Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Apele minerale
Definitie – entitatea apa minerala a fost definita in foarte multe moduri, dar cea mai completa
si complexa definitie a termenul de apa minerala a dat-o scoala franceza inca din secolul xx,
definia se bazeaza pe actiunea terapeutica in timp a apelor minerale, iar scoala germana a
aprofundat aceasta definitie introducand criterii cantitative de compozitie chimica si criterii
calitative, care au dus la o definire extrem de completa a notinuii de ape minerale. In general
pot sa provina dintr-o sursa de apa captata sau dintr-o sursa forata artificial.
Apa minerala terapeutica – care dezvolta efecte asupra org uman folosite inclusiv in scop
terapeutic.Pentru ca apele sa fie considerate ape minerale terapeutice trebuie sa indeplineasca
cel putin una din urmatoarele coditii: mineralizarea – sa fie mai mare sau egala cu 1g la litru,
sa se atinga concentratii minime necesare din principalele elemente cu actiune farmacologica
cunoscuta – oligoelemente curative, prezenta lor face ca apa sa devina extrem de valoroasa,
discutam despre Fier, Bor, Brom, Iod, Arsen, Staniu, Bariu, Beriliu, Sulf, Siliciu, Magneziu,
Aluminiu. Trebuie sa existe concentratii stabile de gaze dizolvate cu efecte biologice. In
compozitia chimica trebuie sa existe o concentratie terapeutica de caz farmacologic activ, cu
efect curativ, concentratie admisa international. Ex: pt hidrogenul sulfurat concentratia
minima admisa a gazului dizolvat este de 1mg la litru. Pt dioxidul de carbon concentratia
minima este de 100 mg la litru, legat de notiunea de mineralizare, s-a creeat conceptul de apa
plata, este un concept francez si defineste apa subterana fara gaze dizolvate. Temperatura apei
la sursa reprezinta un criteriu de evaluare si clasificare a apelor minerale: daca apa la sursa are
peste 20 grade – se numeste apa termala, se ia in considerare acest parametru al temperaturii
indiferent de compozitia chimica, dupa temperatura apele minerale se subclasifica in: ape
hipotermale (20-31 grade) ape termale (32-38 grade) ape hipertermale (peste 38 grade).
Actiunea terapeutica a apelor minerale este stiintific cunoscuta (apa poate fi cel putin
termala). Apele minerale se clasifica in: ape minerale alimentare, acestea pot fi deferizate sau
desulfurizate prin aerare sau ozonizare, si ape minerale terapeutice. Dpdv fizico-chimic apele
minerale terapeutice se clasifica in 2 grupe majore – grupa A – ape cu mineralizare peste 1g la
litru substante solide dizolvate, grupa B- ape cu mineralizare sub 1g la litru substante minerale
(ape oligominerale)
Grupa A – pot fi ape cu mineralizare medie concentratia substantelor slide dizolvate 1-15g la
litru, ape concentrate mineralizare 15-30g la litru, ape foarte concentrate cu mineralizare intre
35-150 g la litru, ape de mare concentratie peste 150g la litru. Apele din ultimele 2 categorii
nu se beau. Concentratia activa reala se expima in miniechivalenti si trebuie sa fie 20% diin
totalul concetratiei chimice pt a da tipul de apa minerala. De regula denumirea apei minerale
se face in functie de concentratiile descrescatoare ale ionilor activi. Se ia in considerare si
capacitatea de reactie a ionilor, temeraptura, si presiunea osmotica a apei care se raporteaza
prin comparaie cu solutia fiziologica de clorura de sodiu specifica org uman. Poate fi sub
nivelul presiunii osmotice = apa hipotona, poate atinge aest nivel = apa izotona, il poate
depesi = apa hipertona. Orice apa minerala este definita prin ionii care o compun, prin
temeratura si prin presiune.
Date generale despre apele minerale – ca geneza exista 2 categorii majore de ape minerale
naturale dpdv al localizarii lor. Exista ape de hidrosfera – marea neagra, zonele de laguna –
lacul Techerghiol, lacuri sarate continentale – ex Sovata. Ape intrateurice apele subterane
circulante , aceste pot fi stagnante cand se gasesc pe roci permeabile, sau in curenti de tipul
izvor mineral, panele de apa sunt de 2 feluri principale pe de-o parte apele fratice sunt panze
de apa mai tinere, a 2-a categorie sunt apele fosile sau veterice, sau de zacamant, ape care au
fost retinute in roci de tip sedimentar foarte multa vreme. Dpdv al originii exista o clasificare
a apelor minerale care recunoaste 3 mari cateogrii – apele de profunzime ape juvenile care
sunt produse din apa de condensare a magmelor vulcanice, sunt in relatie directa cu rocile de
tip vulcanic. Apele de suprafata apele vaduase sunt ape produse prin infiltrarea in sol si
mineralizarea la nivelull formatiunilor geochimice in care se formeaza. Apele din panzele
subterane captive ape fosile.
In general compozitia chimica este data de 2 elemente: calitatea rocilor pe care apa le strabate
si de capactatea de solubilizare a elemetelor chimice continute de rocile respective – ex sarea.
Al 2-le element vitezae circulatie a apei. Dupa Ignatovici exista 3 categorii de ape minerale:
apele cu dinamica mare – au o viteza de circulatie mare deci o mineralizare mica ex apele
dicarbonatate care nu contin iod sau brom pt ca ar avea nevoie de un contact prelungit cu roca
pt a putea dizolva iodul sau bromul care se dizolva mai greu. Ape cu dinamica medie slab
mineralizate – ex apele sulfatate, calcice, sau magneziene. Apele cu dinamica redusa care
contin in concentratie uneori foarte mare sare, iod si brom. Ape de percolatie – ape care
circula liber prin porii rocilor incarcandu-se cu elementele rocilor, dupa tipurile de roci
strabatute existe – ape magmatice, ape sedimentare apar prin precipitarea sarurilor minerale
precum si din resurile vegetale si animale fixate in straturile de roca. Ape metamorfice rezulta
din transformarea altor tipuri de roci magmatice sau sedimentare sub actiunea presiunii,
temperaturii sau apei ex. Nisipul – roca de sedimentare transformate.
Individualitatea fizico-chimica a apei este data de gazele dizolvate care influenteaza
activitatea microorganismelor si a enzimelor celulare. Contactul cu atmosfera determina
invehirea apei minerale care se produce prin mai multe organisme – determina oxidarea
elementelor din apa, se pierde dioxidul de carbon dizolvat determina scaderea ciditatii apei si
determina precipitarea unor ioni calciu si magneziu. Prin invechire se produc agregate
coroidale de obicei cu siliciu sau alumium si determina fenomenul de floculare se produce un
precipitat de substante coroidale fac ca apa minerala sa isi piarda proprietetile terapeutice si sa
nu mai poate fii folosita.
Exista 2 tipuri majore de cure balneare: interna si externa, cura interna se indica in afectiuni
digestive, metabolice, si urinare. Apala de izvor se consuma la sursa sau in camera in
clinostatism 2-3 inghitituri pe minut in primele zile pt a creste toleranta gastrica. De obicei
apele se beau la temperatura naturala de la sursa, uneori e indicat sa se incalzeasca de obicei
pe baie de aburi se utilizeaza in unele suferinte gastrice biliare mai ales cele de tip spastic,
alteori se indica utilzarea apei la temperaturi mai mici decat temp sursei de ex in suferinte de
tip constipatie sau in curele de diureza, apele utilizate pt suferintele digestive se beau in 3
prize pe zi de regula inaintea mesei, uneori exista un decalaj de timp fata de mese. In functie
de decalajul fata de mese aceeasi apa minerala poate avea actini si efecte diferite astfel: Daca
o apa alcalina este administrata cu o ora si jumatate inaintea mesei apa ajunge la inceput in
stomac dar are timp sa ajunga in duoden efectul este de scadere a secretiei gastirce, acceasi
apa alcalina daca este administrata doar cu 30 de minute inainte mesei ramane in stomac,
prezenta ei in stomac stimuleaza secretia gastrica. De obicei cantitatea totala de apa minerala
administrata in 24 de ore in cura interna, se calculeaza pe baza unei din urmatoarele formule:
formula Nieder in care cantitatea totala de apa minerala pe 24 de ore este egala cu greutatea
totala a subiectului inmultit cu 10. A2-a formula Visnieski cantitatea totala ade apa pt cura
interna pe 24 de ore este egala cu greutatea subiectului inmultit cu 3. Pt afectiunile digestive
se utilizeaza formulele de mai sus, pt afectiunele in care se doreste cresterea diurezei
cantitatea de apa ingerata poate sa creasca progresiv pana la de 3x cantitatea obtinuta prin
formula Visi. Cantitatile calculate pe 24 de ore se fractioneaza in suferintele digestive biliare
in general in 3 prize si daca se ajunge la 400-500ml / priza, ingestia se va face fractionat pe
parcursul a 30-40 de minute. Cand se doreste un efect prelungit si un contact prelungit cu
mucoasa digestiva se ingera prize mici de apa, daca cantitatile sunt mari se forteaza mucoasa
digestiva. Cura se incepe cu doze mici dupa toleranta plecand de la un sfert sau o jumatate de
pahar si se creste progresiv, daca pt anumite patologi este nevoie de doze mai mici, ele se pot
administra doar in 2-3 prize pe zi, sunt indicate in tratamentul spasmului piloric sau a
intolerantei gastrice. Apele minerale concentrate se administreaza in doze mai mici conform
formulei Visieski.
In suferinte atone ex constipatie atona, sau atononia colecistului (colecist lenes) sunt indicate
apele sarate, sulfaltate magneziene, de regula sunt concentrate peste 15 grame la litru, se
administraza in doza mica, unica pe stomacul gol. Daca e vorba de staza biliara, uneori se
ajunge pana la tubaje terapeutice in care colecistul este spalat, cu cantitati de 200-300 de ml
apa incalzita la intervale de cateva zile, mai utilizata in statiunile balneare este metoda
drenajului colecistului care este fortat sa elimine continutul, drenajul acestuia se realizeaza pri
administrarea apelor minerale inaintea meselor in 2 prize, prima priza cu 60-90 minute
inaintea mesei, pt a determina umplerea colecistului, si a 2-a etapa cu 20 de minute inaintea
mesei pt a stimula evacuarea colecistului.
11 20%
18
Obs: Cura interna dureaza intre 18-21 de zile pt atingerea efectelor terapeutice si pt
mentinerea lor in platou o cura interna sub 2 saptamani este inutila. Uneori si intervalul de 18-
21 de zile este insuficient pt ca antrenarea mecanismelor homeostaziei implica intervale mai
lungi, totul depinde de tipul de apa si de reactivitatea individuala. La subiectii care necesita
cure repetate intervalul intre cure va fi de minim cateva luni. Ideal ar fi sa se mentia un ritm
de cure bianuale.
Cura externa se indica in principal in suferinte ale aparatuli locomotor ale sistemulu nervos
atat central cat mai ales preferic alea aparatului genital mai ales feminin si in boli
dermatologice. Pt cura externa unul din parametrii importanti este temperatura apei care poate
fi naturala sau corectata. Cura externa prin efect temic, mecanic si chimic determina stimulare
hemodinamica si metabolica. Efectele sunt cu atat mai importatnte cu cat apa este mai
concentrata. Evident ca, cu cat apa este mai concentrata, facilitatea mobilitatii este mai buna,
deoarece greutatea segmentalor corpului va fi mai mica si atunci miscarile vor fi facilitate.
Obs: trebuie sa se evite miscarile inutile in balneatia cu ape minerale mai eles in ape care
contin gaze dizolvate, deoarece aceaste miscari determina pierderea gazului. In principal la
apele care contin dioxidul de carbon sau hidrogenul sulfurat. Apele minerale cu cura eexterna
se utilizeaza atat in proceduri de hidroterapie diverse tipuri de bai cu diverse tipuri de dusuri
cat si pt baie kineto. Durata baii trebuie sa se incadreze intre 15-30 de minute in functie de
concentratia apei de baie si de toleranta subiectului dupa care se implica repaus in pat
minimum 2 ore, Deoarece gazele dizolvate determina vasodilatatie cerebrala. Aplicatiile
apleor minerale reprezinta proceduri majore ce implica un repaus de cel putin 2 ore post
procedura. De regula in cursul unei cure balneare nr bailor pe serie este de cca 10-12 in
general, ideal ar fi 18-21. Atunci cand este posibil se inidica si cate o zi de pauza dupa cateva
bai. Evident mai mult in prima parte a cure. Oricum prescripria trebuie sa fie total
individualizata si parametrii aplicatiei trebuie sa fie individualizati pt fiecare pacient.
Mineralizarea totala este mica sub 1g la litru, fara elemente farmacologice active, si fara gaze
terapeutice. Apele oligominerale se impart in 2 grupe: ape acratoterme cu temperatura mai
mare de 20 de grade la sursa: Felix – 47 grade celsius in cada. Apele acratopege cu temp mai
mica de 20 de grade celsius – Calimanesti izvorul 7, Olanesti izvoarele 11, 12. In cura externa
eventual pt HKT sunt indicate in afectiuni cum ar fi: afectiuni locomotrii, ortopedico-
traumatice, ale sistemului nervos mai ales periferic dar si centreal, afectiuni ginecologice.
Principalele efecte sunt: antialgic, sedativ, atispastic, decontracturant, vasodilatator si trofic.
Unele tipuri de ape acratoterme, pot fi utilizare in cura interna, pt afectiuni ale tubului
digestiv, biliare, renale, de cai urinare joase. Efectele sunt diuretic si antispastic, in principal
datorita efectului termic. Apele acratopege se folosesc numai pt cura interna (crenoterapie).
Principale mecansime prin care actioneaza aceste ape sunt: pt apele acratopege – apele unt
foarte mobile, ele cresc foarte mult diureza, spala caile urinare, cresc eliminarea
microcalculilor, mai mult in caile urinare joase, au un impact deosebit in litiaza biliara si in
infectiile urinare mai ales groase. Cresc secretia si motilitatea gastrica. Apele acratoterme –
datorita gradului de disociere, datorita elementelr componete si a temp apei au urmaotorarel
efecte: scad sensibilitatea tubului digestiv, spasmul la nivelul tubului digestiv, scad inflamatia
la nivelul peretelui tubului, cresc diureza. Indicate in inflamatii ale tublui digestiv si in litiaza
urinara. Aplicarea in cura externa (balneatie) presupune combinarea mai multor factori:
mecanic, chimic, determina cresterea permeabilitatii la nivel cutanat accentuarea resobtiei, si
modificarea incarcarii electrice a pielii, facorul temic producand vasodilatiatie.Daca apa
minerala este mixta, contine si dioxid de carbon sau uneori chiar si gaze nobile dizolvate,
factorul termic este accentuat. Factorul termic produce: cresterea concentratiei de substante
polipeptidice histamin-like la nivelul tegumentului, ceea ce inseamna ca este accentuata
capacitatea nespecifica de apararare la nivel cutatnat. Creste concentratiea acetilcolinei,
bradikininei care det vasodilatatie profunda in toate sectoarele cutanate si subiacent cutanate
si anume: in teritoriul arterioral, capilar si venor. Scade rezistenta vasculara periferica, scade
tensiunea arteriala diastolica. Creste circulatia renala si diureza, au un efect sedativ datorita
impactului asupra sistemului nervos parasimpatic. Scad glicemia datorita impacutului indirect
asupra metabolismului. Efectul sedativ, antispasic, resorbtiv prin activarea circulatiei, efect de
regenerare celulara. Cura externa indicata in : suferintele aparatului locomotor, degenerative,
posttraumatice, iflamatori cronice dar nu in puseu si la un interval de cel putin o luna de la
ultimul puseu activ. Su ferintele aparatului genital , sechelele dupa boli ale SNP, artroze.
Apele alcaline au o concetratie a ionilor carbonat acid mai mare de 1g la litru. In cazul apelor
alcaline, ionul este legat de sodiu sau potasiu. Foarte rar aceaste ape sunt pure, cel mai
frecvent sunt mixte. Apele alcalino-deroase contin ioni carbonat acid legati de calciu si
magneziu, cel mai frecvent gasim aceste ape combinate intre ele sau cu clrura de soiu, dioxid
de carbon, ion sulfat etc.
- Daca apa este administrata cu o ora si jumatate inaintea meselor scade secretia gastrica
- Daca apa este administrata cu 30 de minute intinea meselor sau in timpul lor
stimuleaza secretia gastrica.
- Daca este administrata dupa masa are efect bifazic initial neutralizeaza aciditatea
gastrica apoi o creste datorita cloruri de sodiu si a dioxidului de carbon obtinut.
Principalele efecte:
Apele sulfuroase:
Dpdv clinic, apele sulfuroase sunt caracterizate de o mineralizare mai mare de 1 mg la litru de
sulf titrabil. Sulful provine in cea mai mare parte din hidrogenul sulfurat, tiosulfati, complexe
coloidale sulfuroase. Pt ca aerul are efect de alterare asupra acesor ape tratamentul se face la
sursa. Cel mai frecvent apele sunt compuse sau mixte, si anume sulfuoase clorurosodice,
sulfuroase carbogazoase, sulfuroase alcalinoteroase, sau sulfuroase termale. Cea mai
importanta componenta o repreinta hidrogenul sulfurat care se resoarbe la 3 nivele: pe cale
digestiva, respiratorie, cutanata. Principale efecte:
Efectul vasodilatator – hidrogenul sulfurat este absorbit prin piele pe care respiratorie si se
dizolva rapid in secretia salivara fiind absorbit si pe cale digestiva. La nivel cutanat ralizeaza
vasodilatatie cutanata cu cresterea vasodilatatiei dilatate periferice, cu scaderea rezistentei
vasculare periferice si scaderea valorii TA diastolica.
Resobtia prin tegument care determina modificari metabolice importante in primul rand
asupra metabolismului glucidic cu scaderea glicemiei. Ioni activi de sulf ajung pana la nivelul
cartilajului articular, de fapt rezultatul curelor balneare se exprima nu neaparat datorita
resobtiei cartilajului ci datorita vasodilatatiei. In suferinte locomotrii mecanismul ischemic
este cel care determina evolutia efectiuni.
Efectul cheratolitic al sulfului – sulful activ decoleaza scoamele zonele de cheratoza exagerata
care se pot elimina mai usor. Apele sulfuroase sunt utile inclusiv la nivelul mucoaselor fie ca
este vorba de caile rest superioare sau inferioare datorita efectului antiinflamator antisepic si
desensibilizant in aceste patologii apele sulfuroase fiind aplicate sub forma de inhalatii si
aerosoli. Principalele indicatii ale curei externe cu ape sulfuroase sunt:
Apele carbogazoase
Se caracterizeaza prin prezenta in concentratie de peste 1g la litru a CO2. Originea acestor ape
este data de impregnarea apelor valoase cu CO2 gaz. Apele carbogazoase simple sunt extrem
de rare cel mai frecvent sunt mixte, diacarbonatate, clorurosodice, feruginoase sau sulfuroase.
Efectele produse de apele carbogazoase administrate in cura interna sunt multiple:
In cura externa se formeaza la suprafata tegumentului o pelicula de CO2 extrem de fina care
va genera o senzatie de intepatura si de caldura, deoarece CO2 se resoarbe la suprafata pielii
si este cel mai fiziologic factor vasodilatator. La imersia in apa calda gazoasa se produce
hiperemia pielii, se vede foarte clar printr-o delimitare extrem de fina a suprafetei aflata in apa
carbogazoasa. Efectele curei externe cu apa carbogazoasa sunt extrem de importante: