FANNY D JIN D JIH A ŞV IL I

«IŢIM
m u A in
cărturar umanist

j u n im e a
 FANNY DJINDJIHAŞVSLI

ANTIM 1VIRE&NUL — CĂRTURAR UMANIST

 FANNY DJINDJIHAŞVILI

11TIH
niKEAIVl
cărturar umanist

EDITURA JUNIMEA • IAŞI • 1932

 PREFAŢA

Căite începutul domniei lui Constantin Btăncoveanu, a venii In Iara

noastră ca „meşter de tipare" un tinăr georgian pe nume Andrei. Se ştiu pu-
(ine lucruri în legătură cu viaţa şi formaţia sa anterioară. Este sigur că, in
afară de meşteşugul rar şi atit de căutat al imprimeriei, el cunoştea cîteva
limbi străine (gruzina maternă, greaca, turca, probabil araba şi italiana).,
gravura, sculptura şi pictura. Trebuie să fi fost un tinăr cu viaţă bună şi
învăţat, de vreme ce a fost de îndată adoptat de cele mai inalte cercuri ale cul­
turii româneşti. Călugărit sub numele de Antim, ajuns la cele mai înalte
ranguri ecleziastice, el a rămas in istoria culturală şi politică a noii sale patrii
sub numele de Antim Ivireanul. Dar, in afară de valoroasele sale contribuţii
la făurirea românei literare şi a literaturii noastre noi, in afara operei de
artist şi tipograf, în afara calităţilor de patriot, îndrumător spiritual şi om
politic, identificai pirid la moarte cu idealurile poporului remân, Antim a avut
şi meritul de a fi durat o punte de cunoaştere reciprocă preţuire şi prietenie
între gruzini şi români.
Popoiul gruzin era, fără îndoială, prezent in conştiinţa românească a
secolelor X V I I — X V I I I prin informaţii mijlocite de cultură şi schimburi
economice. Se ştia la noi despre această ţară din răsăritul Europei, din înde­
părtatul Coucaz, cu o creaţie spirituală originală, cu oameni viteji, iubitori de
libertate, cu artişti şi meşteşugari iscusiţi. Călători, neguţători, in peregri­
nările lor sau in întîlnirile din marile centre ale Europei Orientale, au trans­
mis informaţii care se adăugau celor din vechile noastre cărţi. Dar, prin
Antim Ivireanul, aceste însuşiri ale gruzinilor au fost exemplar dovedite con­
temporanilor săi români care au preţuit, desigur, şi miridria cărturarului
de a-şi evidenţia originea prin chiar numele său. El a favorizat legăturile
dintre cele două patrii ale sale prin trimiterea la Tbilisi a unui ucenic,
Mihail, fiul lui Ştefan, care a întemeiat acolo o tiparniţă în limba gruzină
şi a scos de sub teascuri cărţi frumoase, la porunca regelui Vahlang al Vl-lea.
In felul acesta, el a prilejuit şi compatrioţilor săi gruzini o îmbogăţire a cu­
noştinţelor despre poporul român, cultura, viaţa, luptele şi idealurile sale.

5
Prin Antim, au fost lărgite temeiurile unei durabile prietenii, care leagă
pină azi cele două popoare.
Cartea de faţă este fructul acestei opere îndelungate de cunoaştere reci­
procă romăno-gruzină şi ultimul document al ei. Fanny Djindjihaşoili s-a
consacrat de mult alcătuirii unui portret gruzin al lui Antim Ivireanul, con-
tinuind eforturile altor specialişti din Tbilisi în istoria culturii. Pentru du­
cerea la bun sfîrşit a cărţii de faţă, autoarea se recomandă prin buna sa pre­
gătire privind trecutul românesc şi gruzin, demonstrată prin studiile publicate
pe această temă şi prin biografia lui Antim Ivireanul, apărută la Tbilisi
tn 1970.
Fără îndoială, reconstituirea personalităţii lui Antim este un efort
ştiinţific întemeiat, in primul rtnd, pe cercetarea aclivilăţii marelui cărturar
în Ţara Românească şi reliefată prin contribuţiile a numeroşi specialişti
români şi străini de la Nicolae Iorga, Emile PicoI şi Mario Ruffini pină
la Aurelian Sacerdoţeanu, Radu Albalaşi Gahriel Ştrempel. fn stadiul
aciuai al cercetărilor, perioada gruzină a vieţii lui Anlim, familia lui,
mediul in care s-a născut şi a ucenicit râmin incă necunoscute. Dar nu-i
mai puţin adevărat că specialiştii, ca şi marele public român vor citi cu
interes deosebii cartea de faţă pentru calitatea ei singulară pe care numai
un autor din Georgia i-o putea conferi, şi anume : imaginea pe care viaţa
şi opera marelui cărturar o proiectează pină astăzi in conştiinţa naţiunii
din care se trage.
Această imagine o aflăm boyatăîn nuanţe, aulentică, deplin evocatoarein
această carie. Fann y Djindjihaşioili aşiiut să-l aşeze pe A n tim in ambianţa
culturalăin care a trăit, a gindil, a creat, şi in felul acesta ne demonstrează
că, odată cu portretul cărturarului, cultura românească insăşi a fost proiec­
tată cu realizările ei din secolele al XVII-l ea — XV I I I - l e a în conştiinţa
gruzină. Informaţiile privind mediul cultural ivirean din aceeaşi epocă
ne permit să închipuim notele exotice ale scriitorului şi artistului, pe care-l
păstram în minte numai in oeşmînlul şi cu trăsăturile sale româneşti.
Cu aceste merite oferă autoarea publicului românesc această carte, care
se inscrie ca o nouă şi valoroasă contribuţie la propăşirea prieteniei şi coope­
rării.
VI RGI L CA N DE A
 CU V I X T[ ÎNA IN TE

„De cîte ori v a Voi cineva să deschidă cartea suveni­

ru rilo r literare ale n aţiei rom âne, num ele lui A ntim tipograful
se v a p re zen ta cu onoare p rin tre cele dinţii. Isto ria p ro p ă­
şirii n o astre n aţio n ale îl v a am inti în veci cu laude şi-i v a
aco rd a în to t tim p u l glorioasele p rero g ativ e ce se dau acelora
care ştiu a se p u n e în capul lum inării un u i popor" — scria
A le x a rd ru Odobescuh
A lătu ri de sărb ă to rire a lui Nicolae Bălcescu, D im itrie
B olintineanu, Alecu R usso, Nicolae Filim on, A nton P ann,
organizaţia N aţiu n ilo r U n ite p en tru Ş tiin ţă şi C ultură
U .N .E.S.C .O . a cuprins în filele calendarului său din 1975
şi aniversarea a 325 de ani de la p re zu m tiv a naştere a lui
A n tim Iv irean u l. D u p ă num ai u n an, a u rm a t com em orarea
a 260 de ani de la m o artea tragică a acestui lu m in ăto r al
pop o ru lu i rom ân, scriitor şi tipograf, um anist, p ro p o v ăd u ito r
al pop o ru lu i în v re m u ri de adînci frăm în tă ri sociale, cînd
în Ţ a ra R om ânească, ca p re tu tin d en i în E u ro p a , începuse să
b a tă v în tu l revendicărilor naţionale şi sociale p en tru d rep tate,
lib e rta te şi frăţie. L u crarea se doreşte o pioasă rem em orare
a acestei p erso n alită ţi, în vederea unei largi cunoaşteri şi
pop u larizări a v ieţii şi operei sale. F igură de em inent că rtu rar,
p erso n alita te com plexă, care s-a id en tificat pe deplin cu
năzu in ţele poporului din p a tria de adopţiune, Antim Ivireanul

1 Al. Odobescn, CHeva ore la Snagov, In „Opere alete“, II, 1941, p. 282<

7
s-a s itu a t in fru n te a v alorilor culturale clin epoca brînco-
venească, iar opera sa, cercetată to t m ai m u lt azi, relevă
caracteru l pro g resist şi profund p a trio tic al unei a c tiv ită ţi
prodigioase.
D o rin ţa lui n e s tră m u ta tă de a vedea neam ul rom ânesc
liber şi in d ep en d en t a p lătit-o cu p re ţu l vieţii. A c tiv itatea
m u ltilaterală a lui A ntim Ivireanul s-a d esfăşu rat in condi­
ţiile ap ă săto ru lu i ju g al tiraniei şi exploatării tu rceşti, la
care s-au m ai a d ă u g a t sărăcirea ţă rii de biruri şi corvezi,
în v răjb ire a în tre boieri şi jugul robiei ţăranilor. „în tim p u l
dom niei lui C onstantin B rîncoveanu, în tr-o epocă scurtă,
d a r sem nificativă p en tru trec u tu l cultural, cînd a a c tiv a t
A ntim Ivirean u l, Ţ a ra R om ânească se afla p rin să în jocul
diplom atic al m arilo r p u te ri europene, îndeosebi al celor
înco n ju răto are, ale căror interese politice şi religioase con­
trad ic to rii se încrucişau şi se ciocneau pe terito riu l ei“ —
rem arca I. R ăm ureanu?.
T ipograf n eîn trecu t, scriitor d ă ru it cu un ta le n t lite rar
surp rin zăto r, cel d in tîi re p rez en tan t de valoare al genului
orato ric la rom âni, iscusit tra d u c ă to r şi editor, caligraf şi
xilograf, sculptor şi zugrav, ju rist şi m iniaturist, A ntim
Ivirean u l a p arcu rs „cursus honorum ‘f al vrem ii sale, situîndu-
se p rin tre autorii p rim elor m anifestări creatoare, alătu ri de
principii că rtu rari Neagoe B asarab şi D im itrie C antem ir,
de cronicari, de stolnicul C antacuzino, de Olahus şi sp ă ta ru l
Milescu, de m itropoliţii V arlaam şi Dosoftei.

F. Dj.

1 I. R ăraureanu, Antim Ivireanul, luptător pentru ortodoxie, B.O.R.

L X X X IV , 1956, nr. 8 - 9 , p. 831.

8
 GRUZIA ÎN SECOLUL AL XVII-LEA

P o p oru l gruzin este un popor de străveche cu ltu ră.

A şezate în an tic h ita te pe terito rii ce se întindeau p e ţărm u l
estic al M ării N egre, p o p u laţiile colhilor şi iberilor se află
sub in fluenţa grecilor, to ţi m arii istorici ai acestora, începînd
de la H esiod şi co ntinuînd cu X enofon, H ero d o t şi S trabo,
dîndu-ne in form aţii despre cu ltu ra lor m ateria lă şi spiri­
tuală.
Cuceririle rom ane fac ca, începînd din sec. I î.e.n., teri­
toriile tran scau cazien e să in tre în sfera de in flu en ţă a
Im p eriu lui R om an. D evenită, în secolele I —II e.n., o arenă
de veşnice lu p te în tre rom ani şi p ă rţi, provincia iberică
(C hartli) se d etaşează d in tre ele în tr-u n s ta t independent,
pe care îm p ăra tu l T raian şi m ai apoi to ţi urm aşii săi ţin
să-l aibă d re p t aliat, acordîndu-i un s ta tu t favorizant.
A cest fa p t a fă c u t posibilă afirm area aici, la în cep u tu l
secolului al IV-leaL a creştinism ului, care în acel m om ent
era deja consfinţit ca religie oficială a Rom ei. C reştinism ul
a perm is d ezv o ltarea de relaţii culturale cu E uropa. G ruzia
devine m em bră cu d re p tu ri egale a com unităţii creştine de
R ă să rit. E a aduce p rin re p rez en tan ţii ei p rin ţu l B ak u r,
P e tre Iv eru l (Dionisie A reopagitul), Z ahari C hartveli,
Ioane P etridzi, Micael Modrekeli o co n trib u ţie de p re ţ la
m area sinteză de idei care a in tra t în gîndirea filozofică şi
cu ltu rală universală sub num ele de c u ltu ra orientului creştin.
E lem en tu l georgian, ca şi cel arm enesc sau slavon
v o r juca, la fel ca şi cel rom ânesc, un rol im p o rta n t în crearea
lite ratu rii creştine de lim bă greacă.

1 Regele M inau prim eşte botezul tn anul 337.

9
 In secolul al V ll-le a , izgonirea perşilor din T ranscauca-
zia — pe care o ţin eau o cu p ată încă din secolul al V-lea,
de către regele bizan tin Iracli, care-i învinge în tr-u n şir de
b ătălii — accelerează procesul de apropiere a p opulaţiilor
din estul şi v estu l Gruziei.
In secolele al V ll- le a —X l-le a feudalism ul se consoli­
dează, favorizînd dezv oltarea unei cu ltu ri n aţio n ale originale.
A rh itectu ra, scrierea şi lite ra tu ra cunosc o dezvoltare im­
petuoasă. Cel m ai av a n sat sub ra p o rt economic şi c u ltu ra l
devine acum p rin cip a tu l T ao-C lardjetia, ai cărui conducători
se află în fru n te a tu tu ro r form aţiunilor sta ta le gruzine. în
vrem ea lui D avid al IV -lea C onstructorul (1089—1125),
G ruzia devine u n s ta t p u tern ic centralizat.
Sub u rm aşii lui D avid al IV-lea, m onarhia feudală gruzină
continuă să se dezvolte, p en tru ca sub dom nia străn e p o atei
acestuia, îm p ără te asa T a m a ra (1184 —1253), G ruzia să devină
sta tu l cel m ai p u te rn ic din Asia Mică, care în u rm a a numeroase
victo rii re p u rta te asupra sta te lo r m usulm ane vecine,
la începutul secolului al X .III-lea, îşi în tin d ea stăp în irea sau
avea în dep en d en ţă v a ste teritorii ale C aucazului de N o rd ,
Transcaiicaziei răsăritene, ţărm u lu i sudic al Mării N egre,
întregii Arm enii, cu o populaţie to ta lă de Vreo 12 000 000
de locuitori.
Acum c u ltu ra paleogruzină atinge apogeul. înflorirea
gîndirii filosofice se leagă de num ele lui Arseni Icattoeli şi
Ioane P etridzi, care, alătu ri de im pecabile trad u c eri din
filosofii greco-bizantini, scriu tr a ta te de filozofie originale.
T o t acum se dezvoltă lite ra tu ra istorică. în secolul al X H -le a ,
scrierile a diferiţi istorici sîn t reunite în tr-u n codice in titu la t
„Cartlis Ţ hovreba".
A lătu ri de trad iţiile proprii, cu ltu ra elină şi cea b izan tin ă
sîn t b o gat rep rezen tate in G ruzia, la fel ca şi cea a rab ă şi
persană. C irculaţia pe aria cu ltu rală se face în sens b iu n iv o c,
elem entul gruzin influenţînd şi el organic a rta b izan tin ă
şi persană.
In v azia horezm ilor din 1225 —1228, iar apoi cucerirea
Gruziei de către m ongoli, în 1230—1231, distrug econom ia
Gruziei ş i . u n ita te a ei politică, anihilîndu-i dezvoltarea. în
p rim a ju m ă ta te a secolului al X lV -lea, Gheorghi al V-lea
M agnificul a reuşit să îm b u n ătăţească situ a ţia econom ică

10
a ţării, redîndu-i p restig iul de odinioară. D ar in 1386 —1403, ea
este călcată în o p t rîn d u ri de T am erlan şi nu m ai reuşeşte
secole întregi să re v in ă la situ a ţia dinainte. P o p u la ţia se
ră re şte sim ţito r, a c tiv ita te a econom ică slăbeşte, nivelul de
c u ltu ră scade. R efacerea nu era posibilă, în tru c ît în secolele
u rm ă to a re p o porul gruzin a a v u t de lu p ta t îm p o triv a a to t
felul de expansiuni străine. C ăderea B izan ţu lu i a a g ra v a t
şi m ai m u lt această stare. D ecadenţa a dus şi la d isp ariţia
u n ită ţii politice, ţa ra divizîndu-se în prin cip atele C aheti
şi C ârtii, în p a rte a ei răsăritean ă, şi Im ereti, în p a rte a apu­
seană. De aceasta din u rm ă s-au se p a ra t voievodatele
A bhazia, G uria, Megreli. Sudul G ruziei — S am ţh e-S aa ta b a-
go — co n stitu ia un v o iev o d at independent.
În cep în d d in secolul al X V I-lea ţa r a se tran sfo rm ă
în tr-u n te a tr u de lu p te în v erşu n a te în tre T u rcia şi Iran , care
doreau s-o su p u n ă to ta l. P oporul gruzin s-a îm p o triv it cu
înverşunare şi u n o ra şi alto ra . Mii de gruzini au p ierit în
cursu l invaziilor.
D eşi au fost şi perioade în care conducătorii prin cip atelo r
şi v o iev o d ate lo r au iz b u tit să îm b u n ătăţeasc ă sta re a ţă r ilo r
lor, G ruzia s-a aflat mereu într-o s itu a ţie fo a rte grea.
tn p rim a ju m ă ta te a secolului al X V II-lea, C ârtii şi
C aheti âu fost prinse în lu p te grele îm p o triv a kizilbaşilor1
şahului A bas I, care plănuia e x term in a rea fizică to ta lă a
gruzinilor şi colonizarea ţă rii cu po p u laţii turce. N um eroşi
gruzini au înscris pagini de vitejie în lu p ta îm p o triv a Iran u ­
lui. P rin tre aceştia, co nducătorul de oşti Gheorghi S aakadze,
principele C ahetiei-T cim uraz I, care a fost şi un m are poet,
principele C artliei-L uarsab. M ulţi gruzini au fost s tră m u ta ţi
f o r ţa t în Iran , un d e s-au s ta to rn ic it în diverse g ru p u ri
etn ice : . fereidani, horasm i, şad an b eraţi.
In u rm a ac esto r lu p te sîngeroase, iranienii au fost siliţi
să dea înapoi.
Principii gruzini au fost constrînşi în rep etate rîn d u ri, să
recunoască v a s a lita te a principatelor lor fa ţă de Iran şi T urcia.
A stfel, din 1518 C aheti şi C ârtii ca p ătă s ta tu tu l de „M ulk
— şi — moorus", ceea ce însem na că era socotit un te rito riu
p riv ileg iat în sensul că principele său era suveran pe pâ-

1 Războinici iranieni cu tu rb an e roşii.

11
m înturile sale, d ar p en tru a se urca pe tro n tre b u ia să prim ească
în v e s titu ra şah u lu i Iranului, să pornească în ca m p a n ii
cu so ld aţii săi la cererea acestuia şi să p lătească bir.
P a rte a ap u se an ă a Gruziei a in tr a t în sfera de in flu en ţă
a Turciei, care a cu cerit în secolul a l X V I-lea p rin cip a tu l
S am ţh e-S aatab ag o , transform îndu-1 în paşalîc. Islam ul a
im pus m odul de v ia ţă şi obiceiurile tu rc e şti. Astfel, unul din
cele mai d ez v o lta te p rin cip a te gruzine îşi vedea am e n in ţa tă
e x is te n ţa n a ţio n a lă . în afară de aceasta, el devenea o bază
de atac p en tru cucerirea Gruziei apusene, care în secolul al
X V II-lea se afla în tr-o sta re de ex tre m ă d ecad en ţă.
P rocesul de dezm em brare în prin cip atele Im ereti şi
voievodatele M egreli, A bhazia şi G uria continuă să se adîn-
cească. Se form ează definitiv voievodate sep a rate. D intre
acestea se în tă re şte în mod deosebit Megreli, al cărui principe
L evan al II-lea D a d ia n i (1611 — 1657) încearcă să reunească
sub sce p tru l său în tre a g a Gruzie apuseană.
N eîn cetatele războaie d in tre p rin c ip a t şi v o ievodate
ruinează ţa r a şi î.i slăbesc p u terea politică. E a cade to t mai
m u lt sub in flu en ţa p u tern icilo r săi vecini m usulm ani. în
secolul al X V II-lea, Abhazia, Megreli, G uria, iar mai apoi
şi Im ereti p lătesc b ir Turciei. D ealtfel, înşişi feudalii erau
cei care co n trib u iau la în tă rire a stăp în irii tu rceşti, chem înd-o
în a ju to r în cursul n esfîrşitelo r lu p te ce se dădeau în tre ei.
A stfel tu rc ii au re u şit să p u n ă m îna pe ce ta tea K u taisi.
L a m ijlocul secolului, în G ruzia apuseană izbucneşte o
p u tern ică răzm eriţă. L ipsa unei p u te ri ce n tralizato are îi
a ju tă pe stăp în ii feudali să pună m îna pe păm înturile p rin ci­
pilo r şi pe cele ţă ră n e şti, să desfiinţeze episcopatele, ocupînd
p ăm în tu rile acestora. T o t acum începe vînzarea gruzi­
nilor, în special a ţă ra n ilo r, în afara hotarelor ţă rii. B andele
de n eg u sto ri de oam eni hălăduiesc n u num ai la graniţe, ci
ch iar în centrul ţă rii, unde se instalează n esig u ran ţa şi dom ­
n ia bunului plac. C reşterea exploatării îi aduce pe ţă r a n i
în tr-o s ta re jalnică. E pidem iile îşi fac loc, p u stiin d to tu l.
C hiar şi în această epocă, de decadenţă to ta lă , în G ruzia
apuseană se m enţin însă elem ente de cu ltu ră naţional-reli-
gioasă, fa p t consem nat în cronicile m isionarilor catolici,
care îşi intensificaseră a c tiv ita te a prin acele locuri. De la
italia n u l De Castelli ne-a răm as o în făţişare am ă n u n ţită

12
a tra iu lu i şi m oravurilor epocii, ca şi o descriere a curţii
lui L evan al Xl-lea D a d ian i'.
în a doua ju m ă ta te a secolului, are loc o în tărire a p u ­
te rii p rin cip atu lu i C ârtii, pe al cărui tro n se urcă, în 1658,
V a h ta n g al V-lea (Ş ah A bazj, din neam ul B agrationilor.
E nglezul D. L an g îl descrie pe V ah tan g al V-lea ca pe
un „om p lăcu t la ch ip , bun co n d u c ăto r de oşti, ex p erim en tat
dip lo m at şi un agreabil in terlo cu to r* '12. G raţie darurilor sale,
el devine o figură rem arcabilă n u num ai în ţin u tu l transcauca-
zian, ci şi în cu p rin su l m arelui im periu iranian. E l reuşeşte
să scoată p rin cip a tu l C ârtii din stare a de ruină şi in troduce
o serie de legiuiri noi şi avansate. Sub dom nia sa, m isionarii
catolici îşi intensifică a c tiv itatea . în deceniul al 8-lea, la
Tbilisi ia fiin ţă o m isiune a ordinului C apucinilor. A vînd
c o n ştin ţa clară a fap tu lu i că num ai o G ruzie u n ită îşi poate
cuceri in d ep en d en ţa fa ţă de Iran şi T urcia, V a h tan g al V-lea
în trep rin d e o serie de te n ta tiv e de a uni ţa ra , te n ta tiv e sol­
d a te cu oarecare succese. A stfel, el u rc ă pe fiul sau Arcil
pe tro n u l Cahetiei, d ar in urm a com plicării situ a ţie i politice,
acesta este silit să părăsească Caheti în anul 1675. A c tiv ita te a
politică a lui V a h tan g al V-lea stîrn eşte nem u lţu m iri în
Iran . în 1676, el m oare în drum spre Ispahan, unde fusese
chem at p e n tru a i se cere socoteală. L a tro n u l C artliei se
urcă fiu l său cel mare, Gheorghi al X l-lea.
G heorghi al X l-le a este, la rîndul lui, o m are p erso n alita te’
iscusit con d u căto r de oşti şi un om în z e stra t cu o deosebită
tă rie fizică şi sp iritu ală. In 1688, poporul Cahetiei îi cere să
alunge din Caheti pe g u v ern ato ru l iran ian . El este g ata să ia
această cerere d rep t p re te x t spre a-şi atinge ţelu l de unificare a
Gruziei apusene. D ar îşi atrage n em u lţu m irea şahului Suleim an,
care tr i m ite tru p e, in stalîn d în acelaşi an pe tro n u l C artliei
pe p rin cip e le Iracli I, n ep o tu l lui T eim uraz I, principele Cahe­
tiei, c a re trece la m ahom edanism . Gheorghi I, refugiat în
Gruzia apuseană, speră într-o revenire la tre n u l C artliei şi
c o n tin u ă să lu p te p en tru el. P rilejul favorabil se iveşte în
1696.

1 Don Christoforo De Castelli, Relazlone e Album dei schizzi sulla

Georgia del secolo X V I I , Tbilissi, 1978.
2 D. Lang. The last Ycars of Georgian Mortarch y.

13
 Iracli I se discreditase to ta l : nu-şi cunoştea poporul
şi ţa ra . S itu a ţia in te rn ă se agravase în im periul în te m e ia t
de şahul Abaz, care am en in ţa să se dezm em breze. In aceste
condiţii, la cu rte a şahului s-a h o tă rit să fie folosită v itejia şi
iscusinţa m ilitară a gruzinilor, pe care cercurile diriguitoare
ale Iran u lu i o p re ţu ia u d in to td e au n a. Apelînd la serviciile
lor de soldaţi destoinici, ei distrugeau, în acelaşi tim p, pe
cele m ai în zestrate căpetenii ale gruzinilor din m işcarea antiir-
nian ă ce avea loc în interiorul propriei ţă ri. în v irtu te a acestui
fa p t, m ulţi gruzini deţineau fu n cţii în alte în a rm a ta iraniană,
fa p t ilu s tra t de D. L ang p rin tr-o m u ltitu d in e de exem ple,
în cartea sa m ai sus c ita tă , în care afirm ă că, în cursul seco­
lului al X V II-lea, în arm a ta iran ian ă serveau de la 8 000
pînă la 40 000 de gruzini.
G ruzinii ocupau slujbe de seam ă şi în ad m in istraţie,
bucurîndu-se de resp ect şi a u to rita te , astfel in cit un m isionar
francez ce călăto rea în secret prin Iran, cu veşm inte gruzine,
a fost tr a t a t cu respect.
In v ia ţa cu ltu rală a Iranului, gruzinii s-au m an ifestat
plenar, dînd în secolul al X V II-lea pe poeţii K aihosro-han,
Zeinal-beg, Z urab-beg, pe pictorii D isabadari, Siaoş-beg
şi alţii.
T alentele m ilitare un an im recunoscute ale lui G heorghi al
X I-lea l-au d eterm in at pe şah să facă pace cu el. T o to d ată,
şahul sacrifică pe Iracli I, care îi era fidel, redînd tro n u l lui
Gheorghi al X I-lea. A cesta din urm ă este chem at la Ispahan
în 1696, dar, deşi fusese în tă rit pe tro n , nu mai este trim is
înapoi în Gruzia, ci n u m it g u v ern ato r general al provinciei
K irm an. Ca lo cţiito r al său la com anda tru p e lo r este n u m it
fratele său L evan. In acest tim p , în G ruzia dom nea fratele
lui L evan — V ahtang, sub num ele de V ah tan g al V l-lea.
Gheorghi şi L evan au eliberat cîteva provincii de popoarele
învecinate, care le atacaseră. M u lţum it de serviciile lui Levan,
şahul îl num eşte, d rep t ră sp la tă , D ivan-beg (consilier),
iar pe fiul său K aihosro îl face prefect de Ispahan.
A flînd de m oartea lui G heorghi al X I-lea, ucis m işe­
leşte în cursul u n o r lu p te în 1709, şah u l îl cheam ă la el pe
K aihosro, al cărui t a tă Levan m urise în acelaşi an, num indu-1
principe al C artliei şi „am irspasalar" (m are com an d an t de
oşti). D ar, deşi n u m it principe, K aihosro n-a plecat, pînă

14
în 1711, în C ârtii, la cîrm a căruia co n tin u a să se afle princi­
pele V ahtang, care îi trim ise 1 500 de călăreţi gruzini.
G ru p area an tig ru zin ă afla tă în p re ajm a şahului a
încercat $ă-l îm piedice pe K aihosro s'ă organizeze o nouă
expediţie în provinciile răsculate. Cu to a te acestea, K aihosro
a re u ş itin iţia l să o b ţin ă im p o rtan te succese m ilitare. D a r din
cauza tră d ă rilo r şi d ezertărilo r din rîndurile iranienilor a
fost în frîn t, căzînd eroic, la 2b octom brie 1711, pe cîmpu 1
de bătaie.
Sîngele v ă rs a t de gruzini p en tru interesele Iran u lu i a
d a t C artliei un răgaz în care nu a cunoscut invazii din
p a rte a acestuia.
D upă m o artea lui G heorghi al X l-le a şi a lui K aihosro
C ârtii a fost cîrm uit de V ahtang, lo cţiito r în tre 1705 şi 1712,
şi principe în tre 1716 şi 1722. V enit în fa p t la cîrm a sta tu lu i
încă din 1703, V ah tan g începe o lu p tă energică p en tru res­
tab ilirea ordinii şi p ro sp e rită ţii în C ârtii. B ogata sa ac tiv i­
ta te se răsfrînge b in efăcăto r asupra tu tu r o r dom eniilor vieţii
de s ta t şi sociale. E l începe prin a restau ra legiuirile încălcate
sub dom nia lui Iracli I, în lă tu rîn d pe oam enii acestuia şi
readucîndu-i în d rep tu ri pe p a rtiz a n ii lui Gheorghi al X l-lea.
Apoi, începe să acorde to t sprijinul său bisericii, luînd
in iţia tiv a convocării unui sinod, care alege d rep t cap al biserir
cii pe fratele sau D o m e n ti; aceasta duce, desigur la în tărire a
p u terii proprii.
V ah tan g a depus m ulte stă ru in ţe p en tru reîntoarcerea
ţă ra n ilo r b ăjen iţi în tim p u l dom niei lui Iracli, aşezîndu-i
in sate dem ult p u stiite din regiunile : K vişheti, T rialeti
G u d jareti.
Sub dom nia sa s-a desfăşurat o v astă operă de construcţie.
P a la te noi au fost zidite la Tbilisi, Gori şi K odjori, precum
şi k arav anserdiuri la Tbilisi. D rum uri şi poduri au fost re­
parate, ia r canalele de irigaţii reconstruite, perm iţîndu-se,
dezvoltarea ag ricu ltu rii. T re p ta t v ia ţa economică a Cartliei
începea să devină înfloritoare. P ăsto ritu l a cedat locul agri­
cultu rii intensive. Au crescut su p rafeţele p la n ta ţiilo r de
bum bac, ale cu ltu rilo r de dud p en tru creşterea vierm ilor de
m ătase şi ale viilor.
V eniturile sta tu lu i au crescut, ia r circulaţia m onetară a
fost reglem entată. P ro sp eritate a generală a C artliei s-a re ­

15
fle c ta t asu p ra d ezvoltării oraşului Tbilisi, care a devenit un
cen tru com ercial şi m eşteşugăresc im p o rtan t, cu peste 200 000
de locuitori.
Astfel C artili a ajuns cu m ult în ain tea tu tu ro r celorlalte
provincii gruzine la începutul secolului al X V III-le a , a tît
în ceea ce p riv eşte d en sitatea populaţiei, cît şi sta re a econo­
miei. Un rol im p o rta n t a ju cat în această p riv in ţă reglem en­
ta re a d rep tu lu i civil şi p riv a t de către V ahtang, care a în­
to cm it, cu aju to ru l m arilor feudali şi al feţelor bisericeşti,
codul de legi „D ju li“. In vederea re d a c tă rii lui, V a h ta n g a
a d u n a t şi a u tiliza t num eroase m onum ente de d re p t vechi
gruzine, precum şi străin e (precepte biblice, legi greceşti,
arm eneşti). T o t d a to rită stră d u in ţe lo r sale a fost elaborat
un alt m onum ent al legislaţiei gruzine : „ D a stu r — lam ali“,
care rep rezen ta legea fu n d am en tală a statu lu i.
în to c m ite p e n tru C ârtii, legiuirile lui V a h ta n g au fost
recunoscute şi în celelalte regiuni ale ţă rii. E le au fost apre­
ciate în mod deosebit de specialiştii europeni'.
V ah tan g a aco rd at o aten ţie deosebită dezvoltării cul­
tu rii n aţionale, în fiinţînd o comisie de în v ă ţa ţi care să în to c­
mească o istorie a Gruziei, sub conducerea lui Beri Igna-
taşv ili. D epunînd o v astă a c tiv ita te , această com isie a în­
to c m it o istorie a Gruziei de la începutul secolului al X lV -lea
pînă în secolul al X V II-lea. Din această şcoală de v estiţi în­
v ă ţa ţi făcea p a rte şi fiul lui V ahtang, principele V ah u şti,
stră lu c it istoric şi geograf. M îndria acestei pleiade de m ari
în v ă ţa ţi era p receptorul lui V ahtang, S ulhan-S abba-O rbeliani
m are lexicograf, sav a n t, poet, fabulist, diplom at şi b ă rb a t
de s ta t rem arcabil. D icţionarul explicativ în to cm it de el
con stitu ie şi astăzi un te z a u r al lim bii gruzine.
P rin tre m ăsurile de ordin cu ltu ral lu a te de V ah tan g
se cuvine am in tită , în prim ul rînd, întem eierea prim ei
tip o g rafii gruzine din G ruzia. Aici a fost tip ă rită , în 1712,
m o num entala c a rte a lite ratu rii gruzine „V ephis T kaosani", cu
com entarii scrise de însuşi V ahtang, care era deopotrivă
istoric, poet, tra d u c ă to r şi critic.
R odnica a c tiv ita te a principelui lo cţiito r V ah tan g a fo st
în tre ru p tă în u rm a m orţii lui K aihosro, în 1711, cînd a p o rn it 1

1 V. Joseph K arst. Code Georgien du roi Vahtang VI, Strassbourg,

1934 , 37 .

16
spre Iran cu sp eran ţa că şahul îi va consolida poziţia de
principe pe tro n u l K artlie i. D a r au început să acţioneze marii
feudali, ca şi şefii garnizoanelor p ersan e din G ruzia, cărora
V ah tan g n u le era pe plac. Şahul a ce ru t acestuia să tr e a c ă
la m ahom edanism , lucru pe care V ah tan g l-a re fu za t. D rep t
urm are, şahul n u m eşte pe tro n u l C artliei pe fratele său Iesse,
care trec e la m ahom edanism , reţinîhdu-1 p e V ahtang, de
fap t, ca prizonier.
Spiritele în a in ta te ale înaltei so cietăţi gruzine au depus
to a te s tră d u in ţe le sp re a obţine eliberarea lui V ahtang.
S u lh an-S aba-O rbeliani, care tre c u se la catolicism , a în tre ­
prin s în a c e s t scop o călătorie în E u ro p a în 1713. E l s-a
f ă c u t m esagerul în a lte lo r cercuri oficiale ale ţă rii sale, care
doreau o alian ţă cu biserica catolică şi cu F ra n ţa , punîndu-şi
sp e ra n ţa în p ro tecţia din p a rte a acestora. A fo st prim it cu
m ari onoruri de P a p a de la R om a şi de L u d o v ic al X lV -lea.
M anierele sale alese au produs o im presie deosebită la cu rtea
R egelui-Soare, d ar n-a reu şit să prim ească nici un sprijin
real. D ezam ăgit, V ah tan g a fost silit să tre a c ă la m ahom e­
danism .
 VIAŢA LUI ANTIM IVIREANUL

în tre c u tu l în d e p ă rta t, în m ai m ulte ţă r i ale lum ii

i( Siria, P alestin a, G recia, B ulgaria) au e x ista t focare de cul­
tu ră georgiană, care au ju cat un rol im p o rta n t în dezvoltarea
şi răsp în d irea ei.
R ep re zen tan ţi ai filozofiei şi culturii georgiene, c a :
P e tre Iv eru l (Dionisie A reopagitul), Gheorghi Atoneli, Ioane
P etrid zi, Grigol B acuriani şi m ulţi alţii au dus faim a ţă rii
d e p a rte de gran iţele ei.
Un loc deosebit p rin tre m arii oam eni de cu ltu ră de ori­
gine georgiană, a căror a c tiv ita te s-a desfăşu rat pe m eleaguri
străin e, îi a p a rţin e lui A ntim Ivireanul, căruia georgienii
îi sp u n A ntim oz Iverieli (după vechea denum ire a Georgiei —
Ibenia sau, greceşte, Iviriâ), em inent c ă rtu ra r, tipograf, scriitor
c t i t o r şi m in ia tu rist din secolele al X V II-lea — al X V III-le a ,
p e n tru care Ţ a ra R om ânească a devenit a doua p a trie şi
c ă re ia i-a consacrat to a tă energia şi v ia ţa sa.
D u p ă cum am re la ta t mai sus, în secolul al X V II-lea
G eorgia a d ev en it arena de lu p tă a două s ta te inam ice —
P e rs ia şi Im periul O tom an, care urm ăreau acelaşi s c o p :
acap ararea Georgiei şi nim icirea poporului georgian.
D uşm anii d ev a sta u oraşele şi satele, vindeau tin e ri şi
fe te georgiene în T u rcia şi în alte ţ ă r i ale O rientului A pro­
p iat, în sclavie.
în această perioadă, de grele încercări p en tru poporul
georgian, p erio ad ă tu lb u re a istoriei Georgiei, vicisitudinile
s o rţii 1-au a ru n c a t pe tîn ă ru l A ntim (A ndro) d ep a rte de ţa r a
sa şi, după un tim p destul de îndelungat, a ajuns în Ţ ara
R o m ân ească (Valahia).
 F u rtu n ile care au tre c u t p este p a tria lui A ntim i-au
şters urm ele copilăriei — nu avem d ate precise despre fam i­
lia sa. D a r p u ţinele info rm aţii care au ajuns pînă la noi atestă
că era georgian de origine. In prim ul rînd, A ntim însuşi iscă­
lea Ivireanul, A ntim din Iviria. Şi, to tu şi, unii cercetăto ri
de seam ă nu erau siguri de originea lui A ntim . C ăutînd să
elucideze lacunele din biografia m arelui c ă rtu ra r, au emis
diferite p ăreri, uneori chiar co ntradictorii, care a stăz i nu
mai şîn t valabile.
N. Iorga înclina să creadă că A ntim s-a n ă sc u t dincolo
de M area de A zov1, deşi mai tîrziu afirm a că A ntim se tră g e a
din Iviria-G eorgia, d in tr-u n neam cu o străv e ch e cultură.
Al. Odobescu îl considera n ăscut în sudul D unării, că­
lu g ă rit la m ăn ăstirea Iv ir de la A thos123.
M itropolitul A thanasie M ironescu3, Gh. E n ăcean u -
C raioveanu4*ş.a., erau de părere că A ntim a v en it în copi­
lărie în Moldova, unde a v ieţu it vrem e îndelungată.
E piscopul M elhisedec al R om anului, fost m em bru al
Academ iei, a atra s p rim a d ată a te n ţia asu p ra lui. E l am intea
că A ntim era georgian, că s-a n ăscu t în C aucaz, şi anum e în
Iberia sau Iv iria (denum irea grecească), de aceea el însuşi
iscălea Ivireanul. Melhisedec* am in tea că A ntim cu n o ştea
mai m ulte lim bi, în p rim ul rînd lim ba lui m a te rn ă — geogiana.
G. Ş trem pel6 subliniază că studiul lui M elhisedec răm îne
valabil şi astăzi, în p ă rţile lui esenţiale.
A lţi cercetători, din secolul tre c u t şi pînă.în zilele noastre,
rom âni şi străin i, cum au f o s t : prof. P. H aneş, I. B ianu,

1 N, Iorga, In Istoria literaturii române, sec. X V I I I , voi. I, Bucureşti,

1910, n o ta 1, p. 419.
2 Al. Odobescu, Ctteoa ore la Snaaov, R evista rom ână, II, 1862, p. 402.
3 At. Mironescu, Sfinta episcopie a eparhiei IUmnicului — Noul
Severin in trecut şi acum, B ucureşti, 1906., p. 86.
4 Condica sţintă, publicată de Ghenadie E năceanu, voi. I, Bucureşti,
1866, p. 100.
6 A ntim Ivireanul, Predice făcute pe la praznice mari de Antim loi-
reanul, mitropolitul Ungrovlahiei, 1709 —1716. P ublicitate de prof. I. Bianu,
cu n o tiţe biografice de episcopul Melhisedec, B ucureşti 1886, p. XV ; cf.
Didahiile ţinute in Mitropolia din Bucureşti de Antim Ivireanul, mitropolitul
Ungrovlahiei 1709 — 1716, publicate şi corectate de Constantin Erbiceanu,
cu notiţe biografice de episcopul Melhisedec, B ucureşti, 1888, p. X X .
6 G. Ştrempel, Antim Ivireanul, in Analele Academiei R. S. R om ânia,
anul 100 (1966), scria IV, voi. XVI.

19
 W. D obrescu, P. C onstantin eseu-Iaşi, D. B ogdan, Em ile
P icot, Mario R uffini şi m ulţi alţii nu mai pun Ia îndoială
originea georgiană a Iu i Antim .
P. C onstantinescu —I a ş i\ afirm ă : „A ntim (A ndro) s-a
n ă sc u t în Iviria, de unde a fost ră p it şi v în d u t în sclavie
de tu rc i... A ntim , fiul poporului georgian, m are p a trio t..."
D. Bogdan* no tează : „E ste cunoscut num ai că era fiu!
lui Ion şi al M ăriei, şi provenea din Iveria (denum irea cla­
sică a Georgiei ...). Profesorul italia n Mario Ruffini* rem arcă
acelaşi lucru : „ F iu llu i Ioan şi al M ăriei este n ăscu t în Georgia ;
denum irea clasică este Iviria, de aici şi num ele de Ivireanul".
S a v a n tu l francez Em ile Picot* sc rie : „A ntim Ivireanul nu
u ita să am intească în nici o lucrare originea sa georgiană...
Deşi georgian de neam , A ntim s-a leg at cu to t su fletu l de a
doua sa p atrie, cu care s-a identificat com plet...".
în ceea ce p riv eşte izvoarele georgiene din tre c u t, cele
mai m ulte p riv in d istoria tipografiei (K vashadze, Gorde-
ziani, A. H ahanaşvili, Z. Cicinadze), ca şi cele contem porane
(K. Şaraşidze, G. Leonidze, Ş. K urdghelaşvili), ia r în ultim ii
ani cele două m onografii privind a c tiv ita te a m ultilaterală
a lui A ntim aduc d ate care dem onstrează originea sa geor­
gian ă*1*5, 6*8.
In Georgia, A n tim a fost a m in tit îndeosebi în legătură
cu isto ria tip aru lu i, d ar originea georgiană a lui A ntim oz
(cum îl num esc georgienii) n u s-a pus niciodată sub sem nul
în treb ării. O dovadă în plus că A ntim e georgian o găsim

1 P. C onstantinescu-Iaşi, Legăturile culturale romăno-ruse in

trecut, E d itu ra Academiei R .P .R ., 1954, p. 176.
1 D. B ogdan, Viata lui Antim Ivireanul. in B .O .R ., X X IV , N. 8 - 9 ,
1956, p. 679.
? Mario R uffini, II metropolita valacco Antim Ivireanul (1716), In :
„O ikum enikon" (Roma), 1966, voi. III, p. 357—398.
4 Emile Picot, Notice biographique el bibliographique sur l’imprimeur
Anlhime d’Ivir, mbtropolitain de Valachie. in Nouveaux Mclanges Orienlaux.
M6nooires, textes e t traductions publi^s p a r Ies professeurs de l’Ecole.
speciale des langues ori&ntales vivantes, â I’oceasion du V ile . Congres
in tern aţio n al des orientalistes r6unis â Vienne (septem bre 1886). Paris,
1886, p. 5 1 3 -5 6 0 .
5 F anny D jindjihaşvili Antimoz Iverieli, L iteratu ra da liclovneba,
T bilisi, 1967 (in lim ba rusă).
8 O. Gvincidze, Antim Iverieli, Tbilisi, M eţniereba, 1973 (în lim ba
georgiană).

20
 în c a rte a tip ă rită în lim ba arabă, unde A ntim iscăleşte
Gurdji, ceea ce înseam nă georgian.
Se cuvine su b lin ia t fap tu l că A ntim însuşi foloseşte
orice ocazie p en tru a am inti că era străin în Ţ ara R om ânească
C hiar şi în scrisoarea către C o n stan tin Vodă R rîncoveanu.
din 13 ian u arie 1712 (pu n ctu l 92), A ntim n o ta : „E u sîn t
străin în ţ a r a asta şi nu se cădea să fiu m itropolitul ţă rii" ,
în B u letin u l oficial al P atriarh ie i rom âneşti, în Titulatura
mitropolitilor, citim de asem enea : „Succesorul m itropolitului,
Teodosie, cunoscutul m itropolit A ntim Ivireanul, aproape
în to td e a u n a am in teşte de originea sa georgiană".
C onsiderăm că această problem ă, a originii lui A ntim ,
este absolut clară, din m om ent ce secretaru l lui C onstantin
B rîncoveanu, A nton M aria del Chiaro, contem poran cu
A ntim , care l-a cunoscut îndeaproape, în lucrarea Istoria
delle moderne rivoluzioni delta Valahia', d îndu-ne in fo rm aţii
in tere sa n te şi p reţio ase despre v ia ţa şi a c tiv ita te a lui A ntim ,
a te stă originea sa georgiană, spunînd, în tre altele, că num ele
său m irean era A ndrei şi că „fost sclav, în adolescenţă,
d a to rită m u ltip lelo r sale ta le n te a ajuns la cea mai în a ltă
t r e a p tă bisericească".
N u dispunem însă de d ate precise despre v ia ţa lui A ntim
în a in te de 1691, cînd se face cunoscut în Ţ a ra R om ânească
(d a ta cînd tip ă re şte prim a ca rte iscălită de e l ) :
„Iv irean u l, adică cel n ăscu t în Georgia (Ivir), este şi
răm îne n en tru noi un m are sem n de în treb a re" *.
D in spusele lui A nton M aria del Chiaro („lu at sclav în
ad o lescen ţă şi dus la C onstantinopol..."), aruncînd o p rivire
asu p ra situ aţie i din Georgia acelei epoci, se p oate trag e con­
cluzia că a fost ră p it din regiunile de pe lito ralu l Mării Negre
al G eorgiei apusene ; e posibil să fi fost ră p it şi din alte
p ă r ţi ale Georgiei apusene sau răsăriten e, ş tiu t fiind fa p tu l
că, în secolul al X V II-lea, trib u rile daghestane (locuitorii
m u n ţilo r Caucaziilui de nord) ră p eau oam enii şi îi vindeau
în sclav ie în Crimeea, de unde îi duceau la C o n sta n ti­
nopol şi în a lte p ă r ţi ale im periului otom an. 12

1 A nton Maria dei Chiaro, Istoria delle moderne rivoluzioni della

Valachia, V eneţia, 1718, p. 42 şi p. 220.
2 Ş. Cioculcscu, Antim Ivireanul, scriitorul, in „Rom ânia lite ra ră " ,
25 septem brie 1975.

21
 Din Aşezămînlul mănăstirii A n tim 1 aflăm că, după obi­
ceiul bisericesc, în afară de m itropolitul A ntim tre b u ia u să
fie pom eniţi Ioan şi M aria — p ă rin ţii lui A ntim , ierom onahul
M acarie şi Theodosie — b inefăcătorii săi.
D in p u ţin e le surse de care dispunem (inform aţii şi date
d estul de su m are şi vagi, în afară de afirm a ţia lui A n to n
M aria del Chiro), ajungem la concluzia că A ntim s-a n ă s c u t
în p reajm a anului 1650, ia r lă v îrsta de 16 ani a fost vîn du t
la tîrg u l de sclavi din C onstantinopol. A jungînd aici, şi-a
făcu t o situ aţie , a strîn s şi ceva avere, în special d a to rită
ap titu d in ilo r sale excepţionale p en tru însuşirea lim b ilo r
străin e şi a culturii, în general. A în v ă ţa t lim bile greaca cla­
sică, neogreacă, tu rc ă şi arabă.
E ste fo arte p ro b abil că a atra s a te n ţia asupra sa şi a
fost ră scu m p ărat de p a tria rh u l din Ierusalim , la cu rte a
căruia şi-a fo rm a t o v astă cu ltu ră şi s-a c o n tu ra t ca o p er­
so n alitate rem arcabilă, uim indu-i pe cei din ju r cu a r ta sa
de caligraf, sculptor, desenator şi lu cră to r de broderie.
Nu se cunosc preocupările lui A ntim la C onstan tin o p o l.
Luînd în consideraţie situ a ţia şi îm p reju rările la cu rte a p a­
triarh u lu i, se p o t trag e însă an u m ite concluzii. Ş. K u r dghe-
laşvili*, în stu d iu l Istoria tipografiei georgiene, îl citează pe
P. Ioseliani, care su sţinea că p a tria rh u l Ierusalim ului a av u t
o corespondenţă su sţin u tă cu îm păraţii georgieni şi cu cato-
licosul Georgiei. In tr-u n a d in tre scrisori, p a tria rh u l îi scria
catolieosului Georgiei : „Scrisorile dum nevoastră sîn t in­
tere san te şi volum inoase, d ar cine să mi le trad u c ă ? N -avem
tra d u c ă to r. D e mii de ori v-am rugat să ne trim ite ţi un sclav
pe care să-l educăm şi să-l în v ă ţă m ca să ne a ju te la cores­
p o n d en ţa n o astră. P înă acum nu n e-aţi trim is" 123.
A ceastă scrisoare relevă în ce scop a fost ră scu m p ăra t
A n tim din sclavie şi cu ce s-a o cupat tim p de mai bine de un
sfert de veac.
A ntim , care, în afară de lim ba sa m atern ă, stă p în e a
şi pe cea grecească, a fost ră sc u m p ă ra t în perioada cînd

1 Aşeiămintul mănăstirii Antim, p ă stra t la Biblioteca A cadem ici

R . S. R om ânia, sub nr. 3342.
2 Ş. K urdghelaşvili, Istoria tipografiei georgiene, E d itu ra Gruzia
Sovietică, Tbilisi, 1959 (In lim ba rusă).
3 P. Ioseliani, Epistola patriarhului Ierusalimului Dositei in Georgia,
1866.

22
p a tria rh ia din Ierusalim era la C onstantinopol şi avea nevoie
de un om care să tra d u c ă din georgiană. In tim p u l şederii
sale la cu rte a p a tria rh u lu i, A ntim s-a făcu t cunoscut şi
ap reciat. D a to rită ta le n te lo r sale şi a uim itoarei sale energii
(de care a d at dovadă mai tîrziu , în a c tiv ita te a care a des­
făşu rat-o în Ţ ara R om ânească), A ntim şi-a creat o s itu a ţie
in d ep en d en tă. „E u aici în ţa ră n -am v en it de voea mea,
nici de vreo sărăcie sau lip să'1...1 — scrie A ntim însuşi în
scriso area către Vodă.
A ceste fap te ne în d rep tă ţe sc să credem că A ntim a venit
în ţa r ă din p a tria rh ia Ierusalim ului, ren u m ită prin cu ltu ra
ei, pe care o m enţionează cercetătorul Ş. K urdghelaşvili
bazîndu-se pe lu crarea lui C onstantin B azili123, fo st consul
general rus în S iria şi P alestina.
N u e deloc de m irare hă A ntim a atras a te n ţia unui
d o m n ito r cum era C o nstantin B rîncoveanu, om de cu ltu ră,
cu p reo cu p ări alese, care se stră d u ia să aibă la cu rte a sa
m in ţi lum inate, adunîndu-i pe cei mai in stru iţi oam eni ai
A pusului şi O rie n tu lu i: „In B ucureşti şi Iaşi se refugie
sîngele cel mai preţios al c re ştin ită ţii răsăriten e" s.
C onstantin B rîncoveanu, care a in stitu it un stil înn o ito r
în a rta şi cu ltu ra rom ânească, legate de o anum ită tra d iţie
p o p u lară, cu sig u ran ţă că a ap reciat talen tele lui A ntim ,
chemîndu-1 în ţa ră din d o rin ţa de a-1 atrag e în noul cu ren t
d e m anifestare culturală,.
Se crede că A ntim ar fi fost adus în ţa r ă la sugestia p a ­
tria rh u lu i D ositei al Ierusalim ului, p en tru a-l convinge pe
B rîncoveanu să folosească serviciile lui A ntim în plan u rile
sale de înviorare a culturii, care coincideau cu p lanurile aces­
tu ia de difuzare a cu ltu rii greceşti în to a tă lum ea ortodoxă.

1 Ş. K urdghelaşvili, op. cil., p. 35.

* C.' Bazili, Siria şi Palestina, P etersburg, 1875, p. 221—222.
3 N. Iorga, Istoria literaturii române în sec. al XVIII-lea, I, p. 39.

23
 ACTIVITATEA ÎN ŢARA ROMÂNEASCĂ

V enit în V alahia în preajm a anului 1690, A ntim şi-ai

început a c tiv ita te a în tip o g rafia de la B ucureşti, condusă
de M itrofan, fost episcop la Huşi, care s-a refugiat în Ţ ara
R om ânească, devenind mai tîrziu episcop la B uzău. D esigur
că lui A ntim , la în ceput, nu i-a fost uşor. î n prim ul rînd,
tre b u ia să în v eţe lim ba ţă rii. C hiar şi în a r ta tip aru lu i, deşi
o în v ăţase dinainte, to t aici urm a să se perfecţioneze.
D in tre m ultiplele sale preocupări, cea care a fost s t r î n s
leg ată de în treag a lui v iaţă şi d a to rită căreia a aju n s să fie
cunoscut şi ap reciat nu num ai în V alahia, ci şi în alte p ă rţi
ale lum ii, este cea de tipograf, „răm înînd, alătu ri de Coresi,
cel mai m are tip o g raf al cu ltu rii m edievale ro m ân eşti'*1 K
în leg ătu ră cu a c tiv ita te a tipografică, care a co n tin u at
sub cele mai bune auspicii, roadele m uncii fiind d in tre cele
m ai frum oase, s-a d iscu tat m ult, fără a se fi sta b ilit unde
anum e a deprins A n tim a rta tip aru lu i. N. Şerbănescu em ite
părerea că A ntim a în v ă ţa t tip a ru l la M oscova sau la K ie v 1.
Mai tîrziu revine, su sţinînd că a r fi în v ă ţa t la V eneţia1.
T eza aceasta nu poate fi adm isă, în tru cît, dacă A ntim
a r fi în v ă ţa t a rta tip aru lu i la V eneţia, fără îndoială că A nton
M aria del Chiaro nu a r fi tre c u t faptul sub tăcere, ci, dim po­
triv ă , l-ar fi subliniat.

1 A ntim Ivireanul, Opere, ediţie critică şi studiu in tro d u ctiv de

Gabriel Ştrenipel, E d. Minerva, Bucureşti, 1972, p. IX —X.
1 N. Şerbănescu, Antim Ivireanul — tipograf, In B.O.B., L X X IV ,
1956, nr. 8 '- 9 , p. 694.
3 N. Şerbănescu, Mitropolitul Antim Ivireanul in Mitropolia Olteniei,
X V III, 1966, nota 17, p. 772 şi 774.

24
 N um eroşi ce rcetăto ri rom âni şi georgieni, bazîndu-se pe
fa p tu l că A ntim a p etre cu t m ultă vrem e la C onstantinopol,
consideră că A ntim a r fi lu cra t aici ca tipograf.
G. L eonidze1 no tează că A ntim a p lecat în V alahia
fiind deja un bun specialist tipograf. C ercetătorul Ş. K u rd -
ghelaşvili123 susţine că p a tria rh u l D ositei a în fiin ţat o tip o ­
grafie la C onstantinopol, în 1670, „iar A ntim oz a fost adus
la cu rte a p atria rh iei Ierusalim ului cu p a tru ani înainte (în
1666), deci el a în v ă ţa t to t acolo tip a ru l, probabil pe 'îngă
tipo g rafu l M itrofan din V alahia".
C ercetările ulterio are în problem a a c tiv ită ţii tipografiei
greceşti la C onstantinopol au in firm at aceste supoziţii :
tip o g rafia , grecească, m u ta tă din A nglia la C onstantinopol
de călugărul M etaxa, a fost distrusă de tu rc i în preajm a a n u ­
lui 1633. L a această d ată grecii s-au ad resat dom nitorului
Moldovei, Vasile L u p u , cu rugăciunea de a înfiinţa la Iaşi
o tip o g rafie grecească.
D upă cum relatează O. G vincidze3, după distrugerea
tipografiei lui M etaxa, că rţi greceşti se tip ăre au la Iaşi,
B ucureşti, Buzău, d ar nu la C onstantinopol, unde tim p de
90 ani n-a ex istat nici o tipografie grecească (singura t i ­
pografie cunoscută era cea a clericilor evrei).
D in corespondenţa lui A ntim cu H risa n t N o tara, aflăm
că A ntim i-a prom is p a tria rh u lu i să-l a ju te să instaleze o
tipo g rafie grecească la C onstantinopol4.
V. Molin5*, în Conlribuţiuni noi la istoricul relaţiilor
culturale cu orientul ortodox (1709 —1712), em ite o nouă
ipoteză, şi anum e că A ntim a r fi p u tu t în v ăţa m eşteşugul
1 G. Leonidze, Antimoz Iverieli, în revista „D roşa“, 2, 1951 (in lim ba
georgiană).
2 K urdghelaşvili, op. cit., p. 31.
3 O. Gvincidze, op. cit:, p. 29.
4 Documente privitoare la istoria românilor, voi. X IV , Colecţia H ur-
muzaki : Scrisoarea, din 15 noiem brie 1712, a lui A ntim , m itropolitul Mun­
teniei, către p atriarhul Ierusalim ului, H risan t N otara, despre vechiul
conflict şi tipografia care urm a să fie Întem eiată Ia Constantinopol : „In
ceea ce priveşte tip aru l pe care ni I ceri, deocam dată e imposibil, deoarece
e defect, stricat, d a r dacă Dumnezeu îi va da săn ătate ucenicului nostru
Mihail, ceea ce am prom is mă voi ţine de cu vînt ; ei singur se va grăbi să vă
facă rost, cu cheltuiala noastră, ceea ce am prom is Fericirei Voastre, să
nu vă în d o iţi11.
5 V. Molin, Conlribuţiuni noi la istoricul relaţiilor culturale cu orientul
ortodox, în B .O.R., m artie-aprilie 1961.

25
tip aru lu i la Tbilisi. Molin a ra tă că îm p ă ra tu l georgian Arcil
a co m an d at la A m sterd am m eşterului T otfaluşi şi tip a rn iţa
georgiană şi u tila ju l, cu douăzeci de ani în a in te de în fiin ţarea
prim ei tipo g rafii georgiene la Tbilisi (1709). Molin susţine
că tip a rn iţa a ajuns la Tbilisi şi presupune că to t aici a r fi
p u tu t în v ăţa A n tim a rta tip aru lu i. D upă cit se cunoaşte
din cercetările în trep rin se în Georgia, tip a rn iţa com andată
la A m sterdam nu a ajuns la T bilisi niciodată, ia r în prim a
ca rte scoasă de sub teascu ri la T bilisi (1709) se subliniază
că pînă atu n ci nu a e x istat în G eorgia vreo tip o g rafie .
Isto ria tipografiei georgiene la T bilisi este bine cunoscută
şi confirm ată p rin docum ente şi d ate precise — nu încape
nici o îndoială că a fost în fiin ţa tă în anul 1709.
P rim a tip o g rafie georgiană a fost organizată la R o m a de
că tre Nicoloz Ciolocaşvili, am basadorul Georgiei pe lingă
p ap a U rban al V l-lea, în anul 1686.
îm p ă ra tu l georgian Arcil a depus efo rtu ri su sţin u te pen­
tr u a deschide o tip o g rafie în Georgia, d ar n u a reu şit. Cea
d inţii tip og rafie la Tbilisi a fost în fiin ţa tă în tim p u l regelui
V ah tan g al V l-lea, care s-a ad resat în V alahia dom nitorului
C on stan tin B rîncoveanu. A ntim Ivireanul, aflînd de rugă­
m intea lui V a h ta n g al V l-lea, l-a trim is pe ucenicul său
M ihai Iştv anovici în G e o rg ia ; îm preună cu ucenicii săi,
m eşteri rom âni şi georgieni, au tip ă rit p rim a carte georgiană —
„E vanghelierul", în anul 1709, la Tbilisi.
O. G vincidze opinează că A ntim a r fi p u tu t în v ă ţa a rta
tipo g rafică la Iaşi, unde a e x istat o tipografie grecească
în fiin ţa tă de p a tria rh u l D ositei (1682) sau, mai curînd,
In Rusia, ca dovadă că to t acolo şi-a în su şit şi lim ba slavonă.
A ceastă supoziţie nu p erm ite însă explicarea im p reju ră rilo r
căderii în robie la tu rc i a lui A ntim , v a sta lui cu ltu ră gre­
cească, lim bile stră in e în v ă ţa te la C o n stan tin o p o l şi, în
sfîrşit, afirm aţiile lui A nton M aria del Chiaro, care nu pot
fi puse la îndoială.
D a ta sosirii lui A ntim în Ţ ara R om ânească se situ eaz ă
în tr e an ii 1688 Şi 1690. N. Jorga crede că a v e n it „ p rin anul
16/80“’ . A lţi cercetăto ri consideră că a în v ă ţa t a rta tip a ru lu i, 1

1 N. Sw bănescu, op. cit., p. 693, cf. N. Iorga, Despre Antim Jvireanu

'n B.O.P,., an LV, 1937, p. 614. Cf. Nicolae Dobrescn, Antim Ivireanul,
p. 11.

26
la tip o g rafia din B ucureşti, la M itrofan, fost episcop la H uşi,
care a lu cra t în aceşti ani la tip o g rafia din B ucureşti.
B azîndu-se pe to a te aceste fapte, p u tem conchide că
A ntim a deprins tip a ru l fie la Iaşi, fie, mai curînd, la B ucureşti,
deoarece în Ţ ările R om âne se aflau singurele tipografii din
B alcani. G. Ş trem p el1, analizînd cu aten ţie to a te argum entele
sub lin iază că A n tim a în v ă ţa t tip o g rafia în ţa ră .
E posibil că A ntim să fi v en it din C onstantinopol la Iaşi,
und e funcţiona tip o g rafia grecească, trim is special p en tru a
a ju ta la o rn am en tarea cărţilor. Aici a r fi p u tu t în v ă ţa a rta
tipo g rafiei, to t aici a r fi p u tu t stu d ia lim bile slavonă şi
rom ân ă.
„P ublicarea c ă rţilo r este viu s u s ţin u tă , g ra v u ra este
inten s cu ltiv ată, iar legâtorii practică o a rtă la nivelul celei
europene... T ipografi, gravori, legători, copişti sîn t atraşi în
această mişcare, şi p re zen ţa lor este h o tă rîto a re în ac tiv itatea
desfăşu rată acum “ — scrie Al. D u ţu 12.
A nton M aria clei Chiaro n o ta : „Am v ăzu t clişee în
lemn şi aram ă p en tru necesităţile tipografiei, unde era direc­
t o r în acel tim p A ntim , m itropolitul V alahiei. georgian de
neam , sclav în tin e re ţe ..." 34.
A jungînd la B ucureşti, A ntim îşi începe a c tiv ita te a la
tip o g rafia în fiin ţată în anul 1678, condusă de episcopul
m oldovean M itrofan al H uşilor, refugiat la cu rte a iui
B rîncoveanu.
D acă A ntim s-a aflat în Moldova, nu e imposibil să fi
v en it de acolo îm preună cu M itrofan sau să fi fost chem at de
ac esta ulterior.
în v a ra anului 1691, M itrofan este n u m it episcop al
B uzăului, ia r ierom onahului A ntim i se încredinţează con­
ducerea tipografiei de la B ucureşti. Cum M itrofan tra n sfe ră
o p a rte din u tilaju l tipografic la B uzău, A ntim este silit
să repună tip o g rafia pe picioare. în octom brie 1691, el scoate
de sub teasc u ri p rim a ca rte : Învăţăturile lui Vasile Macedo­
neanul către fiul său Leon\ pe care o sem nează : ierom onahul

1 G. Ştrempel, op. cit., p. 417.

2 Al. Dufu, Etape in dezvoltarea culturii, româneşti, în Sinteză şi ori­
ginalitate tn cultura română, E d. enciclopedică rom ănă, Bucureşti, p. 92.
3 A nton Maria clei Ghiaro, op. cit., p. 42 —43.
4 I. Bianu şi N crva Hodoş, Bibliografia românească veche, t. I, B ucu­
reşti, 1903, p. 324 —326.

27
 A ntim . E ste 6 tra d u c e re din greaca veche în neogreacă,
fiind în acelaşi tim p şi prim ul docum ent care atestă p re zen ţa
lui A ntim în V alahia. T raducerea a p a rţin e lui H risa n t N o tara,
viito ru l p a tria rh al C onstantinopolului.
Cea de-a doua ca rte tip ă rită la tip o g ra fia din B ucureşti
este Evangheliarul greco-român (1693), una din operele tip o ­
grafice m onum entale ale lui A ntim . C ărţile tip ă r ite de el
în tip o g rafia din B ucureşti se rem arca prin în a lt a lor ţin u tă
tipografică. Evanghelierul greco-român este în ac eastă p riv in ţă
un v eritab il model al genului. Lui A ntim îi revine rolul de
tip o g raf şi de a u to r al epilogului, în care roagă să-i fie ie rta te
greşelile de lim b ă.
D upă sta b ilire a în ţa ră , A ntim s-a aplecat cu serio z ita te
asu p ra lim bii rom âne şi, în cei 25 de ani p etre cu ţi în V alahia,
a aju n s s-o stăpînească. L a m ănăstirea Agapia, s-a p ă s tr a t
un m anuscris — „învăţătura creştinească, al ierom onahului
A n th im Ivireanul tip o g raful", g ăsit de episcopul M elhisedec.
A cesta observă că, p rin greşelile sale de lim bă şi ortografia
bizară, m anuscrisul p o ate fi d a ta t în vrem ea cînd A ntim
nu cunoştea încă îndeajuns de bine lim ba.
D a r dacă în epilogul Evangheliarului din 1692 el îşi
cere ierta re p en tru greşeli, din Psaltirea tip ă rită în 1694
rezultă cu ev idenţă că ajunsese să posede lim ba în to a te su b ­
tilită ţile sale. D ed icaţia către C onstantin B rîncoveanu, ca
şi cele opt v ersu ri la stem a ţă rii denotă şi un real ta le n t
poetic.
T ipografia din B ucureşti, reorganizată de A ntim , a
fost n u m ită în tim p u l acela „T ipografia dom nească".
A ntim se s tră m u tă în 1694 de la B ucureşti la S nagov1,
unde v a desfăşura o rodnică ac tiv ita te .
V enirea lui A n tim deschide o pagina no u ă în isto ria Sna­
govului12. De la cronicarul R ad u Popescu aflăm , că, pe tim p u l
lui Şerban C antacuzino, m ănăstirea Snagovului era loc de
surghiun p en tru cei ce greşeau fa ţă de dom n. D ocum entele
a ra tă că în tim p u l dom niei lui C onstantin B rîncoveanu m ănăs­
tire a ajunsese „la m ultă lipsă şi slăbiciune", iar dom nitorul

1 C uvlntul „snagov“ este de origine slavă (de la sneg — zăpadă,

căci ostrovul Snagovului este Înzăpezit pe tim p de iarnă). In vechile docu­
m ente lntllnim form a Sneagov.
2 N. Şerbănescu, Istoria mănăstirii Snagov, B ucureşti, 1944.

28
n-o p u te a lăsa în Starea de plîiis în care se afla. E nergia,
priceperea şi talen tele lui A ntira erau to t a tîte a argum ente
care aveau să-l determ ine pe B rîncoveanu să-l m ute la Snagov,1
în sp e ra n ţa că el va fi acela care va reorganiza m ănăstirea şi
va în fiin ţa aici u n cen tru tipografic. în acest scop, A n tim a
lu at cu el lite ra şi presa, năzuind să dezvolte o largă a c tiv ita te
tipografică. Se pare că a r fi ales special acest loc lin iştit/
„d e p arte de zgom otul orăşenesc" — observa Al. O dobescu1.
O d ată aju n s la Snagov, A ntim s-a o cupat de reco n ­
s tru c ţia m ăn ăstirii, pe ju m ă ta te ru in a tă . B ineînţeles, iero­
m onahul A n tim nu p u te a să acopere singur cheltuielile,
avea nevoie de aju to ru l bănesc al lui B rîncoveanu. D om nitorul
i-a aco rd at lui A ntim t o t sprijinul, sperînd în special în orga­
nizarea la Snagov a unui centru tipografic. N. Iorga12 am in­
te şte de o pisanie din tim p u l lui C onstantin B rîncoveanu,
în care se vorbeşte de o p ia tră ce „tre b u ia să fie pusă, în
am in tirea reparaţiei, de B rîncoveanu".
S cu rtă vrem e după venirea lui A ntim , to tu l se schim bă în
cuprinsul m ănăstirii. E! se în grijeşte de av u tu l m ănăstirii,
de moşii, repară p o tire şi cărţi de cult. Moşiile se înstăresc,
ia r m ăn ăstirea devine cea mai m are şi m ai im p o rta n tă din
juru l B ucureştilor. „ P ăm în tu l rodi mai bine, dădu m ai m ult,
oam enii îşi făcură mai deplin dato ria, iar m ai bine decît
to ţi — A n tim însuşi" 3*5. A ntim s-a a r ă ta t un excelent orga­
n iz a to r şi un fo arte bun gospodar.
P rin m unca sa asiduă, a fost organizat la Snagov un
m are centru tipografie, cel m ai de seam ă din Valahia*. Aici
se desfăşoară o a c tiv ita te fără preget, se tip ăre sc c ă rţi în
p a tru lim bi — în greacă, rom ână, slavonă şi araba. „Aici
în liniştea şi sin g u rătate a m ănăstirii de pe insula d ep a rte
de zgom otul oraşului şi al lum ii, tip ă ri el mai m ulte c ă rţi" 6.
T ipografia în fiin ţa tă de A ntim se deosebea m ult de cea
din B ucureşti. A ntim însuşi a tu r n a t literele arăb eşti şi a
tip ă rit carte greco-arabă, p en tru nevoile religioase ale creş-

1AI. Odobescu, Cileva ore la Snagov. în : R evista rom ână pen tru
ştiinţe,
litere şi artă, II, 1862, p. 402—403.
N . Iorga, Sate. şi mănăstiri din Romănia, Bucureşti, 1905, p. 215.
2
N. Serbănescu, op. cit.
3
* Ibid'., p. 67.
5 N. Dobrescu, Viaţa şi faptele lui Antim lvireanul, mitropolitul
UngrovlalUei, B ucureşti, 1910, p. 15.

29
 lin ilo r săi din A rabia, cărora le lipseau că rţile de cult.
A c tiv itatea lui A ntim se desfăşoară în mai m ulte do­
menii, to a te legate de m unca sa de tipograf, care îl preocupă
con stan t. E l nu ţin e secret m eşteşugul tipografic, ba, dim po­
tr iv ă , ch iar în te s ta m e n tu l său are grijă să scrie : ,,să nu
p iară m eşteşugul acesta din ţ a r ă “. în acest scop, organizează
la Snagov o şcoală de tipografi, unde s-au fo rm at ucenicii
s ă i : M ihai Iştav an o v ici, G heorghe R adovici, D ionisie
Floru ş.a. T o ţi aceşti ucenici au devenit m eşteri tipografi,
m ulte d in tre tip ă ritu rile din această epocă fiind iscălite
de ei.
în anul 1696, ca o recunoaştere a m eritelor sale, A ntim este
este n u m it egum en al m ănăstirii. Socotim a nu greşi afirm înd
că, în tim p u l lui A ntim , Snagovul a înscris cea m ai frum oasă
p a g in ă din în trea g a sa istorie.
Cu to a te acestea, în anul 1701 A ntim e nevoit să se
m ute din nou la B ucureşti şi să ren u n ţe la conducerea tip o ­
grafiei de la Snagov, deşi form al, pînă în anul 1704, răm îne
egum en al m ănăstirii Snagovului.
C îtva tim p , am bele m ănăstiri, cea din Snagov şi cea
din B ucureşti, tip ăre sc cărţi, d ar în anul 1702, p ă ră sită de
A ntim , tip o g rafia din Snagov îşi încetează a c tiv ita te a şi,
în 1705, se desfiinţează.
E ste de neînţeles cauza plecării lui A ntim de la Snagov,
unde a depus a tîta energie, fiind unanim apreciat. D upă to t
ceea ce reuşise să creeze la Snagov, care ajunsese la o m are
înflorire d a to rită lui, e de necrezut ca A ntim să fi plecat
de acolo de bună voie. D ealtfel, A ntim însuşi, în scrisoarea
de ap ărare, din anul 1712, către C onstantin B rîncoveam i,
face aluzie directă la plecarea sa de la S n a g o v : ,,... nici
m ăn ăstire a Snagovului o am lu a t cu de-a sila. Ia r ce am
lu cra t în şap te ani, ce am făcut acolo (nu a tîta din venitul
casei, cît din sudorile feţei mele), lucrurile acelea m ă rtu ri­
sesc la to ţi şi m ăcar că m ăria-ta nu pohteai să es de acolo,
ia r cine au fost p ricin u itorii eşirii mele v o r da seam a înainte
lui D um nezeu ; iară încailea am ieşit cu cinste şi nim enea
nu m i-au lu at seam a, căci se vedea că am făcut şi am adaos,
iară n -am stric a t, iar nici datorie am lă s a t“.
D in scrisoare reiese clar că A ntim a fost v ictim a in tri­
gilor unor călugări, in trigi ce-şi v o r fi atins ţelul, cel puţin
p en tru un tim p , de vrem e ce el a p ărăsit Snagovul.

30
 D upă 1704, cînd A ntim ren u n ţă la egum enie şi pleacă
p en tru to td e a u n a de la Snagov, to a te se schim bă a ic i:
„A ntim o plecat, luînd cele m ai bune zile ale Snagovului"
T otuşi, ceea ce a reu şit să facă A ntim la Snagov a însem nat
m ult p en tru d ezvoltarea cu ltu rii în V alabia : au fost tip ă rite
14 cărţi, s-a în c e tă ţe n it definitiv tip a ru l la rom âni, prin ridi­
carea u n o r m eşteri p ricepuţi, cum au fost Iştvanovici,
R adovici şi ierom onahul Floru, care au co n tin u at pe baze
solide opera în cepută de A ntim .
N u se ştie cu e x a citate ce s-a în tîm p la t cu tip o g rafia
rom ânească şi cea grecească de la Snagov. Se presupune că
a r fi fost lu ate de A ntim la R îm nic12. At. M ironescu, analizînd
cu m inuţie litera E vangheliei tip ă rită la Snagov (1697),
ajunge la concluzia că se aseam ănă cu lite ra Antologhioniilui,
tip ă rit la R îm nic (1705). A ntim p u tea, însă, la fel de bine
să sape la R îm nic tip a rn iţa cu litere asem ănătoare celei
de la Snagov.
E x istă şi o altă părere, şi anum e că tip o g rafia de la
Snagov a fu n c ţio n a t pînă tîrz iu 3, d ar n-a răm as nici o tip ă ri­
tu ră care să ateste acest lucru.
în to rs la B ucureşti, A ntim desfăşoară o rodnică ac tiv ita te
tipografică. P erioada ac tiv ită ţii sale la B ucureşti — cuprinsă
în tre anii 1701 şi 1705 — este m arcată de m ari succese în
to a te privinţele, căci el îşi lărgeşte orizontul cu ltu ral, recîştigă
deplina încredere a d o m n ito ru lu i şi ajunge să se bucure de
o a u to rita te deosebită p rin tre c ă rtu ra rii tim p u lu i şi c u rte n i,
în acest ră stim p , A ntim tip ă re şte la tip o g rafia din B ucureşti
15 c ă r ţ i : unsprezece în lim ba greacă, sub in flu en ţa curentului
grecesc, doua, în rom âneşte, una greco-arabă şi două că rţu lii
în so ţite de dedicaţii în p a tru v e r s u r i: două greceşti, u rm ate
de două latin eşti.
în to a tă a c tiv ita te a sa, A ntim a făcu t dovada u n o r
c a lită ţi alese, dovedindu-se capabil de a p ăsto ri m ari com uni­
tă ţi religioase ; d rep t urm are, atunci cînd, la 13 m artie 1705,
episcopul Ilarion al R îm nicului este judecat p en tru încălcarea
canoanelor bisericeşti şi sim patie activ ă fa ţă de catolici
şi dem is, A ntim este ales episcop în locul acestuia. In flu e n ţa

1 A t. Mironescu, op. cit., p. 91.

2 lbid.
3 N. Şerbănescu, op. cit., p. 68.

31
crescândă a catolicism ului la R îm nic în acea perioadă făcea
necesară p rezen ţa u nui om care să fie in m ăsură să apere
în chip a u to rita r ortodoxia îm potriva acestei influenţe.
A şadar, la 17 m artie A ntim e hirotonisit episcop de către
m itro p o litu l ţă rii Teodosie. At. M ironescu1 afirm ă că clericii
s-au îm p o triv it alegerii sale, sprijinindu-se pe faptul că actul
de alegere nu este iscălit de nici unul dintre preoţii rom âni.
D a r actu l de alegere p u b licat în „Condica sfîn tă “ contrazice
a firm a ţia lui At. M ironescu. Din actu l de alegere reiese lim pede
că A ntim a fost ales după lege, cu învoirea dom nitorului şi a
m itropolitului Teodosie. A ctul este d a ta t „M artie 16, leat
7213 (1705)““. A.ntim a fost recunoscut d rep t cel m ai în d rep tă­
ţ i t să ocupe episcopia R îm nicului. Din scrisoarea de apărare
a lui A ntim către C onstantin B rîncoveanu din 1712, punctul
4, e v ă d it că A ntim nu rîv n ea la scaunul episcopal : „L a
episcopiia R îm nicului puiu m a rtu r pe D um nezeu... că nici
în visul micu nu m i-ara închipuit să mă fac arhiereu..."
în secolul al X V II-lea, în M untenia şi M oldova ia naştere
o m işcare de ap ărare a ortodoxiei, mai întîi îm p o triv a calvi-
nism ului v e n it din T ransilvania, apoi, către sfîrşitul seco­
lului, şi îm p o triv a catolicism ului. M işcarea de ap ă rare a
ortodoxiei se bizuia în prim ul rînd pe tip ă ritu rile greceşti
din Ţ ările R o m ân e. Aşa se explică fo rm aţia spirituală a lui
A ntim , care nu era străin de această lu p tă de ap ă rare a
ortodoxiei. E l tip ă rise la Snagov, în 1699, în lim ba rom ână,
Carte sau lumină, pentru pravoslanvici, care com batea doctrina
rom ano-catolică. H absburgii, învingători asupra turcilor,
se vedeau tro n în d şi peste biserica ortodoxă, prin extinderea
ariei de in flu en ţă a catolicism ului. D e aceea, ajuns episcop
al R îm nicului, A ntim pune a c tiv ita te a tipografică în slujba
în altelo r ţe lu ri p en tru care a fost num it.
A n tim înfiinţează, în prim ul rînd, o tipografie n o u ă 123,
în care instalează o tip a rn iţă rom ânească şi una grecească.
U na d in tre cele mai im p o rtan te tip ă ritu ri, ieşite la R îm nic
în 1705, Tomul Bucuriei, în care era c o m b ă tu tă in flu en ţa
catolicism ului, a ju cat un rol covîrşitor în stingerea focarelor
d e catolicism . D upă părerea specialiştilor, Tomul Bucuriei
p o ate sta a lă tu ri de cele mai reuşite tip ă ritu ri ale A pusului.
1 At. Mironescu, op. cit., p. 90.
2 „Condica sfîntă“, p. 98 —99.
3 Tipografia la Rimnicul-Vîlcea, in incinta Episcopiei.

32
 In stalîn d tip o g rafia, i-a im prim at un ritm su sţin u t,
incit R îm nicul-V îlcea răm îne, în secolul al X V II-lea, unul
d in tre cele mai m ari centre tipografice ale ţă rii. Această
tipografie a existat, cu mici în treru p eri, aproap e pînă în
zilele n oastre. Astăzi, în încăperile fostei tipografii, reînnoite
şi reco nstruite, funcţionează o tipografie nouă, pe locul
celei a lui A n tim 1.
A ctiv itatea lui A n tim la R îm nic a ju cat un rol h o tă rîto r
p e n tra c u ltu ra rom ânească şi din p u n ct de vedere al generali­
zării folosirii lim bii rom âne în biserică.
în lo cu irea to ta lă şi definitivă a lim bii slavone s-a realizat
în cursul secolului al X V III-lea, ia r m eritul cel m ai m are îi
revine, în V alahia, m itropolitului A ntim , care a d a t tra d u c e ­
rea rom ânească a p rincipalelor că rţi de cult, deoarece limbile
slavonă şi grecească nu erau pe înţelesul poporului.
A ntim a iz b u tit să realizeze această reform ă la R îm nic şi,
mai tîrziu , la T îrgovişte, unde au fost tip ă rite cărţile necesare
cultului religios. F ireşte, n u to a te trad u c erile îi a p a rţin lui
A n tim Ivireanul. în m od c e rt A ntim a tra d u s Molitvenicul
de la R îm nic, tip ă rit de că tre Mihai Iştvanovici care e
iscălit.
Molitvenicul tra d u s — subliniază M ihai Iştvanovici —
este un docum ent p reţio s, căci com bate te o ria lim bilor sacre,
A ntim fiind in iţiato ru l trad u c erilo r făcu te de ucenicii săi,
p re o ţi sau călugări.
Ilu stra re a c ă rţilo r cu grav u ri, frontispicii, m ajuscule şi
vignete lu crate în xilogravură, unele d in tre ele ad ev ărate
cap o d o p ere ale genului, se datorează lui Antim , recunoscut
de co n tem p o ran i ca un m are a rtist.
In cei tre i ani, cît a s ta t A ntim la R îm nicu Vîlcea, s-au
tip ă rit 10 c ă rţi de o deosebită im p o rta n ţă .
D upă 1706, A ntim se ocupă mai puţin de tip ă rire a
c ă rţilo r şl mai m ult de trad u c eri, ca şi de treb u rile eparhiei,
Ip o tez a pe care o em ite cercetătorul georgian O. G vincidze123.
şi anum e că A ntim ar fi plecat, în acest tim p , să instaleze
tip o g ra fia arab ă la Alep, nu este confirm ată de date. D im po­
triv ă , docum entele eparhiei R îm nic a te s tă că la R îm nic,

1 îs'. Serbănescu, Antim Joireanul tipograf, p. 728—747. B.R.V. I.

p. 462.
1 O. Gvincidze, op. cit., p. 45.

33
3 — A n tim Ivireanu l 211
ca şi la Snagov, A n tim s-a o cu p at m u lt de treb u rile episco­
piei, de eparhie şi de alte m ănăstiri, pe care le-a re p ara t.
A fost re sta u ra tă şi zu g răv ită m ăn ăstirea Cozia, au fost
reco n stru ite m ăn ăstirea S urpatele, biserica schitului H d tă-
rani şi m ăn ăstirea G ovora, ctito ria lui R ad u cel Mare. Chipul
Iui A ntim este rep rezen tat p rin te ctitori, dovadă că el a fost
in iţiato ru l re p ara ţiei şi zugrăvelii m ănăstirii. P o rtre tu l de la
G ovora este cea mai veche reprezentare a chipului m itro­
politului A ntim Iv ire an u l1.
Ca episcop şi ca tipograf, în perioada cit a s ta t la R îm nic,
A n tim a făcu t ceea ce nu se realizase decenii de-a rîndul
pînă Ia el. C ărţile lui de la R îm nic ajung pînă în ţin u tu rile
m aram ureşene*.
In anul 1708, Teodosie, m itro p o litu l Ţ ării R om âneşti,
lasă cu lim bă de m oarte ca A ntim , episcopul R îm nicului,
să fie n u m it m itropolit*. F a p tu l că, p en tru această înaltă
dem n itate, m itropolitul Teodosie l-a p re fera t tu tu r o r p re la­
ţilo r îom âni pe A ntim , este cit se p o ate de convingător, în
p riv in ţa a u to rită ţii pe care el o dobîndise în Valahia.
N um irea lui A ntim corespundea şi dorinţei lui C onstan­
tin B rîncoveanu, a C antacuzinilor, a lui G herasim P alladâs
a A lexandriei şi a lui H risa n t N o ta ra al Ierusalim ului.
Cronica lui R a d u G receanu redă în detalii înscăunarea
lui A ntim :
„F iind d a r cu d ia ta răp o satu lu i p ă rin te m itro p o lit
chiar Theodosie, ales ca să răm îie în u rm a lui păstoriu sfinţia-
sa p ărin tele R îm niceanul, chir A ntim , care acea diată în ain tea
tu tu ro r scoţîndu-se / . . . / to ţi au zis către m ăria-sa a tît
p ărin ţii p a tria rh i cît şi alţi arhierei şi boieri că, precum bă-
trîn u l p ăsto riu răp o satul p ărin te, au h o tă rît / . . . / el să fie
arhiereu şi vlădică, ia r nu altu l..." 1*4.

1 Cf. N. Şerbănescu, Documente în timpul păstoriei mitropolitului

Antim Ivireanul la Itimnic, In Mitropolia Olteniei, X V III (1966), p. 845 —
851.
* Gh. N. C lrstoiu-Frunzaru, Antim Ivireanul, ctitor al spiritualităţii
româneşti, „O rizont", R. Vilcea, 6/V —1970.
’ Cf. N . Şerbănescu, Mitropolitul Todosie al Ţării Româneşti, In
Studii teologice, IV (1952). Despre acest testam en t scrie şi R adu Greceanu.
4 Cf. R adu logofătul Grecescu, Istoria domnui Constantin Basa-
rab Brîncoveanu voievod (1688—1714), studiu introductiv şi ediţie critică
Întocm ite d e A urora îlieş, Bucureşti, 1970, p. 168.

34
 A n tim a fost ales de sinodul p atria rh iei ecum enice după
datin ă.
„S ăvîrşindu-se deci în biserică p atriarh icească ... voturile
canonice ... şi învoire de că tre sinodul confraţilor arhierei ...
s-a ales şi s-a deosebit din a l ţ i i ... episcop de R îm nic chir
A n tim ... să păstorească a acestei m itropolii, ca unul ce e un
b ă rb a t de cinste şi evlavios, şi îm podobit cu v irtu ţile ce se
p o triv esc cu vrednicia arhierească..."1.
E ste de neînţeles de ce N. Iorga, Sextil P uşcariu, A t.
M ironescu afirm ă că A ntim a fost n u m it m itropolit doar
din ordinul lui C onstantin B rîncoveanu, deşi aveau la îndem i-
nă acest d ccu m en t al vrem ii. C ercetătorul Gabriel Ştrem pei
face observaţia în te m e ia tă : „Ideea înscăunării lui A ntim
din porunca lui C. B rîncoveanu, îm b răţişată de sus-num iţii
istorici, este în lă tu ra tă de te x tu l Cronicii.1,1
L a 19 februarie 1708, Gligoraşco Ciohondariul aduce
dispoziţia să se facă tran sfera rea lui A ntim de la episcopia
R îm nicului la „V lădicia ţă rii" , fapt ce se îm plineşte la' 21
februarie 1708. D upă cum relatează cronica, a doua zi la
slujb a de la m itropolie, C onstantin B rîncoveanu ,,au trim is
pe Ş tefan C antacuzino, cu c a rîta cea frum oasă dom nească
şi cu alai frum os la sfîn ta m itropolie, l-au p o ftit să vie la
curte, săru tîn d u -i m ăria-sa m îna şi făcîndu-i oraţie de p ăsto ria
ce i s-au d a t...“.
A ntim a răspuns p rin tr-o cuvîntare, care s-a p ă stra t în
fru n te a Didahiilor. E a constituie nu num ai un preţios docu­
m ent de epocă, ci v ăd eşte şi calităţile de orator, ca şi talen tu l
lite ra r al lui A ntim . Pe lingă acestea, cu v în tarea ro stită
fa ţă de d o m n ito r denotă şi caracterul lui A ntim — m ultă
d em n itate, poziţie ferm ă fa ţă de duşm ani, deschis şi fără
înconjor.
S em nificativ e şi fap tu l că această cu v în tare a fo st
ro stită în tr-o frum oasă lim bă rom ânească, deşi de fa ţă erau
doi p re la ţi g r e c i: H risa n t N o tara şi G herasim P alladas.
R ăm îne o „c u v în ta re plină de poezie şi de patos, izvorîtă
din căldura elocinţei sale, în ă lţă to a re şi elocventă cum nici
un m itropolit nu mai rostise alta în rom âneşte pînă atu n ci"12.
1 R adu vel logofăt Grccianu, Viaţa lui Constantin Vodă Brîncoveanu ,
ed. de Ştefan D. Grecianu, B ucureşti, 1906, p. 181—182. Cf. G. Ştrem pei,
op. cit., p. 426.
2 Cf. G. Ştrem pei, op. cit., p. X X.

35
 In încheiere, A ntim spune : „N u iaste m inune că m -au
pus pe mine, om mic fiind şi sm erit la tu rm ă m are... şi
dim potrivă cu dum n eavoastră să pătim esc la to a te cîte va
aduce ceasul şi vrem ia... am datorie să priveghiez cu osîrdîe
zi şi noap te... îm i este d at să beau îm preună cu voi cupa
am ărăciunilor pînă în fund...“.
A n tim face aluzie d irectă la stăp în irea turcească şi la
s itu a ţia grea a poporului, luîndu-şi obligaţia să fie alătu ri
de acesta.
E m ile P icot subliniază convingător m eritele lui A ntim ,
arâtîn d : „.Dintre to ţi p re la ţii care au ocupat scaunul me­
tro p o lita n , n u este nici unul care să fi dat dovada de m erite
a tît de în alte, ca A ntim . C unoştinţele sale, gustul său pentru
a rtă , dragostea lui p en tru c ă rţi îl pun mai presus de to ţi
prelaţii, d ar m eritul lui este m ai m are : el, cel v en it din
d e p ă rta ta Georgie, a dat un exem plu ra r de p atrio tism
rom ânesc..."1.
A juns m itro p o lit, A ntim a co n tin u at sa lucreze în cele
mai diverse dom enii : a condus tipografii, a tra d u s că rţi
religioase şi a m ilitat p en tru introducerea definitivă a limbii
rom âne în biserică, s-a ocupat de educaţia şi îm b u n ătăţirea
stă rii clerului, a ad m in istrat b u n u rile m itropoliei. P e n tru
a nu o lăsa fără supraveghere, A ntim a m u tat tip a rn iţa de la
R înm ic la T îrgovişte, stabilindu-şi pentru sine două reşedinţe:
la B ucureşti şi la T îrgovişte.
L a un an după v enirea lui A ntim , în august 1709, se
tip ă re şte la T îrgovişte, după o în tre ru p e re de 150 de ani, o
ca rte grecească groasă de 1.600 de pagini : Carie de peste lot
anul închinată prea sfinţitului (...) arhiepiscop al Constanti-
nopolului , Roma nouă şi patriarh ecumenic, Atanasie.
A ntim este cunoscut de contem porani ca om politic,
în alt p relat, scriito r, m eşter tip o g raf şi om de a rtă . Prin
în treag a sa ac tiv itate, el u rm ăreşte un ţel î n a l t : indepen­
d en ţa şi p ro sp e rita tea patriei sale adoptive — a Ţ ării Ro-
m âneşti.
A titu d in e a ferm ă şi in tran sig en tă a lui A ntim în lupta
cu Ierusalim ul p en tru drepturile bisericii sale face dovada
adîncului său p atrio tism .

1 E m ile P icot, op. cil., p. 513 —560.

36
 In legătură cu acest conflict, este in tere sa n t să urm ărim
legăturile m itropoliei U ngrovlahiei cu p a tria rh ia de C onstan-
tinopol şi cu celelalte biserici ortodoxe. în istoriografia
B .O .R ., această problem ă a fost m ult stu d ia tă ; prof. Al. E lian
ne dă inform aţii in tere sa n te in această p riv in ţa, atingînd
şi problem a m ăn ăstirilo r în c h in a te ; cercetătorul afirm ă,
p rin tre altele, „că m ănăstirile închinate sînt de un covîrşitor
interes p en tru v ia ţa bisericească, economică şi socială a
ţă rii" •.
M itropolia U nglovlahiei s-a în tem eiat în a doua ju m ă ta te
a secolului al X lV -lea ca o provincie ecleziastică a p atria rh iei
de C onstantinopol. B izanţul încerca să com penseze decăderea
sa politică prin ju risd icţia Marii Biserici asupra terito riu lu i
u n o r tin e re fo rm aţiu n i politice, care şi ele cău tau co n tacte
de ordin bisericesc şi politic cu acest izvor al legitim ităţii
ce a fost, în veacul de mijloc p en tru în treag a ortodoxie
orientală, Im periul de ră să rit : „Cea m ai frum oasă cucerire
pe care a făcut-o biserica b izan tin ă în secolul al X lV -lea
este desigur cea a p rin cip atelo r Ţ ării R om âneşti şi M oldovei"**.
R elaţiile cu biserica grecească cunosc o ad ev ărată
înflorire şi în secolele u rm ătoare, prin : legăturile p u r canonice
de dep en d en ţă cu C onstantinopolul, care în diferite perioade
b a se în tăreau , b a slăbeau ; lu p ta com ună îm p o triv a p ro p a ­
gandei catolice de ap ărare a credinţei îm p o triv a prim ejdiilor
eterodoxe, care a dus la stabilirea co n tactelo r în tre biserica
U ngrovlahiei şi alte biserici şi la legăturile cu biserica rusă.
L eg ăturile acestea s-au în tă rit m ai m ult în secolul ai
X V II-lea, cînd d ezv o ltarea religioasă şi a c u ltu rii iau un m are
a v în t. M ulţi iera rh i de seam ă veneau în Ţ ara R om ânească
d u p ă a ju to a re şi zăboveau aici ani de zile. P e de altă p a rte ,
p ă tu ra conducătoare a Ţ ării R om âneşti depunea eforturi
m ari p en tru a slăbi in flu en ţa grecească şi am estecul p a tria rh i­
lor greci în treb u rile bisericii ortodoxe rom âne, care tre b u ia
să slujească intereselor ţă rii.
în că în 1631, dom nitorul L eon Vodă T om şa publică
v e stitu l „Aşlezăm înt“ îm p o triv a grecilor, care p riv eşte ab u z u ri­

1 Al. Elian, Legăturile mitropoliei Vngrovlaliive. i cu patriarhia de

C onstantinopolşi cu celelalte biserici ortodoxe, In B.O.R., L X X V II (1959), nr.
7 -1 0 .
* Ibidem.

37
le m ăn ăstirilo r în ch in ate Sfîntului M orm înt. î n acest hrisov,
se aifirmă d rep tu l ţă rii de a-şi alege pe cine socoteşte vrednic,
ia r P a tria rh ia treb u ie să trim e a tă blagoslovenie ulterior
„S fatului". D rep tu l acesta s-a p ă,strat şi ulterior.
în să în 1710 problem a m ănăstirilor devine acută, în tru c ît
agh io tafeţii care ad m inistrau m ăn ăstirile din Ţ a ra R o m â­
nească în ch in ate S fîntului M orm înt prim esc ordin de la
H risa n t N o tara, p a tria rh u l Ierusalim ului, să se considere
leg aţi d irect de S fîntul M orm înt, p este P a tria rh ia acum enică,
fără a pom eni la sfintele slujbe nici chiar pe arhiereul
locului.
S u b stratu l unei asem enea h o tă rîri treb u ie c ă u ta t în
fap tu l că „ p a tria rh u l Ierusalim ului p riv ea m ăn ăstirile închi­
n a te n u n u m ai ca pe n işte izvoare de v en itu ri, ci ca pe nişte
p ro p rie tă ţi ale sale"".
Se p rea p o ate ca irita re a lui A ntim să fi fost stîm ită
şi de fap tu l că în aceste m ănăstiri nu era pom ehiţ şi el a lă tu ri
de P a tria rh , d a r dincolo de orgoliul său ră n it tre b u ie să
vedem p o ziţia neîn d u p lecat an tio to m an ă a celui care a lu p ta t
to a tă v ia ţa p en tru in d ep en d en ţa ţă r ii şi a bisericii sale,
situ în d u -se m ereu în fru n te a grupului de boieri p a trio ţi.
în tr-a d e v ă r, H risa n t N o ta ra era n epotul lui D ositei,
om de v astă c u ltu ră , elenist cu stu d ii la P adova şi în F ra n ţa ,
care se b u cu ra de o im ensă a u to rita te în ţă rile ortodoxe,
jucîn d , de aceea, un rol de seam ă în v ia ţa politică a vrem ii.
Avea relaţii cu însuşi ţa r u l P e tru I şi o corespondenţă intensă
cu d om nitorii şi cu rten ii Ţ ării R om âneşti. P o a rta îl v a delega
să ducă tra ta tiv e de îm păcare cu tru p e le ru se şti in tra te
în M oldova12. P e de altă p arte , p u tere a lu i H risa n t avea o
solidă bază econom ică. Ia r H risa n t, n u m it în scaunul p a tri­
arhiei Ierusalim ului în 1709, a ju cat şi el rolul de em isar
al tu rc ilo r în vederea unei îm păcări cu R usia.
A ntim a a v u t la în cep u t le g ă tu ri strînse de colaborare şi
chiar de prieten ie cu H risa n t, care asistase la înscău n area lui,
îm preună cu p a tria rh u l A lexandriei G herasim P allad as, şi
îl binecuvîntase ; de aceea, cu a tît mai m are e m eritul lui
A ntim , cu cît, d ate fiind to a te îm prejurările de m ai sus,

1 Al. Elian, loc. cit.

2 R adu Albala, Antim Iuireanul şi vremea sa. E d itu ra T ineretu lu i.
B ucureşti, 1962, p. 86.

38
 i-a fost greu să se p ro n u n ţe îm p o triv a lui H risa n t, mai ales
că era lesne de p re v ăzu t că un asem enea conflict se va solda
cu urm ări grave p en tru el. Şi, to tu şi, nim ic nu l-a p u tu t
face să d ea înapoi.
C onflictul d in tre p a tria rh şi A ntim porneşte de la scri­
soarea acestuia din urm ă din 16 decem brie 1710, în care
m itropolitul îi expune lui H risa n t „m otivele unei grele n e m u l­
ţu m iri care durează de m ultă vrem e...". A ntim argum entează
strîn s şi ferm p o ziţia sa, afirm înd că p re te n ţiile lui H risa n t
sînt o încălcare de la Canoane.
N. Iorga1 dă o m are im p o rta n ţă scrisorii lui A ntim ,
subliniind sem nificaţia sa, vorbind despre in flu en ţa lui
D ositei şi a n epotului său H risa n t N o ta ra asu p ra bisericii
rom âneşti, u rm ărin d acelaşi scop de a ridica scaunul lor
mai presus decît ch iar al E cum enicului din C onstantinopol.
A n tim adresează, în acelaşi tim p , şi p a tria rh u lu i ecum enic
A tanasie, care în cu v iinţase acest act, o scrisoare, găsită de
C. E rb icean u în cursul unei călătorii de stu d ii la C onstantino­
pol şi tip ă rită de el în trad u c ere , în so ţită de o scu rtă in­
trod u cere, în 1905.
Istoricii au stu d ia t cu deosebită a te n ţie conţinutul acestei
scrisori, care se sp rijinea pe canoane şi pe P an d ec te le lui
Ju stin ia n . E lian , de p ild ă s, afirm ă că ea treb u ie analizată
sub aspect juridic în lum ina practicii juridice b izan tin e şi
postb izan tin e.
Scrisoarea lui A ntim n u are un to n sm erit sau de ru g ă­
m inte, ci este, din co ntra, un p ro test, plin de d em nitate, al
unui om care, convins de d re p ta te a sa, nu p o ate să cedeze.
A ntim v o rb eşte direct de îndrăzneala lui H risan t, ba chiar
îl în treab ă cu ironie pe A tanasie dacă a re n u n ţa t cum va la
d rep tu rile sale, cerîndu-i insistent un răspuns, „ E ste fireşte
lucru vred n ic de rîs fiind îm p o triv a legii şi a canoanelor
să zică cineva că dom neşte obiceiul ca P a tria rh u l Ierusa­
lim ului să fie pom enet... şi mai de rîs să zici că se găsesc
în U ngrovlahia m ănăstirii supuse p atria rh u lu i de Ierusalim ...". 12

1 N. Iorga, Mitropolitul Antim fn luptă cu'Ierusalimul pentru drepturile

bisericii, sale, in B .O .R ., an. II, 1934.
2 Al. E lian, Antim Ivireanul — apărător al prerogativelor scaunului
metropolitan al Vngrovlaliiei, In „Studii teologice", II, X V III, 19G6, nr.
9 -1 0 .

39
 Scrisoarea, d a ta tă 26 decem brie 1710, este iscălită
m o d e s t: A n tim al U ngrovlahiei. D in ea reiese cit de m ult
ţin e a A ntim la d re p tu rile bisericii sale, cu a t î t mai m u lt
dacă e să com parăm poziţia m itropolitului v alah cu cea a
m itro p o litu lu i Moldovei Ghedeon, care a îngăduit cu supunere
controlul călu g ărilo r greci asupra averilor m ănăstireşti.
H risa n t a aflat, fireşte, fo a rte repede de p ro testu l lui
A ntim , ceea ce a dus la ruperea relaţiilor d in tre ei.
In anul 1712, cînd A ntim , p îrît de duşm ani, se află în
s itu a ţia de a fi g a ta să-şi p iardă scaunul m etropolitan şi
to t ce dobîndise cu a tîta tru d ă , se adresează ia r lui H risa n t,
con tîn d pe aju to ru l său. E ste v ă d it că A ntim caută să se
îm pace cu H r i s a n t : „U nele parap o an e şi vechi bănuieli
pe care spui că le-ai aru n cat în adîncul u itării". Scrisoarea
este com pusă în tr-o form ă fo arte cerem onioasă, d a r nu-i
cedează cu nim ic în problem a esenţială a conflictului, p unctul
său de vedere canonic răm înînd acelaşi. T o ată corespondenţa
lor s-a p ă s tra t în colecţia H urm uzaki.
în scrisoarea de la 15 noiem brie 1712, A ntim scrie că,
după cîte i se pare, H risa n t n-a înţeles prea bine p u n ctu l de
vedere p en tru care el lu p tă , şi de aceea socoate necesar să
aducă şi alte arg u m en tări, ca să se facă înţeles pe deplin,
precum şi dovezi de nevinovăţie, „fiindcă d re p ta te a — spune
el — este de p a rte a noastră".
Deşi corespondenţa a fost relu ată, vechile relaţii de
prieten ie d in tre A n tim şi H risa n t n-au mai p u tu t fi restabilite.
S-a p ă stra t scrisoarea lui A ntim către H risan t, în care m itro ­
politu l scrie că a aflat de neplăcerile pe care i le-au p ricin u it
acestuia duşm anii eparhiei Ierusalim ului.
In 1712, A n tim răspunde lui H risa n t că, la rugăm intea
sa de a-i trim ite o tip a rn iţă , deocam dată nu-i stă în p u tin ţă
s-o facă, din cauza pro astei stă ri a tip aru lu i, d ar că a r putea-o
face la în to arcerea lui Mihail Iştvanovici din Olanda.
 ANTIM IYIREAM L, PATRIOT ŞI OM POLITIC

U ltim a p a rte a vieţii lui A ntim este strîns legată de

a c tiv ita te a sa p atrio tică şi politică, pe care a plătit-o cu
viaţa.
A n tim a fost m a rto r ocular al num eroaselor evenim ente
politice şi sociale, care-i puneau în cum pănă însăşi ex isten ţa.
A ntim Ivireanul, care s-a id entificat pe deplin năzuinţelor
poporului rom ân, n-a p u tu t să răm înă indiferent la s itu a ţia
politică a ţă rii, ducînd o lu p tă aprigă p en tru eliberarea
Ţ ării R om âneşti de sub jugul turcesc.
Ura îm p o triv a tu rcilo r A ntim o n u tre a încă din co p i'
lărie, cînd p a tria sa n a ta la , Georgia, şi el însuşi au a v u t de
su fe rit de pe u rm a lor. V alahia şi Georgia erau victim e ale
aceluiaşi duşm an. B irurile tu rceşti, s itu a ţia economică g re a
îi re d eştep tau im agini răm ase proaspete în am intire.
Acad. P. C onstantinescu-Iaşi scria : „Tim pul cît a fost
A n tim m itropolit al Ţ ării R om âneşti a coincis cu m om ente
grele în istoria poporului rom ân, care se găsea a tu n ci la
ră sp în tie " 1.
Ţ ara R om ânească era înconjurată de p a tru m ari p u te ri :
Im periul O tom an, A ustria, R u sia şi Polonia. T o ate aceste
ţă r i aveau credinţe şi fo rm aţii social-politice diferite, ceea ce
com plica şi mai m u lt s itu a ţia Valahiei. Interesele poporului
erau de p a rte a c re ştin ă tă ţii. D in p u n ct de vedere politic
însă, ţa r a depindea de tu rci.

1 PI C onstantinescu-Iaşi, Viata lui Anlim Ivireanul, In „Legăturile

culturale rom âno-ruse In trecut", E d. Academiei R .P .R ., Bucureşti, 1954,
p . 77.

41
 C onstantin B rîncoveanu era conştient de fa p tu l că
interesele lui erau strîns legate de interesele R u s ie i; avea
o corespondenţă intensă cu ţa ru l P e tru cel Mare, căruia îi
asigura inform aţii. Aceşti doi m ari oam eni de s ta t, C onstantin
B rîncoveanu şi stolnicul C onstantin C antacuzino, au înţeles
că Ţ ării R o m âneşti nu-i s tă te a în p u tin ţă să se apere de
duşm anii care o înconjurau. Singura arm ă care-i răm ăsese
era diplom aţia. „Stolnicul era cel mai bine inform at în legă­
tu ră cu situ a ţia in tern aţio n ală. E ra do cu m en tat în ceea ce
privea presa occidentală, ce-i sosea prin Viena sau prin
interm ediul info rm ato rilor avizaţi, d em n itari străin i ca
A lexandru M avrocordat, E x a p o ritu l la C onstantinopol, con­
tele F erd in an d de Marsigli, contele Mikes şi alte p erso n alităţi
politice din A ustria, cancelarii F. A. Golovin şi A. G. Golovkin
din Moscova, D ositei al Ierusalim ului şi H risa n t N o ta ra ...1.
Ţ aru l P e tru cel M are în treţin ea relaţii secrete cu C onstan­
tin B rîncoveanu, av înd în Ţ ara R om ânească un cen tru de
inform aţii politice precise şi am ple. P e tru cel M are conta
pe sprijinul economic şi m ilitar al rom ânilor în caz de război,
înţelegînd to to d a tă p rim ejdia la care se expunea dom nitorul
din cauza relaţiilo r cu R usia. D e aceea i-a asigurat azilul
politic în M alorusia, p rin tr-o ,, Jalo v an n a ia G ra m o ta“.
în Pagini din trecutul diplomaţiei româneşti, se m enţio­
nează ex isten ţa unui t r a t a t secret de alianţă în tre Ţ ara
R om ânească şi ţa ru l P e tru cel Mare. T ra ta tu l prevedea
alian ţă m ilitară a rom ânilor şi aprovizionarea arm a telo r
ruseşti. Ţ arul P e tru I asigura ap ă rarea a rm a tă şi in dependenţa
Ţ ării R om âneşti, avînd ca dom n pe C onstantin B rîncoveanu.
L a 22 decem brie anul 1710, la P etersb u rg s-a p rim it
ştire a oficială că T u rcia a declarat război Rusiei. în cep u se
războiul ruso-turc (1710 —1711).
R eferito r la co m portarea p ru d e n tă a lui C o n stan tin
B rîncoveanu, m enţionăm p ărerea b a z a tă pe cunoaşterea
corespondenţei d in tre B ucureşti şi Moscova, în tre 1701—1714.
A ceastă corespondenţă dem onstrează că şi înainte şi după

1 Virgil Ctndea, D. C. Giurescu, M. Maliţa, Pagini din trecutul di­

plomaţiei româneşti. E d itu ra Politică, Bucureşti, 1966 şi L. E . Semionova,
Stabilirea legăturilor diplomatice permanente în Ţara Românească şi Rusia
ia sfîrşilul sec. al X V III-lea şi începutul sec. al X V III-lea, in „R om ano-
slavica", 5 (1962) p. 36.

42
1711 dom nitorul se afla în relaţii bune cu ţa ru l Rusiei. In
capitolul, bine d o cu m en tat, „D iplom aţia rom ânească sub
C onstantin B rîncoveanu“\ Virgil C ândea notează : „B rînco-
veanu înţelege... să-şi m enţină obligaţiile fa ţă de ruşi num ai
în term en ii tra ta tu lu i încheiat în 1709 prin G heorghe Cas-
trio tu l3, şi aceasta explică suficient a titu d in e a sa din 1711,
cînd a a şte p ta t în ta b ă r a de la A lbeşti re zu ltatu l b ă tă lie i,
de la S tănileşti, refuzînd să se angajeze într-o lu p tă pe care,
desigur, o considera fără succes, p en tru că în ain te îl trim isese
spre Iaşi, la P e tru , pe G heorghe C astriotul, oferindu-se
să medieze pacea ru so -tu rcă5. D ovadă e fap tu l că ţa r u l
nu i-a făcu t vreo im putare, iar relaţiile cu R usia nu s-a
în tre ru p t după anul 1711.
în tim p u l acestor evenim ente, A ntim a av u t o a titu d in e
ferm ă : m ilita p en tru alian ţa cu R usia şi încerca să adune
în jurul său boierii, în fru n te cu T om a C antacuzino, care nu
erau de acord cu dom nitorul. Ei au tre c u t în M oldova şi s-au
u n it cu a rm a ta rusească.
D in cronica lui R ad u Popescu reiese că T om a C antacuzino
a p ro ced at după sfa tu l lui A ntim : „Acolo, la U rlaţi, se găsea
V lădica şi to ţi boierii, văzînd că C onstantin Vodă (B rînco-
veanu) şovăie în p riv in ţa ruşilor, V lădica a ad u n a t sfat la
care a chem at pe boieri, pe Tom a, pe sp ă ta ri şi încă cîteva
persoane care nu erau num ite. S fatul a h o tă rît să se unească
cu ruşii, să-l părăsească pe C onstantin Vodă, considerînd
că dom nitorul a h o tă rît să trăd eze pe ruşi. D upă acest sfat spă ­
ta ru l T om a a tre c u t la ţa ru l rusesc cu cîţiva dintre oam enii
săi...“**.
F a p tu l acesta a com plicat situ a ţia lui C onstantin Brînco-
veanu, tu rcii începînd să-l bănuiască de tră d a re , cu a tît mai
m ult cu cît T om a C antacuzino îi era văr. Schim barea a titu ­
dinii dom nitorului fa ţă de m itropolit e ex p rim ată clar în
cronica dom nească scrisă de R a d u Greceanu.

1 V. Cândea, op. cit., p. 184.

1 T ratatu l din 1709 cuprindea o* clauză conform căreia el se
aplica in m om entul intrării trupelor ruseşti pe teritoriul Ţării R om âneşti.
3 V. Cândea, D . C. Giurcscu, M. Maliţa, op. cit., p. 184.
• Cronica lui Radu Popescu, in „Magazin istoric pentru D acia",
IV, 1847.

43
 In p re faţa la Predici, P. H aneş subliniază : „M itropolitul
A n tim a fost unul din acei oam eni fru n taşi ai ţâ rii, care
stăru iră pe lingă dom n p en tru o alian ţă cu R usia. A ntim
cerea o politică cin stită şi francă fa ţă de R usia, politică pe
care Vodă nu o p u te a îm p ărtăşi, ştiin d că riscă v iaţa
şi dom nia"*1.
L a 11 ian u arie 1712, M itrofan de Nisa, duhovnicul d o m ­
n ito ru lu i, a v en it la A ntim , cerîndu-i în num ele lui C onstan­
tin B rîncoveanu să-şi dea singur dem isia ; în caz co n trar,
dom nitorul u rm a să-l înlocuiască. C onstantin-V odă îi im p u ta
lui A ntim că T om a C antacuzino a r fi tre c u t de p a rte a ruşilor
la îndem nul lui.
în ziua de 13 ianuarie, A ntim i-a p re zen tat lui C onstan­
tin-V odă o scrisoare-apărare, din care reies cu c la rita te
învinuirile ce i s-au adus. L ista învinuirilor e am plă, fiind
rezu ltatu l u n o r in trig i bine ţesu te.
Celebra sa a p ă ra re este cel mai vechi docum ent juridic
din istoria d rep tu lu i rom ânesc. „E un preţios m onum ent,
care m ărtu riseşte în tr-u n mod viu şi p u tern ic vastele cunoştinţe
ale m itropolitului A n tim 2. A părarea conţine şi inform aţii
im p o rta n te despre v ia ţa sa.
B rîncoveanu a c itit apărarea, d ar nu i-a d at nici un
răspuns. T im p de două săptăm îni, A ntim n-a p u tu t afla
dacă ap ă rarea lui a fost p rim ită de către C onstantin-V odă.
L a 3 februarie, i-a trim is a doua scrisoare, plină de am ărăciune,
d ar scrisă cu aceeaşi dem nitate.
C onstantin B rîncoveanu a ţin u t seam ă de to a te m eritele
lui A ntim faţă de Ţ ara R om ânească şi a h o tă rît îm păciuirea,
lăsîndu-1 în scaunul m etropolitan, d ar vechile relaţii d in tre
ei nu s-au m ai restab ilit.
Ştefan C antacuzino, dom nitorul care i-a u rm a t lui
C onstantin-V odă, a fost m azilit şi om orît. Ca urm are, tu rcii
l-au trim is ca dom n al V alahiei pe Nicolae M avrocordat.
Cu sosirea la tro n a lui N icolae M avrocordat, s-au sp u l­
b e ra t to a te sp eran ţele lui A ntim legate de eliberarea ţ ă r i i
de sub stăp în irea otom ană, căci acesta era prim ul dom n

1 A ntim Ivireanu, Predici, B ucureşti, cd. Mincrva, 1915 ; prefaţă

de P. Haneş, p. X X .
1 Şt. Dinulescu, Viaţa ţi activitalca milropoliluliii Ţării Româneşti,
Antim Ivireanul (1708 —1716), Cernăuţi, 1888.

44
fanariot, p o triv n ic ruşilor. P e n tru A ntim , a însem nat o perioa­
da grea. P ro fitîn d de o perioadă de arm istiţiu în tre ruşi şi
tu rei, m itro p o litu l s-a înţeles cu boierii sa încheie o alian ţă
cu n e m ţii; urm înd să-l scoată din dom nie, cu aju to ru l lor,
pe M avrocordat, care îi prigonea pe cei ce erau co ntra fa n a ­
rioţilor. Nicolae M avrocordat a d esfiin ţat D ivanul Ţ ării
R om âneşti, alungîndu-i de la cu rte pe aproape to ţi boierii
valahi şi înlocuindu-i cu oam enii care veniseră cu el de la
C onstantinopol. D ările şi im pozitele creşteau. Oam enii p ă r ă ­
seau locurile de b aştină, se ascundeau în p ă d u ri ori luau
calea pribegiei. In academ ia grecească în fiin ţa tă de Nicolae
M avrocordat, profesorii erau exclusiv greci, a ju to r bănesc
prim eau num ai bisericile şi m ănăstirile unde se aflau p relaţi
greci. Ca urm are a politicii fanariote, poporul a su p o rta t un
jug dublu : stăp în irii tu rc e şti i s-a ad ă u g at şi cea fa n ario tă.
A ntim însă n-a re n u n ţa t la a c tiv ita te a sa, neîm păcîndu-
sc cu situ a ţia critică în care se găsea Ţ a ra R om ânească.
L u p ta neobosită p en tru eliberarea v alah ilo r de sub stăpînirea
cotrop ito rilo r răm îne în centrul ac tiv ită ţii politice a lui A ntim .
In anul 1716, A n tim îi adună în jurul lui pe boierii
nem u lţu m iţi de dom nul fanariot, pe re p rezen tan ţii poporului
şi ai clerului care nu vînduseră interesele patriei, convinşi
că singura soluţie era alungarea stăp în irii tu rc ilo r şi fa n a ­
rioţilor.
R ăzboiul au stro -tu rc se term inase cu victoria austriecilor,
la 5 august 1716. U nul d in tre sp ătari porunceşte a rm a te i
să nu se îm potrivească austriecilor, atu n ci cînd v o r tre c e
gran iţa, în u rm ărirea turcilor. P robabil că acest ordin nu
fusese în tîm p lăto r. Se crede că făcea p a rte din planul în to cm it
de grupul conspirativ în fru n te cu A ntim Ivireanul, îm p o triv a
lui Nicolae M avrocordat. L a 4 septem brie, s-a ră sp în d it
vestea că a rm a ta au striacă a in tra t în oraş. In re alita te ,
zvonul era lip sit de tem ei, deoarece detaşam en tu l de au strieci
care in trase în Ţ ara R om ânească se instalase aproape de
g ran iţă şi n-avea in te n ţia să înainteze. D upă cît se ştie ,
aceste zvonuri au p o rn it de la A ntim şi de la boierii care,
erau cu el. A şadar, după un an şi ju m ă ta te de dom nie
la 18 august, Nicolae M avrocordat e n evoit să fugă, îm preună
cu to a tă fam ilia, boierii curtenii şi a rm a ta, îndreptîndu-se
spre cetatea Giurgiu. A ntim era obligat să-i însoţească.

45
 In u rm a scrisorii p rim ite de la B ucureşti, în care se a n u n ţa
că „p ăd u rea în ju ru l B ucureştiului este plină de soldaţi
austrieci", N icolae M avrocordat încearcă să-l convingă pe
A n tim să plece îm p reu nă cu el. A ntim însă refuză.
A ntim avea tem ei să procedeze aşa — notează
N. Io rg a’ —, deoarece, conform obiceiului, în ab sen ţa dom ni­
to ru lu i, m itro p o litu l îm preună cu sfatu l boierilor tre b u ia u
să-l înlocuiască.
Nu e tem einică versiunea că A ntim s-a întors la B ucureşti
din cauza bolii. L a Giurgiu, Nicolae M avrocordat e în tîm p in at
cu panică, însă află curînd că zvonurile erau false. în ţeleg e
abia atu n ci stratag e m a lui A ntim . In tr-ad ev ă r, sfatul boieri­
lor, în fru n te cu A ntim , aleseseră dom nitor pe boierul Brezoia-
nu, de origine rom ână. D a r întoarcerea su b ită a lui Nicolae
M avrocordat la B ucureşti, la 10 septem brie 1716, le z ă d ă r­
niceşte planurile.
R evenirea lui M avrocordat s-a dovedit tragică pen tru
valahi. B rezoianu a fost tă ia t în bucăţi, zeci de v alah i au
fost co n d am n aţi la m oarte sau închişi.
D upă ce M avrocordat s-a ră z b u n a t pe boieri, a cerut
ca A n tim să vină la el. Cînd m itropolitul a in tra t în curte,
soldaţii tu rc i l-au d a t jos din răd v an , i-au sm uls b arb a şi
părul. D eclarat com plice la mai m ulte crime, i s-a ridicat
num ele A ntim şi i s-a d at num ele său m irean, Andrei. I-au
d a t jos p o tcap u l de pe cap şi i-au pus o tichie roşie, citindu-i
se n tin ţa de închisoare pe v iaţă, pe m untele Sinai**. A doua
zi dim in eaţă, A n tim a fost u rc a t în tr-u n car şi d a t în pază
tu rcilo r, care, ajungînd la G alipoli, l-au tă ia t în b u c ă ţi
şi l-au a ru n c a t în rîul Dulcia. Se presupune că a fost ucis
din po ru n ca lui Nicolae M avrocordat.
A nton M aria del Chiaro redă tu lb u ra re a produsă de
această v e s t e : „F ioroasa m ăcelărire a arhiepiscopului (pe
care fiecare îl credea în exil) puse to a tă V alahia într-o groaz­
nică co n sternare".
Aşa s-a sfîrşit v ia ţa lui A ntim Ivireanul, închinată
în întregim e p atriei sale de adopţiune.

1 N. Iorga, Istoria Bisericii româneşti, cd. II, Bucureşti, 1930. p. 55.

* D. Bogdan, Viata lui Antim Ivireanul, In B.O.R. I.X X IV (1956),
nr. 8 - 9 , p. 6 7 9 -6 8 9 .

46
 LEGĂTURILE CU ŢARA DE ORÎRŞIE

Consacrîndu-şi energia, cu ltu ra şi în treg tale n tu l p atrie i

sale adoptive, A ntim nu şi-a u ita t niciodată ţa r a şi poporul
în sînul căruia văzuse lum ina zilei. E l, care a jucat un rol
a tît de însem nat în a r ta tipografică a Valahiei, a fost facto ru l
h o tă rîto r în în fiin ţarea prim ei tip a rn iţe georgiene la T bilisi.
D eşi tip ă rire a de că rţi era, p en tru Georgia, un p u tern ic
m ijloc de p ăstra re şi ap ă rare a fiinţei naţionale, desele n ă v ă ­
liri au îm piedicat stab ilirea unei tipografii în ţa ră . P rim ele
c ă rţi în lim ba gruzină au a p ă ru t abia în secolul al X V I-lea,
şi aceasta în tip o g rafii din afara h o tarelo r ţă rii. Astfel,
„A lfabetul georgian cu rugăciuni", tip ă rit în anul 1629, precum
şi „D icţionarul gru zin -italian" sînt scoase în tip o g ra fia în­
fiin ţată la R om a de catolicul gruzin Nicoloz Ciolocaşvili
(N ichifor U rbah).
P rin ţu l Cahetiei, Arcil, a încercat în fiin ţarea prim ei
tipografii în Georgia la sfîrşitul secolului al X V II-lea. A flîndu-
se în anul 1687 la M oscova, el a ad resat prim arului oraşului
A m sterdam , Vitsen, o com andă de lite re gruzine, la tip o ­
graful T otfaluşi, o rig in ar din Cluj. A cesta din urm ă a execu­
t a t tip a rn iţa în anul 1687, trim iţîn d -o la Stockholm , unde
se afla în c a p tiv ita te p rin ţu l A lexandru, fiul lui Arcil, care
particip ase, ca o fiţer în a rm a ta rusă, la războiul ruso-suedez
şi căzuse prizonier. A lexandru se pare că a trim is tip a rn iţa
spre p atrie, d ar cercetăto rii nu au reuşit să stabilească că
ea a r fi ajuns m ăcar pînă la Moscova.
Cu to a te acestea, p rin ţu l Arcil, sta b ilit definitiv la Mos­
cova, a reuşit să tip ărească acolo, în 1705, o P saltire gruzină-
In G ruzia însă nu ex ista nici o tip a rn iţă .

47
 V ah tan g al V I-lea, p rin ţu l Cartliei, în atm osfera de
înflorire cu ltu rală pe care a creat-o, a depus m ulte străd u in ţe,
că u tîn d în afara g ran iţelo r ţă rii a ju to r p en tru în fiin ţarea
unei tipografii.
E l s-a ad resat p a tria rh u lu i Ierusalim ului, H risa n t
N o tara, cerîndu-i aju to ru l în această în trep rin d ere. A făcut
aceasta p en tru că în tre biserica gruzină şi Ierusalim existau
vechi şi tra in ic e leg ături, în v irtu te a cărora la Ierusalim
fun cţio n au cîtev a vechi biserici şi m ăn ăstiri gruzine, im por­
ta n te focare de cultu ră.
H risa n t N o ta ra a tran sm is ru g ăm in tea lui V a h ta n g
dom nitorului Ţ ării R om âneşti, C onstantin B rîncoveanu,
cu care se afla în relaţii de strîn să prietenie. în acea vrem e,
tip ă ritu rile de că rţi bisericeşti şi a rta tipografică din Ţ ara
R om ânească dobîndiseră o faim ă care trecuse de m u lt în
afara g ran iţelo r ţă rii, fiind unanim recunoscută în întreaga
lum e orto d o x ă.
B rîncoveanu s-a adresat în acest scop lui A ntim Ivireanul,
m itro p o litu l Ţ ării R om âneşti. Inim osul vlădică al Ungro-
vlahiei, m işcat de ru g ăm in tea p o rn ită din ţa r a sa de obîrşie,
a răspuns, dep u n în d m ulte silinţe în îndeplinirea d orinţelor
lui V ahtang. El a h o tă rît să trim ită , în tru îndeplinirea unei
a tît de grele m isiuni ca în fiin ţarea unei tip a rn iţe într-o
ţa r ă în d e p ă rta tă cum era G ruzia, pe Mihail Ştefanovici
(Iştvanovici), îm preună cu un grup de ucenici. Alegerea sa
a a v u t adînci tem eiu ri, în tru c ît Iştvanovici, în afară de fa p tu l
că era cel mai capabil ucenic al său, organizase m ai în ain te
de aceasta (în 1698) tip ă rire a c ă rţilo r în T ransilvania.
O problem ă pe care cercetătorii istoriei tipografiei g ru ­
zine o lasă co n tro v e rsată este aceea dacă M ihail Iştv an o v ici
a fost în G ruzia sin g ur ori în so ţit de ucenici. Astfel, C.
K ekelidze, A. H ah an aşv ili, precum şi istoricul ro m ân
P e tre C o n stan tin escu -Iaşi, afirm ă că el nu s-ar fi dus
singur. A lţii, ca O. G vincidze, susţin contrariul. P ersonal
ne întem eiem p u n ctu l de vedere pornind to t de la c ita tu l
din P re fa ţa „E vangheliei" tip ă rite în 1709, la Tbilisi, în
care Iştv an o v ici cere ie rta re citito ru lu i p en tru greşelile
tipo g rafice scă p ate în carte, cu u rm ăto arele cuvinte : „Cu
u m ilin ţă vă rog pe to ţi m ari şi mici să nu-m i lu a ţi în rîs
dacă găsiţi greşeli în cuvinte şi în litere, p en tru că eram străin

48
în această ţa ră şi nu cunoşteam lim ba v o astră , ca şi acei
care sîn t ucenicii mei erau de asem enea fă ră experienţă
în aceste treb u ri. Ia r eu nu vizitasem Georgia mai înainte,
ca şi ucenicii m ei“ \ care, după părerea no astră, a r p u te a
a te sta fa p tu l că nu venise singur acolo.
D acă a r fi să presupunem să sensul acesto r cuvinte este
cel d at de Gvincidze, şi anum e că Istvanovici nu văzuse
pînă atu n ci Gruzia, după cum nici ucenicii săi — (presupuşi
de Gvincidze a fi fost gruzini) nu văzuseră vreo tipografie,
prezen ţa greşelilor de tip a r răm îne inexplicabilă, în tru cît, deşi
aceştia nu erau in iţia ţi în tain ele a rte i tip a ru lu i, gruzini
fiind, şi-ar fi cunoscut lim ba m aternă şi a r fi re m arcat aceste
greşeli în tim p u l culegerii.
T o ate indiciile a te stă că ucenicii erau rom âni, care v e ­
niseră îm preună cu el în c a lita te de sim pli executanţi.
în ceea ce p riv eşte d a ta plecării lui Istvanovici din V ala-
hia, to ţi cercetătorii sîn t de acord în a o situ a în prim a ju m ă­
ta te a anului 1707.
O a doua chestiune co n tro v ersată este aceea a locului
în care au fost confecţionate in stalaţiile şi literele tip a rn iţe i
din Tbilisi. Unii cercetători, ca, de pildă, K . Saraşidzei,
afirm ă că literele şi u tila ju l au fost confecţionate la Tbilisi,
în tru c ît a r fi fost lip sit de sens să fi fost aduse din R om ânia,
d ată fiind d ep ărtarea, precum şi nesig u ran ţa unui drum a t î t
de lung. O astfel de su sţinere este puţin verosim ilă, şi aceasta
din două co n sid e re n te : cărţile tip ă rite de Istvanovici în
1698 în T ran silvania nu aveau tip a ru l de o c a lita te deosebită
lucru recunoscut de el însuşi, atu n ci cînd cere scuze c itito ­
rului că u tilaju l tip o g rafic este u z a t ; u tila ju l p en tru prim a
tip a rn iţă în tem eiată de rom âni la Alep, în Siria, la 1701 a
fost co n stru it în Ţ ara R om ânească.
S-a emis şi ideea că din M untenia s-a r fi trim is întregul
u tila j, în afară de caracterele tipografice, care au fost t u r ­
n a te în Gruzia. G ordeziani şi Gvincidze dau această e x ­
plicaţie, afirm înd că aceste caractere âu fost tu rn a te după
modelul celor mai frum oase m anuscrise gruzine, care, fireşte,
nu existau în M untenia. *4

1 Cf. I. Bianu şi N erva Hodotş, op. cit., p. 5 4 3 - 548.

49
4 — A n tim I v ir e a n u l 211
 Virgil M olin1 afirm ă că to a te caracterele u tilizate în
tip a rn iţa din Tbilisi de M ihail Iştv an o v ici a r fi fost p rim ite
de la A m sterdam , făcînd p a rte din cele com andate, aşa cum
am v ă z u t mai înain te, de p rin ţu l Arcil. Ipoteza a c e a sta
se susţine prea p u ţin , în lum ina cercetărilor recente ale unor
istorici ai tip ă ritu rilo r gruzine, care au s ta b ilit că nici lite­
rele tipografiei din M oscova a lui Arcil nu erau p rim ite de
la A m sterdam .
în ceea ce p riv eşte calitatea excepţională a literelor din
tip ă ritu rile lui Iştvanovici, ea nu tre b u ia să presupună cu
n ecesitate ex isten ţa u n o r caligrafi supracalificaţi, care să se
fi in sp irat din vechile m anuscrise gruzine, în tru c ît A ntim ,
cunoscut ca un caligraf şi m in iatu rist excepţional, a r fi
p u tu t prea bine să confecţioneze aceste litere, care erau
ale lim bii sale m aterne.
In ceea ce ne priveşte, cel mai ap ro ap e de ad ev ăr ni se
p are a fi cercetăto ru l rom ân D an D um itrescu*, care susţine
că Mihail Iştv anovici a r fi adus cu sine din M untenia poăn-
soanele cu a ju to ru l c ă ro ra a tu r n a t la T bilisi caracterele
gruzine. N -ar fi însă exclus nici ca Iştv an o v ici însuşi să fi
tu r n a t la Tbilisi caracterele acestea, inspirîndu-se din cele
mai reu şite modele ale m anuscriselor gruzine.
D upă noi, lucrurile treb u ie să se fi p etre cu t astfel :
mai întîi, distingem urm ătoarele feluri de scriere gruzină :
a) scrierea bisericească „ huiuri “, avînd două v aria n te extrem
de distin cte : tavruli — scriere de titu la tu r ă şi de acte ofi­
ciale, caracterizată prin litere de m ărim e uniform ă şi
ronde, denum ită, din această cauză, şi mrglovani (rondă) —
şi nushuri sau nusha-huţuri — scriere cu caractere de rînd,
avînd lite re d rep te şi de m ărim e diferită ; b) scrierea laică
„ mhedruli“ (m ilitară) — u tilizată în cancelarii şi în cores­
p o n d en ţa laică începînd cu secolul al X l - l e a ; caracterele
sale sîn t de m ărim i diferite, ca în scrierea nushuri, d ar
ronde, ca în scrierea tavruli.
M enţionăm că în E vanghelia şi P saltirea tip ă rite de
că tre M ihail Iştv anovici în 1709 sîn t u tilizate litere de m ărim e 12

1 C o atiib u ţii noi la istoricul relaţiilor culturale cu o rientul ortodox,

n B .O .R ., inartie-aprilie 1961.
2 Activitatea tipografică a lai Mihail Şleţanovici in Gruzia, în „Studii",
X I, 1958, nr. 4.

50
 uniform ă — nushuri —, în tim p ce în C ondacul (liturghia)
tip ă rit în 1710 ap are scrierea nushuri cu caractere miei,
mijlocii şi m ari, precu m şi scrierea laica „mhedruli “ ; în tîln im
însă şi lite re greceşti.
D u p ă to a te p ro b a b ilităţile , M ihail Iştvanovici şi ucenicii
săi aduseseră cu ei poansoane cu lite re nushuri de m ărim e
m are, precum şi litere greceşti. D upă acestea, au tu rn a t
literele gruzine nushuri de m ărim e m are, care au fost de
în d ată u tilizate la tip ă ritu ri, p en tru ca ulterior, după aceste
modele, să confecţioneze poansoane şi să to a rn e caractere
nushuri de alte m ărim i, ca şi litere greceşti.
In ceea ce p riv eşte literele „mhedruli" , folosite ulterior,
este posibil ca ele să fi fost în întregim e confecţionate în
G ruzia.
M itropolitul A n tim era în mod logic in teresat în prim ul
rînd de tip ă rire a lite ra tu rii bisericeşti în G ruzia trim iţîn d ,
în p a tria sa poansoane cu caractere bisericeşti (nusho-huţuri ),
precum şi lite re greceşti.
De aceea, considerăm că A ntim a confecţionat în V alahia
poanşoanele el însuşi, a ju ta t de Iştvanovici. In ceea ce p ri­
veşte celelalte caractere, şi în mod special „mhedruli", se
p o ate să fi fost confecţionate la Tbilisi de Iştvanovici, cu
even tu alii săi ucenici localnici.
O astfel de in te rp re ta re nu contrazice cuvintele lui
Iştv an o v ici din P re fa ţa la prim a sa tip ă ritu ră , precum că
literele sînt confecţionate de el însuşi, în tru c ît el a p a rtic ip a t
la confecţionarea poansoanelor în M untenia, p regătind după
ele m atriţe şi tu m în d caracterele la Tbilisi.
în afară de aceasta, este fo arte probabil ca Iştvanovici
să fi adus cu sine o rn am ente tipografice cu desene şi g ra v u ri,
ap a rţin în d lui Ivanichie — gravorul al cărui num e se întîlneş-
te în tip ă ritu rile lui A ntim .
In acelaşi tim p , la execuţia c ă rţilo r tip ă rite la T bilisi
au p artic ip a t, fără îndoială, şi specialişti gruzini.
M ulţum ită rîvnei şi m ăiestriei tip o g rafilo r rom âni, d e p u ­
se în organizarea tipografiei, în chiar anul u rm ăto r, 1708, a
a p ă ru t p rim a c a rte în lim ba gruzină, O E vanghelie.
In sem n de m ulţum ire, regele V ah tan g al V l-lea a tr im is
în Ţ ara R om ânească prim ele două exem plare ale E v a n g h e ­
liei. N um ai în aceste două exem plare figurează o p o ez ie

51
a lui V ah tan g în caractere „huţuri“, din care aflăm cum a
fost p lăn u ită c tito ria tip ă ritu rii de c ă rţi în G ruzia şi cum
a a ju ta t la această lu crare dom nitorul C onstantin B rînco-
veanu şi p a tria rh u l H risa n t N o tara, „iar d in tre cei ce au
lu a t p a rte cu m ultă osîrdie la întem eierea tipografiei din
Tbilisi se află m itro p o litul Ţ ării R om âneşti, A ntim Ivireanu".
în prim ul d in tre exem plarele trim ise în M untenia, se
află şi un cu v în t că tre D om nitor, iscălit de A n tim şi d a ta t
28 mai 1710, ceea ce a te stă că cele doua exem plare fuseseră
trim ise lui A ntim şi p rim ite de că tre acesta. El a mai adăugat
o în sem nare m anuscrisă în lim ba rom ână. A ntim a pus
c ă rţii o îm b răcăm in te frum os îm podobită, trim iţîn d -o lui
B rîncoveanu în sem n de m ulţum ire p en tru aju to ru l d a t com ­
p a trio ţilo r săi. D in cuvintele de m u lţu m ire adresate de el
D om nului se vede cît de m ult îşi iubea în d e p ă rta ta ţa ră , cît
suferea p en tru restriştile prin care trec ea ea şi cît voise
întem eierea unei tip a rn iţe acolo.
L a sfîrşitul Evangheliei, figurează cuvîntul către c itito r
al lui M ihail Iştvanovici, de care am v o rb it mai în ain te şi
sub care el îşi pu n e sem n ătu ra : „S m eritul tip o g raf şi supusul
rob al lui D um nezeu, care a lu cra t cu to a tă osîrdia M ihail
U ngro-V lahul, fiul lui Ştefan", în tim p ce în to a te cărţile
tip ă rite la Tbilisi el sem nează „M ihail Ş tefanişvili", uneori
„Ş tefanidze". F a p tu l probează rapida sa aclim atizare la
v ia ţa sp iritu ală a ţă rii în care fusese trim is. S em n ătu ra
este u rm a tă de cunoscutele versuri ale lui A ntim din E v a n ­
ghelia de la Snagov din 1697 : „P recum cei străini v o r moşia
să-şi v a z ă ...“, reproduse de Iştvanovici în rom âneşte, d ar
tip ă rite cu caractere gruzine.
Iştv anovici a tip ă r it la Tbilisi, în afară de Evanghelie,
P saltirea, Apostolul, C ondacul (sau L itu rg h ia), Ceaslovul,
L itu rg h ieru l şi o Biblie (n e te rm in a tă )'. Unii ce rcetăto ri
gruzini, ca K . Saraşidze, Ş. K urdhelaşvili, em it supoziţia
că t o t el a r fi tip ă r it celebrul poem al lui Ş ota R u stav eli
„V iteazul în piele de tig ru ", în so ţit de ex tre m de in teresan ­
te le com entarii ale lui V ahtang, precum şi o c a rte „D espre
creaţii" tra d u s ă de acesta din lim ba persană. 1

1 K . Saraşidze afirm ă că ea n-a fost term inată din cauza surghiunirii

Îngrijitorului ei, Învăţatul Sabba Sulhan Orbeliani (vezi cap. „Gruzia în
secolul al X V II-lea“ din lucrarea de faţă).

52
 î n p rim ăv a ra an u lui 1 7 1 2 , V ahtang trim ite pe Iştv a-
novici în O landa, spre a se perfecţiona în a r ta tip aru lu i. Din
izvoarele rom âneşti rezultă că el a p etre cu t p u ţin ă vrem e
acolo, în tru c ît în acelaşi an el tip ă re şte în G ruzia, cu lite re
greceşti, „L a u d a Fecioarei". Unii cercetăto ri gruzini se
îndoiesc, în genere, că această călătorie a r fi a v u t loc, d ar
îndoielile nu se susţin, în lum ina celor două scrisori ad resate
de A n tim lui H risa n t N o ta ra în aprilie 1713.
D e un şi mai m are interes este cea de-a doua scrisoare
a lui A ntim .
K . Saraşidze a ra tă că Mihail Iştv an o v ici era un m eşter
a tît de iscusit, în cît a r fi p u tu t um ple cu c ă rţi întreaga
Gruzie. D e aceea V ah tan g al V l-lea îl iubea ca pe un fiu.
P rin priceperea sa, a ş tiu t să îm bine a rta rom ânească a t ip ă ­
ritu rii cu tra d iţiile artistice ale m anuscriselor vechi gruzine.
O pera sa îşi tra g e izvoarele, în egală m ăsură, din cele două
cultu ri, to t aşa după cum p erso n alita te a m entorului său
A ntim Ivireanu în tru chipează v irtu ţile c ă rtu ră re şti a două
popoare unite, în fră m în ta tu l secol al X V II-lea, de aceleaşi
efo rtu ri de creare a u n o r culturi n aţio n ale proprii, în pofida
tu tu r o r restriştilo r.
Tipografia din Tbilisi a fun cţio n at pînă în 1722, cînd a
fost distrusă în cursul unei invazii tu rc e şti. P e locul ei se
află astăzi o p ia tră m em orială, aşezată în 1959, cu prilejul
m anifestărilor organizate la îm plinirea a 250 de ani de la
în fiin ţarea ei, m anifestări la care au p artic ip a t şi c e rce tă to ri
din R om ânia.
 ANTIM IVIREANUL, SCRIITOR UMANIST

P rin tre num eroasele preocupări ale lui A ntim Ivireanul

este şi aceea de scriitor, insuficient sau d o ar sporadic cerce­
t a t ă pînă acum.
A ntim se dedică scrisului într-o epocă de frăm în tări,
cînd se ducea to t mai su sţin u t lu p ta p en tru introducerea lim ­
bii rom âne în cult, în locul celei slavone, care devenea din
ce în ce mai neînţeleasă, a tît p en tru popor, cît şi p en tru
clerici.
Deşi opera sa nu este prea întinsă, ea constituie un
te z a u r al lite ra tu rii rom âne vechi, pe care nici un cercetăto r
preo cu p at de E v u l Mediu nu-1 p o ate tre c e cu vederea. Dida­
hiile sale co n stitu ie o ad e v ăra tă frescă social-m orală a so­
cietăţii rom âneşti de la începutul secolului al X V III-leâ.
C onsiderat unul dintre înaintaşii cu ltu rii rom âneşti,
A n tim Ivireanul răm îne în istoria lite ra tu rii rom âne un em i­
n en t c ă rtu ra r, lu p tă to r şi om politic, o ad ev ărată figură
de u m an ist renascentist. „A fost un suflet ra r şi a devenit
un bu n rom ân, acest s tră in ...“ *1. E l a co n trib u it la triu m fu l
desăvîrşit al lim bii naţionale în biserica Ţ ării R o m ân eşti,
aşa cum o făcuse D osoftei în M oldova. A portul său la dezvol­
ta re a lite ra tu rii şi lim bii rom âneşti a fost h o tă rîto r şi cu
re z u lta te d in tre cele mai lăudabile.
în lu crarea sa Începuturile şi biruinţa scrisului tn limba
română, istoricul P. P. P a n a ite sc u 2 a adus noi co n trib u ţii
asu p ra cu ren tu lu i u m anist p riv it din perspectiva luptei

1 Teodor M. Popescu, B .O .R ., anul L X X IV , 1956, nr. 8 - 9 , p. 853.

1 P . P. Panaitescu, începuturile ţi biruinţa scrisului tn limba română,
E d . Academiei R .P .R ., B ucureşti, 1965.

54
p en tru prom ovarea lim bii rom âne ca lim bă de cultură. E l
a a r ă ta t că um aniştii, c ă rtu ra ri rom âni din a doua ju m ă ta te
a secolului al X V II-lea şi începutul celui de al X V III-lea, —
Miron şi Nicolae Costin, sp ă ta ru l N icolae Milescu, stolnicul
C o n stan tin C antacuzino, R ad u Popescu, fra ţii C onstantin
şi R ad u G receanu, Ion Neculce, D im itrie C antem ir, Simeon
Ştefan, V arlaam , Dosoftei, A ntim — au a v u t un rol h o tă rîto r
în b iru in ţa lim bii rom âne asupra celei slavone în cu ltu ră ,
în în lătu rarea m onopolului cu ltu rii slavo-bisericeşti, inaccesi­
bilă poporului şi ch iar p ă tu rilo r mai largi ale clasei stăp în i-
to are . P o rn in d de la prem isa că um anism ul a av u t rădăcini în
păm în tu l rom ânesc, co n stată m că influenţele cu ltu rale e x te r­
ne au fost recep tate şi asim ilate p o triv it necesităţilo r şi
con d iţiilor in tern e de dezvoltare. Ca izvoare externe ale u m a­
nism ului rom ânesc, cele mai im p o rtan te au fost influenţa um a­
nism ului tîrziu polonez şi cea a clasicism ului grecesc.
C ătre sfîrşitul secolului al X V II-lea, influenţa polonă asu­
p ra cu ltu rii rom âneşti slăbeşte, p en tru ca, odată cu scăderea
influenţei politice a Poloniei în O rient, să dispară cu to tu l.
In secolul u rm ăto r, sub C onstantin B rîncoveanu, Ţ ara R o ­
m ânească devine focarul ce tra n sm ite lum ina c u ltu rii în
to t O rientul ortodox. In flu en ţa cu ltu rii greceşti se m anifestă
prin p ătru n d e rea stu d iilo r clasice în ţă rile rom âne, în cursul
secolului al X V II-lea, p en tru ca să atingă apogeul în secolul
al X V III-lea, epoca dom niilor fanariote.
M ihai Berza consideră că apogeul cu ltu rii greceşti se
situează în perioada 1682 — 1716 — epoca lui D im itrie
C antem ir. In această perioadă, nu m ăru l tip ă ritu rilo r g re­
ceşti este de 42, fa ţă de cele 38 rom âneşti şi 22 slavone şi
slavo-rom âne. în epoca urm ătoare, 1716 —1812, tip ă ritu rile
greceşti atin g cifra 153, ia r tip ă ritu rile rom âneşti ajung
la 457. L im ba greacă a dat po sib ilitatea rom ânilor de a
p ă tru n d e în filozofia şi lite ra tu ra elină, care, alătu ri de cul­
tu r a latin ă, în apus co nstituiau „tem elia renaşterii" *. L im ba
greacă, sp re deosebire de slavonă a fost u tilizată în acelaşi
tim p cu lim ba rom ână. Mihai Berza consideră că „lim ba
greacă nu a făcu t altceva decît să ia loc a lă tu ri de lim b a1

1 N. Cartojan, Curs de istorie a literaturii române vechi. B ucureşti,

1931 - 32 .

55
rom ână, ca un com plem ent u til p en tru un anum e răstim p,
d a r care va fi elim inat după ce îşi v a fi înţplinit m isiunea" 1.
Influ en ţa cu ltu rii greceşti în ţă rile rom âneşti e a te sta tă de ti­
p ăritu rile teologice greceşti la sfîrşitul secolului al X V II-le a şi
începutul secolului al X V III-lea, de trad u c erile de cărţi religi­
oase făcu te din lim ba greacă, d ar şi de studiile clasice greceşti,
şi în acest caz a co n stitu it un izvor al um anism ului rom ânesc.
Un rol deosebit în contactele culturale rom âno-greceşti l-a avut
M area Şcoală a Academ iei P atriarh ie i din C onstantinopol,
unde au stu d ia t um an işti rom âni ca Nicolae Milescu, stolni­
cul C onstantin C antacuzino, în ain te de a pleca p en tru stu ­
dii la Padova.
A n tim Ivireanul, ca u m anist renascentist, cunoscînd
lim ba greacă, a a v u t un rol h o ta rîto r în trad u c ere a c ă rţilo r
de cult în lim ba rom ână. Influenţa culturii greceşti s-a exer­
c ita t în ţările rom âne şi prin interm ediul Şcolilor dom neşti
de la Iaşi şi B ucureşti. B rîncoveanu reorganizează şcoala
grecească din B ucureşti, în tem eiată de Şerban C antacuzino
în m ănăstirea de la Sf. Sava. În v ă ţă m în tu l avea un carac te r
filozofic, istoric, ştiinţific. Un curent puternic de tip ă rire a
c ă rţilo r se dezvoltă sub influenţa lui B rîncoveanu. Mari
cen tre tipografice scot un n u m ăr im presionant de cărţi,
în rom âneşte, în greceşte şi în alte lim bi. A ntim a ju cat iin
rol de fru n te în în fiin ţarea şi conducerea tipografiilor,
precum şi în tip ă rire a cărţilor.
D a r um anism ul rom ânesc, un curent profund naţional,
îşi tra g e sevele din m arile problem e politice ale epocii şi,
în ain te de to a te , din lu p ta p en tru independenţă. Acest carac­
te r p o litico -p atrio tic, dincolo de ap ă rarea u n o r privilegii
de castă, înseam nă depăşirea orizontului îngust m edieval,
rep rezen tîn d u n a d in tre tră s ă tu rile cele mai im p o rtan te
care apropie cu ltu ra rom ânească de la sfîrşitul secolului
al X V II-lea şi în cep u tu l celui de al X V III-le a de cea u m a­
nistă europeană. S trălucitele figuri de c ă rtu ra ri am in tite,
ce s-au făcu t rem arcate în diferite dom enii ale lite ra tu rii
şi ştiin ţei, îşi dau ap o rtu l la crearea lim bii rom âne literare. 1

1 Mihai Berza, Problemei majeur es et orientalions de la recherehe

dans l’ etude de l’aneienne culture roumaine , In „R evue R oum aine d ’H istoirc“
1970, voi. III.

56
O pera lor izv o răşte d in dragostea de p atrie, d ar şi din spi­
ritu l critic, cu elem ente ale raţionalism ului. R am iro O rtiz
rem arcă în tem eiat că lite ra tu ra rom ână e un „ d a r al R enaş-
te r ii“ 1.
Ideologia p atrio tism u lu i a îm b răcat, la u m aniştii ro­
m âni, diverse form e. L a G rigore U reche, p atrio tism u l este
im plicit ; el se exprim ă în glorificarea figurii lui Ştefan cel
Mare, în idealizarea tre c u tu lu i M oldovei. L a Miron Costin,
creato ru l teoriei u m an iste despre originea rom ană a poporului
rom ân, p atrio tism u l apare explicit, ca un im bold în m unca
istoricului : „ în ce p u tu l ţă rilo r acestora şi neam ului m oldo­
venesc şi m untenesc şi cîte sint în ţă rile ungureşti cu acest
num e, rom âni şi pînă astăzi (...) a scrie m ultă vrem e la cum ­
p ăn ă au s tă tu t sufletul nostru (...) A lăsa iarăşi nescris cu
m are ocară în fu n d at neam ul acesta de o seam ă de scriito ri
jaste inimii durere" (Opere, p. 241).
L a C antem ir, pro m ovarea principiului „folosului p u b li­
cai" s-a n ăscu t pe tere n u l luptei p en tru independenţă, îm -
pletindu-se cu lu p ta îm p o triv a oligarhiei boiereşti.
Ca u m an ist renascentist, A ntim Ivireanul se face re m a r­
cat şi prin p atrio tism u l său, c o n tu ra t in două d ire c ţii: a p ă ra ­
rea in d ependenţei religioase şi a celei naţionale. Se cu n o a şte
a titu d in e a sa ferm ă, de p ro te st fa ţă de p re te n ţiile abuzive
ale p atria rh iei Ierusalim ului de am estec în problem ele bise­
riceşti din Ţ ara R om ânească, u rm ărin d ca m ănăstirile închi­
n a te din Ţ ara R om ânească să depindă exclusiv de Ierusalim ,
iar p a tria rh u l să fie so cotit deplin s tă p în ito r a tît în tre b u rile
ad m in istrativ e, cît şi în cele religioase.
Cea de a doua la tu ră a p atrio tism u lu i m itropolitului
A ntim Ivireanul constă în lu p ta pe care a dus-o pe to a te
căile p en tru în lă tu ra re a stăp în irii tu rc e şti.
F a p tu l că el a fost robit la tu rci, că ţa r a sa de b aştin ă,
Georgia, a fost d ev a sta tă de a tîte a ori de stăp în irea turcească,
că tu rc ii erau cei care sărăceau T ara R om ânească prin cereri
de bani şi produse, to a te acestea au s tîrn it u ra neîm păcată a
m itropolitului.

1 AI. D uţu, Sinteză şi originalitate in cultura română, E ditura Enciclo­

pedică rom ână, B ucureşti, 1972, cf. R. O rtiz, Per la sloria dalia cultura
italiana in Buruania, Roma, 1943.

57
 în cu v în tarea pe care a ţin u t-o cu ocazia alegerii sale
ca m itropolit, A n tim şi-a m anifestat deschis u ra îm p o triv a
stăp în irii o to m a n e : şi m-au trim is la dum nevoastră
să vă fiiu păsto r, p ă rin te sufletesc... p en tru bună să n ă ta te a
şi spăseniia d u m n eav o astră şi a cin stitelo r dum nevoastră
case p u rtă to ri de grijă la cele ce a r fi spre folosul m întuinţii
şi să vă fiiu de m îngîiare la scîrbele robiei cei vaviloneşti a
Jum ii aceştiia" \ In altă îm prejurare, A ntim a ra tă direct :
„Că ne-au în cărcat tu rc ii cu dările cît este p este p u tin ţă
săracilo r şi nu mai contenesc cu ce ru tu l".
P rim u l c ă rtu ra r rom ân care acordă o a te n ţie specială
problem elor limbii rom âne literare este Simeon Ştefan
1656) m itro p o litu l T ransilvaniei în tre anii 1643 —1656. In
„Predoslovia către citito ri" a N oului T estam e n t tip ă r it la
B ălgrad (A lba-Iulia) 1648, Simeon Ştefan ia în discuţie
cîtev a d in tre chestiunile fundam entale ale ex p rim ării li­
te ra re , su sţin în d în mod categoric necesitatea creării unei
lim bi lite rare unice. E l ridică steagul unirii tu tu ro r ro m ân ilo r
prin unificarea lim bii literare. „B ine ştim că cuvintele tre b u ie
să fie ca banii, aceia sîn t buni,care îm bla în to a te ţă rile ,
aşa şi cuvintele, acelea sînt bune, carele le înţeleg to ţi" ,
în su şi Simeon Ştefan şi-a a r ă ta t stră d a n ia depusă în vederea
elaborării unui te x t care să fie accesibil unei mase cît mai
largi de citito ri. „Noi d rep t aceea ne-am silit, den cît am
p u tu t, să izvodim , aşea cum să înţeleagă to ţi, iară (dacă)
nu, nu-i de vina n o astră, ce-i de v ina celuia ce-au ră sfirat
rum ânii p rin tr-a lte ţă ri, de s-au m estecat cuvintele cu
alte lim bi, de nu grăescu to ţi în tr-u n chip". In p riv in ţa g re u tă ­
ţilo r în tîm p in ate cu ocazia trad u c erii, el ne a ra tă că a îm p ru ­
m u ta t unele cu vinte din te x tu l original.
Problem ele pe care le-a ridicat Simeon Ştefan sînt m eri­
to rii : ideea u n ită ţii de origine a tu tu ro r rom ânilor şi a creării
unei lim bi lite rare unice ; ideea norm ării lim bii lite ra re în tr-o
perioadă cînd încă nu exista o g ram atică a lim bii rom âne.
T o t el a so lu ţio n at problem a spinoasă a lim bii lite ra re din
acel tim p , a neologism elor, care n -a v eau co respondent în
lim ba rom ână şi pe care le-a m en ţin u t, îm bogăţind v o c a b u ­
larul pe calea îm p ru m utului. Deci Noul Testament de la1

1 A ntim Ivireanul, Opere, 1972, p. 6 —7.

58
 Bălgrad a adus o co n trib u ţie în sem n ată la im punerea unei
norm e fonetice şi lexicale su p rad ialectale ; el a a ju ta t In
m are m ăsură la d ezvoltarea şi unificarea lim bii literare
vechi.
L a n um ai p a tru decenii de la tip ă rire a prim ei trad u c eri
integrale în lim ba rom ână a Noului Testament (1648), a
a p ă ru t, în Ţ ara R om ânească, Biblia de la Bucureşti, în
1688. T rad u să în tim p u l dom niei lui Ş erban C antacuzino, e
su p ra n u m ită şi Biblia lui Şerban Cantacuzino. T ra d u căto rii
Bibliei, fraţii R ad u şi Ş erban G receanu, au folosit o versiune
greacă, d ar şi o tra d u c e re m anuscrisă a sp ătaru lu i N icolae
Milescu. L a trad u c ere , p rin tre alţii, a fost c o n su lta t şi sto l­
nicul C onstantin C antacuzino.
în Predoslovie, se precizează că Biblia se adresează
tu tu r o r rom ânilor („la t o ţ i “), p en tru că „vedem ca pînă în
zioa de astăzi n-au răm as nici un neam ca să nu citească
întru a lor lim bă". A sem enea lui Sim eon Ştefan, tra d u c ă to rii
co n stată g re u ta te a lim bii rom âneşti din acel tim p („ strâm ­
to a re a lim bii ro m ân eşti") de a exprim a to a te noţiunile, re-
co m an d în d îm b o g ăţirea v ocabularului, ca şi Simeon Ştefan,
pe calea ad o p tării neologism elor.
Biblia de la Bucureşti constituie un m om ent rem arcabil
p en tru in tro d u cerea lim bii rom âne în biserică. A ceastă carte
m asivă (944 pagini) este preced ată de o introducere dedicată
lui Şerban C antacuzino, prin care se recunoaşte d reptul ro­
m ânilor de a ascu lta litu rg h ia şi d e a citi B iblia în rom âneşte,
în tă rit şi de D ositei, p a tria rh u l Ierusalim ului şi a to a tă Pa-
lestin a.P rin ea se stab ileşte o c o n tin u ita te cu întreaga lite ratu ră
religioasă rom ânească anterioară ; lim ba folosită reprezintă
sinteza efortu rilo r tu tu ro r scriitorilor ecleziastici rom âni
de pînă atunci.
N. Iorga şi N. C artojan au su p ra ev alu at p ărţile ei pozi­
tive, pe cînd Ioan B ălan a rem arcat că în Biblia de la Bucu­
reşti a p a r num eroase cuvinte sau construcţii tra d u se greşit.
V aloarea Bibliei, sub ra p o rtu l lim bii literare, este, deci(
d estu l de inegală, to tu şi a c o n trib u it la im punerea graiului
m untenesc la un secol după tip ă ritu rile lui Coresi. N. Iorga
o apreciază a s tf e l: „ Biblia de la Bucureşti este cel dinţii docu­

59
m ent sig u r de lim bă literară stab ilită pe înţelesul tu tu ro r
rom ânilor" 1.
în legătură cu tra d u c e re a destul de anevoioasă a căr­
ţilo r religioase în lim ba rom âna, tra d u c ă to rii şi-au ex p rim at
în re p e ta te rîn d u ri părerile despre posibilităţile expresive ale
limbii rom âne în co m p araţie cu cele ale a lto r limbi.
Astfel, în anul 1680, m itropolitul Teodosie al Ungro-
vlahiei, căruia i s-a a trib u it un m are rol în vechea cu ltu ră
rom ânească, tip ă rin d în B ucureşti L itu rg h ia, scria în pre­
fa ţă că a re d at în ro m âneşte ese n ţia lu l:
„... L itu rg h ia to a tă a o propune pre lim ba n o astră şi a o
m u ta nice am v ru tu , nice am cutezat, dreptu m ărturisescu
pen tru m ulte alte pricini ce m-au îm pinsu, şi p en tru scu rtă
lim ba n o astră ce iaste, o am u făcut şi p en tru lipsa dascâli-
to rii (cum am zisu), ce nu săn tu în tru ticălos rodului n o st ru
şi p en tru neînţelegerea nâroadelor tain ele ce să n tu şi ce
înseam nează şi p en tru neobiciaiul besericii noastre, ce pînă
astăzi n-au ţin u t" .
P rin urm are, m itropolitul Teodosie, p rin tre alte cauze
p en tru care n-a cu tezat să tra d u c ă to a tă slujba în rom âneşte,
o invoca şi pe aceea p o triv it căreia lim ba rom ână este
„scurtî", adică săracă şi în n ep u tin ţă de a reda profunzim ile
dogm atice ale ortodoxiei. In afară de aceasta, se spunea că
tălm ăcire a c ă rţilo r de slujbă în rom âneşte era greu de făcut,
deoarece cuvintele „treb u iau astfel alese şi o rîn d u ite, încît
să aibă ritm u l ceru t de necesităţile melodice ale muzici
bisericeşti"
Deci şi aceasta a r fi îngreuiat tran sp u n e rea în rom âneşte
a cln tărilo r din cărţile de slu jbă.
C ărtu ra ru l m untean R ad u G receanu, care a co n trib u it
la d ifin itiv area trad u c erii Bibliei (B ucureşti, 1688), constată
şi el „strâ m to a re a lim bii rom âneşti", contrib u in d însă efectiv
la îm b o g ăţirea ei cu neologisme, mai ales din lim ba greacă:
„Şi m ăcară ca la unele cuvinte să fie fost cu nevoe tălm ă c i­
to rilo r p en tru strîm to a rea limbii rom âneşti, iară încăş avhul
pildă pre tălm ăcito rii latin ilo r şi slovenilor, precum aceia,
aşa şi ai n o ştri le-au lă sa t precum să citesc Ia cea elinească". 12

1 N. lorga, litoria bisericii româneşti şi a vieţii icligiocise a românilor,

voi. 1, B ucureşti, 1929, p. 407.
2 C artojau, Istoria literaturii rcrnâne vechi, X III, p. 223.

60
 R adu G receanu, trad u c în d Mineele tip ă rite de episcopul
M itrofan la B uzău, în 1698, sem nalează insuficienţa lexicu­
lui rom ânesc în co m p araţie cu acela al lim bii g re c e ş ti: „S în t
cuv in te elineşti şi v o rba despre locuri, care unele încă la
lexicoane nu se află ; altele, de să şi află şi să înţeleg, iară
p en tru îng u starea lim bii rom âneşti nu pot veni la tă lm ă c it“ .
S-a stră d u it, după cum m ărtu riseşte însuşi, să dea o trad u c ere
cit mai pe înţelesul c itito rilo r: „Iară eu am iscodit şi în
to t chipul m -am nevoit a nu lăsa nici un cuvînt ca să nu
dea întru înţelegerea limbii noastre cei rum âneşti".
 CONTRIBUŢIA LUI ANTIM IVIREANUL
LA GENERALIZAREA FOLOSIRII LIMBII ROMÂNEŞTI
ÎN BISERICĂ

G re u tă ţilo r în tim p in ate în trad u c ere a c ă rţilo r de către

m itro p o litu l Teodosie îşi p ropune să le facă fa ţă m itropo­
litu l A ntim Ivireanul, ca unul care cunoştea fo arte bine
lim ba greacă a tît cea cultă, cît şi cea com ună, ia r în Ţ ara
R om ânească în v ăţase rom âneşte şi slavoneşte. A ntim avea
o cu ltu ră v astă p en tru vrem ea sa şi n u tre a convingerea că
poporul dorea să asculte slu jb a în biserică în lim ba m aternă.
Ştia că nici preoţii, nici „norodul" nu mai înţelegeau lim bile
slavonă şi greacă, în care se ţin eau slujbele. A ntim gustase
el însuşi din am arul robiei, aşad ar năzuia ca poporul care-1
prim ise cu a tîta căldură să nu mai fie rob, întru cele sufle­
te şti, u n or concepţii depăşite de vrem e.
în c e p u tu l făcu t pînă la el, de a se ţin e slujba în graiul
poporului (Apostolul, E vanghelia şi Cazania), este conti­
n u a t cu m ultă tru d ă de A ntim . T ipăreşte, în 1693, la B ucu­
reşti, Evanghelia greco-română, punînd pe două coloane
te x tu l grecesc şi cel rom ânesc, astfel ca să fie evident p en tru
oricine că te x tu l grecesc şi cel rom ânesc sînt identice. Deci
A ntim Ivireanul ridică lim ba rom ână „la cinstea de a fi
pusă alătu ri de lim ba în care fusese scrisă E vanghelia în
original" l.
T ip ărin d in lim ba rom ânească p ă rţi din Sfinta Scriptură,
tă lm ă c ită în lim ba rom ână în anul 1688, A ntim Ivireanul
a scos la lum ină, în 1694, Psaltirea, ia r în 1697 Evanghelia
de la Snagov.
V rînd să dem onstreze că lim ba rom ână este adecvată
şi cîn tărilo r psaltice, A ntim a tip ă rit în 1703, la B ucureşti,

1 N. Dobrescu, op. cil., p. 59.

62
un Ceaslov slavo-romăn, unde se găsesc şi p ă rţi în rom âneşte
ce treb u ie cîn tate. în acelaşi an, scoate în rom âneşte Acatistul
Maicii Domnului, în care condacul „A părătoarei D oam ne"
este cîn tat.
în a doua p a rte a a c tiv ită ţii sale, adică după anul 1705,
m itro p o litu l A ntim p ăşeşte şi mai h o tă rît pe calea „n aţio n ali­
zării serviciului divin". în această acţiune i-au slu jit drept
îndem n şi cuvintele din Epistola I, Corinteni, X I V , 19 :
„ în biserică voesc cinci cu v in te a grăi cu înţăles ca şi pe alţii
să-i în v ăţ, decît zece mii de cuvinte în lim bă străin ă", p re ­
cum şi răspunsul lui T eodor Valsam on la în treb area p a tria r­
hului Marco al A lexandriei, cu p rivire la lim ba în care p oate
fi slu jită L itu rg h ia. Acest răspuns şi te x tu l de mai sus au
fost reproduse în prim ele pagini a două d in tre cărţile tip ă rite
de el (cele două Molitfenice, tip ă rite la R îm nic — 1706 şi la
T îrgovişte — 1715).
D upă anul 1705, el introduce în rom âneşte m ulte dintre
că rţile de b ază ale slujibelor. în cep u tu l l-a fă c u t cu Molitfe-
nicul din anul 1706, pe care îl tip ă re şte la Rîm nic, pe chel­
tu ia la sa. C uprinsului obişnuit al acestei c ă rţi îi adaugă
şi alte rugăciuni, des folosite de preoţi la slujbe în biserică.
Acest Molitfenic, scris în graiul înţeles de slu jito ri şi credin­
cioşi, treb u ie să fi fost m ult c ă u ta t, fap t ce va fi făcu t ca,
în eîţiva ani, să nu se mai găsească. S pre a face faţă cerin­
ţelor, m itropolitul A ntim îl scoate în tr-o nouă ediţie ro m â­
nească, la T îrgovişte, în anul 1713.
în anul 1712, scoate un Octoih, cel d inţii tip ă rit în lim ba
rom ână, m enit să fie nu num ai c a rte de s tra n ă , ci şi ca rte
de şcoală1.
In anul 1713, A ntim tip ăre şte p en tru întîia oară L i­
turghia în româneşte, ia r în urm ătorii doi ani scoate de două
ori în rom âneşte : Ceaslovul şi Catavasierul, „spre a se p u tea
citi în ele, în grai înţeles de to ţi a tît la stra n ă , cît şi prin
casele credincioşilor". E ste de rem arcat că unele d in tre că r­
ţile de slujbă scoase la lum ină de A ntim , cum este cazul
Octoihului (1712) şi al Liturghiei (1713), de pildă, sîn t ap ro ap e
neschim bate pînâ astăzi în ceea ce priveşte limba.
P rin cărţile rom âneşti în cred in ţate tip aru lu i de către
ta le n ta tu l ierarh, s-a pus tem elia vechii lim bi rom âneşti.
1 N. lorga, Istoria isericii române, II, p. 100.

63
E ad e v ăra t că în prim ele sale c ă rţi tip ă rite în rom âneşte,
.atît lexicul, cit şi co nstrucţia frazei sîn t încă im perfecte.
T ălm ăcito rii acesto r cărţi, de cele mai m ulte ori, se m u lţu ­
m iseră a reda întocm ai to p ica frazelor slavone sau greceşti,
de aceea lim ba lo r n u are cu rsiv itate. Scrierile religioase
re d a c ta te într-o lim bă din ce în ce mai în g rijită şi mai accesi­
bilă tu tu ro r ro m ânilor se răspîndesc în to a te regiunile lo­
cuite de rom âni.
Spre deosebire de lim ba, încă greoaie, din trad u c erile
lui Coresi — deşi bazele exprim ării lite rare fuseseră puse prin
tip ă ritu rile sale —, în această perioadă (secolele X V II —
X V III), lim ba trad u c erilo r nu mai urm ează a tît de fidel
lim ba o rig in alelo r; fraza devine mai degajată, se părăsesc
tr e p ta t unele co n stru cţii sin tactice nefireşti, precum şi sla-
vonism ele. Astfel, exprim area literară devine to t mai lim pede,
expresivă, aproape de lim ba populară.
P rin tre to ţi ceilalţi prom otori ai cu ltu rii rom âneşti,
A n tim ocupă un loc de frunte. Aşa cum rem arca M. Sado-
vean u , a ajuns să vorbească şi sa scrie o lim bă ,,p o ate cea
mai frum oasă d in tre a tu tu ro r c ă rtu ra rilo r epocii11 \ în
scrisul lui A ntim , „lim ba rom ânească începe a avea curgerea
ei n atu ra lă", căci el o dezbracă pe to p ica frazei străin e în
care o în cătu şaseră că rtu rarii de mai înainte. în cărţile lui
A n tim se în tîln eşte „o lim bă n a tu ra lă rom ânească, cu o
frază cu rg ăto are şi cu m aterial lingvistic în tre b u in ţa t şi
pricep u t de to ţi" 12.
A ceasta a făcu t ca lim ba cărţilo r lui A ntim să placă,
aju n g în d de m ulte ori model p en tru cei ce i-au u rm at.
Adeseori în cărţile de slujbă bisericească ce s-au tip ă rit
de la A n tim încoace, întîlnim , cu im perceptibile schim bări,
lim ba din tălm ăcirile sale3. C hiar şi astăzi, după peste două
veacuri şi ju m ătate, lim ba unora d in tre cărţile bisericeşti
se apropie fo arte m ult sau e chiar aceeaşi cu lim ba ieşită
de sub p a n a vrednicului m itropolit.
Al. Odobescu, referindu-se la calităţile unei tra d u c e ri
rom âneşti din lite ra tu ra străin ă, a ra tă : „C ărţile se scriu
1 M. Sadovcanu, Limba povestirilor istorice, com unicare ţin u tă la
Academie, In „C ontem poranul", n r. 6/436, 11 februarie 1955, p. 3.
2 A ntim Ivireanu, Predice, „N otiţe biografice despre m itropolitul
U ngrovlahiei" de episcopul Melhisedec (p. IX).
3 C. E rbiceanu, Cel dinţii Octoih imprimat in româneşte, p. 802 —803.

64
spre a fi citite, şi n um ai acele citiri pot fi profitabile, pe care
el le înţelege şi care conţinînd idei sănătoase, p re zen tate
în tr-u n mod logic, sîn t scrise într-o lim bă de to ţi p ricep u tă,
de to ţi g u stată, în tr-o lim bă care nici dezgustă m intea cu
form ele şi expresiunile ei pocite şi înjosite, nici o osteneşte
prin a ei frazeologie încîlcită, nici o sp ăim în tă prin n etrebuin-
cioase şi nejustificabile inovaţiuni" 1.
Ca şi alţi tra d u c ă to ri, A ntim contribuie prin to a tă
opera sa la in teg rarea lite ra tu rii rom âne în circuitul m arilor
valori ale epocii şi la afirm area ei în cuprinsul ariilo r de
cu ltu ră.

1 A lex an d ru Odobescu, Comunicare la Societatea Academică, 1873.

 OPERA LU! ANTÎM IVIREANUL

Scrierile Iui Antim Ivireauul

In jurul operelor vechi se polarizează interesul c ă rtu ra ri­

lo r tu tu ro r tim purilor. Parafrazîndu-1 pe Boileau, vom spune
că „vechim ea unui scriito r nu e un titlu sigur al m eritului
său, d a r vechea şi sta to rn ic a a d m ira ţie p e n tru operele lui e
o dovadă certă că se cuvine să fie adm irate".
In co n testab il, secolele al X V II-lea şi al X V III-le a au
însem n at p en tru ţă rile rom âne o lungă epocă de eferves­
cen ţă cu ltu rală, o am plă R enaştere, divers m anifestată
în tip ă ritu ri, scu lp tu ră, broderie, p ictu ră, m in iatu ra m anuscri­
selor, arh ite ctu ră (palate, m ănăstiri şi biserici). F aim a
acestei perioade e conferită de num ele unor că rtu ra ri ves­
tiţi, ca A n tim Iv irean ul, Stolnicul C antacuzino, V arlaam ,
pleiad a fiind înch eiată de dom nitorul D im itrie C antem ir.
E ste astăzi u n an im recunoscut fa p tu l că a c tiv ita te a
m u ltilaterală a m itro politului A ntim Ivireanul al U ngro-
vlahiei s-a d esfăşu rat pe mai m ulte coordonate : cea de iscu­
sit tip o g raf şi ed ito r, a p ă ră to r al întregii ortodoxii, m in iatu -
rist şi sculptor, c tito r de locaşuri sfinte, predicator, o ra to r
şi scriitor rem arcab il al perioadei de început a lite ra tu rii
ro m ân e m oderne.
N evoilor vrem ii lui C onstantin B rîncoveanu, de a
im prim a c ă rţi în mai m ulte lim bi, A ntim le răspunde tip ă rin d
30 de că rţi în lim ba greacă, 24 c ă rţi în lim ba rom ână, o
c a rte în lim ba slavonă, 8 că rţi bilingve, d in tre care 5 slavo-
rom âne, 2 greco-arabe şi una greco-rom ână şi, în sfirşit,
o c a rte în tre i lim b i: greceşte, slavoneşte şi rom âneşte. D in
cele 64 de cărţi, 17 s-au tip ă rit în form a d ată de A n tim ,
ia r alte 8 s-au re tip ă rit chiar în vrem ea sa, to a te fiind scoase
la lum ină d a to rită m uncii pioase a lui A ntim . Nu t r e b u i e

66
tre c u t cu vederea fap tu l că 4 că rţi tip ă rite sînt propriile
sale lucrări, 10 au p refeţe sau scrisori de dedicaţie scrise
de el însuşi, p e n tru 5 a com pus versuri la alte 6 a a d ă u g a t
în final n o te p rin care cere ie rta re p en tru eventualele greşeli
de tip a r, iar 6 sîn t tă lm ă c ite de el din lim ba greacă. Ia tă ,
deci, n um ai o p a rte a prodigioasei sale a c tiv ită ţi. O pera
sa tip ă rită şi cea răm asă în m anuscris nu este p rea v astă,
d ar are o te m atică v a ria tă ; e rem arcabilă prin m ăiestria
lite rară şi m u ltitu d in ea problem elor ce le ridică într-o epocă de
adînci frăm în tă ri sociale. A ntim se deosebeşte de to ţi ierarhii
anteriori, situîndu-se, pe bună d re p ta te, în fru n te a valorilor
cu ltu rale din epoca brîncovenească. C ercetările noi aduc
preţioase date, scoţînd în evidenţă caracteru l progresist de
lum in ăto r, în d ru m ăto r, scriito r şi u m anist al Iui A ntim .
P erso n a litate com plexă, el s-a identificat cu năzuinţele popo­
rului rom ân ca p a trio t ; a lu p ta t p e n tru scu tu ra rea jugului
oto m an şi p en tru în lă tu ra re a n e d re p tă ţilo r şi in eg alităţilo r
sociale, a m oravurilor din vrem ea sa, criticîndu-ie cu vehe­
m enţă şi m u lt cu raj de la înălţim ea am vonului m itro p o litan .
O pera sa tip o g rafică şi, mai ales, cea lite rară s-au b u cu ­
ra t de o cercetare şi in te rp re ta re ştiin ţifică. S-a v o rb it m ai
m ult de Didahiile sale, deşi editarea acestor m inunate p re­
dici s-a făcu t destul de tîrziu (între 1886 şi 1915) la o su tă
şap tezeci de ani după trag ic a sa m oarte, şi în decurs de
douăzeci şi nouă de ani, p en tru ca astăzi să i se retipărească,
p a rţia l sau in extenso, în treag a operă.
M enţionăm ed itarea Didahiilor şi a întregii opere de
că tre cercetătorul G abriel Ştrem pel. In tr-u n in terv a l de
num ai zece ani, au a p ă ru t două ed iţii critice, şi anum e
A n tim Ivireanul, Predici (ediţie critică, stu d iu in tro d u c tiv
şi glosar de G. Ş trem pel, E d itu ra A cadem iei R .P .R ., B u cu ­
reşti, 1962, 306 p . ) ; A ntim Ivireanul, Opere (ediţie critică
şi stu d iu in tro d u c tiv de G. Ştrem pel, E d itu ra M inerva,
B ucureşti, 1972, 474 p.), tip ă rită în condiţii optim e.
In lu crarea de faţă, ne-am propus să relevăm în special
a c tiv ita te a lui A ntim ca scriitor. D in ra ţiu n i m etodologice,
am îm p ă rţit opera sa în :
I. S C R IE R I O R IG IN A L E , pe care le-a tipărit în
tim pul vieţii sale, inclusiv prefeţele şi dedicaţiile (prezintă
o v aloare deosebită p rin caracterul lor inform ativ-docum en-
t a r şi sub aspect literar). Aceste scrieri sîn t : „ în v ă ţă tu r ă

67
p re scu rt p en tru ta in a pocăinţii" : „ în v ă ţă tu r a bisericească" ;
„C apete de p o runcă", elab o rate în in te n ţia ridicării clerului,
cup rin d sfa tu ri p en tru preoţii şi duhovnicii vrem ii. L u c ra ­
rea „S fă tu iri creştine-politice", scrisă în versuri, în greceşte,
este dedicată do m n ito rului Ştefan C antacuzino, av în d pre­
feţe şi dedicaţii.
I I . S C R IE R I R Ă M A S E I N M A N U S C R IS , P U ­
B L IC A T E U L T E R IO R : „C hipurile Vechiul şi N oului
T estam e n t" ; „A şezăm întul m ăn ăstirii A ntim " (te sta m e n tu l
său), „ D i d a h i i l e E s te dem n de m en ţio n at fa p tu l că opera
manuscrisă a lui A n tim Ivireanul, tip ă rită destul de tîrziu ,
este m ai p reţioasă decît cea tip ă rită în vrem ea lui.
Alegerea lui A ntim , d rep t cel mai destoinic d in tre egu­
m eni, p e n tru scau n u l episcopal al R îm nicului (a fost ales
episcop în 16 m artie 1705, şi a răm as pînă la 27 ian u arie
1708) co n stitu ie un b u n prilej p en tru o a c tiv ita te p asto rală
şi tip o g rafică lău d ab ilă. A ntim s-a im pus d a to rită m eritelor
sale deosebite de teolog recunoscut şi „singurul vlădică
de mai m ulte ori a rtis t" — notează istoricul N. D obrescu.
L a R îm nic, în ap ropierea dealului Capela, în m ijlocul
unei n a tu ri b in ecu v în tate şi în tr-u n clim at de adincă m edi­
ta ţie , A ntim Iv irean u l şi-a în d re p ta t cele d în tîi g în d u ri
că tre clerul eparhiei sale, pe care îl dorea to t mai lu m in a t
în condiţiile grele de atunci.

în v ă ţă tu ră pe scurt pentru taina pocăinţii

In anul 1705, A ntim a alc ă tu it şi a tip ă rit, în tip o g rafia

în tem eiată la R îm nicu Vllcea, prim a sa ca rte (o b roşură,
d in tre cele tre i elab o rate de el) p en tru îndrum area p re o ţilo r
duhovnici, cît şi p en tru educarea credincioşilor. A ceastă
lu crare este cu n o scu tă sub titlu l p re sc u rta t : Învăţătură
pentru taina pocăinţii*1.
1 T itlul com plet al lucrării e ste : „ În v ă ţă tu ră pre scu rt p en tru tain a
p o căin ţii, acum Intr-acesta chip tocm ită şi tip ă rită în zilele prealum inatului
dom n Io C onstantin Brîncoveanu B asarab Voevod, cu chieltuiala cinsti­
tu lu i de bun neam a lu i Şerban Cantacuzino biv vel paharnic şi cu blago s-
1ovenia prea sfin ţitu lu i m itro p o lit Teodosie, de iubitoriul de D um nezeu
c h ir A ntliim , episcopul R îm nicului 1705“.

68
 O glindind fidel m oravurile creştinilor din acea vrem e
în Didahii, în alte cîteva c ă rţi se adresează direct p reo ţilo r
şi duhovnicilor, în făţişîn d sta re a reală în care se găsea clerul.
P riv it din aceste două p u n cte de vedere, m itropolitul
A n tim Ivirean u l a fost şi răm îne un n eîn tre cu t cronicar al
vrem ii sale, care a descris şi, to to d a tă , a c o m b ă tu t ignoranţa
clerului şi scăderile so cietăţii vrem ii sale. L a originea acestei
opere s tă fa p tu l că A n tim Ivireanul, în ain te de a fi fost
ales în scaunul epareial al R îm nicului, fusese duhovnic
la m ăn ăstirea Snagov, ia r acolo v a fi în tîm p in a t m ulte greu­
t ă ţ i în ad m in istrare a spovedaniei, după cum aflăm de la
tip o g rafu l G heorghe R adovici, ucenicul său, care tip ă rise
la Snagov, în anul 1700, Învăţături creştineşti. în p re faţă,
el oferă u rm ăto arele in fo rm aţii despre dascălul său : „Ca
cerbul setos a a le rg a t c ă tre p re cuviosul în tru ierom onahi,
egum enul sfintei m în ăstiri „'Văvedeniei B ogorodiţii a Sna-
govului", d u h o v n icu l K y r A n tim de la Iviria, şi a în v ă ţa t
cu m u ltă o ste n e a lă şi osîrdie de la S finţia sa m eşteşugul
tipografiei".
L u crarea este p rin tre prim ele de acest fel în lite ra tu ra
rom ân ească veche şi face p a rte d in tr-u n plan mai larg de
p re g ătire a p re o ţilo r în scopul in stru irii l o r ; se adresează
deopotrivă credincioşilor, spre a-i educa în sp iritu l vrem ii.
C artea are două p ă rţi. în p rim a p a rte , A ntim Ivireanul se
adresează credincioşilor (num ărîndu-se şi pe sine), ia r în
p a rte a a doua se adresează p reoţilor. C artea este bine do­
cu m en ta tă , cu c ita te din sc rip tu ri, într-o form ă a p ro p ia tă
de cea a predicilor, avînd un stil în g rijit, o frază aleasă şi
expresii cursive.
P a rte a in tro d u ctiv ă este in tere sa n tă şi in stru ctiv ă :
A ntim îi înd eam n ă pe oam eni să deprindă cititul, aceasta
fiind o condiţie sine q u a non p en tru v ia ţa fără greşeală,*.
„... nu aflu altă p ricină fără num ai n e în v ă ţă tu ra ... p en tru
că nu iubim să cetim şi să în v ă ţă m carte... Că om ul carele nu
ştie c a rte ca să citească,... se asam înă cu dobitoacele cele
n e c u v în tă re ţe carele nu ştiu ce fac de vrdm e ce n-au m in te ;
să asam înă orbilor, p e n tru că precum orbul nevăzînd lum ina
soarelu i nu ştie unde m erge nici ce ia s te | înaintea Iui...

69
în tr-a c e s ta chip şi m intea om ului neav în d în v ă ţă tu ră şi
dăscălie a cu v în tu lu i celui dirept iaste o rb ...“ (II, 350).1
D in aceste fraze, de o adm irabilă p lasticitate, se des­
p rin d e m îhnirea lui A n tim în leg ătu ră cu ig n o ran ţa c le ru lu i;
in cap ab il să educe oam enii sim pli, „care nu ştiu c a rte ca să
citească". A ntim se a ra tă in d ig n at şi de fa p tu l că unii preoţi
nu ştiu cum să ad m in istreze slujbele religioase, ad e v ăr con­
sem n at şi de alte scrieri.* A ceastă sta re deplorabilă era co­
m ună tu tu r o r ţă rilo r o rtodoxe de ră să rit, ca o caracteristică
a epocii feudale*.
Ideile progresiste ale lui A ntim le aflăm şi la cronicari.
Grigore Ureche îşi începe cronica a ră tîn d că istoria, adică
p ă s tra re a am in tirii tre c u tu lu i, deosebeşte pe om de „dobi­
toacele cele m ute şi fără m inte", ia r o concluzie la care
ajunge Miron Costin se vădeşte în cuvintele : .....nu iaste
a lta şi mai frum oasă mai de folos în to a tă v ia ţa om ului
zăbavă d ecîţ ce titu l cărţilo r". D im itrie C antem ir, în Divanul
său, m ărtu riseşte : Omul cu m intea şi în v ă ţă tu ra din dobi­
to ace se alege iară aceasta lipsind, şi decît dobitocul m ai
rău iaste".
Concepţia despre în v ă ţă tu ră , despre cu ltu ră p riv ită în
special p rin p rism a educaţiei religioase, o întîlnim deopo­
triv ă în Istoria ieroglifică şi în Didahiile lui A ntim . A ntim
Iv irean u l are m eritu l de a se fi rid icat cu vehem enţă îm ­
p o triv a u n o r p ractici d ău n ăto are, a s u p e rstiţiilo r de to t felul,
dovedindu-se un c ă rtu ra r lum in at, un v e rita b il u m an ist
renascentist. E l cere ca la spovedanie recom andările să fie
făcu te cu ta c t pedagogic, iar canonul să nu fie nici greu,
nici uşor, după v îrstâ : „T în ă r iaste, au b ătrîn , în su ra t
iaste, au n eîn su rat..." ; de asem enea, duhovnicul să fie
„îm podobit cu ca rte şi cu fap te bune". Să fie un exem plu
de com portare în fam ilie şi în societate.
în v ă ţă tu rile lui A ntim Ivireanul p e n tru duhovnicii
din vrem ea sa sîn t de a c tu a lita te şi în epoca noastră. 12

1 Toate trim iterile la operele lui A ntim se fac după : A ntim Ivireanul
Opere, ed. I, 1962 şi ed. II, 1972.
2 Al. P apiu Ilarian, Tezaurul de monumente istorice, I, B ucureşti, 1862,
M atei al Mirelor, Istoria celor petrecute tn Ţara Românească, p. 3 2 7 —384.
8 Ş t. Coriolan, Începuturile scrisului tn limba română, B u cu reşti.
1941, p.' 4 0 - 4 1 .

70
 în v ă ţă tu ră bisericească

D upă o a c tiv ita te rodnică la eparhia R îm nicului, un e

şi-a cîştig at m erite rem arcabile, A ntim Ivireanul a o b ţin u t
ecdosis şi metathesis, adică înscăunarea şi tran sfera rea de la
episcopia R îm nicului la m itropolia Ţ ării R om âneşti.
în a c tiv ita te a d esfăşurată de A ntim Ivireanul ca mi­
tro p o lit al U ngrovlahiei (1708 —1716), se înscrie şi a dou*
lucrare a sa, o p asto rală, ad resată clericilor, sub titlu l
Învăţătură bisericească1, a p ă ru tă în noiem brie 1710, tip ă ­
rită la T îrgovişte de că tre ucenicul său, m eşterul tip o g raf
Gheorghe R adovici.
In d ig n at de ig n o ran ţa clerului v alah („între celelalte
scîrbe ce am , de mă rănesc cu inim a, — spune A ntim —
iaste cea mai grea de mă în tristez şi mă m îhnesc mai m ult
că v ăd în tre p reo ţii mei a tîta prostie, a tîta neînvăţătură
şi a tîta nedumerire “), A ntim a alc ă tu it această Învăţătură
bisericească, concepută ca un preţios în d re p ta r pastoral.
A ceastă „m ică că rticică'1, cum o num eşte A ntim în
p refaţă, e alcă tu ită din tre i p ă rţi, p a rte a în tîi c u p rin z în d :
oare carele din cele m ai trebuincioase şi m ai de folos"
în v ă ţă tu ri.
P a rte a a doua este asem ănătoare celei incluse în Învă­
ţătura pre scurt pentru taina pocăinţa, m ai p u ţin rugăciunile,
care nu-i a p a rţin lui A ntim , de aceea cercetătorul G. Ştrem -
pel, în volum ul A n tim Ivireanu, Opere (1972), n-o mai
include.
P a rte a a tre ia conţine „ în v ă ţă tu ri p en tru cîte lucruri
s-au p u tu t afla pînă in tru acest ceas, carele să facă cu necu­
viin ţă şi fără de cale, şi treb u ie de acum înainte să nu se
mai facă" (II, p. 366).
C artea este m enită a fi oferită în d a r p re o ţilo r: „... cu
acăste p u ţin e în v ă ţă tu ri v eţi p u te a să vă s ă tu ra ţi de lum ina
cunoştinţii"... (II, p. 366). „C hiverniseala" de care vorbeşte
A ntim se referă la adm inistrarea bisericească, guvernarea
arhiereului în biserică (doctrinală, ad m in istrativ ă şi ju d i­
ciară), aşa cum s-a dovedit a fi avut-o A ntim Ivireanul.
1 T itlul com plet e ste : „ în v ă ţă tu ră bisericească la cele mai treb u in ­
cioase şi m ai de folos p en tru În v ă ţă tu ra preoţilor, acum intr-acest tip ă rită
In Sflnta M itropolie în T îrgovişte la anul de la H ristes 1710. Să se dea tn
d a r preoţilor".

71
 Inţelegînd că m asa duhovnicească fiind mare, un singur
„păsto r", m itro p o litu l însuşi, o ricît a r fi de lum inat, nu
p o ate conduce singur, are nevoie să-şi asocieze colabora­
to ri, adică pe p reoţi, cărora le recom andă „Să lucreze cu
cuv în tu l şi cu fa p ta ". M itropolitul face apel la preoţi, spre
sfîrşitu l introducerii, a râ tîn d că aceste în v ă ţă tu ri sînt p u ­
ţin e, deci se p o t asim ila uşor, treb u ie însă să existe stă ru in ţă :
să lăsaţi to a te pricinele într-o p a rte că sînt deşertăciuni"
(II, p. 367), „şi nu vă fe riţi de a face osteneală, nici vă
d a ţi leneviei" (II, p. 367).
A ceastă ca rte p asto ra lă (cu cele tre i p ă r ţ i : doctrinală,
ad m in istrativ ă şi disciplinară) a co n stitu it unul dintre
m onum entele religioase ale vrem ii.
R efe rito r la m etodele ad m in istrării spovedaniei, reco­
m andă să fie aplicate cu blîndeţe, cu bună dispoziţie, p en tru
ca şi declaraţiile să fie făcute cu bună voie, iar în treb ă rile
care se pu n p en iten tu lu i urm ează să aibă o logică g ra d a tă .
E l pune în treb ă ri ce duc la concluzii sigure ; acestea îşi
tra g originea de la hexam etrul teh n ic al circum stanţelor
tran sm is p o ste rită ţii de Q uintilian (35 —96 e.n.) : quis,
quid, ubi, quibus auxiliis, cur, quando, quomodo, — fa p t
ce dem onstrează că m itro p o litu l nu era străin de ele. în tr e
canoanele ce se dădeau p en iten ţilo r, erau unele pe care
m itro p o litu l A ntim , b az at pe ra ţiu n e şi ştiin ţă , le com bătea,
găsindu-le b arb are şi interzicînd duhovnicilor să le m ai
aplice.
Se referă, de asem enea, la chestiunea s tră m u tă rilo r
şi fu g arilo r d in tr-u n sat sau judeţ în a lt sat, lucru ce adesea
se în tîm p la în acele vrem uri grele.
D eşi tră ia în plină epocă feudală, m itropolitul s-a do­
v ed it a fi un ierarh care a d ep ă şit concepţiile înguste ale
epocii, despre om şi n a tu ra lui. în că rţile sale, m itropolitul
sco ate în ev idenţă şi pune la loc de cinste unele învăţături
care astăzi au un ac cen tu at c a ra c te r so c ia l: „... p re o ţii
să aibă faţă de ţig an i aceeaşi a titu d in e pe care o au fa ţă de
ceilalţi..." (Învăţătură pre scurt..., I, p. 38 —39).
învăţătura bisericească a lui A ntim , tip ă rită în fo a rte
m ulte exem plare, s-a b u cu rat de o m are răspîndire. în
anul 1714 a ap ă ru t ed iţia a II-a, p u b licată în tip o g rafia
şcolii V ăcăreştilor.

72
 L u crarea p rezintă interes pastoral, mai ales prin a titu ­
dinea lui A ntim îm p o triv a p ra cticilo r ru d im en tare în adm i­
n istrare a canoanelor p en tru p en iten ţi. Im p o rta n ţa în v ă­
ţă tu rilo r şi sfa tu rilo r d ate de A ntim Ivireanul nu se vădeşte
num ai în perioada în care p ăsto reşte, ci depăşeşte m ult
lim itele acesteia. D ovadă este fap tu l că aceste c ă rţi s-au
re tip ă rit de mai m ulte ori (învăţătura bisericească — ed iţia
a Il-a , B ucureşti, 1714, apoi ed iţia a IlI- a , 1774, şi Capete
de poruncă, B ucureşti, 1775).

Capete de poruncă

U na d in tre cele m ai im p o rtan te lu cră ri ale lui A n tim

Ivireanul este Capete de poruncă, care se im pune prin v a ­
loarea sa juridica şi lite rară. D ispoziţiuni canonice şi de
d rep t laic sîn t p red ate într-o form ă rem arcabilă.
De la a p a riţia învăţăturii bisericeşti trecuseră p a tra ani
şi, fiindcă observase că unii preoţi valahi nu s-au o sten it
s-o citească şi să ţin ă seam a de în v ă ţă tu ri, A ntim este nevoit
să alcătuiască şi să publice în 1714, to t la T îrgovişte, p rin
m unca tipografică a aceluiaşi ucenic al său, Gheorghe R ad o -
vici, o lucrare sub form ă enciclică, to t în rom âneşte,
ad resată clerului, in titu la tă Capete de poruncă1.
E ste u ltim a p rav ilă rom ânească d in ain tea p erio ad ei
fanario te, p u ţin stu d ia tă pînă astăzi, în care se cuprind,
pe lînga alte dispoziţii adresate clerului, şi reguli p en tru
întocm irea te sta m e n te lo r şi a foilor de zestre, p en tru căsă­
to rii în tre rom âni şi ţig an i, p en tru p reo ţia rom ânilor e lib e ­
ra ţi din serbie etc.
L u crarea aceasta, cunoscută sub titlu l p re s c u rta t
Capele de poruncă, p rin m odul de adresare şi p rin îndem nu­
rile ce le dă p reo ţilo r şi diaconilor, se aseam ănă cu ac tu alele
c ă rţi p asto rale eparhiale.

1 T itlul com plet este : „Capete de poruncă la to a tă ceata bisericească

pentru ca să se păzească fireştecarele din preoţi şi din diaconi deplin şi cu
cinste d ato ria hotarului său. Acum intli tip ă rită in zilele p realn alţatu lu i
domn şi oblăduitoriu a to a tă Ţara Rom ânească, Io Ş te fa n Cantacuzino
Voevod, In sflnta m itropolie in Tîrgovişte, la le a t 7222 (1714), de Gheorghe
R adovici".

73
 în a in te de a p a riţia acestei cărţi, lim ba rom ânească
nu era fo rm ată sub aspectul juridic, p en tru a exprim a
noţiu n ile de d rep t pe Înţelesul m aselor.
Capete de poruncă cuprinde term en i juridici referito ri
în tr-u n stil lim pede, cursiv.
Prim ele că rţi în lim ba rom ână, cum sînt Pravila de la
Govora (1640), Carte românească de învăţătură (Iaşi 1646)
şi Îndreptarea legii (T îrgovişte, 1652) erau destin ate jude­
cătorilor de la centru, organelor de judecată locale.
Capete de poruncă reprezintă o p rim a etap ă în form area
şi dezvoltarea lim b aju lui juridic rom ânesc, cuprinzînd şi
dispoziţii juridice scrise în lim ba rom âna, care au fost
aplicate de to a tă so cietatea rom ânească, spre deosebire
de Îndreptarea legii (1652), care a fost folosită m ai m ult
de conducători, spre a nu fi lăsaţi pe m îna acelora (a „m ăs­
căricilor") care a r fi p u tu t form a o opoziţie legală îm p o triv a
sta tu lu i feudal1.
în te x t, la pag. 2 —3, se află cuvîntul m itropolitul
A ntim către preo ţii şi diaconii din Ţ ara R om ânească, pe
care-i îndeam nă să se roage p en tru voievodul Ştefan C anta-
cuzino, care „au m in tu it cu hrisov dom nesc to a tă ciata
preoţească de sarcina d ărilo r ce da de rînd cu ta ra " (II,
p. 388).
Capete de poruncă, p riv ite sub aspect istoric-bisericesc
reflectă frăm în tă rile bisericii ortodoxe din Ţ ara R om ânească
de la în cep u tu l secolului al X V II-lea. E le dezvăluie şi scă­
derile m orale ale slu jito rilo r altarului, p ro punînd rem edierea
acestora, ca şi co n tra d icţiile d in tre biserică şi boierim e.
P reo tu l tre b u ia să păstreze cu g rijă Capetele de poruncă.
N u era perm is să fie p ierd u tă. P ierderea ei însem na, p en tru
preot, trecerea în rîn dul ţăra n ilo r. E ste singurul caz, în
isto ria bisericii Ţ ării R om âneşti, cînd pierderea unei c ă rţi
bisericeşti era astfel san c ţio n a tă .
D ispoziţiile Capetelor de poruncă cu privire la d rep t
se îm p a rt în două : p rim a p a rte — regimul matrimonial şi
regimul succesoral; iar a doua — căsăto ria şi condiţiile
ce treb u ia u îndeplinite de cel ce urm ează să se căsăto rească.

1 P. P. P an aiteicu , op. cit., p. 198.

74
 In leg ătu ră cu întocm irea diatelor (testam en telo r)
şi a foii dotale, ni se dezvăluie problem e juridice ridicate
în acel tim p . Un fap t dem n de rem arcat este pledoaria lui
Ivireanul p en tru d rep tu l la m oştenire al rudelor apropiate.
A ceasta dem onstra că în lătu rarea rudelor apropiate de la
succesiune devenise un sistem alarm an t. Se întîlnesc şi
alte elem ente noi în m aterie m atrim onială şi succesorală :
b ă rb a tu l care su p rav ieţu ieşte m oşteneşte a tre ia p a rte din
zestrea femeii, atu n ci cînd vine în concurenţă cu ascendenţii
şi colateralii. R ecunoaşterea acestui d rep t b ă rb a tu lu i su­
p ra v ie ţu ito r femeii, p en tru prim a oară în legislaţie scrisă,
constituie un progres al legiuirilor de atunci.
D in co n ţin u tu l acestei p astorale rezultă că A ntim se
stră d u ia să ridice nivelul clerului valah, să-i ofere condiţii
corespunzătoare de existenţă.
A ntim îi îndrum ă pe p re o ţi ca, în calitatea de lu m in ă to ri
ai poporului, să devină folositori societăţii, prin întocm irea
testam en telo r şi a foilor de zestre, care aveau rolul de a
îm piedica neînţelegerile dintre rude. T o to d a tă , A ntim indică
form ularele după care să se întocm ească aceste acte, a tît
de frecvente în veacurile al X V III-le a şi al X lX -lea. Cape­
tele de poruncă stau la baza dreptului scris vechi rom ânesc.
Cu tim p u l Capete de poruncă a devenit o n o rm ă juri­
dică, după cum reiese dintr-o circulară a A rhiepiscopiei
U ngrovlahiei către preoţi.
D upă anul 1714, în Ţ ara R om ânească existau p a tru
norm e juridice în vigoare : dreptul rom an-bizantin, obiceiul
pâm în tu lu i, îndreptarea legii şi Capete de poruncă.
Din cuprinsul acestei opere şi din a celorlalte două lu­
crări ale lui A ntim , elaborate în scopul ridicării nivelului
cultu ral al preoţilor, se desprind num eroase elem ente juri-
dico-canonice şi laice care scot în evidenţă altă la tu ră a acti­
v ită ţii m itropolitului A ntim , şi anum e aceea de jurist, cunos­
că to r al dreptului. In scrisoarea de ap ărare la leat 7220
(1712), în luna G henarie, în 13 zile, parafrazîn d o axiom ă
a ju risprudenţei, după un străv ech i principiu juridic cu­
prins în dictonul latin : „non bis in idem ", el spune : „N u
vei pedepsi de două ori p en tru aceeaşi (faptă)" (II, p. 230).
în leg ătu ră cu întocm irea u n o r asem enea acte a ră ta te
de A ntim , p u tem adăuga că între anii 1840 — 41, în cadrul

75
tn v ăţăm în tu lu i sem inarial, s-a p re d at şi un Curs de episto-
lografie, care, p rin tre altele, cuprinde şi lecţii despre :
testamente sau dieţi, codicele şi foi de zestre, tocmele sau con­
tracturi (zapise) etc., ceea ce reprezintă o continuare a lin iei
sc h iţa te de A n tim Iv ireanul în ale sale Capete de poruncă.
In concluzie, Capete de poruncă rep rezin tă o lucrare deose­
b it de in te re sa n tă p e n tru c u ltu ra rom ânească din secolul
al X V III-lea, fâcînd p a r te d in tre prim ele l ucrări juridice,
de a cărui alcătu ire s-a o cu p at o singură persoană şi care s-a
aplicat, în secolele al X V III-le a şi al X lX -le a, în to a tă
Ţ a ra R om ânească şi în Moldova în secolul al X lX -le a . U tili­
ta te a ei constă în aceea că s-a ap lica t în tim p ce ex istau şi
alte legiuiri oficiale.

Sfătuiri creştine politice

Pe lîngă lim ba m aternă, georgiană, A ntim cun oştea bine

lim bile rom ână, greacă, slavonă, mai p u ţin a rab a şi tu rc a .
D in lim ba greacă a tra d u s în rom âneşte num eroase opere
religioase, ia r în lim ba greacă a com pus mai m ulte lucrări
originale : stih u ri ritm ice — cum le n u m eşte el însuşi — sau
versu ri respectînd prozodia şi v ersificaţia an tică greco-latină.
N u m ai cu un an în a in te de tra g ic u l său sfîrşit, m itro p o litu l
A n tim a scos la iveală, în anul 1715, la B ucureşti, o c a rte
grecească în versuri, o culegere de se n tin ţe şi m axim e, cu un
cuprins to ta l deosebit de al celor tip ă rite pînă atu n ci :
„Sfătuiri creştine politice c ă tre prea credinciosul şi p rea în ă l­
ţa t u l D om n şi s tă p în ito r a to a tă Ţ a ra R om ânească D om nul
D om n Ioan Ş tefan C antacuzino Voevod de P rea S fin ţitu l
şi alesul de D um nezeu M itropolit D om nul A ntim Ivireanul
de cu rîn d tip ă rită ... în P rea S fînta M itropolie în B ucureşti
în an u l m în tu irii 1715“.
P e p agina de g ardă se află stem a ţă rii, ia r dedesubt —
u rm ăto arele s tih u ri în greceşte, re d ate în rom âneşte astfel :
„Cele tre i stră lu c ite sem ne ce ai în pecete,
Corbul, Crucea şi V ulturul, te a ra tă m are în to a te
Ş tefane C antacuzine, gloria egem onilor şi onoarea şi
lau d a
S trălu ciţilo r tă i străm oşi. V ulturul a ra tă nobleţea
neam ului tă u

76
 Şi glorioasa îm p ără ţie a rom ânilor ce o posedzi.
Corbul te a ra tă D om n al V alahiei şi g u v e rn a to r excelent
al poporului şi C apitaliei, iar Crucea te m ărtu riseşte a p ă ră ­
t o r resp ectat al bisericii lui C h risto sşi a d o ra to r al religiunei".
A ceastă operă se adresează nu num ai dom nitorului,
ci u nui cerc m u lt m ai larg de c itito ri decît în cazul c ă rţilo r
de c u lt (evangheliare, cazanii, în v ă ţă tu ri bisericeşti), tra tîn d
problem a co m p o rtării um ane sub form a preceptelo r şi exem ­
plelor. E le au fo st considerate ca a p a rţin în d lite ra tu rii
religioase etice. Deşi num eroase precepte se referă la reguli
de igienă, ele se află în ra p o rt direct cu problem ele de m orală
p ractică.
G ru p ate în două categorii, cărţile de înţelepciune sînt
destin ate creştinilor sau cetăţenilor, adică unui public m ult
mai larg, în tim p ce altele sînt dedicate principelui sau celor
ce deţin p u terea politică, conţinînd precepte de guvernare
supuse discuţiei.
C ărţile de com portare, aceste culegeri de m axim e şi
pilde, tra n s m it unele în d ru m ări date de biserică, în an u m ite
condiţii politice ale ţa rilo r am en in ţate de turci.
M aximele, sen tin ţele sau „în v ăţa tu rile " au caracterul
unor sfatu ri, cu o form ă p ro n u n ţa t im perativă : „M ăsoară
de m ulte ori şi croieşte o dată", sau „Mai bine să în treb i
de două ori decît să greşeşti o d ată" etc.
Izv o rîte din m ed itaţie adîncă şi din tr-u n p ă tru n z ă to r
sp irit de observaţie, ele sînt ecoul experienţei m ilenare a
poporului, care şi-a fo rm at un sistem de filozofie practică,
un ad ev ărat cod etic, al d em n ităţii şi vredniciei în ordine
fam ilială, socială, politică etc.
Aceste producţii, făcînd un p erm anent apel la raţiune,
la bunul sim ţ, sîn t s tră b ă tu te de un s p irit de adîncă u m an i­
ta te . E le reprezintă u na dintre formele p rim are ale înţelep­
ciunii tu tu ro r popoarelor, introducînd citito ru l în psihologia
colectivă a neam ului şi iniţiindu-1 în tainele cugetării populare.
M aterialul acestor reflecţii a co n trib u it la form ularea
sen tin ţelo r, m axim elor şi norm elor de conducere, a precep­
telo r etice. A vîntului cu ltu ral din a doua ju m ă ta te a seco­
lului al X V II-lea i se datoreşte a p a riţia unor volum e de
m axim e în tip o g rafia lui A ntim Ivireanul, unde a a p ă ru t
în 1700, la Snagov, în trad u c ere a lui Gheorghe R adovici,
cărticica învăţături creştineşti.

77
 In predoslovia către cititori, se a ra tă că „ în v ă ţă tu ra "
p o a te fi înţeleasă „fără osteneală" de oricine.
Se tip ăre sc acum şi că rţi de „desfătări" sau de m editaţii,
n e e d ita te pînă atu n ci, deoarece conţineau elem ente din
tra d iţiile p o pulare so cotite apocrife de către biserică sau
aveau o pro v en ien ţă latin ă : Alexandria, cum p re tin d e
A nton M aria del Chiaro, şi Floarea darurilor. In afară de
acestea, mai ap a r Pilde filosofeşti, în lim ba greacă şi rom ână,
apoi Vieţile paralele ale lui P lu ta rh , tra d u se p en tru şcolari.
L a Snagov, în 1700, pe cheltuiala p aharnicului S arachin,
se tip ăreşte o c a rte în titu la tă Floarea darurilor care, în
cele 34 de capitole, analizează a n tite tic viciile şi v irtu ţile
oam enilor. „ P en tru dragoste — p ăcatu l pism ei, p en tru b u cu ­
rie — p ăc atu l în tristă rii, p en tru pace — p ăcatu l m îniei" etc.
în 1713, A ntim tip ă re şte la T îrgovişte Pilde filosofeşti
p rim a „carte de înţelepciune" publicată în lim ba ro m ân ă ,
exceptînd Divanul lui C antem ir (1698), tra d u se în greacă
de p redicatorul curţii, Ioan A vram ie, după versiunea ita lia n ă
a secretarului dom nesc A nton M aria del Chiaro ; acesta
a folosit, la rîndul său, originalul francez in titu la t „M axim es
des orientaux".
N um eroase m axim e din Pildele filosofeşti se aseam ănă
cu unele sfatu ri din Floarea darurilor. Filozofia începea
să fie recom andată cu stă ru in ţă , după cum se c o n sta tă în
p r e f a ţ ă : „De vrem e ce cuprinde în tr-în sa cele mai alese
pilde ale filosofilor celor de dem ult şi p olitia şi to t norodul
de obşte p o ate să înveţe îm b u n ă tă ţită p etrecanie şi v ia ţa
cea cuvioasa".
R ev en in d la Sfătuiri creştine politice, asupra c ă ro ra e
n ecesar să in sistăm m ai m ult, se ştie că A ntim le-a cules
din d iferite scrieri b izan tin e ale lui Vasile M acedoneanul
sau A gapet, ad a p tîn d u -le perioadei şi îm p reju ră rilo r. Ideile
sîn t p relu ate de la scriitori greci şi latini, iar com poziţia
în versu ri ritm ice greceşti urm ărea o lectu ră g u sta tă de
în a lta societate. „L u crarea aceasta mică — spune M itropoli­
tu l A n tim — s-a dispus prea bine, despărţindu-se to a tă
în p a tru p ă rţi. D ouă p ă r ţi sîn t de sen tin ţe, care în fru m u se­
ţeaz ă fo a rte p o triv it v ia ţa dom nitorilor. In special p a rte a
a p a tr a ne face a fi cu raţi, însă p a rte a a tre ia ne conduce
c ă tre d o rin ţa celei a p atra ".

78
 Am inclus şi Sfătuiri creştine politice în stu d iu l de fa ţă ,
deşi s-a su sţin u t că nu este propriu-zis o operă cu ca rac te r
original. C onsiderăm că versificarea se n tin ţe lo r şi m axim elor
în lim ba greacă, după acrostihuri în tre i versuri şi op t silabe
rim ate, co n stitu ie p a rte a originală a culegerii, dovedind că
A n tim a a v u t şi preocupări poetice.
T rad u cerea acestei că rţi în rom âneşte a p a rţin e lui
C on stan tin E rb icean u , după ediţia tip ă rită în greceşte la
tip o g rafia m itropoliei din B ucureşti, în 1715.
în in tro d u cerea lucrării, A ntim spune : am a d u n a t
din sen tinţele vechilor filosofi şi dascăli pe cele mai excelente
şi mai p o triv ite, cîte adecă contribuesc la un astfel de g u v er­
nă m int, şi am făcu t o antologie de se n tin ţe din diferite că rţi
de sen tin ţe, şi cîte sen tin ţe am ad u n a t le-am tra d u s în stih u ri
sim ple politiceşti, ritm ice, p en tru ca să fie mai uşor şi mai
cu lesnire ţin u te m i n t e . î n d e m n u r i l e ce le dă m itropolitul
A n tim dom nitorului C antacuzino „îl fac pe om înţelept,
bine v ăzu t, de to ţi lău d at şi ad m ira t în veacuri nenum ărate-
P e n tru acestea-1 în v a ţă cum să guverneze pe alţii şi pe el
însuşi şi să trăia sc ă cu vrednicie".
D in cercetări m ai am ă n u n ţite reiese că se încerca, pe
atu n ci, de către Ilarion al R îm nicului şi A ntim Ivireanul,
să fie o p rit avansul p u terii tem p o ra re în v ia ţa social-politică,
în num ele p rim atu lu i pe care-1 are v ia ţa sp iritu ală. A ndrei
P ip p id i1, în articolele sale, sugerează un conflict personal
în tre dom n şi m itropolit. D ealtfel, te x te le nu in tră în dialog,
ci sîn t două declaraţii distincte, a p a rţin în d unor m om ente
deosebite.
în prim ul, A n tim susţine că p u tere a sp iritu ală este
se p a ra tă de p u terea tem p o rară ; în cel de al doilea, cronicarul
c u rţii critică atitu d in e a m itropolitului în tr-u n m om ent de
im pas. A ntim a în cercat să-l convingă pe dom n să se angajeze
în război. E s te ev ident că p u rtă to ru l de cuvînt al lui Brînco-
v ean u ap ără, nu atacă. A ntim şi-a expus cu hotărîre p u n ctu l
de vedere, d ar replica pe care a prim it-o din p a rte a lui Brînco-
vean u n-are nim ic com un cu replica pe care îm p ăra tu l H en ri
al lV -lea a încercat să i-o dea papei Grigore al V lI-lea,

1 A ndrei Pippidi, In Studii, 19 73.

79
p e n tru sim plul m otiv că u n a a fost p u tere a m ilitară şi d octrina
papilor, şi a lta p u tere a şi d octrina lui A n tim 1.
în legătură cu alcătu irea acestei culegeri de sen tin ţe,
A n tim a făcut apel la A gapet, reproducînd aproape în to cm ai
capitolele 46, 51, 69 ş.a. şi la Sfaturile lui Pseudo-V asiîe,
adău g in d şi ru găciunea p en tru fiecare zi a săptăm înii, spre
uzul dom nitorului. A ceastă scriere nu este străin ă de s tru c tu ra
Învăţăturilor lui Neagoe, în care capitolele sîn t p re sărate
cu rugăciuni, d ar te x te le rugăciunilor lui A ntim sîn t repro­
duceri din cărţile de ritual.
In afara de aceasta, m itropolitul A ntim n-a îm p ru m u ta t
nici o m axim ă de c a rtea ce fusese p u b licată în lim ba greacă
şi ro m ân ă : Pildele filosofeşti. A ceastă lucrare, Sfăluiri creştine
politice, n -a fost re e d ita tă şi nici tra d u să curînd în lim ba
rom ână, căci, cu un an mai tîrziu , A ntim a fost asasinat.
D in tre sfatu rile pe care A ntim le dă dom nitorului Ştefan
C antacuzino, se p o t enum era : îndem nuri la iubire, respect
fa ţă de supus, m odestie, blîndeţe, înţelepciune, sp irit de
d re p ta te, sev e rita te fa ţă de calom niatori.
S entinţele şi m axim ele din Sfătuiri creştine politice
au circu lat p u ţin în lite ra tu ra rom ână. E d iţia ultim ă a lui
G. Ş trem p el1 nu le include, p en tru m otivul că „nu este opera
s a “, deşi consideră că e „o antologie de sen tin ţe şi m axim e
în v ersu ri greceşti pe care m itropolitul le-a ad u n a t, cum
sin g u r spune în p re faţă, din sen tin ţele vechilor în ţe le p ţi11*.
A firm aţia lui G. Ş trem pel vine în co n tra d icţie cu cele ale
lui N. Şerbănescu*, Al. Duţu* şi D an Sim onescu1*5, care îi
a trib u ie lui A n tim această lucrare. Am socotit u til, p e n tru
a fi cunoscute, să redau o p a rte din ele, după tra d u c e re a
fă cu tă din greceşte de către C. E rbiceanu :

1 Al. D u ţu , Umanişti români şi cultura europeană, E d itu ra Mine rv a,

B ucureşti, 1974, p. 120—121. Cf. şi Andrei Pipiddi, Studii, 1973, p. 925
şi „R evue des etudes sud-est europeenncs,“ 1973, 3, p. 574.
1 G. Ştrem pel, op. cit., nota 92. p. 440.
* N . Şerbănescu, B.O.R., 8 —9, 1956, nota 225, p. 748—750.
* Al. D uţu, Cărţile de înţelepciune în-culiura rom ână, E d itu ra A cade­
miei R .S .R ., B ucureşti, 1972, p. 158.
5 D an Sim oncicu, Antim Ivireanul, scriitorul, Analele Academiei
R . S. R o m ân ia, 1966, p. 6 6 3 -6 7 5 .

HO
 P ro p rie ta te a soarelui este ca să lucească, ia r a D o m n u ­
lui bun de a se îngriji de t o ţ i “. Aceeaşi idee o în tîln im la
clasicul georgian Şota R u s ta v e li:
„Cum şi roza şi gunoiul le dezm iardă t o t un soare
Cu cel nobil, cu cel sim plu, fii la fel de ie rtă to a re " .
„Să iubeşti pe supuşi, pe to ţi să-i iubeşti deopotrivă, a tît
pe stră in i cit şi pe localnici, să nu faci distincţiune. Ia r su ­
puşii să aibă supu n ere şi ascultare, să aibă cugetare arm onică
în tre ei, să arunce neînţelegerea d ep arte" ;
„Ochiul săn ăto s ţin e echilibrul corpului, ia r D om nitorul
d re p t îşi în tăre şte tro n u l său ... în v ia ţă să judeci deopotrivă
şi pe p rieten i şi pe v răjm aşi" ;
„A runcă de la tin e osînda şi clevetirea, ca pe un şarpe" ;
„S u p ărare sălb atecă să nu te cu p rin d ă n ic io d a tă " ;
„Să ai sfetnici b u n i în to a te faptele tale, p en tru că fa p ta
n ec u g etată se n u m eşte rea" ;
„ în d ep ă rtea ză pe boieri de la n ed rep tate, porunceşte-le
să se lase de viclenie..." ;
„Te faci pe tin e fericit şi în sig u ran ţă, dacă aduci pace
şi faci să înceteze scandalele" ;
„U rm ează faptele cele bune ale îm p ăraţilo r... şi atunci
şi supuşii tă i v o r tră i înţelepţeşte" ;
,,S ă cunoşti j: e v răjm aşu l D om niei tale, pe aprigul duş­
m a n , potrivnic al so cietă ţii1' ;
„E ste sem n regal şi fo a rte m ăreţ, de a fi D om nul în
acord cu el însuşi, ţin în d în to td e a u n a exact cuvintele ce
p ro n u n ţă " ;
„ în ţe le p t ju d ecăto r să-ţi fii ţie în su ţi" ;
„D acă voeşti să fii îm b o g ăţit cu to a te bun u rile de la
D um nezeu, guvernează cu d istin c ţiu n e pe sărm an ii stră in i,
p en tru ca să se laude p re tu tin d e n e a no b leţea n ea m u lu i" ;
„N um ele tă u b lînd şi o sp italier auzindu-se p re tu tin d e n e a
să alerge la tin e din to a te m arginile lu m ii..." ;
„ ...p ă z e ş te legea şi nu o călca ... a p ă ră to r să te a ră ţi
p rin cip iilo r legii" ;
„D in în tîln iri şi v orbiri plăcu te m ulte au cîştigat cu
c u v iin ţă ad ev ărată prietenie" ;
„V irtu tea este fo arte bună, bună este însă şi ş tiin ţa ,
care creşte prin în v ă ţă tu ră " ;
„A runcă din am intirea ta invidia, ce este foarte re a ;6

81
6 — A n tim I v ir e a n u l 208
 „Să nu fie nesăţios, ci să se m ulţum ească din cîte cîştigă
legal şi să nu se a ra te cu displăcere... P rin tre i lucruri bune se
cunoaşte de to ţi guvernarea bine condusă, după filozofi.
D acă se găseşte pîine cu îm belşugare în piaţă, ju stiţie
lu m in ată în to t locul şi dacă sig u ran ţa există p re tu tin d en i
p en tru ca să um ble oam enii fără frică şi fără anevoinţă.
D u p ă cum zic filozofii, acela este bun dom nitor, de încredere,
ag er de a judeca aceea ce se cuvine, care are în m intea sa
p e supuşi, adică se îngrijeşte m ult de ei. Fă-le exem plu bun
al străm o şilo r tă i. N epăsare să nu a ră ţi niciodată către ai tăi,
p en tru ca să nu fie şi ei nep ăsăto ri la h o tărîrile ta le ...“ ;
„Iu b eşte pe am icii tă i ca şi pe tin e însuţi, dacă după ce
i-ai cercat i-ai aflat că sînt astfel" ;
„Să ştii, fiul meu, că to a te sîn t trec ăto are în lume,
nestabile, nesigure... lin iştite, sigure, pozitive şi adevărate
sîn t cele viito are, bine stab ilite. Pe om ul ce-1 iubeşti fă-ţi-1
am ic, laudă-1 cu plăcere, şi-l cîntă. Căci începutul iubirii este
lauda. D efăim area însă a devenit cauza inim iciţiei" ;
„L ucrează cu plăcere în to td e au n a ca să fii fericit. E gali­
ta te a ad e v ăra tă să o găsească cu to ţii şi să ai prieten i ai
tă i pe cei ce spun adevărul" ;
„D acă vezi pe am icul tă u p rieten cu inam icul tă u ,
socoate-1 ca v răjm aş şi cunoscut fals" ;
„C ătre un p refăcu t prieten al tă u şi probabil vrăjm aş
al tă u , nu fi cu to tu l deschis, d acă-ţi voeşti binele tă u " |
„T o td eau n a ev ită pe oam enii linguşitori, nedrepţi,
m incinoşi şi cei p rea desfrînaţi" ;
„Deşi ai ajuns D om n şi ai să te faci şi Rege, ai să laşi
v ia ţa şi ai să iei n um ai tre i coţi de p ă m în t" 1.
A sem enea m axim e şi sen tin ţe sîn t încă o dovadă a
influenţei greceşti ce dăinuia în Ţ ara R om ânească. Se p o a te
să fi fost şi o in fluenţă georgiană. L ite ra tu ra sap ien ţială
a tran sm is, tim p de secole, experienţa mereu îm b o g ăţită
de tran sfo rm ările in terv e n ite în ex isten ţa oam enilor.
D in m axim ele cita te m ai sus, reţinem preocuparea
p en tru o mai bu n ă com portare, ca şi principiile sănătoase,
um an iste şi dem ocratice.

1 C. E rbiceanu, B .O .R ., anul al X lV -lea, 1890-91, p. 3 3 5 -3 4 2 .

82
 B
Chipurile vechiului şi noului testament

Cea mai veche operă m anuscrisă a lui A ntim e s t e :

Chipurile Vechiului şi Noului Testament, cunoscută şi sub
denum irea de „Rodoslovie, pe care o d ăruim dom nului Ţ ă rii
R om âneşti, C onstantin B rîncoveanu, la T îrgovişte, în iulie
1709“.
L u crarea se p rezin tă sub form a un u i codice de 22 foi.
D a to rită u n o r îm p reju rări speciale, după trag e d ia lui
B rîncoveanu, a ieşit din Ţ ara R om ânească, aju n g în d în
M oldova, p en tru ca la 9 noiem brie 1884 să fie trim isă de
către secretarul C onsistoriului sp iritu a l din C hişinău, Lev
Ştefanovici R adchievici, prin Lev M aţeevici, la M uzeul
Academ iei teologice din K iev ; după M area R evoluţie Socia­
listă din O ctom brie m anuscrisul a ajuns la B iblioteca A ca­
dem iei U crainene de Ş tiinţe, unde se păstrează şi astăzi.
D in istoria acestui m anuscris, ştim că a fost descoperit
în anul 1912, la K iev, de Ştefan B erechet şi com unicat lui
N. Iorga, care a ru g at Academ ia R om ână, a tît în acel an,
cît şi în 1914, să ia m ăsuri p en tru copierea lui în culori, după
original, ceea ce nu s-a realizat (vezi m ai pe larg : G. Ş trem -
pel — A ntim Ivireanul, Opere, 1972, p. 444—446 şi V ictor
B rătulescu — Antim Ivireanul, miniaturist şi sculptor, B .O .R .
nr. 8 —9, 1956, p. 7 6 6 —774).
V. B rătulescu, în 1956, considera acest docum ent de
p re ţ p ierd u t in tim p u l celui de-al doilea război m ondial,
cînd K ievul a fost b o m b ard at.
D a r cercetările u lterio are au dovedit că valorosul docu­
m ent nu fusese ră tă c it ori distrus. M eritul de a-1 fi descoperit
i-a revenit cercetătorului G abriel Ştrem pel, care, în 1966,
a a v u t prilejul să cerceteze la K iev docum entul a m in tit,
pe care apoi l-a p u b licat in te g ra l1.
Acelaşi Gabriel Ştrem pel a cercetat originalul, la K iev ,
o b ţin în d d ate noi asupra legăturii sale, im prim ată în a u r,
asupra num ăru lu i exact al p o rtre te lo r în m edalion (503),
al sch iţelo r (3) şi al desenelor (8) — to t în m edalion12.
1 G. Ştrem pel, Un cronograf ilustrat atribuit mitropolitului Antim
Ivireanul, In R om anoslavica, X I I I (1966), p . 309—353 şi extras.
2 Ştefan B erechet, In Un manuscris de zugrăveală, p. 132, n u m ăra
515 portrete.

84
 M edalioanele în original au m a jo ritatea 32 mm în ex te­
rio r şi 28 m m în interio r, fiecare m edalion cuprinzînd num ele
personajului pe care-1 reprezintă etc. Se a ra tă de asem enea
m odul în care au fost lu cra te aceste m edalioane : în laviu
roşu, red ate în aur, cu o a rtă a desenului şi a culorii uim itoare.
Sînt ev id en ţiate astfel calităţile de caligraf iscusit şi m inia-
tu ris t n eîn tre cu t ale lui Antim , dovedite şi de alte m anuscrise
ale sale.
Cele 22 file ale m anuscrisului de dim ensiunea 41,4 x
29 cm, legate în piele, avînd legătura asem ănătoare m anu­
scriselor rom âneşti nr. 406 şi nr. 3342 de la B iblioteca A cade­
miei R . S. R om ânia, sînt im prim ate în aur, au m otive florale
şi rep rezen tarea în m edalion a Maicii D om nului, iar în colţuri
cei p a tru evanghelişti care p ro tejează te x tu l. A ceasta lucrare
nu este altcev a decît o istorie lite ra ră a Bibliei, ale cărei
503 p o rtre te în m edalion, 3 sch iţe şi 8 desene reprezintă
diverse personaje legate în tre ele prin linii colorate, lăsînd
im presia u nui arbore genealogic.
O pera a p a rţin e neîndoielnic lui A ntim Ivireanul, care
a com pus-o cu „ m u ltă nevoinţă şi o ste n e a lă '1 sieste în ch in ată
„spre sem n de d rag o ste ad ev ărată dom nului C onstantin
B rîncoveanu".
D upă titlu , urm ează 18 versuri om agiale la stem a ţă rii
care ilustrează alese ca lităţi prozodice. E ste de rem arcat,
fa p tu l că aceste v ersu ri sîn t cele mai iz b u tite în acest gen,
din cîte s-au com pus pînă la A ntim .
„F ăcu t-au D om nul D um nezeu to a te din nefiinţă
Şi în fiin ţă le-au adus cu m ultă biruinţă
Şi după aceia au zidit, luund p ăm în t şi tin ă
P re om ul cel dintîi, A dam , fără cuvînt de vină,
D u p ă asăm în area Sa făcu-i închipuire
Suflînd asu p ra feţii lui şi duh de vieţuire
A dăugind din coasta lui, face, cu socotinţă,
P re E v a , d în d u-i a ju to riu spre b u n ă lăcu in ţă.
Şi d in tr-a c e şte a am îndoi m u lţi oam eni să născură
P rec u m se vdde lu m in a t de-a rîn d u l în Scriptură ;
O am eni aleşi şi m inunaţi, v estiţi în fap te bune,
T ră in d în blagocestie, precum Scriptura spune.
Şi de la acestea de la to ţi luo asem înare
Şi iu b ito riu l de H ristos, în tru credinţă ta re ,

84
 P re a lu m in a tu l C onstandin din v iţă B asarabă,
S tăp în u l Ţ ă rii R um âneşti, m u lţi ani să aibă,
C are la sine ad u n ă florile b u n ă tă ţii
Şi cu cred in ţă defaim ă căile s tră m b ă tă ţii“(II, p.241)
Poezia —închinare p rezin tă interes deosebit din p u n ctu l
de vedere al in te rp re tă rii genezei lu m ii:
„F ac u t-au D om nul D um nezeu to a te din nefiinţă
Şi în fiin ţă le-a adus cu m ultă biruinţă
Şi după aceia au zidit luund p ăm în t şi tin ă
P re om ul cel dintîi, Adam , fără cuvînt de vină..."
(II, p. 241)
P u n în d în cen tru dem iurgul, A ntim ne am in teşte de p o etu l
filozof georgian (secolul al X H -lea — al X III-lea ) Şota R u sta -
veli, care-şi începe astfel poem ul „ V iteazul în piele de tig ru " :
„Cel ce-a d a t lum inilor v iaţă prin tă rie născătoare
Şi din cer, fiin ţelo r to a te el a îm p ă rţit suflarea..."
Mai tîrziu aceeaşi idee a fost expusă de M ihai Em inescu :
„L a-n cep u t pe cînd fiin ţă nu era, nici nefiinţă,
Pe cînd to tu l era lipsă de v iaţă şi voinţă
Cînd nu s-ascundea nim ica, deşi to t era ascuns..."
P o rn in d de la elogiul div in ităţii, A ntim Ivireanul sfîrşe şte
p rin tr-u n u l te re s tru , acela al D om nului C onstantin B rînco-
veanu, creato r el însuşi al unui sp aţiu de cu ltu ră. C onstantin
B rîn co v ea n u ră m în e p e n tru c u ltu ra ro m ân ească, c h ia r şi
p e n tru cea g reacă, u n d o m n ito r de tip re n a sc e n tist, aşa
cu m este p e n tru c u ltu ra g eorgiană co n te m p o ra n u l său,
îm p ă ra tu l V a h ta n g al V l-lea.
D eşi o face in direct, A ntim Iv irean u l accentuează rolul
lui C. B rîncoveanu în lum ea creştină. N u e de m irare dacă
ne am in tim că im periul tu rcesc a c o n stitu it tim p de secole
m arele pericol p e n tru lum ea creştină, în special p en tru o rto ­
doxie, ca şi p e n tru m arile tra d iţii de c u ltu ră b izan tin ă pe
care, p rin tr-u n le g ă m în t de e x c ep ţio n ală valoare, arcul
C arp ato -C au cazian le p ă stra se n e în tin a te dup ă căd erea
Im p eriu lu i B izan tin .
D upă versurile in tro d u ctiv e, urm ează cuvîntul lui A ntim :
„P re alu m in a tu lu i şi p re aîn a lţa tu lu i dom n C onstantin B rîn ­
coveanu".
P rin tr-o jerbă o p u lentă de m etafore, com paraţii, ep itete,
A n tim ajunge la h ip erbolizarea personajului şi la un elogiu

85
g r a n d ilo c v e n t: te vom num i coroana tu tu ro r dom nilor ...
ca un m ăslin roditoriu ... întinzi spre to ţi ram urile cele
nev eştejite ale m ilosteniei ... precum într-o grădină îm ­
părătească ... se află m ulte şi m ulte feliuri de flori... aşa
şi chipul ... înălţim ei ta le iaste îm podobit cu m ulte d a ru ri44
(II, p. 243). Acest fragm ent are m ăreţia unui poem panegiric,
oferindu-ne p o rtre tu l lui Vodă. A stfel de panegirice erau
fam iliare p o eţilor g eo rg ie n i: „ T a m arian i“ (C eahruhadze1 —
secolul al X H -lea), „L auda îm părătesei T a m a r“ sau p o rtre ­
tu l lui D avid C onstructorul în poem ul lui Ioan S avteii12 —
„A bdul M essia“.
Acest mod de a face p o rtre tistic ă cu elem ente de poezie,
p o rtre t şi elogiu îl vom întîlni în „K artlis Ţ hovreba". E i nu
era stră in nici cronicarilor rom âni.
L a A ntim găsim în su b te x t ideea de m ateria litate a
lumii.
Ceea ce frapează în această închinare către B rîncoveanu
este m o d ern itatea lim bii rom âne.
A ntim foloseşte o prozodie clasică — ritm ul, rim a,
m ăsura sîn t p ă s tra te cu rigurozitate.
D upă form ula de încheiere a prefeţei, urm ează o înflo­
ra tă şi graţioasă sem n ătu ră autografă a „sm eritului m itro ­
polit al U ngrovlahiei A n tim “ (p. 244).
O pera propriu-zisă începe cu „P ovestire pre scu rt p en tru
zidirea lui A dam “, la fila 2, şi se term in ă la fila 22 : „P en tru
genealogia de la A dam pînă la H risto s“, A ntim a folosit
Vechiul T estam en t, Noul T estam ent, precum şi inform aţii
ale istoricilor p ro f a n i: Strabon, Filon, Iosef Flaviu, ori opere
ale trag ed ien ilo r greci : Sofocle, E uripide.
„Zidirea lui A dam “ ne înfăţişează legenda Crucii in tra tă
în lite ra tu ra rom ânească p o p u lară3.
Inform aţiile din istoricii S trabon, Filon, Iosip sînt
folosite în com entarea uciderii lui Abel de către fratele
său Cain.
Chipurile Vechiului şi Noului Testament reprezintă o
istorie pe scu rt a fap telo r şi evenim entelor lum ii vechi, după
biblie şi istoria veche greco-rom ană. P relucrarea m aterialului

1 C eahruhadze — poet georgian, secolul al X lI-le a .

* Ioan Savteii — poet georgian, secolul al X lI-lea.
3 N. C artojan, Cărţile populare în literalura românească, I, B ucu­
reşti, 1929, p. 1 2 2 -1 3 6 .

86
dovedeşte ta le n tu l lite ra r al lui A ntim , rem arcabilul său
s til epic. L im ba p o v estirilo r sale, ferm ecătoare şi c u ra tă ,
am in teşte de cea a cronicarilor rom âni — aşa cum rem arca
academ icianul V ictor E ftim iu , în tr-u n u l din sonetele sale :
„Menindu-1 spre am vonul înălţării,
C uvîntului ce fream ătă-n m ulţim e
I-ai d ăru it balsam şi prospeţim e
Şi-ai în trec u t pe cronicarii ţă rii" 1.
Asem enea u nui cronicar de seam ă, A ntim redă cucerirea
Ierusalim ului de către N abucodonosor, ca urm are a p ăc atelo r
lui Sedechia : „Şi puse îm p ăratu l N avuhodonosor pre Sede-
chia, fratele lui E liachim , îm p ărat preste Iuda şi preste
Ierusalim . Şi era Sedechia de 21 ani cînd au început a îm p ă­
ra ţi, şi îm p ă ră ţi 11 ani făcînd vicleşug înainte lui D um nezeu
şi nu se ruşina de c ă tre fa ţa Ierem iei prorocului, carele îl
c e rta p en tru ră u tă ţile ce făcea, ci l-au băgat în te m n iţă .
Şi, trim iţi nd îm p ă ra tu l N avuhodonosor soli la Sedechia
ca să-şi dea birul, precum le-au fost legătura, i-au întors
în d ă ră t, la îm p ă ra tu l d eşerţi şi în fru n taţi. M înindu-se drept
aceia, N av u h o d o n o so r s-au dus asupra Ierusalim ului, cu
to a tă p u teria lui şi luînd to a te odoarele bisericii, cîte au
găsit şi ale îm p ăra tu lu i le-au dus cu sineşi la Vavilon. Şi
arse N av u zard an , sto lnicul îm p ăra tu lu i N avuhodonosor,
biserica lui D um nezeu. Şi tâ e îm p ăratu l pre feciorii lui Sede-
chie în ain tea lui, iară pre el orbindu-1, îl duse la V avilon.
Şi, eşind Ierem ia din te m n iţă , s-au dus îm preună cu n o ro d u l,
ia r Sedechia cu rea m o arte s-au sfirşit în Vavilon, crăp în d u -i
pîntecele..." — A 4-a îm părăţie, cap. 25 (p. 296—297).
în alcătuirea acestei opere, pe lingă Biblie, A ntim a
folosit cronografe şi scrieri ale u n o r istorici şi filozofi a n tici.
A ceasta o dovedesc num eroasele date pe care cau tă să le
pun ă de acord cu istorisirile cuprinse în Biblie. Astfel, „în
vrem ea acestuia (T hara, ta tă l lui A vraam ) au aflat Zoroas-
tru m eşteşugul V răjii" (p. 257); „ în vrem ea acestuia (a lu i
Avim eleh) a făcu t P alam ed slove elinilor (p. 276) ; „în vrem ea
lui Iair „a izvodit C arm entie slove latinilor" (p. 269) sau

1 V ictor E ftim iu, închinare lui Antim loirtanul, In „V iaţa ro m â ­

n ească4*, nr. 4, aprilie 1954, p. 5.

87
,,/n vrem ea aceasta s-au izvodit d an ţu l în E la d a “ (p. 269),
în vrem ea lui A vim elah „au întocm it M ercurie lă u ta " şi
în vrem ea lui T hola „îm p ărăţia la T roada P riam as" (p. 270).
D e asem enea am in teşte de căderea Troiei, de in stitu ire a
jocurilor olimpice, de întem eierea R om ei, face referiri la
epoca în care au t r ă i t ilu ştrii filozofi şi tragedieni g re c i:
P lato u , A ristotel, D em ostene, Sofocle şi E uripide. C uprin-
zînd o arie tem atică a tît de largă, vorbeşte despre Z oroastru,
A lexandru M acedon, despre cuceririle rom ane în B alcani
şi în Africa, despre S trabon.
Ca şi la alţi cronicari, concepţia sa istorică se lim itează
la idealism ul epocii sale, iar istoria popoarelor se confundă
cu isto ria stăp în ito rilo r. O prim area poporului însă, pe care
o va scoate în evidenţă în Didahiile sale, nu apare în Chipurile
Vechiului şi Noului Testament. In această operă, m itropolitul
A n tim face trim ite ri la istorici şi co m en tato ri străin i, m ani-
festîndu-şi acordul sau dezaprobarea în legătură cu cele
aflate în Vechiul T estam en t, pe care-1 cunoştea a m ă n u n ţit.
Mai m ult decît oricare altă operă a sa, Chipurile Vechiu­
lui şi Noului Testament ne dezvăluie v asta cu ltu ră a lui A ntim
Ivireanul, cunoaşterea tem einică a istoriei greco-rom ane
şi a lite ra tu rilo r popoarelor vechi.
C unoscător al teh nicii alcătuirii versurilor, a tît în gre­
ceşte, cît şi în rom âneşte („prosodia făcăto are de versuri"
despre care am in teşte în p re fa ţa Gramaticii slovoneşii din
1697), A ntim a dovedit alese c a lită ţi de poet şi în cele 18
versuri om agiale la stem a ţă rii, deja citate.

Aşezămîntul mănăstirii Antim

D upă conflictul în tre m itropolitul A ntim Iv ire an u l

şi d o m nitorul C onstantin B rîncoveanu, d a to ra t un or in trig i,
A ntim a răm as m ai d ep a rte în scaun, co n statîn d u -se, în
u rm a celor două ap ă rări celebre, p re zen tate în scris do m n i­
to ru lu i, în 13 ianuarie şi 3 februarie 1712, că este n ev in o v at.
G îndindu-se, poate, la sfîrşitul vieţii, ca urm are a încercă­
rilor grele prin care trecuse cu un an înainte, în 1712, m itro p o ­
litu l A ntim a com pus, în 24 aprilie 1713, Aşezămîntul mănăs­
tirii A ntim (testam en tu l său), ultim a operă în ordine crono­
logică, ce treb u ie pusă în leg ătu ră cu c tito ria sa din B ucureşti,

88
hram u l „ T u tu ro r sfinţilor", ce-i p o a rtă num ele, a cărei zidire
a în cep u t în acelaşi an şi a d u ra t pînă în 1715.
M anuscrisul Aşezămîntului este p ă s tra t astăzi în Biblio­
te c a Academ iei (sub nr. 3342) şi a fost copiat, sub form a
cunoscută astăzi, după 15 m artie 1716, d ată ultim ului codicil.
A şezam întul, de dim ensiunea 29 x 20 cm, n u m ără 35 foi,
d in tre care 31 scrise în grafia lui Nicola, preotul.
T itlu l com plet al operei m anuscrise este u rm ăto ru l i
„ în v ă ţă tu r i p en tru aşezăm întul cinstitei m ănăstiri a T u tu ro r
sfin ţilo r, adecă cap ete 32 în tre carele să cuprind to a tă chiver­
niseala m ănăstirii şi rînduiala m ilelor ce s-au h o tă rît să se
facă p re an la săraci şi la lipsiţi din venitul casei. Acum în-
tracelaş chip aşezat în zilele prealum inatului şi în ălţatu lu i
d o m n Io C onstandin B rîncoveanu B asarab Voevod, de
noi sm eritul m itro p o lit al U ngrovlahiei A ntim Ivireanul,
ctito ru l. L a leat 7221, aprilie 24, în care an s-au început
zidirea besericii".
P e foaia de titlu , pe verso, e desenată stem a, cu iniţialele
A IM U : A ntim Ivireanul, m itropolitul Ungrovlahiei.
S ub stem ă urm ează p a tru versuri, apoi o ta b lă de m a ­
te rii : capetele ce sîn t incluse în această cărţu lie — 32, la care
se adaugă alte cap ete de în v ă ţă tu ră — 8 ; pe foaia a Il-a ,
p e verso se află desenul bisericii A ntim , lu cra t în peniţă.
D u p ă acest desen a rtistic al m ănăstirii, urm ează predoslo­
via, în care A n tim a ra tă că Aşezământul a fost întocm it „ca
să aibă şi săracii oricare aju to riu şi mîngîiere".
M itropolitul adau g ă : „D ară de v rem e ce binele nu iaste
bine, deaca nu se face bine, p en tru aceasta am h o tă rît aceste
capete ce scriem în jos să stea n e stră m u ta te ". Precizează
to a te obligaţiile care v o r tre b u i respectate de către cei ce
v o r ch iv ern isi după m oartea sa această m ănăstire. T estam en ­
tu l acesta relevă cred in ţa lui A ntim şi ataşam entul său fa ţă de
popor, atitu d in e a sa ferm ă în lu p ta su sţin u tă pentru ridicarea
neam ului.
în capitolul I, m itropolitul A ntim dispune ca m ănăs­
tire a să fie „slobodă, nesupusă şi n estăp în ită de nici un fel
de obraz, nici de dom nul ţă rii... Ia ră de va îndrăzni cineva...
unul ca acela să fie afurisit".

89
 A ntim cunoştea bine abuzurile îm p o triv a m ăn ăstirilo r
închinate şi a lu p ta t cu hotărîre contra lor, fa p t ce a dus la
o răceală a relaţiilo r lui cu H risa n t al Ierusalim ului.
D a r în treg T estam e n tu l şi au to n o m ia m ăn ăstirii A ntim
au fost an u late în anul 1717, luna decem brie, de p a tria rh u l
ecum enic Ierem ia, după m oartea trag ic ă a m itropolitului
A ntim , sub p re te x t că biserica a r avea datorii.
Vederile largi ale lui A ntim sîn t relev ate de problem ele
de ordin cu ltu ral pe care le pune în leg ătu ră cu în v ă ţă tu ra
copiilor (în capitolul al V l-lea). A stfel, un u l d in tre p reo ţii
de m ir era obligat să se ocupe de in stru irea, pe lîngă m ănăstire,
a tre i copii săraci, tim p de p a tru ani. A ceşti copii, în tre 10
şi 15 ani, erau bursieri ai m ăn ăstirii şi tre b u ia u să înveţe
slavoneşte şi rom âneşte. Acest sistem stă la baza celebrei
şcoli de la Biserica T u tu ro r Sfinţilor, h ram u l m ănăstirii
A ntim , care s-a b u cu rat de o deosebită faim ă.
în capitolele V II —X I, sînt en u m erate obligaţiile m ănăs­
tirii : înhum area m orţilor, aju to ra re a săracilo r şi a străinilor.
A n tim Ivireanul, c ă rtu ra r de fru n te şi în d ru m ă to r al
cu ltu rii în epoca brîncovenească, acordă o deosebită im p o rtau
ţă tipografiei. T ipograf prin vocaţie, îi dedică acestui m eşteşug
u n capitol special — al X V II-lea : „Las cu blestem si aceasta:
să aibă d atorie tip o g raful să în v eţe m eşteşugul tipografiei
unul după altul, p en tru ca să nu p iară acest m eşteşug din
ţa ră , nici să se p ărăsească lucrul c ă rţilo r p e n tru folosul ţă rii
şi p en tru a ju to riu l casei" (II, p. 336).
A ntim s-a făcu t rem arcat ca un cu n o sc ăto r desăvîrşit
al acestei arte, cu o experienţă v astă cîştig ată în tipografiile
din B ucureşti, Snagov, R îm nic sau T îrgovişte, de sub teasc u ­
rile cărora i-au ieşit p este 64 de lu c r ă r i: 30 — în lim ba greacă,
24 — în lim ba rom ână, o carte — în lim ba slavonă, 8 că rţi —
în cîte două lim bi (5 slavo-rom âne, 2 greco-arabă şi u n a greco-
rom ână) şi o ca rte în tre i lim b i: greacă, slav o n ă şi rom ână.
A n tim s-a dovedit un deschizător de d ru m u ri în tip ă rire a
cărţilor.
M anifestă grija p en tru p la ta m eşterilo r tip o g rafi şi a
u c e n ic ilo r: „Cînd v o r lucra tipografiile au cea grecească,
au cea rom ânească, au cu bani străin i, au cu banii casei,
să aibă a lu a tip o g rafu l carele v a fi îm p reu n ă cu feciorii lui
cît va avea de lucru de coală p la ta lui ta le ri 3 şi să ia şi 10

90
c ă rţi cu h îrtia stăpînească şi feciorii lui cîte o carte, însă
p la ta coalei să fie ta le ri 6“ (II, p. 335). Se cuvine subliniat
fa p tu l că A ntim a în zestra t m ănăstirea şi cu un teasc, cu
p o sib ilităţi de im prim are în rom âneşte şi greceşte.
în capitolul al X V III-lea, „ P en tru Vivliotecă", m itro­
p o litu l prevede prim ele dispoziţiuni p en tru organizarea şi
fun cţio n area u n o r biblioteci.
R eglem entează d re p tu l de îm p ru m u t al c ă rţilo r din
biblioteca m ă n ă s tirii: „Cîte că rţi au lăsat în Vivliotecă
n o astră, a tîta greceşti cît şi rum âneşti, după cum scriu în
ca ta stih u l besericii, las cu blestem să nu îndrăznească
să ia cineva v reu n a să o înstrăineze, iar de va tre b u i cuiva
v reu n a ... fără răvaş iscălit de cela ce o cere cu făgăduiala,
cum că o v a trim ite înapoi şi cu vrem e h o tărîtă, să nu se
dea. Şi să p o a rte grijă să o ceară" (II, p. 336).
E lim pede că ex ista un in v e n ta r ţin u t cu grijă, că se
îndeplineau fo rm a lităţi precise de îm p ru m u tare a cărţilo r,
se stab ileau term e n e de restituire, to a te acestea — p en tru
în g rijirea şi p ă stra re a acestui patrim oniu.
B iblioteca publică de îm p ru m u t din Ţ ara R om ânească
este cea dintîi în ordine cronologică, iar rolul ei, în cu ltu ra ­
lizare, e h o tă rîto r p en tru vrem ea aceea. Biblioteca „A ntim "
dispune şi a stăz i de un fond de tip ă ritu ri bine conservate.
C apitolul al X lX -le a, „P en tru înnoirea hrisoavelor",
are o im p o rta n ţă deosebită din p u n ct de vedere arhivistic.
în continuare, capitolele X X —X X I I cuprind dispoziţii
a d m in is tr a tiv e : „P e n tru cercetarea bolnavilor" (cap. 22),
„ P e n tru lăcuirea arhireilor" (cap. 20), în care A ntim a ra tă
cum se cuvine să fie sp rijin it m oraliceşte om ul aflat în suferin­
ţă , indiferent de p o ziţia sa socială.
L a sfirşitul te s ta m e n tu lu i, A ntim a adus două com pletări-
d in tre care p rim a are 8 paragrafe cu dispoziţiuni adm inis­
tr a tiv e ; cea de a d o u a, cu care se încheie acest testa m e n t,
prev ed e ca to a te a ju to a re le cuprinse în cele 32 de capitole
să fie dub late, ca u rm are a unei danii însem nate făcute
m ăn ăstirii A ntim de către Nicolae M avrocordat.
D an ia ac o rd ată, ca şi alte concesii ce i le v a fi făcut
dom nul fan ario t nu i-au schim bat însă lui A ntim convingerile:
p o litica a n tio to m a n ă a av u t ca rezu ltat depunerea sa din
tre a p tă şi sfîrşitu l tragic.

91
 III Alte scurte scrieri tipărite

în cadrul lu crărilo r tip ă rite ale lui A ntim , se situează

deopotrivă prefeţele, dedicaţiile şi postfeţele, alcă tu ite de el
şi pub licate în lu crări tip ă rite .
Acelaşi lucru este valabil şi p en tru versurile sale, în care
el dovedeşte alese c a lită ţi de versificator.
A ntim are p a tru lucrări tip ă rite , ale lui, p en tru zece a
scris predosloviile sau închinările, p en tru cinci a în to cm it
versurile, p en tru şase a scris cuvîniul de iertăciune de la
sfîrşit, iar şase că rţi sîn t tra d u se de el în lim ba greaca.
în afară de aceasta, şase că rţi au fost tip ă rite cu cheltuiala
lui A ntim , cinci cu blagoslovenia sa, iar zece d ate g ra tu it
cititorilor.
A ctiv itatea d esfăşurată la Snagov, din 1694 p înă la 21
mai 1704, ca egum en al m ănăstirii, a fost deosebit de rodnică.
A ntim şi-a cîştigat m erite rem arcabile de tip o g r a f : 14 c ă rţi
în tip o g rafia în tem eiată de el, d in tre care u n a a fost re e d ita tă
în lim ba slavonă (Gramatica lui M elitie S m o triţk i — 1578 —
1633), apoi 7 că rţi — în lim ba greacă, 4 — în lim ba rom ână,
una greco-rom ână şi una greco-arabă.
în 1697, au ieşit de sub teascuri, la Snagov, Antologhionul,
în greceşte, 2210 pagini, şi Evangheliarul rom ânesc.

„ Precuvîntare“ la „Dircapta alcătuire a gramaticii slavoneşti“

U ltim a ca rte de m ari p ro p o rţii tip ă rită aici, în 1697,

are un caracter profan : Dreapta alcătuire a gramaticii slavo-
neşti, singura carte în lim ba slavonă ce se im punea şcolarilor
p re g ă tiţi în şcolile de slovenie spre a deveni g răm ătici de
trad u c ere a actelo r vechi, ca şi clericilor, p e n tru cunoaşterea
lim bii slavone, folosită în cărţile de cult. C artea are 250 de
foi, de dim ensiunea 15,5 X 10,5 cm. A ntim a p re fa ţa t această
gram atică şi a dedicat-o lui C onstantin B rîncoveanu, subliniind
necesitatea unei asem enea gram atici în studiul lim b ii slavone.
G ram atica a ap ă ru t în mai m ulte e d i ţ i i : p rim a — la
Vilna, în 1619, a doua — la Vilna, în 1629 (am îndouă p u b licate
de au to r), iar a tre ia şi a p a tra ediţie — la M oscova, în 1648
şi 1721 (publicate, după m oartea lui, de d ife riţi editori).
E ste de rem arcat că ediţia din 1648 (p ro b ab il, şi cea din

92
 1721) au în plus, fa ţă de ediţiile originale ale lui S m otriţki,
o prefaţă, iar la sfîrşit diferite articole cu caracter general,
luate în m are p a rte din lucrările de fa ctu ră apologetică
şi critic-polem ică ale lui M axim G recul1. A ceasta este ed iţia
pe care A ntim a folosit-o la retipărirea, în 1697, a gram aticii
am in tite. D upă g ram atica a m in tită în v ăţase ilustrul sc riito r
şi sav a n t rus Mihail Lom onosov (1711—1765), care, la rîndu-i,
a pu b licat p rim a gram atică rusă.
A ntim Ivireanul, identificîndu-se cerinţelor epocii în care
a tr ă it, receptiv la prefacerile sociale, după cum reiese din
„P recu v în tare la gram atică", înţelegea bine rolul lim bilor
străin e în cu ltu ra n aţională. „Şi dacă lim ba slavonească la ai
săi sau la ai casei (cum s-ar zice), adecă la slavi e prea slăvită
şi ad m irată, acolo unde ea se întreb u in ţează ca lim bă proprie,
cu cît m ai m ult la noi, cari o în treb u in ţăm nu ca pe a no astră,
ci ca pe una străin ă şi îm p ru m u ta tă, a r tre b u i să fie ridicată
în slavă şi adm iraţie strălu cito are, spre ex acta în treb u in ţare
a n o astră" (II, p. 403).
D in această p refaţă, re d actată în lim ba slavă, aflăm
m otivele p en tru care a reeditat-o : A ntim Ivireanul socotea
că citirea şi scrierea în slavoneşte nu se po t în v ăţa fără cunoş­
tin ţe de gram atică : „A cesta (gram atica) este ce este sufletul
din corpul om enesc şi lum ina din soare şi ce este şi sarea în
m în c a re ; căci precum corpul fără de suflet m ort este, precum
soarele fără de lum ină nu lum inează şi precum m încarea nu e
p lăcu tă fără de sare, to t aşa e şi cetirea şi scrierea fără g ra m a ­
tică conducătoare" (II, p. 403).
D em onstrînd n ecesitatea gram aticii, A ntim recom andă
Însuşirea lim bii slavone : „De aceea dacă cuiva i se pare,
cu a tît mai m ult nouă treb u ie să ni se p ară a fi folositoare,
deoarece în bisericele... noi ne-am obişnuit a ceti slavoneşte ;
d ar necunoscînd această lim bă, care ne este străin ă, nu a
noastră, p u team de m ulte ori să cădem în greşeli" (II, p. 404).
A ceastă gram atică v a sluji şi în şcoala pe care B rînco-
veanu a întem eiat-o p en tru în v ăţarea lim bii slavoneşti la
copiii de v îrstă fragedă.
A utorul „P recu v în tării" stă ru ia asupra necesităţii în­
v ă ţă rii g ra m a tic ii: „Cu un cuvînt, ea depinde pe cei ce silesc
cu rîvnă, să o înveţe şi să vorbească şi să scrie bine. De to a te
1 D. Teodor, In Studii teologice, an III, 1955, p. 256 —257.

93
acestea noi eram fo a rte lipsiţi, căci ne lipsea gram atica con­
ducătoare" (p. II, p. 403—404).
A ntim Ivireanul vorbeşte în „P recuvîntare" despre
litere şi silabe, despre accent, despre prim a p a rte a gram aticii
— o rtografia, despre etim ologie, despre regulile sintaxei
şi „dacă cineva doreşte să facă versuri, şi aceasta şi-o însuşeşte
prin prosodia făcăto are de versuri" (II, p. 403).
A ntim Ivireanul este cel d in tîi om de cultură în Ţ ara
R om ânească care a c o n sta ta t im p o rta n ţa gram aticii în
condiţiile date.

„ Dedicaţie “ Ia „Noul Testament“ tipărit la Bucureşti, în anul

1103
In această „D edicaţie", A ntim dovedeşte ca lităţi literare
d e o s e b ite : frază rem arcabilă prin m uzicalitate, stil cursiv,
o m are v a rie ta te de co m paraţii şi re p etiţii expresive.
Oferim spre exem plificare cîteva pasaje :
„In to arce-se p u ru re a m agnitul cătră p o lu s ; zboară
spre înălţim e f o c u l; pleacă-se în sînul păm în tu lu i p ia tra ,
aleargă apele în b raţele m ă rii; şi în scu rte cuvinte to a te
lucrurile cătră chendrul lor să pleacă" (II, p. 406), ş i :
„De vrem e ce Evangheliia iaste sabiia carea biruiaşte
to a te arm ele p ro tiv n icului, cu aceasta călcăm to a te relele,
ră b d ăm cu îndrăzneală cele îm protivă, gonirile, năcazurile
şi m oartea, asăm ănîndu-se celui ce bine s-au v estit şi m ult
pătim aşu lu i m în tu ito riu ; pren m ijlocul E vangheliei biruim
pre iudei, ruşinăm nebună înţelepciunea n eîn ţelep ţilo r în­
ţe le p ţi ai lum ii aceşA ia; cu Evangheliia P avel au sm erit
m îndria R om ei şi în tr-în sa o au în te m e ia t; lo an n cu lum ina
Evangheliei au lu m in at în tu n e c a ta E la d a ; P e tra au întors
to a tă lu d ea şi to ţi apostolii au săd it viia cea de ta in ă — be-
serica ; supus-au răsăritu l, b irait-au pre tiran i, n-au b ă g a t
de seam ă su d ălm ile n-au socotit m uncile, izgonirile şi m o ar­
tea, ci m ergea bucurîndu-se despre fa ţa a d u n ă rii (II, p. 407)
A ntim Ivireanul socoate binevenită trad u c ere a în lim ba
rom ână a Noului Testament. Cu această ocazie, aduce cuvinte
de laudă dom nitorului C onstantin B rîncoveanu : „Mare
slav ă au lu at ad e v ăra t şi cinste nem uritoare P tolem eu,
îm p ăra tu l E g h ip etu lu i, p en tru tălm ăcirea Bibliei în lim ba
elineascâ. Ia ră m ăriia t a m ai m are cinste vei lua în aciastă

94
lum e şi în cea v iito are p en tru căci Noul ac esta Testam ent ...
fiind în tru lim ba cea părintească tălm ăcit, cu ale m ăriei t a l e
cheltuialc spre cea de obşte folosinţă l-ai m ai tip ă rit şi l-a j
d a t“ (II, p. 4 0 7 -4 0 8 ).

Prefaţa la „Vieţile paralele“ de Plutarh

Şi în această p re faţă către citito ri, ca şi în „D edicaţia"

din „N oul T estam en t", A ntim Ivireanul aduce elogii fiului
lui C onstantin B rîncoveanu p en tru trad u c ere a c ă rţii lui
P lu ta rh în lim ba greacă (tip ă rită la B ucureşti, în anul 1704).
„M ărturisesc, în adevăr, că în d ată ce am citit-o am fericit
pe p realu m in atu l n o stru dom n că în tre alte h aru ri d ăru ite
de D um nezeu i-a h ărăzit D um nezeu preaîn ălţim ii sale şi
fii carii p en tru prea m area lor v irtu te p re m a tu ră sînt rîv n iţi
în lum e şi invidiaţi" (II, p. 409). îl num eşte pe fiul dom nului
„prea stră lu c it tra d u c ă to r" , a ră tîn d că acesta a com pletat
lipsurile tex tu lu i al lui P lu ta rh . A şadar, A ntim a co m p arat
te x tu l lui P lu ta rh cu trad u c ere a făcută de v lăstaru l dom nesc.
D eosebit de in tere sa n tă este D edicaţia Psaltirei româ­
neşti, d a to rită ideilor pe care le exprim ă. Ia tă , de pildă, ideea
renascentistă şi u m an istă a dublei n a tu ri a o m u lu i: „ Iară m ai
vîrto s de to a te , fericita şi mai aleasa şi cu v în tăto are zidire,
om ul... de vrem e ce şi el de doao s-au zidit, adică din suflet
şi din tru p ". Aceeaşi idee o întîlnim la D im itrie C antem ir
(1694), în Divanul. D ealtfel, am bii c ă rtu ra ri s-au ad ă p at
la acelaşi izvor — al c ă rtu ra rilo r greci.
în P ro stfaţa Evangheliei greco-române, tip ă rită Ia B ucu­
reşti, în 1697, în D ed icaţia Psaltirei româneşti, tip ă rită la
B ucureşti, în 1697, în D edicaţia la c a rtea Iui Ioan Cariofil
(.M anual despre cîteva nedumeriri, tip ă r ită la Snagov, în 1697),
în D ed icaţia la cartea lui Sevastos Chim enitul, Eortologhion,
tip ă rită în greceşte, la Snagov, în 1701, A ntim exprim ă
acelaşi sen tim en t de recunoştinţă fa ţă de dom nitorul C onstan­
tin B rîncoveanu.
în D edicaţia la Ceaslovul tra d u s de A ntim şi tip ă rit la
T irgovişte, în 1715, se adresează noului dom n, Ştefan Can-
tacuzino, pream ârindu-1 cu epitete ca a c e s te a : „blînd",
„m ilostiv", „drept", „iubitoriu de străini", „ fă r’de ră u ta te ",
„făcătoriu de bine", „iubitoriu b u n ătăţii şi gonaci ră u tă ţii".

95
 D in exem plarele Evangheliei georgiene, tip ă rită la Tbilisi
de M ihail Iştvanovici, i se trim it cîtev a şi lui A ntim , iar
acesta îi oferă lui C onstantin B rîncoveanu două d in tre ele,
fiecare cu cîte o p re faţă identică scrisă de A ntim Ivireanul,
la. 21 mai 1710, şi în ch in ate dom nului valah.
In D ed icaţia m anuscrisă a lui A ntim , se aduc m ulţum iri
dom n ito ru lu i C o n stan tin B rîncoveanu p en tru aju torul d a t
la în fiin ţarea tipografiei. A ntim precizează că această E v a n ­
ghelie „iaste roada cea noao care p ăm în tu l iverilor, adapîn-
du-se din rîul îm p ără te ştilo r ta le daruri", şi in continuare :
„precu m cu tip are le arăp eşti s-au îm bogăţit A raviia, cu cele
elin eşti E lad a, şi cu cele rum âneşti, U ngrovlahiia — m ulţu­
m ire aduce la M ăriia-ta“.

ÎNCERCĂRI POETICE

O altă la tu ră a ac tiv ită ţii literare a lui A ntim este cea

de versificator, reliefată de cîteva dintre încercările sale reuşite,
m u lt an terio are alcătuirii „D id ah iilo r: Versuri politiceşti,
La stema ţării sau versuri cuprinse în cărţile pe care le-a
tip ă rit, ca acelea din Evanghelia română de la Snagov (1697),
în care im ită versul popular.
B un cu n o scăto r al lim bii greceşti, cit şi al prozodiei cla­
sice greco-latine, el şi-a însuşit regulile versificării în lim ba
rom ână, după cum se co n stată din scrierile sale.
C. E rb icean u a ră ta , în 1890, că A ntim a cules m axim e
şi se n tin ţe din d iferite c ă rţi greceşti şi latine, pe care le-a
a d a p ta t epocii sociale şi istorice. Iscusinţa lui A ntim s-a
d o v ed it în tran sfo rm are a acestor se n tin ţe şi m axim e în s ti­
huri ritm ice greceşti sau versuri c a n titativ e, cu silabe scu rte
şi lungi, cum se obişnuia în prozodia şi versificaţia antică
greco -latin ă, p en tru ca lucrarea să fie g u sta tă de în a lta so­
cie ta te rom ânească a tim pului.
D em n de re m a rc a t este fap tu l că lucrarea Sfătuiri creş­
tine politice, scrisă în v ersuri greceşti, are o lim bă cu carac te r
popular, clară şi cu rată. T raducerea lucrării în rom âneşte,
în proză, a fost făcu tă de C. E rbiceanu, în 1890 — 1891.
A n tim a făcu t d o vada ta le n tu lu i său lite rar, nu num ai
în Didahii, operă rem arcabilă în proză, ci şi în im nul închinat
fru m u seţilo r n a tu rii, aflate sub oblăduirea soarelui, ap ro p ia t

96
de I m n u l soarelui al lui E ch n ato n , din lite ra tu ra vechiului
E g ip t.
In anul 1694, în tip o g rafia dom nească a M itropoliei din
B ucureşti, tip ă rin d în lim ba rom ână Psaltirea, pe care a t r a ­
dus-o el însuşi d in greceşte, p elîn g ă dedicaţia către C onstantin
B rîn co v ean u ,g ăsim şi 8 versuri politice la stem a ţă rii, închi­
n ate to t lui B rîncoveanu, care nu sînt lipsite de c a lită ţi poeti­
ce, confirm înd to to d a tă înclinaţia sa spre lim bile străin e :
„P re alu m in a tă stem ă a Ţ ării R om âneşti,
Cu care s-au încoronat vechii B ăsărăbeşti,
B lagocestivului dom n C onstantin s-au d ăru it,
Că den fericită a lo r săm înţă s-au odrăslit
Şi bunele lor fapte, cît poate, le plineşte
Şi ţa ra despre to ţi vrăjm aşii o păzeşte
D ea-i D um nezău ani m ulţi, cu pace să stăpînească
F ericitu l lui num e ca lui D avid să tră ia s c ă 11.
M ajo ritatea c ă rţilo r tip ă rite şi p re fa ţa te de A ntim cuprind
versuri la stem a ţă rii, ca şi versuri politice închinate lui
C o n stan tin B rîncoveanu.
L a sfîrşitul Evangheliei din 1697, tip ă rită la Snagov, în
prim a perioadă a a c tiv ită ţii sale, la fila 180 întîlnim şase v er­
su ri ce v o r apărea ca un laitm o tiv în p a rte a finală a tip ă ritu ri­
lo r sau m anuscriselor din acea vrem e.
„P recum cei streini doresc moşiia să-şi vază
Cînd sînt în tr-a ltâ ţa ră , de nu pot să şază
Şi ca cei ce-s pre mare, b ă tu ţi de fu rtu n ă
Şi roagă pe D um nezeu de linişte bună,
Aşa şi tipo g raful de-a cărţii sfirşire
L au d ă n eîn cetată dă şi m u lţu m ire “ .
A c este versuri au fost reproduse şi cu caractere georgeniene
de că tre Mihail Iştvanovici, în Liturghia tip ă rită la Tbilisi,
în 1710.
A ceste versuri, p u ţin e la num ăr, ca şi doinele de în stră i­
nare, tra n s m it sen tim ente puternice de dor şi dragoste de
p atrie.
D orul de i, moşia “ gruzină este o dovadă evidentă a nu­
m eroaselor sale peregrinări. A ntim com pară bucuria tip o ­
grafului văzîndu-şi ca rtea sfîrşită şi ieşită de sub tip a r, cu7

97
7 — A n tim I v ir e a n u l 208
bucu ria n av ig ato ru lu i dornic de „linişte b u n ă " după fu rtu n ă ,
şi cu întoarcerea la „m oşie" a pribeagului.
L u a t rob de tu rc i şi dus la Ţ arigrad, se ştie că A ntim
ajunge apoi la B u cureşti, chem at în scopuri c u ltu ra le de
dom nitorul C onstantin B rîncoveanu. S o arta tin e rilo r gruzini
din secolul al X V II-lea este cunoscută cu precizie din ra p o rtu l
scris în anul 1697 de către un m isionar apostolic în G ruzia —
B ernardo M aria din Neapole. în ultim ul sfert al secolului
am in tit, tin e rii din G ruzia, după cum rem arcă şi D an Sim ones-
cu1, erau supuşi catolicizării. Unii abia dacă în v ăţau să scrie
şi să citească în lim ba georgiană. A lţii, co n v ertiţi la catoli­
cism, erau duşi la R om a, fiind expuşi pe drum u n e i alte
m ari prim ejdii : robia turcească — e cazul lui Antim . Astfel
se explică desele aluzii din Didahii la jugul turcesc, ce lăsase
urm e adînci în sufletul său.
„S m eritul in tru ierom onahi" A ntim Ivireanul, tip ă rin d
în 1703 N oul Testament, cu caracterele folosite p en tru Biblia
de la 1688, scrie 10 versuri la stem a ţării, dedicate lui Con­
sta n tin B rîncoveanu. E le constituie o contribuţie lite rară
de seam ă a lui A ntim . C aracterul acestor versuri este deosebit
de al celor de pînă acum . în dedicaţia din N oul Testament,
el com pară Stem a ţă rii cu cele 4 rîuri din rai, iar în p re faţa
înch in ată dom nului, A ntim vorbeşte astfel despre bolta
cerească „Intoarce-se pu ru rea m agnitul cătră polus, zboară
spre înălţim e focul, pleacă-se în sînul p ăm în tu lu i p ia tra ,
aleargă apele în b raţele m ării, şi în scu rte cuvinte to a te
lucrurile cătră chendrul lor să pleacă" (II, p. 406). V ersurile
relevă certe ca lităţi literare, am intind de stilul oratoric pro­
priu Didahiilor, p rin bogăţia com paraţiilor , a re p etiţiilo r
şi prin m u zicalitatea frazei.
în ed itarea Vieţilor paralele de P lu ta rh , a reliefat
deopotrivă ta le n tu l său literar.
în u ltim a operă a lui A ntim , Aşezămintul mănăstirii
A ntim , sîn t cuprinse u rm ătoarele p a tru versuri :
„T o ată suflarea, zice prorocul,
Cînte pre D om nul peste to t locul
Şi meleiul încă, coarne în alţă
Ca să-l lăudăm pre to ţi n e-n v aţă".
1 D an Simionescu, Antim Ivireanul, scriitorul, In Analele Academ iei
R . S. Rom ânia, 1966, p. 663 —65.

98
Aceste v ersuri se afla sub un splendid desen în p e n iţă şi acua­
rela, ce reprezintă blazonul m itro p o litu lu i A ntim : un melc
de argint ţin în d în tre coarne o s te a cu şase raze. D easupra
se află o pălărie de cardinal, de’ sub care se d esp art capetele
unui şn u r cu iniţialele A /n tim /I/v ire an u l/ M /itropolitul
U /ngrovlahiei/.
M ănăstirea A n tim a tre c u t prin m ari g re u tă ţi după
m o artea trag ic ă a ctito ru lu i ei, pînă în anul 1797, cînd a
d ev e n it m etocul m ăn ăstirii C urtea de Argeş. E piscopul
losif s-a în g rijit de rep araţiile şi bu n a în treţin ere a m ănăs­
tirii, fap t care i-a conferit cinstea de a fi considerat al doilea
c tito r al ei.
D e aceea a şi fost în m o rm în ta t în pronaosul bisericii,
în fa ţa coloanei a doua, dinspre m iazăzi. Inscripţia în v e r ­
suri de pe coloana m enţionată am inteşte şi despre A ntim ,
prim ul c tito r :
„Deşi su n t neînsufleţitul,
S tîlp de p ia tră în tă ritu l
Omule, şi de la mine
P o ţi afla de-i vrea v ru n bine
E u am tre i fraţi p o triv iţi
T oţi deodată aici înfipţi
De-o p a rte şi de alta
Doi în stînga, unu-n d re ap ta
C aută la noi şi vezi
Ca sa te încredinţezi
Ca şi pietrele unite
P en tru folos p o triv ite
Cîtu de m ultă greu tate
Lesne p oate să o p o arte
Chir A ntim m itropolitul
Iv irean u l m ult vestitul
Aicea ne-au aşezat
şi cu ziduri ne-au legat
Să ţin em acest lăcaş
Al sfin ţilor to ţi sălaş
De dînsul d intîi zidită
D a r pe urm ă prenoită
D e chir losif întîiul
E piscopul Argeşiului

99
 Care se odihneşte
D re p t mine aci tru p e şte " .
Aceste v ersuri sim ple, de form ă scu rtă , populară, p ă s­
trea ză vie am in tirea p rim ului ctito r, A ntim , sfîrşit în chip
trag ic şi răm as fără m orm înt.

IV SCR IER I RĂMASE ÎN MANUSCRIS

(tip ărite postum )

D ID A H IIL E

„A ntim este unul dintre cei mai m ari o ra to ri religioşi

din tre c u tu l poporului rom ân. C alităţile artistice ale p re d i­
cilor sale îl aşează p rin tre cei mai de seam ă p ro p a g a to ri
ai lim bii rom âne lite ra re " — observa Al. R o s e tti1.
E ste un fa p t u n anim recunoscut în istoria cu ltu rii ro­
m âneşti că, în afară de a c tiv ita te a de tip o g raf iscusit, A ntim
s-a re m arcat p rin opera sa de fru n te Predicile sau Didahiile,
pe care le-a ro stit în dum inicile şi sărb ăto rile m ari, la B ucu­
reşti sau T îrgovişte, în tre anii 1709 —1716.
Predicile lui A ntim se adresează societăţii ro m ân eşti
din prim ele decenii ale secolului al X V III-le a şi au ca scop
desăvîrşirea educaţiei cetăţeneşti şi m oral-religioase a po­
porului.
Didahiile lui A n tim nu lipsesc din nici un t r a t a t sau
m anual de istoria lite ra tu rii rom âne. Ori de cîte ori este am in­
t i t num ele m itro p o litului A ntim , sînt co m en tate în p rim u l
rînd Didahiile sale.
Didahiile co n stitu ie nu num ai un m onum ent de lim bă
şi lite ra tu ră , ci sînt, în acelaşi tim p , o frescă a lum ii politice
şi sociale şi, to to d a tă , un t r a t a t de teologie p ractică m orală.
R o stite în rom âneşte, predicile n-au fost tip ă rite în
tim p u l vieţii sale, din cauza vitregiei oam enilor şi a v re m u ­
rilor.

1 Al. R osetti, Istoria limbii române literare, voi. I, e d i ţ i a a I l - a 1971.

p. 183.

100
 D a r dacă p rin tre contem poranii lui A ntim şi In genera­
ţiile u rm ă to a re ele nu s-au p u tu t b u cu ra de faim a predicilor
co n tem p o ran ilo r săi din Apus : B ossuet, B ourdalone,
Flechier, Massillon, Ilie M iniat, de în d a tă ce văd lum ina
tip aru lu i, la sfîrşitul secolului al X lX -le a , tocm ai ele sînt
cele ce pun în lum ină fascin an ta p erso n alita te a m itropoli­
tu lu i, d eterm inînd pe to ţi cercetătorii lite ra tu rii şi culturii
rom âne vechi sa se ocupe în mod co n stan t de el şi de opera
sa, acordînd om ului locul cuvenit p rin tre ctitori, şi clasi­
ficând opera p rin tre cele mai însem nate m onum ente ale v e­
chii cu ltu ri rom âne.
P red ica lui A n tim Ivireanul este u n a elaborată cu efort
şi grijă, rod al unei îndelungi m editaţii. T ră ită şi ro stită cu
p ato s şi cu raj de la înălţim ea am vonului m itropolitan,
a fost pusă în slujba ap ărării independenţei spirituale a
patriei.
P redica lui A ntim nu este im provizată, ci a lc ă tu ită
dup ă to a te regulile om ileticii. P rin aceasta, A ntim e consi­
d erat unul d in tre precursorii predicii rom âne m oderne.
A ntim a fost o p rezen ţă vie în v ia ţa Ţ ării R om âneşti,
bun cu n o scăto r al vieţii sociale, surprinzînd în Didahiile
sale realităţile tim p u lu i. N -a cru ţa t nici pe dom n, nici clasa
boierească sau negustorim ea. P redica sa nu e form ală, ea u r­
m ăreşte în lă tu ra re a n eaju n su rilo r tim p u lu i în care a tr ă it.
„M itropolitul A ntim a înţeles acest m are adevăr şi, de pe
înălţim ea am vonului, el a ştiu t să găsească cuvinte m işcătoare
de m îngîiere, care răsu nau adînc în suflete, alinînd necazurile
unui neam în treg , ca de pildă acele discrete aluzii la lăcom ia
nesăţioasă a turcilo r, care nu mai conteneau cu biru ri şi
ang arale1*’.
Predicile lui A n tim Ivireanul constituie o preţioasă sursă
de inform aţie asu p ra obiceiurilor, datinilor, m oravurilor, a
re alită ţilo r sp iritu ale şi m ateriale şi chiar asupra u n o r eve­
nim ente istorice contem porane, aspect îndelung com entat
de to ţi istoricii literari rom âni.
Didahiile au înlocuit în felul acesta vechea Cazanie, t r a ­
dusă în lim ba rom ână de Coresi sau V arlaam , cu o operă
originală, care avea drept scop lum inarea şi înnobilarea
m inţii şi inim ilor ascultătorilor.
1 N. C artojan, Isteria literaturii rcm£ne vechi, voi. III, p. 225.

101
 Şi pînă la A n tim se v o r fi ţin u t predici, d ar în tr-u n mod
spo radic, fără har, sub form a sfătu irii duhovniceşti.
în afară de aceasta, în istoria cu ltu rii rom âneşti există
m ărtu rii că s-a p red icat în greceşte sau slavoneşte de către
ierarhii străin i, v en iţi după aju to are sau cu alte ocazii prin
ţă rile rom âneşti, şi de către pred icato rii oficiali de la curţile
unora d in tre dom nitorii rom âni de mai tîrziu. D a r este evi­
d en t fap tu l că asem enea predici, neînţelese de masele largi
de credincioşi, nu şi-au atins scopul.
S-a predicat, to tu şi, în rom âneşte, sub form a cazaniilor,
d a r acestea, elaborate într-o epocă an terio ară, aveau un carac­
te r vag şi, fireşte, in actu a l. Cazania era o aceeiaşi predică,
ce se ţin e a la aceeaşi să rb ă to a re , a şa d ar o citan ie stere o tip ă
nu o rostire vie. în acelaşi tim p , A ntim Ivireanul, predi-
cîn d co n stan t în lim ba rom ână, deci în graiul în treg u lu i
popor, în alţă lim ba spre dobîndirea şi înstăpînirea în d re p ­
tu rile ei fireşti şi legitim e.
M eritul m itro p o litului constă deopotrivă în a fi dovedit
p ă tu rilo r privilegiate, care aveau o cu ltu ră eteroglotă, că
şi lim ba rom ână este capabilă de a exterioriza gînduri şi
sen tim en te adinei şi că p o ate atinge culmi de ad e v ă ra tă
a rtă , a tît în proză, cît şi în versificaţie.
L im ba predicilor lui A ntim are la bază lim ba vie a p o ­
porului, stilul său rem areîndu-se p rin o ra litate.
D a to rită acestor calităţi, unanim recunoscute pînă în
zilele noastre, A ntim Ivireanul p o ate fi considerat „ c tito r“
al lim bii litu rg ice ro m ân eşti’.
D u p ă cum se ştie, cîştigul cel m ai m are al veacului al
X V II-lea este rid icarea p restigiului lim bii naţionale, ca
lim bă oficială în to a te m anifestările oficiale-spirituale ale
poporului. A ctul acesta e desăv îrşit de doi c ă rtu ra ri lu m in aţi,
a rtiş ti ai cu v întului D osoftei — în M oldova şi A n tim
Iv irean u l — în Ţ ara R om ânească.
In co n testab il, epoca lui A ntim a cunoscut o înflorire a
orato riei religioase răsăritene, cînd H risa n t N o tara se b u cu ra
de un renum e rem arcabil, ia r G heorghe M aiota şi Ioan
A bram ios erau recunoscuţi ca p re d icato ri la cu rte a lui B rîn-
coveanu. P redica lui A ntim Ivireanul nu este însă inferioară
predicii lor sau celei a lui Ilie M iniat, p re d ic a to r la biserica 1
1 I. B ălan, Limba cariilor bisericeşti, 19ii, p. 222—224.

102
grecească din V eneţia, deşi acesta era recunoscut ca un
H risostom al secolului al X V III-le a,. P redica celor m enţio­
n aţi, d ep a rte de realita te , nu era legată de auditori, de su­
ferinţele lor.
C ontem poranul său, B ossuet, celebru p re d ic ato r francez,
foloseşte în predicile şi cuvîntările sale stilul „ lu c ra t", pole­
mic, p ream ărin d cerul şi capetele încoronate.
M assillon, în schim b, se apropie de A ntim Ivireanul,
ca a titu d in e fa ţă de m ulţim e : „T a n t d ’infortun£s qui se
nou rrissen t que d ’un pain des larm es et d ’a m ertu m e ", pe
care au to ru l o opune aristo craţilo r îm b u ib a ţi în folosul că­
rora cei mici sînt îm pinşi „au tra v a il, â la peine, â la misfere
et â l ’affliction", în tim p ce stăp în ilo r lor li se rezervă num ai :
„la joie, le repos, l ’eclat et l ’opulence, ils naissent p o u r
souffrir, p o u r p o rte r Ies poids du jour et de la chaleur, p o u r
fou rn ir de leurs peines et de leurs sueurs â vos plaisirs et â
vos p ro fu sio n s; p o u r tra în e r, si j’ose p a rle r ainsi, comme des
vils anim aux, le ch ar de v otre g ra n d eu r" (A u x grands du
mcnde, din ciclul Peiil Careme, 1718).
A ntim Ivireanul răm îne prim ul m are o ra to r bisericesc
în lim ba rom ână, care înlocuieşte Cazania stereotipă ce se
citea în biserică, aducînd predica vie, legată de v ia ţa de
to a te zilele, m enită să în d rep te stările de lucruri ce contra­
veneau m oralei şi eticii sociale.
„De la Ioan H risostom ul (Ioan G ură de aur) — spune
N. Iorga — care a v o rb it astfel în ain tea îm p ăratu lu i şi, mai
ales, a îm părătesei la C onstantinopol, nim eni nu s-a adresat,
unei so cietăţi cu asprim ea lui A n tim " 12.
Geneza Didahiilor. Manuscrisele-copii şi izvoarele lor
Predicile lui A ntim , scrise şi ro stite în decursul a opt
ani, în tre 1709 —1716, sub dom nia lui C onstantin B rînco-
veanu şi Ştefan C antacuzino, n-au v ăz u t lum ina tip aru lu i
în tim p u l vieţii sale.
în tim p u l dom niei lui Nicolae M avrocordat, din cauza
atm osferei încordate, se crede că A ntim n-a m ai ţin u t nici o

1 Vezi I. C. C hiţim ia, Antim Ivireanul, după 260 de ani de la moarte

(1716 —1966), in „R evista de isterie şi teorie literară", X V I (1967), nr. 2.
p. 1 9 5 -2 0 4 .
2 N. Iorga, Mitropolitul Antim, in B.O.R., L II, 1934, p. 617.

103
didahie, cu excepţia „C uvîntului de învăţătură*' ţin u t la
m o arte a doam nei P u lcheria M avrocordat.
S-au p ă s tra t 28 de predici a p a rţin în d lui A ntim Ivireanul.
M anuscrisele mai cuprind alte şap te predici ocazionale.
T rebuie m en ţio n ate şi cele doua ap ă rări trim ise lui Brînco-
vean u , în anul 1712.
P în ă astăzi nu se cunoaşte nici un m anuscris original al
lor. C ercetările în trep rin se au scos la iveală unele copii ale
ac esto r predici, p ă s tra te în prezent la Academ ie.
P e n tru vrem ea aceea, nu se p o ate adm ite ex isten ţa
tah ig ra fiilo r (scrierea după dictare) care să fi în reg istrat
predicile în tim p u l p ro n u n ţă rii lor, iar apoi să le fi d ic ta t
copiştilor, aşa cum se petrecea în Apus.
Pe lîngă aceasta, circulaţia m anuscrisă u lterio ară în
copie după un m anuscris princeps e destul de tîrzie şi,
to to d a tă , restrîn să, avînd în vedere că autorul ei fusese scos
din scaun.
R ăm îne în treb a rea : cum ni s-au tran sm is ele, de vrem e
ce nu se cunoaşte un m anuscris original al lui A ntim ?
D in tre copiile ex istente în prezent, tre i sînt p ă stra te la
Academ ie. E le au fost publicate la d a ta cînd au fost desco­
p erite , p rin tr-o întîm plare.
M anuscrisul după care s-au publicat p en tru p rim a oară
aceste predici a fost g ăsit de episcopul Melhisedec al R o m a­
nului, în anul 1886, în biblioteca episcopului de B uzău,
D ionisie R om ano. R ep re zin tă o copie a a rh im a n d ritu lu i
Grigore D eleanu, care îl tran scrisese la 27 iulie 1871, după
un a lt m anuscris.
„Melhisedec a p re zen tat acest m anuscris Academ iei R o ­
m âne la 18 m artie 1886, p ro p u n în d să fie publicat, astfel că,
în acelaşi an, predicile lui A ntim au v ăz u t lum ina tip a ru lu i
prin grija prof. I. B ianu.
T itlu l exact al m anuscrisului, singurul ce p o a rtă titlu
şi care a d at apoi cu v în tărilo r lui A ntim Ivireanul num ele
de Didahii, este „D idahii ce se num esc â fi făcute de ră p o ­
s a tu l vlădică A nthim pe la praznice m ari, scrise acum în
zilele p re a în a lţa tu lu i dom n Io A lexandru Ioann Ip silan t
voevod, în tru al şaptelea an a dom niei m ării-sale şi în zilele
p re asfin ţitu lu i m itro p o lit al U ngrovlahiei chirio chir G rigorie,
în tru al doazeci şi unul de ani ce s-au îm plinit acum în-

1C4
tr-a c e a s tă lună iulie, în 28 ani ai păstoriei preasfinţii-sale
1781...“
Volum ul este în so ţit de o p re faţă a lui I. B ianu, în care se
a ra tă că m anuscrisul avea unele corecturi şi ştersă tu ri, pe
care le-a însem nat în te x t, că te x tu l a fost redat fidel, cu
excepţia p u n ctu aţiei, apreciind astfel : „Predicile lui A ntim
s în t unul din cele mai p reţioase m onum ente din lite ra tu ra noa­
stră bisericească,nu num ai p en tru că ele sînt singurele în
felul lor, căci de la nici un a lt p re la t rom ânesc nu avem o
lucrare de acest fel, d ar şi p en tru valoarea lor reală, p e n tru
căld u ra elocinţei, care adeseori m inunează şi pentru fru m u ­
seţea, bogăţia şi cîteo d ată chiar eleganţa lim bii în care
sîn t scrise1*.
D in datele biografice ale lui A ntim Ivireanu, redate de
Melhisedec, se cuvine a m in tit un fapt, şi anum e că a r fi v ă z u t
la m ăn ăstirea Agapia un m anuscris din tin ere ţe a lui A ntim ,
cu o „ortografie bizară**, ceea ce dovedeşte că, în prim a p a rte
a ac tiv ită ţii sale, acesta depunea eforturi su sţin u te p en tru
a în v ă ţa lim ba rom ână, pe care a ajuns s-o stăpîneascâ u im ito r
de bine mai tîrziu .
E ste su rp rin z ăto r felul în care a ajuns A ntim ea, în
p a tria lui de adopţiune, „cu anii, iar mai ales cu o stă ru in ţă
neînduplecată, să vorbească şi să scrie o lim bă poate cea m ai
frum oasă d in tre a tu tu ro r c ă rtu ra rilo r ţării** — după cum
rem arca Mihail S adoveanu1.
în tr-a d e v ă r, A ntim Ivireanul este un fenomen prin
bog ăţia şi ca litatea a c tiv ităţii sale în diferite r a m u r i: tip ă rire a
de cărţi, gravuri în lem n, pictu ră, trad u ceri, lite ra tu ră origi­
nală, după cum este şi o enigmă prin gradul de stăp în ire
a lim bii rom âneşti, de folosire a ei în mod su rp rin z ăto r de viu,
uneori cu o fo rţă artistică inovatoare care se întîlneşte de
obicei la creatorii de lim ba m aternă cu percepţia m ultila­
tera lă a graiului tran sm isă din m oşi-străm oşi — după cum
rem arcă şi I. C. Chiţimia®.
T o t în legătură cu predicile lui A ntim Ivireanul, în
v a ta anului 1887, C onstantin E rbiceanu descoperă la bibliote- 12

1 Mihail Sadoveanu, Limba povestirilor istorice, Comunicare la Aca­

dem ia R .S.R ., In „Contemporanul*1, 1955, februarie 11, nr. 6/346, p. 3,
2 I. C. Chiţim ia, Antim Ivireanul după 250 ani de la moarte (1716 —
1066), in „R evitta de istorie şi teorie lite ra ră 1*, X V I, 1967, nr. 2.

105
ca m ănăstirii C ăldăruşani o a doua copie m anuscrisă, p ă stra tă
astăzi la Academ ie sub nr. 549. Acest m anuscris a fost lu at
d re p t autograf al lui A n tim şi la num ai doi ani după a p a riţia
prim ei ediţii a lui I. B ianu, s-au su b v en ţio n at fonduri p en tru
o nouă ediţie a Didahiilor de către M inisterul C ultelor şi
In stru c ţiu n ii Publice.
E lu cid area definitivă a acestei problem e ap arţin e cercetă­
to ru lu i G. Ştrempel, în Introducerea la ed iţia Predicilor lui
A ntim , din 1962. S-a s ta b ilit că acest m anuscris nu este
autograful lui A ntim , că a fost copiat, în tre anii 1730 — 1740,
de către un necunoscut, grăm ătic de profesie. Cel de al tre ile a
m anuscris, p ă s tra t la A cadem ia sub nr. 3460, a fost copiat de
E frem G răm ăticul, în tre anii 1722 — 1725, la p u ţin tim p
după m oartea m itro p o litului A ntim Ivireanul. Acest m anu­
scris a fost descoperit în p rim ăv ara anului 1958, la Academ ie,
de către acelaşi cercetăto r G. Ştrem pel, şi constituie te x tu l
de bază al ediţiei sale din 1972. E ste fo arte apropiat de
m anuscrisul 549, care a fost copiat după te x tu l lui E frem .
Succesiunea Didahiilor este identică cu aceea din m anuscrisul
nr. 549.
D upă to a te cercetările întreprinse, criticii şi cercetătorii
au ajuns la concluzia că originalul Didahiilor a fost găsit la
Biserica T u tu ro r S fin ţilor (m ănăstirea A ntim ), de către
pop a rStanciul, care î-a în cre d in ţa t spre copiere ucenicului
său E frem , p ricep u t în ale scrisului. Copia lui E frem a fost
folosită ca te x t de bază în ed iţia din 1972 a lui G. Ştrem pel,
căci ea n-a mai cunoscut un alt in term ediar, j
Al p atru lea m anuscris se p ăstrează la Craiova, în B iblio­
te c a judeţeană (sigla N, sub nr. 67) şi datează de la m ijlocul
secolului al X V III-le a, fiind copiat în lite ra cursivă specifică
şcolilor de grăm ătici de la B ucureşti. M anuscrisul prezintă
lipsuri serioase — 14 didahii de la început şi ultim ele 7 cuvîn-
tă ri (inclusiv celejjdouâ scrisori adresate lui C onstantin B rînco-
veanu), reprezentînd mai p u ţin de ju m ă ta te din te x tu l de
bază. în succesiunea predicilor, urm ează m anuscrisul nr. 549.
Mai există, în depozite p articu lare, încă două m anuscrise,
care nu aduc însă nim ic nou fa ţă de textele-copii de m ai sus.

1G6
 Al doilea manuscris de predici pretins original.
Un alt m anuscris conţinînd predici, socotit autograful
lui A ntim , a fost găsit de Iosif, arhidiaconul episcopul Mel-
hisedec al R om anului, la un v în zăto r de că rţi am bulant din
B ucureşti. E l se p ăstrează acum la Academ ie, în fondul de
m anuscrise rom âneşti, sub nr. 525. L a 30 m artie 1888, a form at
obiectul unei com unicări la A cadem ia R om ână, com unicare
reprodusă ca p refaţă la volum ul e d ita t de episcopul Melhise-
dec, în 1889, so cotit neîntem eiat drept al doilea volum al
Didahiilor.
T itlu l este u r m ă to r u l: „D idahiile m itropolitului U ngro-
vlahiei A ntim Iv irean ul 1709 —1716, făcu te p en tru to a te
dum inecele începînd de la dum ineca F ariseului şi p en tru
to a te sărb ăto rile anuale m ari şi mici. P ublicate după m anuscri­
sul original cu cheltuiala M inisterului C ultelor şi al In stru c ţiu ­
nii P ublice şi cu o p refaţă despre a u te n tic ita te a m anuscrisului
original şi despre talen tu l predicatorial al m itropolitului
A n tim Ivireanul de P .S .S . Melchisedec, episcopul R om a­
nului" (voi. II, B ucureşti, Tipografia C ărţilor B isericeşti,
1889, pp. X X V II + 537 + V).
F a ţă de prim ul volum al Didahiilor, e d ita t de I. B ianu
şi C. E rbiceanu, cuprinsul celui de al doilea volum este incom ­
parab il mai bogat. E l conţine un n u m ăr m are de predici —
116 — p en tru to a te dum inicile şi sărb ăto rile de peste an.
M elhisedec a ţin u t să dovedească arg u m en tat p a te rn i­
ta te a m itropolitului, d ar probele sale n-au rezistat cercetărilor
ulterioare.
P en tru prim a oară V. H aneş a ra tă : „A rgum entele pe
care le aduce (Melhisedec) ca să probeze că în ad ev ăr A ntim
e au to ru l predicilor n u sînt destul de convingătoare, şi de
aceea publicăm n um ai predicile de faţă cu privire la care
nu este îndoială1^.
N. C arto jan 1*3 şi D. M urăraşu3 au aceeaşi a titu d in e faţă
de părerile lui Melhisedec, fără însă a le analiza sau a le
dovedi tem einicia.

1 Petre V. Haneş, Antim Ivireanul, Pudici, cu pic faţă şi indice de

cuvinte, B ucureşti. 1915, p. X X X .
3 N. C artojan, op. cit. p. 228.
3 D. M urăraşu, Istoria lite ra tu rii rom âne, 1940, p. 86.

107
 M onogram a lui A n tim din m anuscrisul nr. 525, reprodusă
de M elhisedec în p re fa ţa , este aproape la fel, d ar în nici un
caz nu este identica cu cea din m anuscrisul 549, reprodusă
de C. E rbiceanu în tre facsim ilele ediţiei sale (ed. E rb ice an u ,
p. X X X V II).
D upă co n statările făcute ulterior, s-a dovedit că m anuscri­
sul în cauză nu este original şi nu cuprinde opera lui A ntim ,
ci este o culegere de predici din diverşi autori. In acest m anu­
scris nu este in tro d u sa decît o singura predica a lui A ntim .
Concluziile la care a ajuns cercetătorul Al. I. C iurea1,
şi anum e ca acest m anuscris nu este autograful lui A ntim ,
sînt juste, în afară de atrib u ire a copierii m anuscrisului nr.
525 de la A cadem ie — adică pretin su l volum al II-lea al
Didahiilor lui A ntim — popii Fior, care la d a ta copierii
m anuscrisului (1770 —1780) nu mai era de m u lt în v iaţă.
I. B arn ea123, au to ru l un u i studiu despre popa Fior, nu
enum eră acest m anuscris p rin tre operele sale, ceea ce ne aduce
o dovadă în plus că nu el este autorul copierii acestui m an u ­
scris. Melchisedec însuşi recunoaşte ex isten ţa diferenţelor între
volum ul întîi de predici şi cel d e a l doilea, atu n ci cînd zice:
„Tom ul I al Didahiilor lui A ntim cuprinde predicile ro stite de el
în cap itala ţării, la so lem nităţile religioase în zile le de sărb ăto ri
în ain tea D om nitorului, a boierilor, cu un cuvînt în ain tea soci­
etă ţii culte şi a poporului din c a p ita lă “.
De aceea Didahiile acestea se deosebesc, prin desfăşu­
rarea am plă şi a rta oratorică superioară celor din to m u l II,
destin ate p en tru citire în to a te bisericile ţă rii.
D eşi m ult tim p s-a v o rb it despre două volum e de D idahii ,
cercetările au scos la iveală fa p tu l că num ai prim ul volum
este cel al lui A ntim , recunoscut de to ţi cercetărto rii pînă
în zilele noastre.
Ediţiile Didahiilor de la 1886 — 1972
D e la 1886 la 1915, Didahiile s-au tip ă r it în condiţii
diferite. In răstim p de 29 de ani, au a p ă ru t cinci ediţii.
Se im pune aten ţiei ed iţia lui P.V. H aneş (1915), cel
mai in ten s cercetată pînă în 1962, cînd a a p ă ru t prim a ed iţie
1 Al. 1. Ciurea, Antim Ioireanul predicator şi orator. In B.O.R., L X X IV
(1956), p. 7 8 1 -7 8 4 .
2 I. Barnea, Un miniaiuriit român din secolul al X V IIl-lea ; popa
Fior, B ucureşti, 1939.

108
critică, cu stu d iu l in tro d u ctiv şi glosar, a predicilor lui A ntim
Ivireanul, alcă tu ită de G abriel Ştrem pel.
Al. I. C iurea1 a făcut o p rezen tare critică a m ă n u n ţită
a ed iţiilo r de pînă în 1962. Ne vom opri, aşadar, num ai asupra'
ultim elo r două ed iţii ale Didahiilor lui A ntim Ivireanul —
1962 şi 1972.
Se cuvine m en ţio n ată ed itarea în condiţii ştiinţifice
a operei p red icato riale a lui A ntim Ivireanul, în 1962, de
către G abriel Ş trem pel123. A ceastă ediţie a a p ă ru t la 57 de ani
după ed iţia lui P. V. H aneş. în studiul in tro d u ctiv , sînt
aduse la zi cercetările în legătură cu A ntim Ivireanul.
D in tre problem ele abordate, am in tim infirm area arg u ­
m entelor episcopului Melhisedec, care a trib u ia m itropoli­
tu lu i A ntim Ivireanul şi un al doilea m anuscris original de
predici.
E d e z b ă tu tă din nou problem a surselor de inspiraţie ale lui
A ntim , ajungîndu-se la concluzia că el n-a folosit predicile lui
Ilie M iniat sau cele lui H risan t, p a tria rh u l Ierusalim ului,
după cum susţin N. Iorga şi alţi cercetători.
In acest stu d iu in troductiv, se aduc date inedite despre
lu crarea Chipurile Vechiului şi Noului Testament pe care
V. B rătulescu — în 1956, o credea p ierdută şi care a fost
redescoperită la K iev, în B iblioteca Academ iei U crainene,
de c ă tre acelaşi cercetător.
L a un in terv al de zece ani de la ed itarea predicilor lui
A ntim , criticul şi cercetătorul G. Ştrem pel a reuşit să editeze
p en tru p rim a oară în treaga operă a celui mai în v ă ţa t m itro­
p o lit ca a s ta t v reo d ată în scaunul U ngrovlahiei. A ceastă
valoroasă operă a fost pusă la îndem îna iu b ito rilo r de lite ra ­
tu ră rom ânească şi a cercetărilor*.
în cuprinsul acestei ediţii in tră : Didahii, Chipurile
Vechiului şi Noului Testament, Aşezămîntul mănăstirii Antim ,
învăţătură pentru taina pocăinţa, Învăţătura bisericească.
Capete de poruncă, prefeţe, dedicaţii, postfeţe.

1 Al. I. Ciurea, în B.O.R., nr. 8 —9 august-septem brie 1956, p.

7 7 9 -7 8 6 .
* G. Ştrem pel. Antim Ivireanul, Predici, ed iţia critică, studi u in­
troductiv şi glosar de G. Ştrempel, E d. Acad. R .P .R ., 1962.
3A ntim Ivi rea nul. Opere, ediţie critică şi studiu intro d u ctiv de Gabriel
Ştrem pel, E d itu ra Minerva, B ucureşti, 1972.

109
 E ste de rem arcat că această ediţie nu conţine : Sfătutri
creştine politice (M aximele şi sentinţele lui A ntim Ivireanul),
iar în învăţătura bisericească nu este inclusă şi p a rte a : în ­
văţătura pentru ispovedanie (f. 28 —35), sub m otivul ca este
aproape identică cu cea inclusă în b ro şu ra tip ă rită la R îm nic,
1705 : învăţătură pre scurt pentru taina pocăinţii. R eferirile
la această p a rte au fost făcute de noi după ed iţia lui
C. E rb ice an u 1.
E d iţia lui G. Ştrem pel a a p ă ru t în condiţii tehnice
excepţionale, în so ţită de un bogat a p a ra t critic, care valorifică
cercetările întrep rin se de autorul ei la K iev, ca şi la Tbilisi,
în 1966 şi 1968, so ld ate cu descoperirea de elem ente noi şi
valoroase priv in d prodigioasa a c tiv ita te a lui A ntim .
j 'Tehnica compoziţională\a Didahiilor
L ec tu ra aten tă a Didahiilor lui A ntim Ivireanul relevă
fa p tu l că m itropolitul îşi preg ătea cu m in u ţio a ţa ţe predicile,
respect în d principiile şi norm ele oratorice şi om iletice. E ste,
deci, in contestabil că A ntim a cunoscut vechi lucrări de
retorică, opere cu carac te r filozofic, istoric, religios, ca şi
lu crări ale gram aticilor. D in aceste scrieri a deprins procedeele
a rte i de a întocm i un discurs.
A ntim îşi in titu lează predicile sale cazanii, cuvtnt de
învăţătură sau învăţătură.
Didahiile sale nu mai au acel ca rac te r de com entarii
stereo tip e al cazaniilor lui Coresi sau V arlaam , scrise pentru
to a te v rem u rile şi societăţile. E le depăşesc canoanele strim te
ale tîlc u lu i evangheliei şi proloagelor hagiografice, ad ap tîn -
du-se la publicul căruia ei se adresează.
L a m itropolitul A ntim Ivireanul, întîlnim to a te genurile
de predici : predica propriu-zisă sau predica sintetică, om ilia
sau predica an alitică, pareneza şi p a n.egiric.nL
S-a rem arcat că, în predicile sale, nu lipsesc introducerea,
tra ta r e a şi încheierea, în so ţite de form ula de adresare şi de
un m otto.
Predicile sale debutează echilibrat şi sfîrşesc în reculegere,
de aceea e preferată form ula de adresare decentă, po to lită,
afabilă : „B lagosloviţilor creştini", „F eţii mei iubiţi", „Iu b iţii
mei ascu ltăto ri", „F eţii mei", „ în ţe le p ţia v o astră , feţii mei",
1 In B.O.R., 18 92-63 ş X V II, 1893.

110
„ Iu b iţii mei, a sc u ltă to ri" , sugerînd resem nare, sen in ăta te
şi m oderaţie.
„A ntim a fost mai ales un ta le n t p re d ic ato r — a ră ta
T eodor M. Popescu —, p oate cel mai ta le n ta t dintre ierarhii
n o ştri “b
L e c tu ra Didahiilor scoate în evidenţă rolul lui A ntim
Iv irean u l de in iţia to r al elocvenţei sacre.
Introducerea
In general, predicile lui A ntim sîn t bine p roporţionate,
nu abordează problem e prea extinse, spre a obosi, dispunînd
de acea „cap tatio benevolentiac". R espectă în cea mai m are
parte, regulile om ileticii, care cer ca g re u ta tea să cadă pe
tra ta re (cupnns)7~“~“
E T aţorarea "propriu-zisă a predicii — invenţiu n ea, dispo-
ziţiu n ea şi stilizarea — se bucură de o deosebită grijă, căci
predicile urm ează să fie ascu ltate cu interes. Stilul e îngrijit,
citările exacte şi docum entarea — riguroasă, de unde reiese
didacticism ul lui A ntim .
în m ajo ritate, exordiile predicilor sînt scu rte ; ele reuşesc,
to tu şi, să in tro d u că în subiect, atră g în d a te n ţia auditoriului.
în unele cazuri, A ntim porneşte de la re alităţi din v iaţa
înconjurătoare, alteori de la anum ite principii, ori de la
sim pla datorie de p ă s to r: „P o h ta cea m are şi dragostea cea
curîTCaţ iar mai vîrtoiTsa zic d ato ria cea părinţească ce am
către în ţelep ţia v o astră mă îndeam nă p u ru rea ca să nu lene­
vesc a vă cerceta, după p u tin ţă , cu în v ă ţă tu rile cele sufleteşti,
că după aceasta mă voi cunoaşte cu ad ev ărat că vă sunt
p ărin te sufletesc şi p ăstoriu, cînd voi p o h ti cinstea, folosul
şi spăsenia sufletelor voastre ; şi dum neavoastră iarăşi după
aceasta vă v eţi a ră ta cum su n teţi ad e v ăra ţi fii sufleteşti şi
tu rm ă aleasă şi sfîn tâ cînd veţi prim i cu dragoste cele ce
vă în v ăţ şi după p u tin ţă fieştecarele din voi le va ţi nea şi
le va face" (p. 86).
Şaptesprezece didahii încep cu un te x t c ita t din Noul
Testament, iar două cu te x te din Vechiul Testament. T extele
sîn t bine alese în ra p o rt cu te m a predicii, deşi nu sînt
lu a te to td e a u n a din pericopa zilei.1

1 T. M. P opeicu, B.O.R., L X X IV , 1956, v. 8 - 9 , p. 855.

111
 Unele in tro d u ceri sîn t „ex abrupto", altele — elaborate,
to td e a u n a fiind p rezente apelul la a te n ţia ascu ltăto rilo r şi,
în cele mai m ulte cazuri, un preludiu la te m a a cărei tra ta re
urm ează. P o triv it regulii clasice, la sfîrşitul introducerii
se a n u n ţă tem a.
Tratarea (Cuprinsul)
Ca şi în alte com poziţii de profil divers, în predicile lui
A ntim tra ta re a reprezintă p a rte a cea mai consistentă.
P redica lui A ntim este una de idei. Deşi tra ta re a , în
general, n -are su b îm p ărţiri, uneori p red ica este reglem entată
de în treb ări, cărora le răspunde şi care sînt precedate de
apel la atenţie. A rgum entările sînt conduse logic, căutîndu-se
sensul adînc al lu cru rilor şi faptelor.
Predicile sale, deşi ţin u te la M itropolie, unde veneau
în m ajo ritate boierii, se adresează poporului, celor m ulţi şi
asu p riţi : „N u să cuvine cinste şi laudă n u m ai oam enilor
celor m ari şi bogaţi, că sînt vrednici acestui d a r şi cei mici
şi s m e r iţi; că m ăcar că cei m ari strălucesc cu hainele cele
de m ult p re ţ şi cei mici n-au cu ce să-şi acopere tru p u l, cei
m ari se odihnesc pre a şte rn u tu ri m ari şi frum oase, şi cei
mici se culcă pe p ăm în tu l gol şi pre paie ; aceia însoţiţi cu
m ulţim e de slugi, iar aceştia lipsiţi, pustii de a ju to r şi de
p r ie te n i; aceia în tre ră sfâţări şi între bogăţii, şi aceştia între
prim ejdii şi în tre intristăciuni. Insă cu to a te aceste m ăriri
d esp ă rţite , nu să cuvine celor mici m ai p u ţin tică cinste şi
dragoste, decît aceea ce să cuvine celor m ari şi bogaţi, nici
este cu d re p ta te celor m ari să li se închine lum ea, şi p re cei
mici să-i batjocorească ; de aceea să se team ă şi pe aceştia
să-i obidească, de aceea să se ruşineze şi pe aceştia să-i în-
frunteze, p en tru căci m ăcar că cei m ari cu zile şi cu p u tere a
răsp lătesc sudalm ele, ia r cei mici au îngeri sp rijin ito ri îu
ceriu, de pedepsesc pe cei ce obidesc".
P re d ica sa este vie. fant--diive4it-jdfi_lntr.ebările,. d ire c te ,
p ris c a s c u ltă to rilo r, la care fiecare tre b u ie să-şi răspundă
sieşi. j recunosc& du-işL lipsurile^ „S puneţi-m i, rogu-vă, că
eu p o ale că-mi voi fi eşit din fire, care voie a lui H ristos
facem ? Sau care poruncă ţin em ?“ ; „Că ce folos este tru p u l
să fie d eşert de b ucate, iar sufletul a-1 um plea de p ăc ate ?“ ;
,,Ce folos este a fi galben şi ofilit de post, iar de pis mă şi

112
urîciune a fi aprins ? Ce folos este a nu bea vin şi a fi b ea t
de veninul mîniei ? Ce folos este a nu m înca carne şi cu
hulele a rum pe carnea fraţilo r noştri ?“ ; „Ce folos este a ne
conteni de cele ce su n t uneori slobode, şi a face acelea ce nu
su n t niciodată cu vreun mijloc slobod ?“
în tre b ă rile predicilor sale nu sînt ostile, n-au direcţie
ofensivă, ci mai curînd nişte au to in tero g aţii, dovedind un
calm sp irit didactic. -------- — ——
A ntim Ivireanul actualizează predicile sale, dovedindu-se
receptiv la stările afective ale a u d ito rilo r; bun psiholog,
se orientează în direcţia preîn tîm p in ării u n o r îndoieli, în
scopul de a atrage şi a înconjura.
Încheierea
In u ltim a p a rte a predicilor, m itropolitul A ntim p rezin tă
concluzii fireşti, sim ple şi apropiate de sufletele ascultătorilor.
S pre deosebire de a titu d in e a sa hotărită7~ dF “crittcâ-n -
păcatelor, a relelor obiceiuri sau a p ra cticilo r potrivnice
spiritu lu i credinţei, în încheiere revine la un to n de pace, de
echilibru.
Sfîrşitul predicii sale este, de regulă, o aplicare a în v ă ­
ţă tu rii expuse în tem ă, un îndem n ad resat oam enilor de a
aplica în v ia ţa de to a te zilele pildele expuse sau un im n de
slavă.
Didahiile, izvor de informaţie documentară
Aspecte social-critice
V aloarea deosebită a predicilor lui A ntim Iv ire a n u l
constă în orig in alitatea ad a p tă rii ideilor teologice la v ia ţa
cotidiană. R ap o rta re a lor la oam eni, la obiceiurile şi eveni­
m entele vrem ii oferă Didahiilor o valoare în plus : aceea de
izvor preţios, p riv in d v ia ţa politică, econom ică, socială şi
m orală a ţării, pe care m itropolitul a cunoscut-o îndeaproape.
Didahiile constituie o v astă panoram ă a vieţii so cietăţii
rom âneşti de la începutul secolului al X V III-le a, plină de
inform aţii d intre cele m ai diverse.
D ecăderea m orală şi n e d re p ta te a socială nu scapă a te n ­
ţiei lui A ntim . E l observă contrastele izbitoare dintre boierii
p ro p rie ta ri de p ăm în t şi ţără n im e a lipsită de d repturi, redusă
la sta re a de sărăcie. De aceea, se ridica îm potriva inegali­
tă ţilo r şi a n e d rep tăţilo r sociale.

113
8 — A n tim I v ir e a n u l 208
 A ntim v o rbeşte despre năzu in ţa fierbinte a celor robiţi
de a se elibera şi a celor în străin aţi de a se înapoia la casele
şi la p ăm în tu l l o r : „Că cei lucru iaste mai iu b it robului, decît
slobozirea lui ? Şi ce iaste mai drag streinului, decît în to arce­
rea la m oşiia sa ? “ (II, p. 13).
T o to d ată, dem ască jefuirea celor m ulţi : ,,A şap tea
poruncă zice să nu fu răm , iară noi luom de faţă, cu sila...
A zăcea poruncă zice să nu p o h tim verice lucru strein, iară
noi luom to t, să nu aibă cu ce să hrăni" (II, p. 33).
A rătîn d n eaju n su rile p ătu rii boiereşti din vrem ea sa,
A n tim critică so cietatea feudală rom ânească. Oferim, spre
exem plificare, un p asaj din predica în care A ntim a surprins
cu m ăiestrie scăd erile m orale ale boierilor, vorbind despre
spovedanie şi su p u n în d u-i unui n e c ru ţă to r proces de conştiin­
ţă : alţii iară au cîte doi duhovnici, unul la ţa ră şi altul
la oraş ; la cel de la ţa ră , ca la un om prost, spune păcatele
căle ce socoteşte el că sîn t mai m ari, iar la cel de la oraş spune
p ăcatele călc ce socoteşte el că sîn t m ai mici, n e g u ţăto rin d
şi m eşterşugind ta in a isp o v e d a n ie i... Şi la acea m incinoasă
ispovedanie, ce facem ? Cercăm să aflăm duhovnic om prost,
p e n tru ca să se team ă de noi şi să-i fie ruşine de feţele noastre
şi ce vom zice noi aşa să fie, socotind în gîndurile noastre
că, precum înşălăm pre dînsul, vom înşăla şi pre D um nezeu...
Şi cînd m ărgem să ne ispoveduim , nu spunem duhovnicului că
m încăm carnea şi m unca fratelui nostru, creştinului, şi-i
bem sîngele şi su d o area f6ţei lui cu lăcom iile şi cu nesaţiul ce
avem , ci spunem cum c-am m încat la m asa dom nească,
m iercurea şi vinerea, păşte şi în post raci şi untdelem n, şi
am b ă u t vin. N u spunem ca ţin em bălaurul cel cu 7 capete,
zav istiia, în cu ib at în inim ile noastre, de ne roade to td e a u n a
ficaţii, ca rugina pre fier şi ca cariul pre lem n... Nu spunem
strîm b ă tă ţile ce facem to td e a u n a , clevetirile, voile veghiiate,
făţăriile, m ozaviriile, vînzările şi pîrăle ce facem ... N u sp u ­
nem că credem m inciunile slugilor noastre mai v îrto s decît
adevărul celui ce să n ăp ăstuidşte, carele, de s-ar jura, nu-1 cre­
dem nici îi facem d re p ta te, ci-1 pedepsim cu a tîta cruzim e de
inim ă cît de am p u te a 1-arn stinge şi de p r e f a ţa p ă m în tu lu i;
ce zicem că fiind în v alurile lum ii nu p u te m să ne că u tă m
de suflet, ci dăm cîte un sărindarîu, iară din jafuri, ia r din
n ed reap ta agoniseală. N u spunem că pre carele îl vedem

114
că jăfuiaşte şi p ra d ă şi căzneşte pre săraci, il lăudăm şi-i
zicem că iaste om în ţelep t..." (II, p. 94 —94).
In vrem ea lui A ntim , Ţ ara R om ânească era nev o ită
să su p o rte jugul turcesc. B irurile şi corvezile de to t' felul nu
conteneau, boierim ea era lipsită de u n ita te şi în v ră jb ită ,
ia r ţă ra n ii duceau to t greul robiei. A ntim îndem na poporul
la u n ita te , d ar nu p u tea să d u ă lu p ta făţiş. De aceea, în
predicile sale, face d o ar aluzii la adresa tur> ilor. îi n u m eşte
„ v răjm aşii cei văzuţi şi n ev ăzu ţi" care „ s tă p în e s ; p ă m în tu l
acesta".
In tr-u n pasaj ce descrie corabia apostolilor aflată în
mijlocul v alu rilo r răscolite de fu rtu n ă , A ntim sugerează
tris ta stare a ţa rii, lo v ită din afară de valurile tu rc e şti, iar
d in ău n tru de v ra jb a d in tre boieri : „Mi se pare ca cînd aşi
vedea în ain tea ochilor miei chipul ei, de to a te p ă rţile să
sufle v în tu ri mari, să se strîngă îm p reju ru l v în tu lu i nori
negri şi deşi, to a tă m area să spum ege de mînie şi p etu tin d e-
nea să se în alţe valurile, ca nişte m unţi. Mi să p are că văz
corabiia apostolilor că o lu p tă cu m ultă sălbăticie tu l b u r a ­
rea m ă r ii: de o p a rte o b a t / valurile, de altă p a rte o tu rb u ră
v în tu rile " (II, p. 156 —157).
R esem narea în fa ţa jafurilor este astfel zu g răv ită :
„L um ea aceasta iaste ca o m are ce să tu rb u ră , în tru care
niciodată n-au oam enii odihnă, nici linişte. C orăbiile în tre
valu ri sîn t îm părăţiile, crăiile, dom niile şi oraşele, m ulţim ea
norodului, p o litiile ,s u p u ş ii, bogaţii şi săracii, cei m ari
şi cei mici, sîn t cei ce călătoresc şi să află în nevoie.
V înturile cele m ari ce um flă m area sîn t nevoile căle ce
ne su p ără to td eau n a .
Valurile ce lu p tă cu corabiia sînt nenorocirile carele să
întîm plă în to a te zilele.
N orii ce negresc văzduhul, fulgerile ce orbesc ochii,
tu n e tile ce înfricoşază to a tă inim a v itează sîn t în tîm p lările
cele de m ulte feliuri, n ea şte p tatele pagube, înfricoşările
v răjm aşilo r, supărările, necazurile ce ne vin de la cei din
afară, jafurile, robiile, dările cele grele şi nesuferite, carele
le lasă D um nezeu şi ne încungiură, p e n tru ca să cunoască
cred in ţa no astră şi să ne vază ră b d a re a " (II, p. 158).
E ste de re ţin u t fa p tu l că m itropolitul A ntim a ţ i n u t,
deopotrivă, să laude şi să încurajeze pe cei v irtuoşi : „ P e n tru
aceia dară nu iaste m inune, iubiţii miei asc u ltă to ri şi cin stit

113
şi de bun neam boiari, de m-au rîn d u it şi pre mine D um ne­
zeu şi m -au pus, om mic fiind şi sm erit, p ă sto r mic la mică
tu rm ă , la d u m n eav o astră, pre care eu nu vă am nici vă
ţiu tu rm ă mică, ci m are şi în altă ; m are p en tru b u n a închi­
năciu n e şi d re a p ta credinţă care o p ăz iţ cu rată şi n esp u rcată,
fiind în cu n g iu raţi şi în g răd iţi în tre ho tarăle celor striin i de
fel şi îm p resu raţi de a tîte a nevoi şi scîrbe ce vin în to td e au n a,
neîn cetat, de la cei ce stăpînesc p ăm în tu l a c esta" (II, p. 6).
A ntim a o b serv at şi re d at cu ju steţe lipsurile societăţii
din care făcea p a rte , încercînd, prin to a te mijloacele de care
disp u n ea să le remedieze. G raţie acestui fapt, predica lui
A ntim ră irîn e o predică vie, realistă, legată de viaţă.
Limba D i d a h i i l o r lui Antim Ivireanul
E p o ca în care tră ie şte m itropolitul A ntim nu este prea
d e p a rte de aceea a în ceputurilor lite ra tu rii rom âneşti scrise,
în cad rîn d u -se în perio ada, destul de am plă, de form are a
lim b ii rom âne literare.
D in tre operele sale, cea mai im p o rtan tă p en tru istoria lim ­
bii rom âne lite rare este, fără îndoială, Didahiile. Aprecierile
asu p ra scrisului lui A n tim ni-1 înfăţişează ca pe un „ c tito r"
al lim bii liturgice ro m âneşti1.
E l n -a v o rb it p rea m ult despre rosturile lim bii, aşa cum
au făcut-o c ă rtu ra rii d in ain tea sa, d ar a p ra c tic a t o rato ria şi
scrisul cu o în altă co nştiinţă a v alorilor spirituale, rem ar-
cîndu-se p rin fraza arm onioasă, m uzicală şi m etafora plas­
tică.
R a p o rta tă la aspectul general al lim bii literare din prim a
ju m ă ta te a secolului al X V III-le a, lim ba lui A ntim Ivireanul
v ăd e şte in flu en ţa ex p rim ării-idi_Ja-4iGp.oculjii, im presionează
p rin clarita te , c u rsiv itate si n a tu ra le ţe . Spre deosebire de
D osoftei, A ntim nu se lasă fu rat, decît fo arte rar, de sin ta x a
şi lexicul izvoarelor greceşti sau slavone8.
A n tim e s te .im .v e .ritabil prom ot o r în dezvoltarea lim bii
rom âne lite rare. A jungînd să-şi însuşească tem einic lim ba
rom ână, lexiciil său este bogat şi e o lo ra t,.d e sorginte p o p u ­
lară, ca la N eculce sau Creangă. " ....—12*

1 I. Bălan, op. cit., p. 22, 244.

2 Cf. I. Bălan, Cărţile tipărite după ediţiile prime ale lui Antim,
p. 22, 224.

116
 „D in p u n c t de v edere lite ra r şi a rtistic , predicile lui
A ntim depăşesc to t ce s-a scris şi tip ă r it în rom âneşte pînă
la acea d a tă .prin ex p resiv ita te , vigoare şi lirism , de aceea
valo area lor isto rico -literară şi artistic ă este cu to tu l deose­
b ită rem arcă G abriel Ştrem pel1.
L u crările sale pred icatoriale, de o factu ră cu to tu l nouă
în ev oluţia speciei la rom âni, sîn t.re m a rc a b ile ca su b sta n ţă
stilistică. E s te exclu să i m prov izaţia, creaţia lui A ntim spriji-
nindu-se pe u n în tre g edificiu de reguli om iletice, pe care le
cunoştea din lite ra tu ra vrem ii.
F raza lui A n tim este „cînd scu rtă şi p a ra ta c tic ă , în
ritm sac ad at, cînd periodică, în ritm lin şi unduios ; cînd
sim plă, p o to lită şi re ţin u tă, cînd com plexă, am pla, plină
de căldură. E x cla m a ţie şi ad m ira tiv uneori, incisiv şi sarcas­
tic alteo ri, reto ric pe alocuri, plastic to td e a u n a , A ntim Ivi-
reanul îşi ex p u n e, .predicile îritr-o lim bă expresivă, plină
de nerv, co n v in g ăto a re" 12. ~~ ,— ---------- --------- -
N. C arto jan , referindu-se la predicile lui A ntim , arată
că ele co n stitu ie un m om ent im p o rta n t în dezvoltarea
lim bii rom âne lite rare. „F iind strîns legate de societatea
tim p u lu i şi fiind expuse cu m ultă căldură, deoarece se adre­
sau nu n um ai m inţii, ci şi inimii, şi urm ăreau să convingă,
predicile lui A n tim se caracterizează, sub ra p o rt stilistic,
p rin tr-o o ra lita te . rem arcab ilă" 3.
M eritul lui A n tim Ivireanul constă în co n trib u ţia la
sta to rn ic ire a d efinitivă a lim bii rom âne în biserică şi, im pli­
cit, la fău rirea lim bii lite ra re rom âne.
D e'sulT co'rrdeiul său a ieşit o lim bă rom ânească sim plă
şi plină de fru m u se ţi.
Sub aspect lexical, opera lui A n tim Ivireanul oferă o
bogăţie im p resio n an tă de term en i arhaici şi neologistici
(îm p ru m u tu rile slav o n eşti sîn t înlocuite tr e p ta t cu cele neo­
greceşti, fa p t ce a fa c ilita t p ătru n d e re a m asivă a term in o ­
logiei ştiinţifice a epocii şi a co n trib u it, im plicit, la m oder­
nizarea lexicului rom ânesc).

1 P relaţa la ed. I, p. 38.

2 Al. R o ie tti şi B orij Caracu, Istoria limbii române literare, voi. I,
B ucureşti, 1971, p. 1 9 1 —192.
3 N. C artojan, op. cit. p. 226.

117
 M enţionăm în tre a c ă t că A ntim a pus în circulaţie term en i
im p o rta n ţi din lim bajul pedagocic şi didactic. Astfel, Şt.
B ărsănescu, în „Isto ria pedagogiei pedagogiei rom âneşti" 1
consideră că el este cel ce a introdus term e n u l de didactică,
prin lucrarea sa Carte saa Lum ină (1699), şi a v o rb it d etaliat
despre educaţie, pe care o num eşte „bună pedeapsă" ("„Nu
iaste sărac cel ce n -are ta tă , ci cela ce n-are în v ă ţă tu ră şi
bun ă p ed eap să" — Pilde filozoficeşti, 1713).
Orice analiză a teh n icii com poziţiei predicilor lui A ntim
nu p o ate s ă j i u j n c e a pa prin sublinierea şţjju M -S â lL M ^ â iB L
p a rtic u la r,.în cadruT caruia"(Tgama~TăTga~ d ^ ro p ţ
ţii, m etafore, aleg o rii..m eton imii, sinecdoce, inversiuni,
rep etiţii, enum eraţii, lito te, hiperbole, in terogaţii, exclam aţii,
invocaţii, personificări, antiteze, pcrifraze, ironii, im precaţii,
dialoguri au un.rol e x p r /d K , e\pM< d iv si. to to d a tă , o rn a n t.
G radul înalt de elaborare şi gustul lite ra r cu to tu l ieşit din
comun al unui a u to r care stăp în eşte o m asă m are de figuri
de stil şi scoate din ele un efect unic, fără ca nimic să fie
greoi p rin opulenţă a u im it pe cercetători, care au în cercat
să găsească explicaţia acestui fapt singular p en tru epoca
aceea în izvoarele de care s-ar fi serv it m itropolitul. Astfel,
începînd cu Melhisedec, apoi N. Iorga, Sextil Puşcariu, N.
C artojan, N. Dobrescu şi chiar G. C ălinescu12 afirm ă influenţa
predicilor lui Ilie M iniat V eneţianul asupra Didahiilor lui
A ntim . E ste d rept că cercetători mai noi : Al. Ciurea şi
apoi G. Ş trem pel3, pornind de la izvoare istorice şi de la
analiza co m p arată a tex telo r, neagă această influenţă.
F ireşte că un c ă rtu ra r cum era A ntim nu p u tea ca, sub
aspect d o ctrin a r, în p rim ul rînd, să nu se fi in sp irat din Biblie
şi din întreaga lite ra tu ră om iletică creştină p en tru construirea
predicilor sale, care porneau fata lm e n te de la subiecte im ­
puse. D a r cît de m are este d ista n ţa de la p re te x tu l religios al
Didahiilor la am pla frescă a tim pului pe care el o construieş­
te în jurul u n o r asem enea subiecte. Şi aici A ntim e el şi num ai
el, s ta tu ra sa de c ă rtu ra r se în alţă în a d e v ă ra ta ei m ărim e
în fiecare din predici.
1 Şt. Bărsănescu, Istoria pedagogiei româneşti. B ucureşti, 1941, p 22 .
3 P entru o discuţie mai am ăn u n ţită asupra influenţelor vezi F . Djin-
d jihaşvili, op. cil., p. 74—76.
3 Ibidem ; vezi şi Al. Ciurea, op. cil., p. 793, precum şi A ntim Ivireanul
Opere, 1972, Introducere, p. X L V I —X L V II.

118
 Stilul lui A ntim este un stil în ap aren ţa firesc, deoarece
el a ro s tit şi a scris aşa cum a gîndit, d a r gîndirea sa este
gîndirea unui om rafin at şi c u ltiv at al epocii sale, ceea ce are
d re p t rezu ltan tă un grad în a lt de elaborare şi de v aria ţie , a
procedeelor artistîce^TiU num ai dupa“ reguîne o m ile tic ii,c a re
sîn t evidente în diferite procedee retorice, ci şi după subiec­
tu l t r a t a t. E ste suficient să cităm în această p riv in ţă „C uvînt
de în v ă ţă tu ră la stre te n ia d om nului...", a cărei tra ta re , con­
stru ită în întregim e pe antiteze, u rm ăreşte evidenţierea felului
de v ia ţă , p o triv n ic dogm elor religioase, d a r şi norm elor sociale
şi morale, al co n tem p o ranilor săi. Procedeele an titetice, succe­
d a te g ra d at, .ritmul sac ad at al frazelor, fo rţa lor a rtistică
uim esc şi.şo c h ează pe c itito r, efectul îiin d m em orabil. „Ă
cincea poruncă zice să nu ucidem ,'TaFnoi, de nu p u tem ucide
cu b ăţu l sau cu sabiia, ucidem cu lim ba şi, de nu p u te m ucide
p re alţii, ne ucidem şi ne om orîm înşine pre noi cu faptele
căle răle... A şa p te a poruncă zice să nu furăm , iară noi
luom de fa ţă , cu s ila " (II, p. 33).
Sau ia tă „C azania..." în care o jerbă de ep itete şi m eta­
fore.. dintre__cele m ai_ izbutite ,,... şi lună mai iscusită decît
aceasta ce ne p o v ă ţu ie şte n oaptea,,... şi soare mai stră lu ­
citorul şi mai lu m in at decît acesta, carele stinge cu lum ina
lui to a te celialalte lum ini, şi ceriuri mai m ari şi mai largi
în rotocolim e..." preg ătesc apologia Fecioarei, construită
pe şiru ri de co m p araţii, fireşte de esenţă biblică, d ar conţi-
nînd fiecare cîte o tu rn u ră n e a şte p ta tă , cîte un cuvînt insolit,
cîte o expresie su rp rin z ă to a re : „Aleasă iaste, că iaste chi-
paros, carele cu n ălţim e a covîrşaşte ceriurile şi p en tru miro-
su F c e î din fire... aleasă iaste că iaste crin, că m ăcar de au
şi n ăscu t în tre m ărăcinii nenorocirii...“~Tp7~19, 20).
Om de aleasă c u ltu ră , A ntim îşi ornează predicile cu
exem ple ex tra se nu n um ai din re alita te a tim p u lu i său, ci şi
din cronografe, din filozofi şi istorici vechi, din c ă rţi de mare
circu laţie în epocă şi din lite ra tu ra populară. N a tu ra neînsu­
fle ţită şi n a tu ra u m an ă sîn t m ereu prezente. „Cele p atru
stih ii" , elem entele prim ordiale ale filozofilor m aterialişti an ­
tici, revin ca un laitm o tiv , de pildă : „Deci stih iia cea dintî:
şi m ai de tre a b a iaste v în tu l, că fără de răsuflare nu poate
tră i om ul nici un ceas. A dooa stihie şi mai în altă iaste
focul, nu num ai acest ce vedem cu ochii şi ne slujim cu dînsul

119
ce şi focul cel din văzduh. A tre ia stihie iaste apa şi a p a tra
stihie iaste p ăm în tu l. Deci dintre aceste p a tru stihii iaste
om ul făcut... (II, p. 68).
Ia r p en tru a îndem na pe au d ito rii săi la însuşirea în v ă ţă ­
tu rilo r ce li se predică, A ntim găseşte această frum oasă com ­
p araţie din Fiziolog, ca rte de m edicină po p u lară m ult g u sta tă
în m ediile culte : „Şi cînd eşim de la biserică, să nu ieşim
deşârţi, ci să facem cum face ariciul că , după ce merge la vie,
întîi să sa tu ră el de stru g u ri şi apoi scu tu ră v iţa de cad bro­
boanele jos şi să tă v ă le şte pre dînsele de să înfig în ghim pii
lui şi duce şi p u ilo r” (II, p. 73).
A n tim -u m an istu l centrează to a te aceste pilde, n o ţiu n i,
exem ple în jurul ideii de în v ă ţă tu ră , de in stru ire „_Căci pentrou
om nu iaste nici u n d iţă , nici vreun feliu He m reajă, ca învă­
ţ ă tu r a cea -im p letitir de cuvinte... A ceastă m reaiâ a în v ătă-
tu rii,/p u in d u -să din d reapta şi din stingă, iaste foarte de
fbrn 'Z I^jîiB ii57I^it£.jde_ajcum lsi.pentrii cele ce v o r să fie
(II, P- 97).
Corolarul acestei idei este lum inarea m inţii. In tr- a ­
devăr, p o ate ca nici o altă expresie nu revine mai obsesiv în
predicile sale decît aceasta. A ntim îşi asum ă în alta misiune
flp î m l i n n m t n r s p irit.unl al celor ce-1 ascultă şi declară expres
că u rm ăreşte in stru irea şi lum inarea lor. Şi poate că puţine
fraze egalează în nobleţe pe acelea în care cere au d ito rilo r
săi p articip area. în tre ele : „P en tru aceasta dară vă pohtesc
ca să vă daşchideţi urechile inim ilor v o astre şi să asc u lta ţ
cuvintele ce voiu să grăiesc” (II, p. 98), în d e p ă rta tă rem ines-
cenţă poetică ce actualiza în m intea sa expresia „gulis k u ri”
(urechile inimii), a tît de des în tîln ită în georgiana sa n atală.
 CONCLUZII

În cercîn d sâ desăvîrşim profilul m itropolitului Ţ ării

R om âneşti, A ntim Ivireanul, vom sublinia că a fost un re­
m arcabil on de cu ltu ră.
T ălm ăcirile în rom âneşte ale m itropolitului A ntim s-au
im pus fa ţă de cele în lim ba slavonă, a to tstă p în ito a re în
cancelarii şi în biserică pînă în pragul veacului al X V II-lea
şi apoi fa ţă de cele în lim ba greacă, de la curţile C antacuzinilor
şi a lui C onstantin B rîncoveanu.
în cep u tu l făcu t de A ntim , om de v astă form aţie laică
şi teologică, îl v o r co ntinua alţi c ă rtu rari, urm aşii săi la
R îm n ic : D am aschin dascălul, Inochentie Climent, Grigore
S ocoteanu, Chesarie şi F ilaret.
M itropolitul A ntim n-a fost num ai un iscusit tă lm ă c ito r
în lim b a rom ână, ci şi un scriito r de real ta le n t, avînd un loc
bine sta b ilit în istoria lite ra tu rii rom âne.
A ntim s-a b u cu rat de preţu irea a doi dom nitori, Con­
stan tin B rîncoveanu şi Ştefan Cantacuzino, ca şi de p ri­
etenia unui m are n u m ăr de cărtu rari.
D in tre num eroasele aprecieri binem eritate, am intim
şi pe aceea a lui G heorghe H risogon T rapezundul, profesor
şi directo r la A cad em ia dom nească a lui B rîncoveanu, de
la Sf. Sava, contem poran cu m itropolitul, care-i adresează
in v ersuri greceşti cu v inte de laudă ca a celei de mai jos :
„... Culegînd diferite istorii din felurite c ă rţi scrise de b ărb aţi
nobili greci, descifrînd sensul lor şi condus cu gîndul de în­
ţelep ţi, ofer acestea cu sm erenie şi cu recunoştinţă, ţie, stă-
pîn u lu i şi o cro tito ru lu i meu, prea sfin ţitu l şi prea în v ă ţa tu l
m itro p o lit a to a tă U ngrovlahia, A ntim cel stră lu c it din

121
Ivirea, celui distins în gînduri şi în cunoştinţe, celui cu bun
gînd la to ate, m ilostiv, cu fericită gîndire, celui prea apropiat
şi iradiind bucuria, o rato ru lu i şi distin su lu i v o rb ito r, care
propovăduieşte la to ţi. In fa ţa tu tu ro r mă fac acum m ărtu risi­
şi de alte n en u m ărate d aruri, cu care p u te re a divină a încu­
n u n a t pe prea re sp ectata şi prea S finţia V oastră persoană,
a P ărin telu i şi căldurosului meu binefăcător.
O, sălăşluire dum nezeiască a v irtu ţii, lau r al p ă rin ţilo r
şi slava U ngrovlahiei, floare v estită, vas de m ireasm ă a
sfîntului duh, prim eşte cu drag această com punere a mea,
cu to a tă nedesâvîrşirea ei“’.
A ctiv itatea sa a tît de bogată şi v aria tă, eforturile depuse
p en tru înflorirea tip aru lu i în Ţ ara R om ânească, la B ucureşti,
Snagov, T îrgovişte sau R îm nic, p en tru îm păm întenirea
tip aru lu i şi peste hotare, în G ruzia şi S iria, in iţia tiv a de a
înd ru m a şi instrui clerul şi poporul p rin scrieri originale,
lu p ta su sţin u tă p en tru introducerea lim bii rom âne în biserică,
to a te izvorîte din n ăzu in ţa fierbinte de a vedea Ţ ara R om â­
nească eliberată de sub jugul turcesc, rem arcabilele sale
d aru ri artistice — de tra d u c ă to r, versificator, m iniaturist, scup-
to r, caligraf — fac din „A ntim cel stră lu c it din Iviria“ un
um an ist de tip renascentist.
Ideile sale lu m in ate fa ţă de sp iritu l vrem ii, tran sm ise
deopotrivă de un p a trio t neînfricat şi d esă v îrşit orator, i-au
conferit lui A ntim Ivireanul calitatea de fa c to r activ în v ia ţa
cu ltu rală şi social-politică a vrem ii.
A rtist de seam ă, s itu a t în fru n tea v alo rilo r spirituale şi
m orale ale epocii brîncoveneşti, A ntim Ivireanul răm îne
p en tru to td e a u n a o p erso n alitate de p rim rang în istoria
cu ltu rii rom âneşti. 1

1 C. Litzica, Catalogul manuscriselor greceşti. Bucureşti, 19(9, p.

p. 447. Traducere după mss. grec 345, p. 166 —168, de la Biblioteca Academici
R. S. Rom ânia.

122
 SCHIŢĂ BIBLIOGRAFICĂ

A
Scrieri tip ărite de A ntim Ivireanul

Predice făcute pe la praznice mari. Publicate după manuscrisul de la 1781,

de prof. I. B ianu. Cu n o tiţe biografice despre M itropolitul Ungrovla-
hiei A ntim Ivirenul de P.S.S. Episcopul Melchisedec, Bucurescl,
1886, X X X I + 218 p.
Didahiile ţinute în m itro p o lia din Bucureşti... 1709 —1716. Publicate ... şi
corectate de C onstantin E rbicenu. Cu o prefaţă asupra Manuscrip­
telor M itropolitului A ntim Ivirenul. Cu n o tiţe biografice... de P.S.S.
Episcopul Mclhisedec, voi. I —II. Bucureşti, 1888—1889. X XX V I I I +
246 p. + 1 pl. (I) X X X II + 537 p. + V. p. (II).
S fatu ri creştine — politice cătră Prea piosul şi Prea în ălţa tu l Domn şi
Egem on a to tă U ngro-V lahia... Ioan Ştefan Cantacuzin Voevod...
traduse în rom âneşte de C onstantin Erbiceanu, Bucureşti, 1890,
26 p.
Predicile ţinute la M itropolia din Bucureşti, (1709—1716). E diţie nouă.
P refaţă de N. Iorga. Vălenii de Munte, 1911, IV + 86 p. Biblioteca
Parohială, 1.
Predici. Cu prefaţă si indice de cuvinte de P etre V. Haneş. Bucureşti, 1915.
L I I I + 256 p.'
În v ăţătu ri pentru aşăzăm tntul cinstitei m ănăstiri a tuturor sfinţilor, adecă
capete 32, întru carele să coprind to a tă chiverniseala m ănăstirii şi
rînduiala milelor ce s-au h o tă rît să se facă pe an la săraci şi la lipsiţi
din venitul casei. A cum intr-accstaş chip aşăzat în zilele prea lu m in atu ­
lui şi în ălţatu lu i Domn Io Constantin B. B asarab Voevod, de noi
sm eritul M itropolit al U ngrovlahiei, A nthim Ivireanul Ctitorul. La
le a t 7221. Aprilie 24, în care s-au Început zidirea beserccii. (Manuscris
autograf al lui A ntim , cu ilustraţii, viniete, iniţiale ornate etc., d a to ­
rate, desigur, to t lui. F o r m a t: 28,5 x 20 cm, 35 ff. Legătură originală
în piele — Secţia de manuscrise rom âneşti a Bibliotecii Academiei
R .P .R ., nr. 3342).
Predici, ediţie critică, studiu introductiv şi glosar de Gabriel Ştrem pel,
E d itu ra A cadem iei R .P .R ., 1962.

123
Opere, ediţie critică şi studiu introductiv de G abriel Ştrempel, E d itu ra
Minerva, Bucureşti, 1972.

B
Scrieri despre Antim Ivire anul

Vasile M acedoneanul, Capitole Indcm nătore, B ucuresci 1691 — Grccescc.

(Bibliografia Rom ânească Veche, voi. I, nr. 93).
Slujbele S-tei Paraschiva-celel-Ncuă şi a S-tului Grigorie I)ecapolllul,
Bucuresci 1692. Grccesce. (Bibi. Rom. Veche, I. 94).
Evanghelie greeo-roiuână. Bucuresci 1693. (Bibi. R om . Veche, I, 95).
P saltire (tip. de A nthim Ivirdnul), Bucuresci, 1694. (Bibi. Rom . Veche,
1, 96).
Orindulala slujbei S-lor C onstantin si Elena, Snagov, 1696. (Bibi. Rom. Veche
I. 102).
Evanghelie, Snagov 1697. (Bibi. Rom. Veche, I, 103).
Ioan K aryophylles, M anual despre câteva nedum eriri, Snagov 1697. Gre-
cesce. (Bibi. Rom . Veche, I, 107).
Diseurs panegiric despre îm p ăratu l C onstantin, Snagov 1697. Grecesce.
(Bibi. Rom. Veche, I, 108).
G ram atică slavoncască, tip ărită de A ntim Ivirenul, Snagov, 1697. (Bibi.
Rotn. Veche, I, 109).
Carte sau lum ină, Snagov 1699. (Bibi. R om . V eche, I, 114).
M ărturisirea credinţei ortodoxe şi Expunere despre cele trei v irtuţi. Snagov,
1699. Grecesce. (Bibi. Rom . Veche, I, 117).
în v ăţătu ri creştineşti, traduse de Gheorghe R adovici, Snagov, 1700. (Bibi.
Rom. Veche, I, 118).
Florea darurilor, Snagov, 1700. (Bibi. Rom . V eche, I, 119).
P saltire grecească, Snagov, 1700. (Bibi. Rom . V eche, I, 122).
Sevastos Chimenitul, Eortologhion, Snagov, 1701. Grecesce. (Bibi. R e n .
Veche, I, 126).
Ştefan B râncoveanu, Cuvlnt panegiric la marele Constantin, Bucuresci,
1701. Grecesce. (Bibi. Rom. Veche, I, 127).
Ştefan B râncoveanu, Cuvlnt panegirie la m artirul Ştefan, Bucuresci, 1701.
Grecesce. (Bibi. Rom. Veche, I, 123).
Ioan Comnen, Prosclifnitarul Sflntulul M unte, Snagov, 1701. Grecesce.
(Bibi. Rom. Veche, I, 129).
Ştefan Brâncoveanu, Cuvlnt panegiric Ia m artirul Ştefan, ed. II, Bucuresci,
1702. Grccescc. (Bibi. Rom . Veche, I, 135).
Ciaslov grecesc şl arăbesc, tip ă rit de A ntim , In Bucuresci, 1702. (Bibi. Rom .
Veche, I, 137).
Noul Testam ent, Bucuresci 1703. (Bibi. Rom. Veche, I, 139).
Sevastos T rapzundiul Chimenitul, în v ă ţă tu ră dogmatică a hlsericel ră s ă ­
ritene, Bucuresci, 1703. Grecesce. (Bibi. Rom. Veche, I, 140).
R adu Brâncoveanu, Cuvhitare Ia patim a cea m ântuilore, Bucuresci, 1704.
Grecesce. (Bibi. Rom . Veche, I, 145).
P lutarch, Paralele greccscl şi rom ane, trad u se In grecesca modernă de
Const. B râncoveanu, Bucuresci, 1704. (Bibi. Rom. Veche, 1,146).

124
Tom ul Bucuriei, Rlm nic, 1705, Grecesce. (Bibi. Rom . Veche, I, 149).
Antologhion, Rlmnic, 1705. (Bibi. Rom . Veche, I, 147).
Slujba sflntulul Vlsarion, Bucuresci, 1705. Grecesce. (Bibi. Rom. Veche,
I, 148).
Slujba Născeterei de Dumnedeu, Rlm nic. 1706. (Bibi. Rom. Veche, I, 150).
Molitvenlc, Rlm nic, 1706. (Bibi. Rom. Veche, 1, 1501).
R adu B râncoveanu, Cuvlnt panegiric la St. Nicolae, Rlmnic 1706. (B ibi.
Rom . Veche, I, 153).
Serviciul bisericesc, Tlrgoviste, 1709. Grecesce. (Bibi. Rom. Veche, 1,
157).
în v ăţătu ra bisericească, Tlrgoviste, 1710. (Bibi. Rom. Veche, I, 158).
Slujba S-tei Ecaterine şi Proschinitavul S-tuIui Munte, Tlrgovişte 1710.
Grecesce. (Bibi. Rom. Veche, I, 159).
Panoplia dogmatică, Tlrgovişte, 1710. Grecesce (Bibi. Rom. Veche, I, 160)
Octoili, Tlrgovişte, 1712. (Bibi. Rom. Veche, I, 162).
Pilde filosofesei, Tlrgovişte, 1713. (Bibi. Rom. Veche, I, 165).
Eiturţjhli, Tîrgovişte, 1713. (Bibi. Rom. Veche, I, 164).
Maxime filosofice, Tîrgovişte, 1713. Grecesce. (Bibi. Rom. Veche, I, 166).
Ciaslov, tradus de M itropolitul A ntim Iviranul, Tîrgovişte, 1715. (B ibi.
Rom. Veche, I, 170).
Chrisant, Despre oficii, clerici etc. Grecesce. (Bibi. Rom . Veche, I, 173).
Al. M avrocordat, Istoria sfintă, 1716. Grecesce. (Bibi. Rom. Veche, I, 176).
Evanghelie georgiană, tip ărită de Michail Iştvanovici, la Tiflis, 1709. (Bibi.
Rom . Vechie, I, 1571).
A catistul, Bucureşti, 1703. (Bibi. Rom. Veche, IV. 37).
Evanghelie, Rlmnic, 1705. (Bibi. Rom. Veche, IV, 40).
Psaltire, Tlrgovişte, 1710. (Bibi. Rom. Veche, IV, 46). (Originalul se află
la Biblioteca V. I. Lenin din Moscova).
Cafavnsier, Tlrgovişte, 1713. Slavoneste, rom âneşte şi greceşte (Bibi. R o m .
Veche, IV, 48).
Catavasicr, Tlrgovişte, 1714. (Bibi. Rom. Veche, IV, 50).
Ceaslov, Tlrgovişte, 1714. Slavoneste si rom âneşte. (Bibi. Rom . Veche,
IV, 51).
Ceaslov, Bucureşti, 1703. Slavoneste si rom âneşte. (Bibi. Rom. V echc,
IV, 143).
Antologhion, Rlmnic, 1705. (Bibi. Rom. Veche, IV, 147).
Slujba Sfintei Ecaterinn şi Proseliinitarul M untelui Sinai, Târgovişte, 1710.
Greceşte. (Bibi. Rom. Veche, IV, 159).
Ceaslov, tradus de A ntim Ivireanul, Târgovişte 1715. (Bibi. Rom . V eche,
IV, 170).

C
Serieri despre Antim Ivireanul

Adamescu, Gheorghe, Bibliografie pentru viaţa şi opera lui Antim Iv irean u l.

In : „Gheorghe Adamescu, C ontribuţiune la Bibliotegrafia rom ânească".
B ucureşti, Cartea Rom ânească, 1921. Fasc. I, Fasc. a Il-a şi Fasc.
a III-a.

125
A lbala, R adu, Antini Jvîreanul şl vremea Iul. Bucureşti, 1962 ; 207 p. -f
10 pl. (Colecţia oameni dc seamă).
B arnea I., Un m lniaturist rom ân «lin secolul nl XVIII-lea : Popa Fior,
Bucureşti, 1939.
H azlii, C. Siria şl Palestina, Petersburg, 1873.
Bădulescu, G. M itropolitul Ungrovlahiei Antim Ivircanul (1708—1716),
Bucureşti, 1893.
Bălan, I„ Ulmba cărţilor bisericeşti, 1944.
B ârsănescu, Şt. Istoria pedagogiei rom âneşti, Bucureşti, 1941.
Belu, D., Aspecte sociale In „Didaltiile“ lui Autim, In ,,Mitropolia Olteniei",
XV (1963), nr. 9 - 1 0 .
Belu, D ., Predicile Iui A ntim Ivircanul, In „Mitropolia Ardealului", V III
(1963), nr. 1 - 3 .
Belu, D., Antim Ivireanul, in „M itropolia Moldovei", X I (1964), nr. 9 —10-
Belu, D., Opera predicatorială a Iul Antini Ivireanul, în „M itropolia B ana­
tului", X V I (1966), nr. 7 - 9 .
Berdzenisvili, N., N. D javahisvili, C. Djanaşia, Istoria Grttzlei, p. I, Tbillsi,
1950.
Berechet, Şt., Documente slave de prin arhivele ruse, Bucureşti, 1920.
Berza, M. Problemes m ajeures ct orientalicns de la reclierche dans l’etude
dc l'anciennc culturc roum aine, în „Revue Roumaine d'H istoire",
1970, t. III.
Bianu, I. si Nerva Hodoş, Bibliogratia rom ânească veche, t. I, Bucureşti,
1903. ’
Bodogac, T., Personalitatea M itropolitului Antim Ivireanul, în „Mitropolia
B anatului", X V I (1966), nr. 7 —9.
B ogdan, D am ian P., L egăturile Ţărilor Rom âne cu Georgia, in „Studii"
IV (1951), nr. 4.
T eodor, D. (Bogdan, D am ian P.). Despre Antim Ivireanul, în „Studii teolo­
gice", V II (1955), nr. 3 - 4 .
B ogdan, D am ian P., Viata lui A utim Ivircanul, în „Bis. ort. rom .“, L X X IV
(1956), nr. 8 - 9 .
B rătulescu, V ictor, Antim Ivirennul m lniaturist şl sculptor, in „Bis. ort.
rom .“, L X X IV (1956), nr. 8 - 9 .
B rătulescu, V ictor, A ntim Ivireanul ctitor de lăcaşuri sfinte, în „Bis. ort.
ro m .“, L X X IV (1956), nr. 8 - 9 .
B u lat, T. G., Ştiri noi cu privire la Antim Ivireanul şi ctitoria sa, in „Glasul
Bisericii", X X (1961), nr. 5 —6.
B ulat, T. G., Din preocupările gospodăreşti ale mitropolitului Antim, in „Bis.
o rt. rom ., L X X X IV (1966), nr. 9 - 1 0 .
C artojan, N. Curţile populare in literatu ra rom ânească, I, Bucureşti, 1903.
C artojan, N., Istoria literaturii rom âne vechi, voi. III.
Călinescu, G., Elocvenţa : A ntim Ivircanul, in: G. Călinescu. Istoria literaturii
rom âne de Ia origini pină in prezent, Bucureşti, 1941.
C erbuleţ, Teodor, Antim Ivireanul (1650—1716), Bucureşti, 1930, 32 p.
(Colecţia „Cunoştinţe folositoare").
C hiriac-D im ancea, N., A ntim Ivireanul ca predicator bisericesc, In „Lumi­
n ăto ru l", L X (1927), nr. 7.
C hiţescu, N . ,0 dispută dogm atică din veacul XVII la care au lu a t p arte

126
Chiţimia, I. C., Antlm Ivlreanul după 250 de ani de la m oarte, (1716—1966),
In „R evista de istorie şi teorie literară, X V I (1967), nr. 2.
Cioculescu, Ş., A ntlm Ivlreanul, scriitorul, In : „R om ânia lite ra ră 11. 25
septem brie 1975.
Ciurea, Al. I., A ntlm Ivlreanul predicator şl orator, In „Bis. o rt. rom .",
L X X IV (1956), nr. 8 - 9 .
Ctndea, V., O figură lum inoasă de cărtu rar, A ntlm Ivlreanul, In „Sclnteia11
X X X V II (1966), nr. 7100 din 11.II.
Clndea, V., Giurescu, D. C., Maliţa, M., P agini din trecutul diplomaţiei
rom âneşti, E d itu ra Politică, Bucureşti, 1966.
Cocora, Gabricl, Antim isul m itropolitului A ntlm Ivlreanul, În „Mitropolia
Olteniei11, X V II (1966), nr. 9 - 1 0 .
Constantinescu, H oria, Preocupările sociale In scrisul lui V arlaam , Antlm
Ivlreanul şi IJosoftei, in „Glasul Bisericii11, X X II, nr. 9 —10.
Constantinescu-Iaşi, P., Legăturile culturale rom ăno-ruse, In trecut,
E d itu ra Academiei R .P .R ., 1954.
Copăccanu, Em ., Profilul unul m are Ierarh, In „M itropolia B an atu lu i11,
X V I (1966), nr. 7 - 9 .
Coriolari, Şt., începuturile scrisului In limba rom ână, Bucureşti, 1941.
Cronica lui R adu Popescu, în „Magazin istoric p en tru D acia11, IV, 1847.
De Castelli, Cristoforo Don, Relazione e Album dei schizzl sulla Georgla
del sccolo XVII, Tbilisi.
Del Chiaro, A nton Maria, Istorln delle moderne rivoluzioni della Yalachla,
Veneţia, 1718.
D jindjihaşvili, Fanny, Antimoz Iverlcll, L iteratu ra da helovneba, Tbilisi,
1967 (în lim ba rusă).
Dinulescu, Ştefan, Viaţa şl activitatea m itropolitului Ţării R om âneşti,
A ntim Ivlreanul (1708—1716), Cernăuţi, 1886, 100 p.
Dobrescu, N., Viaţa şi laptele Iul A ntlm Ivlreanul, m itropolitul Ungrovla-
lilel, Bucureşti, 1910, 119 p.
D um itrescu, Dan, A ctivitatea tipografică a Iul Miliall Ştefanovlcl In G ruzla,
1n „Studii11, X I, 1958, nr. 4.
D uţu, Ai. Cărţile de Înţelepciune Iii cultura ro m ân ă , E d itu ra Academiei,
B ucureşti, 1972.
D uţu, AL, Sinteză şi originalitate In cultura rom ână, E d itu ra Enciclo­
pedică, Bucureşti, 1972.
D u ţu, Al. Umanişti rom âni şl cultura europeană, E d itu ra Minerva, B ucu­
reşti, 1974.
E lian, Al., Antlm Ivlreanul ap ărăto r al prerogativelor scaunului m itropolitan
al Ungrovlahiel, în „Studii teologice11, X V III (1966), nr. 9 —10.
E lian, Al., Antim Ivlreanul ca lu p tăto r ca lu p tăto r Împotriva agresiunii
otom ane, In „Glasul bisericii11, X X V II (1968), nr. 1 1 —12.
E lian, Al. Legăturile m itropolitului Ungrovlalilei cu p atriarhia de Constan-
tlnopol şl cu celelalte biserici ortodoxe, In B.O.R., L X X V II, 1959,
nr. 7 - 1 0 .
Erbiceanu, Descoperirea m anuscriptelor m itropolitului Antlm Ivlreanul,
în „Bis. o rt. rom .11, X I (1888), nr. 12.
Erbiceanu, C., Maximele şi sentinţele Iul A ntlm Ivlreanul, In „Bis. o rt.
rom .11, X IV (1890-1891).
Erbiceanu, C., Cel dinţii „Octolh" Imprimat In Valahia, tn rom âneşte, In
„Bis. ort. rom .11, X V I (1892-1893).

127
E rbiceanu, C., în v ăţătu ra bisericească a vlădică! A nthim , in „Bis. ort. rom .“
X V I (1892-1893), p. 7 6 9 -7 8 5 şi X V II (1893-1894).
E rbiceanu, C-, „Antoiogiu" de Antim lvireanul, în „Bis. ort. rom .“, X V II
(1893-1894).
Enăceanu-Craioveanu, Ghenadie, Testam entul m itropolitului Antini, supra­
num it lvireanul, în „Bis. ort. rom .“, IX (1885).
E năceanu, G., Mitropolia Ungro-Vaiahicl, Condica sfintă publicată după.
original, B ucureşti, 1886, voi. I, 2 f. + 448 + X X V I -f XIV -f 1 p,
Firm ilian, m itrop. Olteniei, Cuvfnt de pom enire a lui Antlm lvireanul.
m itropolitul Ţării R om âneşti, In „Mitrop. Olteniei", X V III, (1966),
Georgescu, I. V., Antini lvircanuî şi locul iui In cultura poporului rom ân,
In „Bis. ort. rom “, L X X X IV qj966), nr. 9 - 1 0 .
Georgescu, Ilie, Legăturile Ţărilor Rothâne cu Ierusalim ul. P atriarh ii Ieru ­
salim ului In Ţările R om âne (veac X V II—X VIII), in „Studii teologice",
V III (1956), nr. 5 - 6 .
Gheorghiu, N. A., M itropolitul Antlm lvireanul şl cărjilepopulare, In „Bis.
O rt. rom", L V II (1939), nr. 5 —6.
G receanu, logofărul R adu, Istoria domniei lui Constantin Ilasarab Brlnco-
vcanu voievod (1C8J1 —1714), Bucureşti, 1970.
G rccianu R adu, vel logofăt, Viaţa lui Constantin Vodă Brtucovcanu, ed. de
Ştefan D. Grecianu, Bucureşti, 1906.
Gvincidze, O, Antlm Iverieli, Tbilisi, M eţniereba, 1973 (In lim ba georgiană.
H aneş, Petre V., Antini lvirean u l, Predici, cu o prefaţă şi indice de cuvinte.
B ucureşti, E d itu ra Minerva, 1915.
H urm uzski, E udoxiu, Documente privitoare ia istoria românilor, publicate
de..., v. X IV , p. I şi III, B ucureşti, 1 7 8 6 -1 9 4 2 .
lonescu, I. Cilevn aspecte din viaţa şi opera iul A ntlm lvireanul, in „M itrop.
Olteniei", X V III (1966), nr. 9 - 1 0 .
lorga, N., Istoria bisericii Rom âneşti, ed. II , B ucureşti, 1930.
Iorga, N „ Istoria literaturii rom ane, sec. X V III, voi. I, Bucureşti, 191 0.
Iorga, N., Sate şi m ănâstiri din Rom ânia, B ucureşti, 1905.
Iorga, N„ M itropolitul A ntlm lvireanul in luptă cu Ierusalim ul pen tru
drepturile bisericii sale, In „Bis. o rt. rc m .“, L II (1934), nr. 1 1 —12.
Iorga, N ., In tre A ntim lvireanul şi M itrofan, initropoiiţll Ţării R om âneşti,
in „Bis. ort. rom .", L I I I (1935), nr. 1 —2, p. 1 —5, şi nr. 3 —4.
Iorga, N „ Despre uciderea m itropoiituiui Antim , in „Bis. ort. rom .", L III
(1935), nr. 5 —6.
Iorga, N „ Despre Antim lvireanul, în „Bis. ort. rom .“, LV (1937), nr. 1 1 —12.
lorgulcscu, B., Omorîrea m itropoiituiui Antim lvireanul, în „L iteratură
şi artă" IV (1899).
lo seliani, P. Epistola p atriarh u lu i Ierusalim ului Dositei in Georgia, 1866.
Ivan, Iorgu D., N ulitatea actului de caterisire a m itropoiituiui Antim Ivi-
reanui, in „M itropolia Ardealului", X II (1967), nr. 1 —3.
Izvoranu, Stelian, A ntim lvireanul, sfătuitor şi îndrum ător pentru preoţi
şi duhovnici, în „Bis. ort. rom .", L X X X IV , (1966), nr. 9 —10.
K arst, Joseph V., Code georgien du rol Valitang VI, Strassbourg, 1934.
K urdghelaşvili, S„ Istoria tipografiei georgiene, E d itu ra Gruzia sovietică,
Tbilisi, 1959 (In lim ba rusă).
Legrand, Emile, Bihiiographie belienique ou description raisonnee des
ouvrages publlcs en grec au dix-septieme siccle, Tome I —IV. Paris,
1 8 9 4 -9 6 .

128
Leonidze, G., Antlmoz Iverieli, In „Droşa", 2, 1951 (In lim ba georgiană).
Litzica, C„ Catalogul m anuscriselor greceşti, B ucureşti, 1909, traducere
după mss. grec 345, Biblioteca Acad. R . S. Rom ânia.
Marcu, Grigorc, Prezenţa ardeleană a m itropolitului Antlm Ivlreannl,
In „M itrop. Ardealului" (1966), nr. 9 —10.
Mănucă, M., M itropolitul Antlm Ivireanul, In „Mitropolia Moldovei", X L III
(1967), nr. 3 - 4 .
Mironescu, AL, SItnta episcopie a eparhiei R lm nlculul — T nrnu Severin
In trecut şi acum , B ucureşti, 1906, L X X X IV + 695 p.
Molin, Virgil. Contrlbuţiunl noi la istoricul relaţiilor culturale cu orientul
ortodox, in B .O .R ., m artie —aprilie 1961.
Molin, Virgil, Unde a Învăţat Antlm Ivireanul meşteşugul de „tlparnlc",
In „Glasul bisericii", X X V (1966), nr. 9 —10.
M urăraşu, D., Istoria literatu rii rom âne, Bucureşti, 1940.
N anu, Ion, Un m onum ent istoric de a rtă religioasă, ctitoria lui Antlm,
In „Bis. ort. rom .", L X X IX (1961), nr. 3 - 4 .
N anu, Ion, Un m onum ent de a rtă , In „Sabclota H elovneba" nr. 11/1961
(In lim ba georgiană).
Nanu, Ion, M onumente ale culturii, m onum ente ale prieteniei, In „Vecernii
Tbilisi". 21 mai 1962 (In limDa rusă).
Nedclescu, Emil, Contribuţia Iul A ntim Ivireanul la restaurarea şl înfrum u­
seţarea sfintelor lăcaşuri din E parhia R lm nlculul şi Noului Severin, tn
„Mitropolia Olteniei", X V III (1966), nr. 9 - 1 0 .
Odobescu, Al., Clteva ore la Snagov, In Opere alese. II, 1941.
Odobescu, Al., Comunicare Ia Societatea Academică, 1873.
Ortlz, R am iro, Per la storia della cultura italiana In R um anla, Roma, 1943.
Paicidze, G. G. Pohod russkili volsk na poberejic kaspliskogo moria 1722—
1723 I G ruzla, Tbilisi, 1955.
Panaitescu, P. P., Începuturile şi biruinţa scrisului tn limba română,
E d itu ra Academici R .P .R ., B ucureşti, 1965.
Papiu Ilarian, Al., Tezanrul de m onum ente istorice, l. Matei al Mirelor,
Istoria celor petrecute In Ţara Rom ânească, Bucureşti, 1862.
Picot, Em ile, Noticebiographique et bib liographiquesurl’im primeur Anthlme
d’lvlr, metropoiite de Valachlc, In „Nouveaux Melanges O rientaux"
(Mdmoires, textes et traductions publies p a r Ies professeurs de l’ftcole
speciale des langues orientales vivantes, â l'occasion du V ll-e Con g ris
internaţional des orientalistes riu n is â Vienne, septem bre 1886),
P aris, 1886.
Piru, Al., L iteratura rom ână veche, E P L , Bucureşti, 1962.
Popescu, M ihail-Gabriel, M itropolitul Ungrovlahici A ntim Ivireanul,
ctrm ultor bisericesc şi propovăduitor al „Evangheliei", tn „Studii teolo­
gice", X X (1969), nr. 1 - 2 .
Popescu, T eodor M., Antim Ivireanul, apostol şi mucenic al dreptei credinţe
In „Bis. ort. rom .", L X X IV (1956), nr. 8 —9, p. 353—863.
P otra, George, Clteva ştiri noi şl precizări In legătură cu Biserica Antim,
în „Bis. o rt. rom .", L X X X I (1963), nr. 3 - 4 .
R ăm urcanu, Ioan, A ntim Ivireanul, lu p tăto r pentru ortodoxie, tn „Bis. ort.
rom .", L X X X IV (1956). n r. 8 - 9 .
R osetti, Al. şi Boris Cazacu, Istoria limbii rom âne literare, voi. II, ediţia a
Il-a, E d itu ra Mlnerva, B ucureşti, 1971.

129
9 — A n tim I v ir e a n u l
Ruffini, Mario, II m ctropolita valacco Antim Ivireannl, In „Oikouinenikon“,
1966, voi. II I.
Sacerdoţeanu, A., A ntim Ivireannl, arcliivist, bibliotecar şi tipograf, In
„Glasul bisericii", X X II (1963), nr. 9 - 1 0 , p. 8 8 3 -8 8 6 şi X X II I (1964)
nr. 3 —4,.
Sacerdoţeanu A., „Capete de poruncă" de Antim Ivlreanul, în „Glasul Biseri­
cii", X XV (1966), nr. 9 - 1 0 .
Sacerdoţeanu, A., Un autograf al lui A ntim Ivlreanul, In „Bis. ort. rom .",
L X X X IV (1966), nr. 9 - 1 0 .
Sacerdoţeanu, A., Sigiliile m itropolitului A ntim Ivlreanul, în „Mitropolia
Olteniei", X V III (1966), nr. 9 - 1 0 .
Sădoveanu, M., Limba povestirilor istorice, comunicare făcută la Academia
R .S.R ., In „C ontem poranul" 1955, februarie 11, nr. 6/346.
Saraşidze, K ., Prim a tipografie gruzină (1709—1722) (In lim ba georgiană),
Tbilissi, 1959.
Săvoiu, E m . E m ., „Capetele deporuncă" ale m itropolitului Antim Ivlreanul,,
In „R enaşterea" X X I (1944), nr. 10.
Săvoiu, E m ., E m ., „Capetele d eporuncă" ale lui Antim Iv lre a n u l, în „Bis.
ort. rom .", L X X X IV (1966), nr. 9 - 1 0 .
Semionova, L. E ., Stabilirea legăturilor diplomatice perm anente intre
Ţara Rom ânească şi R usia la sfirşitul sec. al XVII-Ica şi Începutul
secolului al XVIII-lea, în „Romanoslavica", 5 (1962).
Simioncscu, D an, A ntim Ivlreanul, scriitorul, in „Analele Academiei R. S.
Rom ânia", C (1966).
Simionescu, Dan, Cărţi arabe tip ărite de rom âni In secolul al XVIII-lea
(1 7 0 1 -1 7 4 7 ), în „Bis. ort. rom.", L X X X II (1964), nr. 5 - 6 .
Simionescu, D an, Im prcssion de livres arabes et karam anlis eu Valacliie
ct enM oldavie cn XVIII-c siede, în „Studia et acta orientalia", nr. V —VI.
Simionescu, D an şi Muracade, Emil, Tipar românesc pentru arabi in secolul
al X VIII-lea, în „Cercetări literare", 111(1939).
Simionescu, D an şi Petrescu Victor, Tirgovişte — vechi centru tipografic
rom ânesc, Muzeul (udeţean D îm boviţa, Tîrgovişte, 1972.
Şerbănescu, N., Antim Ivlreanul tipograf, în „Bis. ort. rom ,". L X X IV (1956),
nr. 8 —0.
Şerbănescu, N., D ocumente din tim pul păstoriei lui A ntim lvircanul la
R lm nic, în „M itrop. Olteniei,", X V III (1966), nr. 9 - 1 0 .
Şerbănescu, N., Istoria m ănăstirii Snagov, Bucureşti, 1944.
Şerbănescu, N., M itropolitul Teodosie al Ţării R om âneşti, în „Studii teolo
gice", IV, 1952.
Ştem pel, Gabriel, Un cronograf ilu strat atrib u it m itropolitului Antim Ivi-
reanul, în „Rom anoslavica", X I I I (1966).
Ştrem pel, G abriel, A ntim lvircanul. La £50 de ani de Ia m oartea sa, în
„Analele Academiei R . S. R om ânia", C (1966).
Ştrempel, Gabriel, Antim lvircanul, în „R evista bibliotecilor", X IX -(1966).
nr. 9.
Tabagua, I., Bcdi K artlisa, „Revue de K artvelogie", voi. X X X I, Paris,
1973.

130
Teodorescu, B arbu, Cultura în cuprinsul Mitropoliei Ungrovlaliiei. a) Cărtu­
rari, tipografi, biblioteci, şcoli, î n : „Bis. o rt. rom .“, 67, nr. 7 —10,
iu l.—oct. 1959.
Tomescu, M., Form a grafică a cărţii rom âneşti lu secolul al XVII-Iea şi
Începutul secolului al XVIII-lea, î n rcv. „Poligrafia" nr. 2 (10), 1966.
Vlad, Sofron, M itropolitul A ntim Ivireanul, în „M itropolia A rdealului",
X I I (1967), nr. 1 - 3 .
Voinescu, D., Biserica Antim, în „Boabe de grlu", IV (1933), nr. 9.
 C U P R INS

P r e f a ţ ă .............................................................................................................. 5
C uvlnt În a in te ................................................................................................. 7
Gruzia tn secolul al X V II-le a .................................. 9
V iaţa lui A ntim I v i r e a n u l ........................................................................ 18
A ctivitatea In Ţ ara R o m ân easc ă............................................................... 24
A ntim Ivireanul, p a trio t şi om p o li ti c ................................................... 41
L egăturile cu ţara de o b l r ş i e .................................................................... 47
A ntim Ivireanul, scriitor u m a n i s t ............................................................ 54
C ontribuţia lui A ntim Ivireanul la generalizarea folosirii limbii
rom âneşti tn b is e ric ă ......................................................................... 62
O pera lui A ntim I v i r e a n u l ......................................................................... 66
I. Scrieri originale tip ă rite (A )................................................. 68
II. Scrieri răm ase In manuscris ( B ) ......................................... 83
III. Alte scurte scrieri t i p ă r i t e ................................................... 92
IV. Scrieri răm ase In m anuscris (tipărite postum ) . . . . 100
C o n c lu z ii........................................................................................................... 121
Schiţă b i b l i o g r a f i c ă ..................................................................................... 123

R e d a c to r : D O IN A F L O R E A -C IO R N E I
T e h n o r e d a c to r : M I H A I B U J D E I
A p ă r u t 1982. F o r m a t 54X84/16. C o li tip o 8.25.
B u n d e t i p a r la 22.VII.1982
E d i tu r a J u n im e a , s t r . G h e o r g h i D im itr o v , 1
IA Ş I — R O M Â N IA

T i p ă r i t s u b c o m a n d a n r . 56 la
î n t r e p r i n d e r e a p o lig r a f ic ă Ia ş i
S tr . 7 N o ie m b r ie n r . 49
R E P U B L IC A S O C IA L IS T A R O M Â N IA