20.1.

2015 PARCUL NATURAL

LUNCA JOASĂ A PRUTULUI
INFERIOR
 UNIVERSITATEA “VALAHIA” din TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA: INGINERIA MEDIULUI ȘI ȘTIINTA ALIMENTARĂ
DEPARTAMENTUL: INGINERIA ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ÎN
AGRICULTURĂ

PARCUL NATURAL
„LUNCA JOASĂ A
PRUTULUI INFERIOR”

Student: Popescu Diana

2014 – 2015
Cuprins:

A. Capitolul I
1. Poziția geografica
1.1. Delimitarea
1.2. Căi de acces
2. Geologice și morfologice
3. Rețeaua hidrografică
3.1. Hidrogeologia
4. Clima
5. Solurile
B. Capitolul II
1. Habitate
2. Flora
3. Fauna
C. Capitolul III
1. Concluzii/ recomandări

Anexe
 PARCUL NATURAL

„LUNCA JOASĂ A PRUTULUI INFERIOR”

Capitolul I

Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior este o arie naturală protejată cu regim de
rezervație cu o suprafață de 8247 ha, constituită prin apariția H. G. 2151/ 2004 în scopul protecției
și conservării biodiversității din lunca inundabilă a râului Prut. (Anexa 1)

1. Poziția geografică

Parcul Natural “Lunca Joasă a Prutului Inferior” este situat in Galați, județul Galați. Este o
rezervație de peste opt mii de hectare constituită cu scopul de a proteja și conserva biodivesitatea
din Lunca râului Prut. (Anexa 2)

Parcul Natural „Lunca Joasă a Prutului Inferior” corespunde, în prezent, zonei inundabile a
râului Prut ce străbate granița de est a judetului Galați, între bornele hectometrice 6216, 6245 ce
marcheaza granița dintre județul Galați și Vaslui și confluența râului Prut cu Dunărea care se face
la hectometrul 7420, limita sudică a parcului natural fiind traversată de talvegul Dunării între
fluviațiile 71+ 400 și 78.

Relieful Parcului Natural „Lunca Joasă a Prutului Inferior” aparține zonei de contact dintre
Podișul Moldovei și Câmpia Română. Spațiul analizat aparține sud- estului Prodișului Covurlui,
care cuprinde o parte deluroasă în nord (Colinele Covurlui) și una mai joasă în sud (Câmpia
Covurlui).

Arealul Luncii Joase a Prutului Inferior se întinde pe 145 km, cuprinzând trei componente:

a) Lunca Inferioară a Râului Prut (122 km), dintre talvegul apei și digul de apărare
împotriva inundațiilor, pe distanța Giurgiulești- vamă și localitatea Vlădești; amonte – între
talvegul râului și faleza Podișului Covurlui (Colinele Covurlui), zonă aflată în regim liber
de inundație;
b) Zona Dunării (12 km), între talvegul fluviului și digul de apărare împotriva
inundațiilor, respectiv, de la mila 71 + 80 la mila 78 + 3;
c) Zona Brateș, respectiv, Lac Brateș, cu alimentare – prin canalul Ghimia – din Râul
Prut.
 1.1. Delimitarea

- Nord: Amenajarea piscicolă Mața – Rădeanu, sat Vădeni, com. Cavadinești; Gradiniță
convențională cu Județul Vaslui;
- Est: Râul Prut – graniță naturală cu Republica Moldova;
- Sud-Est: Republica Moldova; Ucraina;
- Sud: Fluviul Dunărea; Municipiul Galați;
- Sud-Vest: Municipiul Galați;
- Vest: Suprafere agricole; intravilan localități: Vlădești, Oancea, Rogojeni, Vădeni.

Utilizând sursele variate de informare am evidențiat și o altă delimitare ce se atribuie parcului

natural. Așadar, parcul se află în sudul și estul județului Galați, având urmatoarele limite:

- Spre Nord – pornește din dreptul Cotului Rusului, de la confluența râurilor Elan și Prut;
- Spre Sud – pornește de la confluența Prutului cu Dunărea (inclusivinsula Cărăușului, Balta
Zătun);
- Spre Vest – are ca limită colinele Covurluiului;
- Spre Est – se află granița de stat cu Republica Moldova pe o lungime de 122,4 km, până
la limita cu județul Vaslui.

Are o lungime de 145 km și din suprafața sa, 62% este ocupat de diferite ecosisteme acvatice
(curs de apă, lacuri, bălți sau zone mlăștinoase), 25% este ocupată de păduri de luncă, 6% pășuni,
7% terenuri agricole, construcții, drumuri și altele, iar culturile agricole ocupă un foarte mic
procent de 4%. Se mai găsesc pajiști umede și alte tipuri de ecosisteme. (Anexa 3)

1.2.Căi de acces

Principale (Anexa 4)

- Spre Sud:
1. Acces feroviar pe relația București - Galați prin Magistrala CFR 700 cu stație la Galați
și prin linia 703 Galați - Bârlad aflată în apropiere, la vest.
2. Acces rutier DN2B (Galați - Giurgiulești vamă).
3. Accest fluvial pe Dunăre.
- Spre Vest:
1DN26, din care se ramifică drumurile Frumușița-Scânteiești(DJ261A), Folțești-
Tg.Bujor (DJ242), Măstăcani-Chiraftei-Fârțănești (intersecție cu DJ242) - Tg.
 Bujor, Oancea-Roșcani(DJ242E) - intersecție cu DJ242D -Băneasa (DJ242B)- Tg.
Bujor, Suceveni-Băneasa (242D).
- Spre Nord: la limita cu județul Vaslui există un drum agricol, dinspre Cavadinești.
- Spre Est: râul Prut, navigabil pentru ambarcațiuni mici (șalupe usoare).

Secundare, care asigură legatura cu satele component

- Suceveni-Rogojeni, Cavadinești-Vădeni, Suceveni-Vădeni, Suceveni-Onciu,Vlădești-

Roșcani, parțial asfaltate.

Calitatea cailor de comunicatie principale este relativ bună.

2. Geologie și geomorfologie

Bazinul hidrografic Prut în zona sa inferioară de pe teritoriul județului Galați, se încadrează în

marea unitate geomorfologică a Podișului Moldovei, subunitatea Platforma Bârladului cu sectorul
său Platforma Corvului, care este subdivizată la rândul ei în colinele Covurluiului și Câmpia
Covurluiului. Din fragmentarea reliefului s-au separate trei unități geomorfologice: platouri, văi și
Lunca Prutului.1

Din punct de vedere geologic în fundamental parcului se regasesc formațiunile hercinico-

kimmerice ale promotoriului nord- dobrogean alcătuite din șisturi cristaline și sediment paleozoice
triasice și jurasice, cutate în orogeneza hercinică și kimmerică veche.

În partea de nord a arealului în triasic, peste fundament s-au depus gresii, argile vișinii, calcare
și dolomite, peste care se gasesc formațiuni jurasice cu argile cărămizii cu gresii și calcare
organogene, ce au un character discontinuu. Peste acestea apar depozite subțiri Paleogene medii și
sarmatiene alcătuite din calcare, marne, argile și nisipuri.

În partea sud, depozitele sarmațiene sunt foarte subțiri și cuprind argile marnoase și nisipuri.
Peste acestea apar formațiunile Pliocene, peste care sunt dispuse depozite loessoide pleistocene
inferioare și medii, ce caracterizează cea mai mare parte a interfluviilor și teraselor. În lunca
Prutului sunt specific depozitele Holocene superioare alcătuite din depozite loessoide nisipuri și
pietrișuri, care corespund aluviunilor actuale depuse.

Geomorfologic relieful luncii se prezintă în general plan, cu o pantă continua de la nord spre
sud. Transversal terenul este înclinat spre râul Prut (est). Ascpectul general al luncii este cel al unei

1
Lunca Joasă a Prutului- Portal Natura 2000
depresiuni largi. Microrelieful este reprezentat de forme de acumulare (grinduri) și forme negative
(foste lacuri, gârle, balți și mlaștini).

Altitudinea reliefului variază între 3 m în Lunca Joasă a Prutului Inferior (la confluența cu
Dunărea) și 29,4 m pe Dealul Cocoșului. Lunca Prutului are altitudini de 10-20 m în partea nordică
(la nord de Oancea) și sub 10 m spre varsarea în Dunăre. Valorile altitudinii cresc spre nord și spre
vest.

3. Rețeaua hidrografică

Este alcătuită din râul Prut și afluenții lui (Horincea, Oancea, Seaca, Stoeneasa, Brănești) și
Chineja (se varsa în lacul Brateș). Prutul reprezintă cel mai important curs de apă care străbate
regiunea, fiind factorul modelator principal al Parcului „Lunca Joasă a Prutului Inferior”.

Râul Prut, cu o lungime de 953 km, izvorăște din Carpații Paduroși din Ucraina, de unde curge
spre est, mare parte din curs fiind apoi pe directia sud- est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est
de orașul Galați.

Formează granița între România și Republica Moldova. Principalul afluent pe partea dreapta
este Jijia cu afluenții Bahlui și Baseu.

- Horincea are un bazin hidrografic de 253 km2, o lungime de 32 km și un debit de

0,13 m3 Primește în apropierea de vărsare pârâul Oarba, care izvorăște din centrul comunei
Suceveni. Are sectorul inferior canalizat.
- Oancea are un bazin hidrografic de 18 km2 și o lungime de 5 km, având o vale cu
versanți foarte înclinați. Se varsă în Prut în dreptul localității Oancea.
- Stoeneasa se varsă în Prut în nordul localității Vlădești, având un bazin hidrografic
de numai 7 km2 panta fiind de 18%.
- Chineja este cel mai importan curs de apă din acest sector după râul Prut, avind
un bazin hidrografic de 780 km2 . Este canalizată pe cursul inferior și se varsă în Prut în
dreptul localității Foltești, având un debit multiannual de 0,49 m3 /s.

Râurile din arealul analizat, din punct de vedere al modului de alimentare, se include în tipul
pluvionival (85-90% din totalul scurgerii) și subteran moderat (10-15%). În cazul precipitațiilor
ploile reprezinta 50-60%, iar zăpezile 40-50%. În verile secetoase alimentarea râurilor devine
dominant nivo-pluvială. În cazul apelor subterane, importanță lor nu este reprezentată de volumul
de apă prin care alimenteaza apele de suprafață, ci de faptul că asigură regimul permanent al unor
pâraie (Chineja, Horincea, etc.).
 Pe râul Prut, debitul mediul multiannual la stația Oancea este de 96,4 m3/s, cu variații importane
de la un an la altul (între 38,4 m3/s în 1990 și 147,9 m3/s în 1998). Cele mai mari debite se
înregistrează în lunile mai-iunie (132-133,8 m3s), iar cele mai reduse în reduse în lunile de iarnă
(66,7-71,7 m3/s). Astfel în lunile de primavară și vară se scur 65% din volumele de apă pe rîul
Prut, valorile cele mai reduse fiind caracteristice sezonului rece când înregistrează valori medii de
16,6%. Debite mici se scur și toamna (18,5%), cînd aportul redus din precipițații influențează
scăderea semnificativă a debitelor.

Dinamica lunară a debitelor (mc/s) la stația hidrologică (SH) Oancea în perioada 1979-
2008
Luna I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. XI. XII.
Oancea 66,7 71,7 84,6 124,1 132,0 133,8 125,7 118,1 100,9 82,1 73,0 72,0

Distribuția debitelor lunare medii pe râul Prut în perioada

1979-2008
160
140
120
100
80
60
40
20
0

Distribuția debitelor lunare medii pe râul Prut în perioada 1979-2008

Debitele maxime apar de obicei în perioada mai-iulie, înregistrându-se cazuri rare când acestea
sau înregistrat în afara acestui interval. Debitul maxim în intervalul 1979-2008 a fost la SH Oancea
de 757 m3/s (24 aprilie 1979), în condiţiile suprapunerii perioadei de topire a zăpezilor cu cea de
precipitaţii foarte ridicate.

Debitele lunare extreme înregistrate în perioada 1979-2008 la SH Oancea (mc/s)

Luna I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. X. XI. XII.
Maxima 263 224 340 757 578 563 479 587 476 248 200 263
Minima 22,6 17,4 26,2 23,6 25,3 13,3 32,4 27,4 26,5 27,3 26,7 19,6
 Reţeaua hidrografică a suportat schimbări semnificative în scopul ameliorării funcţiilor şi
diminuării restrictivităţilor pe care le impun. Transformările cele mai importante la nivelul
ecosistemelor naturale au fost generate de către diguri, cea mai mare parte a sectorului inferior al
Prutului şi a râurilor afluente care traversează localităţii fiind îndiguite. Digurile au modificat
regimul scurgerii apei şi sedimentelor, dar mai ales relaţia dintre apele subterane şi cele de
suprafaţă.

3.1. Hidrogeologia

Din punct hidrogeologic, spațiul analizat este inclus în unitatea hidrogeologică a teraselor și
șesurilor. Caracteristicile litologice și structural permit acumulare apelor subterane cu debit scăzut
și mineralizare puternică.

Apele subterane sub presiune sunt cantonate în nisipuri și pietrișuri aluviale din nisipuri nisipo-
argiloase cuaternare, în nisipuri și pietrișuri de terasă cuaternare, în depozite loessoide cuaternare,
în depozitele levantine sau în cele antecuaternare. Ele sunt situate sub nivelul talvegului râurilor,
neputînd fi drenate și fiind alimentate la capătul stratelor permeabile.

În nordul arealului se regăsesc ape subterane în depozite ponțiene (30-40 m adâmcime), cu

mineralizare destul de ridicată și debite foare mici. La adâmcime foarte ridicată se găsesc ape
subterane cu mineralizație semnificativă (100 m în nord și 350 m în sub).

Apele subterane din formațiunile levantine apar în nordul arealului la adâmcimi de 20-25 m și
50-60 m în sub, fiind cantonate în nisipuri medii și fine și având un grad de mineralizare ridicat și
debite mici.

Apele subterane libere din arealul analizat au o zonă de alimentare și o zonă de descăcare. Ele
pot fi:

- suprafreatice (temporare, cu character lenticular, cantonate în soluri argiloiluviale,

debite mici și influențate de climă);
- freatice (cantonate în primul orizont de material permeabile, alimentate din
precipitații sau din unități hidrogeologice sau din râuri, pot fi de interfluviu, versant sau
șes);
- de stratificație (cantonate în depozite permeabile intercalate de strate argilo-
marnoase pleistocen inferioare și Neogene, debite reduse, mineralizare ridicată).

Valoarea pH-ului ese caracteristică domeniului neutru-slb basic, înregistrând valori de 6,8-7,1
unități.
 Principalele probleme pe care le ridică apele din arealul analizat sunt legate de concentrațiile
ridicate de natriu și cloruri, care contribuie la accentuarea proceselor de alcalinizare și salinizare.
De asemenea duritatea foarte ridicată a apei, valoarea ridicată a reziduului fix și comunitățile
locale.

Concluzie, apa reprezintă o resursă esențială pentru toate activitățile umane. Spațiul analizat,
deși se caracterizează prin existența unor volume importante de apă în Lunca Prutului înregistrează
deficiențe semnficicative la nivelul calității apelor de suprafață și subterane datorită încărcării
organice și a mineralizării cu apă a populației și chiar într-o serie de activități industriale.

Dintre restricțiile impuse de apele de suprafață și subterane din arealul analizat se remarcă
suprafață ridicată ocupată de suprafețele supraumectate, repartiția a resurselor de apă, precum și
dimensiunea ridicată a riscului a riscului de inundare. Probleme legate de supramectare
caracterizează Lunca Joasă a Prutului Inferior, unde adâmcimea redusă a stratului freatic și pante
de scurgere redusă favorizează conturarea unor spații cu exces de umiditate. Afectate de aceste
procese sunt șesul Măstăcani, șesul Chiraftei. Dintre spațiile cu risc de inundații se detașează
șesurile din Lunca Prutului, precum și așezările situatie în aprpierea apelor de suprafață
permanente sau temporare (de ex. Frumușița, Șivița- Tulucești, Foltești, Oancea, Vădeni).

4. Clima

Factorii climatici condiționează dinamica compoentelor mediului, reprezentând un factor

modelator deosebit de important. Astfel, dinamica proceselor demodelare a reliefului,
caracteristicile apelor de suprafață și subterane, caracteristicile solurilor, distribuția faunei și
vegetației, productivitatea activitatilor economice, precum și adaptările comunităților umane sunt
determinate în marea pare de factorii climatici.

Zona Parcului Natural „Lunca Joasă a Prutului Inferior” din punct de vedere climatic, data
fiind poziția pe glob, în Europa și la contactul dintre Podișul Moldovei și Câmpia Română, se
încadrează într-o zonă cu climat temperat – continental cu pternice influențe excesive.

Verile au un climat în care se resimte destul de puternic caracterul arid si continental, fiind
caracterizare prin valori termice ridicate, insolație prelungită și umiditate relative a aerului redusă.
Acest lucru se datoreaza faptului că masele de aer vestice, datorită mișcării lor lente, ajung uscate
și încălzite.

Iernele sunt influențate de prezența maselor de aer rece est- continentale, ce impugn scăderea
apeciabilă a temperaturii aerului. Predominante sunt în acest spațiu masele de aer continental polar
maritime vestice (30, 9%), specific lunilor mai și iunie când cantitățile de precipitații sunt mai
ridicate, urmate de masele de aer continental polare reci, uscate și cu un grad ridicat de stabilitate
(29,4%), caracteristice perioadei reci a anului. Frecvența maselor de aer tropicale este destul de
ridicata (15,8%), fiind caracteristică în special în intervalul iunie- septembrie, când determină
creșteri semnificative de temperature și instalarea fenomenului de secetă.

Dintre caracteristicile suprafeței topografice cu influență destul de redusă asupra parametrilor

climatici amintim suprafețele acvatice (Lunca Dunării și Prutului și suprafețe lacustre), gradul de
acoperire cu vegetație forestieră. (Anexa 5)

Umezeala relative a aerului are valori medii anuale variabile în funcție de tipul suprafeței
active, dinstanța față de ecosistemele acvatice și forectiere, regimul pluviotermic și cel al
evapotranspirației etc. Astfel, valorile multianuale înregistrare la stația Galați sunt de 74% cu
valori maxime în decembrie și iunie și valori minime în aprilie-mai și iulie.

Precipitațiile atmosferice reprezintă un parametru meteorologic important pentru diversitatea

biologică, stabilitatea habitatelor natural și activitățile economice. Cantitatea medie de precipitații
multianuală variază între 442,6 mm la Galați, 460,2 mm la Oancea. Valorile reduse ale acestui
indicator indică faptul că deficitul pluviometric reprezintă o restricție importanta, mai ales în afara
zonelor de luncă care nu beneficiaza de aport suplimentar provenit din apele subterane.

În regimul annual, intervalul cu risc de producer a grindinei este mai-septembrie, cele mai
multe situații (0,4-0,5 zile pe an) fiind specific intervalului iunie-august.

Bruma înregistrează valori medii anuale cuprinse între 30-50 cazuri, cele mai multe situații
fiind specific intervalului noiembrie- decembrie. Intervalul cu risc de apariție a brumei este a treia
decadă a lunii septembrie- prima decadă a lunii mai, numărul maxim fiind de circa 100 zile. Dintre
acestea, mai puțin de 10 cazuri sunt dăunatoare dezvoltării vegetației.

Ceața este un fenomen specific Luncii Prutului, annual fiind înregistrate circa 100 zile. În
zonele interfluviu, numărul cazurilor scade până la 25-40 cazuri pe an.

Viteza medie vîntului este 3,65 m/s în Galați, valorile cele mai ridicate fiind caracteristice
vânturilor din sector Nordic (5,3 m/s), nord- vestic (4,3 m/s) si nord estic (4,2 m/s). Vitezele cele
mai reduse sunt specific vânturilor din sector estic și sud-estic ( sub2,5 m/s). Media maximelor
vitezei vântului este 22 m/s, maxima absolute fiind de 34 m/s, legatp de circulația maselor de aer
din sector nord vestic. Cea mai mica dintre valorile maxime anuale a fost de 16 m/s.

Dintre fenomenele care ridică problem la nivelul acestui spațiu se numără suhoveiul (vânt
uscat și cald) și furtunile de praf, frecvența lor fiind de 2-3 zile/an, cu frecvențe maxime în luna
august.
 Climatul arealului analizat se constituie într-un important factor de restrictivitate prin regimul
pluviotermic, circulația maselor de aer care determină creșterea dimensiunii ecologice, sociale și
economice a riscurilor climatice.

In conzluzie, factorul climatic poate fi considerat un factor de favorabilitate pentru diversitatea

biologică și omunitățile umane, chiar dacă impune numeroase resctricții în amenajarea spațiului și
costuri ridicate pentru activități economice și spații rezidențiale.

5. Soluri (caracteristicile pedologice ale luncii Prutului Inferior)

Solul are multiple funcții economice și biologice deoarece determină producția agricolă și
starea pădurilor, este sursă de materii prime, dar și de biodiversitate, habitate, specii, condiționează
învelișul vegetal, precum și calitatea apei, reglează scurgerea lichidă și solidă în bazinele
hidrografice și acționează ca o geomembrană pentru diminuarea polării aerului și a apei prin
reținerea, reciclarea și neutralizarea poluanților, cum sunt substanțele chimice, deșeurile și
reziduurile organice, etc. Solul reprezintă un patrimoniu geologic și arheologic.2

Printre zonele protejate se enumeră și județul Galați, în care putem regăsi un parc natural și 16
rezervații de importanță națională, precum și 6 rezervații de tip dendrologic- perisagistic care au
fost declarate prin HCJ nr. 46/1994 arii natural protejate de interes județean.

În 2004, 4 rezervații natural de importanță națională: Balta Vlăscuța, Balta Pochina, Ostrovul
Prut și Lunca Joasă a Prutului au intrat să facă parte din Parcul Național „Lunca Joasă a Prutului
Inferior”, nouă zonă protejată.3

Avînd o suprafață totală de 8,247 ha, parcul este o zonă natural de mare valoare științifică cu
rol de conservare a biodiversității care include 4,925 ha zone umede, 2,627 ha păduri și pajiști
umede, precum și alte habitate naturale.

Procesul pedogenetic predominant pentru solurile din clasa cernisolurilor este cel de formare
și acumulare a humusului în zona respective este bine dezvoltat, favorizat de clima semiaridă-
semiumedă și de substratul bogat în calciu.

Materialul parental pe care s-au format cernoziomurile este reprezentat aici exclusive din
loessuri și depozite loessoide, pe suprafețe interfluviale orizontale sau slab înclinate. Vegetația Commented [DP1]:

natural de stepă a fost înlocuită aproape în întregime de culturile agricole, iar apa freatică se găsește
la adâncimi mari (peste 10 m).

2
http://www.adrse.ro/Documente/Planificare/PDR/2014/2.6_Mediu.pdf
3
HG nr. 2151/2004.
 În condițiile climatice de aici, constituenții solubili rezultați prin alterare, sunt îndepărtați de
apa de precipitații din orizontul superior spre baza profilului, unde se acumulează CaCo3, formând-
se astfel orizontul Cca. Adâncimea la care sunt acumulați carbonații este inflențată de pantă, ăn
sensul că, o înclinare mica duce la infiltrarea în sol a unei mai mari cantități de apă și la o levigare
mai intense. Cernoziomuri slab și moderat levigate se întilnesc la nivelul interfluviilor orizontale
și produrile de terase. Vegetație de stepă sub care s-au format aceste soluri oferă importante
cantități de materie organică, determinind în acest fel formarea unui orizont a cu acumulare de
humus calcic.

Carnoziomul prezintă următoarea formula de profil:

- Am ce poate depăși chiar 40 cm, lutos, cu structură grăunțoasă mica și medie bine
exprimată, cu intense activitate a faunei din sol.
- A/C care păstrează cel puțin în jumătatea lui superioară culoarea orizontului AM,
care face trecerea spre.
- Materialul parental (Cca) format din loessuri și depozite loessoide, cu acumulări
de CaCO3 prin iluviere.

Fertilitatea natural ridicată a acestor tipuri de soluri data de însușirile fizico-chimice, dar și
de condițiile climatice în care se găsesc, au favorizat utilizarea lor intense, cu problemele de
degradare ce decur de aici. Astfel o foarte mare parte din cernoziommuri sunt afectate de
procese de degradare; sunt slab, moderat sau puternic erodate, iar multe din erodosoluri provin
din cernoziomuri. Pe lângă eroziune, se confruntă și cu pierderea de nutrienți (annual solul
cedează mai mult decît primește), cu distrugerea agregatelor structural sau cu formarea
suborizontului tasat.

Pe suprafețele interfluviale netede, înalte, sub vegetație forestieră și umiditate mai mare,
carbonații au putut fi levigați la adâncimi mai mari (sub 100 cm), iar îndepărarea carbonaților
a permis o alterare mai intense cu formare de minerale argiloase (B cambic). Chiar dacă avem
argilizare, bioacumulare rămâne principalul process pedogenetic pentru aceste soluri. În acest
fel se formează cernoziomul cambic.

Fostele lacuri din lunca Prutului sunt puse în evidență de prezența soloceacurilor din Clasa
Salsodisoluri. Aici apa freatică intesn mineralizată este foarte aproape de suprafața topografică,
iar concentrația de săruri din orizontul A este foarte mare. Sunt soluri toxice care solicit soluții
tehnice de ameliorare foare costisitoare.
 Alături de cele influențate direct de apa freatică mai mult sau mai puțin minelizată, în luncă
se întilnesc și soluri tinere, cu grosime morfologică mica ce fac parte din Clasa Protisolurilor.
Cele mai răspîndite sunt aluviosolurile, aluviosolurile entice și aluviosolurile gleice.

Capitolul II

Principalele ecosisteme existente în Lunca Joasă a Prutului Inferior sunt cele acvatice (cca. 60%
din suprafață) reprezintate de râul Prut, fluvial Dunărea, lacuri și bălți naturale sau amenajate
pisciol și, cele forestiere. Mai puțin sunt reprezentate terenurile arabile și pășunile. (anexa6)
anexa7

1. Habitate
 Râuri, lacuri, mlaștini456
o Tipuri de habitate:
 Ape statatoare oligotrofe pînă la mezotrofe
 Lacuri eutrofe naturale
 Lacuri distrofice și iazuri
 Râuri cu maluri nămoloase
2. Flora

Ca urmare a modificarilor hidromorfologice induse de impactul uman, în special îndiguiri și

desecarea câmpiilor inundabile, dar și a poluării crate de mediul urban, fauna din bazinul Prutului
a suferit modificări semnificative. Un factor important de perturbarea ecologică îl constituie
existența barajului Stânca Costești, care a contrubuit la reducerea oscilațiilor naturale și
perturbarea ritmului sezonier al debielor pe râul Prut.

Dacă în ultima perioadă, poluarea cu nutrienți din surse agricole și poluarea chimică industrială
a scăzut semnificativ, impactul modificărilor hidromorfologice continuă să afecteze fauna
Prutului.

a. Scurt istoric al cercetărilor faunistice în zonă

Cercetările privind fauna Parcului Natural „Lunca Joasă a Prutului Inferior” au fost foarte
puține, în principal datorită poziției sale pe fâșie de frontieră cu Republica Moldova.

4
Lunca Joasă a Prutului- Portal Natura 2000
5
Biodiversitatea ecosistemelor cu valoare natural din zona
6
Bazinul Prutului- Studiu de hidrologie, Florin Vartolomei, Teză de doctrat Facultatea de Geografie- Universitatea
BUcurești, 2008
 Parcul Natural „Lunca Joasă a Prutului Inferior” se află pe traseul a trei coridoare majore de
migrație a păsărilor. Bogăția tipurilor de habitate se revarsă în numărul de specii de floră și fauna
sălbatică- 228 specii de păsări, 24 specii de mamifere, 13 specii de reptile, 14 specii de amfibieni,
50 specii de pești- multe fiind cu statut- special- ocrotite, endemic, rare, foarte rare, vulnerabile
sau pe cal de dispariție. Din numărul total al speciilor de păsări din zona Prutului Inferior, 50 de
specii, cu un diferit grad de periclitate și vulnerabilitate, sunt incluse în Cartea Roșie a vertebratelor
din România (2005).

Numarul de specii

50

14
13

24

228

Păsări Mamifere Reptile Amfibieni Pești

Parcul Natural „Lunca Joasă a Prutului Inferior constituie poarta de intrare în Rezervația
Biosferei Delta Dunării, și importanța ecologică a sitului este recunoscută pe plan international,
parcul fiind propus pentru a fi inclus în programul Coridorul Verde a Dunării de Jos, desfășurat cu
susținerea WWF.7

Valea Prutului a constituit obiectul a numeroase cercetări botanice, cele mai multe abordând
mai ales terasele, lacurile, mai puțin albia râului.

Din punct de vedere fitogeografic, în mod firesc predomina elementele eurasiatice, urmate de
speciile europene (în ambele cazuri un numar însemnat îl reprezintă cele cu character, editeranean
și cele continentale). Ca urmare a poziției teritorului apropiat de Marea Neagra sunt bine
reprezentate elementele pontice, mai ales daca însumăm la această categorie li pe cele ponto-
mediteraneene, ponto-panonice, ponto-caucaziene, ponto-balcanice, ponto-balcono-
mediteraneene.

7
Informații privind Parcul Natural „Lunca Joasă a Prutului Inferior” din website www.luncaprut.ro
 Flora este constituită din vegetație palustră (de baltă) asociată cu cea acvatică, precum și
comunități de lizieră cu ierburi înalte hidrofile, cu specii de:

 Rogoz (Carex reparia) este gen de plante erbacee cu tulpina în

trei muchii, cu frunzele lungi și cu flori monoice grupate în spice
foloste la împletirea unor obiecte împletite. Frunzele de Carex
Riparia sunt de pana la 160 cm lungi, de 6-20 mm latime, de
culoarea verde-albastriu. Aceasta specie se planteaza la o
adancime de 0-10 cm.

 Pipirig (Scirpus sylvatjcus) este plantă cutulpina formată din trei muchii, cufrunze late,
cu flori verzi închis.

 Papură (Țypha latifolia) grup de plante erbaceeacvatice, cu tulpina înaltă, neramificată,

cufrunze lungi și înguste, cu flori unisexuate, care crește în locuri mlăștinoase.
  Stuf (Phragmites communis) plantă erbaceeperenă din familia gramineelor,
cu tulpinaînaltă și dreaptă, cu frunzele lanceolate și
cuflorile violete sau gălbui, dispuse în paniculeterminale, folosită la acoperitul caselor,
camaterie primă pentru obținerea celulozei, ahârtiei etc.; trestie.

Sau vegetație ierbacee precum:

 Coada calului (Equisetuni arvense), nume dat mai multor plante erbacee caracterizate prin
două tipuri de tulpini: una fertilă și alta sterilă; barba-ursului.

 Izma broaștei (Mentua aquatic) este o plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori roz,
carecrește prin locurile mlăștinoase.
 Săgeata apei (Sagitaria sagitifolia) plantă erbacee acvatică cu frunze în formă desăgeată și
cu flori albe cu mijlocul purpuriu.

 Piciorul cocoșului (Ranunculus lingua), nume dat unor plante erbacee cu frunze lobate și
cu florigalbene.

 Cucuta de apă (Cicuta virosa), plantă erbacee de apă,

cu flori albe dispuse în formă de umbrelă.
 Coada șoricelului (Achillea
millefolium), plantă erbacee medicinală cu frunze penate,păroase,
cu flori albe sau trandafirii.

 Traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), plantă erbacee din familiacruciferelor,

cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu florimici albe și
cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală.

 Plutnița (Nymphoides peltata),

numele a două planteerbacee acvatice cu pețiolulfoarte lung,
cu frunze late careplutesc la suprafața apei, unaavând flori mari albe,
cu mirosplăcut (Nymphaea alba), cealaltăflori galbene (Nuphar lutea);
(p.restr.) floarea acestor plante.
 Troscotul de apă (Polygonum amphibium),

 Ciulinul de baltă (Trapa natans), Specie plutitoare, întâlnită în flora spontană a apele dulci
cu curs lin, nativă pe un teritoriu vast, din Europa până în marginile estice ale Asiei.
Datorită fructelor sale comestibile, cornacii au fost culeși și consumați încă din preistorie,
iar în timpurile noastre sunt cultivați pe suprafețe extinse în Asia.

 Broscărița (Potamogeton natans), denumire dată mai

multorspecii de plante erbaceeacvatice cu florihermafrodite, albe-
verzui,dispuse în spice; notătoare.
 Lintița (Lemna sp.), nume dat mai multor plante acvatice lipsite defrunze și adesea
de rădăcini, cutulpina lățită, care formează coloniipe suprafața apelor stătătoare sau
care curg lin.

 Peștișoara (Salvinia natans) . mică plantă erbacee cufrunze păroase,

careplutește la suprafațaapelor stătătoare sau a celor care curg încet.

 Alături apar troscotul de baltă, nufărul galben, nufărul alb, Urticularia vulgaris (o planta
carnivora acvatica).

Speciile mezofile și mezohidrofile de luncă sunt reprezentate de:

 Firuță (Poa pratensis), numele mai multorplante erbacee din familiagramineelor,

foarte răspândite învegetația pajiștilor naturale.
 Păiuș (Agrostis temiis), nume generic dat mai multor specii de graminee care
se găsesc în vegetația pajiștilor naturale.

 Coada vulpii (Alopecurus cyparias), plantă erbacee cu frunze lucioase pepartea inferioară,
cu flori verzi dispuse în formă de spic, folosităca furaj.

 Trifoiul, (Trifolium repens), nume dat maimultor plante din familialeguminoaselor,

cu frunzelecompuse din trei foliole și
cuflorile strânse în inflorescențeglobuloase, divers colorate,
unele specii fiind cultivate caplante furajere.
  Pirul târâtor (Agropyrum repens) plantă erbaceeperenă din familia gramineelor,
curizom târâtor, cu frunze liniareaspre și cu flori verzi, grupate înspice,
care crește spontan,împiedicând dezvoltarea plantelorde cultură.

Pajiștile de altitudine joasă și cele stepice panonice de loess sunt populate de specii xerofite și
xeromezofite, mai puține de cele mezofile și sunt folosite în principal ca și pășuni, porțiunile
cu fânețe fiind puține. Valoarea acestora este constă în faptul că sunt extinse pe terenurile
degradate, constituind o frână în eroziunea de suprafață a solurilor. Ca specii se regăsesc :

 Negara (Stipa
capillata), plantăerbacee din familia gramineelor,caracteristică vegetației din stepe,
cu paiul înalt, frunzele înguste șispicul cu fire lungi și aspre.
 Păiușul (Festica valesiaca), nume generic dat mai multor specii de graminee care
se găsesc în vegetațiapajiștilor naturale.

 Bărboasa (Botriochloa ischaemum), plantă erbaceecu frunze păroase,

cu floridispuse în spice cilindricepătate cu roșu, verde sauviolet.

 Scrântitoarea (Potentilla argentea), numedat mai

multor specii deplante din familiarozaceelor, cu tulpinatârâtoare, cu florihermafrodite,
mai alesgalbene.
 Laptele câinelui (Euphorbia nicaeensis), plantă erbacee răspândită prinlocuri necultivate,
a cărei tulpină conține un suc lăptos; alior.

 Graminee (Lolium perene, L.multiflorum, Bromus inermis, Dactylis glomerata, Festuca

pratensis) familie de planteerbacee (rar lemnoase)monocotiledonate,
curădăcina fasciculată, cutulpina formată din noduri șiinternoduri,
cu inflorescențaîn formă de spic; (și la sg.) plantă care face parte din această familie.

1. Leguminoase (Medicaro satriva, Onobrychis viciaefolia, Lotus corniculatus, Melilotus

officinalus). familie de plantedicotiledonate al căror fruct este opăstaie; (și
la sg.)plantă din aceastăfamilie.
În anumite locuri improprii agriculturii și desfășurării pășunatului se întâlnesc tufărișuri în special
de:

 Păducel (Crataegus monogyna), arbust sau arbore spinos dinfamilia rozaceelor,

cu frunzecrestate, cu flori albedispuse în buchețele, cufructe comestibile, care secultivă și
ca plantăornamentală.

 Porumbar (Prunus spinosa), arbust sălbatic dinfamilia rozaceelor, curamuri spinoase,

cu florialbe și cu fructe sfericede culoare neagră-vineție,
cu gust acru,astringent; porumbel,scorombar.

 Corn (Cornus mas) arbust sauarbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse,
cu flori galbene și cu fructe roșii comestibile, ale căruifrunze se întrebuințează la vopsit.
  Măceș (Rosa canina). gen de arbuști cuspini, cu flori roșii, trandafirii,galbene sau albe și
cu fructeroșii; trandafir sălbatic,cacadâr, rujă, răsură, rug.

Mai rar pot fi văzute

 Scumpia (Cotinus coggygria), arbust cu flori verzi-gălbui, a cărui coajă și ale

cărui frunzese întrebuințează în vopsitorieși în tăbăcărie, precum și înmedicina populară,
pentruproprietățile lor antiseptice șiastringente.

 Sângerul (Cornus sanguinea). arbust cu ramuri drepte, roșiitoamna și iarna,

cu frunzelede obicei ovale, vara verzi șitoamna roșii, cu flori albe șifructe drupe negre.

Acestea au un rol important în protecția versanților și refacerea profilului.

Habitatul reprezentat de păduri ripariene mixte, este dezvoltat pe depozitealuvionare recente,
situate în cursul major al râurilor, expuse inundațiilor și este constituit din arbori de esență tare, cu
specii de

 Stejar (Quercus robur), arbore cutulpina înaltă și groasă, cuscoarța adânc brăzdată,
cucoroana larg ramificată, cufrunze neregulat crestate, cufructul ghindă și
cu lemn foartedur și rezistent, întrebuințat înindustrie și la construcții.

 Ulmul (Ulmus laevis), arbore înalt, cucoroana deasă, stufoasă,

cu frunzeasimetrice la bază și cu flori dispuseîn mănunchiuri compacte, al
căruilemn se folosește în industrie.

 Frasinul (cu specii de Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia).

arborecu tulpina dreaptă, cilindrică,
cucoroana rară, frunze compuse,flori unisexuate lipsite de corolăși fructe alungite,
cu lemnulelastic, folosit în industrie.
Zăvoaiele sunt specifice solurilor aluviale, inundate periodic și cu exces de umiditate freatică.
Vegetația lemnoasă este alcătuită mai ales din esențe moi ca:

 Salcie (Salix alba), arbore sau arbust curamuri subțiri și mlădioase, cuscoarța moale,
cu frunze îngusteși alungite, cu flori galbene-verzui,grupate în amenți (mâțișori) și
culemnul moale, folosit la fabricarea chibriturilor.

 Plop alb (Populus alba), arbore cu tulpinaînaltă și dreaptă, cu ramuri subțiriverticale,

cu frunze late, lungi,pețiolate și
cu flori dispuse înamenți plecați, folosit în scopuriindustriale.

 Cătină roșie (Tamarix ramosisimd) cătină roșie, cu frunze miciîn formă de solzi,
cu floriroz sau albe și cu fructeroșii, cultivat ca gard viu;tamariscă.
 3. Fauna

Ca urmare a modificarilor hidromorfologice induse de impactul uman, în special îndiguiri și

desecarea câmpiilor inundabile, dar și a poluării crate de mediul urban, fauna din bazinul Prutului
a suferit modificări semnificative. Un factor important de perturbarea ecologică îl constituie
existența barajului Stânca Costești, care a contrubuit la reducerea oscilațiilor naturale și
perturbarea ritmului sezonier al debielor pe râul Prut.

Dacă în ultima perioadă, poluarea cu nutrienți din surse agricole și poluarea chimică industrială
a scăzut semnificativ, impactul modificărilor hidromorfologice continuă să afecteze fauna
Prutului.

a. Scurt istoric al cercetărilor faunistice în zonă

Cercetările privind fauna Parcului Natural „Lunca Joasă a Prutului Inferior” au fost foarte
puține, în principal datorită poziției sale pe fâșie de frontieră cu Republica Moldova.

Parcul Natural „Lunca Joasă a Prutului Inferior” se află pe traseul a trei coridoare majore de
migrație a păsărilor. Bogăția tipurilor de habitate se revarsă în numărul de specii de floră și fauna
sălbatică- 228 specii de păsări, 24 specii de mamifere, 13 specii de reptile, 14 specii de amfibieni,
50 specii de pești- multe fiind cu statut- special- ocrotite, endemic, rare, foarte rare, vulnerabile
sau pe cal de dispariție. Din numărul total al speciilor de păsări din zona Prutului Inferior, 50 de
specii, cu un diferit grad de periclitate și vulnerabilitate, sunt incluse în Cartea Roșie a vertebratelor
din România (2005). (Anexa 8)

Parcul Natural „Lunca Joasă a Prutului Inferior constituie poarta de intrare în Rezervația
Biosferei Delta Dunării, și importanța ecologică a sitului este recunoscută pe plan international,
parcul fiind propus pentru a fi inclus în programul Coridorul Verde a Dunării de Jos, desfășurat cu
susținerea WWF.8

Fauna9 este reprezentată de ființe care coabitează în biotopul de zonă umedă, astfel au fost
identificate 239 de specii de păsări, dintre care 50 sunt incluse în Cartea Roșie a vertebratelor din
România ca specii vulnerabile, periclitate sau critic periclitate, dintre care:

 Gârlița mică, specie de gâscă sălbatică de taliemică, cu carnea gustoasă (Anser albifrons).
 Rața roșie,

8
Informații privind Parcul Natural „Lunca Joasă a Prutului Inferior” din website www.luncaprut.ro
9
Biodiversitatea ecosistemelor cu valoare naturală ridicată din zonă
 Codalbul, (Haliaeetus albicilla) care are coada sauvârful cozii de culoare albă,
iar restulde culoare mai închisă. este o pasăre răpitoare de zi, protejată, din ordinal falconi
formelor .
 Cristelul de câmp, Este o pasare de 26 cm, cu un aspect asemanator prepelitelor. Are aripile
rotunjite si picioare relativ lungi. Adultul prezinta un colorit general brun cu pete mai
inchise pe spate, aripile roscate, abdomenul galbui cu dungi mai inchise transversale.

 Becațina mare, (Gallinago media) este o pasăre de becaţina de tip familial (Scolopacidae).
Animalele sunt aproximativ 28 de centimetri inaltime, iar aripile cu o anvergură a aripilor
de aproximativ 55 cm. Ele au un cioc lung şi un corp gros, îngrăşa. Pene exterioare ale
cozii sunt de culoare albă şi vizibil în timpul zborului.
  Culicul cu cioc subțire (specii amenințate pe plan global); (numenius tenuirostris) Culicul
cu cioc subtire (inaltime 50 cm) este o pasare ce apare rar in pasaj, fiind observata indeosebi
in partea estica a tarii noastre, venind din Asia Centrala, unde cuibareste. Penajul este
cafeniu deschis cu pete lanceolate colorate in cafeniu inchis. Cartierele de iernare sunt tarile
din jurul Marii Mediterane. Se hraneste cu insecte, larve, viermi, crustacei etc.

 Gârlița mare,
 Rața cu cap negru,
 Ploierul argintiu,
 Fugaciul mic,
 Fluierarul negru,
 Corcodelul de iarnă (specii de biom),
 Ferestrașul mic,
 Fluierarul cu picioare verzi,
 Cinteza de iarnă.

Dintre speciile vulnerabile în Europa, pe teritoriul parcului natural sunt întâlnite:

 Stârcul pitic,
 Barza neagră,
 Șoimul de seară,
 Turturica,
 Pescărușul albastru,
 Ghionoaia sură,
 Lăstunul de mal.

Aria protejată asigură condiții de cuibărire și pasaj pentru mai multe specii, printre care și

 Stârcul galben (Ardeola ralloides),

 Egreta mare (Egreta alba),
 Stârcul cenușiu (Ardea purpurea),
 Țigănușul (Plegadis falcinellus),
  Lopătarul (Platalea leucorodia),
 Egreta mică (Egretta garzetta),
 Barza neagră (Ciconia nigra),
 Cristelul de câmp (Crex crex),
 Culicul mare (Numenius arquata),
 Sfrânciocul roșiatic negru (Lanius collurio),
 Rața sulițar sau
 Fluierarul de mlaștină.

Specii care au fost observate rar:

 Acvila mică,
 Șoimul dunărean sau
 Vânturelul mic.

Moluștele: sunt reprezentate de aproximativ 30 specii de gasteropodele terestre, acvatice și bivalve

(scoici)

Pești: sunt reprezentate speciile de apă dulce cum ar fi

 Țiparul,
 Linul,
 Știuca,
 Crapul,
 Șalăul,
 Somnul.

Sunt și specii fară valoare economica precum

 Obletele (Alburnus alburnus),

 Svârluga (Cobitis taenia),
 Țiparul (Misgurnus fossilis),
 Boarța (Rhodeus amarus).

Reptile:

 Șarpele rău (Coluber caspius),

 Șoparla de câmp (Lacerta agilis),
 Gușterul (Lacerta viridis)

Batracieni:

 Broasca râioasă verde (Bufo viridis),

  Broasca de pământ (Pelobates fuscus),
 Țestoasa de baltă (Emys orbicularis),
 Brotăcelul (Hyla arborea)
 Insecte (exista aici specii rare de libelule)

Mamifere:

 Pisică sălbatică (Felis silvestris),

 Vidra (Lutra lutra),
 Dihorul de stepă (Putorius eversmanni),
 Căpriorul (Capreolus capreolus),
 Mistrețul(Sus scrofa),
 Bizamul (Ondatra zibethica),
 Șacalul (Canis aureus),
 Vulpea (Vulpes vulpes),
 Câinele enot (Nyctereutes procyonoides),
 Popândăul (Spermophilus citellus).

Sunt 15 specii de chiroptere (lilieci), dintre aceastea liliacul de apă (Myotis daubentonii) și liliacul
de iaz (Myotis dasycneme) fiind specii indicatoare pentru calitatea apelor.

Capitolul III
Capitolul IV

Impactul antropic asupra biodiversităţii zonei Prutului inferior

Practicile agricole cu impact asupra speciilor şi habitatelor naturale

Cauzele şi consecinţele impactului antropic, de-a lungul a ultimilor 50-60 de ani, din bazinul
hidrografic al Prutului inferior sunt legate, în special, de:

dereglarea regimului hidrologic al râului Prut (prin realizarea barajului de acumulare Stânca
– Costeşti, fapt ce a stopat viiturile anuale, bălţile şi lacurile nefiind suficient alimentate cu apă;
lipsa inundaţiilor sezoniere a dus la salinizarea excesivă a solurilor);

desecarea unor suprafeţe înseminate a zonelor umede (terenuri inundabile);

braconaj, vânătoare;

reducerea suprafeţelor pădurilor de luncă; păşunatul intensiv, inclusiv în perimetrul ariilor

protejate etc.Impactul antropic asupra biodiversităţii zonei

Practicile agricole cu impact asupra speciilor şi habitatelor naturale

Biodiversitatea ecosistemelor Prutului inferior, implicit a Parcului Natural Lunca Joasă a

Prutului Inferior, se află în dependenţă directă de utilizarea terenurilor din zonă, fie acestea sunt
zone inundabile, ocupate de lacuri, bălţi, eleştee (aflate în administrarea femelor piscicole), a
terenurilor valorificate agricol, (asociaţii agricole de producători), cât şi terenurile aflate în
proprietate private (gospodării ţărăneşti).

Practicarea pisciculturii, a acvaculturii înalt intensive, în bazine (eleştee) îndiguite, reglarea

nivelului apei funcţie de necesităţile de producţie, de asemenea terenurile agricole de monoculturi
cu suprafeţe mari, de regulă, cu grad sporit de salinzare, dar şi parcelarea excesivă a terenurilor
private, braconajul, vânătoarea necontrolată etc. afectează negativ diversitatea biologică a speciilor
de floră şi fauna sălbatică.

Propuneri de măsuri ce ar favoriza practicarea unor activităţi agricole eficiente în zona

Prutului inferior

Realizarea studiilor de specialitate în ceea ce priveşte refacerea ecosistemelor naturale;

 Practicarea unei agriculturi privită în aspect dinamic (ex. prporietăţi agricole de o anumită
suprafaţă, cu o destinaţie clară în ceea ce priveşte culturile agricole etc., raportate la 1-2 gospodării
agricole, ferme de producţie agricolă nu mai mici de 50 ha);

Realizarea activităţilor de reconstrucţie a solurilor salinizate, a terenurilor degradate şi

abandonate;

Susţinerea gospodăriilor ţărăneşti din partea guvernului României, prin realizarea de plăţi
compensatorii, în cazul realizării măsurilor de protecţie şi conservare a ariilor protejate (Programul
Natura 2000);

Practicarea asolamentelor culturilor agricole şi respectarea tehnologiilor de creştere a

acestora;

Colectarea masei lemnoase, a stufului, papurei, a ramurilor de salcie (lozie) pentru

utilizarea acestora în gospodăriile ţărăneşti, confecţionarea obiectelor de artizanat etc.;

Practicarea controlată a vânătorii sportive pe terenurile cu diferită utilitate (de stat şi

private), ca şi sursă de venit şi agrement;

Respectarea unei mozaicităţi a terenurilor cu diferit grad de utilitate (ex. alternarea tenurilor
agricole cu zone impădurite, pâlcuri de arbori, a.n. oaze biocenotice sau chiar copaci izolaţi, ce
permit menţinerii unei diversităţi biologice ridicate);

Practicarea turismului ecologic, a agroturismului etc., ca sursă de venit şi agrement.

Schimbări şi tendinţe în modul de folosinţă a terenului/practicilor agricole ce afectează

biodiversitatea (evoluţia speciilor şi a habitatelor)

Extinderea suparafeţelor agricole prin arătură a distrus terenurile înţelenite şi pajiştile naturale
din zona Prutului inferior, habitate favorabile de trai pentru numeroase specii de floră şi faună. S-
au redus substanţial efectivele diferitor specii de insecte, amfibieni şi reptile, păsări şi mamifere,
existenţa cărora era legată de aceste biotopuri naturale;

Astfel, s-a restrâns distribuţia unor specii de amfibieni şi reptile cum sunt: Pelobates fuscus,
ce populeaza culturile agricole, pajiştile, canalele de irigaţie, balţile;

Coluber caspius, identificat pe pantele terasate cu vegetaţie stepică ale luncii Prutului,
ţestaosa de baltă – Emys orbicularis, întâlnită în lacuri, canale de irigaţie, zone inundabile,
brotăcelul – Hyla arborea, prezent în lunca inundabilă a Prutului, lacuri, mlaştini sau bălţi de
dimensiuni mari;
 Multe specii de păsări au fost afectate numeric urmare a realizării lucrărilor hidrotehnice şi
de ameliorare hidrologică a teritoriului realizate în bazinul inferior al Prutului în perioada anilor'
50 – 70 ai secolului XX. Modificarea peisajelor, inclusiv prin reducerea suprafeţelor pajiştilor
naturale din zonă, distrugerea habitatelor pentru odihnă, hrănire şi cuibarit, la fel şi braconajul au
dus la diminuarea efectivelor de păsări;

Astfel, speciile ce populează pajiştile umede şi-au diminuat substanţial efectivele, cum s-a
întâmplat cu cristelul de câmp (Crex crex). Asupra speciei respective, în 1997, existând un program
de recensământ naţional.

La fel şi unele specii de mamiferei cum este popândăul (Spermophilus citellus), afectate de
schimbările intervenite în structura habitatelor naturale, şi-au diminuat vizibil efectivele.

Insuficienţa de hrană, a locurilor de popas, hrănire şi cuibărit au afectat putenic speciile mari
de păsări, in special, cele de câmpie, mai apoi păsările răpitoare, cele de pădure, acvatice etc.,
aducând până la extincţia unor specii din zonă.

Din avifauna Prutului inferior au disparut de-a lungul secolului trecut dropia (Otis tarda) şi
spârcaciul (Tetrax tetrax), care se întâlneau prin ierburile înalte din vegetaţia spontană sau cultivată
din zonă, îndeosebi, în timpul migraţiei.

Din avifauna Prutului inferior au disparut de-a lungul secolului XX aşa specii cum sunt:
dropia (Otis tarda), cea mai mare pasăre de câmp din ţara noastră, şi spârcaciul (Tetrax tetrax), de
două ori mai mic decât dropia, ce a cuibărit în trecut în România.

Dispariţia acestor specii a fost condiţionată, în special, de reducerea ecosistemelor stepice, a

pajiştilor semideşertice, practicarea vânătorii necontrolate, deranjul excesiv etc.

Alte specii de vertebrate comune în zonă ce populează sau poti fi întâlnite, în diferite aspecte
fenologice, în zonele pajiştilor, terenurilor cu vegetaţie stepică s-au adaptat noilor condiţii de viaţă
în habitate seminaturale şi agricole, fiind reprezentate prin efective însemnate: şoparla de câmp –
Lacerta agilis, guşter - Lacerta viridis, broasca râioasă verde – Bufo viridis, barza albă – Ciconia
ciconia, vânturelul roşu - Falco tinnunculus, potârnichea - Perdix perdix, prepeliţă – Coturnix
coturnix, fazan – Phasianus colchicus, căprior (Capreolus capreolus), mistreţ (Sus scrofa), bizam
(Ondatra zibethica), şacal (Canis aureus), vulpe (Vulpes vulpes), câine enot (Nyctereutes
procyonoides)ş.a.

Populaţiile acestor specii, la fel, sunt influenţate de starea ecosistemelor naturale sau
seminaturale din zonă, reprezentate prin pajişti, fâneţe şi păşuni.
 Menţinerea echilibrului ecologic al speciilor funcţie de condiţiile mediului

Organismele vii din zona Prutului inferior, atât vegetale cât şi animale, interacţionează între
ele, convieţuind într-un anumit mediu de viaţă (zone umede, pajişti, asociaţii vegetale stepice etc.),
aflându-se într-un echilibru dinamic funcţie de condiţiile concrete ale mediului. Astfel, efectivele
diferitor grupe de nevertebrate (viermi, moluşte, insecte etc.), specifice biotopurilor naturale, sunt
condiţionate de starea ecologică a ecosistemelor acvatice (lacuri, bălţi etc.), a asociaţiilor vegetale
din zonele umede şi influenţează, la rândul lor, populaţiile de amfibieni şi reptile, păsări şi
mamifere, servindu-le ca hrană. În ce priveşte speciile de amfibieni şi reptile acestea sunt
consumate de diferite specii de păsări (acvatice, răpitoare), dar şi mamifere etc.

Un alt exemplu ar fi hrănirea păsărilor (a.n. specii frugivore şi granivore, cum sunt sturzii,
câneparii, scatiii, florinţii, botgroşii, mugurarii s.a.). cu seminţele şi fructele arborilor, arbuştilor şi
a plantelor ierboase. Păsările, puii şi ouăle acestora, la rândul lor, sunt consumate de alte specii de
păsări răpitoare (acvile, ulii, şoimi), dar şi de mamifere (dihor, pârş, vulpe, câine enot ).
Anexe
Anexa 1
Anexa 2
Anexa 4

Spre Sud: care asigură legatura cu satele

1. acces feroviar pe relația București -
Galați prin Magistrala CFR 700 cu
stație la Galați și prin linia 703 Galați
- Bârlad aflată în apropiere, la vest.
2. acces rutier DN2B (Galați -
Giurgiulești vamă).
3. accest fluvial pe Dunăre.
component
Suceveni-Rogojeni, Cavadinești-
Vădeni, Suceveni-Vădeni, Suceveni-
Onciu,Vlădești-Roșcani, parțial
asfaltate.

Secundare
Principale

Spre Vest:
1. DN26, din care se ramifică
drumurile Frumușița-
Scânteiești(DJ261A), Folțești-
Tg.Bujor (DJ242), Măstăcani-
Chiraftei-Fârțănești (intersecție cu
DJ242) - Tg. Bujor, Oancea-
Roșcani(DJ242E) - intersecție cu
DJ242D -Băneasa (DJ242B)- Tg.
Bujor, Suceveni-Băneasa (242D).
Spre Nord:
la limita cu județul Vaslui există un
drum agricol, dinspre Cavadinești.
Spre Est:
râul Prut, navigabil pentru
ambarcațiuni mici (șalupe usoare).
Anexa 3

Are o lungime de 145 km și din suprafața sa:

6 4
7

25
62

Ecosisteme acvatice Păduri de luncă

Terenuri agricole, construcții, drumuri Păduri de luncă
Culturi agricole
Anexa 5

Iarna

Masele de aer continental polar maritime vestice Masele de aer continental polare reci
Masele de aer tropicale
Anexa 6

% din PNLJPI

Pădure Râul Prut Fluviul Dunărea Lacuri și Bălți Amenajări piscicole Teren arabil Pășuni
Anexa 7

Ecosisteme Suprafața (ha) % din PNLJPI

Pădure 2015 25
Râul Prut 398 5
Fluviul Dunărea 586 7
Lacuri și bălți 2656 32
Amenajări piscicole 1408 17
Teren arabil 25 0
Pășuni 471 6
Anexa 8

Numarul de specii

50

14
13

24

228

Păsări Mamifere Reptile Amfibieni Pești

Bibliografie:

^ - Lunca Joasă a Prutului Inferior Natural Park (coordonate), retrieved on June 23, 2012

^ a b Adevăul - știri din Galați - Cum mai sunt cheltuiți banii europeni: Educație civică în
domeniul mediului pe 820.000 euro, 31 octombrie 2010accesate 2012.04.18

^ a b Administrația Parcului Natural L.J.P.I. accesat 2012.06.16

^ a b Bidoversitatea ecosistemelor cu valoare naturală ridicată din zona Prutului inferior -

studiu de caz - Județul Galați, 2008.04.18, Dr. Teodor Glăvan – Societatea Ornitologică
Română (SOR)

^ a b Lunca Joasă a Prutului-Portal Natura 2000 accesat 2012.06.15

^ Bazinul Prutului-Studiu de hidrologie,Florin Vartolomei, Teză de doctorat Facultatea de

Geografie-Univeristatea București, 2008 accesat 2012.06.15

^ Hotărârea de Guvern Nr.1284 din 24.10.2007, accesat la 23 iunie 2012

^ Informare de presă ARPM Galați - Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior are
administrație accesat 2012.06.16

^ O zi în sălbăticia Deltei Prutului,2010.08.16, România Liberă accesat 2012.06.16

^ Paul Buța - creatorul popular care a învins masca venețiană, Adevărul. 2009.09.20accesat
2012.06.16

^ ProtectedPlanet.net - Lunca Joasă a Prutului Inferior Natural Park (geolocalizare), accesat la

23 iunie 2012

^ Războiul undițelor în Lunca Prutului, 23 Martie 2011, România Liberă,accesat 2012.06.15

^ Referat www.ecomunitate.ro Amenințări și moduri de prevenire a distrugerii diversității

biologice - Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului inferior accesat 2012.06.15

^ Studiu de Evaluare Adecvata P.U.Z. „COM. SCHELA, T58/3, 80/1,81/1,82, 83, 84, 85, 86/1”
JUD. GALAȚI, p.26-37 accesat 2012.06.15

^ - Lunca Joasă a Prutului Inferior Natural Park (coordonate), retrieved on June 23, 2012
^ a b Adevăul - știri din Galați - Cum mai sunt cheltuiți banii europeni: Educație civică în
domeniul mediului pe 820.000 euro, 31 octombrie 2010accesate 2012.04.18

^ a b Administrația Parcului Natural L.J.P.I. accesat 2012.06.16

^ a b Bidoversitatea ecosistemelor cu valoare naturală ridicată din zona Prutului inferior -

studiu de caz - Județul Galați, 2008.04.18, Dr. Teodor Glăvan – Societatea Ornitologică
Română (SOR)

^ a b Lunca Joasă a Prutului-Portal Natura 2000 accesat 2012.06.15

^ Bazinul Prutului-Studiu de hidrologie,Florin Vartolomei, Teză de doctorat Facultatea de

Geografie-Univeristatea București, 2008 accesat 2012.06.15

^ Hotărârea de Guvern Nr.1284 din 24.10.2007, accesat la 23 iunie 2012

^ Informare de presă ARPM Galați - Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior are
administrație accesat 2012.06.16

^ O zi în sălbăticia Deltei Prutului,2010.08.16, România Liberă accesat 2012.06.16

^ Paul Buța - creatorul popular care a învins masca venețiană, Adevărul. 2009.09.20accesat
2012.06.16

^ ProtectedPlanet.net - Lunca Joasă a Prutului Inferior Natural Park (geolocalizare), accesat la

23 iunie 2012

^ Războiul undițelor în Lunca Prutului, 23 Martie 2011, România Liberă,accesat 2012.06.15

^ Referat www.ecomunitate.ro Amenințări și moduri de prevenire a distrugerii diversității

biologice - Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului inferior accesat 2012.06.15

^ Studiu de Evaluare Adecvata P.U.Z. „COM. SCHELA, T58/3, 80/1,81/1,82, 83, 84, 85,
86/1” JUD. GALAȚI, p.26-37 accesat 2012.06.15

Administrație Parcul Natural „Lunca Joasa a Prutului Inferior” acesat 2012.04.18

Despre Parcul Natural „Lunca Joasa a Prutului Inferior” pe portalul SkyTrip.ro accesat
2012.06.15
Formular standard Natura 2000 Lunca Joasă a Prutuluiaccesat 2012.06.15

http://www.ajps.ro/

http://www.luncaprut.ro/rom/lunca_prut/lunca_prut.htm

Plan de management Parc Natural „Lunca Joasa a Prutului Inferior”, 2010, Proiect
LIFE05NAT/RO/000155 ARPM Galați accesat 2012.06.16