Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Europa
Proiect realizat de:
Diana Huțanu
Mara Noreanu
Mihai-Sebastian Nicolăescu
Ana-Gabriela Purecel
Andra Tudor-Olteanu
Din cauza numeroaselor perspective care pot fi abordate pe această temă, este
imposibil să fie formată o concepție unică și cuprinzătoare despre cultura europeană.
Astfel, vom analiza nu cultura europeană ca un întreg, ci subculturile care o
compun, divizate în funcție de zone geografice:
o Europa de Est
o Europa de Vest
o Europa de Nord
o Europa de Sud
Europa de Est
Originile termenului "Europa de Est" sunt destul de recente. Pentru foarte mulți ani,
Europa a fost împărțită după metoda nord-sud, statele sud, mediteraneene, având multe în
comun, o altă regiune cu caracteristici comune fiind constituită din zonele nord-atlantică și
baltică.
Termenul a fost folosit în zilele noastre în țările occidentale pentru a denumi generic țările
continentului care s-au aflat sub regimuri comuniste, așa numitul "Blocul Estic". Conceptul
de Europă de Est a fost întărit de dominația comunismului și în special a Uniunii Sovietice
în zonă, după cel de-al Doilea Război Mondial.
România
Ursitoarele
O altă tradiție irlandeză este dedicată ... săruturilor de piatră. Face parte din
faimoasa piatră Skunk și este montat pe peretele Castelului Blarney. Sărutul cu o
relicvă veche, potrivit irlandezului, oferă participantului ritului o elocvență
specială. Pentru a duce la îndeplinire ritualul, trebuie să atârnați într-un mod
special de un parapet înalt, care amenință, în caz de eșec, răni grave. Statisticile
tace în legătură cu procentul de sărutări ale unui bloc rece care au obținut un
succes fără precedent în oratorie, dar mulți încă îndeplinesc un ritual ciudat.
Apropo, această atracție a Irlandei este recunoscută drept „cea mai neigienică din
Europa”.
Europa de Sud
Spania
Spania este ţara care a dat lumii paella şi sangria. Care se mândreşte cu Picasso şi Dali. Cu
Camilo José Cela, câştigătorul premiului Nobel pentru literatură. Tot de aici a pornit în
aventura sa Don Quijote, călare pe mârţăoagă şi înarmat cu arme din carton. Ar fi putut să-i
dedice victoriile Dulcineei, cântându-i o serenadă la chitara inventată pe aceste meleaguri.
Iar ea, toată volane şi cu trandafir roşu în păr, i-ar fi putut dansa pe muzică flamenco. Stiati
ca...:Spaniolii nu se grăbesc, nu obișnuiesc să fie punctuali și se odihnesc după-amiaza. Iau
cina târziu în noapte. Apreciază cultura şi modestia. Nu le place să stea la coadă. Numele de
familie al unui copil este compus din numele de familie al tatălui şi numele de familie al
mamei. Prin căsătorie, femeia nu ia numele de familie al soţului.
Festivalul Taurilor Un oras linistit si nu foarte spectaculos,
Pamplona a deveni faimos in intreaga
lume pentru curajul (sau prostia?)
locuitorilor care, an de an, se arunca in
curse nebunesti alaturi de fiorosii tauri.
Cursele cu tauri de la Pamplona fac
parte din festivalul anual dedicat
Sfantului Fermin, sau Sanfermines cum
il numesc localnicii. Festivalul incepe
pe 6 iulie, la pranz, dupa ce primarul
anunta oficial deschiderea, de la
balconul primariei. Se pare ca
sarbatorile dateaza inca din secolul
XIII. Cursele cu tauri incep pe data de 7
iulie, dimineata, la ora 8:00 si se repeta
in fiecare zi, pana pe 14 iulie. Curajosii
trebuie sa fie la linia de start la ora
7:30, imbracati in alb, cu o esarfa rosie
la gat. Ii asteapta o cursa de 825 de
metri, care dureaza, in medie, trei
minute.
Festivalul La Tomatina:
In localitatea Bunyol, situata langa Valencia, are
loc o lupta colosala cu rosii, in ziua de miercuri
din ultima saptamana din august, in fiecare an.
Desi, in mod oficial, acest festival incepe miercuri,
oamenii intra in atmosfera specifica inca de la
inceputul saptamanii.Punctul culminant al
festivalului este lupta cu rosii care are loc intre
orele 11 si 13 in ziua de miercuri.Acest eveniment
a devenit unul dintre cele mai importante
festivaluri de vara din calendarul spaniol, atragand
mii de oameni in acest mic oras de langa Valencia,
oameni care doresc sa se distreze si sa ia parte la
aceasta sarbatoare.Un fapt ciudat este ca, in ultimii
ani, Festivalul La Tomatina a devenit victima
propriului succes. Numarul mare de persoane care
isi fac prezenta la acest festival a ingreunat accesul
camioanelor cu rosii in zona centrala.
Europa de Nord
Suedia
Midsommar
Midsommar reprezintă cea mai
importantă sărbătoare a verii. Soseşte
căldura, nopţile devin lungi şi luminoase.
Se împodobesc şi se înalţă prăjini, pomi
curăţaţi ce amintesc de maial/ramura sau
pomul de arminden (1 mai). Este o
sărbătoare sub semnul tradiţiilor străvechi
pe care nordicii ţin foarte mult să le
păstreze. Pentru început, trebuia făcut
curat în casă. Apoi se împodobea casa, si
prin interior, şi prin exterior, cu flori şi
frunze de mesteacăn sau alt copac. Pe uşi
atârnau coroniţe, care din vremuri vechi
se aşterneau şi afară pe câmp. Locaţiile
festinului se împodobeau şi ele, ca şi
căruţele sau bărcile care transportau
oamenii într-acolo. În oraşe se deschideau
târguri înainte de Midsommar, unde
ţăranii vindeau coroniţe.
Aprinderea unui rug şi dansul în jurul focului sunt probabil printre cele mai timpurii
cutume asociate festivalului verii. În folclorul rural noaptea respectivă era una din cele mai
magice nopţi ale anului, când natura îşi manifesta forţele. Graniţa dintre lumea umană şi
cea supranaturală s-ar fi subţiat mai tare decât de obicei.
Roua se afla şi ea la mare căutare şi oamenii umblau desculţi prin ea pentru că se spunea
că aşa vor rămâne sănătoşi tot anul.
Tradiții de Crăciun suedeze
Despre Moşul din Suedia se spune adesea că ar fi o combinaţie între americanul Santa
Claus şi piticii cenuşii din grădini. Ruda cea mai apropiată a moşului în spaţiul scandinav
pare totuşi a fi...un ţap.
Una dintre cele mai vechi descrieri ale
curiosului personaj datează din 1870.
Conform unei documentaţii din regiunea
Götaland, ţapul apare pe o moşie şi poartă
cu el o condică. Este primit în casă şi
întrebat de unde vine, ce vârstă are şi
încotro se îndreaptă. Ţapul răspunde că
vine de peste mări şi ţări, că are nu mai
puţin de 700 de ani, după care împarte
cadourile şi dispare, pentru că încă mai
trebuia să ajungă în foarte multe locuri.
Ţapul ar fi fost iniţial o figură demonică ce
a evoluat mai mult spre un bufon. Cu
timpul, probabil că micul demon a fost
“împăciuit” prin prefacerea sa într-un erou
pozitiv.
O adevărată cultură a Austriei a început să prindă
Austria contur pe vremea când teritoriul actual al Austriei era
parte a Sfantului Imperiu Roman, având în actul
Privilegium Minus din 1156, care a ridicat Austria la
statutul de ducat, un pas important spre cristalizarea
acestei culturi proprii. Cultura Austriei a fost evident
masiv influențată de cea a vecinilor sai , Germania,
Italia, Cehia, mai exact Boemia și Ungaria.