ro
IALOMIŢA
studii şi cercetări de arheologie,
istorie, etnografie şi muzeologie
IV
www.cimec.ro
Coperta I,IV: APLICE din aur (sec. XI-XII) descoperite
în turnului de la Adâncata Uud. Ialomiţa)
www.cimec.ro
MUZEUL JUDEŢEAN IALOMIŢ A
IALOMITA
'
studii şi cercetări de arheologie,
istorie, etnografie şi muzeologie
IV
{D,
~
Editura "STAR TIPP"
Slobozia, 2003 - 2004
www.cimec.ro
Referenţi ştiinţifici:
Dr. Anca Păunescu
Dr. Ernest Oberrlănder- Târnoveanu
Dr. Virgil Ştefan Niţulescu
Dragomir Nicolae Popovici
Consultant editorial:
EUGEN CRISTEA
EDITURA "STAR TIPP" SLOBOZIA
www.cimec.ro
In memoriam
ALEXANDRU VLĂDĂREANU
www.cimec.ro
ÎN LOC DE PREFAŢĂ
Florin Vlad
www.cimec.ro
CUPRINS
În loc de prefaţă 1 6
1. ARHEOLOGIE
Mircea Anghelinu, Implicaţiile teoretice ale unei noi metode de săpătură în sirurile
preistorice 133
Ioan Vasiliu, Date noi privind epoce bronzului în nordul Dobrogei, Mormintele cu
ocru de la Enisala-La Băltiţă 1 123
Radu Coman, Noi descoperiri arheologice din secolele III-IV p. Chr. în judeţul
lalomiţa
1221
Gheorghe Matei, Ocupaţiile locuitorilor din Câmpia Munteniei în secolele VIII-XI 1225
III. NUMISMAT! CĂ
Done Şerbănescu, Tezaurul de tetradrahme thasiene descoperit la Valea Presnei, Jud.
Călăraşi 1297
Gabriel Talmaţchi, Date noi privind descoperirile de denari republicani în Dobrogea 1315
Emest Oberlănder-Tâmoveanu, "Barbaricum Apropiat"-populaţiile din Muntenia şi
Imperiul Bizantin (secolele IV-X)-mărturii a numismaticii 1323
Aurel Vîlcu, Două tezaure monetare din veacul al XVIII-lea descoperite la Roseţi,
jud. Călăraşi şi Stejaru, jud. Ialomiţa 1 369
Istoricul cercetărilor
' Mogoşanu FI., Unele wpecte ale paleoliticului de sfârşit din rara noastră, în SCIV, XI, 1960, 1; ldem,
Şantierul de la l..apoş,
în Materiale, VIII, 1962; ldem, Paleoliticul şi epipaleoliticul de la I..apoş, în Studii
şi Materiale. Ploieşti,
Il, 1969; Mogoşanu FI., Bitiri M, Asupra prezen(ei campignianului în România,
în SCIV, XII, 1961, 2.
www.cimec.ro
ŞANTIERUL ARHEOLOGIC LAPOS- POIANA ROMAN 13
'Al. Păunescu, Evoluţia uneltelor şi armelor de piatră cioplită pe teritoriul României, BucureşL.i, 1970.
3
FI. Mogoşanu, Paleoliticul din Banat, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1978.
• Al. Păunescu, Tardenoasianul din sud-estul României şi unele consideraţii asupra perioadei cuprinse
Între .\fârşitul paleoliticului şi Începuturile neoliticului În această regiune, în SCIVA, 4, 1979.
www.cimec.ro
ŞANTIERUL ARHEOLOGIC LAPOŞ- POIANA ROMAN 15
În urma campaniilor la care s-a făcut deja referire, s-a stabilit existenţa
unor foarte bogate nivele culturale. Reluarea cercetărilor a urmărit, cu deosebire,
obţinerea de noi date privind stratigrafia sitului; prelevarea de probe multiple,
necesare analizelor pluridisciplinare: chimice, granulometrice şi
sedimentologice, paleonwlogice, de radiocarbon, în scopul încadrării
geocronologice mai precise a sitului; precizarea caracteristicilor tehnologice
ale complexelor litice prin dezvelirea lor în suprafaţă, înregistrarea exhaustivă,
in situ, în vedrea efectuării remontajelor; depistarea surselor de materie primă,
obiectiv neluat în seamă de cercetările anterioare şi, nu în ultimul rând, efectuarea
unor periegheze şi sondaje în zonele învecinate Poienii Roman.
Într-o primă etapă, s-a încercat identificarea punctelor în care s-au efectuat
săpături în anii precedenţi reluării cercetărilor, pe baza urmelor de şanţuri, cât
şi a altor informaţii, trecându-se apoi la cercetarea suprafeţei poienii şi a
www.cimec.ro
16 M. Cârciumaru, O. Cîrstina, M. Anghelinu, M. Cosac, M. Mărgărit, L. Niţă, M. Pleşa
secţiunilor trasate de Florea Mogoşanu. După cum s-a putut observa din
descrierea anterioară, ca regulă generală, atât sondajele, cât şi secţiunile au
fost orientate cu cele patru laturi în punctele cardinale principale: nord - sud/
est- vest. Pe colina G, situată în partea de sud a poienii, s-a trasat S V (2x 1
m), sondaj amplasat în partea centrală a acestei coline. Deşi a fost săpat până
la - 0,40 - 0,45 m, numărul pieselor litice a fost extrem de redus, recuperându-se,
totuşi, un rabot. Cea mai mare dintre cele şapte coline este cea delimitată în
partea de nord - vest a poienii şi este notată, convenţional, cu litera A. S VI
(2x 1 m) a fost trasată în partea centrală a acestei coline, fiind adâncită până la
- 0,40 m. Ca şi în celelalte secţiuni, cu excepţia S III, materialul litic este
sărac, atât ca tipuri, cât şi numeric. Pe această colină, în porţiunea plană, se
află fixată o bornă topo din beton, nefigurată pe harta topo 1/25.000 din 1961.
Colina D se află plasată în partea de nord a poienii. În partea de sud- est a
acestei coline, îşi are originea o mică vale, Valea Murătoarea. Este foarte
posibil ca existenţa acestei văi, cu un mic izvor, cât şi plasarea într-o zonă
însorită, să fi determinat omul preistoric în alegerea acestui loc pentru cioplirea
pietrei. Trebuie spus că, până în acest moment, aici, s-a găsit cea mai mare
concentrare de materiallitic, concretizată în prezenţa câtorva zeci de ateliere
de cioplire. Prima secţiune trasată aici, S VII (2x2 m), a fost plasată la 10 m
de vale, fiind săpată până la - 0,35 m, când au apărut resturile unui atelier de
cioplire. Această suprafaţă a fost extinsă după ce, în prealabil, s-a rezervat
un martor de 0,25 m, demontat la final, astfel încât suprafaţa excavată a
măsurat 2x2 m şi a fost epuizată la - 0,55 - 0,60 m (fig. 6).
Stratigrafia generală a aşezării a fost precizată pe baza coroborării
observaţiilor din toate secţiunile şi se prezintă astfel:
• sediment provenit din activitatea antropică;
• sediment de acumulare slabă de humus, neconsolidat, cenuşiu - brun
(10 YR 5/2);
• sediment cu textură lutos- nisipoasă, compact de culoare brun- opal
(1 OYR 6/3), penetrat adesea de crotovine şi cornevine;
• sediment brun foarte pal (10 YR 7/3), cu textură lutoasă, structură
pulverulentă şi aspect loessoid. Foarte rar este intersectat de cornevine;
• depozit cu aspect marmorat, în care alternează zonele de culoare
brun închis (7 ,5 YR 4/4) şi oliv (5 Y 5/4 ), cu textură argiloasă şi structură
prismatică, ce conferă, după uscarea sedimentului, un aspect poligonal.
Sunt prezente bobovinele şi acumulările de oxizi feromanganici pe feţele
de desprindere (fig. 7).
O atenţie deosebită a fost acordată studiului ulterior, de laborator, al
materialului. Prin urmare, ca metodologie a cercetării s-a aplicat modelul francez,
utilizat în săpăturile efectuate pe şantierul de la Etiolle. Fiecare carou, cu
dimensiunile de 1x 1m, beneficiază de un set de fişe de înregistrare a tuturor
www.cimec.ro
18 M. Cârciumaru, O. Cîrstina, M. Anghelinu, M. Cosac, M. Mărgărit, L. Nită, M. Pteşa
5
M. Cârciumaru şi colab., Săpăturile de la Lapoş. Campania din 1995, în Lucrările Simpozionului
de Arheologie, Târgovişte, 1996.
6
Gh. Olteanu, Privire generală asupra atelierelor de la Lapoş. Campaniile 1993-/995, în Lucrările
Simpozionului de Arheologie, Târgovişte, 1996.
www.cimec.ro
ŞANilERUL ARHEOLOGIC LAPOS- POIANA ROMAN 19
asemenea, un atelier, la fel de bogat ca şi cele descrise mai sus. Din cele trei
secţiuni s-a recuperat un lot cuprinzând 2386 de piese litice, diverse, din opal
(cea. 95% din total), silex de mai multe varietăţi, gresie silicioasă şi nisipoasă,
cuarţit. În fiecare suprafaţă, s-au surprins aglomerări de material, specifice
complexelor de debitaj, aparţinând nivelurilor 1- Il iar cele din S VIII se leagă
de descoperirile făcute în S VII/1993.
Diagnoza tehnică preliminară indică prezenţa în proporţie mare a nuclei lor
din opal, epuizaţi tehnic sau economic, de tip piramidal/unipolar şi prismatic/
bipolar, cu planuri de lovire corticale, rar diedre sau faţetate, destinaţi debitajului
laminar semitumant. Lotul de materiale litice din 1994 a fost studiat preliminar,
din punct de vedere funcţional. Începând cu anul 1994 şi până în 1999,
cercetările arheologice din Poiana Roman s-au concentrat în sectorul D, pentru
ca, mai apoi, în urma unor sondaje efectuate în 1999, zona de atenţie să se
mute în partea diametral opusă colinei D.
Nu vom insista asupra tuturor secţiunilor din sectorul D, dar vom face,
totuşi o scurtă analiză a ultimelor trei secţiuni practicate aici şi anume: S XIX,
S XXII şi S XXIII. Din cele 851 de piese descoperite în S XIX/1998, ponderea
cea mai ridicată o au aşchii le (734 ), urmate de lame (55) şi nuclee (52). După
cum se poate observa, produsele de debitaj predomină cantitativ, aşchiile
corticale sunt reprezentate, dar nu în proporţia pe care ar presupune-o, în general,
decorticarea nucleilor pe loc, sugerând, astfel, posibilitatea ca aceştia să fi
suferit un prim proces de îndepărtare a cortexului pe locul de procurare al
materiei prime. Lamele sunt realizate din opal, materie primă ce se găseşte din
abundenţă în sud- estul Poienii Roman şi sunt în cea mai mare parte fragmentate
şi abandonate. Uneltele litice (gratoare 7, burine 1) sunt reprezentate printr-un
procentaj scăzut, ceea ce denotă purtarea lor în afara sitului, probabil pentru
export/schimb, trăsătură inerentă a siturilor atelier, sau pentru folosinţă proprie.
De asemenea, uneltele finite sunt în general din jasp (materie mai puţin folosită
în procesul de debitaj -1,71%)şi silex care nu apare în resturile de debitaj,
regăsindu-se la adâncimi cuprinse între - 0,40 - 0,60. S XXII/1999 se află
amplasată în imediata apropiere a S XIX, unde se află concentrarea maximă de
locuire, iar S XXlll/1999, pe aceeaşi colină, în partea de sud-vest, pe panta
colinei, urmărindu-se existanţa sau nonexistenţa extinderii maximului de locuire
spre zonele de la baza acesteia. Din cele 188 de piese descoperite în S XXII
(cele mai puţine din toate secţiunile practicate în sectorul D), ponderea cea mai
ridicată o au, cum şi era de aşteptat, aşchiile ( 144 ), urmate de lame (27), lamele
(7) şi nuclee (7). După cum se poate observa, produsele de debitaj predomină
cantitativ. Uneltele tipice (gratoare 1, burine 1) sunt reprezentate printr-un
procentaj scăzut, aceeaşi situa~ie fiind evidentă şi pentru S XXIII (gratoare 4,
burine 3). Numărul ridicat al aşchiilor se menţine şi pentru S XXlll (365 dintr-un
total de 449 de piese). Urmează lamele (45), nucleele (15) şi lamelele (13).
www.cimec.ro
20 M. Cârciumaru, O. Cirstina, M. Anghelinu, M. Cosac, M. Mărgărit, L. Ni)ă, M. Pleşa
Este de reţinut că uneltele finite descoperite în cele trei secţiuni sunt, în general,
din jasp Uaspul ocupă 2,31% din materia primă a secţiunii) şi silex, care, ca şi
în cazul secţiunii anterioare, nu apare în resturile de debitaj.
Printre obiectivele campaniei din 1999 s-a aflat şi realizarea unor fine
observaţii de teren şi sondaje, atât în Poiana Roman, cât şi în zona limitrofă
acesteia. Drept urmare, în partea de sud -:- vest a poienii, mai exact la liziera
pădurii şi imediat în dreapta drumului ce duce la Valea Unghiului, a fost realizat
un sondaj, pe o suprafaţă de 111 m, din care, la o adâncime de- 0,30 m
a rezultat un număr foarte mare de piese, între care se remarcati nucleii şi lamele.
Rezultatele obţinute în acest sondaj ne-au determinat să realizăm, aici, o serie de
secţiuni S XX/1998, S XXI/1999, S XXIV- S XXV/2000 şi S XXVI/2001 (fig.
8), care au relevat o altă situaţie, nouă pentru Lapoş, şi anume existenţa în număr
ridicat a pieselor rnicrolitice, a lamelelor a dos, a vârfurilor " La Gravette" etc.
În prima secţiune, realizată aici, S XX, densitatea materialului a fost
ridicată (1537 piese), din care s-au detaşat lamele (301), lamelele (135) şi
nucleele (32). S-a putut constata apariţia unor piese microlitice cum ar fi:
microgratoarele, lamelele a dos, vârfurile "La Gravette" etc. Se evidenţiază
fragmentarea lamelelor şi a lamelor. Nucleele sunt în general din opal, dar apar
în număr ridicat şi nuclee din gresie. Considerăm remarcabilă frecvenţa
deosebită a pieselor a dos şi a bord abattu, atestând, probabil, o locuire
epigravettiană. Morfologia nucleilor pentru lamele şi a lamelelor sugerează
existenţa debitajului cu ajutorul unei "chasse lame" şi nu a percuţiei dure directe.
Lamelele prezintă o retuşă abruptă sau serniabruptă, cu afinităţi epigravettiene.
Şi în S XXI, densitatea materialului este mare 1218 piese, din care se detaşează
aşchiile (887), urmate de lame (226), lamele (37) şi nuclee (38). Piesele microlitice
se găsesc, în continuare, în număr ridicat, iar fragmentarea lamelor şi lamelelor se
păstrează ridicată, putând fi pusă pe seama materiei prime, de slabă calitate7 •
Cercetările efectuate în anul 2000 s-au concentrat în partea de sud - vest
a poienii, unde au fost decapate două secţiuni de 3x3 m şi respectiv 3x1,5 m,
după cum urmează: S XXIV s-a trasat în partea de nord a S XXI, lăsându-se un
martor de 30 cm, iar S XXV (3x 1,5 m), paralel cu aceeaşi S XXI, săpată în
1999. S-a recuperat un lot de 1726 de piese litice diverse, din opal (cea. 98,26%
din total), silex de mai multe varietăţi, gresie silicioasă şi nisipoasă, jasp şi
cuarţit. În fiecare suprafaţă, s-au surprins aglomerări de material, specifice
complexelor de debitaj. Din numărul total de piese, 75,98% sunt aşchii, 18,71%
-lame, 0,75% -lamele, 0,05%- gratoare, 0,05%- percutoare, 3,83%- nuclei,
0,23% - retuşoare, O, 17% - burine, l ,85% - gale ţi, vârfuri " La Gravette", a
eran, percoire- 0,34%. Densitatea materialului este mai ridicată în S XXIV
(1364 de piese), predominând aşchiile (1024), lamele (239) şi nucleele (48).
S-a putut observa, şi în această secţiune, existenţa apreciabilă a unui număr de
7
M. Cârciumaru, M.Anghelinu, O. Cîrstina, Lapoş, corn. Lapoş, jud. Prahova, "Poiana Roman".
Raport de săpătură, !999, Bucureşti, 2000.
www.cimec.ro
ŞANllERUL ARHEOLOGIC lAPOŞ-POIANAROMAN 21
Denumirea Al A2 A3 B1 B2 B3 C1 C2 C3 Total
piesei
Aşchii 93 132 121 109 164 119 121 89 71 1019 85,99%
Lame 4 13 10 12 17 19 17 16 3 111 936%
Lamele 4 5 2 6 17 1,43%
Nuclei 3 1 1 7 2 1 15 1,25%
Gale ti 1 2 1 2 1 2 3 12 1,01%
Raei oare 1 1 0,08%
Percoire 1 1 0,08%
Burene 2 1 3 0,25%
Gratoare 1 1 2 0,16%
Vârfuri 2 2 0,16%
Tablete de 2 2 0,16%
reamenajare
Total Piese 105 150 141 123 194 142 144 106 80 1185
www.cimec.ro
22 M. Cârciumaru, O. Cîrstina, M. Anghelinu, M. Cosac, M. Mârgărit, L. Niţă, M. Pleşa
8
O. Cîrstina, Întrebări cu şi fără răspuns privind aşezarea paleolitică de la Lapoş, în Lucrările
Simpozionului de Arheologie, Târgovişte, 1996.
www.cimec.ro
SANTIERUL ARHEOLOGIC LAPOS- POIANA ROMAN 23
9
M. Cârciumaro, O. Cîrstina, M. Pleşa, Consideraţii asupra cronostratigraftei Paleoliticului supe-
rior de la Lapoş, 2003, sub tipar.
www.cimec.ro
ŞANTIERUL ARHEOLOGIC LAPOŞ- POIANA ROMAN 25
1999.
www.cimec.ro
26 . M. Cârciumaru, O. Cîrstina, M. Anghelinu, M. Cosac, M. Mărgărit , L. Ni)ă, M. Pleşa
J UO 3 RA S C V ~·
,zs•JO·
J UD
A U
j uo
DAM30VITA
Fig.l
www.cimec.ro
ŞANI1ERUL ARHEOLOGIC IAPOŞ-POIANAROMAN 27
Fig. 2
www.cimec.ro
28 M. Cl\rciumaru, O. Cîrstina, M. Anghelinu, M. Cosac, M. Mărgărit , L. Nită, M. Pleşa
www.cimec.ro
ŞANilERUL ARHEOLOGIC lAPOŞ- POIANA ROMAN 29
www.cimec.ro
30 M. Cârciumaru, O . Cîrstina, M. Anghelinu , M. Cosac, M. Mărgărit, L. Ni!ă, M. Pleşa
www.cimec.ro
1
LAPOŞ, l;>.R. 1993
~
,.§
R
PROFILUL SECTIUNII m, PROFIL VEST, 0 A.- D4 1/10
~.."
~
~
10 lO )O • :lll • JIO 10 ,." JOI. J ~
~
~
~-
~
)')')')')')'y
J'
[!5i!J ......,. _ _ _ ....... _..
ma _, )')')')'YY)'
)')';t')';t')')'
le.--~
amm
~
c:::!::!l
-·-·-IV )')')')')')')'
r ·J" "Y r .,. ,
)')')')')')')'
)'7)')')')')'
)')')')')')')'
Vl
www.cimec.ro
32 M. Cârciumaru, O . Cîrstina, M. Anghelinu, M. Cosac, M. Mârgărit, L. Ni!ă, M. Pleşa
·.
..
- 3
..9"·~····· ·· ·..-Qf:
.. .·
~
..
.Q4 ........... .. ..~~-
Fig. 8
www.cimec.ro
Mircea ANGHELINU
Abstract
The article 's purpose is the analysis of the theoretical implications of a ne»-
research method for prehistorical sites: the chronostatigraphical one which ha.s
first been applied in Romania in the research ofthe neo-eneolithic tell from Hârşova.
What the author is trying to explore is the theoretical and methodologicaJ
context of which the new methodology is part of Romanian prehistoric history.
Thus described as conservatory, traditionalist and exclusively focused on study-
ing the artifacts, as well as truthful to the culture-history paradigm the Roma-
nian research tradition is constantly compromising the archeological contexts:
firstly, due to the mythical image of prehistorical communities regarded as ho-
mogenous and integrated; as far as methods are concerned it ignores the ar-
chaeological contexts through practica/ application and through the mutual
pressure between the typological method and the stratigraphic one, both o)
which are more interested in their formal coherence than in respecting the ar-
chaeological context. To end with, through its traditional result publishing sys-
tem, which is both selective and organized in "typical" typological sequences,
it makes the understanding of contextual associations even more dif.ficult.
This whole chain of decontextualization is met with the straightforwara
challenge of the new method, differentiated by an admirable attention toward.s
the archaeological context. What is worth appreciating is the ensemble'.s
"3 www.cimec.ro
34 Min~a Angh~linu
1. Introducere
1
Se înţelege că distincţia dintre teorie şi practică - sau dintre "interpretare" şi "fapte" - rămâne un
simplu artificiu euristic. În realitate, suntem pe deplini conştienţi că faptele arheologice, chiar cele
mai simple, sunt construcţii fondate teoretic, nu realităţi "obiective" - aşa cum va reieşi, de altfel, din
rândurile ce urmează.
www.cimec.ro
IMPLICAŢII LE TEORETICE ALE UNEI NOI METODE DE SĂPĂTURĂ ÎN SITURILE PREISTORICE 35
obicei, din alte domenii (din ştiinţele naturale sau sociale), progresele celor
două planuri sunt deseori independente, cataiiza lor realizându-se cu relativă
întârziere 2 • Dar, chiar şi în calitate de ecouri târzii, avansurile teoretice îşi
păstrează un rol preeminent, de departe mult mai important decât cel al
descoperirilor fortuite, fie ele şi revoluţionare. Spre exemplu, problematica
inovativă propusă de arheologia procesualistă a avut, pentru cunoaşterea
epocii bronzului, un rol mult mai amplu şi mai stimulativ decât, eventual,
descoperirea unor cadavre excelent conservate, ca celebrul Otzi. Oricât de
remarcabil este potenţialul unor astfel de spectaculoase apariţiP, ele nu
asigură decât o creştere în progresie aritmetică a informaţiei arheologice,
în timp ce schimbarea topicii, a conceptelor, orientare<~; atenţiei către alţi
factori de variabilitate culturală poate conduce la o reevaluare radicală a
priorităţilor cercetării şi la o adaptare, în consecinţă, a metodelor. De aici,
avansul cunoaşterii arheologice se va produce în progresie geometrică.
În ilustrarea acestei convingeri, - şi în încercarea de a grăbi puţin
sinergia dintre praxis şi teorie- ne-am propus să semnalăm o zonă de inovaţie
metodologică, pentru a explora apoi succint implicaţiile sale teoretice şi
perspectivele pe care acestea le presupune pentru ansamblul gândirii
arheologice româneşti. Ne referim la concepţia şi metoda de cercetare a
tell-ului neo-eneolitic de la Hârşova, aşa cum a fost aceasta recent
prezentată 4 •
~Unii arheologi nu ezită să descrie disciplina lor ca un cimitir al teoriilor sociale (C. Tilley, Archaeol·
ogy: the loss of isolation, Antiquity,vol. 72, nr. 277, 1998, p.691-693). Multe din propunerile
antropologiei atrag atenţia arheologilor abia după ce îşi epuizează potenţialul în zona intelectuală de
origine. Exemplele cele mai potrivite sunt funcţionalismul radical şi gândirea sistemică - în lectura
New Archaeology -, preluat cu optimism de arheologie începând cu anii '60, după ce antropologia
reuşise - cu succes - să le evidenţieze reducţionismul şi gravele discontinuităţi epistemologice. Chiar
dacă cele două structuri teoretice nu sunt lipsite de merite metodologice, merită reţinut zelul cu care
arheologii le ignoră limitele.
3
De exemplu, în ceea ce priveşte aspectele paleopatologice, vezi L. Capasso et al., Paleopathologic;al
aspects of /}le "lcernan "frorn the Bmnze Age ofTym, Proceedings of the IXth European Meeting of
the Paleopathology Association, Barcelona, 1995, p.l07-ll4.
4
B. Randoin, D. Popovici, Y. Rialland, Metoda de săpătură şi înregistrarea datelor stratigrajice într-
un sit pluristratijicat: tell-ul neo-eneolitic de la Hârşova, Cercetări Arheologice, XI, partea 1, 2000,
p.l99-234. Recomandăm, firesc, şi lectura raportului de săpătură publicat în acelaşi volum, D. Popovici
şi colab., Les recherclzes arclzeologiques du tel/ de Hârşova (dep. de Constanta) 1997-1998, Cercetări
Arheologice, XI, partea 1, p.l3-l23.
www.cimec.ro
36 Mircea Anghelinu
5
În ciuda ambiţiilor locale, nu întotdeauna absente, arheologia preistorică din România este foarte
omogenă. Şcolile regionale au mai degrabă o conotaţie geografică, decât teoretică sau metodologică.
În fapt centralizarea în jurul unui număr mic de personalităţi (prestigioase şi frecvent contondente), la
care s-a adăugat etatismul rigid al deceniilor comuniste (însoţit de autoritatea pan-naţională a institutului
de arheologie bucureştean), au redus la minim particularităţile regionale. Credem, însă, că principalul
factor unificator a fost prC'gramul de cercetare, moştenit încă din perioada interbelică şi la care
majoritatea specialiştilor a ales să subscrie: obiectivele similare de cunoaştere au stimulat identitatea
metodelor, aşa cum vom nota în continuare.
6
În arheologia preistorică din România nu s-a discutat niciodată potenţialul de "disciplinare", de
socializare, pe care îl posedă istoriile oficiale ale oricărei discipline ştiinţifice. Această enculturaţie
este, însă, unanim remarcată pentru arheologia, pe alte meridiane (N. Schlanger, Ancestral archives:
Explorations in the History of Archaeology, Antiquity, voi. 76, 2002, p.I28).
7
Ca să alegem, prin sondaj, doar trei, plasate la o oarecare distanţă cronologică între ele: R. Vulpe,
L'activite archeologique en Roumanie, L' Archeologie en Roumanie, Ed. Academiei, Bucureşti,
1938, p.73-78; M. Babeş, Marile etape ale dezvoltării arheologiei în România, SCIVA, 32, nr.3,
1981, p.319-330, şi seria de articole privind arheologia ieşeană, apărute în Arheologia Moldovei,
XXII, 1999.
8 Rămâne de necontestat că focalizarea istoriei disciplinei în jurul activităţii indivizilor stă mărturie şi
franceză (A. Coudart, Js post.procesualism bound to Happen Everywhere? The French Case,
Antiquity, voi 73, nr. 279, 1999, p.l61-166 ), sau celor conservatoare, ca cea germană (H. Hărke,
Al/ Quiet on the Western Front. Paradigms, Methods and Approaches in West German Archaeol-
ogy, 1. Hodder (ed.), Archaeological Theory în Europe. The Last Three Decades, London
Routledge, 1991, p.l87-222). Destul de diferită rămâne atitudinea generaţiilor în arealul aca-
demic american şi britanic, în care revoluţiile - fie şi declarative - au devenit o caracteristică a
succesiunii generaţiilor (A. Coudart, op. cit.).
www.cimec.ro
IMPLICAŢIILE TEORETICE ALE UNEI NOI METODE DE SĂPĂTURĂ IN SITURILE PREISTORICE 37
Geneza
Originea acestei tradiţii de cercetare se leagă de însăşi geneza arheologiei
preistorice în România: ea s-a născut ca o prelungire în trecut a istoriei naţionale,
prin desprinderea de moştenirea arheologiei şi filologiei clasice. Declaraţia sa
de independenţă rezidă, credem în câteva texte din prima jumătate a secolului
XX, dintre care primul rămâne "Contribuţie la Dacia înainte de romani",
lucrarea de doctorat a lui 1. Andrieşescu, iar cele mai elocvente îi aparţin lui
1. Nestor 10 • Excepţie face arheologia paleoliticului, inspirată de alte filoane
(evoluţionismul şi paleontologia stratigrafică) şi practicată, iniţial, sub auspiciile
geologiei. Dar, în ansamblu, arheologia preistorică se îndepărtează de moştenirea
clasică prin căutarea rigorii metodologice şi a specificului preistoriei: anonimatul
deplin al oamenilor săi, lipsa surselor documentare alternative arheologiei. Deşi
consideraţi în continuare a fi participat la cimentarea tradiţiei naţionale, oamenii
preistoriei sunt eliberaţi treptat de povara etnistă a identificării înaintaşilor şi
capătă de facto dreptul la o existenţă istorică proprie.
Cu toate acestea, preistoria românească nu a ieşit niciodată din cadrul
unei paradigme naţionale. Chiar dacă a păstrat un raport relativ distant faţă de
propaganda naţionalistă, raport foarte diferit în cazul arheologiei perioadelor
istorice şi protoistorice, oricum, cadrul naţional pare a fi dimensiunea naturală
în care preistoria este studiată în România. Lăsând la o parte analogiile culturale
realizate, de obicei, în perimetre restrânse din afara graniţelor naţionale,
cantonarea în cadrul naţional dă seama şi de izolarea teoretică în care disciplina
se zbate şi astăzi. Atingem, astfel, şi problema afilierii intelectuale a preistoriei.
Rezervorul academic de specialişti va fi, încă de la început, cel asigurat de
istorie, din care este recrutat şi acum principalul contingent de preistoricieni.
Implicaţiile sunt importante.
10
Vezi, şi exemplu, I. Nestor, Tendinţe noi în istoriografia românească /1933], Arheologia Moldovei,
XII, 1988, p.277-279.
www.cimec.ro
38 Mircea Anghelinu
11
Al. Zub, Istorie şi istorici în România interbelică, Ed. Junimea, Iaşi, 1989, p.199-234; A. Pop., O
fenomenologie a gândirii istorice româneşti. Teoria şi filozofia istoriei de la Hasdeu şi Xenopolla
Iorga şi Blaga, Ed. Ali, Bucureşti, 1999, p.25-28, 40-48.
12
Pozitivismul, ca termen, poate provoca mari confuzii, din moment ce poate unifica sisteme teoretice
foarte diferite şi nume ca A. Cornle, K. Marx sau M. Weber, tofi interesafi în studierea realităţii sociale
după modelJ.!.l ştiinfelor naturii (M. Hollis, Introducere în filozofia ştiinţelor sociale, Ed. Trei, Bucureşti,
2001,p.45). lnfelegem aici, prin pozitivism, o practică empiristă, puternic bazată pe observaţie directă,
dezavuând, sub titlul de speculafie, orice afirmafie care nu decurge direct din faptele observate.
13 Ar fi suficientă aici răsfoirea, chiar şi neglijentă, a bibliografiei oricărei monografii arheologice
publicate în ultimele decenii în România. În majoritatea situafiilor, literatura etnologi că este absentă
sau foarte timid prezentă, susfinând, de obicei, interpretările din câmpul spiritualităfii preistorice.
www.cimec.ro
IMPLICAŢII LE TEORETICE ALE UNEI NOI METODE DE SĂPĂTURĂ ÎN SITURILE PREISTORICE 39
Cât priveşte cultura, sensul termenului este unic: tradiţie istorică transmisă
sub forma normelor, prin comportamente învăţate; deşi nu întotdeauna explicită,
încărcătura etnică pare de la sine înţeleasă. Vehiculul său de tranzit este
conservatorismul şi inerţia specifică timpurilor preistorice (după modelul
societăţilor patriarhale, pentru care istoria, în particular cea românească, oferea
suficiente exemple şi fără ajutorul etnologiei; în lectură românească, societăţile
preistorice îi datorează mai mult lui Herder şi sămănătorismului decât
boşimanilor). Cultura arheologică era o replică fragmentară a celei vii. Dacă
documentaţia arheologică avea un caracter fără îndoială parţial, el rămânea însă
expozitiv şi, respectând obiectivitatea, adică ştiinţificitatea, ea putea sta la baza
inferenţelor directe privind societatea preistorică.
În practică, cea mai importantă consecinţă funcţională va fi absenţa
aproape completă a analogiilor etnografice. Arheologii citează arheologi,
perpetuând, în deplină izolare de alte ştiinţe sociale, supoziţiile emise în interiorul
comunităţii disciplinare. Arheologia nu este numai autonomă, ci şi, ca să ne
exprimăm aşa, autogenerativă la nivel teoretic, ca să folosim o metaforă
împăciuitoare pentru lipsa de imaginaţie.
Teme de cercetare
Tot condiţiile de geneză dau seama şi de tematica cercetării, fundamental
devotată cunoaşterii preistoriei de pe teritoriul naţional. În practică, ea presupune
cunoaşterea culturilor materiale locale, a succesiunii şi a relaţiilor dintre ele.
Ea se realiza odată cu lărgirea informaţiei arheologice, prin adâncirea detaliilor
cronologice şi a dimensiunilor geografice. Se pun, astfel, bazele unei taxonomii
culturale tot mai detaliate şi mai complete - şi al cărei progres rămâne, în
principiu, permanent şi indefinit. Funcţionarea acestei tematici se reflectă în
programele de cercetare, care îşi propun tocmai - şi deseori doar - perfectarea
sistemului taxonomie moştenit. Prin "cunoaşterea neoliticului din arealul X" se
subânţelege stabilirea succesiunilor culturale din respectiva regiune geografică.
Metode de cercetare
Metodele de cercetare însoţesc firesc tematica mai sus expusă. Ele sunt tipologia
(adică, izolarea şi sistematizarea trăsăturilor stilistice semnificative), stratigrafia şi
chorologia (destinate a stabili distribuţia acestor constelaţii de norme). Mariajul
metodelor a fost facilitat şi de creşterea volumului de informaţie datorat săpăturilor
sistematice. El necesita clasare şi sistematizare, deci, în principiu, o ordonare în unităţi
etnice a diferenţelor stilistice. Metoda stratigrafică şi cea chorologică se articulează
fidel celei tipologice: prima caută poziţia verticală a constelaţiilor de norme stilistice,
în timp ce cea de-a doua trasează orizontala sincronică.
Principiu valid şi eficace, această ordonare crono-spaţială pe criterii
tipologice era perfect conformă rigorilor epocii în care a apărut- şi funcţionează
şi astăzi. Nu intenţionăm deocamdată o critică a lui. Facem doar remarca
www.cimec.ro
40 Mircea Anghelinu
preliminară că ea reţine
aspectul "distribuţional" al artefactelor 14 • Partea
"organizaţională", cea a comportamentelor presupuse de aceste artefacte, adică
ordinea culturală din care proveneau, rămâne absolut periferică, din moment
ce, se crede, ea se poate reconstrui direct, prin intermediul urmelor arheologice,
parţiale, mute, dar "sincere" 15 ; cum am notat, în fond, preistoria este o parte a
istoriei, principiile comprehensiunii i se aplică în consecinţă.
Afară de interesele teoretice de cunoaştere, această periferizare a
specificului lumii preistorice este impusă şi de exerciţiul practic al metodelor.
Manipularea metodelor solicită experţi, buni cunoscători, pe cale empirică, ai
materialului. Prestigiul autorităţilor derivă tocmai de aici 16 • Erudiţia şi expertiza
tipologică stau la baza ierarhiei fundamentale dintre preistoricieni. Tot ca efect
indirect, ea a stimulat o competiţie a tipologiilor adverse şi a întărit iluzia că
această metodă constituie un punct final al demersului arheologic.
Valorificarea rezultatelor
Încununare a temelor şi metodelor de cercetare, valorificarea prin publicare
a rezultatelor respectă câteva reguli, mai ales în ceeea ce priveşte structura
discursului. Acesta cuprinde, invariabil, istoricul cercetării, prezentarea
sc.rupuloasă a săpăturii, a materialului arheologic, grupat pe item-uri (ceramică,
utilajullitic, plastica, obiecte de metal, sau "diverse") şi concluziile istorice ce
se impuneau prin cataliza metodelor. Acestea priveau, preponderent, destinul
istoric al culturilor arheologice în relaţie cu celelalte unităţi similare. Cu totul
periferic, capitolele - de altfel rahitice - privind viaţa sau societatea oamenilor
respectivei culturi completează acest demers, dar este evident că această
problemă nu constituia un obiect de cunoaştere în sine. Din acest motiv, ele
cuprind simple generalizări empirice sau inferenţe directe, parazitând metodele
tradiţionale (de genul: prezenţa topoarelor -> defrişări -> agricultură; aceasta
poate fi chiar creditată ca performantă, iar organizarea societăţii este estimată
în consecinţă; la fel de elocvent, despre eficienţa agriculturii vorbesc brăzdarele
de plug; despre vânătoare, vârfurile de proiectile etc.). În orice caz, triada
metodelor nu caută şi nici nu permite un interes aparte pentru acest capitol, al
organizării sociale a vieţii preistorice. Nu erau aceste probleme deja rezolvate
de istorie?
14
Preluăm aici distincţia făcută de L. Binford, Collfemporat}' Model Building: Paradigms and tlze
Current State of Palaeolitlric Researclr, D. Clarke (ed), Models în Archaeology, London, Methuen,
1972, p. p. 109-165.
15
În cazul în care "sinceritatea" documentaţiei pare îndoielnică, soluţia panaceu este modestia
concluziilor, prudenţa interpretărilor, pe scurt: agnosticismul.
16
Cazul celebru este, în arheologia europeană, cel al lui F. Bordes, al cărui manual tipologie a rămas
timp de decenii catehisme empirice ale paleoliticienilor, inclusiv a celor români; nu sunt greu de
identificat texte identice şi pentru arheologia celorlalte perioade.
www.cimec.ro
IMPLICAŢIILE TEORETICE ALE UNEI NOI METODE DE SĂPĂTURĂ lN SITURILE PREISTORICE 41
*
* *
Acest portret al arheologiei preistorice din România ne conduce, inevitabil,
spre concluzia că ea constituie manifestarea unei paradigme unice, cea cul-
tural-istorică17 . Şcoala cultural-istorică a avut de la bun început misiunea de a
completa trecutul istoric al diferitelor naţiuni europene. Prin urmare, interesul
său se circumscrie delimitării unităţilor culturale preistorice, deziderat pentru
care tipologiile, coloanele stratigrafice ale succesiunilor culturale şi sincronizarea
acestora prin chorologie sunt necesare şi suficiente. Tehnica de cercetare adecvată
acestor metode va fi "sondajul", care uneori poate fi extins la dimensiunile unui
întreg sit. Într-adevăr, dimensiunile sale contează mai puţin, din moment ce
interesele metodologice rămân legate de recuperarea anumitor date. Până şi
instrumentarul arheologic corespunde obiectivelor de cercetare: atât hârleţul,
cât şi şpaclul sunt unelte care funcţionează cel mai bine în plan vertical!
Noile situri, vechile metode şi instrumentarul interdisciplinar au contribuit,
inevitabil, la îmbogăţirea setului de date. În ciuda cantităţii crescânde de
informaţie, ea răspunde, însă, aceloraşi întrebări, aceleiaşi curiozităţi, de o
manieră repetitivă. Treptat, formalismul şi manierismul au transferat curiozitatea,
prin însăşi practica disciplinei, tot mai departe de obiectivul său legitim, cel
istoric. În România, arheologia preistorică devine o disciplină cu fundamente
epistemologice în câmpul istoriei, dar care funcţionează, în plan practic, după
modelul unei sistematici naturaliste.
Tratarea structurală a tradiţiei de cercetare, aşa cum a fost schiţată aici,
pare că ignoră două aspecte esenţiale: impactul marxismului şi
pluridisciplinaritatea, tot mai prezente în arheologia preistorică românească de
după 1970. Izolarea acestora a fost, însă, deliberată, din moment ce atât teoria
marxistă, cât şi metodele pluridisciplinare au reprezentat simple juxtapuneri,
colaterale, din punctul de vedere al arheologilor, obiectivelor de cercetare şi
metodelor tradiţionale. Uşor de izolat în capitole "anexe", nici marxismul, nici
interdisciplinaritatea nu au reuşit să restructureze principiile cercetării,
mulţumindu-se să completeze fie particularul cultural (pluridisciplinaritatea),
fie discursul general (marxismul) 18 • Ambele întâlnesc o puternică tradiţie cul-
tural-istorică, în faţa căreia au încercat zadarnic să-şi impună ideile.
17
Cu totul caracteristică tradiţiilor naţionale a studiului istoric, nonnativistă şi difuzionistă, paradigma
cultural istorică rămâne forma fundamentală de organizare a cercetării preistorice pe mapamond şi, în
particular, în Europa (pentru o discuţie mai amplă, vezi B. Trigger, A history ofarclweological thought,
Cambridge University Press, Cambridge, 1989, p.l48-206). ·
18
Marxismul nu putea participa, în forma sa vulgară, oficială şi obligatorie, la îmbunătăţirea arsenal ului
metodologie sau conceptual al arheologiei, pentru că întâlneşte aici o tradiţie arheologică fundamen-
tal străină de obiectivele sale de cercetare: naţională, idealistă, empiristă. Vezi, în acest sens, tratarea
mai largă a acestui subiect, pe care am propus-o în Note privind impactul marxismului în teoria şi
practica arheologiei preistorice din România, Cercetări Arheologice, XII, 2002-2003, sub tipar.
www.cimec.ro
42 Minea Anghelinu
3. Ierarhia decontextualizării
19Se înţelege că utilizăm aici termenul de context ca pe o redlitate autonomă, aşteptând să fie descrisă
şi interpretată; dar, conform rezervelor expuse încă din deschidere, această accepţiune a contextului
are o menire pur euristică. Suntem conştienţi că însăşi definirea contextului arheologic este impregnată
teoretic., iar distincţia între "context" şi "recuperarea" lui are aceeaşi conotaţie ca şi cea anterioară,
dintre "teorie" şi "practică".
www.cimec.ro
IMPLICAŢIILE TEORETICE ALE UNEI NOI METODE DE SĂPĂTURĂ ÎN SITURILE PREISTORICE 43
:!0 Amintim aici analiza exemplară realizată în privinJa acestor aspecte de către R. Aron, Introducere în
filozofia istoriei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997.
~~ P. Ricoeur, Obiectivitate şi subiectivitate în istorie, Istorie şi adevăr, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1993,
p. 31-53.
:!:! În cazul şcolii cultural istorice, în care cultura este privită normativ, metaforele biologice survin
natural. Stau mărturie hibrizii culturali, fenomenele de îmbătrânire, de degenerare a culturilor etc. O
expresie tip a acestei prezumţii:"cultura X a apărut pe fondul anterior Y".
:!l Gândirea sistemică, promovată cu agresivitate de New Archeology, nu era străină deloc şcolilor
tradiJionale, care puteau constata empiric că faptele sociale sunt, în mod obişnuit, intercorelate. Ceea
ce aduce procesualismul este uzul explicit şi sistematic al acestei viziuni, ba chiar un reducţionism
mai sever.
~4 R. Aron, op. cit., p. 90-109, 190-193.
www.cimec.ro
44 Mircea Anghelinu
Odată tratat după modelul celui istoric, omul preistoric îşi pierde
individualitatea. Nu încercăm deloc să sugerăm că opoziţia preistorie-istorie
este reală, dimpotrivă. Ca prejudecată, ea a făcut ravagii în gândi rea arheologilor,
prin telelologia evoluţionismului şi a behaviorismului de rit naturalist şi a
împiedicat tratarea cu simţ istoric a societăţilor preistorice. Ele au devenit un
preambul al civilizaţiei, martore ale unui ev al nevoii şi barbariei. În acest sens,
nici ipoteza contrară, emanaţie a mitului "vârstei de aur", nu a făcut prea multe
pentru realitatea istorică a omului preistoric 25 •
Avem însă suficiente motive pentru a crede în specificul societăţilor
preistorice şi, în această direcţie, utilizarea analogiilor comportamentale istorice
este mai mult decât insuficientă. Nu ne iluzionăm: arheologia se bazează masiv
pe utilizarea analogiei, cu care explorează necunoscutul prin intermediul a ceea
ce cunoaşte. Însă ceea ce cunoaşte arheologia preistorică din România pare să
se rezume la experienţa proprie, existenţială, a cercetătorului (ceea ce numim
simţ comun) şi la cea provenită din lecturile sale istorice sau arheologice (care
nu induc, automat, şi simţul istoric). Simţul istoric presupune istorizarea
conceptelor6 , utilizarea celor relevante, reconstituirea unei lumi date în ceea
ce are ea specific (adică, deopotrivă, universal şi particular) 27 •
Simple indicii oferite de etnologie sunt suficiente pentru a imagina cel
puţin nişte societăţi organizate pe principii de rudenie, cu o "gândire sălbatică" 28 ,
o viaţă simbolică complexă şi o organizare socială a economiei foarte departe
de cea cu care ne-a obişnuit istoria şi, cu atât mai mult, modernitatea. În toate
aceste situaţii, utilizarea analogiilor istorice explicite este, dacă nu inutilă, cel
puţin foarte parţială. Or, transferarea cadrelor moderne de gândire asupra acestor
comunităţi nu este doar o intelectualizare, ci o rearanjare autoritară a lumii
preistorice în funcţie de categoriile prestabilite de contemporani, o distrugere a
contextului istoric, cu atât mai gravă cu cât, plasată la nivel teoretic, ea precede
şi ghidează orice altă întreprindere exploratorie.
Analogiile etnografice, nici ele lipsite de dificultăţi, par o soluţie mult
mai potrivită, pentru că permit compararea unor unităţi de studiu echivalente
(secvenţe precise de comportament) şi a unor situaţii uneori riguros
asemănătoare. Altfel spus, ele sunt nişte analogii mai apropiate, care încearcă
să păstreze specificul lumii preistorice 29 •
~ 5 Cât de profundă este acţiunea acestor modele mitice privind preistoria în practica ştiin~ifică o arată
W. Stoczkowski, Antlzropologie nai've, antlzropologie savante. De /'origine de 1'/zomme, de
/'imagina/ion el des idees rer,:ues, CNRS Editions, Paris, 2001.
~ 6 P. Veyne, Cum se scrie istoria, Ed. Meridiane,Bucureşti, p. 178-182.
~ 7 Ibidem, p. 76-77.
~ 8 În sensul aparte şi elegant oferit de CI. Levi-Strauss (Gândi rea sălbatică, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti,
1970) şi care, evident, nu coincide deloc "gândirii prelogice" a lui Levi-Bruhl.
~ 9 Analogia etnografică ne arată cât de diferite pot fi solutiile culturale pentru aceeaşi problemă, dar
oferă şi o imagine asupra diferitelor soluţii culturale pentru probleme pe care nu le mai putem percepe
astăzi. Se înţelege că nu ne referim la analogiile în bloc, aşa cum au fost acestea practicate de
evoluţionismul victorian şi, pe aceeaşi bază, de Engels, ci, mai degrabă, la cele propuse de aşa-numită
Middle Range Tlzeory a "noii arheologii" americane.
www.cimec.ro
IMPLICAŢIILE TEORETICE ALE UNEI NOI METODE DE SĂPĂTURĂ ÎN SITURILE PREISTORICE 45
"fosilele directoare". Cum fazele unei culturi sunt, în multe situaţii, deja esti-
mate, ele îşi pun amprenta asupra descoperirilor ulterioare şi, deseori,
periodizarea generală a unei culturi arheologice (de obicei tripartită) decide
modul de tratare a succesiunii dintre fazele de ocupare a unui sit. În orice caz,
acestea din urmă capătă un caracter subsidiar. În acest fel, o locuire preistorică
devine de-a dreptul incapabilă să existe în sine, altfel decât prin raportare la
cele similare, cercetate anterior, eventual de specialişti prestigioşi. Cea mai
bună dovadă a acestei realităţi este oferită de planurile săpături lor: şanţuri lungi,
însoţite uneori de casete, pentru dezvelirea complexelor. Ele atestă ierarhia
priorităţilor, în care stratigrafia verticală apare ca principalul obiectiv 30 •
Nu în cele din urmă, este mai mult decât semnificativă geometrizarea
săpăturii. Simbol al rigorii, al arl;teologiei ştiinţifice, utilizarea cadrelor
matematice pare a asigura un panaceu: malurile drepte şi dimensiunile regulate
ale secţiunilor reprezintă condiţii sine qua non ale unei arheologii bine făcute.
Ele asigură o grilă de relaţii spaţiale pentru înregistrarea unor situaţii arheologice
"dezordonate". De aici şi până la ordonarea implacabil artificială a documentaţiei
pasul este mic şi el poartă un nume: altimetria, săpătura în "pase mecanice" (de
obicei multipli de 5 cm). Mare devoratoare de contexte arheologice, săpătura
altimetrică conduce aprioric la false aglomerări planimetrice. În sprijinul ei
vine însă tipologia, care identifică şi "corectează" eventualele erori de
contemporaneitate. Cum am discutat deja problemele tipologiei, comentariile
sunt de prisos: lipsurile unei metode vin să acopere lacunele alteia.
În concluzie, stratigrafia respectă cu loialitate priorităţile tipologiei: ea
nu caută succesiunea unor momente coerente în ocuparea sitului, ci succesiunea
fazelor culturale prezente în acesta. Nu ţine cont, deci, de temporalitatea specifică
acumulării documentaţiei arheologice 31 , ci de cea largă (cum ar fi cronologia
radiocarbon). Se poate argumenta că reducerea unităţilor de studiu este
imposibilă, din pricina conservării deficitare. Oare?
30
Ar fi interesant de stabilit raportul dintre dimensiunea săpăturilor şi volumul de informaţie arheologică
(pe care îl căutăm în concluziile istorice ale monografiilor şi nu în bogatele serii de artefacte din
depozite); cu totul empiric, presupunem că, în cazul săpăturilor "exhaustive", el nu este deloc
satisfăcător.
31
Este surprinzătoare indiferenţa cronică a arheologilor pentru acest aspect. Documentaţia arheologică
dispune de propria sa temporalitate: fragmentară şi în contratimp cu gesturile culturale care au creat-o.
Ea apare printr-un soi de "îmbătrânire" geologică şi, în acest sens, nu este niciodată, ca să ne exprimăm
aşa, contemporană cu oamenii care au creat-o (vezi L. Olivier, Temps de 1'/zistoire et temporalite.1· des
materiaux archeologiques: apropos de la nature clzronologique des vestiges materiels, Antiquites
Nationales, nr.33, 2001, p.l90-201).
www.cimec.ro
IMPLICAŢIILE TEORETICE ALE UNEI NOI METODE DE SĂPĂTURĂ iN SITURILE PREISTORICE 47
cea a metodelor prin edificarea unui discurs, şi el, raţional. Pe de o parte, dată fiind
bogăţia uneori impresionantă de material, el este publicat parţial, de obicei după criteriul
morfologiei sale ''tipice". Pe de altă parte, prezentarea pe categorii a documentaţiei,
comodă şi care facilitează celorlalţi specialişti accesul la seriile tipologice respective
- de care sunt, desigur, foarte interesaţi - alimentează risipirea în contexte separate,
proces în care artefactele intraseră încă înainte de elaborarea studiului.
În plus, nu trebuie uitată natura parţial retorică a textelor arheologice.
Autorii au convingeri care îi determină, chiar şi inconştient, să accentueze
anumite aspecte şi să minimalizeze altele.
Cât priveşte concluziile, ele nu pot fi decât rezultatul întregii desfăşurări
anterioare: omul preistoric s-a pierdut pe drum, în spatele listelor tipologice şi
succesiunilor stratigrafice. Devenită un simplu pretext pentru impresionanta
desfăşurare de metode ştiinţifice ale arheologilor, viaţa lui este schiţată sumar,
dacă nu este, eventual, abandonată anexelor.
Anexele cuprind, în general, rezultatele cercetărilor pluridisciplinare şi,
paradoxal, sunt singurele care, eventual, pot spune ceva despre oamenii preistorici
(afară de faptul că realizau câteva tipuri de ceramică şi de unelte şi că, de obicei,
locuiau în case, mai mari sau mai mici etc.). Dar, victime ale preocupărilor
dominante, ele nu pot fi uşor relaţionate ansamblului. Din acest motiv am evitat
să folosim termenul de interdisciplinaritate: cel de pluri-disciplinaritate este
mult mai semnificativ pentru autonomia- ca să nu o definim drept independenţa
- diverselor capitole "auxiliare". Rolul lor adiţional expune evident poziţia
excentrică pe care o capătă în discursul arheologic, mai interesat de coerenţa sa
internă - şi nu de conforrnitatea cu care reconstituie viaţa preistorică.
*
* *
Următoarea concluzie preliminară la care ajungem este că arheologia
preistorică din România nu reprezintă numai o tradiţie monolitică, ci şi, în
consecinţă, o prolifică artizană de contexte paralele realităţii potenţiale a omului
preistoric. Nu dorim să fim greşit înţeleşi: o parte a acestor raţionalizări - pe
care le subânţelegem ca ruperi din context - sunt inevitabile, iar prejudecata
obiectivităţii naturaliste a discursului arheologic, fosilă dintr-o eră paleo-
epistemologică, trebuia demult abandonată32 • Ele ţin de construcţia textului
3
~ A reaminti caracterul "subiectiv" al scrierii istoriei ar însemna să reiterăm o platitudine. Însă, oricât
de limitate i-ar fi pretenţiile de obiectivitate şi oricât de strâmt "cercul hermeneutic", aceasta nu
presupune însă că arheologia se poate abandona anticarismului neglijent, iar istoria literaturii, dimpotrivă
(pentru o perspectivă echilibrată, ne apare admirabilă tratarea la P. Veyne, op.cir.). Ca şi istoria,
arheologia are propriile sale rigori de obiectivitate. Însă această obiectivitate trebuie urmărită de o
manieră poperriană, prin introducerea unui punct de vedere deliberat (pentru că este oricum) selectiv,
în încercarea de a rezolva probleme explicite (vezi K. Popper, Mizeria isroricismului, Bucureşti, Ed.
AII, p.lOS-109)
www.cimec.ro
48 Mircea Anghelinu
4. Metoda cronostratigrafică
5. Comentarii
6. Concluzii
33
În ciuda scepticismului cu care sunt în general privite posibilităfile arheologiei preistorice de a
atinge o rezolufie cronologică mulţumitoare, situaţiile arheologice care permit accesul către
anonimii indivizi preistorici nu lipsesc cu totul (vezi, de exemplu, I. Hodder, Agency and indi-
viduals in long-term proce.ues, în M. A. Dobres, J.E. Robb (eds), Agency in archaeo/ogy, Ed.
Routledge, London, p.21-33 ).
www.cimec.ro
52 Mircea Anghelinu
34
De altfel, încercarea de integrare a rezultatelor de aici în contextul unităţii stilistice numite "cultura
Gumelniţa" va da măsura inegalităţii de informaţie. Întrebările cărora li se va găsi răspunsul aici nu au
fost puse până acum. Din nefericire, probabil că şi răspunsurile oferite până acum se vor dovedi
inutile cercetărilor de aici. Palierele de curiozitate diferă net şi, odată cu ele, gradul de elaborare a
naraţiunii istorice.
www.cimec.ro
Valentin PARNIC, Andreea PĂUN
www.cimec.ro
54 Valentin Pamic, Andreea Păun
1
D. Popovici et alii, Via(a pe malul Dunării acum 6500 ani, Placheta expozifiei româno- franceze,
Paris, 1996, p.32.
3
I. Nania, Locuitorii gumelni(eni, în lumina cercetărilor de la Teiu, în Studii şi Articole de Istorie,
Bucureşti, 1967, p.7-24.
4
VI. Dumitrescu, Principalele rezultate ale primelor două campanii de săpături, din aşezarea
neolitică târzie de la Căscioarele, în SCIV, 16, 2, 1965, p.219; S. Marinescu-Bîlcu, A Few
Observations on the Interna/ Organization ofGumelni(a Comunities on Lake Cătălui lslet, în
CCDJ, XIX, 2002, p. 149.
5
H. Todorova, Kupferzeitliche Sidlungen in NordostBulgarien, Munchen, 1982, p. 30.
6
D. Berciu, S. Morintz,Săpăturile de la Cernavoda, în Materiale, V, 1959, p .. 101.
7
D. W. Bailey, Balkan Prehistory, 2000, p.78.
8 VI. Dumitrescu, op. cit, p.215-216.
www.cimec.ro
DESPRE UN ATELIER DE PRELUCRAREA OSULUI ŞI CORNULUI,
DIN ASEZAREA ENEOLITICĂ DE LA MĂRIUTA, JUD. CĂLĂRASI 55
www.cimec.ro
DESPRE UN ATELIER DE PRELUCRAREA OSULUI ŞI CORNULUI,
DIN ASEZAREA ENEOLITICĂ DE LA MĂRIUTA. JUD. CĂLĂRASI 57
Una dintre piese a suferit o reparaţie, după ce partea activă s-a deteriorat (Pl.
1O. 6), iar o alta se află în curs de prelucrare (Pl. 1O. 5). O piesă din os pe care nu am
putut să o încadrăm în categoria dălţilor, dar nici în cea a împungătoarelor, datorită
dimensiunilor corpului şi a părţii active, am încadrat-o în categoria plantatoarelor.
Tot din os au fost confecţionate alte câteva piese, care cu greu pot fi încadrate
în categoria uneltelor: fusaiolă din omoplat de bos, cu perforaţie centrală (Pl. 11.8);
fragment de spatulă din os, cu perforaţie pentru agăţare (Pl. 11.9); trei a-;tragale de
ovicaprine, folosite probabil pentru şlefuit, aflate în diferite stadii de uzură (Pl. 11.3,
5, 6); trei plăcuţe din os, şlefuite pe ambele feţe, una din piese având o perforaţie
centrală (Pl. 11.1 ). O altă piesă este decorată cu şiruri de împunsături dispuse în două
rânduri, pe ambele feţe, pe una din feţe la partea superioară imitând figura umană,
ceea ce nu exclude posibilitatea ca piesa să reprezinte un idol din os (Pl. 11.2).
A fost descoperită şi o unealtă folosită, credem noi, pentru decorarea ceramicii
barbotinate şi a celei cu canelura lată. Realizată dintr-un omoplat de porc, are practicate
la partea activă şanţuri realizate prin şlefuire, având forma unor alveole (Pl. 11.10).
Trecând la uneltele de silex descoperite în locuinţa - atelier, trebuie menţionat că
silexul utilizat este, cel mai probabil, provenit din carierele din platforma prebalcanică.
aceasta fiind cea mai apropiată sursă. şi are, în general, o culoare brun -gălbuie.
Alături de vârfuri, fragmente de lame, gratoare şi celelalte categorii de piese
de silex, cele mai interesante sunt topoarele şi ciocanele.
Topoarele au formă trapezoidală, cu secţiune aproximativ plan - convexă sau
trapezoidală şi dimensiuni cuprinse între ·5,9 cm şi 9,7 cm. Erau confecţionate din
bucăţi de silex - prelucrate fie prin lovituri alteme, fie prin lovituri simple, până la
obţinerea formei dorite. O a-;emenea metodă este valabilă pentru toate topoarele sau
fragmentele de topor descoperite în locuinţa atelier.
Piesele care au marginea a-;cuţită, şi foloseau probabil la ciocănire, au fost
introduse de noi în categoria ciocanelor. Forma lor oscilează între trapez şi
rectangulară, cu dimensiuni puţin mai reduse, 4,5 - 6,5 cm.
Unele piese indică o tehnică de fa-;onaj rudimentară, topoarele şi ciocanele
confecţionate prin cioplire simplă nu puteau atinge perfecţiunea formei celor obţinute
prin cioplire şi apoi lustruire.
Este bine stabilit faptul că ocupaţia principală a reprezentanţilor culturii Gumelniţa
era cultivarea plantelor şi că, în consecinţă, defrişarea pădurilor devenise pentru ei o
necesitate vitală, ceea ce explică utilizarea intensă a topoarelor de silex sau piatră23 •
Locuinţa - atelier de la Măriuţa, prilejuieşte o altă constatare interesantă, în
afara unor piese nefolosite, care este normal să se găsea-;că într-un atelier şi a altora
care au urme de folosire (lustruite, mai ales la partea activă), apar şi piese care se află
în curs de finisare (săpăliga de corn, câteva topoare de silex, dălţi de os nefinisate),
dar mai ales au fost descoperite câteva unelte de os şi topoare de silex, aflate într-un
evident stadiu de degradare şi care, fără îndoială, au fost aduse pentru a fi reparate.
Se disting clar pe unele piese noile retuşe, care indică această operaţie.
3
" S. Marinescu-Bîlcu, op. cir., 1965, p.49.
www.cimec.ro
DESPRE UN ATELIER DE PRELUCRARE A OSULUI ŞI CORNULUI, 59
DIN ASEZAREA ENEOLITICĂ DE LA MĂR IUTA. JUD. CĂLĂRASI
www.cimec.ro
60 Valentin Pamic, Andreea Păun
.r~
br
~Ji
4 \".'i"'l
c: \"~
"'
:::>
\
'1 A
t.
'? ·
' ., ~
~
~
a
::::1
•t:
>-=s
~
.s
....•t:~
..:
:z:
-
)~
~
-=s
-=s
>-=s
~
~
~
~
q ~
0:
.,
....·~-
N
~
-
~
-=s
~
.s~
!~
~
" 4- -1 ' ~,
~
.... \,
:l
s
()
-1- <>
'J ~
www.cimec.ro
DESPRE UN ATELIER DE PRELUCRAREA OSULUI ŞI CORNULUI, 61
DIN ASEZAREA ENEOLITICĂ DE LA MĂRIUTA. JUD. CĂLĂRASI
-- 1.
r-----F~6----~E.6_____D~6r----C~6_____B~6-----1A6
DS CS
•
1.
2.
Planşa 3.1. Aşezarea eneolitică de la Măriuţa, vedere dinspre nord
3.2. SL 2 Aspecte de săpătură
www.cimec.ro
DESPRE UN ATELIER DE PRELUCRARE A OSULUI SI CORNULUI, 63
DIN ASEZAREA ENEOLITICĂ DE LA MĂRIUTA. JUD. CĂLĂRASI
1. --===-- 3.--=~-
(\-- --
~j'l,l
!
1
i
t
;1
il
:j·
fJ:
H~
\: 1
'
\ ·l
1 \
2.
_U
6.
( ..
F
!
.'·
~
1. 2. 3.
11
;
>~ ! '
.
'
\
'
' :i
~
\\
\
,,
.1
j
4. \ 1 5.
7. ---==--=--
Planşa 6. Măriuţa - La Movilă. Împungătoare.
www.cimec.ro
66 Valentin Pamic, Andreea Păun
/~
!~ - ·.~ i
1......
:. -;;; j
:·
'='· i
-~ !
~ 1
1. -·. :-··-
3. 4.
1~ i
1
(
1
, i
f 1
l
i
1
1
1
/
·'\
\
~
' ~tJr
\
'
1
1 ~
1
1
.,
,:•
1,
:1 f
~1
~
.j
·1
'1
·;
'1
'.j
·l•
1
g
o
j. ~~f
l i··
~: 1 1 ~
tf 1"! .J
c~
<
.. '
~"'l1!
·1 ~
,Îi
i '};
.~j•:J.
~-:
''::.!~t-~ 1
1. ..... .....
~ -=-~
2.
3.
•
Planşa 9.1, 3 Măriuţa- La Movilă. Săpăligi din corn
9.2. Săpăligă din os
www.cimec.ro
DESPRE UN ATELIER DE PRELUCRAREA OSULUI ŞI CORNULUI, 69
DIN ASFZAREA ENEOLITICĂ DE LA MĂRIUJA. JUD. CĂLĂRASI
n-· Il
11/
1:·_\
1\ \
..::i· .i\_\
t:(
. 11i \'.
i· ,,
1
1.
~~ 2.
y_
',_l
A .
' . '
4.
5.
1. 2. 3. 4.
l_ 1]~
6.
,i\
9.
Abstract
1
Gh. Olteanu, Repertoriu/Arheologic al Judeţului Dâmhovi(a, voi.I, 2003, p. 124-125.
~ 1/Jidem, p. 12.
3
l. Nania, Locuitorii gumelniţeni în lumina cercetărilor de la Teiu, SAI, IX, 1967, p. 8.
• D. Măndescu, Te/lui gumelni(ean de la Ziduri (corn. Mozăceni, jud. Argeş), Argessis, X, 2001, p. 7.
www.cimec.ro
72 Gabriel Mihăieuu, Ana Ilie
Stratigrafie
www.cimec.ro
CÂTEVA ASPECTE ASUPRA SITULUI ARHEOLOGIC DE LA GEANGOESTI 73
7
V. şi S. Morintz, Tipuri de aşezări şi sisteme de fortiftca(ie şi de împrejmuire în cultura
Gumelni(a, SCIV, 13, 2, 1962, p. 173- 184.
www.cimec.ro
74 Gabriel Mihiiillscu, Ana Ilie
Structuri de locuire
Dintre cele cinci structuri de locuire sesizate în cele cinci nivele, cele mai
bine surprinse stratigrafic sunt locuinţele incendiate din nivelul V, care, de altfel,
vor fi prezentate mai pe larg.
Locuinţa A a fost surprinsă în SI, SII, SA şi SB, dar nu a fost în totalitate
dezvelită, ea continuând cel puţin spre sud unde masa de chirpici este prezentă
în peretele de SV al SA. De asemenea, delimitarea precisă a laturilor locuinţei
a fost îngreunată de prezenţa pe latura de nord a locuinţei a gropii a, (caroul17)
şi a altor gropi moderne mai mici, aflate spre SE în tranşee. (pl. 2)
Resturile pereţilor locuinţei incendiate apar imediat sub solul arabil şi se
prezintă sub forma unui strat masiv de bucăţi de chirpici (între caroul 17 şi 14)
ce atinge o grosime de 0,60-1 ,00 m.
În SII, caroul 16, lângă taluzul de SV al SI au apărut dărâmături sub
forma resturilor de feţuială şi din marginile ridicate şi rotunjite ale unui cuptor,
înalte de cea. 1O cm.
În jurul cuptorului, pe podea, au apărut fragmente cerarnice de vase mari
decorate cu barbotină şi brâu alveolar, fragmente de străchini mari, decorate cu
benzi spiralice de linii incizate şi spaţii cruţate, lustruite (pl. 7/2).
În careul 17, în SB, tot pe podea, a fost descoperită o piatră de râşniţă de
mari dimensiuni, precum şi vase întregibile, greutăţi de lut, unelte de silex.
Ar mai fi de menţionat în SA, în dreptul caroului 14, prezenţa a cea. 20 de
greutăţi de lut de la un război de ţesut şi în caroul 19, un dom de cupru, de
secţiune pătrată, ascuţit la un capăt şi rotunjit la celălalt.
În acest nivel de distrugere a locuinţei în SA a fost descoperit un material
arheologic interesant - de la numeroase fragmente ceramice, vase întregi sau
întregibile, unele deformate de foc, la fragmente de unelte de silex, figurine de
lut, un harpon de os, numeroase obiecte din cupru (un ac, fragmente dintr-o
spirală ornamentată, un inel-brăţară cu capetele libere).Alături de acestea,
cărbune, zgură şi, destul de rar, oase calcinate.
Pe toată întinderea suprafeţei dezvelite, în SI, II, casetele A şi B, a apărut
sub nivelul de chirpici, peste podină, un nivel de arsură gros de cea. 10 cm.
Podina, realizată din lut puternic bătătorit, se afla la adânc imea de 1,20 m spre
centrul aşezării, ridicându-se până la 0,80-0,90 m spre SE, în SA, iar în SB, la
1,20 m spre N şi la 0,60 m spre SE.
La curăţarea podinei de lut a locuinţei nu au apărut gropi de pari sau
urme de bâme orizontale, cu excepţia unor gropi mici (4) în presupusul centru
al locuinţei, precum şi câteva gropi mai mari pe laturile indicate de răspândirea
dărâmăturilor de chirpici.
Cealaltă locuinţă, surprinsă mai întâi în Sia, a fost urmărită şi delimitată
prin deschiderea unor şanţuri paralele- Slll, SIV- unite apoi în perspectiva unei
cercetări in suprafaţă.(pl. 3)
www.cimec.ro
CÂTEVA ASPECTE ASUPRA SITULUI ARHEOLOGIC DE LA GEANGOESTI 75
8
1. Mareş, Metalurgia aramei în neo-eneoliticu/ României, 2002, p. 232.
9
R. Andreescu, Plastica antropomorfă gume/niţeană. Analiză primară, Buc., 2002, pl 23/4.
10
Gh. Stefan, l..esfouil/es de Că.l'cioarele, Dacia, 7/8, 1941, fig. 14/18.
11
1. Nania, op. cit., p. 17.
www.cimec.ro
76 Gabriel Mihiiiescu, Ano Ilie
Concluzii
1
~
C. Bem ş.a., Cercetări arheologice pe Valea Neajlovului. Consideraţii generale asupra microzonei
Bucşani, Studii de preistorie, 1, 2001, p. 136-137.
13
I. Nania, op. cit., p. 9.
1• Andrieşescu, Lesfouilles de Sultana, Dacia, 1, 1924, fig. 14, pl. XXIII/9.
15
S. Marinescu Bîlcu ş.a., A.yezarea eneolitică de pe insula "La Ostrov", Lacul Taşaul (Năvodari,
jud. Constan(a), Pontica 33-34, 2000-2001, p. 128.
16
D. Măndescu, op. cit., p. 14.
17
VI. Dumitrescu, Fouil/es de Gumelni(a, Dacia 2, 1925, fig. 25, fi~ 29.
www.cimec.ro
CÂTEVA ASPtC'tE ASUPRA SITU LUI ARHEOLOGIC DE LA GEANGOESTI 77
\
\
\
\
\
\
"'"""
--------
'-...
............ //
•o
' ' ' ' '
.-·
LEGENDĂ
Planşa 3-Planullocuinţei E
PlAN ŞA 4
· CD.·~
. ..,.,. ... ,.·
.
! / OJ: ~
....;.o: ,.;:·· 5
biJ
'·''·':>: ·'· 6
"""'
~~
'crl(D···
)O if/W . . - 9
~
>~'hj- 10
'""'
Planşa 6-Materiale din locuinţa E
www.cimec.ro
80 Gabriel Mihăieseu, Ana Ilie
QJCD ,..,,."
. '
,·~·~~·
~&
.z
:;
.
o .u.
"..,,,., '
- . d j l l) • - - .. . -· - ·
www.cimec.ro
82 Andreea Păun
acestuia Dacia înainte de romani ( 1880). Staţiunea arheologică din acest punct
a fost menţionată şi de Ion Andrieşescu în Contribuţii la Dacia înainte de
romani (1912). De asemenea, aici a efectuat săpături arheologice şi Ion Nestor
în anul 1926.
Între anii 1931-1935, D. Berciu a întreprins cercetări de teren în bazinul
superior al Neajlovului, descoperind mai multe tell-uri (Vişina, Puntea de Greci,
[oneşti), cercetând sistematic tell-ul gumelniţean de la loneşti-Palade 1 •
Radu Gioglovan şi Gabriel Mihăescu au efectuat în anul 1960 săpături
de salvare în tell-ul de la Geangoeşti (comuna Dragomireşti), punctul La HultP.
În anul 1976, Radu Gioglovan a efectuat săpături de salvare în tell - ul de
la Moara din Groapă (comuna Corbii Mari), în punctul Măgura din CornerJ.
Între anii 1976-1978, a fost cercetat pe raza satului Morteni un tell
gumelniţean, în punctul Măgura, de către P. Diaconescu 4 •
În anul 1980, P. Diaconescu, M. Diaconescu şi C. Tuţă au efectuat
cercetări arheologice pe o lungime de 15 km de o parte şi de alta a Neajlovului,
pe teritoriul comunelor Morteni, Vişina, Petreşti, fiind descoperite mai multe
aşezări atribuite culturii Gumelniţa.
În comuna Morteni, în punctul Pădurea Cioacelor, a fost descoperit un
tell gumelniţean 5 •
În satul Vişina (comuna Vişina), în punctul Măgura, a fost identificat un
tell gumelniţean de către P. Diaconescu, M. Diaconescu şi C. Tuţă, în anul19806.
***
În cele ce urmează, vom prezenta corpusul descoperirilor atribuite culturii
Gumelniţa de pe teritoriul judeţului Dîmboviţa.
1. Comuna Aninoasa
1.3. Satul Viforâta
1.3.1. Transformator
La 1 km sud-vest de localitate, în apropierea transformatorului electric-
Tîrgovişte, au fost descoperite fragmente ceramice atribuite culturii Gumelniţa.
Istoricul cercetării
Cercetările au fost efectuate de Radu Gioglovan.
Bibliografie
E. Comşa, 1981, p. 23; Gh. Olteanu, 2002, p. 38.
1
D. Berciu, 1934 apud P. Diaconescu si colab., Cercetări de teren în bazinul superior al Neajlovului,
judetul Dîmbovita, în Valachica, 12-13, 1984, p. 31; Gh. Olteanu, Repertoriul arheologic al judetului
Dîmbovita, l, A-M. 2002, p. 32.
~ Gh. Olteanu, op. cit., 2002, p. 124.
R. Gioglovan, Raport preliminar de cercetare arheologică la Moara din Groapă, jud. Dîmbovi{a
( 1976). Interventie de salvare, în Archiva Valachica, 8, 1976, p. 49-54.
4
P. Diaconescu, Cercetări arheologice în bazinul mijlociu al Argeşului. Aşezarea eneolitică de la
Morteni, judeful Dîmbovi(a, în Valachica, 10-11, 1978-1979, 1980, p. 97; P. Diaconescu şi colab., op.
cit., 1984, p. 31.
5
P. Diaconescu si colab., op. cit., 1984, p. 34.
6
E. Comşa, Date privind aşezări le neolitice din jud. Dîmbovi{a, în RMM-MIA, 1, 1981, p. 22-24; P.
Diaconescu şi colab., op. cit., 1984, p. 31-54.
www.cimec.ro
OJLTIJRAGIJMEIMfAiNMIJNIDM.SfADIULACTUALALCERCEfĂRD...ORPETFRTIDRIULJUD.DÎMBOVTfA 83
5. Comuna Bilciureşti
5.1. Satul Bilciureşti
5.1.1. Toponim neprecizat
E. Comşa identifica pe teritoriul acestei localităţi un tell gumelniţean.
Bibliografie
E. Comşa, 1981, p. 23; Gh. 01teanu, 2002, p. 53.
14.5.2. Morei/a
La confluenţa văii Mosa cu râul Colentina, este situată o aşezare
gumelniţeană, de tip tell. ·
Bibliografie
D.I.J.D., 1983, p. 81; L.S.A.J.D., poz. 215; Gh. 01teanu, 2002, p. 76.
www.cimec.ro
84 Andreea Păun
Date semnificative
Stratigrafie
Din cercetările întreprinse (rămase inedite) rezultă că aşezarea are un
strat de cultură cu 6 niveluri de locuire gumelniţene, aici fiind atestate etapele
A2 şi B 1 ale acestei culturi.
Date paleobotanice
Au fost cercetate de către M. Cîrciumaru cea. 2000 de seminţe şi s-a
constatat că aparţin în exclusivitate speciei Hordeum vulgare nudum.
Bibliografie
D.I.J.D., 1983, p. 120; L.S.A.J.D., poz. 98; C. Boruga, 1969, p. 215-226;
A. Păunescu, 1970, p. 181; E. Comşa, 1987, p. 23; M. Cîrciumaru, 1996, p. 78;
Gh. Olteanu, 2002, p. 124; 1. Mareş, 2003, p. 232.
36. Comuna Gura Şuţii
36.2. Satul Sperieţeni
36.2.1. Bostonărie
La nord de localitate, a fost identificată o aşezare gumelniţeană de tip
tell, de unde au fost recuperate numeroase materiale arheologice.
Bibliografie
P. Diaconescu, 1975, p. 410; Gh. Olteanu, 2002, p. 145.
Istoricul cercetării
Tell-ul a fost cercetat între anii 1976-1978 de către P. Diaconescu.
Date semnificative
Stratigrafie
Tell-ul, de formă ovală, avea o suprafaţă de cea. 25oo mp, din care au
fost cercetaţi doar 73,5 mp. Au fost identificate trei niveluri de locuire (primele
două cuprinzând mai multe faze), care au fost atribuite fazelor A2 şi B 1.
Structuri de locuire
În nivelul inferior, atribuit etapei Gumelniţa A2, au fost identificate două
refaceri, prima reprezentată de o locuinţă, iar cea de a doua prin două locuinţe.
Structuri de combustie
În nivelul inferior s-a descoperit un cuptor "menajer".
Mobilier
În nivelul care corespunde fazei Gumelniţa A2 a fost descoperit un ac cu
cap terminat în două spirale opuse.
Nivelul al doilea, care este reprezentat prin trei locuiri succesive, se
caracterizează printr-o ceramică neagră sau cenuşie, într-o proporţie mai mică
faţă de cea din nivelul inferior, ponderea redusă a ceramicii nefiind un
impediment în atribuirea acesteia fazei Gumelniţa B 1.
Date paleobotanice
A fost cercetat de către M. Cîrciumaru un material botanic, rezultat în
urma săpăturilor arheologice din anul 1978, şi care a constat în proporţie de
90% în pleavă necarbonizată, dar au fost studiate şi seminţe seci şi foarte friabile,
necarbonizate. Din pleavă, s-a reuşit separarea unei mici cantităţi de seminţe
întregi de Panicum miliaceum, iar alături de seminţele de mei au mai fost
identificate: o sămânţă de mohor (Setaria italica), una de troscot (Polygonum
convolvulus) şi Il seminţe de Chenopodium album.
Bibliografie
L.S.A.J.D., poz. 137; P. Diaconescu, 1975, p. 409; idem, 1980, p. 97-
115; D.I.J.D., 1983, p. 161; M. Cîrciumaru, 1996, p. 91-92; Gh. Olteanu, 2002,
p. 187; 1. Mareş, 2003, p. 261.
Bibliografie
D.I.J.D., 1983, p. 183.
***
Din cele prezentate mai sus rezultă că doar în trei tell-uri s-au efectuat
săpături arheologice, dar cu caracter de salvare, restul descoperirilor gumelniţene
rămânând doar la stadiul de cercetare de teren (periegheză).
Referindu-ne la concentrarea aşezărilor, trebuie menţionat faptul că acestea
sunt concentrate în partea de sud a judeţului, în zona de câmpie, fiind amplasate
pe văile râurilor Dîmboviţa, Ialomiţa, Argeş, Neajlov, cât şi pe afluenţii
acestora.
Din cele 30 de tell-uri gumelniţene, numai în patru dintre acestea sunt
atestate fazele A2 şi B 1 (La Hulă-Geangoeşti, Măgura-Morteni, Pădurea
Cioacelor-Neajlovu, Măgura- Vişina) şi doar într-o staţiune arheologică este
documentată faza Gumelniţa B 1 (Măgura din Cornet-Moara din Groapă).
În ceea ce priveşte dimensiunile tell-urilor, acestea au diametre cuprinse
între 40 m (Pădurea Cioacelor-Neajlovu) şi cea. 100 m (Măgura- Vişina).
Din punct de vedere stratigrafic, există tell-uri cu două (Măgura din
Cornet-Moara din Groapă), cu trei ( Măgura-Morteni, Pădurea Cioacelor-
Neajlovu) dar şi cu şase niveluri de locuire (La Hulă-Geangoeşti).
Trebuie să remarcăm faptul că nivelul informaţiilor (cât şi cel al săpături lor
arheologice) referitoare la cultura Gumelniţa din judeţul Dîmboviţa este lacunar.
Acestea, ca şi cele pe care le-am menţionat mai sus, se constituie într-un
argument valabil, considerăm noi, pentru reluarea cercetărilor arheologice
dedicate culturii Gumelniţa.
Bibliografie
***Lista siturilor arheologice din judeţul Dîmboviţa, manuscris în arhiva
Complexului Naţional Muzeal "Curtea Domneasca" Tîrgovişte.
***Dicţionarul istoric al judeţului Dîmboviţa, 1983, manuscris.
www.cimec.ro
92 Andreea Păun
)
1'
~~
" ')
-~\\•
~
) r.,.,. r•.-J
c' •v'\
_, ;'~· J
1
(·. )~
.~.
.
~.
\.~2.1.
l •
i '~·'· ',.. . -·
J''.,..."'
. "".
/1}
~. ~.::ş
~
,.,J
; ' '\.,i
• ) • \.1
•
l.,
,J
.... ~- "'f' ./ / .' .J
... .,a'&.) 1
, J n..'L .
'-·" r;..~
.
\.,~
r"'~7
V
~ ,,_,_
o 1J Ilkm
1::1==±!=:::f'
www.cimec.ro
OJLlURAGUMEIMfAÎNMUNIENJA.SfADIULACru\LAL CEKETĂRILOR PE 1FRITORIUL JUD.DÎMBOVTfA 93
l
....r
'\
,.. ....
.... ,.J·
O 1) îDkm
t:l =:ti=::ti
www.cimec.ro
94 Andreea Pă un
·~
1
1.,
1
'
"·
t
\
www.cimec.ro
Gavrilă SIMION, Elena RENŢA
Virgil Ştefan NIŢULESCU
Resume
www.cimec.ro
96 Gavrilă Simion, Elena RenJa, Virgil Stefan Nitutescu
1
Prezenţa şi densitatea movilelor în regiunile carpato-nistrene şi carpato-danubiene erau cunoscute nu
numai cronicarilor moldoveni sau din Ţara Românească, ci şi călătorilor străini care le-au semnalat ca
o caracteristică a peisajului local. Solia poloneză condusă de Krasinschi în 1636 în Ţara Moldovei
consemna în notele de călătorie că" .. Aici, pe dealuri sunt pretutindeni movile, semne ale războaielor
multor neamuri "(apud. V.Spinei, 1985, p.ll9), iar AI.Odobescu ne-a lăsat cea mai plastică prezentare
a movilelor din Câmpia Bărăganului " ... care in peisajul monoton şi plin de ierburi ... pe linia netedă
a orizontului, se profilează, ca moşoroaie de cârtiţe uriaşe, movilele, a căror urzeală e taina trecutului
şi podoaba pustietăţii ... Ele stau semănate in prelargul câmpiei ca sentinele mute şi gârbovite sub ale
lor bătrâneţi "(în Pseudo-Kyneghetikos, 1932, Craiova, p.l3-14); v.şi M.Sâmpetru şi D.Şerbănescu,
1971, p.449, nota 8. Observaţiile privind aliniamentele lor de laN spre S aparţin lui G.Simion care, în
lucrarea publicată în 2003, p.l7, atrage atenţia asupra acestui fenomen din Dobrogea iar prin observaţiile
perieghetice face acelaşi lucru pentru Câmpia Bărăganului de pe linia Buzău-Brăila până la demarcaţia
Urziceni-Siobozia-Feteşti. Movilele de pe malurile râului Prahova şi afluenţilor săi, Teleajen şi Cricovul
Sărat, se pot urmări de sub dealurile carpatine şi până la vărsarea Ialomiţei în Dunăre, străjuind parcă
hotarele vestitului codru ce traversa câmpia de la Carpaţi până la Mare, cunoscut în evul mediu sub
numele "VIăsia".
www.cimec.ro
TIJMULUL DE LA ADÂNCATA- JUD. IALOMIŢA 97
mantalei s-au mai sesizat şi alte lentile de pământ galben (loess) care proveneau
de fapt din gropile mormintelor iniţiale pentru care s-a construit turnului şi
care a fost aruncat în jurul lor, marcând acum, în profilul mantalei, baza
acestuia. După cum vom vedea, movila a servit ca necropolă şi într-o perioadă
mult mai târzie, când au fost depuşi în mantaua de pământ 7 înhumaţi,
morminte ce ar putea fi atribuite unui grup nomad din perioada ultimului val
migrator şi care ar putea fi cuprinse în limitele unei cronologii mai largi a
sec. X-XII.
Mormintele de înhumaţie târzii sunt în număr de şapte (M.1 - M. 7). Ele
au fost depuse în partea de vest a mantalei movilei, cu precădere în zona de SV
(Fig.2). Se pare că gropile lor au fost puţin adânci şi, odată cu aplatizarea
accentuată a movilei, scheletele au ajuns în stratul vegetal fiind astfel deranjate
şi chiar distruse de lucrările agricole (M.2 şi M.4la -38 cm, M.5 la- 22 cm şi
M.6 la -25 cm), nereuşindu-se astfel să se stabilească nici cel puţin orientarea
lor. În schimb, la M.l, situat şi elia -36 cm, scheletul s-a păstrat parţial, fapt
care a permis stabilirea orientării lui: NE-SV*. Aceeaşi situaţie şi pentru
mormântul M.3 situat la -39 cm. (Fig.4/l). Scheletul acestui din urmă mormânt
s-a păstrat aproape în totalitate, fiind în poziţia decubit-dorsal, braţele întinse
pe lângă corp şi picioarele drepte, având o orientare inversă faţă de M.1 şi
anume pe direcţia SV-NE. Nici unul din cele şase morminte nu a avut nici un
fel de inventar.
Cel de-al şaptelea mormânt (M.7) s-a găsit la adâncimea de 40 cm, fapt
ce a determinat păstrarea lui aproape completă, dar nu şi o conservare bună.
Poziţia lui era decubit-dorsal, cu braţele pe lângă corp şi orientat VNV-ESE
(fig.4/2 şi Fig.5/l). Acest din urmă mormânt este, de fapt, şi singurul mormânt
secundar cu inventar alcătuit din următoarele piese:
-cercei de aur, inv. 716 -M.J.I.; 2,05 g; Tl500 %o**, descoperit în partea
dreaptă a craniului. El are forma unei verigi rotundă în secţiune, cu diametrul
de 21-28 mm, fapt ce i-a dat un aspect oval. Pe ea s-a introdus o perlă (sferă)
realizată din foiţă de aur şi fixată de ax prin două verigi (şaibe) din aur, dintre
care una este sudată de sfera perlată (Fig.5/2 şi Fig.6/l)***.
O verigă asemănătoare, realizată tot dintr-o sârmă de aur rotundă în
secţiune, inv. 717 M.J.I.; 1, 12 g; TI. 500 %o şi cu diametru} de 24 mrn, a fost
descoperită însă lângă tibia dreaptă. Fie că avem de-a face cu cel de-al doilea
cercei de la care s-a pierdut perla sferoidală, fie că ea a îndeplinit o altă funcţie
şi a fost deplasată în acest loc de animalele din sol (Fig.5 /3 şi Fig. 6 /2);
-aplică de aur, inv. 718- M.J.I.; 0,75 g; TI. 750 %o; dim: 30 x 31 mm
(Fig. 5 1 4 şi Fig. 6/ 4). A fost descoperită pe piept, în partea centrală a cutiei
toracice. Ea are o formă hexagonală şi este lucrată dintr-o foiţă de aur decorată
în tehnica au repoussee. Ornamentul de pe suprafaţa ei este format dintr-o
bordură perlată, care înscrie în centrul său o serie de figuri geometrice în forma
unor frunze, dispuse circular, cu partea ascuţită spre exterior şi unite între ele
cu o serie de triunghi uri neregulate. În partea centrală, s-au realizat două cercuri
concentrice, între care ni se prezintă, în aceeaşi formă circulară, un decor din
ove, iar în partea centrală un crucifix periat. Pe suprafaţa dinspre exterior,
piesa are şapte mici perforaţii circulare, dispuse asimetric, în scopul fixării ei
pe un suport mai dur. Starea ei de conservare este mediocră, piesa prezintă o
serie de fisuri şi porţiuni mici din suprafaţă lipsă;
- o a doua aplică din foiţă de aur, decorată în aceeaşi tehnică, au
repoussee, a fost descoperită lângă coastele din partea dreaptă a corpului, inv.
719- M.J.I.; dim: 371 18 mm; 0,95 g; Tl840 %o (Fig. 515 şi Fig. 6 /3). Aplica
era acoperită parţial de câteva fragmente de oase din craniul unui cal (?) şi
doisprezece colţi de mistreţ, dovada unei ofrande rituale. Forma acestei aplici
poate fi comparată cu cea de lunulae ("luniţe") dar şi cu cea a unei frunze ori
cu lama unui mic pumnal. Decorul de pe suprafaţa ei este format din perle
dispuse pe două rânduri spre margini şi cu un aspect neregulat în partea centrală.
Cele Il sau 12 orificii mici- circulare confirmă că ea era fixată pe un material
mai solid, poate o piele mai groasă sau chiar lemn.
- un pandantiv clopoţel din bronz însoţea această ultimă aplică din foiţă
de aur. Pandantivul era prevăzut în partea superioară cu o urechiuşă şi are o
formă sferoidală cu diam. maxim de 2,5 cm. A fost inventariat cu nr. 191 O -
M.J.I. (Fig. 5 /6 şi Fig. 6 /5);
- un al doilea pandantiv clopoţel, din bronz, cu un aspect piriform, a fost
descoperit lângă umărul stâng. lnv.l911 - M.J.I. (Fig. 5 1 7 şi Fig. 6 1 6).
Amândouă pandantivele-clopoţei poartă un decor simplu, format dintr-o bandă
alcătuită din două sau trei linii circulare, care au fost realizate prin striere pe
linia de bombare maximă. Unul dintre ele mai păstrează în interior o mică
sferă pentru produs sunetele dorite.
- lângă braţul stâng, s-a descoperit o foarfecă din fier. Este foarte slab
conservată (Fig. 5 1 8), iar lângă tibie, în partea stângă, s-a găsit o cataramă din
fier, care avea o formă dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite. Din nefericire,
aceasta era şi mai slab conservată şi nu s-a putut recupera.
- un cuţitaş din fier, a cărui conservare s-a reuşit a se realiza în urma
măsurilor de laborator (Fig. 5/ 9 şi Fig. 617). El a fost descoperit în apropierea
genunchiului drept şi măsoară o lungime de 8,1 cm şi o lăţime maximă a lamei
de 1,2 cm (lnv. 1909 - M.J.I.).
www.cimec.ro
TUMULUL DE LA ADÂNCATA- JUD. lALOMIŢA 99
Similitudini şi cronologie
~ Cele mai noi studii referitoare la această problemă v: FI.Burtănescu, 2001, Universitatea "Ovidius"
Constanţa; idem, 1996, în Thraco-Dacica, XVII, 1-2, Bucureşti, p.87-116, cu bibliografia citată; G.Simion,
2003, Biblioteca Istro-Pontica, 5, Tulcea, p.13-50 care se alătură la literatura mai veche a lui S.Morintz,
1978, Eug.Comşa, 1998, V.A.Dergacev, 1999, VI.Zirra, 1960, Iv.Panai:otov, 1989, M.Gimbutas, 1989,
G.Deveto, 1941, V.Safronov, 1989.
3
V. bibliografia citată la nota 2.
• FI.Burtănecu, 1996, p.88 şi urm; idem, 2001, p.I19.
5
G.Simion, 2003, p. 17 şi urm.
6
Ibidem, 2003, p.20 şi urm.
7
N.Simache, V. Teodorescu, 1962, p.273-282.
8
E.Comşa, 1989, p.181-188.
9
Ibidem, 1983, p.187, cu bibliografia citată.
www.cimec.ro
TIJMULlJL DE LA ADÂNCATA- JlJD. IALOMIŢA 101
10
Fl.Burtănescu, 2001, p.126 şi unn.
•
11
E. Yarovoy, 1990, p.177 şi unn; Fl.Burtănescu, 2001, p.121 şi unn.
11
N.Simache, V. Teodorescu, 1962, p.274 şi urm.
IJ N.Brudiu, 1985, p.247.
groapă nu a respectat un anumit criteriu ritual şi nici cel puţin o anumită regulă
în acest sens. Toate mormintele au avut orientări diferite, fie pe direcţia NE-S V
cu capul la NE (M.l ), fie invers, cu capul la SV (M.3) sau cu orientarea VNV-
ESE (M.7). În ceea ce priveşte ritualul depunerii unor ofrande sau ale unor
obiecte personale, un singur mormânt (M.7) a înregistrat un astfel de inventar.
Analizat după natura lui, inventarul se compune din:
a) ofranda de carne, dovedită prin resturile osteologice de animale găsite
lângă schelet;
b) obiecte de uz personal şi gospodăresc din fier;
c) podoabe din bronz şi aur.
Din grupa obiectelor de uz personal sau gospodăresc fac parte: o
cataramă, o foarfecă şi un cuţitaş. Starea avansată de rugină în care se afla
catarama n-a mai permis nici o intervenţie de restaurare şi ca atare, pierderea
iminentă a ei. Acelaşi lucru l-am constatat şi la foarfecă, din care însă, o parte
s-a putut salva doar într-o formă fragmentară (Fig.5 /8). Foarfeca a fost realizată
din două lame prinse la mijloc cu un nit, creându-se tipul în formă de Q. Astfel
de obiecte de uz casnic s-au mai găsit ca inventar şi în alte morminte, atribuite
păstorilor nomazi de origine turanică, descoperite la Grădiştea, Olăneşti, Gura
Bîcului 19 , precum şi în alte asemenea descoperiri de la răsărit de Nistru, datate
în secolele X-XI. Acest tip de foarfecă îl găsim şi în aşezări din aceeaşi perioadă
precum cea de la Dridu 20 , forma ei continuând şi în veacurile următoare21 ,
până în zilele noastre.
Cuţitaşul este mai puţin afectat de coroziune în comparaţie cu obiectele
de mai sus (Fig. 5/ 9 şi Fig. 6 17). Forma lui este bine cunoscută în topul
elementelor de acest gen şi foarte conservatoare, am putea spune că este chiar
comună. Lama lui are o lungime de 4,5 cm şi o lăţime de 1,2 cm. În prelungirea
ei se află pedunculul care se introducea într-un mâner sau de care se fixau
prăselele din lemn, având în momentul de faţă o lungime de 3,6 cm.
În ceea ce priveşte podoabele descoperite, acestea capătă pentru studiul
nostru o semnificaţie deosebită, atât pentru stabilirea arealului cultural în care
au fost create şi din care provin, cât şi pentru delimitarea unei cronologii a
circulaţiei lor. După natura compoziţiei lor, ele sunt din bronz şi din aur.
Podoabele din bronz sunt cele două exemplare de pandantive-clopoţei.
Ele sunt asemănătoare ca formă, având un aspect cvasi-globular, puţin piri forme,·
terminate cu câte o urechiuşă în partea superioară şi cu o despicătură în formă
de cruce pe suprafaţa inferioară. Unul dintre aceste pandantive-clopoţei mai
19
V.Spinei, 1985, p.ll3 şi urm, fig. 50/12.
~o Eug.Zaharia, 1967, p.94, fig.54/8
~· I.Dragomir, 1972-1973, p.29-47, fig. 5/15- pentru Enisala; I.Cândea, 1995, p.l58, fig.80 /4- pentru
Brăila; A.Artimon, 1986, p.271, fig.8 /4- pentru Tg.Trotuş.
www.cimec.ro
TIJMULUL DE LA ADÂNCATA- JUD. IALOMITA 103
~ M.Szell, 1941, p.262, pl. X B/10-11; cf. I.Bamea, 1954, p.202-203, cu bibliografia recomandată.
~ 3 Gh.Ştefan şi colab, Dinogeţia, 1, 1967, p.278, fig.l68 /3 şi Fig.l69 /4-10.
~· P.Diaconu, D.Vâlceanu, 1972, p.l39 şi urm, fig.56/ 7; L.Dumitriu, 2001, p1.57.
15
V.Spinei, 1985,p.II0-125.
:!6 I.Bamea, Dinogeţia, 1, 1967, p.278.
~ 7 P.Diaconu şi colab., 1972, p.l39-141.
~ Gh.Mănucu-Adameşteanu, 1984, p.356, pi.III /1 şi IV /1
:!9 I.Bamea, Dinogeţia, 1, 1967, p.282, fig.l69/ 5-7; I.Bamea, 1954, p.220, pl. V /4; L.Dumitriu, 2001,
p.l55 şi urm.
30
P.Diaconu şi colab., 1972, p.l39 şi urm.; L.Dumitriu, 2001, p.l12, Pl.81 /23-25.
31
1. Cândea, 1995, p.60 şi urm., Fig. 82/3; L.Dumitriu, 2001, p. 112, pl. 90/3-4.
3
~ A.Ionifă, 2001, pl. 15 /5.
33
V.Spinei, 1985, p.II0-125.
www.cimec.ro
104 Gavrilă Simion, Elena Renta. Virgil Ş1efan Nitulescu
- o verigă (inv. 717) tot din aur, ca şi cea de la cercelul de mai sus, şi care
poate fi interpretată, fie tot ca cercei- de la care s-a pierdut sfera adiţională, fie
pe funcţia unui inel de buclă. Asemănarea ei ca formă şi diametru cu cercelul
de mai sus ne determină să optăm pentru prima variantă.
- cele două aplice din foiţe de aur, decorate pe întreaga suprafaţă în
tehnica au repoussee, inv. 718 şi 719 (Fig.5/4-5 şi Fig.6/3-4), se înregistrează
şi ele tot ca obiecte de podoabă, cu observaţia că nu se foloseau în această
stare, ci erau fixate pe un material mai dur: lemn sau poate o bucată de piele
mai groasă. Ornamentica, formele şi starea lor de conservare au fost descrise
în catalogul descoperirilor, prezentat în paginile de început, de aceea nu vom
mai reveni asupra acestor aspecte. Ele se înscriu în categoria pandantivelor
filiforme, indiferent că acestea ni se prezintă cu un contur hexagonal sau pot fi
asociate cu acele lunulae sau "luniţe" ori cu o frunză şi chiar cu vârful unei
săbii.
Originea lor este atribuită aceloraşi centre răsăritene de care am amintit
şi răspândirea lor o datorăm cu precădere celor care le-au purtae 4 •
Cercetările din regiunile nord-pontice dintre Volga şi Don, cu precădere
cele de la Sarkel - Belaia Veja şi Ekaterinovka, prin interpretările asupra
inventarului din morminte dominat de: pandantive-clopoţei, cercei şi verigi
simple, pe care s-au introdus perle din acelaşi metal şi unelte de uz curent, ca
foarfeci şi cuţitaşe, au dus la concluzia că necropolele respective au aparţinut
uzilor3 5 • În schimb, în descoperirile de la Burty, Zelenki, Gaevka, Voronaia şi
de la Kemenka, în care domină pandantivele-clopoţei, inelele de tâmplă şi
aplicele, acestea au fost atribuite pecenegilor3 6 •
Descoperiri de acest gen se cunosc şi la apus de Nistru, însă în număr şi
cu o desnitate mult mai mică, fără a se reuşi să se întocmească o grupare şi o
clasificare a lor după o apartenenţă etnică. Caracteristica acestor descoperiri
nistreano - carpato - dunărene este dată de absenţa unor necropole compacte.
Mai toate descoperirile din această parte sunt izolate, în cea mai mare parte ele
sunt urmarea unor intervenţii de salvare şi chiar reconstituiri ale celor apărute
cu ocazia unor lucrări de altă natură.
O analogie a mormintelor târzii de la Adâncata cu astfel de descoperiri o
putem face cu cele de la Fridensfeld şi Limanskoe (r.Sărata şi Reni, reg. Odessa),
cu cele de la Coconeştii Vechi, Hăncăuţi şi Grădiştea (r. Ediniţa şi Cimişlia), ca
şi cu alte asemenea situri din Republica Moldova. Morminte din această perioadă
ne mai sunt cunoscute şi la apus de Prut, în podişul Moldovei, la Griviţa şi
34
S.Pietneva, 1958, p.168, fig.8; p.178, fig.14 şi p.180, fig.16; P.Diaconu şi colab, 1972, p. 141 şi unn.
şi fig.57.
35
M.I.Artamonov, 1958, p.76-77 şi fig.56; apud. M.Sâmpetru şi D.Şerbănescu, 1971, p.448.
36
S.A.Pietneva, 1958, p.l62, fig. 2.
www.cimec.ro
1UMULUL DE LA ADÂNCATA- JUD. IALOMIŢA 105
În concluzie
După ritualul funerar practicat, în care ritul înhumaţiei era unica formă,
cu defunctul aşez~t în groapă în poziţie decubit-dorsal, braţele pe lângă corp şi
picioarele întinse, fără predilecţii în ceea ce priveşte stabilirea unei anumite
orientări, însoţit sau nu de un inventar ce caracterizează o cultură de tip răsăritean,
este corect să asociem grupul celor şapte morminte din mantaua movilei de la
Adâncata cu cele atribuite grupurilor migratoare turanice.
Lipsa din morinintele de la Adâncata a unor piese, cum ar fi vârfurile de
săgeţi, elemente de zăbale, forma cataramei care n-a putut fi salvată, ca şi
incertitudinea asupra apartenenţei resturilor osteologice de animale depuse ca
ofrandă, toate acestea adâncesc supoziţiile noastre asupra unei atribuiri etnice
certe. Pe de altă parte, nici piesele ce alcătuiesc inventarul lui M.7 nu ne ajută
să realizăm un studiu comparativ cu acele descoperiri care au reuşit să
documenteze o apartenenţă etnică.
Ca atare, după forma şi caracteristicile inventarului din M.7, descris şi
analizat în rândurile de mai sus, t9ate aceste morminte pot fi atribuite cu
certitudine acelor grupuri de călăreţi nomazi de origine turamică, care au pătruns
în spaţiul câmpiei dunărene în perioada sec. XI - XII.
37
V.Spinei, 1985, p.11 0-125.
38
V.Harţuche, 1980, p.77 şi fig.30 /3.
39
Gh.Diaconu, P. Diaconu, 1967, p.l36 şi urm .
.j() D.Berciu, 1959, p.152 şi fig.10/1-2.
41
Seb.Morintz, B.lonescu, 1968, p.IOI.
·~ M.Sâmpetru, D.Şerbănescu, 1971, p.453.
www.cimec.ro
106 Gavrilă Simion, Elena Renta. Virgil Ştefan Nitulescu
BIBLIOGRAFIE
Szell, M., 1941, Les cimetieres du Xle siecle aux environs de Szentes, în
Falia Archeologica, III-IV, Budapest.
Ştefan Gh., Barnea, 1., Comşa, M., Comşa, E., 1967, Dinogeţia, 1,
Aşezarea feudal timpurie de La Garvăn, Bucureşti.
Vasiliu, 1., 1995, Cercetări arheologice în Delta Dunării. Mormintele cu
ocru de La Chilia Veche în Peuce, XI, Tulcea, p.49-87.
Zirra, VI., 1960, Kultura progrebenîii s ohroj v Zakarpatskikh obhastakh,
în Materialy i Issledovanija po Arkeologij SSSR (MIA), Moscova- Leningrad,
p. 97-127.
Yarovoy, E., 1990, Kurganî eneolita epohi bronzî Nijnego Podnestrovîea,
Kişinev.
www.cimec.ro
~
~
c:
r
.
otn
r
, ;l>
E;
,~
~·
- ~' (")
~ ($.~~~<>" 1
'~~
"/
~ ---t>--~~
\S 1
~ADÎNCATA 5=
r
o
s::
~
ORÎDU ,
!!.N.o.r.~" ,
Schiţa topografică află
Fig.l a zonei în care se
cercetat de la Adâncata.
www.cimec.ro
turnului
-
o
\0
110 Gavrilă Simion, Elena Renţa, Virgil Ştefan Niţulescu
·:~llili!IC~~~~IIIÎI~.
1
1 N . .
vr-------------------~ .---~----------------.E
r,•
"
..• .. 9;;~,
r..f
www.cimec.ro
TUMULUL DE LA ADÂNCATA- JUD. IALOMIŢA 111
1 4
3 6
Fig.3 -Aspecte ale situaţiei de şantier: vedere generală,
profile, locul amplasării unor morminte.
www.cimec.ro
112 Gavrilă Simion, Elena Renta, Virgil Ştefan Nitulescu
2 5
3 6
Fig.4 - Aspecte de pe şantier:
1) M.3; 2) M.7; 3) aspect de pe şantier; 4) M.8; 5) M.9; 6) M.lO.
www.cimec.ro
TIJMULUL DE 14 ADÂNCATA- JUD. IALOMIŢA 113
.:#?'
~
• .. • - .
2QO
r::J
\ o
-, '! ••
~ .
·--
~ 9
5
~
o 2cm
-
o 10 20cm
D 2 3 cm
~
www.cimec.ro
114 Gavrilă Simion, Elena Renta, Virgil Ştefan Niţulescu
Cele două culturi ale epocii bronzului au, conform cercetărilor mai vechi
şi recente, graniţa estică în zona văii Mostiştea (P. Roman, M. Petrescu -
Dîmboviţa, A. Vulpe, R. Băjenaru, C. Schuster). Există însă şi unele păreri,
care, în ceea ce priveşte cultura Glina, includ şi estul Munteniei, sudul Moldovei
şi chiar teritoriile până la Bug în arealul ei(/. Nestor, J. Machnik).
Argumente că graniţa estică a culturii Glina a fost pe Mostiştea sunt
aduse recent, indirect, mai ales de studiile lui F. Burtănescu.
În ceea ce priveşte cultura Tei, aşezări sunt de consemnat până în faza
a doua de evoluţie a ei. Probabil, începând cu următoarea fază (a III-a), dar
posibil şi la sfârşitul celei anterioare (C. Schuster), datorită presiunii unor
triburi venind din est (v. V. Leahu, C. Schuster), purtători Tei se văd nevoiţi să
se replieze spre centrul Munteniei. Aproape sigur, tot atunci, mai multe
comunităţi au pătruns în Ţara Bârsei şi la sud de Dunăre (A. Alexandrescu, V.
Leahu, A. Vulpe, C. Schuster ).
Faptul că în Bronzul Timpuriu şi parte din cel Mijlociu teritoriul la est
de Mostiştea a fost "ocolit" de comunităţi sedentare şi "populat" numai de
nomazi, a căror prezenţă a fost documentată numai prin monumente funerare
se datorează foarte probabil condiţiilor improprii traiului de mai lungă durată.
Zona dintre Mostiştea şi Dunăre a fost în perioada amintită supusă unei clime
mai dure ce a transformat-o într-o stepă (V. Leahu, C. Schuster, E.D. Bozilova,
S.B. Tonkov, H. Todorova).
www.cimec.ro
116 Cristian Schus/er
Acest fenomen nu este izolat şi face parte dintr-unul european mai larg
(M. Koifmann, J. Bouzek, M. G.L. Baillie, A. Jockenhorel etc.).
Ulterior, la sfârşitul Bronzului Mijlociu, clima pare că s-a ameliorat, generând
astfel schimbări benefice în teritoriul amintit. Acest fapt a permis aşezarea aici a
unor comunităţi Coslogeni "semi-sedentare" (v. Leahu, S. Morintz, C. Schuster, ş.a.).
1. Die Glina-Kultur.
Des oftem wurde in gezielten Beitrăgen 1 aber auch in Arbeiten, die sich
mit den Glina- und Tei-Kulturen in ihrer Gesamtheit beschăftigten 2 , die
Problematik der Ostgrenze ihrer Verbreitungsgebiete angeschnitten. Hier sei
bezi.iglich der fri.ihbronzezeitlichen Glina-Kultur die zwei stark abweichenden
Meinungen zu unterstreichen. Nach 1. Nestor 3 gehort das ganze Gebiet
Munteniens und der Si.iden der Moldau zum Verbreitungsraum der Kultur. Dieser
Hypothese gesellten sich entlang der Jahre mehrere Wissensc~aftler, unter denen
J. Machnik eine Sonderstelle einnimmt. Er ăuBert sich hinsichtlich des Glina-
Verbreitungsgebietes folgendermassen: "The area of its penetration should
also include... the watershed between the lower Danube and the lower South-
ern Bug, where materials with the traits of this cu/ture are being discoverecf' 4 •
Gegensătzlich dieser Grenzeortung ist heute, die fast von allen Gelehrten
akzeptierten Meinung, die die Ostgrenze der Glina-Kultur an die Mostiştea
1
C. Schuster, Despre aria de răspîndire a culturii Glina, lstros, VII, 1994, 63-70; ders., Aria de
răspândire a culturii Tei, Analele Banatului, S.N., III, 1994, S. 171-178; ders.,, BAR International
Series, 2003, S ..
~ S. unter anderen V. Leahu, Cultura Tei, Bucureşti, 1966; ders., Cultura Tei/The Tei Cu/ture, in:
Petrescu-Dîmboviţa et al. (Hrsg.), Comori ale epocii bronzului din România/ Treasures of the
Bronze Age in Romania, Bucureşti, 1995, S. 253-261; P. Roman, Die Glina 111-Kultur, Prăhistorische
Zeitschrifl, 51/1, 1976; C. Schuster, Die Bronzezeit in der Grossen Walachei- ein Forschungsbericht,
in: Kulturraum Mittlere und Untere Donau: Traditionen und Perspektiven des Zusammenlebens,
Reşiţa, 1995, S. 79-89; ders., Perioada timpurie a epocii bronzului în bazinele Argeşului şi /alomiţei
Superioare, Bibliotheca Thracologica XX, Bucureşti, 1997, S. 29-117; ders., The Early Bronze
Age in Romania, in: L. Nikolova with conlributions by 1. Manzura and C. Schuster, The Balkans in
Later Prehistory. Periodization, Chronology and Cultural Developnrent in the Final Copper and
Early Bronze Age (Fourth and Third Millennia BC), BAR International Series 791, 1999, S. 241-
248; ders., Zur Besiedlung der West- und Mittelwalachei (Rumănien) in der Friihbronzezeit, Report
of Prehistoric Research Project, 4, 2000, S. 9-19; ders., Zu den Ursachen der Ausbreitung (von
Os ten nach Westen) der Glina-Kultur, Cercetări Arheologice XIIII, 2000 ( 1998-2000), 361-370;
R. Băjenaru, Cultura Glina/The Glina Cu/ture, in: M. Pelrescu-Dîmboviţa et al. (Hrsg.), Comori
ale epocii bronzului din România/ Treasures of the Bronze Age in Romania, Bucureşti, 1995, S.
182-187; C. Schuster, T. Popa, Mogoşeşti. Studiu monografie, Bibliotheca Giurgiuvensis !, Giurgiu,
2000, s. 125-128.
3
1. Nestor, in: Istoria României, Bd. 1, Bucureşti, 1960, Abb. 9.
4
J. Machnik, The Earliest Age Bronze Age in the Carpathian Basin, Archaeological Sciences
Bradford, 1991, S. 10 f.
www.cimec.ro
ZUR OSTGRENZE DER VERBREITUNGSGEBIETE DES BRONZEZEllLICHEN GLINA-UNDTEI-KULTUREN 117
setzt, zu nennen. Vertreter dieser Hypothese sind erstens P. Roman 5 und weitere,
wie M. Petrescu-Dîmboviţa 6 , A. Vulpe, R. Băjenaru 7 , C. Schuster8 etc.
Hat J. Machnik recht in seiner Annahme, dass Glina-Spuren bis in die
von ihm genannten Gebiete zu finden sind? Die neusten Forschungen haben
bewiesen, dass Teile des Dnestr-Dnepr-Binnenlandes, das Gebiet der R.
Moldawien, die "rumănische" Ostmoldau, die Dobrogea und den Nordosten
Bulgariens in der Glina-Zeit von der Bugeac-Gruppe der Grubengrabkultur
eingenommen wurde9 • Die einzige kulturelle ĂuBerung in dem von Machnik
ins Auge gefaBten Gebiet, die Ăhnlichkeiten in der Keramik mit der Glina-
Tonware aufweist, ist nur der Edineţ-Kultur 10 • Diese Tatsache konnte das
Ergebnis eines moglichen "Migrationsstrome~" sein 11 , aber wie ich schon bei
ei ner anderen Gelegenheit unterstrichen habe, erfolgte dieser durch "eine Mixtur
von geringeren "ethnischen" Elementen und hauptsiichlich starke kulturelle
Einjliissee sind bei der Deutung der Ăhnlichkeit des Glina- und Edineţ- aher
auch Schneckenberg B-Materials maj3gebend. Dieser Einflu./3 eifolgte nicht
entlang der Donau, sondem seine Spuren sind im muntenischen Hiigel- und
Vorkarpatengebiet und weiter im siidostlichen Raum Siebenbiirgens und in
der Moldau und letzten Endes am linken Vfer des mittleren Pruth zu erkennen" 12 •
Das es so ist, beweisen die neusten Forschungen von F. Burtănescu 13 •
5
P. Roman, a.a.O., S. 27.
6
M. Petrescu-Dîmboviţa, Glina, in: Dicţionar de Istorie Veche a României, Bucureşti, 1976, S. 308;
ders., Glina, in: C. Preda (Koord.), Encic/opediaArheologiei şi Istoriei Vechi a României, Bd. II (D-L),
Bucureşti, 1996, S. 194 f ..
7
R. Băjenaru, a.a.O.
8
C. Schuster, Despre aria de răspîndire a culturii Glina, Istros, VII, 1994, 64 f. und Abb. 1.
9
V. Dergaeev, Moldavija i sosdenie terrorii v epoclzu bronzy, Kisinev, 1986, S. 82-87; ders., Epoca
bronzului. Prima perioadă, Thraco-Dacica XV/1-2, 1994, S. 123-127; L.K. Bogataja, 1. Manzura, Ost-
West- Wech~elbeziehungen im Spiegel der ăneolitlzisclz-friilzbronzezeitliclzen Kulturen des nordwestliclzen
Sclnmrzmeergebetes, Zeitschrift fiir Archăologie, 28/2, 1994, S. 81-85; 1. Manzura, E. Sava, Interacţiuni
"est-vest" reflectate în culturile eneolitice şi ale epocii bronzului din zona de nord-vest a Mării Negre
(Schiţă cultural-istorică), MemoriaAntiquitatis XIX, 1994, S. 175-178; C. Schuster, Zu den Ursachen
der Ausbreitung (von Os ten naclz Westen) der Glina-Kultur, Cercetări Arheologice XI/II, 2000 ( 1998-
2000), s. 364.
10
V. Dergaeev, Moldavija i .wsdenie terrorii v epochu bronzy, Kisinev, 1986, S. 111 ff.; ders, Zum
Problem des Vordringens ijstliclzer Stămme in den karpatisclzen Donauraum vom Ăneolitlzikum bis in
die ăltere Bronzezeit, Praehistorica XV [Das Ăneolithikum und die friiheste Bronzezeit (C 14 3000-2000
b.c.) in Mitteleuropa: kulturelle und clzronologische Bezieh~ngen (Acta des XIV. lntemationalen
Symposiums Prag-Liblice 20.-24.10.1986 )), 1989, S. 135 f.; ders., Epoca bronzului. Prima perioadă,
Thraco-Dacica XV/l-2, 1994, S. 129, 137.
11
Ders., Zum Problem des Vordringens (jstlicher Stămme in den karpatisclzen Donauraum vom
Ăneolithikum bis in die ăltere Bronzezeit, Praehistorica XV [Das Ăneolithikum und die friilzeste Bronzezeit
(C 14 3000-2000 b.c.) in Mitteleuropa: kulturelle und chronologische Beziehungen (Acta des XIV.
lnternationalen Symposiums Prag-Liblice 20.-24. 10.1986 )], 1989, S. 136.
1
~ C. Schuster, a.a.O., S. 364.
13
F. Burtănescu, Epoca timpurie a bronzului între Carpaţi şi Prut. Cu unele contribuţii la problemele
perioadei premergătoare epocii bronzului în Moldova, Bibliotheca Thracologica XXXVII, 2002.
www.cimec.ro
118 Cristian Schuster
Wenn ibm nach die Funde des Typs Aldeni im Bârlad-Gebiet klare
siebenbtirgische Zăbala-Einfltisse aufweisen 14 , sosind Schneckenberg B und
Jigodin Elemente in den Entdeckungen von Bogdăneşti, Mândrişca, Hăbăşeşti,
Vale Lupului (Grab 22) in der Siret-Gegend und seinen Nebenfltissen zu
erkennen 15 • Diese Funde sind regelrechte "Wegeweiser", die uns das Bild
der Entwicklung der Edineţ-Kultur am linken Pruth-Ufer, entschltisseln.
Anderseits muB hier gesagt werden, dass es an der Grenze des
Unmoglichen rahmt mit V. Dergaeev 16 , der das Erscheinen der Edineţ-Kultur
auf dem Gebiet der R. Moldawien in folge einer Migration eines Teiles der
Bevolkerung der nord-ostlichen Regionen Ungarns - Hatvan-Kultur! - sieht,
einverstanden zu sein 17 •
Zur Bugeac-Gruppe zurtickkommend, erhebt sich selbstverstăndlich
die Frage ob auch der ostliche Teil Munteniens zum Verbreitungsgebiet dieser
Erscheinung gehorte 18 und dieses ein Grund darstellten warum die Glina-
Gemeinschaften nicht in diesen Raum vordringen konnten. Diesbeztiglich
wird es heute immer klarer, dass hauptsăchlich die Gebiete entlang der Donau
(Sultana, Preasna-Gurbăneşti) und seltener die der Nebenfltisse im Innenland
des Stromes (Ploieşti-Triaj, Sănduliţa-Săruleşti, Vităneşti, Lăceni) 19 von den
Volkerschaften dieser kulturellen Erscheinung bevorzugt wurden. Die anderen
Teile Ostmunteniens - der mittlere insbesondere - wurden im allgemeinen
vermieden 20 .
14
Ibidem, S. 182-189.
15
Ibidem, S. 189-203.
16
V. Dergaeev, Epoca bronzului. Prima perioadă, Thraco-Dacica XV/1-2, 1994, S. 137.
17
C. Schuster, Die Friilzbronzezeit in der Walaclzei und in Siidostsiebenbiirgen - kulturelle Verbindungen,
Beziehungen und Einjliisse und etlznisclze Bewegungen, Acta Musei Napocensis, 35/I, 1998, S. 28.
18
So wie einige Wiisenschaftler glauben: L.K. Bogataja, 1. Manzura, a. a. O., Abb. 10/7; 1. Manzura,
E. Sava, a.a.O., Abb. 10/7.
19 C. Schuster, Zu den Ursaclzen der Ausbreitung (von Os ten naclz Westen) der Glina-Kultur, Cercetări
Was sich ostlich der Mostiştea in der Tei-Zeit abgespielt hat, ist fiir
die Wissenschaftler teilweise noch unbekannt. Erst mit dem Eindringen -
von Osten kommend - der Coslogeni-Gemeinschaften, kann im Raum
zwischen der Mostiştea und Donau von einem von seBhaften Volkerschaften
bewohntes Land gesprochen werden. Diese Gemeinschaften, wie auch jene
Racoviţeni-Petrişoru, fiihrten zum nach Westen drăngen der Tei-Bevolkerung
von der Mostiştea. Ich schrieb einmal, dass dieses in der Tei 111-Stufe
stattfand 22 _ Damit gesellte ich mich V. Leahu's Hypothese, dem nach "dieses
Eindringen alogener Stămme fand in der Zeit der Stufen Monteoru la-I/a
und Tei III statt" 23 _
Trotz dessen fragte ich mich spăter24 , warum keine Tei 111-Funde an
der Mostiştea zu verzeichnen sind. Eine Mogliche Antwort wăre, dass die
Tei-Gemeinschaften schon friiher, in ihrer II. Stufe, unter Druck gesetzt
wurden und dieses Gebiet verlassen hatten.
Heute ist es klar, dass beide Kulturen ihre Ostgrenze an der Mostiştea
hatten. Sobald das Gebiet ostlich des Mostiştea- Tales bevolkert wurde, so
wie es abIL Stufe der Tei-Kultur war, wurde auch diese "Grenze" aufgegeben.
~· C. Schuster, Aria de răspândire a culturii Tei, Analele Banatului, S.N., III, 1994, S. 173; C. Schuster,
T. Popa, a.a.O., S. 125 f.
~~ C. Schuster, a.a.O., S. 175. S. auch C. Schuster, A. Comşa, Die Tei-Kultur und der Siidosten
Siehenhiirgens, Forschungen zurVolks- und Landeskunde 4011-2, S. 107-116.
~ 3 V. Leahu, Cultura Tei în sud-estul Transilvaniei, Angustia, 2, 1997, S. 125.
~~ C. Schuster, Unele prohleme ale Bronzului Mijlociu (BM) şi Final (BF) din centrul Munteniei(/),
Buletinul Muzeului "Teohari Antonescu"- Giurgiu, II-IV/2-4, 1998, S. 146.
www.cimec.ro
120 Cristian Schuster
Was ftihrte dazu, dass der Raum zwischen Mostiştea und der Donau
sowohl von den Glina- als auch Tei-Gemeinschaften vermieden wurde?
Warum gibt es bis zur Coslogeni-Zeit keine klaren Spuren seBhafter
Menschen in diesem Gebiet? Antworten dazu versuchten mehrere Gelehrten
zu geben. Wir erinnern an V. Leahu, der folgendermassen sich ăuBerte 25 :
"im Lichte der Beziehungen mit den benachbarten Volkerschaften, ist die
Abwesenheit der Tei-Stămme in den ostlichen Gebieten Munteniens- weiter
ostlich von der Mostiştea- schwer zu erklăren". ,,Natiirlicher ist in diesem
Fali, die Abwesenheit der Tei-Siedlungen im ostlichen Teil Munteniens durch
die geographischen Bedingungen zu erklăren" 26 •
Obwohl diese Hypothese nicht gănzlich einleuchtend ist, muB sie
in Betracht gezogen werden, denn zur Zeit scheint sie die einzige zu sein,
die eine Erklărung darbietet. Es ist zu unterstreichen, dass das erwăhnte
Gebiet durch seine steppige Landschaft keine gute Lebensbedingen ftir
seBhafte27 Gemeinschaften lieferte.
Die unternommen Forschungen haben bewiesen, dass der Wind auch
m der Bronzezeit Lossdunen im Osten Rumăniens, hauptsăchlich in
Ostmuntenien, genauso wie im Stidosten Polens, in WeiBrussland, der
Ukraine und in Bulgarien gebildet haben 28 • Diese war eine Folge der
klimatischen Phenomăne, die sich auf dem Gebiet Rumăniens und seinen
Nachbargebieten 29 , aber auch in West- und Mitteleuropa, in der Ăgăis,
30
M. Korfmann, Zur Neolithisierung Nod- und Mittelafrikas, Beitr. Allg. U. Vgl. Arch., 1, 1979, S.
183-200; J. Bouzek, Climatic Changes and Central European Prehistory, in: A.F. Harding (Hrsg.),
Climatic Clumges in Later Prehistory, Edingurgh, 1982, S. 179-191; S. Stiros, S. Papageorgiou,
1991; M.G.L. Baillie, Evidence ofC/imatic Deteroriation in the 12'h and J7•h Centuries BC, in: B.
Hănsel (Hrsg.), Mensch und Umwelt in der Bronzezeit Europas, Kiel, 1998, S. 49-55; A. Jockenhovel,
Mensch und Umwelt in der Bronzezeit Europas: Einfiihrung in die Thematik, in: B. Hănsel (Hrsg.),
Mensch und Umwelt in der Bronzezeit Europas, Kiel, 1998, S. 27-47; V. Lo•ek, Late Bronze Age
Environmental Collapse in the Sandstone Areas of Northern Bohemia, in: B. Hănsel (Hrsg.), Mensclz
und Umwelt in der Bronzezeit Europas, Kiel, 1998, S. 57-60; M. Magny, C. Maise, S. Jacomet und
C.A. Burga, Klimaschwankungen im Verlauf der Bronzezeit, in: S. Hochuli, U. Niffeler und V. Rycher
(Hrsg.), Die Schweiz vom Palăolithikum bis zumfriihen Mittelalter, SPM III, Bonzezeit, Basel, 1998,
S. 135-140; A. Aspes, C. Baroni und L. Fasani, Umweltverănderungen und ihre Folgen fiir die
Beviilkerung der Bronzezeit Europas, in: B. Hănsel (Hrsg.), Mensch und Umwelt in der Bronzezeit
Europas, Kiel, 1998, S. 419-426; u.s.w.
31
E. Boşilova und M. Filipova, Palaeoecological Environment in Northeastern Black Sea Area
during Neolithic, Eneolithic and Bronze Periods, Studia Praehistorica, 8, 1986, S. 160-165; dies.,
Palynologica/ and Palaeoethnobotanical Evidence about the Human Impact on the Vegetation along
the Bulgarian Black Sea Coastfrom Neolithic tii/ the Greek Colonisation, Thracia Pontica, 4, 1991, S.
87-96; N. Panin, Oscila(iile de nivel ale Mării Negre şi evoluţia climei în pleistocen, in: M. Petrescu-
Dîmbovişa, A. Vulpe (Koord.), Istoria Românilor, 1, Moştenirea timpurilor îndepărtate, Bucureşti,
2001, s. 30 ff.
31
M.Botzan, Apele în viaţa poporului român, Bucureşti, 1984, S. 22, 24 und Tab. 1.1; M. Tomescu,
Factori ce influenţează structura spectrelor sporo-polinice, Cercetări Arheologice, Xl/1, 2000, S.
545-576; N. Boşcaiu, Paleoflora şi evoluţia el imei în Holocen, in: M. Petrescu-Dîmbovişa, A. Vulpe
(Koord.), Istoria Românilor, 1, Moştenirea timpurilor îndepărtate, Bucureşti, 2001, S. 31-35.
33
M. Tomescu, Holocenul- date cronologice şi climatice, Cercetări Arheologice, XIII, 2000, S. 235-
270.; S. auch V. Tufescu, Teritoriul şi populaţia României, in: M. Petrescu-Dîmbovifa, A. Vulpe
(Koord.), Istoria Românilor, 1, Moştenirea timpurilor îndepărtate, Bucureşti, 2001, S. 17.
3
' H. Todorova, a.a.O., S. 70.
www.cimec.ro
122 CristiJJn Schuster
www.cimec.ro
Ioan VASILIU
*
* *
• Cercetările arheologice din zona localităţii Enisala [corn. Sarichioi,
jud. Tulcea], situată la extremitatea estică a lacului Babadag, pe malul de sud al
www.cimec.ro
124 Ioan Vasiliu
1
M.Iancu, Consideraţii jizico-geografice asupra Dobrogei maritime,Dobrogea maritimă,Bucureşti
1966, p.126, 145, p1.6; P.Coteţ, I.Popovici, Judeţul Tulcea, Bucureşti 1972, pp.12-l3.
~ I.T. Dragomir, Descoperiri lwllstaniene în incinta cetii(ii medievale Enisala, SCIV, 25,1974,1, pp. 131-136
3
E.Lăzurcă, Gh.Mănucu-Adameşteanu,, Noi descoperiri arheologice la Enisala,jud. Tulcea, Materiale,
Tulcea, 1980, pp.l46-156.
4
M.Babeş, Necropola daco-romană de la Enisala, SCIV, 22, 1971, 1, p.21, nota 12.
s G.Sirnion, Cultura traco-getică în lumina izvoarelor arheologice descoperite în necropola de la
Enisala, Peuce, 2, Tulcea, 1971, pp.63-129.
6
M.Babeş, op.cit., pp.19-45.
7
AI.S.Ştefan, Cetă(ile romane de la Enisala. Studiu aerofotografic, RMMMIA, 46, 1977, pp.15-25.
8
R.S.Ciobanu, Cetatea Enisala, BMI, 40, 1971, 1, pp.21-3o; Gh.Mănucu-Adameşteanu, Necropola
medievală de la EnisalaUud. Tulcea), Materiale, Oradea, 1979, pp.379-386; idem, Necropola medievală de
la EnisalaUud. Tulcea).Raport prelimi=r de săpătură( 1977), Peuce, 8, Tulcea, 1980, pp.473-496; idem,
Necmpola medievală de la Enisala, jud. Tulcea, Materiale, Tulcea, 1980, pp.619-625; idem, Necmpola
medievală de la Eni.mla, jua,Tulcea( 1976-1986), Materiale, Ploieşti, 1983(1993), pp.455-468.
9
Inedit. Coleqia Muzeului de Arheologie Tulcea.
www.cimec.ro
DATE NOI PRIVIND EPOCA BRONZULUI ÎN NORDUL DOBROOEI. MORMINTELE CU OCRU DE LA ENISALA- ..LA BĂLTIŢĂ" }25
în dreptul feţei, cele inferioare fiind plasate în unghi drept faţă de coloana
vertebrală. Pe oasele scheletului, în special pe calota craniană, au fost observate
urme de ocru roşu(fig.3/l ).
Inventarul funerar, depus în dreptul feţei, era compus din următoarele piese:
- topor-ciocan cu ambele capete rotunjite, lucrat din bazalt hidrotermal
de culoare gri-verzuie, profil longitudinal uşor curbat, orificiul pentru fixarea
cozii, bine şlefuit în interior, mare, în raport cu dimensiunile piesei, fiind plasat
aproximativ central; suprafaţa exterioară a piesei, foarte bine lustruită, prezenta
evidente urme de utilizare(fig.3/2).
-vas-borcan având corpul globular, umerii uşor reliefaţi, gâtui scund,
cilindric, marginea evazată la exterior, modelat din pastă semigrosieră, de culoare
bej-cărămizie, suprafaţa exterioară, acoperită cu un strat subţire de slip,
prezentând evidente urme de ardere secundară(fig.3/3).
M.9 a fost dezvelit în martorul dintre cadranele SE /SV; dispunea de groapă
funerară ovală, săpată de la nivelul antic de călcare; scheletul, în decubit stânga,
orientat E-V, avea braţul drept flexat din cot şi adus cu palma lânga bărbie,
celălalt , întins de-a lungul corpului, fiind depus cu palma pe femurul stâng.
Membrele inferioare, puternic îndoite din genunchi, formau unghi ascuţit cu
inelele coloanei vertebrale(fig.4/4). Pe calota craniană şi pe femure se păstrau
urme de ocru roşu, mult disiminate.
Ca inventar funerar, în dreptul palmei stângi, era depus un bulgăraş de
ocru roşu.
M.l O, făcând parte din categoria mormintelor pentru care a fost înălţat
iniţial turnului, era plasat în cadranul de NV, în apropierea centrului ipotetic al
sitului. Groapa funerară, săpată de la nivelul antic de călcare, de formă
rectangulară, colturile uşor rotunjite, cu dimensiunile de 1, 70/0,90/0,55m,
orientată pe axa S-N, avea pereţii verticali şi baza plană.
În groapa sepulcrală, scheletul era depus în decubit dorsal, membrele
superioare întinse de-a lungul corpului, cele inferioare, iniţial cu genunchii
ridicaţi, fiind căzute lateral dreapta(fig.3/4). Baza gropii funerare era presărată
cu un strat subtire de ocru rosu. De asemenea, pe oasele scheletului, în special
pe craniu, torace şi membrele inferioare, au fost observate urme puternice de
ocru roşu. Mormântul nu a avut inventar funerar.
Imediat după depunerea celui decedat în groapa sepulcrală, deasupra acesteia,
din pământul galben rămas în urma excavării, a fost creată o platformă
dreptunghiulară, bine bătătorită, groasă de circa.! O cm, pigmentată cu resturi de
cărbuni şi fragmente ceramice minuscule, având în compoziţie calcar pisat,
microprundişuri şi nisip cu bobul mare. În apropierea platformei, în zona de nord-
vest a mormântului, au fost descoperite două toarte fragmantare din bandă lată,
modelate din pastă semigrosieră, de culoare cărămizie, cu urme de ardere secundară,
provenind de la amfore Cernavoda II sau de tradiţie Cernavoda II (fig.5/1, 4).
www.cimec.ro
DATE NOI PRIVIND EPO:A BRONZULUI ÎN NORDUL DOBROGEI. MORMINTELE CU OCRU DE LA ENISALA- .LA BĂLTif Ă" 127
*
* *
După dimensiuni, turnului de la Enisala, din punctul "La Băltiţă", se înscrie
în categoria tumulilor mijlocii, cu diametru! cuprins între 20 si 30 de metri.
Includerea siturilor de acest fel într-una dintre următoarele categorii : mari,
mijlocii sau mici este pur orientativă, mai ales în cazul celor rămaşi necercetati,
intervenţiile antropice, întreprinse asupra lor de-a lungul timpului, modificându-le
substanţial caracteristicile iniţiale.
Analiza răspândirii mormintelor în plan orizontal(fig.l B), indică faptul
că două dintre acestea, mormintele nr.l O si nr.ll, sunt plasate aproximativ în
zona centrală, deci pentru ele a fost înăltat iniţial turnului.
Următoarea etapă este reprezentată de către mormintele nr.2, nr.5, nr.8 şi
nr.9, ale căror gropi sepulcrale au fost practicate în marginile sitului, de la nivelul
antic de călcare, pământul adus pentru protejarea lor schimbându-i înfăţişarea
primară, prin mărirea diametrului. Apoi, în mantaua tumulului nou creat, au
fost săpate gropile celorlalte cinci morminte.
Turnului de la Enisala se aseamănă, în privinţa modului în care a fost
înălţat, cu movilele de la Chilia Veche 10 şi Luncaviţa, punctele "Mocuţa" 1 1 şi
"Drumul Vacilor" 1 2• Într~un fel aproape identic a fost ridicat şi tumulull de la
Corlăteni 1 3 , precum şi movilele 1 şi Il de la Glăvăneştii Vechi 14 •
Moduri asemănătoare de dispunere a mormintelor, atât în plan orizontal,
cât şi pe verticală, precum şi sisteme de înălţare a tumulilor, sunt documentate
atât în stepele nord-pontice, în aria culturii Yamnaia 1 5 , cât şi în descoperirile
făcute la sud de Dunăre, în zona de NE a Bulgariei 1 6 •
10
I.Vasiliu, Cercetări arheologice În Delta Dunării. Mormintele cu ocru de la Chilia Veche, Peuce,
Il, Tulcea, 1995, pp.49-87.
11
idem, Mormintele cu ocru de la Luncaviţa "Movila Mocuţa ", Peuce, Il, Tulcea, 1995, pp.89-115.
1
~ idem, Noi informaţii privind epoca bronzului În nordul Dobrogei. Movilele funerare de la Luncaviţa,
punctul "Drumul Vacilor", Peuce, Il, Tulcea, 1995, pp.ll7-140.
13
E.Comşa, Mormilllele cu ocru de la Corlăteni,Thraco-Dacica, 3, 1982, 1-2, pp.85-93.
"idem, Mormintele cu ocru din movila 1 de la Glăvăneştii Vechi, SCIVA, 38, 1987, 4, pp.367-387.
15
V.A.Dergacev, Moldavia 1 sosednie teritorii v epolru bronzy, Chişinău, 1986; idem, Epoca bronzului.
Perioada timpurie, Thraco-Dacica, 15, 1994, 1-2, pp.l21-140; I.Manzura, E.Sava, Interacţiuni "est-
vest" reflectate În culturile eneolitice şi ale epocii bronzului din zona de nord-vest a Mării Negre(Sclriţă
cultural-istorică), Memoria Antiquitatis, 19, Piatra Neam~ 1994, p.l73.
16
I.Panajotov, Jamnata Kultura v Bălgarskite zemli, Razkopki 1 proicivania 21, Sofia, 1989; idem,
Date noi despre cultura mormimelor cu ocru În Bulgaria, Symposia Thracologica, 8, 1990, pp.98-
100; G.K.itov, I.Panajotov, P.Pavlov, Mogilni necropoli v Loveskija Kraj-Ranna bronzovata epolza
( Necropol t Goran Slatina), Razkopki 1 proicivania 23, Sofia, 1991.
www.cimec.ro
128 IODn Vasiliu
17
V.A.Dergacev, op.cit., p.36.
18
P.Roman, Perioada timpurie a epocii bronzului pe teritoriul României, SCIVA, 37, 1986, pp.30-31.
19
I.Vasiliu, op.cit., p.125.
10 idem, Date noi privind înmormântările cu ocru din Dobrogea. Movilele funerare de la Mi/zai Bravu,
p.242, fig,1B.
11 V.A.Dergacev, Pamjatniki epochi bronzy, Chişinău, 1973, p.25; idem , op.cit., 83;
www.cimec.ro
DATE NOI PRIVIND EPOCA BRONZULUI ÎN NORDUL DOBROGEI. MORMINTELE CU OCRU DE LA ENISALA- •.LA BĂLTIŢ Ă"" 129
~·Al. Vulpe, Depozitul de la Tufa şi topoarele cu ceafă cilindrică, SCIV, 10, 1959, 2, pp.270-271;
E.Comşa, Date despre uneltele de piatră şlefuită din epoca neolitică şi din epoca bronzului de pe
teritoriul României, SCIV, 23, 1972, 2, p.260; C.Stoicovici, M.Biăjan, Unelte şi anne de piatră
descoperite În Împrejurimile Mediaşului(jud.Sibiu), Apulum, 17, Alba Iulia, 1979, p.46.
~ 5 E.Tudor, Un mom1ânt de la Începutul epocii bronzului descoperit/a Răcăciuni(jud.Bacău), SCIV,
24, 1973, 2, p.287, nota Il; M.lrimia, Un topor cu ceafa cilindrică de la Făgăraş(jud.Sibiu), Pontica,
Il, Constanfa, 1978, pp.223-224, nota 3.
~6 AI.Hausler, Die Grager der a/teren Ockergrabkultur zwischen Dnepr und Karpaten, Berlin, 1976,
pp.l86, 196,218, p1.12/5, 22/67, 24/20.
"G.Tonceva, Un habitatlacustre de 1age du bronze ancien dam le environs de la viile de Vama( Ezerovo
Il), Dacia, N.S., 25, 1981, p.58.
~ 8 M.Şimon, M.Munteanu, Despre trei topoare de piatră din epoca bronzului, Symposia Thracologica,
8, 1990, p.106.
~ 9 V.A.Dergacev, op.cit.,p.I25, fig.217, 3/6, 6/6; I.Manzura, E.Sava, op.cit., p.l79, fig.l3/6, 14.
3
° C.Mătase, Descoperiri arheologice În raionul Piatra Neamţ, Materiale, 5, Bucureşti, 1959, p.727,
fig.511-2; M.Dinu, Şantierul arheologic de la Dollzeştii Mari, Materiale, 6, Bucureşti, 1959, p.217,
fig.5/5.
31
C.Schuster, Perioada timpurie a Epocii bronzului În bazinele Argeşului şi /alomiţei Superioare,
Biblioteca Thracologica, 20, Bucureşti, 1997, p.62.
3
~ A.Prox, Die Sclmeckenbergkultur, Kronstadt(Braşov), 1941, pi.IS/9, Il.
33
E.Zaharia, Staţiunea arheologică de la Săra/a Monteoru, Studii şi cercetări de istorie Buzoiană,
Buzău, 1973, pp.l7-19; eadem, Sur la civilisation Monteoru(Age du bronze Roumaine), Actes du VIII
CISPP, Beograd, 1973, p.53; eadem, La cu/ture Momeoru. L etape de debut a la lumiere desfouilles
de Sărata Monteoru, Dacia, N.S., 31, 1987, p.27, fig.S/1-8.
www.cimec.ro
130 /oon Vasiliu
*
* *
Rezultatele săpăturilor arheologice de la Enisala , punctul "La Băltiţă",
documentează practicarea de către comunităţile Bronzului timpuriu din zona
istro-pontică a înhumaţiei sub tumuli cu mantale din pamânt. Din nordul
Dobrogei, morminte de inhumaţie sub tumuli, atribuite manifestărilor culturale
specifice Bronzului timpuriu, sunt cunoscute din descoperirile de la Chilia Veche,
Luncaviţa, Mihai Bravu, Sabangia, Sarichioi, Nalbant, Tulcea - Sud, etc.
Mult mai numeroase şi mai semnificative sunt descoperirile de acest gen
din stepele nord-pontice, din aria culturii Yamnaia, unde, numai în interfluviul
dintre Prut şi Nistru, a fost cercetat un număr de circa 500 de tumuli ce protejau
peste 2.000 de înmormântări 36 •
Influenţele exercitate de către cultura Yamnaia, în special cele vizând
adoptarea şi generalizarea înmormântărilor sub tumuli cu mantale din pământ,
se fac simţite nu numai în zona istro-pontică, ci şi în spaţii mai mult sau mai
puţin îndepărtate. Astfel, pentru teritoriile de la sud de Dunăre, au fost stabilite
nu mai puţin de nouă zone de difuzare a înmormântărilor sub tumuli, fiind
totodată remarcată contribuţia decisivă a "culturii mormintelor cu ocru" sau a
"culturii mormintelor cu groapă" la procesul de constituire a manifestărilor
culturale specifice Bronzului timpuriu 3 7 • În sudul României, conform opiniilor
34
V.A.Dergacev, op.cit., pp.92, 97, 99; idem, op.cit., pp.127-128; G.I.Toscev, Zapadnyi areal
pamiatnikov Katakombnoi Kultury, Katakombnye Cu1tury Sevemogo Pricemomoria, Kiev 1991, p. 94,
fig.4/8; idem, Katakombnaya Cu/ture in tlze System of Carpatlzian-Danube Bas in, The Third Interna-
tional Symposium of Funeral Archeology, Tulcea, 1997, pp.37/39.
35
E.V.Iarovoi, Kurgany eneolita-epolzi hronzy Niznego-Podnestrovja, Chişinău, 1990, pp.12, 20,22/
23, 25; E.Sava, Kultura Mnogovalikovoi Keramiki Dnestrovsko-Prutskogo mezdurecija(pa materia/am
pogrehalnogo ohriada), Chişinău, 1992.
36
V.A.Dergacev, op.cit., pp.30-36, fig.3; idem, op.cit., p.123, fig.2A/1, 3A/l.
37
L.Nikolova, Apparition and diffusion des tumu/i sepulcraux dans la region de Karpatlzes-
Balkans(Age du hronze ancien) , Arheologija-Sofia, 34, 1992, 3, pp.2-3.
www.cimec.ro
DAlE NOI PRIVIND EPOCA BRONZULUI ÎN NORDUL DOBROOEI. MORMINlELECU OCRU DE LA ENISALA- ..LA BĂLTIŢĂ"" 131
exprimate de către P.Roman, ritul înhumaţiei sub tumuli este adoptat începând
cu mediul CoţofenP 8 , putând fi deosebite trei categorii de morminte tumulare :
- integrate mediului Coţofeni, aşa cum ne-o arată descoperirile de tipul
celor de la Milostea3 9 ;
-datorate culturii Glina, aşa cum sunt tumulii de la Verbiţa 40 ;
- datorate unor grupuri etno-culturale de origine nord- pontică, precum
cele de la Pleniţa şi "Rast" 4 1, ultirnile două categorii fiind probabil contemporane.
Abordând problema difuzării sistemului de înmormântări tumulare în
interiorul arcului carpatic, H.Ciugudean consideră că triburile Yamnaia, paralel
cu pătrunderea pe teritoriul Banatului şi în Câmp ia Tisei 4 2 , într-o perioadă post-
Kostolac, pene trează şi către interiorul Transilvaniei urmând valea Mureşului 4 3 ,
o dovadă în acest sens fiind modul de construc.;ţie al tumulului 1 de la Meteş,
sistem identic celui constatat în Dobrogea4 4 •
Apariţia înhumaţiei sub tumuli cu mantale din pământ se datorează :
-fie difuzării înmormântărilor tu mulare de către grupurile culturii Yarnnaia
în masa populaţiei locale , explicaţie ce se înscrie pe linia unei lungi tradiţii
existente în literatura de specialitate, conform căreia turnului reprezintă tipul
de monument funerar difuzat de către populaţiile de păstori din stepele nord-
pontice în expansiunea lor spre vestul Europei 45 ;
- fie adoptării de către populaţiile din areal~l geografic în care se înscrie
şi turnului de la Enisala, în cadrul transformărilor economica-sociale prilejuite
de apariţia perioadei timpurii a Epocii bronzului, a noi practici funerare 4 6 •
Cercetările de la Enisala, chiar dacă sunt departe de a soluţiona problemele
ridicate de apariţia primelor manifestări ale Bronzului timpuriu din zona istro-
pontică, reprezintă totuşi un pas înainte în desluşirea problematicii respective.
38
P.Roman, Der "KOSTOLAC-Kultur"- Begrijfnaclz 35 Jahren, PZ, 55, 1980, 2, p.224, nota 35.
39
E.Popescu, Al. Vulpe, Necropo/a tumulară de la Mi/ostea, Rev.Muz, 3, 1966, 2, pp.148-155 .
.w D.Berciu, P.Roman, Mormintele tumulare de la Verbifa(jud.Dolj), Thraco-Dacica, 5, 1984, 1-2,
p.2o.
41
D.Berciu, E.Comşa, S.Popescu-Ialomiţa, Şantierul arheologic Verbicioara-Dolj, SCIV, 2, 1951, 1,
p.239.
•~ I.Ecsedy, The people ofthe Pitgrave Kurgans on Eastern Hungary, Budapest, 1979.
43
H.Ciugudean, The /ater Eneolithic/Early Bronze Age Tumulus-Burials in central and .wutlz-West-
em Transilvania(/), Apulum, 32, Alba Iulia, 1995, p.3o .
.._. G.Simion, O nouă cultură de la începutul epocii bronzului pe teritoriul istm-pontic, Peuce, 10,
Tulcea, 1991, pp.33-39; I.Vasiliu, op.cit., pp.144-145.
45
D.Garasanin, Les tombes tumulaires prehistoriques dela Peninsule Balkanique et leur attribution
etlmique et chronologique, Studia Albanica, 10, Tirana, 1979, 1, pp.179-184; eadem, Origines et
mecanisme d expansion du rite funeraire des tumuli dans la partie occidentale de la Peninsule
Balkanique, Starinar, 40-41, 1991(1988/1989), pp.73/75; N.Tasic, Jugoslavensko podunavlje od
indoevropske seobe do prodora skita, Novi Sad-Beograd, 1983, pp.l5-37.
"'Al. Vulpe, Epoca bronzului în spaţiul carpato-dunărean Privire generală, Comori ale epocii bronzului
din România, Bucureşti, 1995, pp.17-23.
www.cimec.ro
132 Ioan Vasiliu
~---··--·-- --~-------
~~~=~
--/' .-:e
"-..~-. /"'-
LACUL
RAZELt-:1
-
B
··--···- -- ·- - ·---- -- -
www.cimec.ro
134 Ioan Vasiliu
www.cimec.ro
DATE NOI PRJVJND EPOCA BRONZULUI ÎN NORDUL DOBROOEI. MORMINTELE CU OCRU DE LA ENISALA- ,,LA BĂL'!TfĂ" 135
-- - --- - -
Fig. 4. l-M2; 2-M.4; 3-M.7; 4-M.9; 5-M.JO.
www.cimec.ro
136 Ioan Vasiliu
,--.
3
2
4
' - - - - - - - - - -- ··-- -·-· - -- - - - -- ------------l
www.cimec.ro
Elena RENŢA
Summary
'Ilustra~ia grafică a fost realizată de Flori cel Dincă, technician-proiectant, Sorina Oneci, inginer, şi
Maria Popia, desenator, la Muzeul Jude~ean Ialomi~a.
www.cimec.ro
138 Elena Renta
oasele de animale, dar şi fragmente ceramice antrenate din aşezarea din prima
epocă a fierului şi din locuirea puţin consistentă atribuită culturii Coslogeni, pe
care le suprapune aşezarea getică. La baza acestui strat s-au conturat bordeiele
şi gropile getice, care se adâncesc perforând stratul de pământ cenuşiu- gălbui
şi pământul galben specific terasei din câmpie, steril din punct de vedere
arheologic.
Aşezarea getică a fost suprapusă de două aşezări medievale, prima
1
aparţinând culturii Dridu , cea de-a doua fiind pusă în legătură cu începuturile
2
actualei aşezări Bucu, atestată documentar în secolul al XVI-lea . Dacă despre
ultima s-a constatat că nu ocupă o suprafaţă prea mare, raportat la suprafaţa
investigată arheologic, aşezarea medieval-timpurie este mai întinsă, contribuind
şi ea, uneori, la distrugerea straturilor de cultură şi a complexelor arheologice
1
A. Păunescu, E.Renţa, Aşezareamedieval-timpurie de la Bucu,jud. /alomi(a, Arheologia Medievală II,
Reşifa, 1998, p.51-77; Eadem, Aşezarea medieval- timpurie de la Bucu,jud. /alomi(a (Il), Arheologia
Medievală, III, Brăila, 2000, p.ll-36.
; DIR,B,XVI,IV,p.463, nr.456.
E.Renfa, Necropola sarmatică de la Bucu, jude(ullalomi(a, Ialomiţa. Studii şi comunicări de istorie,
ill"heologie, etnografie, III, Slobozia, 2000, p.39-57.
A.Păunescu, E.Renfa, Bucu-Pochina, jud. lalomi(a, C.C.A.R. Campania 1993, Bucureşti, 1994, p.9;
Eadem, Bucu,jud. lalomi(a, C.C.A. Campania 1998, Bucureşti, 1999, p.l8; E.Renţa, Bucu, com.Bucu,jud
/alomi(a, C.C.A.R. Campania 200 l, Bucureşti, 2002, p. 70-71, p.381 pl.29/3-4; Eadem, Bucu, com.Bucu,
judeţullalomi(a. Punct: Pochină, C.C.A.R.Campania 2002, Bucureşti, 2003, p.63-64, p.377 pl.23.
www.cimec.ro
140 Elena Renta
lustruite, şi
arderea de o calitate mai bună. Astfel, un asemenea vas, de culoare
gălbui-cărămizie, este decorat la baza gâtului cu un brâu alveolat şi patru
apucători, din care una se păstrează integral, fiecare cu câte două mici alveole
pe ele. De la baza brâului coboară vertical pe corpul vasului benzi alveolate
cu capetele orientate în sus (fig. 15/5). Alte vase, de culoare cărămizie
roşiatică, au la baza gâtului pastile din lut (fig.17 /2,4 ).
Unele dintre vasele mari întregite, ca şi o parte din fragmentele ceramice
descoperite, documentează un tip de vas cu corpul bine dezvoltat, gura evazată
şi punctul de maximă arcuire în jumătatea superioară a înălţimii. Ele sunt deco-
rate la baza gâtului cu un şir orizontal de mici alveole (fig.l6/4, 8), sau, în
cazul unor vase mai mici, cu crestături, linii verticale scurte, incizate sau cu un
şir de alveole imediat sub buză şi unul la baza gâtului (fig.16/5). Acestui tip de
vas îi atribuim şi un fragment descoperit în stratul de cultură, de culoare gălbuie,
cu suprafaţa interioară lustruită, cu un decor antropomorf în relief, redând un
personaj într-o atitudine orantă (fig.3411). Acest decor pare să fi fost amplasat
pe umărul vasului.
Două vase întregite, de culoare roz-cărămizie, au profilul arcuit, gura
largă, uşor evazată şi suprafeţele bine lustruite. Pe diametru! maxim de la
jumătatea înălţimii au câte patru apucători plate, orizontale. Decorul este compus
din virgule, pastile şi mici butoni (fig.1811-2). Dintre fragmentele de vase de
mici dimensiuni unele documentează o formă relativ tronconică (fig. 19/6-7).
Fragmentele de străchini descoperite indică o formă tronconică, cu buza
dreaptă sau înclinată spre interior. Au culoarea cărămizie, gălbui-cenuşie,
cenuşiu-negricioasă iar o parte dintre ele sunt lustruite. Din fragmentele
descoperite s-au întregit trei piese, o strachină cu torţi orizontale (fig.2011),
una cu patru apucători perforate (fig.20/2) şi o strachină cu mici proeminenţe
din buză (fig.20/3). Câteva fragmente de strachini sunt decorate cu două benzi
verticale scurte, care coboară din buză (fig. 2114-5), benzi oblice, paralele,
aplicate pe buză (fig.2113) sau proeminenţe (fig.2111,6). Alte două fragmente
de străchini au pe corp o apucătoare sub formă de potcoavă (fig.2117) şi,
respectiv, o toartă orizontală, decorată cu alveole (2112).
În aşezare, a fost descoperit un singur fragment atipic dintr-o strecurătoare
lucrată din pastă cu cioburi pisate.
Fragmentele de căni, având o formă tronconică (fig.19/5) sau un profil
arcuit (fig.1911,3), nu sunt prea numeroase. Este posibil ca o parte din
fragmentele de vase de mici dimensiuni cu corpul bombat să fi aparţinut
acestui tip.
Capacele, discoidale cu buton sau toartă, discoidale cu marginea înălţată
şi buton sau tronconice, sunt lucrate din pastă cu cioburi pisate în compoziţie,
au culoarea cărămizie sau cărămiziu-negricioasă. Cele mai multe sunt deco-
www.cimec.ro
146 Elena Renja
: Cf. N. Conovici.
8
M.Coja, M.Gheorghiţă, Vase 8receşri în Muzeul Na(ional, Bucureşti, 1983,p.49, p1.23/48, p.51, p1.30/62.
Ibidem, p.50, p1.25/52, p1.27/56, p1.28/57.
www.cimec.ro
Aşezarea getică de la Bucu- Pochină, jude(ul Ialomi(a (sec.IV-lll a.Chr.).l 147
1.Bamea, O cercetare arheologică pe Borcea, Rev.Muz., 2, III, Bucureşti, 1966, p.l57; N. Conovici,
9
C.Muşeţeanu, Câteva torţi ştampilate de amfore elenistice din judeţul Jalomiţa şi sud-vestul Dobrogei,
~CIVA, 2,6,4, Bucureşti, 1975, p.545-546.
Cercetări arheologice de suprafaţă E.Renţa, Gh.Matei, R.Coman, B.Radu, 1999. Inedit.
: R.Vulpe, Aşezări getice din Muntenia, Bucureşti, 1966, p.42-46, p1.39.
1
- N.Conovici, C.Muşeţeanu, op.cit, p.542; N.Conovici, Repere cronologice pentru datarea unor aşezări
1
13
L.Chiţescu, A.Păunescu, E.Renţa, Gh.Matei, V.Şt.Nitulescu, Aşezarea geto-dacică de la
Giugeni-Mozacu, judeţullalomiţa, C.A., IX, Bucureşti, 1992, p. 57-61, pl. 1-6; V.Şt.Niţulescu, E.Renfa,
Sur les timbres amforiques decouverts a Giurgeni-Mozacu, C.C.D.J., Călăraşi, 2001, p.32-37.
14
Şt.Olteanu, E.Corbu, Vlădeni, com. Vlădeni, jud. /alomiţa. Punct Popina Blagodeasca, C.C.A.R.,
Campania 2001, Bucureşti, 2002, p. 334-335; Şt. Olteanu, E.Corbu, C.Catrina, Vlădeni, com Vlădeni,
jud. /alomiţa. Punct: Popina Blagodeasca, C.C.A.R., Campania 2002, Bucureşti, 2003, p.340.
Il N.Conovici, Gh.Matei, Necropola getică de la Stelnica-Grădiştea Mare (jud. Jalomiţa). Raport
general pentru anii /987-1996, M.C.A. (s.n.), I, 1999, Bucureşti, 2001, p.99-144.
:~ V.Sîrbu, V. Oprea, Aşezarea getică din zona Pietroiu, C.C.D.J., XIII-XIV, Călăraşi, 1995, p.123-146.
V.Sîrbu, V. Oprea, D.Pandrea, Cerr:etări arheologice din aşezarea getică de la Unirea-Râu, jud. Călăraşi,
C.C.D.J., XIII-XIV, Călăraşi, 1995, p.147-166.
18
V.Sîrbu, P.Damian, O.Damian, E.Alexandrescu, S.Pandrea, E.Safta, A.Niculescu, Aşezări din zona
Căscioarele-Greaca-Prundu. Mileniile 1 Î.Hr.-1 D.Hr., Brăila, 1996.
19
N.A.Haquche, F.Anastasiu, Brăiliţa, Brăila, 1968, p.29-37, p1.61-63; N.Haquche, Preliminarii la
repertoriul arheologic al jud. Brăila, Istros, I, 1980, p.281-354.
~o L.Chiţescu, A.Păunescu, E.Renfa, Gh.Matei, V.Şt.Niţulescu, op.cit., p.58, pl. 1.
~~ N.Conovici, Gh.Matei, op.cit., p.124-126, fig.2-5.
~~ E.Moscalu, Ceramica traco-getică, Bucureşti, 1983, p.53, p.416 pi.XXIV/6-9.
~ 3 Ibidem, p.54, p.417 pi.XXV/5.
www.cimec.ro
150 Elena Ren(a
cele cu profil arcuit decorate cu patru apucători plate, virgule şi mici proeminenţe
conice, bune analogii oferă şi necropola de la Enisala 24 •
Materialul ceramic de factură locală, lucrat cu mâna şi la roată, descoperit
în aşezarea de la Bucu - Pochină este caracteristic secolelor IV-III a.Chr.
Importurile ceramice, repere cronologice deosebit de importante, jalonează
existenţa aşezării între jumătatea secolului al IV-lea a.Chr. şi al treilea sfert al
secolului al treilea a.Chr. când, probabil, a fost abandonată. Fireşte, cercetările
viitoare vor aduce un surplus de date şi vor contribui la o mai bună cunoaştere
a habitatului getic din punctul Bucu- Pochină.
~· G.Simion, Les Getes de la Dobroudja septentrionale du vt' au t' siecle a.v.n.e., Thraco-Dacia, 1,
Bucureşti, 1976, p.147-163, fig.3-5.
www.cimec.ro
,--- --$ --V~
)>
1
g,
2.
Q.
"
""
a:l
o
1 "1
~
~
:;·
-"'
~
E.
"o2.
"S
~
~
"
n
:r
o -2
1
A
('l
ro;--~
~',,, '~
...
D,. . _____
~
J
1
SCARA : 1:100000
Fig.l.- e Aşezarea getică Bucu- Pochină. Încadrare în teritoriu .-
VI
.-
www.cimec.ro
Î ~
.•
~
~
~
n
1
~
~
""'oi
~
M''*llfBIIH\tO
.~
~
o~
1:t::l
...
.s
't
>,a
~
...
<;..!
--
~
~
t::l
..
~
1
1
1- ~
;:::
~
e.o
;:s
tr ;:::
"9
Q.;
>!::§
.5
~
..:::
~
\ ~ 1
::s
1: c.J
::s
~
1
~
~
~
~
www.cimec.ro
~
-$ -$ ~
"&;;·
""g.
;;
ce
fi
c:
1
~::.-
_[
c:·
,/'_,
• •• î
:.
;;
.......... ,,' o
,, / 2.
,,_ ...-' o;
j
~
=
.,
n
:r
2.
;...
LtOENOA
cm VAT11A 2.
'G:3 fRAGH[NT CEAN11C ~ HlltUS ARAT [[[D fWWCT ([NUSN.ftfGAIClOS CiRAIUAT
•
o
..,z
] ...oJ
www.cimec.ro
>
1
$ $ "'•
~;;·
"'li"
;;
0:>
1:
o
1:
1
;)'
";;·
::-
••• • !'>•
. ,.
1:
s
li"
!!:
o
2.
r:;
~
!'
.~
J-j 1 (1 (!l!-11-11
1 1
2 ., ··. . <. -~. ..·~:-;:::··· J , :~ . :: :: ~- - ~ .
()
::.-
2
~:..:·:.}~:'< ~·. · ~) ·. 1 •
..: U.j\ ~
l EO ENOA
www.cimec.ro
-
Vl
Vl
.. -------- ..., VI
$
0\
-~
-IS'S •
. ,.
1.
LEOENOA
i
,., / \
..
(IQ
\
## '
'' B.
,---,\
//
$ ,,
/
~
''\ n
, ,,
; \
!i"
~ "g
al
c
-113. 1
~
""
:;·
;><
c
î:.
!:
.
o
2.
LEGENDA ~
~VATRA ~
E::3 POOU
"
n
~ CHIRPIC ... :-
_,- E
~ fRAG"tNT CtAAHIC
.c=:3 HUf1US ARAT
~ JIIUWCl CDNSIU
www.cimec.ro
-
Vl
-...1
, ... ------ ---- .... -
VI
00
,/
-/ . . on- --
-$- $
·090111
.on•
~l't(!J:W M)11>!>
1
• t•
2.
LE OEN DA
cm;[} VATRA ([1]] PAMAHT CENU51Hel11CDS GRAHUI.AT . E:=J HU1US ARAT
E::3. POOE.A ~ PAIWtT AJ«SittRCU IUIA CE.IMA . LSSSI IW1N!T CENUSIU
~ PQO(.A tU PAMAHT .IHROSIT 51 INN[GRIT, CU PIG. O( CNIUC( ~ PAI1AHT GAL.KIC·LUTOS,STERIL ' ..
Fig.8- Bordeiul nr.ll. Plan şi profil (1) m
(;'
~
~
~
-$ $
g.
"g
c:l
c
1
~,..
:;;·
"'g.
c
~
§:
o
2.
;;
.. • • . • . • • • • .. "J ~
~
' f 1 1 ".
..a
i"l
:r
f:
·:' ··· ,.... .. . :· ~
2.
LE OENDA
PAHAKt' GALMK-LUTOS,STERil ARHEOLOGIC ~ v-.TRA
(.... "" ...., HUHUS AU.T
l· 1·1 Il
~- - - - ~
-$ -$-
~ 1 1 1 y•
LEGENDA
..·.~.:~• ,. ·. ~-~~-·~t;·.~..
~- ·'
~ 4 STRAT DEPUNERI MENAJERE CONTEMPORAN
STRAT DE PAHAHT CEHUS.IU COHPACT
~ STRAT DE PAMAIIT CENUSII.! HEGAICOS GRANUI.AT (2SJ CUPTOR ... ., .....
;
$ c::t
c:
"1
c:
~
,...
:;·
"'
~.
c
]:
:..
t •• ~
2.
iO
~
..h~
:r
E:
LEGENDA
-$-
pq
$
... ..... ,,. "
.'i.;~
~
c .... . ..
~:.:.~.__:.:.,:~:~t:~:~l~:·--~~~:::::'!f:!,:%! '
~·:~~····~· ..• •·)'..~..,.,•• :;,....·.:--h~~ < cs __:,,;·,.. 1 .- ~~'
m
Fig.12- Bordeiul nr.20. Plan şi profil (1)
Bordeiul nr.21. Plan, profil şi detaliufaţadă cuptor (2)
".,"
~
"
;;
www.cimec.ro
Aşezarea getică de la Bucu- Pochină, judelullalomi)a (sec.IV-111 a.Chr.).l 163
'•
'•
.........'\
'\
\\
\\ \
1 1
'1
'1
1
1
'
,,1
/
,.,.·
,1
/
/
' /1 \
\-09511\ \-
.(
'
1
,
ţ--~:~:v
\l
\ \
\
.." :· .t
..
.' ~,. · .....··• : . :'=•·
LEGENDA
~ STRAT DEPUNERI HEHAJERE CONTEHPCAAH IZSJ CUPTOR
~ STRAT DE PAHAH'I' CENUS.IU CCHPACT E3 PODEA
~ STRAT DE PAHAHT CENUSIU HEGA(IJS GRAIU.AJ 1 ~-'A CENUSA
l!iiiiiiilil STRAT DE PAMMfT CENUSIU G.ALBlJI
r=:3 STRAT DE . PAMA,HT GAlBEN UÎTOS STERIL ARHEClOaiC
; .. .
' (;k~4~J.~ti:/~Lv·· 1
2 O 1 2 3cm
1 1
www.cimec.ro
Aşezarea getică de la Bucu- Pochi11ă, judeţullalomita (sec. IV-lll a.Chr.).l 165
1 o 2 3cm
'; _ 4 cm
\
\ 3 o 2. 3cm
\
\
\
'·. \
\
4 5
----+-......:.3cm
www.cimec.ro
166 Elena Renţa
3
o 2 3
www.cimec.ro
Aşezarea getică de la Bucu - Pochină, jude[ul lalomi[a (sec.IV-111 a.Chr.).l 167
-
2 t J J ...
c......................'ocm
~c•
2 4 '"'
www.cimec.ro
168 Elena Renta
\
\1
~-
-y;o;;~;;;:;r.;;~;;;::;;;;;~~a;;i~--7
.'
1
1
' 1
\
\
1
www.cimec.ro
Aşezarea getică de la Bucu- Pochină, judeţullalornita (sec. IV-III a.Chr.).l 169
-----,i
1
1
1
r
\ '\
\
\
\
\
1
!l 1 2 3cm
o 1' 2
o 4,",
~-----. '
7
. . . . . . . . . . .L ______ lr------
_____ .. _J
-------
. . . -- ."",.--o1 1 i 1 .......,,....,=H=l10cm
.."".",.,.,.
---------...........
__ .......... ,".
)
1
1
1
1
/
.......
//4
--·-- ---
3
www.cimec.ro
Aşezarea getică de la Bucu - Pochină, judeJullalorniia (sec.IV-IU a.Chr.).l 173
o 1 2<10
t ,.........
O 2cm
1 1
o 2 ]CIII
2
___..__.:am 5
4
www.cimec.ro
174 Elena Renta
www.cimec.ro
Aşezarea getic3 de la Bucu- Pochină, jude)ullalomita (sec.IV-Ill ~ .Chr.).l 175
/
1
\
\\
\
\
\
\
1
...... _-- .
5
4
www.cimec.ro
176 Elena Ren1a
o..., _.._....t--4l'"'
o 1
1
• 1
/
/
o t
www.cimec.ro
Aşezarea getică de la Bucu - Pochină, judeţull alo miţa (sec. IV-III a.Chr.).l 177
Q 1 l S 4UI
2
o1 2
O 1 2 3 4cm
1 . 1. 1 ....
o • 'l
1 ' · 1
7
O t 2 3 4cm
L 3 4cm
! 1 1
q l 1.
1 2 3CIII
1 1 ...
O 1 2 3cm
o· 1 2 3cm
www.cimec.ro
180 Elena Renta
O 1 2 3 cm
www.cimec.ro
Aşezarea geti eli de la Bucu - Pochină, j udeţu llalomiţa (sec.IV-111 a.Chr.).l 18 1
O 1 2 3 cm
7 8
www.cimec.ro
182 Elena Renta
1
1 1
1 1
1 1
1 --- 1
1
.
A
'
.
3 -- 4
O 2cm
' J-Jo -10$===-fof
6 7
Fig.32. -1,3- fragment defusaiolă şifusaiolă din lut ars; 2- greutate din
piatră; 4- vârf de săgeată din bronz; 5-10- nuclee din lut ars.
www.cimec.ro
Aşezarea getică de la Bucu- Pochină, jude[ul !alomi[a (sec.IV-III a.Chr.).l 183
www.cimec.ro
184 Elena Renta
www.cimec.ro
Elena RENŢA
Summary
The getic position,from which only one house of surface and some cesspits
were researched, is placed on the terrace ofthe old Ialomiţa rivercourse,beside
the national road Bucharest- Constanţa, in front of the kilometer stone 102. The
discovered house had rectangular shape with rounded corners,the direction
NE- SV and the sides size of4,90 m x 3,70m.lt was overlapped by a soillayer
mixed with a lot of ash. The ceramic inventory discovered is wholly fragmentary
and is composed of ceramic fragments from pots made by hand and by wheel.A
part of the ceramic fragments comes from the pots of Hellenic import,first of
ali amphorae.Among these,there is also a stamped amphora handle, carne
from Thasos.Both the local pots shapes and the ceramic imports date the
discoveries from this point in the IV-III th centuries b. Chr.
1
Dana Mihai,Mihail Kogălniceanu,com.Mihail Kogălniceanu,jud.lalomiţa.Punct: Crucea Movila
Înaltă,C.C.A.R. Campania 1999,Bucureşti,2000,p.61.
www.cimec.ro
186 Elena Renţa
~Ion Munteanu, Vasile Oprea, Gheorghe Matei,Aşezări getice din estul pădurii Clzirana,judeţul/alomiţa,
comunicare la sesiunea ştiinţifică anuală a M.J.I.,Slobozia, 1986 (mss.).
www.cimec.ro
ASEZAREA GETICĂ DE LA MIHAIL KOGĂLNICEANU- E /5 DN 2A BUCUREŞTI- CONSTA/VfA. KM 102, JUDEŢUL IALOMIŢ A 187
3. Lucian Chiţescu, Anca Păunescu, Elena Renţa, Gheorghe Matei, Virgil Şt.
N iţulescu, Aşezarea geto-dacică de la Giurgeni-Mozacu, judeţul /alomiţa,C.A.,IX,
Iaşi- Rădăuţi, 1992, p.57.
4. Pentru aşezări geti ce din sec. IV -III a.Chr. din judeţul Ialomiţa a se vedea în acelaşi volum:
E. Renţa, Aşezarea getică de la Bucu-Pochină, judeţul lalomiţa (sec. IV-III a. Chr.) /.
5. Alexandru Avram, Histria V/JI. Les timbres amphoriques /, Thasos, Bucureşti, 1996.
www.cimec.ro
AŞEZAREA OETICĂ DE LA MIHAIL KOOĂLNICEANU - E 15 DN 2A BUCUREŞTI - CON5TAN{'A, KM /02, JUDEŢUL IALOMJŢA 18 9
- (i;l
\ ; ) 1
'-...._L./ j
1 . 1
........
... .......
_ . _,·~oo_o~--/~_"'_ft(_J.f_
L_ _ _____ __ _ _sc _ _ NI
www.cimec.ro
190 Elena Renţa
~
1
NIVEL DE DEMOLARE SEC.XVII ·XV1 11 c::@:) GAOAPI'I ?IOlA mur:3 PAMANT GALBEN NISIP
~ PODEA L 1 SEC. IV·III fHA c::m PAMANTCENUŞIU·NEGAICIOS GIIlTIJ UMPLUTURA CU MULTA CENUSA
www.cimec.ro
AŞEZAREA GETICĂ DE LA MDiAIL KOGĂLNICEANU- E 15 DN 2A BUCUREŞTI- CONSJ'A/'qA, KM 102. JUDEŢUL IALOMIŢA 191
---7 ------
• --- .----;
. f
.
.
p
1
!
.·
4
3
-
O 1 2aa
5
6
-
•0 1 lUII
1
Q 1ca
~
1
e..-w·· 3
5
-
o 1 1'311
www.cimec.ro
ASEZAREA GETICĂ DE LA MIHAIL KOGĂLNICEANU - E 15 DN 2A BUCUREŞTI· CONSTANTA. KM 102, IUDE'TUL IALGMIŢA 19 3
---
o 1 lea .
2 lc111
' 1
12
o 2
www.cimec.ro
196 EknaRenţa
------4
o 1 zcm
___
....._
~ 2 cm
6
-
G .1 lCIII
Fig. 8. Fusaiole (1,4-6); fragment de cană grecească (3); mărgică din lut (2);
unealtă din os (7); fragment de râşniţă din piatră (8).
www.cimec.ro
FlorinVLAD, Gheorghe MATEI
1
1. Bamea, O cercetare arheologică pe Borcea, Rev. Muz., 2, III,l966, p.l55.
2
V. Morfei, Balta /alomi(ei. Contrihu(ii la cunoaşterea păr( ii de nord a ei, An. Dob. 1924-1925, V-VI.
3
1. Bamea, op. cit., p. 155-161.
www.cimec.ro
198 Florin Vlad, Gheorghe Matei
parte dintr-o necropolă tumulară ce poate fi datată larg, pe baza artefactelor descoperite,
în intervalul de timp dintre epoca bronzului şi cea de~a doua epocă a fierului.
Inedit. Cercetare de teren efectuată de F. Vlad, Gh. Matei.
2.2. Pe terasa înaltă a braţului Borcea, între sat şi Valea lui Ilie s-au adunat
de pe o suprafaţă de cea. 2ha, numeroase materiale ceramice aparţinând epocilor
geto-dacică şi medieval-timpurie.
Inedit. Cercetare efectuată de Gh. Matei, Elena Renţa.
2.3. La nord de Valea lui Ilie, pe terasa înaltă, au fost descoperite trei
cenuşare din care s-au adunat fragmente ceramice specifice culturii Coslogeni.
Inedit. Cercetare realizată de Gh. Matei, Elena Renţa.
Intrată
de timpuriu în atenţia cercetătorilor5 zona Borduşanilor (balta şi
împrejurimile) oferă în prezent numeroase date asupra locuirilor umane care s-au
succedat de-a lungul timpului. Pe teritoriul localităţii au fost înregistrate mai
• Analiza materialului ceramic a fost realizată de dl. George Trohani căruia îi mulţumim şi pe această cale.
5
I. Bamea, op. cit., p. 157; C. Brătescu, Mişcări epirogenetice şi caroctere moifologice în Bazinul
Dunării de Jos, An. Dob. , 4, 1920, p.569-597; V.Morfei, op. cit., passim
www.cimec.ro
200 Florin Vlad, Gbeorgbe Matei
6
Mulţumim şi pe această cale autorilor pentru informaţiile puse cu amabilitate la dispoziţie.
www.cimec.ro
CONfRIBUfii LA REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDEŢULlfl IALOMffA ( 1) 201
Biliografle
C. Brătescu, 1920, p.569-597; V. Morfei, 1924-1925, passim; 1. Bamea,
1966, p. 157; Silvia Marinescu-Bâlcu et alii, 1997, p.35-143; D. Popovici et
alii, 2003, passim; rezultatele cercetărilor arheologice au fost publicate peri-
odic începând din anul 1993 în cronicile anuale de rapoarte arheologice.
4.2. Pe insula lacului Bentul Mare situat în aceeaşi baltă s-au descoperit
mai multe fragmente ceramice din perioadele: neolitică (cultura Boian), geto-
dacică (sec.IV-111 î.Hr.) şi medievală timpurie (cultura Dridu). Locuirii Boian îi
asociem şi un toporaş plat din gresie (fig.3).
Inedit. Cercetări de teren efectuat de Gh. Matei şi F. Vlad.
7
1. Bamea, op. cit., p. 158.
www.cimec.ro
CONIRffilJfll LA REPEIITORIUL ARHEOLOGIC AL JUDE:{ULUI IALOMIŢA ( 1) 203
1ha, orientat NV-SE cu o pantă prelungă spre sud-vest şi una abruptă la nord-
est. La bază are lungimea de 140m şi lăţimea de aproape 70m, iar înălţimea
maximă este de 12m faţă de nivelul din luncă. Precizăm că profesorul Barnea,
în studiul din 1966, a înregistrat aşezarea în perimetrul satului Chioara, în
prezent dispărut, zona în cauză fiind arondată comunei Vlădeni.
Cele mai vechi materiale arheologice ( ceramică, unelte) descoperite
aparţin culturii Boian. Intensificarea locuirii însă are loc în timpul culturii
Gumelniţa. În profilul de nord-est al aşezării depozitul arheologic gumelniţean
atinge o grosime de aproape 5m.
Ceramica gumelniţeană, exclusiv fragmentară, este lucrată din pastă fină,
semifină şi grosieră. Din punct de vedere al formelor întâlnim străchini şi
castroane arse uniform la roşu-cărămiziu sau brun-cenuşiu. Fragmentele
provenite de la castroane sunt decorate pe umăr cu incizii verticale sau oblice,
şiruri de alveole alternate cu mici proeminenţe trase din umărul vasului. Alte
fragmente sunt decorate cu o reţea de linii incizate sau doar acoperite cu un
slip foarte bine lustruit (fig.7-8). Din pastă fină şi semifină au fost realizate
suporturi de vase cu corpul bombat şi marginile drepte (fig. 9). La exterior
sunt decorate cu benzi oblice umplute cu linii incizate şi încrustate cu alb care
alternează cu benzi lustruite. Alături de formele amintite s-au găsit şi fragmente
aparţinând unor vase de provizii tronconice şi bitronconice, lucrate cu predilecţie
din pastă grosieră.
În cadrul uneltelor semnalăm câteva lame şi gratoare din silex, un
împungător şi o dăltiţă, ambele din os.
Pe pantele de vest şi sud-est, mult aplatizate, ale Popinei la cea 500 m de
tell-ul gumelniţean au fost delimitate locuiri aparţinând perioadei geto-dacice,
culturii Dridu şi sec. XVII-XVIII. Din anul 2000, locuirea medievală timpurie
a intrat într-un program de cercetare sistematică.
Bibliografie
P. Polonic, 1899, p. 125; 1. Bamea, 1966, p. 158; Şt. Olteanu, E. Corbu,
2001,p. 272-273; rezultatele cercetărilor au fost prezentate cu regularitate,
începând din anul 2001, la sesiunile naţionale de rapoarte arheologice şi
publicate în cronicile editate; Şt. Olteanu, E. Corbu, 2002, p.115-117; cercetări
de teren repetate au fost efectuate în perioada 1992-2003 de către F. Vlad, Gh.
Matei, E. Renţa, R. Coman.
Bibliografie
Gh. Matei, V. Şt. Niţulescu, 1990-1991.
8M. Cotenescu, A. Vlădăreanu, Tezaur de documente ialomi(ene ( 1392-1944), vol.l. Buc. 1991, p.
37-38.
www.cimec.ro
CONTRIBUŢII LA REPERTORIUL ARHEOLOGIC AL JUDE'fULUI IALOMIŢA ( 1) 207
Bibliografie
www.cimec.ro
CONTRIBUŢU LA REPERTORIUL ARHEOL:OOIC AL JUDE11JLUI IALOM[fA ( 1) 209
MOVIlA ,~
o'
' \
\
jud. c.ălăraşi
"14 www.cimec.ro
210 Florin Vlad, Gheorghe Matei
www.cimec.ro
CONTRIBlJl11 LA REPEirrORIUL ARHEOLOGIC AL JUDE11JLUIIALOMIŢA ( 1) 211
-
';' '
,.
".
,· ·'
,..... · (!J .
.
www.cimec.ro
214 Florin Vlad, Gheorghe Matei
'
- --
\\
\\\1
;
\\
Abstract
In this column, we present the archeological discoveries of the III m- IV th
centuries A.D. which took place in Ialomitza county, precisely in the following
localities: Platoneşti, Săveni, Ţăndărei, Urziceni, Vlădeni. And some material
evidences of the dacoromanian population continuity in the South - East of
Muntenia region.
1
F. Petrescu, Repertoriul monumente/ar arheologice de tip Sântana de Mureş - Cemeahov de pe
teritoriul României, Ed. Ars Docendi, 2002, p.l Oşi urm.
~ C.Muşefeanu,Necropo/a din secolul a/IV-lea p. Chr.de la Copuzu,C.C.D.J.,II,I986,p.209-221.
3
S.Tău, M.Nicu, Necropo/a din secolul a/IV-lea p.Chr. de la Barcea ( jud.Ga/aţi),M.C.A., 1983,
p.415-428.
www.cimec.ro
222 RaduComan
3. Oras Tăndărei
Pe terasa joasă a râului Ialomiţa, la E de oraşul Tăndărei, cu ocazia unor
lucrări de construcţie efectuate în anul 1990, s-au descoperit mai multe
fragmente ceramice ( planşa 11/1-4). Acestea provin de la diferite tipuri de
vase: oală, castron, strachină , având corespondenţe în materialele de secol IV
descoperite la Giurgeni - Mozacu 5 •
4. Oras Urziceni
La 4 km NNE de oraş şi la 1,5 km N de punctul numit de localnici
"La Nemţi", pe valea lacului Cotorca, a fost identificată în anul 1999 o aşezare
ce se întinde pe o lungime de aproximativ 1 km. De aici s-au aduqat mai multe
fragmente ceramice din pastă fină şi grosieră, arse la cenuşiu. Intre acestea
s-au putut determina vase de tip castron, oală şi strachină. Pe unele fragmente
se păstrează şi un decor lustruit.Şi aceste descoperiri îşi găsesc analogii în
cercetările mai vechi amintite până acum şi datate în secolul IV p.Chr.
4
J,Mitrea,Cercetări arheologice În a.ye~area din secolele II-V p.Chr.de la Cârligi,com.Filipeşti,
jud.Bacău,M.C.A., 1986,p.135 -144.
5 L.Chiţescu, A.Păunescu, Gh.Matei, E.Renţa, V.Niţu1escu, Aşezarea geto-dacică de la Giurgeni-
Mozacu,jud. /alomiţa, C.A., IX, 1992, p.6l.
www.cimec.ro
NOI DESCOPERIRI ARHEOLOGICE DIN SECOLELE III-VI p. Chr îN JUDEŢUL IALOMIŢA 223
o 19 Km
~
1
--~
·. ·.· ··· ...... .
..· ' '. '
. ·: ::_.-.··.... ~
3 4
www.cimec.ro
Gheorghe MATEI
In the VIII-XI thAC., the main occupations ofthe people were: agriculture
and skills.
As part ofthe agriculture, we mention: plants growing, breeding, hunting
and fishing.
These occupations are documented in the places of Dridu, Bucu,
Ţăndărei, Fereşti- Vlaşca (Ialomiţa County), Curcani, Radoveanu, Căscioarele
Greaca (Călăraşi County).
The documented skills are: the tools creation, the adornment objects
remaking, clothing and cult, domestic skills:the bone remaking, the leathers
remaking, the wool' s and vegetal fibres, the pottery etc.
These skills are encountered in ali places from the counties of Călăraşi,
Ialomiţa and Brăila ( Radoveanu, Spanţov, Sultana, Bucu, Ţăndărei, Spiru-
Haret, Tighileşti, Chişcani-village).
www.cimec.ro
226 Gheorghe Matei
AGRICULTURA
1
Geografia văii Dunării româneşti (colectiv), Bucureşti,I969, p.532-625; N.Florea, 1. Munteanu,
C. Rappaport, C. Chi~u. M. Opriş, Geografia solurilor României, Bucureşti, 1968, p.l24-216.
1
V.Morfei, Balta lalomi(ei. Contributii la cunoaşterea păr(ii de nord a ei, în Analele Dobrogei,
1924-1925, p. 59-86.
www.cimec.ro
OCUPAniLE LOCUITORILOR DIN CÂMPIA MUN'IENIEI ÎN SECOLELE VUI-Xl 227
3
A. Canache, FI. Curta, în "Mousais", IV-I, 1994, p.205 -210.
'Ibidem, p.199-203; D. Gh. Teodor., Meşteşugurile la nordul Dunării de Jos În secolele /V-XI d.Hr,
Iaşi, 1996, p. 24-29.
s Şt. Olteanu, Societatea carpato-danuhiano-pontică În secolele /V-XI, Bucureşti, 1997, p.58-1 01;
D. Gh. Teodor, op.cit.p.24 -28, fig.4.
www.cimec.ro
228 Gheorghe Matei
(boabele) erau depozitate în gropi- de obicei conice- sau în vase mari, după
cum o demonstrează descoperirile de la Dridu, Ghizdaru; lzvoru, Străuleşti -
Măicăneşti, Păcuiu lui Soare 6 , Feteşti- Vlaşca 7 •
În campania de cercetări în Oraşul de Floci din anul 1985, în zona de
locuire Dridu (partea de nord a oraşului) s-a găsit un vas aparţinând culturii
Dridu cu seminţe care aparţin următoarelor specii : Triticum aestivum ( 0,5 % ),
Triticum aestivum compactum ( 23,8% ), Triticum compactum ( 43,9% ), Triti-
cum durum ( 30,2 5) 8 •
La Dridu9 , s-au găsit boabe de grâu care aparţin speciei Triticum vulgaris;
tot pentru această perioadă sunt cunoscute şi speciile : Triticum monococcum şi
Triticum dicoccum. La Feteşti - Ylaşca, s-au surprins mai multe gropi concave,
având diametru! gurii de cca.0,80 m, diametru! fundului de cca.1 ,20-1 ,40 m ,
adâncimea în jur de 1,80 m, toate conţinând mei carbonizat.
Pentru a se utiliza în alimentaţia umană, grâul - ca şi celelalte cereale -
era îndeobşte măcinat cu ajutorul râşniţelor. De obicei, asemenea instalaţii erau
construite pe plan local şi implicau anumite cunoştinţe de pietrărie şi (uneori)
dulgherie. Din punct de vedere arheologic, sunt atestate, până în prezent,
componente de râşniţă la Dridu 10, Bucu, Movila, Feteşti - Vlaşca 11 şi
Căscioarele 12 •
6
P. Diaconu şi D.Vâlceanu, Păcuiullui Soare. Cetatea bizantină, 1, Bucureşti, 1972, p.l74-197.
7
R. Popa, Gh. Matei, V. Şt. Niţulescu, E. Renţa, Aşezarea medieval timpurie de la Fereşti- Vlaşca,judeţul
lalomiţa, In memoriam Radu Popa Temeiuri ale civilizaţiei româneşti în context european, Cluj-Napoca,
2003, p. 163-175.
8
L. Chiţescu şi colectivul, în "Cercetări Arheologice", voi. IX, Bucureşti, 1992, p.97.
9
E. Zaharia, Săpăturile de la Dridu, Bucureşti, 1967, p.163.
10
Ibidem, p.162-163.
11
Vezi nota nr. 7
1
~ V.Sârbu şi colabAşezările din zona Căscioarele- Greaca- Prundu- mileniile 1 î.Hr-1 d.Hr.,Brăila,
1996, p.119.
13
Vezi FHDR, II, 1970, p.677-197 unde se afla traducerea textului grecesc al cronicarului Leon Diaconul;
I.Bamea, Şt.Stefănescu, Din istoria Dobrogei, III, Bucureşti, 1971, p.26, 145, 282, 283, 325, 399.
,. Ibidem, p.l39.
www.cimec.ro
OCUPAŢIILE LOCUfiDRILOR DIN CÂMPIA MUN1ENIEI iN SECOLELE VIII-XI 229
15
E.Zaharia, op.cit., p.202-24l.
16
M.St.Udrescu, în Cercetări arheologice în Bucureşti, III, 1981, p.238-239.
17
Vezi nota precedentă.
18
Ibidem.
19
Ibidem.
:!0 Vezi nota nr.13.
MEŞTEŞUG URILE
24
Vezi V.Sîrbu şi colab.,op.cil., p.ll9.
25
Vezi nota nr.7.
26
P.Diaconu şi D.Vâlceanu, op.cil.,p.l74"197.,D.Gh.Teodor, op.cit., p.28.
27
P.Diaconu şi D.Vâlceanu, op.cit., p.l74, fig.71.
28
l.Barnea, Şt.Ştefănscu, op.cil.,p.282,285,325,390, vezi şi nota precedentă.
www.cimec.ro
OCUPAnD...E l..OCUnDRILOR DIN CÂMPIA MUNlENIEiiNSECOLELE VIII-XI 231
:!9 Pentru problemele privitoare la soiuri şi minerale vezi lucrările citate la nota nr.1 din prezenta lucrare.
30
Şt. Olteanu, op-cit., p.l02 -105; D.Gh.Teodor, op.cit., p.176.
31
P. Diaconu şi D.Vâlceanu, op.cit., p.163.
3
~ Şt. Olteanu, C.Şerban, Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova in evul mediu, Bucureşti,
1969, p.16.
33
I. Chiţescu şi colab. op.cit., p.99.
34
A. Păunescu, E.Renfa, Cercetările de salvare de la 8UL·u (jud. /alomi(a), comunicare susţinută Ia
Sesiunea naţională de rapoarte arheologice, Călăraşi, 1998.
35
Vezi nota nr.7.
36
Gh. Matei, Cercetări arheologice in necropola biri:uală din secolele VIII-X de la Platoneşti, comunicare
susţinută la Sesiunea naţională de rapoarte arheologice, Călăraşi, 1998.
37
I. Chifescu şi colab., op.cit., p.99.
38
Vezi analizele metalografice în volumul P.Diaconu, D. Vâlceanu, p.163-167.
www.cimec.ro
232 Gheorghe Matei
2. Confecţionarea
uneltelor .După obţinerea lupelor din fier, până la
obţinerea obiectelor necesare altor activităţi umane, fierarul intervenea folosind
forja - compusă din foaie şi cuptor - ciocanul şi nicovala, uneori dalta şi/sau
pila pentru a obţine obiectul dorit.
In Câmpia Munteniei, au fost descoperite până în prezent două mari
depozite de obiecte de fier, la Curcani (jud. Călăraşi, descop. 1960 )42 , cu un
total de 11 piese şi obiecte (cleşte de fierărie, daltă, precum şi obiecte obţinute
în urma prelucrării cum ar fi: săpăliga, oticul, coasa, topor de luptă cu două
tăişuri, vârfuri de săgeată, cuţit de fier) şi la Radovanu (jud. Călăraşi, 1964 ),
39
Şt.Olteanu, C.Ştefan, op.cit., p.23.
40
Ibidem.
41
A.Păunescu, E.RenJa, op.cit.
·~ A.Canache, FI. Curta, op.cit., p.200;Şt.Olteanu, op.cit., p.l27-13o; D.Gh.Teodor, op.cit.,p.24-29.
www.cimec.ro
OCUPAniLE LOCUTIORILOR DIN CÂMPIA MliNlliNIEI ÎN SECOLELE Vni-XI 233
compus din 6 piese (nicovală, cuţit de plug, trei topoare de luptă şi un vârf de
săgeată) 43
•
MEŞTEŞUGURILE CASNICE
5
~
B.Mitrea, op.cit., 1970, p.332.
53
Idem, op.cit., 1964, p.534.
5' Descoperiri inedite, săpături Gh.Matei.
55 N.Hruţuche, Fl.Anastasiu, Necmpola de incinera(ie feudal-timpurie de la Chişcani-Brăila, Brăila,
1968, p.62-71; U.Fiedler, Studiem zu Grabeifeldern des 6.bis Jahrhunderts an der unteren Donau,
1. Bonn, 1992.
56
P.Diaconu, D.Vâlceanu, op.cit., p.l37-162, D.Gh.Teodor, op.cit., p.29-34.
www.cimec.ro
OCUPAŢIILE LOCUITORILOR DIN CÂMPIA MUNIENIEI ÎN SECOLELE VIII-XI
235
Străpungătorul
s-a descoperit la Dridu (jud. Ialomiţa)- 56 piese şi anume:
8 piese în B XV/1956, B VII/1958, 7 piese în B XV/1959, 5 piese în B VIII/
1960,4 piese din B II/1957, B V/1957, B XVII/1960,3 piese Bl/1957, B XIII/
1959, B III/1956, si o piesă în B XIU1960) 57 , în aşezările din zona Căscioarele
-Greaca - Prundu Uud. Călăraşi)- 5 piese58 , din care la Şuviţa -Hotarului-
3 piese ( B 3-2 piese şi în B 9 -1 piesă), Valea Corsarului - 1 piesă ( B3) în
punctul"La Stână"- 1 piesă (B1) şi în aşezările de la Bucu şi Feteşti -Vlaşca
(jud. Ialomiţa).
Erau folosite îndeosebi la confecţionarea îmbrăcămintei (spre exemplu
cojoace şi pieptare).
Tot din os se confecţionau pandantive, un astfel de exemplar fiind
descoperit la Dridu, jud. lalomiţa, în B 11111956, având gravate cercuri care se
întretaie. De asemenea , se mai confecţionau arşici, patine etc59 •
Datorită fiabilităţii şi mediului de păstrare, de multe ori impropriu, unele
obiecte nu s-au păstrat. Extinderea cercetărilor arheologice în aceste zone ar
putea îmbogăţi informaţiile privind ocupaţiile practicate în aşezările acestei
perioade de timp.
57
E.Zaharia, op.cit.,p.I3-56.
8
' V.Sârbu, op.cit.,p.l28.
59
E.Zaharia,op.cit.,p.200.
www.cimec.ro
236 Gheorghe Matei
60 D.Gh.Teodor,op.cil.,p.52-62;Şt.Oiteanu,op.cil.,p.l34-138.
www.cimec.ro
OCUPAŢIILE LOCUllDRILOR DIN CÂMPIA MUNlENIEI ÎNSECOLFJ...E Vlll-Xl
237
Tot aparţinând secolelor VIII-XI s-au descoperit vase realizate din pastă
fină, fără nici un ingredient, rezultând - în funcţie de procedeul de ardere -
diferite culori ( cenuşie, neagră şi roşiatică), unele fiind lustruite, având ca
decor - de multe ori- decor " în reţea".
Obţinerea vaselor din lut ( cu degresant sau f'ară) se realiza utilizând
roata olarului pentru secolele VII-VIII cu turaţie înceată, iar în secolele IX-XI,
roata cu turaţie rapidă . Vasele erau uscate, apoi erau introduse în cuptor pentru
ardere, cuptor de tipul celui descoperit, în 1984, în comuna Borcea,
jud.Călăraşi 61 , construit în solul gălbui-nisipos al fluviului Borcea, compus
din următoarele elemente: camera de ardere a vaselor, grătarul (platformă
perforată cu 26 găuri), camera de ardere ( focarul), gura de foc şi groapa de
acces la focar , dimensiunile cuptorului erau : diametru! de 0,35 m şi înălţimea
de 0,90 m, fiind datat în secolele X -XI 62 • În aşezări le şi necropolele din Câmpia
Munteniei, în funcţie de pasta din care s-au realizat vasele, se pot observa trei
categorii distincte de ceramică.:
a) ceramică din pastă nisipoasă
b) ceramică din pastă fină
c) ceramică din caolin
61
TPapasima, V. Oprea, în Pontica, 16, 1983,p.237 -240.
6
~ Vezi
notele nr_24,55,60.
63
V.Sârbu şi colab.,op.cit.,p.ll6-119,fig.l59 şi 160.
www.cimec.ro
238 Gheorghe Matei
6
• D.Gh.Teodor,op.cit.p.62-64,Şt.Olteanu,op.cit.p.l50-151 ;P.Diaconu,D. Vâlceanu,op.cit.p.
167-169;E.Zaharia,op.cit.,p.l27.
65
D.Gh.Teodor,op.cit.,p.98-ll4;Şt.Olteanu,op.cit.,p.ll-l5.
www.cimec.ro
OCUPAŢ!ILE LOCUITDRILOR DIN CÂMPIA MUNTENIEI ÎN SECOLELE VIII-XI 239
www.cimec.ro
Irina COSTEA-ENE
Resume
Dans cet article l'auteur veut presenter un couteau d'araire du debut
du XVJ·eme siecle, decouvert sur le site archeologique du Oraţul de Floci.
1
Mircea D. Matei, Geneză şi evoluţie urbană Îll Moldova şi Ţara Românească, Editura Helios, Iaşi,
1997, p. 170, 179-214.
~Menţionăm câteva rapoarte de săpătură publicate de către membrii colectivului de cercetare arheologică
de la Oraşul de Floci: Cercetări Arheologice, III, Bucureşti, 1979, p.l99-246; IV, Bucureşti, 1981,
p.l20-143; VI, Bucureşti, 1983, p.95-l08. Vezi şi Cronica Cercetărilor Arheologice din România.
Campania 2000, CIMEC Institutul de Memorie Culturală, 2001, p.91, planşa 23, p. 303.
www.cimec.ro
242 /rinD Coslea-Ene
prin care a trecut albia veche a Ialomiţei, a fost împărţită din punct de vedere topografic
în 12 grinduri, în funcţie de nivelările terenului. Campania arheologică ce s-a desfăşurat
în lunile iulie-august ale anului 2002 urmărea continuarea secţionării grindului 1 în
vederea realizării unei stratigrafii mediane în această zonă. Secţiunea denumită SI B/
2002 (2x30m), orientată S-N, a scos la iveală două morminte de secol XVIII, urmele
unei locuinţe cu sobă şi oale-cahlă şi patru gropi pentru depozitarea reziduurilor
menajere.l . Din inventarul arheologic iese în evidenţă un cuţit de plug, descoperire
unică într-o aşezare urbană medievală din Ţara Românească. Această unealtă agricolă
s-a situat la cota de --0,94 m faţă de nivelul actual de călcare, la 4 m nord de limita
locuinţei menţionată mai sus, într-un strat de cultură anterior acesteia. Din punct de
vedere stratigrafic cuţitul de plug s-a aflat într-un prim nivel de locuire al sitului,
imediat deasupra sterilului arheologic, într-un pământ de culoare brun închis, măzăros,
fără inventar semnificativ. Acest strat are o lungime de 14 m, până la limita sudică a
gropilor. Cuţitul de plug (fig. 1) este lucrat dintr-o bară dreptunghiulară prin forjare.
Dimensiunile sale sunt: lungimea sa totală este de 540 nun, partea activă, care
reprezentă o treime din lungimea totală, este de 185 nun şi lăţimea părţii active, de
74 nun, iar la mâner are o lăţime de 49 nun şi o grosime de 17 mm.
Datarea cuţitului de plug ridică probleme. Specialiştii care s-au ocupat de
începuturile oraşului4 au stabilit că, cel puţin până în acest moment, acesta începe
să prindă viaţă de la mijlocul secolului al xv-lea în jurul unui punct de vamă şi
vad de trecere spre Dobrogea. Locuinţa descoperită în SIB/2002 determină un
penultim nivel de locuire, fiind situată între cotele --0,35 şi -0,60m faţă de actualul
nivel de călcare. În funcţie de materialul ceramic recoltat pe suprafaţa ei, această
locuinţă poate fi încadrată cronologic în a doua jumătate a secolului al XVI -lea -
începutul secolului al XVII-lea . Aşadar, cuţitul nostru poate aparţine perioadei
cuprinse între a doua jumătate a secolului al xv-lea şi până în secolul al xvn-lea.
Deasupra acestei prime nivelări în care am descoperit cuţitul de plug, se
află un strat de cultură în care ceramica de uz comun poate fi încadrată
cronologic sfârşitului de secol XV şi începutului clar de secol XVP. Pentru a
susţine această cronologie relativă, adăugăm şi un fragment de ceramică de
Iznik (fig. 2)6 , care poate fi datat tipului Iznik II, aşa cum se poate vedea în
studiul acordat acestor piese7 •
3
Anca Păunescu, Silviu O~ Irina Costea, Raport asupra campaniei arheologice din anul 2002
desfăşurate la Oraşul de Floci (Piua Petri), comuna Giurgeni, jude(ullalomi(a, (mss.).
• Lucian ChiJescu, Niculae Conovici, Radu Lungu, Anca Păunescu, Venera Rădulescu, Cercetări
arheologice la Piua Petrii (Or~ul de Floci),jud. /alomi(a, Cercetări Arheologice, III, 1979, p. 191-200.
s Forma vasului, pasta subfire, perepi care pleacă de la baza vasului ne îndreptăJesc să suspnem această
datare.
6
Fragmentul ceramic a fost găsit în caroul5-6 al secJiunii Sffi/2002, la cota de -0,63m, în acelaşi strat de
cultură posterior primei nivelări unde se afla cuptul de plug.
7
Dana Mihai, Ceramica de lznik descoperită la o~ul de Floci, jude(Ullalomiţa (1), Cercetări Arheologice,
X, Bucureşti, 1997, p. 278 şi planşa W4.
www.cimec.ro
UN CUŢIT DE PLUG DESCOPERIT LA ORAŞUL DE R..OCI (PIUA PETRI), COM. GIURGENI, JUD. IALOMIŢA 243
8
1. Glodariu, Die Landwirtschaft im romischen Dakien, în Aufstieg und Niedergang der Romischen
welt, W. De Gruyter, 1977, p. 950-989, p.973 şi planşa Il/4,5; V. Carnache, Unelte agricole pe
teritoriul Republicii Populare Române în epoca veche, SCIV, 1950, anI, voi. Il, p. 83-110 şi Ion
Glodariu, Eugen Iaroslavschi, Civilizaţiafterului la daci (sec. 1/ î.e.n.-1 e.n.), Editura Dacia, Cluj,
1979,p. 25, 28, 63, 64.
9
Maria Comşa şi Gh. Constantinescu (Focşani), Depozitul de unelte şi arme din epocafeudală timpurie
descoperit la Dragosloveni, (jud. Vrancea). SCIV, Bucureşti, 1969, p. 425-436.
10
Ibidem, p.428, fig. 2/10.
11
Analiza chimică s-a făcut cu fluorescenţă de raze X şi a rezultat fier curat fără elemente de aliere.
Informaţiile tehnice ne-au parvenit prin amabilitatea domnului doctor Bogdan Constantinescu de la
Institutul de Fizică Atomică.
1
~ Ştefan Olteanu, Producţia meşteşugărească din Moldova şi Ţara Românească în sec. X-XVII (Probleme
de bază în lumina cercetărilor recente), Studii. Revista de Istorie, 4, an XV, 1962, p. 872, 878.
www.cimec.ro
244 Irina Cos/ea-Ene
13
Lucian Chiţescu, Niculae Conovici, Radu Lungu, Anca Piiunescu, Venera IUdulescu, Cercetări arheologice
la Piua Petrii (Oraşul de Floci), jud. lalomiţa, în Cercetări Arheologice, III, 1979, p. 238, fig. 23.
www.cimec.ro
UN CUŢIT DE PLUG DESCOPERIT LA ORASUL DE fLOCI (PIUA PETRI), COM. GIURGENI, JUD.lALOMffA 245
/
·.
\.
•)·:····
www.cimec.ro
246 lriluJ Cost~a-Ene
1
M.Comşa,
Cu privire la semnificaţia mărcilor de olar din epocafeudală timpurie, SCIV, XII, 1961,2,
p. 291-305; P.Diaconu, « Marcă de olar» având ca reprezentare un cal, SCIVA, 34, 1983,3, p. 290-
293; ldem, Din nou despre originea practicării mărcilor de olar, Pontica, XXV, 1992, p. 355-358;
V.Sârbu, Semnele în relief de pe ceramica feudală timpurie descoperită Î{l judeţul Brăila, Studii şi
comunicări, Focşani, II, 1979, p. 35-39, etc.
www.cimec.ro
248 Cristina Paraschiv- Talmaţchi
1
~ U. Fiedler, Studien zu Grăberfeldem des 6. bis 9. Jaltrhunderts an der unteren Donau, voi. 2,
Bonn, 1992, Taf. 16-35.
13
B.Mitrea, La necropole birituelle de Sultana. Resultats et prob/emes, Dacia, NS, XXXII, 1988,
1-2, p. 1 13 şi passim ; U.Fiedler, op.cit., Taf.39-41.
"O.Toropu, op.cit., p. 71.
u Gh. Ştefan, I.Bamea, M.Comşa, E.Comşa, op.cit.,p. 205-206.
16
Dan Gh. Teodor, op. cit., p. 165.
17
V.Sârbu, op. cit., p. 35.
18
P.Diaconu, D.Vâlceanu, op.cit, p. 131; V.Sârbu, op. cit., p. 38.
19
Vase cu marcă au fost descoperite în Rusia, Ucraina, R. Moldova, România, Bulgaria, Serbia,
Ungaria, Polonia, Suedia etc.
:!0 Gh. Postică, Românii din codrii Moldovei în evul mediu timpuriu (Studiu ar/teologic pe baza
ceramicii din aşezarea Hansca), Chişinău, 1944, p. 52.
~ 1 I.Tentiuc, Populaţia din Moldova centrală în secolele XI-XIII, Iaşi, 1996, p. 113.
~~Ibidem.
~3 Ibidem.
~· G.M. Şovkopleas, Znaki na drevniorus 'komu posudi z Kieva, Arheologhija, Kiev, XVII, 1964,
p.56.
:!5 Ibidem, p. 57.
1969, p. 9, 12.
www.cimec.ro
NOIITEMI iN PROBLEMATICA ABORDĂRII ,.FENOMENULUI" MĂRCILOR DE OLAR 251
36
M.Comşa, Drumuri comerciale între Carpaţi şi Dunăre în sec. IX-X, Muzeul Nafional, VII, 1983,
p. 101 şi urm.
37
Gh.Ştefan, I.Bamea, M.Comşa, E.Comşa, op.cit., p. 205 şi urm.
38
A.Aricescu, Pontica, IV, 1971, p. 360-362.
39
Gr.Florescu, R.Fiorescu, P.Diaconu, op.cit.,p. 215 şi urm.
40
I.Bamea, Date noi despre Axiopolis, SCIV, XI, 1960, 1, p. 77.
41
P.Diaconu, Date noi privind "valul mare de pământ" din Dobrogea, Peuce, IV, 1973-1975, p. 204,
212. .
4
~ B.Mitrea, Şantierul arheologic Satu Nou, necropolafeudală timpurie nr. 1, MCA, VII, 1961, p. 555 ;
Idem, Săpăturile de la Satu Nou. Necropolelefeudale timpurii (r. Adamclisi, reg. Dobrogea), MCA,
VIII, 1962, p. 644 ; U .Fiedler, op.cit., Taf. 3-6.
43
R.Harhoiu, Câteva observatii asupra necropolei birituală de la Canlia,judetul Constanta, Pontica, 5,
1972, fig. 7/_1, p. 574.
44
C.Câijan, Cimitirul feudal-timpuriu de la Gârlita-Ostrov, Pontica, I, 1968, p. 411,416.
43
P.Diaconu, D.Vâlceanu, op.cit., p. 131 şi urm.
46
În campanile arheologice din 2001-2003 au apărut aici cea 20 de funduri de vase cu mărci. Informaţie
C.Chiriac, căruia îi mulfUmim şi pe această cale.
47
În harta noastră nu sunt semnalate următoarele puncte: Oltina, Cochirleni Uud. Constanfa) şi Ghiolul
Pietri Uud. Tulcea).
48
E.Comşa, Câteva descoperiri arheologice din raionul Medgidia (regiunea Constanta), MCA, IV,
1957' p. 326.
49
A.Rădulescu, N.Harfuche, Cimitirul feudal-timpuriu de la Castelu, Constanfa, 1967, p. 91-93,
118-125.
so I.Bamea, Ceramica din cariera de cretă de la Basarabi (reg. Dobrogea), SCIV, XIII, 1962, 2, p. 355.
31
C.Câijan, Ceramica de epocă feudal-timpurie descoperită pe teritoriul oraşului Constanţa, Pontica,
Il, 1969, p. 389.
s~ M.Comşa, Muzeul Nafional, VII, 1983, p. 1O1 şi urm.
www.cimec.ro
252 Cristina Paraschiv· Talmaţchi
pentru această regiune: Bucov (jud. Prahova)53 , Şirna (jud. Prahova)54 , Otopeni
(jud. Ilfov) 55 , Bucureşti - Băneasa Străuleşti 56 , Bucureşti - Bucureştii NoP 7 ,
Bucureşti - Curtea Veche 58 , Bucureşti -Piaţa cu FlorP 9 şi Vadu Anei
(jud. Ilfov)60 •
Economia lucrării nu ne permite să mai facem alte menţiuni. Reţinem
însă că, pe ansamblu, din cele 54 de puncte identificate pentru teritoriul
Munteniei şi al Dobrogei (31, respectiv 23), 39 sunt plasate pe sau în preajma
drumurilor comerciale ale vremii. În concluzie, erau sau nu comercializate
aceste vase? Procentul de 72,2% ne determină, în acest moment, să dăm un
răspuns afirmativ, rămânând ca la definitivarea catalogului să stabilim centrele
producătoare şi eventuala lor arie de comercializare.
Am văzut în ce cantitate, numerică sau procentuală, se găsesc vasele cu
mărci în siturile din evul mediu timpuriu; am constatat, rezumativ, în ce măsură
aşezări le şi necropolele cu astfel de descoperiri erau situate pe sau în apropierea
drumurilor comerciale folosite în perioada respectivă; ne vom opri acum asupra
aspectului cronologic. Calea de transmitere a acestui fenomen către ceramica
de la începutul evului mediu constituie un punct deja clarificat61 • Care sunt
însă regiunile prime în care el a recăpătat amploare acum?
Pe teritoriul României, practica marcării vaselor a fost folosită într-o
perioadă relativ largă - secolele VIII - XV p.Chr. În mod curios, în partea de
început semnalăm astfel de descoperiri mai mult în necropole şi morminte
izolate: Izvoru (jud. Giurgiu- sec. Vlll)62 , Frăteşti (jud. Giurgiu- sec. Vlll)63 ,
Sultana (jud. Călăraşi -sec. VIII-IX) 64 , Şarânga (jud. Buzău -sec. VIII-IX) 65 ,
Platoneşti (jud. Ialomiţa- sec. Vlii-X)66 , etc. Deşi rare, descoperirile din aşezări
bazate pe analiza unor descoperirifortuite dip judeţul Buzău, Mousaios, V, 1999, p. 25.
66
Gh. Matei, R.Coman, Platane şti, corn. Să~eni, jud. Jalomi(a, Cronica Cercetărilor Arheologice din
România. Campania 2001. A XXXVI- Sesiune naţională de rapoarte arheologice, Buziaş, 28 mai-
1 iunie 2002, Bucureşti, 2002, p. 238.
www.cimec.ro
NOI !TEMI ÎN PROBLEMATICA ABORDĂRII ,,FENOMENULUI" MĂRCILOR DE OLAR 253
67
Gh.Diaconu, Sondajul arheologic de la Vadu Săpat (jud. Prahova), SCIVA, 29, 1978, 2, p. 291-30 l.
68
C.Cosma, Vestul şi nord-vestul României in secolele VIII-X d.H., Cluj-Napoca, 2002, p. 609.
69
D.Drăguş, Raport asupra cerr:etărilor arheologice de la Grojdibodu, jud. Olt, Cercetări Arheologice,
Bucureşti, IV, 1981, p. 76, 88.
70
M.Comşa, Cultura materială, p. 97.
71
N.Constantinescu, Curtea de Argeş ( 1200-1400). Asupra începuturilor Ţării Româneşti, Bucureşti,
1984, p. 122.
n S.Cheptea, Descoperirile arheologice din 1963 de la Siret, Arheologia Moldovei, VII, 1972, p. 348.
n C.Mătasă, I.Zamoşteanu, M.Zamoşteanu, Săpături le de la Piatra Neam(, MCA, VII, 1961, p. 347.
74
V.Pintea, Cu privire la aşezareafeudală de la Sopor-lacobeni, Acta Mvsei Napocensis, IV, 1967,
p. 531.
"A.A.Rusu, Cetatea medievală de la Floreşti (jud. Cluj)(Cercetări arheologice din anii 1990-1991),
Ephemeris Napocensis, III, 1993, p. 291.
76
Ljudmila Doneeva-Petcova, Znaţi v 'rhu arheologhieeski pametni(i ot spednovecovna Bolgaria VII- X
vek, Sofia, 1980, p. 25.
n M.Comşa, SCIV, XII, 1961,2, p. 296.
78
K.I.Krasil 'nicov, VIta Antiqua, Kiev, 2, 1999, p. 174.
79
G.M.Şovkopleas1.Arheologhija, Kiev, XVII, 1964, p. 57.
10
M.P.Kueera, KCbA, Kiev, 10, 1960, p. 118.
www.cimec.ro
254 Cristina Paraschlv·Talmaţchl
81
K.I.Krasil'nicov, Vita Antiqua, Kiev, 2, 1999, p. 176.
8
~
G.M. Şovkopleas, op. cit., p. 69.
83
Ibidem.
84
V.Sârbu, op. cit., p. 38.
85
M.Comşa, SCIV, XII, 1961,2, p. 299-301; P.Diaconu, D. Vâlceanu, op.cit, p. 133-134.
86
G.M. Şovkopleas, op. cit., p. 70.
87
Ibidem.
88
Ibidem.
89 Z.Kolos6wna, Des recherches sur les marques de potier protohistoriques (rezumatul), SlaviaAntiqua,
www.cimec.ro
256 Cristina Paraschlv-Talmaţchl
..:
.c
u
ci
x
....'
=
>
u
- 1
Explical-ia planşei: Aşezări şi necropole în care au fost descoperite vase cu marcă de olar. Distribuirea
lor în funcţie de drumurile comerciale: l.Adamclisi (jud. Constanta); 2.Basarabi (jud. Constanta); 3.Bragadiru
(jud. Llfov); 4 , Brăili!a (azi, cartier în municipiul Brăila); 5.Bucov (jud. Prahova); 6.Bucu (jud. Ialomiţa) ;
7.Bucureşti (Băneasa-Străuleşti) ; 8. Bucureşti (Bucureştii Noi); 9.Bucureşti (Curtea veche); lO.Bucureşti
(Piaţa de Aori); ll.Bimgetu de Sus (jud. Dâmboviţa) ; 12.Capidava (jud. Constanta); 13.Castelu (jud. Constanta);
14 . Cernavodă (jud. Constan!a); 14 . Cetăţeni (jud. Argeş); 16.Chiscani (jud. Brăila); 17.Constan!a (jud.
Constanta); 18.Curtea de Argeş (jud. Argeş) ; 19.Dorobanţu (jud. Călăraşi);20. Dridu (jud. lalomiţa) ; 2l.Fârilânele
(jud. Teleorman); 22.Frăteşti (jud. Giurgiu); 23. Garvăn-Dinogeţia (jud. Tulcea); 24.Gârliţa (jud. Constanţa);
25 . Hârşova (jud. Constanta); 26.Histria (jud. Constanţa); 27.Ileana-Podari (jud. Călăraşi); 28.lsaccea (jud.
Tulcea); 29.lzvoru (jud. Giurgiu); 30.Lipni!a-Canlia (jud. Constanţa) ; 3l.Mangalia (jud. Constanţa); 32.Mihai
Bravu (jud. Tulcea); 34.Nufăru (jud. Tulcea); 35.0topeni (jud. Ilfov); 36.Păcuiul lui Soare (jud. Constanţa) ;
37. Platoneşti (jud.lalomita); 38.Satu Nou (jud. Consl.linţa) ; 39.Sihleanu (jud. Brăila) ; 40.Slobozia (jud.
Giurgiu); 4l.Sultana (jud. Călăraşi); 42 . Şarânga (jud. Buzău); 43.Şirna (jud. Prahova); 44.Tătaru (jud.
Brăila); 45.Tichileşti (jud. Brăila) ; 46.Tulcea (jud. Tulcea); 47.Ţibrinu (jud. Constanta); 48.Vadu Anei (jud.
Ilfov); 49.Vadu Săpat (jud. Prahova); 50.Vâlcelele (jud. Călăraşi); 5l.Vlădeni (jud. lalomiţa) .
www.cimec.ro
Adrian BĂLĂŞESCU
1
Vezi Ciulni(a, Cronica Cercetărilor Arheologice-campania 1995, a-XXX-a Sesiune Naţională de
Rapoarte Arheologice, Brăila, mai 1996; comunicare Silvia Marinescu-Bîlcu et a/ii, Cercetările
arheologice de salvare de la Ciulni(a, la Sesiunea Muzeului Judeţean Ialomiţa, 25 ani, 1971- 1996,
noiembrie 1996.
~Colectivul şantierului arheologic Ciulniţa, condus de Silvia Marinescu-Bîlcu (Institutul de Arheologie
"Vasile Pârvan" Bucureşti), a fost format din Elena Renţa (O.P.C.N. lalomiţa, Slobozia), Gheorghe
Matei şi Florin Vlad (Muzeul Judeţean lalomiţa, Slobozia).
3 Mulţumim şi pe această cale responsabilului de şantier, Silvia Marinescu-Bîlcu, care, cu multă amabilitate,
CLASA NR. %
Bivalvia 243 7,29
Gasteropoda 32 0,96
Pisces 26 0,03
Aves 2 0,06
Mammalia 3056 91,66
TOTAL 3334 100
Tabel/ · Reparti(ia numerică şi procentuală a resturilor faunistice pe clase de animale
descoperite la Ciulni(a (cultura Boian-Giu/eşti).
4
Silvia Marinescu-Bîlcu, Elena Renţa, Gheorghe Matei, Les recherclzes arc/ufologiques de sauvetage
de Ciulnitza, dep. de lalomitza ( 1994· 1997), Pratiques funeraires dans !'Europe des XIII'- IV' s. av.
J.-C., Actes du lll' Colloque International d' Archeologie Funeraire, 2000, Institut de Recherches Eco-
Museologiques Tulcea, p. 149- 166.
5
A. Bălăşescu, La faune decouverte dans le tumulus 1 de Ciulnitza (dep. de Jalomitza), Pratiques
funeraires dans l'Europe des Xlll'-IV' s. av. J.-C., Actes du lll' Colloque International d' Archeologie
Funeraire, 2000, Institut de Recherches Eco-Museologiques Tulcea, p.169- 176.
6
Olga Necrasov, Sergiu Haimovici, Fauna din complexele Boian de lângă satul Bogata, Materiale, V,
1959, p. 127-130.
7
A. Bălă.şescu, Studiu preliminar asupra faunei descoperite la Jsaccea-Sulzat (cultura Boian· Giuleşti ),
Istro-Pontica, Muzeul tulcean la a-XXX XX-a aniversare, 2000, Tulcea, p. 10-12.
8
A. Bălăşescu, V. Radu, Studiu/faunei neolitice de la Siliştea-Conac (jud. Brăila), Istros, IX, Brăila,
1999, p. 197-210.
9
A. Bălăşescu, Studiu arheozoologic preliminar al faunei de mamifere descoperite pe Valea
Teleormwzului, Studii de Preistorie, Asociaţia Română de Arheologie, 112001, Editura Ars Docendi,
Bucureşti, 2002, p. 59- 70.
10
D.Popovici et alii, Cercetarea Arheologică Pluridisciplinară. Concepte, metode si tehnici, Bihlioteca
Muzeului National, Seria Cercetări Pluridisciplinare, 2002, Bucuresti, p. 57.
www.cimec.ro
260 AdriDn Bălt4escu
11
V. Radu, Studiul nwterialului arlzeoilztiologic de la Ciulni{a (jud. /alomi(a) din nivelurile Boian-
Giu/eşti. Campaniile /994-/995, lalomiţa III, 2000, Muzeul Judeţean lalomiţa, Slobozia, p. 9-11.
www.cimec.ro
FAUNA NEOLITICĂ DE LA CIULNIŢA (CULTURA BOIAN FAZA GIULEŞTI) 261
Mamifere domestice
Bos taurus (vita domestică) prezintă lotul de oase cel mai numeros, 1785
(71,5%), care este atribuit unui număr prezumat de 71 de indivizi (42,3%).
Repartiţia resturilor osoase pe elemente anatomice este echilibrată,
neobservându-se predominarea anumitor elemente anatomice în defavoarea
altora (tabel4).
În lotul de oase de la Ciulniţa, s-au identificat şase fragmente de procese
comulare, dintre care trei au putut fi dimensionate (tabel 5). Două dintre ele
(notate 1 şi Il) cu aspect gracil sunt de mici dimensiuni 12 şi se încadrează în
tipul brachyceros, ele fiind atribuite femelelor. Al treilea (notat cu III) este mai
robust, el intrând în domeniul inferior de variaţie al tipului primigenius şi este
atribuit unui mascul.
1
~ Toate măsurătorile sunt realizate după Angela von den Driesch, A ~:uide to tlze measurement of
animal hones from archaeo/ogical sites, Peabody Muscum Bulletin, 1, Harvard University,
1976, p. 138.
www.cimec.ro
262 Adrum Băliişescu
Metacarpiene Metatarsiene
Context arheologic b7 b7(-dist) gr.l b4 b6 b6 b8 b8
Lg. max.. 213 192 244 232 237 232 231 243
Lţ. prox. 57 55 53,5 44 46,5 45 47,5 53,5
Diam. ant.-post. prox. 36 33 52 44 54,9 43,2 44 50,5
Lţ. diaf. 33 26 31 26,5 26,2 26,7 27,6 29
Lţ. dist. 62,5 51,5 65 53,9 53,3 53,2 55,2 64,5
12 26,7 28,7 21,9 19 19,6 19,4 20,6 22
IJ 15,5 13,6 12,7 Il ,4 Il, 1 11,5 Il ,9 Il ,9
14 29,3 26,9 26,6 23,2 22,5 22,9 23,9 26,5
Talia (ind. Matolcsi) 1286 1155 1335 1237 1263 1237 1231 1329
Sex f f? c f f f f c
Tabe/6- Date biometrice privind metapodiile de Bos taurus, descoperite la Ciulniţa (măsurătorile
13
V.Forest, Donnees biologiques et donnees zootechniques anciennes. Essai de mise en equivalence,
Revue de Medici ne Veterinaire, 148, 12, 1997, p. 951-958.
14
Olga Necrasov, Sur les restes des faunes subfossiles datant de la cu/ture Starcevo- Criş etla probleme
de la domestication, Analele Ştiinţifice ale Univ. "ALI. Cuza", Iaşi, s.n., secţ. 2, a. Biologie, t. 10, fasc.
1, 1964, p. 167-181; Olga Necrasov, Maria Ştirbu, Contributii la studiul faunei din cultura Criş, Acta
Moldaviae Meridionalis, 2, 1980, p. 19-34.
15
S. Haimovici, Anca Coroliuc, The study of the arclweozoological nwterial founded on the pit no. 26
of tire Precucuteni III settlemellf atthe Târgu-Frumos-Baza Pătule, ActaAntiqua et Archaeologica, 7,
2000, Universitatea "Al. 1. Cuza" din laşi, p. 170-206.
16
Georgeta El Susi, Vâru'itori, pescari şi crescători de animale În Banatul mileniilor VI Î. Ch.- 1 d. Ch.
Studiu arheozoologic, Bibliotheca Historica et Archaeologica Banatica, Editura Mirton, Timişoara,
1996, p. 440.
17
D. Moise, Mammals, în Archaeological Researches at Borduşani- Popiru'i (lalomi(a county ). Prelimi-
IIW)' repon 1993-/994, Cercetări Arheologice X, Muzeul Naţional de Istorie a României, 1997, p.110-127;
idem, Studiul materialuluifaunistic apar{iniînd mamiferelor, descoperit în locuinţele gumelni(ene de la
Însură{ei- Popina 1 (Jud. Brăila), Istros, 9, Muzeul Brăilei, Brăila, 1999, p. 171-190; idem, Studiul
materialului osteologie de mamifere, Pontica, XXXIII- XXXIV, 2001, p. 155- 164.
www.cimec.ro
264 Adria11 Bălăşescu
www.cimec.ro
FAUNA NEOLITICĂ DE LA CIULNilA (CULTURA BOIAN FAZA GIULEŞTI) 265
b2 - - - 1 - 1
b3 - 2 2 1 - 5
b4 - - - 1 - 1
b5 - 1 2 2 1 6
b6 1 6 6 2 - 15
b7 - 1 4 - - 5
bR - 2 - 1 - 3
gr - 2 1 2 - 5
gr2 - - 1 1 - 2
loc - - 1 2 - 3
ne "" - 1 - - 1
Total 1 14 18 13 1 47
Tahel8- Reparti(ia indivizilor de ovicaprine (Ovis aries/Capra hircus)
pe clase de vârstă biologică şi complexe arheologice.
18
W .Prummel, Frisch H.-J ., A guide for distinction oj.1pecies, sex and body side in bones ofsheep and
goat, Joumal of Archaeological Science, 13, 1986, p.567-577.
www.cimec.ro
FAUNA NEOLITICĂ DE LA CIULNIŢA (CULTURA BOIAN FAZA GIULEŞTI) 267
Mamifere sălbatice
La Ciulniţa, s-au identificat 49 de resturi osoase, care au fost prelevate din bJ,
b4 , b5, b6 , b7 , b8 şi nivelul de cultură neolitic. Importanţa eşantionului atribuit
speciei Lepus europaeus este dată de faptul că majoritatea fragmentelor s-au
descoperit în complexe arheologice închise, bine datate cronologic şi cultural.
Vulpes vulpes (vulpea) a fost descoperită în bordeiul nr. 5 şi groapa nr. 1.
Este vorba de două mandibule aproape întregi, dimensionabile. Ambele prezintă
pe faţa exterioară urme fine de jupuire, datorate cu siguranţă prelevării blănii.
Felis silvestris (pisica sălbatică) este documentată printr-un singur rest
osos, descoperit în bordeiul nr. 6. Este vorba de un fragment proxima} epifizat
de humerus stânga, ce a aparţinut unui individ adult. Biometric, piesa se
caracterizează printr-o lăţime proximală de 18 mm. Prezenţa unor resturi de
pisică sălbatică în spectrul faunistic al unei aşezări preistorice indică existenţa,
în apropierea acesteia, a unor păduri mari de foioase.
Equtţs cf. caballus (calul sălbatic) este documentat prin două fragmente
osoase: o tibie dreapta proximal epifizată (individ de peste trei ani şi jumătate),
cu lăţimea proximală de 120 mm, prelevată din nivelul cultural Boian-Giuleşti
şi un fragment distal de falangă 1, descoperit în complexul arheologic gr •
1
Piesele au aparţinut probabil unui număr de doi indivizi.
Sus scrofa (mistreţul) a fost identificat pe baza a patru fragmente osoase.
Două s-au recoltat din bordeiul nr. 3, un fragment de coxal şi un femur stânga
proxima} epifizat (lăţime proximală - 76,6 mm, diametru} ant.- post. al capului
femural - 31,5 mm, lăţime minimă diafizară- 29 mm), iar alte două resturi s-au
prelevat din bordeiul nr. 7, un humerus şi un femur, ambele dis tai epifizate.
Piesele osoase identificate aparţin unui număr minim de doi indivizi adulţi.
Cervus elaphus (cerbul) prezintă un număr redus de fragmente faunistice,
doar şase resturi. Acestea provin din complexe arheologice, astfel: în b3 s-a
descoperit o falangă 1 epifizată (lungime maximă - 66 mm, lăţime proximală -
24 mm, lăţime minimă diafizară - 19 mm, lăţime distală - 23 mm); în b6 un
fragment de cap scapular stânga (lungime proces articular- 63,5 mm, lungime
cavitate glenoidă- 46 mm, lăţime cavitate glenoidă - 46,5 mm); din locuinţa 1
s-au prelevat un molar trei (M 3 ) superior stânga cu un început de uzură (+) şi
două fragmente de radius, unul stânga, epifizat proximal (lăţime proximală -
62,5 mm, lăţime suprafaţă articulară proximală - 58,5 mm) şi altul dreapta
epifizat distal (lăţime distală - 51 mm, lăţime suprafaţă articulară distală - 48,5
mm); iar din nivelul de cultură Boian- Giuleşti s-a prelevat un premolar trei
superior (Pm 3 ) dreapta uzat mediu (+ +). Resturile analizate indică existenţa
unui număr minim de patru indivizi adulţi.
Capreolus capreolus (căpriorul) a fost descoperit numai în nivelul cultural
timpuriu Boian Giuleşti. Cele trei fragmente osoase analizate au fost prelevate
astfel: din bordeiul nr. 5 o mandibulă dreapta cu o dentiţie mediu uzată (lungimea
jugalilor- 66 mm, lungimea molarilor- 39 mm, lungimea premolarilor- 26 mm,
înălţimea mandibulei înainte de M 1 - 17,5 mm); din bordeiul nr. 6, un fragment
www.cimec.ro
FAUNA NEOLITICĂ DE LA CIULNIŢ A (CULTURA BOIAN FAZA GIULEŞTI ) 269
de cap scapular dreapta (lăţime col scapular- 19,5 mm, lungime proces articular
- 30 mm, lungime cavitate glenoidă- 23 mm, lăţime cavitate glenoidă- 22 mm);
iar din groapa nr. 1 s-a prelevat un metatars stânga întreg, bine conservat (lungime
maximă - 205 mm, lăţime proximală - 19,5 mm, diametru antero~ posterior
proxima!-:- 21,4 mm, lăţime minimă diafizară- 12 mm, lăţime distală- 24,2 mm,
diametru! antero- posterior distal- 16,2 mm). Piesele osoase de căprior identificate
au aparţinut unui număr minim de trei indivizi adulţi.
Bos primigenius (bourul) este prezent în material cu 15 fragmente osoase,
care au fost prelevate din complexe arheologice (b 2 , b3 , b5 , b7• b8 , gr 1) şi nivelul
de cultură Boian Giuleşti. Piesele osoase identificate au aparţinut unui număr
minim de şapte indivizi adulţi.
Pe baza âatelor biometrice, s-au putut surprinde câteva dintre limitele de
separare dintre Bos taurus şi Bos primigenius pentru unele elemente anatomice
(scapulă, humerus, radius, tibie).
-!... 65 ____.....
8 80 +--~.".C...---\--------1
'5 60
/ ··: J ~
.3 _76
cO
] 55
·~· ·; n+---.-----r-------~
• Bt/
50 ~+-~---r~--~----~
60 70 ' 80 90 70 80 90 100
lung. proc. art. lat. dist.
.!
80
~
:;; 44
70
40
15 85 9S 105 115 55 65 15 85
lat. epif. prox. lat. cpif. dist.
Concluzii
SPECIA NR % NMI %
Bos taurus 1785 71,5 71 42,3
Ovis aries 83 3,33 - -
·Capra hircus 72 2,88 - -
Ovicaprine 428 17,1 47 28
Sus domesticus 23 0,92 6 3,57
Canis familiaris 14 0,56 9 5,36
Total domestice 2405 96,35 133 79,2
www.cimec.ro
N
Tabel 3 - Repartiţia numerică a resturilor de mamifere (NR) şi a numărului minim de indivizi (NMI) pe complexe -.1
N
arheologice descoperite la Ciulniţa
Bovine 1 1 2
Bos 1 Cervus 2 2
Ovicaprine 1 Capreolus 2 2
Suine 1 1
Talpa europaea 1 1 1 1
Erinaceus europaeus 1 1 1 1
Lepus europaeus 2 1 1 1 3 1 20 3 6 2 2 1 14 2 1 1 49 12
Vulpes vulpes 1 1 1 1 2 2
Felis silvestris 1 1 1 1
Equus cf. caballus 1 1 1 1 2 2
Sus scofa 2 1 2 1 4 2
)o.
Cervus elaphus 1 1 1 1 3 1 1 1 6 4
~
Capreolus capreolus 1 1 1 1 1 1 3 3 "
tl:l
Bos primigenius 1 1 1 1 2 1 2 1 1 1 3 1 5 1 15 7 ~
.e<
Total 10 3 253 18 71 6 172 18 569 30 774 32 212 15 158 18 18 5 147 12 112 Il 2496 168 ~
c:
www.cimec.ro
FAUNA NEOLITICĂ DE LA CIULNIŢA (CULTURA BOIAN FAZA GIULEŞTI) 273
SPECIE
.~ ~
: li
.!!!J
l ..,~
i
~ ·1 l
·!3
.~
sl"
·i
~
2 ~
~
u ~
i
1:1
~
!}
~
!}
~ ~
:t
·!3
t t a .., ts.
!a
j { t .i
... ti
l
:
!a .!0
1 el
~ 11
·~ :c: ~ ~ ~t" ~ ~ ~ -a .!l ..;1
! :t ;f ! ~ s ~ ~ ~
tl ~
~ ·!3 ~
t .~ ·!3
~ ~
·!3
~ c~5 ~ ~ ~
ELEMENT
ANATOMIC ~ !-"; ~ :::;;:
proces comular 6 1 1
neurocraniu 45 3 2 9 2 1 1
visceroc:raniu 31 3 2 1
maxilar 33 17 2 1
dintii SUJ) 43 6 1 2
mandibull 102 59 1 1 7 2 1
dinpi inferiori 32 13
hioid 2
ati as 14 s
axis 15 9
vert. cervicale 62 6 2 2
vert. toracale 137 39 6 2
vert. lombare 64 20 1 2
vert. sacrale 9 4 1
vert caudale s
coaste 121
~Il 116 10 4 19 4 1 2 3 1 1 2
humerus 58 8 Il 16 1 2 1 1 2
radius 77 Il 8 13 1 1 s 2 2
ulnl 31 3 1 4 1 1 4 1
lcarpiene 46 3
metacarpiene 49 8 14 18 3
coxal 9S s 2 Il 2 Il 1
femur 100 7 3 29 1 1 1 1 2
lpatella 8 1 1
tibie 88 13 8 27 1 4 1 2
tarsiene 30 3
calcaneu 37 4 2 s 1 2
astragal 45 3 5 4 1 1
metatarsiene 85 6 7 31 3 1
metapodii 12 1 1 13 1 3
lphalanga 1 83 30 1 1 1 2
1phalanga II SI 8
lphalanga III ss 2 2
TOTALN.R. 1785 83 72 428 23 14 2 2 2 1 1 1 49 2 1 2 4 6 3 lS 2496
TOTAL N.M.J. 71 - - 47 6 9 - - - - 1 1 12 2 1 2 2 4 3 7 168
www.cimec.ro
274 Adria11 Băli4escu
BIOMETRIE - toate mă-;urătorile sunt date în milimetri (Von den Driesch, 1976).
Bos taurus
Craniu n limile medic
LI. foramcn magnum 2 107,5; 109 .
Lt. la nivelul proc. 1 163 .
1paraoccipitale
Ll- condililor oa:ipilali 2 40;47 .
llnllţ. foramcn magnum 2 48;48 .
Maxilar n limile medie
Lg. P'-M' 1 143 -
Lg.M-M' 3 81;90;91 87,33
Lg.M' 1 30,2 -
LI- M' 1 23,5 -
Mandibull n !imile medic
Lg.Pz·M, 2 146; 148 -
Lg. P2-P. 3 52,9; S4; 5S 54
Lg.M 1-M, s 82-98 90,9
Lg.M, 6 33,8-40 37,9
LI- M1 6 13,5-16 14,9
www.cimec.ro
FAUNA NEOLITICĂ DE LA CIULNIŢA (CULTURA BOIAN FAZA GIULEŞTI) 275
www.cimec.ro
276 Adrion Bă/ăfescu
Ovis aries
n limite medie
5 23· 26 24,2
www.cimec.ro
278 Adrian Bă/lifescu
Capra hircus
Scapull n limite medic
Lg. proc:. art. 1 33,6 -
Lg. cavil glcnoida 1 2S,2 -
Lt. cavit. glcnoidA 1 23 -
Lt. col scapular 1 18,2 -
Humerus n limite medie
LI. prox. 2 32; 34,S -
LI. min. diaf. 2 14; 14,S -
Lt. disl 10 2S,S- 3S,S 28,1
Lt. troblce 10 23,8-33,7 26,4
n limite medie
22,S
www.cimec.ro
FAUNA NEOLITICĂ DE LA CIULNIŢA (CULTURA BOIAN FAZA GIULESTI) 279
----
Metalar.i n limite medic
Lg. Max. 3 99,5; 109; III 106
L!.Prox. 3 18; 18,2; 19,5 18,6
Diam.ant.-post. prox 2 16,7; 17 16,9
LI· Min. diaf. 3 10,2; 11,5; 11,9 11,2
Lt. Dist 7 18,7- 24 21,2
Diam.ant.-poSL dist. 4 14,5-19 17,9
Talia (indice Schranun) 3 531; 579; 590 567
~~=
n limite medic
3 19,S; 21,S; 22 21
n limite medic
2 20,5; 23,S
.-
Lj. prox. 2 17,8; 18
Diam.ant.-post. prox 2 16,9; 11
www.cimec.ro
280 AdriDn Btilăşescu
Canis familiaris
Craniu n limite medie
Lg. totalA 1 148,5 .
Lg. neurocraniu sup. 2 65;71 .
Lg. facialll. 1 83 .
Lg. Pl· P4 4 40,9-42,1 41,65
Lg. P4 (camasi eri sup) 1 14,2 .
LI- P4 1 5,9 .
Lt. max. P4 1 6,3 .
Lt. max. mastoida 2 53; 57,2 .
Lt. dors. auditiv ext 2 52; 55,5 .
Lt.max. eond.O<:Cipltali 2 30; 31,2 .
LI. max. la baza proc. 2 41;44,1 .
J)III"80CCIIitale
Lt. glurii O<:Cipitale 2 16,2; 16,2 .
nllt. glurii O<:Cpitale 2 14; 14,1 .
Lt. max. neurocraniu 2 50,5; 52 .
Lt. aborall a proc 2 31; 34,3 .
SUP1110rbitar
Lt. frontall 1 39,5 .
LI. tntn: orbite 2 26; 30,5 .
Lt. max. palatall 1 36,3 .
Lt. palatalll. dupA canini 1 31 .
nllt. craniu 2 45,5; 49 .
n111. craniu tkl creasll 2 42; 46,5 .
sagltall
nllt. ttiunghi O<:Cipital 1 36;38 .
Tibie n limite medie
Lt. prox. 1 29 .
Patella
Lg. max.
LI. cavit. glenoidl
Lepus europaeus
Mandibula n limite medie
Lg.jugali 2 19,5; 19,9 .
Lg. marg. aborall Ml· 2 43,2; 44,1 .
infradcntale
L8. diastemA 2 24,5; 24,9 .
ScapulA n limite medie
Lg. proc. art. 2 14,5; IS .
L&- cavit. glenoidl. 2 10,1; IO,S .
L(. cavit. glenoida 2 13; 13,8 .
LI. col scapular 3 8,2; 8,9; 9 8,7
Coxa!
Diam. ac:etabulum
Vulpes vulpes
Mandibula n limite medie
Lg. totala 1 100,5 .
Lg. proc. angular- 1 99,2 .
inftadentale
Lg. indenl dintre condil şi 1 96 .
proc. ang- infnldentale
Lg. condil- aboral alv. 1 91,5 .
canin (C)
Lg. indenl dintre condil şi 1 87 .
IP_roc. &ni!.· aboral alv. C
Lg. proc. angular- aboral. 1 90 .
alv. caninu1ui
Lg. aboral alv. MJ· aboral 2 63;67 .
alv. canin
Lg.P 1-M) 2 57,8; 59,S .
Lg. Pz-MJ 2 S2,7; SS .
Lg. M1• MJ 1 24 .
Lg. P1• P4 1 34 .
Lg. P2- P4 1 29 .
Lg.Mt 1 14,5 -
Lg. alveo1ei lui M1 1 IJ,S .
Lg.Mz 1 7,S .
Lt.M2 1 s .
nalt. ram. verticale 1 34,2 .
Inalt. mand. dupl M1 2 13; 16,5 .
lnllt. mand. intre Pr PJ 2 10; 12,S .
www.cimec.ro
282 Adrian Bălăşescu
Bos primigenius
Scapula n limite medie
Lg. proc. art. 2 80,5; 82 .
Lg. cavil glenoidll 2 70;70 .
Lt. cavit. glenoidl. 2 63;64 .
q. col scapular 2 6l,S; 69,5 .
Humerus n limite medie
Lt. prox. 1 115,5 .
LI. dist. 1 97 .
Lţ. trohlee 1 83,5 .
Radius D limite medie
Lţ. prox. 2 100; 114 .
LI. supraf. art. prox. 2 90,5; 102 .
Ulna n limite medie
nl.lţ. min. olecraniu 1 82 .
lnl.lţ. proc. anconeu 1 91,S .
Lţ. proc. coronoid 1 S3,S .
Metacarp n limite medie
Lţ. prox. 1 70 .
Lţ. dist. 2 76;82 .
Ti bie n limite medie
Lţ. prox. 1 119 .
Lţ. dist. 1 79,5 .
Diam.ant.-post. dist. 1 58,5 .
Astragal n limite medie
Lg. max.lal 1 81,0 .
Lg. max. med. 1 75,0 .
Gros lat 1 46,1 .
Gros. med. 1 46,2 .
Lţ. dist. 1 52,0 .
www.cimec.ro
Valentin RADU
Resume
www.cimec.ro
284 V~;~lentin RADU
1
Bălăşescu A., Radu V., 2002, Culesul, pescuitu/ şi vânătoarea în cultura Boian pe teritoriul României.
Studii de preistorie, 1/2001, p.73-94; CD-Rom "0 civilizatie necunoscută: Gurnelni(a". ciMeC-
Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti.
~ Marinescu-Bîlcu S., Matei Gh., Renţa E., 1995. Ciulni(a, Cronica Cercetărilor Arheologice. Campania
1994. A 29a Sesiune Naţională de rapoarte arheologice Cluj-Napoca, p. 21-23; Marinescu-Bîlcu S.,
Renţa E., Matei Gh., 1996. Ciulni{a, Cronica Cercetărilor Arheologice. Campania 1995. A 30a Sesiune
Naţională de rapoarte arheologice Brăila, p. 33-34.
3
Marinescu-Bîlcu S., Renţa E., Matei Gh., Les recllerclles arclu!ologiques de sauvetage de Ciulnitza,
dep. de Ialomitza ( /994-1997), Pratiquesfuneraires dam !'Europe des XIII e-/Ve s. av. 1.-C., Actes du
Ilie Colloque International d' Archeologie Funeraire, Institut de Recherches Eco-Museologiques Tulcea,
2000, p. 149-166.
'Bălăşescu A., în prezentul volum; Radu, V., , Studiul materialului arlleoihtiologic de la Ciulni(a
(jud. Jalomi(a} din nivelurile Boian-Giu/eşti. Campaniile 1<)94-/995, Ialorniţa, 3, Muzeul Judeţean
Ialorniţa, Slobozia, 2000, p. 9-11.
www.cimec.ro
ROLUL RESURSELOR ACVATICE ÎN ECONOMIA AŞEZĂRI LOR PREISmRICE 285
DE LA C!ULN!TA SI BORDUSANI CJUDETUL IALOMITAl
s Popovici D.et alii, Cercetarea Arheologică Pluridsciplinară. Concepte, metode şi te/mici, Biblioteca
Muzeului Naţional, Seria Cercetări Pluridisciplinare, Bucureşti, 2002, p. 57.
6
Marinescu-Bîlcu S. Archaeological researches at Borduşani-Popina (lalomiţa county). Preliminary
report 1993-1994. Historical background. Cercetări Arheologice, 10, 1997, p. 35-38; Marinescu-Bîlcu
S., Popovici D., Vlad F., Voi nea V. Archaeo/ogical researches at Borduşani-Popina (Jalomiţa county ).
Preliminary report 1993-1994. Eneolithic occupation. Gumelnita levels. Cercetări Arheologice, 10,
1997, p. 64-69.1997; Marinescu-Bîlcu S., Popovici D., Andreescu R., Archaeological researclzes at
Borduşani-Popina (lalomi(a county). Preliminary report 1993-1994. Eneolitic occupation. Pottery.
Cercetări Arheologice, 10, 1997, p. 70-71. Trohani G. Archaeological researches at Borduşani-Popina
(lalomiţa county). Preliminary report 1993-1994. La Tene occupation. Getic levels, Cercetări
Arheologice, 10, 1997, p. 39-47.
7
Bălăşescu A., Arclzaeologica/ researclzes at Borduşani-Popina (Jalomiţa county). Preliminary
report 1993-/994. Archaezoology. Mammals, Cercetări Arheologice, 10, 1997, p. 48-63; Moise D.,
Arc/zaeological researc/zes at Borduşani-Popina (1alomiţa county ). Preliminaf}' re port 1993-1994.
Arc/zaezoology. Mamma/s, Cercetări Arheologice, 1O, 1997, p. 48-63; Radu V., Archaeological re-
searclzes at Borduşani-Popina ( Jalomi(a county). Preliminaf}' report 1993-1994. Eneolitic occupa-
tion. Arclzaezoology. Pisces, Ce~~etări Arheologice, 10, /997, p. 96-105; Vencze/ M., Arclzaeological
researches at Borduşani-Popina (Jalomi(a county). Preliminary report /993-1994. Eneolitic occu·
pation. Arclzaezoology. Amphibians and reptiles, Cercetări Arheologice, 10, 1997, p. 106-107; Gal
E., Kessler E., Bird remainsfrom tlze Eneolitic and Jron Age site Bordusani-Popina and Eneolitic site
Hârsova (Southeast Romania), Acta zoologica) cracoviesnia, 45 (special issue), Kracow, 2002,
p. 253-262.
www.cimec.ro
286 Valentin RADU
locuitorilor acestor două aşezări pentru resursele acvatice. Mare parte din
acestea sunt uşor de capturat. Aşa este cazul scoicilor sau a ţestoaselor. Altele,
cum sunt peştii, necesită instrumente adecvate pentru captură. Atât râul, cât
şi fluviul prezintă anual fluctuaţii de nivel şi chiar inundaţii ale zonei
o populaţie mobilă.
8
Vezi Bălăscscu A. În acelaşi volum.
www.cimec.ro
ROLUL RESURSELOR ACVATICE ÎN ECONOMIA AŞEZĂRI LOR PREISlDRICE 287
DE LA CI!ILNIJA SI BORD!ISANI <JUDETUL IALOMITAl
de hrană pe tot timpul sezonului cald. Peştii sunt pescuiţi în lacurile şi bălţile
abundente din jurul sitului. Deşi taliile pescuite sunt medii nu lipsesc somnii
şi sturionii detalii mari. Dealtfel, analiza taliilor diverselor specii ne conduce
la concluzia că pescuitul era nediscriminatoriu şi neorientat către o anumită
specie sau talie. Alte animale capturate în scopuri alimentare sunt ţestoasele
de apă sau diversele păsări acvatice întâlnite în incursiunile realizate la pescuit
sau vânătoare.
În general, viaţa pe Popina de la Borduşani este dură şi imprevizibilă,
chiar şi azi, depinzând în mare măsură de fluviu. Activităţile sunt racordate
la ritmul fluviului. Comunicaţiile cu alte comunităţi sunt uneori dificile sau
întrerupte lungi perioade de timp în perioada inundaţiilor. În acest caz, accesul
rumegătoarelor la zonele de pescuit este limitat, vânătoarea şi pescuitul fiind
principalele furnizoare de carne necesară în alimentaţie. De asemenea,
schimburile cu alte comunităţi trebuia să fie importante pentru achiziţia
produselor dificile de găsit în împrejurimi (cereale, fructe, etc.). Faptul că
locuirea Gumelniţa este reprezentată de câţiva metri de depuneri arheologice
demonstrează că locuitorii tel/-ului au reuşit să găsească echilibrul necesar
imprevizibilului fluviu.
Chiar dacă în acest studiu nu dispunem decât de două aşezări preistorice,
putem observa complexitatea relaţiilor existente între principalele activităţi
desfăşurate de comunităţile umane. O bună cunoaştere a tuturor
caracteristicilor aşezării (amplasament geografic, perioada şi densitatea de
locuire, caracteristicile ceramicii utilizate, unelte, viaţă spirituală, etc.) ne va
permite o mai bună prezentare a relaţiilor existente între diversele comunităţi
şi mediu, ca şi a celor între cele mai importante activităţi economice
desfăşurate.
www.cimec.ro
288 Valentin RADU
www.cimec.ro
Dragoş MOISE
Mamiferele domestice
Equus caballus. Calul este prezent în materialul osteologie provenit din
stratul cultural cu 15 resturi ce au aparţinut la minim trei indivizi: unul sub 20
de luni. unul de 3,5 ani şi unul de 6-7 ani.
In cele două locuinţe au fost descoperite câte un rest de cal şi anume: în
locuinţa nr. 1, un fragment cranian de adult iar în locuinţa nr. 2, rest de femur
de la un individ de sub 3 ani.
Urmele de retezare prezente pe oase constituie o evidenţă a faptului că
acest animal, pe lângă funcţiile utilitare (tracţiune, călărie), a fost folosit şi în
scop alimentar.
Pe baza dimensiunilor unui metatars păstrat întreg, s-a putut calcula
înălţimea la greabăn: 1,38 m.
Bos taurus. Bovinele domestice au cea mai bună reprezentare pe
ansamblul lotului osteologie.
Resturile osoase provenite din stratul cultural au aparţinut la minim 6
indivizi: un neonat, doi juvenili de sub 21/4 ani, un subadult de cea 2 ani şi doi
adulţi, unul de 31/3-4 ani, celălalt de cea 5 ani. Din cei şase indivizi estimaţi,
doar doi au putut fi folosiţi drept reproducători, putându-şi aduce astfel
contri~uţia la economia comunităţii şi prin progenitură.
In locuinţa nr. 1, au fost descoperite şase resturi osoase de bovină domestică,
care au aparţinut cu probabilitate unui sin_gur individ, adult; nr. 2 a furnizat cinci
resturi ale unui individ de peste 1,5 ani. In general, oasele bovinelor domestice
se caracterizează prin gracilitate, fapt confirmat şi de datele osteometrice.
Ovicaprinele. Au fost identificate ambele specii: Ovis aries şi Capra
hircus, cu o prezentare în cadrul lotului osteologie. Nu ne putem pronunţa
dacă aceasta reflectă situaţia reală din cadrul turmei, fiind cunoscute limitele
diferenţierii celor două specii înrudite, pe baza scheletului.
www.cimec.ro
RAPORT ASUPRA MATERIALULUI FAUNISTIC DESCOPERIT ÎN ASEZAREA MEDIEVAL- TIMPURIE 291
DE LA VLĂDENI POPINA BLAGODESCA (JUD. W,QMITAl .
Mamiferele sălbatice
Economia animalieră
Tabelul 1: Popina Blagodeasca, 2000. Repartiţia pe specii a resturilor osoase de mamifere şi a numărului minim
de indivizi estimat
N
\0
t..J
www.cimec.ro
294 Dragoş Moise
~md~!
t~llS!W
~
.~
c::
<-
Joude~ 11)
....
~
·~
ql~~ E
11)
"'....
Jnoq ~
·u
8.
~
ac::
...
~om~ ~
>
~Jod
~
§
N
~
~U!JdU~!AO
(.)
~
~
11)
"'o
-
CI)
~
eJde~
~
c::~
·s.
o
~mo p..
e::s
Ul!A CI)
u:
{U:)
o
~
V)
('l
o
('l
-
V) . o........ V) o
www.cimec.ro
RAPORT ASUPRA MATERIALULUI FAUNISTIC DESCOPERIT ÎN AŞEZAREA MEDIEVAL- TIMPURIE 295
DE LAVLĂDENI POPINABLAQOOE5CAUUD.IALQMfTA)
l(dl)
1(1)
dl
www.cimec.ro
298 Done Şerbănescu
din bandă lată uşor supraînălţată. Din vas a fost recuperată numai partea
inferioară a acestuia (Pl. I). Acest tip de vas este frecvent întâlnit în aşezările
geto-dacice din Câmpia Munteniei în secolele II - I a. Chr. 1 şi se încadrează în
tipul II, din faza a III-a, clasică, a ceramicii geto-dacice2•
Tetradrahmele thasiene, numerotate cu numerele 1-216, de "stil nou" 3 ,
emise după sistemul monetar attic, în secolele II - I a. Chr., sunt de tipul
binecunoscut: Dionysos-Herakles. Ele au pe avers capul lui Dionysos spre
dreapta, cu cunună de iederă şi două rozete deasupra frunţii, iar pe revers este
reprezentat eroul Herakles, nud spre stânga, cu mâna dreaptă sprijinită pe
măciucă, iar mâna stângă sprijinită pe şold poartă blana de leu.
Eroul este înconjurat de legenda: HP AKAEOY 1m THPO:I: 1E>ALID N.
Între piciorul drept al eroului şi măciucă se află o siglă sau o monogramă, care
reprezintă numele magistratului monetăriei. După siglele şi monogramele de
pe reversul tertradrahmelor thasiene din tezaurul de la Valea Presnei se disting
nouă serii de emisiuni, la care trebuie să mai adăugăm o emisiune de tetradrahme
fără sigle (Pl. IV/215; Pl. V/216). Prin urmare, tezaurul monetar cuprinde în
total zece emisiuni monetare ale insulei Thasos. Unele dintre siglele şi
monogramele de pe reversul tetradrahmelor thasiene, cum ar fi cele cu numerele
1 şi 5 din ilutraţia noastră, sunt mai rar întâlnite (Pl. Il).
Greutatea medie a tetradrahmelor din tezaur este de 16,32 g, integrându-se
în greutatea medie a tetradrahmelor întâlnite în descoperirile monetare asemă
nătoare. Greutatea totală a tezaurului, inclusiv tetradrahmele emise de Maroneea
şi cea cu inscripţia E>P AKQ N în exergă, este de 3754 grame, ceea ce îl situează
în rândul tezaurelor mari din această perioadă descoperite în ţara noastră.
Argintul din care sunt bătute monedele au un titlu ridicat. Pentru stabilirea
concentraţiei argintului un număr de 4 7 tetradrahme din tezaur, din cele cuprinse
între numerele 169-216, adică o parte din tetradrahmele care au sigla M barat
cu o linie orizontală pe revers, precum şi cele două tetradrahme fără siglă, vezi
catalogul care urmează, au fost analizate la Institutul de Fizică Atomică şi
Inginerie Nucleară de la Măgurele-Bucureşti 4 • Pentru a fi depistate eventuale
monede fourree, care, în lipsa coroziunii, nu şi-au trădat miezul de aramă,
monedele au fost analizate mai întâi prin transmisie de raze gama. În urma
analizei, s-a constatat că tetradrahma cu nr.216, una din cele două tetradrahme
fără siglă, are miez de cupru placat cu argint. Această tetradrahmă este penultima
pe scara ponderală a monedelor din lotul analizat. Tetradrahma cu nr. 191,
deşi este mai uşoară, de numai 12,93 g, nu reprezintă un fals, în sensul că ar
1
, M. Turcu, Geto ·dacii din Câmpia Munteniei, Bucureşti, 1979, p.l24-126, pl. XXVIII/1-6.
· I.H.Crişan, Ceramica geto-dacică. Cu privire specială la Transilvania. Bucureşti, 1969, p. 176- 178,
fig. 91- 92, pl. LXVII- LXX.
E. Chiri1ă şi 1. Pop, Tezaurul monetar de la Sînpetru (or. Braşov), Apu1um, VII, 1968, p. 157.
4
1. H.Crişan, op. cit., Bucureşti, 1969, p.176 - 178, fig. 91- 92, pl. LXVII - LXX.
www.cimec.ro
300 Do ne Şerbănescu
www.cimec.ro
TEZAURUL DE TETRADRAHME THASIENE DESCOPERIT LA VALEA PRESNEI, JUD. CĂLĂRAŞI 301
. ____________ ., .. _________
Nr. Nr.moned Concentrat ia de argint Eroare în
Crt. ei in o/o o/o
1 170 92,0 ± 0,6
2 171 98,6 ±0,6
3 172 94,1 ± 0,5
4 173 95,4 ±0,5
5 174 95,9 ±0,5
6 175 94,5 ± 0,5
7 176 94,8 ±0,5
8 177 94,3 ±0,4
9 178 93,8 ±0,5
www.cimec.ro
302 Do ne Serbănescu
..
globule
71. 3/2 14,45 30,5-31 8 12
.
72.
73.
212
2/2
16,50
1645
31-32
30-31
8
8
12
12 ..
74. 2/2 16,15 30,5-32 8 1 Legendl greşitl
75. 313 16.82 30-31 9 12 Litere globulate
Il "
76. 3/3 16,80 32-34 9
.
77. 313 16,67 30,5-32 9 12
..
78.
79.
313
3/3
16,63
16,60
31-32
31-32
9
9
12
1 ..
80. 3/3 16,60 31-31 5 9 1 "
81. 313 16,58 29-32 9 12
.
"
82. 3/3 16,56 32-32,5 9 12
..
83.
84.
3/3
3/3
16,55
16,55
32-33
30-35
9
9
12
12 .
85. 3/3 16,55 30-32 9 12
..
"
86. 3/3 16,53 29,5-32 9 12
.
87. 3/3 16,53 31-32 9 12
.
88.
89.
3/3
3/3
16,50
16.50
31-32
30-32
9
9
12
12 ..
"
90. 3/3 16 45 30-32 9 12
..
91.
92.
3/3
3/3
16,45
16,43
30-31
29-32
9
9 12
1
.
93.
94.
3/3
3/3
16 37
16,15
30-32
28-30
9
9
1
12 ."
95. 3/3 15,43 32-34 9 12 Leaendl. Rre$itl
96. 312 16,87 30-32 9 12 Litere alobulate
97. 3/2 16,87 30-31 9 12 "
98. 3/2 16,80 30-31 9 Il "
99. 3/2 16,80 30-31 9 12
.
"
100.
101.
312
3/2
16,80
16,78
30-30 5
29-31
9
9
12
12 ..
102. 3/2 16,77 30-31 9 12 "
103. 3/2 16,75 30-31 9 12
12 .
"
104 3/2 16,70 30-32 9
..
JOS. 312 16,70 31-32 9 10
..
106. 312 16,70 31-32 9 12
.
107. 312 16,70 31-32 9 Il
..
108.
109.
312
3/2
16,69
16,68
29,5-31
29-31
9
9
Il
Il ..
IlO. 3/2 16,68 32-34 9 Il "
www.cimec.ro
TFZAURUL DE TETRADRAHME THASIENE DESCOPERIT LA VALEA PRESNEI, JUD. CĂLĂRASI 305
..
164.
165.
3/2
J/2
16,32
16,32
30-31
32-34
9
9
Il
10 ..
166. 312 16,30 28,5-30 9 12 "
167. 3/2 16,30 30-32 9 12 "
168. 3/2 16,30 32-33 9 12 "
169. 3/2 16,28 29-30 9 12 "
.
170.
171.
312
3/2
16,27
16,23
31-34
32-35
9
9
2
Il ..
172.
173.
3/2
3/2
16,20
16,19
30-31
30-31
9
9
12
12 .."
174. 3/2 16,18 31-35 9 1 Legendă greşită
175. 312 16,15 31-34 9 12
.."
176. 3/2 16,13 31-33 9 12
.
177.
178.
312
312
16,12
16,12
30-32
31-32
9
9
12
12 .
179.
180.
3/2
3/2
16,11
16,06
28-29
31-32
9
9
12
1
."
181. 312
312
16,02 32-35 9 12
."
182.
183. 3/2
16,00
16,00
30-31,5
31-32
9
9
12
2 ..
184. 312 1598 30-32 9 Il
.."
185.
186.
3/2
312
15,90
15,80
30-31
32-34
9
9
2
12 .
187. 3/2 15 60 30-32 9 12 "
188.
189.
3/2
3/2
14 50
14,43
30,5-32
28-30
9
9
12
Il ."
190. 312 14,25 30-32 9 12 "
191. 312
212
12,93 31-34 9 12
..
"
192.
193. 212
16,73
16,73
30-32
31-32
9
9
12
12 ..
194.
195.
212
2/2
16,70
16,70
29-32
30-31
9
9
12
12 ."
196. 212 16,67 30-31,5 9 12 "
197. 212 16,65 31-32 9 12 "
198. 212 16,63 31-32 9 12 "
199. 2/2 16,60 31-32 9 12 "
200. 212 16,58 31-32 9 12 "
201. 212 16 52 31-32 9 1 "
202. 212 16,45 29-32 9 12 "
203. 2/2 16,48 32-33 9 12 "
204.
205.
212
212
16,46
1645
32-34
31-32
9
9
12
12 .."
206.
207.
2/2
212
16,43
16,40
31-32
30-31
9
9
12
1 .
208. 212 16,40 29-30 9 12 LegendA greşitl
209. 212 16,37 31-JJ 9 12
..
Litere globulate
210.
211.
212
2/2
15,68
15,57
30-32
31-33
9
9
12
12 .
212
212. 15,52 30-31,5 9 12
.."
213. 2/2 14 95 28-30 9 12
.
214.
215.
2/2
2/2
14,80
16,40
29-30
30-33
9
Fără siglA
12
12
.
216. 212 13,58 31-34 Fărl siglA 1 "
www.cimec.ro
TEZAURUL DE TETRADRAHME THASlENE DESCOPERIT LA VALEA PRESNEl. JUD. CĂLĂRASl 307
5
A.Atanasiu, Un mic tezaur de monede tlwsiene, RevMuz., IV, 1967, 1, p.51-52.
6
B. Mitrea, Descoperiri recellle de monede antice pe teritoriul Republicii Populare Române, SCIV, Il,
1960, 1, p.l91, nr.6.; 1. Glodariu, op.cit.,nr. 55.
7
I.Winkler, Colllribuţii numisnwtice la istoria Daciei, S C Ş Cluj, 1-2, 1955, p.98; 1. Glodariu, Rela(ii
comerciale ale Daciei cu lumea elenistică şi romană, Cluj, 1974, p.-257, nr.52.
8
E. Chirilă şi I.Pop, Tezaurul numerar de la Sînpetru (01: Braşov), Apulum, VII/1, 1968, p. 163, nr. 43.
1. Glodariu, op. cit., p. 257, nr. 55.
9
1. Winkler, op. cit., p. 104; E. Chirilă şi 1. Pop, op. cit., p. 164, nr. 84; 1. Glodariu, op. cit., p. 257,
nr. 60.
10
M. Cojocărescu, Tezaurul de monede greceşti descoperit pe teritoriul Municipiului Bucureşti, SCN,
6, 1975, p. 195- 199.
11
E. Chirilă, Al. Matei, ActaMP, VII, 1983, p. 114, nota nr. 18.
'~Ibidem, p. 101 - 118, pl. XVI.
'~La Coşereni,jud. lalomita, în anull974 a fost descoperit întâmplător un vas ce con\inea 147 tetradrahmc,
din care 146 tetradrahme sunt emisiuni thasiene, iar o tetradrahmă este emisă de oraşul Maroneea.
Tezaurul se păstrează în colecţiile Muzeului Judeţean "Teohari Antonescu" din municipiul Giurgiu.
www.cimec.ro
308 Done Şerbănescu
Pe revers este eroul Herakles nud în picioare spre stânga, cu mâna dreaptă
sprijinită pe măciucă, iar mâna stângă sprijinită pe şold poartă blana de leu.
Între piciorul drept şi măciucă se află o monogramă (pl. 2/1 0). În jurul eroului
este scrisă legenda HPAKAEOYl: 1 l:OTHPOl: 1 0PAKQ N.
AR; axul reversului faţă de avers indică ora 11; greutatea - 16,55 g,
diametru! monedei este de 30-34 mm; literele din legendă sunt globulate (Pl.
V/219). Concentraţia argintului din care este bătută moneda: 92,3 %.
Tetradrahma tracică îşi găseşte analogii până la identitate cu tetradrahma
tracică descoperită la Padarevo, în Bulgaria 14 • Cercetătoarea bulgară G.
Katzarova, cu prilejul publicării tezaurului de la Padarevo a demonstrat că
aceste monede au aversul asemănător cu emisiunile thasiene care au monograma
nr. 6 (Pl. 11/6) şi astfel a ajuns la concluzia că tetradrahmele tracice cu legenda
0P AKQ N în exergă au fost emise în a doua decadă a secolului 1 a. Chr. în
monetăria Thasosului, pentru aliaţii săi traci, probabil pentru regele Sadala,
aliat al Romei. Monograma de pe reversul tetradrahmelor tracice (Pl. 11/10)
sugerează faptul că un magistrat special fusese însărcinat cu emiterea acestor
tetradrahme 15 • Recent, cercetătorul bulgar 1. Prokopov şi-a exprimat părerea
că tetradrahmele cu inscripţia 0PAKQ N în exergă au fost bătute în atelierele
monetare ale tracilor care erau situaţi la est de Munţii Rhodope, specializaţi în
imitarea tetradrahmelor thasiene 16•
Pe teritoriul ţării noastre mai este cunoscută o teradrahmă cu inscripţia
0P AKQ N. Ea face parte din tezaurul de tetradrahme thasiene descoperit în
anul 1869 la Popeşti- Leordeni 17 •
Datarea tezaurului de tetradrahme de la Valea Presnei se poate face numai
pe baza datelor oferite de piesele din compoziţia sa. În privinţa datei când
Thasosul a început să emită monede de argint de tip Dionysos - Herakles
există două opinii. Unii cercetători consideră că acest eveniment a avut loc în
anul 168 a. Chr. 18, după victoria Romei asupra regelui Perseu al Macedoniei,
în lupta de la Pydna. Alţii plasează acest eveniment pe la 148-146 a Chr. 19,
după închiderea minelor de argint macedonene. Tetradrahmele cu nr. l, 10
14
G. Katzarova, Novi danni za datirovkata na tetradrahmite na ostrov Thasos ot vtori period na
monetoseceneta mu i na trakiiskite tetradrahmi ot 1 v.pri n.e., lzvestia- Institut, 27, 1964, p.131- 132,
pl. 111.
15
Ibidem, p. 131- 152.
16
1. Prokopov, Les Tetradrachmes Thraces aux types de Thasos (HP AKAEOYI. I.OTHPOI.
0PAKQN). NH, nr. 21,2002, p. 83-87.
17
C. Moisi1, Monete şi tezaure monetare găsite în România şi în ţinuturile înonjurătoare (vechiul
teritoriugeto-dac), BSNR, 1913, p. 19-22.
18
E. Chiri1ă şi 1. Pop, op. cit., p. 157 cu bibliografia.
19
Ibidem
www.cimec.ro
TEZAURUL DE TETRADRAHME THASIENE DESCOPERIT LA VALEA PRESNEI, JUD. CĂLĂRAŞI 309
~i Il din catalog, care au pe revers siglele nr. 1 şi nr. 5 (Pl. Il), apreciate de toţi
cercetătorii ca foarte rare, considerăm că au fost emise în secolul II a. Chr.
(pl. 11111, 10).
Majoritatea pieselor din tezaur o constituie însă tetradrahmele thasiene
care au pe revers monogramele nr. 6 şi 7 ( Pl. 11/5,6), sigla M ( Pl. III 8) şi
monograma formată din sigla M barat cu o linie orizontală (Pl. 11/9),
tetradrahmele cu aceste sigle şi monograme totalizeză 203 de piese, adică
93,38%. În urma unui studiu amănunţit, cercetătoarea bulgară G. Katzarova a
ajuns la concluzia că în a doua decadă a secolului 1 a. Chr., Thasosul a bătut o
cantitate considerabilă de tetradrahme cu monogramele menţionate mai sus.
Cauza acestei excepţionale activităţi monetare a Thasosului este pusă pe seama
primului război al Romei cu Mithridates al VI-lea Eupator, regele Pontului, din
anii 89-84 a. Chr., când oraşul Thasos, în caliatate de aliat fidel al Romei, a
trebuit să facă faţă unor mari contribuţii de războF0 • Aprovozionarea armatei
romane din Peninsula Balcanică era plătită cu monedă thasiană, fapt care ar
explica şi larga difuziune a tetradrahmelor thasiene în această perioadă. Până
în prezent, pe teritoriul fostei Dacii au fost descoperite peste 100 de tezaure
monetare în componenţa cărora intră tetradrahme thasiene, grupate, în mod
deosebit, în Muntenia şi Transilvania21 • Descoperirile din zona centrală a
Munteniei se grupează pe cursul râurilor Mostiştea, Dâmboviţa, Argeş şi Vedea
şi coincide cu arealul de răspândire a monedelor autohtone de tip Vârteju -
Bucureşti, care delimitează teritoriul unei uniuni tribale a geto-dacilor 22 • Prin
urmare, având în vedere componenţa tezaurului, constatăm că el s-a constituit
în primul sfert al secolului 1 a. Chr. Pentru stabilirea datei când a fost îngropat
acest tezaur trebuie să constatăm că el nu este asociat cu tetradrahme emise de
Macedonia Prima, drahme emise de coloniile greceşti Dyrrachium sau Apollonia
şi nici cu denari romani republicani. Prin urmare, tezaurul de la Valea Presnei a
fost îngropat înaintea generalizării circulaţiei denarului roman republican în
Dacia, probabil între anii 70-60 a. Chr.
Tezaurul descoperit la Valea Presnei se adaugă tezaurelor monetare
descoperite pe Valea Mosti~tei în localităţile Belciugatele23 , Tămădăul Mare 24,
www.cimec.ro
310 Do ne Serbănescu
:!S M. Neagu, Monede tlrasiene descoperite la Ulmu (jud. Călăraşi), Pontica, XVID, 1985, p. 107- 112.
~6 A. Atanasiu, op. cit.
~ 7 D. Şerbănescu, Tezaure monetare din epoca geto- dacică descoperite în judetul Călăraşi, CCDJ, V-
VII, 1988- 1989, p. 157- 162.
18
Gh. Ştefan, Fouilles de Mănăstirea, Dacia, Il, 1925, p. 385- 399.
~ 9 R. Vulpe- Vlădescu, Raport asupra săpături/or de la fiscul Coconilor, BCMI, XVII, 1924, fasc.,
40, p. 46- 48. Cercetări D. Şerbănescu 1973, inedite.
10
D. Şerbănescu şi G. Trohani, în Ialomiţa, Slobozia, 1977, p.62.
31 G. Trohani, Raport asupra săpăturilor arheologice efectuate în aşezarea geto-dacică de la Vlădiceasca,
jud. Ilfov, în anul/973, CA, 1, p. 151- 175; idem, Săpăturiledin aşezarea geto-dacăde la Vlădiceasca,
CA, II, 1976, p. 87 - 134.
31
Cercetări G. Trohani.
www.cimec.ro
TEZAURUL DE TETRADRAHME THASIENE DESCOPERIT LA VALEA PRESNEI, JUD. CĂLĂRAŞI 311
1
~ 2
k N
3
H
5
w 'tîf
" 6
M M M
7 B 9
10
.zs
Pl. Il. Valea Presnei. Siglele şi monogramele întâlnite pe tetradrahmele
thasiene şi tetradrahma tracică din tezaur.
www.cimec.ro
312 Do ne Şerbă ne sc u
1 3
4 7
10 . 12
25 37
www.cimec.ro
TFZAURUL DE TETRADRAHME THASIENE DESCOPERIT LA VALEA PRESNEI, JUD. CĂLĂRAŞI 313
48 55
69 74
76 95
175 215
Pl. IV. Valea Presnei. Tetradrahme thasiene din tezaurul monetar.
Numerele de pe planşă corespund cu numerele din catalog.
www.cimec.ro
314 Do ne Şerbănescu
216 217
218 219
Pl. V. Valea Presnei. 216, tetradrahmă thasiană;
217 - 218, tetradrahme emise de oraşul Maroneea;
219, tetradrahmă traci că.
Numerele de pe planşă corespund cu numerele din catalog.
www.cimec.ro
Gabriel TALMA ŢCHI
CATALOG
M.CARBO
1.AR.
RRC 1 , p. 295, nr. 276, Roma, an 122 a. Chr.
Mangalia (jud. Constanţa), împrejurimi.
Col. particulară.
L. FLAMINI CILO
2. AR,?, 3,83 g, 16,3 mm.
RRC, p. 314, nr. 302, Roma, anii 109 sau 108 a. Chr.;
1
H.Crawford, Roman Republican Coinage, Cambridge, vol.I-11, 1974.
www.cimec.ro
316 Gabriel Talmaţchi
C. LICINIVS L. F MACER
3. AR,?, 3,05 g, 18 mm.
RRC, p. 370, nr. 354, Roma, an 84 a. Chr.
Târguşor, comuna Târguşor( jud. Constanţa), sector zootehnic.
Col. particulară.
~ B. Mitrea, Moneda republicană romană şi unitatea lumii geto-dace, în voi. Unitate şi continuitate în
istoria poporului roman, Bucureşti, 1968, p. 59.
3
G. Talmaţchi, Aspects Conceming the Circulation of the Roman Republican Denar in Dobroudja,
Studia Antiqua et Archaeologica, 9, 2003, p. 262.
• A. Aricescu, Unităţile militare în procesul de romani zare a teritoriului dobrogean, SCIV, 4, 1972, 23,
p. 581; G. Talmaţchi, Noi denari romani republicani descoperiţi în Dobrogea, pontica, 31, 1999, p. 283.
5
A. Aricescu, op.cit, p. 581.
6
R. Ocheşeanu, Denari romani republicani descoperiţi în Dobrogea, Pontica, 4, 1971, p. 83; Gh
Poenaru-Bordea, Câteva date noi privind circulaţia denari/or romani republicani în Do!Jrogea, Pontica,
7, 1974, p.219-238; G. Talmaţchi, op.cit, p. 279-280.
7
ldem, StudiaAntiqua etArchaeo1ogica, 9, 2003, p. 263.
www.cimec.ro
DATE NOI PRIVIND DESCOPEPERIRILE DE DENARI ROMANI REPUBLICANI ÎN DOBROGEA 319
8
C. Preda, Asupra descoperirii monetare de la Stăncu(a (jud.Gala(i), SCN, 2, 1958, p. 246; Iudita
Winkler, Tezaurul dedenari romani descoperit la Grădişteade Munte în anul 1879, SCN, 5, 1971, p. 298.
9
R. Reece, Analyses ofsome Denarii oftlze Later Republic and Early Roman Empire, NC, 4, 1964, p.
233-234.
10
M. Chi~escu, A propos des monnais frappees par Mare An toine pour ses /egiom, Dacia, NS, 18,
1974, p. 151 ; Eadem, Les emissions moneraires de Marc-Antoine pour les tegions d'Orient, Revue
Roumaine d 'Histoire, 4, 1976, p. 742.
11
R. Ocheşeanu, Câteva descoperiri de denari romani republicani din Scytlzia Minor, Pontica, 19,
1986, p. 82, anexa Il.
www.cimec.ro
320 Gabriel Talmatchi
13
14
15
17-
18
www.cimec.ro
DATE NOI PRIVIND DESCOPEPERIRILE DE DENARI ROMANI REPUBLICANI ÎN DOBROGEA 321
OENARI ROMANI
REPUBLICANI
120
01
www.cimec.ro
322 Gabriel Talmatchi
9 5
13
15 14
17
- 18-
www.cimec.ro
Ernest OBERLĂNDER- TÂRNOVEANU
www.cimec.ro
324 Ernest Oberlănder- Târnoveanu
est bien connu le fait que chez les communautes nomades le nombre des porcs
est reduit. Mais pour avoir la certitude que cette caracteristique est
representative il nous faut plusieurs donnees pour la confirmer.
La taille au garrot a ete calcule d'apres les os entiers pour plusieurs
taxons. Ainsi pour le bceuf (Bos taurus) la moyenne est de 125,9 cm (n=14;
limites 116,3- 139,6 cm). Pour les femelles sont les metapodes qui nous ont
permis le calcul d'une taille moyenne de 125 cm (n=5, limites entre 123,1 et
128,6 cm), tandis que pour les châtres la valeur est de 139,3 cm (n=2, limites
139- 139,6 cm).
La taille moyenne au garrot pour les moutons (Ovis aries) est de 58,2
cm (n=27; limites 54,5- 68 cm), tandis que pour les chevres (Capra hircus)
elle est de 56,8 cm (n=JO, limites 50,5- 62,7 cm).
Les os de chien (Canis familiaris) ne presentent pas des traces de
decarnisation qui peuvent suggerer la consommation de certe espece, comme
d' ailleurs, c 'est le cas dans d'autres sites Boian, 1saccea-Suhat et Siliştea-Conac.
Le gibier est represente par un nombre reduit de restes (NR = 3,4 %),
d'individus (NMI = 20,8%) ou encore comme nombre de taxons ( 10). Le lievre
presente le plus grand nombre de restes (NR) et d'individus (NM1), mais son
apport dans l 'alimentation est reduit si on prenne en compte la taille petite de
ce mammifere. Sion regarde les autres taxons on s'aper~oit que la chasse est
orientee vers les grands mammiferes comme l'aurochs, le cerf, le cheval
sauvage, le chevreuil et le sanglier. L' effort et le risque assume par les chasseurs
eraient compense par une grande quantite de viande mais aussi par d'autres
produits dont les plus importantes sont la peau, les chevilles osseuses, les os,
etc. Toutefois, la chasse reste une activite secondaire ayant un râie de
complement alimentaire.
Îl).ainte de anii 375-376, cea mai mare parte a Munteniei a făcut parte din
zona controlată de confederaţia tribală a vizigoţilor. Apogeul pătrunderii
monedei romane în teritoriile controlate de vizigoţi în Muntenia, Moldova şi
Basarabia se plasează în anii 351-361, în contextul completei normalizări a
raporturilor cu administraţia imperială, ca urmare a tratatului din 332. Marele
număr de descoperiri, multe din ele conţinând emisiuni din argint şi aur din
această perioadă, ilustrează atât bunele raporturi politica-militare cu Imperiul
Roman, cât şi conectarea tot mai strânsă a economiilor teritoriilor de pe ambele
maluri ale Dunării. În acelaşi timp, ele sunt mărturii elocvente ale progreselor
rapide făcute de societatea culturii Sântana de Mureş, în condiţiile unei păei
îndelungate şi ale asimilării a numeroase elemente ale culturii romane
provinciale. Pe lângă alte mărturii, descoperirile monetare scot în evidenţă
începutul romanizării societăţii gotice, căci majoritatea moncdelor constau în
piese de bronz, din categoria nummilor sau AE 3, folosite pentru tranzacţiile
mărunte ale vieţii cotidiene, aşa cum se întâmpla în provinciile imperiale. Aceste
monede cu valoare redusă, cu un conţinut nesemnificativ sau chiar lipsite de
argint în compoziţie, erau, de asemenea, tezaurizate la nord de Dunăre, aşa
cum se întâmpla în mod curent şi în Imperiu. În acelaşi timp, descoperirile scot
în evidenţă o componentă politică importantă a numerarului prezent la nord de
Dunăre. Este vorba de cantitatea mare de siliquae răspândi te pe teritoriul Daci ei
extracarpatice, care reprezintă indiciul plăţii regulate a unor donativa către
vizigoţi de către autorităţile romane, ca o dovadă a integrării lor în sistemul
politica-militar imperial.
După războiul dintre goţi şi romani, încheiat în 369 prin pacea de la
Noviodunum, numărul descoperirilor monetare descreşte. Acest fapt este de
pus în legătură atât cu suspendarea plăţii subsidiilor, cât şi cu limitarea şi controlul
strict ale contactelor economice goto-romane. Contactele comerciale cu goţii
au fost restrânse_ numai la câteva târg uri de frontieră. Regresul descoperirilor
de monede din anii 364-375 din Muntenia şi Moldova se datorează însă şi
politicii monetare deflaţioniste, practicată de Valentinianus l şi Valens. Această
nouă concepţie asupra rolului monedei de bronz în cadrul sistemului monetar
roman a avut ca urmare o reducere a volumului emisiunilor din acest metal.
Desigur, era şi o serie de factori interni care limitau difuziunea monedei mărunte.
Un element important îl constituia nivelul inegal al dezvoltării socio-economice
V
a diverselor componente ale purtătorilor culturii Sântana de Mureş-Ccrnjahov.
Afluxul monetar era dependent şi de distribuţia resurselor de produse
exportabile şi de reţeaua căilor de comunicaţii din spaţiul controlat de vizigoţi.
Datorită acestor cauze difuziunea descoperirilor de monede romane de bronz
www.cimec.ro
326 Ernest Obcrlă.nder- Târnovea.nu
• O listă, relativ completă, a acestor descoperiri cf. la V. Butnariu, în ArhMold., 12, 1988, p. 151-196.
1
Câteva observaţii asupra dinamicii şi mecanismelor care au propulsat monedele în teritoriile nord-
dunărene la p. 148-149; Asupra romanizării marcate a culturii materiale a vizigoţilor în secolul al IV-lea,
cf. Gh. Diaconu, în RBAPMPOTR, p. 75-87 şi 1. Ioniţă, în RBAPMPOTR, p. 77-87.
www.cimec.ro
,,BARBARICUM APROPIAT'- POPULAni LE DIN MUNlENIA ŞI IMPERIUL BIZAI'ITIN (SEC. VI-X) MĂRTURIA NUMISMATICII 32 7
Munteniei, cum este cea a unor monede din anii 395-408 de la Ulmu
(corn. Ulmu, jud. Călăraşi) şi de la Ulmeni, (corn. Ulmeni, jud. Călăraşi) 2 •
Până în prezent, se cunosc doar descoperiri monetare de aur din perioada
post 378 în Muntenia centrală, cum ar fi cea de la Mihăileşti (corn. Mihăileşti,
jud. Ilfov), de unde provine un solidus de la Theodosius l. În schimb, o
concentrare mai mare de descoperiri se semnalează în nord-vestul provinciei.
La Piteşti, a fost descoperită o monedă de la Honorius sau Theodosius al II-lea,
databilă între anii 408-423. Din aceeaşi zonă au fost publicate câteva tezaure a
căror ascundere se plasează în perioada 378-408. Între ele putem să menţionăm
tezaurul de la Piteşti - Trivale (zona de vest-nord-vest), compus din 11 monede
de argint, bilion şi bronz din secolele 1-IV. Ultimele monede sunt cele de la
Valentinianus 1, datate în anii 367-378. Din zo11a centrală a municipiului Piteşti
au fost recuperate câteva monede dintr-o altă acumulare, încheiată în anii 375-
378. În împrejurimile localităţii Săpata de Jos (corn. Săpata, jud. Argeş) a fost
descoperit un tezaur de 37 de monede de argint din secolele 11-IV. Ultimele
piese au fost emise în timpul domniei lui Valentinianus 1 şi Valens. Tot din
această arie provine tezaurul care reuneşte 30 de monede de argint, bilion şi
bronz datând din secolele 1-IV, cele mai recente exemplare fiind emise între
378-383. În zona Centrului Stomatologic din Piteşti -Bulevardul Republicii, a
fost recuperat un mic tezaur încheiat cu emisiuni din anii 395-408. Tot din
acest municipiu, mai exact, din zona central-sudică, provine o altă acumulare
ale cărei ultime monede datează din anii 395-408 3 • După anul 408, în vestul
Munteniei, nu mai cunoaştem nici o descoperire de monede de bronz, cert
~.Asupra existenţei unui centru politic ostrogotic în zona Carpaţilor de Curbură, în perioada hegemoniei
hunice, cf. 1. Nestor, Invazia hunilor, Istoria României, voi. I, p. 703.
• Până în prezent, nu cunoaştem decât o descoperire de monede de bronz din secolul al V-lea în interiorul
5
arcului carpatic. Este vorba de o monedă atribuită lui Theodosius al II-lea, găsită, în secolul trecut, la
ldeciu de Sus (corn. ldeciu de Jos, jud. Mureş). Asupra acestei monede cf. V. Butnariu, op. cit., p. 88, nr.
22. După părerea noastră, atribuirea este nesigură, putând fi vorba de o confuzie cu o emisiune a lui
Theodosius 1.
www.cimec.ro
330 Ernesl Oberlănder- Târnoveanu
6
• Pentru lipsa descoperirilor gotice la vest de fostul limes transalutan, cf. Gh. Diaconu, în
RBAPMPOTR, p. 68.
• Asupra dominaţiei hunice asupra Munteniei, cf. Suzana Dolinescu-Ferche, în RBAPMPOTR,
7
p. 93 - 95.
www.cimec.ro
.,BARBARICUM APROPIAT"- POPULAŢlll.E DIN MUI'rmNIA ŞI IMPERIUL BIZANTIN (SEC. VI-X) MĂRIURIA NUMISMATIC(( 3 3 1.
• Monedă inedită, păstrată în colecp.a MJIVL, nr. de inv. 985; B. Mitrea, în Dacia, N. S., 7, 1963, p. 595,
8
nr. 28; O. Iliescu, în CreştCol., 8, 1963, p. 333, nr. 326; C. Preda, op. cit., p. 466 şi V. Butnariu, op. cit.,
p. 88, nr. 19; B. Mitrea,/oc. cit.; O. lliescu, loc. cit., nr. 327; C. Preda, op. cit., p. 463 şi V. Butnariu, op.
cit., p. 97, nr. 12; Monedă păstrată în colecţia Muzeului Judeţean de Istorie Prahova, nr. de inv. 908/8771
16, cf. Elisabeta Savu şi M. Dima, Monedele de aur din colecţia Muzeului Judeţean de Istorie şi
Arheologie Prahova, în A. Vîlcu, M. Dima, Ana Dicu, M. Neagu, E. Păunescu şi Elisabeta Savu,
Monede de aur din colec(ii româneşti - Gold Coim in Romanian Collectimzs, voi. I, Colecţii din
Muntenia- Collectionsfrom Wallachia- Muzeul Judeţean Buz("iu, Muzeul "Dunării de Jos" Călăraşi,
Muzeul "Teolzari Antonescu" Giurgiu, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, coord. E.
Oberlănder- Tâmoveanu, Bucureşti, 2001, p. 97, nr. 3 (mai departe Monede de aur.).
• Pentru lista descoperirilor de solidi din Moldova, Basarabia şi Transilvania, cf. V. Butnariu, op. cit.,
9
pass1m.
www.cimec.ro
332 Ernest Oberltinder-Tflrnoveanu
• A. Vîlcu şi E. Păunescu, Mmredele de uur din cola· riu Muzeului Judeţean "Teohari Antonescu"
10
1
~. I. Cândea, Descoperiri monetare pe teritoriuljude(ului Brăila, sec. XIV-XIX, în Istros, 1, 1980, p. 375,
nr. 2; 1. N. Harţuche, în Istros, 1, 1980, p. 335 şi V. Butnariu, în BSNR, 77-79, 1983-1985, 131-133, p.
224, nr. 152; Moneda a fost mentionată de Anca Păunescu, în Cerc.Arh., 8, 1984, p. 146, ca fiind o
emisiune de laJustinianus 1. Informatia se regăseşte şi la B. Mitrea, în Dacia, N. S., 30, 1986, 1-2, p. 192,
nr. 19. Moneda se găseşte în colectia MNIR, nr. de inv. 173.082, este din tipul MJB, 1, 12, CON, a. 522-
527; C. Preda, în BSNR, 70-74, 1976-1980, 124-128, p. 242, nr. 13; Piesă inedită, păstrată într-o colecfi.e
particulară din Bucureşti. Face parte din tipul MIB, 1, 11, CON, a. 518-522; B. Mitrea, în Dacia, N. S.,
18, 1973, p. 415, nr. 88 şi V. Butnariu, op. cit., p. 217, nr. 19; Piesă inedită, păstrată într-o colectie
particulară. Tipul MJB, 1, 3, CON, off. S, a. 522-527; C. Preda, în SCIV, 23, 1972, 3, p. 404 şi V.
Butnariu, op. cit., p. 220, nr. 84; Gh. Poenaru Bordea şi P. 1. Dicu, op. cit., p. 81, nr. 117 şi p. 79, nr. 96;
B. Mitrea, în Dacia, N. S., 22, 1978, p. 367, nr. 87 şi V. Butnariu, op. cit., p. 224, nr. 181; V. Butnariu, op.
cit., p. 221, nr. 114. Autorul neagă caracterul de "depozit" monetar al acestei descoperiri, reunind monede
de bronz şi bilion din secolele II-IV şi VI, cf. B. Mitrea, în Dacia, N. S., 16, 1972, p. 372, nr. 89.
Cercetările recente au dovedit că în secolele IV-VI, atât în cadrul provinciilor imperiale, cât şi în afara
granitelor vechiul numerar din secolele 1-V, a avut loc un proces de reutilizare, a rămas în uz, mai ales în
momentele de criză de numerar. Folosirea vechilor monede era favorizată de faptul că folles-ii şi piesele
de 1/2 folles contemporani aveau o greutate asemănătoare cu cea a sester{ilor, dupondiilor şi aşilor din
secolele II-III, iar noumrni constantinieni şi monedele din secolele IV-V, din categoriaAE 2 şi AE 3 aveau
o greutate asejllănătoare cu monedele de 1/4 follis.
www.cimec.ro
334 Ernest Oberlănder- Târnoveanu
13
• Maria Comşa, în R•APMPOTR, p. 171 şi P. Petrov, lstorija na Bălgarija, voi. Il, p. 31-33.
www.cimec.ro
.BARBARICUM APROPIAT'- POPUU.nllE DIN MUmENIA ŞI IMPERIUL BIZAtmN (SEC. VI-X) MĂRTIJRIA NUMISMATICII 335
Neprecizat- 8 ex.
Structura lotului de monede izolate poate fi comparată cu cea a celor 1O
monede de la Justinianus 1 care fac parte din tezaurul de la Gropeni (corn.
Gropeni, jud. Brăila), care au unnătoarea distribuţie cronologică 14 :
• lr. Dimian, op. cit., p. 193; O. Iliescu, în BSNR, 68-69, 1973-1975, 121-123, p. 115-116 şi CH, 6,
14
1978, p. 62, nr. 181. Cercetarea monedelor păstrate în colecţia MNIR ne-a permis să constatăm că în
publicafiile anterioare s-au strecurat o serie de erori de datare, fapt pentru care facem aici cuvenitele
rectificări. Lotul de monede de la Justinianus 1 din tezaurul de la Gropeni are următoarea structură: 1. M,
CON, M/8, 1, 95 a, a. 541-542, nr. de inv. 126.556. 2. M, CON, M/8, 1, 95 a, a 543-544, nr. de inv.
126.557. 3. K, CON, M/8, 1, 95 a, a. 540-541, nr. de inv. 126.558. 4. K, CON, M/8, 1, 95 a, a. 540-541,
nr. de inv. 126.559. 5. M, NIK, M/8, 1, 113 a, a. 540-541, nr. de inv. 126.560. 6. M, NIK, M/8, 1, 113
a, a. 541-542, nr. deinv. 126.561. 7. M, KYZ, M/8, 1, 120a, a. 539-540, nr. deinv. 126.562. 8. M, KYZ,
M/8, 1, 120a, a. 544-545, nr. de inv. 126.563. 9. K, KYZ, M/8, 1, 121 a, a. 541-542, nr. de inv. 126.564.
10. K, ANT, M/8, 1, 153, a. 540-541, nr. de inv. 126.565.
www.cimec.ro
336 Ernesl Oberlander-Târnoveanu
similară, datând din anii 538-547, provine de la Valea Voievozi lor (corn.
Răzvad, jud. Dâmboviţa) 15 •
O piesă de 1/4 follis emisă la Ni comedia în anul556-557, de la Justinianus
1, face parte din depozitul monetar de la Plumbuita (corn. Tămădău, jud.
Călăraşi). Din păcate, lipsa unei cercetări detailate a acestei descoperiri,care a
fost doar menţionată sumar de către B. Mitrea şi V. Butnariu, ne împiedică să
putem stabili dacă această acumulare monetară a fost a'icunsă după anul556-557,
sau mai târziu 16 • Câteva monede de la Justinianus I se găsesc în componenţa
unui alt depozit monetar din secolul al VI-lea din Muntenia, cel de la Troianul
(fost Belitori, corn. Troianul, jud. Teleorman), menţionat, de asemenea, foarte
succint în literatura de specialitate. El reun~şte monede greceşti imperiale,
monede romane imperiale din secolele Il-V, precum şi câteva piese bizantine
din secolul al VI-lea, dintre care ultima din vremea lui Mauricius Tiberius. Din
15
E. Oberlănder- Târnoveanu şi E.-M. Constantinescu, op. cit., p. 330, nr. 22. Tipul MIB, I, 95 a, CON,
a. 542-543 şi p. 330, nr. 23. Tipul MIB, I, 103 b, CON, a. 54112-5511552; Mina Pauker, Monedeantice
greceşti şi bizantine găsite la Piua Pietrei, în CNA, 19, 1945, p. 53; C. Preda, op. cit., p. 406 şi V.
Butnariu, op. cit., p. 221, nr. 112; T. Papasima, în Pontica, 28-29, 1995-1996, p. 280, nr. 4. Tipul MIB,
I, 95 a, CON, a. 541-542; C. Preda, în BSNR, 70-74, 1976-1980, 124-128, p. 243, nr. 14-16. Tipurile
MIB, I, 84, CON, a. 532-537 (2 ex.) şi MJB, l, 101-102, CON, a. 556-557 şi p. 243, nr. 17. Tipul MIB,
I, 131, ANT, a. 537-538; Monedă păstrată într-o colec~ie particulară din Buzău. Tipul MIB, I, 155 d,
ANT, a. 544-545. Menţionată de E. Oberlănder- Târnoveanu şi E.-M. Constantinescu, op. cit.; C. Preda,
în SCIV, 23, 1972, 3, p. 405 şi V. Butnariu, op. cit., p. 221, nr. 105. Tipul MIB, I, 95 a, CON, a. 539-640;
8. Mitrea, în SCIV, 12, 1961, 1, p. 152; C. Preda, op. cit., p. 397 şi V. Butnariu, op. cit., p. 217, nr. 20.
Tipul MJB, I, 84, CON, a. 532-537; 8. Mitrea, în SCIV, 13, 1962, 1, p. 223; Margareta Constantiniu,
Elemente romano-bizantine în cultura materială a populaţiei autohtone din pa nea centrală a Munteniei
în sec. VI- VII e.n., SCIV, 17, 1966,4, p. 668; C. Preda, op. cit., p. 397 şi V. Butnariu, op. cit., p. 217, nr.
21. Tipul MJB, I, 84, CON, a. 532-537; B. Mitrea, în Dacia, N. S., 7, 1963, p. 597, nr. 46; Margareta
Constantiniu, op. cit., p. 668 şi 676; C. Preda, op. cit., p. 397 şi V. Butnariu, op. cit., p. 218, nr. 26. Tipul
MJB, l, 84, CON, a. 532-537 şi MIB, l, 121 a, KYZ, a. 540-541; MargaretaConstantiniu, op. cit., p. 668;
C. Preda, op. cit., p. 397 şi V. Butnariu, op. cit., p. 218, nr. 24; O. Luchian, Descoperiri monetare, în
BSNR, 67-69, 1973-1975, 121-123, p. 336; 8. Mitrea, în Dacia, N. S., 20, 1976, p. 291, nr. 99; Idem,
în BSNR, 70-74,1976-1980, 124-129;p. 595, nr. 269 şi V. Butnariu, op. cit.,p. 217,nr. 22. TipuiM/B,
I, 120, KYZ, a. 539-640; C. Preda, în SCN, 3, 1960, p. 474, nr. 27; Idem, în SCIV, 23, 1972,3, p. 404;
8. Mitrea, în Dacia, N. S., 4, 1960, p. 591, nr. 18 şi V. Butnariu, op. cit., p. 220, nr. 85. Tipul MJB, I, 95
a, CON, a. 539-640; Monedă inedită, păstrată în colecţia MNIR, nr. de inv. 106.382. Tipul MIB, l, 83,
CON, a. 527-532; C. Beda, în Cerc.Num., 3, 1981, p. 141, nr. 49 şi V. Butnariu, op. cit., p. 218, nr. 37.
Tipul M/B, I, 113 a, NIK, a. 555-556; 8. Mitrea, în Dacia, N. S., 19, 1975, p. 317, nr. 103; Idem, în
BSNR, 67-69, 1973-1975, 121-123, p. 326 şi V. Butnariu, op. cit., p. 223, nr. 156. Tipul M/B, I, 120 a,
KYZ, a. 540-541; C. Preda, în BSNR, 80-85, 1986-1991, 134-139, p. 293. Autorul menţionează că
moneda a fost descoperită la Tărtăreştii de Jos, jud. Teleorman, dar o localitate cu un asemenea nume nu
există înjude~ul Teleorman; 8. Mitrea, în Dacia, N. S., 5, 1961, p. 591, nr. 52; O. Iliescu, în CreştCol.,
6, 1962, p. 308-309, nr. 1036-1038; C. Preda, în SCIV, 23, 1972, 3, p. 401 şi V. Butnariu, op. cit., p. 220,
nr. 52-53 şi 55. Tipul M/B, I, 84, CON, a. 532-537 (două ex.) şi MIB, l, 105, NIK, a. 527-537; C. Preda,
în BSNR, 80-85, 1986-1991, 134-139, p. 294. Tipul MIB, I, 155, ANT, a. 564-565; Gh. Poenaru Bordea
şi P. I. Dicu, op. cit., p. 80, nr. 116. Tipul MIB, l, 133 a, NIK, a 542-543 şi p. 81, nr. 118; Monede inedite,
MMCA, nr. de inv. 2903-2904 şi 9725; O piesă tip DOC, I, 1, 31. 2, emis la CON, cf. 8. Mitrea, în
Dacia, N. S., 7, 1963, p. 598, nr. 53; C. Preda, op. cit., p. 401 şi V. Butnariu, op. cit., p. 219, nr. 46;
Monedă inedită, păstrată în colecţia CN-BAR, înr. 1657; O. Iliescu, în CreştCol., 6, 1962, p. 308-309, nr.
1032; C. Preda, op. cit., p. 401 şi V. Butnariu, op. cit., p. 219, nr. 51; Luciana Oancea, în Valachica, 4,
1973,p. 115;8. Mitrea, în Dacia,N. S., 24, 1980, p. 376, nr. 148şiV. Butnariu,op. cit.,p. 223, nr. 169.
16
V. Butnariu, op. cit., p. 221, nr. 115.
www.cimec.ro
338 Ernesl OberHi.nder- T:îrnoveanu
păcate piesa de la Justinianus l este prea uzată, pentru a permite o datare mai
exactă, de aceea plasarea îngropării în jurul anului 600 trebuie luată cu prudenţă.
Depozitul de la Troianul cuprinde cinci exemplare de un 114 follis, din care
două incerte şi o piesă de 1/8 follis (pentanummia) de la Justinianus 117 • Ţinând
seama de faptul că monedele cu un asemenea nominal sunt excepţional de
rare în cadrul descoperirilor de la nord de Dunăre, este de bănuit că prezenţa
lor în număr destul de mare în acumularea de la Troianul este rezultatul unui
act deliberat al deţinătorului acestui depozit, care a selectat piesele, pe plan
local, sau la sud de Dunăre, în concordanţă cu anumite criterii. Frecvenţa
monedelor de 1/8 nummia la Troianul indică in mod evident că s-a urmărit
armonizarea lor metrologică a acumulării cu vechile emisiuni din secolul al
IV-lea, mai ales nummi constantinieni şi piesele AE 2 şi AE 3, care fuseseră
emise după un standard asemănător cu cel al decanummiilor şi pentanummiilor
justiniene, care alcătuiesc masa depozitului.
Evoluţia dinamicii afluxului de monede bizantine din perioada 512-565
poate să ofere o serie de indicii nu numai asupra contactelor populaţiilor aşezate
pe teritoriul Munteniei cu provinciile imperiale sud-dunărene, dar şi asupra
unor evenimente politica-militare care au afectat zona în prima parte a secolului
al VI-lea. Lotul indică o creştere importantă între 527-537 a volumului monedei
de bronz care pătrunde în spaţiul dintre Dunăre, Olt, Carpaţi şi Siretul inferior,
apogeul fiind atins în anii 532-537. Situaţia trebuie să aibă legătură directă cu
supremaţia politica-militară temporară impusă de Imperiul Bizantin la Dunărea
de Jos în prima parte a domniei lui Justinianus 1, mai ales în anii 530-533, când
funcţia de strateg al Diocezei Thraciei a fost ocupată de capabilul general de
origine slavă, Chilbudios. Cantitatea mare de monede descoperite la nord de
Dunăre constituie dovada că în primii ani de domnie ai lui Justinianus 1prezenţa
bizantină în această zonă nu s-a limitat numai la incursiuni ale armatei imperiale,
aşa cum consemna Procopios. Au existat numeroase contacte economice,
culturale şi politice, greu de conceput în condiţiile în care în această regiune s-ar
fi instalat slavii, aşa cum consideră unii arheologi şi istorici. O scădere drastică
a cantităţii de numerar de bronz pe teritoriul Munteniei se constată numai după
anul 537, dar volumul descoperirilor rămâne, totuşi, la un nivel relativ constant
până în 540. Contracţia masei monetare pătrunsă la nord de Dunăre în perioadă
se datorează mai puţin măsurilor deflaţioniste din 538-542, cât, mai degrabă,
unor evenimente punctuale, cum au fost atacurile bulgare din anii 535 şi 538.
Între factorii politici care au determinat reducerea cantităţii de numerar din
această perioadă, noi excludem posibilitatea ca acesta să fi fost produsă de un
proces structural de lungă durată, cum ar fi, de exemplu, infiltrarea lentă a
• Depozitul inedit, păstrat la MNIR, în fondul C.N.-BAR, cust. a fost menţionat sumar de către B.
17
Mitrea, în Dacia, N. S., 24, 1980, p. 376, nr. 147 şi CH, 6, 1981, p. 53, nr. 215; MNIR, fond C.N.-
BAR, cust., pv. 1499-1504.
www.cimec.ro
.BARBARICUM APROPIAT'- POPULAŢII LE DIN MUNTENIA SI IMPERIUL BIZANTIN (SEC. VI-X) MĂRTURIA NUMISMATICII 339
• Asupra situaţiei politico-militare la Dunărea de Jos în timpul primilor ani de domnie ai lui
18
Justinianus 1, cf. P. Petrov, op. cit., p. 30-33; V. Gjuzelev, op. cir., p. 62-63 şi Maria Comşa,
în RBAPMPOTR, p. 171.
• P. Petrov, op. cit., p. 33-57 şi V. Gjuzelev, op. cit., p. 63.
19
~ 0 • Maria Comşa, op. cit., p. 172-173; P. Petrov, op. cir., p. 33 şi Al. Madgearu, CDCDJ., p. 14.
www.cimec.ro
340 Ernesl Oberlănder- Târnoveanu
~•. Asupra acestui eveniment major în evoluţia istorică ulterioară a zonei danubiano-balcanice, cf. P.
Petrov, op. cit., p. 34; Al. Barnea, Einige Bemerkungen zur Cluvnologie des Limes an den unteren
Donau, in spătromischer Zeit, în Dacia, N. S., 34, 1990, p. 559 şi Al. Madgearu, CDCDJ., p.l4.
www.cimec.ro
.BARBARICUM ArROPIAT"- POPUlAŢIILE DIN MUNTENIA ŞI IMPERIUL BIZANTIN (SEC. VI-X) MĂR11JRIA NUMISMATICII 3 41
pronunţat după 507. Această situaţie pare să reflecte nu numai existenţa unei
zone cu un nivel de dezvoltare socio-economică ceva mai înaltă, favorizată de
controlul drumului "sării" dinspre zăcămintele din zona subcarpatică a Prahovei,
Dâmboviţei şi Argeşului spre provinciile balcanice ale Imperiul Bizantin, dar
şi a unei "arii" politice care întreţinea contacte mai strânse cu autorităţile
bizantine.
Lotul de monede din anii 527-565 provenit din Muntenia prezintă
următoarea structură pe nominal uri:
1. Folles - 19 ex. - 76 % din totalul pieselor de bronz, cu nominal cunoscut.
2. 112 folles- 3 ex.- 12 %.
3. 114folles - 2 ex. - 8 %.
4. 118 folles - 1 ex. - 4 %.
5. Solidi - 3 ex.
6. Solidi uşori - 1 ex.
7. Neprecizat (AE) - 8 ex.
Dominarea netă în cadrul descoperirilor a folles-ilor, în raport cu piesele
de 112 folles (raportul este de 6,33/1), constituie indiciul caracterului încă puţin
evoluat al dezvoltării economico-sociale a populaţiilor din Muntenia. Aceste
populaţii erau obişnuite să folosească mai ales monedele de bronz "grele", cu
un conţinut metalic mai mare, care puteau fi convertite mai uşor în materie
primă pentru podoabe sau accesorii vestimentare. Desigur, în anumite perioade
şi zone se pot întâlni şi situaţii în care structura pe nominaluri a descoperirilor
este mai apropiată de cea a modelelor provinciale, întâlnite la sud de Dunăre.
Astfel, în tezaurul de la Gropeni, provenit dintr-o aşezare situată în apropierea
limesului, dar constituit din monede strânse pe plan local, raportul dintre folles
şi 112 folles este de numai 3/1, proporţie mai apropiată de cea constatată în
cadrul descoperirilor din Imperiu. Cu toată preponderenţa folles-ilor în cadrul
descoperirilor din vremea lui Justinianus I din Muntenia, trebuie să remarcăm
începutul pătrunderii mai intense, la nord de Dunăre, şi a pieselor cu valoare
redusă, cum ar fi cele de un 1/4 follis, sau chiar 118 follis. Acestea din urmă,
cum este cazul monedei din zona Buzăului, constituie una dintre rarisimele
exemplare din nominalele bizantine de bronz de valoare mică cunoscute până
în prezent în tot spaţiul nord-danubian. O monedă de un 1/4 follis de la
Justinianus 1 face parte şi din depozitul de la Plumbuita (corn. Tămădău, jud.
Călăraşi), iar cinci piese de 1/4 folles şi una de 1/8 folles de la acest împărat fac
parte din depozitul de la Troianul (corn. Troianul, jud. Teleorman). Tot din
această categorie ar putea face parte şi unele dintre cele cinci exemplare de un
nummion din colecţia Muzeului Judeţean Buzău, care, prin aspectul lor, se
apropie, mai degrabă, de emisiunile din prima parte a secolului al VI-lea, decât
de cele din a doua jumătate a secolului al V-lea. Or, cercetările recente au
www.cimec.ro
.BARBARJCUM APROPIAT"- POPULAŢlllE DIN MUI'fiENIA ŞI IMPERIUL BIZAI'ffiN (SEC. VI·X) MĂRIURIA NUMISMATICII 34 3
23
• Asupra acestor piese cf. W. Hahn, M/8, l, p. 34-35, 37, 41 şi 59.
www.cimec.ro
344 Ernesl Oberlănder- Târnoveanu
~·- B. Mitrea şi D. Ionescu, op. cit., p. 622, nr. 95, MJB, Il, KYZ, 51 b, a. 567-568 şi p. 621-622, nr. 94,
MJB, Il, THE, 70 b, a. 572-573 şi V. Butnariu, op. cit., p. 224, nr. 177-178; E. Oberlănder- Tâmoveanu
şi E.-M. Constantinescu, op. cit., p. 331, nr. 30, MIB, Il, 70 e, THE, a. 573-574 şi nr. 29, MIB, Il, 70
e, CON, a. 565-578; C. Preda, în BSNR, 70-74, 1976-1980, 124-128, p. 243, nr. 18, MIB, Il, 43 d,
CON, a. 570-571şi p. 243, nr. 19, MJB, Il, 46 a, NIK, a. 574-575 şi V. Butnariu, op. cit., p. 223, nr.
164-165; C. Preda, în SCIV, 23, 1972, 3, p. 398 şi V. Butnariu, op. cit., p. 218, nr. 29, tipul MJB, Il, 46
a, a. 569-570; C. Preda, în BSNR, 80-85, 1986-1991, 134-139, p. 290, nr. 7, tipul MIB, Il, 46 a, NIK,
a. 573-574. Numele localităţii de provenienţă este dat ca fiind Gometu; B. Mitrea, în BSNR, 67-69,
1973-1975, 121-123, p. 325, nr. 94; Idem, în Dacia, N. S., 19, 1975, p. 316, nr. 94 şi V. Butnariu, op. cit.,
p. 218, nr. 24, tipul MJB, Il, 43 a, CON, a. 571-572; B. Mitrea, în Dacia, N. S., 9, 1965, p. 500, nr. 70;
C. Preda, în SCIV, 23, 1972,3, p. 397 şi V. Butnariu, op. cit., p. 218, nr. 23, tipul MIB, Il, 43 a, CON,
a. 566-567; B. Mitrea, op. cit., p. 325, nr. 98; ldem, în Dacia, N. S., 19, 1975, p. 317, nr. 98 şi V. Butnariu,
op. cit., p. 220, nr. 78, tipul MJB, Il, 46 a, NIK, a. 565-566; C. Beda, op. cit., p. 139, tipul MIB, Il, 43 var.
?, a. 571-572; Gh. Poenaru Bordea şi P. 1. Dicu, op. cit., p. 81, nr. 119, tipul MJB, Il, 46 a, a. 570-571 şi
p. 79, nr. 97, tipul MIB, Il, 44 a, CON, a. 570-571; B. Mitrea, în Dacia, N. S., 8, 1964, p. 384, nr. 80 şi
V. Butnariu, op. cit., p. 218, nr. 32. Ne lipsesc alte date privind atelierul de origine sau privind cronologia
piesei; V. Pavel, în Apulum, 15, 1977, p. 665; B. Mitrea, în Dacia, N. S., 22, 1978, p. 367 şi V. Butnariu, op.
cit., p. 220, nr. 81, tipul MIB, Il, 5 a, CON, a. 567-578; Col. MNIR., fond BAR, Cusl. pv. 1505-1507.
~ 5 • S. Mc. A. Mosser, A Bih/ioţ?mphy ofByzantine Coin Hoards, (Numismatic Notes and Monographes,
no. 67), New York, 1935, p. 15 şi C. Moisil, Creşt. Col., 49-53, 1938-1942, p. 112, nr. 1267-1273.
www.cimec.ro
..BARBARiaJM APROPIAT'- POPULATII LE DIN MUNlENIA SI IMPERIUL BIZANTIN (SEC. VI-X) MĂRTIJRIA NUMISMAllCII 34 5
~. Ir. Dimian, op. cit., p. 193; O. Iliescu, în BSNR, 68-69, 1973-1975, 121-123, p. 115-116 şi CH, 6,
1978, p. 62, nr. 181. Cercetarea monedelor păstrate în colecţia MNIR ne-a permis să constatăm că în
publicaţiile anterioare s-au strecurat o serie de erori de datare, fapt pentru care facem aici cuvenitele
rectificări. Lotul de monede de la Justinus al II-lea din tezaurul de la Gropeni are următoarea structură:
l. M, CON, M/8, II, 43 a, a. 567-568, nr. de inv. 126.566. 2. M, CON, M/8, Il, 43 a, a. 568-569, nr.
de inv. 126.567. 3. M, CON, M/8, II, 43 a, a. 568-569, nr. de inv. 126.568. 4. M, CON, M/8, Il, 43 a,
a. 569-570, nr. de inv. 126.569. 5. M, CON, M/8, II, 43 a, a. 571-572, nr. de inv. 126.570. 6. M, CON,
M/8, Il, 43 d, a. 571-572, nr. de inv. 126.571. 7. M, CON, M/8, Il, 43 d, a. 573-574, nr. de inv.
126.572. 8. M, CON, M/8, Il, 43 d, a. 573-574, nr. de inv. 126.573. 9. M, CON, M/8, Il, 43 d, a. 573-
574, nr. de inv. 126.574. 10. M, CON, M/8, II, 43 a, a. 575-576, nr. de inv. 126.575. Il. K, CON,
M/8, II, 44 d, a. 570-571, nr. de inv. 126.594. 12. M, NIK, M/8, II, 46 a, a. 566-567, nr. de inv.
126.576. 13. M, NIK, M/8, II, 46 a, a. 568-569, nr. de inv. 126.577. 14. M, NIK, M/8, Il, 46 a, a. 570-
571, nr. de inv. 126.578. 15. M, NIK, M/8, II, 46 b, a. 570-571, nr. de inv. 126.579. 16. M, NIK, M/8,
II, 46 b, a. 571-572, nr. de inv. 126.580. 17. M, NIK, M/8, Il, 46 a, a. 571-572, nr. de inv. 126.581. 18.
M, NIK, M/8, II, 46 a, a. 571-572, nr. de inv. 126.582. 19. M, NIK, M/8, II, 46 a, a. 573-574, nr. de
inv. 126.583. 20. M, NIK, M/8, II, 46 a, a. 574-575, nr. de inv. 126.584. 21. M, NIK, M/8, II, 46 b, a.
575-576, nr. de inv. 126.585. 22. M, NIK, M/8, Il, 46 a, a. 575-576, nr. de inv. 126.586.23. M, NIK,
M/8, II, 46 a, a. 577-578, nr. de inv. 126.587. 24. K, NIK, M/8, Il, 47 a, a. 569-570, nr. de inv.
126.595. 25. K, NIK, M/8, II, 47 a, a. 574-575, nr. de inv. 126.596. 26. M, KYZ, M/8, Il, 50 b, a. 567-
568, nr. de inv. 126.588. 27 M, KYZ, M/8, II, 50 b, a. 569-570, nr. de inv. 126.589. 28. M, KYZ, M/8,
II, 50 c, a. 571-572, nr. de inv. 126.590. 30. M, KYZ, M/8, II, 50 b, a. 575-576, nr. de inv. 126.591.
31. M, KYZ, M/8, II, 50 b, a. 575-576, nr. de inv. 126.592. 32. M, ANT, M/8, II, 56 a, a. 573-574, nr.
de inv. 126.593. 33. K, THE, M/8, Il, 70 a, a. 568-569, nr. de inv. 126.597. 34. K, THE, M/8, Il, 70
c, a. 569-570, nr. de inv. 126.598. 35. K, THE, M/8, II, 70 a, a. 569-570, nr. de inv. 126.599. 36. K,
THE, M/8, II, 70 a, a. 574-575, nr. de inv. 126.600. 38. K, THE, M/8, II, 70 var.?, a. 576-577, nr. de
inv. 126.601. 39. K, THE, M/8, Il, 70 e, a. 577-578, nr. de inv. 126.602.
~ 7 • Ir. Dimian, Tezaur de monede bizantine găsit la Şocariciu, în SCN, 2, 1958, p. 413-414, nr. 1-22.
Lotul de monede de la Justinus al II-lea, reclasificat de noi în lumina lucrării de referinţă M/8, II, se
compune din: l. M, CON, M/8, II, 43 a, a. 566-567. 2. M, CON, M/8, II, 43 a, a. 566-567. 3. M,
CON, M/8, II, 43 a, a. 570-571.4. M, CON, M/8, II, 43 a, a. 571-572. 5. M, CON, M/8, II, 43 a, a.
571-572. 6. M, CON, M/8, II, 43 b, a. 572-573. 7. M, CON, M/8, II, 43 a, a. 574-575. 8. M, CON,
M/8, II, 43 a, a. 574-575. 9. K, CON, M/8, II, 43 a, a. 568-569. 10. M, NIK, M/8, II, 46 a, a. 568-569.
Il. M, NIK, M/8, II, 46 a, a. 568-569. 12. M, NIK, M/8, II, 46 a, a. 570-571. 13. M, NIK, M/8, II, 46
a, a. 571-572. 14. M, KYZ, M/8, II, 50 b, a. 567-568. 15. M, ANT, M/8, II, 56 a, a. 575-576. 16. K,
THE, M/8, II, 70 a, a. 568-569. 17. K, THE, M/8, II, 70 var.?, a. 568-578. 18. K, THE, M/8, II, 70
a, a. 569-570. 19. K, THE, M/8, II, 70 a, a. 569-570. 20. K, THE, M/8, II, 70 e, a. 574-575. 21. K,
THE, M/8, II, 70 a, a. 575-576. 22. K, THE, M/8, II, 70 f, a. 576-577.
www.cimec.ro
346 Ernest Oberlander-Târnoveanu
puseuri inflaţioniste din anii 566 şi 570. După ambele accese inflaţioniste,
descoperirile din Imperiu, indică o expandare considerabilă a numerarului de
bronz. După cum am văzut în capitolul precedent, acest fapt este foarte bine
pus în evidenţă de descoperirile din Oltenia. Lotul muntean indică doar o reacţie
extrem de timidă a numerarului local la creşterea masivă a volumului emisiunilor
din 570.
Ca şi în prima jumătate a secolului al VI-lea, şi în anii 565-578 avem de-a
face cu o concentrare a descoperirilor monetare în trei mari arii tradiţionale,
situate în nord-estul Munteniei, în zona Buzău, zona centrală a Munteniei, pe
cursul mijlociu al Argeşului, Dâmboviţei, Prahovei şi Vedei, precum şi nord-
vestul Munteniei- zona Piteşti-Curtea de Argeş. În timp ce în Oltenia majoritatea
localităţilor care au produs descoperiri monetare din secolul al VI-lea sunt
plasate în apropierea Dunării, în Muntenia grosul descoperirilor din perioada
507-582 provine din aşezări situate la o distanţă considerabilă de fluviu. Cu
toate acestea, începând cu domnia lui Justinus al II-lea, se pot sesiza germenii
unei tendinţe noi de distribuire spaţială a descoperirilor. Ea este pusă în evidenţă
de sporirea numărului de descoperiri monetare provenite din vecinătatea
Dunării. Această translare lentă a ariei descoperirilor spre zona limitrofă fluviului
trebuie legată de unele reorganizări ale structurii geopolitice regionale, prin
deplasarea spre sudul şi estul Munteniei a unor grupuri de populaţie. În mod
aparent paradoxal, numărul de descoperiri din zona danubiană va spori pe
măsură ce regiunea se transformă într-o arie de confruntare militară între slavi,
avari şi bizantinP0 •
Volumul descoperirilor din perioada 565-578 este net inferior, atât în
cifre relative, cât şi în valoare absolută, faţă de cel al perioadei precedente, mai
ales faţă de cel din anii 527-545. Noi interpretăm noile tendinţe de redesenare
a hărţii geografice a descoperirilor monetare, ca şi reducerea drastică a volumului
acestora, ca fiind simptomuri ale declinului politic şi economic al purtătorilor
culturii Ciurelu, care locuiau în Muntenia. Noi credem că numărul mic de
monede din anii 565-574 se datorează mai puţin prezenţei avarilor la nordul
Dunării de Jos, în calitate de aliaţi ai bizantinilor', cât mai ales perturbării
puternice a contactelor tradiţionale dintre purtătorii culturii Ciurelu şi lumea
provincială, ca urmare a pătrunderii unui grup de populaţie slavă în Muntenia,
în cursul celei de a doua jumătăţi a deceniului al şaptelea 32 • Chiar dacă, pentru
moment, nu dispunem de dovezi clare privind distrugerea aşezărilor autohtone
• Al. Madgearu, CDCDJ., p. 68, ajunge la concluzia că în vremea lui Justinus al II-lea cele mai multe
30
descoperiri monetare de la nord de Dunăre provin din ceea ce el considera ca "zona 1" (0-25 km de
Dunăre). În realitate, pe teritoriul Munteniei propriu zise, în perioada 507-582 cele mai multe descoperiri
monetare se concentrează în zonele situate între 50 şi 100 km de Dunăre.
• Asupra prezenţei avarilor la Dunărea de Jos, cf. Al. Madgearu, CDCDJ., p. 15.
31
3
~. Asupra acestui val de migraţie slavă cf. Maria Comşa, în RBAPMPOTR, p. 172-173.
www.cimec.ro
..BARBARICUM APROPIAT"- POPUlAnn.E DIN MUNTENIA ŞI IMPERIUL BIZANTIN (SEC. YI·X) MĂim.JRIA NUMISMATICII 34 9
33
• Afirmaţia
lui C. Chiriac, în Istros, 1, 1980, p. 260, după care Muntenia nu a cunoscut atacuri străine
până în 578, nu ne pare să fie fondată pe o analiză completă a izvoarelor numismatice.
:.. . Asupra acestei descoperiri d. lr. Dimian, op. cit., p. 191-192 şi Gh. Poenaru Bordea şi R. Ocheşeanu,
în SCIVA, 31, 1980,2, p. 389, nota nr. 32.
• Pentru aceste atacuri cf. P. Petrov, op. cit., p. 36-37 şi Al. Madgearu, CDCDJ., p. 18-19.
35
• C. Chiriac, în Istros, 1, 1980, p. 257-262 şi ldem, în Arh.Mold., 16, 1993, p. 191-203; Al. Madgearu,
36
CDCDJ., p. 68 consideră că tezaurele par să fi fost ascunse datorită migraţiei în regiune a unor grupuri
de slavi, care au transformat zona de est a Munteniei în bază de atac antibizantină.
www.cimec.ro
350 Ernest Oberlănder- Târnoveanu
de aur să fie foarte mare, mai ales în zonele situate în estul Munteniei, care au
fost ţinta atacului prin surprindere întreprins de avari în 578. Situaţia din
Muntenia pare să-şi găsească o paralelă în Pannonia, unde războiullongobardo
gepidic şi, apoi ocuparea "Gepidiei" de către avari nu a lăsat, practic, urme pe
planul descoperirilor monetare.
Monedele lui Justinus al II-lea provenite din descoperirile izolate din
Muntenia au următoarea structură pe nominaluri:
1. Folles - 1O ex. - 66,66 %_
2. 1/2 folles - 4 ex. - 26,66 %.
3. 1/8 folles - 1 ex. - 6,66 %.
4. Solidi - 1 ex.
Raportul dintre folles şi 112 folles (1/2,5) este mult mai echilibrat decât
în perioadele precedente. Credem însă că aceasta se datorează mai puţin
expansiunii activităţilor economice şi sociale legate de folosirea cotidiană a
monedei mărunte în Muntenia celui de-al treilea sfert al secolului al VI-lea, cât
mai ales baterii pe scară largă a pieselor de 1/2 follis în atelierul de la Thessalonic
în vremea lui Justinus al II-lea. Datorită acestui fapt monedele de acest fel vor
deveni frecvente pe piaţa monetară provincială, de unde au pătruns şi la nord
de fluviu. Merită să semnalăm şi prezenţa în cadrul descoperirilor a unei monede
de 1/8 follis, nominal extrem de rar întâlnit în afara frontierelor imperiale, iar
în acumularea de la Troianul (fost Belitori, corn. Troianul, jud. Teleorman), se
află şi trei piese de un 114 follis ale acestui suveran.
Monedele lui Justinus al II-lea despre care avem suficiente date de
identificare, provin din următoarele ateliere monetare:
1. Constantinopol - 7 ex. - 43,75 %.
2. Ni comedia - 5 ex. - 31,25 %.
3. Cyzic - 1 ex. - 6,25%.
4. Thessalonic - 2 ex. - 12,5 %.
5. Neprecizat- 1 ex. - 6,25 %.
Şi în Muntenia anilor 565-578, monedele provenite din atelierele
provinciale depăşesc pentru prima oară ponderea celor metropolitane în cadrul
descoperirilor. Poziţia excepţională a emisiunilor de la Nicomedia în cadrul
descoperirilor din vremea lui Justinus al II-lea este, oarecum, surprinzătoare.
Descoperirile monetare din vremea lui Justinus al II-lea reprezintă
momentul final al unui proces de pătrundere relativ constantă şi pe o scară
semnificativă a numerarului bizantin de bronz la nord de Dunăre, început în
primul deceniu al secolului al VI-lea, sub Anastasius l. În deceniile următoare,
prezenţa politică tot mai importantă a slavilor pe teritoriul Munteniei va marca
profund difuziunea monedei bizantine de bronz în zonă. Până spre mijlocul
deceniului al zecelea al secolului al VI-lea, descoperirile se vor situa la un
nivel tot mai modest şi vor prezenta tot mai mari discontinuităţi cronologice şi
www.cimec.ro
..BARBARICUM APROPIAT"- POP\JU.ni LE DIN MUmENIA ŞI IMPERIUL DIZANTIN (SEC. VI-X) MĂRlURIA NUMISMATICII 35 }
geografice, după care devin complet aleatorii. Tabloul de mai sus constituie
dovada că structurile socio-economice, politice şi culturale locale care au
favorizat afluxul numerarului mărunt în primele trei sferturi ale secolului au
fost tot mai profund altera te şi apoi distruse încetul cu încetul. După o întrerupere
de circa şapte ani, datorită raidurilor sklavinilor contra provinciilor imperiale
şi a consecinţelor incursiunii avare din 578, seria descoperirilor monetare din
Muntenia se va relua la sfârşitul domniei lui Tiberius al Il-lea Constantinus.
Din timpul acestui împărat se cunosc doar două descoperiri monetare izolate.
Este vorba de un follis constantinopolitan, provenit dintr-o localitate neprecizată
din zona Buzăului şi de un solidus, descoperit la Coada Izvorului (corn. Pietreşti,
oraşul Găieşti, jud. Dâmboviţa). Piesa este foarte bine păstrată şi ar putea să
reprezinte o parte a unui tezaur dispersat. Lor trebuie să le adăugăm şi un follis
emis la Antiochia, care a fost publicat ca făcând parte dintr-un tezaur de la
sfârşitul secolului al XII-lea, descoperit într-o localitate neprecizată din fostul
judeţ Vlaşca. Noi ne-am exprimat părerea că piesa ar putea reprezenta o
intruziune modernă în acest tezaur, dar nu trebuie exclusă total posibilitatea ca
acest follis, provenit dintr-o descoperire locală, să fi fost adăugat la sfârşitul
secolului al XII-lea unui lot de stamena37 • În timpul domniei lui Tiberius al II-lea
Constantinus sau în primii ani de domnie ai lui Mauricius Tiberius a avut loc
ascunderea tezaurului de la Bucureşti, a cărui cea mai recentă monedă datează
din anul 581-582. Pe teritoriile Moesiei II şi Daciei Ripensis se cunosc mai
multe tezaure ascunse în vremea lui Tiberius al Il-lea Constantinus, dar nici
unul nu poate fi pus în legătură cu evenimentele care au detenninat abandonarea
tezaurului de la Bucureşti. Cinci monede de la Tiberius al II-lea Constantinus,
doi folles şi trei 112 folles fac parte din tezaurul de la Unirea (fost Şocariciu,
corn. Unirea, jud. Călăraşi), ascuns în timpul domniei lui Mauricius Tiberius,
în jurul anului 594-595 sau imediat după. Structura ambelor tezaure arată că
avem de-a face cu eşantioane monetare tipic provinciale, îngropate fără nici o
modificare ulterioară la nord de Dunăre. O piesă de la Tiberius al II-lea
Constantinus din descoperirea de la Bucureşti a fost emisă la Constantinopol,
în 578-579, o alta de la Unirea datează din 579-580, fiind bătută la Antiochia,
patru monede din acelaşi tezaur datează din anul 580-581, provenind din
atelierul de la Constantinopol şi, în fine, o monedă de la Nicomedia, emisă în
37
• B. Mitrea şi D. Ionescu, op. cit., p. 623, nr. 96, tipul M/B, Il, 25, CON, a. 581-582 şi V. Butnariu, op.
cit., p. 224, nr. 179; Gh. Poenaru Bordea şi B. Mitrea, în Dacia, 37, 1993, p. 316, nr. 71, tipul M/8, Il,
4, CON, a. 578-582; Col. MNIR, M/8, Il, 47 a, ANT, a. 581-582; Ileana Băncilă, Note asupra unor
te zau re de monede bizantine, în SCN, 1, 1957, p. 425 şi E. Oberlănder- Tâmoveanu, Numismatic and
Historica/ Remark.1· 011 the 8yzantine Coin Howds from the 12'" CeniUI)' al the Lower Danuhe, în
RESEE, 30, 1992, 1-2, p. 49, nr. 14.
www.cimec.ro
352 Ernesl Oberlănder- Târnoveanu
Js_ S. Mc. A. Mosser, op. cit., p. 15 şi C. Moisil, op. cit., p. 112, nr. 1272-1273; Ir. Dimian, op. cit., p.
414, nr. 23-27. Conform catalogului MJB, II ele au următoarearepartiţie: 1. M, CON, MIB, II, 27, a. 580-
581. 2. K,CON, MJB, II, 30, a. 580·581. 3. K, CON, M/B, II, 30, a. 580-581.4. K, CON, MJB, Il, 30,
a. 580-581.5. M, ANT, MIB, II, 47 a, a. 579-580.
J _/bidenr., p. 414, nr. 28-32. Conform catalogului MJB, Il ele se prezintă astfel: 1. K, CON, MIB, II, 70
9
C+D, a. 586-587. 2. M, NIK, MIB, II, 76 B, a. 583-584. 3. M, NIK, MIB, Il, 76 B, a. 592-593. 4. M,
NIK, MIB, II, 76 Db, a. 594-595. 5. M, NIK, MIB, II, 76 Db, a. 594-595.
www.cimec.ro
.BARBARIGJM APROPIAT"- POPULAŢlllE DIN MUNTENIA ŞI IMPERIUL BlZANllN (SEC. VI-X) MĂR11JR!A NUMISMATIC!! 35 3
1. 582-583 - O ex.
2. 583-584 - 1 ex.
3. 584-585 - O ex.
3. 585-586- O ex.
4. 586-587 - 1 ex.
5. 587-588- O ex.
6. 588-589 - O ex.
7. 589-590 - O ex.
8. 590-591 -O ex.
9. 591-592- 1 ex.
10. 592-593 - O ex.
11. 593-594 - O ex.
12. 594-595 - 2 ex.
Monedele lui Mauricius Tiberius din descoperirea de la Unirea vin de la
sud de Dunăre, ca un complex monetar gata constituit, fără legătură cu mediul
circulator în care a fost îngropat.
Din zona Buzău provin două piese izolate de 1/2 follis de la Mauricius
Tiberius. La Feteşti (jud. Ialorniţa) a fost descoperit un follis emis la Cyzic al
acestui împărat. De la Prundu (corn. Prundu, jud. Giurgiu) provine un follis de
la Mauricius Tiberius. O 1/2.follis a fost găsit la Popeşti (corn. Mihăileşti, jud.
Ilfov). Un follis de la Mauricius Tiberius a fost descoperit la Zimnicea (jud.
Teleorman). La Domneşti (corn. Domneşti, jud. Ilfov) au fost descoperiţi doi
solidi de la Mauricius Tiberius. Probabil că aceste monede au făcut parte dintr-
un tezaur dispersat. Un alt solidus de la acest împărat provine dintr-o localitate
neprecizată din jud. Prahova. Tot în timpul domniei lui Mauricius Tiberius a
fost ascuns şi depozitul monetar de la Troianul (corn. Troianul, jud. Teleorman).
El conţine o piesă de 118 follis de la acest împărat40 • Această descoperire
constituie un document excepţional privind mediul circulator de la nord de
Dunăre în ultimul deceniu al secolului al VI-lea. El atestă reutilizarea pe scară
largă a vechiului numerar de bronz imperial din secolele II-V, atât în scop
monetar, căci piesele sunt selectate după compatibilităţi metrologice, cât şi ca
sursă de metal pentru producerea de podoabe şi accesorii vestimentare.
• E. Oberlănder-Tâmoveanu şi E.-M. Constantinescu, op. cir., p. 331, nr. 31, tipul MIB, II, 99 C,
40
ANT, a. 592-593 şi MIB, II, 113 D, THE, a. 587-588, păstrată într-o colecţie particulară din Ploieşti;
T. Papasima, în Pontica, 28-29, 1995-1996, p. 282, nr. 10, tipul MIB, II, 85 D, KYZ, a. 589-590; E.
Comşa, în SCIV, 5, 1954,3-4, p. 586-587; C. Preda, op. cir., p. 407; B. Mitrea, în Dacia, 25, 1981, p.
388, nr. 194 şi V. Butnariu, op. cir., p. 222, nr. 121, tipul MIB, II, 65 Da sau 67 D, KYZ, a. 593-594;
C. Preda, op. cir., p. 406 şi V. Butnariu, op. cir., p. 221, nr. 118, tipul MIB, II, 69 B, CON, a. 582-583;
B. Mitrea, în Dacia, 10, 1966, p. 414, nr. 64; C. Preda, op. cit., p. 412 şi V. Butnariu, op. cir., p. 224,
nr. 175, tipul MIB, II, 67 D, CON, a. 588-589; B. Mitrea, în Dacia, 7, 1963, p. 597, nr. 52, tipul MIB,
II, 6, CON, a. 583/4-602; Moneda păstrată în col. Muzeului Judeţean de Istorie Prahova, nr. de inv.
908/877/17 a fost menţionată de Vaii Savu, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheolo~ie Prahova, Cabinetul
de Numismatică- Catalog, Ploieşti, 1997, p. 9. Tipul MIB, II, 6 E, CON, a. 583/584-602 şi E:idem şi M.
Dima, op. cit., p.97, nr. 4; Col. MNIR, fond C.N.-BAR, cust., pv. 1509.
www.cimec.ro
354 Ernesl Oberllinder-Târnoveanu
1
' • Asupra acestor evenimente cf. Al. Madgearu, CDCDJ., p. 19-20.
·~. Maria Comşa, în RBAPMPOTR, p. 174, considera că tezaurul de la Unirea, ca şi cele de la Horgeşti
şi Movileni, marchează deplasările unor grupuri noi de slavi spre Balcani, imediat după 602. După
părerea autoarei, aceşti slavi nu proveneau din zona danubiană.
' • Pentru conflictul bizantino-avar din anii 597-598, Al. Madgearu, CDCDJ., P- 21-22.
3
-'".V. Căpitanu, în Carpica, 4, 1971, p. 253-269 şi Gh. Buzdugan, în Carpica, 6, 1973-1974, p. 47-53; C.
Preda, op. cit., p. 402 şi V. Butnariu, op. cit., p. 229. Descoperirea se încheie cu monede din anul597-598;
Cf. lr. Dimian, op. cit., p. 194-195; C. Preda, op. cit., p. 404 şi V. Butnariu, op. cit., p. 229. Tezaurul se
încheie cu piese din anul 599-600.
www.cimec.ro
..BARBARIGJM APROPIAT"- POPIJLAniLE DIN MUNJENIA SI IMPERIUL BIZANTIN (SEC. VI-X) MĂR1URIA NUMISMATICII 35 5
Demn de remarcat că trei dintre cele cinci localităţi din care provin
descoperirile izolate de monede de bronz de la Mauricius Tiberius din Muntenia
provin de pe linia Dunării - Feteşti, Prundu şi Zimnicea şi par să aibă legătură
cu prezenţa trupelor bizantine care operau dincolo de fluviu, toate localităţile
menţionate fiind plasate în zona unor vaduri de importanţă strategică. Tot din
zona riverană Dunării provine şi tezaurul de la Unirea. Restul descoperirilor,
inclusiv piesele de aur, provine din zona Argeşului Mijlociu şi din nord-estul
Munteniei, arii tradiţionale de concentrare a descoperirilor de monede bizantine
din secolul al VI-lea din Muntenia. O privire de ansamblu asupra descoperirilor
monetare bizantine din întreg spaţiul nord-dunărean, cuprins între Porţile de
Fier şi Gurile Dunării, ne permite să remarcăm faptul că pătrunderea numerarului
de bronz din anii 582-602 urmează modele diferite în teritoriile situate la vest
şi est de Olt, dovadă că cele două regiuni se confruntau cu realităţi locale
diferite. Situaţia de la vest de Olt reflectă mai strâns evoluţia politicii monetare
din Imperiu, în timp ce, în Muntenia, procesul de pătrundere a monedelor
bizantine pare total decroşat de evoluţia politicii financiare imperiale. Dinamica
diferită a celor două loturi indică faptul că şi impactul evenimentelor politica-
militare de la Dunărea de Jos a fost altfel receptat pe teritoriul Olteniei şi
Munteniei.
Monede izolate de la Mauricius Tiberius au următoarele nominaluri:
1. Folles - 3 ex.
2. 1/2 folles - 3 ex.
3. Solidi - 3 ex.
Ele provin din monetăriile de la Constantinopol (5 ex.), Cyzic (2 ex.),
Antiochia (1 ex.) şi Thessalonic (1 ex.).
Probleme speciale pune reconstituirea contextului istoric al pătrunderii
monedelor de aur de la Mauricius Tiberius în Muntenia. Astfel de emisiuni se
întâlnesc în două descoperiri, dintre care una, foarte probabil, este o parte a
unui tezaur descoperit în zona Domneşti. Numărul de monede de aur de la
Mauricius din Muntenia se poate compara cantitativ numai cu cel al lui
Justinianus 1. În general, peste tot la nordul Dunării de Jos, în perioada 582-602,
emisiunile de aur ocupă în cadrul eşantionului cercetat un loc foarte înalt. El se
datorează unui aflux sporit al monedelor din metal nobil, atât ca urmare a
jafurilor întreprinse în teritoriile bizantine, cât şi ca rezultat al redistribuirilor
interne ale sumelor rezultate din tributurile anuale plătite de bizantini, în cadrul
confederaţiei avare din care făceau parte şi triburile slave din Muntenia. Având
în vedere faptul că monedele de bronz încetează să mai pătrundă în Muntenia
după 594-595, este destul de plauzibil ca şi majoritatea numerarului de aur să
fi ajuns la nord de fluviu înainte de 595.
Monedele urmaşilor lui Mauricius Tiberius vor continua să pătrundă spo-
radic pe teritoriul Munteniei şi după 602. Astfel, de la Phocas se cunosc patru
www.cimec.ro
356 Ernesl Oberliinder-Târnoveanu
descoperiri, dintre care una datată în anul 603-604 şi alta în anul 605-606.
Despre celelalte două piese ne lipsesc precizările cronologice. Un follis de la
Phocas a fost descoperit în zona Buzău. La Gropeni (corn. Gropeni,jud. Brăila)
este menţionată descoperirea unei monede de bronz de la acest împărat, fără
alte precizări. O l/2 follis de la Phocas provine de la Piteşti. Din zona Olteniţa
(jud. Călăraşi) provine un solidus emis la Constantinopol45 . Cele câteva
descoperiri de monede de la Phocas indică o reluare firavă a pătrunderii
monedelor la nord de fluviu , după 603-604. Ele ating atât zona imediat
învecinati· Dunării, cât şi centrele tradiţionale de concentrare a descoperirilor
monetare din secolul al VI-lea, situate în nord-estul şi nord-vestul Munteniei.
Din cele trei monede de bronz, una este un follis, cealaltă o 1/2 follis, iar
despre nominalul celei de a treia nu avem informaţii. Două au fost emise la
Nicomedia şi Cyzic.
Din timpul domniei lui Heraclius se cunosc cinci descoperiri monetare
pe teritoriul Munteniei. Monedele au fost emise în anii 610-611, 613-614,
613-616 şi, respectiv, 633-635/636, iar despre una dintre piese nu avem
informaţii privind datarea ei. O monedă de bronz de la Heraclius provine de la
Olteniţa (jud. Călăraşi). Alte două monede provin din nord-vestul Munteniei.
Este vorba despre o 1/2 follis de la Râncăciov (corn. Călineşti, jud. Argeş) şi
un follis de la Piteşti. Celelalte două piese sunt solidi. Unul provine din zona
Buzău, iar celălalt de la Alexandria, jud. Teleorman46 • Toate monedele de bronz
de la Heraclius, cunoscute până în prezent, datează de la începutul domniei,
din anii 610-614. Şi în Muntenia, ca şi în majoritatea aşezărilor de la Dunărea
de Jos, emisiunile din anul 613-614 marchează limita finală a afluxului
emisiunilor din metal comun bizantine. Din acest moment, timp de mai multe
decenii, monedele de bronz vor lipsi din spaţiul nord-dunărean. Monedele de
bronz ale lui Heraclius găsite în Muntenia provin din atelierele de la Constantinopol
(3 ex.) şi Thessalonic (1 ex.).
În ceea ce priveşte aurul, în Muntenia sunt relativ bine reprezentate numai
emisiunile de la începutul şi sfârşitul domniei lui Heraclius. Şi în acest caz
avem de-a face cu o situaţie deosebită de cea întâlnită în Banat şi Oltenia, unde
•s. B. Mitrea şi D. Ionescu, op. cit., p. 623, nr. 97 şi V. Butnariu, op. cit., p. 224, nr. 180, tipul M/8, II,
96 b, CON, a. 605-606; B. Mitrea, în SCN, 6, 1975, p. 119, nr. 15; Gh. Poenaru Bordea şi P.l. Dicu,
op. cit., p. 81, nr. 120, tipul M/8, II, 79, KYZ, a. 603-604; Piesă inedită, de 4,45 g, bătută de officina Z,
păstrată în col. CN-BAR, înr. 1445.
• O. Iliescu, în Studii, 5, 1952, 3, p. 131; C. Preda, op. cit., p. 404 şi V. Butnariu, op. cit., p. 220,
46
nr. 88; B. Mitrea, în Daeia, N. S., 28, 1984, p. 188, nr. 140 şi Gh. Poenaru Bordea şi P. 1. Dicu, op. cit.,
p. 79, nr. 95, tipul MIB, III, 225, THE, a. 610-611; Gh. Poenaru Bordea şi P. 1. Dicu, op. cit., p. 81,
nr. 121, tipul MIB, III, 160, CON, a. 613-614; E. Operliinder-Târnoveanu şi E.-M. Constantinescu, op.
cit., p. 331, nr. 32, tipul MJB, III, 8a, CON, a. 613-616; C. Preda, în MCA, 6, 1959, p. 251, nr. 1;
1. Spiru, în SCN, 3, 1960, p. 554; C. Preda, op. cit., p. 395 şi V. Butnariu, op. cit., p. 216, nr. 1, tipul MIB,
III, 39, CON, a. 632-635/636.
www.cimec.ro
,,BARBARICUM APROPIAT'- POPUlAŢII LE DIN MUNTENIA SI IMPERIUL BIZANTIN (SEC. VI-X) MĂRTIJRIA NUMISMATICII 357
sunt reprezentate mai ales emisiunile din anii 615-626, căci, până în prezent,
asemenea monede lipsesc în zona de la est de Olt. Dacă această observaţie va
fi confirmată şi de descoperirile ulterioare, acest fapt ar putea să reflecte o
anume situaţie politică locală 47 • S-a demonstrat că descoperirile de solidi de la
Heraclius din "Barbaricum" reprezintă părţi din plăţile politice efectuate de
bizantini către confederaţia avară. Absenţa din Muntenia a descoperirilor de
monede din anii 613-626 ar putea indica lipsa de interes faţă de această regiune,
atât din partea avarilor, cât şi din partea bizantinilor. Descoperirea solidus-ului
de la Alexandria are însă o importanţă aparte. Moneda face parte dintr-o
emisiune târzie, care este extrem de rară în cadrul descoperirilor din spaţiul
avarie de la Dunărea Mijlocie. În schimb, ea este prezentă în număr mare în
cadrul descoperirilor din teritoriile situate la nordul Mării, unde în anii '30 ai
secolului al VII-lea se ridica un nou centru de putere, cel al Bulgariei Mari,
aliată a Imperiul Bizantin.
După o absenţă de circa 30-40 de ani, seria descoperirilor de monede de
bronz din Muntenia se reia în vremea lui Constans al II-lea. Până în prezent, de
la acest împărat se cunoaşte o singură monedă de bronz, o piesă de 112 follis
bătută la Carthagina, între anii 6511652-655/656, provenită de la Novaci (corn.
Mihăileşti, jud. Ilfov). Monedele de bronz de la Constans al II-lea emise la
Carthagina, ca şi în alte ateliere occidentale nu reprezintă apariţii izolate la
Dunărea de Jos şi în bazinul Mării Negre în anii '40-'50 ai secolului al VII-lea.
Apariţia lor în regiune pare să indice implicarea trupelor din Exarhatul Africii,
Ravennei şi din Sicilia în acţiuni militare de restabilirea autorităţii imperiale la
Dunărea de jos, în Balcani şi bazinul Mării Negre. Cea de a doua monedă de la
Constans al II-lea, Constantin al IV-lea, Heraclius şi Tiberius este un solidus
constantinopolitan, emis între anii 659/661-668, provenit din zona Curcani (corn.
Curcani, jud. Călăraşi). Ea este cea mai recentă descoperire a unei monedc
izolate din secolul al VII-lea cunoscută până în prezent pe teritoriul Munteniei,
încheind un ciclu istoric de circa un secol şi jumătate, început în jurul anului
507, odată cu apariţia la nord de Dunăre a monedelor lui Anastasius 1.
Un hexagrammon de la Constans al II-lea, asociat cu fiii săi Constantinus
şi Heraclius Tiberius, emis la Constantinopol între anii 659-668, face parte din
fragmentul de tezaur de la Piua Petri (corn. Giurgeni, jud. lalomiţa) , din care 48
• Al. Madgearu, CDCDJ., p. 151-156 considera că avarii au controlat, între anii 614-680, Oltenia,
47
Muntenia, Moldova şi Dobrogea. Dovezile invocate de autor pentru existenfa unei stăpâniri avarice
asupra întregului spaf.iu al Dunării de Jos şi zonei nordice a Balcanilor nu sunt, nici pe departe aşa de ne-
echivoce. Restabilirea controlului bizantin în spafiul dintre Balcani, Dunăre şi Marea Neagră după 630
este admisă şi de unii istorici bulgari, cf. P. Petrov, op. cit., p. 41-42.
-111. C. Preda, în SCN, 3, 1960, p. 474, nr. 321; B. Mitrea, în Dacia, N. S., 4, 1960, p. 591, nr. 18; C. Preda,
în SCIV, 23, 1972, 3, p. 400 şi V. Butnariu, op. cit., p. 222, nr. 86, tipul M/B, III, 198 a, CART, a. 651/
652-655/656; Monedă inedită, de 4,45 g, aflată în col. CN-BAR, înr. 1657.
www.cimec.ro
358 Ernesl Oberlander-Târnoveanu
• Mina Pauker, op. cit., p. 53; C. Preda, op. cit., p. 406; B. Mitrea, în SCN, 6, 1975, p. 119 şi
49
V. Butnariu, op. cit., p. 223, nr. 113, ultimul autor vorbeşte doar de monede de la Constantin al IV-lea,
ceea ce, evident, este eronat. Piesa face parte din tipul DOC, Il, 2, clasa a V-a, CON, a. 659-668.
Moneda face parte din tipul DOC, Il, 2, CON, clasa a 11-a, a. 668-673.
• Cf. Gh. Poenaru Bordea şi 1. Donoiu, Contributii la studiul pătrunderii monedelor bizalltine în
50