 Muzeu Etnografic, Biserica din

Chechis, Craciunul in
Maramures, Casa Palaguta, Zilele
Maramuresului, Ziua Universala
a Iei Romanesti, Noaptea
Muzeelor

Muzel
Etnografic
din
Maramures

Iuga Octavian Liviu

28.02.2023

Muzeul Entografic din Maramures

Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populara Baia Mareste o instituţie publică de cultură
aflată în subordinea Consiliului Judeţean Maramureş. Muzeul este situat pe Dealul Florilor,
într-o zonă pitorească a municipiului, în apropierea Centrului Istoric. Instituția este formată din
două locații: Muzeul Satului și Secția Pavilionară care se află în clădirea fostului Teatru de Vară
al orașului.
În fața clădirii Secției Pavilionare se află un ansamblu statuar al celebrului sculptor Vida Gheza.
Ansamblul cuprinde 12 coloane, reprezentând figuri de maramureșeni și măști din mitologia
locală care evocă masacrul comis la 14 octombrie 1944 de trupele horthyste aflate în retragere,
atunci fiind au fost uciși 42 de localnici – români și evrei – pe motiv că ar fi fost partizani.
Câmpul Tineretului, recent renovat, oferă un generos spațiu verde, aflându-se în vecinătate cu
Parcul Municipal Regina Maria, o locație de recreere  pentru cei care își doresc plimbări lungi și
relaxante.
Tot în apropiere puteți admira Monumentul Ostașului Român care a fost ridicat pentru a
comemora vitejia eroilor căzuți la datorie în luptele crâncene ale celui de-al doilea război
mondial.
Centrul Istoric, situat la doar 5 minute de muzeul nostru, dă posibilitatea turiștilor să se bucure
de gastronomia locală oferită de restaurantele și pensiunile ospitaliere din zonă. De asemenea,
puteți vizita obiectivele culturale ale Centrului Vechi: Piața Cetății, Turnul Ștefan, Muzeul
Județean de Istorie și Arheologie, Centrul Artistic Baia Mare și Teatrul Municipal.
În anul 1899 a luat ființă la Baia Mare Asociația Muzeală Băimăreană formată din
intelectualitatea orașului ai cărei membrii au donat obiecte care au constituit primele colecții ale
muzeului băimărean. Cel de-al doilea război mondial a întrerupt activitatea muzeală care a fost
reluată în 1950, însă atunci se punea un accent deosebit pe secția de istorie. Aprobarea de
înființare a unei secții de etnografie și artă populară a venit abia în 1964. În perioada următoare,
în vederea dezvoltării secției etnografice au fost organizate campanii de achiziții a obiectelor de
artă populară conduse de renumitul etnograf Tancred Bănățeanu.
Creșterea substanțială a colecțiilor secției de etnografie, precum și deosebita valoare a pieselor,
recunoscută de către marii specialiști în domeniu: Tancred Bănățeanu, Boris Zderciuc, Silvia
Zderciuc, Nicolae Ungureanu, Cornel Irimie, Georgeta Stoica, a impus organizarea unui muzeu
etnografic cu o expoziție pavilionară. În acest scop a fost obținută clădirea Teatrului de Vară,
aflată atunci în avansată stare de degradare, fiind supusă ulterior unor lucrări de reparații
capitale și transformări pentru a putea găzdui atât expoziția, cât și depozitele secției. Nu s-a
renunțat nici la ideea păstrarii spațiului pentru spectacole: scena și amfiteatrul care are
aproximativ 800 de locuri.
Secția în aer liber – Muzeul Satului – a fost inaugurată în 15 august 1985, după îndelungate
eforturi ale specialiștilor în domeniu și ale autorităților locale. Inițial suprafața pe care se
întindea muzeul în aer liber a fost de 12 hectare, în momentul de față rămânând 6 hectare.
Monumentele de arhitectură populară reprezintă cele patru zone etnografice ale județului:
1
28.02.2023

Maramureșul Istoric, Chioar, Lăpuș și Codru.

După unirea Maramureşului cu patria mamă, începând cu

anul 1921, din iniţiativa profesorului Gheorghe Vornicu şi
datorită impulsului ASTREI, începe o amplă acţiune de
organizare a unui muzeu etnografic al Maramureşului.
Eforturile profesorului Vornicu au fost în cele din urmă,
încununate de succes. În anul 1926, cu ocazia Congresului
profesorilor de geografie din România, care s-a ţinut la Sighet, în prezenţa savantului Simion
Mehedinţi, se inaugurează Muzeul Etnografic al Maramureşului în clădirea Palatului Culturii.

În anul 1940, după Dictatul de la Viena, Maramureşul a fost încorporat Ungariei hortiste, astfel
că cea mai mare parte a colecţiilor s-a pierdut. După război, în anul 1954, se reînfiinţează
muzeul local, sarcina reorganizării fiindu-i încredinţată lui Francisc Nistor. Acesta, cu pasiune
şi tenacitate, va străbate satele Maramureşului, punând bazele unei noi colecţii care va constitui
nucleul actualului muzeu.

În anul 1969 muzeul primeşte spaţiile din clădirea cinematografului în care se va organiza
muzeul etnografic cu expoziţia de bază. Proiectul este realizat de arhitectul Bobi Niculescu de la
Întreprinderea Decorativa Bucureşti pe baza unei tematici elaborate de Francisc Nistor şi Mihai
Dăncuş.

BISERICA DIN CHECHIS

2
28.02.2023

Biserica de lemn cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este sufletul „Satului de pe
deal”, fiind adusă din localitatea Chechiș în anul 1939  de către Episcopia Greco-Catolică
Româna a Maramureșului, prin episcopul Alexandru Rusu. Astfel, prin grija acestui episcop,
biserica a fost salvată, pentru că în caz contrar ea
ar fi dispărut așa cum au dispărut alte monumente.

În Baia Mare ea a fost ridicată pe Dealul Florilor

într-un minunat peisaj de unde veghează
credincioșii din orașul de pe malul Săsarului. În
anul 1990, pe cheltuiala Episcopiei Ortodoxe a
Maramureșului și Sătmarului din Baia Mare, încep
lucrările de restaurare a acestui monument de
arhitectură. Restaurarea a adus lăcașul de cult la
forma sa inițială. După sfințirea din 1998, biserica
a primit hramul Sfântului Mare Mucenic
Gheorghe, fiind un loc de reculegere pentru orice credincios. Actualmente biserica se află în
cult, iar credincioșii pot lua parte la Liturghie duminica și în zilele de sărbătoare. Lăcașul de cult
din Muzeul Satului este un monument de o valoare artistică deosebită; deși au trecut peste 300 de
ani de când a fost construită, uneori uitată, dar întotdeauna readusă la viață, ea va dăinui peste
timp, ocrotită de Dumnezeu.

3
28.02.2023

CRACIUNUL IN MARAMURES

În Maramureș, de Crăciun satele răsună de colinde, iar în casele țăranilor se mai păstrează vii
numeroase tradiții și obiceiuri specifice sărbătorilor de iarnă.

În Ajunul Crăciunului, în orașe, dar mai ales în unele sate

maramureșene pot fi văzute grupuri de colindători, tineri
și bătrâni, care se adună și vestesc Nașterea Domnului
din casă în casă. Pe lângă celebrul obicei al colindatului,
aici pot fi văzute și alte tradiții nealterate, precum
Viflaimul, umblatul cu „steaua”, umblatul cu „capra”
sau jocul moșilor.

După slujba specială de Crăciun, moroșenii se

întorc de la biserică și colindă pe la case toată
noaptea, răspândind prin colinde vestea Nașterii
Mântuitorului. Cetele de colindători se aud pe
ulițele satelor până târziu în noapte, iar truda lor
este răsplătită de către gazde cu nuci, mere,
cozonaci, dar și cu vin, horincă sau cârnați.

În Maramureș se aud în special colinde creștine cu

specific local, dar și unele colinde păstorești,
variante ale Mioriței, sau colinda cerbului, cunoscute din timpuri străvechi.

Din Ajunul Crăciunului și până la sfârșitul zilelor de Crăciun sau, în unele zone până mai târziu,
se umblă cu steaua. În special copiii sunt cei care poartă vestea Nașterii Domnului, fiind astfel
asemeni Magilor care au fost călăuziți de o stea pentru a ajunge la Bethleem, locul nașterii lui
Iisus.

Stelarii, care sunt copii mai mici sau mai mari, poartă steaua îmbrăcați în costume populare sau
în costume albe cu panglici multicolore, purtând coifuri cu numele personajelor biblice. Steaua
cu care umblă copiii este împodobită cu hârtie colorată, iar în centru are o icoană de hârtie care
simbolizează o scenă biblică. Ajunși la casa gazdei, stelarii cântă la poartă sau în casă, iar apoi
sunt răsplătiți cu colaci, mere, nuci și, mai recent, cu bani.

Jocul „caprei” este la origine un ceremonial grav, care, conform etnologilor, își are originea în
Grecia antică. Jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor la
animalele din turmele păstorilor și recolte bogate.

4
28.02.2023

CASA PALAGUTA

Muzeul este locul de adeverire a identității noastre colective…în fața celorlalți…în fața
alterității…și între noi. Aici casele ajung cu rădăcinile rântuzite, aici obiectul muzeal își caută
seva în sufletul nostru, al urmașilor. Chiar dacă muzeul este un sat al satelor, el nu are
meleaguri, nu are adresă, nu are vecini și indică doar ancestralitatea noastră.
Aici, în muzeu, fiecare exponat nu depune mărturie numai despre stăpânul său, căpătat în timp,
el ne vorbește și despre etnia acestuia, despre ethosul și toposul de unde a fost extras, la un
moment dat. Aici, în muzeu, fiecare obiect participă, într-un fel, la o poveste, „perefăcută”, apoi
reconfigurată, după ce ani și ani, uneori sute de ani, respectiva entitate muzeală și-a stâmpărat
doar propria identitate, și-a limpezit icoana.
Atestată documentar la 1360, comuna Desești este foarte bine reprezentată în Muzeul Satului din
Baia Mare. În primul rând, această prestigioasă instituție județeană de cultură se poate mândri
cu prima poartă pe cinci stâlpi din Maramureș, respectiv poarta Traian Bilțiu – Dăncuș (1936).
Neprețuitul exponat a încununat, la acea vreme, intrarea în județul Maramureș, în satul Crăcești
(azi, Mara) și este creația unui om cult, pictorul Traian Bilțiu – Dăncuș.
În cel de-al doilea „caz” este vorba despre „Casa Pălăguță”, din Desești (Roman Palaga); în fapt
o casă de locuit, construită în prima jumătate a secolului al XIX -lea, o construcție „cu două
încăperi și pipniță”, adică cu casă și tindă și pivniță sub camera mare. Obiectivul a fost
identificat în teren în anul 1979 de către doamna muzeograf Janeta Ciocan. În anul 1980, ea a
fost strămutată în muzeu de către echipa muzeului coordonată de restauratorul Gheorghe Dâmb.
Pe Dealul Florilor respectiva casă a fost ridicată întocmai cu situația ei inițială, adică peste
pivniță și fundație, făcute din piatră de râu, cu grosimea zidului de aproximativ 50 de cm. Celor
două încăperi li s-a respectat destinația inițială (casa cu cuptor și tindă cu „băbuie”, cu
pardoseală de lut, având dimensiunile de 4,20/3,50 m și respectiv 3/3,50 m.
Obiectivul a prezentat interes deosebit în primul rând datorită pereților din lemn de ulm, un
material mai rar în zonă, ciopliți pe patru fețe, iar îmbinarea pereților și chiotorilor făcându-se în
unghiuri drepte. Acoperișul este în patru ape, cu corni lungi de șase metri, îmbinați, la rândul lor
direct pe grindă, iar dranița a fost și este de brad, lungă de 0,80 metri, bătură la un rând. În
camera de locuit exista un cuptor cu vatră deschisă, poziționat în dreapta ușii, realizat din lespezi
de piatră, zidite cu pământ. Fumul era condus în tindă prin horn „la băbuie”, de unde apoi
„urca pe gura podului”. Sistemul de iluminat era asigurat de către ferestre, de „lumina din
vatră” și de „o lampă cu petrol”.
Cu siguranță că tezaurul de neprețuit al acestei case îl reprezintă poveștile generațiilor care au
viețuit din ea. Există o „dulceață a satului”, așa cum există o „dulceață a copilului” pentru că
istoria s-a „ales” la sat și se reculege la oraș, în muzee și în sufletele noastre tânguite. Satul
rămâne, oarecum, un fel de purgatoriu remanent, prin bunul simț și prin cei șapte ani de-acasă.

5
28.02.2023

ZILELE MARAMURESULUI

Începând din anul 2015, Consiliul Județean Maramureș organizează în luna mai a fiecărui an
evenimentul-maraton Zilele Maramureșului care cuprinde numeroase manifestări culturale și
artistice (lansări de carte, expoziții, spectacole, târguri, festivaluri) desfășurate în tot județul, pe
parcursul mai multor zile.

Cu această ocazie, muzeul nostru este gazda diverselor evenimente din program, dintre care
amintim: Festivalul dacilor liberi, Simpozionul științific Ziua Națională a Costumului Tradițional din
România organizat de specialiștii instituției noastre, târg de meșteri populari, degustare de produse
tradiționale, momente artistice susținute de ansambluri folclorice, vernisaje expoziționale, lansări
de carte.Vizitatorii beneficiază de intrare liberă în muzeu.

ZIUA UNIVERSALA A IEI ROMANESTI

Un alt eveniment important care se desfășoară în muzeul nostru este  ziua dedicată iei românești, respectiv
cămășii maramureșene – emblemă a păstrării tradiției pe aceste meleaguri.

Iubitorii straielor populare  sunt așteptați la muzeu pentru a se bucura de activitățile special concepute
pentru această zi: parada cămășilor tradiționale, concurs între meșterii populari „Cea mai mândră
cămeșă”, vernisaje expoziționale, concerte, ateliere pentru copii, târg de meșteri.

Datorită acestui eveniment, am observat încântarea de a îmbraca frumoasa cămașa maramureșeană care
este purtată cu mândrie chiar și de către orășeni, participanți în număr mare la activitățile muzeului nostru.

6
28.02.2023

NOAPTEA MUZEELOR
Acest eveniment inedit are loc anual în prima sâmbătă care urmează Zilei Internaționale a Muzeelor – 18
mai. Vizitatorii au acces gratuit în Secția Pavilionară unde pot viziona expoziția de bază și expozițiile
temporare, fiind de asemenea implicați în diferite activități atractive concepute de specialiștii muzeului,
printre care și tombolă cu premii. La unele ediții se desfășoară și concerte (folk, muzică populară) și
spectacole în Teatrul de Vară, proiecții de filme, totul într-o atmosferă caldă și animată.