cu prilejul unei logodne, explicaţie

ce rezidă în caracterul de tranmcţie al logodnei cutumiare, caracter ce
se deduce, după cum am văzut, din faptul că „logodna" se numeşte
pogoadă, ceea ce implică „tocmeala", căci părinţii se tocmesc în cel mai
propriu înţeles al cuvîntului.
tn ambele accepţiuni - de „arvună'' şi „aldămaş" - alvăluc are
':'i efrcte juridice, în sensul că ambele evenimente se consumă, de regulă,
în prezenţa unor terţe persoane, care sînt, în acelaşi timp, şi martori
'?i care pot atesta juridiceşte încheierea tranzacţiei (vînzare-cumpărare)
sau promisiunea de zestre, în cazul logodnei.
Pentru a clarifica mai bine caracterul străvechi al unor astfel de
cutume privitoare la „căsătorie" vom prezenta unul din obiceiurile prac-
ticate pină spre sfîrşitul primei jumătăţi a acestui seco.J, pînă într-o
epocă în care îmbrăcămintea (portul) era întru totul ,,ţărănesc", nefiind
alterat de elemente vestimentare orăşeneşti. Bărbaţii foloseau brăcirile
înfăşurate de cîteva ori pe deasupra şoldurilor pentru a ţine cămaşa
aproape de corp. Afară de această întrebuinţare cotidiană, brăcirile mai
aveau şi o funcţie „solemnă" şi „festivă": mireasa era adusă în casa
mirelui, trecută peste pragul casei acestuia numai clupă ce mama mirelui
o înfăşura pe mireasă cu brăcirile şi o trăgea peste prag, în casă. Gestul,
simbolic în forma sa, efectuat în prezenţa nuntaşi1lor, însemna că femeia
(mireasa) este primită în casa bărbatului şi că din acel moment devenea
femeia (soţia) acestuia.
Este posibil să ne aflăm în faţa unei formule cutumiare străvechi
a căsătoriei, „trasul cu brăcirile", în prezenţa nuntaşilor, ca mm·tori şi
care constituia consacrarea juridică a actului unirii celor doi so\i.
Deşi dicţionarele limbii române indică originea latină a lui brăcire
(< lat. pop. bracila; d. DA, s.v.) ni se pare interesantă asociPrea făcută
de I. l\Ioise-Aldan a ·lui brăcire de tema slavă brak „căsătorie", din care
s-a format adjectivul brai·inîi „de căsătorie'"·
Această cutumă va fi fost împrumutată de la populaţiile slave aşe
zate în partea vestică a Banatului. Pe la mijlocul secolului al XX-iea,
„trasul cu brăcirile" mai acţiona încă asupra conştiinţei localnici.lor. Pînă
în preajma celui de al doilea război mondial, la Ilidia, se mai considera
suficientă, din punctul de vedere al relaţiilor dintre părţi, căsătoria con-
sfinţită prin actul „trasului cu brăcirile", efectuai în faţa martorilor
(nuntaşilor). Pînă în preajma acestei date se mai putea întîlni perechi
carf' se considerau căsătorite numai pe baza respectării cutumei stră
vechi, fără să fi trecut prin faţa ofiţerului stării civile. Drepturile suc-
cesoriale se reglementau prin testament sau prin cununi·e propriu-zisă
abia pe patul morţii.
Nunta la locuitorii din Ilidia mai cunoaşte un obicei, care pare a fi
-0 atestare indirectă a „trasului cu brăcirile". Est0 vorba de atestarea
prin analogie, care coboară şi mai adînc în istorie, potrivit căreia, a
treia zi după ce femeia trecuse pragul bărbatului, în modul arătat mai
înainte, socotindu-se că deja fusese oficiată căsătoria, mama b;iiatului
coace o pîinişoară, din care nora este îndemnată să mănînCl'. Aceasta
mănîncă de faţă cu persoane-martori. Într-o formă simplificată, dar în··
tr-o atmosferă nu mai puţin solemnă, acest obicei aminteşte df.' farinacio,
110 Vasile Ioniţă
fonnă cutumiară şi Pa a căsătoriei, eunoscută din dreptu~ roman.

In practica socială a locului, acest obicei de nuntă şi-a pierdut sem-
nificaţia şi valoarea de normă juridică (aşa cum o avea farinacio), dar
este posibil ca valoarea ei să fi existat pînă în momentul cînd cutuma
slavă a înlocuit-o.
2. FOC, LUMINĂ, (A) VEDERA, VATRA
ln graiul de la Ilidia, foc se referă doar la „incendiu"; dar în ultima

\TPme şi la cpl din sobă, cuptor etc. În mod curent, focul în această
ultimă accepţiune este desemnat prin lumină, căci nu se spune: „aprind
foc.ul"', ci „aprind lumina". Că foc, cuvînt de origine latină, a fost moş
tmit şi folosit încă de la începuturi este neîndoielnic, dovadă fiind şi
expresiile folosite aici (la Ilidia): „foc de iute", „foc de cald", „foc la
inimă" ş.a. Cum se explkă atunci preferinţa pentru lumină? Se ştie că
focul se făcea pe vatră, acesta fiind numit exclusiv lumină, iar vatră
nu înspamnă propriu-zis ceea ce se înţelege prin „vatra sobei sau cupto-
rului", ci „pămînt", căci se spune: „au căzut prunele pe vatră" sau „dau
cu el ele \'atră", adică „îl trîntesc la pămînt". Explicaţia preferinţei lui
lum'ină sC' găseştP în ceea ee Sl' poate rezuma prin sintagma „cuvinte şi
lul'ruri" şi se regăsc>şte în adevărul că multe dintre cuvinte redau modul
de viaţă, îndeletnicirile predilecte ale unor grupuri de oameni etc. Dată
fiind ocupaţia păstori·tului, străveche pentru români, precum şi conser-
vatorismul gra!iuriJor bănăţene, mai pronunţat în unele zone ale aces-
tuia, se poate presupune că focul era prin excelenţă (şi) sursă de lumină,
căci păstorul nu avea nevoie de opaiţ, focul fiind în acelaşi timp şi
lumină.
Pentru lumină în accepţiunea literară a termenului localnicii folo-
sesc cuvîntul vedere, căci pentru luminarea unei încăperi nu se spune
a face lumină, ci a face vedere, aşa cum în alte părţi a.le Banatului pentru
a se lumina se spune a se vedera (de ziuă), iar pentru luminos,-oasă se
spune vederos,-oasă; cf. Tîlva Vederoasă (= Luminată, Luminoasă).
3. ABURE, BLEASC
Abur(e), cuvînt bine cunoscut, socotit de mai toţi lingviştii de ori-

gine autohtonă, are pe lingă sensul ştiut, şi înţelesurilP: a) adiere dl'
vînt; b) părere, năluC'ă. Acestea par să fi fost impuse de logica asocierii
cuvîntului cu ideea de „uşor": vînt uşor ca un abure, uşor ca o adiere;
nălucă imaterială etc. Virtuţile literare ale rlui abure, aşa cum sînt sem-
nalate în folclorul local, sînt legate mai ales de accepţiunea de „nălucă",
semnificînd, în subtext, „sufletul călător" al eelui de curînd expiat.
In altă parte a Banatului (la Tincova), poporul zice despre dobitoace
că acestea nu au suflet, ci numai abure. La Ilidia nu se face deosebirea
între sufletul omului (suflet) şi cel al animalelor (abur sau bleasc}, cum
se întîlneşte în Bucovina şi Transilvania.
Fapte de etnografie 111
In alte părţi ale ţării deci, în credinţa populară, se consideră că

spre deosebire de sufletul omului, care este nepieritor, „pentru a se pu-
tf>a înfăţişa la judecata de apoi", sufletul animalelor este pieritor, el
piere o dată cu animalul, el este abur sau bleasc (scînteie). In graiul d!in
Ilidia, neexistînd această deosebire, animalul fiind şi el înzestrat cu
suflet, bleasc nu are decît o valoare stilistică. 1n ac!:'st sens este folosit
rar şi numai însoţit de o intenţie glumeaţă, ironică, C'<t în expresia: „Cîncl
ţi-oi da una, îţi iese bleascul!" sau, cu aceea:şi intenţie, se foloseşte ca
modalitate de exprimare a dispreţului faţă de sfîrşitul unei vieţi ne-
trebnice: „I-a ieşit bleascul".
4. MAOH.E
Acest cuvînt de ongme germană (cf. Maurer), cu sensul „zidar" s-a

impus, nefolosindu-se numele de agent zidar (< zid) dintr-un motiv
evident, dacă avem în vedere tipurile şi structura vechdlor locuinţe, casc.
AcC'stea fiind construite din lemn, constructorii lor se vor fi numit lem-
1iari. Construcţiile din piatră (cărămidă) ·au apărut istoriceşte mai tîrziu,
fiind executate, probabli.J, de meşteri germani (străini), chemaţi de la
oraş, sau de meşteri locali, care au deprins meşteşugul de la germani,
aşa cum s-a întîmplat cu atitea alte meserii, cu denumiri gcrmanf',
străine în general: şuştăr „pantofar", şnaidăr „croitor", fărbar „vopsi-
tor" ş.a. Faptul că zid se cunoaşte în graiurile locale se explică prin
faptul că pe vremea caselor de lemn, zidul avea o întrebuinţare limi-
' tată - de pildă, de împrejmuire, dar şi aceea executată primitiv. Apoi,
.zicl s-a păstrat. împreună cu vechiJe ziduri (ruine) ale unor construcţii
.mtice, atît de frecvente peste tot.
5. IMPARŢ1T, MENfT
lmpărţi,tul este un obicei tradiţional, practicat· la unele sărbători de

vară (Sfîntul Petru, Sfîntul Ilie, Sfînta Maria) şi constă în împărţitul
de colaci, meniţi în prealabil. Jmpărţitul se face reciproc între vecini
pe o arie strict limitată, socotită vecinătate. Acest oblicei semnifică si
împrospătarea periodică şi sistematică a ideii de vecinătate, ce serveşte
de suport legăturilor specifice de ajutor specific 'intre vecirui. Ca atare,
împărţitul are o semnificaţie şi o valoare evident socială. ln calitatea sa
de substantiv, împărţit s-a îndepărtat de conţinutul verbului din care
provine, a împărţi, de aceea operaţia împărţitului se exprimă prin sin-
tagma a fi fost cu împărţitul.
Cît despre a meni acesta are o aplicare restrinsă. Bucatele desti-
nate a fi împărţite se menesc, adică, în timp ce o femeie tămîiază bu-
cah~le, ea le atribuie morţilor familiei, amintindu-i (invocindu-i) pe rind
~u glas tare: „să-i fie de pomană lui cutare, sau cutare ... ".
In trecutul îndepărtat, menitul va f'5. avut un caracter magic. In pre-
zent este, sub aspectul său ex.terior, un spectacol. Substratul acestui
spt:'ctacol este profund moralizator, căci, invocînd periodic, în prezenţa
112 V a.sile I cmiţ;ă
celor tineri, numele celor de dinaintea lor, măcar o dată unul dintre
copii va întreba .,cine a fost cut.are sau cutare" dintre <-ei pomeniţi,
iar cei care i-au prins în viaţă şi -au cunoscut le va dezvălui „biogra-
fia", cu ce va fi fost bun sau mai puţin bun, luminos sau întunecat în
viaţa celor răposaţi.
A meni mai apare în expresia uzitată cu blestem sau sudalmă: „du-
te cui te-a menit!", adică „du-te cui ve fi fost atribuit (dedicat) proba-
bil Ja naştere, cînd fătul va fi fost menit (încredinţat) vreunei puteri
supranaturale (urStitoarelor, de exemplu) .
•
• •
Aceste cîteva date proveniie din „Glosarul" lui I. Moise-Aldan, re-
coltat dintr-o localitate aflată în imediata apropiere a localităţilor de
unde au pornit bogate informaţii cerute de B. P. Hasdeu în cunoseutul
sâu chestionar, care a stat la baza DA şi DLR de mai tîrziu, relevă un
aspect deloc neglijabil. Graiurile, oricît ar fi ele de cercetate, oricîte
anchete s-ar face, deţin merf'u alte şi alte date dialectale, incit nu pu-
tf"m afirma că ele au fost epuizate.
VASILE !ONIŢĂ
FACTS OF ETHNOGRAJ>HY ANO THEIR LINGUISTIC IMPLICATIONS
(Summary)
In this (paper) the author treats the facts anc.I phenomena of the language
from the interdisciplinary point of view which is a cond'ition (cvasi) unanimous
and applied as e method of theoretical study and practicai solution by the lin-
guists or researchers of other fields of material and spiritual life of human com-
munities.
The same thing may be stated about the ethnographic facts and phenomena,
especially when they belong to the past, when both the customs, habits and tra-
ditions and the words which they express, have alreadiy become, in content and
form, archaic elements, even relics.
DIN PREOCUPĂRILE INSTITUTULUI SOCIAL
BAN.AT CRIŞANA
!N CERCETAREA ETNO-SOCIOLOGICA
Pentru a obţine un tablou veridic al elementelor culturii populare,

al evoluţiei acestora, sînt necesare investigaţii sistematice, materialul
concret de teren reprezentînd în actuala etapă princ1pala sursă de in-
formare; .la aceasta se adaugă cercetările efectuate anterior, moşteni
rea bogată, nu lipsită de complexitate, dar şi de contradicţii, lăsată de
înaintaşii noştrii, vrednici şi harnici cercetători ai culturii populare.
Astfel, analiza aportului adus de Institutul Social Banat Crişana de la
a cărui înfiinţare se împlineşte în acest an o jumătate de veac, repune
în circuit importante surse de date şi interpretări privind istoria civi-
lizaţiei şi culturii noastre populare: unele din acestea se referă la ocu-
paţiile tradiţionale, .la meserii şi industrii ţărăneşti, la problema aşeză
r·ilor, la gospodării şi arhitectură, la· port şi la frumosul plastic în con-
cepţia populară, la folclorul literar şi muzical, la obiceiuri şi datini si-
tuate la graniţa dintre sociologie şi etnografie; au îmbrăţişat chestiunea
socială ţărănească diverse.le trepte şi căi de transformare a satului tra-
diţional în prima jumătate a secolului al XX-lea.
ln toate monografiile precum şi într-o seamă de studii speciale 1 au
fost cc>rcctate pc larg manifestările economice, iar în cadrul acestora
ocupaţiile tradiţionale principale 2 .
Un aport deosebti la surprinderea procesului transformator al patri-
moniului etnocultural si artistic 1ural îl aduce cercetarea directă în satul
tradiţional românesc. Au fost abordate gradul de urbanizare a r('giu-
nilor rurale, influenţa urbanizării asupra ţăranului român 3 . Pentru cer-
cetările> privind participarea sătenilor la ocupaţiile industriale şi la alte
îndeletniciri cu caracter urban abordate în monografiile ISBC contri-
buţiile amintite au constituit importante repere metodologice.
Deşi prezentă într-o formă re.lativ sumară, problematica aşezărilor
omeneşti tradiţionale4, aduce un aport interdisciplinar în tratarea sa-
1 S. Dugăiaşu, Monografia agricolă a unei aşezări bănăţene, în RISBC, 1938,

nr. 22-23, p. 46-48.
2 I. Divan, Păşunile composesorale în judeţul Timiş Torontal, în RISBC,
1942, nr. 5-8, p. 427-436.
J E. Botiş, Urbanizarea ţăranului român, în RISBC, 1940, nr. 37-38, P. 639-
652, C. Grofşorean, Influenţa urbanizării asupra ţăranului român, în RISBC,
1948, nr. 41-42, p. 130-145.
4 T. Birăescu, Patru comune almăjene, în RISBC, 1942, nr. 9-14, p. 563-
594, N. Firu, Monografia comunei Chişoda, în RISBC, 1943, nr. 9-10, r. 4'17-4î2,
P. Gruescu, Sînteşti, teritoriul, locul şi cercul satului, în RISBC, 1944, p. 2:rn-:lO!l.
118 Carmen Cornelia Bdlan
tului conţinînd suficiente consideraţii definitorii de interes sociologic şi

etnologk.
Acestor studii li se adaugă cele referitoare la cercetarea monumen-
telor săteşti de arhitectură populară, f~nali21ate uneori într-un repertoriu
regional 5 .
In cercetările ISBC s-au abordat aspecte ale artei plastice populare
- împodobirea casei, decorul ţesăturilor de uz casnic, de port; Virgil
Birou vădeşte o cunoaştere a valorilor estetice exprimate prin sculpturo
populară în piatră 6 , iar Elena Secoşan a dezvăluit pe larg creaţiile popu-
lare specific femeieşti - arta ţesăturilor şi broderiilor de uz casnic, fa-
milial7.
ln paginile revistei ISBC au fost pe larg prezentate nestemate fol-
clorice culese cu prilejul campaniilor monografice.
Cercetările etnosociologice efectuate de către Institutul Social R1-
nat Crişana folosind metoda monografică dezvăluie pragul atins dl'
f~nomenul încorporării .:Oormelor !tradiţionale în ansamblu] înnoi.tor.
modern şi contemporan, permit deschide~i explidative privind evoluţia
civilizaţiei şi culturii populiare în lumina importantelor semnificaţii et-
noistorice, îndeosebi ·referitoare la unitatea în diversitate şi la relaţiile
reciproce cis şi trans-carpatice.
Singura lucrare tematică ce s~r fi integrat firesc în seria preocu-
părilor Institutului prezente în articolele din revistă urma să se reiali-
zeze pe baza materialului din campania de 1a Naidăş în 1942, dar din
păcate nu a văzut lumina tiparului. lntocmit în concordanţă cu exigen-
ţele monografiei centrate pe o problemă cheie, specifică Institutului, ma-
nuscrisul aflat la Muzeul Judeţean de Istorie Reşiţa cuprinde conclu2lii
care, deşi formulate cu .patru decenii în urmă îşi păstrează şi astăzi va-
labilitatru teoretică şi metodologică. La sugestia lui Dimitri Gusti (Con-
form scrisorii lui D. Gusti către C. Grofşorean din 21 octombrie 1943)
lucrarea urma să poarte titlul: „Monografia .comunei Naidăş, judeţul
Caraş. Analiză sociologică cu privire la literatură, muzică, port şi obi-
ceiuri", „urmărind să salveze comorile valoroase ale unei culturi arhaice,
să constate cauzalitatea dispal'iţiei acestui folclor şi căile revitalizării
lui" 8 . Incercarea de a pătrunde ,;tainele sufleteşti ale populaţiei" se face
îndeosebi prin examinarea folclorului literar, muzical şi a materialului
etnografic lăsînd la o parte, aproape în întregime celelalte cadre şi ma-
nifestări cu care ne-au obişnuit monografiile din Şcoala gustiană, în
strategia de ansamblu s...Ja considerat că „în folclor se manifestă cel mai
clasic şi fără retuşuri, psiheia adevărată, nefalsificată a poporului"9.
5 At. Popa, Biserici de lemn din Transilvania, în RISBC, 1942, nr. 5-8, p.
381-402.
" \Virgil B!i.rou, Crucile de la Ticvaniul Mare şi de pe Valea Caraşului, în
RISBC, 1940, nr. 31-32, p. 313-338, şi nr. 33-36, p. 454-468.
7 Elena Secoşan, Izvoade almăjene, în RISBC, 1940, nr. 28-29, p. 111-113, şi
nr. 31-32, p. 339-343.
e C. Grofşorean, Raport general. Monografia comunei Naidăş, lucrare ln ma-
nuscris la Muzeul Judeţean de Istorie Reşiţa cuprinde rapoartele întocmite de
C. Grofşorean, Traian Birăescu, Al. Borza, N. Ursu, Gh. Atanasiu, Gh. Ionescu.
~ Ibidem.
UN CINTEC POPULAR CU SENSURI FILOSOFICE MAJORE
Din cele mai vechi timpuri şi pma m zilele noastre, omul a încercat
să ordoneze aspectele aberante, haotice ale existenţei sale, fie subor-
donîndu-le unor realităţi cu valoare arhetipală şi simbolică ca în riturile
şi miturile colectivităţilor arhaice sau în practicile rituale şi ceremo-
nale ale ethosului folcloric, fie prelungindu-le dincolo de imediatul exis-
tenţei obiectuale, în lumea imaginară a literaturii culte. Aşadar, de Li
omul culturilor arhaice, trecînd prin ethosul folcloric şi pînă la lih'-
ratura cultă, o dorinţă acerbă de armonie - definitorie pentru condiţia
sa existenţială - caracterizează filinţa umană în principalele mani-
festări ale vieţii sale. Această nevoie de armonie şi echilibru a omu-
lui nu este decit un reflex firesc, o punere de acord a existenţei sale
cu marile sisteme naturale, cu ritmurile şi desfăşurările cosmice. Şi îna-
inte de a se constitui în valori estetice perene, atît realităţile fictive ale
producţiilor folclorice cit şi Jumea imaginară a literatu1ii culte sînt
străbătute de numeroase Şli tulburătoare întrebări asupra rosturilor
omului în istorie, în lume şi în univers, astfel incit finalitatea comună
a acestor două „realităţi ale reflectării" este una etică.
In pofida unor concepţii de excepţie, care mai există şi azri. şi care
minimalizează valoarea producţiilor folclorice, lectorul care încearcă o
aprofundare a substratului de ideaţie şi simţire al creaViei populare va
avea parte de revelaţii intelectuale nebănuite. Un punct de susţinere a
acestor afirmaţii se vreau rînduriie care urmează.
De la început dorim însă să precizăm că demersul nostru analitic
se rezumă la o s:ingură piesă lirică din volumul de folclor poetic Tran-
dafir cu creanga-n apă, (Reşiţa, 1976). Intenţia este de a releva, în spi-
ritul celor enunţate mai sus, unele idei şi sensuri filosofice ce străbat
universul, deseori neobişnuit de tensionat, al creaţiei folclorice. Vom
stărui, aşadar, asupra W1Ui cîntec liric cules de folcloristul Nicolae
Cristescu în satul Armeniş (Caraş-Severin) şi publicat în volumul amin-
tit (p. 47-48).
Primele patru versuri st>rvesc ca expozeu pentru introducerea lec-
torului în cîmpul ideatic al poeziei:
„Frunză verde, măr rotat
Se vorbi.răju.nii-n .~at,
Se vorbiră junii toţi
Să facă fintină-n colţ".
De aici însă derularea cîntecului se realizează în virtutea unui ra1,io-

nament de natură mitologică sau magică. Fîntîna pe care o fac junii sa-
114 Vasile Pistolea
tului nu este o fîntînă obişnu~tă, care ar putea servi la potolirea setei

drumeţilor.Ea este:
„Fîntînă cu trei izvoară
Cine bea din ea să moară".
Este îndeobşte cunoscut că gîndirea mitică, arhaică e prin exce-

lenţă simbolică. Izvorul nu mai este văzut aici ca simbol al \·ieţii -
„dătător de viaţă", ca în basmul românesc -, nici ca simbol al per-
manenţei sau originii lumii, ci este investit cu o dimensiunf' tragică. El
dătător de moarte.
este
Numărul trei al izvoarelor acestei fîntîni ne trimite la mitul lui
Zamolxis din mitologia geto-dacică. Pentru o înţelegere comprehensivă
a ideii ce vrem s-o dezvoltăm, trebuie reamintită credinţa geto-dacilor
în nemurirea sufletululi şi sensul s3crificiului pe care aceştia îl înfăp
tuiau.
După istoricul Herodot geţii credeau că nu mor, ci se duc la Zamol-
xis. La fiecare patru ani se fă·cea tragerea la sorţi pentru a vedt'a pc
cel desemnat să meargă la Zamolxis: „Trimiterea solului SE' face astfel:
cîţiva dintre ei, aşezîndu-se Ja rînd, ţin cu vîrful în sus trei (s.n.) suliţe,
iar alţii, apucîndu-1 de mîini. şi de picioare pe cel trimis la Zamolxis,
îl leagănă de cîteva ori şi apoi, făcîndu-i vînt, îl aruncă în sus peste
vîrful suliţelor" 1 . Heţinem dlin rînduriie de mai sus nu atît sensul aces-
tui sacrificiu - credinţa mistică a geţilor în migraţia sufletului - cit
modalitatea de înfăptuire a circuiitului biologic care se realizează prin
aruncarea corpului în vîrful celor t:rei suliţe.
Cifra trei ne trimite, în acelaşi timp, la mitul marii treceri cf.in fol-
clorul nostru. In acest mit lumea e concepută ca o mare unitate cu o
structură binară: cea de dincoace, „lumea cu dor" şi cea de dincolo,
„lumea fără dor". Trecerea „dalbului pribeag" din ,,lumea cu dor"
în cC'a „fără dor" e condiţionată de plata unor daruri ce trebuie făcurt:e
„a .trei voinicei", „a trei nevestele" şi „a trei fete mari". Pentru ca
actu'l acestei treceri să se săvirşească, acestora li se vor dărui: „trei
mahrame negre", „trei sovoane noi" ş1 „trei chiţi de flor1i." 2 . A~dar,
desprinderea dintr-o stare şi integrarea într-o altă stare e condiţionată
de această mişcare regizorală în jurul cifrei trei. Ea este simbolul în
jurul căruia se concentrează atît poezlia cîntecului cît şi cele două :rituri
amintite.
Cîntecul depăşeşte însă planul credinţelor mitico-magice propriu-
zise, relevîndu-ne semnificaţii mai largi, cu adînci implicaţii filosofke.
Analiza luti. ne deschide calea spre înţelegerea a două concepite funda-
mentale ale existenţei umane: timpul şi moartea.
De la Renaştere pînă în zilele noastre, moartea începe să fie înţe
leasă ca imanentă vieţii. Ea este instalată în devenirea noastră, în timp.
De altfel, încă din antichitatea latină Manilius, un poet minor din seco-
lul lui Augustus, sublinia într-un sumbru aforism caracterul imanent
Herodot, Jstorii, vol. I, Buc., Edit. Ştiinţifică, 19131, p. 345.

I
Cf. Mihai Pop, Mitul marii treceri, în voi. Tolelor literar, II, 11m~oara,
2
196A, p. 79-90.
Un cintec popular 115
al morţii în viaţa omului: ,,Nascentes morimur" („Murim cînd ne naş

tem") - spunea el. Spre a-i desluşi înţelesul acestui vestit paradox,
însuşi autorul a socotit necesar să precizeze în continuare: „finique ab
origine pendet" („Sfîrşitul atîrnă de la început deasupra noastră")J. Adi-
că din clipa cînd intrăm în viaţă devenim muritori.
Angoasa umană în faţa morţii este determinată poate şi de faptul
că omul trăieşte fără a avea experienţa a două momente cruciale din
existenţa sa: cea a naşterii' şi cea a morţii. Căci la na'?tere conştiinţa e
în acel moment numit tabula rasa, adică lipsi;tă de orice facultate raţio
nală, iar la moarte intră în declin. Astfel, lipsit de experienţa acestor
două momente capitale din existenţa sa. omul a suferit totdeauna de
teroare în faţa timpului care aleargă, de angoasa în faţa absenţei.
La o analiză superficială a textului am putea fi tentaţi să credem
că cei doi tineri, eroii cîntPcului, nutresc pasiunea autodesfiinţării, dis-
preţuind existenţa terestră în numele unei dorinţe mistice, de dispariţie
în absolut, de unire cu neantul:
„Hai, neico, să bem şi noi
Sâ mllrim noi amîndoi,
Să ne-ngroape în zăvoi,
Să cînt<' <'U<'Ul pe noi.
Cucul .)'Î privighetoarea
C-a şa 11C'-a fost ursitoarea".
Intr-adevăr cîn:tccul proclamă o jertfă consimţită, dar mobilul de-

terminativ al dorinţei eliberării de existenţă este cu totul altul:
„Şi din noi doi să răsară
Trandafir şi-o măierană,
Măierana să se-ntindă
Trandafirul să-l cuprindă".
Dacă Hyperion al lui M. Eminescu, din poemul Luceafărul, vrea să

rt'nunte la nPmurire în schimbul unei ore de iubire, subliniind preţul
şi intensitatea inegalabilă a acestui sentiment în „lumea cu dor", cei
doi tineri acceptă o moarte liberă, voluntară, tocmai pentru a trece
uniţi în dragoste şi dincolo de moarte, în pulsaţia elementară a firii.
Această răsturnare a valorilor prin jertfă se face şi în numele logodnei
cu imensitatea cosmică, ce le permite celor doi îndrăgostiţi să triumfe
asupra propriului lor destin, prescris de ursdtoare.
lntr-o memorabilă formulare, G. Călinescu afirma: „In afară ele
chemarea erotică, poezia populară n-are nici o temă mai esenţială decît
moartea" 4 . Intr-adevăr dorinţa aceasfa de a prelungi o post-existenţă
simbolică în afară de sat, (în cazul cîntecului în zăvoi - zăvoiul fiind
prin excelenţă :Un mediu poetic), o întîlnim şi în Mioriţa. Şi în timp ce
eroul mioritic a reuşit să găsească un s€ns dispariţiei în neant, răspun-
:i Cf. I. Berg, Dicţionar de cuvinte, expresii, citate celebre, Buc., Edit. Ştiin
ţifică, 1968, p. 275.
4 G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. II, Buc„ Edit. Minerva, 1976,
p. 412.
116 Vasile Pistolea
zînd printr-o adevărată feerie cosmică morţii, cufundarea în intimita-

tea substanţială a ciclurilor devenirii, ce-o proclamă cîntecul, se face
pentru a fonda un nou mod de a fi, în care pulsul vieţii este la fel cu
pulsul întregii existenţe, iar timpul şi moartea i.5Înt respinse în numele
unei dorinţi polemice de veşnicie.
In celebra sa lucrare De la Zalmoxis la Genghis-Han, Mircea Eliade
ajunge la următoarea concluzie: „Or, sîntem cu toţii de acord că Meşterul
Manole şi Mioriţa constituie pe bună dreptate culmea poeziei populare
româneşti. Este semnificativ că aceste două creaţii ale geniului poetic
românesc au ca ,motiv dramatic o moarte violentă, cu seninătate accep-
tată. Se poate discuta la infinit dacă această concepţie derivă direct sau
nu din faimoasa bucurie de a muri a geţilor. Fapt e că folclorul poetic
românesc n-a reuşit niciodată să depăşească aceste două capodopere
elaborate în jurul ideii de moarte creatoare şi moarte senin acceptată";;.
Chiar dacă nu reflectă decît un motiv popular străvechi, cel al arbo-
rilor împletiţi, îndrăznim să afirmăm că acest cîntec vine să întregească
simbolistica ancestrală a celor două nestemate din folclorul nostru. Pen-
tru că instalarea într-o tihnă cosmică din finalul poeziei, nu e decît o
prefigurare în spaţiu a ambiţiei umane fundamentale de a stăpîni de-
venirea prin repetarea clipelor temporale, de a-l „înfrînge pe Cronos nu
prin figuri şi într-un simbolism statk, ci operînd asupra substanţei
timpului, domesticind devenirea" 6 . Ajungem astfel, la însăşi finalitatea
literaturii şi artei în general, la acea „legătură imaginară şi secretă -
inima conştiinţei". Căci dacă „se trăieşte şi se moare pentru idei" iată
poate fi mai înălţător decît ideea de a trăi în nemurire, într-o logodnă
că însăşi „moartea oamenilor primeşte absolvirea prin imagini" 7 . Şi ce
perpetuă, dincolo ele orice oprelişte.
VASILE PISTOLEA
EIN VOLKSLIED MIT TIEFEN PHILOSOPHISCHEN DEUTUNGEN
(Zusammenfassung)
·u·a-···
In dicser Studie analysiert der Autor ein lyrisches Volkslied das von tiefen
philosophischen Jdeen und Deutungen durchzogen ist. Das Volkslied erschien in
der Folklore-Sammlung „Trandafir cu creanga-n apă" („Rose mit dem Zweig im
\Vasser" ), in Reschitza, 1976.
Am An fang werden die magisch-mythischen Seiten des Liedes unterstrichen.
Das Lied aber iiberschreitet den magisch-mythischen Rahmen und eroffnet den
Weg zum Verstehen zweier Grundkonzepte des menschlichen Daseins: die Zeit
und der Tod
Dadurcli vervollstăndigt dieses Volkslied die Ur-Symbolistik zweier bekann-
ter rumănisl'hen Volksdichtungen: Mioritza" und „Meister Mano/ea.
i\Iircca Eliade, De la Zamol:ris la Ghenghis-Han, Buc., Edit. Ştiinţifică şi

5
Enciclopedică, 1980, P. 192.
6 Gilb<>rt Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Buc., Edit.
Univers, 1977, p. 348.
7 Gilbert Durand, op. cit., p. 535.
Cercetări etno-sociologice 119
Atunci cînd sînt prezente, elementele constitutive ale cadrelor şi

manifestărilor sînt orientate strategic spre lămurirea evoluţiei spiritua-
lităţii popullare: raportul statistic prezintă realităţile sociale şi economice
axîndu-se pe elementele nivelului de trai, studiul etico-juridic s-a aple-
cat cu precădere asupra manifestărilor spiritului colectiv, ale vieţii de
familie şi a principa!lelor ei momente, studiul florei din localitate şi din
zonă •atrage .atenţia 1asupra însemnătăţii aproape determinante a numiri-
lor botanke populare atît din punct de vedere al originii cît şi al con-
tinuităţii civilizaţiei noastre arhaice.
Descoperind neajunsurile unei prime etape de transformare a sia-
tului, a culturii sale tradiţionale sub influenţa oraşului şi a „moderni-
zării" - „deşi potenţJialul psihic există şi nu s-a epuizat deşi talentul
firesc al ţăranului român nu şi-la pierdut forţa dinamică chiar îndrep-
tîndu-i-se raţiunea spre util, intervine un moment supărător ... consro-
tîndu-se la generaţiile tinere o •alterare vădită .a simţului estetic dacă
nu chiar o stagnare frapantă că0i nici domeniul artei casnice, nici al li-
teraturii, nici în muzkă nu se află continuitatea dorită" 10 , membrii echi-
pei monografice n-au formulat însă concluziile ,care se impuneau deoa-
rece n-au cercetat cauzele primare ale acestei stări de fapt; întreaga de-
terminare cauzală confuză vădeşte absenţa unei concepţii sociologice
determinist-istorice care să fi ghidat reţinerea unor indicatori relevanţi
'iÎ a unor metode de analiză comparativă corespunzătoare. Deşi dimen-
siunea priactic explicativă nu a avut rezultatele pozitive scontate, ea
('ste ·importantă în schimb pentru consecinţele avute asupra cercetării
însfu?i orientare;ai practică determln:înd :r'ezultate notabire la nivelul
descrierii (nu şi al analizei) realităţii bănăţene şi în primul rînd al si-
tuaţiei dromJatice a satului cu gravele sale probleme sociale şi <'conomice.
Chiar dacă scopul practic „să se creeze un curent de cultură originală
românească oare să formeze gustul publicului înspre o nouă „modă",
aceea a motivelor şi stiluluî românesc" 11 nu a putut fi atins, monografia
comunei Naidăş rămîne deosebit de valoroasă prin informaţiile bogate
şi complexe pe care le conţine.
„ CARMEN CORNELIA BALAN
CONTENANT LES PR~OCUPATIONS DE L'INSTITUT SOCIAL

BANAT-CRIŞANA VJS-A-VIS LA RECHERCHE ETNO-SOCIOLOGIQUE
Resume
Le travail contient quelques aspects de l'activite ISBC avec des referances

speciales au manuscrit de la monographis du village Naidă~.
IO Ibidem.
11 Ibidem.
ARHEOLOG IE- ISTORIE
CONSIDERAŢII PRIVIND AŞEZAREA BADEN

DE LA TIMIŞOARA-FREIDORF
in anul 1984, ca urmare a săpării unui şanţ, pe partea dreaptă a şo

.:,elei cc leagă cartierul Freidorf de Calea Şagului, la circa 400 m spre
est de cartierul Freidorf, muzeograful Florin Draşoveanu, de la Muzeul
Banatului din Timişoara, a depistat resturile unei aşezări aparţinînd
culturii Baden''. A fost efectuat un sondaj arheologic la locul amintit de
către muzeograful mai sus menţionat, deschizîndu-se două casete, în ca-
re uu apărut fragmente ceramice aparţinînd culturii Baden, de la supra-
faţă şi pînă la 0,40-0,60 m adîncime în caseta Sl şi pînă lra 0,30 m în
<'aseta S2. De menţionat că materialul Baden suprapune resturile unei
aşezări neoii tice''·<·.
Din punct de vedere strict al culturii Baden, putem spune că este
<:unoscută în Jugoslavia, Ungaria, Austria, Cehoslovacia, Polonia 1 şi Ro-
mânia, în special în partea de vest2.
Descoperirea de la Timişoara-Freidorf, vine să întregească tabloul
acestei culturi în vestul României şi în special manifestările acesteia în
,,. Mulţumim conducerii Muzeului Banatului din Timi~oara, în special cole-

gului Florin Draşoveanu pentru bunăvoinţa avută în CPf'a ce priveşte matPrialul
Baden de la Timişoara Freidorf, care ne-a fost pus la dispoziţie pentru publicare.
*''- Privind cercetările neolitice de la Timi~oara Freidorf, în punctul JV, în
informaţiile avute de noi ne indică un mediu vincan. Cunoscîndu-se faptul Cii ma-
terialul aparţinînd culturii Baden acoperă nivelul neolitic trebuie precizat că
acest material arhPologic, se găseşte la Muzeul Banatului din Timişoara.
I Burchard, Barbara, Zur Genesis de Kultur mit Kannelierter Keramik, Sym-
posium Baden, Bratislava, 1973, p. 55-66; Pavelcik, Jirf, Zur Problematilc der
măhrischen kannelierten Keramik, Symposium Baden, 1973, p. 367-391; Pleslova-
Stikova, Emilie, Die Kultur mit kannelierter Keramik în Băhmen, Symposium
Baden, 1973, P. 393-425; Torma Istvân, Die Boleraz-Gruppe in Ungarn. Sympo-
sium Baden, 1973, p. 483-512; Ruttkay, Elisabeth, Uber die Badener Kultur in
l\'ieclerăsterreic und Burgonland, Symposium Baden, 1973, p. 441.451; Neustupny,
Evzen, Die IJadener Kultur, Symposium Baden, 1973, p. 317-352; Tasic, Tikola,
Badenscld i vufrdolski lculturni kompleks u Juooslaviji, Dissertationes, lom. IV,
Belgrad, 1967; Homan, I, Petre - Nemeti, Ioan, Cultura Baden în România, Edit.
Acad. Bucureşti, 1978; Roman P., în Acta Hargitensia, II, 1980, p. 15-16; Idem,
în SCJV A. 32, I, 1981, p. 29-36; Batistic-Popadic, Daria - Uzrolac lovan, Eneolitska
Juznog Banata, Pancevo-Vrfoc, 1986, p. 14-25; Kalmar Zoia-Oprinescu Adriana,
Descoperiri Baden-Coţofeni în Banat, în Tibiscum, VI, Caransebe~. 1986, P. 199-
209.
2 Berciu, D .. în JstRom, voi. I, Bucureşti, Edit. r\cilcl., l960, pi. VIII. Tdem,
Contribuţii la problemele neoliticului în România în lumina noilor cercetări,
Bucure;;ti, Edit. Acad., 1961, pi. III. Roman, P .. Cultura Coţofeni, nucure~ti, Edit.
Acad., ElîG. Homan, P., - Nemeti, I., op. cit., p. 18-21
122 Adrian Ardeţ
Banat3. CE'rcetările efectuate în Banat au scos Ia iveală resturile apar-

ţinătoare complexelor de locuire Ia: Moldova-Veche 4, Nerău 5 , Beba-Ve-
che6, Sînnicolaul-Mare „Sălişte"', Sîmpetru German „Fîntîna-Vacilor'' 8•
Sîmpetru-German „Cărămidărie"9, Bodrogul-Nou „Pădure" 10 , Zădăreni 11 ,
Arad 12 , Parţa „Telul V" 13 şi Moldova-Veche „Complex Şcolar Industri-
al"14. Alături de aceste puncte, elemente Baden se întîlnesc şi în me-
diul Coţofeni, la Nădrag - Peştera cu aven - , Bodo, Caransebeş -
Cîmpul lui Andrei, Iaz - Dîmb, Valea Cernei pe „Vîrful Benghi, Gornea,
Băile Herculane „Peştera Hoţilor", în Peştera nr. 1 din valea Cernei şi
la Domaşnea „Piatra Ilişovei"l5. .
Aşa cum se poate vedea din lista acestor descoperiri, cu predilecţie
aşezările culturii Baden au fost făcute în cîmpia joasă, uneori mlăşti
noasă a acestei zone din sud-vestul Românieil 6. Numai punctele de la
Moldova-Veche se află în extremitatea sudică, în zona Dunării, unde
aceasta formează o depresiune largă cu o insulă la mijloc. Materialul
arheologic prezentat în paginile ce urmează, reprezintă, aşa cum am pre-
cizat mai sus, rezultatul unui sondaj şi nicidecum o săpătură sistema-
tică de suprafaţă. Ţinînd cont de aceste elemente, materialul recoltat
fiind în mare parte fragmentar, ne-am raportat la fragmentele ceramice
tipice. Din analiza ceramicii descoperite la Timişoara-Freidorf, am pu-
tut constata, că marea majoritate a fragmentelor ceramice aparţin spe-
ciei semifine, apoi celei de uz comun şi foarte puţine elemente ale ce-
ramicii fine.
Ceramica uzuală este cu preponderenţă cărămizie, cenuşie, roşie şi
neagră, pasta este bine frămîntată, conţinînd pietricele, nisip, pleavă
şi chiar fragmente mici ceramice. Slipul este mai puţin prc•zemt la
această specie ceramică. ln majoritate, sînt însă fragmentele ceramice
semifine, predominînd cele cărămizii, negre, cenuşii şi brune, în pastă
constatăm nisip cu pietricele şi pleavă, ceramica este bine arsă, în mare
parte constatăm prezenţa slipului.
;i Kalmar, Z., - Oprinescu, A., op. cit., P. 200-203, fig. 1.

: Roman, P., - Nemeti, I., op. cit., pl. 7, mr. 12, pl. 2/11-13.
Ibidem, pl. 1, nr. 13, pl. 4/8.
6 Ibidem, pl. 1, nr. 2, pl. 6/1-6.
7 Ibidem, pl. 1, nr. 21, pl. 5/1-3, 5-10.
e Ibidem, pl. 1 ,nr. 22, pl. 2/1-10; 3/6-20.
~ Ibidem, pl. 3/2-5. Pe raza acestei comune în locul numit Malul Inalt, de
asemenea s-au găsit fragmente ceramice Baden, Ibidem, pl. 9/2-7
1U Ibidem, pl. 1 ,nr. 5, pl. 4/1-5. '
11 Ibidem, pl. 1, nr. '28, pl. 4/11, 12.
1
~ Ibidem, pl. 1, nr. 1, locul Aradul-Nou, pl. 4/9-10; locul Arad-Gai, pl. 3/1.
I:J Kalmar, Z., - Oprinescu, A., op. cit., p. 199-209, fig. 4-6. Cercetările
întreprinse la Parţa au fost facilitate de săparea complexului neolitic. Materialul
Baden, provine din - Telul V - in apropiere de pădurea Peciului nou, în acest
loc s-au făcut numeroase sondaje sub c0inducerea Lazarovici, Gh., la care a
participat şi subsemnatul, ca student alături de colectivul de cercetare de la
Parţa in anii 1982-1984. Trebuie subliniat că în afara materialului publicat
Kalmar, Z., - Oprinescu, A„ op. cit., mai există şi alt material provenit din son-
dajele din anii 1983, 1984, care se găseşte la Muzeul Banatului din Timişoara.
14
Kalmar, Z., - Oprinescu, A., op. cit., fig, 3, p. 199-209.
15 Ibidem, p. 201-203.
Consideraţii privind aşezarea Baden 123
• ID
ooooaooooo oo
oO O o OOO O O 0 00
00000000000
oo0 ooooccio
00
M!r"WK" -
\fii)
I
7
\ [l I
I '
}
Pl. I.
lO I ;t
Timişoara- Freidorf : I. Amfora ; 2. Vas-Borcan ;
3. Castron; 4-5. Străchini;G-7. Căni.
Taf. I. Timişoara-Freidorf: I. Amphore; 2. GefăLl;
3. Schiissel; 4-5. Teller; 6-7. Kannen.
124 Adrian Ardeţ
kl';/ ;/,~ l
\CJ l I 4
•
,
7
----=--
IJ5J
i
ooo
0 00
f,
Pi. II. Timişoara-Freioorf: 1, 4. Străchini; 2-3. Vas lighean; 5-6. Castron.

Taf. II. Timişoara-Frei<lorf: 1, 4. Teller; 2-3. 'Waschschiissel; 5-6. SchiisseL
Ceramica din specia fină este mai puţin documentată, cunoscîncl

cîte două. fragmente cărămizii (PI. 1/4; VI/3) şi două cenuşii (PI. IIVl;
VI/1) şi un singur fragment negru (Pl. ll/2). Pasta este bine frămîntată,
conţinînd nisip fin, în două cazuri putem vorbi de lustru metalic (PI.
III/I; VI/l). iin cadrul tipologiei de vase şi a motivisticii ornamentale, am
putut depista următoarele tipuri şi motive ornamentale, în aşezarea de
la Timişoara-Freidorf.
1. Ceşti (PI. III/4; VI/I, 2, 4) reprezentate doar fragmentar tipul ce-
ramic semifin (PI. III/4) de culoare neagră reprezentînd alături de tipu-
rile ornamentale în caneluri (PI. VVI, 2) caracteristici tipice ceştilor. Ti-
pul de ceaşcă (Pl. VVl) fină, cu lustrul metalic, ornamentată în cane-
Juri, cu un brîu format din incizii verticale care separă partea superi-
oară de mijlocul şi fundul ceştii, este un exemplar foarte rar întîlnit în
mediile Baden17. Alături de acesta se înscrie şi celălalt fragment (PI. VI/
2), semifin, cărămiziu, pietricele folosite ca degresant, orniamentate în
cianeluri, într-o alternanţă simetrică de benzi oblice, determinate de
altele. verticale realizînd astfel metope 18. Şi în cazul acestui vas, .analo-
giile siÎnt foarte sporadice 19 , întîlnind asemenea tip doar în zona de
nord-vest a României 20 . Fragmentul ceramic (PI. VI/4) ornamentat cu
impresiuni rotunde, pare să provină tot de la o ceaşcă, acest tip regă
sindu-se în materialul de la Sîmpetru-German „Fîntîna Vacilor" 21 .
2. Căni (PI. I/6, 7, III/5, VL13), sînt deasemenea fragmentare, într-un
caz, dispunem de două fragmente .ceramice provenite din partea inferi-
oară a unei căni (PI. I/6, 7) semifine, unul negru (PI. I/6) celălalt cără
miziu (PL I/7) avînd slip, pietricelele ca degresant, fără a putea preciza
cu exactitate forma exactă, înscriindu-se în linia celor de la Sîmpetru-
German „Fîntîna Vacilor" 22 . Fragmentul ceramk (Pl. III/5) provenit de
1a o toartă, semifină, neagră, ornamentată prin impresiuni rotunde, găsin
du-şi analogii în acelaş mediu de la Sîmpetru-German „Fîntîna Vad-
lor":!J. Deasemenea ·poate fi alăturat şi vasul ornamentat tot prin im-
presiuni rotunde, dar brăzdate de incizii fine cu asemănări în ceramica
de la Sîmpetru-German „Malul înalt" 24 avînd, putem spune, elemente
arhaice Baden.
3. Strachinile (Pl. I/4, 5; II/1, 4; III/I, 3; V/1) prezente în număr
mare, în cîteva rînduri (Pl. 1/4, 5; III, 4) putîndu-se reconstitui formele.
Mult răspîndit este tipul de strachină (pl. I/4) 25, fină, cărămizie, pietri-
Hi Ibidem, p. 20:1-209.
17 Numeroase analogii la acest material se găsesc în special în partea centrală
a Europei, la noi întîlnim asemenea tipuri doar în partea de nord-vest; vezi Homan
P., - Nemeti, I., op. cit., pl. 45/3.
18 Ibidem, se găsesc asemenea fragmente la Piscolţ, pl. 25/2a-b.
rn Tipul acesta ornamental este rar întilnit la noi, aminteşte mai mult de
bronz timpuriu.
:!O Vezi nota 15 împreună cu nota l.
21 Roman, P., - Nemeti, I., op. cit., pl. 3/6-11, 14, 15, 20.
n Ibidem, pl. 3/16.
2J Ibidem, pl. 3/6-20.
:! 4 Ibidem, pl. 9/7.
25 Ibidem, vezi a~ezările din Banat, dar şi cele de la nord de Mureş, p. 18-21,
Fig. G, 7, pi. 1. Kalmar, Z., - Oprinescu, A., op. cit., fig. 1, 2.
126 Adrian Ardeţ
PI. III. Timişoara·- Freidorf; l-·-3. Strachini; '.!. Amfora; 4. Cea.~ca; 5. Ca1w.
Taf. I I I. Timişoara- Freidorf: 1--3. Tellt"r; '.!. _'\mphore; 4. Ta,se; 5. Kanue.
--
2
PI. IV. Timişoara-Freidorf: 1, 4. Amfore; 2, 3. Vas borcan.

Ta/. I V. Timişoara-Freidorf: 1, 4. Amphore; 2, 3. Gefiil3.
I2tl Adrian Ard.eţ
cele ca degresant, avînd partea inferioară curbată, uşor rotunjit, partea

superioară înaltă, fiind evazată, avînd ca ornament un şir de impre-
siuni rotunde, care delimitează umărul de ornamentaţia bazei realizată
printr-un decor în reţea, motiv clasic în cultura noastră 26 . In Banat
tipul de strachină (PI. I/5) de uz comun, cenuşiu, avînd pietricele şi
plt>avă ca degresant, cu partea superioară dreaptă, evazată spre gură,
partea inferioară, probabil tronconică, ornamentată în reţea este mult
răspîndită 27 , reprezentînd un element mixt Baden-Coţofeni. Un tip
aparte îl constituie strachina în formă de pîlnie (PI. II/4), semifină, neag-
ră-cenuşie, avind buza scurtă, întîlnită doar în Banat 28, putind spune
în acest caz că elementele Baden sînt relative. Deasemenea, cunoaştem
un fund de strachină (Pl. II/I) de uz comun, precum şi două fragmente
cu margine curbată spre interior (Pl. III/I, 3) avînd toarte tubulare re-
găsite în staţiunea de la Sînicolaul-Mare „Sălişte" 29 • Fragmentul de stra-
chină (Pl. III/I) fină, cenuşiu-neagră, avînd nisip fin ca degresant, lustru
metalic, ornamentată prin incizii de o parte şi de alta a toartei, este o
prezenţă rară, Ia fel ca şi fragmentul (Pl. III/3) semifin, negru-cenuşiu,
ornamentat printr-o bandă de impresiuni circulare, formînd o metopă
sub toarta vasului. Acest tip de ornamentaţie ne duce la unele influenţe
venite din orizontul Băile Herculane - Cheile Turzii30. Alăturat la aces-
tea mai poate fi încadrat în categoria strachinilor şi fragmentul (Pl. V /I)
semifin, cărămiziu, avînd ca degresant pietricele şi nisip, ornamentat în
tehnica „Fischgratenmuster 14 a - scheletului de peşte - cu o largă
răspîndire, putîndu-1 considera un element mixt atît Baden cît şi
Coţofen.i.
4. Castroane (Pl. I/3; II/5/6) sînt în general reconstituibile, într-un
caz (PI. 1/3), dispunem de un tip de vas de uz comun, negru-cenuşiu, ca
degresant pietricele, cu partea superioară înaltă îndreptată spre inte-
rior cu o restrînsă răspîndire3 1 . Ca motiv ornamental este folosită banda
de impresiuni circulară îngrijit dispusă, întîlnită în special în aşezările
Coţofcni. Tot din aceeaşi categorie, dar de dimensiuni mai mari (PI. II/
5, 6) sînt castroanele cu buză lăţită spre interior, semifină, cărămizii,
pietricele în pastă, ornamentată prin impresiuni rotunde (Pl. II/5) şi
în şit de incizii sub forma - împunsăturilor succesive - (PI. II/6). Aces-
te tipuri par să indice un contact Baden-Coţofeni, fiind reprezentative
în special pentru cultura Coţofen.i.
5. Amfore (PI. I/I, III/2; IV/4; V/3-7, VI/5-8) în special fragmen-
tare, reuşind să reconstituim doar un tip (Pl. I/I) semifin, cărămiziu,
pietricele în pastă, slip ru partea superioară îngustă ornamentat, dar
26 Nemejkova-Pavukovă, Viera, Zu Urapring und Chronologie der Bolerez-

Gruppe, Symposium Baden, 1973, p. 297-316. Idem, Beitrag, zum der Postbolerciz-
Entwicklung der Badener Kultur, SlovArch, 22, 1974, 1, p. 237-360. Roman, P., -
Nemeti, I., op. cit., p. 39-45. Kalmar, Z., - Oprinescu, A., op. cit., p. 203, fig. 2.
n Ibidem, fig. 1, 2. Nemeti, I., - Roman, P., op. cit., pl. 2/4-10, 3/1, 2/13.
2B Ibidem, pl. 3/1; 3/2.
~·J Ibidem, pl. 5/4.
:v Roman, P., în Dacia N.S., 15, 1971, p. 31-169.
~ 1 Roman, P., Nemeti, I., op. cit., materialului acesta, nu i se cunoaşte locul
de provenienţă, se găseşte la Muzeul Banatului din Timişoara, pi. 7/6, precum şi
la pl. 8/1 care provine de la Seitin.
-
:
GI /
.
Pl. V. Timişoara- Freidorf: I. Strachini; 2-7. Amfore.

Taf. V. Timişoara-Freidorf: I. Teller; 2-7. Amphore.
130 · · Adrian Ardeţ
J
oo
o
o o
3
--
~
' '
. o~
1'
r
. "'\
„\
!
:0 ') /
'.
'
: I ().
o '.'
PI. VI. Timişoara-Freidorf: 1-2. Ceşti; 3. Cana; 4. Ceaşca; 5-8. Amfore.
9. Obiect de lut ars.
Ta.f. VI. Timişoara-Freidorf: 1-2. Tassen; 3. Kanne; 4. Tasse; 5-8.
Amphore; 9. Gegenstand aus gebraunter Tonerde.
probabil că aceasta a fost spre mijloc. Acest tip îşi găseşte analogie în
special la Moldova-Veche32. Probabil tot de la o amforă provine şi frag-
mentul de mari dimensiuni (pl. IV/1) de uz comun, cărămiziu, pietricele
~i nisip in pastă, avind o proeminenţă buton, sub care sînt executate
incizii paralele cu vîrful în jos ce constituie o prezenţă străină în me-
diul Baden. Tot de la amforă sînt şi fragmentele avînd toartă semifină,
neagră-cenuşie (PI. III/2) care posibil să amintească de un tip cu cor-
pul bombat. ln aceeaşi categorie sînt şi fragmentele (PI. V/4, 5, 7) de uz
comun, cărămiziu, cu pietricele în pastă precum şi vasele semifine (PI.
V/2, 3, 6) cărămizii sau brune (pl. V/6) ornamentate în ,tehnica .ramuri-
lor de brad (pl. V/2, 3) în reţea sau în cazul fragmentului (PI. V/6) cu
~ănţuleţe adîncite, reprezentînd o formă arhaică ce aminteşte de ori-
zontul - cu torţi pastilate - , dar regăsit şi în alte aşezări BadenJJ.
Fragmentele cerami1ce (pi. V /4, 5, 7) îşi găsesc numeroase analogii în
motivistica ornamentală din aşezarea de la Sînnicolaul-Mare „Sălişte" 34 ,
J'Pstul fragmentelor aparţinînd de t1pul amfore .(pl. VI/5-8) semifine,
cărămizii, pleavă şi pietricele în pastă, slip, ornamentate în motive de
bPnzi înguste, haşurate oblic precum şi paralele, prin incizii reprezintă
elemente ce pot fi încadrate în cultura Coţofeni.
6. Vase borcan (Pl. 1/2; IV/2) puţin prezente dintre care, tipul de
vas (Pl. 12) cu margine teşită oblic de uz comun, cărămiziu, pietricele
r;;i bucăţi mici de fragmente ceramice în pastă, este o prezenţă rară în
aşezările Baden35. Tot de la un tip de vas borcan, pa1·e să provină şi
fragmentul (PI. IV /2) de uz comun, cărămiziu, avînd în pastă pleavă şi
pietricele mărunte, ornamentat cu un brîu alveolar asemeni şi butonul
(PI. IV /3) încît îşi găsesc foarte greu corespondenţă, ilustrînd o formă
arhaică d0 vas36.
7. Vase de tip lighean (PI. II/2, 3) cu margine dreaptă reprezentată
prin două tipuri, unul de mici dimensiuni (PI. 11/2), fin negru-cenuşiu,
nisip fin În pastă, neornamentat, cu o restrînsă răspîndire 37 , şi tipul de
mai mari dimensiuni (PI. 11 3) semifin, cenuşiu, nisip în pastă, ornamen-
tat sub buză cu un brîu de impresiuni rotunde, cu analogii în nordul
Banatului38. O caraderistkă aparte o constituie fragmentul cer.amic (PI.
III/7) de uz comun, cărămiziu, în pastă avînd pietricele şi pleavă, consta-
tîndu-se pe pereţii vasului urmele unei toarte în bandă lată, avînd sub
aceasta impresiuni alveolare, fiind o prezenţă de excepţie în aşezările
Baden, încît nu putem decît să racordăm acest fragment la acele ele-
mente provenite din orizontul Băile-Herculane - Cheile Turzii. De
menţionat ică aceste elemente arhaice s-au descoperit şi în nordul Ba-
natului. Vis a vis dt> fragmentele ceramiice, în a~ezarea de la Timhoara-
Freidorf, a apărut şi un obiect de lut ars (PI. VI/9) cu perforaţii trans-
:ri Ibidem, pl. 2/12.

~ Ibidem, Sîmpetru German - Malul Inalt - pl. 9/5.
:14 Roman, P„ - NE'meti, I., op. cit„ pl. 5/6, 7, 10.
~ Ibidem, pi. 7/6.
:JG Ibidem. Analogii la materialul de la Sîmpetru German „Cărămidărie• pl.
:1/:1, 5.
;n Ibidem, pl. 3/8, 19, pl. 7119.
:m Ibidem, pi. 3/17-19. Kalmar, Z„ - Oprinescu, Ad„ op. cit„ fig. 2.
:l!I Ibidem, fig. 2-4, 6. Roman, P„ - Nemeti, I., op. cit„ pl. 9/4.
132 Adrian Ardeţ
versale care probabil a aparţinut unui război de ţesut@. Din punct de

vedere cronologic 41 , materialul prezentat de noi prin diversitatea de for-
me şi ornamente cuprinde atît elemente timpurii ale culturii Baden, cla-
sice, tîrzii, dar şi influenţe Coţofeni-Kostolac, ca urmare a contactului
nemijlocit intervenit pe parcursul evoluţiei culturii noastre42 . Elementele
arhaice sînt preztnte şi în alte aşezări ,Baden din Banat43, resimţindu-se
elementele Boleraz-Cernavoda III 44 . Aceste elemente se alătură des-
coperirilor mai vechi de la Dubova „Cuina Turcului" 45 , Gornea „Locurile
Lungi" 46 , precum şi în zona l\llureşului4 i şi în Jugoslavia 48 • Majoritatea
covîrşitoare a fragmentelor ceramice (Pl. I/4-6; III/4, 5; V; V(3-4)
îşi găsesc analogii în materialul de la Sîmpetru German „Fîntîna Vaci-
lor", :.\Ioldova-Veche, Beba Veche, în care se pare .că avem deaface cu
o evoluţie regională care încheie, dar nu iese din cadrul culturii Baden 49 •
ln el'ea ce priveşte materialul (Pl. .Ill/l, 3; V/4-7) indică se pare o
perioadă clasică în dezvoltarea culturii Baden 50 . Privind contactul Ba-
den-Coţofeni, Baden-Kostolac sînt reflectate în materialul (Pl. I. 5;
II/5, 6; IV/1; V/5-8) care pe lîngă elementele mixte mai implică şi re-
laţii .culturale 51 . Incadrarea strict cronologică a materialului Baden de la
Timişoara-Freidorf implică unele dificultăţi, mai ales în privinţa ma-:-
krialului cu unele elemente arhaice, dar lu'înd ·în considerare majori-
tatt>a fragmentelor prezentate în această aşezare, nu putem decît să
40 Privind folosirea acestui obiect la războiul de ţesut de un real folos ne-au
fost informaţiile provenite de la muzeograful Florin Medeleţ, căruia ii mulţumim
încă odată pentru bunăvoinţa avută în discuţiile legate de manifestările culturii
Baden în Banat.
41 In ceea ce priveşte racordarea cronologică, ne-am raportat şi noi la crono-
logiile Daden formulate de Nemejcova - Pavukova, Viera, Beitrag zum der Post-
boleraz - Entwicklung der Badener Kultur, SlovArch, XXII - 1, p. 237-360 şi
Neustupny, Evzen, A:bsolute Chronology of the Neolithic und Aeneolothic Periods
in Central and South-Eastern Europe, SlovArch, XVI/1, p. 19-60. Materialul pre-
zentat de P. Roman în Cultura Coţofeni, p. 51-57, Roman, P., - Nemeti, I., op. cit.,
p. 55-62: Kalmar, Z., - Oprinescu, Ad., op. cit., p. 119-209 se racordează la ace-
leaşi sistPme cronologice iniţiate de cei doi cercetători mai sus amintiţi.
4:! Kalmar, Z., - Oprinescu, Ad., op. cit., p. 200.
43 Roman, P., - Nemeti, I., op. cit., Arad „Gai", pl. 3/1; Sîmpetru German
„Cărămidărie" pi. 3/2-4; Sînicolaul Mare „Sălişte", pl. 5, materialul aflat la
Muzeul Banatului din Timi5oara pi. 7 /1-4, precum şi la nord de Mureş, Seitin,
pl. 8/1-4 şi Pecica „La vii", pi. 8/5, 8, fig. 8.
44 Batistic-Popadic, D. - Uzl'lac, I., op. cit., p. 14-36, pl. 1-12.
45 Nemejkova-Pavukovci, V., Symposium Hadcn, 1973, pl. 367-391.
46 Roman, P., în Dacia N.S., 15, 1971, p. 31-169.
47 Idem. Materialele aparţinînd perioadei de tranziţie de la eneolitic spre
epoca bronzului, în colecţiile Muzeului Judeţului Arad, Ziridava 6, 1977, p. 31-40.
48 Idem, în Dacia N.S., '15, 1071, p. 93. Medovic, Predrag, în Istrazivanja, 5,
1974, p. 10.'J-110. Tasic, Nikola. in Balcanica, 6, Belgrad 1975, p. 9-21. Batistic-
Popadic, D., - Uzelac, I., op. cit., p. 14-29.
4ll Roman, P., Nemeti, I., op. cit., p. 39-45.
50 Ibidem, p. 41. Baniwr, Janos, Die Peceler Kultur, în ArchHung, XXXV
1956, pl. LXII/16, 21. Vezi nota 26.
51 Roman, P., - Nemeii, I., op. cit., p. 49-55.
încadrăm cu unele rezerve materialul în faza Baden Dl-2 52, aceasta

în momentul în ,care cercetările la acest punct arheologic sînt doar la
început.
ADRIAN ARDEŢ
BETRACHTUNGEN, DIE SIEDLUNG BADEN VON TEMESVAR-FREIDORF

BETREFFEND
(Zusammenfassung)
Die im Jahre 1984 vorgenommene archeologischen Forschungen in der Năhe

des Viertels Freidorf von Temesvar hoben nach einigen Ausgrabungen dies be-
zi.iglich Reste einer Siedlung der Kultur Baden angehărend hervor. Die Daten,
dije in diesem Studium analisiert wurde, stellten uns vor einen aussergewohnlich
interessanten archeologischen Komplex vom Standpunkt der Entwicklung de1
Kultur Baden. Da die spăten Elemente in diesem Material prădominieren, konnte
die.<;es archeologische Material in die Fase D 1-2 eingegliedert werden.
!>:! Kalmar, Z., - Oprinescu, Ad., op. cit„ p. 201-209, fig. 2-6. Credem că
materinlul nostru poate fi încadrat în faza D 1-~ cronologie preconizată de Ni!i-
mejkova-Pavukovă.
CERAMICA DIN AŞEZAREA DIN EPOCA BRONZULUI
DE LA CIUTA (COM. OBREJA, JUD. CARAŞ-SEVERIN)"
In cadrul cercetării şi cunoaşterii epocii bronzului din Banat, ală

turi de aşezările studiate în Clisura Dunării un loc important îl ocupă
!'?i aşezarea de la Ciutal.
Aşezarea de la Ciuta se întinde pe o suprafaţă de cca. 1 ha pe te-
rasa a II-a a Timişului în apropierea confluenţei Bistrei cu Timişul, în
punctul 1rnmit „Cornul dealului". incepînd din primăvara anului I976
şi continuînd pînă în anul I979, Muzeul din Caransebeş a organizat în
acest punct săpături sistematice, fiind executate în total zece secţiuni şi
patru casete, rezultînd un bogat material ceramic şi litic care se află în
':lepozitul muzeului mai ,sus menţionat.
In cadrul vestigiilor arheologice descoperite, produsele ceramice ocu-
pă locul cel mai de seamă.
Din punctul de vedere al compoziţiei pastei şi al arderii acesteia,
ceramica se poate împărţi în două mari categorii: ceramica uzuală şi
ceramica fină.
Ceramica de uz comun are suprafeţele neregulate şi este aspră la
pipăit fiind lucrată dintr-o pastă nefrămîntată bine, cu impurităţi. Ca
degresanţi se foloseau pietricelele şi nisipul grosier. Vasele sînt în r:najo-
ritate bine arse. Ele au o culoare cărămizie (Pl. I/l, 5; II/4; Vil-2:
VI/4-6; VII/4; VIII/5, 9; IX/5, 7; X/1, 4; XI/I; Xll/3-4, 6) sau brun
negricioasă (Pl. 1/2; 11/6; V/6; VII/2; VIII/I; IX/1; XI/3, 5; XII/1, 7-8).
Ca forme ale ceramicii uzuale avem vasul borcan de dimensiuni
mijlocii şi mari, cu pereţii puţin bombaţi şi diametrul maxim în zona
pîntecului (Pl. 1/1-2; V/2; VI/4; VII/4; IX/1, 7; X/I, 4; XII/1; XIV/5-7),
castronul (Pl. 11/4; V/1; VIIl/1; .XIV/2) şi bolul de dimensiuni mici (PI.
IX/5; XII/6; XIV/I) şi mijlocii (Pl. 1/5).
Ceramica de uz comun este destul de puţin ornamentată. Vasele
borcan sînt ornamentate cu brîie alveolate dispuse sub buză cîte unu
(PI. 1/1-2; V/2; IX/2) sau cite două (Pl. IX/l). Un alt motiv ornamental
îl constituie inciziile verticale simple pe corpul vasului (PI. X/I) sau
combinaţiile de incizii orizontale cu incizii oblice sub forma unor re-
" Mulţumim şi pe această cale dr. Petru Bona dirc>ctorul Muzeului din Ca-
ransebeş şi muzeografului P. Rogozea pentru gratitudinc>a cu care ne-au pus la
dispoziţie prezentul material arheologic pentru cercetare.
1 Ca urmare a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare şi agricole din ultimii ani
şi a faptului că stratul arheologic era relativ subţire (0,20-0,40 m), aşPzarea de
la Ciuta este astăzi distrusă şi deci pierdută din punctul de vedere al cercetării
nr'heologice.
136 Sorin Petrescu
gistre (Pl. XII/1; XIII/14). Castronul are ca ornament brîul alveolat· (Pl.
II/4; V/1; XIII/17-18) iar bolurile au ca ornamPnt indziile (Pl. XII/6;
XIII/20).
Categoria ceramicii fine se caracterizează prin produsp lucrate în-
grijit dintr-o pastă de bună calitate folosindu-se ca degresant nisip fin.
Vasele sînt arse bine sau incomplet, dobîndind o culoare cărămizie (Pl.
Ii3; II/2; III/2; IV/1-2; VI/8; VII/6, 8; VII1'2, 6; IXl3; X/5; XII/2, brun-
cărămizi<' (Pl. I/4; II/3, 5; III/3-4; JV/5-6; V/3-4, 7-8: VII 11: VIII/3-
4, 7: IX/4; X/2-3, 6; XII/5), brun deschis (Pl. II 12: IV/3-4: VII/3: XI/4;
XII/8 şi nuanţe de brun şi cenuşiu (Pl. I/6-7; II{l: III/5; VIIl5).
Ceramica fină din aşezarea de la Ciuta estP reprPzentată dr> mai
multe tipuri df' vase: Vasul borcan (Pl. I/4: VII/8: IX/4; XIV/11. 13-17),
castronul (PI. IX/3; XIV/12), bolul (PI. III/4; XIV/18), căniţa (pl. VIS) şi
strachinn cu toartă (PI. IUl2; V/4; XV/3) sau simplă (Pl. II'5; IV/1, 4;
VII/l, 3, 5; X/5; XIV/20-22; XV/1-2. 4-5). ,
Decorul ceramicii fine are un pronunţat caracter teC'tnnic, el fiind
realizat cu ajutorul inciziilor şi al brîielor crestate sau ah•eolate.
Inciziile sînt întîlnite atît pe buza (Pl. I/3: IX/4: XIII/21) cît şi pe
umărul şi corpul vaselor (Pl. VI/3; VIII2). Inciziile propriu-zise sînt gru-
pate cîte patru (Pl. VIII/6). cîtP cinci (PI. VI 13), mai multe (Pl. IV/5)
sau cîte două flancate în partea de jos de incizii oblice (Pl. IV/1-2;
XIII/3-4) sau sub formă de reţea de incizii adînd (Pl. IV/3; XIII/24).
Este întîlnită si com.binatia de incizii orizontalf' întrf' carp se află o in-
cizie în zig-zag, triunghiuriJe astfel formate fiind fip crutate (PI. IJif5;
XIII/8) fie haşurate de mid incizii oblice (Pl. IIl2; IV/2; VIII/4; XIII/7).
Acest procedf'U al umplerii spaţiilor rezultate prin ornamentare este
întîlnit şi pe alte fragmente ceramice.
Un alt motiv ornamPntal folosit îl constituiP arcadele simple (Pl.
IV/1: XIII/9), arcadele flancate de incizii (Pl. II/1: III/2; XIII/10) sau
combinaţiile de arcade cu incizii orizontalP. spaţiile rezultate fiind um-
plute cu indzii (Pl. VII/1; VIII 7; XIH/11 ).
Ornamentarea cu piaptănul (Kammstrichverzierung) apare pe umă
rul şi corpul vaselor (Pl. IV/6: IX/2; XI/6; XIII/12).
DC'corul plastic este realizat prin brîie crestate şi alveolate. Brîiele
cresta.te :1par pe buza vaselor (Pl. III/3: VJI/6, 8; XIII/16, 22) sau sub
buză (PI. IX/4) pe cînd brîiele nlveolate apar doar sub buză (Pl. I/4).
Mai ostc întîlnit si ornamentul sub forma unui snur răsucit imediat sub
buza vasului (PI.. IX/3). Tot cu rol ornamental. sînt utilizate şi micile
proeminenţe aplicate sub buza unei căniţe (Pl. V 8; XIII/Hl).
Prin formele ceramicii dar mai aks prin motivele ornamentale, cera-
mica desmperită în aşezarea de la Ciuta are suficiente analogii în aşe
zările dP la Gorne.i - Păzărişte 2 şi Corneşti 3 pPntru a o putea încadra
în faza timpurie a culturii Vatina.
SORIN M. PETRESCU
2 Gh. Lazarovici, în Cornea - Preistorie, 1977, pl. LXVIII-LXXIV; Gh. La-

zarovici - C. Săcărin, în Banatica, V, 1979, fig. B-13.
3 O. Radu, în Tibiscus, II, 1972.
Ceramica· de la Ciuta 137
... ti]fe~.,;.:{.;?~
I ,~.
·<'·
- - 3.
-=·-· 2
5 ("Jfl
.. :; ·~. '\.,„ b.
PI. T. Ceramică de la Cin ta-- „Cornul 1lealului".

Trif. I. Keramik ans Ciuta-„Cornul dealului".
138 Sorin Petrescu
'',,
~cm.
Pl. II. Ceramică de la Ciuta-„Cornul dealului".

Taf. II. Keramik aus Ciuta-„Cornul dealului"'.
.
@~~
~_·::.···'
.
.
. .„. ~ .· :. :
:~~'_.:.'::~~:' .
'
. (")
~ 't 5cm. . 2. "'
....
~;:;·
arµ
c::a
Q.
"'i:i"
(")
j;•
, \'.!~ s
I 1
,-
'
PI. III. Ceramică de la Ciuta-„Cornul dealului".

Taf. lll. Keramik aus Ciuta-„Comul dealului".
-
~
(Q
.......
~
""'o
' //
/
„/" 1
V;
o
J.
;:l
'tl
(li
~
(li
\ "'2
\
•,·--··---- \
\
\;,
~'\
\~
\
\
''
'' '
' '-..
'"-·
Pl. IV. Ceramică de la Ciuta- „Cornul dealului".
Ta/. IV. Jreramik aus Ciuta- „Cornul dealului".
Ceramica de la Ciuta 141
2..
•
I
2.
••
.)
4
5 .,.,_
fI
/./::,
PI. T". Ceramică de la Ciuta --„Cornul dealului".

Ta/. r·. Keramik aug Cinta- „Cornul dealului".
142 Sorin Petrescu___
-h·:._('-,·.-;.:":'.'':<. :;.~ "•

.
. : ~. . . . : .
/
''
I
I
I ...
(")
..."'
E.
n
I I p
3 " '2.
~
6'
(")
\~··„ ...
E·
:;7
, I! ~
\ \
\
I
I
PI. Vll. Ceramicii. de la Ciuta-„Comul dealului".

T11f. VII. Ker11.mik aus Ciuta-„Comul dealului". ...."'""
~
144 Sorin Petrescu
111 • •
- -
0 -.~-\-
. . .. .
.i.~---.-·---
• ,
·:::' ~-=~~::)
·~·-.1··· . ,..
·' :~ --·o>•__.,_ __
- - - -
f Gr
.
. :.···.·.·... „ .·
.. •.
·.··:,. ··:.·.· --,

~-
~-- '
,:·
.
..
./)'
-::.,...;...:.~ :...:~--3
=-=:~:.!
-c;= _„ 'I
·. . . /
-....,_ -
--
'
.
~\
~
Pl. V II I. Ceramicii de la Ciuta- „Cornul dealului". ·

Taf. VII I. Kernmik aus Ciuta- „Cornul dealului".
-·--
Iii
\)
"'....s:»
...,~-
\ \ ::o
\ ' "'!<"!&
-----
~
"'
---
~
<î
·:,.)„,j/
•.Y<_"."..,!'.:c·.:.3 ~
1234"5cm 6
,.......-----
'' ,,..----- ~---_-·
·.; .:
) PI. IX.
\JI·~· .
Ceramică de la Ciuta-„Cornul dealului".

····"<
.:„,_\
. . -'
.·.~ :::
.„
.~ 'r
.
-· ~
·:/·
_ ::·,):P
,...:~~-~~.„„•.-
..:......:....:·'. ·-:·· ;~
?
.......
Taf. IX. Keramik aus Ciuta-„Cornul dealului". ;,,.
CJ1
. w ------------ . .., ...... -;..:;,-:;::;,;:::-~-i~-·r·:fji\--~~.ţ;;;;4Q
\ .....
L . ~·t.·
\
.„._ ·- ~
O)
• „
··:>JY
2
\
'
'J ->
-12.34cm
• I! CI)
§.
;s
"tl
~
~
"'~
.,
>:,...,-
, .....
,,
;..:. ;.·
, -,,
'·
Pl. X. Ceramică de la Ciuta- „Cornul dealului".
Ta/. X. Keramik aus Ciuta- „Cornul dealului".
.. . „ .. .. -·.
.'
I
.' ,
I
. • ' ' ~ ·- ~~· • „
• ••
1 2 j 'r 5 cm.
. „ ••• - - • • ..„ I \
\ \
f I
I I
. ~. „ • . .
5
6
PI. XI. Ceramică de la Ciuta-„Cornul dealului".

Taf. XI. Keramik aus Ciuta-„Cornul dealului".
I I I I .......
~
co
/
-~· - .-:i.
.,„_,,~..i:·:_
„.,.>,
.;'{(J»
'\:.
..
I I
2.
\
I
I I
&:>
o...,
;;·
-~
\
\I
5
"t
...,~
"'"'
'
,. 4 '} ...,
'· ·:1 i::
\ I. • 5cJn I I I I
I I
·; 6
Pl. Xll. Ceraruică <le la Ciuta-„Curuul dealului".

Taf. X II. Keramik aus Ciuta- „Cornul dealului".
PI. X IT I. Tipologia motivelor ornamentale ale ceramicii de la Ciuta.

Tuf. X I TT. Typo!1Jgie dcr \'erzic'rungsmotive der Keramik aus Ciub.
150 Sorin Petrescu
PI. X I V. Tipologia formelor ceramicii de la Ciuta.

Taj. XI!". Typologie der Keramikformen aus Ciuta.
~-
I
' I ·--7. (")
..,"'
1:1
....~
(")
1:1
~
"'
S'
(")
;;·
s
•..•
I
-
1 2 3 + 5 <!m.
PI. XV. Tipologia formelor ceramicii de la Ciuto.
Ta/. XV. Typologie der Keramikformen aus Ciuh ......
Ol
.......
lfi2 So1·in Petrescu
DIE KERAMIK AUS DER BRONSEZEIT VON CIUTA

(GEMEINDE OBREJA, KREIS CARAŞ SEVERIN)
(Zusammenfassun&)
Es werden die archăologischen Befunde dargestellt, die zwischen 1976-1979 ·

bei Ciut.a (Obreja, judeţul Caraş-Severin) entdeckt wurden. Durch die Vielfalt der
Gefăsseformen und den ornamentalen Motiven gehort diese Keramik der Valina
Kultur ·an.
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA METROLOGIEI DACILOR
IN VREMEA DOMNIEI LUI DECEBAL
1.1. 1ntr-un studiu anterior, plecînd de la analiza comparativă a

sanctuarelor dacice din Munţii Orăştiei, ajungem la concluzia că acestea
nu au semnificaţie calendaristică, în schimb documentează aspecte pri-
vind cunoştinţele 1dadlor în domeniul matematicilor precum şi unităţile
lor de măsură şi felul în care le foloseau. Problema lipsei de semnifi-
caţie calendaristică a sanctuarelor a fost, credem, suficient argumentată
în studiul mai sus dtat, dar ea este, evident, susceptibilă de noi extin-
derj şi de aprofundare, nu însă mai înainte de a fi publicate corespun-
zător atît noile cercetări de la Sarmizegetusa cît şi noile descoperiri de
la Racos si Brad.
i.2: fn schimb problema metrologiei dacilor poate rfi abordată la
un nivel preliminar de punere a problemelor, cu oarecare folos, încă
de pe acum. La baza discuţiei vor sta evident datele existente şi îndeo-
sebi cele privind monumentele din Munţii Orăl'!tiei. Obiectivul principal
al studiului care urmează este mai puţin acela de a da un răspuns com-
plet şi definitiv întrebărilor care se ridică cu privire la unităţile de
mă~;ură pe care dacii trebuie, cu siguranţă să le fi întrebuinţat la con-
strucţia unor edificii atît de importante şi complexe cum sînt cele din
capitala statului dac, precum şi cu modalităţile în care aceste unităţi au
fost mînuite, cît mai cu seamă de a formula şi delimita aceste întrebări
şi de a jalona un pachet de proceduri - o metodă - prin care să li se
poată afla răspunsuri adecvate.
2.1. Teoretic, dacii ar fi putut folosi unul dintre sistemele metrice
cunoscute în antichitate, mai probabil cel attic-elenistic, sau cel roman,
sau să-şi fi constituit un sistem de măsuri propriu. Este evident că des-
coperirea, între ·dimensiunile monumentelor dacice, a unor unităţi de
măsură - sau a unor multiplii întregi ai acestora - ·cunoscute, ar per-
mite identificarea unei prelucrări de la un sistem cunoscut.
2.2. Este tocmai ceea ce s-a întîmplat în icadrul analizei sanctuarului
mare circular de la s·armizegetusa în studiul anterior mai sus amintit.
Stabilind dimensiunile edificiului - de ansamblu şi ale pieselor - pe
baza datelor primare publicate de cercetătorii care l-au descoperit, com-
parîndu-le între ele, precum ,şi cu unităţile de măsură cunoscute şi folo-
s:ite în zonele învecinate ale imperiului roman, .au putut fi surprinse
următoarele coincidenţe semnifi.cative în dimensiunile blocurilor de dife-
rite forme şi gabarite care compun incinta mare a sanctuarului: Blocul
din C<Zrcul exterior - I = 0,43-0,45 m = 1 '2" (= l c) = 1 p.g. 1 1.
1 d.g.; L = 0;8-0,99 = 3' (= 2„ = 2 p.g. 1 hg.g. 1 1. 1 d. - 3' p.g.
154 Radu Florescu
3 d.g.; LA= 0,49-0,5 m =- 1'2"3'" (= lc3' ") = - p.g. 1 hp.g. 2 d.g.; -

Stîlp îngust cerc interior - I = 1,20-1,35 m = 11 2" (3c) = 3 p.g.
1 hp.g. 1 1. 1 d.g. - 4 p.g. 1 l.; L = 0,245 m = 3" (= 1") = 1 h.p. l l;
LA = 0,19 m = 1 bessalis = 1 hp.g. 1 ,d; - Stîlp lat cerc interior -
I = 0,5 m = 1'2" (=- le)= 1 p.g. 1 hp.g. 2 d.g.; L 1== 0,52 m = 1'3" (=
lcl") = 1 p.g. 1 hp.g. 1 d. 1 d.g.
2.3. Comparaţia dimensiunilor exprimate în metri cu piciorul roman
şi subuniit.ăţile lui, şi cu piciorul grecesc, attic-elenistic, a scos în evi-
denţă două observaţii: pare probabil că în construirea sanctuarului mare
circular de la Sarmizegetusa au fost folosite unităţile de măsură romane
cu baza piciorul = 0,2957 m; pare probabil că unitatea de bază de calcul
nu a fost piciorul ci cetul (cubitus = 0,444 m) şi subunităţile lui (palma
mare - palums maius = 0,222 = 1/2 cubitus).
3.1. Elementul de bază al analizei metrologice a monumentelor da-
cice apare aşadar transformarea dimens.iunilor cunoscute în unităţi· de
măsură antice: în picioare romane şi submultiplii acestei unităţi, în
picioare greceşti şi subu111ităţi. Este evident că, cel puţin distanţele mari,
aceste dimensiuni vor părea divizibile convenabil atît într-un sistem
cit şi în celălalt. Pentru a putea alege între sisteme intervine al doilea
criteriu acela al coerenţei sistemice, cu alte cuvinte, simpla divizare cu
unitatea de măsură nu este suficientă. In principiu, toate dimensiunile
unui monument trebuie să, se dividă în raţiuni omoloage .cu o unitate de
măsură, aşa încît între rezultatele acestei diviziuni să se poată stabili
corelaţii operaţionale şi, după caz, raporturi armonioase. Cea dintre :uni-
tăţile care nu corespunde acestor cerinţe nu asigură coerenţa sistemică
a ansamblului de mărimi şi este mai puţin probabil să corespundă: uni-
tăţii cu care s-a operat real în antichritate.
3.2. fo ansamblu, distingem trei feluri de dimensiuni ale m<'mu-
mentelor dacice: dimensiunile de ansamblu, determinînd ariile construite
şi subansamblele acestora; dimensiunile pieselor componente ale unor
ansambluri sau subansambluri .complex şi precis articulate; dimensiunile
materialelor de construcţie curente - blocuri de piatră, cărămizi, ţigle
- în cadrul acestora distingînd pe icele cu o dimensionare relativ pre-
cisă, de ,cele cu dimensiuni fluctuante. Este de la sine .înţeles că între
prima categorie de dimensiuni şi cea de a doua trebuie să existe acea
coerenţă de sistem amintită. In acest caz corelarea coerentă a dimen-
siunilor -de ansamblu cu cele ale pieselor componente şi cu o unitate de
măsură din sistemele metrice fie grecesc, fie roman, este concludentă.
probabilitatea folosirii acestei unităţi de operatorii dacici fiind foarte
mare. ln ceea ce priveşte materialul de construcţie, piesele cu dimen-
siuni relativ precise, cum sînt cărămizile, la care stereotipia şi stereo-
metria sînt determinate de tehnica de producere, constituie, de aseme-
nea, un indiciu important, dar corelarea cu dimensiunile de ansamblu
este cu atît mai necesară, întrucît în producerea acestor materiale se
poate opera cu un modul tradiţional, care nu este folosit, irt mod obli-
gatoriu, şi la trasarea şi proporţionarea ansamblurilor. ln sfîrşit mate-
rialele de construcţii cu dimensiuni fluctuante sînt în general produsul
unor tehnologii avînd la bază măsurători cu gabarite admiţînd micşorări
.sau măriri eventuale. Reconstituirea acestui procedeu - fie ea doar
Metrologia dacilor în timpul lui Decebal 155
schematică - permite identificarea probabilă a măririi de bază şi de

aid corelarea ei cu celelalte dimensiuni.
3.3. Procedura aceasta se loveşte însă de nişte limite ,şi surse de
eroare inerente arheologiei, faptului că aceasta lucrează cu vestigiile
unor „artefacte", la rîndul lor produsul unor procese complexe, şi că
plecind de la aceste vestigii trebuie să remodeleze atît ansamblurile cît
şi procesele. Astfel, o primă limitare, consistă în faptul că ni.ci o dimen-
siune nu poate fi considerată ca absolut precisă, atît din pricină că
instrumentele de măsurat ale celor vechi în general, .erau departe nu
de precizia matematică ci de precizia tehnologică cu care noi astăzi
sîntem obişnuiţi să lucrăm, cit şi din pricină că; execuţia construcţiilor
se realiza cu toleranţe, care, fără să altereze forma, erau destul de mari
ca să dea abateri de dimensiuni ce nu mai pot fi uşor apreciate şi elimi-
nate. Jn speţă, monumentele dacice nu prezintă nici o dată precizia de
stereotemie a templelor greceşti, în măsura în care pu comportau ele-
vaţii atît de complex şi precis articulate ca acestea.
In egală măsură însă şi stadiul actual de dezvoltare al cercetării
monumentelor dacice generează limite şi erori: astfel nu s-a publdcat încă
nici un releveu detaliat şi precis, nici măcar al marilor monumente, cu
atît mai puţin al diferitelor ziduri de incintă, sau ale diferitelor con-
strucţii de piatră. De asPmenea, nu s-au publicat nici dimensiunile indi-
viduale ale fiecărei piesă din ansamblurile complex articulatP, ci doar
limitele de variaţie dimensională, şi nici serii statistice de dimensiuni
pentru materialele de construcţie ci doar, tot aşa, limite de variaţie
dimensională. Cu atît mai puţin s-au urmărit variaţia dimensiunilor în
rcipod de situarea în construcţie a materialelor relativ stereotipe. Cu
alte cuvinte, la blocurile de zid, de incintă, de exemplu, este evident că
pentru menţinerea izametriei asizelor înălţimea blocurilor trebuie să
rămînă relativ constantă, în timp ce celelalte dimensiuni pot varia în
limite destul de largi; descoperirea unor regularităţi în aceste variaţii
secundare din cadrul unui grup de blocuri cu ,înălţime constantă ar pu-
tea fi concludentă, dar din lipsa datelor pPi.mare acest studiu nu poatP fi
încă efectuat. Aceste studii de .variaţie secundară, precum şi compararea
seriilor statistice de dimensiuni de detaliu între ele, precum şi a acestor
serii statistice, pe de o parte, cu dimensiunile de ansamblu, pe de alta,
constituie proceduri de măsură să elimine surse de eroare şi să ridice
gradul de probabilitate al concluziilor.
3.4. ln lumina discuţiei de mai sus, este evident ('ă analizele pre-
zentate în lucrarea de faţă sînt incomplete 'Şi doar parţial concludente.
Ele pot servi doar ca puncte de plecare, premise, pentru un studiu cu-
prinzător şi .riguros, care însă trebuie să aibă la hază date primare re-
lativ complete şi relativ precise. Analizele prezentate în continuare se
bazează pe un număr relativ cuprinzător de date primare, preluate însă
aşa cum acestea se ,găsesc în publicaţii. Ordonări şi comparaţii ale acestor
date, grupate în tabelul de ansamblu alăturat, au permis schiţarea unor
concluzii provizorii. Acestea au fost uneori coroborate cu analiza dimen-
sională a ,monumentului din care provin şi cu comparaţii ~ncrucişate, de
felul celor amintite ceva mai sus. Rezultatele, departe de a fi definiti-
vate, sînt totuşi interesante pentru sugestiile pe care le oferă.
156 Radu Florescu
4.1. Un prim ansamblu de date concludente a şi fost prezentat par-

ţial în introducerea acestui artkol (2.2). Este vorba de dimensiunile pie-
selor componente ale incintei exterioare a sanctuarului mare circular
de la Sarmizegetusa. lmpărţirea complexă şi regulată a acestei incinte
face ca dimensiunile pieselor componente să comporte o precizie sufi-
cient de mare. Evident, cîteva cazuri merită să fie discutate separat,
îndeosebi cel al stîlpilor înguşti din cercul interior. Aceştia sînt recon-
stituiţi, iar înălţimea lor putea accepta variaţii relativ mari, în măsura
în car<' trebuia să fie mult îngropaţi în pămint. Lipsa unor serii mari
d<' măsurători individuale, ca şi a unui studiu de reconstituire a formei
şi dimensiunilor, cu'' amplasarea ,relativ exactă şi precisă a cepului de
virf, face o asemenea dis<'uţie prematură în acest cadru, dar semnalarea
necesităţii ei pare utilă. In schimb este concludentă compararea tuturor
a<'esto1· dimensiuni ,şi, fo deosebi, a dimensiunilor blocurilor din cercul
exterior - 104 la număr - cu lungimea cercului exterior, măsurînd
92,362822 m adică aproape exact 208 cubiti, ceea ce împărţit la 104,
numărul de blocuri din cercul exterior, dă 2 cubiti. adică dimensiunea
(lungimea) nwclie a blocurilor amintite. Compararea cu C'elelalte dimen-
siuni dezvăluie un aspect coerent al ansamblului de dimensiuni. Astfel
cele 30 de grupuri de cite 6 + 1 stîlpi ai cercului interior corespund
la 30 de segmente de cite 3 blocuri şi 1/2 din cercul exterior. In sfîl'şit,
această divizare a cercului exterior .într-un număr de segmente repre-
zentînd un submultiplu simplu şi apropiat al dimensiunii exprimată în
cubiti romani, şi corespunzînd cu maximum de coerenţă dimensiunilor
blocului de bază din care este construit acest cerc exterior, este o con-
firmare a maximei probabilităţii 'Ca cubitusul roman să fie unitate de
măsură de bază a întregului monument. Faptul mai este coroborat şi
de celelalte dimensiuni ale blocurilor din cel'Cul interior care toate au
dimensiuni reprezcntînd multipli sau submultipli ai cubitusului, precum
si de cC'le!alte dimensiuni de ansamblu din monument: L. cerc. mij-
lociu = 62.8 rn = 141 .cubiti {- 144?); apoi lungimea porţilor mari =
2.20 m = 5 cubiti şi a celor mici = 1,30 m = 3 cubiti, în sfîrşit axele
cibsidei - p.xa mare = 8,70 m = 19 cubiti, 1 palmus maius, 2 palma -
20 cubiti; axa mică = 7,80 m = 17 cubiti, 1 palmus maius, 2 degete -
18 cubiti.
4.2. Observaţiile de mai sus sînt coroborate şi de raporturile dintre
dimensiunile celorlalte sanctuare, fie circulare, fie patrulatere-alinia-
ment, de la Sarmizegptusa. ln general dimensiunile de ansamblu ale
acestora se divid coerent cu multipli şi submultipli ai piciorului roman,
şi adesea, unitatea divizor este cubitusul său, palmus maius. Cît despre
piesele componente, în deosebi stîlpii cu cep, şi blocurile mari cu care
aceştia alternează, ,aceştia sP raportează şi mai dar la cubitus sau palma
mare. Trebuie, totuşi, remarcat că o dimensiune importantă a stîlpilor
amintiţi - înălţimea - este practic necunoscută.
Un singur sanctuar - nu se încadrează 1în aceste raporturi. Şi
acesta prezintă nişte limitări şi dificultăţi specifice. Astfel limitele sanc-
tuarului nu au putut fi stabilite nu numai ,peremptoriu ci· nici dar:
aceste limite sînt reprezentate de parapeţii exteriori ai zidurilor care
'.înconjoară sanctuarul - c.lar numai pe trei laturi - sau de şirurile de
Metrologia dacilor în timpul lui Decebal 157
pari, care însă la rîndul lor, nu au putut fi identificaţi decît pe două

laturi - ceea ce însă, în acest caz, nu înseamnă că pe celelalte două nu
·au existat? La această dilemă primară se adaugă faptul că, datorită
unei lunecări de terenuri toate elementele componente ale sanctuarului
- discuri ·şi ,stîlpi, sau pari - au fost deplasate de la locul lor originar,
iar terenul acuză o pantă care deformează dimensiunile.
Luînd rn bază delimitarea corespunzătoare şirurilor de pari şi recon-
stituind interaxele, prin stabilirea mediei pe ,măsurarea directă a şiru
rilor de discuri, apare clar că di!Tl€nsiunile sanctuarului A nu se mai
divid coerent cu piciorul roman sau cu multiplii ,(cubitus) şi submultiplii
acestuia: L = 38,6 m = 130'2" = 87c = 125 p.g.; LA = 13,90 m =
47' = 31c 2" = 45 p.g.; interax longitudinal = 2,48 m = 8'1"1"' =
8 p.g.; interax transversal = 2,92 m = 9'3"2"' = 6c 1" 2"' = !J p.g.
1 hp.g.; discul - D = 1,40 m = ;.!:' 2" 3"' = 3c 3"' = 4 p,g, l hp.g.,
G = 0,20-0,25 m = 1" = 2// p.g. Aşa cum se vede din tabelul de ,mai
sus, în schimb, diviziunea tuturor acestor dimensiuni cu piciorul grecesc
dă rezultate întregi - relativ - şi coerente, sau, în orice caz, mai
coerente <lecit rezultatele divizării cu piciorul roman. In acelaşi timp
datele sanctuarului C, corespunzător lui A în perioada Decebal sînt mai
bine divizibile cu piciorul roman, rezultatele însffiindu-se într-un sistem
coerent: L = 31 m = 104' 3" 1u = 69c 3" = 100 p.g. 1 hp.g.; LA =
15,60 = 52' 3" = 35 C = 50 p.g.; interax = 3,73 m = 12' 2" 2"' =
8c 2" 2" ' = l2 p.g.
S-ar părea deci că monumentele mai vechi, din vremea lui Bure-
bista erau trasate în dimensiuni măsurate cu piciorul grecesc, în timp
ce .în vremea lui Decebal se trecuse la sistemul de măsuri al piciorului
roman, dar că unitatea preferată de daci era cotul (cubitus) şi subdivi-
ziunile sale.
4.3. !n general, dimensiunile de ansamblu ale incintelor fortificate,
1
acolo unde acestea au o formă regulată, ca la Piatra Roşie, de exemplu,

detaliile acestor incinte, turnuri, bastioane, sau clădirile din interior
(sau din exterior) cum este cazul tot 1a Piatra Roşie, se înscriu şi acestea
în rîndul celor divizibile coerent cu 'piciorul (cubitusul) roman. O singură
excepţie: turnurile-locuinţă de la P>steşti. Acestea prezintă un sub-
ansamblu de dimensiuni de detaliu care trimit direct la piciorul grecesc
- cărămizile mari de 0,48, 0,48, 0,0850 m. Compararea cu celelalte
dimensiuni .ale turnurilor coroborează ipoteza divizării cu piciorul gre-
cesc: turnul locuinţă 1 - L = 18~50 m = 62' 2" 41c I' = 60 p.g.;
LA = 14,2 m = 48' = 32' ,3" = 46 p.g.; turnul locuinţă 2 - L =
14 m = 47' 1" 1"' = 45 p.g. 1 hp.g. 1 I.; LA= 14,60 m = 49' 1" 2"' =
33c =- 47 p.g. 11.
4.4. Un caz special prezintă ,blocurile de piatră din care sînt con-
struite zidurile. De dimensiuni foarte variate, pot fi totu~i ordonate în
jurul cîtorva medii aşa cum arată tabelul de mai jos, care nu este un
tabel statistic ci un simplu invent;1r ordonat al dimensiunilor publicate;
70: 60: 50: 40: 30: 8 - 20: 1
69: 59: 49: 39: 29: 19:
68: 58: 48: 2 38: 28: 18: 2
158 Radu Florescu
67 : 57 : - 47 : - 37 : - 27 : 17 :
66: 56: 1 46: 1 36: 26: 16:
65: 55: 2 45: 2 35: 2 25: 15:
64 : 54 : I 44 : 1 34 : 1 24 :
63: 53: 43: 2 33: 1 23:
62 : - 252 : 42 : 1 32 : 3 22 : 7
61: 51: 41: - 31: - 21: -
Din tabelul prezentat se desprinde atît ipoteza că dimensiunile ra-
portabile la cubitus - 45, 46, 44 cm şi 22 cm - cit şi cele raportabile
la piciorul grecesc 30, 48, ,se regăsesc între mărimile practicate de pie-
trarii daci, şi că variaţiile sînt pe de o parte datorită impreciziei gaba-
ritelor de croire, aşa cum ar lăsa să p.e întrevadă corelaţia dintre înăl
ţimi - relativ constante pe o asiză - şi lungime la blocurile de la
Piatra Roşie I = 40; 40; 45; 45; L = 55; 56; 54; 55.
Pe de altă parte însă apar şi variaţii mari care par a asculta de
altă regularitate şi anume scăderea constantă cu circa .7 cm, echivalentă
cu o palmă romană sau patru degete greceşti {p.r. = 0,074 m; p.g. =
0,077 m). Astfel trebuie remarcată seria de dimensiuni: 62, 55, 48. 40,
32 legată, cu toleranţele corespunzătoare, se pare de piciorul grecesc.
5. Din întreaga expunere de mai sus s-au desprins cîteva observaţii
şi chiar fapte, ,fapte primare, de natură să contureze mai multe pro-
bleme: alternativa picior grecesc - picior roman; locul cubitusului şi
al subdiviziunilor lui în sistemul metric dacic; corelaţia dintre măsura
rea, trasarea şi execuţia ,pieselor şi materialelor de construcţie, legate
direct de metrologia strămoşilor n~tri, precum şi altele de mai largă
respiraţie, precum sistemele de trasare şi de proporţionare ale monu-
mentelor dacice, ~unoştinţele matematice ale dacilor şi felul în care ei
le aplkau în arhitectură şi construcţii, care nu şi-au găsit locul de dis-
cuţie aici.
Este evident că materialul de faţă nu şi-a putut propune decît să
deschidă discuţia şi să avanseze cîteva ipoteze de lucru. Progresul acestei
problematici este condiţionat de reluarea cercetărilor la monumentele
amintite, în primul rînd de măsurători statistice şi de relevee precise
şi detaliate. Pe calea astfel deschisă se poate angaja mice cercetător .şi
dacă rezultatele vor diferi mai mult sau mai puţin de premise nimeni
nu trebuie să se ,mire.
RADU FLORESCU
Metrologia. dacilor in timpul lui Decebal 159
Locali~
lfonu- Picioare Picioare
Nr. Dimen-
mentul şi Metri Cu biţi Obs.
crt. tatea siunea romane grece.'lti
membrul
--
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 Sar mize- Sanctu a- L. cerc. 92,36282 312'1"1 208 299'1 7;
getusa rul mare ext. p. 235
-- circular
2 L. segm 3,0787606 10'1"2 7 10'
--
3 ans. L. cerc. 62,80 212' 1"2"' 141 1"1"' 203'1
M.
--
4 Absida 8,70 29'1"2 19 l "2 28'3"'
axa M.
-- ---
5 Absida 7,80 26'1"2"' 17 l "2'" 25' 4"'
axam.
--
6 Praguri 2,20 7' l "3'" 5 7'1
mari L.
-- ---
7 Praguri 1,30 4'1"2"' 3 4'3"'
mici L.
--
8 Bloc cerc I 0,43-0,45 l '1"3"' - 1 1'5"'-1'1 I"'
exterior 1'2"1'"
-- Exterior ---
9 L 0,80-0,99 2'2"3'"- 1 1'3"' - 2'1 1 -
3'1" 2 1"3'" 3'3"'
--
10 LA 0,49-0,50 1'2"2'" - 1 2'" - l'l I"'-
1'2"3"' 1 3"' l 'l 1
-- ---
11 Stîlp în- I 1,2-1,35 4' -4'2"3"' 2 l'l"'- 3'2 3 -
gust cerc 3 1'" 4'1 1'"
-- interior
12 L 0,245 3"1 1"1 1 1 1"'
--
13 LA 0,190 I 1 10"'
--
14 Stilp lat I 0,50 1'2"3"' I 3"' l 'l 2"'
-- cerc in-
15 L 0,52 1'3" 1 l" l'l 3"'
-- teri or
16 LA 0,22 3" 1" 1 1 l "'
-- ---
17 Santua- L. cerc. 39,269907 132'3" 88 1" 127'2"' 2;
rul mic p. 153
-- circular
18 L. segm. 3,020762 10'3" l"' 6 1'2"' 9'1 2 3·
ansambl.
p.336
--
19 Lespezi I 0,39 l'l"l'" l "2"1 '" 1'2 4·
p.303
--
20 L 0,447 l '2" 1 I 'I I"'
-- ---
21 LA 0,21 2"3"' 2" 1 1 1'"
-- ---
22
,_ Stilp în- I 0,90-0,95 3'-3'3'" 2 -2 3"' 2'1 1 I"'
gust ---
23 L 0,205-0,21 2''3"' 2"3'" 1 2'"
-- ---
24 LA 0,15 2" 2" 1
-- ---
25 Sanctua- L 38,60 130'2" 87 125'1'" 8.
r-
ru1 A an- ---
26 LA 13,90 47' 31 2" 45'
-- samblu
27 Interu:: 2,48 8'1"2'" 5 1"2'" 8'
1.
160 Radu Florescu
1
I 2 I 3 I • I 5 I 6 I 7
I 8
I
I 9
28 Interax 2,92 9'3"2'" 6 l "2"' 9'1 2"'

tr.
--
29 Disc D 1,3-1,5 4'1"2'" - 2 1"2"2'" - 4'3"' -
5'1"' 3 2"1'" 2'1 2
--
30 I 0,2-0,25 2"2"' - 2"2"' - 1 2"' - ,.
3" 1'" l"l"' 1 5"'
-- 30 101 '2" 67 I" - 1
31 Santua- L 97'1 I"' 8.
-- rul C --
32 LA 15,60 62'3" 35 50'1
--
Inter ax 3,73 12'2"2'" 8 2"2"' 12'
---
33
\ 341 Sanctu a- L 37 125'2"' 83 2" 119'1 l 1„, 1.
p. 292
rul Han-
::I
--
37
samblu
LA 0
LA 1
Interax
26
31,50
3,85 I
88'
106'2"
13'
58 l" 1
71
8 1"2
84'2
102' I"'
12'1 I
--
longrt.
--
38! lnterax 6,25 21'2" •• 2" 20'2
transv.
--
39 Disc an- D 2,25 7'2"1 5 1 7'2
-- dezit
40 I 0,35 1'2 t" 1"3'" l'l
--
41 llaze an- D inf. 1,20 4'1 2 l"l 3'1 I
-- dezit
42 D sup. l, 10 3'2"5 2 2"5 3'1 I"'
--
0,49-0,50
--
43 I 1'2"2 - 12-13"' I' 1 1'" /2'"
l '2"3'"
--
44 Fus an- D inf. 1 3' 1"2'" 2 1"2"' 3'3'"
-- dezit
45 D sup. 0,82 iI ~'3" 1 I' I" 2'2
-- I I
46 I I 3' l "2'" I 2 1"2"' 3'3"'
-- I 12 40'2" I
---
1.
47 Santuar L 27 38'1 1
--
mic pa- I y>-2~
trulater 9,2
48 LA 31'1 20 l"l 29'1 1
-- ansamb.
49 interval 2,21 7'2" 5 7'1
longit.
-- 2,71 9'2
I
---
50 interval 62 8'1 2
transv. f
-- 0,81-0,85 2'3"-
--
51 Coloane D inf. 1 1'1" - 2'1 2"'-
2'3"2"' 1 1'1"2'" 2'1 2
--
52 D sup. 0,70-0,72 2'1"1 - 1"2"1 - 2'2 -2'1
2'1''3''' 1"2"3"'
--
53 I 1.18-1,33 4'-4'2" 2 l'-3 3'1 1 -4'2
-- Stîlpi
54 I(act.) 0,62 - - -
-- înguşti
55 L 0,22 ,,
nn
I" 1 1
--
I 0,15
--
56 LA 2" l '" 2" 1"' 3 1"'
-- ---
57 Interval
I 0,22 3" l" 1 I
Metrologia 'dacilor în timpul lui Decebal 161
1 I 2 I 3
I 4 I 5
I 6 I 7
I 8 l 9
58 Lespede I 0,55 1'3"1 I l"I l' 1 2 1", I

-- colţ
59 L 0,52-0,53 I '3" I --- I I" - I 1'2--1'2 -
--
60 LA 0,42-0,43
1'3"1
1'1"2"' -
1 I" 1
1"2"2"' -
I l' l
I
- 1'2 2" 1
I' 1"2'" 1"2"3'"
-- --
61 Piatra Cetatea L. nord 45 152'2 101 2" 145'1 2 l "' 6;
roşie ansambl. sud p. 35
- -
(i2 L. vest 34S'
- est
102 229 1'2"
I 330'1
I
I
63 Bloc I 0,48 l '2" 1 I 1 l' 1 6;
p. 37
-
64 I, 2'1 2'
-- 0,62
I 1 2"1 --
65 LA 0,32 l l' l"l"l 1' 1'"
-- --
66 Bloc I 0,40 I 'I "I 1"2" I 1'3
- --
67 L 0,55 I '3"1 I l "I l'l 2 1°'
-- --
68 LA 0,32 l'l 1"1"1 1' I"'
--
--
--
--
69
70
71
II Bloc I
L
I,A
0,40
0,56
0,32
l '1" 1
1'2"3"
l '1
1"2" I
I "2''2"
I" 1"I
1'2
1' I 2 I'"
1'1 "'
I==
1--!
- -I
72 Bloc- I 0,45 1'2" I I 'I 2"'
--
73 L 0,55 1'3"1 1 l "1 l'I 2 I'"
74 LA 0.35 1'2 l "l "2 1'1
--
75 1'2" l' 1 2'"
-
-- 76
Bloc I
L
0,45
0,54 l '3" 1
1
1 I "1 1'2 I I
i
77
--
78 Bloc
LA
I
0,34
0,46
1'2'"
l '2"1
1'2"·'
1I
1' 1"'
l'I I-
I==
-
79 J, 0,50 1'2~'3"' 1 3"' l'I 2"'
--
80 l'I l 'l I' I'"
-
-
81 Turn 2
LA
I
0,33
12
I
40'2"1 27 38'1 I 1- --
6·
p. 43
82 LA 11,56 39'1 26 371 I I- -
- l
83 36'2" 35'
--
Turn 3 L 10,80
I 24 2" I
-
-
84
85
86
şi 4
Turn I
Construc-
LA
L
11,20
6,10
40
37'3" 1
20'2"2'"
135'1"
I
25 l'l
13 l"l"l
90
36''.!
19'1 2
129'1 l '"
1==
L
-- ţia absi-
87 dată inte- LA 28 94'1 "3"' 63 90'1 3"' 6;
rioară an- p. 50
samblu
- --
88 Corp L 22,5 76'1"' 50 l' 72'1 1 I"'
- central
LA 44' I "2"' 29 l '2"' 42'1 2
891 13,2
I
162 Radu Florescu
l I 2 I 3
I 4 I 5 I 6 I 7 I 8
I 9
,_
90 Bloc I 0,40 l'l"l 1"2" I 1'3
--
91 L 0,48 l '2"1 l l l'l
--
92 LA 0,20 2"3" 2"3"' I 2"'
--
93 Bloc I 0,30 l' l' I'
-- --
94 L 0,43 1' l "3"' I I' I l '"
--
95 LA 0,18 2"1 2"1 l ] "'
-- Bloc
--
96 I 0,28 3"3"'1 3"3'"1 l I
-
97 L 0,43 1'l "3'" l l'I I"'
- --
98 LA 0,18 2"1 2"1 l I"'
-- Clădirea
--
99 L 22,50 76'1"' 50 l' 72'1 I I'" 6;
ko 8IIS. p.56
--
100 LA 13.50 45'2"2"' 30 2"2"' 43'1 2
-- --
101 Bloc I 0,22 3" l" I l l '"
-
102 L 0,62 2'1 l 2" I 2'
-- --
103 LA 0,30 I' I' l '1 "'
-- Bloc
--
104 I 0,22 3" I" I I I'"
--
105 L 0,53 l '3" l l I "I 1'2
--
106 LA 0,30 I' I' 1'2
-- Bloc
107 I 0,22 3" I" l 1 1"'
--
108 L 0,44 1'2" l l '2 2'"
--
109 LA 0,30 I' I' 1'2
-- Bloc
110 I 0,22 3"' I" l I 1"'
-- --
111 L 0,42 l '2'' I"' 1"2"2"' I'!
--
112 "LA 0,30 I' l' 1'2
-- Bloc
113 I 0,22 3" I" l I I"'
--
114 L 0,35 1'2 1"1"2 l'l
-- --
115 LA 0,30 l' I' 1'2
-- Bloc
116 I 0,22 3" I" I I !'"
--
117 L 0,25 3"1 I" I I 2 I"'
--
118 LA 0,30 l' I' 1'2
-- Clădirea
119
f.g.h.i
L 26 88' 58 l"l 84'2 6·
p.56
--
120 LA 5 16'3"2 11. l "2 16'3"'
121 Costeşti BastioDul L 8,40 28'1"2"' 19 27'3"' 5;
1 p. 14
--
122 BastioDul L 15 50'2"3'" 33 1'3"' 48'1 I"'
-- 2
123
,_ LA 14 47'1" 1 31 l" 1 45'1
124
,_ BastioDul L 14 47'1"1 31 l"l 45'1
3
125 LA 12 40'2"1 27 38'1 l
Metrologia;dacilor în timpul lui Decebal 163
I
I 2
I 3
I 4
I 5 I 6 I 7 I 8 I 9
126 Turnul L 18,5 62'2"1"' 41 1' I"' 60' 5;
locuinţă p.9
-- I 32 46'
127 LA 14,2 48'
-- ---
128 Turnul L 14 44'1"1 31 l"I 45'1
-- locuinţă ---
229 2 LA 14,60 49'1"1 32 1'5 47'1
-- Cărămizi 0,48 1'2"1 1 2'" l'l
230 L
-- ---
231 L 0,48 l '2" I l 2"' l'I
-- l"l 2
---
232 G 0,085 l"I
-- Legendă l"'= lde-
get roman
-- lv=I se-
miuncie
romană
--
I•=Iun-
cie roma-
nă
-- ---
I"= 1
palmă ro-
mană
-- ---
l"=lpal-
mă mare
romană
--
lb =I
-- bessalis
l'=Ipi-
cior ro-
man
--
Ic= 1 cu-
bitus
--
I'"= I
deget
grec
--
Id= I do-
-- ion
IP= l li-
-- has ---
IhP= I
hemipo-
dion
--
I'= I pi-
cior gre-
cesc
(attic).
ln coloana observa-
ţiieste notată bi-
bliografia fiecărei
monument cu di-
mensiuni cunoscute
164 Radu Florescu
BEITRAGUNGEN ZUR METROLOGIE DER DAKER IN DER ZEIT DER

HERRSCHAFT DEZEBALS
(Zusammenfassung)
Der Autor bringt in dieser Studie die Rede iiber die Metrologie der Dakar.
Als Ausgangspunkt der Diskussion stehen die bekannten Daten, insbesondere
diejenigen uber die Bauten aus dem Orăştie - Gebirge. ·
Aus dieser Arbeit gehen einige Bemerkungen und Taten hervor, die eln
konturiertes Bild und Zusammenhang zwischen Messung, Zeichnung und Herstel-
lung verschiPdener Gegenstiinde und Baumaterialien hervorheben, die sich un-
mittelbar auf die uralten Messungsarten der Vorfahren u.a. stutzen.
1 Colectivul de Cercetări al Academiei R.P.R. - Şantierul Grădiştea Mun-

celului, Şantierul Grădiştea Muncelului, Studiul traiului dacilor în Munţii Orăştiei,
SCIV, 3, 1952, p. 281-310.
2 Daicoviciu Constantin şi colab., Şantierul arheologic Grădiştea Muncelului,
SCIV, 4, 1953, 1-2, p. 153.
J Daicoviciu C., Daicoviciu H., Gostar N„ Şantierul arheologic Grădiştea
Muncelului - Costeşti (reg. Hunedoara, r. Orăştie), Materiale, 1959, p. 331-358.
4 Daicoviciu C., Daicoviciu H., Palko Atilla, Crişan I., Şantierul arheologic
Grădiştea Muncelului. (reg. Hunedoara, r. Orăştie), în Materiale, 1, f.dl., p. 301-320.
5 Daicoviciu Constantin, Ferenczi Alexandru, Aşezările dacice din Munţii
Orăştiei, Bucureşti, Edit. Academiei, 1951.
6 Daicoviciu Constantin, Cetatea de la Piatra Roşie. Monografie arheologică,
Bucureşti, Edit. Academiei, 1954.
7 Daicoviciu Hadrian, Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj, Edit.
Dacia, 1972.
8 Daicoviciu Hadrian, Le sanctuaire A de Sarmizegetusa Regia, în Acta Mlv,
17, 1980, p. 65-79.
CERAMICA DACICĂ DIN, AŞEZAREA ROMANA
DE LA TIBISCUM (I)*
în cursul cercetărilor arheologice efectu~te în cadrul rezervaţiei ar-

heologice de la Tibiscum JJupa, jud. Caraş-Severin) au fost scoase la
iveală fragmente ceramice lucrate cu mîna de factură dacică. Acest fapt
ne dovedeşte existenţa unui centru de olărit dacic în timpul stăpînirii
romanei, .în această zonă, alMuri de centrul de producere a ceramicii
romane provinciale de la Tibiscum 1. .
Ceramica de factură dacică lucrată cu mîna este de culoare brun
cărămizie, gălbuie şi neagră lustruită la exterior, fiind ornamerutată
(PI. XVII) i::u incizii alveolare, incizii alungite, incizii în val, brîu alveo-
lar, ornamente cu măturica, crestături pe buza vasului, şi brîu de crestă
turi. Tipologic predomină oalele tip „borcan" 'şi tip „sac", capacele de
vas, străchini şi .castroane. Compoziţia pastei ceramice este grosieră cu
pietricele, semifină cu cioburi 'pisate şi nisip şi fină cu nisip (această
categorie de vase cu pastă fină o întîlnim în proporţie mai mică).
DESCRIEREA MA TERI AL UL Ul'}''·
Oale tip borcan
Oală (fragment). Pastă grosieră cu pietricele ea degresant, culoare brun-

cărămizie cu buza îngroşată, sub ea un brîu alveolar; Pod Nord,
S1A, c. 26-27, -1,50-1,80 m; MC nr. inv. 9667.
Oală (fragment, Pl. 1/1) Pastă grosieră cu pietricele rn degresant, .culoare
c.enuşiu-gălbuie, cu buza răsfrîntă avînd crestături pe ca. DG =
14 cm, D = 14,5 cm; Pod Nord, dăd. A (X), B 5 N, - 0,30-0,60 m
1îngă zidul de vest; MC nr. inv. 12246.
Oală (fragment, Pl. 1/2), Pastă semifină cu nisip ca degresant, culoare
brun-cărămizie, avînd baza răsfrîntă, sub ea sînt mici incizii alun-
,,. 'PrPzentăm ceramica dacicii din cadi·ul castrului şi aşez[1rii rivilc> dP la

Tibisrum aflatf1 în colecţiile MuzPului din Caransebeş şi o parte aflată în ro!f'c-
ţiik Muzeului din Timişoara. Adurem şi aici mulţumirile noastre colegei dr.
D. BPnea pentru amabilitatPa eu rare ne-a pus la dispoziţie materialul reramic
rezultat din săpăturile arheologice efpctuate sub conducerea sa.
1 D. Benea, Potaissa. III, 1982; P. Bona şi colab. StComC, IV, 1982, P. Bona
şi colab. Acta MN, XIX-XX, 1982, 1983.
,,.,,. NP-am propus să nu reluăm ceramica deja publicată, c!Psrric>rea ei fiind
făeuti1 elf' către P. Bona şi colab. în Acta MN, XX, 1983, p. 410, Pl. II/6, Pl. II/5.
Pl. II/2, Pl. III/7, Pl. II/4, şi D. Benea în Potaissa, III, 1982, p. 31, fig. 10.
I66 Petru Rogozea
gite şi un ornament în formă de val. DG = I4 cm, D = 14 cm,

DB = 9,5 cm, I = I3 cm. passim.
Oală (fragment, PI. II/I) Pastă grosieră cu pietricele de culoare neagră,
ornamentat cu incizii verticale alungite. D==- 2I cm; Pcxi Nord,
căld. C la vest de colţul de NV al clădirii X (A), - I,30-1,40 m,
MC nr. inv. 120I8.
Oală (fragment PI. II/2) Pastă grosieră cu pietricele de culoal'e brună,
ornamentat.ă cu un brîu de alveole alungite; I)=. 22 cm; Pod Nord,
cJăd. X (A), B 1 N, - 0,70-0,90 m. MC nr. inv. I2252.
Oală (PI. ll/3) Pastă semifină cu nisip de culoare neagră~enlliiie avînd
buza răsfrintă, DG =.I8 cm, P = 17 cm, DB = I3 cm, I = 11,5
cm. Passim.
Oală (fragment PJ. III/I) Pastă grosieră cu pietricele de culoare cenuşie
cu buz<.i îngroşată şi răsfnîtă fiind decorat cu „măturica". DG =
18 cm, D =· 20,5 cm, DB = I2,5 pn, I = 22 cm. Pod Nord, dăd X
(A), B 1 N, - 1,IO-I,30 m, MC nr. inv. I2303.
Oală (fragment PI. III/2) Pastă grosieră cu pietricele de culoare brun-
cărămizic, cu buza răsfrîntă. DG = 18 om; Pod Nord, clăd. X (A),
B 1 N, - 0,90-I,10 m. MC ~r. inv. I2249.
Oală (fragment PI. IV/2) Pastă grosieră cu pietricele de culoare cenuşiu
negricioasă, cu buza răsfrîntă, DG = 14 cm; Pod Nord, clăd. X (A),
B 1 N, - 0,90-I,10 m. MC nr. inv. I2249.
Oală (fragment, PI. IV/I) Pastă grosieră cu pietricele de culoare cenuşiu
negricioasă, cu buza dreaptă şi îngroşată. DG -= I6 cm Pod Nord,
Clăd. X (A), B 1 N, - 0,90-I,10 ;m, !MC nr. inv. 12249.
Oală (fragment, PI. IV/3) Pastă grosieră cu pietricele de culoare cenuşiu
cărămizie, cu buza răsfrîntă. DG = 17,7 cm; Pod Nord, clăd. X
(A), B 1 N, - 0,90-I,10 rn, MC nr. inv. I2249.
Oală (PI. XII/I) Pastă grosieră cu pietricele de culoare neagră-cenuşie,
cu buza răsfrîntă decorat cu „măturica". Clăd. VIII (atelierul de
fierărie). Passim.
Oală (fragment, PI. VI/I) Pastă semifină cu .nisip de culoare cenuşie, cu
buza rotunjită şi răsfrîntă, av1nd ca ornament un şir de incizii
alungite. Pod Nord, clăd. X (A), coridor D, .- I,40-1,60 m. MC
nr. inv. I2526.
Oală (fragment, PI. VI/4) Pastă semifină cu nisip de culoare neagră,
ornamPntat cu un brîu alveolar. Castru mare de piatră, S2/'1983,
c. 29, - I,10 m. MC nr. inv. I3363.
Oală (fragment PI. VI/6) Pastă semifină cu nisip, de culoare neagră-ce
nuşie la exterior şi cărămizie în interior, ornamentat cu un brîu
alveolar. Castrul mare de piatră - Principia, S 4/I985, c. 6-7, -
I,25 m. MC nr. inv. I3626.
Oală (fragment, PI. VI/7) Pastă grosieră cu pietricele de culoare brun-
negricioasă Ja exterior şi cărămizie în interior, cu buza rotunjită
şi îngroşată avînd un şir de crestături şi ,sub buză alt şir de cres-
iături. Castrul mare de piatră, S 2/198'5, c. 0-3, - 0,80 - I m
(Primul nivel de locuire al .castrului mare de piatră). MC nr. inv.
13615.
Ceramica de la. Tibiscum (/) 167
• •I
I I
I I
I I
I
I ''/I
I I
I I
'\
\
0'2J"SC"'I
lteeeef ""'4 ..... I
PI. I. Tibiscutn,
~~
ceramică dacică; Tibiscum, Dakischc Keramik.
168 Petru Rogozea
'
''
3
-
o 4 2
Ceramica de la Tibiscum (I) 16!)
------+-----
'\
\
fJ 4 !! J ~ 5crn ,
t ,' '
2 \
PI. I II. Tibiscum, ceramică <lucid; Ti!Jisculll, Dakische Keramik.
170 Petru Rogozea
1\
lr
'. 3
--
0 I
„„ s,.,..
."
I
PI. I V. Tibiscnm, ceramică dacică ; Tibiscum, Dakischc Keramik.
Ceramica de la Tibiscum (I J 171
I
I.
I
PI. V. Tibiscum, ceramică dacică; Tibiscum, Dakische Keramik.
172 Petru Rogozea
~ţ o~ o~ c~ ~ ~ ~ ~ ~ \ <
~~~/f ....t:=1_...._._3'::::::::=j.....
3
5
..
C l 1 3 I, Sem
illllli._= ~.-::Jmllj
PI. V I. Tibscuim, ceramică dacic:\; Tihiscum, Dakische Keramik.
Ceramica de la Tibiscttm I I) 173
I
'
l
_ _l _____
2
/
/ _ _ _ _- - - + - - -
c ~ _1 3 4 „.,„
..-:=cc~-==-
I'/. VII. Tibiscnm, ceramică rlacicrt; Tibi~cum, Dakische Keramik.
174 Petru Rogozea
Oală (fragment, PI. Vl/8) Pastă fină cu nisip de culoare neagră-cenuşie

cu un brîu c.restat. Castrul mare de piatră - Principia, c. J/1
0,90 m. MC nr. inv. 13569.
Oală (fragment, PI. V1 '9) Pastă semifină cu cioburi pisate şi ,nisip de
culoare neagră cu buza rotunjită şi răsfrîntă sub ea fiind un brîu
subţire cu crestături. Aşezarea .civilă vest, S 1 prelungire - 1,90-
2,20 m. MC nr. inv. 9718.
·1
, ,
# ~ 2 3 4 5,~
, 1 2 J
! I
- o I -
Pl. V I I l. Tibiscum, ceramică dacică; Pl. I X. Tibiscum, c-eramidl dacică;

Tihiscum, Dakische Keramik. Tibiscum, fhikisch<' Keramik.
Oală (fragment, PI. X) Pastă grosieră cu pietricele <le culoare neagră cu

pietricele ornamentat cu un brîu alveolar. Castrul marc de piatră
S 1/1985, c. 19-22, - 3,30 m (în şanţul de apărare al castrului marc
de piatră). MC nr. inv. 13624.
Oală (fragment PI. IX/I) Pastă semifină cu nisip de culoare 1wagră-cenu
şie, cu un brîu de crestături. Castrul mare de piatră S 1/1985, c.
0-5, - 2 m. MC nr. inv. 13564.
Oală (fragment, Pl. IX/2) Pastă semifină cu nisip de culoare neagră, cu
buza răsfrîntă în exterior, eu un bdu de crestături. Castrul man'
de piatră S 2.1985, c. 2-3, - 1,70-2 m. MC nr. inv. J3743.
Oală (fragment, Pl. Vlll/l) Pastă semifină cu nisip, de culoare brun-
eărămizie, ornamentat cu un prîu alveolar. Castrul mare elf' piatră
5 1/1985, c. 22-26, - 0,60 m. MC nr. inv. 13477.
Ceramica de ·za Tibiscum (I) 175
Oală (fragment PI. VIII/2) Pastă semifină cu nisip de culoare caranuz1e,

ornamentat cu un brîu de crestături, Pod Nord, clăd. X (A), B 1 N,
- 0,30-0,80 m. MC nr. inv. 12246 .
L
-•3.;a.r-
' 7 ~; ; -
I
•
Pl. X. Tibiscum, ceramică dacică; Tibiscum
· Dakische Keramik.
PI. XI. Tibiscum, ceramică dacică;
Tibiscum, Dakische Keramik.
Oală (fragment, PI. XIV/I) Pastă grosieră cu pietricele pe culoare brun-

cărămizie. DG = 14 cm, DB = 8,5, I -== 9 cm. Castru Porta prin-
cipalis sinistra. Passim.
Oale tip sac
Oală (fragment, Pl. VI/5) Pastă semifină cu nisip de -culoare brun-negri-

doasă, cu buza dreaptă şi rotunjită, sub ea !fiind zgîriate 2 litere,
probabil un P sau F şi un M sau N. Castrul mic de piatră, S3/l983,
c. 33, - 1,20 m. MC nr. ~nv. 13459.
2L. B. Popovic, D. Mono Zisi, M. Velicovic, B. Jelicic, Anticka Bronza u

Jugoslavije, Beograd, 11969, p. 129, fig. 239. Esteamintită o situlă din tablă de
bronz (aflată la Sremska Mitrovica, inv. br. A/261) ae formă tronconică cu gura
.elipsoidală, cu buză lată orizontală, cu suprafaţa netedă, avînd două apucători
semidrculare. Piesa are ctimen~iunile de DG = 42 cm şi I = 23 cm, ea fiind
datată la mijlocul secolului al III-lea.
176 Petru Rogozea
Strachină (Pl. XIV /2) Pastă grosieră cu pietricele de culoare brun-cără

mizie. Aşc>zarea civilă, clăd. VII. Passim.
Castron (PI. XIII/2) Pastă grosieră, cu pietricele de culoare brun-cără
mizie. Aşezarea civilă, Clăd. II. Passim .
•
PI. X l T. Tibisemn, ceramiei1 l'I. X f I I. Tibiscurn, l'eramică dacică ;

clacicTL; Tibiscum, Dakisehe Tihiscum, Dakische Keramik.
Kerai;nik.
Pc lingă act'ste tipuri de vase (întregi sau fragmentan') au apărut

şi multe fragmente de vase cu buze şi funduri de \•ase provenind
de la oale tip sac, tip borcan, castroane şi străchini, ele factueă
dacică (Pl. XV, XVI).
Găleată (căldare, Pl. V). Din ceramică lucr;;ită cu mina, ea fiind o imi-
taţie după o situla din bronz 2 . Este de culoare brun-cărămizie, cu
pastă grosieră cu pietricele, avînd urme de ardere secundară. Este
ele ,formă tronconică, cu fundul drept, cu buza lată orizontală de
3-7 cm, cu gura elipsoidală, iar sub buză fiind aplicate două
apucători semicirculare. DG ~ 31/40 cm, I = 23,6 cm. Poci Nord,
dăd. X (A), ,B1 N, - 0,80-1 m, sub stratul de dărîmătură (datat
la mijlocul secolului al III-lea). MC nr. inv. 11128.
Cerami.ca de la Tibi$cum (I} 177
J'i. X Ii·. ·r;1,;,..-""'· ··•·c.,•·,',·:·, d ,,.;,.,·,; J>i. .X 1·. T:biscu111. l'l'Tat~l'l';1 clacică;
'l'il_lisc~! li~. 11:'. ki~,·i:v h t i·„ 111ik. 'J'iliiscnm, J>aki"'lll" h.1 ;·"111ik.
Capace de vuse
Capa~· (Pl. Xlil I) ]Jast.ă grosieră cu pietricele, do culo~1n• bnm-cărămi

zi1•. Clăd. 11. Pa.ssim.
C1pac (Pl. XI/I). Pastă grosit·ră cu pietricele, ck culoare brun-căr·ămizic.
Clăd. II. Passim.
C:1pac (Pl. XI/2). P;1stă grnsi1•ră cu pidricl'lc, dl' culoare brun-cărămizie.

Clăd. II. Pussim.
Capac (Pl. Vll/1) Pastă semifină l"ll

ms1p ele culo~irc cări'.imizi1•. IJG
22,5 cm, D buton = 4,5 cm. l= 7 C"m. Passim.
Capac (Pl. Vll/5) Pastă grosil'ră cu pietrin'le, c11• culoan' brnn-caramizie,
DG ,... 17,5 cm, D buton = 7 cm, I=- -1.5 cm. />(lssim.
Capa:· (Pl. VH4) Pastă grosil'l"ă cu pictric·L•k, ck cu]o;1n· bru:·1-· ăL·li~lÎiÎl'.
DG =~ lS cm, ]) buton~ 5 cm, I 5 .c:m. Pussim.
Capac (Pl. VIl/4) P<lstă grnsil'ră cu pietric(']c\ d1· cu Ioan' bru:1-r·~i:·{1n1i :i·.'.
DG = 15 cm, D buton == 5 l'm, I = 5 c::1. Pussirn.
C,pac (J"r;1gnwni, PI. Vll/l"i) Pastă grosiL·ră ~ t1 pil'tr'ic-l'ic' de <"ll. n;u·.· l'l'-
nusi(• avîncl c;mcluri îngust(• orizonL.!lL' si orndnwnt t"I! „rrăturit·a".
Poci Non!, coi·idor C, -- 2,50-2,BO m. \IC nr. ill\·. I 2:i:l0.
178 Petru Rogozea
fl!ll!lll////
„ ~jJ JJ': 1J7P
m J'7(i(iJ p g o ooo
~ ~ ~~{)~""()I)
'1- 8 ' .
LJ ,,.o .-1
PI. X V I. Tibiscum, ceramică dacică; Pl. XVII. Tibiscum, ornamente intil-
Tibiscum, Dakische Keramik. nite pe ceramica dacică ; Tibiscnm,
Verzierungen der dakischen Kerami k
Capac (fragment, PI. VII/3) Pastă grosieră cu pietricele de culoare cără

mizie. D = 12 cm, D buton-= ;3,5 cm, l = 5 cm. Pod Nord, clăd.
X (A), în colţul de nord-vest, - 1,30-1,40 m. MC nr. inv. 12018.
Capac (PI. VII/2) Pastă grosieră cu pietricele de culoare cenuşie, DG =
20 cm, D buton= 6,5 cm, I = 6,3 cm. Pod Nord, dăd. X (A), co-
ridor D, - 1,30-1,40 m. MC nr. inv. ,12446.
„
• •
Ceramica dacică se întîlneşte în toate nivelele de locuire atît în
castrul mic de piatră, în castrul mare c;le piatră cit şi în clădirile din
aşezarea civilă de la Tib1scum. Această ceramică dacică continuă tradi-
ţia Latenului geto-dacic 3 • Existenţa şi în această zonă de ,sud-vest a
României, a ceramicii dacice (lucrată cu mina sau la roată) dovedeşte
persistenţa şi aici a populaţiei autohtone dacice, atrasă ireversibil în
procesul de romanizare.
PETRU ROGOZEA
J I. H. Crişan, Ceramica .. „ 1969, p. 232; G. Popilian, Ceramica romană din

Oltenia, 1976, p. 132; Idem, Necropola daco-romnană de la Locusteni, 1980, p. 78;
I. Glodariu, Aşeziiri dacice şt da:o-romane la Slimnic, 1981, p. 72-73.
Ceramica de la Tibiscum (I) 179
DAKISCHE KERAMIK AUS DER ROMISCHEN

SIEDI:.UNG TIBISCUM (I)
(Zusammenfassung)
In der vorliegenden Arbeit handelt es sich um die Funde dakischer Keramik

in der romischen Siedlung Tibiscum. Diese dakische Keramik findet man in allen
rămischen Niveaux vor, sie fUhrt die Tradition des geto-dakischen Daseins weiter
und dies wiederum beweist das Dasein des hiesigen Volkes und dessen Rolle im
Prozess der Romanisierung.
OPAIŢE ROMANE DIN AMPELUM (IIt
Intr-o gamă diversificată de forme şi calitate, putînd satisface cele

mai rafinate pretenţii, de epocă, .opaiţele romane - lucernaele - Ie
găsim răspîndhe în cele m'ai îndepărt.ate zone ale Imperiului roman şi
chiar peste graniţele lui 1. In Dacia, opaiţele romane, au fost cunoscute
::;i utilizate cu mult timp înainte de ocuparea şi alipirea ei la imperiul
roman 2 .
Tipologia şi încadrarea cronologică ale acestor categorii de obiecte
din ceramică se constitui? într-un veridic i n s t r u m 'E' n tu m, care co-
roborat cu gradul lor de răspîndire ne facilitează cunoaşterea activi-
tăţii social-economice şi a dezvoltării urbanistice ale unor localităţi din
provincia Dacia, în cazul nostru a municipiului Ampelum.
Diversele lucrări de construcţii edilitare sau industriale, precum şi
C'~'rcetările arheologic:P sistematice 3 din perimetrul anticului Ampelum
(Fig. 1) au prilejuit descoperirea şi a unor opaiţe de factură romană,
întregi sau în stare fragmentară, în poziţii stratigrafice birn' ,determi-
nate şi concludente. Unele sînt marfă de import purtînd ştampila pro-
dudtorilor, realizate în officinaele din metropolă ,şi provinciill' învt:'ci-
nate, sau sînt imitaţii realizate în unele ateliere din Dacia 4, verosimil
în atelierelt> din Apulum, iar altele sînt produse într-o officina ampc-
lensa5, inedită, asupra cărora vom reveni într-o comunicare apar1R. In
scopul aducerii unei modeste contribuţiii la C'luddarea unor aspecte> din
intensa activitate social-economică din sec. II-III e.n., desfăsurată în
Ampelum, centrul administraţiei mineritului aurifer din Mu~ţii Apu-
" Un lot de opaiţe romane din aceiaşi zonă arheologică a fost publicat cu
acPst titlu in Sargetia, XVI-XVII, 1982-1983, p. 227-232.
I N. Gostar, Inscripţiile de pe lucernele din Dacia romană, în ArR.M, I, 1961,
p. 149-150.
2 S. Sanie, Importuri elenistice şi romane în cîteva cetăţi şi aşezări dacice din
Moldova, în SCIV, 24, 3, 1973, p. 413, pl. 5; I. Glodariu, Relaţii comerciale ale
Dllciei cu lumea elenistică şi romană, Cluj, 1974, p. 141, 146, 222, 229-230;
I. H. Crişan, Spiritualitatea geto-dacilor, Bucureşti, 1986, p. 283-284.
3 I. T. Lipovan, Officina ceramistului Gaivs Jvlivs Proclvs la Ampelvm, in
AHA-Cluj-Napoca, XXVI, 1983-1984, p. 301-310.
4 V. Christescu, Viaţa economică a Daciei romane, Piteşti, 1929, p. 73, pi.
VII, 2; A. Cătinaş, Ceramica romană de la Potaissa - Str. Cheii, în Potaissa, II,
HlRO, p. 108, 112; D. Ben ea, Atelierele ceramice de la Tibiscum. Contribuţii la
i«toria ut·elierelor de ceramicii din sud-vestul Daciei. ~n Potaissa. III, 1982, p.
2fi~27, :J4-:l5.
s I. T. Lipovan, op. cit., p. 307-308.
•IF
182 Ion T. Lipovan
seni6, am considerat ca oportună prezentarea, în această succintă notă, a

opaiţelor descoperite, împreună cu antroponimul producătorilor şi a
unor consideraţiuni care se impun.
I. APR I O. Cunoscut producător de opaiţe din Italia nordică, produse-
le lui au circulat, începînd cu sec. II e.n., în toate provinciile imperiului.
In Dacia a avut o circulaţie destul de redusă, fiind cunoscute doar cî-
teva exemplare7.
l. Opaiţ cu canal deschis. Tip. X. Dimensiuni ~8,4 cm, h=3,1 cm şi
d=5,6 cm. Modelat din argilă fină, brună roşcată, urme de ardere se-
cundară. Bazinul rotund, bordura simplă, doi butoni dispuşi simetric.
Discul neornamentat este înconjurat de un brîu care se deschide în
dreptul ciocului fragmentar din vechime. Fundul rotund, uşor concav,
este mărginit de două cercuri concentrice,. poartă o ştampilă erodată
APRIO/F (PI. I, 1)8 . Descoperit într-un strat de arsură sub fundaţiile
unor clădir~ din sec. II-III e.n.
II. AT IM E TV S. Producător nord-italic, cunoscut din cea de a d'oua
jumătate a sec. I e.n. pînă în primele decenii ale sec. II e.n .. în Dacia nea-
vînd o circulaţie mai tîrzie decît vremea ~mpăratului Traian 9 .
1. Opaiţ cu canal deschis. Tip X. Dimensiuni 1=6,8 cm. h=2,5 cm şi
d=4,3 cm. Este executat din argilă fină, bine arsă, după ardere a primit
o culo.are gălbuie, poartă urme de firnis brun-roşcat. Bazinu~ rotund
bordura neornamentată, are doi butoni dispuşi simetric. Discul neorna-
mPntat este înconjurat de un brîu care se deschide în dreptul ciocului
şi formează un canal pe care se ,află, doar marcat, un orificiu de Vf'ntila-
ţie care nu străbate discul şi un orificiu pentru inserţia fitilului. Fundul
plat este marcat de două cercuri concentrice .incizate, poartă o ştampilă
erodată, greu lizibilă ATIMETI (Pl. I, 2) 10 . A fost descoperit în anul
1984 într-un cuptor de ars ceramică (C 1) .din Ampelum11 împreună cu
alte materiale arheologice.
III. FORT I S - „Vater der Firmalampen" după cum îl numeşte
Loeschke şi, în Ampelum12, ca işi în alte aşezări din Dacia sau din impe-
riu, este atestat printr-un număr mai marf' de opaiţe, variate ca ·tip,
formă şi mărime13.
6 Al. Popa, I. Berciu, R. Pop, Trei monumente epigrafice de la Ampelum, în

Apulum, VII/!, 1968, p. 401; D. Tudor, OrTrgSate, p. 125, 132, 164, 229; I. I. Russu,
Ampelum, în Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic - sec. X), Bucu-
reşti, 1976, p. 32-33, cu bibliografia citată; I. I. Russu, O. Floca, V. Wollmann,
IDR, III/3, Bucureşti, 1984, p. 281.
7 N. Gostar, op. cit„ p. 157, 176; C. L. Băluţă, Opaiţele romane de la Apulum (I),
în Studii şi Comunicări, UII, 1961, p. :193, 217, nota 2, 3; D. Alicu, E. Nemeş,
Roman Lamps from Ulpia Traiana Sarmizegetusa, BAR Supplementary Series 18,
1977, p. 9-12, 28, 62, 86; D. Alicu, Romische Tonlampen aus Sarmizegetusa (Aus-
grabungs kampagne 1976), în StComC, '1979, p. 245, pl. 'll/1.
8 D. Alicu, E. Nemeş, op. cit„ p. 62.
9 N. Gostar, op. cit., p. 176.
10 C. L. Băluţă, op. cit., p. 195, pl. I, 7.
11 I. T. Lipovan, op. cit., p. 304.
12 Idem, Opaiţe romane din Ampelum (I), în Sargetia, XVI-XVII, 1982-1983,
p. 227-232.
IJ N. Gostar, op. cit„ p. 1181-183; C. L. Băluţă, op. cit., p. 202-206; D. Alica,
E. Nemeş, op. cit„ p. 16; D. Alicu, op. cit., p. 245-246.
Opaiţe din Ampelum (II) 183
I '
- ZLATNA DN 74
//
o D
o o
Jj
j. C1 C3 Cuptoare
Scora; 1;1000
-·Fig. 1. Amplasarea topografică a săpăturilor sistematice din anul 1984 din A mpelum.
-A~b. 1. Topographische Lage der systhematischen Ausgrabungen aus dem Jahre 1984 in
Ampelum.
1. Opaiţ. Tip IX. Dimensiuni 1=9,5 cm, h=2,0 cm fără toartă şi 5, 7 cm

cu toartă, d=4,9 cm. Fragmentat, lipseşte din vechime discul şi capacul
de pe cioc (rostrum). Toarta este masivă, ornamentată cu palmetă, are
apucătoare. ,Modelat din argilă fină gălbuie, urme de vopsea brună
oenuşie. Fundul rotund, uşor concav, este mărginit de două cercuri
concentrice, poartă ştampila FORTIS (PI. I, 3) 14 • Descoperit în cuptorul
de ars ceramic nr. 1 (C 1) ..din Ampeluml5 .
2. Opaiţ. Canal deschis. Tip X. Produs original din import. Dimensiuni:
1=9,3 cm, h=3,2 cm şi di=6,3 cm. Este modelat din argilă fină, roşie
cărămizie. Bazinul rotund, bordura neornamentată are trei butoni su-
praînălţaţi, dispuşi simetric, perforaţi pentru adîrnare, unul ,fragmentat
din vechime. Fundul rotund, drept, este mărginit de două cercuri con-
centrice incizate, poartă ştampila FORTIS, avînd deasupra literei R un
C. L. Băluţă, op cit., p. 203, pl. V, 4.

14
I. T. Lipovan, Officina ceramistului Gaivs Ivlivs Proclvs la Ampelvm, în
15
AIIA Cluj-Napoca, XXVI, 1983-84, p. 307.
184 Ion T. Lipovan
PI. l. 1-·L Opaiţe romane din Ampelum.

Tflf. !. I-~. Riiruische Ollampen aus Ampelum.
Opaiţe din Ampelum (ll) 185
C'erc mic cu un punct la centru (Pl. I, 4). Descoperit în stratul de arsură

sub fundaţiile unor clădiri din partea de est a zonei cercPtate.
3. Opaiţ. Canal deschis. Tip X. Dimensiuni: l=î,7 cm, h=3,2 cm şi d=
5,3 cm. Executat din argilă grosieră, galbenă roză, urme de vopsea rără
mizie. Bazinul rotund, bordura neornamentată, trei butoni dispu~i si-
metric. Fundul rotund, uşor concav, este mărginit de două cercuri con-
centrice, poartă o ştampilă erodată FORTIS (PI. II, 1). Descoperit într-un
strat gros de arsură sub zidurile de fundaţie ale unor clădiri din nivelul
al doilea de locuire.
4. Opaiţ. Fragment fund. Tip X. Produs original din import. Argilă fină,
tentă cărămizie roşiatică. Depresiunea circulară a fundului a fost înca-
drată de două cercuri cocetrice, incizate. D=3,7 cm. Poartă o ştampilă
FORTIS (Pl. II, 2), care se remarcă prin fineţea execuţiei. Descoperit
într-un strat de arsură, sub un zid de fundaţie, împreună cu alte mate-
riale arheologice, aparţinind nivelului I de locuire.
5. Opaiţ. Fragment fund. Argilă pură gălbuie, D=4,0 cm. Depresiunea
circulară a fundului este încadrată de două cercuri concentrice incizate.
Poartă ştampila FO[RTIS]. Descoperire fortuită în perimertul aşezării.
6. Opaiţ. Fragment bazin şi fund. Argilă fină roz-gălbuie, D=4,3 cm.

Depresiunea circulară este .concavă şi este încadrată de două cercuri
concentrice erodate şi poartă un fragment din ştampila [FOJRTIS. Des-
coperire fortuită.
IV. OCT A V I VS. Activ în prima jumătate a sec. II e.n. 16, produsele
lui le găsim răspîndite în întreaga Dacie, în A.mpelum este semnalat
pentru prima datăl7.
1. Opaiţ cu canal deschis. Tip X. Produs de import. Dimensiuni: l=
9,3 cm, h = 3,3 cm şi d=6,5 cm. Modelat din argilă fină cărămizie, vop-
sea roşie brună. Pe clise are o mască în relief. PC' bordură are trei bu-
toni dispuşi simetric. Depresiunea circulară de la bază este mărginită de
două cercuri concentrice incizate. Poartă ştampila OCTAV! cu rnajus-
C'ule bine conturate, regulate şi dispuse ordonat (PI. II, 3). A fost desco-
perit în cuptorul de ars ceramică nr. II (C 2) clin Ampelum împreună cu
alte materiale ,arheologice.
2. Opaiţ. Fragment borldură. D=5,2Xl,6 cm. Argilă fină, cărămizie,
vopsea roşie brună, (Pl. II, 5). Din cuptorul C 2 .
3. Opaiţ. Fragment din depresiunea circulară de la bază. Argilă fină,
cărămizie. Două cercuri incizate. D= 2,5 X 3,1 cm. Poartă ştampila frag-
mentată OCTAV (Pl. II, 4). Din cuptorul C2 .
V. STR O BI LV S. Cunoscut în Dacia încă de la începutul sec. II e.n.,

prin cîteva exemplare importate sau din reproduceri realizate în unele
officinae din provincia Dacia1s.
16 N. Gostar, op. cit., p. 185.

11 I. T. Lipovan, op. cit., p. 307.
lB N. Gostar, op. cit., p. 186, 196; C. L. Băluţă, op. cit., p. 214.
186 Ion T. Lipovan
f.
I
"t
Pl. II. 1- 6. Opaiţe romane clin A mpelum.

Ta/. II. 1-6. ROmische Ollampen aus Ampelum.
Opaiţe din Ampelum {II) IB'l
1. Opaiţ. ln stare fragmentară avansată. Argilă fină cenuşie. Pe frag-

mentul care provine din depresiunea circulară de la bază, este impri-
mată ştampila S[TRO]BILI. Descoperit într-un strat gl'Os de' arsură
aparţinînd nivelului I de locuire.
VI. OPAIŢE FARĂ ŞTAMPILA.

1. Opaiţ. ln stare fragmentară. Tip X. Argilă derogenă, galbenă orange.
Urme de firnis cărămiziu, trei butoni dispuşi simetric. Bor,clura sim-
plă. Dimensiuni: 1=6,5 cm, h=3,1 cm şi d==6,1 cm. Fundul bazinului
ic~ste plat şi lis, fără cercuri concentrice şi ştampilă. Execuţie neîngri-
jită, verosimil dintr-o officina locală. Descoperit într-un strat de arsură
la -1,2 m faţă de actualul nivel de călcare.
2. Opaiţ. Stare fragmentară. Tip X. Argilă fină gălbuie. D=6,4 X 5,0 X
2,1 cm. Fundul plat, poartă un singur cerc inciz.at, fără ştampilă. Din-
tr-un strat de arsură de sub fundaţia unei clădiri aparţinînd nivelului
al ll-lea de locuire.
3. Opaiţ. Fragment rostrum (Pl. II, 6). Tip X. Provine de la un opaiţ
mare, din import. Pastă fină, densă, cărămizie gălbuie, urme de vopsea
roşie maronie. Pe porţiunea ,de fund se mai păstrează urmele a două
cercuri concenrtrice incizate. D=l0,2X6,2X4,1 cm. Din secţiunea a
III-a.
Pe lingă opaiţele prezentate au mai fost descoperite un număr de 19
fragmente fără ştampilă .. Considerînd că în starea fragmentară avansată
în care au fost descoperite ele nu mai prezintă decît interes statistic
~i din lipsă de spaţiu, am renunţat la prezentarea lor.
Faţă de alte aşezări urbane din provincia Dacia, numărul ele opaiţe
descoperite la Ampelum este destul de modest, aceasta din cauza succin-
telor cercetări arheologice sistematice f'fectuate în această urbe. Tipul
cel mai întîlnit este X (după Loeschke), caracteristic sfîrşitului sec. I t>.n.
şi prima jumătate a sec. II e.n. 19 . Această apartenenţă tipologică ,şi cro-
nologică ne facilitează încercarea de a lămuri, din punct de vedere istoric,
unele aspecte deosebit de importante sesizate la Ampelum.
Unele dintre opaiţele prezentate au fost descoperite într-un context
arheologic deosebit, respectiv într-un strat de arsură şi cenuşă, împreună
C'U diferite fragmente de .ceramică provincială romană, sticlă, obiecte
din fier şi vase menajere. Acest strat de arsură, care în unele zone atinge
o grosime de 0,30 m, a fost sesizat, _sub nivelul de fundare a dădirilor
din nivelul al U-lea de locuire, pe întreaga suprafaţă cercetată. Coro-
borînd contextul în care au fost descoperite opaiţele prezentate cu înca-
drarea cronologică a perioadei în care au fost produse şi utilizate aceste
modeste obiecte din lut - opaiţele -, sîntem îndreptăţiţi să avansăm
ca o ipoteză de lucru (cu rezerva cuvenită) că în Ampelum în a doua
jumătate a sec. II e.n. _a avut loc un eveniment tragic, întreaga aşezare
fiind incendiată şi distrusă. Lipsa unei atestări epigrafice a evenimentu-
lui sesizat, atestări similare celor descoperite la Ulpia Traiana Sarmize-
19 N. Gostar, op. cit., p. 166-167; C. L. Băluţă, op. cit., p. 217.
188 Ion T. Lipovan
getusa 20 privind distrugerile extra muros provocate de către marcomani

(170 e.n.) 21 , ne obligă să postulăm că şi incendierea şi distrugerea locali-
tăţii Ampelum, a fost provocată de către aceiaşi năvălitori, din a căror
cauză .a avut mult de suferit întreaga zonă minieră 22 . Discutarea în con-
tinuare a acestui aspect ne-ar obliga la unele consideraţiuni care ar de-
păşi cadrul prezentei note.
Cu toate că opaiţele descoperite în Ampelum nu aduc decît o modestă
contribuţie la cunoaşterea acestor tipuri de obiecte, totuşi, ele ne facili-
tează identificarea unor producători mai rar întîlniţi în alte aşezări din
Dacia, ca: APRIO, ATIMETVS, OCT A VIUS şi STROBILVS. Considerăm
că prin matC'rialul prezentat aducem o modestă contribuţie la îmbogă
ţirea repertoriului acestor tipuri de obiecte din Ampelum23, precum şi
la elucidarPa unor aspecte legate de derularea unor evenimente din
această zonă în a doua jumătate a sec. II e.n.
ION T. LIPOVAN
ROMISCHE OLLAMPEN AUS AMPELUM (II)
(Zusammenfassung)
Die systematischen archeologischen Grabungen aus dem Jahre 1984 und die
Untersuchangen im Umkreis des antiken Munizipiums Ampelum brachten auch
einige Ollampen, romischer Herkunft, ans Tageslicht, die ganz oder in Bruch-
stucken gefunden wurden.
Die entdeckten Lampen erlauben uns, ausser dem bekannten Hersteller
FORTIS, der auch in anderen Niederlassungen Dazi.ens und des romischen Reichs
bekannt war, auch andere weniger bekannite Hersteller zu identifizieren, wie:
APRIO, ATIMETVS, OCTAVIVS und STROBIVS.
20 C. Daicoviciu, Sarmizegetusa (Ulpia Traiana) în lumina săpăturilor, Cluj,

1938, p. 2-3; Idem, Sarmizegetusa (Ulpia Traiana), Cluj, 1939, p. 17-18; H. Dai-
coviciu, I. Piso, Sarmizegetusa şi războaiele marcomanice, în ActaMN, XII, 1975,
p. 159-163; IDR, I, p. 29; IDR, III/2, nr. 11, 76; H. Daicoviciu, D. Alicu, Colonia
Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Bucureşti, 1984, p. 33, •103.
21 H. Daicoviciu, Din istoria Ulpiei Traiane, în Pontica, IX, 1976, p. 61-.
1982-1983, p. 227-232.
7J I. T. Lipovan, Opaiţe romane din Ampelum, (I), în Sargetia, XVI-XVII,
2"2 Ibidem, p. 61-62; IDR, I, p. 175; H. Daicoviciu, D. Alicu, op. cit., p. 33, 103.
COMITATUL SEVERINULUI
LA SFIRŞITUL SECOLULUI AL XVII-LEP
Odată încheiat procesul de inst.aurare a dominaţiei otomane asupra

Banatului., prin cuprinderea fostului banat al Caransebeşului şi Lugoju-
lui în hotarele eialetului Timişoara1, structurile social-economice şi deo-
potrivă politico-administrative de acolo au suferit schimbări subst.anţiale,
încă puţin cercetate de istoriografia română. Victoriile repurtate de ar-
matele habsburgice asupra oştilor otomane în anii 1683-1687 au deter-
minat mutarea teatrului de operaţiuni în imediata apropiere a hotarelor
eialetului Timişoara, iar .campania imperială pornită în primăvara anului
1688. de pe teritoriul învecinat s-a încheiat cu ocuparea celei mai mari
părţi a fostului banat al Caransebeşului şi Lugojului 2 . Instaurarea domi-
naţiei habsburgice asupra Banatului din zona de deal şi de munte a
generat o seamă de probleme care îşi aşteptau rezolvarea din partea
noilor stăpînitori: reglementarea regimului de proprietate asupra pămîn
tului şi a altor bunuri imobile, organizarea autorităţilor locale adminis-
trative şi judecătoreşti, precum şi delimitarea competenţei acestora în
raport cu organele administraţiei militare de ocupaţie, stabilirea obliga-
ţiilor în natură .şi în muncă ale populaţiei din regiune în condiţiile unui
regim de tranziţie etc. Cum evoluţia rapidă, cu sorţi schimbători şi ur-
mări imprevizibile, a situaţiei milit.are din regiunea de est şi sud-est a
Banatului a constituit unul dintre factorii care a influenţat în mod hotă
rîtor introducerea de .noi structuri pe teritoriul fostului banat al Caran-
sebeşului şi Lugojului, în cele ce urmează vom prezenta succint desfă
şurarea operaţiunilor pe acest teatru de război în cursul ultimului de-
ceniu al secolului al XVII-lea 3 .
l Vezi în acest spns Cr. Feneşan-Bulgaru, Problema instaurării dominaţiei oto-

mane asupra banatului Lugojului şi Caransebeşului, in Banatica, vol. IV (1977),
p. 22:1-238 (mai ales p. 2:32-238).
i Lipova este cucerită de generalul Caraffa in urma asediului din 19-23 mai
1688, iar Lugojul este ocupat fără luptă de trupele colonelului Pace (Pax) tot la
sfîrŞitul lui mai 1688, cf. Fr. Pesty, A szărenyi Bansâg es Szoreny varmegye torte-
nete, vol. I, Budapesta, 1877, p. 101 (se va cita Szoreny). Ca dată a cuceririi Ca-
ransebeşului, prin capitularea fără luptă şi retragerea garnizoanei otomane, trebuie
acceptată ziua de 4 august 1688, menţionată de un martor ocular al evenimentului,
cf. scrisoarea lui Samuil Keresztesi către principele Transilvaniei, Mihai Apafi I,
în Torokmagyarkori allam-okmanytar, Pd. Szilady A. şi Szilagyi s., vol. VII, Pesta,
1872, doc. CCXXXI, p. 296. Trupele imperiale au ocupat apoi coridorul Timiş
Cerna, cu fortificaţiile de la Mehadia şi Orşova, precum ~i va!Pa Almăjului.
3 Evoluţia sinuoasă, uneori încă nelămurit<"t pe deplin, a operaţiunilor militare
în Szoreny, I, p. 102 ~i urm. şi II, p. 18:1 şi urm.
190 Costin Feneşan
După ce, la sfîrşitul verii lui 1688, imperialii de sub comanda gene-
ralului conte Frederic Veterani au ocupat Lugojul, Caransebeşul, Me-
hadia şi Orşova cu .teritoriul înconjurător, reacţia trupelor otomane,
sprijinite de ajutoarele venite de la ·Timişoarq,, a fost promptă, dar s-a
limitat doar la o incursiune de pustiire a regiunii cedate cu puţin timp
înainte. Apoi situaţia militară s-a stabilizat, operaţiunile din Banat limi-
tîndu-se la ciocniri neînsemnate în zona de ·frontieră. Jn vara anului
1689, după ce au ocupat Orşova şi Mehadia, trupele otomane au ajuns
sub zidurile Caransebeşului (21 iulie 1689), fiind nevoite să se retragă
însă în urma contraofensivei declanşate din valea Bistrei de trupele
imperiale venite din Transilvania sub comanda generalului Heister.
Campania s-a încheiat în octombrie 1689 cu ocuparea Orşovei şi Vi<li-
nului de către imperiali. Dacă în vara anului următor trupele imperiale
au reuşit să reziste presiunii crescînde a otomanilor, în schimb în sep-
tembrie-octombrie 1690 ele s-au văzut nevoite să abandoneze marelui
vizir Mustafa Kopriili.i fortificaţiile de la Orşova, Caransebeş, Lugoj şi
Lipova. Nici reacţia imperialilor n-a întîrziat prea mult. La mijlocul lui
ianuarie 1691 trupele ,habsburgice au reuşit să reocupe Caransebeşul ~i
Lugojul, dar nu pentru multă vreme, deoarece oastea osmana-maghiară
de sub comanda principelui Tholroly Imre a reuşit să pună stăpînire
atît asupra Caransebeşului (23 >ulie 1691) cit şi a Lugojului (26 iulie
1691), părăsite de garnizoanele şi locuitorii lor . .Jn cadrul complexului
de operaţiuni care au urmat înfrîngerii otomane de la Slankamen (19 au-
gust 1691), Caransebeşul şi Lugojul au trecut din nou în mina imperiali-
lor. Deşi n-au mai afectat direct Caransebeşul şi Lugojul, operaţiunile
militare desfăşurate în vara şi toamna anului 1692 - mai ales expedi-
ţiile de jaf ale otomanilor în Almăj şi pe Clisura Dunării (memorabilă
fiind lupta de la aşa-numita peşteră Veterani) - au constituit totuşi o
ameninţare pentru stăpînirea habsburgică în sud-estul Banatului. Anii
1693 şi 1694 s-au caracterizat prin acţiuni locale ale trupelor otomane,
oferind imperialilor, în fine, un răgaz ceva mai lung pentru consolidarea
stăpînirii lor asupra comitatului Severin4 . In vara anului 1695 Ban.atul
de deal şi de munte a devenit din nou teatrul de desfăşurare a unei
viguroase ofensive otomane. După ce la 7 septC'mbriC' 1695 otomanii au
reuşit să cucerească Lipova. ei au dobîndit în bătălia dC' lingă Lugoj
(21 septembrie 1695) o victorie hotărîtoare asupra trupelor imperiale
de sub comanda generalului Veterani, o urmare directă a acestei lupte
fiind părăsirea Caransebeşului de către garnizoana habsburgică dE' sub
ordinele generalului Pfeffershofen (22 septembrie 1695). Pierderea Ca-
ransebeşului a fost însoţită de ocuparea Lugojului, Mehadiei, OrşovPi şi
a văii Almăjului de către trupele otomane, dar contraofrnsiva ded.an-
şată ,de imperiali în toamna tirziC' a aceluiaşi an a dus la reocuparea
fortăreţelor şi a teritoriilor cedate în septembrie 1695. Asediul la care
imperialii au supus Timişoara în vara anului 1696 nu a avut urmări
directe pentru comitatul Severinului, dar victoria dobîndită în anul
următor, la Zenta (11 septembrie 1697), a contribuit Ia consolidarea p«)Zi-
ţiilor habsburgice în părţile CaransebPşului şi Lugojului, excepţie făcînd
ciocnirile izolate de la potarele cu Ţara Românească şi Serbia. Tratatul
de pace de la Karlowitz (26 ianuarie 1699) i-a găsit pe imperiali stă-
Comitatul Severinului 191
pînind întregul comitat ·al Severinului, unde vor menţine garnizoane

chiar şi după înicheierea, la 2 decembrie 1700, a tratativelor anevoioase
privind stabilirea frontierei dintre principatul Transilvaniei şi eialetul
Timişoarei. Abia în ianuarie 1701 garnizoane1e imper'iale au fost retrase
de la Caransebeş şi Lugoj, iar comitatul Severin a revenit în întregime
sub -administraţie otomană.
ln cele ce urmează vom prezenta - atît cît ne îngăduie informaţiile
documentare cunoscute pînă în prezent - cîteva aspecte de cea mai mare
importanţă pentru istoria dominaţiei habsburgice asupra comitatului Se-
verin în ultimul deceniu al secolului al XVII-lea. Din rîndul acestora,
problema instaurării unor noi autorităţi administrative şi judecătoreşti
pe teritoriul din care fusese îndepărtată .stăpînirea otomană a constituit
încă de la bun început obiectul unei atenţii cu totul deosebite, mai ales
că în acest domeniu aveau să se confrunte două tendinţe sensibil diver-
gente, izvorînd din două concepţii de drept diferite. Pe de o parte s-a
afirmat în mod firesc concepţia noilor cuceritor~, potrivit căreia admi-
nistraţia :clin comitatul Severin. ocupat prin forţa armelor, urma să fie
instaurată pe baza dreptului războiului (ius belli), fără a se ţine seama
de realităţi, de titluri şi drepturi anterioare, noul teritoriu avînd meni-
rea să acopere efortul financiar legat de cucerirea lui. Pe de altă parte,
s-au făcut auzite cu putere şi în mod stăruitor, încă de la început, pre-
tenţiile nobilimii severinene, refugiată în 1658 din faţa ocupaţiei oto-
mane în Transilvania (mai ales în comitatele Hunedoara şi Alba) şi
revenită la vechile vetre în furgoanele trupelor habsburgice. 1în frunte
cu membrii familiilor Măcicaş (Macskăsi) de Tincova, Fiat de Armeniş
şi lojică (J6sika) de Brănişca, nobilimea severineană a pretins în privinţa
noii administraţii o restitutio in integrum, o revenire la situaţia dinainte
dC' 1658, cînd, în temeiul hotărîrilor luate de dieta Transilvaniei, ea
avE>a rlreptul de liberă alegere nu numai a dregătorilor comitatenşi, d
şi al banului şi vicebanilor, al judPlui nobililor şi adjuncţilor acestuia.
Deceniul de dominaţie habsburgică asupra comitatului Severin avea să
fie dominat de această confruntare, cînd surdă, cînd răbufnind deschis
şi ajungînd pînă la Curtea imperială. Vktoria a revenit în cele din
urmă - o adevărată victorie a la Pyrrhus - nobilimii severinene, dar
avea să fie de foarte scurtă durată, deoarece încheierea păcii dP la
Karlowitz (1699) a compromis pentru totdeauna pretenţiile ei de reve-
nire la situaţia de dinaintea dominaţiei otomane. Să urmărim însă epi-
soadele acestei confruntări .în cursul căreia - faptul se cuvine subli-
niat - Curtea dl' la Viena, chiar dacă n-a luat de multe ori în consi-
derare pretenţiile nobilimii severinene, totuşi n-a rupt tratativele cu
aceasta, arătîndu-se gata de compromis. Situaţia labilă din comitatul
Severin, pericolul atacurilor otomane şi nevoile de ajutorare materială
şi financiară a trupelor imperiale au determinat această atitudine conci-
liantă a Camerei AulicP, a Comisiei Neoacquistice şi a Consiliului Aulic
de Război faţă de nobilimea severineană .
.îndată după ocuparea ~ansebeşului (4 august 1688) şi asigurarea
controlului asupra culoarului Timiş-Cerna şi a văii Almăjului, Consiliul
Aulic de Război l-a numit, la 30 august 1688, pe Jakob WenZf'l Sternbach
comisar de război al comitatului Severin şi al districtului Almăj, în
192 Costin Fene.~an
\'remc ce baronul Mihai Sui.va a fost desemnat comisar-a<ljunct, răs

punzînd de oraşul Caransebeş şi tîrgul Lugoj, precum şi de aprovizio-
narea trupelor imperiale5. ln :acelaşi timp cu numirea autorităţilor de
administraţie militară, nobiUmea severineană, revenită în vechiul oraş
ele scaun al comitatului, s-a întrunit la 31 august 1688, la Caranseb~,
hotărînd să trimită la Curtea vieneză o delegaţie care să solicite printre
alte>IC' reintroducerea sistemului de administraţie dinainte de 16586 • Mi-
siunPa de a pleda la Viena cauza nobilimii doritoare să fie repusă în
vechile ei drepturi a fost încredinţată lui P('trU l\Iă:--icaş OL' Tincova,
înscţit dC' Francisc Fiat de Armeni~ şi Mihai Ivul de Caransebe~/. Se
pare că tot în cursul amintitei adunări de la Caransebeş a nobilimii
severinene Petru Măcicaş a fost ales ,vicecomite al Severinului8 , poate
tocmai pentru a pune Viena în faţa unui fapt împlinit şi pentru a con-
feri demersului celor trei delegaţi mai multă greutate. Oricum, Petru
Măckaş a fost persoana cea mai indicată să ducă tratativele cu autori-
tăţile centrale de la Viena: el se bucura nu numai de încrederea deplină
a imperialilor, cărora le adusese însemnate servicii 9, ci şi de o poziţie
preemim•ntă în rîndul nobililor severineni, iar aceasta încă din vremea
refugiului în comitatul Hunedoara. Deoc.amdată ne lipsesc ştiri privind
rezultatul demersurilor făcute de Petru Măcicaş şi însoţitorii săi în pri-
,·inţa rC'stabilirii vechiului sistem de administraţie în comit.atul Severin.
Cert este insă faptul, că Petru Măcicaş este atestat în documentele de
pînă la sfîrşitul anului 1694 ca vicecomite al Severinului, avînd probabil
în subordine ~i alţi dregători obişnuiţi în sistemul de administraţie comi-
tatensă. Oricum s-ar înfăţişa lucrurile, în toţi aceşti ani marcaţi de efe"c-
tele operaţiunilor militare desfăşurate în regiune, alături de adminis-
traţia civilă comitatensă, în frunte cu vicecomitele Măcicaş, a funcţionat
nccrmtenit şi administraţia militară pusă sub ordinele comisarului pro-
4 In documentele dinainte dP 1658 banatul Caransebeşului şi Lugojului este

amintit frervPnt fie ca district al Caransebeşului sau district al Severinului, fie
sub numele de comitat al Severinului. Documentele din anii 1688-1699 (respectiv
cele de pînă la 1701) îl menţionează aproape fără excepţie drept comitat al Seve-
rinului. Pentru evoluţia operaţiunilor militare vezi şi I. Ivanyi, Adatok LugCJs es
Karansebes tărtenetehez 1658-1695, în TOrtenelmi es Regeszeti Ertesito, s.v.,
vol. III (1877), nr. 2, p. 59-67; vol. IV (1_878), nr. 1, p. 22-29; Idem, Lugos ren-
dezett tanacsu varos tărtenete, Subotica, 1907 şi P. Drăgălina, Din istoria Banatului
Severin, partea a III-a, Caransebeş, 1902, p. 24-27.
5 Szoreny, I, p. 313.
s Ibidem, p. 408.
7 Instrucţiunea dată delegaţilor a fost semnată de Petru Tornea (Tornya)
în numele caransebeşenilor şi Ioan Popa în numele lugojenilor, ceilalţi semnatari
fiind Ioan Lugosi, Ioan Gîrleşteanu, Mihai Străjan şi Mihai Raţ, cf. Szoreny,
II, p. 184.
8 In două documente din 1689 (vezi doc. I şi II) ale generalului Veterani,
comandantul trupelor habsburgice din Transilvania, se menţionează că în 1688,
după ocuparea Caransebeşului şi Lugojului de către imperiali, Petru Măcicaş
„inter caeteros nobiles primus comparuit" şi „eoque tempore in comitatu Zori:iniensi
a nobilibus in vicecomitem electus".
9 In vara tîrzie a anului 1688 Petru Măcicaş l-a însoţit pe generalul Veterani
în campania din sud-estul Banatului şi la asediul Orşovei, contribuind la aprovi-

zionarea trupelor imperiale, servicii care i-au fost răsplătite prin dăruirea mai
multor bunuri imobile aflate la Caransebeş şi Lugoj; vezi doc. I, II şi V.
vincial, subordonat la rîndu-i generalului-comandant al trupelor impe-

riale din Transilvania. Rosturile acestei administraţii militare vor fi
fost pe Ungă cele evidente, vizînd mai cu seamă aprovizionarea trupei-Or
şi strîngerea contribuţiilor în bani şi natură, acelea nemărturisite, de
supraveghere atentă a structurii administrative comitatense. Calmul re-
lativ în operaţiunile militare desfăşurate împotriva trupelor otomane de
la hotarele comitatului Severin şi fricţiunile care se vor fi produs cu
siguranţă între administraţia civilă şi cea militară l-au determinat pe
împăratul Leopold I să-l numească, în 1decembrie 1694, pe baronul Mihai
Szava, fostul comisar imperial adjunct, în dregătoria de comite suprem.
Reacţia nobilimii severinene nu s-a lăsat mult aşteptată. Reprezentanţii
ei, adunaţi la casa din Binţinţi a vicecomitelui Petru Măcicaş 10 , au re-
dactat la 25 ianuarie 1695 o declaraţie prin care protestau î~potriva
numirii baronului Szăva şi hotărau să nu-i recunoască autoritatea, de-
oarece fusese încălcat vechiul drept legal al nobilimii severinene de a-şi
alege în mod liber dregătorii 11 . 1n sprijinul protestului ei nobilimea seve-
rineană a invocat faptul că baronul Szava nu era dintre nobilii comi-
tatului şi nici nu stăpînea moşii acolo, astfel încît - p-0triviit ,,vechiului
obicei" - nu putea deţine vreo dregătorie în părţile Caransebeşului.
Totodată nobilii sC'verinC'ni protestatari s-au prevalat de garanţia, arnr-
dată tot prin „vechiul obiceP', de a-şi alege banul, conducătorul ei su-
prem pe plan local, amiJlltind în acelaşi timp că acesta s-ar fi numit
mereu ban iar nu comite suprem 12 . Curtea de la Viena, căreia i s-a
trimis la 9 iunie 1695, prin Ioan Fiat de Armeniş, protestul nobilimii
sC'verinene - de care luase cunoştinţă cu siguranţă şi mai înainte
nu s-a arătat indiferentă. Prin numirea contelui Laurenţiu Pekry ca
al ·doilea comite suprem, alături de baronul Szava, CurtPa vieneză nu
numai că n-a domolit mişcarea de protest a nobilimii severinene, ci,
dimpotrivă, a înteţit-o. Generalul Veterani, însărcinat de Viena - unde
se afla în aprilie 1695 13 - să intervină ca mediator, n-a avut nici el
mai mult succes. -In adunarea nobilimii severinene, pe care' a convocat-o
la Caransebeş, la 21 mai 1695, generalul imperial a fost nevoit să asculk
aproape fără posibilitate de replică argumentele care i-au fost prezentate:
niciodată în acele părţi nu fusese obiceiul de a se numi doi bani sau
doi comiţi supremi; ce-i drept, contele Pekry putea fi recunoscll!t comite.
suprem, droarece familia sa stăpînise odinioară moşii în cornitatul Sl'-
vcrin, dar protestat.al"Îi î~i menţineau dreptul lor de liberă alt'gen'. În
JO La Binţinţi (comitalul Hunedoara) sP afla una din moşiile transilv<lnPtw ale

familiei Măcica'), stăpinite încă înainte de 1658. Aşa cum se va vedea, în momentele
de nesiguranţă din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea nobilimea SPVPritwan<l
preferă sfi· se întrunească la Haţeg sau la vreuna din posesiunile hunedorene ale
nwmbrilor ei.
n Szăreny, I, p. 410. Declaraţia este semnată de Petru YlăC'ira~ în rnlilal<'
de jude suprPm al nobililor din comitatul Severin, de Ştefan Fial, Mihai Ivul,
Mihai Fodor, Nicolae Găman, Mihai Găman, Nicolae T6th, Iacob Olasz, Ioan Bobic,
Ioan Măcicaş, Alexandru Vitan, în numele nobilimii severinene, cărora li se aso-
ciază comunităţile oră':'eneşti din Caransebeş şi Lugoj. Pină la 9 iunie 1695 ac<'stl'i
declaraţii de protest i se alătur.Ci alţi pPste 80 nobili severineni.
1 ~ Vezi doc. IX.
1
~ Vezi doc. VIII.
194 Costin Feneşan
final nobilii severineni au cerut generalului Veterani să fie aşteptate

rezultatele soliei care avea să plece la Viena (9 iunie 1695) cu memoriul
ei de proteS1t 14 . Iar lui Veterani, alarmat cu siguranţă de veştile îngrijo-
rătoare venite de pe teatrul de operaţiuni din apropiere, nu i-a mai
rămas decît să accepte cele propuse. Intre timp Ioan Fiat de Armeniş,
purtătorul memoriului adresat Vienei, a formulat o moţiune de protest
în faţa capitlului din Gyor, în numele comunităţilor din Caransebeş şi
Lugoj, precum şi al familiilor nobile Măcicaş, Fi.alt, Gîrleşteanu, Ivul,
Românu, Criciovan, Floca, Tornea (Tornya), Flore, Giurma, Lăţug, Gă
man, Iojică (J 6sika), Luncaviţan, Bobic, Basarabă, Linca, Portar, Popa etc.,
faţă de încălcarea „vechilor lor drepturi şi privilegii privind libera ale-
gere în dregătoria de ban" (antiqua iura et privilegia liberaeque electionis
banatus)!.5 . Campania militară din Banat din vara şi toamna anului 1695,
moartea generalului Veterani în bătălia de lingă Lugoj, dar mai cu seamă
nevoia Vienei de a menaja din motive practice susceptibilitatea nobilimii
severinene, au amînat pentru mai tîrziu luarea unei hotărîri. La începutul
anului 1698 nobilimea severineană a încercat să-şi atingă scopul printr-o
abilă manevră. Adunată la Caransebeş, la 4 februarie 1698, ea şi-a reafir-
mat vechea poziţie şi vechile ei pretenţii faţă de dreptul de liberă ale-
gere a conducătorului suprem al comitaitului, dar a oferit în acelaşi timp
dregătoria de ban palatinului Paul Eszterhazy, unul dintre colaboratorii
apropiaţi ai împăratului Leopold I, deşi alesul ei nu stăpînea moşii în
comitatul Severin. ln cazul în care palatinul ungar ar fi socotit prea
neînsemnată dregătoria de ban.• adunarea de la Caransebeş i-a desemnat
drept candidaţi pe contele 1Nicolae Bercsenyi, pe Gabriel J6sikia de
Brănişca, pe Ioan Fiat de Armeniş şi Petru Măcicaş de Tincova 16 . Avem
tot temeiul să credem că regizorul din umbră al acestei adunări a fost
vicecomitele Petru Măcicaş, care iViza încă mai demult numirea impe-
rială în dregătoria supremă a comitatului Severin, bucurîndu-se de altfel
şi de sprijinul nobilimii locale. Această supoziţie ne este confirmată de
faptul că în lunile martie-aprilie 1698 Petru MăcicaÎ s-a aflat la Viena,
intervenind atît în favoarea celor care îl delegaseră 1 , cit mai cu seamă
în propriul său interes 18 . Efectul diligenţelor depuse de Petru Măcicaş
la Curtea imperială .şi în mediile apropiate acesteia 19 n-a întîrziat să se
manifeste, dînd cîştig de cauză atît petentului dt şi pretenţiilor de drept
ale nobilimii severinene. La 9 aprilie 1698 împăratul Leopold I a ordo-
nat tuturor autorităţilor şi nobililor din comitatul Severin să-l recu-
14 Szăreny, I, p. 410-411.
!5Vezi doc. IX.
16Szoreny, I, p. 412.
17Vezi doc. XIII şi doc. XIX.
18 Aflat la Viena, Petru Măcicaş de Tincova a solicitat ajutorul tuturor per-
sonalităţilor militare habsburgice, care îi cunoşteau meritele la sprijinirea trupelor
imperiale pe teritoriul Banatului. In acest sens ni s-au păstrat atestatele date lui
Petru Măcicaş de generalul conte Louis d'Herbeville (doc. XIV), de generalul
conte Sigbert von Heister (doc. XV) şi de generalul principe Carol Toma de Lo-
rena (doc. XVI); vezi şi doc. VI, VII, VIII, XI şi XII pentru sprijinul dat de
Petru Măcicaş trupelor imperiale pînă în 1696.
lY Nu ştim dacă fruntaşul nobililor severineni a fost primit în audienţă de
împăratul Leopold I.
noască pe 'Petru Măcicaş de rTincova în dregătoria de comite suprem,

care îi fusese conferită - cu respeotarea dreptului de liberă alegere -
~i ca răsplată a serviciilor aduse cauzei imperiale2°. ln pceeaşi zi împă
ratul a dispus ca Ludovic Nalaczi, Grigore Eperiessy sau Mihail Ivul
să ducă la îndeplinire procedura de instalare oficială a nou-numitului
comite suprem21 . Cu ,iceasta se părea că lucrurile îşi vor urma calea
firească. Dar n-a fost 'aşa, deoarece la 5 august 1698 Leopold I a ordonat
din nou ducerea la îndeplinire a procedurii de instalare ~ lui Petru
Măcicaş în dregătoria de 'comite suprem, :misiunea revenind de această
dată în exclusivitate unor nobili severineni: Ioan ,Măcioaş, Mihai Olasz,
Nicolae Tumea (Tomya), Patru Jojkă (J6sika), Ştefan Fiat şi Nicolae
Găman senior 22 . Motivul acestei reveniri imperiale transpare destul de
puţin din cuprinsul noului ordin: .,zisul Petru Măcicaş nu s-a îngrijit
să fie instalat datorită anumitor piedici" (dictus Petrus Macskassy ob
certa impedimenta installaTi non curasset)'l3. Care să fi fost oare aceste
„anumite piedi'ci"? O declaraţie de ,protest din 27 august 1698 a nobilimii
st'verinene adunate la Haţeg are darul să ne lămurească şi în această
privinţă. Aflînd de intenţia baronului Szava de a solicita -şi el împăra
tului - in pofida numirii lui Petru Măcicaş in dregătoria de comite
suprem - acordarea aceleiaşi funcţii, 1nobilimea din comitaitul Severin
s-a simţit lezată în drepturile ei legale, ţinînd să-i aducă la cunoştinţă
suveranului împotrivirt>a ei unanimă 24 . Semnificativ pentru unitatea nobi- ·
Hmii severinene 1în lupta pentru respectarea vechilor ei drepturi este
faptul că declaraţia de protest din 1698 a fo9t făcută „în numele tuturor
acelora, care s-au împotriva în 1695" (nominibus omnium qui 1695 contra-
dixerunt), adică a acelora ce combătuseră şi atunci drept nelegală nu-
mirea baronului Szava în dregătoria de comite suprem. Aceeaşi adunare
de la Haţeg a nobililor severineni i-a delegat pe Ioan Fiat şi Ioan Lakicz
să prezinte la Viena declaraţia de protest adoptată în deplin consens şi
să solidte în acelaşi timp confirmarea vechilor privilegii 25 . Cei doi dele-
gaţi şi-au îndeplinit cu succes misiunea încredinţată, d0 vTcmP CP, la
15 octombrie 1698, Lazăr Turnea (Tornya) ~i l\Iihai Ivul îi raportau îm-
păratului că efectuaseră instalarea oficială a lui Petru Măcicaş în dregă
toria de comite suprem al Severinului 26 . Dar nici cu aceasta disputa
pentru funcţia supremă în comitatul Severinului nu avea să se încheie.
Baronul Szava, precum 1 şi contele Pekry, care fuseseră în 1695 pe punctul
să dştige disputa cu nobilimea severineană, au făcut din nou uz de :in-
fluenţa lor, încercînd să tulbure apele. Doar astfel se poate explic.a pro-
20 Vezi doc. XVII.

21 Vezi doc. XVIII.
22 Vezi doc. XX.
23 Ibidem.
24 Szoreny, I, p. 313-314: „ ... cum nunquam in usu fuerit duos constituere
supremos officiales, sive bani illi sint, sive supremi comites, quare quod tamen
non speramus, si sub praetextu aliquo dominus baro Szava privilegium sollicitare,
impetrare vei procurare intenderet, unanimi vociferantes voce contradicimus,
rPdamamus contenti constituto et nobis ordinato moderno supremo comill' PX:
candidato creato, donationalibus et privilegiis confirmato PPtro Macskasy"'.
:l!i Szoreny, r, p. 413.
~G Vezi doc. XXII.
196 Costin Feneşan
testul pe care Petru Măcicaş l-a făcut în mod solemn în faţa Capitlului
din Alba Iulia, la 20 noiembrie 1698, împotriva introducerii celor doi
competitori străini în dregătoria de comiţi supremi ai Severinului, pe
care - a~ cum auzise - ar fi obţinut-o nu de mult de la împărat 2 î.
Lucrurile i'lu s-au potolit 'însă nici acum. In urma intrigilor baronului
Szăva şi ale contelui Pekry, comitele suprem Petru Măcicaş a fost de-
nunţat Curţii de la Viena, fiind acuzat de comiterea unor abuzuri şi
acte de violenţă, aş.a că împăratul a ordonat efectuarea unei anchete.
La 20 ianuarie 1699, la Obreja, comisarii imperiali Pr6nay Gyărgy şi
Ratoni Istvan au înregistrat depoziţiile a 147 martori din mai toaite loca-
lităţile însemnate ·ale ~omitatului Severin28, cele relatate disculpîndu-1
întru totul pe eon:iitele suprem pus sub anchetă. M:ai mult, cu aces.t prilej
au fost relevate meritiele deosebite ale lui Petru Măckas la combaterea
lotriei, spiritul său întreprinzător în vederea instaurării liniştii şi sigu-
0
ranţei publice. Altitudinea sa fermă i-a atras lui Petru Măcicaş amenin-
ţări deschise cu moartea din partea unor inamici personali, astfel încît
comitele suprem a fost nevoit să se refugieze în comitatul Hunedoara.
locul fiindu-i ţinut la Caransebeş de Mihai Vaida 29. focheierea tratatului
de pace de la Karlowitz (26 ianuarie 1699), care stipula rămînerea B<t-
natului sub dominaţie otomană, a pus pînă la urmă capăt speranţelor
perntru o clipă renăscute ~lC' nobilimii severinene. La 9 februarie 1699,
în numele nobilimii din comitatul Severin locuind în districtul HaţC'g,
Mihai Ivul, Lazăr Tornea şi Mihai Fodor au cerut comitclui suprem
Petru Măcicaş convocarea urgentă a unei adunări comitatense pentru
rl'zolvarea grabnică a unor probleme aflate în suspensie3°. Nu ştim încă
- şi poate nici nu vom afla în lipsa documentelor - ce s-a hotărît cu
ocazia acelei adunări. Oricum, timpul începuse să se seurgă implacabil
şi 1tot mai grăbit pentru restaurata „republică nobiliară" de la Caran-
sC"beŞ, iar nobilimea severineană se va .vedea curînd nevoită să ~lpuce din
nou toiagul pribegiei.
Jn strînsă legătură cu reinstaurarea administraţiei comitatense s-a
aflat o problemă de cea mai mare însemnătate, a cărei rezolvare favo-
rabilă a fost urmărită cu ace€aşi stăruinţă de nobilimea severineană re-
venită în 1688 odată cu trupC'le habsburgice - dreptul de stăpînire asu-
pra pămîntului şi cel al imunităţilor nobiliare. Şi în acest caz, la fel. ca
21 Szoreny, I, p. 314. 1n 1698 conducerea administraţiei civile· a comitatului

Severin era compusă din Petru Măcicaş, comite suprem (amintit în 1699 drept
comes comitatus Caransebesicnsis); Mihai Olasz ele Binţinţi ca vicecomite substitut
(în 1701 funcţia este deţinutii de Mihai Foclor), Nicolae Tornea (Tornya), Petru
lojică (J6sika) ca solgabinli ~i Gavrilă Giurma ele CaransPbeş, C'f. Szăreny, I,
p. 329.
28 Cf. Szoreny, I, p. 413 şi II, p. 19î. Martorii ale căror depoziţii au fost
înregistrate proveneau clin următoarelP sate: Iersig, Sacoşul Mare, Dulău, Fîrliug,
Brebul, Jupa, Forotic, Var, Şoşdea, Crîjma, Ohaba-Mîtnic, Peştere, J>lugova, Vrani,
Răcăşdia, Ohaba·Bistra, Ilidia. Domaşnea, Agadici, Jitin, Marga, Ciclova, Slatina
Timi1ului, Vîrciorova, Valea Boul, Vucova, Vermeş, KusiC (azi în R.S.F, Iugosla-
via), Jasenovo (azi în R.S.F. Iu.i::oslavia), Daici, Delineşti, Ezeriş, Valea Mare, Cîlnir,
Berzovia, Fizeş, Gătaia, Birda, Ramna, Doclin, Zorlenţul Mare, Z<lvoi, Glimboca.
Vărădia, Ticvaniul Mare etc.
:?'J Szoreny, II, p. 197.
:;o Vezi doc. XXV.
în problPma stabilirii sistemului de administraţie şi a organelor acestuia,

s-au confruntat două tendinţe sensibil opuse. Pe de o parte s-a afirmat
concepţia susţinută de autoriităţile centrale ale Imperiului habsburgic
(Cancelaria Aulică şi Comisia Neoacquistică), potrivit căreia dreptul de
proprietate asupra bunurilor imobile (a pămîntului arabil în speţă) din
iPritoriilP luate Porţii otomane revenea - fără recunoaşterea unor drep-
turi anterioare - , în temeiul dreptului războiului (ius belli}, împăr>atului
ca „oberster Grundherr" (stăpîn suprem al pămîntului), cu titlul ele
dominium eminens. Pămîntul din teritoriile ocupate de imperiali urma
să fie înregistrat într-o conscripţie, iar apoi arendat de Camera Aulică
celor conscrişi ca deţinînd uzufructul acestuia, fără ca din folosinţa lotu-
rilor de teren agricol C'tc. să decurgă vreun drept s.au titlu de proprietate.
Natura relaţiilor de proprietate„ respectiv Ide folosinţă asupra pămîntuluî
urma să fi(' stabilită în mod definitiv abia după încheierea păcii cu Im-
periul otoman. Pe de altă parite s-a manifestat pretenţia constantă a nobi-
limii severinene de a fi repusă integral în situaţia ei de proprietară de.'..
plină asupra pămîntului, aşa cum il deţinuse înainte de stăpînirea oto-
mană. Aceeaşi pretenţie a fost formulată şi în privinţa drepturilor şi a
prerogativelor nobiliare. Să urmărim, în cele ce urmează, modul în care
a 0voluat confruntarea dintre cele două orientări divergernte.
La scurt timp după numirea sa în calitate de comisar d"f' război al
comitatului Severin (30 august 1688), Jakob Wenzel Sternbach a dispus
constituirea unei comisii care să efectueze conscrierea (:aselor şi a altor
bunuri imobile existf'nte la Caransebeş, precum şi a proprieitarilor aces-
tora din anul 1658 31 , pentru a se putea apoi decide asupra clif Pritelor
pretenţii de drept. Aproape simultan cu începerea acţiunii de conscriere,
adunarea nobilimii severinene întrunită la Caransebeş, la 31 august 1688,
a dPcis să trimită la Curtea vieneză o delegaţie pentru a obţine resti-
tuirPa bunuri1or imobite srt:ăpînite pînă la 1658, eliberarea unor docu-
mc>nte de confirmare a stăpînirii, precum şi restituirea caselor, grădinilor
şi terenurilor intra muros de la Caransebeş. De asemenea cei trei dele-
gaţi (Petru Măcicaş, !Mihai Ivul şi Francisc Fiat) au primit instrucţiuni
să obţină pe seama nobilimii scutirea de .Ja obligaţia de încartiruire în
cazul în care garnizoana imperială avea să rămînă la Caranseboş vrC'mo
mai îndelungată. În fine trimişii nobilimii severinene au avut misiunea
să obţină din partea Curţii vieneze scUJtirea de obligaţia de poştă şi de
alte servicii prestate pe seama administraţiei3'2. Nu ştim, cel puţin deo-
c<1mdată, prea multe amănunte despre ceea ce au reuşit să rezolve la
ViPna cei trei delegaţi, dar se pare că în privinţa dreptului de stăpînire
asupra bunurilor imobile autorităţile imperiale' cPntralc nu s-au arătat
dispuse la concesii esenţiale, de natură să pună în cauză caracterul pro-
prietăţii in comitatul Severin. Camera Aulică a refuzat ele plano să
accepte un drept de stăpînire reală asupra .pămîntului al nobilimii sevl'-
rincne şi al poporului de rînd, admiţînd doar principiul uti possicletis.
JI Szoreny, II, p. 183. Din această comisie fflceau partl' baronul l\lihai Szava
comisarul imperial adjunct al comitatului Severin, Ioan Thorday, Ioan Adam no~
tarul Caransebeşului, Francisc Iojică (Josika) de CaransebPŞ 'iÎ Ioan Lugosi de
Lugoj.
:r2 Szoreny, I, p. 408.
198 Costin Feneşan
De aceea autorităţile imperiale au evitat să elibereze severinenilor orice

act in temeiul căruia să se fi putut ridica pretenţii de drept asupra bu-
nurilor imobile, dar mai Icu seamă a pămîntului, iar atunci cînd au con-
simţit la aşa ceva - pe considerente bine întemeiate - ele au ţinut să
specifice pentru fiecare caz în parte caracterul condiţionat, dreptul de
folosinţă nudă, supus şi acesta unei confirmări din partea Comisiei Neo-
acquisitice33.
Se pare că rezultatele primei călătorii la Viena nu i-au mulţumit
deloc nici pe delegaţi şi nici nobilimea severineană, astfel că s-a hotărît
redactarea unui nou memoriu şi susţinerea acestuia la autorităţile im-
periale centrale. lntr-adevăr, în iulie 1689 delegaţii nobilimii severinene,
Petru Măcicaş de Tincova şi Francisc Fiat de Armeniş s-au prezentat în
audienţă la contele Sigfried Christoph von Breuner, vicepreşedintele Ca-
m~rei Aulice şi comisar imperial al teritoriilor cucerite de la otomani,
înaintînd un memoriu ale cărui puocte le-au expus şi susţinut şi verbal.
La cererea celor doi delegaţi, ca atît nobililor cit şi celor nenobili reve-
niţi în comitatul Severin după august 1688 să li se restituie bunurile
imobile stăpînite înail1lte de 1658, contele !Breuner a răspuns că acestea
nu le sînt date „în stăpînire reală" (in realem possessionem) „a cărei con-
ferire depinde de o viitoare informare şi preamilostivă hotărîre în acest
sens a Maiestăţii sale" (cuius collatio ab ulteriori informatione et desuper
fienda Suae Maiestatis benignissima resolutione dependet), ci doar „sub
numele de arendă" (nomine arendae). In acelaşi 1timp contele Breuner i-a
ordonat vicecomitelui IMă'Cicaş să efectueze o conscriere exactă a bunu-
rilor imobile din comitatul Severin, să întocmească atît lista foştilor şi
actualilor proprietari, cit şi cea a bunurilor rămase fără proprietar şi
să-i înainteze documentaţia spre a se lua o decizie. Totodraită contele
Breuner l-a împuternicit pe vicecomitele Măcicaş să dea în arendă, în
numele Camerei Aulice, bunurile rămase fără proprietar, atrăgîndu-i de
asemenea atenţia că suma de arendare a tuturor bunurilor imobile (în
speţă pămînturile arabile) nu putea fi încă stabilită pînă nu vor fi cu-
noscute rezultatele conscripţiei şi, prin urmare, ·„importanţa şi veniturile
acelor bunuri". Această situaţie nu urma să constituie însă pentru locui-
tori pretextul să pretindă vreun drept real de stăpînire asupra bunurilor
arendate, ei avînd obligaţia să achite pentru început suma sitabilită de
împărat3 4 . Decizia obţinută de delegaţii severineni din partea Camerei
Aulice n-a avut însă darul să lămurească situaţia pe plan local,, deoarece
comisarul imperial adjunct, baronul Szava, a contestat în ~ontinuare
drepturile nobilimii din comitatul Severin. Drept urmare, la 12 septem-
::e Vezi în acest sens doc. I, II şi V privind conferirea dreptului de a lua

în stăpinire şi folosi unele bunuri imobile de la Caransebeş şi Lugoj pe seama vice-
comitelui Petru Măcicaş. Se cuvine menţionat faptul că eventualele litigii în pri-
vinţa dreptului de luare în stăpînire şi folosinţă urmau să fie soluţionate „iuxta
contenta decreti et articulorum Transylvaniae", ceea ce înseamnă o concesie făcută
pretenţiilor formulate de nobilimea severineană. ln 1693 generalul Veterani, coman-
dantul trupelor habsburgice din Transilvania, a acordat lui Gavilă lojică (J6sika)
ehiar dreptul de a lua în stăpinire cetatea Jdioara, aflată odinioară în proprietatea
familiei sale (cf. Magyar Tortenelmi Tcir, XIX, p. 165), dar împrejurările acestui
act de excepţie rămin să mai fie lămurite.
:J4 Vezi doc. III, precum şi Szi:ireny, I, p. 408 şi urm.
brie 16e9 Ja Caransebes s-a ţinut un consiliu militiar sub preşedenţia

gene.ralul~i conte Louis ·d'Herbeville, hotărîndu-se ca baronul Szava să
nu-i mai tulbure pe nobilii severineni în stăpînirea moşiilor .'c.: le fus~:
seră a.::ordate temporar de către împărat. De asemenea, nobLlu _revemţ~
la vPChile ]or mosii au fost scutiţi 'de orice obligaţii publice, ch11ar daca
nu li se garantati toaite prerogativele nobiliare. •ln acelaşi timp li s-a
asigurat dreptul de a accede după dorinţă la funcţii militare sau civile.
Jn schimb populaţia românească de rînd a fost obligată să dea dijmă
din fîn, vite, struguri şi grîne, să ·presteze munci de folos public pînă la
încheierea păcii, urmînd să fie apoi scutită de obligaţiile de robotă. S--a
stabilit, de asemenea, ca românii de rînd să nu fie folosiţi dP nobili in
interes propriu, adică să li se pretindă cedarea unor terenuri agricole
din cele aflate în folosinţa lor sau plata vreunei dări în bani. Consiliul
militar din 12 septembrie 1689 a mai hotărît ca românii de r·înd să nu
poată fi s.coşi de pe pămînturile dobîndite în vremea stăpînirii otomane,
de pe cele obţinurtP din partea ofiţerilor imperiali sau de pe cele părăsite
de nobilii refugiaţi în Transilvania, pînă cînd dreptul de folosinţă sau
cel de proprietate asupra acestor pămînturi nu va fi reglementat printr-o
rezoluţie aulică3 5 . Evoluţia ulterioară a acestor ,probleme ne t'ste - cel
puţin în momentul de faţă ·al documentării - necunoscută, dar avem
tot temeiul să presupunem că atîd; autorităţile .imperiale cît şi nobilii
severineni n-au renunţat la poziţiile adoptate iniţial. Prezumţia C'ste cu
atît mai plauzibilă, cu cît 1oan Fiat de Armeniş şi Mihai Olasz, care
părăseau Caransebeşul cu destinaţia Viena la începutul lunii iunie 1695
în calitate de plenipotenţiari ai nobilimii severinene, au avut printre
alt.ele misiunea să obţină din partea Curţii imperiale întărirea dn'ptului
de proprietate al nobililor din comitatul !Severin asupra moşiilor stră
moşeşti şi confirmarea· _vechilor lor privilegii 36 . In acelaşi timp delPgaţii
severineni au formulat un protest 'solemn în faţa capirt:lului din Gyor
faţă de încălcarea vechilor drepturi de proprietate ale nobiJilor, garan-
tate prin legislaţia Transilvaniei de către Leopold 137 . Se pare că nici
de această dat.ă tentativa nobilimii severinene n-a fost încununată de
succes, deoarece în martie-aprilie 1698, cu prilejul prewnţei sale la
Viena, vicecomitele Petru Măcicaş a încercat să obţină, pe lîngă rcwl-
varea favorabilă a disputei legate de dregătoria civilă supremă a comi-
tatului, şi recunoaşterea dreptului de proprietate deplină asupra pămîn
tului şi al altor bunuri imobile. Nici această intervenţie n-a avut însă
darul să aducă nobilimii severinene deplina satisfacţie. Ce-i drept, prin
rezoluţia imperială din 10 martie '1698 ea a obţinut confirmarea unor
atribuţii judecătoreşti (inclusiv cea de ducere la îndeplinire a s0ntin-
ţelor pronunţate), precum işi a altor prerogative nobilian\ da~· în privinţa
regimului de stăpînire asupra pămîntului suveranul a rămas inflexibil,
întărind dispoziţiile din 1690 ale Camerei Aulice (respectiv ale Comisiei
Neoacquistice) privind dreptul de uzufruct asupra pămîntului şi a altor
:15 Szoreny, I, p. 409.

:Jti Szoreny, I, p. 410.
JI Vezi doc. IX, precum şi Szoreny, I, p. 410.
311 Vezi doc. XIII.
200 Costin Feneşan
bunuri imobile38. ln vara tîrzie a anului 1698 nobilimea severineană a

făcut prin trimişii ei Ioan Fiat şi Ioan Lakicz o nouă încercare de a
obţine din partea Curţii vieneze confirmarea vechilor privilegii39. ln-
cheierea tratatului de pace de la Karlowitz (26 ianuarie 1699) avea să
năruiască însă definitiv orice speranţă de redobîndire a vechilor pro-
prietăţi.
ln încheiere să ne> oprim - atît cit ne îngăduie documentele cunos-
cute pînă în prezent - la unele taspecte ale vieţii social-economice în
comitatul Severinului la sfîrşitul secolului al XVII-lea, în timpul efr-
merei stăpîniri habsburgice. La abordarea acestor chestiuni trebuie însă
avute în vedere cîteva elemente, a căror influenţă a fost hotărîtoare
pentru evoluţia realităţilor locale. Astfel trebuie luat în considel."dre fap-
tul că teritoriul romitatului Severin a fost în ultimul deceniu al secolului
al XVII-lea teatrul de desfăşurare aproape neîntreruptă a operaţiunilor
militare între trupele imperiale şi cele osmane, acţiuni care au produs
considerabile distrugeri de bunuri malteriale şi pierderi de vieţi omeneşti,
întreţinînd un climat de nesiguranţă, deloc propice unei dezvoltări nor-
male. De asemenea, nu poate fi trecută nicidecum cu vederea presiunea
constamă exercitată de autorităţile mm.tare imperiale asupra populaţiei,
pentru a stoarce prestaţii cit mai mari în bani, în naltură şi în muncă.
Nu mai puţin adevărat e şi faptul că nobilimea severineană revenită în
furgoanele oştilor habsburgke s-a străduit la rîndul ei din ~ăs:puteri să
impună populaţiei de rînd, care nu-şi părăsise vetrele strămoşeşti în
1658, prestarea vechilor ,dări, deşi în mod formal consiliul militar ţinut
la Caransebeş la 12 septembrie 1689 îi interzisese să-şi aroge acest drept.
In fine, nu se cuvine uitată nici povara pe care .a reprezentat-o pentru
populaţia de rînd a comitatului Severin încartiruirea trupelor imperiale.
Incă de la instalarea Comisariatului imperial la Carnnsebeş (1688),
funcţionarii imperi-ali au .trerut la spolierea sistematică a populaţiei clin
comitatul Severinului, înciit însuşi vicecomitele Petru Măcicaş s-a văzut
nevoit să se plîngă, la 11 martie 1691, generalului-comandant al 'Tran-
silvaniei, contelui Veterani, de perceperea unor dări excesiv de mari de
la populaţie de către comisaq·ul imperial Ioan Farkas. ln răspunsul său
din 17 martie 1691 generalul Veterani a recunoscut într-adevăr, că „nu
mă îndoiesc că acel comisar cere (dări) mai mari decît le poaite presta
populaţia", conchizînd însă cu cinism: „Intre timp, potrivit Evangheliei,
să se dea Cezarului (se înţelege, cel Ide la Viena! - n.n.) ce-i a Cezaru-
lui, căci această povară nu va mai dura multă vreme" 40 . Totodată Vete-
i·ani i-a dat asigurări vicecomitelui Măcicaş, că 1va interveni la Curtea
imperială pentru ea „nici Comisariatul (imperial) să nu se amestece în·
dispoziţiile (autori1tăţilor) provinciale J?i în drepturile voastre, decît după
39 Szoreny, I, p. 413. ln încercarea lor nobilii severineni au solicitat şi spri-

jinul generalului-comandant al trupelor habsburgice din Transilvania, conteile
Btienne de Steinville, trimiţindu-i documentele dovedind titlurile şi drepturile de
proprietate ale nobililo,· ·,1 ne1~eh:liior din comitat•1l Severin asupra pămlntului şi
al altor bunuri imobile (vezi doc. XXIII). Tot între actele trimise generalului
de Steinville sau folosite de delegaţii trimişi la Viena crepem .că se numără lista
proprietarilor de pămînt nobili şi nenobili din comitatul Severin (vezi doc. XXIV).
411 Vezi doc. IV.
Comitatul Severinulu.i 201
cum o cer dările". Generalul imperial s-a oferit în acelaşi timp să-l
admonesteze pe comisarul Farkas pentru abuzurile sale faţă de ţărani,
ca ,.,nu cumva să .se producă acte de violenţă", iar comisarul imperial
suprem Kommornik i-a dat mînă liberă vicecomitelui Măcicaş tsă-1 an-
cheteze şi - în caz de nevoie - să-l schimbe din funcţie pe comisarul
abuziv41. Lucrurile au· rămas fosă neschimbate, aşa că în 1692 populaţia
românească a comitatului Severin (mai ales iocuitorii satelor din valea
Almăjului), exasperată de starea ei de mizerie, a dat curs îndemnului
adresat de htomani, refuzind 1.>ă mai dea provizii .trupelor imperiale42 .
ln faţa situaţiei în continuă degradare, care devenea cu atit mai ,păgu
bitoare pentru imperiali cu cît operaţiunile se desfăşurau pe teritoriul
comitatului Severin, generalul 'conte Veterani a emis la 24 septembrie
1693, „din tabăra de la Caransebeş", o ordonanţă menită să reglementeze
rapol"turile dintre autorităţile militare şi cele civile, dintre acestea ~i
populaţie, curmînd totodată 1posibilitatea de comitere a unor abuzuri .
Ţinînd seama de ,,mizeria şi nenorocirile poporului din comitatul Seve-
rinului şi văzînd apăsarea lui de pînă acum" (miserias et calamitates
plebis comitatus Zărăniensis eiusque hactenus oppressiones poenitus scru-
tando} şi voind „să elibereze şi ferească" (liberari et praeservari) popu-
laţia de „deplina sa ruină şi ... pustiire" (a totali sua ruina et ... deso-
latione), ordonanţa generalului Veterani a stabilit următoarele:
1 Comandantul imperial al trupelor de la Caransebeş era obligat să
vegheze ca oficiul de tricesimă de la Caransebeş şi fiHalele acestuia să
procedeze cu moderaţie la încasarea dărilor de la populaţie.
. 2 Dijma iclin grîu, orz, mei, ,secară, porumb işi din alte grîne va 'fi
strînsă de funcţionarii comitatului împreună cu oamenii stabiliţi de co-
misarul imperial răspunzător de aprovizionarea trupelor şi ipredaite Comi-
sariatului de la Caransebeş.
3 Dijma din găini, oi, porci, capre şi alte vite va fi strînsă de cei
stabiliţi de comandantul Caransebeşului împreună cu un om desemnat
de vicecomite, urmînd ca generalul-comandant al Transilvaniei să dis-
pună asupra destinaţiei ulterioare a produselor.
4 Perceperea unor dări in bani de la populaţie nu putea fi ordonată
fără ştirea comandantului Cartmsebeşului.
5 Muncile care urmau să fie efectuate pe seama trupelor imperiale
se comunicau vicecomitelui, acesta trebuind să recruteze oamenii nece-
sari, cer fără a apăsa vreun Slat mai mult decît altul. La Lugoj şi Bocşa
aceste dispoziţii se aplicau de JX>mandanţii militari locali.
6 La Caransebeş urma să fie construită o închisoare.
7 1n litigiile de drept urma să fie aplioată legislaţia din Transil-
vania, instanţa de apel fiind comandantul Caransebeşului sau generalul
Veterani.
41 Ibidem.
12 Szăreny, I, p. 113.
4J Cf. C. Feneşan, „Reglementarea" din 1693 a comitatului Severinului, in
Banatica, voi. IV (1977), p. 239-2"3.
202 Costin Feneşan
8 .se interzicea sub grea pedeapsă a împiedica ducereia la îndeplinire

a sentmţplor pronunţate de organul de judecată al comi'tatului.
9 Delincvenţii arestaţi de dregătorii comitatului urmau să fie dusi
şi deţinuţi numai la Caransebeş, „fiindcă este (oraşul) de frunte si m~
tro_po~a" comitatului Severin (quoniam caput et metropolis est). I~ ace-
laşi t.1mp comandantul Caransebeşului avea datoria să dea iajutor militar
la prmderC'a delincvenţilor.
10 Sentinţa trebuia pronunţată cit mai repede, pentru a nu-i slăbi
pe cei arestaţi printr-o dert:enţie nejustifiootă. ·
11 LitigiilP de drept dintre 1populaţie si militari urmau să fie solu-
ţionate de căpitanul sub ordinele căruia sei-vea militarul vinovat sau de
vi<:ecolonPlul comandînd trupele de voluntari sîrbi, în caz că era vorba
de un „haiduc rascian", instanţele de apel fiind comandantul Caranse-
beşului şi, în final, generalul Veterani.
12 Comandantul militar al Caransebeşului avea dreptul să proce-
deze la executarea silită a obligaţiilor în natură de la populaţie numai
la cererea formală a vicecomitelui 44 .
Măsurile luate de generalul Veterani n-au avut - după cum se va
vedea - efectul smntat. Contribuţiile în natură, în bani şi în muncă au
continuat să fie o grea ·povară pe umerii populaţiei din comitatul Seve-
rinului. iCîteva exemple sînt concludente în acest sens. Numai în anii
1694-1696 populaţia severineană a contribui1t - din dt ne este cunos-
cut pînă în 'prezent - cu 15.000 cîble de grîu şi 9.000 florini renani
(pe care vicecomitele Măcicaş i~a adunat mai cu seamă din satele Dulău,
Sacoşul Mare şi Lugoje1) 45, apoi cu alţi 16.956 florini renani, 800 dble
de griu şi 2.500 dble de porumb46. ln aceşti trei ani locuitorii unor sate
severinene 'au contribuit prin munca lor la repararea unor poduri 47„ au
procurat lemnul şi finul necesar trupelor im~riale, au efectuat diferite
munci la depozitul de grine de la Caransebeş 8 sau la repararea şi ampli-
ficarea fortificaţiilor de la Caransebeş şi Lugoj 49 . Abuzurile comise de
44 Ibidem, p. 241-242. .
45 Vezi doc. VI, VIII, precum şi Fr. Pesty, Krasso varmegye tortenete, vol. IV,
Budapesta, 1883, doc. 579, p. 359-360 (se va cita Krasso). Documentul se păsfrează
în prezent la Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskasi de Tincova, cutia 53,
nr. 5:'169.
46 Arh. St. Bucureşti, Colecţia Microfilme Austria, rola 26, c. 372: {1694}
Endtwurff was die Caransebischer Dorffer ertragen, als: Delinescht 120 fl., Do-
maschna und Russka 800 fl., Poyanna 200 fl., Slatina 240 fl., Ferluk 400 flii Wala-
mare 320 fl., Hedtscherisch 320 fl., Sorlentz 440 fl., Brebul 160 fl., Scribeschl" 200 fi.,
Merul 80 fl., Marga -, Daltsch ingleichen - , Caraschovo 600 fl., Slibatschel
240 fl., Skayusch 400 fl., Berseusch 60 fl., Tinkowa 24 fl., Berlowa - , Kriwina
200 fl., Ohaba und Valabolya 80 fl., Obreschia 120 fl., Schuppa und Peschtere
32 fl.: Summa 50:l6 fi.; Lugosch, Bogtscha vnndt Palanka geben zusammen 11920 fl.:
Summa 16956 fl. An Getrait 800 Khilbl. An Kukurutz 2500 Khtibl.
„
4 Vezi doc. VI.
48 Vezi doc. Vil.
4ll Vezi doc. XII, precum şi Krasso, IV, doc. 577, p. 358. Pentru a se acoperi
nevoile de scînduri ale lucrărilor de fortificare a Caransebeşului ~ conduse de
inginerul Giovanni Morando Visconti - vicecomitele Petru Măcicaş a construit
şi dat ln exploatare cu ajutorul românilor localnici un joagăr la Marga (vezi doc.
XII). Pentru istoricul fortăreţei de la Caransebeş şi a lucrărilor efectuate aici în
ultimul deceniu al secolului al XVII-iea, vezi articolul Fortiireaţa Caransebeş,
Com.itatul Severinului 203
funcţionarii imperiali, militari şi civili, au făcut de altfel obiectul unei

plîngeri înaintate Curţii vieneze ide vicecomîtele Petru Măcicaş cu oca-
zia prezenţei sale în capitala Imperiului în primăvara anului 1698. Drept
urmare, prin patenta imperfală ldin 18 aprilie 1698 s-a ordonat tuturor
funcţionarilor ~i ofiţerilor din comitatul Severin să pună capăt „asu-
prelilor şi exceselor comise" (beschehene Aufschlag und Excess), să nu
srtîrnească „pe zi ce trece mai multă violenţă şi pagubă" (noch tăglich
mehr Gewaldt und Schaden), ci l.'iă respecte „regulamentul" - probabil
C'el din 1693 - şi să nu se mai amestece în treburile de administraţie
internă50.
Faţă de dubla asuprire - din partea militarilor Jmperiali şi a nobi-
limii - populaţia românească din cornitatul Severin a recurs la diferite
forme de împotrivire: refuzul de a presta pbligaţiile cerute, fuga din
S1ate şi lotrla. Astfel, în 1692 locuiltorii din Valea Almăjului au refuzat
să dea provizii trupelor Îlll1\periale51 , iar in 1696 a fost înregistrată împo-
trivirea generală a românilor din întreg comitatul la darea pentru încar-
tiruirea de iarnă 52 . Chiar şi după încheierea tratatului ;de pace de la
Karlowitz (26 ianuarie 1699), cînd soarta comitatului Severin era pecet-
luită, practica încasării abuzive a unor obligaţii 'În bani sau în natură
a dus la împotrivirea deschisă a locui.torilor53, aceasta fiind cu atît mai
primejdioasă, cu cit era .vorba de perceperea unor restanţe de la ţăranii
din satele reocupate deja de otomani54. O ail.tă formă de împotrivire a
locuitorilor din comitatul Severin faţă de vexaţiunile la care erau supuşi
a fost fuga din sate şi refugieroo dinaintea reprezentanţilor autorităţilor.
în „Foaia diecezană", anul VII, nr. 29 din 19/31 iulie 1892, p. 3-5 (planul întocmit
în 1695 de inginerul P. A. de Malherbe); A. Ghidiu, I. Bălan, Monografia oraşului
Caransebeş, Caransebeş, '1909, p. 353-361 (raportul din 19 octombrie 1695 al ingi-
nerului P. A. de Malherbe în privinţa dărlmării fortificaţiei); A. Borbely, in
„Hadtortenelmi Kozlemenyek", 1932, p. 184 (semnalarea a două planuri de pe la
1693 ale cetăţii Caransebeş elaborate de inginerul Giovanni Morando Visconti şi
păstrate la Osterreichische Nationalbibliothek Viena, Codex Vindobonensis Pala-
tinus 8671); L. Groza, Cetatea Caransebeşului. Dispunere şi elemente componente,
în StComC, Caransebeş, 1979, p. 341-358 şi mai ales Gh. Sebestyen, Unele cetăţi
ale Banatului şi desenele lui L. F. Marsigli, în „Monumente istorice şi de artă",
anul XV, nr. 1/1984, p. 42-44 şi, mai nou, Idem, O pagină din istoria arhitecturii
României - Renaşterea, Bucureşti, 1987, p. 94-98.
50 Vezi doc. XIX. In U699 între comitele suprem Petru Măcicaş şi colonelul
Johann Peter Loss, comandantul Caransebeşului, a avut loc un .conflict de auto-
ritate pentru aplanarea căruia a fost nevoie de intervenţia generalului-comandant
al Transilvaniei, contele Rabutin de Bussy, cf. Szoreny, I, p. 414 şi II, p. 197. Vezi
şi diferendul comitelui suprem Măcicaş cu comisarul imperial Christian Czelko
(cf. doc. XXVI). ln privinţa funcţionării justiţiei comitatense, vezi doc. XXI, pre-
cum şi Krass6, IV, doc. 578, p. 358-359.
51 Szoreny, I, p. 113.
02 Szoreny, I, p. 122-123.
5JVezi doc. XXVII.
54Vezi doc. XXVI. Chiar şi in vara anului 1702 generalul-comandant al tru-
pelor imperiale din Transilvania, contele Rabutin de Bussy, a mai intervenit pe
lingă deiterdarul de la Timişoara în favoarea soluţionării prin bună inţelegere a
problemei restanţelor de dare în bani şi în natură pretinse de Petru Măcicaş
din fostele sale sate severinene, aflate acum sub stăpinire otomană, cf. C. Feneşan,
Cîteva documente din timpul stăpinirii turceşti în Banat, în Tibiscus, val. IV,
Timişoara, 1975, p. 196-196.
204 Costin Feneşan
La 5 noiembrie 1695 generalul-comandant al trupelor habsburgice din

TransH'vania, prinţul Carol Toma de. Lorena, s-a văzut nevoit să dea
dispoziţii severe locuitorilor din cornitatul Severin - .aflaţi, ce-i drept,
sub impresia puternică a înfrîngerii oştii imperiale în bătălia de la Lu-
goj - de a reveni la caisele lor, păstrînd credinţă împăratului, şi de a
executa lucrările ordonate de vicecomitele Petru l\Iăcicaş5 5 . Intr-un alt
caz locuitorii satelor Sacoşul Mare şi Dulău i-au spus în Jaţă (ad faciem
mihi protulerunt) comandantului imperial de la Caransebeş, Leopold
Friedrich Ungar de Merana, venit să le ceară prestarea obligaţiilor res-
tante în natură şi banli, „că o vor lua cu toţii la fugă" (omnes fugam
capere). Faţă de rezistenţa opusă .de locuitorii, „care au fără îndoială
un instigator", ofiţerul imperial a fost nevoit să .renunţe la intenţiile
sale:Ki. ln fine, lotria a fost o altă formă de ,împotrivire a fopulaţiei, deşii
nu în toate cazurile pot fi sesizate numai mobiluri sociale5 .
Experienţa făcută de autorităţile habsburgice în comitatul Severin
în ultimul deceniu aJl secolului al XVII-lea le-a servit în viitor la adop-
tarea unei atitudini lipsite de orice echivoc în cazul teritoriilor cucerite.
Astfel, în 1716-1718, cînd trupele imperiale au ocupat întreg Banatul,
Curtea vieneză nu ls-a ma'i ară'tat dispusă la mncesiile din 1688-1699.
Ea a negat de la bun început şi cu desă\TirŞ:ire orice titluri şi drepturi
anterioare, itransformînd Banatul într-o provincie .de Coroană a Casei de
Habsburg.
COSTIN FENEŞAN
1689 aprilie 28, Sibiu.
Generalul conte Frederic Veterani, comandantul trupelor habsburgice din

Transilvania, îi acordă lui Petru Macskasi (Măcicaş) de Tincova, vicecomite al
comitatului Severin, dreptul de a ocupa şi lua în stăpînire o moară construită dP
turci pe apa Timişului, mai în jos de viile Caransebeşului, precum şi casa de la
Lugoj a lui Gheorghe Csaktornyai, mort fără urmaşi, ca răsplată a serviciilor
aduse la instaurarea stăpînirii imperiale asupra regiunii de la munte a Banatului.
Sacratissimae Romanorum lmperatoriae Regiaeque Maiestatis actualis came-
rarius, generalis campi mareschalli locumtenens, cataphractorum regiminis colo-
nellus, necnon per Transylvaniam commendans generalis, Fridericus comes a
Veterani.
Quandoquidem victricibus armis Sacratissimae Caesareae Regiaeque Maies-
tatis Ottomanica secta e!apso abhinc anno millesimo sexcentesimo octuagesimo
octavo civitatem Karansebessiensem et oppidum ·Lugos praeter alias cessit et inter
caeteros nobiles primus comparuit generosus dominus Petrus Maskasii, eoque
tempore in comitatu Zoreniensi a nobilibus in vicecomitem electus, castra ad
55Vezi doc. X.
56Vezi doc. XXVII: „ ... impossibile negotium capere valeo ob illorum obsti-
nationem et prorul dubio turbatorem hac de causa habent, qui ipsis dissuadent".
57 lntr-un raport adresat generalului Veterani, căpitanul conte Ernst von
Herberstein, comandantul Lugojului, menţionează eforturile depuse pentru a se
curma acţiunile lotrilor (Rauber), vezi Krass6, IV, doc. 577, p. 357-358.
Comitatul Severinulni 205
Orsavam una mecum secutus, molendinum aedificatum a Turcis per aquam Temcss,
infra vineas Karansebessiensium, occupandum per se rogavit eo pacto, si in terra
aJterius esset extructumI, ne ipse cuius fundus sit, damnificetur, iuxta contenta
decreti et articulorum Transylvaniae vel pecuniae vei alio modo desuper convenire
satagat. Insuper etiam domum quondam Georgii Csak-Tornyai eiusque deficientibus
haeredibus legitimis et necessariis vei aliis agnatis et consanguineis sibi occupare
licPat, pariter offerendo illi, qui se legitimum comprobavPrit haerPdem, omnibus
<'Um iuribus, fundis et agris caeterisque appertinentiis in Lugos situatis, se resti-
tuturum. Cui quidem petitioni iustae admodum annucndum videns ob futura bona
sprvitia Suae Sacratissimae Maiestati praestanda, prout nune sedulio etiam de-
surlat promovenda, praefatum molendinum, domum in Lugoss situatam, cum
rnnnibus iuribus occupandam possidendamque praeinsPrto modo pro se et suis
hacredibus quibuscunque proximis concessi ac consensi, ulteriora sibi necessaria
ab Inclyta Camera Caesarea Regiaque in facienda inquisitionis commissione pro-
curaturus, nullus dubius praetitulatam laudabilem Cameram iura sua acquisita
hoc modo confirmaturam, quem in fruem hasce meas literas consensus subscripsi
et sigillo meo consueto roborari feci fidem indubiam faciendo, anno 1689, die 28-a
aprilis, Cibinii Transylvanorum.
L.S.
Fedcus comes Veterani m.p.
insemnare pe verso: Pro molendino Karansebessiensi ac domo Lugossiensi Georgii
Csak-Tornyai una cum suis omnibus etc.
Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskasi de Tincova, cutia 53, nr. 5339;
original pe hirtie; pecetea inelară cu blazon aplicată sub text în ceară ro~ie.
II
1689 aprilie 28, (Sibiu).

Transilvania, îi acordă lui Petru Macskasi (Măcicaş) de Tincova, vicecomite al
..:·omitatului Severin, dreptul de a ocupa şi lua în stăpinire casa de la Caransebeş
.a lui Nicolae Nicola, mort fără urmaşi, ca răsplată a serviciilor aduse la instau-
rarea stăpinirii imperiale asupra regiunii de la munte a Banatului.
· Sacratissimae Romanorum Imperatoriae Regiaeque Maiestatis actualis came-
rarius, generalis campi mareschalli locumtenens, cataphractorum regiminis colo-
nellus, necnon per Transylvaniam commendans generalis, Fridericus comes a
Veterani.
Quandoquidem victricibus armis Sacratissimae Caesareae Regiaeque Maies-
tatis Ottomanica secta elapso abhinc anno millesimo sexcentesimo octua.[!esimo
oetavo civitatem Karansebisiensem 1 per me obsessam cessit et inter caeteros
nobiles primus comparuit generosus dominus Petrus Maczkassi, eoque temporP in
comitalu Zorenyensi a nobilibus in vicecomitem electus, castra ad Orsavam una
mecum secutus, certam quandam domum quondam generosi domini Nicolai Nicola,
defectu eius familiae (quantum constat caeterum dictae familiae iuribus per omnia
salvis, si quis ex ea se esse comprobavit legitime), cum omnibus ad se pertinen-
tibus, ex una parte templum Turcicum extraneum quod fuit, ex altera vero parte
plateam civitatis regiam vicina habuisse, rogavit occupandam et possidendam a se
suisque tandem legitimis haeredibus legatariisque in futurum. Cui quidem peti-
tioni deferendum videns ob futura bona servitia praestanda Suae Sacratissimae
Maiestati, praefatam domum Caransebini1 occupandam ac possiclendam praeinsPrlo
I Astfel în text.
206 Costin Feneşan
modo concessi ac consensi, ulteriora sibi necessaria, ut ab Inclyta Camera Cae-

sarea Regiaque in facienda inquisitionis commissione procuraturus, nullus dubius
praedictam laudabilem Cameram iura sua acquisita confirmaturam. Quem in finem
has literas meas subscripsi et sigillo maiori roborari feci fidem indubiam faciendo,
anno 1689, die 28-a aprilis.
L.S.
Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskcisi de Tincova, cutia 53, nr. 5340;
original pe hîrtie; pecetea în ceară roşie aplicată sub text.
III
1689 iulie 24, KoSice 1 1697 mai 17, Sibiu.
Contele Sigfried Christoph von Breuner, vicepreşedinte al Camerei Aulice

vieneze şi comisar imperial al teritoriilor cucerite de la turci, decide - la cererea
prezentată verbal si în scris, în numele comitatului Severin, de vicecomitele Petru
Macskasi (M;icica~) de Tincova şi Francisc Fiat de Armeniş - ca plnă la efec-
tuarea unei conscrieri exacte a moşiilor şi proprietarilor, păminturile şi alte bunuri
imobile din comitatul Severin sînt lăsatP cu drept de folosinţă vechilor posesori
în schimbul unf:'i arende plătite Camerei Aulice, fără ca din dreptul de uzufruct
să dPcurgă însă vreun drept dP proprietate reală.
Copia
Sacratissimae Caesareae Regiaeque Maiestatis intimus consiliarius, camera-
rius, Excelsae Camerae Aulicae vicepraeses et ad ditiones noviter e manibus et
potestate Otthomanice Portae recuperatas delegatus cornmissarius, Sigefridus Chris-
tophorus Sacri Romani Imperii comes Breuner, nobilis dominus in Stăcz, arcium
et bonorum Ulrichskirchen et Illana perpetuus dominus, necnon per lnferiorem
Austriam haereditarius camerarius.
Notum fado vigore praesentium, posteaquam generosi domini Petrus Macs-
kassy, Inclyti comitatus Zi:ironiensis vicecomes et Franciscus Fiat cum credentiona-
libus antelati comitatus coram me comparentes tam verbo, quam scripto expo-
suissent, qualiter nimirurn praefatus comitatus Zăroniensis a tempore occupati
Varadini sub iugo Turcica gemens ac in solitudinem quasi redactus, haud ila
pridem victricibus praelibatae Suae Sacratissimae Maiestatis armis sub ductu
PXcellentissimi domini generalis comitis Veterani in protectionem et potestatem
altefatae SuaP Sacratissimae Maiestatis receptus sit ac tam nobilitas, quam plebs,
alias ex eodem comitatu oriundae, in eodemque antehac commorantes et possessio-
natae existentes, ex Transylvania ad eundem comitatum Ziironiensem sub protec-
tionem et ad fidelitatem praelibatae Suae Sacratissimae Maiestati redeuntes, ipsum
comitatum reexcolere intendant, imo iam inceperint, sed et praetitulatus excellPn-
tissimus dominus generalis comes Veterani nonnulla bona tam praefato domino
vicecomiti, quam aliis sub protectionem altefatae Suae Sacratissimae Maiestatis,
ad eundem comitatum Ziirăniensem redeuntibus, usque ulteriorem summe dictae
Suae Sacratissimae Maiestatis benignissimam resolutionem eiusdemque Excelsac
Camerae Aulicae dispositionem reexcolenda et possidenda tradiderit, quapropter
antelatus dominus vicecomes Petrus Macskassy cum adiuncto suo Francisco Fiat,
nomine totius comitatus Zoroniensis in eo institerunt, quatenus tam nobilibus,
quam aliis saepefati comitatus Zăroniensis incolis, bona in attacto comitatu exis-
tentia ac ad eosdem incolas ante hac spectantia restituantur et resignentur.
Hinc st>rvitium praelibatae Suae Sacratissimae Maiestatis et conservationem
fidelium eiusdem consideranda, ex authoritate per altefatam Suam Sacratissimam
Maiestatem mihi clementissime attributa, praetactis toties dicti comitatus Zoro-
niensis incolis bona antehac sua non quidem in realem possessionem (cuius collatio
ab ulteriori informatione et dcsuper fienda Suae Maiestatis benignissima resolu-

tione dependet), verum nomine arendae possidenda, assignanda et quae praetitu-
latus excellentissimus dominus generalis Veterani cuipiam fidelium Suae Maies-
tatis Sacratissimae ··benigne assignare prae mani bus eorundem reliquenda eisse
duxj, imo assigno et prae manibus eorundem relinquo praesentium per vigorem,
ita. tamen, ut praedictus dominus vicecomes omnia totius antelati comitatus Zoro-
niensis bona eorundemque appertinentias iuxta quemlibet districtum seu processum
genuine et exacte conscribere, nomina tam modernorum, quam antiquorum posses-
sorum apponere, quae possessoribus carent, diligenter notare ac ex post, quo
citius fieri poterit, eiusmodi conscriptionem ad manus meas transmittere velit ac
debeat. Bona vero, quae possessoribus carerent, eadem nomine meo aliis aren-
danda saepefato domino vicecomiti Petro Macskassy tribuo et do facultatem.
(~uantum autem summam arendatitiam pro parte praelibatae Suae Sacratissimae
Maiestati solvendam attinet, cum importantia et proventus eorundem bonorum pro
hic et nune sciri nequeat, ideo quod eatenus statuendum erit usquedum proprius
vd plane ad attactuÎn comitatum Zoroniensem pervenero et conscriptio praemen-
tionata appertinentiarum et proventum mittetur, pro hic et nune differtur et in
suspenso relinquitur, hoc tamen per expressum reservato, ne saepefati antelati
comitatus incolae per hanc solam arendationem in bona sibi arendata quodpiam
ius vei reale dominium in futurum praetendant, verum dum et quando et quidquid
summe dicta Sua Sacratissima Maiestas circa eiusmodi bona clementissimae digna-
bitur, tali eiusmodi benignissimae resolutioni caesareae sese humillime accomodare
et obsequi debeant ac teneantur.
In quorum maius robur et firmitatem praesentes literas meas patentes manus
meae subscriptione et sigilli mei appositione roboratas saepefatis dominis ablegatis
comitatus Zoroniensis, Petro Maczgassy1 et Francisco Fiat, praemissum in fidem
deservituras extradandas esse duxi.
Cassoviae, die 24-a iulii, anno !1689
L.S.
Christophorus comes Breuner
Collationirt cum originali suo.
Cibinii, 17-a maii 1697
L.S.
Franciscus David Gebhardt m.p.
Sacratissimae Caesareae Maiestatio;
secretarius campi-bellicus
Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskasi de Tincova„ cutia 53, nr; 5371;
copie autentificată pe hîrtie; pecetea in ceară roşie aplicată sub text.
IV
1691 martie 17, Sibiu.
Generalul conte Erederic Veterani, comandantul trupelor habsburgice din

Tn:msilvania, ii comunică vicecomitelui de Severin, Petru Macskasi (Măcicaş) de
Tincova, că va lua măsuri impofriva comisarului imperial Farkas, care a perceput
dări mai mari de la locuitorii comitatului Severin, şi îi anunţă trimiterea la
Caransebeş a unor trupe germane in locul contingentelor sîrbeşti.
1 Astfel in text.
208 Costin Feneşan
Copia
Ad dominum Petrum Maczkassyum.
Nobilis, generose domine vicecomes, mihi observandissime, Literas Gencro-
sitatis Vestrae querulosas 11-a huius datas 16-a eiusdem accepi et legendo, in-
tellexi quod circa dominum Farkas in exactione contributionum et aliorum scripsit.
Contributiones, non dubito, quod commissarius exigat maiores quam blebsl prae-
stare possit. Interea, iuxta Evangelium, date quae sunt Caesaris Caesari, et hoc
onus non diu amplius durabit. Propterea Vestra Generositas non debet statim
despondere animum et servitia Suae Maiestatis negligere, prout dixi, ita etiam
fidelitatem suam Augustissimo. Imperatori recomendabo 1, ut assequatur suam in-
tentionem, neque Commissariatus in dispositionibus provincialibus et iuribus vestris
se immiscebit, nisi quod contributiones exigat, quapropter etiam domino Farkas
hascc scribo. Quae ego concessi et dominus comes Breuner confirmabit, ego tue-
bor, non est dubitandum. Vestra Generositas explicet se in· quo charactere vult
esse, et in quali authoritate - ego dabo. Sed quando nescio intentionem, secundare
non possum, adeoque eam PXspecto. Proxime mittam Germanicmn praesidium,
cum locum habeant sufficientem pro Rascianis. Amovebo deindP Hascianos ex
Caransebes, sed pro nune melius fuit illos Plocandi, ut Transylvan iam subleva-
remus et assecuraretur, quod non dubito etiam gratum Psse Generositati Vestrae,
quia Transylvanus Pst. Th.> capitaneo Antonio, iam ipse bis scripsit, quod velit
equum restituere, t>xcusando, quod hactenus non factum sit, cuasam fuisse, quod
Vestra Dominalio cum ipso capitaneo non apud se comparuerint et sic habebit
satisfactionem. Qui, si se apud me stil1•rit, quod rogat, ut ipsi conferatur capi-
taneatus Bokasiensium, turn videbimus. Alterum quod memorat, non obliviscor
circa rusticum illum Mogae insinuare magnifico domino Nalaczi, ut non impe-
cliatur, siquidem dominus Nalaczi in hoc consensit, ubi ipsi intimavero. Caeterum
ago gratias pro clama et capra sylvestri et limaces proximo expectabo. Scribo ipsi
Farkas, credendo quod non amplius impediet rusticos iisque inhibendo, ne grossi-
tates accedant. Et hisce valere cupio maneoqu<' Generositatis Vestrae,
Paratissimus
Fedcus corn. Veterani
Cibinii, 17-a martii 1691
P.S. Dominus supremus commissarius Kommornik est contentus, ut amo-

veatur <lominus Farkas. Interea tamen proponere et praesentare velit Vestra Gene-
rositas idoneum nobilem, cui hoc negotium concredendum. Vult etiam, ut Vestra
Generositas inquirat contra dominum Farkas în suis operibus, utrum sit fidelis
et non <lecipiat Cornmissariatum et curat dici, quod in nulla re se alias immiscere
debeat, quam contributiones exigere, quas, si accepit, absque hoc amovebitur,
et si in re quaclam deprehensus fuerit contra servitium Suae Maiestatis, insinuan-
dum est domino commissario comprovinciali, quiquid faciendum eum illo iam
instructus est.
L.S.
Colla tion i rt
. F(ranciscus) D(avid) G(ebhardt)
Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskcisi de Tincova, cutia 53, nr. 534:1;
copie autentificată pe hîrtie; pecetea inelară In ceară roşie aplicată sub text.
Astfel în text.
Co.mitatu.l Severi.nul'Uli 209
16111 aprilie 21, Sibiu.

Transilvania, ii reconfirmă vicecomitelui de Severin, Petru Macskasi (Măcica•:.)
de Tincova, dreptul ereditar de a deţine şi folosi o moară aflată la Lugoj, care îi
fusese conferit drept răsplată a serviciilor aduse in lupta antiotomană.
Sacrae Romanorum Imperatoriae Regiaeque Maiestatis actualis camerarius,
generalis equitatus, cataphractorum regiminis colonellus et per Transylvaniam
commendans generalis, Fridericus comes Veterani.
Omnibus visuris, lecturis et legi audituris salutem et omne bonum. Quoniam
superioribus tribus abhinc annis nobili et generoso domino Petro Maczkassi, comi-
tatus Zăroniensis vicecomitj., ob singularia sua merita et specimina fidelitatis
mol.endinum Lugossiense eiui>que dominium et fructus usque ad Inclytae Camerac
Cl!€sareae ratificationem haereditarie conferendum duxi, nune vero ab actis hosti-
bm; Turcicis merito iure suo ut gaudeat postliminii iure fas sit, cum nec exiguam
pasces sit ob suam fidelitatem erga Sacratissimam Maiestatem bonorum suorum
facturam, tam in conflagratione et expilatione eorundem, praesentium tenore
priorem a me factam donationem hisce confirmatam declarare et notificare visuris
et lecturis ratus, ut in acquisito iure suo supra memeratum 1 dominum Petrum
Maczkassi pracdicti molendini eiusque iuribus, proventibus certibusque defen-
datur tueaturque sub gravi poenam contravenientibus irremissibiliter infligendam,
realiter et cum effectum. Alioquin docendurn, cur huic meo mandate non sit
parendum et literis donationalibus ex plenitudine Suae Maiestatis praedicto modo
PX.peditis respectus detrahPndus. Actum Cibinii, 21-ma aprilis anno 1691.
L.S.
î·r.1remnare pe i;erso: Litere pro molendino Lugossiense
original pe hîrtie; pecet.ea aplicată sub text în cear<'i roşie.
VI
16tl4 august 24, în tabăra aflată mai jos ele Dobra.

Transilvania, îi comunică vieecomitelui de Severin, Petru Macskasi (Măcicaş) de
Tincova, că i se vor restitui banii avansaţi pentru achiziţionarea cit mai grabnică
a 15 OOO cîble de grîne şi îi exprimă rugămintea ca podurile să fie reparate in
timp cit mai scurt.
Spectabilis et generase domine vicecomes, mihi observande,
Gratissimae mihi fuerunt Generositatis Vestrae literae 20-a praesentis ema-
natae, cum inde intellexeriri1 n!'!gotium decimarum brevi tempore perfectum Ir!.
Quod speret 15 OOO millia cubulorum coemendos, Generositas Vestra ex parte sua
deesse nolit, sed sit quantitatem et summarn pecuniae ad eoemptionem hanc ne-
eessariam brevi ac infall'ibiliter deinittendam Psse, vnde id, quod Generositus
1 Astfel în text.
210 Costin Feneşan
Vestra interea pro hoc servitio tam laudabiliter anticipat, sibi refundetur. Inindis-
plicetur praeterea reparationem pontium modo facilius instituendam percipio, quod
opus solitae suae curae recommendo et maneo, Generositatis Vestrae
Fu• comes Veterani m.p.
Parat(issimus)
Ex castris caesareis infra Dobram
positis, die 24-a augusti 1694
adresa: Spectabili ac generoso domino Petro Maczkassy, vicecomiti Karansebes-
siensi, domino mihi obs(ervandissimi), Karansebessini
Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskâsi de Tincova, cutia 53, nr. 5347;
original pe hîrtie; fragmente ale peceţii de închidere în ceară roşie.
VII
1695 martie 4, Sibiu.
Generalul imperial Veit Heinrich Truchsess von Wetzhausen, locţiitor al

generalului Veterani la comanda trupelor habsburgice din Transilvania, ordonă
vicecomitelui Severinului, Petru Macskâsi (Măcicaş) de Tincova, ca, inlăturfnd
toate disensiunile, să coopereze cu comisarul imperial Gallatin la stricta îndepli-
nire a ordinelor primite, avînd o grijă deosebită să procure lemnul şi finul necesar
trupelor, precum şi ţăranii destinaţi muncilor la depozitul de grîne.
Spectabilis, et generase domine vicecomes, mihi observandissime,
Literas Generositatis Vestrae prima huius expeditas, querelis ac lamenta-
tionibus plenas, hesterna tulit Karansebessino posta, e quibus vix mediocri corn.:.
placentia eandem cum domino Gallatin sese minus bene cointelligere conspexi.
Reliquerit sine dubio excellentissimus dominus generalis Veterani tales ordines
ac dispositiones, quibus in absentiam suam nemo ausit adversari, minus in iis
mutationem facere. Quare hoc in eo ipsum et memorato domino commissario per-
scribo, coinserendo, ab iisdem nec unguem latum discedere, sed cum Generositate
Vestra mutua, quae certo est, necessaria correspondentia quam optime convenire,
per similes enim differentias ac disuniones nihil aliud, nisi servitiorum Suae
Maiestatis defectus ac detrimenta sequuntur, proprio cuiusdam forsan exiguo
commodo, quod levissimo etiam publico longe postponendum, nemo non censere
debet. Quando mihi commendantum huius regni partiumque annexarum ita com-
mitteretur, ut primus ego et solum praeessem, eiuscemodi dissensiones profecto
nunquam pati, sed ad bas tollendas (tentatis aliis, verum frustratis mediis?), ta-
lium homines animorum demandare vellem ad Acherontem et eiicerem. Commu-
nicent ergo consilia et negotia sua svavi harmonya tractent, praesertim eo spec-
tandum est, ut ad promovendum domini servitium, unitis viribus unanimisque
votis quisque studeat, satagat et laboret. Singularem faciomentionem de lignis ac
foeno procurandis, ne penuria irrepat ulla et siquidem ad annonariam domum
nonnulli posthac rustici, qui alternatim labores habere possunt, requiruntur ad
insinuationem domini officialis David Sartorii, omnem concurrentiam non dene-
gare velit. Aget perinde, quae approbationem suorumque operum dignissimam
laudem vendicabunt. ln reliquo nos divinae tutelae commendans, maneo Genero-
sitatis Vestrae
Paratus servus
Vitus Heinricus Truchses de Wezhausen
Cibinii, 4. martii 1695
adresa: Spectabili ac generoso domino Petro Mazkasi, comitatus Zoroniensis vţce
comi ti, mihi observandissimo, Karansebes
original pe hîrtie; pecetea de închidere în ceară roşie.
Com.itatul Severinului 211
VIII
1695 aprilie 23, Viena.
Atestat prin care generalul conte Frederic Veterani, comandantul trupelor

habsburgice din Transilvania, recunoaşte serviciile aduse de vicecomitele Seve-
rinului, Petru Macskasi (Măcicaş) de Tincova, la susţinerea oştilor dislocate la
Caransebeş, Lugoj şi Orşova, precum şi la repararea cetăţii Caransebeş, cheltuind
din averea sa 9 OOO florini renani; recomandă Camerei Aulice vieneze compen-
sarea acestor cheltuieli prin acordarea unor bunuri din teritoriile care vor fi
ocupate de trupele imperiale.
Ego, infra scriptus, praesentium vigore recognosco, quod spectabilis ac gene-
rosus dominus Petrus Macskasi de Tinkova, vicecomes comitatus Zeuriniensis,
successu temporum in sustPntationem militiae Suae Maiestatis Sacratissimae in
Caransebeş, Lugos et ad tempus in Orsova positae, tam ad restaurationem fortalitii
Caransebes, ex pura et syncera sua devotione, tam in parata pecunia, quam aulPm
in annona, ex propriis suis bonis novem millia florenorum Rhenensium expendit,
stib spe refusionis in parata pecunia. Si autem ita placuerit Excelsae Camerae
Aulicae, ut pro praespecificatis expensis ex bonis neoacqvisitis accipiat contenta-
tionem, bona fide ipsum assecuravi, quod Excelsa Camera dignabitur ipsum evin-
c-Pre, ut si ex collatis bonis satis ipsi non fieret aut casu quo, quod Deus clementer
avertat, per hostilem impetum illa bona reoccuparentur, in hoc casu Excelsa Ca-
mera benigne meam assecurationem agnoscet et alis via de ipsius contentatione
providebit. In cuius rei tPstimonium subscriptione mea et proprium applicavi
sigillum. Dabantur ViennaP, 23-a aprilis 1695.
L.S.
Fedco comes Veterani
original pe hîrtie; pecetea inelară aplicată sub text în ceară roşie.
IX
1695 iulie 22, (Gyor).
Capitlul bisericii din Gyor consemnează protestul formulat de Ioan Fiat df'
Armeniş în numele comunităţilor din Caransebeş şi Lugoj împotriva încălcării
vechilor lor drepturi dP proprietate, garantate prin legislaţia Transilvaniei, de
C'ătre împăratul Leopold I.
Nos, capitulam ecclesie Iauriensis, .memoriae commendamus tenore presen-
tium significando quibus expedit universi"!>, quod perillustris ac generosus dominus
I oannes Fiatth de Etirmenyes, veluti legi timus plenipotentiarius Inclyti comitatus
Zeuri_niensis, nostram personaliter veniens in presentiam, suo ac totius familiae
Fiatth, Fodor et Macskassy ac preterea Georgii Nalaczy, Lazari Tornya, Ioannis
Nalaczy, alterius Ioannis Gerlestyei, Lucae Olah, Michaelis Puy, alterius Michaelis
Ivuly, Nicolai Gyurma, Ioannis Ungur, alterius itidem Ioannis Kricsovaj, tertii
Ioannis Tornya, Martini Gonder, Nicolai Tornya, Gabrielis Floka, 1Ioannis Flore,
Gabrielis Gyunna, Sigismundi Simon, Georgii Gerlestyei, Nicolai Toth, Gabrielis
Laczug, Nicolai Gaman, Moysis Fancsy, Petri Josika, Ioannis Csato, Michaelis et
Gabrielis Lenkavicza, Georgii Margai, Alexandri Vitan, Ioannis Bobik, Gaspari
Handra, Gabrielis Iatki, alterius Gabrielis Mere, Stephani Rusori, Melchioris Puv,
Ioannis Csoka, Petri Lomota, Matthiae Sebesy, Sigismundi Romosz, Georgii Ulcsi-
kay, Michaelis Kelemen, Ioannis Less, Georgii Csiszar, totius item communitatis
civitatis Caransebes, porro Stephani ac Petri Somody, Moysis Lugosi, Petri Lakatos,
Ioannis Vaida, Michaelis Golya, alterius Michaelis Lada, Georgii Veres, Michaelis
212 Costin Feneşan
Balasy, alterius Michaelis Strata, tertii Michaelis Gaman, Nicolai Tar, Martini
Baszaraba, Michaelis Halmagy, Petri Linka, Samuelis et Petri Floka, alterius
Petri Vizar, Christophori Gyurma, Ioannis Karaszto, Alexandri Balog, Ioannis
Bar, Nicolai Csosza, Michaelis Bokany, Stephani Zakara, alterius Stephani Bu-
kereszty, Nicolai Kolovik, Lucae Literati, Francisci Ordogh, Petri Mirke Michaelis
Pt Petri Portar, Ioannis Ilosvay, Danielis Gombkoti:i, Sigismundi Lugosy, Ladislai
Ralia, Gaspari Popa, Petri Szocs, Ladislai Simon, Sigismundi, Gabrielis ac Ladis-
fai Kun, Beniamini Telegdy, totius denique communitatis civitatis Lugosiensis
nominibus et in personis per modum solemnis protestationis, contradictionis et
reclamationis, necnon inhibitionis et prohibitionis nobis significavit et detexit hunc
in modum, quomodo, prout idem protestans intellexisset ac revera in notitiam
eiusdem devenisset, non defuisse ac pro nune etiam esse nonnullos sui bona et
iura possessionaria paterno et materno avitica prernemoratos protestantes iure
legitimae, indubitatae successionis tangentia et concernentia, in praeiudicium sang-
vinis et legitimae successionis eorundem, quin imo supremae quoque dignitatis
officium et quidem supremi comitis, contra antiqua iura et privilegia liberaeque
electionis banatus a Maiestate Sua Sacratissima impetrassent, impetrarent vei
fors impetrare niterentur, ne itaque in similes quorumcunque, quomodocunque
vei qualitercunque factas vei fiendas impetrationes consequenterque donationes,
collationes consensuumque regiorum extradationes, statutiones, introductiones ve-
luti legibus patriae legitimaeque successionni multum derogantes et praeiudicantes
consentisse videatur; ydem 1 solemniter contradicento (salva tamen et illibata
Maiestatis Suae Sacratissimae authoritate permanente), ipsam quoque Maiestatem
Suam Sacratissimam a donatione, colatione consensuumque regiorum extradatione,
prout et quaevis et singula loca credibilia et authentica, ab exmissione capitula-
rium vei conventualium aut regiorum statutoriarumque extradatione solemni cum
protesatione inhiberet, contradictionis et reclamationis velamine obviaret coram
nobis palam publice et manifeste, harum nostrarum vigore et testimonio litera-
rum mediante. Datum ipso festo beatae Mariae Magdalenae anno Domini miUesi-
mo sexcentesimo nonagesimo quinto.
Lecta in capitulo.
Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskasi de Tincova, cutia 7, nr. 748; origi-
nal pe hirtie; pe verso, pecetea in ceară roşie cu hîrtie de ptrotecţie.
1695 noiembrie 5, Sibiu.
Generalul principe Carol Toma de Lorena şi Vaudemont, comandantul tru-

pelor habsburgice din Transilvania, ordonă tuturor locuitorilor din comitatul Se-
verinului, ca, in pofida infringerii suferite de imperiali în bătălia de Ungă Lugoj
(21 septembrie 1695), să revină la casele lor, păstrînd credinţă împăratului Leopold I
şi îndeplinind lucrările ordonate de vicecomitele Petru Macskasi (Măcicaş) de
Tincova.
Sacrae Caesareae Regiaeque Maiestatis generalis campi mareschallis lo-
cumtenens, unius regiminis cataphractorum colonellus et per Transylvaniam pro
tempore generalis commendans, Carolus Thomas de Lotharingia, princeps de
Vaudemont.
Licet nuper, in transacto propre Lugossinum conflictusl, copiae nostrae
caesareanae ab hoste decupla maiori superatae et post exhibitam generosissimam
resistentiam tandem ad recessum coactae sint, perinde damnum attamen non sic
l Astfel in text.
1 Este vorba de bătălia de lingă Lugoj (21 septembrie 1695), încheiată cu
infrîngerea trupelor habsburgice de către otomani şi cu moartea generalului Ve-
terani.
emergit, quasi tota in illis partibus patria Turcis in occuptionem deseri deberet,
praesertim cum Ottomanorum in pugna perditio nostram longe antecellat ac modo
regnum Transylvaniae validiori virorum numero ad tutiorem posthac manute-
nentiam sit munitum. Et siquidem loca quoque finitima, potissimum Karansebes
ibidemque alia praesidia Germanorum denuo firmari necessum videtur, ut reg-
nicolae comitatenses aut quicunque demum sint, contra vicinos hostium insuluts
.:iggressiones et exactiones eo secutius defendi possint, sic omnibus et singulis in'
comitatu Zarandiensi2 existentibus gravaminiter insinuo, ut praevios ibi, per ge-
neroşi domini vicecomitis Mazkasi dîsposîtiones, necessarios faciant labores, ad
suas. universi revertantur aedes ac in pia erga Sacratissimam Caesaream Suam
Maiestatem fidelitatis devotione contantissime perseverare velint. Sig(natum} Cî-
binii, 5-a novembris 1695.
L.S.
Carolus Thomas a Lotharingia
1\rh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskcisi de Tincova, cutia 53, nr. 5357;
XI
Hi96 noiembrie 13, în tabăra de lingă Orăştie
Generalul conte Louis d'Herbeville, comandantul trupelor habsburgice din

.Transilvania, ordonă magiştrilor poştali din Marga, Haţeg şi Orăştie să pună de-
îndată cai la dispoziţia ştafetelor trimise de vicecomitele Severinului, Petru
Macskasi (Măcicaş) de Tincova sau de oricare dintre oamenii acestuia.
Sacrae Caesareae Regiaeque Maiestatis actualis camerarius, Feld-Marchal-
Leutenantius, vnius regiminis dragonerorum colonellus et p{ro} t{empore) per
vniversam Transilvaniam commendans, Ludovicus comes ab Herbeville.
Hisce presentibus postarum magistris ex Marga, Zasszwarosch 1 et Hatzetl
significo mandoque, ut quandocunque a praenobili et generoso domino vicecomite
Matcaszy1 stafeta vel quiscunque ex suis pro Sacrae Caesareae Regiaeque Maies-
tati servitio ad hac regimina expeditus equis postariis indigent sine mora con-
c:edantur. Secus hisce mandatis contravenientes gravcm animadversionem expe-
rientur. Datum in castris prope Zasszwarosch 1, 13-a 9-bris 1696.
L.S.
Le conte Herbeuille
,\ rh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskcisi de Tincova, cutia 53, nr. 5361; ori-
ginal pe hîrtie; pecetea în ceară roşie aplicată sub text.
XII
1696 decembrie 10, Sibiu.
Atestat prin care generalul-maior Wilhelm zum Jungen, fost comandant al

trupelor imperiale de la Caransebeş, recunoaşte că, din ordinul defunctului ge-
neral conte Veterani, vicecomitele Petru Macskâsi (Măcicaş) de Tincova a constru-
Corect: Zoreniensi.
Astfel în text.
214 Costin Feneşan
it la Marga un joagăr pentru confecţionarea scindurilor necesare la repararea

retăţii Caransebeş; declaraţia este confirmată de inginerul Giovanni Morando
Visconti, care a condus lucrările de fortificare a Caransebeşului.
Attestatio
Siquidem ego, infrascriptus, illo tempore existens Caransebesien.sL'> com-
mendans, recordor et scio reniti, quartirio existens in Rapold, pie defunctus ex-
cellentissimus generalis comes a Veterani ex castris redeundo, mandavit ad do-
minum vicecomitem comitatus Ze0reniensis, Petrum Maczkasi, unam molam in
Marga, ubi asseres conficiantur, praeparari, pro aedificatione arcis Caransebes et
asserorum vero constans praetium libenter absque damno solvere, dum modo gra-
vis vectura pecorum Transylvanicorum et ruina evitaretur; prout etiam supaeriusl
praescriptus dominus fieri curavit et plurimos ex eadem mola asseres dictae
arcis in aedificationem adminjstravit. Sig(natum) Cibinii, deci.Ina decembris
anno 1696.
L.S.
W. zum Jun.gen m.p.
supremus vigilium prapfedus
Io inf{rascrit)to atesto qualm(ente) S(ua) E{ccellenza) pia defonto con(te}
Veterani ha dato ordine al sig(nore) vicecomes Pietro Maskasy d'edificare una sega
per seruitio di Karansebes e ne ha soministrato le tauole et in fede.
L.S.
G(iovanni) Morando Visconti
supremo ingegn(iere) m.p;
original pe hirtie; peceţile inelare în ceară roşie.
XIII
1698 martie 10, Viena.
Impăratul Leopold I reconfirmă, la cererile repetate ale nobililor din co-

mitatul Severin, dispoziţiile din 1690 ale Camerei Aulice vieneze, potrivit cărora
aceştia au dreptul de uzufruct asupra moşiilor şi bunurilor din comitat, cel de
a exercita atribuţii judecătoreşti şi de a-i pedepsi pe delicvenţi, precum şi cel
de a se bucura de toate drepturile cuvenite celor recunoscuţi a fi nobili.
Nos, Leopoldus, Dei gracia electus Romanorum imperator semper augus-
tus ac Germaniae, Hungariae, Bohemiae, Dalmatiae, Croatiae Sclavoniaeque rex,
archidux Austriae. dux Burgundiae, Styriaea, Carinthiae, Carnioliae, marchio
Moraviae, dux Lucemburgiae, superioris et inferioris Silesiae, Witembergiae et
Thecae, princeps Sveviae, comes Habspurgi, Tyrolis, Ferretis, Kiburgii et Gori-
tiae, landgravius Alsatiae, marchio Sacri Romani Imperii, Burgoviae ac supe-
rioris Lusatiae, dominus Malthiae, sclavoniae portus Naonis et salinarum, vigore
presentium omnibus et singulis patentes hasce literas lecturis aut legi audituris,
cum gratia nostra regia perbenigne significamus, Nos, iisdem rationibus quae
olim commissionem nostram cameralem anno millesimo sexcentesimo nonagesimo
in favorem nobilium comitatus Zeuriniensis moverant, clementer annuentes con-
cessionales tune provisorio modo emanatas ac eiusdem comitatus nuper reite-
ratam instantiam hisce renovare et permittere, ut non solummodo possionibus1,
I Astfel în text.
clomibus, agris, pratis, sylvis, fluviis et quibuscunque aliis vacuis et deserUs lo-
cis et„ bonis districtu huius comitatus compraehensisI eo usque uti, frui · possint,
donec Nobis eadem vel fisco Nostro regio incorporare vel alio denique modo
cunctis ponere placuerit, verum etiam, secundo, gratiosissime indulgere, ut ad
interim secundum leges patriae iura promulgent delinquentesque puniant, nec
minus, tertio, nobiles qui ante hac tales fuere pro talibus ulterius se gerant privi-
legiisque nobilium utantur iuribus regiis, tam ·respectu contributionum quae hy-
bernar.um reservatis, quapropter clementissime Caesareo Regiae resolutioni Nos-
trae congruente et debitum morem universi qui supra gerere benignamque nos-
tram in eo mentem et voluntatem omnino fideliter et exacte noverint exequi.
Tn quem finem concessionales hasce sigillo nostro Caesareo Regio communiri
fccimus. Dabantur in civitate nostra Viennae, die decima mensis martii, anno
millesimo sexcentesimo et nonagesimo octavo, regnorum Nostrorum Romani qua-
cl ragesimo, Hungarici quadragesimo tertio, Bohemici vero quadragesimo secundo.
Leopoldus m.p.
L.S.
Scyfrid v. Gristohl m.p.
Ad mandatum electi domini imperatoris
proprium
Joannes Volcardus comes a Conzin m.p.
Adolphus v. Prangk m.p.
Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskasi de Tincova, cutia 53, nr. 5W2; co-
pie contemporană pe hîrtie.
XIV
Generalul conte Louis d'Herbeville recunoaşte meritele deosebite ale vice-

C'Omitelui Severinului, Petru Macskasi (Măcicaş) de Tincova, în sprijinirea, mai
ales prin procurarea de provizii, a trupelor imperiale care au operat în părţile
Caransebeşului şi Orşovei.
Ludovicus comes ab Erbeville, Sacratissimae Caesareae Regiaeque Maies-
1.atis camerarius, generalis mareschalli locumtenens et unius regiminis dragone-
rorum supremus colonellus, praesentium per vigorem recognosco, quod cum ego
~uae Maiestatis Sacratissimae militiam in partibus Transylvaniae circa Karansze-
bes et Orszova ac alia identidem habita loca ad debilitandas hostium vires posi-
l.am mihique concreditam rexissem et ibidem commando habuissem, spectabilis
.ae generosus dominus Petrus Macskasy de Tynkova, eotunc prout et nune vice-
comcs comitatus Zeuriensis1 existens, tam fidelem se in promovendis Suae Ma-
il'statis Sacratissimae servitiis et negotiis bellicis mihi impenderit et exhibuerit
studiosum ac tam laudabilia fructuosaque praestiterit obseqvia, ut dum eadem
militia in annona, aere vel aliunde defectum qvempiam habuerit, idem per me vel
solummodo officiales meos qvandocunque reqvisitus, non solum ex propriis suis,
verum ab aliis qvoque magno labore, ad parolam suam conqvisitis, tam qvoad
annonam ac alia omnimodi defectuque absque omni eandem militiam praesto
sublevaverit, prout etiam toto identidem adhibiti regiminis mei tempore, una
mecum utriusque fortunae consors, propriis expensis rem pro Sua Maiestate'
sed et ipsa qvoque militia praesertim vero praesidiaria evidentissimam. per eundem
I Astfel în text.
I Astfel în text.
216 Costin Feneşan
habuerit senseritque utilitatem. In cuius rei fidem praesentes syngrapha et chyro-

Sacratissima tam sedule et constanter gesserit, ut non modo complacentiam ego,
grapha meis roboratas dedi recognitionales. Viennae, die 22-a mensis martii 1698.
LB.
Le conte Herbeuille
Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Mac.~laisi de Tincova, cutia 53, nr. 5362; ori-
ginal pe hîrtie; pecetea în ceară roşie aplicată sub text.
xv
Generalul conte Sibert von Heister recunoaşte meritele deosebite ale vice-
comitelui Severinului, Petru Macskăsi (Măcicaş) de Tincova, la sprijinirea trupe-
lor imperiale care au operat în 1690 în părţile Caransebeşului, Mehadiei şi Orşo
vei, precum şi a celor care au asediat şi cucerit în 1691 cetatea Lipova.
Sybertus Sacri Romani Imperii comes ab Haister1, Sacratissimae Caesareae
Regiaeque Maiestatis actualis camerarius, generalis, rei armamentariaP praefectus
Pt unius regiminis ordinis pedestris supremus colonellus, recognosco vigore prae-
sentium, quod. cum ego in anno adhuc 1690 per Suam MaiPstatPm Sacratissimam
eotum gubernia mea benignissime concreditam militiam versus Karanszebes, Or-
sova et Mehedia inque toto comitatu Zeuriniensi commPndassem, spectabilis ;;ic
generosus dominus Petrus Maczkasy de Tinkova, vicecomes comitatus Zeuriensisl,
turn temporis etiam sub meo commando existens, illibatam erga Suam Maiestatem
.Sacratissimam observanda fidelitatem penes praefatam Suae Maiestatis Sacratis-
simae militiam in omnibus fidei et fidelitati suae commissis, ut fidelem subditum
decuit, semper obsequio et fideliter desudaverit ac taliter semet non modo mhi
gratum et conplacentem reddiderit, sed et qvam gratissima et utilissima obsequia
vel maxime vero anno 1691 sub obsidiane tandemque feliciter subsecuta recupe-
ratione fortalitii Lippa pro Sua Maiestate Sacratissima exhibere non desiit, prout
impendit quoque et etiamnum exhibet diligenter. In cuius rei fidem praesentes
syngrapha et chyrographa meis roboratas dedi recognitionales. Viennae Austriae,
die 24-a mensis martii anno Domini millesimo sexcentesimo nonagesimo octavo.
L.S.
Sibertu.~ comeg ab Heister m.p.
Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macsktisi de Tincova, cutia 5:J, nr. 53'63;
XVI
Generalul principe Carol Toma de Lorena recunoaşte serviciile aduse tru'.""

pelor imperiale de vicecomitele Severinului, Petru Macskasi (Măcicaş) de Tin-
. cova, 1n timpul operaţiunilor desfăşurate împotriva trupelor otomane în părţile
Caransebeşului, Lugojului şi Lipovei.
Ego, infrascriptus, vigore praesentiurn recognosco spectabilem ac generosum
dominum Petrum Macskasy de Tinkova, ZOroniensis comitatus vicecomitem, du-
I Astfel în text.
Comitatul Severirrului 217
rante mea in Transylvania eiusdemque provinciae adiaccntibus partibus, quippe

Lugos, Karansebes, Lippa etc. commenda, non dumtaxat in illibata fidelitate et
servitiorum ac commodorum Suae Sacratissimae Maiestatis in detinenti promo-
tione perseverasse, verum etiam propriis expensis exigente servitio caesareo, castra
usque in finPm secutum esse, imo omni tempore sese illis in partibus, uti Altis-
simae memoratae Suae Maiestatis Caesareae fidelem et constantem subditum decet,
V'{hibuhse. Jn cuius rei fidem ac robur hasce meas recognitionales syngrapha et
consveto sigillo munitas extradedi. Dabantur in civitate Viennensi die 26-a
martii 1698. '
Sacrae Caesareae Regiaeque Maiestatis equitatus generalis, necnon unius
·('ataphractorum regiminis colonellus,
L.S.
Carl Thomas von Lotringcm
XVII
1698 aprilie 9, Viena.
Impăratul Leopold I oroonă tuturor autorităţilor şi nobililor din comitatul

Severinului să-l recunoască drept comite suprem pe Petru Macskasi (Măcicaş) de
Tincova.
· Leopoldus, Dei gratia electus Romanorum imperator sernper augustus ac
Germaniae, Hungariae, Bohemiaeque etc. rex.
Reverendi, honorabiles, spectabiles ac magnifici, egregii itern et nobiles fi-
deles nobis dilecti.
Quamvis iarn antehac sub turbulentis hisce temporibus uni vel alteri fide-
lium nostrorurn officium seu honorem supremi comitis huius vestri comitatus
Zeuriniensis benignP contulerimus quidem, quia tamen neglecta ex parte unius
solita instalatione a parte autern alterius veluti ibidem minus possessionati (quod
tamen de lege regni, signanter vero articula decimo nono anni millesimi quin-
_gentetsimi quinquagesiini quarti specialiter requirerretur) inhabilitate accedenk,
iterum ad benignarn conationent nostrarn regiarn devolutum ac redactum, adeo-
que praeviis ex rationibus vacans esset, ideo benigne perpensis fidelis nostri
egregii Petri Macskasy, huius vestri cornitatus vicecomitis, turn propriorurn, turn
etiam rnaiorurn Pt antenatorurn suorum praeclarissimis meritis, eidern rnemora-
tum surpemi comitis modo dicti comitatus vestri honorern et efficiurn clernenter
dandurn et conferendurn esse duximus, vobis harum serie intimitantes, firrniter
etiarn cornmitirnus et rnandlarnus, quatenus eundem Petrum Macskassy deinceps
pro vestro veri et legitimo supremo comite habere, tenere et recognoscere accepto-
que ab eodem solito iurarnento, debitum ei honorem deferre iudicioque et iudi-
catui illius adstare, in omnibus denique licitis et consvetis rebus et negotiis
officiurn hocce supremi cornitis concernentibus eidem parere et obtemperare mo-
clis ornnibus debeatis et teneamini. Secus non facturi. Vobis de caetero gratia
nostra Caesareo-Regia benigne propensi manentes. Datum in civitate nostra Vienna
Austriae, clie nona aprilis, anno Domini millesimo sexcentesimo nonagesirno
octavo.
Leopoldus m. p.
episcopus Nittriensis rn. p.
Ladislaus Matyassovsky
Ioannes Domaniczky .m. pr.
adresa: Heverendis, honorabilibus, spectabilibus, egregiis et nobilibus N. N., vi-
cecomiti, iudicibus nobilium et iuratis assess.oribus totidemque universitati do-
218 Costin Feneşan
minorum, praelatorum, baronum, magnatum et nobilium comitatus Zeuriniensis

etc., fidelibus nobis dilectis Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskdst •de
Tincova, cutia 53, nr. 5285; original pe hîrtie; pecetea de închidere în ceară ro-
!;>ie, cu hîrtie de protecţie, aplicată pe verso.
XVIII
1698 aprilie 9. Viena.
lmpăratul Leopold I ordonă lui Ludovic Nalaczi, Grigore Eperies~y şi !VIi-

hail Ivul să-l instaleze în dregătoria de comite suprem al Severinului pe Petru
Macskasi (Măcicaş) de Tincova.
Leopoldus, Dei gratia electus Romanorum imperator semper augustus · ac
Germanim>, Hungariae Bohemiaeque etc. rex
Egregii, fideles, nobis dilecti,
Quon iam nos confisi fidei et fidelitati bPnigneque atten tis et consideratis
multi favorum simul ac utilium servitiorum turn propriorum, turn etiam maiorum
et antenatorum suorum meritis, fidelis nostri egregii Petri Macskassy, eidem
officium seu honorem supremi comitis huius vestri comitatus Zeuriniensis, iam
quidem ante hac sub turbulentis hisce temporibus uni vel alteri fidelium nostro-
rum per nos clementer collatum, quia tamen ex parte unius solita insţallatione,
a parte alterius autem veluti ibidem minus possPssionati (quod tamen de lege
regni, signanter vero articula decimo nono anni millesimi quingentesimi quinqua-
gesimi 'quarti specialiter requireretur) inhabilitatP accedente, iterum al benignam
collationem nostram regiam devolutum ac redactum, adeoque praeviis ex ratio-
nibus vacans, cum omnibus consvetis huiusmodi officii ac honoris iurisdictionibus,
praerogativis et solitis obventionibus, proventibus atque emolumentis benigne con-
tulerimus VPlimusque eundem in praefatum annotati comitatus vestri supremi
comitis officium modo supradeclarato eidem collatum medio unius vel alterius
VPstrorum suo modo introduci atque installari facere.
Eapropter vobis harum serie benigne simul ac firmiter precipientes committi-
mus Pt mandamus, quatenus introductionem et installationem premissam servatis
eatenus de more servandis, primo quoque tempore peragere dictumque officium
supremi comitis annotati comitatus Zeuriniensis praevia modalitate cum omnibus
consvetis iurisdictionibus ac praerogativis, proventibus et emolumentis actualiter
et effective ipsi Petro Macskassy gerendum, possidendum, tenendum et adminis-
trandum nomine nostro tradere et assignare velitis ac debeatis. Secus non facturi.
Vobis in reliquo gratia nostra Caesareo atque Regia propensi manentes. Datum
in civitate nostra Vienna Austriae, die nona aprilis, anno Domini millesimo sexcen-
tPsimo nonagesimo octavo.
Leopoldus m.p.
Ladislaus Matyassovsky
episcopus Nittriensis m.p.
Ioannes Domaniczky m.pr.
adresa: Egregiis Ludovico Nalaczy, Gregorio EpPriessy et Michaeli Ivuli, simul vel
divisim constitutis etc., fidelibus nobis dilectis.
original pe hirtie; pecetea de închidere în ceară roşie, cu hîrtie de protecţie, apli-
cată pe verso.
XIX
1698 aprilie 18, {Viena).
Pa ten tă imperială prin care se ordonă tuturor funcţionarilor şi ofiţerilor im-

periali să înceteze, sub grea pedeapsă, de a mai comite abuzuri şi de a se ames-
1.eea în administraţia internă a comitatului Severin.
Von der Romisch Kayserlich auch zu Hungarn und Bohaimb Koniglichen
Mayestăt Unser:or allergnădigsten Herr wegen werden alle und jede Geist- und
Weltliche Obrigkeiten, Landsassen und Unterthanen, insonderheit aber alle hoch
und nidere Cameral-Beambte, Befelchs-Haber und Officier teutsch, hungarisch
oclcr răzischer Nation, was Wiirden, Standts oder Weesens die seyen mogen, hier-
durch erindert uncl ernstlich befelicht, demnach bey vorhochst gedacht Ihro
Mayestiit der Comitatus Zeuveriensis durch Ihren Ablega.tum, Herrn Petrum
Macskasy de Tynkova, sich wehemuethig beschwehret hat, was gestalten derselbe
bcy disem gewehrten Tiirkhen-Krieg sehr hingenomben und ruiniret worden und
darneeben Ihme durch die von denen Cameraticis beschehenen Auflag und Excess
mit Benehmung denen Gespannschaffts-Officiren Ihrer Authoritet noch tăglich
mehr Gewaldt und Schaden zugefuegt wurde, dagegen aber mehr h0chsternent
Ihro Mayestăt allergnădigster Befelch ist, class dergleichen wider die disfalls
ergangnen Generalien lauffenden straffbahren Excessus mit Ernst abgestelt, das
Hegulamentum auch in allem punctualmente observirt und bedeutte Gespannschafft
auf keinerley Weis wider clie Billichkeit solle graviret werden, als wiirdet in
Namen hochstermelter lhrer Kayser- und Koniglichen Mayestăt allen und iedcn
Cameral-Verwandten in crafft dises offentlichen Patents hiemit aufgetragen, sich
bey schwehrer unausbleiblich empfindlicher Bestraffung von dergleichen ungezi-
mcnden Excessen nit allein gănzlichen zu enthalten, sondern auch die comitatensPs
officiales, wo es nit wider der Camer-Verordnung und Gebiihrens lauffet, bey
cler Ihnen zuestehenden Authoritet oder Praerogativ unperturbirt verbleiben zu
lassen und zu .beschiizen, inmassen clan ofthochstgedacht Ihro Kayser- und Konig-
liche Mayestăt allergnăcligst entschlossener Willen und Mainung hieran beschicht
und zu dessen Bekrăfftigung dero kayserliches Secret-Insigel hiefi.irgetruckht
worden.
L.S.
Seyfridt Christoph de Breuner m.p.
Johann Volckhard Graff von Conzin m.p.
Per imperatorem, den 18-ten aprilis
anno 1698
Jac{obus) Thobie Mayeren m.p.
original pe hîrtie; pecetea în ceară roşie, cu hîrtie de protecţie, aplicată sub text.
XX
1698 august 5, Viena.
lmpăratul Leopold I ordonă lui Mihail Ivul, Lazăr Tornya, !Ioan Macskâsi
(Măcicaş), Mihail Olasz, Nicolae Tornya, Petru J6sika (lojică), Ştefan Fiat şi Ni-
colae Găman senior să-l instaleze în dregătoria de comite suprem al Severinului
pe Petru Macskasi (Măcicaş) de Tincova.
220 Costin Fe11eşan
Leopoldus, Dei gratia electus Romanorum imperator semper augustus ac

Germaniae, Hungariae Bohemiaeque etc. rex
Egregii, fideles nobis dilecti,
Cum Nos officium seu honorem comitatus Zeureniensis fideli nostro egregio
PPtro Macskassy, cuius singularis fides atque in rebus agendis sedulitas, militaris
item virtus et praeclarae nobilitatis origo nobis abunde perspecta esset, vigore
aliarum regiarum privilegiarum literarum nostrarum adhuc die nona mensis aprilis
anni currentis infrascripti benigne contulerimus velimusque eundem in antelatum
dicti comitatus supremi comitis officium modo supradeclarato eidem collatum
medio unius aut alterius vestrum (non obstantibus iam antehac eatenus emanatis
bPnignis nostris literis installatoriis penes quas se dictus Petrus Macskassy ob
certa impedimenta installari non curasset) suo modo introduci atque installari
facPre.
Eapropter vobis harum serie benigne simul ac firmiter precipientes com-
mittimus et mandamus, quatenus introductionem et installationem premissam
sC'rvatis, eatenus de more servandis primo quoque 'tempore unus vel alter vestrum
peragere dictumque officium supremi comitis annotati comitatus Zeureniensis
praevia modalitate cumque omnibus consuetis iurisdictionibus, praerogativis, pro-
ventibus et emolumentibus actualiter et effective ipsi Petro Macskassy gerendum,
tenendum possidendum et administrandum nomine nostro tradere et assignare
velitis ac debeatis. Secus nullatenus facturi. Vobis in reliquo g1·atia nostra Cae-
sarea-Regia benigne propensi manentes. Datum in civitate nostra Vienna Austriae,
die quintc mensis augusti, anno Domini millesimo sexcentesimo nonagesimo octavo.
Leopoldus m.p.
Ladislaus Matyassovsky m.p.
episcopus Nittriensis
Ioannes Domaniczky m.pr.
Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskcisi de Tincova, cutia 53, nr. 521l4;
original pe hîrtie; pecetea de închidere în ceară roşie, cu hîrtie de protecţie, apli-
cată pe verso.
XXI
1698 septembrie 15, Obreja.
Scrisoare de mină a solgabirăilor Mihai Deac şi Ştefan Osvald Fejervari în

virtutea căreia comitele suprPm al Severinului, Petru Macskasi (Măcicaş), să
poată pretinde ~ sub pedeapsa unei amende de 80 florini ungureşti în caz de
neîndeplinire - ca giranţii să i-l predea pe Ioan Albulescu, iobag care ii revine
prin moştenire de la Nicolae Tornya.
Anno 1698, die .15-a 7-bris, midon volnank Karansebes videkin Obresia nevii
faluba tekentetes nemzetes Tinkovai Macskilsi Peter foispan vram eă Kegyelme
nemes vdvarhazânal, jovenek mi elonkben egy felăl nemzetes Kalovai Gaman
Mihaly vram, mas felăl pedig ugian Karansebes videkin Margan lak6 eorogbik
Miklâs Tamasila es Obresian lakâ Cziczon Peter, kik is lănek keresek nemzetes
Gaman Mihâly vrunk Jânos Albulyeszkuert, Miklâs Tamasila veiert, ea conditione,
minthogy as denominâlt Albulyeszk Jânos eorăkos jobbagyul adatatott Tornya
Miklâs vramtul tekentetes foispâny Macskâsi Peter vramnak, tehât azert vetetett
kezesso alâ, hogy mikoron megirt tekentetes făispâny vram az denominalt keze-
sektUl fogia elo hivanni, a specificâlt kezesek tartozzanak sistâlni; ha sistâlni nem
akarnak vagy nem sistâlhatnak, tehât tekentetes foispany vram ezen levelnek
ereievel mindenik kezesen kiilon killon nyolczvan magyari forintokat exigâlhasson
vagy exigaltathasson akar minemi.i rendbeli szolgaia âltal is, exclusis omnibus
iuridicis remediis. Melly ellen ne hasznâlhasson se inhibitio, repulsia etc. Mely
Comitatul Severinul1ii 221
dolog igy menven mi ellotiink, veghez irtuk meg m1 1s ezen kezes leveliinket fide
nostra· mediante, kezilnk irasaval es pecsetilnkel is erositven. Actum anno, die
locoque ut supra notatis.
Coram nos
Mihaly Deak es Feiervă.ri Osvatt Istvan,
mind ketten ezen nemes Zoreny vâr-
megienek hiltOs szolgabirai m.p.
L.S. L.S.
original pe hîrtie; peceţile inelare în ceară roşie, aplicate sub text, cu hîrtie. de
protecţie tăiată din fila documentului.
XXII
1698 octombrie 15, Caransebeş.
Lazăr Tornya şi Mihail Ivul raportează împăratului Leopold I ducerea la

îndeplinire a procedurii de instalare a lui Petru Macskasi (Măcicaş) de Tincova
în dregătoria de comite suprem al Severinului.
Sacratissime ac Augustissime imperator, domine,
Domine nobis naturaliter clementissime, benignissime,
Servitiorum nostrorum in gratiam Sacratissimae Caesareae Regiaeque Maies-
tatis Vestrae humillimam debitamque semper subiectionem.
Vestra Sacratissima Caesarea Regiaque Maiestas clementer benigneque dig-
netur nosse, literas eiusdem Maiestatis Vestrae donationales vel collationales exin-
deque subsequentes installationales nomina introscripti ibidem specificati humil-
Jime ac debita submissione recepissemus, quibus receptis, nos ad mandatum seu
dPcretum Maiestatis Vestrae, uti tenemur et parrestl semper obedire satisfacereque
volentPs, in anno praesenti millcsimo sexcentesimo nonagesimo octavo, die decima
quinta mensis octobris, in comitatu Zbrenyiensi consequenterque oppidum Karan-
sebes ad inaugurationem ac installationem spectabilis ac generosi domini Petri
Macskasi de Tynkova quamplurimis generosis vei nobilibus dicti comitatus Zo-
rPnyiensis, terricolis inibi praesentibus et praesto existentibus, exhibitis primum
ac in speciem productis eiusdem Maiestatis Vestrae literis donationalibus ac in-
stallationalibus regiis penes liberam electionem nostram ad officium ac praemium
comitatus nostri Zeiirenyiensis supremi comitis gerendum ac tenendum legitime
confectis et ernanatis ibidemque iuxta usum ac privilegium a memoria hominum
obsPrvari solitum pro officio, honore, gratia, dignitate ac praeerninentia ad ser-
vitia eiusdem Maiestatis Vestrae pro praemio iuxta possibilitatis suae exigentiam
pro ratione temporis fideliter exhibitorum servitiorum praemisisse ac publicasse,
quibus sic praemissis, factis et habitis, per consensum universorum comitatensium
ZorenyiPnsis, magnificorum et nobilium in vel ad officium, gradum, titulum,
honoram ac praeeminentiarn penes literas eiusdem Maiestatis Vcstrae donationales.
collationales ac installationales communi vato ac sufragio1 comitatus Zbreniensisl
universorum et singulorum nobiliuni praefatorum, spectabilium ac generosorum
dominorum, Petrum Macskasi de Tynkova in officium praemissum, gradum, titu-
lum, honorem vel praeeminentiam exindeque subsequendum dominium ac guber-
nium praefati comitatus Zeoreniensisl iuxta privilegium antiquum nomine quovis
iuris remedia introductionem, statutionem ac installationem sui proprii ac aliorum
quorumvis nominibus et in personis coram nobis peractam, nemine impedientP
vc'l aliquovis modo contradictionis vei anime obviasse, gerendum, tPnendum ac
I Astfel în text.
222 Costin Feneşan
iuxta literarum eiusdem Maiestatis Vestrae donationalium ac installationalium

regiarum possidendum introduxisse, statuisse ac installasse harum nostrarum vigore
ac testimonio literarum mediante. Datum in oppido Karansebes, anno Domini
rnillesimo sexcentesimo nonagesimo octavo, die decima quinta 8-bris.
Eiusdem Sacratissimae Caesareae Regiaeque Maiestatis Vestrae humillimi
fideles perpetuoque subditi ac servitores ad praemissa fidelitak peragenda exmissi,
L.S. Lazarus Tornya m.pria. L.S. Michael Ivul rn.p.
adresa: Sacratissimo ac Augustissimo domino, domino Leopoldo, Dei gratia electo
Romanorum imperatori semper augusto ac Germaniae, Hungariae Bohemiaeque etc.
regi, domino nobis naturaliter clementissimo, benignissimo.
însemnare pe verso: Anno 1698, aperta per me Michaelem Olasz, secretar(ium) m.p.
Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskcisi de Tincova, cutia 18, nr. 1B06;
original pe hirtie; peceţile în ceară roşie.
XXIII
.f.d., f.l. (1698, Caransebeş?).
Emeric J6sika (lojică), Mihail Olasz şi Ioan Macskăsi (Măcicaş) anunţă gene-
ralului conte Etienne de Steinville, comandantul trupelor habsburgice din Transil-
vania, trimiterea documentelor dovedind titlurile şi drepturile de proprietate ale
nobililor şi proprietarilor nenobili din comitatul Severin asupra păminturilor şi
a altor bunuri imobile aflate acolo, solicitind sprijin la rezolvarea favorabilă a
cererilor lor.
Excellentissime generalis commendans, domine,
Domine et patrone nobis gratiosissime!
Paterno eoque gratiosissimo Excellentiae Vestrae patrocinio omnes sibi addic-
los gratiose prosequi nititur, nos etiam, spre maxima freti, Excellentiae Vestrae
supplicissimum praesentem libellum 1 cum adiunctis documentisZ humillime acclu-
<limus, instantes insuper submisissime, quatenus nos in gratiosissimo suo favore
ad finalem usque decisionem nostrorum negotiorwn fovere dignabitur. Ideoque
proxima occasione ad serenissimum principem dominum, dominum titulatum Eu-
genium Franciscum specialiter nos adducere ibique tam nos, quam negotia nostra
enixe ac effectualiter recommendare gratiose placuerit, teste scilicet Excellentiae
Vestrae, quod nos fide ac fidelitate illibata in servitio Suae Maiestatis Sacratissimae
nunquam defuerimus ac eapropter etiam de facto gratiosissimo Excellentiae Ves-
lrae patrocinio submisissime insistimus, quocl clum humillime spPramus, nos ipsi
per sacras posteritates perseverabimus,
Excellentiae Vestrae
devotissimi servi,
Emericus J6sika, Michael Olasz et Johannes Maczkassy
adresa: Ad Excellentissimum dominum, dominum Slephanum comitem de Stein-
ville, Sacrae Caesareae Regiaeque Maiestatis consilii bellici, status intimi consi-
liarium, Aurei Velleris equitem etc. etc. et per regnum Transylvaniae partesque
1 Este probabil vorba şi de lista nobililor 'ii proprietarilor nenobili din comi-
tatul Severin (vezi doc. XXIV).
2 Este vorba cu mare probabilitate de documentele privind titlurile şi drep-
turile de proprietate asupra pămîntului 'ii a altor bunuri imobile aflate în comi-
tatul Severin.
eidem annexas generalem commendantem, dominum, dominum et patronum. Hu-

millima instantia introscriptorum Emerici J6sika, Michaelis Olasz et Johannis
Macskasy, prout intus gratiosissime videre est etc.
înse~nare pe verso: Karansebesi j6szâgr61.
Arh, St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskcisi de Tincova, cutia 18, nr. 1807;
copie pe hirtie.
XXIV
f.d., f.l. (1698, Caransebeş?).
Lista nobililor şi proprietarilor nenobili ele pămînt din comitalul SPverin.

Regestrum dominorum nobilium aut possessorum comitatus Zi:iriniensis ibi-
demque districtus Karansebes.
Petrus Josika, Joannes Vajcla, Sigismundus Simon, Thomas Tornya, Joannes
Tornya, Mojsi::j Puj, Nicolaus Tornya, Gregorius Bakosnicza, Michael et Matthias
Bakosnicza, Stephanus Tornya, Joannes Nalaczi, Samuel Vinczi alias Simon, Joan-
nes Kricsova, Michael et Petrus Simon, Georgius Margai, Gabriel Gerlesti, Michael
quondam Ivull filii, Gasparus et Petrus Laczugh, 'Joannes Lunkaviczai, Petrus
Crt>rlesti, Josephus Gyorffy, Gabrielis quondarn Gyurma orphani, Josephus Csulay,
Michael Csulay, Petrus Floka, Gabrielis quondam Floka filii, Joannes Ungur cum
fratribus, Nicolaus Toth, Andreas Gamany, Franciscus Bobik, Michael Vizar, Joan-
nes Vizar, Gabriel Lunkavicza, Matthias et Sigismundus More, Samuel Puj, Petrus
Farkas, Nicolai quondam Vajda posteritas, Nicolai quandam GPrlesti posteritas,
Michaelis quondam Halmagy posteritas, Pepae Dalyaium qui Petri Tot posteritates
sunt, Michaelis quondam Fodor posteritas, Mojses Fancsi, Josephus Isipi, Benia-
minis quondam Telegdi orphani, Clara Fiath Michaelis Puj senioris consors,
Joannis quondam KPnderessi juniors orphani, Joannis quondam Csulaj juniors
relicta, vidua Sofia Miksa, Joannis quondam Csulai senioris relicta vidua Sofia
Gamany, Emerici Kendressi coniunx, Georgii Nagj de Allpesteny coniunx, Francisci
quondam Lukacs relicta vidua Catharina Miksa, Nicolaus Pogany a familia Ber-
C'hjer seu Ilosvai, Gasparus et Sigismundus Nandra a familia Simon, Francisci
quondam Csulai relicta vidua Magdalena Josika, Paulus Krakai a familia Gyurma,
Stephani quondam Farkas posteritas, Nicolaus Kolovich alias Turkulecz, Joannis
quondam Antalffi alias Literali relicta vidua a familia Laczugh, Francisci quon-
dam Mihull posteritas, Sigismundus Siircz a familia Fiath, Michael Kriscsorj a
familia Pejka, Nicolaus Sztroja, Gabriel Szab6, Ludovicus Szilâgyi alias Fenyesi,
Michael, Georgius et Petrus Portar, Michael Sziics, Petrus Szi:ics, Michael Szirman,
Pepa Minya, Michael et Joannes Lyessul, Martinus Szuja, Michael Momcsa, Petrus
Sebessj, Joannes et Petrus Linka, Michael Szerbina, Nicolaus Kaszap, Eliae quon-
dam Begen posteritas, nobilitas unius sessionis in Ruszka, Zgribestj et Szkejus,
J>etri quondam Lamata orphani, Joannes Sebesi de Bacsj, Lugasienses: Mojses Lu-
gasi, Michaelis quondam Renkul posteritates.
Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskcisi de Tincova, cutia 5:l, nr. 5297;
copie pe hîrtie.
xxv
1699 februarie 9, Haţeg.
Mihail 'Ivul, Lazăr Tornya şi Mihail Fodor cer comitelui suprem al Severi-
nului, Petru Macskasi (Măcicaş) de Tincova, în numele nobilimii severinene locuind
!n districtul Haţeg, să convoce o adunare comitatensă pentru rezolvarea urgentă a
problemelor aflate în suspensie.
224 Costin Feneşan
Kegyelmednek becsiillettel vaio szolgâlatunkat ajânlyuk. Az Ur Isten Kegy-

elmedet szegeny varmegyilnknek oromere eltesse kivânnyuk.
Az Kegyelmed levelet ex presentis becsilllettel vettiik, melyben Kegyehned
minekiink mit irjon ertyiik. Minekilnk Kegyelmed leven fOtiszti.ink terminust, helyt
azon levelben specificalt szegenj vârmegyenknek jovendobeli hasznâra nem deter-
minălhatnek. Kegyelmed napot es helyt terminallyan; keszek vagjon oda rom-
parealni, nehât Kegyelmed parancsolattyât veszszilk. Kegyelmedet kirjiik szegeny
vârmegyiinknek elkezdett hasznos dolgait vegben vinni, igj ehezzek mi is k~n
segesen mind Kegyelmednek, roind peniglen az Kegyelmed maradekinak eletilnk
fogjtăigh megh szolgalni igyekezilnk. Ezek utan az j6 Istennck oltălmaban Kegyel-
medet kedvesevel edgjutân ajanlyuk.
Zoreny varrnegyei Haczok videken lak6 nernessegnek
Kt'gyelrnednekminden iidobeli koteles szolgâi szolgâlnak,
Ivul Mihâly m.p.
Tornya Lazăr t;s Fodor Mihaly m.p.
Daturn Hatzok, 9. februarii 1699.
adresa: Tekentetes nemzetes Macskasi Peter uramnak, Zoreny vârmegyenek erde-
mes fOispânnyânak, bizodalmas j6 urunknak eO Kegyelrnenek, nagy becsiiUettel
aclassek.
Arh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskasi de Tincova, cutia 53, nr. 1>296;
original pe hîrtie; urme ale peceţii de închidere în ceară roşie.
XXVI
1700 ianuarie 23, Hunedoara.
Generalul imperial Dietrich von Glăckelsberg îi recomandă comitelui suprem

al Severinului, Petru Macskâsi (Măcicaş) de Tincova, să procedeze cu cea mai
mare prudenţă la încasarea datoriilor băneşti de la ţăranii aflaţi deja sub auto-
ritate turcească, pentru a nu oferi motive de plîngeri.
Spectabilis ac magnifice domine supreme comes,
Domine mihi observandc,
Oneribus Suae Dominationis Magnificae respondeo, quod (quantum arbitrari
possum) dominus colonellus ele Loss tam cito Caransebessinum non sit rediturus,
necdum etenim ab Aula Excelsa ratione ipsius Excellentissimo domino generali
responsum venerat, ut ergo se illuc et quidem ad optam civitatem quantotius
conferat et functione suam administrat. Ipse quoque consaltum fieri conseo, ut
in debita sua liquida inferat, neque contrariabor, attamen hoc in passu provide
et caute procedi debet, ne aliqua Turcis apud Excellentissimum dominum gcne-
ralem conquerendi ansa detur. Unde svaderem, cum bona modalitate in Tw-cas
aut Spahi illorum pagorum aut ipsemet adire, aut per alium fide dignum curare
repraesentari, unde et qualiter debita illa exolvere 1 rustici teneantur. Hoc ex
obligatione mei officii, sicuti et ex particulari amicitia, notificari volui. Domino
Christiano Czelko ora!Pnus quoque locutus sum utrasque viae Dominationis Magni-
ficae literas illi produxi. Cum nune in ibidem Caransebessini sit, difficu!tates
illas inter se hucusque habitas, haud dubio amicabiliter component, unde etiam
servitium Sacrae Caesareae Mayestatis 1 tanlo melius promoveretur. Domino illus-
l Astfel în text.
trissirno administratori Budensi die lunae sequenti scribam et secundum meas

exiguas vires pro voto Vestrae Dorninationis Magnificae serviam. His vivat felix,
qui penes divinae tutelae commendationi constanter permaneo,
Spectabilis ac Magnifici domini,
Huniod, die 23. ianuarii 1700.
servus obligatissimus
Ditriclr. de Glăckelsberg
original pe hîrtie.
XXVII
1700 iunie 13, Caransebeş.
Leopold Friedrich Ungar de Merana, comandantul trupelor habsburgice de

la Caransebeş, ii comunică lui Petru Macskâsi (Măcicaş) de Tincova, comitele su-
prem al Severinului, că, împreună cu comisarul imperial Christian Czelko, a în-
cercat să-i convingă pe locuitorii din Sacoşul Mare şi Dulău să presteze în natură
sau în bani obligaţiile lor, dar aceştia n-au acceptat, ameninţînd că vor fugi cu
toţii.
Spectabilis ac Magnifice domine supreme comes,

Domine mihi colendissime,
Servitiorum meorum promptitudinem offerendo, certiorem Magnificam Domi-
nationem reddere volui, quod ratone negotii cum incolis pagorum Sakos et Duleo
in praesentia domini Chilko locutus sim, omnimodo bonis et minis persuaserim
saltem secundum obligationem illorum in praestandum quorum tenetur vei cum
pecunia complanandum, nullatenus nec unum nec alterum consentire volebant,
insuper ad faciem mihi prot~lerunt, omnes fugaro capere. Et Suam Excellentiam
quaerulando adire coacti, impossibile negotium capere valeo ob illorum obsti-
natiaml et procul dubio turbatorem hac de causa habent, qui ipsis disuadent.
Dolco hoc in passu Magnifico domino non inservire posse. Aliis in rebus ubi-
cunque valuero inseriendi non intermittam. Qui sum et maneo, Spectabilis ac
Magnifici domini supremi comitis
Magnifici domini suprPmi comitis ad servitia paratissimus
Leopoldus Fridericus Ungar de Merana
Caransebes, 13. iunii 1700
Cldresa: Spectabili ac MagnifiC'o domino Petro Maczkasi de Tynkova, Inclyti C'omi-
tatus Zeuriniensis supremo rnmiti, domino mihi colendissimo, Fel Pestes .
./\rh. St. Cluj-Napoca, arhiva familiei Macskâ.~i de Tincova, cutia !J:l, nr. !l3:i:l;
original pe hîrtie; pecetea de închidere în ceară roşie.
DAS SEVERJNER KOJVIITAT AM ENDE DF..S 17. JAHRHUNDERTS

(Zusammenfassung)
Im SpătsommPr des Jahres 1688 gelangte das SeverinPr Komitat (in c!Pr
B<'rg- und Hugelgegend des ostlichen und sud-ostlicl1Pn Banats, mit HauptpunktPn
in Karansebesch, Lugosch, Orschowa, Mehadia und Bogschan gelPgPn) infolgl' dPs
I Astfel în text.
226 Costin Feneşan
siegreichen Vorgehens der kaiserlichen Truppen unter die Botmăssigkeit · des

Habsburgerreiches. Zu gleicher Zeit kehrten auch die 1658 vor der Osmanenherr-
schaft gefltichteten und sich vorwiegend in dem benachbarten Hunyader Komitat
aufhaltenden Severiner Edelleute in die alte Heimat zuriick und forderten seitens
der Wiener Hofkammer, bzw. der Neoacquistischen Kommission und des Hof-
kriegsrates die gănzliche Wiedereinsetzung in den Genuss ihrer frtiheren Rechte.
ln der Folge entwickelte sich ·bis zum Karlowitzer Frieden (26. Januar 1699) -
der das Habsburgerreich zur Răumung des Banats und somit auch des Severiner
Komitats verpflichtete - eine dauernde Auseinandersetzung zwischen der kaiser-
lichen und der adeligen Auffassung hinsichtlich des Verwaltungssystems und, in
gleichem Masse, des Eigentumsrechtes tiber den Ackerboden und iiber andere
lmobilien. Die Wiener Hofstellen vertraten die Ansicht, dass das Severiner Komi-
tat, als ein durch Waffengewalt besetztes Gebiet, bis zum Friedensschluss einer
Militărverwaltung zu unterliegen hatte und stellten darum ein Kriegskommissariat
in Karansebesch auf. Um sich auch die Untersttitzung der zuriickgekehrten Edel-
leute (die meisten von ihnen rumănischer Abstammung) zu sichern, duldete der
Wiener Hof die Wiedererrichtung der Komitatsverwaltung unter Leitung des
Vizegespans Peter Măcicaş (Macskasi) von Tincova. Die Severiner Edelleute 'ver-
folgten aber eine restitutio in integrum der Lage vor 1658, d.h. auch das Recht
der freien Wahl ihres Oberhauptes, des Obergespans (vor 1658 auch als Karan-
sebesch-Lugoscher Banus bekannt). Dem Wettstreit gingen 1698 die Sevetiner
Edelleute, durch diP Ernennung des erwăhnten Peter Măcicaş zum Obergespan,
als Sieger hervor. Nur war dies ein Pyrrhus-Sieg, d'enn der Karlowitzer Frieden
setzte allen Bemtihungen der Severiner Edelleute ein jăhes Ende.
Hinsichtlich des Eigentumsrechtes i.iber den Ackerboden war aber die Stel-
Iungnahme der Wiener Hofstellen sehr straff und zu keinem Kompromiss geneigt
Der Ackerboden und auch andere Imobilien wurden den Severiner Edelleuten
und dem rumănischen Landvolk nur mit Nutzungsrecht bei der Entrichtung eines
Pachtzinses i.iberlassen, ohne dass daraus ein reelles Eigentumsrecht erwachsen
so!lte. Alle diesfălligen BemG.hungen der Severiner Edelleute blieben fruchtlos;
das Prinzip uti possidetis behielt seine Giiltigkeit bis zur Răumung des Komitats
durch die Kaiserlichen.
Aufgrund unbekannter, im Anhang veroffentlichten Urkunden, erortert der
Aufsatz diese zwei Hauptfragen der Severiner Komitatsgeschichte am Ende des
17. Jahrhunderts und kommt zur Schlussfolgeruftg, dass die 1688-1699 vom
Wiener Hof hier gesammelten Erfahrungen einen spăteren Niederschlag gefunden
haben. 1716-1718, als die Habsburger das ganze Banat besetzten, stand eine~
schon fest: kein vorhergehender Rechtstitel oder Rechtsanspruch wurde mehr
beriicksichtigt, sondern das Land als unmittelbare Krondomăne eingerichtet.
COMUNITAŢI GRĂNICEREŞTI ROMANEŞTI.
CONSIDERAŢII ISTORICE ŞI DEMOGRAFICE
lnfiinţarearegimentelor grănicereşti în cadrul imperiului habsburgic

trebuie privită
în strînsă corelaţie, pe de-o parte cu situaţia politică şi
militară a imperiului multinaţional şi pe de altă parte cu desele războaie
purtate de Curtea de l·a Viena cu Imperiul Otoman, Prusia, Bavaria,
Franţa şi Spania în secolul al XVIII-iea. Măsurile de pază a graniţei
au fost luate mai ales după pacea de la Carlowitz (1699), cînd frontiera
dintre turci şi austrieci a ajuns la Dunăre, Tisa şi Mureş şi cînd cetăţile
de la graniţa de sud-est a monarhiei habsburgice trebuiau demolate 1.
Transilvania cu districtele Lugoj, Caransebeş, Almăj, o parte din Clisura
Dunării, Lipova, Cenad, Bocşa, Becicherec, Canija rămîneau Austriei, iar
cealaltă parte din Banat rămîneau sub dominaţie otomană 2 . De altfel
fortificaţiile nu mai corespundeau cerinţelor militare şi gr·aniţcle tre-
buiau apărate de fortificaţii militare grănicereşti. Ca urmare între anii
1701-1702 au fost înfiinţate două generalate confiniare: a) Sava-Dună
rean3 şi b) Tisa-Mureşan4, compuse din miliţie naţională pentru cetăţi
~i grăniceri pentru serviciul de cordon. Confiniul Tisa-Mureşan era îm-
părţit în două districte: al Tisei cu sediul la Seghedin şi al Mureşului
cu sediul la Arad.
După pacea de la Passarowits• (1718) 5, dnd Banat.ul a trecut de sub
stăpînire otomană sub cea habsburgică şi organizat în 11 districte 5, şi
cînd frontiera între Austria şi Imperiul Otoman era pe Olt, Timoc, Mo-
rava Mică, Drina şi Sava, existenţa confiniului militar de-a lungul Tisei
şi al Mureşului nu-şi mai justifica existenţa şi în consecinţă cele două
1 A. Marchescu, Grănicerii bănăţeni şi comunitatea de avere, Caransebeş, 1941,

p. 19.
2 G. Popovici, Memorii cu privire la integritatea Banatului, Caransebeş, 1929,
p. 32 .
Se întindea de la Gradişca pînă la Tisa.
.J
4Continua pe cel dintîi şi se întindea pînă la graniţa cu Transilvania, vezi
pe larg B. Surdu, Infiinţarea graniţei militare bănăţene descrisă de un martm·
ocular (1768-1773), în AlIA, IV, 1961, p. 256-258.
5 Banatul timişan, Oltenia şi Serbia pînă la Timoc au intrat sub dominaţie
habsburgică.
6 G. Grofşoreanu, Istoricul colonizărilor germane în sec. XVIII, în RISBC,
an XV, 1946, p. 80. După conscripţia din 1717, Banatul avea 662 C'omunP cu
21.289 case, iar între 1723-1725 după conscripţia întocmită de generalul Mc>rcy,
apar 14 districte, la cele existente au fost adăugate Lugoj, Almăj şi Clisura cu
un număr de 559 comune locuite ~i 339 nelocuite. Se pare că populaţia celor
3:l:I comune înregistrate ca nelocuite s-au refugiat în altă parte de teama noilor
cuceritori.
228 Petru Bona
confinii au fost desfiinţate. O parte din grăniceri au fost aşezaţi ca locui-

tori în unele localităţi din cîmpia Banatului, iar a1tă parte au fost onw-
nizaţi într-o nouă formulă militară în Banatul de vest în 1751 7 . În 1763
a fost înfiinţat UQ corp de corăbieri a cărui echipaj a fost recrutat din
locuitorii comunelor camerale cu centrul la Titel 8 . La început efectivul
a fost de 430 de oameni, iar mai tîrziu prin militarizarea altor comune
situate' în triunt;!hiul dintre Dunăre şi Tisa, s-a creat batalionul ele
caiachişti de la Titel conform regulamentu~ui din 20 aprilie 1764. Con-
form regulamentului fiecare soldat primea 12 iugăre de pămînt şi 8 iu-
găre de fineţe. Miliţia bănăţeană ·ce luase fiinţă în 1752 nu a putut fi
folosită în războiul austro-turc din 1762 din cauza slabei instruiri. De
aici a necesitat dorinţa {'a imperialii să treacă Ia organizarea lor în ade-
vărate unităţi militare de grăniceri. Pentru a se-putea trece la organi-
zarea militară s-a procedat Ia recensămîntul populaţiei. Din cauza numă
rului mic de bărbaţi apţi de a purta arma. organizatorii s-au mulţumit
la început cu formare-a a două batalioane de plăieşi şi a două companii
de husari. Efectivul unei companii do infanterie era de 240 oameni iar
a colei dP husari ele 80, totalizînd astfel 2880 de pedestraţi şi 160 de
husari1°.
Pericolul otoman a determinat CurtPa de la Viena .!"ă organizezf>
rordonul de formaţiuni grănicereşti şi în Transilvania prin decretul emis
ele 1\faria Tereza la 16 aprilie 1762. Pentru a se face legătura între uni-
tăţile ele apărare a frontierei din Banat şi regimentele din Transilvania
s-a hotărît crearea unei formaţiuni militaro-grănicccireşti şi -în Banat,
sarcină ce a fost încredinţată de împăratul Iosif al II-lea baronului Pa-
pilla care ·a format iniţial un batalion de grăniceri români recrutaţi din
35 localităţi de pc linia Orşova-Mehadia-Caransebeş-Marga 11 . Popu-
laţia acestor sate era în întregime românească, confirmîndu-se astfel
odată mai mult cons1atar0a făcută de Giovan Andrea Gromo încă din
;1.nul 1564 anume că „satele sînt toate•locuite de români" determinîndu-1
n numi Banatul medieval Valachia Cisalpină, adică ţara românească de
dincoace de munţi 12 . Constituirea batalionului trebuie să ţină seama elf>
o serie de instrucţiuni: locuitorii subordonaţi administraţiei civile av('au
dreptul să opteze pentru militarizarea lor şi rămînerea în continuare în
starea de pînă atunci. Cei care se hotărau să rămînă sub administraţia
civilă erau strămutaţi după strîngerea ;recoltei la noile lor domicilii, Ia
plecare ei fiind despăgubiţi după valoarea clădirilor, viilor, livezilor pe
care le-au stăpînit. Cei c0 se înrolau trPbui.au să ţină seama de regl0-
7 A. :\farchescu, op. cit., p. 25, P. Dragalina, Din istoria Banatului Severin,

voi. III, Caransebeş, 1902, p. !B-fl:'i.
e A. Marchescu, op. cit., p. 26.
9 Ibidem, p. 51.
10 L. Groza, Grănicerii bănăţeni, Bucureşti, 198:l, p. 10-11.
11 G. Grofwreanu, Situaţia românilor bănăţeni în dt>cursul sec. al XVIII-lea,
în RISBC, an. XIII, 1944, p. 182. In 1722 în regiunea Mehadiei erau 8 satt' cu
R86 familii româneşti, în ValC'a Dunării 12 sate cu 696 familii româneşti şi 240 fa-
milii sîrbesti. în Almăj 13 sate cu 1908 familii româneşti şi în Craina Timişului
ll sak cu 787 familii românPşti. Că satele erau româneşti o constată şi Valentin
Lado în 1526 cînd a călătorit prin satelP din jurul Caransebeşului.
12 Călători străini despre ţările române, voi. II, Bucureşti, p. 329.
Comunit(iţi grănicereşti 229
mentările noi introduse, proprietah~a asupra pămîntului rămînea în sta-

rea la care> se afla la data militarizării, darea a fost redusă, plăieşii urmau
să fie menţinuţi pînă la înrolarea noilor grăniceri 13 .
Cele 35 de sate au intrat în regimentul de graniţă iar administraţia
camerală nu a primit nici un fel de despăgubire, dar păstra în conti_:
nuare taxele asupra sării, taxele vamale şi venituril0 din carantină.
După perioada de gîndire la Caransebeş au fost convocaţi cnezii 14 şi de-
]pgaţii satelor: Var, Ohaba-Bistra, Valea-Mare, Mal, Marg.a, Măru, Dalei,
Zerveşti, Turnul, Borlova, Cicleni, Bolvaşniţa, Vîrciornva, Ilova, Sadova,
Armeniş, Feneş, TPregova, Rusoa, Ruieni şi Crîşma, iar la Mehadia d0~
legaţii localităţilor: Cornereva, Bogîltin, Plugova, Valea Bolvaşniţei, Me.,-
hadica, Bîrsa, Pecinişca, Topleţ, Comarnic, Tufări, Jupalnicul Nou, Ju-:-
palnicu] Vechi şi Globurău1 5 . TrPC'erpa la starea militară a fost acceptată
de· marPa majoritate a locuitorilor, dar a fost şi cazul de Pmigrări în
Ţara Românpască şi în partea nemilitariz.ată a Banatului. Tratamentul
la care au fost supuşi noii grăniceri a fost foarte aspru, iar ca urmare
a sporirii sarcinilor datorate şi războiului ruso-turc ce neresita întărirea
pazei la hotare au dus la mari nemulţumiri în rîndul acestora, care i-a
dc>terminat pe mulţi să fugă în Ţara Românească. Un număr mare au
fugit în ] 772, cînd nenumărate familii din satele de pe linia Jupalnk-
Armf'niş si-au părăsit locurile. Numai din Mehadia au fugit atunci 50 de
familii. Unii s-au întors dar drept represalii au fost duşi în r0giunea
mlăştinoasă a Timişoarei.
ln anul 1773 Iosif al II-iea a c>fectuat cea de a tr0ia călătorie a sa
în Banat. La 10 mai 1773 a pornit din Timişoara p0 itincrariul J cbcl-
Jiclovin-Bocşa-Jamu Mare-Panciova-Biserica Albă, de aici în 17 mai
a pl~at hi Mehadia-Cornea-Domaşnea-Slatina. A mers în Transil-
vania şi s-a reîntors în Banat la 27 iunie. A trecut prin Caransebe~-
1\khadia-Bozovici. La Rusca i-a fost comunicată vestea că locuitorii
satelor: Vălişoara, Sadova, Armeniş, Feneş şi altele, din duşmănie faţă
de casa imperială şi-au părăsi;t satele 1a vestea sosirii sale. Impăratul
şi-a exprimat nemulţumirea, hotărînd să se întoarcă din drnm, dc~i
iniţial se prevăzuse să meargă pînă la Măru. F'f•ldmareşalul Lacy a
căutat să-i aţîţe şi mai mult nemulţumirea căutînd să-l întărite împotriva
românilor. Se pare că în conspiraţia împotriva românilor au fost ameste_:
caţi nu numai ofiţeri superiori ci şi înalţi funcţional"i din administraţia
Danatu1ui. Altfrl nu se poate explica faptul că autorităţile locale au
rl'U'?it să înspăiminte în aşa fel pe locuitorii dintr-o r0giune destul de
13 A. Marchescu, op. cit., p. 71.

14 Pînă la sfîrşitul domniei lui Iosif al II-iea cnezii au constituit alături de
preoţi ~i protopopi nudeui ditei româneşti, partea cpa mai activ;I din sinul comu-
nităţii care s-au manifestat ca purtători de cuvînt a interesl'lor populaţiei locale.
Put.Prea lor economică IP-a conferit influenţă şi prestit.:iu în rîndul comunităţii.
!5 A. Marchescu, op. cit., p. 78. Aceste sate apar men ţionak frPCVPnt în docu~
mpn.tele evului mediu ca fiind sate în totalitate româneşti. A~a dP pilelii într-un
document din 1598 emis de principele Sigismund Bathory erau amintite Mehadica,
Teregova, Valea Bolvaşniţa, vezi C. Feneşan, Documente medievale bănăţene (1440-
1653], Timişoara, 1981, doc. nr. 39, 3, 12, 16, 19, 20, 22, 2:3, 25, 34, 39, 42, 51, 58, 75.
230 Petru Bona
întinsă incit să-i determine să-şi părăsească casele fugind din calea îm-
păratului16.
Intre anii 1769-1773 a luat fiinţă un batalion românesc cu sediul
la Jupalnic ce era compus din 4 companii (Ohaba__,Bistra, Ilova, Globurău
şi Topleţ) cu 244 oameni ce aveau misiunea de a păzi 50 posturi de
cordon17. Incă de la începutul militarizării s-a constatat că cele 35 de
sate erau insuficiente pentru paza graniţei şi în 1774 au fost alipite şi
satele din districtul Orşova şi Clisura de Jos: Tisoviţa, Plaviseviţa, Du-
bova, Ogradena, Eşelniţa, Crivina, Sviniţa, din Craina satele: Verendin.
Luncaviţa, Petnic, Lăpuşnicel, Cruşovăţ, Globucraiova, Cuptoare, Pîrvova,
Mehadica şi Cornea; din Almăj satele: iBorloveni, Pătaşu de Sus, Pătaşu
de Jos, Bozovici, Lăpuşnic, Moceriş, Sopot, Dalboşeţ, Gîrbaţ, Bănia, Ru-
dăria. Prigor, Putna, Prilipeţ, iar din ordinul împăratului Iosif al II-lea
au fost alipite satele Teregova, Zlagna, Cîrpa, Vălişoara şi SlatinalB.
ln anul 1775 regimentul românesc a fost contopit cu cel ilir intrind
în componenţa regimentelor de linie, purtînd numărul 72. Sediul regi-
mentului a. fost fixat la Biserica Albă. Oraşul Caransebeş împreună cu
39 de sate din jurul său aparţineau judeţului Caraş iar din anul 1783
a fost ataşat Regimentului româno-iliric împreună cu satele: Ciuta,
Obreja, Glimboca, Cireşa, Zăvoi, Voislova, foz, Buchin, Poiana, Prisian,
16 Vezi, B. Surdu, op. cit., p. 261-264.

le J. J. Ehrler, Banatul de la origini pînă acum (1774), Timişoara, 1982, p. 13,
69-72. In anul 1774 districtul Caransebeş avea înglobat 76 localităţi din care
75 locuite de români, una cu germani. Districtul avea 7149 capi de familie, 1958
jeleri, 856 de văduve, 307 bărbaţi săraci, 344 bătrîni invalizi, 103 preoţi ortodoc5i,
4 învăţători ortodocşi, 8366 femei, 7248 băieţi sub 15 ani, 7951 fete, in total
143283 de sufletP. Suprafaţa terenului era de 300.965 iugăre, din care pădurile
ocupau 170.108 iugăre, iar terenul intravilan 7.448 iugăre. Districtul Orşova aflat
de asemenea sub jurisdicţie militară deţinea un teren de 28.516 iugăre din care
păduri 212.173 iug{1re f'U o populaţie de 14.751 suflete. Fr. Griselini, Istoria Bana-
tului Timişan, ed. N. Bolocan, p. 145, diă pentru anul 1774 numărul populaţiei după
cum urmeazi1: români - 183.450, sirbi - 78.780, germani - 43.201, bulgari -
8.683, ţigani - 5.272, evrei - 362, din care populaţia districtului cameral Caran-
sebeş era ele 29.828 locuitori, vezi N. Bocşan, Contribuţii la istoria iluminismului
r,omânesc, Timişoara, 1986, p. 364. Statistica bisericească întocmită înregistra doar
familiile ortodoxe în vreme ce Ehrler a înregistrat şi localităţile cu colonişti.
Neavind date certe pentru anul '1768 am recurs la această aproximare dată mai
jos ce nu modifică prea mult situaţia din districtele româneşti
Protopopiat -I Localităţi Case Media
Caransebeş
Anii I 1749
68
I 1754
41
I 1749
8153
I 1754
6195
I 1749
ll9,8
I 1754
151
Mehadia
I 41
I 39
I 2527
I 2611
I 61,6
I 66,9
In 1774. în momentul înfiinţării graniţele româneşti, cele 71 sate cuprinse în teri-

toriul militarizat aveau 7.600 case revenind o medie de 107 case/localitate. Cele
mai populate au fost satele din fostul district Caransebeş şi din Almăj cu media
între 100 şi 148 case iar cele mai slab populate erau cele din Clisura Dunării
unde media atingea doar 55 case, vezi G. Popiţi, Date şi documente bănăţene,
Timişoara, 1939, p. 60-64. ·
Comunităţi grănicereşti 231
Petroşniţa, Goleţ19. Regimentul a fost organizat în 16 companii, fiecare

companie cu un efectiv de 240 de oameni după cum urmează:
Nr.
Localitatea Nr. sate Buni de slujbă I Semiinvalizi
crt.
1 I I
1 Cîrpa 11 625 375
2 Socolovăţ 7 732 228
3 Prigor 6 766 167
4 Izbişte 5 968 206
5 Petnic 6 810 384
6 Ohababistra 8 711 222
7 Teregova IO 779 lfl6
8 Pojejena 9 792 178
9 Globurău 6 665 244
IO Iasenova 7 816 273
II Ilova R 783 233
12 Deliblata G 640 306
13 Cu ş ici 5 607 298
14 Bowvici 5 566 446
15 Sviniţa 6 560 327
16 Topleţ 5 493 519
In total erau 99 de sate în care erau 11.313 oameni buni de slujba mili-
tară si 4.561 semiinvalizi 20 • Pînă în anul 1721 numărul satelor militari-
zate~ crescut la 113 cu 63.007 locuitori21 .
în cele trei călătorii efectuate de Iosif al II-lea în Banat (1768, 1770.
1773) împăratul a făcut cunoştinţă cu nemulţumirile români101·, aceştia
s-au plîns de mărimea dărilor, de suprafeţele mici de pămint, de slaba
productivitate a acestuiaf!2, la cea de a treia vizită a împăratului în
Transilvania şi Banat, populaţia comitatului Caraş era de 142.120 locui-
tori, a comitatului Severin de 52.618, iar populaţia grănicerească se cifra
la 244.534 locuitoriZJ.
Deoarece teritoriul regimentului româno-iliric era prea întins 24
creîndu-sc greutăţi în organizare şi administrare la 1 noiPmbrie 1838
s-a hotărit scmdarea acestuia formîndu-se un batalion iliric <'U sediul
w A. Marchescu, op. cit., p. 78.

Ibidem, p. 82.
211
N. Bocşan, op. cit., p. 102-103. La ultima conscripţie din 1790 în teritoriul
21
valaho-ilir s-au găsit 1073 case fără cap de familie, aceştia pierind în urma răz
boiului rn turcii, vezi şi Natalia Giurgiu, Populaţia Transilvaniei la sfirşitul sec.
XVIII şi începutul sec. XIX, vol. I, p. 102. Populaţia comitatului Caraş în urma
recensămîntului din 1784-1787 era de 142.120 locuitori, iar populaţia grănice
rească era de 244.534, reprezentînd 9,790/o din totalul populaţiei Transilvaniei acelei
peri<>ade.
2'2 L. Groza, op. cit., p. 14.
2:J Natalia Giurgiu, op. cit., p. 110.
:.!41 Vezi N. Bocşan, op. cit., p. 103. La 1805 în teritoriul româno-ilir erau
10.949 case cu 10.984 familii şi o populaţie de 72.628 locuitori. Vezi A. Marchescu,
op. cit., p. 51, care studiind statistica regiunilor militarizate din anul 1816 dă
pentru regimentul valaho-ilir 61.578 români, 828 germani şi 15.498 sîrbi. In timpul
războiului cu turcii din 1788-1791 regimentul româno-ilir a pierdut 22.919 gră
niceri.
232 Petru Bona
la Biserica Albă ce va deveni în 1845 regimentul iliro-bănăţean şi bata-

lionul românesc incorporat la Regimentul 13 româno-iliric ce va dev-eni
regiment şi va primi denumirea de Regimentul româno-bănăţean nr. 13
cu sediul la Caransebeş 25 . Acest regiment avea 12 companii după cum
urmează:
l) Dalboşeţcu satele Dalboşeţ, Sopotul Vechi, Sopotul Nou, Moceriş,
Lăpuşnic,Ravensca; ·
2) Bozovici cu satele Bozovici, Prilipeţ, Bănia şi Gîrbovăţ;
3) Prigor cu satele Prigor, Putna, Rudăria, Pătaş, Borlovenii Vechi,
Borlovenii No.i;
4) Petnic cu satele Petnic, Iablaniţa, Lăpuşnicel, Globucraiova, Meha-
dica, Pîrvova, Sumiţa;
5) Mehadia cu satele Mf'hadia, Băile Herculane, Valea Bolvaşniţa, Plu-
gova, G!oburău, Pecinişca, Bîrza;
6) Orşova cu satele Orşova, Eşelniţa, Ogradena Nouă, Ogradena Veche,
Dubova, Plavişeviţa, Eibenthal, Tisoviţa, Jupalnicul Vechi, Jupalnkul
Nou, Tufări, Coramnic, Topleţ;
7) Cornereva cu satele Cornereva şi Bogîltin;
8) Cornea cu satele Cornea, Cruşovăţ, Cuptoare, Cănicea, Dornaşnea 25 ;
9) Teregova cu satele Teregova, Verendin, Luncaviţa, Rusca, Feneş;
10) Slatina cu satele Slatina, Sadova Veche, Sadova Nouă, Ilova, Vîrcio-
rova, Vălişoara, Petroşniţa, Bucoşniţa, Goleţ, Armc>niş, Weidenthal
şi Wolfsberg;
11) Caransebeş cu satele Caransebeş, Caransebeşul Nou, Cic!eni, Dalei,
Turn, Ruieni, Borlova, Bolvaşniţa, Cîrpa, Poiana, Prisian, Buchin,
Lindenfeld, Zlagna, Zerveşti;
12) Ohaba cu satele Ohaba, Obreja, Ciuta, Glimboca, Cireşa, Crîşrrta, Mal,
Măru, ,Marga, Va!Pa Mare, Var, Zăvoi, Voislova, Iaz27 .
Organizarea graniţei bănăţene din punct de vedere administrativ,
judecătoresc, fiscal şi militar a fost normată treptat, prin extinderea
legislaţiei mai vechi din alte zone de graniţă sau prin uniformizarea
sistemului normativ din toate confiniile imperiului. Legile de organizare
a graniţei bănăţene au avut ca bază „Drepturile militare pentru gene-
ralatul Carlstadului şi Varaşdinului" aplicate în 1778 şi modificate în
180728 prin constituţia confiniară. Prima unitate administrativă era co-
muna sau comunitatea grănicerească direct subordonată comandei regi-
mentului, comunitatea militară fiind însă autonomă cu un statut asemă
nător celui al comunelor urbane. Conducerea comunei era asigurată de
sfatul bătrînilor ales dintre locuitori în funcţie de mărimea satului şi
numărul populaţiei. Sfatul avea atribuţii de ordin administrativ, eco-
nomic, poliţienesc, fiscal şi repartiza grănicerii la muncile publice ·sub-

26 Ibidem.
TT Ibidem.
28 In urma revoluţiei de la 1848, constituţia confiniară din 1807 va fi modi-
ficată în 1850, trecîndu-se la stabilirea raporturilor feudale, făcîndu-se precizarea
că se pot înfiinţa şcoli în limba maternă, loturile grănicereşti treceau In prbprie-
tatPa definitivii a familiei.
stituindu-se de fapt vechii instituţii cneziale29 . Autoritatea supremă o

avea comandantul pieţii - reprezentantul autorităţii militare. Unitatea
superioară administrativă era circumscripţia de companie ce grupa toate
comunele din teritoriul respectiv comandată de comandantul de compa-
nie30. Pe teritoriul regimentului autoritatea deplină era concentrată în
mîinile comandantului ajutat de un corp de referenţi specialişti pentru
problemele juridice, politiro-economice, construcţii, caserie. Pe plan ju-
ridic normde introduse în 1778 realizau iparţial o modernizare a siste-
mului judecătoresc şi legislativ şi reflectă o stare de ,tranziţie spre un
sti.stem juridic modern. Legile se aplicau numai celor militarizaţi. În
cadrul administrativ, juridic şi militar reglementat, îngrădit însă de rigo-
rile militare s-a desfăşurat viaţa socială a grănicerilor români, ridicaţi
prin starea militară la un statut social superior populaţiei din provincia
civilă în primul rînd prin calitatea lor de oameni liberi. In schimbul
obligaţiilor militare grănicerii beneficiau de plata serviciului de gardă
la Timişoara, dreptul de folosinţă asupra feudei militare, menţinerea
capitaţiei şi a dării după venit la un anumit cuantum invariabil, scutirea
de .zeciuială şi de taxa pentru industrie, folosirea liberă a morilor, aba-
toarelor, a dreptului de negustorie, scutirea de dări pe timp de război,
dreptul de despăgubire pentru serviciul de cordon peste obligaţiile regu-.
lamen'tare, scutirea ofiţerilor de iCapitaţie, dreptul de face bere sau rachiu
pentru necesităţile casei31.
Sistemul cantonal instituit în 1787 fixa efectivul unui regiment la
2.789 de oameni pe timp de pace, dar regimentul româno-iliric 1avea şi
în timp de pace efectivul celui din război (3.378 oameni). Ceilalţi băr
baţi rămaşi disponibili lucrau ipămîntul, pădurea, aveau sarcini de că
răuşie pentru munci la şosele, poduri, etc.
Celula de bază în graniţă era comunionul, casa sau familia grăni
cerească32 in care Prau asociate Jrnai multe persoane înrudite sau înscrise
în .aceeaşi casă, deţinătoare în comun a posesiunilor imobiliare, în schim-.
bul cărora îndeplineau sarcinile militare. Trăind în indiviziune această
organizare dădea eficacitate siistemului confiniar, capacitatea de a sub-
zista prin propriile ei resurse, oferind o formă armată apreciabilă oricînd
gata de luptă cu un minimum de cheltuieli33. În fruntea comunionului se
găsea tatăl familiei ce trebuia să posede calităţi deosebite morale, etc.
Fa.'11ilia grănicerească poseda cu titlul de folosinţă o feudă considerată
echivalent a soldei pentru satisfacerea obligaţiilor militare, aceasta se
transmitea urmaşilor pe linie bărbătească. Pentru ;fiecare feudă cas.a,
dădea şi întreţinerea cîte un pedestraş sau călăreţ.
Pe teritoriul regimentului româno-iliric întinderea lotului grăniceresc
era de 24 iugăre (18 arător tŞi 6 rît) aceasta în funcţie de numărul per-
soanelor înarmate date de familie, sau diviziuni de o moşie de 3/4 arător,
W DPspre instituţia cnezială în satele regimentului româno-bănăţean nr. 13

vezi şi Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, voi. III, Cluj-Napoca, 1986, p. 505
':'i urm.
:Jll N. Bocşan, op. cit., p. 104, A. Marchescu, op. cit., p. 86-91.
0
• A. Marchescu, op. cit., p. 73, 102.
:J2 Ibidem, p. 133.
;i;i Ibidem, p. 91.
234 Petru Bona
13 112, 4 rit, total 18, de 1/2, arător 9, rit 3, total 12, de 1/4, arător 4 1/2,
1 1/2 rit, total 634 . Dacă grănicerul avea o posesie de 1/4 sau mai puţin
era înscrisă în categoria de moşie „stătătoare", iar excedentul de pînă
la· 5/8 intra in categoria de moşie „întrecătoare". Moşia stătătoare era
inalienabilă în vreme ce moşlia „întrecătoare" putea fi vindută, grevată
sau arendată doar cu aprobarea regimentului. Pentru completarea veni-
turilor provenite din agricultură grănicerii puteau să se ocupe cu ne-
goţul sau meşteşugul. Obligaţiile prevăzute pentru grăniceri prin consti-
tuţia din 1807 erau de trei categorii: militare, în muncă şi în bani. La
începutul organizării dintre români au fost numiţi fruntaşii şi caporalii,
mai tîrziu accesul românilor la şcolile militare locale sau centrale, ridică
din rîndul acestora o pă'tură compactă de subofiţeri iar din prima jumă
tate a secolului XIX, ofiţeri şi generali.
În 1871 Regimentul româno-bănăţean nr. 13 a fost desfiinţat:ll el
a mai funcţionat 20 de ani după ce în 1851 fusese desfiinţat regimentul
năsăudean. Cauza principală a desfiinţării regimentului trebuie căutată
·În noua formă de guvernare - dualismul austro-ungar - care a eli-
minat cîteva instituţii create de imperiul austriiac. Una din acestea a
fost confiniul militar. Conducerea de la Budapesta a avut în permanenţă
-teamă că cercurile vieneze vor înlătura constituţia Ungarii.ei cu ajut.orul
militarilor din graniţă şi vor subordona ţara unui stat habsburgic. între
argumentele politicienilor maghiiari s-au înscris şi faptul că în producţia
comunionului grăniceresc s-au menţinut prindpiile gospodăriilor natu-
rale care erau un obstacol în creşterea producţiei ţărăneşti, necesitînd o
piaţă mare în teritoriul grăniceresc, schimbul de mărfuri şi circulaţia
bunurilor au fost reduse 36• Ca urmare a înrăutăţirii situaţiei materiale a
grănicerilor, aceştia .vor dezerta, nu vor să mai satisfacă serviciul de
pază, ek O altă cauză a desfiinţării regimentului a fost şi atenuarea
pericolului turcesc, care stătuse de altfel la :baza înfiinţării teritoriului
militarizat37. ln urma presiunilor exercitate de cercurile politice de la
Budapesta, împăratul a semnat un manifest adresat regimentelor confi-
niare. Ca anexe la manifestul de desfliinţare a regimentelor grănicereşti
au fost emise ordine şi .dispoziţii care pe lingă faptul că reglementau
modul de desfiinţare a regimentului, aveau menirea să precizew cum se
va instala noua putere dualistă de guvernare ,asupra ţinutului militarizat.
Ordinul regesc cuprinde 35 de articole privind provincializarea teritoriu-
lui, iar legea compusă din 9 articole ,reglementa modul de înfiinţare a
noului comitat Severin, acordîndu-se anumite înlesniri foştilor grăniceri.
Reforma administrativă din 8 ă.ulie 1871 a fost aceea a organizării comu-
nelor, trecîndu-se de la regimul militar de administrare la regimul civil.
Suprafaţa minimă a proprietăţii ,de bază rCl comunionului de casă a fost
redusă la 6 iugăre în fosta graniţă, iar acestea puteau fi ~potecate şi
34 Ibidem, p. 122.
::15 Vezi G. Grofşorcanu, op. cit., p. 166. lnainte de desfiinţare Regimentul
româno-bănăţean nr. 13 avea un total de 86.285 locuitori. Total populaţie in gra-
niţa militară 303.277 locuitori, românii erau majoritatea.
36 L. Groza, op. cit., p. 134.
sr J. H. Schwicheker, Geschichte der osterreichischen Militargrenze, Wien,
1883, p. 455.
vîndute, situaţie neadmisă în timpul funcţionării regimentelor confiniare.

Pădurile existente în graniţă au fost ,împărţite, jwnătate au intrat în
posesiunea fostelor comune grănicereşti iar cealaltă parte a fost preluată
de stat. Procesul de demilitarizare s-a desfăşurat în trei etape între anii
1869-1872, sub supravegherea unei comisii .centrale. Din punct de ve-
dere teritorial fostul regiment grăniceresc din Caransebeş a fost împărţit
în 4 cercuri administrative (preturi); Caransebeş, Teregova, Bozovici .şi
Orşova. Pentru administrarea !Pădurilor şi a păşunilor care au răm::i.s în
proprietatea comunelor s-a înfiinţat Comunitatea de Avere38 cu sediul
în Caransebeş al cărui preşedinte a fost ales generalul Traian Doda.
Desfiinţarea regimentului de graniţă şi forma administrativă nou
creată a determinat noi nemulţumiri în rîndul foştilor grăniceri, ce vor
culmina cu intensificarea luptei pentru obţinerea de drepturi politice,
pentru emancipare naţională.
Românii bănăţeni vor fi alături de românii transilvăneni în lupta
pentru păstrarea fiinţei naţionale şi desăvîrşirea unităţii naţionale de la
1 Decembrie 1918.
Cucerirea Banatului de către habsburgi la începutul secolului al
XVIII-lea a generat fenomene sociale distincte datorate poziţiei juridice
particulare a provinciei în ansamblul imperiului multinaţional austriac.
După un regim relativ favorab'il pe plan economic, socia'l-politic şi reli-
gios caracterizat prin autonomia populaţiei autohtone şi a instituţiilor ei,
prin dreptul de proprietate al ţărănimii asupra lotului ce-l deţinea .şi o
largă toleranţă religioasă, cucerirea austrnacă a transformat întreaga pro-
vincie într-un domeniu al coroanei. Populaţia a fost supusă la prestaţii
pentrn monarh în calitatea sa de stăpîn feudal. Autonomiile instituţio
nale au fost anulate, religia ortodoxă supusă unei puternice presiuni şi
ofensive a Contrareformei care a însoţit activitatea militară austriacă,
vechile autonomii fiind anulate şi înlocuite cu o ·administraţie centrali-
zatoare39.
In Banat politica populaţionistă a Curţii de la Viena s-a manifestat
în două ipostaze: a) stabilizarea populaţiei băştinaşe 40 .şi b) colonizarea
unor populaţii catolice clin ţările germanice sau provincii învecinate cu
acestea. Expansiunea Austriei spre est a fost însoţită ,de o constantă preo-
cupare de întărire a elementului german pentru popularea acestor re-
giuni în vederea exploatării ei economice şi pe de altă parte spre a întări
apărarea graniţelor. După moartea împăratului Iosif al II-lea se va con-
stata un regres în această politică, dar se mai poate constata încă inte-
resul pentru conservarea populaţiei. In raportul adresat de Iosif al II-lea
împărătesei Maria Tereza la 176441 se preciza necesitatea creşterii nu-
mărului populaţiei, ridicarea bunăstării acesteia, ameliorarea nivelului
38 Comunitatea de Avere a primit in proprietate 216.068 iugăre şi 4.379 st.p.

pădure, 4.872 iugăre şi 1.175 st.p. păşuni, 29.453 iugăre şi 644 st.p. munţi, 1.524 iugăre
~i 1.014 st.p. teren neproductiv în total 251.919 iugăre şi 129 st.p., vezi A. Mar-
chescu, op. cit., p. :n5.
Jll N. Bocşan, op. cit., p. 31.
4D Stabilizarea a fost menţinută mai ales in satele de munte deoarece tere-
nurile de la şes au făcut obiectul colonizărilor.
41 Raportul a fost in tocmit după vizita efectuată de im.părat în Banat in 1763.
236 Petru Bona
moral şi religios, îmbunătăţirea asistenţei sociale, medicale, a hranei, a

igienei individuale .şi sociale. 'In acest sens au fost emise o serie de legi.
Familia ocupa un loc prioritar în doctrina şi practica populaţionistă 42 .
A fost instituit un sistem de carantine de-a lungul graniţelor, au fost
promulgate o serie de legi ca măsuri pentru combaterea ciumei, a Va-
riolei, pentru prevenirea holerei, editarea unor lucrări cu caracter sani-
tar, etc. Cea mai vastă campanie cu caracter .POpulaţionist a început la
1781, ce .nu era încheiată nici în 1784 din cauza opoziţiei dirze a c0mi-
tatelor. · Nemulţumirea era provocată în fapt de rezistenţa populară faţă
de reccn:c.ămînt propagată de unii preoţi ce ameninţă să tulbure spiritele
în contextul extinderii .răscoalei lui Horea.· Rezistenţa reflectată indirect
în actele emise în această perioadă de autorităţile politice sau bisericeşti
trăda un conflict latent între comunitatea sătească şi politica reformistă.
Organizarea tradiţională a comunităţii era acum bruscată printr-o suită
de reglementări, ordonanţe şi instrucţiuni transmise prin intermediul
forurilor administrative sau bisericeşti. Multe directive cu caracter popu-
laţionist încurajau aşezarea refugiaţilor din Ţara Românească, Transil-
vania şi Serbia. Au fost date legi privind amnistierea dezertorilor şi re-
fugiaţilor. A fost lansată o campanie pentru folosirea medicamentelor, a
asistenţei medicale, pentru eliminarea practicilor empirice în generaJ.
Autorităţile au luat măsuri pentru limitarea efectelor calamităţilor
'naturale (s<:>cetă, lăcuste, ger, inundaţii, foamete) 43 . Aceasta a bîntuit mai
ales în anii războaielor austro-turce, 1788, 1794-1795 şi mai ales în
anii 1814-1817. In anii de foamete au avut loc campanii propagandistice
pentru introducerea şi aclimatizarea de noi plante alimentare cum au
fost: cartoful, legumele, de a se cultiva raţional solul, etc.
Efectele măsurilor întreprinse de autorităţi privind regimul demo-
grafic sînt eonsiderabile şi alături de colonizarea încurajată de forurile
centrale explică pînă la un punct creşterea înregistrată în a doua jumă
tate a secolului XVIII şi începutul celui următor. In epoca luminilor
populaţia Banatului a crescut de 2, 7 ori. Astfel în graniţa bănăţeană
situaţia se prezintă după cum urmează, şi în cadrul ei, situaţia celor
35 de sate cc fac obiectul analizei noastre.
Anul
I 1774
I 1787
I 1793
I 1804
I 1919
I 1836
Graniţă - - 63.007 150.591 175.044 223.721

Cele 35 6390 - 14.379
sate
Dinamica cea mai ridicată s-a produs între anii 1774-,1793. ln graniţa
bănăţeană statisticile permit cu o mai mare exactitate cunoaşterea spo-
rului demografic.
42 A. Răduţiu, L. Gyemant, Repertoriul actelor oficiale privi"!-d Transilvania

tipărite în limba română (1701-1847), Bucureşti, 1981.
• · 43 F. Gtiselini, op. cit., p. ·167, 172.
Comunită~i grănicereşti 237
·. ___ ~__1s_1_0_---'-__1_8_13_ _ _ _1_8_15_ _ _ _1s_3_s__

l
1_1_9s_ _ __c__ _1_8_05_ _
125.807 150.591 168.184 172.280 175.044 241.110
In 38 de ani a avut loc un spor general al populaţiei de 115.303 revenind

o medie anuală de 3.034 locuitori. Analizînd numărul populaţiei celor
35 de sate în 1791 de pildă se constată că erau 4 sate cu cîte 100 locui-
tori fiecare şi doar două sate ce depăşeau numărul de 1.000. Preponde-
renţa o deţineau 7 sate cu un număr cuprins între 100 ~i 200 de locui-
tori şi 7 sate cu un număr cuprins între 400 şi 500 de locuitori. Popu-
laţia totală fiind de 14.281 suflete (7.494 bărbaţi şi 6.787 femei) 44 . ln gra-
niţa bănăţeană se mai adaugă procentul imigrărilor cu populaţie sîrbă
refugiată d'in Turcia şi parţiaiJ. cu români din Oltenia, aioi media anuală a
sporului populaţiei este cu ceva mai redusă dedt în restul Banatului, sigur
mulţi grăniceri au pierit în războaie şi mai ales în cele napoleoniene. ln
cele trei perio ade de colonizaTe: carolină, tereziană şi iosefină au imigrat în
1
Banat peste 80.000 suflete45 . După moartea lui Iosif al II-lca colonizarea
nu mai are caracter organizat, dar numărul coloniştilor continuă ·să
crească mai ales prin colonizări individuale efectuate din iniţiativa pro-
prietarilor de pămînt. Refugiaţii din Turcia au fost în număr mare, mai
ales sîrbi, astfel între anii 1813-1816 au intrat în graniţă 55.513 refu-
giaţi sîrbi din care s-au înapoiat apoi 36.033, rămînînd însă definitiv
peste 20.000 46.
Sporul natural al populaţiei este foarte greu de depistat din cauza
.lipsei de informaţii certe, iar analiza doar a unor sate nu pot fi co.nsi-
<lerate eşantioane cu caracter generalizator.
In aprecierea creşterii demografice un indicator important îl con-
stituie şi coeficientul naşterilor şi a mortalităţii pe ansamblul populaţiei.
Prelungirea vieţii a rămas o mare problemă a veacului al XVIII-lea.
O situaţie interesantă apare în :evoluţia medie a locuitorilor pe o
casă sau o familie. Se operează de către istorici 1 şi demografi pentru
acest secol cu cifra 5, numărul mediu al unei familii 47 •
In graniţă indicele pentru casă evo:uează aproape neschimbat între
. 7,5 (1805) şi 8 (1816). Ritmul de creştere al caselor este mai mare decît
<.11 familiilor între 1787-1805 (16,60/0 pentru case, în timp ce la familii
creşterea este de 15, 70/o). ln teritoriul Regimentului româno-iliric în 1805
.au fost conscrişi 72.628 locuitori şi 10.949 case, iar în 1816 - 78.890 lo-
<·uitori cu 10.660 case, făcindu-se precizarea că existau şi 919 familii
fără case 48. 1n graniţă ritmul de creştere a numărului de familii a fost
<le 13,8D/0 sub media din provincie pentru anii 1805-1816 cu o medie
anuală de 1410/o. 1n urma conscrierii din mai 1770 în cele 35 de sate
analizate au fost conscrise 3.310 case, în 'care forţa de muncă pe casă
44 G. Popiţi, op. cit., p. 82, 83.

45 A. Tintă, Colonizările habsburgice în Banat (1716-li40), Timişoara, 1972,
p. 73.
46 G. Popiţi, op. cit., p. 122.
47 N. Giurgiu, op. cit., p. 112.
48
G. Popiţi, op. cit., p. 97, 123.
238 Petru Bona
era repartizată astfel: 1924 case cu cîte un locuitor apt de muncă pentru
fiecare casă, 1151 case cu mai mulţi oameni apţi de muncă. Văduvele şi
orfanii ocupau 370 de case. ln urma măsurilor de împroprietărire în
viitoarea graniţă s-a dat pămînt la 3.445 .case. Avînd în vedere că este
vorba de o conscriere în scopuri militare, a cuno~terii exacte a băr
baţilor apţi pentru serviciul militar se constată că erau apţi 3.400 bărbaţi
iar -1843 pe jumătate invalizi. Din totalul satelor 3 erau cu un număr
de peste 200 case, 11 cu peste 100 case şi 21 aveau sub 100 case. ln 1910
existau două sate cu peste 1500 case, cinci sate cu un număr cuprins
între 400-500 case, două sate cu un număr cuprins între 300-400 case,
cioci sate cu un număr între 200-300 case, 17 sate cu un număr de
100-200 case şi patru sate cu un număr mai mic de 100 case49.
1n 1816, după o conscripţie sumară 50 a Regimentului valaho-iliric
nr. 13 situaţia se prezintă astfel:
Clădiri Familii După naţionalitate

Nr. --·
sate COlllU- I particn- casă fără
ale statului
nale lare \ cu casă
I r.
I s.
I g.
113 105 98 10878 10660 61578 15498 828
I I I I I 9191 I I
Pe comitate ritmul de creştere al familiilor este inegal cu mari discre-
panţe între cele trei unităţi administrative bănăţene.
Anul
l 1787
I 1793
I 1804
I
o;,
,o
I Media/an
Caraş 35724 36725 38634 8,1 0,45

Timiş 38861 40999 43902 12.9 0,71
Toron tal 25659 25689 33535 26,7 1,48
Sporul cel mai mare se constată în rPgiunile de colonizar'e în acelaşi timp

şi regiuni de cîmpie, spre deosebire de Caraş mai puţin colonizat, unde
blocul etnic românesc îşi păstrau unitatea iar creşterea era rezultatul
în primul rînd al sporului natural. Media de 5,1 pe familie în Caraş se
menţine pînă la începutul secolului trecut.
Pe sexe populaţia masculină a Banatului întPecea foarte puţin pe
cea feminină. Dacă în 1774 diferenţa a fost de numai 1525 in 1787 ea
creşte brusc la 21.666, pentru a scădea apoi la 21.020 în 1793 şi 9.940 în
1804. Oscilaţia trebuie pusă 1n legătură cu fenomenele imigraţiei dar şi
cu războaiele de la sfîrşitul secolului al XVIII-iea. In 1787 în ansamblul
populaţic•i masculine pondPrea celor necăsătoriţi întrecea pc cea a căsă-
4ll Ibidem, p. 60-61, T. Lalescu, op. cit„ p. 25.

50 Vezi tabelul din 1816.
~ N. Bocşan, op. cit., p. 42.
Comunităţi grăniceresti 239
toriţilor, acesta şi datorită

faptului că datele recensămîntului înregistra
la aceeaşi rubrică şi
tineri.
ln zona Regimentului româno-ilir diferenţa întrie populaţia masculină
~i cea feminină era de 2541, ponderea populaţiei masculine fiind de 520/o.
Intre 1805 şi 181552 în graniţă raportul între cele două categorii a fost:
Anul 1805 1815

I I I I
Bărbaţi 76.758 50,9°;, 89.023 50,2%
Pe mei
I 73.833
I 49,1%
I 86.021
I 49,8%
Pe regiuni românii erau majoritatea în Caraş, Timiş şi teritoriul

grăniceresc. Astfel după o statistică din 1836 în graniţă erau 124.834 ro-
mâni (55,7%), 69.394 sîrbi (310/o), germani 18.433 (8,20/o), slovaci 4.680
(2,10/o), croaţi 2.200 (0,90/o), unguri 3.052 (1,3%), cehi 132 (0,050/o), alte
naţionalităţi 676. Românii erau preponderenţi în Regimentul româno-ilir
unde reprezentau 900/0 din totalul populaţiei, iar în oele 35 de sate ro-
mânii erau în proporţie de 1000/o, situaţie ce rămîne neschimbată pînă
la începutul secolului XX. Aşa de pildă în anul 1910, doar în şase sate
apar cite 1-2 familii de maghiari şi in nouă cîteva familii de germani 53 .
Pe .confesiuni structura populaţiei a evoluat asemănător cu menţiu
nea că ortodocşii constituiau majoritatea populaţiei. fo 1787 ortodocşii
reprezintă 800/o din totalul populaţiei Banatului. Ritmul de creştere a
populaţiei ortodoxe a fost însă în intervalul 1819-1836 mai scăzut în
comparaţie cu a celei catolice sau evanghelice, fenomen determinat şi
-explicat. de colonizările efectuate. iin graniţă ritmul de creştere a popu-
laţiei ortodoxe a fost mai scăzut fa comparaţie cu cel al populaţiilor de
alte confesiuni. Ortodocşii reprezentau 87,3o;0 din totalul populaţiei, dar
în 1835 procentul scade la 84,40/o rămînînd totuşi preponderent54 •
1n 1835 populaţia Regimentului româno-bănăţean nr. 13 se pre-
zenta pe confesiuni astfel: ortodocş"i 99.555, catolici 6.773, uniţi 14, mo-
zaici 78.
Pe categorii de vîrstă populaţia Banatului poate fi apreciată drept
tînără, avînd în vedere şi vîrsta medie a mortalităţii. In 1774 în cifre
absolute, băieţii sub 15 ani reprezentau 73.730 respectiv 19,99/o, iar fetele
78.422 adică 21,2%, în timp ce bătrînii şi invalizii reprezentau 98.552 su-
flete, deci 17,80/o, băieţii între 1-12 ani numărau 81.207 iar între 13 şi
17 ani erau 17.745. 1n graniţă în anul 1805 copiii pînă la 17 ani numărau
32.922 suflete (21,80/o). 1n anul 1805 sint conscrişi în teritoriul Regimen-
tului valaho-ilir 10.822 copii între 1-12 ani, 4.623 între 13 şi 17 ani,
iar numărul femeilor era de 35.257 din totalul de 72.596 suflete3.5. ln cele
G. Popiţi, op. cit., p. 55.

52
T. Lalescu, Le probleme ethnographique du Banat, Paris, 1919, p. lf:>---23,
Sl
vezi G. G. Mironescu, Le Probleme du Banat, Paris, 1919. Colonizările cu maghiari
în unele părţi ale Banatului au început din anul 1872.
:» G. Popiţi, op. cit., p. 127.
55 Ibidem, p. 97.
240 Petru Bona
35 -de sate la 177:3 din totalul de 6.390 bărbaţi conscrişi tinerii erau în
număr de 2.58456.
Raportul d'intre populaţia rurală şi cea urbană este net favorabil
celei dintîi. A'?a de pildă la 1785 oraşul Caransebeş avea 477 case din
care 455 ale grănicerilor români (22 din cărămidă, 140 din pămînt bătut,
283 din lemn) 18 edificii publice între care 1 tribunal, două biserici orto-
doxe, o şcoală, 21 de prăvălii şi o mulţime de ateliere ce aparţineau ro-
mânilor. Or3.'?u1 mai deţinea peste 10.583 jugăre de pămînt57.
Un alt fenomen ce s-a manifestat în graniţă a fost fluctuaţia popu-
laţiei. Astfel în februarie 1775 s-au înapoiat din Ţara Românească 199 fa-
milii, în urma războiului din 1788 au dispărut 7.143 locuitori. In 1790 ca
urmare a numărului mare de plecaţi autorităţile au acordat scutiri d0
impozite pe o perioadă de 5 ani pentru toţi cei ce se vor înapoia din
Ungaria sau Transilvania. In 1810 s-au aşezat în graniţe 267 refugiaţi din
Ţara Românească, urmaţi în 1811 de alţi 252. Din SPrbia în HJ13 au
venit 45.475 din care s-au înapoiat doar 1.068 58 .
Cu toată creştPrea demografică, densitatea rămînea încă redusă.
După statistica lui Fenyes Elek din prima jumătate a secolului XIX ce
stabilea o densitate de 2.458 loc/milă, p în Timiş, 2.365 în Toronti.ll,
1914 în Caraş iar în graniţă de numai 961 loc/milă p, aceasta era c0a
mai slabă din întrl'aga monarhic. ln cele 35 de sat0 avîncl în vedere re-
giunea muntoasă undt' erau aşezate, clt'nsitatea pc mila p era şi mai mică.
Politica mercantilistă specifică secolului luminilor·, preocupată să
asigure unitatea economică a monarhiei habsburgice pînă la o veritabilă
autarhie se întemeia în demersul său productiv pe un suport conside-
rabil sporit. Din aceste raţiuni Curtea de la Viena a încurajat coloni-
zările ca una din căile importante ale creşterii dl'mografice, a introdus
o scrie de' măsuri pt>ntru intensifican'a sporului natural prin acţiuni
profilacticP, măsuri împotriva Ppidemiilor, foamc>tci, prin încurajarea ~i
consolidarea familic>i, dezvoltarea îm·ăţămîntului, etc.
PETRU BONA
BEITRĂGE ZUR RUMANISCHEN GRENZERGESCHICHTE

UND DEMOGRAPHISCHE WERTSCHĂTZUNGF:N
(Zusammcn f assung)
Der Autor bringt P1n1ge Daten i.iber Gri.indung, Organisation unei demogra-
phischen Struktur der Banater Grenz-Regimente des Habsburgischen Reiches mit
wichtigen HinwPise auf das Rumănisch-Banater Regiment.
Die vPrgleichende, vollstăndige und objektive Analyse der gp<;chichtlichen
Bevolkerung - Quellen aus dem Banat in seiner MPhrheit von Rmnă1wn bewohnt
war - das Ur-Volk, das schon immer hier gelebt hat.
5G Ibidem, p. 55. Conscrierea s-a făcut după scăderea imigranţilor. La totalul

cifrei sînt cuprinşi şi invalizi, deci inapţii pentru serviciul militar.
57 I. B. Mureşeanu, Caransebeşul în 1785, în Dacia, I, nr. 14 din 5 august 1939.
511 G. Popiţi, op. cit„ p. 121-122.
„ECONOMIA" - FOAIE ECONOMICA ILUSTRATA
DIN CARANSEBEŞ (1905-1910)
In afirmarea plenară a unei naţiuni ele-a lungul istoriei sale, putem

sesiza naşterea,afirmarea şi perindarea la conducere a unui şir de genf'-
raţii de oameni politici. Fiecare generaţie moşten~te o experienţă şi
tradiţif' de la cele precedente, după cum la rîndu-1i, în măsura în can'
este capabilă şi se respectă, aduce elemente inedite în mecanismul con-
ducerii. Astfel. treptat, constatăm un proces de perfecţionare a organi-
zării muncii în toate domeniile vieţii, de la eele economice la cele' clin
domeniul suprastructurii. Este calea firească, normală, de modernizare
şi afirmare a oricărei naţiuni, care valorifică puterea de muncă şi ic!C'ile
fiecărei generaţii, chemate să preia şi să ducă mai departe, cu prompti-
tudine, soarta naţiunii căreia îi aparţin.
După unii istorici această lege se poate numi „ teoria gcneraţiilor" 1 .
Dispunem astăzi dC' cîtl>va studlii valoroase care ne permit să de-
pistăm generaţiile politice şi tacticile folosite în luptă de către acestea,
de-a lungul epocii moderne din istoria românilor transilvăneni. Din lu-
crările lui Ioan Lupaş2 , David Prodan 3 şi Keith Hitchins 4 rezultă că
putem vorbi de generaţia lui lon-Inocenţiu Micu-Klein, generaţia lumi-
niştilor sau a intelectualilor anilor 1770-1825, generaţia paşoptistă
(1848-1880), generaţia tribunriştilor condusă de Ioan Slavici (1880-1905)
şi generaţia noului activism sau a Unirii de la 1918, afirmată în anii
1905-1910, al cărei principal purtător de cuvînt a fost Octavian Goga.
Nu este momentul să ne oprim asupra programelor politice ale fie-
cărei generaţii în parte. Am făcut acest lucru cu alti=i ocazie5. Dorim
doar să reţinPm momentul cîncl oamC'nii politici români transilvăneni
ajung să înţeleagă rolul hotărîtor pe care dezvaltarea economică a na-
ţiunii îl are pentru afirmarea ei plenară, garanţie a propăşirii în plan
cultural şi politic. Apoi să legăm un eveniment aparent dt' istorie locală,
tipărirea unei foi economice ilustrate' la Caransebe~. ele C' !"ortul general
1 1Joan Lupaş, Trei generaţiuni în politica românească din Ardeal, Cuvînt

rostit la Congresul P.N.R. ţinut la Sibiu în ziua de 2 mai 1926, Bucuresti, 1926.
2 Ibidem.
J David Prodan, Supple.i: Libellus Valachorum. Ed. Ştiinţifică şi Enciclope-
dică, Bucureşti, 1984.
4 Keith Hitchins, The Idea of nation The Romaniar1s of Transylvania 1691-
1894, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
" Mihai Drecin, Generaţii politice şi tactici politice în istoria P.N.R. din
Transilvania. Consideraţii preliminare, lucrare în mss. susţinută la Sesiunea ~tiin
ţiflcă a l'vluzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 28-29 martie 1980.
242 Mihai Drecin
al naţiunii noastre din Transilvania şi Banat făcut în vederea apropierii

momentului unirii cu Regatul român.
Marea lecţie a revoluţiei române de la 1848-1849 a fost necesitatea
ca românii transilvăneni să-şi îndrepte strădaniile în direcţia organizării
politice şi a dezvoltării economice 6, a afirmării culturale. Numai astfel
puteau să se impună în monarhia habsburgică, să se împotrivească cu-
rentului de deznaţionalizare. Deziluzia provocată de încheierea dualis-
m.ului austro-maghiar, eveniment care închide definitiv românilor calea
spre afirmare în viaţa lpoldtică, întăreşte curentul ce punea accent pe
viaţa economică şi culturală ca domenii de importanţă prioritară. Gene-
raţia paşoptistă nu renunţă la idealurile ei politice chiar dacă sfîrşeşte
prin a fi înfrintă.
Generaţia tribunistă consolidează serios succesele naţiunii în planul
vieţii economice 7 şi culturale. Este adevărat că ideile politice puse în
circulaţie nu aduc lucruri noi. iM:ai mult chiar, Programul P.N.R. din
1881 abandonează obiectivul generaţiei paşoptiste de a obţine indepen-
denţa naţională deplină, acesta fiind înlocuit cu un obiectiv mai modest
- autonomia teritorială, administrativă şi constituţională a Transil-
vaniei8.
Generaţia noului activism este mult mai ambiţioasă, dovedind că
este capabilă să preia tot ce a fost valoros la generaţiile precedente, să
asigure continuitatea luptei naţionale pe plan superior. Ca ideal politic
se apropie de ideile generaţiei de la 1848, refuZJind provincialismul strîmt
al generaţiei tribuniste. Nu se sfieşte să-şi afirme răspicat voinţa de a
vedea unită Transilvania cu Regatul român. ln plan economic şi cultural
înmulţeşte serios succesele generaţiei anterioare (sistem bancar dirijat
de Uniunea „Solidaritatea", creşte numărul cooperativelor ţărăneşti, apare
prima bancă de asigurare cu capital românesc la 1911, ţărănimea şi bur-
ghezia română cumpără tot mai mult pămînt de la nobilimea maghiară
scăpătată, cresc numărul şcoldlor româneşti, a elevilor pregătiţi în şcolile
germane şi maghiare etc.).
1n acest context trebuie să înţelegem activitatea presei economice
din Transilvania apărută ffn jurul anului 1900 sau după acest an. Ea
urmărea răspîndirea cunoştinţelor economice în rîndul maselor popu-
lare9, ajutînd ţăranul, intelectualul şi micul meseriaş să-şi organizeze o
gospodărie model, rentabilă, deschisă spre piaţă, care să-i asigure veni-
turi substanţiale şi sigure.
După „Revista Economică" din Sibiu, principala publicaţie în limba
română din Transilvania începutul secolului nostru, la 1909 apăreau
următoarele reviste economico-financiare româneşti mai importante:
„Bunul Econom" - Orăştie (1899-1909), „Poporul" - Budapesta (1894-
6Keith Hitchins, op. cit.

7Mihai Drecin, Banca „Albina" din Sibiu - instituţie naţională a .romdnilor
transilvăneni (1871-1918), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1982.
8 Liviu Maior, Constituirea P.N.R. Conferinţa din 12-14 mai 1881, in Studia
U.B.B., Series Historia, nr. I, 1970, p. 91-108; Idem, Un secol de la unificarea
partidelor naţionale româneşti din Transilvania, în AIIA, Cluj, 1981, p. 119-'-128.
9 Toader Ionescu, Idei şi orientări în publicistica românească la sfîrşitul se-
colului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-Zea (1890-1918), Ed. Dacia, Cluj-
Napoca, 1985, p. 38-43.
„Economi.a" - foaie economică 243
1917), „Economia" - Caransebeş (1905-1910), „Tovărăşia" Orăştie

(1900--1911) şi „Munca" - Sebeş-Alba (1908-1910) 10.
Apariţia unei reviste economice româneşti la Caransebeş nu este
întîmplătoare. Sîntem într-o zonă geografică masiv populată de români
întreprinzători, orientaţi atît spre agricultură şi creşterea animalelor, cît
şi spre meserii, exploatarea pădurilor, pomicultuTă, stupărit. In oraş şi
împrejurimi există un număr apreciabil de bănci şi cooperative de credit
cu capital românesc, iar altele cu capital german şi maghiaro-evreiesc,
importante surse de credit pentru populaţie. Se făcea simţită în conti-
nuare forţa economică a „Comunităţii de avere a fostului regiment con-
finiar romăno-bănăţean nr. 13". Ţăranii şi intelectualii români achizi-
ţionează suprafeţe tot mai importante de pămînt. Ca atare, se impune
necesitatea editării unei reviste economice care să dea sfaturi practice
tuturor categoriilor sociale interesate, implicate în diferitele domenii ale
economiei.
Revista caranseb~eană „Economia" apare între 16.Il/l.III,1905 şi
18.l/31.I.1910 11 , sub redacţia profesorului Iosif Bălan şi inginerului silvic
Alexandru Diaconovich12. La început lunar, apoi bilunar, fiecare număr
însumînd 16 pagini compactate sub formă de broşură de mici dimen-
siuni. Tiparul ca şi fotografiile sint îngrijit executate în atelierele Tipo-
grafiei diecezane din localitate. Preţul unui număr este rezonabil (40 fi-
Jeri), un abonament anual costînd 4 K. Revista se expedia şi în România.
In „Apelul" cu care se deschidea primul număr, redactorii şi edi-
torii motivau astfel întreprinderea lor: „Foile speciale economice pe
lîngă exemplul viu şi pe lingă prelegerile practice, precum la alte po-
poare aşa şi la noi au fost un factor„.principal la dezvoltarea şi înaintarea
economiei şi au fost primite totdeauna cu plăcere în cercul cetitorilor" 13 .
ln continuare se precizează că articolele pe care şi le propun să le
publice sînt din „ ... toate terenele economiei rurale şi din domeniul
silviculturei, din agricultură, din economia de vite, din grădinărit, din
industria economică . . . economia naţională . . . economia de casă . . . Se
va pune la dezbatere mai departe chestiunea cultivării ţărancei noastre,
avînd în vedere, că femeia este sufletul unei economii bine întocmite.
Din silvicultură vom aduce articlii despre însemnătatea pădurilor în
economia naţională şi despre influenţa folositoare, ce o au pădurile
pentru economia rurală, şi se vor da celor interesaţi îndegetări (îndru-
mări - n.n.) în cultivarea raţională a pădurilor, cari formează proprie-
tatea proprietarilor ·mai mici. 1în fine foaia va aduce şi articlii, în cari
se va trata obiecte de interes general pentru poporaţiunea noastră de la
sat, în deosebi invenţiunile noi pe terenul economw1 precum şi schim-
bările ce se vor face în legile referitoare la economia rurală şi la veteri-
10 „Revista Economica", Sibiu, an XII, nr. 29, 17 VII 1910, p. 288.

li Cf. Constantin Brătescu, Un secol de tipar românesc la Caransebeş, în
Momente din istoria tiparului românesc la Caransebeş, Caransebeş, 1985, p. 3.
12 Este fratele lui Dr. Corneliu Diaconovich. Vezi despre acesta studiul
nostru: Dr. Corneliu Daiconovich, marcant economist român de la sfîrşitul secolului
al XIX-lea - începutul secolului ~ XX-lea, în „Tibiscus", Timişoara, 1978, p.
317-322.
lJ „Economia", Caransebeş, an I, nr. 1, 16 II/l III 1905, p. 1.
244 Mihai Drecin
nane. Vom stărui în cît se poate şi întru cît va fi de lipsă, ca temele,

despre cari tratează articlii, pentru mai mare claritate să fie esplicate>
şi prin ilustraţiuni potrivite"I4.
Revista îşi onorează promisiunile publicind articole, fotografii şi de-
sene sugestive într-o largă paletă de probleme care interesează lumea
statului, în funcţie de calendarul lunărilor agricole. Fiecare număr în-
serează datele de desfăşurare a tîrgurilor din Banat şi preţurile pentru
luna în curs pe piaţa Caransebeşului, o rubrică de publicitate şi reclame
pentru diferite maşini agrticole, soiuri de seminţe şi rase de animale de
mare randament.
Ca şi alte reviste de profil, „Economia" din Caransebeş dă sistematic
numeroase informaţii despre realităţile economice din Regatul român,
fonnulă subtilă ce cultiva conştiinţa unităţii naţionale.
Se încearcă să se ofere repere din economia ţărilor dez.voltate din
vestul Europei, depăşindu-se astfel cunoştinţele locale şi regionale despre
organizarea muncii şi valorificarea produselor agricole.
La sfîrşitul primului an de apariţie bilanţul este îmbucurător. Cu
ajutorul preoţilor şi învăţătorilor, al băncilor româneşti din Lugoj, Ora-
viţa, Blaj, Sebeş-Alba, Sacul, Petrovsielo, ISasca Montană, al „Reuniunii
amploiaţilor" (funcţionarilor - n.n.) din Caransebeş, a lui Constantin
Burdia - preşedintele Comunităţii de avere - care singur plăteşte
100 de abonamente, s-au putut acoperi toate cheltuielile legate de tipă
rirea şi difuzarea revistei 15. Pentru anul imediat următor, revista îşi
propunea îmbunătăţirea sumarului apelînd la acei „ ... mulţi scriitori noi
(corespondenţi - n.n.) pricepători în toate ramurile economice" pe care
ş-i i-a atras în anul expirat16. ~
După aproape cinci ani de frumoasă activitate, subit, la sfîrşitul lui
ianuarie 1910, editorii anunţă încetarea apariţiei revistei. Motivînd acest
demers se apreciază că în mare revista şi-a atins ţelul propus. Apoi socie-
tăţile şi institutele create pentru promovarea intereselor economice .şi a
bunei stări a poporului (poate „Astra", etc. - n.n.), fără să se ·precizeze
concret care anume, cu puţine excepţii, nu au sprijinit editarea şi răs
pîndirea revistei. Ca urmare cercul cititorilor fiind mic, cheltuielile mari
cerute de scoaterea revistei nu mai pot fi acoperite. Se pare că în primul
rînd intelectualii satelor sînt făcuţi, indirect, răspunzători de situaţia în
care a ajuns revista, din moment ce sie prezizează că „ ... nepăsarea,
... am întîlnit-o nu .(subl.n.) în sinul ţăranilor noştrii"17.
„Revista Economică" din Sibiu, după ce îi apreciază activitatea din
cei _aproape cinci ani de existenţă, regretă „ ... încetarea acestui tovarăş
de muncă al nostru" 18.
Caransebeşul nu rămîne multă vreme fără un ziar românesc. In
august 1910 văd lumina tiparului două ziare, organe ale P.N.R., cu regim
14 Ibidem.
13 Idem, an I, nr. 11-12, 18 XI/1 XII 1905, p. 1-3.
16 Ibidem.
17 Idem, an V, nr. 22-24, 18 1/31 I 1910, p. 1-2.
18 „Revista Economică", Sibiu, an XII, nr. 9, 26 II 1910, p. 116.
HI Idem, an XII, nr. 33, 14 VIII 1910, p. 322. Cf. Constantin Brătescu, op. cit.•
p. 3.
„Economia" - foaie economică 245
lunar de apariţie.
Este vorba de „Vocea Graniţei" - foaie politico-ţără
nească şi „Sentinela" - „revistă poporală", ambele sub redacţia lui
George ŢinţariuI9.
Societatf>a românească caransebeşeană, intelectuali, ţărani şi mese-
riaşi deopotrivă, dovedea, la începutul secolului nostru, că este foarte
activă, atît în planul preocupărilor economice dt şi politico-culturale.
Activitatea Episcopiei ortodoxe întregea prestigiul localităţii de impor-
tant centru al mişcării naţionale din Banat. Aici trebuie să căutăm parte
clin rădăcinilie care au susţinut Caransebeşul în prima linie :::i luptei
pcntrn unirea Transilvaniei, Banatului şi părţilor aşa-zis ung11rene cu
România, iar mai apoi în crîncena rezistenţă pentru apărarea Unirii de
la Alba Iulia, între 1 Decembrie 1918 şi vara anului 19Hl, împotriva
ocupaţiei sîrbeşti20.
MIHAI DRECIN
„L'ECONOMIE" - FEUILLE ECONOMIQUE ILLUSTRf:E

DE CARANSEBEŞ (1905-1910)
(Resume)
La parution de la revne de Caransebeş „L'Economie" s'integre dans l'effort

ele la generation politique du noveau groupe de militants civiques, qui s'est fait
rrmarquer au debut de natre siecle de stimuler l'affirmation de la nation rou-
maine dans tous Ies domaines de la vie. Selon le point de vue de cette generation,
l'affirmation politiques de la nation roumaine de Transylvanie ne pouvait se
rc"i1liser que par la consolidation de sa force economique et l'elevation du niveau
de culture gen{~rale. En ce qui concerne !'economie on donnait une attention
1oute particuliere ă l 'agriculture et aux branches industrielles liees a celle-ci-qui
constituaient l'occupation fondamentale des Roumains.
La revue, editee par le professeur Iosif Bălan et l'ingenieur forestier Alexan-
dru Diaconovich, est, tout d'abord mensuelle, ensuite bimensuelle. Les articles
,.;ont accompagnes de photos et dessins suggestifs courrant un evantai! de pro-
hlemes qui suscitaient l'interet des gens de la campagne, en fonction du calendrier
d"s travaux agricoles. Des nouvelles y sont inserees sur l'organisation de l'activite
f't la mise en valeur des produits agricoles dans des pays developpes de l'Ouest
dr• !'Europe. Les nombreux renseignements sur Ies realites economiques du Roy-
aumP de la Roumanie etaient une forme subtile de cultiver Ia conscience de
l'unit& nationale. La revue connaît une large diffusion parmi les pay<;ans de
Banat grâce aux cures, aux instituteurs, aux banques et aux fonctionnaires rou-
mains.
On explique la suspension de la revue par les difficultes d'obtenir Ies fonds
nc'•cessaires ă son impression. Mais, apres six mois seulement, par la parution
de deux nouveaux journaux, la ville de Caransebeş relie et continue la tradition
de la presse roumaine.
20 Comunicare susţinută în cadrul Simpozionului , ln memoriam Constantini

Daicoviciu", Caransebeş, 30-31 martie 1986.
MANIFESTĂRI CULTURALE INTRE CARANSEBEŞ ŞI
'TURNU-SEVERIN PREMERGĂTOARE MARII UNIRI
DE LA 1 DECEMBRIE 1918
ln vitregia vremurilor trăite, poporul român a ales întotdeauna for-

me de luptă adecvate situaţiei pentru a-şi .putea menţine existenţa, pen-
tru a-şi uni forţele necesare .păstrării fiinţei naţionale, a libertăţii, inde-
pendenţei şi unităţii sale ca teritoriu şi naţiune.
Din formele eficace ale acestei lupte amintim culturalizarea maselor
:;;i menţinerea permanentă a legăturilor cu românii de peste munţi, legă
turi manifestate şi prin schimburi de valori culturale.
Ne vom ocupa, în cele ce urmează, doar de cîteva aspecte privind
schimburile culturale între Caransebeş şi Turnu-Severin în perioada
premergătoare marii uniri de la 1 Decembrie 1918.
Primul pas spre Turnu-Severin îl fac învăţătorii din dieceza Caran-
sebeş care şi-au ţinut adunarea lor generală cu caracter practic, peda-
gogic la Orşova în zilele de 22 şi 23 august 1899.
Organizatorii au găsit că ar fi foarte nimerit ca cei prezenţi să facă
cîteva excursii cu caracter didactic, nelipsind din plan o excursie la
fraţii de la Turnu Severin.
Ca să nu ştirbim nimic din reuşita acestei excursii ne vom folosi de
părerille învăţătorului Petru Bandu, un sufletist şi bun mînuitor al con-
deiului, care a scris în organul de presă caransebeşan, Foaia diecezană,
un serial de articole din care am spicuit doar impresii'le din excursia
făcută în România. Scopul excursiei a avut, aşa cum am mai arătat, un
caracter didactic şi de aceea „sosiţi la Turnu Severin, ,am cercetat impo-
zantul liceu de acolo, şcoalele normale, internatele şi alte multe insti-
tuţiuni culturale . .Invăţătorii ,şi profesorii d'e acolo, cu o rară bunăvoinţă
au arătat oaspeţilor tot oe a fost vrednic de atenţiunea noastră"I.
Dacă aceasta a fost spicuirea sobră legată de scopul excursiei, să
vedem care a fost efectul produs asupra învăţătorilor vizita la Turnu
Severin: „Ne apropiem de un alt cuib de lume, pe ţărmul stîng al Du-
nării Verciorova de pe teritoriul român, în care lucrul cel mai însemnat
era gara, încolo e un pumn de căsuleţe răzleţe la poala dealului. Un
deal golaş avea inscripţia România"2.
Despre stările sufleteşti ale învăţătorilor ne vorbeşte în continuarP.
autorul articolului: „trăim numai din însufleţire şi entuziasm" 3.
I „Foaia diecezană", Caransebeş, Anul iXIV Nr. 35 din 1899 (în continuare
FD anul, numărul şi data).
2 FD, Anul XIV, Nr. 48 din 1899.
3 Ibidem.
248 Liviu Groza
Pe măsură ce vaporul se apropia de ţinta finală, oraşul Turnu Se-

verin, descrierea este mai amănunţită, mai încărcată de stări emoţio
nale: „Vaporul făcu un ocol mare şi, se îndreptă spre ţărm, la puntea de
debarcare. Toţi dădeau năvală spre punte, fiecare arde de nerăbdare ...
Neastîmpărul era mare, lumea aceasta nouă, ne interesa, ne atrăgea" 4 .
După descrierea amănunţită a oraşului şi a locuitorilor lui, autorul
insistă mai mult asupra scopului didactic, descriind Liceul Traian, sălile
de clasă, de sport şi se opreşte cu nostalgie asupra unor lucruri care au
produs emoţii învăţătorilor bănăţeni: „Mult a plăcut tuturor sala de
belearte, unde am putut admira multe lucruri succese din pictură în
ulei, acuarele şi desemnuri cu creonul. M-a atras portretul regelui mun-
ţilor: Avram Iancu. Privindu-l m-a cuprins duioşia. Avram Iancu în ţara
fraţilor serveşte de model de artă şi ca un factor de educaţiune natio-
nală, iar la noi abia-1 afli într-o casă inteligentă" 5 .
Cum era şi firesc învăţătorii din dieceza Caransebeş, pe Iîngă alte
obiective de interes pedagogic şi istoric, s-au vizitat şi ruine}(' podului lui
Traian. Aici s-au petrPcut dteva lucruri neadmise de etică, dar aceskci
trebuiesc înţelese prin prisma învăţătorului a cărui idei erau încătuşail'
şi căruia nu îi era îngăduit de a-şi exprima liber părPrea dc'spre istoria
neamului său. Autorul tjescrie modul cum· învăţătorii bănăţeni au fost
impresionaţi de ope:m lui Apolodor: „Fiecare începu să tiranizeze acest
stîlp cu lovituri care mai de care mai nemiloase. Toţi voiau să aibă o
pietridcă din ruina, ce are o importanţă atît de înălţătoare'. Fiecare era
mînd.·u de scumpul suvenir şi se entuziasma 116 .
Mu cu rea credinţă am strecumt acest citat din care nu trebuie luată
partea negativă a gestului, ci să vedem în el setea de mărturie autentică,
de istorie românească de care învăţătorii .din Banat aveau atîta nevoil»
Despărţirea de fraţii lor de 1a SPverin •a fost grea. Vom da curs
acestui eveniment aşa cum el s-a .petrecut şi cum a fost descris de cei
care l-au trăit: „In fine a sosit timpul de plecare. Era patru ore. Am
trecut puntea, nu cu aceeaşi .grabă ca ]ia sosit, care după noi s-a tras
deloc (imediat n.n.), poate ca nu cumva să trecem careva napoi. Un sc'nti-
ment de jale îmi apăsa inima, pieptul ,mi se strîngea şi vocea mi-a
amuţit cînd m-am uitat de pe bord la fraţii care ne-au însoţit în număr
aşa de frumos. De pe feţele lor puteam să citesc acelaşi regret şi duioşie.
Nu mai eram pe pămîntul României. Ei au fost buni şi noi ne-am simţit
aş.a de bine în societatea lor şi trebuia să plecăm. „Maii cîntaţi una de
adio" ne strigau vreo cîteva vod die pe chei. Şi ei erau emoţionaţi. Abia
începură vreo cîţiva de pe bord şi un fluer<at puternic, mînios ne dădu
semnalul de plecare. Şi dintr-o parte şi din alta se ridică o mare de pă
lării şi batiste fîlfîiră timp îndelungat în aierul care era despicat de
strigăte „Să trăiască", „ura", „adio". Iar la alt colţ un grup ceva mai
sentimental, printre oare se auzeau şi accente miş.cătoare de voce fe-
meiască, intona rar şi melancolic „Eu mă duc, codrul rămîne" ... Calea
4 Ibidem.
5 Ibidem.
6 Ibidem.
Manifestări culturale premer~toare Unirii 249
de la Turnu Severin spre Orşow nu mai avea nici un farmec pentru

mine. Dispoziţia generală era abătută" 7 .
Despre reuşita excursiei s-a scris mult. Am găsit însă nimerit să
o cităm pe a unui învăţător care fascinat de cele trăite a exclamat:
„nici în rai nu putea fi mai frumos" 8 .
Dacă ne gîndim "că învăţătorii participanţi au dus cu d în satele
lor impresiile de călătorie care le-au împărtăşit atît copiilor din şcoală,
cît şi locuitorilor din sate, vom Jnţelege rolul ce-l aveau învăţătorii pen-
tru păstrarea fiinţei naţionale, pentru menţinerea mereu în actualitate
a ideii de unitate naţională.
Amintim, nu ca o simplă semnalare, că în iacelaşi ziar caransebeşan,
Foaia diecezană, alături de articolele însufleţitCJlare care descriau vizita
învăţătorilor la Turnu-Severin, redacţia .a mai tipărit în coloanele zia-
rului „Risipirea Plevnei" din „Războiul nostru pentru neatîrnare" de
George Coşbuc. Era şi aceasta o formă de educaţie patriotică, de evocare
a tinerii dar eroice armate române.
iln anul 1900 a avut loc o nouă vizită ,a caransebesenilor la Turnu
Severin. De astă dată vizita depăşeşte limitele oraşului deoarece Asocia-
ţiunea transHvană pentru literatura română şi <'.Ultura poporului român
(Astra) îşi ţine adunarea sa generală în despărţămîntul Caransebeş. Orga-
niz·atorii au ajuns la părerea că această adunare generală care îşi desfă
şura lucrările în cel mai tînăr despărţămînt să a~bă loc în mirifica sta-
ţiune Băile Herculane, acolo unde istoria poporului român şi-a pus am-
prenta pe fiecare piatră din fermecătoarea Vale a Cernei.
Din programul adunării genernle un loc bine meritat l~a avut şi
vizita la Turnu Severin, prilej de întîlnire a românilor bănăţeni şi tran-
silvăneni cu fraţii din România, despărţiţi încă de vremelnicul hotar cc
despărţea inimă dt' inimă românească.
Programul manifestărilor culturale care s-au desfăşurat la Turnu
Severin a fost brodat pe ideea de unitate naţională, severinenii străduin
du-se şi reuşind să dea acestei vizite un profund caracter naţional şi
cultural de o înaltă ţinută patriotrică. Că aşa au .stat lucrurile ne-o con-
firmă cotidienele vremii. Ne vom referi doar la ziarul Tribuna din Sibiu
care descriind întreaga activitate ,concluzionează că: ,,primirea dl' can'
ne-au împărtăşit fraţii liberi de la Severin .a fost atît de frumoasă încît
nu cred că se va găsi unul dintre oaspeţi care să uite vreodată, sau care
să nu fi rămas cu totul incîntat" 9.
In anul 1902 a avut loc un schimb de manifestări culturole prilejuit
de vizita .corului „Doina" la Caransebeş, precum şi a Reuniunii române
de cîntări şi muzică din Caransebeş la Turnu Severin.
;,Doina" a venit pe meleagurile Banatului să umple inimile camn-
sebeşenilor cu murmurul ei cules de pe undele domoale ale bătrînului
Danubiu, sau de pe însoritele plaiuri ale Cloşanilor.
Ziarele caransebeşene consacră spaţii largi iacestui <"Veniment de-
oar~ce vizj.ta severinenilor depăşeşte cadrul restrîns al unui concert coral,
7 Ibidem.
e FD, Anul XIV, Nr. 35 din 1899.
~· „Tribuna", Sibiu, Anul XVII, Nr. 171 din 1900.
250 Liviu Groza
ea fiind o adevărată sărb~toare naţională. După o bogată descriere a

vizitei. ziaml Foaia diecezană încheie astfel: „Cu aceste succese fru-
moase s-a încheiat concertul Doinei din Turnu Severin la noi, lăsindu-ne
dulci amintiri şi <lucind de aici, cred, impresiunea că am primit-o· cu
toată căldura inimii şi că prin prestaţiunile sale artistice ne-a frapat.
Aceasta este părerea genemlă a publicului bănăţean, ce a avut fericirea
să guste din plăcerile artistice, ce draga noastră „Doina" ne-a procurat
în seara de Dumineca Tomii. Reproduc aici această părere fără a-i mă
guli, căci de aceasta nici ea, nici noi n-avem Iipsă"10.
Bogatul material publicat de harnicul cercetător severinean prof.
Nicolae Chipurici, care cu competenţa ce îl caT"acterizează depăşeşte ca-
drul modest al prezentei comunicări, aduce la lumină măreţul eveniment
al vizitei ce o face Reuniunea română de cîntări si muzică din Caranse-
bes la Turnu Severin11 . Acest lucru ne-a determi nat să semnalăm doar
0
vi~ita ce o foc caransebeşenii în urbea mehedinţeană.

Un exemplu edificator de solidaritate naţională îl constituie şi pu-
blicarea în Foaia diecezană din Caransebeş a programului ce avea să aibă
loc la Turnu Severin cu ocazia zilei de 24 ianuarie 1905. 1!nsăsi anun-
ţarea programului a constituit un prilej de educaţie naţională, de adu-
0
cere aminte a marelui eveniment.

Că lucrurile stau aşa ne-o confirmă şi nota de pe acelaşi ziar scrisă
pe marginea dreaptă a articolului de o persoană rămasă spre regretul
nostru anonimă pînă în z'ilele de azi: ,,Iată ce publica F.D. (Foaia die-
cezană n.n.). Ce bun român era Dr. P. Barbu"12.
Profesorul Dr. Petru Barbu era redactorul ziarului şi întorcîndu-ne
cu .ani în urmă amintesc că oficialităţile din Turnu Severin cer în anul
1863 oraşului Caransebeş fanfara militară pentru a cînta la serbările
organizate cu ocazia aniversării a patru ani de la unirea Principatelor,
cerere refuzată de autorităţile militare din Timişoara 13 . Faţă de această
situatif', la care sf' mai pot adăuga încă multe alte exemple, considerăm
că atitudinea profesorului Petru Barbu ca un act de mare curaj.
Aflrmaţi.a noastră o argumentăm cu un exemplu petrecut în Caran-
sebPs în anul 1906, cu ocazia dezvelirii statuii împăratului Franz Iosif,
eînd ·prof. Petru Barbu scria în Foaia dif'cezană: a trecut şi dezvelirea
monumentului ridicat în Caransebe!? Maiestăţii Sale împăratului şi Rege-
lui nostru Francisc Iosif I. Nu ne-am amestecat şi nici nu am luat notite
despre festivităţile ce se .puneau la ca1e pe ziua de Duminecă, pentru
că acest!" festivităţi s-au aranjat în numele nostru, dar fără noi. Carac-
teristica sărbătorii: totul străin de noi, nimk românesc, nimic grănice
resc"14.
Evenimentele vitrege pentru caransebeşeni îi frustrează de a par-
ticipa oficial în anul 1906 la sărbătorile care au avut loc la Bucureşti.
10FD, Anul XVII, Nr. 17 din 1902.

11Nicolae Chipurici, Date şi mărturii despre Societatea muzicală Doin,a din
Turnu Severin, Revista arhivelor, Bucureşti, Anul XI, Nr. 2 din 1968; p. 121-126.
12 FD, Anul XX, Nr. 4 din 1905.
13 Liviu Groza. Contribuţii cu privire la regimentul românesc de graniţil din
Caransebeş, ln Banatica, Reşiţa, 1979, p. 331.
14 FD, Anul XXI, Nr. 40 din 1906.
Manifestări culturale premergătoare Unirii 251
S-a găsit totuşi o soluţie salv>atoare şi astfel .peste 40 de corişti caran-

sebeşeni se alătură corului maistrului Vidu. Cu acest prilej au avut loc
manifestări de adeziune a severinenilor pentru fraţii lor din Banat.
Un corist caransebeşan care a primit aprobarea autorităţilor să par-
ticipe la festivităţile de la Bucureşti, îşi scria impresiile sale în Foaia
diecezană: „La orele 5 .s-a pus trenul special în mişcare şi peste vreo
cîteva minute a trecut frontiera întimpinat la Verciorova cu bubuituri de
tun şi sunet de clopot. Gara .precum şi împrejurimile erau pavoazate cu
steaguri, chiar şi de pe vfrful munţilor înalţi fîlfîia tricolorul Româ-
niei ... La Turnu Severin trenul intră în gara bogat pavoazată şi tixită
de lume între urale nesfî~'ite. Muzica militară a regimentului de doro-
banţi dntă „Deşteaptă-te române" ... După terminarea recepţiei oficiale
s-a întins o horă mare şi veselă, dansînd alăturea fraţii de dincoace şi
de dincolo. Priveliştea era fermecătoare . . . lntre frăţeşti strîngeri de
mină, salutări cordiale şi urări de bine, ne-am despărţit de Turnu Se-
verin"15.
ln anii 1910 şi 1911 ziarul Foaia diecezană publică sub semnătura
profesorului Iosif Bălan un serial de articole intitulat „Di'n trecutul ora-
şului Turnu Severin". Autorul, un bun cunoscător al istoriei poporului
român, în repetate rlnduri depăşeşte cadrul local, situînd oraşul în con-
textul istoriei şi eul turii balcanice şi chiar europene.
Nu întîmplător autorul pleacă de la ideea continuităţii românilor în
spaţiul carpato-danubiano-pontic. Cum era şi .firesc profesorul Iosif
Bălan descr!i'e trăsăturile care defineau pe daci: „Dacii erau pe timpul
lor dintre popoarele cele mai de frunte şi mai războinice. Deja pe tim-
pul lui I. Caesar şi a lui August ei treceau de la o naţiune puternică ce
influenţa în mod considerabil asupra sorţii popoarelor învecinate"Is.
Cu competenţa ştiinţifică ce îl caracteriza, Iosif Bălan vorb~te des-
pre amestecul daco-roman, despre limba română moştenită de la îna-
intaşi 'oare a primit diferite influenţe care însă nu au modifiC'at cu ni-
mic fondul daco-roman al limbii noastre.
Autorul continuă studiul său cu o incursiune docwnentată în isto-
ria oraşului Turnu Severin analizîndu-1 în diferite etape de dezvoltare
istorică, oprindu-se la anu'l 1524, an în care Ludovic al II-lea s-a îngrijit
în mod deosebit de fortificarea cetăţii Severinului17.
Era firesc ca în acest noian de activităţi menite să apropie pe ro-
mânii bănăţeni de fraţii lor de peste munţi, să apară asemenea articole
de istorie care să facă tuturor caransebesenilor cunoscută istoria seve-
rinenilor, ca parte integrantă a istoriei românilor.
La toate aceste forme de manifestare a dragostei şi stimei ce aveau
caransebeşenii faţă de severineni, se alătură şi un anunţ care populari-
zează prestigioasa şcoală din Turnu Severin.
lntr-un articol intitulat „Institutul Model de fete din Turnu SP-
verin" Foaia diecezană publică atît cuvinte de laudă pentru acest insti-
tut, cît şi programa şcolară a acestuia 18 .
15 FD, Anul XXI, Nr. 36 din 1906.
16 FD, Anul XXV, Nr. 32 din 1910.
11 FD, Anul XXVI, Nr. 22 din 1911.
18 FD, Anul XXVI, Nr. 33 din 1911.
252 Liviu Groza
Era şi
aceasta o formă de popularizare, de îndemn pentru românii
bănăţeni, cum de altfel se scrie şi în art.icol că „atragem atenţiunea mai
ales românilor bănăţeni asupra acestui Institut de creştere, cercet;;i.t de
multe fetiţe de ale noastre" 19. Se realiza ,şi pe această cale o legătură
firească a românilor de pretutindeni.
1n 1914 are loc o nouă vizită a corului Doina în Caransebeş. Acesta
a fost un moment de mare însemnătate pentru menţinerea în actualitate
a ideii de unitate naţională. Foaia diecezană descriind evenimentul scria
pritre altele: „S-a dat deci din nou prilej ca doina românească să se în-
frăţească, iar la această înfrăţire să se oţelească şi mai multe senti-
mentele românilor din aceste părţi" 20 .
Sub pretextul că „Doina" îşi comemorează membrii onorifici ai so-
cietăţii, corul a cîntat in cimitirul din Caransebeş la mormintele lui
Constantin Diaconovid Loga, generalul Tmian Dada, Mihail Trapşa,
Ioachim Alionite şi alţii. La mormintele lor au fost rostite mici alocu-
ţiuni legate de viaţa şi activitatea regretaţilor dispărnţi. Aceasta. a
constituit o adevărată manifestare cu un adînc caracter patriotic °deoa-
rece persoanele evocate nu au fost altele . decît cele mai neînfricate în
lupta pentru cauza neamului nostru.
Că „Doina" a desfăşurat în Caransebeş activităţi cu caracter patrio-
t1c şi .că a .avut de suferit rigorile ~egilor .ne-o spune şi memoriul ce îl
înaintează societatea severineană la Bucureşti din care relatăm: „DucC'-
rea Doinei în 1914 de la Caransebeş la Haţeg şi oprirea c'i la SarmizL'-
getusa a mişcat inimile şi a înălţat sufletele cîntăreţilor cum nu se poate
tălmăci. Cele înserate ia tun ci, mărturiseau ziarele maghiare cu mul tă
amărăciune, că rezultatele propagandei societăţii valahP din Turnu Se-
verin sînt subversive şi periculoase statului maghiar şi cu toţii cerem
pedepsirea conducătorilor ,ei":! 1.
Foaia cliecC'zană din Caransebeş descriind vizita făcută de corul
Doina încheie articolul folosind metafore pline de înţeles: „Do'iniştii
înconjuraţi ele iubirea neţărmurită a caransebeşenilor, încărcaţi cu bu-
chete şi flori, lăsînd în inimile tuturor regrete adînci, fiind despărţirea
atît de grabnică ... Cîntecul doinei lor şi ale noastre au fost o ploaie de
primăvară binefăcătoare, a cărei import.antă, deci a fost ,iarăşi o petre-
cere, o înţeleg toţi voitorii de bine ai neamului românesc" 22 .
La momentele emoţionant~ ale anului 1914 se adaugă şi un altul
care a fost sancţionat de legile dualiste. Printre măsurile luate de caran-
sebeşeni ca primirea severinenilor să se facă în condiţii cit mai bune, se
numără şi surpriza făcută de .un caransebeşan vizionar. Este vorba de
Aurel Goian Poienaru, iredaator al ziarului „Solia graniţei" din Caran-
sebeş în care publică o poezie care a creat-o pentru corul severinean,
fapt pentru care a fost judecat şi condamnat.
lY Ibidem.
20 FD, Anul XXIX, Nr. 22 din 1914.
21 Arhivele statului Mehedinţi, Societatea muzicală Doina Turnu Severin,
dosar I, fila 23.
22 FD, Anul XXIX, Nr. 22 din 1914.
Manifestări culturale premergătoare Unirii 253
Poezia în cauză ia fost un 1omagiu adus corului Doina din Turnu

Severin, dar şi un îndenn la Juptă pentru unitatea naţională:
„Ca vulturii prin văzduh
Treceţi a noastră hotară
Cu crengi verzi de măslin
Ne daţi semn de primăvară
Şi voi ne cîntaţi durerea

Doinei triste de la noi
Voi ne-aduceţi mîngîierea
Cii doar sîntem neam d-Eroi
Celei prin doinele străbune

Noi mereu ne tot trezim
Va veni ziua de mîine
Cind pe veci uniţi să fim
Hai sus şi tare

să strigăm
Azi vremuri de nevoi
şi-n
Trăiască România Mare
Trăiască bravii săi Eroi"23.
Cu toate limitele impuse de ritm, rimă şi stil trebuie să vedem în

această poezie fondul urmărit, ideea de realizare a unei Românii Mari.
Nu greşim cu nimic atunci cînd afirmăm că vizitele societăţilor co-
rale român0?ti din Oaransebeş şi Turnu Severin pregăteau, prin cîn-
tecul lor, masele de oameni pentru marele act al unirii. Este cazUJl să
amintim că din repertoriul celor două coruri nu lipseau cîntecele patrio-
tice ca: „Fii României" de Muzicescu, „Răsunetul Ardealului" şi „Pui
de lei'' de Vidu, „Hora Dobrogei" de Popovici şi vibrantul „Deşteaptă-te
române".
Şi poezia lui Aurel Goian Poienaru se alătură cu modestie acestui
repertoriu fiind o mărturisire elocventă a celor afirmate şi ea constituie
o explozie a gîndurilor cc mocneau.
Primul război mondial pune capăt vremelnic schimburilor cultura-
le, dar mehC'dinţenii în fruntea cărora se găsea caransebcşanul general
Ion Drăgălina, dau supremul lor tribut pentru eliberarea Banatului de
sub stăpînirea străină. Sînt cunoscute faptele de vitejie pentru cucerirea
înălţimilor Alion, Ozoina şi Meterezele lui Tudor, fapte care din istorie
au intrat în legendă, fapte care nu vor putea fi date uitării niciodată.
Imediat însă după marea unire de la Alba Iulia manifestările cul-
turalP dintre Caransebeş şi Turnu Severin continuă şi ele primesc noi
dimensiuni.
încheiem suita manifestărilor culturale depăşind intenţionat ziw1
de 1 Decembrie 1918, cu dorinţa de a aduce şi pe această cak, un oma-
giu învăţătorilor din cele două _oraşe şi din jur, învăţători .care aseme-
2:i „VPstul", Timi~oara, Anul III, Nr. 549 din 1932.
254 Liviu Groza
nea soldaţilor credin'Cioşi cauzei pentru care luptă, au educat generaţii

de elevi în spiritul dragostei faţă de glia străbună.
Am început prezenta comunicare cu vizita l:a Turnu Severin a în-
văţătorilor din judeţul Caraş-Severin şi doresc să o închei cu vizita
invătătorilor din judeţul Mehedinţi în oraşul Caranseb~ în septem-
brie 1919.
Cele trei zile cit au stat solii mehedinţeni în Caransebeş au fost
momente de 1însufletire românească.
~n 'lkeul ce purta de acum numele ctitorului său .,Generalul Tra-
ian Doda" profesorul Dimitrie Cioloca rosteşte o amplă cuvintare su-
gestiv intitulată ,,Icoane <lin trecutul oraşului Caransebes", iar în sala
mare .a hotelului Pomul Verde, George LunITTJ.1escu, pr~edintele Cercului
de cultură şi propagandă naţională a vorbit despre viata şi activitatea
Reneralului Ion Dră.Rălina, fiu al orasului Caransebeş, care a luptat pen-
tru realiZ'area Mealului naţional în războiul cel mare pe plaiurile Mehe-
dinţului şi ale Banatului.
Venirea învăţătorilor din jurletul Mehedinti a fost o adevărată săr
bătoare naţională. ,,întreg Caransebeşul, scria Foaia diecezană, şi multi,
foarte multi reprezentanţi ai comunelor din m-aniţa Severinului. de la
vlădică pînă la opincă şi-au ţinut dorinţa pe lîn,gă toţi învătătorii aces-
tui ţinut, să-şi arate tributul dragostei lor faţă de dascălii Meh€din-
ţului"24.
Toate schimburile culturale expuse în prezenta comunicare consti-
tuie argumente cum actul de •cultură pornit din cele două oraşe a con-
tribuit efectiv 1'a educarea românilor caransebeşeni şi pregătirea lor
pentru evenimentul de la 1 Decembrie 1918, dnd prin vointa naţiunii
s-a realizat unirea, visul de Vt"'acuri al românilor de pretutindeni.
LIVIU GROZA
MENIFESTATIONS CULTURELLES ENTRE CJ\RANSEBES ET

TURNU SEVERIN, PRECf:DENTFB DE LA GRANDE UNION
DE 1 DECEMBRE 1918
(Resume)
A base d'etudier des documents d'archives et de presse de l'epoque, l'auteur

decrie Ies manifestations culturelles deroulecs entre Caransebes et Turnu Severin.
dans Ies ans, precedents de l'union de 1 decembre 1918. ·
24 FD, Anul XXXIV, Nr. 30 din 1919.
CONTRIBUŢIA FORMAŢIILOR CARANSEBEŞENE
LA UNIREA CEA MARE (1918)
Un . obiectiv de seamă al românilor bănăţeni pentru a cărei împli-

nire şi-a adus din plin contribuţia „Reuniunea română de cântări şi mu-
zică" din Caransebeş a fost lupta pentru unitatea naţională.
Ştefan Pascu, în ·cuvîntarea ţinută la Ml'}rea adunare naţională de
la Alba Iulia - Cluj 1968 - spunea: „Societăţile culturale naţionale
înfiinţate în aceste împrejurări (împrejurările social-politice din Banat
şi Transilvania din secolul al XIX-lea) au constituit fără îndoială rea-
lizări de mare însemnătate, atît pe teren cultural naţional, în provin-
ciile respective, cît şi impulsionarea tendinţelor de unitate".
Ideea unirii Transilvanii~i şi Banatului cu România încolţise de
mult în inimile ardelenilor şi bănăţenilor şi tot de atunci au fost luate
toate măsurile pentru mobilizarea maselor în vederea trecerii la înfăp
tuirea acestui ideal.
Un rol de seamă în opera de înfăptuire a unităţii naţionale l-a avut
şi cînte'cul. Armonia vocilor a dat naştere la armonizarea ideilor, care
la rîndul lor au realizat armonia socială şi solidaritatea naţională.
Din statutul Societăţii române de cântări şi muzică din Caransebeş,
tipărit în anul 1887, rezultă că s'Copul societăţii era „cultivarea cântării
şi muzicii" 1. Acest scop era general, şi introdus în acest fel în statut
pentru a nu fi scos de cenzura autorităţilor. Adevăratul scop îşi găsise
deja loc în inimile coriştilor care prin cîntec îl transmiteau ascultă
torilor.
Pragul secolului al XX-lea găseşte corul în plină efervescenţă, el
aducindu-şi aportul la cultivarea conştiinţei naţionale. „Ce e mai scump
la un neam sau popor, căci fără simţ şi conştiinţă naţională viaţa lui
e pustie, e o vale a plîngerii, dureri şi suferinţe. Petrecerile ne cultivă
limba, iubirea către vatra strămoşească, portul naţional, moravurile, da-
tinile şi obiceiurile, cari sînt comorile cele mai scumpe ale tuturor po-
poarelor, cari neîncetat luptă, se zbuciumă ca să ne înainteze •pe toate
căile, <ea să-şi asigure viitorul fericit" 2 .
.In dorinţa de îmbogăţire a repertoriului corului cu piese din patri-
moniul muzical naţional, se simţea nevoia acută a unui număr mare de
partituri, ce nu erau scoase de autorităţile din acea vreme întrucît vizau
strict caracterul naţional-românesc. Aceste partituri erau procurate cu
1 Filiala Arhivelor Statului Caransebeş (FASC), Statutele societăţii române
<le cântdri şi muzică din Caransebeş, Fond SRCM, Caransebeş, 1887, p. 1.
2 Alexandru din Banat, Corurile vocale - „Poporul român" nr. 38, 2 oct.
1904, p .3; apud, Ion Crişan, Un veac de cintec, Timişoara, 1968.
256 Silvia Poiană
destul de mare greutate de românii sufletişti aflaţi la conducerea Sode-

tăţii de cântări şi muzică.
lmbogăţirea repertoriului corului cu lucrări ale compozitorilor ro-
mâni este evidentă, aşa cum reiese şi din însemnările păstrate în citeva
procese verbale ale societăţii. „Vicepreşedintele (N. Velcu) face propu-
nerea să se procure lucrările decedatului compozitor Ciprian Porumbescu
(anul 1898)" .
.„Simţindu-se lipsa de „muzicale" noi, se face propunerea ca să se
procure albumul de cântece ale lui G. Şerban din Vi0na precum şi co-
rurile - Severina - de Ion Vidu" 4 . Anul 1900.
fo protocolul şedinţei comitetului Societăţii române de cântări şi
muzică Caransebeş din 21 noiembrie 1904 se menţionează că s-au pro-
curat pentru corul Reuniunii - Pui de lei, Negruţa şi Fetiţa din Toscana
ele Ion Vidu5.
Din repertoriul corului din această perioadă scoatem în evidenţă
cîntece cu un profund caracter patriotic oa: Fiii Romilniei de G. Muzi-
cescu6, Răsunetul Ardealului7, Pui de lei de Ion Vidu, Hora Dobrogei 8
ele Popovici şi altele. Mai amintim din repertoriul corului cîntecul Dorul
înstrăinatului de Al. Flechtenmacher, prelucrat de Ion Vidu:
„Dulce soare al ţării mele ce în leagăn mi-ai zimbit
Şide multe visuri grele viaţa jună ai păzit
Dă-mi şi azi prin ţări străine raze dulci să mai trăiesc
Să mă-ntorc la tine, pe pămîntul strămoşesc".
Acest cîntec executat de corul caransebeşan a stîrnit entuziasmul

ascultătorilor şi un proces răsunător intentat de autorităţile [ocale care
au deschis coriştilor o acţiune judiciară „pentru agitaţie". Tribunalul
din Caransebeş îi achită, dar făcîndu-se recurs, Tabla Regească din Timi-
~oara, cu sentinţa nr. 2470/25 septembrie I907 condamnă pe dirijorul
Ioachim Alionte şi pe coriştii Petru Hertila, Dumitrn Dona, Gheorghe
Bona şi Dimitrie Baba, la 14 zile închisoare corecţională şi cite 20 co-
roane amendă. În motivarea sentinţei se arată că acest cîntec a fost
cîntat „în mare manifestare de plăcere a publicului de limbă română şi
conţine dragostea şi exprimarf'a înflăcărată a dorului nemărginit faţă
de patria română şi eroii ei, deci faţă de o ţară străină, locuită de un
neam înrudit 9 . Textul vechi al dntecului căpătase acum rezonanţc noi,
în lumina tragicelor evenimente din anul 1907 din România, aşa că
teama autorităţilor în faţa presiunii rnaSt'lor şi acţiunii de recurs, i-a
determinat după multe tărăgănări să-i achite pe coriştii din Ciran-
sebeş10.
J FASC, Protocolul C'Omitetului SRCM Caransebeş, 5/17 ian. 1898, Dos. 11/
1895-1896 fila 63.
4 Ibidem, Fond SHCM, Dos. 11/1985--1905 fila î9.
5 Ibidem, Fond SRCM, Dos. 11 fila 118.
6 „Foaia Diecezană" 20, Nr. 16-17 martie 1905 CaransebC'ş.
7 Ibidem, 16 Nr. 21-20 mai 1902 Caransebeş .
. 8 Ibidem, 16 Nr. 21-20 mai 1902 Caransebeş.
9 Teodorovici I., Momente din viaţa artistică a Caransebeşului (manuscris)
p. 2.2.
IO Cosma Viorel, Un maestru al muzicii corale - Jon Vidu, Bucureşti, 1965,
p. 93.
Contribuţii caransebeşene la Unire 257
. Ura autorităţilor faţă de elementele româneşti era atît dP mare îndt

numele compozitorului Ion Vidu, în acest prOC'es, a fost rostit în rep<:'-
tate rînduri de procurorul tribunalului, reuşind ca alături de cîntăreţi
să-l condamne şi pe Ion Vidu. In urma celor întîmplate, coriştii nu s-au
descurajat, astfel în acelaşi an pregătesc lucrări noi de Ion Vidu, A. Se-
quens şi Morarul de Klriac, d'ind cîteva concerte.
Cîntecul românesc, izvorînd din inimile corului clin Caransebeş ră
sună pe scena din Turnu Severin. în 1902, Craiova 1905 şi în Hl06 în
Bucureşti.
Intî1nirile cu fraţii clin România Mare erau emoţionante. ln anul
1902 corul Doina din Turnu Severin, condus de prof. I. Şt. Paulian,
face o vizită Societăţii române de cântări şi muzică din Caransebeş 11 .
Impresionant a fost momentul cînd corurile reunite, ca simbol al înfrăţirii,
au intonat Marşul 'Dorobanţilor de I. Şt. Paulian. Publicul a răsplătit cu
aplauze îndelungi, interpretarea plină de măiestriP, pătrunsă de senti-
mentul omagiului comun adusă vitejiei străbune. Corul „Doina" din
Turnu Severin a oferit publicului din Caransebeş „o seară de adevărat
deliciu artistic si o ocaziune de ·a ne cunoaste mai bin0 si a crea si ci-
mPnta legături ·de adevărată prieteniP şi f~ăţietate, noi ~a întotde.auna
cu drag privim spre ei, urmărind orice mişcare a lor" 12 .
ln ac0laşi an, 1n septembrie 1902, corul din Ca1~<'msebeş s0 clPpla-
S('ază la Turnu Sevc'rin. In articolul „La fraţi" din ziarnl Foaia DiL'Cc'-
zanăl3 anul XVII Nl'. 39 clin 29 septembrie 1902 (c.v.) s0 n·latează pri-
mirea p0 care au făcut-o severinenii Societăţii româ1w de cântări ~i
muzică din Caransebeş: „ ... zilele ele 8/21 şi 9/22 septembrie• l 902 au
ckvenit pentru societatea noastră de cântări şi muzică clin CanrnsL•bPş,
o adevărată sărbătoare înălţătoare cil' suflet şi ele• inimă . . . Pr·imirT~'
strălucită şi a tot cordială, entuziasmul de care a fost deprins intre pu-
blicul severinean făi'ă osebire de stare si clasă, n0-a dovP.dit si 110-a con-
Yins cum că în voi ca şi în noi bate 'areeaşi inimă rnmâne.ască ~i toţi
suntem însufleţiţi de areleaşi idei şi de acelc>aşi sentimente nobi!P, cari
numai la fraţi adevăraţi se află, cari se pătrund de acdc'aşi aspiraţiuni".
Iată răspunsul coriştilor caransebeşeni: „Văzînd interesul viu !-/Î zelul ne-
dumerit ce „Doina" impreună cu genernşii cetăţeni ai urbici Turnu Se-
W'rin şi-a manifestat pentru scopul cultural şi naţional pe care îl urmă
rim,. văzînd bm;iăvoinţa cu CC}re aţi primit moclPstele rezultate' ale cliligen-
ţici şi ostenelilor noastre', ne simţim foarte măguliţi că am putut cîştiga
simpatiile voastn' şi suntem mîi-iclri că am putut întări lc>gătura clintn~
.. Doina" şi soddatea noastră, ceea CC' ne vâ servi ele îndemn şi rn;1i marc
a stărui pc•ntrn dezvoltarea şi înflorirea artei naţionale, făcîndu-sc' împn'u-
nă lucrători la C'dificiul cultural naţional1 4 ". (din şedinţa comitC'lului So-
cietăţii românl' ele rântări !oii muzică clin Caransebf'!-1 ţinută la lB sl'p-
tembrie 1902 la CaransebC'Ş, preşedinte N. VPlcu, sccTC'ta1· Ioachim Alionte
pag. 5-6)".
11 „Foaia Diecezan<i" 17, Nr. 7 - aprilie 1902, p. 7, Caransebeş.

ic „Drapdul" Nr. 5:1 - 17 m<Ji HJ02, p. ~ şi :1, Lugoj.
i:i „Foaia Diecezană" 17 Nr. 39 - 2!l SPpl. c·.v., CaransPbt•-:;, 1!102.
H „Dr<'ptatea" 10, ~r. -1·17 - 15 sept., Tr. Severin, 1902.
258 Silvia Poiană
Intîlniril~ cu fraţii din România Mare erau emoţionante. La rindul

lor venirile .românilor bănăţeni, erau e,venimente de mare lnSC'mnătate
cărora li se dădea toată atenţia. Acest iµcru se explică prin. faptul că
pentru venirea „Reuniunii de cântări.· şi muzică din Caransebeş" la
Turnu Severin, Ştefa,n Paulian, .dirijorul· „Doinei", compune un dntec
,,Fraţi români, sosiţi cu bine!", cîri.tec cu care este întîmpinată Ia. gară
Reuniunea cli.n Caransebeş în am~l 1902: · ' ·
„Fraţi români, sosiţi,cu bine
Fericiţinoi vă primim
.4duceţi-ne veşti bune
De la fraţii ce-i iubim"
Deosebit de mobilizator a fost şi discµrsul pe care Ştefan Paulian

l-a ţinut cu această ocazie. Cuvintele sale, au mişcat pe ascultătol'i iar
sfîrşitul discursului a fost un îndemn .plin de speranţe: „dntaţi şi viaţa
voastră să fie un cîntec de bucurie·, de fericire; cîntaţi dntece _de îmbăr
bătare: dnţaţi cîntece de speranţă şi de înălţare, aceste cîn tece în Vl'C°i
să nu vă părăsească, eîntaţi-\·ă idealul; necontenit duceţi toată admi-
raţ.ia noastră; cintaţi şi ~u. toţii să sperăm a cînta cîntarea nouă 1 .i3.
Prin cuvintul său, Ştefan Paulian cerea coriştilor caransebeşeni ca
prin dntec să menţină trează conştiinţa naţională. Îndemnul său era
pornit din inimile fraţilor din România, care nutreau aceleaşi· idealuri.
Jdeile generoase şi entuziast~ ale fraţilor din România au fost îmbră
ţişate de coriştii caransebeşeni„ care prin concertele date în localităţile
din Banat au devenit _cureaua de transmisie între .românii de peste Car-
paţi şi românii bănăţeni.
Deosebit de revelatoare este activitatea corului Reuniunii rnmâne
ele cîntări şi muzică concretizată, jn concertele pe care le susţine în
oraşul Caranseb~. concerte ce au inclus în programele lor un bogat
repertoriu ele piese româneşti. Putem cita în acest sens conce_i;tele pe
care corul Reuniunii române de cîntări şi muzică din Caransebeş le-a
susţinut în anul 1902 şi anume:
- concertul din 3. 116 iuniel6 Ja care s-au cîntat piesele Horo. Do-
brogei pentru cor mixt de Nicolae Pcipovici, Frumoasă. copiliţă cor ele
bărbaţi de Antoniu Sequens. Răsunetul Ardealului cor mixt de Icin Vidu;
- concertul din 28. scptembrie 17 al cărui program pregătit în onoa-
rea Reuniunii înyăţăt01:ilor români din Caransebeş, a cuprins printl'e
altele: Ştii tu mîndro şi Auzit-am je Antoniu SC"quens, Coasa el,, Ion
Vidu, Puişoru! . ele CostcsC"u, Nu-mi place şi /mi place de Ion VL!u;
~ concertul din 1 ianuarie 1903 18 susl,inut dC" Corul Reuniunii. ('U
un program ce cuprindea între .altele şi piesl'lc: Fiii Honiâniei de G. ·Mu-
zicescu.
l5 Ibidem.
IC „Foaia Diecezană" 17 Nr. 21 - 20 mai c.v., Caranscbe), _1902.
17 Ibidem, 23, Nr. 40 - 28 sept., c.v., Caran5ebeş, 1902, p. 5.
li! Jbi.c!,•m, 17, Nr. 12 ~ '.!9 dec. c.v. Caransebeş, 1902.
Contribuţii caransebe~enc la Unire 258
Putem spune că anul 1902 reprezintă pţntru Societatea rnmână de

cântări şi muzică. din Caransebeş un an de bogată activitate artistică şi
realizări în planul spiritualităţii româneşti. ·
Găsim deja la românii caransebeşeni un puternic simţămînt pa-
triotic declarat făţiş în ciuda piedicilor pe care oficialităţile austro-
ungare caută să le plaseze în calea tuturor acţiunilor cu caracter pro-
nunţat al unităţii naţionale a românilor. Corul devine exponentul ideii
şi dorinţei de unitate naţională, accentuîndu-se caracterul românesc
al său.
Cu toate· că autorităţile vremii se infiltrează în viaţa Societăţii de
cântări şi muzică din Caransebeş, totuşi corul îşi continuă activitatea o
perioadă sub scutul „Societăţii femeilor române pentru înfrumuseţarea
cimitirului" de sub preşedenţia înflăcăratei românce Elen::t Iacobici în
('asa căreia se ţin repetiţiile sub conducerea lui Ioachim Alionte pînă în
anul 1908.
în ciuda opreliştilor ivite în desfăşurarea repetiţiilor în cadrul Reu-
niunii române de cântări şi muzică, corul sC' face remarcat în planul
,;piritualităţii româneşti prin cîteva concerte şi anume: - în 1905 p<ir-
ticipă, ca urmare a unei invitaţii din partea Reuniunii române de cântări
şi muzică din Reşiţa, l<i un concert în Rcşiţ<i, unclC' obtinC' o clipl0mă
pcn tru in tcrprc tan'.
- anul 1906 debutează cu un concert 19 în Caransc-bcs în care co-
riştii interpretează piese ale compozitorilor: Ion Vidu :__ Andaluza
pentru cor bărbătesc; A. Mureşan - Trecui valea pentru cor mixt: Ion
Vidu -· Răsunet de la Crişana şi George Dima - Fintî'Tl.(1 cll trei i::voare
pentru eor mixt.
Vitn•gia vremurilor face ca Reuniunea ele cântări şi muzică clin Ca-
ransebeş să nu poată participa în întn•gime la festivităţile din anul 1D06
ce se ţin la Bucureşti. Totu~i 40 de corişti caransebeşL'ni participă b
festivităţi cîntîhcl în corul lugojan condus dl' maestru! lon \'iclu~>o_
Semnificativ este ·discursul JJC ·care>-! ţin ia Bucun')ti solii cinte-
rnlui bănăţean: „Am venit să vă <idu<'em cîntan•a prin care ne păstrăm
limba, căci noi nu cîntăm ca să cîntăm ~i ca să ne <isigurăm l'XisL'nţa
neamului ... " 21 .
Şi prin acest citai reiese dar scopul cultural ';>i naţional ce-l urmă-
1·pau corurile bănăţene. Dol'inţa ele unitate naţională pc care o nutpeau
toţi membrii Soc·il'tăţilor de cântări şi muzică din Bairnt estt' concTl'ti-
zată la Carahsebcs de către membrii Societăţii l'omâne dl' cântări -;;l
muzică prin numi~ea în anul 1911 22 ca „membrii onorari ai Societăţii
de cântări şi muzică clin Carnnsebeş" a unor personalităţi ah• vil~'ii mu-
zicale româneşti şi anume pe Iacob Murşean, Gheorghe Dima şi l<Hil
Vidu. Apoi în 191223 la propunerea lui I. Vuia, Adunarea Socit>tăţii rn-
mâne de cântări ':'i muzică clin Caranscbl'Ş .,alege cc nwmbru mwra1· ~'.l
l!r „Foaia DiecPznn:I", 21, Nr. 1 - l' ian., Caransebe'i, 1906, p. fi.
~v ibidem, 30, Nr. 36 - 3 sept., Caransebeş, 1907. •
~· 1 Ibidem, 30, Nr. 42 - 15 oct., Caranseb<'.ş, 1907.
;~ l•'ASC, Prntocolul, 11·sl'pt„ Fond SRCM, Dos. Bl/1905.:....EJ::l.
;:J Fond SRCM, Dos. BllHJ05-1931.
Iliidem, 1 sept. 191:!,
260 Silvia P.oiană
societăţii· pe. I. Tiberiu. Bre_c;liceanu". De aici reiese adînca preţuire pe-

care o aveau, membrii Reuniunii române de cântări ~i muzic~ din Caran-
sebeş faţă <le creaţia acestor compozitori români, operele lor' fiind parte
integrantă din repertoriul corului, repertoriu care menţinea nestinsă
flacăra conştiinţei naţionale. La rîndul lor. aceşti mai-i bărbaţi români
au sprijinit activitat~a neobosită .a Reuniunii <le cântări şi muzică. din
Caransebeş. în acest sens Tiberiu Brediceanu donează operele sale Socie-
tăţii de cântări şi muzică din Ca.ransebeş 24 .
Necesitatea strîngerii legăturilor frăţeşti cu rnmânii de peste Car-
paţi aduce pe scena Caransebeşului în anul 1913 Societatea „Armcinia''-
din Craio\'a25 . · ,
Societatea „Armonia" E;ste întimpinată l~ ga.~ de membrii societă
ţilor culturale din Ca·ransebeş, la solemnitatea primirii participînd şi
'taraful românesc de la Dalei a lui Luţă lo\'iţă .~ Barbu Lăuta!·•.ll <1l
Danatului26 . · '
Un c'venimcnt artistic de o deosebită însemnătate pcntrn am'ploarea
sa ~i pcntr~l mesajul naţional pe care ·1-a conţinut a fost serbarea orga-
nizată în CaransE'bes la 7 noiembrie 1913 27 . Asa cum reiese din „uro-
grama serbărilor ele· la Caransebeş" 28 durata ac~stui mic festival a fost
1
de 3 zile, în ultima zi este demn de menţionat un fapt :emoţionant rea--

lizat de însufleţiţii români participanţi la petrecerea dansantă; Şi anurhe:
s-au jucat „Căluşerul" şi „Bătuta" de coriştii din Mehadia şi de clt'\'ii
din Caransebeş, în costu·me naţionale.
:\feritul deosebit al acestor zile de petreceri a fost realizarea în
fopta sentimentului de frăţie română, cimentarea forţei spirituale a ro-
mânilor de dincoace de Carpaţi care au ·putut să se bucure chiar şi nu:...
mai trei zile de frumuseţea cîntecului şi jocului românesc.
·Membrii Societăţii române de cîntări şi muzică din Caransebeş, ur-
măresc îndeaproape orice eveniment petreC'ut în planul spjritualităţii
române. Aşa se explică faptul C'ă moartea marelui constructor român
Aurel Vlaicu nu putea să lase indiferenţi, pe. românii din Caransebeş.
Cu ocazia ridicării primului monument în memoria geniului aviaţiei ro-
mâne29, se organizează în Caransebeş un concert festiv ce a cuprin" un
program de cîntece româneşti: Moara cor bărbătesc de Chiriac, Ci11:poiul
cor mixt cu solo, de I. Velceanu, Creangă ruptă (Trnndafir cu creanga
ruptă n.n.) cor mixt de Ion Vidu şi Fa Mariţoo cor mixt cu solo, de
C. Savu.
La 21 mai 1914, s-a constituit Despărţămîntul ,;Astra" în Caransebeş.
despărţămînt care şi-a propus ca: „prin ştiinţă, cultură ~i civilizaţiunc_ să
ridice poporul român din starea umilitoare la care l-a adus Yit:-<;.'gia
vremurilor".
Iată cum eomentPază ziarul Foaia Diecezană din 18/31 mai 191-1 re-
feritor la reconstituirea Despărţămîntului „Astrl'i" în Caransebeş: ,,Ve-
:!4 Ibidem, :!O oct. 1912, Fond SHCM, Dos. 8111905-1931.

:s Ibidem, 21 apr., 191:!, Fond SRCM, Dos. 8111905-1931.
26 Ibidem, 11/24 apr. 1!:113, Fond SRCM„ Dos. 81/1905-19.ll.
~Tl Ibidem, 6 oct., 1913, Fond SRCM, Dos. 8111905-1931.
:'8 Ibidem. 5 no\'. 1913, Fond SRCM, dos. 8111905-1931 fila i85.
?.' „Foaia Diecezanii" 29, N1·. 1'1 - 13/26 apr., 1914.
niţi numai sănătoşi şi aruncaţi sămînţă bună! ... Sîntem convinşi, l'Ll-
noscînd firea acestui popor că sămînţa aruncată va aduce roade în be;şug
spre binele> nostru al tuturora. Vom afla la .acest popor însufleţire, inte-
ligenţă, voinţă tare şi tot ce să cere pentru o înaintare spre bine, să-i
arătăm însă mijloacele materiale, morala ce are să le folosească, apoi
putem· fi liniştiţi30. .
Sprijinul pc carc>-l dă Reuniun<'a ele cântări DC'spărţămîntului ,,Astra"
reiese dintr-un protocol al Reuniunii, în care se arată: „Comitetul nostru
a contribuit în mod esenţial la organizarea adunărilor Dcspărţămîntului
„Astrei" ·]a Caransebeş. Astfel de. adunări s-au ţinut în comunele Iaz.
Maciova, Păltiniş, Peşt<'re. Corul nostru a cîntat mai multe piese la
adunările culturale. Efeetul ce l-a făcut corul nostru· asupra poporului,
ne-a umplut inima de bucurie ... "3 1. ' ·
As cultătrn·ii comentau cu viu interes atît repl'rtoriul cît m~ii ales
0
impresia cc rămînen de la Reuniunea C'aransebeşNmă de cântări care

devenise p0 bună clreptat0 un cărăuş spiritual al ideii de unitate naţională.
Pe lingă cîntec0le patriotice pe care 1e ·avea corul caransebc~an în
repertoriul său permanent, Reuniunea pune în scenă în ,anul 1914 ope-
rC'ta Crai Nou de Ciprian Po~·umbescu.. ca un omagiu adus regretatului.
compozitor român 32 . Valoarea spertacolului rC'alizat a fost mare în pri-
mul !'în1d prin preZC'nţa unor dntăreţe de renume ca Luciu Cosma şi
Eliscibetct Jurcă, iar în al doilea rh1d surcesul opC'rctei se datoreşti• şi
clirijorulu i Anton i 11 , SC'quc•ns, care prin măiesfria sa r~uşeşte să . aducă
întreaga formaţie la o adevărată p·erfecţiune.
Partea orchestrală a fost susţinută de muzica milib:}1~ă a Regimen-
tului 43 Infanterie clin localitatea Bisedca Albă sub bagheta „dirigin-
telui" Burea. ·
Astfel cele' clouă seri de spectacol au fost pentru românii. din Caran-
~e!::>C'Ş şi împrC'jurimi o adevărată elevare sufletească .
. ,Laudă-se cuvine conducătorilor Societăţii de cântări care educe
în mod demn prinos de recuno~tinţă şi de pietate unuia din cei mai
mari şi mai fecunzi compozitori ce i-a avut neamul românesc fiind toc-
mai anul acL•sta 60 ele ani ele fa naştere şi 3D de la moartm lui Ciprian
Porumbescu. Cuvinl'-să deci să ne dăm obolul ma:tC'rial si moral acelora
rari escelează în străduinţe ~obile şi folositoare noamul ui nostru orop-
0
sit"33. ,,
la1ă comentariul presei cu privire la reprezentarea operetei Crai Nou
în Caransebeş: ,.abia s-a potolit însufleţiirea stîrnită de înălţătoarele ser-
bări ·dl' astă-toamnă şi fibrele vieţii culturale din Caransebeş -şi jur, au
fost din nou electrizate. Socidatea română ele cântări şi muzică şi-a
ţinut .de datorinţă să raducă prinos de pietatt' şi n'c·unoştintă aceluia care
nC'-a îqibogăţit în moci esenţial literatura muzicală culf'gînd într-un mă
nunchi rreaţiunile artistice a 1l' sufletului poporu.lui dt' 1·înd ~i e bitw
:JO „Foaia Diecezan;"i", 29, Nr. 20 - 18/31 mai, Carans1•bc•ş, 1914.

JI FASC, !'rotocolul rnmitetului SRCM Carnnsf'beş, 8 dt>c„ Dos. 81/1905, 1931,
1914. .
:12 .• Foaia Di<•cezană", 29, nr. 5 - 2115 febr. Caransebeş, 1914.
-~ 1 !bidem, 29, Nr. 12 - 23/5 apr., Caransebeş, 1914.
262 Silvia Poiană
cînd conducătorii vieţii noastre publice ne prezintă ca într-o oglindă vie

erc>atiunile bărbaţilor noştri mari, ica uitîndu-se în ea să ne crească însu-
fleţirea pentru o activitate dezinteresată, altruistă şi folositoare neamu-
lui. Cele două serate airtistice au zguduit din nou inimile pesimi~tilor.
S-a dovedit tlin nou că dacă voim putem face minuni şi am şi făcut"34.
Cît despre cîntăreaţa Lucia Cosma numită „privighetoarea Banatu-
lui" presa spunea că: „este cea mai genuină şi mai desteră interpt·etă a
liedurilor. E firesc deci că a fermecat auditoriul. Un uragan de aplauze
şi o frumoasă jerbă de flori a fost expresia vădită a mulţumirii noastre
pentru cinstea ce ne-o face neamului' românes~"J.5.
La toate succesele obţinute trebuie să adăugăm şi popularitat~J. marc
de care se bucura opereta Crai Nou în rîndurile bănăţenilor.
Faptul că opereta era îndrăgită de caransebeşeni reiese din repe-
tare;; spcctc:<·olclor, la cert'rca publicului eare „umple sala cu api.auzii
şi rn Lile la ridiearl'a cortinei".
Un fapt .semnificativ 1-a constituit prezenţa în sală a compozitorului
Ion Vidu „şi caransebeşenii care îl ştim aprecia iCa pe unul din cei mai
mar! bărbaţi bănăţeni care alături de tribunul Brediceanu a deşteptat
masele largi ale ţărănimei noastre şi cari îl ştim stima şi iubi, au erupt
în ovaţii ce nu mai conteneau la adresa D-sale"36.
Reprezentarea operetei Crai Nou a constituit pentru caranc;ebc<icni
a
tm prilej 'Cle adevărată sărbătoare cîntecului românesc. „După reprc-
zentaţ1ic a urmat în ambele seri dans pînă în zori. Dan~ul'i'ii:>: Hora,
ArdC'leana de doi, Homana, etc., apoi dam0le îmbră'Cate aproape lnatc în
costume naţionale au dat petrecerii un actevărat caracter românf•S('":>7_
Punerea în scenă a operetei Crai Nou la Caransebeş nu este ur. fapt
întîmplător. Indemnaţi de exemplul lugojenilor, opereta apare pe scena
car<1:1sebc~ană ro un sol al primei operete româneşti .~i ca o oglindire ~1
năzuinţei poporului de·a trăi timpuri noi.
Scmnifi('ntiv pentru acest spectacol este faptul că Rluniunea imor-
talizL·nză Pvenimentul premierei operetei Crai Nou pe o carte po~tală
ilusk;-ită icarc devine mesager ce duce vestea realizării spc·crac0'.ului ;a
Caransr'bes. ·
O serie de concerte susţinute de corul Reuniunii de muziră ~i cân-
tări -din Caransebeş, spectacole împreunate ru teatrul, poezie sau muzică
ins;trumentală, încununează activitatea anului 1914, dovedind dPplinu
mc:.turitate artistică la care au ajuns membrii acestei Heuniuni. Acest0
spectacole aveau un profund icaracter sodal şi politic, multe dintre ele
J iincl dedicate unor evenimente importante naţionale, unor pe:'Sunalităţi
marcante din ţară sau din Caransebeş sau pe lîngă şedinţele Socic-tăţii
de lectură din oras cum a fost si concertul dil1 12 februarie 191438 , care
a cuprins între alt~lc următoareie.-piese: L'n flllnic glas ~ cor bă1'b.::i.te:;;r~
de A. SequC'nS, eXl'Cutat de corul sodetar, Dorul Anlealului -- cor tăr-
:~ 4 Ibidem, 29, Nr. }() -20/:J mai, Caransebe~. 1914.

:,5 Ibidem, 29, Nr.· lli - 20/;J mai, Carahsebeş, 1!!14.
JtJ Ibidem, 29, Nr. Hi - 20/3 mai, Caransebe.'j, 1914 .
.f7 Ibidem, 29, Nr. 4 - 2618 febr., Caransebeş, 1914. •.
38 Ibidem, 29, Nr. 17 - 27/10 mai, Caransebeş, 1914.
Contribuţii caransebeşene la Unire 2(33
-----
bătesc cu solo de tenor si b.ariton, de A. Popoviciu -t'xecutat de corul

societar, Doină de Tiberiu· Brediceimu cîntate de PPtr4, Banc~a cu a ·om-
paniiamc>nt de pian susţinut qe Sequens.. .
Paralel cu activitatea corală, Reuniunea de ~ântări f)i muzică din
Car;mscbPş partidpă activ la culturalizarea maselor şi p1•in punerea în
scenă a unor ·SE'mnifirntive piese româneşti. In anii 1900---'1902 membrii
Reuniunii din Caransebe~ joacă numeroase comedii şi vodeviluri de Va-
sile A.:lecsandri din care aqiintesc Piatra din casă. De asemenea se joacă
piesele Soare şi ploaie de Iosif Vulcan, Unde dai .~i unde crapr'i. de
A. Cosma şi altele.
Un eveniment artistk, poate dintre cele mai .importante şi semnifi-
cative> din această perioadă o constituie venirea Socictăţii române de
cântări ,,Doina". Acest lucru îl.găsim consemnat în mai multe documente>,
şi anume cu mult înGinte de .a avea loc coneei·tul „D0inei" r<pare <munţul
rc>feritor Ja evenimentul ce va ·avea loc 39 . Ziarul „Foaia Di<'cczană" crm-
semnează P<' brg a'C'est prilej de înfrăţire spirituală între românii ~1flaţi
dc o parte ~i ele alta a Oarpaţilor: „Societatea română de cântări -
Doina - din Tr. Severin, care stă sub conducerea simpaticului şi aprc-
ci<itului clirigPnt I. St. Paulian, va concerta în sîmbăta din 6 · iuni•', în
Ca:'~I'lsebeş. Programul acestui mare concert este vari.at şi compth cu
muaă pri repere muzicală. Corul constă .din 60 persoane ~i va sr;;: la
Caranseb0;; sîmbătă în 6 iunie ~914. CondU'C'E'rea Societăţii române de
cântări din localitate a şi început pregătirile pentru o primke cît m;1i
splendidă a fraţilor noştri de peste hotare. Vom avoo deci un nou prilej
de infrăţire a doinei româneşti. Cuvine-să deci mulţumire conclu:~L'rii
Soci.etăţii române ele cântări din localitate, care a 1 invitat pe sora sa
din Tr. Sen1rin şi carr se străduieşte atît de mult pentru înflorire~\ :mc•i
culturi solide în acest ţinut" 4 0. ,
într-ad<'văr membrii Societăţii române de cântări ~i muzică din
Caransebeş, ~lU fost la înălţime cu ocazia întîlnirii 101: cu fraţii de neam
din Tr. Severin. „Doina" a fost întîmpinată la gară dP Societatea ro-
mână de cântări şi muzică împreună cu celelalte societăţi române)ti şi
străirn' din C<iransebeş şi de un public numerols 41.
ConC"ertul mult aşteptat a avut loc la orele B în sala C"Ca mare de
la hotelul Pomul Verde, în prezenţa unui public numeros. Punctele co-
rale entuziasmează publicul. „Aproape toate cîntecele trebuie bisate".
Stîrm'sc însufleţire de nedescris, îndeosebi compoziţiile prof. Paulian,
care „este sărbătorit cu adevărată iubire".
Culmea o atinge corul prin marea .cantată Munca ck Filipa. Suc ;·o;ul
cstl' asigurat pe deplin cu acC'astă ultimă· piesă: .,In aplauzell- fi·l·1w~ic<'
eari ac•opăr ultimele acorduri ale ,.Muncii", titanic<' cl:--zvollah• de' ])!. Pan-
lian, i se oferă o prea frumontsă cunună de lalli·i cu pangli('ă tri~·0Li:· 1' 4 :!.
„Cînt.pc·ul doinei lor ~i al nostru (caransebe!')enilor) a fost o ploaie" dP
01! F/\SC, Protocolul comitetului SRCM Caransebeş, 19 apr. lfll4, Fond SRCM,
Dos. ·8.1/1!105--1931.
'lli ,.Foaia Diecezană" :W, Nr. 22 - 11114 iunie, Caransebe!>i,. 1914.
•; Ibidem, 29, Nr. 22 - 11114 iunie, Caransebeş, 1914.
~" Ibidem, 29, Nr. 19 - 11/24 mai, Caransebeş, 1914.
Silvia Poiană
primăvară binefăcătoare a cărei -importanţă - o, înţeleg toţi voitorii

de bine ai neamului nostru românesc".·
S-a dat deci un nou prilej „ca doina românească să se înfrăţească",
iar la această .înfrăţire să se oţelească şi mai mult sentimentE'le româ-
nilor din aceste părţi.
Repc'rtoriul acestui concert este foarte variat. El se constituie din
piese ·de compozitori bănăţeni, de compozitori români de .dincofo ele
~rpaţi !ii din repertoriul universal. Amintim dteva piese cum ar fi:
De-o vrea puica - cor popular de Anastasescu aranjat pentru d<Juă
coruri de Paulian, Eqmond - uvertura în fa minor pentru orchestră de
Beethoven, Fata de la Cosia - aria pentru bas şi pian de Flechten-
macher, Doina - cor mixt, sdlo de sopran şi orchestră, de Paulian,
Se-ntorc vite.iii - cor mixt şi orchestră de Pauliian, Grînele vara se
('OC - - de Ion Vidu. Am umblat pădurile - cor popular bărbătesc de
Ana::.tasescu, Foaie µerele de rogoz de Brătianu, Jalba Norii de Ion Vi.du,
Cîntec de Zor ele Enescu, etc.43.
Atît de bogatul şi variatul progres, este străbătut ca un .fir ro<;;u de
cîntecul popular românesc, mesajul dntecelor unind' scena cu sala, im-
preunînd inimile şi "idealurile, entuziasmează pînă 'la lacrimi pc compo-
zitorul Ion Vidu, aflat printre românii din Dtransebeş. Cîntecele „Doinei"
devin mesagerul dorinţelor· bănăţenilor. De fapt se repetă evenimentul
din anul 1902 cînct cu ocazia concertului pe care-l dă Reuniunea ;,Doina"
din Tr. Severin în Caransebeş sub bagheta aceluiaşi dirijor St. Pilulian,
se unesc corurile Doina şi Reuninea de cântări din Caransebeş, cîntînd
Marşul Dorobanţilor, compus de dirijor pentru cor bărbătc-sc 44 . Prin
unirea vocilor se pregătea unirea cu ţar~, unirea eu fraţii de dincolo
ele Carpaţi. ·
In anii premergători unirii Transilvaniei cu România corul şi-a adus
o contribuţie plină de entuziasm, la pregătirea sufletească a poporului
nostru, pentru actul istoric ce avea să desăvirşeasC"ă unitatea naţională
a românilor.
Fiii României de G. Muzicescu, Răsunetul Ardealului de Jon Vidu,
Hora Dobrogei de Popovici, au fost cîntecele care au ră'>unat într-o
atmosferă ele un puternic ecou, întărind dorinţa legitimă de unire cu
patria română a .acestor vechi ţinuturi româneşti.
Anul 1918 aduce împlinirea dorinţei exprimate în cîntec mai bine
de 40 de ani, de Societatea română de cântări şi muzică din Caransebeş.
SoC'ietatC'a română de cântări trimite ca dell'gaţi la Marea Adunare
Generală de la Alba Iulia pe Nicolae Sporea ,şi George Bona'*=>. Alătur[
ele ei iau parte şi cîţiva corişti, 'CU steagul purtat de Ghiţă Bona, unul
dintre coriştii condamnaţi în anul 1907 pentru „agitaţie"'.
Pentru a se feri de opreliştile care li Sl' puneau. coriştii pleacă
dintr-o gară mărginaşă (Ţiglăriei) iii trec spre Alba Iulia, cintînd· peste
tot De.rteaptă-te Român<" şi îmbrăţişind pt' oriei1w le ie."?ea în cale. În
4:J Ibidem, 16, Nr. 15 - 14 martie, Caransebeş, 1902.

44 FASC, Prot'-Ocolul comitetului SRCM Caransebes, 29 nov., 1918, Fond SRCM,
Dos. 8111905-1931.
*' Informaţie de la Olba Zgăverdea.
Alb.a .Julia, noaptea tirziu, dau serenade personalităţilor politice .venite

acolo fo numele românilor din Ardeal şi Banat, să proclame unirea cu
pa-tria mamă. La festivităţi cintă în marea masă a participanţilor, îm-
preună cu ('elelalte coruri Deşteaptii-te române ~i strigă lozinca: „Trăias
că România Mare!". La întoarcerea spre casă cîntă şi joacă, înconjurind
gările prin care au tremt, cu hore însufleţite, şi luîndu-şi rămas bun
de la to1i partidpanţii, îmbrăţişîndu-i într-o admirabilă manifestare de
solidaritate româncască46.
In acest timp, în oraşul Caransebeş, evenimentul era sărbătorit de
populaţia română, adunată la primăria oraşului. ln !7edinţa istorică din
'.25 -octombrie HJ18 47 de la primăria ora7ului, tliscursurilP •Cl' se ţineau
aveau acelaşi ideal - „necesitatea unirii". După alegeri populaţia caran-
Sl'bei;;ului ovaţionează în delir, pe membrii Consiliului Naţional. Ora'$Ul
Pste în plină fierbere. Momentul culminant al manifestaţiei se înscrie
atunci cînd „cu ajutorul a 6 feciori chip~i. voinicul român Ioţa Dolnea
înfige - între aclamări fără de sfîrşit - pe frontispiciul primăriei,
tricolorul românesc. In acest moment solemn -corul intonează .fermecă
torul cîntec Trei culori cunosc pe lume 48 . Seara manifestările conti11uă.
La toate aceste irămîntări era firesc să participe şi Reuniunea română
de cîntări şi muzică din Caransebeş, care intona cîntece legate de unire.
In duda .intuncricului ce se lăsa prin oraş, cîntecul aprindea în inimile
manifestanţilor dorinţa fierbinte de a se uni cu ţara.
Fig. 1. „Reuniunea de cântări şi

muzica ş1 „Corul Cate-
dralei <lin Carunsebeş"
în frunte cu luptătătorii pentru
Unirea cea Mare.
Fig. 1. „La reu.nion de chansons et musique" et „Le
choeur de la cathedrele de Caransebeş" en tHe des com-
hattants ponr le Grande lTnion.
46 Gheorghe Nt'amţu, Activitatea Societăţii romdne de cântări şi muzică din

Caransebe.~, p. 14-17.
H „Lumina", I, Caransebeş, 1918, p. 42.
266 Silvia J>oiaiiă
h,;· .. l. „l<._~u1!:ii!l·~:! d\:Y c~lnt~xi :;;i l!L!t:;ccY.' dia C:-~r~111sebcs

5---8 î~·r).-~1:·.rie i~d2„ 1!lri:nr Joad1:~;.1 Aiivute. '
Fig. 'J „La re:_1;.1ion cL:' ch~1.~1.-aJa.·~ (.': 111n~Îque" c.h· CaranscbC':j
5-·-S L.~\Tier 191~, ch~f ck:; •.:hli:..''Ltr.s Io;.1clii1n Alionte. ·;.J
Cîntecul, în permanenţă a avut un ,rol deosebit de important în lupta

pentru unitatea naţională. Acest lucru este dovedit şi prin editarea în
Caransebes în anul 1918, de către învăţătorul Gheorghe Neamţu a unei
broşuri intitulata: „căttlcjC'ă de cînt ece n~ţionale Şi doine". Scopul tipă
1
•ririi în tCaransebeş a unei. asemene~ brnşuri ·este arătat d~ autor, în

prefaţa lucrării sale se sublinia: „Jncă~<le inult, ·dar mai ales acum, în
zilele acestea mad, s-a simţit lipsa uiiei cărtjcic:t c;:are să cuprindă în
ea puţineii' dar fermecătoarele noastre- cântece'~ţioilale,, ~ care, durere,
foarte puţin le ştiu c-înt~ cu textul lor corect. Spre a ajuta în privinţa
aceasta poporul nostru'.° Iubit, m-am 'hotărît să";hitţJCmesc cărtkJca de
faţă. Dacă prin broşura de faţă am contribuit ,numaf':C!t de ,puţin la dez-
volh:rea conştiinţei naţionale, voi fi foarte mulţUmit." ,,
Sigur C'ă broşur~ îşi atinge .pe deplin scopul .deoarece în ca au fost
înmănuncheate, ca într-un buchet, cele mai mobilizatoare şi semnifica-
tive cîntecc patriotricc ca: Deşteaptă-te române, Cîntecul tricolorului.
Pe-ol nostru steag, Hora Unirii.
Aceste cîntece nu au avut alt scop decît acela de a menţine trează
d1·0.gostea faţă de. tricolorul românesc, dragbstea faţă de România.
Pentru C'Ultivarca în rîndul poporului a cintez-ului românesc, un rol
de seamă l-a avut în această perioadă şi.Tipografia Diecezană din Caran-
sebeş. ln această tipografie văd iumina tiparului dntecele maestrului
Vidu: Haideţi fraţi, C'fntecul străinătăţii. _l\farşul llli !ancn, :Vv. disper;zti;
ale prof. A Sequens: Hapsocliu 11.omânâ, culegeri de folcla1· tipărit!.! sub
titlul Iedera şi altele.
Tipărirea în Caransebeş a acestor cîntece, într-un tiraj destul. de
mare, avea drept scop îmbogăţirea rPperloriu1ui formaţiilor corale cu
Contribu~ii caransebeşene la Unire 267
Fig. 3. Tahioni „La Şezătoare" prczcntnt la 4 mai 1913

de „Reaniunea de cîntiiri şi m11zicf1 din Caransebeş".
Fig. 3. Le tahleau. „A la veillee" prcsu1te le -1 mai 1913
par „I.a Reunion ·,k chansons C't nmsique de Caransebci;''.
aceste cinh:ce 0i implidt, prin intermediul acestor formaţii, cîntecele

se răspîndeau în întreg Banatµ!, Transilvania şi România, devenind un
bun al poporului în cultura sa.
Actul Unirii Transilvaniei şi Banatului la România este pdvit cu
legitimă m.îndrie de coriştii caransebeşeni care îşi trimit delegaţii lor
la adunarea cea mâre. Cîntînd sub faldurile drapelului,. solii Caranse-
beşului ur<'ă în cetafra de la Alba Iulia la I decembrie· 1918, pentru a
participa la mă:·eaţa sărbătoare.
Fig. 4. Opereta „Crai 1\on" prezentatii în 1914 <le

„Societatea română de cîutări din Caransebeş".
Fig. 4. L'operette „Crai Nou" presentee en 1914par
la Socicte Roumaine de chansons de Caransebeş.
258 Silvia Poi'dnă
Acti\"itatea Reuniunii caransebesene s-a desfăşurat într-un climat

prielnic. Acest climat s-a brodat tot În cadrul Reuniunii de cântări unde
polarizau elementele înaintate .si consecvente ideii de desăvîrsire a uni-
tăţii naţionale care s~ întîlneau ~ici <::U coriştii, în care erau toate păturile
sociale ale oraşului.· De aici a<::este idei, ,prin intermediul coriştilor, se
răspîndeau repede în masa orăşenilor, unde încolţeau ~i se dezvoltau
fiind menţinute în permanenţă de dragostea pentru unire.
Unirea se împlinise oficial, dntecul însă a unit pe românii bănăţeni
cu românii de dincolo de Carpaţi ~u mult înainte . .Prin bogata sa acti-
vitate Rc'uniunea română de cântări si muzică din Caransebes a desfă
şurat în Banat, · o muncă neobosită :pentru mobilizarea prin' cîntec a
maselor, în vederea desăvîrşirii unităţii naţionale.
SILVIA. POI.4.NA
LA CONTHIBUTION DES FORMATIONS CHORALS CARANSEBES

A LA GRANDE UNION
(Resume)
Le choeur de la Reunion 1~oum'aine de chant et·, de musique s'est affirme

dans la vie culturelle de la ville Caransebeş par une intense activite, en cuitivant
par le chant et par le vers l'esprit roumain, ainsi de sqrte qu'il a contribu~· ă la
valorisation du chant regional eţ national.
Le n'pertoire choisi prioritaire de la creation des compositeurs roumain~ et
Ies liaisons culturelles avec les societes du meme genre de notre pays prouvent
la volante passionnee des Roumains de Banat de se fraterniser avec les Roumains
de l'autre cot<' dC'S Carpates.
Par une riche activite, la .Reunion roumaine de chants et de musique de
Caransebe5 a entraîne les masses en vue de l'achevement de l'unite nationale.
VARIA
NOI .DESCOPERIRI ARHEOLOGICE

lN JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN*
(IV)
I. CARANSEB~
In vara anului .1987 a fost descoperită în albia rîului Sebeş la cca.

250 m NE .de sediul I.R.T.A. ,o dăltiţă de piatră şlefuită cu dimensiunile
c.le L = 4,7 cm, LA= 2 cm (Pl. I/4). După formă, dăltiţa se încadreaz~
în tipurile folosite în neoliticul mijlociu.
(SORI!\' PETHESCU)
II. IAZ - VAR (COM. OBRE.JA)
1. în punctul „fo Grădini" au fost identificate fragmente ceramice

preistorice atipice precum şi ţigle şi cărămizi probabil de la o constructie
romană.
2. La cca. 50 m N de drumul Iaz-·Var (la cca. 1 km NE .de Com-
plexul de vaci) au fost identificate .fragmente ceramice datate .în HaB
(PI. II, IV/1), fragmente .ceramice identice s-au găsit şi mai spre Yest
în zona ·canalului betonat.
3. ln punctul .„Dîlmă" (Var) au fost identificate fragmente ceramice
preistorice atipice.
4. Lîngă grajdurile C.A.P. Var au fost identificate fragmente cera-
mice dacice datate .în sec. al V-lea - al IV-lea î.e.n. (PI. IV/2, 4, 5, 7).
5. In punctul „VînHe Mari" (Iaz) între canalul 2-3 au fost identi-
1'icate fragmente ceramice preistorice atipice.
fi. Lîngă grajdurile C.A.P. Iaz au fost identificak fragmente Cl'ra-
mice probabil neolitice.
7. In zona pîrîului lui „Hoba" au fost .jdentificate fragmPnte cera-
mice dadce datate în sec. al IV-iea - al II-lea î.e.n.
R. La S de „Dealu Panga" .între canalul 5-6 au fost iclentifkalc o
rî~;miţă, fragmente ceramice neolitice, şi culturii Coţofeni (PI. 1/1-3, 5)
~i HaB (PI. III, IV/3, 6).
,,. Conlinu;im seria de noi desrnpc•riri arheologici' iniţiat{1 dc- StComC. III,
1117'J, p. 4~H-·4:36 (partea I) şi urm.
:} • :!o
270
'\<'\
~,, ~
~
f
'
~I
~
a, J I I·
~ '
() z
!) '
~(,llf
f \ ~I GI
J -11
3
j I I ~
O f L .J "f,_
-~~ " ! I h+++j _. -
PI. 11. Iaz-- \"ar.
' I :J J li S"e„
' . . . 1
J'i. ii!. L.z - \-"'-
·: ..J,.
/'
,_:
I.
J'~,
~I
/
.----..
.·
li ;-~
\
; i ,! 11 :: "
1;~\
11
lj
'
)·
'
( ( ' \.__./ I' ij jf/
\li- •fi
li •-1'/~J/ „.
3 • )
)~{ \
~( /) " :2 3 ~ - ~-
G--J ----------,
• · Iaz-Var.
Pl. I r.•
272 _ _ _ _ _ _ ___:_·__:_·_:·:___ _ _ _ _ __
poOooq7
/
\591
,_
\~?- I t
)l~i/-· i•.'r'
I'/:!
,'/i,;
•
,, tJ
J~~;L
1
I I
,_1//
I
'11
'" (j'
i
I
I
\
\ iS'
EJ)
I/
r-\
t:===J
~J
/li
J '/. I.. I H. ~''"" „Islaz ,, ,. lJ· }~). 'fi1H't1Ll „1Upa ~laro.:".
Descoperiri 1n Caraş-Severin (IV) 273
Pe lingă
aceste situri arheologice au mai fost identificate şi aşC'zăl'i
a.parţinînd epocii feudale în punctul „La Capelă"' iar în punctul „!epura"
ar fi fost vechiul sat Iaz.
(OCTAVIAN POPESCU, PETRU ROGOZEA,

ZENO PINTER, ADRIAN ARDEŢ)
III. SACU
l. In punctul ,.Zăvoi" au fost identificate fragmente ceramice pn'-

istorice atipice.
2. în punctul „Tărinioara" au fost identificate fragmente ceramice
preistorice atipice.
3. ln punctul ,,Bucium" au .fost identificate fragmf'nte ceramice 1p1·c'-
istodce atipice.
4. In punctul „Sat Bătrîn" au fost identificate fragmente ceramice
pre>istorice atipice.
5. In punctul ,.Islaz" a fost identificat un nivel de locuire apar-
ţinînd culturii Coţofeni (PI. V/1-8).
6. In punctul „Ferma Horticolă"' 1 au fost identificate fragmente ce-
ramice aparţinînd grupului cultural Balta-Sărată şi culturii Basarabi
(HaB3-C).
(PETRU ROGOZEA)
IV. TINCOVA (COM. SACU)
În punctul „Rîpa l\Iare" au fost identificate fragmente ceramice

dadce (Pl. V/15, 16) datate în sec. al II-lC'a I î.e.n. 2 şi din sec. al VIII-lea
- al X-lea (Pl. V/9-14, 17-19).
(PETRU ROGOZEA, OCTAVIAN POPESCU)
V. VAR (COM. OBREJA)
In .punctul „Dos" au fost identificate fragmente ceramice preistorice

atipice.
(PETRU ROGOZEA)
l ln acest pUnC't „Ferma Horticolă" au fost eff'duate cerC'etări arhcologiC'P

sistematice, materialul rezultat va fi obiectul unui studiu separat.
2 Acest nou punct este situat la C'Ca. 1,5 km S de punctul „Din Valea na-
clului" undP a fost dPsC'opPrit tezaurul monetar roman republican de argint ~i
la eC"a. 5 km S dt' punC'tul „Ilovină" de la Jdioara (jud. Timiş); vezi M. p, •.
trovszky ~i R. Petrovszky în ActaMP, V, 1981, p. 175-187; M. Moga, în Tibisctts,
IV, 1975, p. 7!1-80; D. Bf'tlănescu, P. Rogozea în BSNR, 131-13:1, 1987, p. l:J!l-116.
274 . . "'
, :f ·, '1
NEUE'ARCHAOLOGJSCHE FUNDE AUS DEM KREIS

CARAS SEVERIN (IV) -·,,
. ',.„„,
'
·' : " · <' (Zilsamrn'cnfassung)
. '. ~ -~
Im vorliegenden Band wird die Reihe neuer Funde von Gegenstiinden und
archiiologischen Siedlungsspuren, die im vorgehenden Band StComC, 1979, S.
431-436 (Teil I, StComC, IV, 1982, S. · 323-329 (Teil II) und Tibiscum, 1986, S.
351-353 (Teil III) eroffnet wurde,. weitergefilhrt. Alic Beitrăge wcrden im archăo
logischen Fundsverzeichni.s des ·Kreises Caraş-Severin aufgenommen. ·
PIESE DE BRONZ DINTR-UN TUMUL
DIN ZONA IAZ-DlMB
JUDEŢUL CARAŞ-SEVERIN
In luna octombrie 1987, în mod întîmplător am putut recolta cîteva

piese de bronz de pe marginea terasei superioare a Timişului, dintr-un
punct situat la aproximativ o treime din distanţa dintre calea ferată
Iaz--Carans0beş şi punctul numit „La Dţmb", în imediata apropiere a
drumului roman Tibiscum-Dierna. ··
Descoperirea a fost posibilă datorită lucrărilor de amenajare a krc-
nului prin lucrări de nivelare executate în scop agricol.
Cu această ocazie în marginea arăturii lama buldozerului a retezat
partea superioară a unui turnul scoţind la ivc>ală nivelul in care au fost
cleptLc.;c pies0le de bronz.
Tumulul rl'prezintă un mormînt de incineraţie cu un diametru de
aproximativ 4 m în care piesele au fost depuse împrăştiat fiind mai
concentrate în partea de sud a mormîntului.
Lipsa unei săpături sistematice nu ne poate permite stabilirea re-
partitiei exacte. spaţiak a pieselor precum .şi stratigrafia tumulului
Au fost recoltate următoarele piese:
1. Torques din bronz, complet, deformat, cu extremităţile aS<·uţite,
avind secţiune rombkă (PI. I, fig. 1);
2. Brăţară din sîrmă· de bronz, fragmentară, cu secţiune pătrată, şi
cu extremitate răsucită în formă de buclă (PI. l, fig. 2);
~- Brăţar~ de bronz, completă, cu secţiune plan com·exă, o spiră şi
jumătate, pe care se mai pot observa ornamente liniare dispuse în' gru-
puri de 5-6 linii paralele convergente (PI. I, fig. 3); .'
4. Brăţară de bronz, fragmentară (Pl. I, fig. 4).
5. Fibulă de fier, fragment (PI. I, fig. 5):
6. Fibulă de tip ·Glasinac, fragment, cu noduli sfc·rici turtiţi, clin
foaie de bronz pla· ată pe fir gros de fil•r (PI. I, fig. 6);
7. Fragmente clin bară de fier, cu profil plan convex provenind
probabil de Ia o fibulă de dimensiuni mari; ·
8. Fragmente de bră~ări de bronz, distrnsc în momentul dezvL'lil·ii
tumulului.
Piesele au fost înglobate într-un strai de cenu!?ă spălat ulterior ele'
ploi. ln acelaşi context au fost găsite fragml'nte cc>ramice, grosi('re, con-
stituite dintr-o pastă neagră cu degresant de cuarţ.
276 Octauian Popescu
~
~
1~:
' '
z
•
~'
'
Plansa I.
0
Fig. 1. Torques de bronz.

Fig.2. Brăţară rLn sirmă <le bronz.
Fig.3. Brăţară din bronz.
Fig.4. Brăţară fragmentară din bronz .
. Fig.5. Fragment de fibulă din fier.
Fig.6. Fibulă tip Glasinac, fragment.
Piesele sînt puternic alterate prezentînd un strat gros de carbonaţi

de cupru din care cauză sînt foarte friabile.
Cercetările ulterioare vor stabili încadrarea stratigrafică a mormîn-
tului în contextul arheologic al zonei.
OCTA.VIA.N POPESCU
PIECES EN BRONZE D'UN TUMULE DE LA ZONE DE IAZ-DIMB

DBP. CARAŞ-SEVERIN
(Resumel
Sur le teritoire de village Iaz, tout presque de lieu surnomme „La Dimb•
a etait decouvert un tombeau d'incineration ·degrade par Ies travailles agricoles.
Les pieces sont variees (torques braceletes, fibules, restes ceramiques incertes).
Les recherches suivantes preciserons l'incadration cronologique de celte decouverte.
CONTRIBUŢII LA CUNOAŞTEREA BIOGRAFIEI
MEDICULUI CONSTANTIN POPASU
(DOCUMEN,TE ŞI OBIECTE PERSONALE)
Constantin Popasu s-a născut Ja Braşov la 1Î iulie 1855 şi după

1c'rminarea gimnaziului în oraşul natal s-a înscris la facultatea de medi-
cină a Universităţii din Viena unde i'n anul 1888 a obţinut titlul de
doctor în medicină 1 . fo timpul .şederii sale la Viena, C. Popasu a făcut
parte din societatea social-literară ,„România jună", iar ca preşedintP.
<1 acesteia în 1883 a editat primul număr al ,Almanahului societăţii care
urma să întrunească în paginile sale în fiecare an pe cei mai de frunte
reprezentanţi ai culturii române 2• Dr. C. Popasu a rămas pentru poste-
ritate mai ales datorită prieteniei .şi sprijinului pe care l-a a,cordat lui
'Vlihai Eminescu fa timpul dnd acesta a fost internat în sanatoriul
Oder-DObling din Viena - perioadă din viaţa Luceafărului poeziei ro-
mâneşti cunoscută mai ales din scrisorile medicului adresate în ţară lui
Titu Maiorescu3 .
1 Despre viaţa şi activitatea dr. C. Popasu vezi A. Ghidiu şi I. Bălan, Mono-

11rafia oraşului Caransebeş, Caransebeş, 1909, p. 241, N. Domăşneanu, Dr. Constantin
i'opasu, în Anuarul VII, al Liceului de Stat „Traian Dada" din Caransebe~. Caran-
sl'be~, 1934, p. 61, C. Brătescu, Savantul Nicolae Teclu, medicul Constantin Popasu
si tipografia diecezană din Caransebes, în „Jurnal", 2, Caransebeş, 1979, p. 88.
Dintre documentele rămase din perioada vieneză vezi cererile pentru audierea
C'Ursurilor de anatomie patologică şi medicină legală predate de prof. dr. Stricker
'-Î prof. dr. Hoffmann din anul 1883 şi anul 1886 (foto 1, 2), certificat (Absolutorium)
prin care C. Popasu este primit ca student la Facultatea de medicină a Universi-
1;!ţii din Viena începînd cu iarna anului 1875/1876 cu menţionarea cronolo!;ici"1 a
anilor de studiu şi cursurile audiate pînă în semestrul de vară 1880/1881 (foto 3).
Diploma de doctor în medicină a lui C. Popasu emisă de Universitatea din Viena
in 1888 (foto 4). Adeverinţă privind specializarea dr. C. Popasu în perioada 17 oc-
tombrie 1888 - 31 decembrie 1889 (foto 5). Adeverinţă emisă de prof. dr. Bam-
lwrger în a cărui clinică dr. Popasu şi-a făcut specializarea începind cu 15 octom-
brie 1888 şi unde „s-a evidenţiat prin zel deosebit în achitarea atribuţiilor dind
dovadă de o cultură ştiinţifică bună" (foto 6).
~ Iµliu Moisil, Viaţa studenţilor români din Viena fo a doua jumătate a vea-
1·nlui al XI X-lea. Amintiri, în „Almanahul parohiei ortodoxe române din Viena",
Viena, 1969, p. 58. Au publicat în primul număr din Almanah: Titu Maiorescu,
V: Alecsandri, P. S. Aurelian, Al. Mocioni, I. Sbiera, Mihai Eminescu, A. Naum,
T. Slavici, I. Neniţescu, I. Creangă, Iacob Negruzzi, N. Gane, A. D. Xenopol,
N. Teclu, Ştefan Velovan, Duiliu Zamfirescu, etc. Alamahul a fost tipărit în
2.000 exemplare. I. Grămad;1, Societatea academică social-literară „România jună"
riin Viena (1871-1911), Arad, 1911.
:i Petru Vintilă, Eminescu - roman cronologic, Bucureşti, 1974, p. 572-573;
I. Ni ca, Eminescu - structura somato-psihică, Bucureşti, 1972; G. C5.linescu, Viaţa
lui. Eminescu, Bucureşti, 1964, p. 309; I. E. Toronţiu, Studii şi documente literare,
278 Petru Bona
Din anul 1895 şi pînă la moartea sa (6 ianuarie 1933) dr. C. Popasu

a funcţionat ca medic la cele două institute diecesane şi a Comunităţii
de Avere din Caransebeş4, dovedind în cei aproape 40 de .ani de 3ctivi-
tate o temeinică pregătire ştiinţifică medicală fiind considerat medi ~ de
„nivel european", de o alE'asă 'Cultură însC'riindu-se astfel ca una dintre
figurile luminoase ale oraşului Caransebeş de la sfîrşitul secolului al
XIX-lea şi primele trei decenii ale ,secolului XX 5 .
Publicăm prin amabilitatea dr. Tatiana Magda căreia îi mulţumim
în mod deosebit şi pe această cale cîteva documente şi obiecte c-e au
aparţinut dr. C. Popasu.
PETHU BONA
~-· .'
, CONTRIBUTION A LA CONNAISSENCE DE LA BIOGRAl'I-IIE

DU l\IEDECIN CONSTATIN POPASU (DOCUMENTS ET OBJETS PERŞONALS)
(Resume)
L'auteur presente brcvemenţ la biographie de mediC'in Constantin · Pof'Jasu.

, Par Ies planches presentees dans ce volume, on metil' a la disposition des
spPcialistes quelques documents et objets qu'on appartennues au Constanlia ·Po-
pa5u.
1v;· p. 159-160; FD,' Car~nsebeş, an XXXIX (1923), nr. 4, XXXVIII (1922), r;ir. 15;
Ton Popescu, Amintiri despre Eminescu, Iaşi, , l!J71; T. Boşcaiu, Un sprijifl,itor al
lui Eminescu: medicul Constantin Popasu, în SLLF, vol. Ul, Reşiţa; 1976, p. '275-283.
4 Datele despre acţivitatea dr. C. Popasu ca medic în Caransebeş sînt con-
semnate şi în manuscriSul datorat lui Gr. Mihaiuţiu, fost elev al Liceului Traian
Doda din Caransebeş. ·' . · - · ·
5 Dintre obiectele şi documc"ntele rămase ele la dr. C. Popasu din perioada
funr:ţionării sale ca medic în Caransebe!) vezi două truse seringi (foto 7), două
JH•rechi ochelari (foto 8), certificat de naţionalitate emis în anul 1928 (foto 9),
Buletin de înscriere la biroul pop11Jaţiei din 1931 (foto 10), două paşapoarte din
J 916 ~i respectiv 1929 (foto 11, 12), .carnet de identitate emis de CFR în 1927
(foto 13). o fotografie din 1900 (foto 14).
Foto 1
Foto 2
. . „. ··M····-······=-·
..,.,,......'- "'"'
""""""""""'"'~-
,....,.
~ ....
... ,.........,__,,,.....,._
1~:~.A.>4~~ ··· ""'-'1111~
IJl"'1~ 1- """,,\ .• ~;. ... ,,.
.......~„
i
~!
~ t
•
:..::-z__:;::-::-~·:-::
.-..,..,,.1.. _,ţ_ _ Îei•
;,
I
---„--+.,.
J_...;..t .,.-... ,,.,.JJ;.~1 ....
f""""""'"''I'--•'"""'
Foto:; Fo'.o 4
//
'>(~„
,,t:,... , _ _ 11~..r~·„J.-
... ___ _;1....,
""' ""- ;K.J.Jt„ a1 i/1i,,, ti- '-JA .,,.;,-A
.~111.1--.4~-.!' ·~ '!-_, ?-...
,„
-~~~~;f,,~7ffl/".,.;l•'1"~.,..~
,_,~·.,,,. .
.,.\ . t'
„_..,,,,.,.
~
'I'(.;..._;__,.!'""-'/
-~....,f,,A,.r. t.w~-...-.L....;1-~
,,...._,.,,. v...1-..._,- ·r.;,.t-w--,,.... ".di-
"-# ~--~ Cr-~··h,._h.4,„µ„ y„;~. lfy...-"J"•;„„ --"'"flt-"4 8..-1,..,',.,."'f'~Y""~- .....,.t;"__.. 6'IL.
~;.... t: .... i'f „.A.I'~„ ;-/li'/ ,-1Ci'ţ~,1~„ ... ~ '* 7f· ··~-· · .............-.L f,,'Gl..,_,,-wlf~ J 1--4--fl~r..t;;_
„ . ,.1„. -!':;. ... ,1,,,„1,„ .•y,4 .~, d# ,(.'• ·"r-'-- q~ .;...r&-f--<s ... ·-"'14'-~
; li/}•~ ··<>+""' ,,,,. ..... 1; . ~y!. • • > ~i -41"„Y'"''":L~ • ./~." S. _
f· „..-.,,,: ,,.....,
J•.N ,; .•, .(; F' ;..-.... ,1„JJ/. . . ;;r hi'·•„ .... ""'--,.'tf /.11/ - IA
'"' / .!\/• •;/»; • ·7'"'",•'• r /'. ,.„fi/.:/, ••••-" „~ii...,t.~J<~ C"H.f:4(11
J'.„""î l~.t. ,;r ~I~·
/-1~~ · " „....~ ,/,) " ,'jl't•'•' ~"'"' ./1'1-
l'l!f./-··j'·· ·~· ,,,., ,,.,.„

~_;;·--
Foto 5 Foto 6
Foto 7 Foto 8
BULETIN DE
.;..
INSCRIERE
lHiJltOUL li'(fPlJl.JţŢlUNEf
P~lvtt11t J>•l;J<:!:·~t„4,/r.;:i.:tf.,-
C•11•"''"' Ci:t}1.w,.,,ivf,.,;.
l"""'WI ll;<>1odt>
Seria Jt
Foto 9 Foto 10
1•#„ir..
<;, • ••
.i...,
Foto 12
r
~~v·-:
' 'CARNf.htlO&KTtîATEI'
~UNCTU:•;A;ll PtJ8t.tt.l
~flf."IJ!,ff;/lf<f!PJ('a/>.', „
Foto 13
Ctasa 1-~·~J i
Foto 14
ALEXANDRU LAPEDATU ÎN SLUJDA ISTORIEI NATIONALE
. ' : ,,
_'\Jc.~cu în com ulsi1,mile mersului ist.orie :Într-o anume eL!p<.1 din
evoluţiFl unei societăţi ,se pot pielxle din vedere, se i;stompează. sau, tem-
porar, !;\e · uită contribuţia unor personalităţi. Dor clacă soci0tatca nu
poate s;usţine o linie rectilinie, permanentă, în stabilirea rolului şi Io:·u-
lui acestora, ca are obliga{ia morală ca - milc;:u· periodic ~- să !\~vadă.
".~ ·caşezc 7i să ordoneze - pe baza judecăţilor de valoare emise de
ie - faptele trecutl,\lui Jn vederea unei aprecieri dt mai realiste
·<i corecte. Procedîn,<l astfel, treptat, fiecare din „eroii" istoriei poate
1decat după faptele sale şi după opera scrisă lăsată moştenire. Por-
' de la o asemenea observaţie, constatăm şi-n cîmpul istoriografici
!omâneşti din ultimele de"cnii, tendinţa - dacă nu cumva o linie stra-
tcf'iră consecventă - evidentă ck rediscutare, interpretare şi rev<ilori-
, a operei multora dintre pr.otagoniştii domeniului ca etare. Dară
i să amintim doar cîteva „cazuri", frapante cînd viaţa, opera şi activi-
~ unor istoriri reputaţi - înc~pînd cu, N. Bălcescu. M. Kogălniceanu,
.•.. ). Xenopol, N. Iorga, D. Onciul, V. Pârvan, Gh. Brătianu, I. Lupaş.
Şt. l\Ieteş ş.a. - se repun, printr-o asiduă munră de cercetare şi edi-
fare, în cum1~ănirea judecăţii publice, ne justificăm pe deplin afirmaţia.
, Intre cei ce pretind. tot rrai insistent un asemenea efort, se găsf'şte
şi Al. La.perlatu, istori'c impus printr-o bogată operă ~i, mai ales, prin
se~l1l1ificative fapte politice, ştiinţifice şi culturale. Aceasta .şi din ra-
ţiuni ce trebuie bine disjuncte: mai întîi, a contribuţiei remarcabile pe
C'are învăţatul a avu:t-o timp pe peste 4 decenii în cîmpul istoriografiei,
ded- a. muncii sale de specialist angajat Jn. serviciul istoriei naţionale;
apoi pentru rolul poHitic de excepţie ce l-a jucat în societatea româ-
nească cuprinsă 'între anii 1918 şi 1948, şi care îl implkă în rosturile
politicii naţionale, ale invăţămîntultii univensitar, academice, stiinţifice,
artistic-e şi. culturafo:' !n situaţia sa, contribuţia' istoriculu i: se ;up~apune
0
indelabil - fapt confirmat şi în alte situaţii cînd istorici sînt implicaţi

în mecanismul vieţii ,politice - peste cea de om politic, politica fiind
doar o ocazie potrivită, mî.riuită cu pr:icepe~: şi dăruire dezinteresată,
pentru realizarea obiectivelor ce decurg din. calitatea primară. Poate că,
le~~. )n.'\:azul său - cum s~au petrecut faptele înc;;epînd d,e. la Nicolae
Bălcescu şi M. Kogălniceanu - nici nu se putea altfel: înţelegînd ros-
tlţ::il.e şi idealurile naţionale,, angajan•a politkă n-a urmărit dedt să fie
calea luminării lor; întemeierii . sau lărgirii . cadrului unor aşezămintP.
('<Jrc să le slujească.
280 Ioan Opriş
Alexandru Lapedatu e-ste deci un nume de adîncă rezonanţă, care

a fost întîlnit adesea în presa politică, culturală şi academică româ-
nească, din anii 1920-1948.
Alexandru Lapedatu a ocupat un loc de seamă şi a jucat un ·rol de
prim rang în viaţa românească interbelică, deopotlivă în cea politică.
ca şi în cea ştiinţifică, academică şi culturală, în persoana sa împletin-
du-se rosturile omului politic ajuns să dirijeze ca demnitar sectorul cul-
tural-artistic şi, în cele din urmă, pe cel academk din ţara sa.
Cum bine i se caracteriza situaţia „Alexandru Lapedatu nu este un
produs al politicianismului, al partidismului. Domnia Sa nu s-a ridicat,
acolo unde e, pe umeri de clanuri provinciale.· Domnia Sa are vasta in-
tuiţie istorică a problemelor noastre de stat" 1. Afirmaţia are adîncă va-
loare şi semnifkaţie, pentru că Al. Lapediatu s-a format ca intelectual
multilateral, istoric ,prin vocaţie, remarcîndu-se ca specialist cu mult
î-naintca „reC'rutării" sale politice. Să încercăm deci să urmărim e\·oluţia
istoricului, marcînd ,pe cît va sta în putinţă acele fapte care i-au deter-
minat voluntar actele, privite, fireşte, din perspectiva gîndirii sale, adiiu-
gîncl .astfel contribuţiilor mai noi 2 işi paginile de faţă.
:-!·
lrnprcună cu frafrlc său geamăn, Ion. Alexandru LapC'Clatu a vă:mt

lumina zilei în Cernatu Săeelelor, lingă Braşov, la 1-:1 septc'mbrie 1876.
Fraţii erau fiii lwi Ion Al. Lapedatu (1844-1878), copil de ţăran din
Glîmboaca (jud.· Braşov) 3 , ajuns intelectual transilvănean s"olit în mP-
diile universitare parizian şi bruxellez. Originea lor clin curioscute l')i
afirmate familii rornâne$ti îşi va 'pune amprenta asupra destinului celor
doi, <"ăci. ramurile familiale s-au remarcat, fiecare, prin fapte de con-
~tiinţă naţională românească, trecută şi îmbogăţită din generaţie în gene-
raţie. Această origine vorbeşte de la sine despr.e ce roade trebuia să dea.
Dinspre tată, istoricul ·cunoştea înaintaşi încă în .veacul al XVIII-iea.
dnd Onea Lăpădat îndeplinea la Glîmboaca slujba de jude-primar, ca
~i Toma Lăpedat (l 751-1813), bunic al tatălui. Copiii <·0lui din urmă -
loan (1783-1867), fost preot în Măgărei (Dealu Frumos), Toma (1795-
i 861 ), Toader (180-:1-1888) şi Ana (1812-1882) s-au ridicat şi ei, la loc
de frunte, în comunitatea sătească. Singurul fecior al lui Toma, Alexe
(1818-HJOO), căsătorit cu o fată .din .Colun, Ana Panga ~1821-1907),
era o personalitate a satului, aprig şi aml;>iţios, cunoscător. într-ale scri-
sului şi cititului, indusiv în cirilică, şi a ocupat aproape 30 de ani
1 Sever Bocu, Domnului Al. Lapedatu, în Bibliot~ca Academiei R. S. România.

Manuscrise, Secţia corespondenţă, Fond' Al. Lapedatu, voi. V, p. 18.
2 Vezi Ioan Opriş, Alexandru Lapedatu şi monumentele istorice, in
RevMuzMon, 1, 1982; idem, prefaţă şi note la Al. Lapedatu, Scrieri alese, Edit.
Dacia, Cluj-Napoca, 1985; idPrn, Al. Lapedatu şi contemporanii sdi, în Tibiscum.
l!t36; Pompiliu Teodor, Alexandrn Lapedatu, în „Magazin istoric", 1985, decembrie:
3 Amănunte la D. Braharu, Ion Al. Lapedatu (1844-1878). Note bio-bibliogra-
fice, tn (Omagiu) Fraţilor Alexandru şi Ioan I. Lapedatu' la împlinirea vtrstei de
60 de ani, Bucureşti, 1g315; despre personalitatea tatălui au mai scris Andrei Bât'-
seanu, Ioan Lupait şi Ioan Matei.
Alexandru Lapedatti 281
scaunul judelui-primar din sat. Copiii săi -- Onea (Ion), tatăl istorirului,
Ion şi Nicula.e - vor pioşteni calităţih" acestui aspm părinte', ridicat JW
sfrie într-unul din modestele sate libere de români făl:!ărăşeni. lntrP Pi,
Ion, născut la 6 iulie 1844. a .aiuns, prin studii strălucit<', la numa'.
27 de ani, profesor de limbi dasice la Gimnaziul l\fare Public Român
Ortodox din Braşov.
Dinspre mamă. jstoricul desdndea dintr-o altă vrednică famili<', a
Circuleştilor. clin Cernatu Săcelelor, neam aflat în întins<' le~ături ele
rudcni·e ru numProase familii din Ardeal şi Ţara Românească, avîncl o
insemnată 1contribuţie la ridicarea eC'onomică a Săcelelor, la f'dificar<':•
~i înzestrar<'a scolilor si hiseridlor românesti de aici. PP linie matPrnă
{m străbunk, ioan Ţurră 4 • născut în 1727,' avusese 4 eonii: Todo1· (n.
1749), Oprea (n. 1754), Voica şi Maria. Prin Oprea - însoţit prin căsă
toriP r·u fab boierului Ion Mălăesc·u di.n Mălăeşti-1\TusC"f'l, Voica -
neamul s-a impus prin creşterea vitelor, oilor şi cailor. cu ('are acC'sta
a întreţinut relaţii comerciale în Or'lient ;Şi Occident, servindu-i IX' impe-
rialii habsburgi în războaiele cu .turcii, orin furnizc1rpa de cai si, mai
ales, de informatiL ceea ce-i .aduce preţuirea Curtii vic>nPzr>. Fiii săi.
Oprea, Ion (n. 1783). Ilie (n. 1793) !'ii Ana· (n. l 798), preluîncl zestn'a
părintească, vor lărgi baza materială .a farn.ilif'i. Dintre ci. Hie f1793-
1837) ajunge un om instruit, '<'unoscător dP limbi străinf', posedînd un
('lJraj rerriarc<lbil în virtutea căruia, în cîtPv 1a Tînduri, .şi-a cerut clrC'p-
turile la Curtea domne<lsră de la Bucuresti si chiar la C'ea ·imnerială el•'
0
la Viena5. ·Acum, Jn anii de răscruce ai Ve~curilor XVIII şi XIX, ;1poi

în P.venhnentele c.e.Jau 'confruntat cele 4 imperii: napolPonian, habsbur-
gic, rusesc şi Otoman în primele 2 dN'f'nii ·ale veacului al XIX-I Pa, fa-
milia Circuleştilor, a C'Voluat dezvoltînc111-!':'i ~tarea materială. ade<::pori
implicîndu-s<' în a"t'iuni politice de răsunet: cir .. PC'tre Circa. afbt dr'
partc0 lui Tudor Vladimiresf'U, este nevoit să se refugiPze la Petersbu1·s:.
Oprea Circa ajunsese şi f'l un om bogat, .clPOSf'bit dr abil în relatiile dr
negoţ, cu multă ştiinţă ele carte, rămînînd, totodată, un hun român.
Sentimentele şi actele .sale naţionale au hotărît aleePrea lui în Delega1fa
condusă de Andrei ŞagtJ111a. c!Pserrniată la l\fan'a Ad11narP Natională dr'
J;:i Alba Iulia (3/15 mcij 1848) să prezintf' îmnărntului Ferdinand, ln
Olmueta, Memoriul adunării. FamUia acPStui Circ;i. a fost numcroa<;ă,
numărînd 10 copii: Ghf'orghe (1812-1847) -- căsătorit cu Maria Mo-
roianu, căsătoriP din care 'au rczultart 2 fete, cărora lt'-a asigurat o înaltă
rclucaţie la Sibiu şi Viena: Elena, soţiia lui Aron Densuşianu, şi Elisa,
o cunoscută violonistă, căsătmită cu C'onsil1iPrul aulic Pipoş - ; Oprra
(născut 1815), care a studiat ca bursier al Academki Militare Impf'rialc
ele la Vicn1a, ajungînd ofiter superior în armata austriacă, umlP a luat -
în evenimenh'll' din 1848 149 - partea românilor 6 ; Ion (n. 1B18), mort
de tînăr; Maria, căsătorită cu avocatul Ioan Bran de Lemcnyi, fost co-
mite suprem al Făgăraşului: Stan1a (n. l 823), moartă ele timpuriu: Ion
(n: 1826), şi el cu înalte studii militare făcut.f' Ia. Viena şi ajuns 1adjutant
4 Numele familiei a variat în funcţie ele ortografia we1~ii: Tărură, Turcă,

Tuscii. Tîrcă, Circă. ·
~. Vc'zi la Josef Marienburg, Geografia Ardealului, 1813.
282 Ioan Opriş
personal al arhiclu~elui Franz Iosef, căzut pe cîmpul dt' !luptă de la

Brandolo; Nicolae (n. 1828), diplomat ce a fost consul ,a'usti~ac la Hîr-
şova; Stana {sau Ştefania), (n. 1831), căsătorită cu Ioan c~valer de Puş
cariu - care, prin căsător,i~. a avut 4 copii: Joe (director general al
C.F.R.-ului), Iuliu (judecător, la ITudecătoria de Apel clin Budapesta,,
Emil (profesor universitar la Iaşi) şi Iuniu (diplomat, ajuns consul im-
perial la MoscoV'a); Eremia, şi acesta cu studii la Viena şi apoi pro-
fesor-director la Liceul Matei Basarab şi Liceul Gh. Lazăr din Ilucu-
rpşti: despre ultimul, Stan (n. 1837). nu se cunosc detalii. Ramura lui
Todor Circa (1749) a rămas în sfera tradiţională a ocuplaţiilor săceleni
Joi· - creşterea animalelor. Unul din ,fiii lui Todor, Stan (n. 1772), şi-a
şcolit şi el copiii: pe Eremia (n. 1795), Nicolae (n. 1785), Bratu (n. 1800)
şi \faria (n. 1802) prin cursurile Liceului de stat din Sibiu. Dintre aceş
Ha, I\icolac era străbunicul dinspre mamă al lui Alexandru Lapedatu.
Prin căsător.ia lui cu Maria Zaharia Pârvu din Cernatu au irezultat mai
mulţi copii: Maria, Nicolae (n. 18rn), Ana (n. 1820) __:_ aceasta măritată
cu arendaşul Peteu din Ograda (jud. Ialomiţa) - şi Ion (l B~3-1868), bu-
nicul dirispre mamă al istoricului. Ion Circa a fost educat la .?coala
maghiară de Stat din Sfîntu Gheorghe, deve11ind ulterior om cu stare şi
primar în Cernatu, lucru. la care a contribuit şi căsătoria lui cu .'.Vfaria
Pop Căşineanu. Dintre copii săi (12), Maria-Amalia (n. 1860) era mama
fraţilor Alexandru şi Ion Lapedatu, şi ca o femeie instruită, ce învă~ase
la Şcoala din Săce1e cu Ioan Dorea, titrat în pedagogic la Prapia, ~i apoi
la .)coala Gautier din Braşov, un aşezămînt particular ele fcte 7. ·
Iată cled „originea". istoricului Alexandru Lapedatu, dcscenden\a ~a
din rîndul unor Jamilii româneşti de oameni ridiraţi, trPptat, kl o bună
stare materială şi chiar 11a demnităţi comunitare, prin forţa minţii şi
mînilor lor, care în 2-3 generaţii ajung să depăşească :;tarPa ,odală
ele ţărani şi, prfo învăţătură şi cultură, pătrund în rîndul drfurilor bur-
gheziei :-omâneşti. Din asemenea familii întreprinde, ce au avut de luptat
clin grC'u t·11 adYersitatea stării lor nevoiaşe şi, în plus, a u.nor regimuri
de opresiune străine, ce puneau piedici în calea ;progresului economico-
soeial al românilor, s-au ridicat adeseori capacităţi.· .Calităţile străbunilor,
forj<1te şi filtrate în timp, s-au transmis, deopotrivă, multora dintr<~ ur-
maşi. Este şi cazul istoricului Ale,xlandru Lapedatu şi al fratelui său,
economistul Ion Lapedatu, moştenitori deopotrivă ai ,tăriei, dîrzeniei,
inţelepciunii şi moraMtăţii ţăranului. transilvăneary,. ca şi ai mîndriei şi
dragostei fierl;>inţi faţă de neamul românesc, caracteristici iwclezminţitc
ale învăţaţilor ridicaţi din acesta.
„
6 Vezi George Bariţiu, Părţi alese din, Istoria Transilvaniei. Pre două sute
de ani in urmă, vol. III, Sibiu, 1891.
7 Datele principale privind familia sînt extrase din Ion I. Lapedatu, Me-
morii. Originea familiară a părinţilor, mss., 10 p., aflat în deţinerea familiri
Maior şi pus la dispoziţia noastră cu o deosebită amnbilitate, fapt ce le aduce
din nou mulţumiri. Despre figura mamei gemenilor, vezi în Al. Lapedatu, Scrieri
alese, p. 117, 125-126, 132.
Alexandru l,apedatu 283
Aidoma Oltului şi Mureşului, pornite ca gemeni la izvoare', destinul

i-a despărţit o vreme pe _fraţii Lapedatu 8 . Unul clin ei, istoricul, prea
bine asemuit cu Oltul - s-a grăbţt „alergînd din prunde spre pămîntul
făgăduinţei şi al ltlbertăţii noastre româneşti" 9 . El face parte' din pleiada
de cărtural'i români viguroşi, formată în pragul secolului XX, vreme
ce anunţa prC'faceri llriaşe 10 , şi care s-a constituit într-o generaţi.e ma-
tură şi în plină forţă 'de creaţie, care pominei de la dc>zicleratPle naţionale
neîmplinite în veacul al XIX~lea, s-a dedicat cauzei României l\Iari.
Heferindu-se la aceşti ani, mai tîrziu, Alexandru Lapedatu privind ro-
lrospectiv epoca, cu avîntul idealurilor ei, aprecia eă „Noi am trăit
două decenii ele viaţă publică într-o Românie prosperă şi ele toţi cin-
stită ... " 11 .
Student la Facultatea de litere şi filosofie (1898), elev al lui N. Iorga,
D. OnciuJ şi I. Bogdan, de la care cu dreptate şi mîndrie îşi rovendică
forma_ţia, Al. LapE'datu s-a bucurat de cea mai bună şcoală istorică a
timpului. Este semnificativ de reţinut că debutul său ca istoric s-a făf'ut
în urma lecturii Părţilor alese din istoria Transilvaniei, opera lui Gcorgo
Bariţiu, şi s-n concretizat în două articole publicate în „Ef'oul lVIoldovci"
din Iaşi: 3/i5 mai 1848 şi ln chestiunea 1Ulţională. Ca printr-o predesti-
nare, ideile cuprinse în ele au constituit ţelul principal al Yieţii isto-
ricului de mai tîrziu. Profesorilor săi B. P. Hasdeu, T. Maiorescu, Gr.
Tocilescu, G. Mîrzescu, I. Bogdan şi, mai ales, lui D. Ondul şi N. Iorga,
1<' va închina pagini de pioasă amintire, mindrindu-se cu ceea ce ei au
sădit în sufletul său. Despre N. Iorga .profeţea: „cu dt vremea va trece>,
cu atît personalitatea lui Nicolae Iorga se va reliefa mai tare şi se va
<•nreola mai strălucitor în lumina pC' care spiritul său a răspindit-o, cu
iubire şi profunzime, în mijlocul nostru, al contemporanilor săi,· Lir
urmaşii 'or simţi trebuinţa să o evoce dt mai dos, spre a o prezenta
generaţiilor \'iitoan' ca pe una din ·cele mai euratC' glorii ale spirituali-
tăţii româneşti" 12 . I'ar despn' opera celui ce i-a fost magistru, crodea ( ă
„va rămîne posterităţii, nu numai ca permanent şi nesecat izvor de bo-
gate şi preţioase, mărturii şi informuţiuni cu privire' la viata românilor
din trecut şi prezent, dar şi ta un nepreţuit tezaur cil' înaltolc ginduri şi
profundele simţiri <'e au frămîntat neîncetat mintea şi suflotul autorului,
la întocmirea C'i"I3. •
Paralel cu studiile universitare Al. Lapedatu a participat la efer-
vescenta viaţă culturală şi politică a Ducureştiulu,i aflat la .cumpăna
8 Principalele date biografice în volumul omagial Fraţilor Alexandru .~i Ioan

Lapedatu, .. , în special p. XXV-XXIV, LIX-LXI.
~ Ioan Lupaş, Profesorul, Ioan A. Lapedatu, în Studii istorice,· V, l945-1946,
p. 404. Pentru activitatea politică, vezi Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, România
după Marea Unire, vol. II, partea II-a, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi 'Enciclope-
dică, 19.88, p. •I • . .
O potrivită caracterizare în admirabila lucrare a lui Jon Dulei, I,umea

10
românească la 1900, Edit. Minerva, Bucureşti, 1984.
11 Al. Lapedatu, Scrieri alese, p. 305.
n Ibidem, p. 103. ·
n Ibidem, ~i vezi Răspunsul lui Al. Lapedatu la discursul ele recepţie a lui
Gh. /. Brătianu pe tema „Nicolae Iorga istoric al românilor", în Academia Ro-
mâ11i!, Di.ffw·suri ele recepţiune, LXXXI, Bucureşti, 1943, p. 27-38.
284 Ioan Opriş
Yeacurilor, în car2 tinerimea studenţească avea un_ cuvînt important de

spus. Prefrrinţele sale 1-au îndreptat către Liga culturală, care-i devine
„o a doua casă". Lupta pentru cauza p.aţională atrăsese în această orga-
nizaţie personalităţi ele seamă ale epocii ca Aurel C. Popovici, Şt. O. Iosif,
B. Ştefănescu Delavrancea, Şt. Fetică, Ilarie Chendi, I. Rusu Şirianu ş.a.
Dar Al. Lapedatu ţine legătura şi cu tinerii fransilvăm~ni clin gerieraţia
sa aflaţi la studii la Budapesta sau Viena - O. Goga, S. Puşcariu :_
sau cu M. Sadoveanu, Maira Smara, Gh. Balş ş.a. Tot în această pP-
rioadă publică curent în ,,Gazeta Transilvaniei", „Convorbiri literare",
„Sămănătorul", „Tribuna poporului" şi _„România jună", la această ul-
timă revistă filnd angajat corector în 1899. _
Tînărul ce sP afirma in acest prag dC' veac nou îndrăznea să enun.te
„CîtC'\·a idei conducătoare in viaţa. noastră românească", care - deşi,
dun.ă rtim 0oreni<\ singur. nu aveau ,.farmecul noutăţii" -. coostituiau
.,un crpclo pe care să se clădească educaţia naţională â poporului nostru".
Intre' ,.ideile conducătoare" un '1oc central revenea. în viziunea lui Al. La-
pPdatu, continuităţii: „a c1ădi totdeauna viaţa noµă pe cea veche,. de a
păstra o linie de continuii:.ate în desfăşurare'a vie'ţii sale vi'itoare, ·de a
trăi pe baza u_nei tradiţii de neam, care din moşi !;ii strămoşi SC' coboară
pînă la protopărinţii neamului nostru - pînă la romani". Dintr-o ase.-
mPnea perspectivă, istoricul judeca aspru, cosmopolitismul burgheziei,
care minimaliza faptele eroilor naţionali, datinile străbune, de multe ori
<'hiar limba, folclorul şi portul românesc. El chPma IR rultivarea mîndrid
naţionale, ,,propovăduind dragostea către rartea şi limb.a românească,
ţinC'rca {'ll sfinţenie a datinilor, cultivarea muzicii naţionale. proslăvirNl
strămoşilor mari şi a faptdor lor", educarea în acest spirit a maselor,
în primul rînd a ţărănimii. El ceroa tuturor, influenţat şi ele ideile
POJJoranist-sămănătoriste ce se afirmaseră în t'p0că, sacrificii ~i '.·irtuti
cleosebitc. Iată ce spune'a Alexandru Lapedatu într-o confrrintă ţinută
la Soci<?totec1 istorică a studenţilor în litere din Bucureşti: ,,Viitorul,
f'are P în mîinile lui Dumnezeu, dar pe care şi-l croiesc şi oamenii c0i
Vre:Jnici. Ya da dl'Si~u1· sute de apostoli, Ce VOr pregăti O adunare °CU
mult mai marc. căci va fi a întreg neamului şi a ciirui dorinţă va fi
numai: Vrem să ne unim" 14 . „Ogorul" bine pregătit, în{>ă de la 185D,
tn'buia să rodească spre' împlinirea visului national 15 .
Articolele publicate în anii studenţiei: Martiriul lui Horea -(1900).
semnat semnificativ Un nepot de iobag, Radu cel Frumos, publicat în
revista .,Transilvania" (1902), Petf'r Ianoş (în voi. Prinos lui D. A. Sturdza.
1903) şi Vlad Vodă călugărul (1903), în „Convorbiri literare". împreună
ru un studiu mai amplu, Istoria breslelor la români, au fost toate ela-
borate sub îndrum'area lui D. Onciul. Pentru ultimul_ dintrr ele a fost
distins cu titlul de laureat al Universităţii din Bucuresti.
Pdntr-o sistematică documentare. adîncită mai ~pai, el descifrează
mecanismele social-politice ale istoriei medievale şi modC'rnc româneşti.
14 Al. Lapedatu, Idei conducătoare în viaţa noastră românească, în „Tribuna
poporului". 24 iulie 1902, an VI, nr. 135, 143-144, reprodusp în Al. Lapedatu, Scrieri
alese, p. 50-56. .
15 Idem, Cele trei feţe istorice alfi! unirii Românilor, în „Tribuna poporului'",
1902, în loc. cit., supra, p. 11.
Alexandru Lapedatu 285
Studiile C'P rczul tă din această muncă asiduă. abordează aspecte ale înce-
puturilor statelor feudale româneşti (Margheta, Doamnei Negrului-Vodă;
Cîteva documente privitoare la istoria catolici$mului in Moldova, 1901),
ale istoriei sociale şi politke din cele trei ţări rpmâne (Istoria populară
a lui Ştef9-n cel Mare, 1904; Revoluţia lui Horea, 1906; Răpirea Bucovinei,
1907; George Bariţiu şi amicii săi. Scrisori şi extrase din corespondenţa
de la Academia Română; Istoria Românilor sub Mihai Viteazul, 1915; Poli-
tica lui Radu cel Mare, 1916 ş.a.), prezintă dtHor'Hor monumentele noas-
tre istorice şi culturale (Biserica Trei Ierarhi clin Iaşi; Sfîntul Nicolae
Domnesc din luşi; Curtea de Argeş et ses monuments - primul ghid
într-o limbă străină al monul)1entelor din fosta capitală munteană), oferă
surse ele informare pentl'll specialişN (Biserici cu 'dv<'ri proprii, 4 vol.;
Inscripţiile ele la mănăstirea Dealu etc.).
După obţinerea licenţei în istorie şi geografie cu calificativul Magna
cum laude, va funcţiona ca profesor suplinitor de istorie la Lkeul Sfîntul
Sava. Din 1 iuli{' 1903 16 pînă în 1908 lucrează la Biblioteca Academiei
Române, secţia manuscriselor. Anii de început sînt foarte importanţi
pentru specializarea sa ca istoric. De acum datează prietenia cu Vasile
Pârvan, cu care a împărţit o vreme. în strada Ciclopi, aceeaşi cameră 1 7
şi despre care mai tîrziu va scrie frumoase rîndi.iri.
Fig. 1. lin grnp ele susţinători ai Academiei Române

(20 octomhric 190-l). De la stînga la dreapta, în
rînclnl rk jos: 1. Tu<lucescu, "'en·a Hodoş, I. Riauu,
Oct. Lugosinnu ~i Ştefan Pop. În rîndnl de sus:
Gr. Chebap, Ilarie (henrii, _'li. Sacii Ionescu, ~
Istrati, Al. Ohedenaru, ~- Zaharia, \-. Pân·an, Al.
Lapetlatu ~i Al. ]Jandea. (foto Hihlioteca Academie
RSR).
A/,:1. 1. Eine <;rnppe Anhiingi:r cler Rumiinischen
Aka<lemic (211 Oktoher HHH). \'on links nach recht~.
in cler uuteren Rcihe: I. Tu<lucescu, N"erva Hodo:;,
J. Bianu, Oct. Lugosianu und Ştefan· Pop. Jn cler
ol1(•ren Reihe: <:r. Chebap. Jlarie Chendi, Al. Sadi
Ionescu, ""'. Istrati, Al. Oherlenarn,. K. Zaharia, Y.
Pârvan, Al. Laperlatn un<! Al. Ilamlea. (Foto aus
<ler Bibliotltek rln Akademie cler SRR).
16 Dan Simionescu, De la istoru~ la istoria literară - Aplicarc la opera lui

A/c.r. Lapedatu, în „Revista Arhivl'lor", III, p. 125, aprecia că data angajării a
fost Ia 10/23.Dccembrie şi nu 1 iulie.
17 Vt'Zi I. ·Andricşcscu, Vasile Pârvan (11ecroloq), în BCMI, 1929, p. 147.
286 Ioan Opriş
Remarcîndu-se prin cunoştinţele sale din domeniul istoriei medie-

vale, la 1 aprilie 1904 este numit secretar al Comisiunii Monumentelor
Istorice, post pe care-l va ocupa pfoă în 1919 (cînd devine membru al
Academiei Române) şi unde se impune ca un susţinător a\"izat al ocro-
tirii patrimoniului cultural românesc, ajungind membru al acestui pre,;-
tigios organism.
In călătoriile pe care le face în aceşti ani în întreaga Jară, alături
de N. Iorga, Er. Pangratti, I. Bianu, N. Ghica-Budc>şti, Gh. Balş, V. Dră
ghiceanu ş.a. pentru a identifica cele mai preţioase mnnumente istori<"e,
îşi lărgeşte cunoştinţele văzînd nu~eroase valori C'Ultural-artistice, îşi
perfecţionează metodele de lucru, îşi delimitează domeniul de speciali-
zare, îşi pune în evidenţă calităţile de cercetător.
Din anul 1908 Al. Lapedatu editează „Buletinul Comisiunii Monu-
mentelor Istorice", publicaţie care se va impune atît prin prezentarea
grafică remarcabilă, cit şi prin contribuţia excepţională la studierea şi
popularizarea monumentelor şi istoriei patriei.
ln aceşti ani C'ontinuă să publice o serie de valoroase studii: Carto-
grafia bisericilor bucureştene la 1810, 54 p., în BOR, 1907, XXXI; în
1908 - Schiturile şi metoaşele mănăstirea Bistriţa; în 1910 - Mănăs
tirea Comana. Note istorice; în 1912 - Biserica Sf. Gheorghe din Boto-
·~ani şi Cercetări istorice cu privire la meşterii bisericilor moldoveneşti
din sec. XVI; in 1914 - Cetatea Sucevei ş.a. Valorificînd avantajele ştiin
ţifice ale posturilor ce le ocupă, AL Lapedatu se străduieşte să contri-
buie, cu cercetă:·i noi, adunînd date, publicînd documente, inscripţii,
pisanii şi însemnări, studiind arhivele şi monumentele la faţa locului,
străbătînd ţara în limitele unui timp drămuit peste măsură. Dar mai
ales îi încurajează pe alţii - ce dovedesc interese şi preocupări identice
alor lui - şi le înlesneşte publicarea rezultatelor ştjinţifice, fadlitîndu-le
deplasările şi <mcvoioasele investigaţii. II vom găsi dec-i implkat, angajat
în numeroase întreprinderi ştiinţifice şi culturale. Uneori, în acei ani
sau mai tîrziu, i se recunoaşte ajutorul, alteori acesta trece sub uit.arc'-
clar se lasă înţeles din puţinele însemnări ale datornicilor 18 .
Prin 1907, la apariţia albumului lui I. Voinescu, 1\/lonumente de artă
ţărănească din Homâniu (f.a., Institutul dt' Arte.• Grafice „Carol Gobl'',
cuvînt înainte de N. Iorga), autorul acestt'i inten•santl• şi printre prime!~~
selecţii de obiective ule arhitecturii ţ[1răneşti (111 monumente: rnle,
case, porţi) îi mulţumea expres pentru sprijin. La fel, Oreste Tafrali, în
Les monuments roumain d'aprcs les publiccrtions recent.es (Ducun>.)ti,
1910, II, 15 p.), nu ocoleşte prilejul cil' a aduce laude celui Ce a încu-
rajat şi ajutat tipărirea lucrării. ,Fapta bună, totdeauna îndreptată spre
luminarea istoriei, răsare mai adesea în anii cind i se încredinţc'ază postui
de secretar al Comitetului Societăţii haretiste „Steaua", în a C"ărei renu-
mită Bibliotecă susţ1ne editai;ea (de la nr. 20 la '47) unor importantt•
lucrări. Nu uităm, în acest sens, tipărirea prin „Steaua" a luc1·ării lui
George Coşbuc, Din Ţcm1 Basc~rabilor (ed. II, lJucurc•şti, Institutul de
rn·vezi larga gamit a C'clor ce au apP!at la ajutorul savantului şi în rigmoasa

selecţie• de corespondenţă publicaUi ele noi, .11l. J,aperlatu şi contemporanii scii,
în Tibisf'um, 19B6, p. 365-411. ·
arte grafice C. Sfetea, 1911), a luuărilor lui Al. Vlahuţă, B. Ştefănescu

Delavrancea ş.a.
Propriile sale studii, elaborate în aceşti ani 19 , sînt dedicate aproape
în întregime străluminării unor monumente şi, prin acestea, suprinderii
deopotrivă a .unor fapte istoric.oe dt şi sublinit>ri~ importanţei apărării
acestor - adesea - singure mărturii ale tn:~cerii prin timp a poporului
român. Această contribuţk~ r:ie obligă .să stăruim asupra tematidi abor-
date şi semnificaţiei contribuţiej ştiinţifice a autorului. ·
Un serios travaliu, cc presupunea cunoaşterea deopotrivă a operei
cît şi a bibliografiei ce se strînsese în jurul subiectului, este concretizat
in republicarea lucrării capitale a lui Nicolae Bălcescu, Românii sub
Mihai-Vodă Viteazul (Bucureşti, 1908) 20. Actul său constituie dealtmin-
teri expresia unei dcplinoC' înţelegeri a rostului şi semnificaţiei „momen-
tului" Mihai Viteazul în istoria României. Deci autorul ajunsese la
maturitatea ştiinţifică ce-i permisese abordarea unui atît de dificil su-
biect, dar şi la maturitatea politică, decclîncl sensurile profunde şi actua-
litatea faptelor tragicului domn în acei ani ai veacului XX, cînd idealul
unităţii naţionale depline era încă un deziderat 21 .
p,:g. 2. Al Lapedatn la '.\Ii;-ceşti (8 mai 1925)

cn I. Manole~c11. I. llianu şi ::\. Ghica-Budeşti
(Folo l\ililioteca Aca<icmiei RSR).
A/Jb. 2. Al. J,apedatu in '.\lirccşti (8 l\lai 1925)

mit T. '.\[anok~cu. I. lli:mn und N. Ghica·
B11<lcşti (Foto aus der Hihliothek cler Akade-
mie der S~R).
lll Titlurile complete la L Crăciun, Alexandru I. Lapedatu. Note bio-bibliogra-

Jice, în Fraţilor Lapedatu . .. , p. XXV-XXVI.
20 Despre editarea manuscrisului original (ed. I-a Al. Odobescu, 1877; ed'. a
II-a Al. Lapedatu, 1908; ed. a III-a Editura Academiei R.P.R., 1953; ed. a IV-a
Andrei Rusu, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1960; ed. a V-a, după ed IV,
cu prefaţă ~i note finale de Paul Cornea, 1967) vezi la Paul Cornea, în Nicola(•
Bălcescu, Românii supt Mihai Voievod Vit<'azul, Bucureşti, I-II, Edit. Tineretului,
1967. p. fl-11. La fiecare reeditare, începînd clin 1953, se omite s[1 Tic aminlit;-1
contribuţia remarcabilă a lui Al. Lapedatu. ·
tl Despre N. Bălcescu, istoricul va scrie în „Biografii istorice" (nr. 566.'1910),
adăugîndu-se c-elor re-au înţeles importanţa activităţii marelui luptător paşop.tis·t,
a loc-ului său în rîndul gînditorilor ce au îmbogăţit ideologia naţională românească.
2!18 Ioan Opriş
Poate nu întîmplător Al. Lapedatu şi-a legat numele dl' aC'tt.ri de

cultură însum·at în republicarea cărţii lui N. Bă:lcf'scu. Să . ne amintim
că şi în această lucrare, şi în altele, N. Bălcescu - cu o modernă viziune
şi metodă - utilizează documente diverse, apelează la mărturia monu-
mentelor şi loC'urilor memoriale ca izvoare istorice, domeniu ce-i era atît
de apropiat şi lui Al. Lapedatu.
Tocmai în anul publi'cării lucrări( amintite, LapedatU: fusPse desem-
nat să editeze „Buletinul Comisiunii MonumPntelor Istorice'", în :d cărni
prim număr se constata o grad situaţie: „Cu toţii C'Unociştem stari:'-a jal-
nică în care se găsesc azi cea mai mare parte ·a: vechilor noastre biserici
~i mănăstiri declarate monumente istorice", îndemnîndu-se la· „readu-
C'Nea la deplina vi.aţă a vechilor noastre monumente, învingînd chiar
piedicile ce astăzi stau în calea unor asemenea lucrări, lipsa nu numai
a mijloacelor, ci şi a oamenilor meşteri şi bine pregătiţi pentru a lor
restaurare şi conservarc>":!"L. ·
Această etapă din viaţa istoricului este marcată de strădania sa
neobişnuită de a cerceta ~i publica noi şi noi aspecte legate· de viaţa
~i starea monumentelor. El ne apare astfel, privindu-l prin prisma aces-
tui efort, imediat lingă cel mai fervent susţinător al aceleiaşi cauze,
Nicolae Iorga. La „Buletin" Al. Lapc<latu susţine număr de număr
Cronica, unde face cunoscute numeroase obiective valoroase ce trebuiau
incluse în lista monumentelor clasate şi protejate astfel ele lege. Chiar
din primul număr sîntem info1·maţi despre noile intrări -în Inventarul
Comisiunii: ruinele palatului brîncovenese de la Potlogi, ale curţilor de
la Doiceşti, bisericile din Furnicoşi, !năteşti, Micşuneştii Mari, Hlin-
<'ea23 ş.a. Cronica se ocupa deopotrivă cu prezentarea lucrărilor de con-
servare şi restaurare efectuate: în 1908 la Berca, Curtea Domnească
de la Curtea de Argeş, la Hurez, Botoşani, Galia, Dorohoi, Căldăruşani,
Hîrl~u, Gura Motru, Slatina, Tîrgovişte, Cetăţuia-Iaşi, Antim, Văcă
reşfr4 ş.a.
Insuşindu-şi o concepţie unitară despre mijloacele şi formele de
educaţie a semenilor asupra valorii şi rostului. monumentelor istorice şi
a raţiunii păstrării lor, CMI a militat prin Yalorosul ci corp cit' arhitffţi
şi, bineînţeles, prin Şcoala Naţională ele Arhitc'ctură, pentru pătrundc'rca
şi răspîndirea cît mai largă a acestei eonl'epţii. Aşa că atunci cinci. m
1906, apoi în 1908, din iniţiativa lui Ermil Pangratti, s-au organizat pri-
mele expoziţii ale Ş~·olii de Arhitectură, în cadrul lor au fost expuse
proiC'cte şi rele\'euri alL• unor monumente, ulterior L'clitatl' ff. t"-Ufl
A.lbum25.
Această stăruinţă pentru informarea. concetăţenilor a crmstinnt o
trăsătură pe care „Buletinul" a păstraf-o pînă la încctare,1 eclită1·ii sale,
:n Vezi Raport'ul 1uaintat miriistrului Cultelor .)i A.rtelor, semnat· de L Kalin-

deru, · Gr. TocilesC'u, Gr. ;C0rk0z, N. Gabrielc·scu ~i .\!. Lapedatu, publiC'at i:l BC;WJ,
l, 1908, p. 45. ' ' .
'EJ Vezi BCIIH, 1, 1908, p. 47.
:1 4 Ibidem, 2, HIOB. p. 90-:--91; 3, 1908, p. l:l3-134.
25 fo Cron.ica BClHI, nr. :!, 1908, p. 9:!-9:J, AL Lapedatu, elogia expoziţia,
mai ales pentru expunerea releveelor marilor obicctivl': Văcăreşti, Antim, Bîlteni,
Arnola, SC: Ioan clin Piatra Neamţ ş.a.
ea fiind imprimată prin larga viziune a secrPtarului şi fiind păstrată

ulterior datorită părerilor, deja acceptate, al-e membrului activ şi pre-
şedintelui Comisiunii (din 1940), Al. Lapedatu.
Dar nu numai aspecte de informare ne reţin atenţia, lor li se adaugă
o modernă concepţie istorică asupra necesităţii operei de păstrare şi
transmitere a zestrei monumentale, aceasta intrind în substanţa a nume-
roase studii şi articole. Căci Al. Lapedatu a fost primul ce a cercetat
şi a relevat începuturile activităţii conştiente de ocrotire a monumente-
lor, relevînd cum, treptat, aceasta ajunge un obiectiv al politicii statale 25 .
ln drumurile pe care, din 1904, le face periodic la monumente, Al.
Lapedatu urmăreşte detaliile şi aspectele care exprimau mai potrivit
pagina de istorie pe care o „scrie" fiecare din aceste însemne. Vorbind
despre biserica din Comana, ~l surprinde diferitele etape de zidărie, mo-
dificările, neuitînd să amintească contribuţia meşterilor implicaţi în ope-
ra de restaurare27. Meşterii - Z'idari, pietrari, lemnari, zugravi şi pictori -
dC'vin un subiect predilect în aceşti ani, istoricul scoţînd la lumină - în
cazul unor celebre monumente - originea lor românească 28 . Schimbu-
rile, influenţele, noile forme, inovaţiile tehnice pe care meşterii le in-
troduc nu rărnîn nestudiate. Fie că este vorba de unii adusi din Polonia
sau Levant să lucreze în Moldova Ia monumentele ridic<{tr' în vremea
lui Ştefan ~d Mare sau de meşteri ardeleni ca Ion Zidarul din Bistriţa
- implicat împreună cu Sfatul orăşenesc într-un proces cu Petru Rareş,
a cărui cauză s-a susţinut în faţa celor mai înalte instanţe - , de saşii
Adrian, George şi Andrei, conduşi de Luca, cunoscuţi ca meştC'ri la Ro-
man29, de un Filip Zugravul din Sibiu sau Ioan Nyro Sibianul - sol al
lui AL Lăpuşneanu la Veneţia, de unde cere pietrari şi pictori, în 156030,
contribuţia istoricului este relevantă. Alţi meseriaşi asemeni celor po-
meniţi sînt identificaţi ea lucrînd în Ţara Românească încă din vremea
lui Basarab cel Tînăr şi Vlad Ţepeş: mai ales, braşoveni şi sibieni, pie-
trari sau acei „artificies" folosi ţi la ridicarea fortificaţiilor3 1 . Lor li se
adăugau cunoscuţi artişti străini, ca acel fiu al lui Veit Stoss, Vitus, ce
a lucrat la zugrăvirea bisericii domneşti de la Curtea (fe Argeş 31 sau
grecii Constantin şi Ioan, ce-au contribuit alături de românii AndrC'i,
St.an, Nmgoe şi Ioachim (ca şi ceilalţi 3 meşteri, tot români: Istrntie,
Vucasiu si Manea), constituind echipa folosită de Constantin Brînco-
veanu, la ·Hurezi33. La Cozia ori Tismana 34 , Hîrlău ori Suceava35 , la Iaşi,
în cazul cunoscutului monument de la Trei Ierarhi 36 , sînt dl'scopC'riţi zu-
gravii frescelor, zidarii, timplarii etc. Pr-eţurile ele edificarl', noile soluţii
tehnice - ca înlocuirea şindrilei cu ţiglele, începînd cu sC'colul cu XVII-
lea în Moldova, în timp ce olanele se foloseau în Ţara Românt'ască încă
1n veacul al XV-lea - sînt surprinse de cercetător 37 .
· Concepţia specială a lui Lepedatu privitor la autorii edificiilor mo-
numentale Psk foarte dar exprimată cinci susţine' că monumcntC'l(' se
datorează „a~'('lor mii şi zeci de mii de umili, ·cari, prin munca braţelor
26 Vezi Al. Lapedatu, Schiturile şi metoaşele mi11ăstirii Bistriţa din Vi/cca,

JJCMI, 2, 1908, p. 94-95. O prezentare mai largă în lucrarea noastră, Ocrotin•a
patrimoniului cultural, Edit. MPridiaiw, Buc·ureşti, 19!!6, p. :!5-:H, 89-90, 92-96.
,., Al. Lapedatu, Mînăstirea Comana, I, Note istorice, in BCMI, I, 1908, p. 18.
290 Ioan Opri5
lor, au întreţinut, precum la Bălteni, lliia în toată ţara, sutele de biserici

şi mănăstiri, ce alcătuiesc astăzi o mare şi însemnată parte din bogă.ţia
trecutului nostru" 38 .
Între preocupările istoricului întîlnim mereu teme ce privesc uni-
tatea n0amului românesc, realizată atît de evident prin intermediul le-
găturilor continue concretizate în donaţii'le, înzestrările, schimburile de
odoare, dC' carte veche, meşteri, şi prin întinse relaţii de rudenie, între
românii trăitori de o parte şi alta a Carpaţilor. Din asemenea stăruinţe
a rezultat studiul publicat sub titlul Din posesiunile domnilor no.~tri în
Ardeal39 , cu care prilej Lapedatu expuno numeroase cazuri de monu-
mente legate de istoria comună românească.
Treptat ,,Buletinul" îşi lărgeşte sfera de cuprindere tematică şi de
contributori, „cu ajutorul cărora am îmbrăţişat întregul teren al antid1i-
tăţilor pămîntene, începînd de la cercetările preistorice, trednd prin ră
măşiţele culturii greco-romane şi ajungînd la monumentele române:', c-are
cu deosebire au fost cercetate si studiate atît cele sacre - bi.serici si
mănăstiri, cit şi ce-le profane -·palate, cetăţi etc." 40. Cu o astfel de vi-
ziune - în cuprinsul căreia se includea publicarea în mod sistematic,
cronologkă, a ştirilor privind antichităţile de orice origină şi a oricăror
documente (în primul rînd a colecţiei de stampe aflate la Academia
Română) - rolul istoricului a sporit. Aceasta şi pentru bunele lui rC'-
laţii cu ardelenii dP llJa Academia - Nerva Hodoş, Ioan Bianu, Iuliu 'iÎ
Const. Moisil - dar şi pentru cele stabilite, prin aceştia, cu transilvă
nc:-ni ca Elie Dăianu sau năsăudC'anul Iulian Marţian, cunoscut prin \"a-
loarea colecţiei sale, care vor fi atraşi într-o întreprindere de valorifi-
care a însemnelor istorice româneşti aflate în toate provinciile41 .
:>a Idem, Mănăstirea Hurezii. Note istorice, în BCMI, 2, 1908, p. 55-56 şi, în
acela~i loc, Portretele murale de la Hurezi, p. 76.
2'J Al. Lapedatu, Cercetări istorice cu privire la meşterii bisericilor moldo-
vene din secolul XVI, în BCMI, 1912, V, p. 23, 25-26.
30 Idem, Ioan Zidarul lui Petru-Vodd Rareş, în BCMI, 1912, V, p. 83 şi idem.
Cercetări istorice cu privire la meşterii bisericilor din Ţara Românească îr1 :u'-
colele XV şi XVI, în BCMI, 1912, V, p. 181-182.
~l Idem, Cercetări ... , p. 179.
:n Ibidem, p. 181.
J:I JdC'm, Mănăstirea Hurezi. Note istorice, BCM I, 2, 1908, p. 54, nota 5.
J4 Idem, Cercetări istorice, Tara Românească, p. 182.
J5 Idem, Cercetări istorice, Moldova, p. 29.
J6 Vezi A(lexandru) L(apedatu), Icoanele lui Barnovschi vodă de la Mo.~cova
şi zugrafii Trei Ierarhilor din Iaşi, în BCMI, V, 1912, p. 112-11:1.
':!1 Idem, Cercetări istorice. Moldova, p. 27-28; A(lexandru) L(apedatu), Cit a
costat zidirea bisericii S.f. Spiridon din Iaşi, BCMI, 1912, p. 95; idem, Noui doru-
mente cu privire la .fonna acoperămintelor vechilor biserici moldovene, BCM/,
1914, ~· 193-194. ' . - . .
Idem, Biserica clm Baltem, BC1\1/, .I, 1908, p. 110.
;fJ Idem, în BCl\ll, II, 1, 1909, p. 40-44.
40 A(lexandru) L(apedatu), Redacţional, :11 decembrie, l!llO, BCMI, III, 1,
] 910, p. 199.
4! O întinsă corC'spondenţă între C. Moisil şi I. Marţian, păstrat<i în Fondul
V. Şotropa de Ia Arhivele Statului Bistriţa, confirmă asemenea legt1turi intre
inv<'iţaţii ardPleni.
Dintr-o asemenea perspectivă erau privite şi cercetările asupra cul-

turii materiale şi spirituale de epocă medievală, unde se apreciau ca strict
necesare - şi pentru lucrările de restaurare - săpăturile arheologice, La-
pedatu crezînd că „a sosit timpul ca astfel de cercetări şi săpături să se
întreprindă şi la noi, precum s-au interprins de austrieci bunăoară la
Suceava, unde un arhitect german (K. Romstorfer, n.a.), serios şi zelos,
a scos la iveală vechea cetate domnească ·a Sucevei" 42 • Acestea trebuiau
făcute cu atît mai mult cu cît starea de păstrare a m1meroase fortifi-
oatii era deplorabilă, astfel că - sesizînd re~pectivul aspect - istoricul
va lua în cercetare, după 1910, rolul istoric al marilor cetăţi de la Ro-
man (Smeredova), Suceava, Neamţ, Cetatea Albă, Crăciuna, Chilia Ve-
c·he, Soroc.a, Hotin ş.a., ca şi, dea1tminted condiţiile concrete în care
acestea au fost păgubite, distruse şi părăsite43.
Alteori, din raţiuni profesionale şi politice, dovedind o largă vi-
:t.lune - ce depăşea graniţele politice de atunci, arbitrare ,pentru români
- Al. Lapedatu a promovat cercetările altora, mai ales cînd în ele era
vorba despre restaurarea unor mari monumente 44 . O făcea şi din raţiu
nea, mereu trează, a educării continue a fiecărei generaţii în respect
pentru moştenirea înaintaşilor, atrăgînd astfel atenţia opiniei publice
arnpra istoriei comune a 1provinciilor locuite de români şi, deopotrivă,
ln delkatul cll'mers ce-l presupune restaurarea. De aceea Lapcdatu a pu-
blicat şi aprecieri asupra unor lucrări de restaurare - cum sînt cele fă
cute la: Vădcni 45 , de la biserica Sf. Paraschiv'a din Rîrnnicu Sărnt 46 , ra-
dical refăcută de arh. N. Gabrieles·cu 47, sau la baia domnească de la Tîr-
govişte48 şi bisericHe din Bălineşti 49 şi Sf. Gheorghe din Botmiani''°.
Scurtarea riguroasă a trecutului se petrece la Al. Lapeclatu pc un
fond social propice, într-o atmosferă favor.abilă muncii şi creaţiPi, într-o
epocă în carC' marile idealuri naţionale îşi găsisl'ră susţinători inzL~>
traţi, adevăraţi creatori de idei şi de emulaţie.
42 A(lexandru) L(apt'clatu), Două cetăţi româneşti. Poicnarii .~i Dîm/Joviţa,

BCMI, III, 1, 1910, p. 187.
4:1 Vezi, idem, Gravuri şi vederi de la Cetatea Albă şi cîteva consideraţiuni
:istorico-arheologice asupra retăţilor moldoveneşti, BCMI, V, 1913, p. 61-63; idem,
Cetatea Sorocii. Notiţă istorică descriptivă, BC!lfl, 1914, p. 86-87, 94.
44 Vezi, de pildit, DimitriP Dan, Biserica Sfintu Gheorghe din Suceava, BCM!,
III, 1, 1910, publicat la încheierea restaurării ce a durat între 1900 şi 1909. Autorul
inclus în paginile „13uletinului" era membru corespondent al Comisiunii pentru
r·onservarea si reslaurarea monumentelor istorice din Viena.
tî AL Lapedatu, Biserica clin Vădeni. Note istorice, BCMI, III, 1, 1910, p.
Hi2-170. Concomitent, N. Ghica-Budeşti publica Biserica din Vădeni. Note C11'hi-
te<:tonicc .~i lucrări noi, loc. cit.
46 DP aici salvase şi publicase pisania pusă în :1704 de• „vecin[1tate·'.
47 Al. Lapedatu, O biserică a lui Ştefan cel Mare în 'f"ara Ilomârwască, BCMI,
lll, 1, 1910, p. 107-109.
48 Idem, 13aia clomneascrl clin Tîrgovişte, HCMI, III, 1, l!HO, p. 89-91.
4
!1 Autorul folosea prilejul pentru a deplinge dispariţia „kn•deului turcPsc"
clin laşi, distrus în 1894.
4 !1 Idem, Inscrimiile bisericii din Bălineşti, HCAH, 1911, p. 21B. Vt•zi trimitPrilc!
l;1 restaur<lrile vechi.

'° Idem, Biserica Sf. Gheorghe clin I3otn.~ani, HCJ1/, :">, 1!112, p. 5:1-54. Şi-n
<:'est caz autorul analizează Vc->chil<' restaurări clin 1724-2:1, 181!) ~i 1864.
292 Ioan Opriş
Nu întîmplător în acei ani Comisiunea Monumentelor Istorice Peu-

şea să soluţioneze un deziderat mai vechi: construirea unui muzeu des-
tinat special salvării şi păstrării însemnelor ~ultural-artistice, mai ales
a icoanelor, iconostaselor şi textilelor vechi. Faptul era înregistrat cu
satisfacţie atît de învăţaţii români cît şi de cei străini, între aceştia mn-
rele bizantolog Ch. Diehl comentîndu-1 astfel: „E ,o dovadă nouă de
interesul ce România manifestă de mai mulţi ani pentru monumentele
sale vechi şi care se vede şi din publicaţiile atît de interesante dfo Bu-
letinul ComisiunH Monumentelor Istorice"5 1. Această ultimă realiZiare.
inaugurată la 23 noiembrie 1909, l-a avut ca iniţiator pe I. Kalinderu.
iar între susţinătorii permanenţi s-au aflat N. Iorga,. P. Gîrboviceani.J.,
Al. Lapedatu, V. Drăghiceanu şi V. Brătulescu. ·
În anul 1909 istoricul Lapedatu era deS'emnat şi ca secretar al Co-
misiei Istorice a României, „unde a secondat cu tot devotamentul, pe
mult regretatul Ioan Bogdan, în munca .grea şi istovitoare a tipăririi
documentelor, cronicelor şi vechilor texte de limbă, a căror edifare sis-
tematică o începuse după un mare şi frumos plan, neuitq.tului fost pre-
şedinte al .acestei Comisiuni"52.
Intr-un astfel de climat, alături de mari istorici, Al. Lapedatu pu-
blica, în 1911, o Scurtă istorie asupra cestiunii conservării şi restaurării
monumentelor istorice din România, sinteză binevenită pentru a pre-
zenta şi explica unui public tot mai larg o sumă de antecedente ale ideii
ele ocrotire a patrimoniului cultural, 'felul în care aC"easta a evoluat şi s-a
statornicit sub forme conceptuale, organizatorice şi ca practică în Ro-
mânia. Prin intermediul acestei sinteze - prima abordată de un istoric53
- valabilă şi azi în liniile ei generale, opera organizat~ şi patronată de
CMI se înfăţişează ca o componentă .a progresului societăţii româneşti,
iar exemplele .de şantiere de restaurare - de la Snagov, Căluiu, Manu.
Sărăcineşti, Stelea (Tîrgovişte), Govora, Gura Motrului, Comana, Curtea
de Argeş, Neamţ, Secu, Bistriţa, Gala ta, Goli a, din Bucureşti: Bucur.
Curtea Veche, Antim, Mihai Vodă, Zlătari, Stavropoleos ş.a. - erau re-
ţinute ca acte dorite şi necesare deopotrivă istoriei şi culturii naţionale.
De altfel sinteza teoretică este reflectarea acţiunii practice, restaurările
fiind extinse în tot Regatu1 54, ele cuprinzînd toate componentele patri-
moniului cultural. Notăm, ca exemplu, expropierile şi împrejmuirile· fă
cute, Ja cererea lui V. Pârvan, Al. Bărcăcilă, C. Moisil, T. Antonescu ş.a.,
la fortificaţiile greceşti, romane şi .romano-bizantine 55 , extinse apoi Ia
cetăţile şi bisericile de epocă feudală tîrzie. Se infirma a<>tfel „acea vreme
cînd se pierduse credinţa, că va veni o zi cînd mănăstirile şi schiturile
5l Cf. A(lexandru) L(apedatu), Cronică. Colecţiile istorico-artistice ale CM I si

Casei Bisericeşti,în BCAH, III, 1, 1910, p. 197-198.
52 CI. I. Crăciun, op. cit., p. XXXVI.
S:t lnaintea ei, în 1892, arh. G. Sterian publicase Co11servarea monumentelor
istorice în România şi străinătate, lucrare interesantă şi utilă pentru a stabili
concepţia vremii.
54 Vezi, cu detalii, la I. Kalinderu, preşedintele CMI, Alex. Lapedatu, secr<'-
tar, Raport general cu privire la lucrările Com.isiunii Mon11mentelor Istorice în
1910, în BCJ\11, 1911, p. 34 şi urm., idem, Raport general cu prii;ire la lucrările
CM/ în 1911, BCMI, 1912, p. 39-45 cu anexe.
55 Se Vil începe cu castrul Drobeta, d. J. Opriş, Ocrotir<'a ... , p. 96.
Alexandru Lapeclatu
l.ăsate în paras1re vor fi cercetate şi ocrotite cu evlavie, ca nişte sfinte

moaste ale trecutului nostru " 56 . Asemenea acestora, rezultate noi vor
intr~ fn cuprinsul primului „Anuar" al CMI, pentru anul 1914 (apărut
în anul următor), publicaţie îngrijită tot de Al. Lapedatu.
Dar opera cea mai elocventă pentru ce reprezenta istoricul monu-
mentelor în aceşti ani. este consemnată într-o culegere de lucrări sem-
nate de prestigioşi istorici, arhitecţi şi arheologi, îngrijită de Al. Lape-
datu (<'are semnează şi ca autor) şi apărută sub egida Casei Şcoalelor 57 .
Lucrarea întrum'şte contribuţii interesante care sînt considerate de
iniţiator ca „oglindă a stărei în care se găseşte astăzi literatura noastră
istorică arheologică -. adecă, ca ,Şi aceasta, inegală şi incompletă în păr
tile sale C'omponente, atît sub raport literar cit şi sub raport ştiinţific"58 .
în paginile 0i subiectele se conturează asupra semnificaţiilor şi impor-
tanţei ~·a clornmente - atît de des unicate - ale monumentelor istorice.
Al. Odobescu, •căruia i se insera studiul Podul lui Traian, arăta cititorilor
că trebuie să rPspecte „acea surpătură de zid cu masivele-i cărămizi îne-
grite şi ciuruite de timp, roase şi măcinate de umezeală şi de muşchiu,
streajă se<·ulară, care, de optsprezece sute de ani aproapl\ stă cu ochii
ţintiţi la soţia ei dP decindea rîului şi parcă, amîndouă împreună duc
rlorul altor optsprezece ca dînsele" 59 . Al. Odobescu mai era prezent şi cu
studii-le asupra altor monumente: Mănăstirea Arnota şi Bisl:'ricile dl:' la
Snagov şi Turbaţi 60 , în care găsea prilejul să stabilească precedente în
patriotica grijă fată de patrimoniul cultural. .De la Grigore Tocilescu s-a
preluat studiul Troesmis (Igliţa), în care sînt expuse ,condiţiile precare ,ale
marilor situri arheologice romane din Dobrogea, folosite adesea de ca-
riere şi din care numeroase valori numismatice, epigrafice şi artistice
au luat drumul străinătăţii 61 şi Monumentul de la Adamclisi - Cine l:-a
înălţat şi ce comemorează, în care sînt iprezentate cele 54 de metope care
„ne dau imaginea idealizată a unui război în toate părţile sale constitu-
tive. Prin ·tipurile şi amănuntele sale, această reprezentaţiune generală
se individualizează, devine reprezentaţiunea specială a războaielor dace
ale lui Traian; totuşi .ea nu rămîne mai puţin o imaginP reprezentînd
supunerPa întregului popor"62. Vasile ·Pârvan 'publica în volum 2 monu-
mente: Castrul de la Barboşi şi Cetatea Tropaeum ( Aclamclisi)63, prilej
de a informa cititorul despre importantele referinţe arheologice şi de
istorl-e veche, în timp ce Nicolae Iorga reţinea atenţia prin studiile Mă
năstirea Dragomirna şi Biserica Cotroceni; ultimul monument compa-
rat ;CU „frumoasă cutie de moaşte" neîntrecută nici măcar de turnurile
66 1. D. Trajanescu, Memoriu asupra lucrărilor de restaurare e:recutate la

mănăstirea Hurezi, în 1911, BCMI, V,1912, p. 45.
67 Monumentele noastre istorice în lecturi ilustrate, alese, orînduite .~i publi-
cate pe seama tinerimei şcolare de Al. Lapedatu, Bucureşti, Inslitulul ele editurii
şi arte grafice „Flacăra", 1914.
oa Ibidem, p. VII.
68 Ibidem, p. 3. Recent rrstauratP atit pe malul românesc dt şi pe cel iugo-
slav, vestigiile Podului ridicat de Apolodor continuă s<i impresionew.
W Ibidem, p. 366-368, 320-321.
.m Ibidem, p. 54-58.
ll2 Ibidem, p. 14.
m Ibidem, p. 34-46.
294 Ioan Opriş
Trei Ierarhilor - „stricate astăzi de reputaţia d-lui Lecompte d2 Noily"

- şi „sfioasă, cam umilită, faţă de strălucirea vieţii mirene de lingă
dînsa" 64 . Palatul lui Duca-Vodă - Cetăţuia de la Iaşi, semnat d·~ :\I. Rus-
<1J, prilejuiau autorului îndemnul: „Grăbească-se arheologii să o copieze
(i;tema Moldovei de pe turnul clopotniţei, n.a.), căci timpul macină"&\ iar
~irticolul lui Al. Ştefulescu, Mănăstirea Tisrruma, ocaziona istorisirl'a
multelor evenimente prin <'are a trecut măreţul ansamblu gorjan66. Tot
Al. Ştefulescu informa cititorul tj.espre Culele gorjene, prezentînd astfel
frumoasele exemplare de arhitectură de la Rovinari, Poiana, Pojogeni,
Curtişoara, Groşerea, Calapăru de Sus, Borăscu, Vădeni şi Musculeşti67,
în timp ce I. D. Trajanescu analiza Culele de la Măldăreşti (Vîlceaf8.
Despre un grup important de construcţii civile scria V. Drăghiceanu,
în studiul Curţile domneşti Brîncoveneşti - Doiceşti, iHogoşoaia şi Pot-
!ogi69, alături de alte \'eC'hi fortificaţii: Cetatea Severinului (de Teohari
Antone~u), Cetatea Neamţului (de G. :Mandrea) şi Cetatea Sucevei (de
Al. Lapedatu), în care autorii amintesc nefericitele împrejurări la care
au fost supuse aceste stavile de odinioară aşezate în faţa duşmanilor7°.
Manipulînd cu multă grijă judecăţi de valoare pertinente, dovedind
un acut simţ al observaţiei, Al. Lapedatu aşeza la vedere lipsurile şi ne-
voile din cercetarea monumentelor istorice, unde unele aspecte - {'ele
arheologice - erau aproape excluse, preferîndu-se cele documentar-epi-
ţrafke, care „scoteau la iveală date şi mărturii de cari istoriografia ro-
mână în formaţiune avea cea mai mare nevoie şi pentru că lipseau cl'r-
cetătorii pregătiţi pentru studii arheologice mai speciale" 71 .
Din asemenea raţiuni - dindu-le şi ca mod~le de cercetare - în
'.'Olum sînt incluse studiile lui Virgil Drăghiceanu, primul arheolog spe-
dalizat la noi în investigarea prin săpătură sistematică a vestigiilor me-
dievale [Mănăstirea Cetăţuia (laşi); Mănăstirea Dealul. Scurt istorir; Mă-
7î{l.stirea Hurezi - Descriere], Petre Antonescu (Biserim de la Bolniţa
Coziei), N. Ghica-Budeşti (Biserica domnească de la Ti:govişte), ca '?i
('ontribuţiile îngrijitorului: Biserica Trei Ierarhi din Iaşi; Biserica epis-
copală de la Curtea de Argeş. Scurt istoric72 . Fiecare selecţie din această
carte invită la o C'onsideraţie, intuind că introducerea oi a fost bine ju-
decată de editor. Să nu uităm nici un moment că participanţii la volum
sînt C'<'i mai autorizaţi specialişti în domeniul cercetării monumentelor.
De aceea li se şi dedică un loc aparte unora ca N. Iorga, apre-ciat ca
fiind cel c-e ;,a scos pentru întîia oară în evidmţă în ,chip mai larg im-
portanţa artistică a vechilor lăcaşurţ bisericeşti"' sau lui Er. Pangratti,
a cărui „operă metodică şi prezistentă" îndreptată spre studierea arhi-
&I Ibidem, p. 252, 397-398.

Ci5 Ibidem, p. 157.
66 Ibidem, p. 294-JOI.
07 Ibidem, p. 173-176.
68 Ibidem, p. 184.
b'!I Ibidem, p. 159-168.
10 Ibidem, p. 149-150, 106-107, 86-100.
71 Ibidem, p. XIII.
72 Ibi<lcm, mai ales p. 265-267, 275, 332, 341-342, 352, 362, 417.
tecturii ve-chi a reluat, cu mult succes eforturile grupului de animatfl:·i

din jurul „/i.nalelor arhitecturii" (1892-1893) 73 .
ln anul 1925, în prezenţa patriarhului Miron Cristea şi a lui Al. L:1-:-
pE'Clatu. se pun fundaţ-iile palatului mitropolitan din Constanta. În P' i-
măvarn aceluiaşi an, la 14 aprilie, tot împreună cu patriarhul* şi cu a:·-
hitc>Ctul şef al CMI, N. Ghica-Budeşti, Al. Lapedatu vizitează Liceul
militar Dealu. după ce se acordaseră fonduri d'.' stat pentru restaurar-:a
complexului de arhitectură din acest loc. Anul 1926 aduce - sub direda
sa patronare - , la 26 octombrie, inaugurarea Lireului „l\Iircea cel Bă
trîn" din Constanţa, unde participă alături de dr. C. Angelescu; în anul
următor, alături de avocatul şi fruntaşul politic liberal Mihail IJuce'..l-
nu, Al. Lapeclatu inaugurează Şcoala de agricultură de la Sîmpetru (jud.
Braşov). Tot atunci, la 26 octombrie, revenea la Constanta - iarăşi aiă
turi de dr. Angelescu - pentru ceremonia punerii pietr<?i de fundaţie la
Şcoala normală de fete din localitate. Alteori, îl întîlnim pe Lapedatu
la tîrguri de mostre, expoziţii, congrese şi reuniuni, instalări cl0 ierarhi
ai bisericii, Yizite în tmă a unor personalităţi străine itwitatP oficial !'.HI
la momentP memorial<' şi aniversative mai comune, cum fusese de pildă
punerPa pietrei de fundaţie la Fabrica de cherestea din Piatra Neamţ
(1936) ş.a.
„
„ „
România aderă la 4/17 august 1916, renunţînd la neutralitate, b
gruparea Antantei, depunînd în următorii 2 ani eforturi d0osebite si
jertfindu-~i într-un război popular şi naţional floart-a tiner0tului ei7 4 .
Conflictul militar a dus la ocuparea unei părţi din teritoriul naţioml,
fădnd ca ţara să ajungă în pragul dezastrului. Capitala ţării, BuC'ureşti,
este ocupată Ja 23 noiembrie/6 tleeembrie 1916; la aflarea vestei Al. L.l_:
pedatu, refugiat la Iaşi75, izbucneşte în plîns. ln aceste împrejurări gu-
vernul român, mutat la Iaşi, hotărăşte să transporte, pentru mai multă
siguranţă, tezaurul Băncii Naţionale a României în Rusia 76. Printre cei
însărcinaţi să ducă la îndeplinire această misiunP s-a numărat şi Al.L:i.-
pedatu, lui rPvenindu-i supravegherea şi răspunderea faţă de bunurile
J\cademki Române. Jn timpul acestor evenimente, Al. Lapcdatu îşi „cla-
rifică situaţia politică" şi aderă fără rezerve la lupta celo1· ·Care, au în-
tTedere şi curaj, menţineau vie lumina speranţei naţionale, ce părea mul-
tora definitiv pierdută. In timpul misiunii sale la l\fosrnva, desfăşurată
între· 28 iulie 1917 şi 5 ianuarie 1918, Al. Lapedatu înregistrează, cu
durere', clar 1'/Î cu speranţă ultimele momente ale războiului. In aC'ela~i.
timp urmăreşte evenimentele de pe frontul românese, sufl'rind la fi:•-
7J Ibidem, p. XIV-XV.
''Vezi la Antonie Plămădeală, Contribuţii istorice prit'i11rl nerio(l(ln 191~-
1939. Elie Miron Cristea. Documente şi corespondenţă, Sibiu, 1987, p. '.!10-:!ll.
:i:J5-:JJ6, :mi.
74 M. Muşat şi I. Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul romârr modeni,
Bucureşti, 1983, p. 493-522. ,
75 Cf. Jurnal, 20 noit>mbrie, 1917, în Al. Lapedatu, Scrieri alese, p. 305.
7A De1alii la C. Botoran, I. Calafeteanu, E. Campus, V. l\foisiuc, România şi
Conferinţa dt> Pace de la Paris (1918-1920), Edit. Dacia, Cluj-Napoca, l!lB:l, p.
llG-118 ~i nota noastră, nr. 88, în Al. Lapedatu, op. cit., p. 432.
296 Ioan Opriş
care infringere şi bucurîndu-se de fiecare victorie. Aflînd din presă

despre rezultatul luptelor de la Mărăşeşti şi Oituz din august 1917, Al.
Lapedatu notează: „Ce impresie :puternică a făcut ace.astă bătălie în
străinătate ... Ce arnnată! Cu cea mai mare satisfacţie văd ce impt·esie
strălucită a făcut ea la Aliaţi, cu marea bătălie de pe Siret. Ce laoo:e, ce
admiraţie, ce asigurări de răsplată la ziua de sfîrşit a judecăţii, a drep-
tăţii"77. Cu mare emoţie el urmăreşte evoluţia evenimentelor din Rusia,
raportînd fiecare detaliu la consecinţele ce le avea pentru ţara sa, care
rămînea din ce în ce mai singură în faţa duşmanului. Remarcînd că .şi
In Rusia războiul ajunsese, ca peste tot, odios maselor populare, conchi-
dea: „Un lucru e sigur: odată !încolţit în sufletul oamenilor suferinzi de
război germenul păcii, cu greu va putea fi el smuls de la el". Şi pentru
că pacea devenise în Rusia o alternativă posibilă la izbucnirea rev-olu-
ţiei: „Cred chiar că această revoluţie e spre bine: va limpezi situaţia
de aci. Ori pace (cu Lenin, de va putea) ori război" 78 . Apoi constata, rea-
list: „Un lucru e sigur că ,comisarii poporului au mai multă putere decît
se credea, că ruş.ii, toţi, vor pacea, unii separată, alţii generală" 79 .
EI înregistrează impresiile produse de Decretul asupra păcii, care
cerea să se pună capăt conflictului ce produsese atîtea victime, fapt ce
se va realiza la 5 decembrie 1917 prin încheierea armistiţiului între Ru-
sia şi Puterile Centrale. Dorinţa personală („De-ar veni mai repede pa-
cea, să mă văd acasă, între ai mei. Ce zile fericite, acelea!") 80 şi intuiţia
istoricului se împletesc: „Credinţa mea este că ruşii vor face pacea se-
parată şi că după ei, va trebui să facem şi noi o asemenea pace, negre-
şit cu consimţămîntul Aliaţilor" 81 . Dar se grăbea să constate oe implicaţii
avea pentru România actul rusesc: „Aşadar lichidarea a !început şi la
noi. Ce va urma, bunul D-zeu ştie, care ne-a pedepsit aşa de crud.
Mintea omenea<>că nu! ... Fire-ar măcar ca jertfa cea mare să fi fost
focul purificator al neamului. Să clădim, ce-om mai putea clădi, mai
tlemeinic, mai 1serios, mai curat, cu suflet mai înalt,· cu ideal mai
mult ... " 82 .
Situaţia politico-militară creată de Pacea de la Brest-Litovsk, în-
cheiată după tratative purtate din 22 decembrie 1917 pînă la 3 martie
1918, a obligat România să ducă tratative şi ulterior să încheie Armis-
tiţiul din 9 decembrie 1917 i;;i apoi Pacea de la Bucureşti. Pe fondul
acestor evenimente, la 19 decembrie 1917, Al. Lapedatu părăseşte Mos-
cova, îndreptîndu-se spre Kiev. Aici, in capitala Ucrainei, trăieşte mo-
mente unice, înregistrînd ecoul, produs de publicarea - la 2/15 noiem-
brie 1917 - , a unui document epocal, profund revoluţionar, izvorît din
democratica teorie şi practică leninistă, Declaraţia drepturilor popoare-
lor Rusiei.
Ca o consecinţă a procesului de revoluţionare a popoarelor subju-
gate de monarhiile străine, la Kiev ia fiinţă Consiliul naţiunilor asuprite
TT Al. Lapedatu, Scrieri alese, p. 269.

7B Ibidem, p. 285, 308.
7!1 Ibidem, p. 310-311.
11U Ibidem, p. 279.
81 Ibidem, p. 306.
112 Ibidem, p. 307-308.
din Austro-Ungaria. In urma iacelui~i proces revoluţionar, la 15 decem-

brie 1917, Basarabia se declara 'republică independentă şi, ulterior, Sfatul
ŢărH, hotăra unirea cu România. 1n arest context, în ianuarie 1918, la
Odesa, se constituie Comitetul naţional al românilor din Austro-Unga-
ria. Al. Lapedatu este ales vicepreşedinte ~i, ulterior, preşedinte 83 al
acestui organism . .Jn această calitate el va desfăşura o intensă activitate
de -organizare a propagandei naţionale, slujindu-se de dovezile palpabile
ale arheologiei, documentelor, etnografiei, limbii şi .ale monumentelor
istorke. Acum, împreună cu liderii bucovineni, pregăteşte pentru ţă
rile aliate materiale referitoare Ja situaţia politică şi culturală a româ-
nilor din Austro-Ungaria, fiind desemnat în acest sens împreună cu
I. Nistor83bi•. In aceste situaţii excepţionale AL Lapedatu i-a cunoscut
pe mulţi din cei implicaţi în evenimentele vremii, între ei şi pe Saint
Aulaire 84 . Alegînd un asemenea drum Al. Lapedatu s-a aflat, ca mulţi
alţii, în mijlocul evenimentelor care au culminat în acel an de răscruce
pentru români cu Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, trăind
bucuria fără de margini a visurilor împlinite.
Remarcat de frunta'?ii politici ai vremii, în primul rînd de Ion I. C.
Brătianu, pentru calităţile sale de istork militant puse fo slujba cauzei
unităţii naţional~, Al. Lapedatu - alături de o „echipă" de specialişti -
a fost desemnat din decembrie 1918, întîi ca expert pe lîngă Legaţia
română din Paris, a:poi a făcut parte, pînă în august 1919, din delegaţia
română participantă la lucrările Conferinţei de Pace de la Paris.
Delegaţia română, condwsă de Ion I. C. Brătianu, s-a alăturat în
ianuarie 1919, celorlalte 31 de delegaţii naţionale .şi celor peste 10 OOO
de experţi care, după 52 de luni de război, veneau la Paris cu speranţa
Fig. J. I. I. C. Brătianu şi Al. Lapedatu (Foto

Biblioteca Academiei RSR).
Abb. J. I. I. C. Brătianu und Al. Lapedatu (Foto
aus der Bibliothek der Akademie der SRRJ.
Botoran, I. Calafeteanu, E. Campus, V. Moisuc, op. cit., p. 220-222, 227-228.

8:l
Kl bis De la Kiev, la 5. II. 1918, Al. Lapedatu împreună cu V. Deleu, Sever
Bocu şi dr. M. Popovici ii scria lui Th. Masaryk, apropiind relaţiile dintre cele
2 părţi.
~ Vezi Al. Lapedatu, Dl. de Saint Aulaire şi românii refugiaţi din Austro-
Ungaria in timpul marelui rdzboi, în „Generaţia Unirii", II, nr. 14-15, apr.-mai
1930, p. 1-2, 6.
2n8 Ioan Opriş
încheierii „păcii eterne". Misiunea ei va fi deosebit de dificilă, avînd în

vedere jocul marilor puteri, care tratau ţările mici ca ;,state cu interese
limitate", de unde - cum bine remarca I. I. C. Brăfamu - decurge-a „in-
dPpPndenţa limitată"&5. Cu atît mai dificilă i-a fost misiunea <'U cit. -
cum constata cu amărăciune şeful delegaţiei - marile puteri tindeau
vizibil a se ·transforma într-un tribunal ce hotăra soarta popoarelor,
rceditînd parcă la un veac distanţă, „Sfînta Alianţă" 86.
Despre activitatea delegaţiei române la tratativele purtate la Paris
îr.t:·e 18 ianuarie 1919 si 21 iunie 1919 s-au scris în ultima vreme im-
p: :·tante studii 87 . Mai ~dăugăm însă cîteva detalii, care redau un fapt
important pentru istoriografia problemei. Din confruntarea documenle-
kr părţii române prezentate la Conferinţă şi care se găsesc în exemplare
ur: ice la Biblioteca Academiei R. S. România, rezultă că Al. Laped.v.tu
Cl-'k cel care a pregătiit, comentat şi susţinut datele statistice (oferite
mai ales ele recensămîntul ungar din 1910) privitoare la Banat şi Tran-
si:\·ania. Acostea au fost expuse în raportul La Roumanie devant la Con-
g-;·,·s ele la Pc:Lr. La Transylvanie et ses territories roumains de Hongrie.
Reseignements statistiques et ethniques aver une carte ethnographique,
t!)Că.rit la lmp. Dubois ct Bauer, Paris (30 IP-)88. Materialul prezentat (cum
no1.cază Al. Lapedatu, la 11 februarie, marţi 1919), cu titlul Le territoire
rcvendique par les Roumains au nord-ouest de la Transylvanie propre-
rn.en.t clire (lrnp. Dubois et Bauer, Paris, 10 p.) are la bază manuscrisul
său Memoriu cu privire la teritoriul revendicat de Români în părţile
de nord-vest ale Transilvaniei, însoţit fiind de un Tablou comparativ în-
tre cifrele clin Semantismul de la 1836 al diecezei Orăzii 'Mari şi între
cc!e din 1881 (la Sătmar pe 1882). Alte două materiale, menite să susţină
r:roblema Banatuiui, Le Banat de Temeshvar şi Le Banat de Temeshvar
ne peut pas etre partage, sînt de asemenea opera istoricului Lapedatu,
a~<.: ('Um dovedesc însemnările manuscrise şi îndreptările ce însoţesc
texilele. 1n timpul lucrărilor Conferinţei de Pace, Al. Lapedatu a mai
redactat şi alte rapoarte şi note în favoarea afirmării drepturilor ro-
mânilor. Unele dintre acestea au fost ·tipărite în 192d la Imprimeria
IM. Flinkowki: Les Roumains et les contre-propositions de la delegation
mogyare concernant la navigation et les chemins de fer; Les Rournains
85 Cf. Ion I. C. Brătianu, Situaţia internaţională a României, Bucureşti, 1919,

p. 20, reluată cu comentarii în lucrarea Relaţii internaţionale în perioada inter-
bel-ică, Edit. Politică, Bucureşti, 1980, p. 84. Vezi întreg contextul în 1918. Mărturii.
Desdvîrsirea unităţii naţionale statale a poporului român. Recunoaşterea ei inter-
naţională, Bucureşti, 1986, vol. V-VI.
86 Vezi în Probleme de politică externă a României, Edit. Militară, Bucureşti,
p. 977, studiul V. Moisuc, Acte fundamentale ale statutului politico-juridic al Ro-
mâniei în perioada 1918-1940, p. 21.
u;· ln primul rîml lucrarea lui M. Muşat şi I. Ardeleanu, De la statul f)eto•dac
la statul român modern, Bucureşti, 1983, p. 657-698, pentru analiza pe care o
face, cu o largă documentaţie, problemei. Vezi şi 1918 la Român-t, vol. I-II, Bucu-
reşti, 1983.
88 ln B.A.R.S.R., Secţia manuscrise, Fond Al. Lapedatu, în vol. Al. Lapedatu
în lumina presei, 1919-1920, vol. II, La Conferinţa de pace, Omagiu F.N.L .. dln
Ardeal şi Banat, p. 131-139, 321-323, 328-420, 540-560, 896-U97.
et les plebiscite clemande par la delegation magyare şi Les Roumains et

Les droits des minorites reclames par la delegation magyare89.
Al. Lapedatu a mai fost folosit, între anii 1920 şi 1922, şi în alte
confruntări diplomatice internaţionale, mai întîi la Genova, apoi la pre-
gătirea tratativelor pentru pace de la Trianon.
In asemenea împrejurări el a venit în contact cu numeroase perso-
nalităţi străine, reţinîndu-le prin prisma unor impresii personale90.
Veni.se vremea păcii, a reconstrucţiei ţării, a refacerii şi fundamen-
tării unor rosturi unitare: în învăţămînt, cultură, .artă, diplomaţie etc'.
Jn anul 1!Jl !J Al. LapPclatu 0ste numit, împreună ru alti istorid,
printre <'are şi Vasile Pârvan, profesor de istorie a românilor la Univer-
sitatea Dnciei Superior de la Cluj. Vestea îi este transmisă ln 17 iunie
de un vr{'hi prieten, Sextil Puşcariu: .,Desfă-te dar de legăturile din
Bucureşti, eare ştiu că sînt tari, şi vino la viaţa nouă ce vrem s-o creăm
în acest Ardea] rare va deveni cetăţuia românismului dară tineretului îi
vom da rnnducători ca tine" 91 . Se pune mare speranţă în răspunsul său
favorabil: „Nădăjduim că va primi, în care caz vom avea doi istorici
de mare valoarP (celălalt invitat era I. Lupaş, n.a.), care vor prezenta
desigur !3i un proif'<'t <lP organizare a Institutului de Istorie românească
C'C' trebuie întemeiat la Cluj" 92. Al. Lapedatu ocupă astfel, ra titular.
ratedra df' istorif' VN'hP a românilor (pînă în 1938), paralel îndeplinind
functiile de decan (1921-HJ22) .şi prodecan (1922-1923) al Facultăţii
d LitPre şi FilosofiC'. In Amintiri Al. Lapedatu evocă foceputul activi-
0
tăţii sale Ia Cluj, readurîndu-şi in memorie lecţia inaugurală de Ia 6 nov.

1919 cu care a desrhis cursurile de Istorie veche a României (Nouă
împrejurări de dezvoltare ale istoriografiei naţionale), cu care prilej isto-
ricul arăta rosturile slujitorilor istori-ei în „noua ordine culturală" ce
obliga la muncă onestă, cerînd cercetarea pe planul istoriei a relaţiilor
dintre cele 3 ţări române, prin intensificarea investigaţiilor din arhivele
străine şi publicarea de grnbă a rezultatelor93_
Ca profesor a rămas în amintirea foştilor săi studenţi r.a un om elf'
mare distincţie şi de bine (vezi Kocz6 Sandor, Virag allatt is?ap f6l-
l6t [FloarP şi mîl], 1972).
Primul său curs, ţinut Ia 6 noiembrie 191994 merge voit, pe linia
gîndirii şi sistemului lui Mihail Kogălnireanu aş.a cum reiese din C'Ursul
de istorie naţională la români, inaugurat de acesta la Academia Mihăi
leană la 24 noiembrie' 184:3. Ana'l.izînd perioada scursă de atunci, Al.
Lapedatu <'":idenţiază marile realizări ale acesteia, cea mai important<'\
fiind împlinirea dezideratului unirii depline a tuturor românilor, ccC'a
89 VPzi 1918. Mărturii, op. cit., vol. V, p. 323-329, 442--499, 509-551 şi voi.
VI, p. 9-22, 85-116, 480-485 şi Al. Lapedatu, Scrieri alese, p. 371-72.
m Vezi Al. Lapedatu, Scrieri alese, p. 338-360.
rn Scrisoarea se află în arhiva familiei dr. Ana şi Ioan Macavei.
92 Cf. Ştefan Pascu, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, Cluj, 1972, p. 13.
Vezi şi la Şt. NPagof', Viaţa universitară clujeană interbelică, Cluj-Napoca, 1980,
voi. I, p. 69.
!13 Vezi Al. Lapedatu, Nouă împrejurări ... , p. 18-19.
!J4 Al. Lapedatu, Lecţiunea de deschidere a cursul-µi de istorie veche a Ro-
mâniei, ţinută la Universitatea din Cluj în ziua de 6 noiembrie 1919, în „Anuarul
Institutului de Istorie Naţională", I, Cluj, 1922, p. 1-18.
300 Ioan Opriş
ce a condus la o mai bună cunoaştere a istoriei patriei, prin îmbogăţi

rea cantitativă şi calitativă, cu operele lui M. Kogălniceanu, N. Bălces
cu, B. P. Hasdeu, Al. Papiu Ilarian, E. Hurmuzachi, Gr. Tocilescu. Nu
uita să menţioneze rolul sintezelor lui A. D. Xenopol (consemnată în
Istoria Românilor din Dacia Traiană), D. Onciul, I. Bogdan, V. Pârvan
şi ale lui N. Iorga.
In această perioadă apar ediţii fundamentale de documente şi texte,
abordarea eVL'nimentelor _interne se face în strînsă legătură cu cele pe-
trecute pe plan continental şi universal, se tipăresc cărţi de istorie ro-
mânească în limbi străine. AL Lapedatu foloseşte prilejul pentru a evi-
denţia drumul greu, dar ascendent, al istoriografiei transilvănene, înce-
pînd cu perioada Şcolii Ardelene pînă la contemporanii săi. El :preciza
că studiile istorice şi filologice „alcătuieS'C opera cea mai de seamă ce
s-a elaborat la poporul român pînă la intra!'ea şi participarea sa la
viaţa ·culturii moderne". Relua apoi dezideratele pe care le enunţase cu
un deceniu înainte, considerînd că noua istoriografie trebuie să aibă în
vedere următoarele probleme: cercetarea arhivelor interne şi externe şi
publicarea sistematică a corpusurilor de documente, inclusiv epigrafiice;
continuarea studiilor privitoare la istoria politică a ţărilor române şi,
îndeosebi, a rolului acestora în Orientul european; dezvoltarea cercetări
lor de istoric culturală, permiţînd precizarea interrelaţiilor culturii ro-
mâneşti cu cea europeană, a raporturilor şi împrumuturilor reciproce;
iniţierea de cericetări pe tema istoriei instituţiilor româneşti şi extinde-
rea acestora asupra celor din Transilvania, odată cu studierea legăturilor
eronomice, politice şi culturale dintre cele trei ţări române. Asemenea
cercetări menite să reliefeze adevărul istoric trebuiau să se bazeze pe
ceea ce Al. Lapedatu numea „capacitatea de cultură" a neamului, rîvna
şi entuziasmul celor chemaţi să le realizeze.
Incepînd cu anii activităţii universitare, Al. Lapedatu reia trata-
rea unor teme de istorie modernă română, mai ales din epoca lui Al.
Ioan Cuza95 . Aplecarea spre asemenea teme îşi are explicaţia în nevoia
de a face cunoscute condiţiile, interne şi externe, în care forţele progre-
siste româneşti au reuşit, în ciuda forţelor potrivnice, să îndeplinească
dezideratul unirii, pildă şi îndemn pentru urmaşi, care trebuiau să con-
solideze România Mare.
Alături de S. Dragomir, I. Lupaş, V. Pârvan, R. Rosetti, I. Nistor,
Şt. Ciobanu, Gr. Nandriş, Al. Boldur, I. Minea, l. Andrieşescu, D. IVI.
Teodorescu, N. Bănescu, Şt. Bezdechi, V. Bogrea, V. Drăghiceanu, C. Ga-
ne, C. C. Giurescu, G. Murnu, P. Nicorescu, Roskă Marton ş.a., gene-
raţie ce stă, parc~. sub semnul marilor deschideri marcate de studiilE'
lui A. D. Xenopol, D. Onciul şi, mai ales, N. Iorga, Al. Lapedatu se
!15 In acest sens a se vedea comunicările sale (publicate ulterior) de la Aca-

demie - I. Cimpineanu (1798-1863) (1936); Mărturii .~i precizări nouă cu privire la
sfîqitul lui Barbu Catargiu (1938), Un aventurier ungur în Principatele Romane în
epoca unirii lor (Gh. Bogathy) (1939); Februarie 1866 în perspectiva istorică a trei
sferturi de veac (1941); Omul de la 2 mai îmvinsul de la 11 februarie şi Problema
agrară din timpul lui Cuza Vodă (1942); Intre Cuza Vodă şi Costache Negri (1941}
In chestiunea dezgraţierii lui M. Kogălniceanu de către Cuza Vodă, Preludiile că
derii lui Cuza Vodă (1943); Austria şi lovitura de stat de la 2/14 mai 1864 (19-15)..
Fig. 4. Ion Lapedatu ~i Octavian Goga

(Foto Biblioteca Academiei RSR).
Abb.~ 4.~ Ion Lap~;tu- und Octavi;n
Goga (Foto aus der Bibliothek der Aka-
demie der SRR).
impune printr-o abordare sistematică şi multidisciplinară a studiului

istoriei, cele peste 450 de lucrări ştiinţifice elaborate de el fiind o do-
vadă grăitoare în acest sens. Al. Lapedatu a împletit riguros cercetarea
izvoarelor istoriei cu activitatea pentru păstrarea şi conservarea, spre
folosul ţării, a monumentelor istorice - cele mai directe şi mai grăitoare
<lovezi ale continuităţii românilor. Pe urmele acestea, împlinind sau
·completînd cercetările dar păstrînd liniile directoare, au mers istorici
mai tineri: C. C. Giurescu, P. P. Panaiitescu, A. Oţetea, C. Daicoviciu,
G. Oprescu, D. Pradan, V. Vătăşianu, C. Gollner, R. Vulpe, Gh. Brătianu,
Em. Condurachi, J. Nestor, D. M. PippicJi, Şt. Pascu, V. Papacostea,
C. Vclichi ş.a., .pe care Al. Lapedatu i-a incurajat şi ajutat. Aşa spre
exemplu, a susţinut publicarea şi chiar premierea lucrărilor lui Al.
Bărcăcilă96 , C. Daicoviciu, VI. Dumitrescu, Se. Lambrino, D. Tudor,
D. Berciu, C. Mătase, L Minea, R. Vulpe ş.a. pentru cercetările din do-
meniul preistoriei şi antichităţii; a sprijinit pe C. Moisil, A. Sacerdo-
ţeanu, I. Bărbulescu, Al. Ciorănestu, L Corfus, M. Costăchescu, I. C.
Filitti, G. D. Florescu, G. Gane, Gh. Ghibănescu ş.a. în strădaniile lor de
:a impulsiona dezvoltarea numismaticii şi arhivisticii 97 . Alteori, a deter-
minat acordarea unor cuvenite onoruri celor ce le meritau cu prisosinţă
pentru faptele lor. In acest sens, la 30.V.1934, în şedinţa Academiei,
Al. Lapedatu îl propunea pe unul din pionierii culturii şi învăţămîn-
oo In 1934, Al. Bărcăcilă, în urma raportului favorabil al lui Al. Lapedatu,

<'ra premiat de Academie, hotărîre luată la 30 V, cf. Academia Română, Anale,
t. LIV; Bucureşti, 1934, p. 129-130.
!!î Din recunoaşterea rolului său, a reieşit, după o întrerupere de 7 ani, în
1936-1937, şi interesantul volum III, cu· greu reeditat, al „Revistei arhivelor",
dedicat lui ca „profesorului iubit şi admirat, istoricului savant, patriotului sincer
"ii devotat, cercetătorului neobosit al documentelor ~i monumentl'lor rlL~ rullur<'i
~lrămoşe:1sc.:i, marelui sprijinitor ~i ocrotitor al arhivelor româneşti".
'.J,02 Ioan Opriş
tului mehPdin1L'an. T0oclor Costescu, pentru a fi ales membru onorar ii

acesteia 98 . ·
A evoca o personalitat0 cum s-a dovedit pe parcursul unei vi0j,
cu o bogată ~i multilaterală activitate, cel ce a fost Alex. Lapedatu, ni
se pare un lucru de două ori important: întîi 1pentru că figura acestui om
a dominat o epocă şi o ilustrează în ce are iaceasta mai bun şi apoi,
pentru că este o obligaţie morală de a restitui istoriei pe făcătorii ei
de bine, mai al0s C'ind aceştia, ca în cazul de faţă, sînt din multe motive
mari şi pe nedrept uitaţi.
Al. Lapedatu este legat de monum0ntele istorice şi de organismul
care le-a apăn1t cum s-a priceput mai bine, Comisia Monumentchr
Istorice.
De istorie Al. Lapedatu a fost ]Pgat şi prin formaţia .sa, ca elev al
lui N. Iorga, D. Onciul şi I. BogdanW şi prin filiaţia sa mărturisită şi
prin prietenia cu savanţi ca S. Puşcariu, P. Nicorescu şi V. Pârvan. O
priet~nic care-i va marca pe protagonişti pentru întreaga viaţă. Căc•i
iată ce aflăm dintr-o scrisoare trimisă lui Al. Lapedatu, la Academie, în
Jn47 de' un alt prieten, C. Sporea, clir0ctorul Şcolii Normale din Deva:
„Şi fiind vorba clC' istorie îmi apare în minte o icoană despre care nu-mi
pot da seama clacă a fost o realitat::- sau numai o plăsmuire a minţii
mele: lntr-o chiliuţă modpstă studenţească într-un amurg de seară, s.e
sfătui;au trei prieteni: Lapedatu, Pân·an şi NicorcsC'U. Miarc!P pontif
Iorga hotăl'îse să trimită pe unul din ei cu bursă în străinătate. Aveau
să decidă, eare dintre Pi să fie fericitul. După o scurtă deliberare Nestri-
rul adunării hotărî să fie Pârv.an, căci Nicoresc-u fiind mai t'înăr putea
să mai aştepte. Ca spectator am admirat modestia celui care distribuia
favoruri pentru alţii. uitîndu-se pe sine ... " 100 . N. Iorga aprecia că -
alături de P. Gîrbo\'iceanu - prezenţa lui Al. Lapeclatu a fost un nor,1c
pentru CMI, iar cu ocazia pl"imirii în Arademi~. în 1f)1 B, îl numeşte „U-cr'-
nic al şcolilor noastre, ce .s-a apropiat de studiile istorice cu o iubire, cu
o înţelegere a rostului lor naţional şi uman care face ca oricare din stu-
diile sale, redactate într-o fmmă întotdeauna interesantă, să vibreze de
o simţire care cîştigă"101_
Încheind prezentarea de faţă, voită ca un aport necesar cunoaşterii
mai în profunzime a multiplelor faţete ce se leagă structural de viaţa
şi opera lui Al. Lapedatu. socotim că este locul să dăm cuvîntul unor
ultime aprecieri, ce provin de la două însemnate personalităţi: Traian
Săvulescu şi Silviu Dragomir. Primul, în sesiunea generală a Academiei
Române, din 8 iunie 1948 102, cu ocazia preluării spcretariatului general
Vezi Academia Română. Anale, tom LIV, Bucureşti, 1934, p. 163.

!III
N. Drăgan, în „Dacoromania", VIII, p. 488, apreda că Al. Lapedatu poate
!1!J
fi considerat şi elev al lui I. Bianu.
100 VPzi BARSR, S. Coresp., Fond Al. Lapeclatu, VIII, nr. 198446·'1947. Pe
verso-ul scrisorii este însemnată sigur de Al. Lapedatu, data <'V.enfimentului:
12 martie 1912.
101 Vezi Iorga, Trei conferinţe, în BCMI, 1938, p. 55-56; şi în ,,Neamul Ro-
mânesc", an XIII, nr. 284, 14.X.1918.
102 Extras după copia procesului-verbal cu nr. 2118.VI.1948, în Arhiva fa-
miliei dr. Ana şi Ioan Macavei, pusă cu gentileţe la dispoziţia noastră.
Alexandru Lapeclatu 303
al Academiei - preluare „determinată" de un grup ele academiciL'ni pro-

motori ai unui nou curent în viaţa academică românească - preciza:
„Sarcina este grea şi vine la un moment greu. Este grea ~i prin ea
însăşi, căci cere o răspundere zilnică, şi prin aceea că Ia acest loc s-au
perindat o sumă de bărbaţi de mare valoare, care au contribuit pentru
ridicarea prestigiului ştiinţei şi pentru întă!·irea Ar_·;1demiei. l\Tă simt
copleşit de figurile lui Ion Bianu, Dimitrie Slurdza, G. Ţiţeica, Vasile
JJârvan şi de figura blîndă a colegului Al. Lapeclatu. Sînt dator să spun
<"cea ce cunosc despre rolul pe care l-a îndeplinit colegul Lapedatu, din
locul său de secretar general. Alexandru Lapedatu şi-a început caric'ra
la Academia Română ca funcţionar, lucrînd sub supravegherea lui Dim.
Sturdza şi fon Bianu, în atmosfera de muncă ce găsise aici. A fost
10 ani membru corespondent, iar de 30 de ani e!"'te membru actJiv* al
Instituţiunii. Pentru calităţile sale, a fost Preşedinte, iar de 9 ani în-
coace a fost secretar general al Academiei. In această lungă carieră
academică, colegul Lapedatu a desfăşurat o activibte care niciodat[1 nu
"S-a abătut de la interesele Instituţiei. Fire blindă, împăciuitoare şi armo-
nioasă, ca !Ministru al Cultelor a ajutat Academia, dnd s-a găsit în
impas. Prin stăruinţa lui s-a obţinut ceea 'Ce trebuia pentru ridicarea
edificiului Bibliotecii. El a stăruit şi pentru realizarea construcţiei între-
gului edificiu al Academiei, după planurile ce se făcuseră -- realizare
pe care însă au împiedicat-o vremurile grele care au urmat. Au venit
apoi momente grele. Colegul Lapedatu şi-a urmat însă drumul drf'pl.
Cine vrea să facă istorie, trebuie să reţină aceste merîk ale colegului
Lapedatu - iar eu fac istorie. Hotărîrea d-lui Lapedatu de a părăsi
postul de Secretar general în aceste momente de răspîntie, o a?ez în
grija sa de rostul şi fiinţa Academiei. Colegul Lapedatu a socotit să se
retragă, spre a nu fi o piedică .în mersul instituţiei. Gestul său este fru-
mos. El se desparte senin din postul său, putînd spune: «Mi-am făcut
datoria cît am putut mai mult şi mai bine'. Este timpul să vină alţii să
ia această sarcină mai departe»".
Cel de-al doilea, într-o notiţă scrisă după revenirea sa la Cluj ~i
destinată unei eventuale comemorări a lui Alexandru Lapedatu la Aca-
demie - pe c.are de altfel căutase să o determine să împlinească astfel
un resimţit ad de restituire meritată 103 - consideră că: „Partea cea
mai însemnată a vieţii sale Al. Lapedatu a închinat-o studiului istoriei
române. Timp de o jumătate de secol a fost unul din cei mai de\'otaţi
{'ercetători ai acestei ştiinţe pe care a îmbogăţit-o cu numeroi1se lucrări
concepute cu un deosebit spirit critic. Studiile sale istorice, fie că tra-
tează capitolele cele mai importante ale domniilor române în soc. XV
)Î XVI, sau analizează formarea legendei despre descălecat, fie că urmă
resc curentele politice ale burgheziei în sec. al XIX-lea sau că încearcă
JIU Notiţ<i redactată de S. Dragomir şi înC'redinţată în manus:-ris, famili0i

dr. Ana şi Ioan Macavei ce ne-a înmînat-o nouă spre C'erC'etare şi publicare, fapt
pentru care - evocind şi aici strădania demnă de admiraţie ~i laudă a fiicei
savantului Al. Lapedatu, Doamna Ana Macavei, de a relumina viaţa şi destinul
<1cestuia - sîntem recunoscători.
<· La propunerea sa, Biblioteca Academiei achiziţiom1 Cronica Danatului de
Ni< olae Stoica de Haţeg, cf. Ar':. Acad. Homâne, Dezbateri, 1942/43, p. 49.
3-04 Ioan Opriş
Fig. 5. Alexandru Lapedatu.

A bb. 5. Alexandru Lapedatu.
a stabili criteriile dC'-a considera şi preţui vechile noastre monumente

istorice, toate au fost privite• drept contribuţii valoroase pentru ridicarea
nivelului ştiinţific al istoriografiei rnmâne. Temperamentul său echili-
brat nu l-a atras niciodată spre extremităţi. Căutînd cu spirit analitic
realităţile istorice, a ştiut să le înfăţişeze totdeauna cu temeinicie, fe-
rindu-se atît de Pxcesele stilistice, cît şi de exagerările şi rătăcirile
ideologice proprii generaţiei sale". Istoricul atît de zgîrcit cu aprecieri
la adresa confraţilor, coru;idera că Al. Lapedatu „A fost, astfel, nu nu-
mai un istork învăţat, ci şi un îndrumător al muncii ştiinţifice, pe <'are
a servit-o totdeauna cu vrednicie" şi că „Nu numai ca istorie, dar şi ca
om politic nu a nutrit niciodată sentimente de naţionalism şovin. Xeno-
fobia şi intoleranţa religioasă au fost străine ele fiinţa sa" 104.
Aşa cum întotdeauna cuvîntul şi fapta dreaptă aduc - chiar dacă
mai tîrzie - lumina, aşa năzuim acum, prin reliefarea acestor multiple
dovezi legate de viaţa, activitatea şi opera lui Al. Lap:.-datu, să-i aducem
recunoştinţa şi respectul ce i se cuvin.
IOAN OPHIŞ
ALEX:'\NDRl: LAPEDATU IM DIENSTE DER NATION,\LEN

GESCHJCHTE
(Zusammen f assung)
Jn dieser Arbeit berichtet der Autor iiber das Schaffen Alexandru Lapedatu
im Dienste der nationalen Geschichte. Als Hystoriker, der sich durch mehrere
Werke und politische Taten auszeichnete, ging er als hervorragende Persi:inlichkeit
în die rumănische Geschichtsschreibung ein.
Der Autor hebt die aullergewohnliche Mitarbeit hervor, die Alexandlru La-
pedatu iiber vier Jahrwhnte im Dienste der nationalen Forsc-hung im Gebiete der
Geschichte ausiibte.
Alexandru Lapedatu spielte eine groBe Rolle in der Zwischenkriegszeit, im
politischen, kulturellem Leben, als auch im wissenschaftlichen und akademischen
Bereich. In seiner Persan verflochten sich die Ziele des politischen Mannes, der
es dazu brachte, das kulturell-artistische Gebiet, sowie auch das Akademische zu
lei ten.
104 Ibidem.
SIMION MANGIUCA PENTRU SIMION FLOREA MARIAN
Zestrea documentară a judeţului Suceava, îmbogăţită prin cercetări

asidui în ultimii ani, conţine numeroase mărturii privind atît folcloris-
tka din Bucovina, cît şi relaţiile folcloriştilor reprezentativi a zonei cu
cei din cuprinsul vechii Dacii. Fondul memorial şi documentar „S. FI.
Marian" din Suceava, inaugurnt în 1974 în casa în care a trăit şi a lu-
crat marele cărturar, ~te instituţia care oglindeşte în modul cel mai
pregnant posibil aria relaţiilor ştiinţifice ale academicianului Marian cu
folclorişti şi etnografi din toate provinciile locuite de români, fie că se
aflau sub jug străin, .fie că se bucurau de condiţiile oferite de ţara liberă.
Cele peste 1000 de scrisori primite de S. FI. l\Iarian şi înregistrate
la fondul amintit sînt mărturia unei munci acerbe, a ajutorului dat ele
intelectuali mai mult sau mai puţin, dar binevoitori, folcloristului de
la Suceava, în elaborarea unor lucrări de mare amploare care şi azi,
la un se<.'ol după Plabornrea lor, reprezintă opere de referinţă.
Fie că scria Ia Bucureşti, în Oltenia, la Oradea, la Oraviţa sau în
alte zone, Marian se adresa în limba română, fiind pe deplin înţeles.
Este dovada peremptorie a unităţii noastre de limbă şi de simţire, uni-
tatp <.'are uimeşte pe cercetătorii străini, confruntaţi cu multitudinea de
dialecte vorbite în aşa-zisele ţări de cultură majoră ale Occidentu lui.
Cele trei scrisori, pe care le oferim cititorilor, au fost trimise de
S. Mangiuca între anii 1882 şi 1886 lui S. FI. Marian la Siret şi Suceava.
Fiu al Banatului, Mangiuca (n. la 2 septembrie 1831) în Broşteni,
Caraş-Severin - m. la 4 decembrie 1890 fo Onavita) 0ste un nume care
străluceşte şi azi în fokoristica românească. Cărturar de elită, cu studii
universitare de drept şi teologice, poliglot, avocat, profesor de limba
română la Gimnaziul din Timişoara, îşi fixează aria de activitate în
provincia natală. Colaborator la numeroase reviste („Analele Academic'i
Române", „Familia", „Faaie pentru minte, inimă şi literatură", „Romă
nische Revue", ş.a.) atrag în scurt timp atenţia Academiei Române, care
îl aleg membru de onoare (în martie 1890).
Corespondentul său, S. FI. iMarian, era de asemeni un profund (u-
nosrător al comorilor zămislite de geniul popular român şi nu c de
mirare că cercetătorii de peste hotare (alături de compatrioţii săi) şi
solicităm mereu date privind folcloristica ~i etnografia poporului român.
Ales la 34 de ani ca membru rplin al Academiei Române, prezenţa aces-
tuia la sesiunile anuale ale înaltului for ~tiinţific clin ţara liberă erau
o adevărată sărbătoare; amlo a avut ocazia să-i întîlnească pe B. P. Ha~
deu, At. Marienescu, GPorge Coşbuc, Aron Densuşianu, Iosif Vulcan,
306 Petru Froicu-Eugen Dimitriu
Enea Hodoş, Titu Maiorescu, Ion I3ianu, Vasile _.\lccsandri, A. D. Xc-

nopol ş.a.
Atît Marian cît şi Mangiuca şi-au dat scama că depozitarii dt> co-
ffi()ri populare pot fi găsiţi în lumea satelor. Nu e de mirare că ambii se
adresează îndeosebi învăţătorilor şi preoţilor, oameni cu carte, care e
dată cu rugămintea de a-i ajuta, primeau şi chestionare, pentru ca munca
de culegere a materialelor folclorice să se desfăşoare după canoanele
ţ;tiinţei. Cei doi cercetători s-au adresat în egală măsură şi ţăranilor,
păstrători ai valorilor folcloristice.
Aria de informare a lui S. FI. Marian în Banat nu se rezumă num,1i
la relaţiile cu S. Mangiuca. Pe cărturarul bucovinean 1-u interesat de
asemeni învăţătorul Olaru din Domanu şi Sofronie Liuba din Maidan,
precum şi preotul Aureliu lana, consătean cu Liuba.
Trebuie remarcat că ambii cărturari au lucrat în condiţii grele im-
puse de ocupaţia habsburgică. Cenzura şi supravegherea continuă erau
mijloace bine alese de oamenii stăpînirii, pentru a descuraja orice entu-
ziasm creator al cărturarilor români din imperiu.
Dacă Marian rămîne în conştiinţa posterităţii îndeosebi prin preo-
cupările folcloristice şi etnografice materializate în monografiile: Na.~
terea la Români, Nunta la Români şi lnmormîntarea la Români sau
Urnitologia poporană română, numele lui S. Mangiuca se perpetuează pe
merit prin acel Calendariu iulian şi poporul român ( ... ) pentru anii 1882
şi 1883, de asemeni prin colaborări la revistele din epocă, publicînd
studii lingvistice şi numeroase etimologii.
In s·crisorile către S. FI. Marian, Mangiuca îi pune la dispoziţie
unele date privind plantele, ştiind că folcloristul bucovinean lucra la
o operă monumenta!ă - Botanica poporană română; cu aceeaşi bună
voinţă îl informează despre denumirile păsărilor şi legendele lor în
Banat. Acestea veneau să-i completeze datele pentru altă lucrare în
curs de elaborare - Ornitologie poporană română, care în 1884 va obţine
premiul Năsturel Herescu al Academiei Române.
O „Botanică română" - desigur de mai mici proporţii, realizase şi
S. Mangiuca. Acesta intenţiona să o publice în Calcrulariul său pen-
tru 1883.
Întristat apoi că exemplarele Calendariului său trimise în Suceava
n-au fost vîndute, îl roagă pe Marian să-i comunice nume de profesori
români ai gimnaziului superior local, pentru a le dărui acestora.
Mangiuca se interesează îndeaproape de publicistica folcloristului
bucovinean, apreciindu-i erudiţia şi frumuseţea limbii. Astfel, într-o scri-
soare din 1882, citim: „Articole Dtale din „Amicul Familiei" şi din „Fa-
milia" le-am dtit totdeauna cu mare atenţiune, şi Ţi-am lăudat limba
română poporală fără străinisme, pretutindeni, unde a venit vorba de
DTa. Se vede că poate românul a scrie bine şi frumos româneşte fără
străinisme şi fără a latiniza etc." Tot în legătură cu preocupările lingvis-
tice, îşi anunţă prietenul bucovinean că va începe să publice în scurt
timp în „Romănische Revue" o serie de articole în care va trata îndeo-
sebi „acele părţi ale limbii noastre care sînt atacate" căci „limba noastră
trebuie să ne suplinească istoria naţională, care lipseşte pentru evul
mediu".
Simion Mangiuca 307
Bim'ÎnţelPs. CC'rcctări
arheologice desfăşurate clupă Unirea din 1018
şi pînă în zilele noastre, au scos la lumină numeroase dovpzi privind
continuitatea si unitatea clementului românesc în teritoriile vechii Dacii.
Corespondenţa cărturarului bănăţean către S. FI. Marian constituie
un frumos exemplu dl' prietenie şi colaborare rodnică în epocă, servind
ca model gern'raţiilor de azi şi de' mîinc.
PETRU FROICU - EUGEN DIMITRIU
STIMATE DOMNULE MARIAN!
La preţuita Diale epistolă din 1L'23 deC'embrie 1881 am onoare a-Ţi ră5pund•'.
cum că mă bucur de părerea Diale, că, calindariul meu este redigat.
lmi vei face mare plăcere, dacă vei avea bWlătate a-mi împărtă•;i unelf' c-rc>-
dinţe şi sărbători, de care atingi în preţuita epistolă a Dtale d. e. Paştile Rochma-
nilor, Paştile Blajinilor etc. De paştile cailor ştie şi poporul nostru, dar eu am
lrPcut această datină cu vederea. Tata St. Niculai, care cade o ziuă înainte de
Sîn-Micoară, e o bună introducere în Sîn-Micoară, dar numirea St. Niculai se
vede a fi o formaţiune ·tîrzie în limba română, deoarece poporul răspunde numai
forma de Sîn-Micoară. Atari forme apoi sunt de cea mai mare însemnătatl• pentru:
krminologia archeologică creştină în limba română.
Zici, că Tata St. Niculai e bun de coriu ~i varsat. Cf' înseamn{1 „coriu"?
Rog cu împărtă~irilC' Dtale, cP mi le apromiţi în cauza alaror sl'rbători şi
credinţe a nu intîrzia căci eu vreu să închei materialul pentru calendariu pe
1883 pînă mult în luna lui mai a.c. Iţi voi fi foarte mulţumitor pentru împărtă
~irile ce le vei binevoi a mi le face, şi voi adnota în calendariu că lf'-am primit
c!P la Dta.
Dalini!P -:;i crf'dinţele Homânilor de aici în privinţa plantf'lor „Sînziene" nu-
mitf' nu pot a Ţi le împărl[1.5i de astă dată, căci din nenorocirP multe mi ·s-au
pierdut din colecţiilP mele în privinţa botanicei româneşti, cu mutarea mea de la
Oraviţa la Biserica Albă şi dup;i trei ani iar înapoi. Trebuie cu o ocaziune (... )
s;i fac o l'xcursiune la Dunăre şi pe alte locuri, spre a ştirici cte la muieri ştiu
toare cP!e de lipsă, ~i altelP ele C'are am trebuinţă acum în timpul de prezent.
Atila aflu despre „Sînziene" C'ă sunt drept plante consacratP lui „Sînziana",
şi în ziua de Sînziana se poartă în sin şi în buzunare spre a fi ferit şi scutit
în acea zi ele duhuri rele, de hale etc. Tot spre acest scop se împleteşte şi cu-
nuna ele „Sînziene" şi se pune în cui la poartă, uşi şi ferestre, C'a să nu poată
duhurile rele intra în C'asă şi loC'uinţa omului. In vărsatul zorilor în ziua dP
Sînzi-Iana (asta e scrierea cea C'orect;i, ca în Santi-Ion etc.), ies muierile şi fetele
mari la cîmp şi adună apa de rouă de pre sînziene, cu care apă apoi se spală,
şi fac farmecătorii de dragoste etc. Adunarea rouăi de pe sinziPne se face C'U
batiste albe trăgîndu-le prin roua de pe sînziene şi apoi storcind batistele ude
într-un pahar ori alt vas ce au luat cu sine. Această ap<'i ele rouă de sinziene
sp crede în popor a avea mare efect şi pentru sănătatea omului. SP bea clin
aC'Pastă apă nhte picuri în apa de rînd, ca şi apa de la botez sfinţitt1.
Ungerea cînepei cu unt şi dPscîntarea respectivă, trebuie s<i o ştiricesc hdi
ele la muieri ştiutoare dinprejur. Ar trebui să călătoresc dar sunt împiC'dif'at
prin chemarea mea advocaţială. Tot asta trebuie s<i faC' şi despre: nunta 'ii mi\ri-
tarea urzicelor. Atîta ştiu, d1 de atunci de cînd se mărită urzicile, nu mai "un l
bune de mîncat.
Poate că în dUindariul din anul 1863 voi publica întreaga coleC'ţiune a mP:i
despre „botanica românii". O am gata dar trebuie s{t fac o introducere de caradPr
istoric ~i ac<•asta m-a împiedicat pînă acum dP nu am publicat întreag;i colec-
ţiunea.
Am trimis la Suceava la librăria Hcrmann Beiner 10 exemplare din calinda-

riul meu spre vînzare. Mi le-a trimis zilele acestea înapoi cu răspunsul că nu
întreabă nimeni de ele. Ce mai lume română trebuie să fie pe acolo. Ştiu că
este gimnaziu român în Suceava. Rog ai bunătate a-mi împărtăşi, cum se cheamă
directorul şi profesorii români de la acel gimnaziu, precum şi alţi inteligenţi de
acolo. Voiesc a le trimJte gratis calindariul meu, deoarece îmi zace la inimă
răspîndirea lui pentru anul viitor.
Tot spre acest scop îţi trimit alăturat şi Dtale 5 exemplare din calindariu,
să ai bunătate a le împărţi gratis la inteligenţi ori la studenţi români.
Oraviţa, în 17il.1882
stimător,
S. Mangiuca, advocat
(Oraviţa, nedatată, 1882)
STIMATE DOMNULE MARIAN!

Să nu cugeţi că am uitat eu de Dta. Incă în 23 nov. 1881 am expediat pe
poştă sub bandă un calindariu la adresa Dtale la poşta ultimă Suceava, că învă
ţătorul Olariu de la Doman (poşta ultimă Reşiţa) venind la Oraviţa, chiar pe
timpul cînd a ieşit la lumină calindariul meu, şi venind în vorbă cu el despre
aceea ce aş voi a-Ţi expeda un calendariu, dar nu ştiu adresa, mi-a împărtăşit
că Dta locuieşti în Suceava şi eşti profesor la gimnaziul de acolo. Pentru aceasta
am şi expedat calindariul la Suceava, şi mă mir că nu l-ai căpătat, deoarece
Dta trebuie să fii şi la Suceava cunoscut.
Deci văzînd din cartea de asemnare poştală de astăzi că Dta nu ai căpătat
calindariul meu, mă grăbesc aci alăturat sub recomandată a Ţi-l trimite, cum
că cu atîta mai sigur să-l poţi căpăta. Am pus poşta ultimă Siret precum mi-ai
împărtăşit Dta.
Articolele Dtale din „Amicul familiei" şi din „Familia" le-am citit totdeauna
cu mare atenţiune, şi Ţi-am lăudat limba română poporală fără străinisme pretu-
tindeni unde a venit vorba de Dta. Se vede că poate Românul a scrie bine şi
frumos româneşte fără străinisme, şi fără a latiniza aţe. Dzeu să Te ţină spre
binele şi literatura naţiunii române!
Cu ornitologia română nu m-am prea deprins dar pozitiv pot să-Ţi împăr
tăşesc cum că: 1. Lugaciu se numeşte pe la noi aşa numitul „Gimpel~ germ. băr
bătuşul este de tot roşu pe piept. 2. Logocelu se numeşte aşa numiitul „Stiglitz"
germ., care asemenea este roşu pe piept. Deci se vede că „Logocelu" este forma
diminutivă din „Lugaciu". 3. Curtubeşiu numesc pre Piţi împărătuş: Zaunkonig.
4. Botgrosul: Kernbeiser. 5. Zaica şi Zaiţia pe Mtaschus Matyas pc care-l înveţi şi
a vorbi graiuri după om. 6. Pescar şi codobatură (... ).
Dl. învăţător Olariu de la Domanu spune că Ţi-a trimis poşta ultimă Su-
ceava BO de nomenclaturi de păsări.
Dacă ai timp te rog a face o recenziune cuviincioasă despre calindariul meu
în „Familia" din Pesta, căci „Amicul familiei" nu vine regulat. Eu cred a fi
revendicat originea colindei cum nu a mai fost pînă acum la Români. Am des-
coperit firea şi caracterul moşilor şi în petrecerea mortului numai eu am aflat
originea „sorbului pămîntului" şi a „tărîmurilor" din poveşti.
Oraviţa,
stimător,
S. Mangiuca, advocat
Simion M angiuca 309
N.B. Faci rău că nu pui poşta ultimă la toate publkaţiunile Dtale. Calin-
dariul se află depozitat în Bucovina spre vînzare: la Pardini, librar Cernăuţi şi
la Szymonovicz librar Suceava. Dacă este de lipsă, pot depozita şi aiurea.
STIMATE DOMNULE'
Am primit epistola Dtale din 2/6.886 împreună cu cele 8 exemplare din
opul Dtale: Descîntece poporane române. Vă mulţumesc pentru oferirea în suve-
n irc .a unui exemplar din acest op. Celelalte voi căuta să le vînd, căci pînă acuma
nu.am putut ajunge de mai multe lucruri.
Nu şrtiu să existe în limba noastră sau în cea italiană ori franceză vreo
carte despre „legenda Maicii Domnului". Unele în acest obiect s-au publicat de
Haşdeu în Cuvinte din bătrîni. Cred că şi în Gaster 1 : Literatura poporană română,
Bucureşti, 1883 se află asemenea materii publicate.
Eu afară de cele două calendare pe 1882 şi 1883 am mai publicat „Studii
lingvistice" in „Familiaa din anul 1883; vreo sută etimologii contra slaviştilor.
Acum voiesc a publica (va apare cit de curînd) în „Romănische Revue"2 de
Corneliu Diaconovici în limba germană. „Daco-romanische Sprachwissenschaft" o
sprie de tratate mai vîrtos despre acele părţi ale limbii noastre care sunt atacate
':>i numite străine ori obscure. !ţi recomand atenţiunii acest studiu, deoarece limba
noastră trebuie să ne suplinească istoria naţională, care lipseşte pentru evul
mediu. Istoria limbii şi literaturii de Densusianu nu corespunde aşteptării, mai
vîrtos istoria limbii pertra0tată pe vreo patru pagini, este de tot primitivă, precum
<1 ~i răspuns Dl. Haşdeu în Academie (publicaţiune făcută şi în „Convorbiri lite-
rare"). Dar în Convorbiri lit. a apărut de unii autori tratate anul trecut şi anul
aresta, care pun cristalizarea limbii române ca atare în abia 8-10 secole? Nemai-
pomenită rătăcire. Toate aceste defecte provin de acolo, cum că încă nu s-a apro-
fundat studiul limbii daco-române în comparaţiune cu celelalte limbi romane dar
mai virtos cu dialectele acestora. Ba din toţi cîţi au publicat studii lingvistice
româneşti, am văzut cum că dînşii nu au studiat nici chiar gramatica limbilor
romane de Diez, care acest op aitita este de multilateral şi profund, incit în curs
de decenii încă tot poate omul cu folos studia într-insul. Chiar nici DL Ha~deu
nu l-a studiat mai adînc, deoarece fiind eu în 1880 la Bucureşti mie în faţă mi-a zis
cum că numai Românii răspund între două vocale pe „s" tare, gros (era vorba
de: Rusale) iar nu moale subţire ca celelalte limbi romane (tesoro, asino), aceia
cp nu este adevărat, căci limba daco-rom. împreună cu spaniola, rostesc asemene
tare, virtos pe „s" intre două vocale d.e. rusale, şi această proporţiune de limbă
arc mari consecinţe în lingvistică.
Ai Dta ceva date despre „Numărătura mare" care este o terminologie stră
VPche: despre legenda Maicei Domnului, şi va da multă spărtoare de cap învă
ţaţilor pentru dezlegarea ei.
Oraviţa în 6 august 1886

Stimă tor,
S. Mangiuca
1 GASTER, Moses (n. la 17.09.1856 în Bucureşti - m. la 5.03.1939 la Abingdon,

./lnglia), filolog, istoric literar şi folcorist. Studii universitare de filologie la Breslau
':>i Leipzig. Doctor în filologie, preşedinte al Societăţii de Folclor din Anglia,
membru de onoare al Academiei Române (la 30 mai 1929). Colaborator la multe
publicaţii din ţară şi străinătate. Discipol al lui Haşdeu, realizează studii de lite-
ratură comparată (Cf. Dicţionarul literaturii române de la origini pînă la 1900,
Bucureşti, edit. Academiei R.S.R., 19î9, p. :379-380).
2 llomănische Revue, revistă politică literară, editată în limba germană de
la 1885-1894 (în Budapesta, Viena şi apoi în Sibiu) de dr. C. Diaconovici. Revista
însumează 10 volume cuprinzînd articole şi studii politice şi literare (Cf. Enciclo-
pedia română, tomul III, publicată de dr. C. Diaconovici, Sibiu ... , 1904, p. 8-10).
DIE BEDEUTUNG SIMION MANGIUCAS

FUR SIMION FLOREA MARIAN
(Zusammenfassung)
Der Autor bringt uns in dieser Arb.eit einen Teil des memorialen und doku-
men-taren Nachlal3 „S. FI. Marin" aus Suceava zur Kenntnis, der 1000 Briefe an
den international anerkannten Folkloristen enthălt. Der Autor schildert bloB drei
Briefe, von Simion Mangiuca zwischen 1882 und 1886 an S. FI. Marian gesarrdt,
in denen n einige Daten iiber Pflanzen zur Verfilgung stellt.
Der Briefwechsel des Banater Ge!ehrten mit S. FI. Marin ist ein riihrerrdes
Beispiel an Freundschaft und Zusammenarbeit - und kann als Beispiel det
Generationen von heute und rnorgen d!ienen.
CONSTANTIN DAICOVICIU
.ŞI CONŞTIINŢA APARTENENŢEI LA ŢINUTUL NATAL
Există o lume miraculoasă şi teribilă, poate cea mai frumoasă care

i-a fost hărăzită omului, lumea copilăriei. Aici, ca pe o altă pLmetă
magică, timpul se comprimă, distanţele se destramă, iar graniţele între
lucruri se pierd. Sub un cer de bucurii soarele rîde neîncetat şi sufletul
trăieşte într-o ctt>rnă primăvară. Este un tărîm paradiziac, de feerie şi
vis, de puritate şi candoare de unde încep cele mai fantastice chemări
hieratice spre miracolele vieţii. La această lume ne întoarcem mereu,
\ntr-o mişcare circulară, rămînîndu-i prizonieri toată viaţa.
Paradoxal, dar ,,acest bănăţean cu chip de roman şi glas porunci-
tor"l, el însuşi sfidător al tuturor formelor de prizonierat uman, a ră
mas veşnic prizonier în „fortul copi~ăriei". Lumea sa de basm nu a
uitat-o niciodată. Ea străbate ca o dîră roşie de foc întreaga sa exis-
tenţă. Dar să-l lăsăm să glăsuiască de dincolo de Styx: „Satul este
pentru orice copil o împărăţie de basm, o ţară a minunilor. Oric'e poiană,
orice stînC'ă, orice peşteră sau urmă de zid, ridică întrebări, trezeşte în-
demnul la aventură, în cel mai bun sens al cuvîntului. Cu atît mai
mult în Banat, unde la fiecare pas trebuie să te descoperi pentrn că
păşeşti pe un tărîm sfînt, pe o glie plină de urmele altor paşi şi a unor
\ estigii atît de scumpe nouă" 2 .
Descinzînd direct din această lume miraculoasă, pe care copilul o
redescoperă fără încetare cu o naivitate primară, Constantin Daicoviciu
şi-a purtat asemenea eroului antic din poveste, ca pe o hlamidă, originea
sa de bănăţean, pe toate drumurile vieţii. Iată-l vorbind într-o cam-
nanie electorală la Cluj, în faţa alegătorilor care l-au investit cu înaltul
mandat de deputat pentru forul suprem de decizie a ţării, Marea Adu-
nare Naţională: „Dacă e ceva cu care m-aş putea mîndri fără ca să fie
o măgulire a sentimentului dumneavoastră de localnici, mă mindresc cu
faptul că de cincizeci de ani împliniţi, eu, bănăţeanul, sînt fiu şi mă
consider fiu al acestui oraş Cluj, cu care m-am identific<J.t şi în bine şi
în rău. Tovarăşi, asta nu înseamnă ('ă eu am uitat de „ţărişoara" mea,
de Banatul meu. Nici n-ar fi omeneşte posibil, nici dumneavoastră nu
aţi aprecia un om care îşi trădează locul de unde a pornit. Alea rămîn
undeva în inimă"3.
1 M. Berza, C. Daicoviciu, în „Contemporanul", nr. 23/1973, p. 1.

2 Jon Maxim, Interviu cu acad. Constantin Daicoviciu, în „Orizont", an XIX,
nr. 4, aprilie 19G8, p. 4.
3 Vasile Rebreanu, Miron Scorobete, Cu microfonul dincoace si dincolo de
Styx, vol. I, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1970, p. llll.
312 Vasile Pistolea
Savantul se întoarce mereu spre această virstă a începuturilor, vă

zută, nu ca un paradis pierdut, ci ca o „vatră cu iubiri", adînc modela-
toare a personalităţii sale de mai tîrziu. Aici, într-o natură darnică, a
încolţit nestinsa sa pasiune pentru istoria neamului nostru şi tot aici
acest copil, stăpînit de o vie şi permanentă curiozitate, aude pentru
prima dată, de la mătuşa sa, învăţătoarea Maria Drăgan, „basmul" fru-
mos despre existenţa dacilor şi romanilor pe meleagurile Banatului:
„In Căvăranul în care m-am născut era un mediu propice să satisfacă
anumite curiozităţi ale copilului, care se juca deasupra unor rămăşiţe
de cetate. „Cetate", vorba vine, pentru că aş.a fusese botezată, dar care
în realitate, a<şa cum au dovedit săpăturile pe care Ie-am intreprins
mai tîrziu, a fost o biserică medievală.
ln afară de această atmosferă atît de potrivită pe care o dă unui
copil cea mai neînsemnată urmă a trecutului, de la mătuşa şi prima
mea învăţătoare Maria ,Drăgan, am aflat despre existenţa dacilor, dar
mai ales a romanilor pe meleagurile bănăţene. De altfel şi numele mi
s-a dat la îndemnul ei care avea mare admiraţie faţă de împăratul Con-
stantin eel Mare"4.
Pe „uliţa copilăriei" din satul natal, viitorul mare savant a învăţat
că suprema coordonată a personalităţii umane este putinţa de a fi tu
însuţi şi de a avea un statornic drum în tot ceea ce faci şi întreprinzi.
Principiul etie al adevărului, cu care astfel s-a înarmat, îl va călăuzi
permanent pe frontul istoriei în lupta cu ignoranţa, diletantismul şi
reaua credinţă: „Am m·ît întotdeauna minciuna în viaţa de toate zilell',
C'hiar de mic copil. M-am deprins să urăsc minciuna şi falsitatea, fără
a mă gîndi la problemele mari de istorie. Am învăţat de copil mic ce
înseamnă să fii taler cu două feţe, ce înseamnă a duce pe cineva în
('roare şi de aceea am prins o ură nestinsă faţă de mincinoşi. Cred că
aceasta a fost fenomenul din care a încolţit concepţia mea de mai tîrziu
despre ştiinţa istoriei "5.
Dar personalitatea-i umană ţ:;e cerea întregită şi cu alte calităţi mo-
rale. Acest înalt 1principiu etic, ce i-a -călăuzit întreaga existenţă, isto-
ricul îi adaugă o altă trăsătură tot atît de înaltă, cinstea, pe care J de-
prins-o ele la mama sa. De data aceasta cuvintele se constituie într-o
mărturiP emoţionantă, întruchipată în ultimul Cuvînt (nerostit) către
absolvenţii anului IV de istorie de Ia Universitatea din Cluj, mărturie
ce vine parcă să pecetluiască „o viaţă de om", .cum ar spune Iorga, în-
chinată istoriei, această „magistra vitae" - cum el însuşi a definit-o:
„Pătruns de tot ce vedeam iŞi auzeam în .aceste momente înălţătoare,
mie mi se înfăţişa înaintea ochilor sufleteşti icoana zguduitoare a unei
mame care, pe patul ultimelor suferinţe, împărtăşea rugătoare, copiilor
strînşi în .jurul ei unicul sfat de viaţă: fiţi cinstiţi, dragii mei.
Nici eu nu cred că aş putea întregi cu un alt sfat poveţele care vi
s-au dat <lecit cu acesta: cinstiţi misiunea pe care aţi îmbrăţişat-o de
Ion Maxim, op. cit., p. 4.

4
N. Prelipceanu, Constantin Daicoviciu -
5 Viaţa şi istoria, în „Tribuna•, nr.
21/1973, p. 12.
Constantin Daicoviciu 313
educatori şi de istorici. (... ) Cinstind adevărul istoric, cinstiţi poporul

din care faceţi parte şi vă cinstiţi şi pe voi înşivă" 6 .
Academicianul Constantin Daicoviciu n-a fost un ctitor de obiective
l~conomice, de aşezăminte culturale sau de învăţămînt, aşa cum l-ar fi
clorit o parte din consătenii lui. Nefiind supuse eroziunii, ctitoriile sale
sînt mult mai înalte, mai durabile şi se văd peste tot.
Jn istorie a durat un edifidu pe bazoreliefurile căruia a încrustat
suprema învăţătură ce se poate da unui popor, acea de a pune într-o
lumină nouă trecutu-i îndepărtat pentru a-şi înţelege devenirea, rostui-
rea sa pe pămînt.
În învăţămînt a .creat o şcoală istorică, de un imens prestigiu, a
cărei lumină a intrat, ca într-o casă, în sufletul 'şi mintea a zeci de gene-
raţii de studenţi.
ln numeroasele funcţii pe c·are le-a îndeplinit în viaţa socială şi
politică a ţării a fost un om al datoriei, calitate morală deprinsă tot de
Ja oamenii :în mijlocul cărora a crescut: „Vorbind de datorie, asta
mi-aduce aminte că mă pot mîndri într-o oarecare măsură şi cu faptul
că sînt un om al datoriei. De unde am luat acest sentiment adînc înră
dăcinat în însă-"Şi fiinţa mea? Nu ştiu, sau poate ştiu, da, mi-aduc aminte.
De la părinţii mei, de Ja oamenii cu care am muncit în sat, de Ia bietul
dasicăl din sat, care nu ştia altceva dedt să înveţe ipe copii pe o leafă
de mizerie, 5 coroane pe lună, cresdndu-şi zece copii. Dar şi-a făcut
datoria pînă Ia capăt"7.
Numele lui s-a legat întotdeauna de ideea de om, omenie, cinste şi
adevăr. Acest sumum de percepte ,morale, ce-au înobilat de-a lungul
veacurilor fiinţa poporului nostru, ilustrul istoric le-a deprins de la
cei ce i-au dat viaţă din iubire şi l-au iubit dezinteresat. Ca un suprem
omagiu, gîndul lui ultim de recunoştin~ă se intoarce la „vatra cu iubiri"
a satului natal, la prima şi cea mai profundă şcoală a vieţii isale: „Amin-
tirile mă duc departe spre satul bănăţean de pe Valea Timişului în care
am văzut lumina vieţii, spre părinţi, rude ,şi fraţi, spre ortadi de şcoală,
copleşit de duioasa recunoştinţă pe -care o simt faţă de cei care m-au
crescut şi m-au iubit. Gîndul mă duce spre zăvoaiele şi ogoarele stropite
de sudoarea trudnică a oamenilor în mijlocul cărora am început să cu-
nosc lumea. Către aceşti oameni de omenie, oameni ai muncii, se în-
dreaptă toată gratitudinea mea, <'ăci ei mi-au fost prima şcoală a vieţii " 8 .
VASILE PISTOLEA.
6 Cf. „Tribuna", nr. 2:3/197:3, p. 12.

' V. Rebreanu, M. Scorobete, op. cit., p. 118.
8 Ibidem, p. 106-107.
J14 Va.~ile Pistolea
CONSTANTIN DAICOVICIU UND SEIN ANGEHORIGKEITSSINN

ZUM HEIMATORT
(Zusammenfassung)
Der Autor bemiiht sich die schopferische Personalităt des Akademikers

Constantin Daicoviciu, durch dessen seelischen Verbindung mit dem Heimatort,
darzustellen. Die Kindheit, mit ihrer Mărchenwelt, erweckte in seiner Seele die
Leidenschaft zur Geschichte; seine Eltern und die Dorfgemeinschaft prăgten tief
seine Pers0nlichkeirt, veredelten sie mit einer Vielfalt hoher moralischen Zilgen.
Deshalb kehrt sein letzter Wunsch der Dankbarkeit zum „Boden der Liebe" des
heimatlichen Ortes zuri.ick.
DOCUMENTE PRIVIND ACŢIUNI DE LUPTA
1N RĂZBOIUL ANTIFASCIST,
lN SPAŢIUL AERIAN DIN PARTEA DE SUD-VEST
A ŢĂRII
(1) (Zona actualului judeţ \Caraş-Severin,
în perioada 23 august - 30 septembrie 194-1)
Importanţa strategică a Banatului a generat în războiul antifascist,

im€diat după istoricul act ,de la 23 august 1944, prin executarea operaţiei
de a<·o'perire a frontierelor, o •pronunţată activitate pe plan rnilitar, în
fază iniţială cu pr<:>cădnc pe plan organizatoric, logistic, de amenajare
genistică a terenului, de izolare şi dezarmare a formaţiilor inamice aflate
în zonă şi de intf>nsificare a rpregătirii de luptă a recruţilor în condiţii
concrete, concomitent cu alte măsuri menite :a contribui la sporirea
po1.t'nţialului de apărare, preocupări manifestate sistematic, 'Contin11u şi
cu exigenţă 1 .
Pentrn zona de sud-vest a ţării (ne referim numai la acest spaţiu),
s-a remarcat necesitatea stringentă de a se obţine cu operati\'itate şi
cx;:diiate cit mai abundente informaţii referitoare la adivitatca ch'Sfă
ŞUJ ;;tă ele inamic, în vecinătatea frontierei 2 . În acest cadru. se detaşează
ca importanţă clail'IL' obţinute ele unităţile şi subunităţile dispuse' în
teritoriu precum şi rezultat<:>le formaţiilor aviaţiei de cercetare din ca-
drul Corpului 1 aerian român (Ecadrila 11 observaţii, în septembrie 1944),
care sumate, examinate şi interpretate au fost ele un real folos pentru
exercitarea unei adecvate conduceri de către comandamentele române3.
1 General-maior cir. I~n Cupşa, Armata română pe frontul antihitlerist, slu-

diu operativ-tactic, Edit. Militară, Bucureşti, 197:3;
. Jstoria Poporului Român C'Ulegere de lecţii colectiv de autori; coordonator:
Colonel Gheorghe Stoian Edit. Militară Bucureşti 1983;
General-locotenent dr. Ilie Ceauşescu, Colonel dr. Florian Tucă, Maior dr.
Mihail E. IonPscu, Ci1pitan Alesandru Duţu, România şi marea Victorie 23 aug·ust
1944 - 12 mai 1945 Edit. Militară Bucureşti 1985;
. 2 GPneral-locotenent (r.) Ion Suţa, Dimensiunea istorică a primei operaţii a
Românilor în războiul antihitlerist, Edit. Facla Timişoara 1985 (în continuare: D.l.).
:i Arhiva Ministernlui Apărării Naţionale (în continuare A.M.Ap.N. M.St.M.),
fond 1, dos. nr. 226;
Colonel Dumitru Enachc, Locotem•nt-Colonel Constantin Tatu, ln primul
eşalon, Edit. Militară Bucurcsti 1970
Locotenent-major (r.) V. A.· Giuran, Aspecte privind participarea Regimentelor .5
Vîniitori şi 1 Artilerie în războiul antifascist în zona Timişoara în perioada 2.1 au-
ftust - 19 septembrie 1944, în Trupelor de uscat organ al Ministerului Apărării
Na1:;inall• 1979 numf1r special pentru ofiţerii de rezervă p. 59-63;
316 Va/c>riu A. Giuran-Maria Mia Giuran
Prin paralizarea transmisiunilor şi închiderea ermetică a frontierei

atent supravegheată şi ferm apărată de subunităţile şi unităţile noastre,
a fost exclusă o importantă posibilitate de obţinere de informaţii în
folosul inamicului şi a crescut ipentru acesta rolul cercetării aeriene,
evident favorizată de zona de şes din partea de sud-vest şi de vest a
Banatului.
în diversel0 documente militare şi lucrări de specialitate publicate
pînă în prezent 4 au fost redate disparat diverse date privind activitatea
aeriană desfăsurată de inamic în zona Banatului frecvent asociată cu
alte aspecte 5. De asemenea au fost făcute unele menţiuni privind misiu-
nile executate de aviaţia noastră 6 precum şi referitoare la activitatea
antiaeriană din zonă 7 . Nu s-a făcut însă o înmănunchiere a tuturor in-
formaţiilor de detaliu şi o redare cronologkă sistematică cu o examinare
adecvată evPntual corelat cu investigarea evoluţiei operaţiilor militare
din partea de suci-vest a ţării.
Deşi limitatP din ·punct de vedere operaţional aceste acţiuni de
luptă din spaţiul aerian al B'anatului din perioada după 23 august 1944
se impun a fi sistematizate şi prezentate prin intermediul unei cronici
documentare pentru a fi introduse în circuitul ştiinţific sprP a se. ccm-
tura dt mai fidel şi cu o amplitudine informaţională adecvată imaginea
evenimentelor din perioada investigată.
Locotenent-major (r.) Ing. Valeriu Giuran Acţiunile de luptă ale Diviziei 1 Infan-
terie (Instrucţie) în războiul antifascist în perioada 23 august - 30 octombrie 1944
în Revista „Trupelor de uscat" organ al Ministerului Apărării Naţionale num;ir
special pentru ofiţerii de rezervă 1980 p. 28-31. ·
4Documente privind istoria militară a poporului român 23-31 august 1944
vol. T-IV Edit. Militară Bucureşti 1977-1979; perioada: 1-3 sept. 1944 şi 4-(i sept.
1944 (anul de apariţie: 1980) şi perioada: 7 sept. - 25 octombrie 1944 (anul de
apariţie: l!l84) colectiv de autori;
Pe11tru Eliberarea Patriei, documentP Pxtrase din presă, memorii cu privire
la lupta poporului român pentru eliberarea Patriei de sub jugul fascist (23 au-
gust - 25 octombriP 1944) colectiv de autori Edit. Militară Bucureşti 1972;
Viorel Faur ~i colab. Documente şi memorii privind luptele pentru eliberarea
Banatului .~i Crişa11ei (august - octombrie 1944) (I) în CRISIA, vol. IX, 1979, p.
509-720;
Viorel Faur; Valeriu A. Giuran, Documente şi memorii privind luptele pentru
eliberarea Banatului şi Cri.~anei (august - octombrie 1944) (II) în CRISIA, voi. XI,
1981, p. 259-319;
Colonel An tone Marinescu, Maior dr. Ioan Talpes, Căpitan Alecsandru ·Duţu,
Pe drumurile biruinţei 23 august 1944 - 12 mai 1945 Extrase din Jurnalele de
operaţii ale unor mari unităţi ~i subunităţi române participante la războiul anti-
hitlerist Edit. Militară, Bucureşti, 1984;
Istoria aviaţiei române colectiv de autori Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1984;
Ursache C„ Aviaţia română în lupta împotriva fascismului ge'rman, în Revista
de Istorie, Anul XIII, 1960, 3, p. 156-159; Edit. Academiei R.P.R. Bucureşti.
5 A.M.Ap.N. M.St.M. fond 1 dos. nr. 226;
fond 506 dos. nr. 40;
fond 353 dos. nr. 22.
6 Ibidem.
7 General-Colonel (r.) dr. Vasile Cutoiu Istoria apărării antiaeriene .a. teri-
toriului Rom4niei Edit. Militară, Bucureşti, 1984;
A.M.Ap.N. M.St.M. fond 359 dos. nr. 18.
Documente privind războiul antifascist 317
De menţionat că incursiunile aviaţiei inamice au fost urmărite

atent de unităţile' şi subunităţile noastre din terito1-iu iar activitatea
antiaeriană a fost desfăşurată susţinut funcţie de disponibilităţi 8 .'
Cercetarea consemnărilor din diversele categorii de documente mili-
tare' (rapoarte de sinteză rapoarte informativ-operative şi cu precădere
Jurnalele de operaţiuni întocmite la diferite nivele - M.U. şi unităţi)
permite obţinerea unui util şi substanţial ansamblu informaţional.
Sînt atasate în continuare un număr de 30 diferite documente în
cea mai mare parte extrase din diverse JurTbale de operaţii întocmite de
Comandamentul Armatei 1 române; Corpul 7 teritorial; Corpul 1 Aerian
Român; Comandamentul Apărării Pasive; Brigada 19 Infanterie; Divi-
zia 14 Infanterie Instrucţie; Regimentul 95 Infanterie; Regimentul 96
Infanterie.
Este relevant faptul 1că acţiunile de luptă întreprinse de avioanele
inamice 1Care au survolat spaţiul aerian din partea de sud-vest a ţării
în perioada 23 august - 29 septembrie 1944 nu au generat pe plan mili-
tar nici efC'ctc semnificative şi nki implicaţii asupra desfăşurării diver-
selor activităţi din zonă. Pierderile inregistrate sub raport militar au
fost minore iar diversele activităţi au continuat normal fără a interveni
eventuale perturbări. De asemeni efectele produse de atacurile răzleţe
şi oombardamentele limitate executate de unele avioane inamice res-
pectiv mitralierea unor obiective civile şi în rîndul populaţiei au fost
reduse (ex. atacurile din zilele de 12, 14, 18 şi 23 septembrie 1944 asu-
pra oraşului Caransebeş).
Ataşarea acestor documente (respectiv extrase) l'a o viitoare CRO-
NICA DOCUMENTARĂ privind acţiunile de luptă în care au fost anga-
jate .M.U. l'?i unităţile Armatei Române din sud-vestul ţării (Banat) în
războiul antifascist începînd de la 23 august 1944 nu este lipsită de
interes. Sînt asigurate 1astfel unele informaţii de detaliu menite a com-
pleta şi cu acest aspect ampla şi susţinuta activitate desfăşurată de
Armata Română în Banat în cadrul operaţiei strategice de acoperire.
VALERIU A. GIURAN - MARIA MIA GIURAN
DOCUMENTE
1
ORDINUL Nr. 15166 DIN 29 AUGUST 1944, DAT DE DIVIZIA 1 INFANTERIE
INSTRUCŢIE, DETAŞAMENTULUI COLONEL CORBU
P(artea) S(edentară) Divizia 1-a Infanterie
No. 15166, din 29 august 1944
8A.M.Ap.N. M.St.M. fond 1 dos. nr. 226;

fond 506 dos. nr. 40;
fond 359 dos. nr. 18.
României Edit. Militară, Bucureşti 19!15.
0 Eugen Banten, Operaţia română de acoperire septembrie 1944 în sud-vestul
10 Ibidem.
3H> Valeriu A. Giuran-Maria Mia Giuran
Către
DETAŞAMENTUL COL. CORBU
Cu onoare se trimite mai JOS în copie, ord(inul) C(orpului) VII A(rmată) No.
84831/1944 spre ştiinţă şi întocmai executare. Detaşamentele şi Garnizoanele vor
raporta pînă la 1 (31) august (1944), cite .aerodromw-i au în sector precum şi efec-
tivul gărzii care este dată ca pază.
Comandantul Div(iziei) l-a Inf(anterie) Eş(alonul) II
Colonel V. Maior
Copie:
In conformitate cu ord(inul) Armatei No. 41608/944 am onoare a Vă ruga să
binevoiţi a lua toate măsurile necesare· pentru asigurarea pazei şi siguranţei
tuturor aeroporturilor din zona Dv. Orice avion german izolat sau în grup, cari au
aterizat pe teritoriul român va fi sechestrat şi personalul arestat. In caz de nesu-
punere se va face uz de foc. Artileria antiaeriană acţionează asupra oricărui avion
german care survolează teritoriul naţional.
D(in) O(rdin)
Şeful de Stat Major
(Colonel) ss. Checuilescu
No. 84.831 din 26 august 1944
Pentru conformitate,
Seful Biroului 2
Căpitan Gh. Bozan
Arhiva Ministcrnlui Apărării Naţionale, (în continuare: A.M.Ap.N.), fond 353,
dos. nr. 28, f. 76
EXTRAS DIN RAPORTUL INSPECTORATULUI REGIONAL DE POLIŢIE TIMI-

ŞOARA, SERVICIUL POLIŢIEI DE SIGURANŢA Nr. 12330-S-, DIN 29 AUGUST
1944, ADRESAT COMANDAMENTULUI CORPULUI 7 TERITORIAL
Insp. Reg. de Poliţie Timişoara
Serviciul Poliţiei de siguranţă
Nr. 12330-S-
HlH august 29
Către
Comandantul Corpului VII Armată
(Teritorial)
Loco
Am onoare a comunica situaţia din regiunea acestui inspectorat:
(... ) In oraşul Reşiţa a fost alarmă de la orele 22,25 pînă la ora 23,12. Un
avion a trecut. dPasupra oraşului din direcţia nord-est spre sud-vest. (... )
A.M.Ap.N., fond 506, dos. nr. 40, f. 111.
EXTRAS DIN RAPORTUL INFORMATIV-OPERATIV Nr. 15:H6 DIN 1 SEPTEM-

BRIE 1944, INAINTAT DE DIVIZIA 1 INFANTERIE IN.STRUCŢIE, ARMATEI l-a
(... ) RAPORT INFORMATIV-OPERATIV No. 15:Jl6/l IX 944
(Către)
ARMATA 1-a
( ... ) d) Situaţia aeriană
Intre orele 10-11, un avion german a zburat de la e(st)-v(est). Nu a bom-
bardat şi nici nu a mitraliat.
c>) Concluziuni: (... ) .
EXTRAS DIN RAPORTUL INFORMATIV-OPERATIV Nr. 13851 DIN 2 SEPTEM-

BRIE 1944 AL DIVIZIEI 1-a INFANTERIE INSTRUCŢIE, INAINTAT ARMA-
TEI I-a ROMANE
Divizia 1-a Infanterie
No. 13851 din 2 septembrie 1944
Către
ARMATA 1-a
RAPORT INFORM AT/V-OPERATIV
I. Situaţia
(... ) d) Situaţia aeriană
La orele 9,30, cinci avioane inamice au zburat de la nord- (la)- sud-vest.
La orele 10,10, un avion german de recunoaştere a zburat de la nord- (spre)
est.
e) Concluziuni: ( ... )
Comandantul Diviziei l-a Infanterie (Instrucţie)
General V(asile) Chitu
A.M.Ap.N., foncl .506, dos. nr. 40, f. 223.
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL REGIMENTULUI 95 INFANTERIE,

DIN COMPUNEREA ORGANICA A DIVIZIEI 19 INFANTERIE, DIN 2-3 SEP-
TEMBRIE 1944
2 şi 3 septembrie 1944
(... ) Tot în aceast;1 zi, un avion german de bombardament care sbura pe
dPasupra sectorului Gruia, luat sub focul viu al mitralierelor a(nti) a(eriene) a
fost silit să aterizeze la Isvorel şi unul dintre piloţi a fost f<icut prizonier iar
rrstul dr 4 reuşind s;i se ascundă în pădurile din apropiere.
A.M.Ap.N., foncl 1094, dos. nr. 11, f. 2.
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL BRIGAZII 19 INFANTERIE, DIN

6 SEPTEMBRIE 1944
6 septembrie 1944
(... ) Detaşamentul 196 l(nfanterie)
La orele 6,30, un avion german venind din dirc>cţia Bocşa, a zburat deasupra
Reşiţei, în gara Cîlnic a mitraliat trenul ce venea de la Timişoara. (... ).
A.M.Ap.N., fond 52, dos. nr. 2, f. 117-118.
320 Valeriu A. Giuran-Maria Mia Giuran
EXTRAS DIN RAPORTUL INFORMATIV-OPERATIV Nr. 14.541 DIN 7 SEP-

TEMBRIE 1944, ORA 8, INAINTAT DE DIVIZIA 1 INFANTERIE INSTRUCŢIE
SIMULTAN ARMATEI l-a ROMANE, CORPULUI 7 TERITORIAL SI BIROU-
LUI 3. .
SECRET No. 14.541
H UGUES din 7 septembrie 1944,
ora B
SAN I A (denumire codificată a DIVIZIEI 1 INFANTERIE IN-
STRUCŢIE, de la data de 1 septembrie 1944)
Către
ARMATA (l-a); C(orpul) 7 T(eritorial), Bir(oul) :.i
RAPORT INFORMATIV-OPERATIV
( ... ) c) Situaţia ae1·iană
- ln ziua de 6 sept. 1944, orele 18,30, un avion inamic cu două motoare a
zburat deasupra Timişoarei, mitraliind în cartierul Cetate. Pînă în prezent nu au
fost semnalate victime.
- Azi la orele 7,20, trei avioane (de) vînătoare inamice au trecut de la
v(est) spre e(st) la o înălţime de circa 1500 m„ în sectorul Maior Petrovici '5ec-
torul sud).
II. Măsuri luate: (... )
Comandantul „SANIA"
General Gh. Poşoiu
A.M.Ap.N„ fond 506, dos. nr. 40, f. 337.
a
EXTRASE DIN RADIOGRAMA Nr. 46 SEMNATA DE MAIOR FAGARAŞANU,
lNAINTATA EŞALONULUI SUPERIOR, LA DATA DE 7 SEPTEMBRIE 1944
Radiograma nr. 46
din 7 septembrie 1944
(... ) 10 avioane inamicP au făcut recunoaşteri spre Sasca Montană şi spre

Orşova.
(... ) La ora 20, s-au lansat paraşute luminoase la Moldova Nouă.
Maior Făgărăşanu
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII "\L BRIGAZII 19 INFANTERIE, DIN

7 SEPTEMBRIE 1944
7 septembrie 1944
Către
( .. ) Detaşamentul 19/i Infanterie

La orele 9,45 un avion german a zburat deasupra RPşiţei venind dinspre sud-
\'est. (... ).
Documente privind războiul anti!ascist 321
10
EXTRAS DIN RAPORTUL TELEGRAFIC Nr. 8655 DIN 9 SEPTEMBRIE 1944,

INAINTAT DE GENERAL DE CORP DE ARMATA I. NEGULESCU, COMAN-
DANTUL CORPULUI GRANICERILOR, CATRE MARELE STAT MAJOR, SEC-
ŢIA 3-a ŞI ARMATA 4-a SIBIU
Corpul Grănicerilor
Stat Major
Telegramă - HUGUES -
Către
MARELE STAT MAJOR, Secţia 3-a
ARMATA 4-a, Sibiu
(... ) ln sectorul Regimentului 9 Grăniceri
(... ) Aviaţia germană a bombardat podul peste Cerna din localitatea Orşova.
Comandantul Corpului Grănicerilor
General de Corp de Armată I. Negulescu
Nr. 8655/1944 septembrie 9
11
EXTRASE DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL COMANDAMENTULUI ARMA-

TEI l-a ROMANE, DIN 11 SEPTEMBRIE 1944
11 septembrie 1944
(. .. ) III. DESFAŞURAREA OPERAŢIILOR
(... ) Trupele Române
(... ) 4. Aviaţia
a. Aviaţia de informaţii: Escadrila 11 Observaţii
Teren de lucru: Vărădia de Mureş.
Misiuni executate: 6 cercetări tactice în zona Vîrşeţ, Timişoara, Anina, Re-
şiţa, Biserica Albă, Jimbolia.
b. Aviaţia de luptă: (... )
(... ) 6. S-a cerut şi se aşteaptă către ora 10,30, intervenţia aviaţiei de bom-
bardament română pe comunicaţii, asupra coloanelor motorizate şi -blindate inamice.
7. S-au trimis recunoaşteri de aviaţia pentru precizarea valorii şi naturii
coloanelor inamice. (... ).
A.M.Ap.N., fond l, dos. nr. 226, f. 74-82.
12
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL CORPULUI 7 TERITORIAL, BI-

ROUL 2, DIN 11 SEPTEMBRIE 1944
11 septembrie 1944
(... ) III. DESFAŞURAREA OPERAŢIUNILOR
(... ) S-a cerut şi se aşteaptă intervenţia aviaţiei de bombardament, către
ora 10,30 pe comunicaţii, asupra coloanelor motorizate-blindate inamice. (Ordinul
Armatei 1-a nr. 42.173/1944, Dosar nr. 31, vol. 1, fila 221). (... ).
A.M.Ap.N., fond 353, dos. nr. 22, f. 30-31.
322 Valeriu A. Giuran-Maria Mia Giuran
13
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL CORPULUI 1 AERIAN RO:\IÂN,

DIN 11 SEPTEMBRIE 1944
(... ) B. Artileria antiaeriană
11 sept. 1944
Activitatea antiaerianii
(... ) Orele 12,30 - C.S. REŞIŢA - 4 avioane germane neidentificate, din
direcţia nord, altitudine 1200 m. Nu au acţionat.
Au tras: Bateria 72 Skoda - 19 lov(ituri) şi Secţia 3 /135 Bofors/ - 17 lo-
vituri.
II. Ordine pentru ziua de 12 sept. 1944: (... ).
A.M.Ap.N„ fond 359, dos. nr. 18, f. 45-46.
14
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL COMANDAMENTULUI ARMA-

TEI 1 ROMANE, DIN 12 SEPTEMBRIE 1944
12 septembrie 1944
(... ) 4. Aviaţia
Aviaţia de informaţii: Escadrila 11 observaţie
Misiuni executate: 3 cercetări tactice în zona Lugoj, Reşiţa, Jebel, Timişoara,
Arad, Maka, Velkikinda, le-au (ne-au) adus rezultate importante In ce priveşte
activitatea inamicului pe comunicaţii şi ln zona frontului (... ).
A.M.Ap.N„ fond 1, dos. nr. 226, f. 84-90.
lo
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL CORPULUI 1 AERIAN ROMAN,
12 sept. 19,14
(... ) Activitatea antiaeriană
(... ) - Orele 17,00 - C.S. Reşiţa - S JU 87, alt(itudine) 200 m.
- Orele 17,30 - C.S. REŞIŢA - I JU 87, din direcţia n.v„ altitudilJle
15180 m, cele 3 valuri au lansat manifi!St•.
Au tras:
•at(erla) 22 Vikers - 63 lov(ituri)
72 Skoda - 83 lov(ituri)
135 S.F. - 68 lov(ituri)
1 avion probabil doborît.
Incidente:
In timpul tragerii, la Bat(eria) 135 Bofors, un proiectil a explodat la gura
ţevii, rănind grav doi soldaţi.
II. Ordine date pentru ziua de 13 IX 1944: ( ... )
A.M.Ap.N„ fond 359, dos. nr. lB, f. -19-51.
Documente privind războiul antifascist S2~
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL BRIGAZII 19 INP'ANTERIE, DIN

12 SEPTEMBRIE 1944
12 septembrie 1944
(... ) Deta.~amentul 196 Infanterie: Nimic
L<i orC'!e 17,20, aviaţia gernrnnă a bombardat şi mitrRliat oraşul Caransebeş,
s-au aruncat bomb0 la gară, l.A.R., şi Ţiglărie. Sînt 2 morţi şi 2 răniţi. (.. .).
A.M.Ap.N .. fond 52, dos. nr. 2, f. 119.
17
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL DIVIZIEI 14 INP'ANTERIE IN-

STRUCŢIE,
14 sept. 1'144
(... ) IV. Desfăşurarea acţiunei
Marşul coloanelor se execută tn bune rondiţiuni.
Ora 11,30: Un grup de nouă avioane inamice de bombardament au bombar-
dat şi mitraliat coloana de maşini la intrarea ln satul Jena, prodnclnd pierderi.
V. Pierderi: morţi 1 ostaş, şofer.
dispăruţi: 1 ostaş.
A.M. Ap„ fond 519, dos. nr. 22, f. 6-7.
18
PASIVE, DIN 14 SEPTEMBRIE 1944

EXTRAS DIK JURNALUL DE OPERAŢII AL COI\IANDAMENTULUI APA:RARII
14 septemrbie 1944
(... ) JUDEŢUL SEVERIN
Lugoj: (... )
Halta C.F.R. Jena
între orele 14,58-15,50. două avioane germane au bombardat Halta Jena,
lansind 8 bombe din care 4 nu au explodat. Linia C.F.R., a fost distrusă de o
distanţă de 50 m.
Caransebeş
La orele 14,:rn, avioane inamice au bombardat fabrica „Mundus" ~i Bor-
lova-Armeniş. Au fost lansate 4 bombe din care 2 n-au explodst şi !! incen-
diare.
Stricăciuni produse:
Au fost distruse total: Fabrica de cherestea cu gatere circulsre, eu toate
sculele anexe şi material debitat; Atelierul de timplărie cu toate maşinile, sculele
etc„ precum şi mobila gata semifabricată; Magazia cu materialele necesare ate-
lierului de tîmplărie; Atelierul de ascuţit pînzele de gatere; Instalaţia de tăist
~i crăpat lemnul.
Au fost distruse parţial: Peretele de la atelierul de lăcătuşerie cu &coperişul;
una cameră de aburit; instalaţia de iluminat .
.!T!DETUL TTMTŞ-TORONTAL: ( .. .).
A.M.Ap. N .. fond 366. dos. nr. 2, f. 140-141
324 Valeriu A. Giuran-Maria Mia Giman
19
EXTRAS DIN JURNALUL DE .OPERAŢII AL CORPULUI I i\ERIAN ROMAN,

H sept. 1944
I. Activitatea operativă şi rezultatele obţinute
A. Aviaţia
1. Aviaţia de informare
Informaţii din zona: Curtici, Glogovăţ, Pecica, Batonia, Vişeul de Criş, Ineu.
Idem din zona: Deta, Bocşa Română, Oraviţa, Biserica Albă, Vîrşeţ. (... ).
A.M.Ap.N., fond 359, dos. nr. 18, f. 58
20
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL COMANDAMENTULUI ARMATEI

1 ROMANE, DIN 16 SEPTEMBRIE 1944
16 septembrie ll!44
(... ) III. DESFAŞURAREA OPERAŢIILOR
(... ) 5. Aviaţia
a. Aviaţia de informaţie (Esc. 11 Obs. a executat 4 cercetări în zona Beiuş,
Şoimi, Ineu, Păuliş, Simboteni, Timişoara, Jebel, Oraviţa, Reşiţa.
b. Aviaţia de luptă' (... ).
A.M.Ap.N., fond 1, dos, nr. 226, f. 131
21
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL COMANDAMENTULUI APARARII

18 septembrie 1944
1n cursul zilei s-au dat în oraşul Lugoj ş1 m judeţul, următoarele alarme:
intre orele 6,40-7,18; intre orele 12,45-13,10; intre orele 13,20-13,50.
A fost bombardată gara Lugoj, linia c(ale) f(erată) Caransebeş-Ferdinand
(Oţelul Roşu) şi s-a mitraliat aeroportul Făget .. Au fost lansate în total 8 bombe
din care 2 n-au explodat.
Victime: Morţi 2 bărbaţi; răniţi 4 bărbaţi.
Stricăciuni produse:
- Lugoj: linia din gară distrusă pe o porţiune de circa 120 metri (metri);
- Linia c(ale)-f(erată) Caransebeş-Ferdinand (Oţelul Roşu), distrusă pe o
lungime de 20-30 metri;
- Au mai· fost distruse liniile telefonice şi telegrafice pe o lungime de
:!O metri.
JUDEŢUL TIMIŞ-TORONTAL (... ).
A.M.Ap.N., fond 366, dos. nr. 2, f. 144-145

22
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL REGIMENTULUI 96 INFAN1'ERCE,

19 septembrie (1944)
(.. .) Intre orele 9 şi 10, aviaţia inamică de recunoaştere, foarte activă. (.. .).
A.M.Ap.N., fond 1095, dos. nr. 9, f. 12
23
F.XTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL DIVIZIEI 14 INFANTERIE IN-

STRUCŢIE,DIN 20 SEPTEMBRIE 1944
20 sept. 1944
(.. .) Ora 14,30. Activitate intensă de recunoaştere din partea aviaţiei ina-
mice. (.. .).
A.M.Ap.N„ fond 519, dos. nr. 22, f. 15-17
24
F.XTRAS DTN JURNALUL DE OPERAŢII AL REGIMENTULUI 96 INFANTERIE,

22 septembrie (1944)
Intre orele 6 şi 8 aviaţia de recunoaştere inamică cE'rcetPază în amănunţime
înfrcaga zonă. (... ).
A.M.Ap.N„ M.St.M„ fond 1095, dos. nr. 9, f. 10
25
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL COMANDAMENTULUI APARARII

22 septembrie 1944
JUDEŢUL
(... ) SEVERIN
Caransebeş
Alarma s-a dat la ora 14.00. Inceputul atacului la ora 14, 15. Un avion
german a bombardat în gară depoul vechi şi a mitraliat un tren în gara C!rpa.
Victime: răniţi 1 militar Rus şi 2 bărbaţi.
Stricăciuni: I locomotivă scoasă din serviciu
JUDEŢU!, HUNEDOARA (.... ) .
26
EXTRAS DIN JUDEŢUL DE OPEHAŢII AL ARIGAZII 19 INr'ANTERIF:, DIK

23 SEPTF.MBRIE 1944
23 septemhric> 1!14„
(.. .) Detaşamentul Reşiţa
La orele 13,45, două avioane de vinătoare germane au zburat la mică
îni1lţime. Au mitraliat fabririle. N-au fost pierderi.
326 .Valeriu A. Giuran-Maria Mia Giuran
27
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL COMANDAMENTULUI APARAIUI

23 septembrie 1944
Caransebeş
Alarmă la ora 11,35. Incetarea alarmei la ora 12,00. Numărul avioanelor
atacatoare 2. Numărulbombelor lansate 7.
Victime: 1 sublocotenent rănit.
Stricăciuni produse: 3 linii c(qle) f(erată) distruse pe o lungime de 20-50 m.
Orşova:
Alarmă la ora 10,00. Incetarea alarmei la ora 11,00. Numărul avioai!elor
atacatoare 5. Numărul bombelor lansate 3.
Victime: Morţi 1 ofiţer Rus.
Stricăciuni produse: 1 casă distrusă complet; 1 casă grav avariată. ( . .) .
.-\J1I.Ap.N„ M.St.l\I., fond 366, dos. nr. 2, f. 146
28
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL REGIMENTULUI 96 INFANTERIE:

26 septembrie (l944)
(... ) La orele 6, un avion inamic face recunoaşteri în zonă. (... ).
A.M.Ap.N., M.St.M„ fond 1095, dos. nr. 9, f. 20,
29
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL CORPULUI 1 AERIAN ROi\IAN,

29 sept(embrie) 1914
( ... ) ,JI. ORDINE DATE PENTRU ZIUA DE 30 SEPTEMBRIE 1944
S-a dat Escadrilei 2 Recunoaştere, Ord(inul) de recunoaştere nr: 15, pentru
ziua de 30 sept. 1944, care prevede: Misiunea neschimbată.
Aviaţia de luptă:
S-a dat Ordinul de operaţii nr. 22, pentru ziua de 30 SPptembrie 1944, care
prevede:
1. Situaţia terestră:
a) Trupele noastre şi aliate în înaintare în VPst au ajuns pe linia: Alparea,
liziera sud ......,. Oradra I în oraş se dau lupte de stradă /, Palota, e(st) Toboliu şi
Ugra, Mădăraş, est Salonta, Tămaşda, Gilvari, Ketegyhaza,. Kevere\c.es, Bato!l"ya,
Mezohogyes, Mako, Sînicolaul German, Petriam I exclusiv /, Biled /' exclusiv /,
Ultin, Parţa, Cebza, Macedonia, Banloc, Denta I exclusiv /, Manitfeld, Bocşa Ro-
mână, Clocotici I exclusiv /, Bozovid.
b) In mod pe linia: (... ).
A.M./\.p.N„ M.St.M„ fond 359, clos. nr. 18, f. 108-109,
30
EXTRAS DIN JURNALUL DE OPERAŢII AL REGIMENTULUI 96 INFANTE-

RIE. DIN COMPUNEREA ORGANICA A DIVIZIEI 19 INFANTERIE, DIN 29
SEPTEMBRIE 1944
29 septo!mbrie (1944)
(... ) La orele 14,30, aviaţia inamică execută recunoa5teri de la mică înălţi-
me.( ... ).
A.M.Ap.N., M.St.M., fond 1095, dos. nr. 9, f. 29
Timişoara, 10. 07. 1987. -
DOCUMENTES SUR LES ACTIONS MILITAIRES PENDANT LA GUERRE

ANTIFASCISTE DANS L'ESl' ACE AERIENNE DE LA ZONE DE
SUD-OUEST DE LA ROUMANIE
(1) I La zvne de Caraş-Severin des 23 Aout au 30 septembrie 1944!
On pn:•sente 30 differents extraits des documents militaires / la plus part

provenant de diverses Journales des operations elaborees par de Grandes Unites
et par Ies diverses unites de l'armee roumaine impliquees dans Ies operatior.s dP
la defance et de l'eliberation ou territoire a la partie de sud-ouest du pays des
23 aout au 30 septembre 1944.
On remarque l'activite de l'aviaţion roumaine pour obtenir des renseigne-
ments sur l'enemi dans Ies secteurs tout pres de la frontiere.
L'activite pendant la mois de septembre 1944 de !'escadrile 11 roumaine
destinc'e aux missions d'obsPrvation est remarquable.
Sont preS<'nt{•ps des donnes sur l'activite aeriene efectue par l'enemi (in-
cursions des avions pendants de diverses dates et des ataques limitees avec des
effects reduits qui n'6nt genere pas d'implications sur le domain militaire).
RESTAURAREA ŞI CONSERVAREA
UNEI INSCR.Pfll ROMANE
DESCOPERITE LA IAZ (JUD. CARAŞ-SEVERIN)
Important centru dvil şi militar roman, Tibiscum-ul a lăsat o serie

de dovezi materiale ale activităţii economico-sociale care s-a desfăşm·at
aici in antichitate.
Săpăturile arheologice ce s-au efectuat atît în castru cît şi în aşe
zarea dvilă au dus la descoperirea unui bogat material arheologic de o
mare diversitate şi importanţă documentară, printre care amintim nu-
mărul mare de inscripţii.
Dintre materialele epigrafice descoperite în urma cef!Cetărilor ar-
heologice amintim inscripţia onorifică, datată în anul 213.
Fragmente din această inscripţie s-au descoperit în decursul anilor
(începind din 1975 şi pînă în 1983) în locul denumit „Sat Bătrîn Mare"
aflat în hotarul actualului sat Iaz, comuna Obreja (jud. Caraş-Severin),
loc cu vestigii romane aparţinînd unui sanctuar - „fanum" închinat
lui Apollo.
Din insicripţia de restaurarea căreia ne vom ocupa în lucrarea de
faţă sînt cunoscute 42 de fragmente. Ea este executată pe o placă ro-
tundă dP marmoră de Bucova, de aproximativ 100 cm diametru şi cu
o grosime de 1-3 cm. Supoziţia că placa de marmoră a fost rotunjită
abia după gravare nu s-a confirmat. O ramă încă vizibilă în partea su-
perioară a plăcii demonstrează că iniţial a fost dreptunghiulară I.
Pentru felul confecţionării plăcii de marmoră şi scrierea Pi sînt de
semnalat două amănunte. Deasupra celui dintîi P din rîndul 6 sînt două
adîncituri care provin de la vîrful compasului. Este interesant că între
rîndurile 5 şi 6 este un gol care corespunde exact unui rînd. De ase-
menea faptul că două cuvinte din marginea dreaptă a inscriptiL'i (LEG
şi EIUS) sînt gravate mai apropiat vin în sprijinul ipotezei că placa de
mnnnoră a fost deja rotunjită în momentul gravării.
In cele ce urmează vom descrie principalele etape ale restaurării
şi conservării acestei piese:
1. Spălarea, neutralizarea, uscarea şi impregnarea în vederea con-
servării fragmentelor;
2. Etalarea, gruparea, asamblarea şi lipirea fragmentelor pentru
rt>:'Onsti tui rea inscripţiei;
3. Completarea părţilor lipsă cu ipsos;
I I. Piso, P. Rogozea, ZPE, 58 Bonn, 1985, p. 216.
330 Lenuţa J\1ihat
Fig. i. Inscripţie romană în faza ,1e lucru.

Fiţ;. 1. Roman J,n~criptiou iu work ~ti,ge (phase) ..
•'1-·. „. „., j.
A. Intrcgirca textului cu literele care lipsesc;

'5. Finisarea ~i conso1idar'ea finală.
Hest.aurarea şi conservare<J. · inscripţie_i s-a efectu;jf. rcs'pcctîndu...:se
fazele de mai sus,' clupă cunt urinează: . ·. . ·· ·
J. În. pr_iJT\Ul rînd fragmentel.e au
fost studiate cu. niulţ~ minuţiCJzi
tak pent1'u. a S!::! ,stabili zonele cu/ depuneri de mortar de_.pe marmQră.
Spălarea .fa;agnientelor ce compun inscripţia s-a efectuat ieu soluţii
diluate de detergenţi (circa 100;0), uşor alcalinizate cu amoniac· (circa
JG/d. Aplicarea soluţiei s...;a fă~ut cu peria, după ce praful .a fost înde-
părtat cu. o ·perie, moale. rragmentele mai mici s-au spălat fiecare, ~n
parte, iar la .fragmentele mai mari s-a lucrat pe suprafeţele mai i;nici,
~stfel încît apele de spăla,re să nu curgă de pe, q porţiune pe alta. De-:
oarece depunerile nu s-c;tu înlăturat în to:ţalitate, şoluţîile fiind prea
diluate, s-au folosit altele ·mai concentrate folosinp acelaşi procedeu
pînă la curăţirea totală, după care s-a spălat cu a~id aceţic . (9°) .. J:r;i..
final, s:a. aplicat .o spălare cu -apă. proaspătă pentru. a se indcpărta ur-
mele de dPtc-rgent. . . .
Trebuie amintit că atunci cînd se efectueaz.ă spălări cu.detergenţi:
unii dintre ei prezintă în lumină ultravioletă ·o. fluo1:t's.cfnţă;' c<+ral'.fri.:is-
tică2.
2 M. Mihalcu, Conservarea . obiectelor d,e artă ,şi a monumentelor ist.orie<',

l:dit. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, ii. 142. · · · '· ·, '· ''' • • '
Restaurarea ulici insc;1ipţii romane ele la Iaz 331
Fig. 2. Insa:pţie romană în faza de lucm.

Fig. 2. Roman Inscription în work stage (phase).
Fig. 3. In>cripţie romnn1 în hza' li~ lucru.

Fig. 'I. R'.Jm m fo-;cription :n "'ork ·stage (phnse).
332 Lenuţa Mihat
Afoluri:t.]
cc."1•.-•cr{to1r.
!....i;x(„),... (tQhichJ;s,J•1,(„r)
fj~(-oto„„) •r„1„ ... J Jf(arn} A('-1„(•lu.J A(•1l•f"-l•(tl
pu f•h!!~"]s A"'!l"f•hJ
{L(mcti.rs) Jfia,r,„~ Per,rt ... 1•!!1 t•9101us)
r~lot&o• ''H••wt('lo] ll!'H•S
!pf";,r Pr"'1ior .. „) Ae-I'•um) C1(1119dii,.gJ Sew.tcV.oJ

l'-.rtt-
t-~·
PI. T. Inscripţie romană restaurată.

Chart. I. Restorec\ Roman lnscription.
După ce au fost spălate, fragmentele au fost pusC' la uscat pe o sită

acoperită cu hîrtie de filtru. Uscarea s-a pfectuat lC'nt, la temperatura
camerei, după care s-a trN'Ut la impregnare cu o emulsif' de nitrolac
(diluate' mult .r·u m:etonă) prin p<>nsulare. După impn'gnare,. fragmentele
au fost lăsate pe o sită la uscat.
2. Pentru re<>onstituirea inscripţif'i, etalăm fragmentek pe o placă
de PAL melaminat cu dimensiunile de 1,20 X 1,20 X 2 cm, grupînclu-le
după grosime, şi în primul rînd, folosindu-ne de textul dC'ja descifrat,
aranjîndu-le pentru întregirea cuvintelor.
Ca adeziv s-a folosit poliac-etatul de 'linii (aracC't E;; 0- 18 fără plasti-
fiant).
Reconstituirea s-a început cu fragn1f'ntele mai mari, grupîndu-le
după text, eontinuînd cu ct'le mid pînă la lipirea tutm·or cp]or 42 de
fragmpnfr.
3. După 'C'P toate fragmPntelP au fost lipite, s-a trecut la comple-
tarea părţilor ce lipsesc din inscripţie cu ipsos. Deoarece distanţa din-
tre fragmentele existente este în unele părţi destul de mare, pentru ca
ipsosul să nu crape, s-8 introdus în el, pentru fiecare parte completată
o întăirtură de pînză din fibre de sticlă şi aracPt.
Re.\-taurarea unei insctfipţii romane ele la Iaz 333
Pentru o si mai bună rezistenţă a inscripţiei restaurate, s-a lipit si

pe spatC'le Pi ~ bucată de pînză de fibre de s~iclă.' pes_te care ~-a turnat
un strat subţire de ipsos preparat cu o soluţie diluata de poliacetat de
vinil. Apoi a fost lăsată la uscat la temperatura camerei.
4. Cînd ipsosul s-a întărit, s-a trecut la o finisare provizorie, după
care am început întregirea textului, ţinînd cont de înălţimea, adînci-
mea şi caracterul literelor gravate care s-au menţinut.
Conform descifrării specialiştilor au fost gravate în ipsos în între-
gime sau parţial (literele care s-au păstrat în parte) un număr de 68
literP (37 parţial şi 31 întregi).
Pentru incizarea literelor au fost folosite dăltiţe şi instru:11ente de>
tartraj.
5. Finisarea finală s-a făcut cu hîrtie abrazivă de diferite granu-
la ţii.
După uscarea totală ~i finisare s-a făcut o conservare finală prin
pPnsularea părţilor completate, cu o soluţie de nitrolac.
In prezent, inscripţia onorifică este expusă în expoziţia df' bC1ză
aflată la rezervaţia arheologică Tibiscum - Jupa (jud. Caraş-Severin),
pP un suport metalic cu placă de PAL melaminat întărită dedesupt cu
bare de fier, spre a-i mări stabilitatea şi a o feri de trepidaţii şi alte
şocuri.
De asemenea s-a întocmit documentaţia de restaurare ce cuprinde:
jurnalul de restaurare, fişa dP restaurare, buletin dC' analize chimice şi
fişa de consNvare p0ntru a păstra o riguroasă evidenţă ştiinţifică nece-
sare muncii de restaurare'.
Descoperirile arheologice de pe raza municipiului roman Tibiscum
atC'stă romanitatea şi continuitatea populaţiei autohtone pe aceste me-
leaguri constituind documPnte de inestimabilă valoarp privind istoria
poporului român. l\Junea de restaurare ~i consf'rvare a acestor desco-
periri se constituie într-un act de responsabilitate pentru un trecut glo-
rios şi în accla~i timp pentru al preda nealterat genC'raţiilor viitoare.
LENUŢA MIRAT
RESTAUTARION AND PRESEHVATION OF A ROMAN INSCRIPTION

FOUND (DISCOVERED) IN IAZ (CARAŞ-SEVERIN COUNTY)
(Summary)
As a rPsult of the archaelogkal investigations made in th<' territory of the

Roman town Tibiscum, namely in the village Iaz, commune Obreja (Cara~-81~
vf'rin County) there have been discovered from 1975 to 1983, 42 fragments of
an inscription, of whose rcstauration we are dealing in this papcr.
Its restauration has been done in 5 stages:
I. Washing, neutralization, drying and impregnating for the preservation of
thP Iragments;
2. Dl.splaying, grouping, assPmbling and sticking the fragments for thu
r<'constituting the inseription;
:~. Completing thc missing parts with plaster;
4. Completing the text with missing letters;
5. Finishing and fina.I consolidation.
·RECENZII
COSTIN FENEŞAN, Izvoare de demografie istorică, v~l. I, Secol~! al XVJ/l-lea,
Transilvania,. DGAS, Bucureşti, 1986, 435 pagini + 12 tabele.
Dirnensiun·ea istoriei, demografia istorică a devenit de mai mult timp atît

prin caracterul . ei complex, multidisciplinar, cit şi prin specificul obiectului şi
al. metodologiei de cercetare - o ştiinţă „fără de care evoluţia în timp a socie-
1ăţii .• umane pe toate planurile nu poate fi investigată în profunzime,. înţeleasă
în resorturile sale cele mai intime şi restituite cu nuanţe şi sensuri altfel greu
)<1\1. d<' loc sesizabile". Aşa se şi explică avîntul deosebit înregistrat de cercetările
de · demografie istorică din ţara noastră, materializată în ultima perioadă în
numeroase studii, unele ele importanţă fundamentală pentru scrierea istoriei naţional<•.
Jntre aceste apariţii se înscrie ~i lucrarea cu titlul de mai sus datorată docto-
rului în isto'rie Costin Fe1H'şan, volum selectiv de izvoare demografice (dintr-o
<'olecţie pe care o dorim cit mai amplă) ce cuprinde cele mai vechi conscrieri
-;i, recensăminte cuprinzînd întreaga populaţie a Principatului Transilvaniei din
v{'.a:cul al XVIII-iea (1765 pînă la recensămîntul lui Iosif al II-lea din 1784-1786).
tn·· iiceste izvoare populaţia românească a Transilvaniei este majoritară numeric
:;;i se redau principalele preocupări• economice, alături fiind conscrise <;i celelalte
naţionalităţi conlocuitoare. Recensămintele şi conscripţiile efectuate de stăpînirea
habsburgică se caracterizează prin preocuparea deosebită de a cuprinde integral
-;i ··sub toate aspectele întregul teritoriu şi întreaga populaţie din Transilvania in-
t:r;afi'i în compon'i'nţa imperiului habsburgic. Cu toată opoziţia şi rezistenţa popu-
1<.i\iPi ;:utohtone, habsburgii au reuşit să obţină prin aceste recensăminte o ima-
.l.i!he tot mai clară privind resursele economice şi umarie ale Transilvaniei. Au~
îonil a înserat în volum· nu numai table ~ liste de recensămînt dar şi o serie dP
li.~oăre care reflectă fazele premergătoare, in.odut şi condiţiile de efectuare a re-
1'1'hsămintdor, instrucţiunile date comisarilor de recensămint, rapoarte din care
'ie poate constata deficienţele, fraudele, mărturiile false şi abuzurile comise In
ctir'sul conscrierilor. Meritul autorului volumului este cu atît mai mare cu cit a
efoctuat o migăloasă verificare şi corectar.e a greşelilor de .Calcul contemporane,
cei:ib. ce sporeşte valoarea documentară a datelor. Avînd in vedere greutatea ana-
li:ii:?i; a modalităţilor de· studiere şi in mod· deosebit a interpretărilor izvoarelor
a
dc~rfic'igrafice, editorul ţihut· se<i.ma de acestea Şi în introducerea volumului in-
titulată „Cîteva consideraţii privind publicarea izv.oarelor de demografie istorică
;( 'Transilvaniei din .secolul· XVIII". Dintre cele 29 documente şi XII tabele
cuprhise în volum: evidenţiem cîteva pentru importanţa şi semnificaţia lor deo-
'"'c"·Hfră: proiectul de instrucţiuni elaborat de· Guberniul Transilvaniei la 2 aprilie
'1703 pentru uzul Viitorilor comisari de conscriere (doc. l) p·rin 'care se urm;irea
să. se cunoască exact numărul celor impozabili şi resursele lor economice; instruc'-
tiuriiie din·· 1721 în temeiul cărora urmau să-~i desfăşoare hctiVitatea comisarii
d~~· ccinscrier.e $i comisiile de înregistrare (doc. 3)'; recensămîntul 'din i722··a celor
:>o ~de sate' din comitatul Alba (doc. 8); documentul din 1733 important p~ntru
nHidaştetea trecutului ramânilot ·transilvăneni - ,;astfel ··dintre ·cele 2081· focalitiiti
re~etizate în· Principatul .Transilvaniei - 1141 · erati locuite numai' de români,
795' •aveau populaţie mixtă iar în cazul altor 142 nu a·: fost '"indicată" în mod e:X-
1)1'e~. apartenenţa etnică a populaţiei (doc. 11); conscripţia diti '1'761 începută de
;ţut'orităţile imperiale (doc. 24 şi doc. 25) ce au conscris' ceie 2.421l lvca1ităţi trari-
:.;i I vi1nene cu ·populaţie românească ce .trebuie· analizat cu. rezervele•. cuvenite d<ir
(·ai-e' indică o imagine apropiată de realitatea demografică a acelei perioade. Un
'inteh·s·. deosebit penfru' cunoaşterea structurii sociale dai" ~i •a celei·· etnfre din
336 Petru Bo11a, C-tin Feneşan, Antonie Plcim.ădeală
Transilvania il prezintă tabc>lul centralizator (tabelul XI) din anul 1776 sau in-
registraf('a populaţiei din 1784-1786 care întruneşte pentru prima oară în practi-
c-a vremii unele elemente caracteristice recensămintelor moderne.
Analiw comparativă complexă şi obiectivă a izvoarelor de demografie is-
torică a Transilvaniei din veacul al XVIII-iea a demonstrat si va demon.'>tra
întotdeauna rC'alitatea de netăgăduit şi anumf' că în tot cursul Sf'colului lumini-
lor, „ţara românească din interiorul arcului carpatic a fost locuită în proporţie
dC' aproapP două treimi df' români, populaţia din vechimf' ~i din totdeauna a
acestui pămint". Din datele statistice se desprinde ponde!'f'a economică crescindă
a românilor fapt ce aduce noi argumente la avîntul mişcării naţionale a româ-
nilor in Vf'acul al XVIII-iea. De asemenea se poatf' cerceta formarea şi dezvol-
tarea intf'Jrctualităţii româneşti ce va avea un rol deosebit în afirmarea intere-
~lor naţionale ale românilor. In acest sens se pot aminti şi cele două instrucţiuni
în limba română înseratr în volum ce demonstrează începutul afirmt1rii limbii
române în administraţir dar şi formarea unor funcţionari români cu solide cu-
n<>!îtinţP Pronomice, administrative şi juridice.
Apariţia primului volum de Izvoare de demografie istorică, secolul XVffI.
Transilvania îngrijit de Costin Feneşan constituie o tipăritură de excepţie C'€' str1
în atenţia dropotrivă a istoricului şi demografului dar şi iubitorului străvPchiului
pămînt românesc Transilvania.
PETRU BONA
ANTONIE PLAMADEALA. Românii din Transilvania sub teroan•a reqimnl11i

duali.~t austro-ungar (1867-1918) - După documente, acte şi corC'spondenţe
răma<;(• dC' la Elie Miron Cristea, Sibiu 1986, 546 pagini.
Propunindu-şi să scoată din uitare unele documente elaboratr dr Elie l\fi-

ron Cristea sau legate de participarea lui la diferite evenimente istorice, sociale
şi politice din anii dualismului austro-ungar, autorul a reuşit să prC'Zinte în
această carte o „personalitate surprinzătoare prin multilateralitatea preocupărilor
şi prin pasiunea cu care in Transilvauia s-a implicat în epocă şi fiind şi el pe
lingă ceilalţi, cunoscuţi, unul din stilpil ei". Această personalitate este prezentată
în toată complexitatea sa şi din studierea atentă a scrisorilor şi documentele în-
serate in volum.
Lucrarea este ronstituită din trei părţi: a) un studiu structurat în şaµ te
ca.pitole în care sînt coroborate datele din arhiva Miron Cristea precum şi cele
cunoscute şi din altP lucrări, cu accent deosebit pe contribuţia documentelor ine-
dite; b) scrisori primite de la personalităţi ale vremii printre care amintim pe:
Emil Babeş, A. Bârseanu, C. Brediceanu, C. Buracu. G. Dima, Sabin Evuţian, L
Lapedatu, I. Lupaş, F. Musta, S. Puşcariu, A. Vlad, I. Vuia, E. Brate, Miron Ro-
manu, Tisza Istvan, etc.; c) Addenda - conţinînd documente politice, culturale,
rapoarte de inspecţii, instrucţiuni privind funcţionarea „conferinţele învăţătoreşti",
propuneri de organizare a unor şcoli, acte de donaţie, testamente, circulare către
învăţători, date despre bănci, consemnarea unor audienţe la Curtea de la Viena,
etc.
La începutul carierei sale Miron Cristea a fost învăţător, apoi a devC'nit
„comisar consistorial al şcolilor ortodoxe" şi în această calitate a întocmit nu-
meroase rapoarte in care se poate observa constant preocuparea pentru ridicarea
românilor din starea de umilinţă în care erau ţinuţi de regimul dualist, prezent.ind
informaţii organizatorice şi metodice de o valoare deosebită şi azi. Miron Cris~a a
fost reiniţiatorul „conferinţelor învăţătoreşti• ce fuseseră începute de A. Şaguna in
sropul de a îndruma şi supraveghea învăţămîntul din Transilvania. Aceste con-
fi•rinţe erau adevărate sărbători pentru localităţile în care se ţineau şi pe lingă
fvstivităţile specifice organizate se prezentau referate pe diferite teme urmate de
discuţii iar la şcoală in faţa elevilor se făceau lecţii aplicative. Miron Cristea· a
fost preocupat şi de organizarea „şcolilor economice de repetiţie" care urmau să
Recenzii 3.37
cuprindă pe toţi sătenii necăsătoriţi bărbaţi ~i femei pină la 20 ani, instruindu-i

în' ·cultivarea raţională a pămîntului, creşterea vitelor, prepararea alimentelor,
PtC. Toate aceste propuneri deosebit de avansate vor fi puse în practică abia
tlupă înfiinţarea Astrei. Tot în acea perioadă de la sfirşitul secolului XIX S<'
C"ontura printre fruntaşii români şi ideea unei „bănci culturale" adică a unei
instituţii carp să sprijine din VPniturile ei tipografiile, gazetele şi şcolile româ-
IW"iti. CircularPle şi corespondenţa înserată în volum demonstrează că în fruntea
al'f'stei acţiuni a fost Miron Cristea. Autorul subliniază că Miron Cristea a fost
pn'ocupat continuu de ridicarea românilor la o stare mai bună şi prin învăţarea
')i practicar<'a meseriilor - dovadă fiind contractele încheiate cu patronii saşi în
vederea instruirii ca meseriaşi a unor tineri români din jurul Sibiului. A fost
preorupat permanent de ridicarea calităţii învăţămîntului acordînd atenţie deo-
wbită pregătirii învăţătorilor români. Aşa de pildă în Addenda XIX din 12 iunie
1'913 estC' prezentată circularea lui Miron Cristea către învăţătorii şcolilor con-
f1·sionale din eparhia Caransebeşului cu privire la folosirea metodelor intuitivi•
în preclan„ sau Addenda XX în care este prezentată circulara din 13/24 aprilie
19J:J c<itre învăţătorii români din aceeaşi eparhie cu privire la organizarea cursu-
rilor dP vară pentru învăţători şi metodica predării.
Dintre documentele politice atrage atenţia în mod deosebit coresponden\a
prini:ininistrului Ungariei Tisza Istvan care sub presiunea evenimentelor de la în-
c-"putul secolului XX iniţiase o serie de convorbiri cu fruntaşii români din Parti-
dul. Naţional Român, dar care in convorbirile sale nu depăşea stadiul unor pro-
mi'siuni vagi pe seama românilor. In aceste condiţii Tisza Istvan a apelat la
Miron Cristea „ca fruntaş investit cu încrederea poporului român'· să influenţeze
„în. interesul păcii" pe ceilalţi conducători români. Răspunsul lui Miron Cristea
dat din Caransebeş la 26 ianuarie 1914 demonstrează fermitatea şi abilitatPa,
cerind ca tratativde să fie precedate de măsuri concrete din partea guvernului
maghiar C'a: abolirea legilor Apponyi, încetarea maghiarizării numelor proprii,
n numelor de localităţi, sistarea colonizărilor, primirea de fonduri şcolare de la
stat, etc. In Addenda XXV este consemnată audienţa secretă din 1908 a lui Mi-
ron Cristea şi Augustin Bunea la arhiducele Franz Ferdinand - principele mo5-
tPnitor al tronului Austro-Ungariei - audienţă efectuată cu consimţămîntul prin-
ci'palilor fruntaşi români din Transilvania. Insemnările rămase denotă simpatia
principelui faţă de români dar şi imposibilitatea acestuia de a lua vreo măsură
în favoarc>a lor.
In capitolul „Ultimele zvîrcoliri ale Imperiului habsburgic. Atitudinea ro-
mânilor din Transilvania şi Ungaria. Elie Miron Cristea şi Unirea de la 1 De-
eembrie 1918" sînt cuprinse o serie de date şi documente în care este prezentată
figura lui Miron Cristea ca luptător activ pentru Unirea Transilvaniei cu Ro-
mânia culminînd cu cuvîntarea rostită la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918 şi adu-
C'erea la Bucureşti a Actului Unirii de o delegaţie din care făcea parte şi Mir011
Cristea.
Autorul a reuşit în acest volum să surprindă pe luptătorul de la Sibiu şi
Caransebeş în toată complexitatea personalităţii sale in perioada dualismului aus-
tro-ungar şi prin prisma cunoaşterii acestei personalităţi ne-a dat posibilitatea
să cunoaştem numeroase detalii ale luptei românilor din Transilvania şi Banat
pentru dreptate socială şi naţional1i în perioada 1867-1918.
PETRU BO.V.4.
GHEORGHE ZAHARIA, Unitatea naţional-statalii, independenţa şi progresul

social - esenţd a vieţii poporului român, Editura Militară, Bucureşti, 1986
Volumul este o sinteză consacrată unor momente de seamă din multimilenara

nf)astră istorie, momente ce jalonează ca un fir roşu luptele şi jertfele românilor
pl•.ntru realizarea dezideratelor de libertate, unitate şi independenţă naţională.
338 Petru Bona, C-tin Feneşan, Antonie Plămădeală
Folosind un vast material documentar, cele 12 studii cuprinse în lucrare prezirit<i

o imagine de ansamblu a procesului de realizare a statului naţional· unitar rof(i.ă~,
luptele forţelor revoluţionare, democratice şi patriotice pentru eliberare soci~lă
şi naţională pentru edificarea socialismului în România. ..
In primele 6 studii ale cărţii autorul face o sinteză a evenimentelor istm}c:e
care au fundamentat şi pregătit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Ideea. uni~
tăţii tuturor românilor, permanentă în toată perioada evului mediu s-a reali..zat
pentru scurt timp jn timpul lui Mihai Viteazul - personalitate ce avea ~ .ră
mînă pentru posterioritate ca una dintre cele mai luminoase figuri din istQ~ia
noastră naţională, iar anul 1600 avea să fie aşa cum subliniază autorul: ,,ap~1
unirii aproape a tuturor teritoriilor locuite de români pe întinsul vechii Daciţi''..
Acest act conştient, .legic. şi obiectiv s-a înscris în procesul european desfăşura,t
în secolele XV-XV.I, <;înd s-au constjţuit şi statele feudale centralizate pol1:>nţ!~_;
francez, britanic şi. rus, pe. baza acelora.5i factori economici, sociali, politici, ~1
culturali, desigur cu anumite particularităţi proprii fiecărui popor. . . ,-
DPzvoltarea economi<:.ă ulterioară a ţărilor române, deşi lentă datoritt1 . d9-
minaţiPi otoman0 şi a deselor războaie desfăşurate pe teritoriul lor au inipus
schimbarPa rt>laţiilor de producţie, înlăturarea barierelor feudale, deschidet"ea
unor căi largi de dezvoltare a orînduirii burgheze. ··
Pornind de la acP~<>te premize în. lucrare se subliniază SPmnificaţia deosebită
a mişcării revoluţionare din 1784, a Supplexului din 1791, a revoluţiei din 1821' -
cP au dus la zguduirea din temelii a vechii orînduiri şi au fundamentat riâ-
zuinţa spre unitate a ţărilor române, aµtorul analizînd şi dimensiunea curqpt;~"nă
a celor două mişcări revoluţionare. Refei-itor la revoluţia de la 1848 se arată '·că
a avut un proi;:ram unitar care a înmănunchiat ,obiective soriale şi naţionale ·de
nedespărţit: propăşirea social economică a românilor în cadrele unuia şi acelu(asi
stat naţional independent şi suveran. . ··"
ln studiile consacrate Unirii Moldovei cu .Muntenia şi cuceririi Indepen~~~~
ţei de Stat a României, sînt puse în evidenţă clarviziunea, realismul politic-. şi
abilitatea diplomatică cu care gent>raţia de la 1848 a militat pentru infăptufrea
înaltelor deziderate ale poporulu~ român. Autorul a analizat aceste momente i,i~i~
tăritoare din lupta poporului nostru. pentru unitate şi independenţă naţiona.Iă„ in
strinsă corelaţie cu problemele de ordin economic, social şi politic prcum ~i .cu
aspectele vieţii internaţionale din. a doua .jumătate a sccoh,1lui al XIX-lea. ,_.:„
Capitolul: „Probleme fundamentale ale dezvoltării României şi ale apărJrii
indPpendPnţei sale în pi:-ogramele partidului . revoluţionar al clasei muncitoare",
Pstp dPdic~t prezent<1rii în spiritul concepţiei partidului nostru despre ist~ria
unică a poporului român, a locului şi rolului clasei m_uncitoare şi al partidl,l,11,1~
s[lu politic în lupta pentru. unitate, independenţă şi progres social. Analiza, ~ţ~
făcută de autor bazat pe documentele programatice ale mişcării. rµuncitoreşţi__ ;şi
i;ocialistc, ceea ce i-a permis să concluziont>ze că „partidul clasei muncitoare.. a
adus în peisajul politic românesc o viziune superioară asupra modalităţilor:." ~e
rezolvare a marilor probleme izvorîte din cerinţele orientfirii României pe calea
progresului, <1.bordind cu profunzime necesitatea evoluţiei ei democratice, dez-
voltării industriei ·naţionale, agriculturii, cultutii ·şi cu precădere impPrativul t':iu-
ririi: statului .u11itar r.omâii, 'fapt ..care i-a conferit 'calitatea: de purtător şi apătăfor
al intereselor' vitale ale înti:egului popor". _·. ' '' .; .
Studiile: „România î~ primul război man.dial. M·area epopee . militară . ~fo~
var.a •anuJ:ui 1917" şi „1918 - Marea Unire a poporului român" sint dedicate pre-
gătirii şi înfăptuirii Marii Uniri de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918, moment
de importanţă fundamentală pentru destinele poporului nostru. Sînt prezentate
acţiunile diplomatice şi militare ale României în perioada 1914 - august 1916 şi
1916-1918, cînd întreg poporul român s-a ridicat la lupta de eliberare a teri-
toriilor româneşti de sub dominaţia străină cu accent deosebit asupra victoriilor
de la Mărăşti, MătăşeŞt('şi- Oitl.tz obţinute de armrita română In vara anului 1917.
Aceste victorii au salvat existenţa statului român• şi' au ·'intărit încrederea na-
ţiunii în propriile ei forţe. ln acest fel se subliniază în lucrarE' „Războiul dus
pentru apărarea independenţei ţării şi realizarea unităţii statale a poporului ro-
mân a .a_vut un carac.ter drept şi a fost sprijinit de în_tregul popor". Sint reliefate
apoi ac,ţiunile maselor. popular.e. româneşti. care în .condiţiile prăbuşirii· imper:iilP.r
ţarist .şi austro~u.ngar .au trecµt la înfăptuirea. Unirii Trans,ilvaniei cu Rom&aj~
Recenzii 339
Cele trei momente din 27 martie/8 aprilie, 16/28 noiembrie şi 18 noiembri~/1. de-
~embrie 1918 ale făuririi l\farii Uniri se arată în lucrare, au fost acte pleb1sc1tare
ale unanimităţii poporului din vatra străbună a vechii Dacii şi n_u r~zultatul unor
tocmeli la masa tratativelor. iar Conferinţa de pace de la Paris ş1 tratat~le dt;;
pace care i-au urmat n-au făcut decît să consfinJească o stare d<: fapt existenta
şi să recunoască opera înfăptuită de poporul roman la 1 Decembrie 1918.
După realizarea Marii Uniri, România a promovat o politică de apărare şi
de consolidare a statului unitar, o politică de pace ce era necesară pentru dezvol-
tarea tării sub toate aspectele. Sînt analizate în acest context Convenţiile de
aliantă. c]pfensivă încheiate între România, Cehoslovacia şi Iugoslavia carf' au
pus bazele Micii Jnţelegeri, Convenţia de alianţă defensivă dintre România şi
Polonia, Tratatul de alianţă dintre România şi Franţa, Pactul de prietenie cu
Italia. Convr•nţia privind crearea lnţelegerii Balcanice, etc. Autorul acordă o aten-
ţie cleosf'bWi perioadei 1938-1940, ani în care sistemul de alianţP ale României
~;.;o1 pr<ibuşit ~i cînd s-au produs grave amputări teritoriale din trupul ţării. Se
fac rPff'riri la rolul clasC'i muncitoare, a P.C.R„ carp în colaborarf' cu altP partide
şi grupări politice democratic<' s-au ridicat la luptă pentru apiirarea indepen-
dPnţei naţionale şi a integrităţii statului român. P.C.R. a preconizat soluţii şi
m<lsuri concrete politice, economice, sociale şi militare menite să întărească şi
s;i asigure în acelaşi timp capacitatea de rezistenţă a poporului român. ln acest
sens autorul prez1ntr1 principalele acţiuni politice antifasciste desfăşurate înce-
pind cu anul 1933.
In studiul „Lupta forţelor revoluţionare, democratice şi patriotice pentru eli-
bcrarm ţării de sub dominaţia Germaniei naziste. Contribuţia României la înfrîn-
gerea fascismului", autorul prezintă formele de rezistenţă ale poporului român
împotriva dominaţiei hitleriste şi a dictaturii antonescienP. Se arată pe larg
activitatea desfăşurată ele P.C.R. în vederea unirii tuturor forţelor politice pro-
gresiste şi patriotice într-un larg Front Naţional AntihitlPrist. După realizarea
unirii forţelor patriotice s-a trecut la înfăptuirea actului de la 23 August 1944
care a marcat începutul revoluţiei de eliberare socială şi naţionalii antifascistă
şi antiimperialistă. P.C.R. arată autorul „a fost organizatorul şi unificatorul miş
ciirii ele rezistenţii, iniţiatorul insurecţiei şi principala ei forţă conducătoare. La
2:l August 1944, România s-a alăturat cu întregul ei potenţial militar şi economic
coaliţiei antihitleriste> participind la războiul contra celui de-al !Ii-lea Reich
pînr1 la victoria finală din mai 1945". Participarea poporului român la războiul
antihitlPrist a reprPZentat corolarul luptelor şi eforturilor tuturor forţelor pa-
trioticP 5i democraticP, naţionale unite pe platforma comună a eliberării ţării
de sub dominaţia Germaniei nazistP.
Volumul sP încheie cu lucrarea „Anii revoluţiei şi construcţiei socialiste -
anii celui mai înalt grad de independenţă şi progres social", dedicată anilor re-
voluţiei ~i construcţiei socialiste. Se precizează că P.C.R. a elaborat o nouă orien-
tare politică corespunzătoare etapei istorice respective, etapă in care masele largi
populare au trecut la făurirea societăţii socialiste în România. Autorul a acordat
pP drept cuvînt o atenţie deosebită semnificaţiei majore pe care l-a avut pentru
dPstinele poporului român Congresul al IX-lea al partidului. care „a marcat o
epocă nouă, cea mai fecundă în amplul proces revoluţionar de dezvoltare econo-
T11ico-socială a tiirii". Lucrarea analizează apoi principalele etape ale dezvoltării
României, evidenţiind faptul că lndeplinirea obiectivelor stabilite de Congresele
X, XI, XII ale partidului, au avut drept rezultat consolidarea bazelor socialismu-
lui, trecerea la făurirea sociC'tăţii socialiste multilateral dezvoltate, întărirea inde-
pendenţei şi suveranităţii naţionale, iar Congresul al XIII-lea al partidului a
marcat o nouă etapă de dezvoltare a ţării menită să înscrie România pe noi
1repte de progres şi civilizaţie.
Lucrarea elaborată de Gheorghe Zaharia se recomandă ca o realizare remar-
cabilă a istoriografiei din ţara noastră în care prezentarea faptPlor 5i evenimen-
telor se îmbină cu judecăţi şi modalităţi d<' interpretare originale oferind o ima-
gine de larg orizont şi în context internaţional asupra marilor momente ale vieţii
naţionale, a luptelor de eliberare socială şi naţională rnre au jalonat istoria multi-
milenară a poporului român.
PETRU BON.·1
341
PRESCURTARI BIBLIOGRAFICE
ABREVIATIONS BIBLIOGRAPHIQUES
ActaBthn Acta Ethnogre.phica, Budapest.

ActaMN Acta Mnsei Napocensis, Clnj-Napoca, I (1964) şi urm.
ActaMP Acta Musei Porolissensis, Zalău, I (1977) şi urm.
AIIA Anuarul Institutului de istorie şi arheologie Cluj,
I (1958) şi urm. (continuare a publicaţie ATIC')
(= AIIAC; AIIACN).
AISC Anuarul Institutnlui de Sturlii Clasice. Cluj- Sibiu,
I-V (1928-1948).
AMET Anuaml Muzeului Etnografic al Transilvaniei Cluj-
Napoca.
Apulum Apulum. Buletinul Muzeului Regional Allrn Iulia,
Alba Iulia I (1939-1942). II (1943-1945), III
(1947-1949). IV (Studii şi comunicări, Acta Musei
Regione.lls Apulensis, 1961), V (1965, VI (1967),
VII/1-2 (1968-1969), VIII (1970), IX (1971) şi
urm.
ArhM Arheologia Moldovei. Bucureşti, I (1961) şi urm.
AUB Analele Universităţii Bucureşti.
AUT Analele L"niversităţii Timişoara.
Banatica Banatica, Reşiţa, I (1971), II (1973), III (1975) şi
urm.
BAER Buletinul Atlasului etnogrnfic al României, Bucureşti.
BARSR Biblioteca Academiei RSR.
BCMI Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice.
BSNR = Buletinul Societăţii Numismatice Române. Bucureşti,
Cibinium Cibinium, Sibiu, 1966.
Crişan, Ceramica I. H. Crişan, Ceramica daco-getică, Bucureşti, Edit.
ştiinţifică, 1969.
Dacia Dacia, recherches et decouvertes archeologiques en
Roumaine, Bucureşti, I (1924) - XII (1948); N.
S. Revue d'archeologie et d'histoire ancienne, Bucureşti,
I (1957) şi urm.
EPL Editura pentru literatură.
FAS Caransebeş Filiala Arhivelor Statului Caransebeş.
FD Foaia Diecezană, Tipografia Diecezană, Caransebeş,
1896-1948.
Lazarovici, Gornea. Preistorie. Gh. Lazarovici, Gornea. Preistorie, seria Caiete Ba-
natica 5, Reşiţa, 1979.
IDR Inscripţiile Daciei Romane, Bucureşti. Edit. Acade-
miei RSR, I (1975). II (1977), III/I (1977) şi urm.
ISBC Institutul Social- Banat Crişana.
Materiale Materiale arheologice privind istoria veche a Româ-
niei. Bucureşti, I (1953). Materiale şi cercetări arheo·
logice, II (1956) şi urm.
MB Muzeul Banatului, Timişoara.
MC Muzeul Judeţean de Etnografie şi Istorie Locală
Caransebeş.
!IICD In Memoriam Constantini Daicoviciu, Cluj, 1974.
MJR Muzeul Judeţean de Istorie, Reşiţa.
OrTrgSate D. Tudor, Oraşe şi sate în Dacia romană, Bucureşti,
Edit. ştiinţifică, 1968.
Pesty, Krass6 F. Pesty, Kra.ss6varmegye tortfoete, yol. I- IV
Budapesta, 1914.
342
Pesty, Szorfoyvm. P. Pesty, SzOrfoyi bl!.nsllg ~s Szorfoy drmegye

tort~nete, I-III, Budapest, 1877-1878.
Peuce Peuce. Studii şi comunicări, Tulcea, I (1971) şi urm.
Pontica Pontica (Pontice). Studii şi materiale de istorie, nr-
heologie şi muzeografie. Muzeul de arheologie Constan-
ţa.
Potaissa Potaissa. Studii şi comunicări, Turda, I (1978) ~i
urm.
RA Revista Arhivelor, Bucureşti.
REF Revista de Etnografie şi Folclor, Bucureşti.
RGHE Revne de Geographie Humaine et d'Etlmologie,
Paris.
RISBC Revista Institutului Social- Banat-Crişana, Timi-
şoara.
Revlst Revista de Istorie, Bucureşti, (1943) şi urm.
RevMuz Revista Muzeelor, Bucureşti, I (1964) şi urm.
RevMuzMon Revista Muzeelor şi Monumentelor, Bucureşti.
Sargeţia Sargeţia. Buletinul Muzeului Regional Hunedoara,
Deva ,I (1937), II (1941), III Contribuţii la cunoaşte
rea regiunii Hunedoara, (1956), IV (1966) şi urm.
Starinar Starinar, organ srpskog arheoloskog drustva Beo-
grad, I (1884) şi urm.
SC Cibinium. Studii şi comunicări. Muzeul Brukenthal,
Sibiu.
SCIV(A) Studii şi cercetări de istorie veche (şi arheologie).
Bucureşti, I (1950) şi urm.
SLLF Studii de limbă, literatură şi folclor. Reşiţa, I ( 1969),
II (1970), III (1976).
StComC (- Istorie) (Tibiscum) Studii şi comunicări. Etnografie - Istorie. Caran-
sebeş, I (1975), II (1977), III (1979), (Istorie - 1979),
IV (1982), V (1984), VI (1986) - Tibiscum.
Studia Studia Universitatis Babeş-Bolyai, Cluj, I (1956)
şi urm.
Tibiscum Studii şi comunicări de etnografie, Caransebeş, VI
(1986).
Tibsicus Tibiscus. Muzeul Banatului Timişoara, I (1972)
şi urm.
Tibiscus. Etnografie Tibiscus. Etnografie. Timişoara, I (1974), II (1975),
III (1976-1978).
ZeitschriftP.uE Zeitschrift fiir Papyrologie und Epygraphie, Bonn.
NOTA CATRE AUTORI
Responsabilitatea asupra conţinutului materialelor revine

în exclusivitate autorilor.
tNTREPRINDEREA POLIGRAFICA CLUJ,

Municipiul Cluj-Napoca c-da nr. 406

Tibiscum PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tibiscum PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.cimec.ro / www.muzeul-caransebes.

PETRU BONA - Redactor responsabil

STUDII ŞI COMUNICARI DE STUDII ŞI COMUNICARI DE

Orice corespondenţă se va adresa: Toute correspondance sera envoyee

SOMAIRE - CONTENTS - INHALT

NICOLETA GUMĂ, Cîteva aspecte istorico-etnografice privind „Clisura" Dunării . 7

MIRCEA TAilAN, Aspecte actuale ale practicării morăritului în comuna Topleţ -

ADRIAN ARDE'f, Consideraţii pri1•ind aşezarea TJadrn de la Timi,<nara-Freidorf 121

PETRU ROGOZEA, Ceramica dacică din asezarea romand de la Tibiswm ( 1) 165

JO); T. I,IPOVAN, Opaite romane din Ampelum (II) . . . 181

PETRU BONA, Comunităţi grănice1'e,~ti. Consideraţii istorice şi demografice . 227

MIHAI DRECIN, "Economia" - Foaie economică ilustrată din Caransebeş (1905-

LIVIU GROZA, 1Hanifestări wlturnle intre Caransebeş şi Turnu-Severin premergătoare

• • • Noi descoperiri a1'/1eologice în judeţul Caraş-Se1,erin (I\') . . . . . . . 264-

IOAN OPRIŞ. A le:randrzt Lapedatu î11 slujba istoriei naţ1<111ulc- . . . . . . 279

VALERIU A. GIURAN - MARIA MIA (~!URAN, Documente privind acţiuni de

ABREVIATIONS IlIBLIOGRAPHIQUES 341

La intrarea pe teritoriul ţării noastre, Dunărea străbate - pe o

tuare şi de navigaţie pe Dunăre.

1Al. Moisi, Monografia Clisurii, Oraviţa, 1938, p. 7.

tinuitatea neîntreruptă şi remarcabila unitate a civilizaţiei CTC'atl' de

3 Din bogata bibliografie existentă în acest domeniu, a se vedea ln special

4 Vezi, în special, I. Uzum, op. cit., în Banatica, V, 1979, p. 215-224; idPm,

Tipologia aşezărilor din zona de vest a Clisurii este destul de com-

7 A se vedea, cu numeroase date suplimentare, L. Apolzan, op. cit., p. 278

Stabiliţi în aşezări permanente, locuitorii zonei cercetate au prac-

10 Date referitoare la principalele ocupaţii tradiţionale, unelte şi utilaje agri-

Costumul popular românesc ne oferă la tot pasul mutaţii funcţio­

EJNJGE HYSTORJSCH ETHNOGRAPHISCHEN BEMERKUNGEN

Studierea industriilor ţărăneşti şi a modului de practicare al aces-

AlegNea complexului de mori cu ciutură de la Topleţ drept subiect

0 N. Ţăranu, Rîşnif;ele de pe Pîriul Morilnr din Topleţ, în StComC, II, Caran-

Fii;. i }1oara ele la pod (Caramanilor).

La confluenţa I3igărului cu Cerna se află ·Moara de la pod (a Cara-

Fig. 2 Moara de la pod. Fig. 3 Moara lui Damşescu

Fig. 4 Moara lui Haşcă. Fig. 5 Moara lui Haşcă -

,In imediata sa vecinătate, găsim modelul „cLasic" cum probabil

drepte la altul. Acoperişul în două ape este,

8 Informaţie furnizată de Ghiţă Jărgea, 50 ani, Topleţ nr. 313.

lntîlnit în zone disparate ale judeţului (Cli-

11 Informaţie furnizată de Ghiţă Jărgea.

Fig. 8 Butoni din ciment. Fig. 9 Moara lni Boarţă Ion.

tradiţie, cu adînci rădăoini în timp, nu poate dispare peste noapte, oricît

H Oferim spre exPmplu cazul BozoviC"iului, localitale cu configuraţie sodo-

Dacă pentru comunele sau satele mai izolate

LA MEUNIERE DE TOPLEŢ (Dl1:P. CARAŞ-SEVERIN)

Occupation traditionelle ancienne, la meuniere est intensement pratique a

15 Informaţie Boarţă Ion, Topleţ.

.1 Vişan, Constantin, Convorbiri: Cu scriitorul Octavian Paler (Intrevedere

şi Cor::i'?or, situate în jmediata apropiere a Porţilor de Fier ale Transil-

2 Culf'giitoart'le ajunse sus, pe munte, dau de veste ciobanilor .strigind:

mele ocrotirii mediului înconjurător căci na.tura poate deveni oricînd

"' Tnf.: Ana Beg, „a Dăvid6nilor", 76 a., cules: 10.11.1986.

<mul l'Hi:J, cl'tăţPanul PPtru Raca, „-".

Se mai 'Consumă aici şi „Burieţ porşieşci", „Pirvie dlbie" şi „Pfrvie

B. CULESUL PLANTELOR MEDICINALE

Culesul p1antelor medicinale a devenit o îndeletnicire sporadică

9 Cu prilejul săpăturilor de salvare pe malul drept al rîului, altădată hotar

Cu un an mai tîrziu Simion Mangiuca, îndemniat de At. M. Marie-

Măi mindruţo, mîndra mit; Hai mîndro în Dumbrăviţi%

5. Gi la minie pîn la cinie 10. Să-i dăm somn bdrbatului. 13

Nu ne vom ocupa aici de nici una dintre chestiunile privitoare la

12 Em. Novacovici, Colecţiune de medicamente casnice la boalele omeneşti şi

Costumul popular românesc ne oferă la tot pasul mutaţii funcţio

noastre străvechi, fapt ce îndreptăţeşte presL1Jpunerea că această sărbă