CARACTERIZAREA STATIUNILOR

BALNEOCLIMATERICE
IN ROMANIA

This project has been funded with support from the European Commission. This publication
reflects the views only of the author, and the Commission cannot be held responsible for any
use which may be made of the information contained therein.
Cura în stațiunile balneoclimaterice
Apele minerale
Factorii naturali de cura
Afecțiuni indicate pentru cura balneoclimaterică
Generalități
 România - deţine aproape o treime din totalul factorilor
naturali de cură exploatabili din Europa,
- figurează pe locul 5 între ţările balneare (conform
datelor European Union League Against Rheumatism) având de
77 staţiuni, dintre care 56 cu profil predominant reumatologic.

• Staţiunile balneare utilizează: - factorii terapeutici naturali,

- kinetoterapia,
- dietoterapia,
- terapia medicamentoasă,
după un plan medical care cuprinde şi măsuri de ordin general
privind alternanţa între odihnă şi efort, ritmicitatea
alimentaţiei, somnului, eliminarea sau reducerea consumului de
alcool, cafea, activităţi recreative etc.
Curele balneare profilactice
 Condiţiile îmbunătăţite de muncă şi de locuit asigurate omului
contemporan prin dezvoltarea industrială (mecanizare şi
automatizare) exercită o serie de influenţe asupra organismului
de care kinetoterapia profilactică trebuie să ţină seama.

 Consecinţe: - reducerea capacităţii de efort, datorată lipsei de

solicitare la eforturi sistematice ale organismului.
- sedentarismul, determinat de condiţiile de muncă,
de transport şi de viaţă, dacă nu este compensat poate să
determine apariţia şi instalarea sindromului hipokinetic care
constă în diminuarea maselor musculare, reducerea capacităţii
de efort şi nu rareori la creşterea în greutate prin acumularea în
exces a ţesutului adipos.
 Sindromul hipokinetic reprezintă un factor de risc
pentru apariţia mai multor boli ale sistemului
locomotor, prin instalarea în timp, ca urmare a
insuficienţelor musculare, a unor tulburări posturale,
îndeosebi la nivelul coloanei vertebrale şi al
membrelor inferioare, cu evoluţie treptată către
afecţiuni reumatismale degenerative ale articulaţiilor
şi ţesuturilor periarticulare.

 Manifestările sindromului hipokinetic şi urmările sale

se întâlnesc nu numai la vârstnici şi adulţi, ci şi la
copii şi tineri, ele putând determina tulburări
posturale.
Sindromul hipokinetic
 are consecinţe negative deosebit de însemnate asupra
funcţiilor cardiovasculară şi respiratorie.

 influenţează negativ şi funcţiile altor aparate şi

sisteme ale organismului ca aparatele digetiv, renal,
endocrin, sistemul nervos central, sistemul osos etc.
 Toate staţiunile balneoclimaterice de odihnă şi tratament
care dispun de suprafeţe de apă (lacuri, râuri, piscine) şi de
plaje amenajate pot asigura aplicaţiile de factori termici
contrastanţi în sens profilactic.

 În domeniul profilaxiei primare, cura balneoclimaterică

contribuie prin utilizarea pe scară largă a dietoterapiei şi
crenoterapiei cu ape minerale. Pot fi utilizate dietele
hipocalorice de reducere, dietele lacto-vegetariene, dietele
hipolipidice etc., recomandabile unei largi categorii de
oameni sănătoşi, dar obosiţi sau obişnuiţi cu o alimentaţie
neraţională care solicită tubul digestiv, ficatul, aparatul
biliar, rinichiul la eforturi secretorii, la ritmuri
nefiziologice.
 Crenoterapia cu ape minerale asigură pe
durata curei:
- un bun drenaj biliar,
- o diureză crescută cu rol de spălare a căilor urinare,
- o mai bună evacuare a tubului digestiv,
- o secreție adecvată clorhidropeptică a stomacului etc.

 Curele profilactice urmăresc îndeosebi

creşterea capacităţii adaptative a unor funcţii sau a
organismului în ansamblu, eventual înlăturarea unor
tulburări de reglare neuroendocrine ale organismului.
Curele balneare terapeutice
 Al doilea obiectiv al curelor balneare este cel
terapeutic - bolnavi cu suferinţe prezente care au
nevoie de un tratament complex, în condiţii de
internare, pe baza unui diagnostic complet, clinic şi
paraclinic, atât al bolii cât şi al stadiului şi fazei ei
evolutive.

 Indicaţia de cură, condiţiile de repaus, metodologia

de tratament igienico-dietetic, medicamentos şi
balneokinetoterapeutic necesită un control de
specialitate, precum şi o urmărire a bolnavilor
îndeaproape.
 Staţiunile balneare cu ape carbogazoase sunt specializate,
în primul rând, în tratarea afecţiunilor cardiovasculare
(Covasna, Buziaş, Băile Tuşnad, Vatra Dornei etc.); terapia
balneoclimatică în bolile aparatului respirator se
efectuează atât la Băile Govora, cât şi la Slănic-Moldova,
deşi ele au factori naturali diferiţi în ceea ce priveşte
climatul şi apele minerale.

 Vatra Dornei dispune de factori naturali şi de dotări ce

permit tratamentul, în paralel, al bolilor cardiovasculare şi
al celor reumatismale degenerative, asociate deseori la unii
bolnavi; Băile Govora sunt cunoscute atât pentru
tratamentul afecţiunilor pulmonare, cât şi al celor
reumatismale abarticulare, etc.
 Cura balneară se poate efectua în toate anotimpurile,
însă există diferenţe sezoniere semnificative în
acţiunea climatului unor staţiuni, diferenţe care pot
deveni, pentru unii bolnavi, nefavorabile, în timp ce
pentru alţii joacă un factor terapeutic suplimentar.

 Cu cât va fi mai bine aleasă staţiunea balneară şi

perioada de cură, în funcţie de particularităţile bolii,
stadiul ei de evoluţie, bolile asociate etc., cu atât
efectele curei vor fi mai spectaculoase.
Curele balneare de recuperare
 Cel de-al treilea obiectiv al asistenţei medicale balneare se
referă la bolnavii cronici, cu incapacitate de muncă,
precum şi la unele categorii de deficienţi şi invalizi. În
aceste cazuri, în staţiunile balneare se pune accentul pe
terapia prin exerciţii de activare, de antrenare a funcţiilor
diminuate în urma bolii sau traumatismului.

 Staţiunile balneare au posibilitatea să preia o parte din

aspectele recuperării kinetoterapeutice, aplicându-se
metode corespunzătoare de prevenire şi terapie a
modificărilor secundare ce însoţesc boala de bază.
 Principalele profile de patologie susceptibile de recuperare în
staţiunile balneare sunt: afecţiunile sistemului locomotor
posttraumatice ale membrelor; afecţiunile reumatismale
inflamatorii şi degenerative articulare şi abarticulare; unele
afecţiuni neurologice periferice şi centrale (hemipareze,
hemiplegii, parapareze, paraplegii); afecţiuni cardiovasculare;
afecţiunile cronice respiratorii cu disfuncţii de tip obstructiv şi
restrictiv.

 Recuperarea în staţiunile balneare necesită un cadru

organizatoric corespunzător, în primul rând instituţionalizarea
în structură sanitară a unor compartimente dintr-o serie de
staţiuni care dispun de cele mai bune condiţii de bază materială,
de cadre specializate şi de factori naturali (Eforie Nord şi
Călimăneşti, unităţi clinice, Techirghiol şi Mangalia, cu secţii de
spital, şi Covasna cu un spital profilat pe cardiologie).
Compartimente individualizate pentru recuperare mai fiinţează
într-o serie de staţiuni ca Băile Herculane, Băile Govora, Buziaş,
Pucioasa etc., unde vin pacienţi cu bilete de recuperare pe
durate fixe de tratament limitate la 18 zile.
Apele minerale
 După originea și proveniența lor, apele minerale din țara noastră
folosite în scopuri balneare se grupează în două mari categorii: ape din
hidrosferă, incluzând Marea Neagră, lagunele și lacurile sărate de la suprafața
uscatului, și ape intratelurice, în cuprinderea cărora intră pânzele de apă și
apele subterane circulante. În natură, apele minerale au o largă răspândire.
 Geneza lor este legată de prezenţa unor falii de adâncime, de existenţă
a reliefului muntos de natură vulcanică, precum şi de importante zăcăminte de
petrol, cărbuni, gaz metan şi sare. Cea mai importantă parte a izvoarelor
minerale, provine din precipitaţiile care se infiltrează în scoarţa terestră pâna la
mari adâncimi, de unde revin la suprafaţă, încărcate cu o anumită cantitate de
gaze şi săruri minerale, iar în unele cazuri cu temperaturi mai ridicate sau chiar
cu un anumit grad de radioactivitate.
 Sărurile mai frecvent întâlnite în continutul apelor minerale sunt clorul,
sulfaţii, fosfaţii. Dintre gaze, cel mai des intră în combinaţie dioxidul de
carbon, care dă naştere la ape carbogazoase.
 Definirea entităţii de „apă minerală” variază foarte mult, după şcoala de
balneologie: şcoala franceză dă o definiţie bazată pe acţiunea terapeutică în
timp a apelor, în vreme ce şcoala germană dă o definiţie mai extinsă,
fundamentată atât pe criterii cantitative (compoziţie chimică), cât şi pe criterii
calitative.
 Pentru a fi considerată minerală, o apă trebuie să conțină cel puțin 1g
săruri dizolvate la litru, sau, dacă nu atinge această mineralizare minimă
obligatorie, apa trebuie să conțină elemente chimice sau gaze cu recunoscută
acțiune farmacodinamică sau să aibă la izvor temperatura de cel puțin 200C.
 Sunt considerate ape minerale terapeutice apele ivite la suprafață
dintr-o sursă naturală sau aduse la zi prin foraje și ale căror calități fizico-
chimice pot exercita efecte famacodinamice întrebuințate terapeutic.

 Apele minerale terapeutice nu trebuie supuse unor modificări

artificiale, ele deosebindu-se de cele comune (potabile) prin compoziție,
termalitate sau radioactivitate; în plus, este obligatorie confirmarea calităților
terapeutice ale acestor ape.

 Apele minerale terapeutice, prin destinația lor, sunt ape medicinale.

Faptul că unele categorii de ape de cură internă, datorită gustului lor plăcut,
sunt folosite și ca ape de masă nu ne îndreptățesc să neglijăm rolul lor
terapeutic. Apele de masă au în general o mineralizare foarte redusă și conțin
suficient acid carbonic pentru a le imprima un gust acidulat. Totuși,
prezența în compoziția lor a unor elemente chimice (sodiu, arsen, bor etc.) nu
permite un consum necontrolat și abuziv de către bolnavii cu hipertensiune
arterială, cardio-renalii, cei cu hepatite evolutive, obezi sau vârstnici.
 Clasificarea apelor minerale naturale

Clasificarea fizico-chimică a apelor minerale din țara noastră cuprinde 11 grupe:

1.Ape oligominerale cu un conținut mai mic de 1g/l substanșe dizolvate și mai puțin
de 1 g/l bioxid de carbon. Apele oligominerale termale – acratoterme (Băile Felix,
Geoagiu-Băi, Călan, Vața de Jos, Moneasa, Călacea) se folosesc în cura externă, pe
când cele reci – acratopege (Călimănești, Slănic-Moldova, Băile Olănești) se utilizează
în cura internă.

2.Ape carbogazoase cu un conținut de cel puțin 1g/l bioxid de carbon folosite ca ape
de masă și ca ape medicinale și întrebuințate în cura externă sub forma băilor
carbogazoase. Apele carbogazoase simple sunt destul de rare; în țara noastră ape
carbogazoase mixte se află la Buziaș, Lipova, Biborțeni, Borsec etc.

3.Ape alcaline cu un conținut de cel puțin 1g/l bicarbonat de sodiu, respectiv 726 mg/l
anion bicarbonic, folosite mai ale în cura internă. Apele alcaline de la Malnaș-Băi,
Slănic-Moldova, Sîngeorz-Băi conțin în plus clorură de sodiu.
4. Ape alcalino-teroase cu un conținut de peste 1 g/l substanțe dizolvate, în care
predomină anionul bicarboni, precum și cationii de calciu și magneziu, sunt
utilizate cu precădere, în cura internă. La noi în țară întâlni8m ape alcalino-
teroase la Borsec, Lipova, Biborțeni, Zizin, Valea Vinului, Bodoc, Stoiceni,
Săpânța etc.

5. Ape feruginoase cu un conținut de cel puțin 10 mg/l fier, deferizate sau

încărcate suplimentar cu bioxid de carbon, preîntâmpinându-se astfel
precipitarea fierului după îmbuteliere, dacă sunt destinate folosirii ca ape de
masă. Ape minerale bogate în fier întâlnim la Băile Tușnad, Broșteni,Buziaș,
Lipova, Vatra Dornei, Vîlcele etc.

6. Ape arsenicale cu un conținut de cel puțin 0,7 mg/l arsen, întâlnite în țara
noastră la Șaru Dornei și Covasna.

7. Ape clorurate sodice cu un conținut de peste 1 g/l de clorură de sodiu, utilizate

în cura internă, se întțlnesc la Băile Herculane, Someșeni, Ocna Sibiului;cele
întrebuințate în cura externă se găsesc la Sărata-Monteoru, Ocna Mureș, Telega,
Bazna, Ocnele Mari, Ocna Sibiului etc. Apele clorurate sodice de la Slănic-
Moldova, Sîngeorz-Băi și Malnaș-Băi folosite în cura internă sunt ape mixte.
8. Ape iodurate cu un conținut de cel puțin 1 mg/l iod. Apele hipotone iodurate
utilizate în cura internă ca cele de la Băile Olănești, Călimănești, Cozia au
concentrații de 3-5 mg/l iod, iar cele de la Bazna și Băile Govora întrebuințate în
cura externă ating concentrații de 50-70 mg/l iod.

9. Ape sulfuroase cu un conținut de cel puțin 1 mg/l sulf titrabil, în care predomină
formele reduse ale sulfului (hidrogen sulfurat, sulfuri). Apele cu concentrație
peste 50 mg/l hidrogen sulfurat trebuie administrate cu prudență în cura internă; în
cura externă concentrația de hidrogen sulfurat poate ajunge până la 200 mg/l.
Stațiuni cu ape sulfurose: Băile Herculane, Călimănești, Băile Olănești, Pucioasa,
Săcelu etc.

10. Ape sulfatate ce conțin sulful sub forma lui oxidată și care sunt, în general, ape
hipotone (sodice, calcice, magneziene), indicate pentru cura internă. În țara
noastră le întâlnim la Amara, Breazu, Vața de Jos, etc.

11. Ape radioactive cu o radioactivitate de cel puțin 29n Curie sau 10-7 mg/l sare de
uraniu. Apele minerale din țara noastră au concentrații sub această limită minimă.
Unele izvoare de la Băile Herculane, Sîngeorz-Băi sau Borsec pot fi considerate
terapeutice și prin componenta lor radioactivă.
8. Ape iodurate cu un conținut de cel puțin 1 mg/l iod. Apele hipotone iodurate
utilizate în cura internă ca cele de la Băile Olănești, Călimănești, Cozia au
concentrații de 3-5 mg/l iod, iar cele de la Bazna și Băile Govora întrebuințate în
cura externă ating concentrații de 50-70 mg/l iod.

9. Ape sulfuroase cu un conținut de cel puțin 1 mg/l sulf titrabil, în care predomină
formele reduse ale sulfului (hidrogen sulfurat, sulfuri). Apele cu concentrație
peste 50 mg/l hidrogen sulfurat trebuie administrate cu prudență în cura internă; în
cura externă concentrația de hidrogen sulfurat poate ajunge până la 200 mg/l.
Stațiuni cu ape sulfurose: Băile Herculane, Călimănești, Băile Olănești, Pucioasa,
Săcelu etc.

10. Ape sulfatate ce conțin sulful sub forma lui oxidată și care sunt, în general, ape
hipotone (sodice, calcice, magneziene), indicate pentru cura internă. În țara
noastră le întâlnim la Amara, Breazu, Vața de Jos, etc.

11. Ape radioactive cu o radioactivitate de cel puțin 29n Curie sau 10-7 mg/l sare de
uraniu. Apele minerale din țara noastră au concentrații sub această limită minimă.
Unele izvoare de la Băile Herculane, Sîngeorz-Băi sau Borsec pot fi considerate
terapeutice și prin componenta lor radioactivă.
 Apele minerale îmbuteliate

 Cura internă într-o stațiune balneară este limitată de capacitatea acesteia,

neputându-se acoperi integral cerințele efectuării unei cure în stațiune. Cura
minerală într-o stațiune balneară are evidente avantaje legate de mediul ambiant
agreabil, cu reflectarea pozitivă în psihicul bolnavului pe perioada unui concediu.

 Antrenarea dirijată, aspectul educațional, asocierea mai multor factori

curativi sunt elemente ce pledează pentru efectuarea curei în stațiune. Apa
minerală băută „la izvor” mai oferă avantajele legate de echilibrul ei fizico-
chimic nemodificat de îmbuteliere, transport și păstrare.

 Captarea, îmbutelierea, transportul și conservarea corespunzătoare asigură

menținerea calităților fizico-chimice și terapeutice ale apelor îmbuteliate.
 Exemple de ape minerale îmbuteliate:

Zăcământul hidromineral de la Lipova – județul Arad

Zăcământul de la Slănic-Moldova – județul Bacău
Zăcământul de la Sîngeorz-Băi – județul Bistrița-Năsăud
Zăcământul de la Zizin – județul Brașov
Zăcământul de la Malnaș-Băi – județul Covasna
Zăcământul de la Bodoc – județul Covasna
Zăcământul de la Borsec – județul Harghita
Zăcământul de la Băile Tușnad – județul Harghita
Zăcământul de la Buziaș - județul Timiș
Zăcământul de la Căciulata – județul Vâlcea
Aplicarea apelor minerale – ca factori naturali de cură

Există două tipuri de cură:

 cura internă
De obicei se indică în afecţiuni digestive, metabolice, urinare. Apa de izvor
se consumă în cameră, în clinostatism, 2 – 3 înghiţituri/minut pentru a creşte
toleranţa gastrică. De cele mai multe ori apele se beau la temperatura naturală,
de la sursă.
Uneori este indicat să se încălzească pe baia de aburi, de ex. în suferinţele
digestive sau biliare de tip spastic. Alteori, se indică la temperaturi mai mici
decât temperatura sursei, de ex. în suferinţe de tipul constipaţiilor atone, a
curelor de diureză.
 Apele folosite pentru suferinţe digestive se beau în trei prize pe zi, de regulă înaintea
mesei sau uneori există un decalaj de timp. În funcţie de decalaj, aceeaşi apă poate avea
acţiuni şi efecte diferite:
 dacă o apă alcalină este administrată cu 1,5 oră înaintea mesei, are timp să ajungă în
duoden şi să scadă secreţia gastrică;
 aceeaşi apă, administrată cu 0,5 oră înaintea mesei, rămâne în stomac şi stimulează
secreţia gastrică.

Cura internă durează 18 – 21 zile pentru atingerea efectelor terapeutice şi menţinerea

lor în platou.
Uneori şi intervalul 18 – 21 zile este insuficient pentru că antrenarea mecanismelor
homeostaziei poate implica intervale mai lungi, dar acest lucru depinde de tipul de apă şi de
reactivitatea individului.
La persoanele care necesită cure repetate, intervalul între cure va fi minim câteva
luni, sau ideal, se realizează cure bianuale.
 cura externă
Se indică în suferinţe ale aparatului locomotor, sistemului nervos, aparatului genital
feminin, boli dermatologice. Termalitatea apei poate fi naturală sau corectată. Cura externă,
prin efectele termic, mecanic, chimic determină stimulare hemodinamică şi metabolică.

Efectele sunt cu atât mai importante cu cât apa este mai concentrată. Facilitarea mobilităţii
este mai bună, cu cât greutatea este mai mică, iar în apa sărată, cu cât concentraţia este mai
mare. Trebuie să se evite mişcările inutile, în mod deosebit în apele care conţin gaze
dizolvate, deoarece acestea determină piederea gazului.

Este bine să fie folosite şi pentru hidrokinetoterapie şi pentru baie cu duş subacval, sau alte
proceduri derivate. Durata băii trebuie să se încadreze în intervalul 15 – 30 minute, după
care se indică repaus la pat minim 2 ore, deoarece gazele dizolvate determină vasodilataţie
cerebrală, putând determina incidente.
De regulă, în cura balneară numărul băilor într-o serie este, clasic, de 18 – 20 deşi 10 – 12
ar fi, în general, de ajuns. Când există posibilitatea, se indică şi câte o zi de pauză după
câteva băi, mai mult în prima parte a curei.
Factorii naturali de
cura
Lacurile terapeutice

Sunt lacuri, de regulă continentale, având calităţi fizico-

chimice deosebite ale apei, la care se adaugă şi alţi factori
naturali, cum ar fi: microclimatul, băile de aer şi soare,
nămolul.

Efectele terapeutice sunt exercitate prin: termalitate

(contrast cald - rece), osmolaritate, componenţa chimică a apei.

Potrivit genezei lacurilor terapeutice din țara noastră,

acestea se împart în trei categorii: de liman, de câmpie și din
masivele de sare.
 Sub influența radiației calorice solare, apa unor lacuri
sărate se încălzește la temperaturi de peste 300C, aceste lacuri au
fost denumite lacuri helioterme sau lacuri termosolare.

În cadrul heliotermelor există un strat de apa caldă ce

plutește între două straturi cu termalitate mai redusă; astfel că la
începutul verii, apa heliotermelor atinge temperaturi de 45 – 550C
la adâncimi între 15 cm de la suprafața apei și 2 m adâncime.

Heliotermia folosită terapeutic are mai multe avantaje

decât apa caldă de lac nestratificată termic. La efectele generale
ale băilor sărate se adaugă unele efecte particulare ce decurg din
îmbăierea la osmolarități și temperaturi mai ridicate în jumătatea
inferioară a corpului față de jumătatea superioară.
Nămolurile terapeutice sau peloidele

Sunt substanţe complexe, formate în condiţii

naturale, sub influenţa proceselor geologice şi biologice.
Aceste substanţe se găsesc în stare fin divizată şi în
amestec cu apa.
Din punct de vedere medical, se utilizează ca băi
sau proceduri locale. Se folosesc ca atare sau după o
pregătire prealabilă cu ape minerale, pregătire mecanică
sau încălzire.
Din punct de vedere fizico – chimic, nămolurile
sunt amestecuri heterogene de substanţe organice şi
minerale, în stări de agregare şi structurale diferite.
 Principalele modalităţi de aplicare a nămolurilor
terapeutice

Băile de nămol - temperatura apei în baie este de 36 – 400 C, iar nămolul se

încălzeşte la 440 C sau peste. Nămolul este un factor terapeutic important
datorită hidropexiei (capacitatea de a reţine apa) şi termopexiei (capacitatea de a
reţine o cantitate de căldură, pe care este capabil să o păstreze un interval destul
de lung de timp şi pe care o elimină treptat în mediu). Băile pot fi locale sau
generale, durează 15 – 30 minute şi pot fi făcute zilnic, sau la 2 zile. Într-o cură
balneară se fac 12 băi sau mai multe.
Împachetările cu nămol - se fac cu nămol încălzit la 38 – 400 C, chiar până
la 460 C, şi de 1 – 2 cm grosime. Tipurile de împachetări se diferenţiază după
suprafaţa împachetată.
Cataplasmele – aplicaţii pe o anumită suprafaţă
Oncţiuni cu nămol rece
 Indicații și contraindicații ale nămolurilor
Indicații
 boli degenerative reumatismale
 boli inflamatorii cronice
reumatismale (spondilita)
 lombalgii cronice
 sechele după hernii de disc operate
 suferinţe de diferite tipuri de
reumatism abarticular: tendinite,
miozite, bursite
 sechele posttraumatice
 unele afecţiuni ale sistemului nervos
periferic
 unele suferinţe cronice ginecologice:
inflamaţii de tip utero-anexial sau
consecinţa lor, sterilitatea
 unele suferinţe de tip endocrin:
hipofuncţii tiroidiene, ovariene,
paratiroidiene.
Contraindicații
 infecţii
 stări febrile
 boli decompensate cardio-respiratorii
 insuficienţă hepatică şi renală
decompensate
 sarcină
 boli hematologice grave (leucoze)
 sindroame cu sângerare crescută
(fibromatoza uterină)
 boli infecţioase în perioada activă
sau de covalescenţă (TBC în orice
localizare)
 astm
 suferinţe digestive
 suferinţe renale
 suferinţe cardiovasculare: HTA >
180 mm Hg şi hTA < 100 mm Hg
 Gazele terapeutice
→ Emanaţiile carbogazoase sunt rezultatul unor fenomene de tip
vulcanic şi se produc în ţara noastră în zona Carpaţilor Orientali
(concentraţie de CO2 de 94,55 – 99%) şi parţial în Munţii
Apuseni (conţinut mare de azot).

→ Emanaţiile carbogazoase conţin, de cele mai multe ori apă, sau

se găsesc sub formă de vapori de apă, încărcaţi cu CO2, H2S.

→ Mofetele sunt emanaţii de CO2 gaz uscat, fenomen unic în

lume. Mafetele naturale sunt în exclusivitate emanaţii de gaz
uscat. Actualmente, se pot produce artificial mofete parţiale sau
generale şi există capacitatea de extracţie a CO2 din ape
carbogazoase.
→ Tratamentul se face în incintă de tip amfiteatru. Este o
terapie de grup. Efectele sunt superpozabile efectelor
obţinute cu băile carbogazoase, dar la mofetă acţionează în
exclusivitate CO2, deci se exclud efectele băii.

→ La mofetele din Covasna, deşi domină CO2, există şi o

componentă importantă de H2S, precum şi o încărcare
semnificativă în aerosoli pozitivi şi negativi. Aerosolizarea
este suficientă şi H2S este suficient de important, astfel
încât efectele se combină.
 Salinele terapeutice
Indicații Contraindicații

 astmul bronşic: terapia are  TBC pulmonar activ şi la 3 – 4 ani de la

impact foarte important pe vindecare
toate mecanismele  cord pulmonar cronic decompensat
fiziopatologice şi trebuie  insuficienţă cardiacă
făcută cât mai precoce  neoplasm pulmonar
înainte de apariţia  reumatism inflamator cronic
complicaţiilor  reumatism degenerativ în puseu
 bronşite cronice simple  infecţii
 boli alergice ale căilor  stări febrile
respiratorii superioare, în  status astmaticus: formă de astm bronşic
afara puseelor complicată, cu crize subintrante.
 Clima

Variaţia parametrilor climatici prezintă două direcţii

componente:

1)Componenta spaţială - temperatura medie anuală scade, de

regulă, de la sud la nord şi în altitudine. Precipitaţiile au un
nivel mediu care va creşte de la est la vest şi cu altitudinea.
2)Componenta temporală - există o variaţie anuală a
parametrilor climatici şi o variaţie diurnă.
Principalii parametri climatici:
 Bioclima României
Ţinând cont de toţi factorii prezentaţi, pe teritoriul României
există trei tipuri de bioclimă:

bioclima excitant – solicitantă: prezintă două variante

importante
- biclimatul de câmpie, la sub 200 m altitudine;
- bioclimatul de litoral, între 0 – 35 m altitudine.
bioclima sedativă – indiferentă, de cruţare – caracterizată de
indici de stress foarte mici, solicitările de adaptare fiind foarte
mici
clima tonică – stimulantă montană
Bioclima excitant – solicitantă de câmpie

Condiţiile climatice dezvoltă un confort termic moderat vara, adesea

redus datorită inconfortului prin încălzire, dar destul de îndelungat (din aprilie
până în octombrie). Stress-ul cutanat, pulmonar, bioclimatic este mare. Solicită
termoreglarea, mai mult termoliza, cu pierderi mari de lichide şi săruri.
Reprezintă o mare solicitare în adaptare pentru SNC, SNV, glandele
endocrine, procesele imunologice nespecifice (apărare ca răspuns la stress-ul
intens), creşte absorbţia calciului.
Mecanismele de adaptare ale organismului, activate în timpul curelor
balneare în staţiunile din aceste zone bioclimatice, sunt cu atât mai solicitate,
cu cât există o diferenţă mai mare între zona de rezidenţă a individului şi zona
staţiunii balneare.
În timpul curelor balneoclimatice în staţiunile din această zonă
bioclimatică sunt folosite ca mijloace terapeutice şi aerohelioterapia, oncţiunile
cu nămol rece urmate de imersia în lac etc.
Sezonul, în perioada căruia sunt folosiţi toţi factorii naturali de cură,
se întinde în perioada mai – octombrie. În afara acestui interval, pot fi folosiţi
doar factorii specifici bioclimei, şi care sunt blânzi în anotimpul rece.
Bioclima excitant – solicitantă de litoral marin

Este o variantă a bioclimei de câmpie, având caracteristici

asemănătoare. Deosebirea constă în prezenţa termolizei mai puţin
importante, faţă de bioclimatul de câmpie.

Termoliza excesivă este înlocuită de antrenarea şi călirea termică,

care se obţine utilizând mijloace de termoterapie contrastantă. Datorită
decondiţionării la temperaturi joase, specific omului modern, la virajul
termic înregistrat la trecerea de la vară la toamnă, organismul neadaptat nu
face faţă schimbărilor, şi individul este mai vulnerabil, putând dezvolta
afecţiuni (de la guturai la lumbago).

Utilizarea terapiilor contrastante, ca formă de antrenament, în

cursul curelor balneare de vară pe litoral, antrenează răspunsul mai prompt
şi mai eficient al vascularizaţiei mucoaselor (în principal respiratorie),
făcându-le ulterior, mai puţin vulnerabile în anotimpul rece şi umed.
 Indicaţiile sunt similare celor din zona excitant –
solicitantă de la câmpie, la care se adaugă şi indicaţii
specifice litoralului, şi anume:

Dermatoze: mai ales psoriazis, dar şi pentru alte

dermatoze

HTA stadiul I – datorită mai multor efecte conjugate:

• creşte capacitatea de efort;
• scade rezistenţa periferică, fără a fi alterată circulaţia
cerebrală;
• sunt amelioraţi factorii de risc metabolic lipidic:
scade colesterolul, creşte HDL, scade LDL;
• scad factorii de risc pentru cardiopatia ischemică.
 Bioclima sedativ – indiferentă, de cruţare

 Solicită foarte puţin mecanismele de

adaptare ale sistemului nervos şi
endocrin. Funcţiile neuroendocrine Indicaţiile curei bioclimatice sedativ
suprasolicitate sunt astfel puse în – indiferente, de cruţare:
repaus.
 Acest bioclimat se regăşte în zona Cure de odihnă, mai mult la
altitudinilor medii, de la 200 – 300 m la persoane cu neurastenii, depresii, în
600 – 800 m, covalescenţă
 Temperatura aerului este moderată şi Poliartrită reumatoidă
umezeala relativă medie de cca. 75%. Reumatism articular acut
 Durata strălucirii soarelui are o medie Boli cronice cardiovasculare şi
de 1800 – 2100 ore/an din care 250 ore respiratorii, inclusiv în stadiile
vara. avansate, dar nedecompensate
 Nebulozitatea este medie, iar nivelul
precipitaţiilor este de 600 – 800
mm/m2.
 Viteza vânturilor este mică, iar
presiunea atmosferică moderată 980 –
920 mBarr.
În aceste zone există şi două forme terapeutice speciale:
salinele şi mofetele.

 Salinele - reprezintă un  Mofetele - sunt emanţii de CO2 pur,

microclimat special, indicat mai
ales pentru bolnavii pulmonari
cronici.
 Microclimatul de salină are
caracteristici speciale şi anume:
 temperatură răcoroasă,
constantă, între 9 – 140 C
 umezeală scăzută de 50 - 70%
 nu există curenţi de aer sau o
viteză minimă
 atmosferă bogată în aerosoli
salini
 ionizarea este moderată 700 –
1500 ioni/cm3
 stress-ul cutanat este redus, uşor
hipertonic, iar stress-ul
pulmonar este redus, uşor
deshidratat.
sub formă de gaz, sau combinat cu
H2S, He, Rd, N.
 Au un impact mult mai mare asupra
aparatului cardiovascular, faţă de
băile de CO2.
 În incintele mofetariene amenajate
există un microclimat cu parametri
medii specifici:
 temperatura medie este de 12 –
220 C
 umiditatea relativă este 50 – 80%
 concentraţia CO2 gazos 80-99
volume %
 ionizarea este importantă: 2000
ioni/cm3 până la 15000 ioni/cm3
Bioclima tonică-stimulantă montană

Se găseşte la o altitudine de peste 600 – 800 m. Are efecte de normalizare,

echilibrare a funcţiei SNC şi SNV, normalizează activitatea tiroidiană, stimulează
procesele imunobiologice nespecifice şi hepatopoieza, creşte rezistenţa la infecţii.

Caractere climatice specifice bioclimei tonico-stimulante montane sunt:

 presiunea atmosferică este scăzută
 presiunea arterială a O2 este scăzută
 tmperatura scade cu creşterea altitudinii
 cu cât creşte altitudinea, cu atât scade umiditatea absolută, dar creşte
umiditatea relativă (până la 80%)
 creşte durata de însorire; datorită rarefierii păturii de aer există posibilitatea
intensificării radiaţiei solare, ceea ce va duce la stimularea metabolismului
vitaminei D2 şi a Ca
 nebulozitate scăzută
 precipitaţiile sunt de cca. 900 – 1500 mm/m2
 puritatea aerului şi concentraţia ionilor creşte foarte mult, proporţional cu
altitudinea
 creşte viteza vântului cu cât spaţiul este mai deschis
 Aceste condiţii impun adaptarea organismului, în primul rând,
pentru menţinerea presiunii parţiale a O2 în sângele arterial la nivele
acceptabile, iar aceasta se realizează prin mai multe mecanisme:
→ creşte ventilaţia pulmonară
→ creşte amplitudinea şi frecvenţa cardiacă
→ mobilizarea hematiilor din rezerve
→ deschiderea de noi capilare la nivel pulmonar, nervos central, renal
→ stimularea metabolismului celular

Cel mai important element este menţinerea unei presiuni parţiale

a O2 în sângele arterial, iar al doilea este menţinerea unei temperaturi
convenabile a organismului.
Confortul termic este scăzut, iar peste 1400 m nu există confort
termic. Stress-ul cutanat este hipertonic, iar cel pulmonar este important,
deshidratant.
Peste 1900 – 2000 m stress-ul bioclimatic este maxim şi nu mai
este posibilă adaptarea, deci nu funcţionează, nici măcar profilactic,
climatoterapia.
 Afecțiuni indicate pentru cura
balneoclimaterică
Indicații pentru cura balneoclimatică pe
grupe de patologii
 Patologia reumatismală
În cadrul patologiei reumatismale, indicațiile de cura balneoclimatică
se împart în trei categorii de afecțiuni reumatismale: inflamatorii, degenerative
și abarticulare.
 Obiectivele curelor balneoclimatice în afecțiunile reumatismale
inflamatorii și abarticulare, metodologia de cură și modul de acțiune al
factorilor fizico-balneari sunt asemănătoare celor prescrise în afecțiunile
articulare degenerative, cu mici diferențe în ceea ce privește accentele
anumitor terapii asupra afecțiunilor indicate.

Sarcina principală a recuperării medicale în bolile reumatismale pune

accentul pe menținerea și ulterior refacerea funcțiilor diminuate în urma
evoluției bolii.

Pe lângă factorii naturali bioclimatici precum apele minerale

sulfuroase, sărate și nămolurile, dar și unele tipuri de bioclimat din stațiuni,
putem adăuga în planul de tratament și metodele farmacoterapiei, dietoterapiei
și repausului (ca formă a terapiei de cruțare), și metodele terapiei fizicale
(kinetoterapia, termoterapia, hidrotermo- și hidrokinetoterapia, electroterapia,
masajul și terapia posturală, electroterapie).
Patologia posttraumatică locomotorie
Metodologia de tratament recuperator în cazul afecțiunilor posttraumatice ale
membrelor și vertebrelor este foarte complexă, cuprinzând toate formele kinetoterapiei,
electroterapiei și masajului, cărora li se adaugă tratamentul cu factori naturali ca
balneotermoterapia, aplicațiile de nămol, helioterapia, iar la nevoie se utilizează
medicația și dieta.
Factorii naturali terapeutici folosiți în recuperarea afecțiunilor posttraumatice
cuprind apele minerale de diferite tipuri (apele termale oligominerale, apele termale
sulfuroase, apele sărate de diferite concentrații), nămolurile (în special cele de tip
sapropelic de la Techirghiol, Amara, Sovata, Lacu Sărat sau de turbă de la Vatra Dornei)
și climatul (prin posibilitățile de helioterapie atât în stațiunile de pe litoral sau din zonele
cu bioclimat de stepă: Amara, Lacu Sărat).
Metodele fizicale indicate în recuperare includ: kinetoterapia, hidrokinetoterapia,
scripetoterapia, mecanoterapia, exerciții de reeducare a mersului și a prehensiunii, terapie
ocupațională. Alături de acestea se folosește și hidrotermoterapia, balneotermoterapia (băi
simple sau cu ape minerale sărate, sulfuroase, băile cu valuri, băile alternante, băile
ascendente Hauffe, băile cu bule, aplicații de căldură locale cu parafină, nămol, lumină) și
electroterapia (cu băi galvanice, galvano-ionizări, curenți diadinamici, curenți
exponențiali, metode de electrostimulare, aplicații de unde scurte, microunde, diapuls).
Patologia neurologică
Afecțiunile neurologice cu indicație de cură balneară se grupează,
din punct de vedere fizio-balnear, în trei categorii, cu diferențe
semnificative în ceea ce privește caracterul clinico-funcțional și
metodologia de tratament și recuperare, respectiv: afecțiuni neurologice
periferice, afecțiunile sistemului nervos central și afecțiunile psihogene de
tip nevroze.

În cazul afecțiunilor neurologice periferice, cura de recuperare din

stațiunile balneare cuprinde ape minerale termale, sărate sau sulfuroase,
helioterapie, cataplasme sau împachetări parțiale cu nămol, băi cu bioxid
de carbon, mofete, hidrokinetoterapie în bazine cu ape minerale.

Pe lângă acestea, metodologia fizico-balneară de recuperare

cuprinde și kinetoterapia în diferite forme, termoterapia, electrostimularea,
masajul și terapia ocupațională.
 În cazul afecțiunilor neurologice centrale factorii terapeutici naturali au rol
adjuvant în recuperare, aducând contribuții valoroase prin efectele vasculo-trofice
asupra țesuturilor din segmentele denervate. Factorii naturali utili în tratament sunt:
apele minerale termale oligominerale (Băile Felix, Moneasa), apele minerale sărate de
concentrație mică și medie, apele carbogazoase, apele sulfuroase, aplicațiile de nămol
sub formă de cataplasme sau împachetări parțiale.

În tratamentul nevrozelor mijloacele balneo-fizicale utilizează factorii

climatici (bioclimatul sedativ de cruțare din stațiunile aflate în zonele colinare
subcarpatice sau în Podișul Transilvaniei și bioclimatul cu acțiune stimulantă a
stațiunilor balneo-climatice situate în zone subalpine) și apele minerale (apele termale
oligominerale din stațiuni precum Moneasa, apele sărate de concentrație redusă).

Există însă și tipuri de climat care pot avea efecte negative la bolnavii cu
nevroze, precum climatul litoralului în lunile de vârf (iulie-august) și climatul de stepă
al unor stațiuni situate în Câmpia Română (Amara, Lacu Sărat) în aceeași perioadă. De
altfel, sunt contraindicate apele termale sulfuroase, apele sărate de concentrație mare,
apele complexe sărate-sulfuroase-iodurate, iar dintre metodele fizicale sunt
contraindicate metodele termoterapiei generale cu efecte hiperetermizante (băi la
temperaturi peste 370C, împachetări cu nămol, băi de lumină etc.).
Patologia cardiovasculară

Recuperarea în acest domeniu presupune două sectoare ale aparatului

cardiovascular:

a. Patologia "centrală", a pompei cardiace; reantrenarea muşchiului cardiac

în anumite statusuri: boala cardiacă ischemică (BCI) tratată conservator, post-
infarct miocardic (IM), post-intervenţii chirurgicale pentru valvulopatii sau
BCI (tip by-pass sau cardiologie intervenţională - Percutaneous Transluminal
Coronary Angioplasty - PTCA -, montări de stenturi), alte sindroame de
decondiţionare cardio-circulatorii. Principial (cu variante metodologice: pasiv-
economice: băile carbogazoase - sau/şi active - în funcţie de restantul
funcţional/indicii de performanţă miocardică existenţi - se urmăreşte
(re)antrenarea progresivă la efort cu reperformarea adaptativă, în subidiar, a
“logisticii" fiziologice de susţinere funcţională şi metabolică, a musculaturii
somatice (inclusiv a miocardului) - aflate în activitate.
b. Patologia vasculară periferică

* de tip arterial: aterosclerotică, • de tip venos: se deosebesc două categorii de situaţii

diabetică, autoimună (trombangeita maladive:
Burger sau unele cazuri de sindrom - alterări ale conţinutului sanguin din vene în condiţiile
Raynaud, boala Takayasu etc.), de unor imobilizări prelungite ce favorizează
cauză angionevrotică - funcţională tromboembolismul venos; pe acest “front", principalul
(angiopatii angiospastice - cu un arsenal utilizat de balneoclimatoeterapie îl constituie:
caracter profesional sau post- îngrijirile recuperatorii/nursing-ul de reabilitare;
degerături, din AND). Principial, în procedeele aferente sunt din domeniul kinetoterapiei,
astfel de situaţii se urmăreşte liza masajului şi crioterapiei.
fenomenelor angiospastice şi, în
cazurile cu predominanţa leziunilor
- suferinţe parietale venoase primitive (boala
organice, stimularea dezvoltării
varicoasă/insuficienţa veno-limfatică cronică) sau
circulaţiei arteriale colaterale loco-
secundare (post-tromboflebitice), cu sau fară insuficienţă
regionale - aceasta răspunzând
limfatică. În cazul unor astfel de entităţi,
pozitiv la eustresul gradat
balneoclimatoterapia poate acţiona printr-o gamă complexă
reprezentat de forma de
de tipuri de proceduri fizicale - kinetice şi hidro-
antrenament dozat progresiv pe
balneoclimatice, printre care secvenţele multiple - inclusiv
care o constituie mersul terapeutic
cu caracter profilactic - din cadrul complexului
"codificat/cu intervale".
talasoterapeutic, ale "mersului la spartul valului".
 Patologia respiratorie
Balneoclimatoterapia în patologia respiratorie îşi manifestă utilitatea prin variate
demersuri profilactice, terapeutice sau/şi recuperatorii:

În disfuncţiile respiratorii predominant restrictive (din scolioze,

spondilite/spondiloze hiperostozante, morb Pott, hemipareze, scleroză multiplă etc.),
principalele demersuri specifice aparţin kinetoterapiei, sub variate forme de tehnici şi
exerciţii vizând reeducarea/tonizarea musculaturii inspiratorii şi respectiv creşterea
mobilităţii cutiei toracice.
 Disfuncţiile ventilatorii de tip obstructiv şi mixt (bronhopneumopatiile
cronice obstructive(BPOC) - inclusiv astmul bronşic, pneumoconiozele, silicozele,
sechelele fibroase post TBC, atelectaziile, fibrozele pulmonare de diverse etiologii etc.)
beneficiazănde o serie de tehnici kinetologice: drenaj postural, reeducare a fluxului de
aer în cavităţile/căile respiratorii, "ieftinirea" costului oxidativ al ventilaţiei, antrenament
la efort dozat, cu particularităţi în funcţie de tipul şi gradul respectivei disfuncţii; în
plus, se mai utilizează variate secvenţe procedurale de electro-, hidro-, termo-, foto-,
helio- şi balneo-climato-terapie.

Dintre variatele tipuri de secvenţe procedurale utilizabile în patologia

respiratorie sunt de menţionat şi unele proceduri fizicale cu caracter specific -
aerosoloterapie, respiraţie în presiune (pozitivă sau, după caz, negativă intermitentă). În
plus, întrucât inhaloterapia alături de foto- şi de hidro-termo-terapie reprezintă grupaje
metodologice ce sunt totodată factori de unitate ale specialităţii balneoclimatoterapie, în
patologia respiratorie au rol benefic şi patru tipuri de bioclimat: marin, alpin, al unor
spaţii subterane (saline, grote) şi colinar.

Exemple de staţiuni: cele de pe litoral, de pe Valea Prahovei, Slănic Moldova,

salina de la Târgu Ocna - respectiv salinele de la Slănic Prahova, Praid şi Cacica -
precum şi Valea Oltului-Govora.
 Patologia digestivă
În abordarea acestui tip de patologie, din cadrul mijloacelor procedurale,
primul plan îl ocupă elementul fizicochimic-farmacologic: utilizarea apelor
minerale în cura internă - crenoterapia.

Entităţile nosologice asupra cărora cel puţin 5 (alcaline, alcalino-teroase,

sulfuroase, sulfatate, clorurate-sodice) din cele 11 tipuri fizico-chimice de ape
minerale din ţara noastră au efecte terapeutice, sunt: gastritele cronice cu
sindrom hiperstenic, ulcere gastro-duodenale, gastritele cu sindrom
hipostenic/atrofice, atrofiile gastrice, duodenitele cronice, dischineziile bilio-
duodenale, sludge biliar, sindroame postcolecistectomie, constipaţia cronică
habituală, colopatii cronice nespecifice inclusiv colon iritabil, unele boli
inflamatorii intestinale (în special ileita segmentară).

Bineînţeles că, pe lângă apele minerale prescrise şi administrate în doze

adecvate, în cadrul curelor balneoclimatice în staţiuni cu profil predominant
digestiv (Valea Oltului, Slănic Moldova, Sîngeorz Băi), se mai administrează,
cu roluri adjuvante de importanțe variabile, şi proceduri de electro-, foto-,
hidro-, termo- şi kinetoterapie/masaj.
Patologia reno-urinară
În acest domeniu sunt de menţionat litiazele renale cu calculi mici şi
eliminabili şi, respectiv, patologia inflamatorie prostatică (eventual
incipient adenomatoasă, discutabil).

Mijloacele terapeutice pe care balneoclimatoterapia le utilizează în

acest domeniu sunt pe de o parte cele crenoterapice, ape minerale cu
proprietăţi diuretice (şi indirect antiinfecţioase/antireflux reno-
ureteral redistributive de irigaţie sanguină între corticala şi medulara
renală): oligominerale/metalice, sulfuroase, sulfatate/gipsoase,
alcalino-teroase şi carbogazoase şi, respectiv, pe de alta, o serie de
secvenţe procedurale adjuvante din domeniul electro-, foto-, hidro-,
termo-, kinetoterapie.

Staţiuni care au şi un astfel de profil: Valea Oltului, Slănic

Moldova, Sîngeorz Băi, Covasna, Borsec, Tuşnad, Vatra Dornei.
 Patologie metabolică
Beneficiază terapeutic de proceduri ale balneoclimatoterapiei şi
hiperuricemiile. În cazul acestora, reprezentând elementul terapeutic
adjuvant în diabetul zaharat (sulful constituent al aminoacidului
cisteină din componenţa insulinei, zincul şi magneziul - oligoelemente
propensive transportului plasmatic/transmembranar al insulinei) şi
sindroame metabolice cu toleranţă alterată la glucoză, din arsenalul
crenoterapic fac parte apele alcaline, alcalino-teroase, sulfuroase,
sulfatate, oligominerale/metalice şi carbogazoase.

Pe lângă apele minerale prescrise şi administrate în doze

adecvate, în cadrul curelor balneoclimatice în staţiuni cu profil
predominant de acet tip (Valea Oltului, Slănic Moldova, Sîngerorz Băi,
Covasna, Vatra Domei, Borsec, Tuşnad, Buziaş), se mai administrează,
cu roluri adjuvante de importanţe variabile şi proceduri de electro-,
foto-, hidro-, termoterapie şi masaj.
 Patologia ginecologică
În patologia de tip infecţios/inflamator cronic, trenant a uterului şi a anexelor
(anexite, perimetroanexite, parametrite) unde există condiţii de slabă irigaţie şi deci de
menţinere a statusului timp îndelungat, obiectivele sunt terapeutice, iar mijloacele
procedurale privesc, în principal, termoterapia profundă (băi de lumină la nivelul
pelvisului, unde scurte, aplicaţii de parafină, tamponamente cu nămol fierbinte, irigaţii
vaginale cu apă sărată caldă).

Sterilitatea, cunoscând printre cauze, inclusiv astfel de procese inflamatorii

cronice utero¬anexiale, reprezintă un alt exemplu de patologie beneficiară a
mijloacelor terapeutice descrise. Unităţi balneare cu profil (şi) ginecologie se găsesc în
principal pe litoralul Mării Negre şi, respectiv, la Sovata (judeţul Mureş).

Postpartum, iniţial mijloacele procedurale se concentrau pe principalul

obiectiv recuperator: refacerea tonusului planşeului pelvin, prin exerciţii statice ale
musculaturii perineale. În prezent, însă, cunoaşte o deosebită dezvoltare, diversificarea
amplă a modalităţilor fiziatrice de abordare a lăuzelor existând, în special sub forma
programelor wellness, o abordare mult mai complexă a acestei problematici:
kinetoterapie nu numai pentru perineu, ci şi pentru muşchii abdominali, paravertebrali
şi ai trenului inferior, masaj manual şi instrumental cu accente metodologice pe
drenajul veno-limfatic şi anticelulită, electro- (în special tip body-former) şi
hidro(kineto)terapie.
Patologia dermatologică şi cosmetologie
Spectrul patologic se referă la: psoriazis, eczeme sau/şi alte afecţiuni
pruriginoase (inclusiv unele neurodermite sau/şi dermatoze genetice/auto imune -
vitiligo), cicatrici, micozis fungoid etc. Acestea beneficiază, cu excepţia ultimei
entităţi, atât de factori fizici terapeutici naturali - helioterapie, aplicaţii de nămol, cât
şi de fototerapie (radiaţii ultraviolete PUVA/B şi în unele cazuri, LASER, infraroşii).

De menţionat că PUVA/B-terapia (asemenea utilizării LASER-ilor de

joasă/medie putere, cu proprietăţi micro-excizante/dermo-epitelio-regenerative,
utilizate în dermatologie, dar şi în alte zone de patologie: stomatologică,
ginecologică) nu aparţin, ca şi cadre ce le indică/aplică, specialităţii
balneoclimatoterapie.

Cosmetologia este un domeniu aflat în plină expansiune şi în care mijloace

procedurale ale balneoclimatoterapiei, îşi regăsesc din plin locul. Astfel, pe lângă
metodologii specializate de (micro )masaj - manual sau/şi instrumental -
dermodecrispant şi tonizant, respectiv anticelulitic, facial sau/şi corporal au apărut,
mai ales în ultima decadă, chiar combine de micro-fizioterapie cu scop estetic
(electro-ultrasono-hidroterapie - microvaporizatoare pentru drenajul fluxului
sebaceu/ peeling profund - şi fototerapie (bronzare artificială - cu efecte discutabile
din punct de vedere biologic - şi lumină polarizată, cu efecte prezumat biotrofice).
 STAȚIUNI
BALNEOCLIMATICE ȘI
CLIMATICE
LIPOVA JUDEȚUL ARAD

MONEASA
 BRĂDETU
JUDEȚUL ARGEȘ
BĂDEȘTI
JUDEȚUL BACĂU
BACĂU SLĂNIC-
MOLDOVA

TÂRGU OCNA
 JUDEȚUL BIHOR
BĂILE FELIX
Factori terapeutici
Ape minerale termale, cu o temperatură cuprinsă între 41-49°C şi o
mineralizare totală în jur de 1g/l. Din punct de vedere al compoziţiei
chimice, apele de la Băile Felix sunt bicarbonatate, sulfatate, calcice,
sodice, silicioase, oligominerale.
Ele se întrebuinţează sub formă de cură externă şi de asemenea,
cura internă. Nămolul terapeutic este folosit sub formă de
împachetări sau băi. Bioclimat de crutare, cu nuanţe de excitare.
Bioclimatul cel mai favorabil este în lunile de tranziţie de la iarnă la
vară. Din punct de vedere al valorii indicelui de stres bioclimatic
cutanat, lunile relaxante sunt martie, mai şi octombrie; iar în privinţa
indicelui de stres bioclimatic pulmonar, lunile relaxante sunt aprilie
şi octombrie-noiembrie.
Indicaţii terapeutice
Afecţiuni reumatismale inflamatorii (poliartrită reumatoidă,
spondiloză anchilozantă); afecţiuni reumatismale degenerative
(spondiloză cervicală, dorsală şi lombară, poliartroză); afecţiuni
reumatismale articulare; afecţiuni post-traumatice; afecţiuni
neurologice periferice; afecţiuni neurologice centrale; afecţiuni
ginecologice; afecţiuni asociate (boli de nutriţie şi metabolism, boli
endocrine).
Instalaţii de tratament
Dispun de o bogată bază de tratament ce cuprinde: instalaţii pentru
băi la cadă; instalaţii pentru aplicaţii calde cu nămol şi parafină;
bazine cu apă termală; instalaţii pentru elongaţii sub apă; instalaţii
pentru electro si hidroterapie; saună; piscine acoperite şi în aer liber
şi săli de gimnastică medicală.
BĂILE 1 MAI
Factori terapeutici
Ape minerale termale(20-48°C), oligominerale, cu o
mineralizare totală sub 1g/l; nămol sapropelic fosil din
lacurile termale formate pe pârâul Peta; bioclimat de
cruţare, cu nuanţe de excitare.
Indicaţii terapeutice
Afecţiuni reumatice inflamatorii (poliartrită reumatoidă,
spondilită anchilozantă, stări după reumatism articular
acut); afecţiuni reumatismale degenerative (spondiloză
cervicală dorsală şi lombară însoţită sau nu de
cervicobrahialgii, lombo-sciatalgii, artroze, poliartroze);
afecţiuni reumatismale articulare: tendinoze, tendomioze,
tendoperiostoze, periartrită scapulohumerală; afecţiuni
post-traumatice (redori articulare post-traumatice, stări
după operaţii pe articulaţii, muşchi şi oase, stări după
fracturi, entorse, luxaţii); afecţiuni neurologice centrale şi
periferice (hemipareze la minimum şase luni de la data
apariţiei, pareze la minimum trei luni după mielite, după
operaţii pe măduvă, după traumatisme vertebrale, diverse
pareze şi paralizii); afecţiuni ginecologice (metroanexite
cronice, tulburări minore de pubertate sau de menopauză);
afecţiuni asociate (boli metabolice şi de nutriţie, boli
endocrine).
Instalaţii de tratament
Instalaţii pentru băi cu apă minerală termală în vane şi
bazine, cu posibilităţi de kinetoterapie; instalaţii pentru
aplicaţii calde cu nămol; instalaţii de electroterapie;
ștranduri cu apă minerală termală, dotat cu instalaţie
pentru producerea de valuri artificiale.
TINCA
STÂNA DE VALE
JUDEȚUL BISTRIȚA-NĂ
ĂSĂUD
SĂUD
SÂNGEORZ-BĂI
POIANA BRAȘOV JUDEȚUL BRAȘOV

PREDEAL
RODBAV
 LACU SĂRAT
JUDEȚUL BRĂILA
BRĂILA

CÎINENI-BĂI
 SĂRATA-MONTEORU
JUDEȚUL BUZĂ
ĂU
U
BALTA ALBĂ
 JUDEȚUL CARAȘ-SEVERIN
CRIVAIA

BĂILE HERCULANE
JUDEȚUL CLUJ
BĂIȚA

COJOCNA
TURDA SOMEȘENI

FÎNTÎNELE
 EFORIE NORD
JUDEȚUL CONSTANȚA
AURORA

COSTINEȘTI
EFORIE SUD JUPITER

MAMAIA
MANGALIA
NĂVODARI

NEPTUN
 SATURN

TECHIRGHIOL
VENUS
 JUDEȚUL COVASNA
BALBANYOS COVASNA MALNAȘ -BĂI

Apă minerală: feruginoasă, bicarbonatată, Ape minerale carbogazoase, Ape minerale carbogazoase,
clorurată, calcică, sodică, carbogazoasă, feruginoase, calcice hipotone şi bicarbonatate, clorurate-
hipotonă, mofetă cu emanaţie de dioxid de hipertone, respectiv mofetele cu sodice, hipotone şi hipertone;
carbon post activitate vulcanică, bioclimat emanaţii de gaze usor radioactive. mofete; bioclimat sedativ de
Factori sedativ de cruţare, tonic. Apele au o cruţare
terapeutici mineralizare cuprinsă între 3-18 g/l şi conţin
acid carbonic în proporţie de 2.5 g/l; gazul de
mofetă conţine în proporţie de 70-85% dioxid
de carbon.

Afecţiuni cardiovasculare - hipertensiunea Hipertensiune arterială stadiul I şi II, Afecţiuni digestive (gastrite
arterială, insuficienţă mitrală şi aortică sechele în urma atacurilor vasculare cronice, ulcer);
compensată, arteriopatii periferice prin cerebrale; sechele infarct miocardic; Afecţiuni hepatice (hepatite,
arteroscleroză, varice; afecţiuni asociate - insuficienţă mitrală şi aortică coleciste, pancreatită cronică)
Indicații nevroză astenică, afecţiuni reumatismale compensată; flebite superficiale şi Afecţiuni cardiovasculare
degenerative şi articulare, boli profesionale. profunde; boală varicoasă; arteriopatii (arteriopatie, cardiopatie
terapeutice
periferice; afecţiuni metabolice: diabet cronică, hipertensiune
zaharat; nevroze; afecţiuni arterială).
ginecologice; disfuncţii erectile;
venopatii.

Instalaţii pentru băi carbogazoase; mofete; Centrele de tratament din Covasna Instalaţii pentru băi calde cu
electroterapie: curenţi diadinamici, neuroton, dispun de mofete, instalaţii pentru băi apă minerală carbogazoasă în
ultrasunete, magnetodiaflux, unde scurte, calde cu ape minerale, buvete pentru vane şi bazine; bazine în aer
Instalații aerosoli; hidroterapie: băi galvanice, duş cură internă, aerosoli şi inhalaţii. Aici liber cu apă minerală
de masaj, duş subacvatic, masaj subacvatic cu se află şi Spitalul de Recuperare a carbogazoasă, cu posibilităţi
jacuzzi, termoterapie: împachetări cu Bolilor Cardiovasculare Covasna, de aerohelioterapie; instalaţii
tratament parafină; kinetoterapie: masaj uscat, unitate renumită atât în ţară, cât şi în pentru mofete; instalaţii
gimnastică medicală şi de întreţinere în sala străinătate. pentru electro- şi hidroterapie
de gimnastică, aerohelioterapie.
JUDEȚUL DÂMBOVIȚA

PUCIOASA
RÂNCA JUDEȚUL GORJ

SĂCELU
JUDEȚUL HARGHITA
BĂILE HOMOROD

BĂILE TUȘNAD
BORSEC BRADUL
LACU ROȘU

PRAID
GEOAGIU-BĂI
JUDEȚUL HUNEDOARA

VAȚA DE JOS
JUDEȚUL IALOMIȚA
AMARA
JUDEȚUL IAȘI STRUNGA

NICOLINA
JUDEȚUL MARAMUREȘ OCNA ȘUGATAG

BORSA
BALA JUDEȚUL MEHEDINȚI
 JUDEȚUL MUREȘ SOVATA

SÂNGEORGIU DE MUREȘ
BĂLȚĂTEȘTI JUDEȚUL NEAMȚ

DURĂU-CEAHLĂU
 BUȘTENI
JUDEȚUL PRAHOVA
BREAZA

CHEIA
SLĂNIC

SINAIA
 JUDEȚUL SĂLAJ
SĂLAJ

BIZUȘA-BĂI
JUDEȚUL SIBIU OCNA SIBIULUI
BAZNA

PĂLTINIȘ
JUDEȚUL SUCEAVA

VATRA DORNEI
CĂLACEA JUDEȚUL TIMIȘ

BUZIAȘ
JUDEȚUL VÂLCEA
BĂILE GOVORA
BĂILE OLĂNEȘTI
CĂLIMĂNEȘTI-CĂCIULATA OCNELE MARI

VOINEASA
JUDEȚUL VRANCEA
SOVEJA