Limba și literatura română

Clasa a XI-a

Umanismul patriotic al marilor cronicari.

„Letopisețul Țării Moldovei”
de Gr. Ureche, M. Costin, I. Neculce

Profesoară: Silvia POSTICA

 Umanismul

DESĂVÂRȘIRE
PUTERE DE
SPIRITUALĂ
CUNOAȘTERE

OMUL

CUNOSCĂTOR DE LEGI
EDUCAT ALE UNIVERSULUI

Umanismul pune omul în centrul preocupărilor sale,

considerând că viața acestuia e cea mai importantă
din Univers.
 Motto: „Cronicarii sunt stâlpii literaturii.”
Alecu Russo

1590-1647 1633-1691 1672-1745

Grigore Ureche - Miron Costin - Ion Neculce -
sfetnic și prieten vornic al Țării Moldovei, Mare hatman al Țării
al lui Vasile Lupu, mare logofăt, diplomat, Moldovei, prieten și sfetnic
mare spătar, mare Vornic istoric, scriitor al lui Dimitrie Cantemir,
al Țării Moldovei recunoscut în epocă mare vornic al Țării Moldovei
 DEX

(gr. cronos - timp)

 Lucrare istorică, gen literar din Evul Mediu, care cuprinde o
înregistrare cronologică a evenimentelor sociale, politice și familiale;
CRONICĂ hronic; letopiseț (sl. leato – an, pisati – a scrie, a consemna).

 Articol de ziar sau revistă în care se comentează evenimente politice,

sociale și culturale de actualitate.

CRONICAR  Autor de cronici, letopisețe; colaborator al unui

ziar sau revistă; realizator de cronici.

www.google.com
 CEI MAI MARI CRONICARI:

Grigore Ureche
 Format la școlile din Polonia, unde a
învățat slavona, latina, polona;
 A scris „Letopisețul Țării Moldovei”;
 E cel dintâi cronicar care a formulat cu
claritate unitatea de origine, de neam și de
limbă a tuturor românilor („...toți de la
Râm se trag”);
 E cel dintâi evocator al personalității lui
Ștefan cel Mare;
 Letopisețul său reprezintă începutul
marii istoriografii naționale și a avut o
mare influență în dezvoltarea literaturii
române.
 CEI MAI MARI CRONICARI:

Miron Costin

 A învățat la școlile umaniste din Polonia;

 Este cel mai erudit cronicar român;
 Principalele lucrări: Letopisețul Țării
Moldovei, De neamul moldovenilor, Viața
lumii (primul poem filozofic);
 A scris și în limba polonă;
 Continuă ideile formulate de Gr. Ureche
în legătură cu etnogeneza românilor printr-o
argumentare științifică, bazată pe autori
antici și umaniști;
 A dat primele noțiuni de versificație și de
teorie literară.
 CEI MAI MARI CRONICARI:

Ion Neculce

 A scris Letopisețul în cea mai mare

parte după propriile amintiri;
 A așezat în fața Letopisețului 42 de
legende cunoscute sub numele „O samă de
cuvinte”;
 Este întemeietor, alături de ceilalți doi
cronicari, a artei narative, descriptive și
portretistice românești;
 A creat, pornind de la limba vorbită, un
stil artistic, pe care, ulterior, scriitori
moderni ca Ion Creangă și Mihail
Sadoveanu l-au luat ca model.
 GRIGORE URECHE
LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI
(Fragment)

„Fost-au acest Ștefan – Vodă un om nu mare de stat, mânios și degrabă

Citiți fragmentul propus și identificați
a vărsa sânge nevinovat; de multe ori la ospețe omorăia fără giudeț. personalitatea istorică despre care se
Amintrelea era om întreg la fire, neleneșu, și lucrul său îl știa a-l narează/ se descrie și ce ai aflat nou cu
acoperi, și unde nu gândeai, acolo îl aflai. La lucru de războaie meșter; referire la aceasta.
unde era nevoie, însuși se vârâia, ca văzându-l ai săi, să nu
îndărăpteze, și pentru aceia raru războiu de nu biruia. Și unde- l biruia •Explicați spiritul democratismului
alții, nu pierdea nădejdea, că știindu-se căzut gios, să rădica de-asupra umanist al lui Ștefan cel Mare;
biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui, și feciorul său, Bogdan- Vodă,
urma lui luase, de lucruri vitejăști, cum să tâmplă: den pom bun, roadă
bună op să iase.
•Selectați acțiunile lui Ștefan cel Mare
Iar pre Ștefan- Vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în care se pretează mișcării umaniste;
mănăstirea Putna, care era de dânsul zidită. Atâta jale era, de plângea
toți, ca după un părinte al său, că cunoștea toți că s-au scăpat de mult •Alcătuiți o listă de calități alese,
bine și de multă apărătură. Ce după moartea lui până astăzi îi zicu sveti caracteristici personalității umaniste.
Ștefan-Vodă, nu pentru suflet, ce iaste în mâna lui Dumnezeu, că el
încă au fost om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejăști, carele
nimea den domni, nici mai nainte, nici după aceia l-au agiunsu.”
 ION NECULCE
O SAMĂ DE CUVINTE
(Fragment)

„Era un boier, anume Neculai Milescu Spătariul, de la Vaslui

de moșia lui, pre învățat și cărturar, și știe multe limbi: elinește,
slovenește, grecește și turcește. Și era mândru și bogat, și umbla
cu povodnici cu buzdugane și cu paloșe, cu soltare tot sârmă la
cai. Și lui Ștefăniță-Vodă îi era pre drag, și-l ține pre bine, și tot la
masă îl pune, și să giuca în cărți cu dânsul, și la sfaturi, că era  Conturați o schiță de portret a lui
atunce gramatic la dânsul. Iar când au fost odată, nu s-au săturat Nicolae Milescu –Spătarul în baza legendei
de bine și de cinstea ce ave la Ștefăniță- Vodă, ce au ședzut și au din O samă de cuvinte de Ion Neculce;
scris niște cărți viclene și le-au pus într-un bățu sfredelit și le-au
trimis la Constantin-Vodă cel Bătrân Băsărabă în Țara Leșască, ca Prezentați două-trei idei umaniste ale
să să rădice de acolo cu oști, să vie să scoată pre Ștefăniță- Vodă
din domnie. Iar Constantin-Vodă n-au vrut să se apuce de acele acestei opere.
lucruri ce-i scrie, ce s-au sculat și au și au trimis bățul acel
sfredelit cu cărți cu tot înapoi la Ștefăniță-Vodă, de le-au dat. Deci
Ștefăniță-Vodă, cum au văzut bățul cu cărțile, s-au pre mâniet și l-
au și adus pre acel Neculai Milescu înaintea lui, în casa ce mică,
și au pus pe călău de i-au tăiat nasul. [...]
După acee, Nicolai Cârnul au fugit în Țara Nemțască. [...] ”
 CICLUL TRIADIC

Grigore Ureche Ion Neculce

Miron Costin III. Arta narativă îl are ca
I. Arta portretului prinde „întemeietor” pe Ion Neculce,
contururi metaforice prin II. Cel care excelează în arta cronica lui fiind „cea mai colorată,
viziunea cronicarului Grigore descriptivă este Miron Costin. mai simplă și mai fermecătoare în
Ureche. Lucrarea sa celebră Descrierile sale inconfundabile se naivitatea ei.” (N. Iorga).
este „Portretul lui Ștefan cel individualizează printr-o privire „O samă de cuvinte” „ce sunt
Mare”, dovada clară a stilului panoramică asupra obiectivului auzite din om în om, de oameni
original, de adâncime, care descris și prin evidențierea vechi și bătrâni și în letopisețe nu
insistă pe detalii și trăsături de specificului său cu ajutorul sunt scrise” este o „aplicație”
caracter. paralelismului. scriitoricească unică abundând în
imagini artistice.
 Sarcină:

Argumentați cu
exemple din text
caracterul arhaic al
limbii și stilului
fiecărui cronicar.
• Cronicile sunt lucrări fundamentale ale începutului
culturii române;
• Au contribuit la dezvoltarea istoriografiei, a limbii
și literaturii române;
• Sunt roadele curentului umanist românesc;
• Au modelat conștiința națională prin formularea
principalelor idei ale etnogenezei românești, precum
și prin reflectarea aspirației generale a poporului
român spre independență și suveranitate.
 Contribuția cronicarilor la dezvoltarea culturii
- cronicile au pus bazele istoriografiei românești;

1.A istoriei: - - cronicile au pus bazele istoriografiei românești;

- - cronicile conțin primele exerciții de compunere în limba poporului;

în ele găsim cele dintâi forme ale literaturii române originale;

2. A limbii române: - - reprezintă contribuția documentară cea mai bogată pentru istoria noastră;

- - reprezintă o mărturie a efortului de transformare a limbii din mijloc

al comunicării directe, într-unul de creație și transmitere a culturii.

- deși sunt scrieri istorice, au și o valoare literară, care rezultă din:

3. A literaturii române a) caracterul subiectiv al relatării;
b) caracterul memorialistic al multor pagini;
c) prezența unor procedee ale prozei artistice (narațiunea,
caracterizarea, descrierea, portretul, dialogul).

- au transmis urmașilor un număr de idei fundamentale

în legătură cu etnogeneza românilor.
 Contribuția cronicarilor la dezvoltarea culturii române:
1.A istoriei:
- cronicile au pus
bazele istoriografiei
românești;
- reprezintă contribuția
documentară cea mai
bogată pentru istoria
noastră;
- au transmis
urmașilor un număr de
idei fundamentale în
legătură cu etnogeneza
românilor.
2. A limbii române: 3. A literaturii române:
- cronicile reprezintă - cronicile conțin primele exerciții
un nivel superior de de compunere în limba poporului; în
folosire a limbii ele găsim cele dintâi forme ale
române vechi față de literaturii române originale;
textele religioase; - deși sunt scrieri istorice, au și o
- reprezintă o mărturie valoare literară, care rezultă din:
a efortului de a) caracterul subiectiv al relatării;
transformare a limbii b) caracterul memorialistic al multor
din mijloc al pagini;
comunicării directe, c) prezența unor procedee ale prozei
într-unul de creație și artistice (narațiunea, caracterizarea,
transmitere a culturii. descrierea, portretul, dialogul).
 INTROSPECȚIA

Știu să Știu să
Știu 1.Să definesc fac 1. Contribuția acționez Analizați
conceptul de portretul lui
cronicarilor la
„cronică”, Ștefan cel Mare,
dezvoltarea
”cronicar”, urmărind
culturii române.
„letopiseț”. elementele ce
2. Numiți idei constituie
2. Cele mai umaniste modelul
importante relevante domnitorului
cronici. desprinse din exemplar.
Letopiseț.

3.Cei mai
mari cronicari
moldoveni.
 În lumina acestor idei enunțate mai sus,
putem afirma că, atât Grigore Ureche, Miron
Costin, cât și Ion Neculce contribuie la
dezvoltarea limbii române literare prin crearea
unor opere literare, dar și prin întemeierea unor
modele culturale, care le asigură statutul de
scriitori întemeietori, aflați chiar la însăși originea
scrisului.
 EXTINDERE

Vezi rubrica Rânduri – Gânduri pentru a te inspira.

TEMĂ PENTRU ACASĂ

Redactați un eseu nestructurat cu tema:

„Cronicarii sunt stâlpii literaturii noastre
umaniste .”
Fiecare eveniment trăit,
poate deveni o valoare
culturală.
 BIBLIOWEBOGRAFIE:

1.Călinescu George, „Istoria literaturii române de la origini până

în prezent”, Editura Minerva, anul 1982, pg. 16-18;
2.Costin Miron, „Letopiseţul Ţării Moldovei”, www.wikipedia.org;
3. Neculce Ion, „Letopiseţul Ţării Moldovei”, „O samă de
cuvinte”, www.wikipedia.org;
4. Piru Alexandru, „Istoria literaturii române de la început până azi”,
Editura Univers Bucureşti, anul 1981, pg. 18-20;
5.Ureche Grigore, „Letopiseţul Ţării Moldovei”, www.wikipedia.org;