PARCUL NATURAL

LUNCA JOASĂ A PRUTULUI

INFERIOR
Poziția geografică

Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior

este o arie naturală protejată cu regim de
rezervație cu o suprafață de 8247 ha,
constituită prin apariția H. G. 2151/ 2004 în
scopul protecției și conservării biodiversității
din lunca inundabilă a râului Prut.
Arealul Luncii Joase a Prutului Inferior se
întinde pe 145 km, cuprinzând trei
componente:
 Lunca Inferioară a Râului Prut (122 km), dintre talvegul apei
și digul de apărare împotriva inundațiilor, pe distanța
Giurgiulești- vamă și localitatea Vlădești; amonte – între
talvegul râului și faleza Podișului Covurlui (Colinele
Covurlui), zonă aflată în regim liber de inundație;
 Zona Dunării (12 km), între talvegul fluviului și digul de
apărare împotriva inundațiilor, respectiv, de la mila 71 + 80
la mila 78 + 3;
 Zona Brateș, respectiv, Lac Brateș, cu alimentare – prin
canalul Ghimia – din Râul Prut.
Relief

Relieful Parcului Natural „Lunca Joasă a

Prutului Inferior” aparține zonei de contact
dintre Podișul Moldovei și Câmpia Română.
Spațiul analizat aparține sud- estului
Prodișului Covurlui, care cuprinde o parte
deluroasă în nord (Colinele Covurlui) și una
mai joasă în sud (Câmpia Covurlui).
Rețeaua hidrografica

Este alcătuită din râul Prut și afluenții lui (Horincea, Oancea,

Seaca, Stoeneasa, Brănești) și Chineja (se varsa în lacul
Brateș). Prutul reprezintă cel mai important curs de apă care
străbate regiunea, fiind factorul modelator principal al
Parcului „Lunca Joasă a Prutului Inferior”.
Râul Prut, cu o lungime de 953 km, izvorăște din Carpații
Paduroși din Ucraina, de unde curge spre est, mare parte din
curs fiind apoi pe directia sud- est. Se varsă în Dunăre lângă
Reni, la est de orașul Galați.
Hidrogeologia

Din punct hidrogeologic, spațiul analizat este inclus

în unitatea hidrogeologică a teraselor și șesurilor.
Caracteristicile litologice și structural permit
acumulare apelor subterane cu debit scăzut și
mineralizare puternică.
Hidrogeologia

Valoarea pH-ului ese caracteristică

domeniului neutru-slb basic,
înregistrând valori de 6,8-7,1 unități.
Clima

Zona Parcului Natural „Lunca Joasă a Prutului

Inferior” din punct de vedere climatic, data
fiind poziția pe glob, în Europa și la contactul
dintre Podișul Moldovei și Câmpia Română, se
încadrează într-o zonă cu climat temperat –
continental cu pternice influențe excesive.
Soluri
Solul reprezintă un patrimoniu geologic și arheologic.
Procesul pedogenetic predominant pentru solurile din clasa
cernisolurilor este cel de formare și acumulare a humusului în zona
respective este bine dezvoltat, favorizat de clima semiaridă-
semiumedă și de substratul bogat în calciu.
Materialul parental pe care s-au format cernoziomurile este
reprezentat aici exclusive din loessuri și depozite loessoide, pe
suprafețe interfluviale  orizontale sau slab înclinate. Vegetația
natural de stepă a fost înlocuită aproape în întregime de culturile
agricole, iar apa freatică se găsește la adâncimi mari (peste 10 m).
 Principalele ecosisteme existente în Lunca
Joasă a Prutului Inferior sunt cele acvatice
(cca. 60% din suprafață) reprezintate de râul
Prut, fluvial Dunărea, lacuri și bălți naturale
sau amenajate pisciol și, cele forestiere. Mai
puțin sunt reprezentate terenurile arabile și
pășunile.
 Parcul Natural „Lunca Joasă a Prutului Inferior” se află pe traseul a trei
coridoare majore de migrație a păsărilor. Bogăția tipurilor de habitate se revarsă
în numărul de specii de floră și fauna sălbatică- 228 specii de păsări, 24 specii de
mamifere, 13 specii de reptile, 14 specii de amfibieni, 50 specii de pești- multe
fiind cu statut- special- ocrotite, endemic, rare, foarte rare, vulnerabile sau pe
cal de dispariție.
 Becațina mare, (Gallinago media)

FAUNĂ

Cristelul de câmp,
FAUNĂ
 Pisica salbatica
FAUNĂ

Vulpe
Dihorul de stepă
Sacal
MIstret
Capriorul
FLORĂ
Rogoz (Carex reparia)  Pipirig (Scirpus sylvatjcus) 

Papură (Țypha latifolia) 
FLORĂ

Plutnița (Nymphoides peltata) 

Ciulinul de baltă (Trapa natans) 

Troscotul de apă (Polygonum amphibium) 
FLORĂ

Frasinul (cu specii de Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia)

Ulmul (Ulmus laevis), 

Stejar (Quercus robur)
FLORĂ

Păducel (Crataegus monogyna)

Porumbar (Prunus spinosa),
Corn (Cornus mas)
Lant trofic
Retea trofica
Retea trofica
Retea trofica
Concluzii
Menţinerea echilibrului ecologic al speciilor funcţie de condiţiile mediului
Organismele vii din zona Prutului inferior, atât vegetale cât şi animale,
interacţionează între ele, convieţuind într-un anumit mediu de viaţă (zone
umede, pajişti, asociaţii vegetale stepice etc.), aflându-se într-un echilibru
dinamic funcţie de condiţiile concrete ale mediului. Astfel, efectivele diferitor
grupe de nevertebrate (viermi, moluşte, insecte etc.), specifice biotopurilor
naturale, sunt condiţionate de starea ecologică a ecosistemelor acvatice (lacuri,
bălţi etc.), a asociaţiilor vegetale din zonele umede şi influenţează, la rândul
lor, populaţiile de amfibieni şi reptile, păsări şi mamifere, servindu-le ca hrană.
În ce priveşte speciile de amfibieni şi reptile acestea sunt consumate de diferite
specii de păsări (acvatice, răpitoare), dar şi mamifere etc.
Un alt exemplu ar fi hrănirea păsărilor (a.n. specii frugivore şi granivore, cum
sunt sturzii, câneparii, scatiii, florinţii, botgroşii, mugurarii s.a.). cu seminţele
şi fructele arborilor, arbuştilor şi a plantelor ierboase. Păsările, puii şi ouăle
acestora, la rândul lor, sunt consumate de alte specii de păsări răpitoare
(acvile, ulii, şoimi), dar şi de mamifere (dihor, pârş, vulpe, câine enot ).
 VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE!