Delia Cinteza Constantin Munteanu

Diana Munteanu Daniela Poenaru

APE CARBOGAZOASE
-ROL TERAPEUTIC-

Editura Balneara
- 2012 -

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei

Ape carbogazoase : rol terapeutic / Delia Cintez, Constantin
Munteanu, Diana Munteanu, Daniela Poenaru. - Bucureti :
Editura Balnear, 2012
Bibliogr.
Index
ISBN 978-606-93159-3-4
I. Cintez, Delia
II. Munteanu, Constantin
III. Munteanu, Diana
IV. Poenaru, Daniela
615.838

Published by
Editura Balnear - http://bioclima.ro
E-mail: secretar@bioclima.ro
B-dul Ion Mihalache, 11A, Sector 1, Bucharest, Romania

INTRODUCERE

Apa acoper aproximativ 71% din suprafaa globului. Hidrosfera

propriu-zis este compus din: mri i oceane 97,2%, ape continentale
2,15%, ape de suprafa 0,3%, gheari 0,38%, vaporii din atmosfer 0,01%.
Apa prezint anumite proprieti specifice: cldur specific mare,
cldur latent de vaporizare, densitate maxim n stare lichid la +40C,
tensiune superficial i constant dielectric (permitivitate) mari, transparen
pentru lumina vizibil, plasticitate.
Rolul apei n organism este important, n primul rnd, chiar prin
proporia acesteia n organismul uman: plasma conine 90% ap, esutul osos,
25-30%, esutul gras, 20% ap. Omul poate tri pn la 30 de zile fr hran,
dar fr ap, numai 4-5 zile. Dac apa esuturilor scade cu numai 15%, viaa
omului nceteaz (Zamfir, Munteanu, n Mnescu, 1984).
Apa este totodat, elementul esenial pentru desfurarea tuturor
proceselor fiziologice: absorbie, difuziune, excreie. Totodat, ea contribuie
la ntreinerea homeostaziei corpului, adic la meninerea constantelor de
baz ale organismului: izotonia (meninerea echilibrat a presiunii osmotice),
izotonia (proprietatea organismului de a-i menine temperatura intern
constant), echilibrul acido-bazic, metabolismul.
Nevoile fiziologice de ap ale omului se estimeaz la aproximativ 2500
ml zilnic. Bilanul realizat ntre raportul de ap i eliminarea apei din
organism este pozitiv sau negativ. Reglarea volumului de ap din organism
se face att pe cale nervoas (hipotalamus), ct i pe cale hormonal
(hipofizo-suprarenal).
Pierderile de ap zilnice ale organismului se realizeaz prin urin (1500
ml), fecale (150 ml), tegumente (500 ml), pulmoni (350 ml). n condiii de
effort fizic deosebit sau ntr-o ambian termic ridicat, pierderile de ap
prin tegumente i pulmoni pot fi crescute i atunci i aportul de ap trebuie s
fie crescut.
Apele subterane prezint un mod de filtrare direct, n funcie de sol.
Solurile cu permeabilitate redus au o bun capacitate de filtrare,
substanele impurificatoare n suspensie, germenii, oule de paraziisunt
reinute, apa se ncarc cu CO2 i are o aciune mai puternic de dizolvare a
srurilor. Sunt ape dure, cu o cantitate de substan mineral crescut.
Solurile cu permeabilitate crescut (ex. solurile calcaroare) permit ca
apa s se infiltreze rapid prin crpturi, prin roadere i dizolvare, crpturile
se lrgesc, poluarea este intens, poluarea poate proveni chiar de la mari
distane, provocnd boli hidrice: febra tifoid, dizenterie.
3

Ameliorarea strii de sntate i aciunea profilactic reprezint obiectivul

major al utilizrilor terapeutice ale factorilor naturali n staiunile balneare i
diferite centre spa sau de recuperare medical.
Ca urmare a solicitrilor crescute ale organismului, generate de stilul de
via modern, apar noi aspecte ale morbiditii, cu predominana unor boli
degenerative (reumatice, cardiovasculare, metabolice, etc.), a sechelelor dup
traumatisme sau accidente, boli care au un potenial invalidant ridicat. n
aceste cazuri, medicina balnear nu se limiteaz la tratamentul
medicamentos, lrgind sfera interveniilor terapeutice prin aplicarea unor
remdii naturale, vorbind aici i de aciunea terapeutic a nmolului, prin care
este crescut capacitatea de aprare a organismului, se caut redresarea
funciilor restante, recuperarea medical a deficienelor i ameliorarea
capacitii de adaptare a organismului la condiiiile stresante ale vieii
cotidiene (2).
Balneologia i recuperarea medical completeaz arsenalul terapeutic
alopat cu o gam larg de factori curativi naturali (ape minerale, nmoluri
terapeutice, climat) i ageni fizici artificiali (electroterapie, hidroterapie,
kinetoterapie, etc.) (2).
Metodele terapeutice specifice acestui domeniu medical, aplicate izolat
sau complementar tratamentului medicamentos i gsesc indicaia ntr-o
gam larg de afeciuni, n anumite stadii de boal, avnd rol profilactic,
curativ sau de recuperare, dup cum se adreseaz organismului ntr-un
anumit stadiu funcional al bolii, n perioada de covalescen sau de
cronicizare (2).
Eficacitatea curei balneare depinde n foarte mare msur de stabilirea
momentului optim al aplicrii sale, de alegerea ct mai potrivit a staiunii n
funcie de profilul clinic al individului. Din acest considerent, evaluarea
clinic iniial i recomandarea medicului de famile sau specialist sunt
determinante.
Un tratament balnear administrat intempestiv poate deveni astfel nociv,
discreditnd o staiune balnear i pentru a evita astfel de situaii se impun
unele restricii care constitue contraindicaii speciale pentru fiecare grup de
suferine, dar i contraindicaii generale, aplicate indiferent de afeciune (2).
n patologia modern domin bolile cronice care se grefeaz pe unele
tulburri funcionale ale ntregului organism i care scad capacitatea de
rezisten a acestuia.
n orientarea modern a terapeuticii, paralel cu tratamentul specific al
diferitelor boli este necesar s se acioneze cu consecven asupra ntregului
organism n scopul antrenrii, adaptrii i normalizrii funciilor sale,
derglate n cursul procesului patologic.
4

IMPORTANA TERAPEUTIC A APELOR CARBOGAZOASE

Sindromul metabolic (X-syndrome sau sindromul rezistentei la insulin)
este un complex de perturbari metabolice ce cresc riscul dezvoltarii de boli
cardiovasculare. Entitatea cuprinde: dislipidemie (alterarea profilului lipidic,
cu cresterea nivelului de triglyceride serice si scaderea nivelului seric al
HDL-colesterolului, ceea ce favorizeaza dezvoltarea aterosclerozei), glicemie
crescuta (diabet zaharat de tip II constituit) sau rezistenta crescuta la insulin,
hipertensiune arterial, obezitate abdominal, sindrom proinflamator, sindrom
protrombotic. In ultimii 20 de ani, s-a observant o crestere continua a
indivizilor suferind de acest sindrom; cauza certa ramane necunoscuta, dar
tot mai multe studii sustin ca este vorba de o interactiune complexa intre
factori genetici, metabolic si factori de mediu. Dintre factorii de mediu, dieta
saraca in micronutrienti precum calciu, magneziu si potasiu pare sa fie un
element contributor essential (Feldsein et al, 2007, Cidalia Pereira et al,
2011). Scaderea aportului de sodium si cresterea aportului de calciu,
magneziu, potasiu, propusa de Dietary Approaches to Stop Hypertension
DASH diet (Van Leer et al 1995, Meigl et al 2008) duce la optimizarea
valorilor tensiunii arteriale. Chiar in absenta unui aport crescut de sodium,
nivelul scazut de magneziu din sange si din cellule poate induce, in anumite
consitii, hipertensiune arterial, diabet zaharat, rezistenta la insulin sau sindrm
metabolic complet.
Printre metodele propuse de a corecta dieta cu micronutrienti, ingestia
de ape minerale naturale, adesea extrem de complexe din punctul de vedere
al compozitiei chimice si versatile din punct de vedere al efectului urmarit,
este una la indemana, sigura si simpla.
Desi utilizate in scopul pastrarii sanatatii din cele mai vechi timpuri,
studii stiintifice care sa dovedeasca efectele apelor minerale natural asupra
organismului uman se desfasoara doar incepand cu secolul al XX-lea.
Apele minerale carbogazoase sunt rezultatul filtrarii apelor de adancime
prin soluri vulcanice, care contin CO2; bioxidul de carbon, astfel obtinut, va
favoriza dizolvarea altor elemente continute in straturile de soluri prin care
trece apa, precum calciu, magneziu, sodium, fier, cloruri, bromuri atc, astfel
ca, in final, apele carbogazoase vor avea o compozitie complexa si variata.
La baza conceperii si realizarii acestui studiu au stat datele stiintifice
referitoare la efectele apelor carbogazoase in general, si cele referitoare la
apele carbogazoase din statiunea Borsec, in particular.

Aciunea apelor carbogazoase folosite n cura extern

Efectele terapeutice ale bilor minerale carbogazoase se bazeaz pe
aciunea bioxidului de carbon i mai puin pe aciunea farmacodina-mic a
srurilor minerale din compoziia apei minerale.
Factorul termic, care in curele externe este de obicei important, in
bile carbogazoase are un rol particular. Aceasta se datorete faptului c
temperaturile folosite la bile carbogazoase se situeaz sub valorile de
34C, deci sub temperatura de termoindiferen a apei.
In baia carbogazoas asupra pielii se produce o excitaie rezultat din
contrastul simultan i in continu micare dintre faza apoas sau gazoas
din baia mineral. Suprafaa pielii se acoper cu bule mici de gaz (extrem
de fine in cazul bilor cu ap natural carbogazoas), care atingand o
anumit dimensiune se desprind, in locul lor luand natere alte vezicule
(efect mecanic de lovire).
Apa i bioxidul de carbon au valori diferite ale conductibilitii
termice, astfel incit intr-o baie de 28-32C zonele pielii ce vin in contact
cu faza apoas se gsesc sub punctul de termoindiferen, pe cind cele
aflate in contact cu faza gazoas au depit acest punct. Se declaneaz
astfel stimuli simultani de rece i de cald, suprafeele de contact cu
termoreceptorii pielii fiind schimbate in permanen pe toat durata bii
minerale.
Ca rezultat al insumrii excitaiilor in spaiu i timp, evideniat de
cercetri electrofiziologice, baia carbogazoas reduce sensibilitatea
receptorilor pentru rece (Krause) i o crete pe aceea a receptorilor pentru
cald (Ruffini).
Baia carbogazoas crete, de asemenea, fluxul sanguin arteriolar din
piele, aa cum s-a demonstrat cu fluvograful (Hille V.), efectul
vasodilatator fiind direct proporional cu concentraia de bioxid de carbon
din baia mineral. Bioxidul de carbon se absoarbe prin piele chiar dac nu
face bule gazoase (Hediger t.).
Toate acestea explic senzaia de cldur in baia carbogazoas, dei
temperatura apei este sub punctul de termoindiferen. Ca urmare se
produce i un efect hipotermizant asupra organismului, care explic unele
efecte favorabile asupra sistemului circulator.
Efectul curelor externe cu bile minerale carbogazoase, foarte
complex, se bazeaz atat pe aciunea mecanic i termic, cat i pe
calitile chimice ale bioxidului de carbon, influena sa fiind fie local, fie
postresorbtiv.
Cercetri farmacodinamice sistematice au fost efectuate la Vatra
Dornei, Buzia, Borsec i Covasna.
6

La Vatra Dornei, in condiiile unui climat dulce subalpin, care reduce

tonusul i reactivitatea centrilor vasomotori, beneficiaz de cur bolnavii
cu hiperreactivitate vascular, hipertiroidienii sau cei suferinzi de nevroz
astenic (Pascu t., Modval M.). Apele minerale din staiune, slab
mineralizate, sunt bogate in bioxid de carbon i fier.
Aciunea farmacodinamic a bilor cu aceste ape a fost studiat cu
precdere in bolile cardiovasculare.
In ateroscleroza cu hipertensiune arterial sau ischemie periferic s-a
constatat ameliorarea circulaiei periferice i normalizarea hiperreactivitii vasculare, explorat prin testul Hines (Opreanu L), ameliorarea
circulaiei colaterale i a indicelui de claudicaie, evaluate prin metode
radioizotopice i clinice (Radu Victoria), reducerea valorilor tensionale i
tendina bradicardizant a curelor (Nieder I.).
Ameliorrile clinico-funcionale au fost insoite de normalizri ale
sindromului biochimic, respectiv reducerea fibrinemiei (Stnescu P.),
normalizarea testelor la heparin i reducerea timpului de protrombin
(Balmu P.), scderea concentraiei acizilor grai liberi plasmatici, precum
i a lipemiei (Antonescu Claudia), intensificarea catabolismului
colesterolului i ameliorarea dislipidemiei (Vasilescu Sofia).
Studiul reactivitii corticosuprarenalei, prin determinri de 17cetosteroizi in urin, a pus in eviden creteri in primele 10 zile de cur
(Popa Maria Magdalena).
Prin cura extern in staiune s-au obinut bune rezultate in sechelele
flebitice ale membrelor inferioare, cura fiind indicat la cel puin 810
luni de la stingerea fazei acute de boal (Nieder I.).
Efectele terapeutice in asocieri reumatice sunt explicate prin
stimularea corticosuprarenalei i prin creterea activitii sistemului reticuloendotelial (Agarbiceanu T.).
Staiunea Buzia, cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate,
clorurate sodice, calcice, magneziene, feruginoase, hipotone, are un climat
de tranziie continental-mediteranean, cu efecte sedative asupra bolnavilor,
permiand tratamentul unor forme hiperreactive de boal.
Afeciunile cardiovasculare constituie profilul principal de cur al
staiunii.
A fost studiat in mod deosebit ateroscleroza cu localizare
coronarian, raportandu-se rezultatele bune atat asupra sindromului
dureros, cat i asupra capacitii de munc (Musta L). Sunt indicate
formele clinice incipiente, dei rezultatele nu au fost durabile (Opreanu I.).
Eficiena terapeutic este maxim la varstele mai tinere (Dinculescu Tr.).
7

Scderea reactivitii vasculare dup cur la Buzia a fost apreciat

prin testele Shellong i Hines (Opreanu L).
Studii clinico-biologice au remarcat normalizarea valorilor
colesterolului, dislipidemiei i fibrinemiei, proporional cu ameliorarea
clinic (Brinzan I.).
Studii mai noi (Berlescu Elena; Florian Mariana) atest efectele
favorabile ale curei carbogazoase la Buzia in hipertensiunea arterial,
stadiul II, iar in experiment acut, scderi tensionale sistolo-diastolice dup
bile cu bioxid de carbon, mai accentuate decat dup mofete.
La Borsec, cura cu apele din staiune este indicat in afeciuni
cardiovasculare, inandu-se ins neaprat seama de altitudinea mare la care
se afl staiunea (900 m). S-au remarcat reducerea tensiunii arteriale la
hipertensivi (Borgovan L), ameliorarea indicelui de claudicaie i creterea
temperaturii cutanate in trombangeita obliterant (Brassai Z.).
Bioxidul de carbon gaz, provenit, din degazeificarea apelor de la
Borsec i aplicat sub form de mofete (Agirbiceanu T.), a produs
experimental hiperemie capilar tisulara, precum i activarea oxidazelor i
a grupelor sulfhidrice.
O atenie deosebit s-a acordat bolnavilor hipertiroidieni ce fac cur
la Borsec. S-a constatat reducerea metabolismului bazai (Milcu t.) i
normalizarea echilibrului neurovegetativ (Borgovan I.).
La Covasna sunt folosii ca factori terapeutici naturali, in condiiile
unui climat de cruare, atat bile carbogazoase cat i emanaiile de gaz
natural, cunoscute sub numele de mofet. Funcionarea in staiune a unui
spital de cardiologie, precum i a unui sanatoriu pentru copii, asigur in
cele mai bune condiii cazuistica pentru cercetarea tiinific a factorilor
naturali din staiune.
Un studiu amplu, efectuat pe 1000 bolnavi cu hipertensiune arterial,
a demonstrat efectul hipotensiv i vasodilataia capilar, evaluat prin
capilaroscopie (Benedek G.; Szentpetery I.).
In afeciunile ischemice periferice s-a raportat ameliorarea indicelui
de claudicaie, a valorilor oscilometrice periferice, precum i imbuntirea
circulaiei transversale in membrul afectat (Brassai Z.Csorba L.).
Dup cura la Covasna s-a remarcat creterea heparinemiei (Birek L.).
Efectele circulatorii influeneaz favorabil i resorbia procesului
inflamator din metroanexita cronic (Szabo I.)
Aciunea farmacodinamic a bioxidului de carbon administrat sub
form gazoas a fost studiat i in trecut prin msurtori ale temperaturii
cutanate (Stroescu V.).
8

Senzaia intens de cldur, ce apare mai ales in zona genital in

primele 20-30 de secunde de la imersia in gazul mofetarian, precede
creterea temperaturii cutanate, astfel c senzaia caloric incipient; nu
pare s in de fenomenul vascular, ci mai de grab de o hiperestezie
termic, insoit deseori de prurit i inepturi.
Msurtori ale excitabilitii pielii prin metoda cronaximetric
confirm aceast ipotez (Cociau E.)
Cercetrile efectuate in ultimii ani de colective ale Institutului de
medicin fizic, balneologie i recuperare medical (Florian Mariana,.
Georgescu Gh.) i de colective din staiunea Covasna (Benedek G. i. col.)
au pus in eviden unele mecanisme de aciune ale mofetelor de la
Covasna, respectiv, intervenia bioxidului de carbon mofetarian inhalat de
bolnavi in timpul efecturii tratamentului la mofet (concentraia, de
bioxid de carbon in aer de 1,5-2 volume %, demonstrat prin capnografie).
In urma inhalrii de bioxid de carbon crete fluxul sanguin cerebral, cu
valori in jur de 75%, ca i fluxul sanguin in musculatura scheletic, cu
valori de 40-50%, cu consecine asupra utilizrii oxigenului in periferie,
prin care se explic atat ameliorarea parametrilor performanei cordului,
cat i a capacitii de efort la bolnavii coronarieni i cu sechele de infarct
de miocard studiai.
Sintetizand rezultatele cercetrilor in aceste patru staiuni cu ape
carbogazoase, reinem indicaia major a curei externe in afeciuni
cardiovasculare, indicaie bazat, in special, pe aciunea farmacodinamic
a bioxidului de carbon asupra circulaiei.
Condiiile climatice diferite din aceste staiuni permit difereniere
indicaiilor de cur in funcie de faza de boal i de reactivitatea
bolnavului.
Apa reprezint un excelent dizolvant pentu multe substane i este
mediul n care se desfoar cele mai multe reacii chimice legate de
metabolismul substanelor i deci de via. Rolul apei n organismul uman
este foarte mare. Chimitii tiu foarte bine ce se ntmpl cnd vor ca dou
substane s reacioneze ntre ele. De exemplu din carbonatul de sodiu i
sulfatul de cupru ( piatra vnt ) va rezulta carbonat de cupru i sulfat de
sodiu. Dac se amestec cele dou pulberi pur si simplu aceast reacie nu va
avea loc. Este nevoie ca substanele s fie dizolvate n prealabil n ap pentru
ca reacia s aib loc.
n organismul uman au loc numeroase reacii chimice care dau natere
la cldur, energie i la metabolismul necesar vieii. Aceste reacii au nevoie
de un mediu apos, altfel substanele nu se pot desface n ioni iar reaciile nu
pot avea loc .
9

Gradul sczut de duritate (de mineralizare) a apei se coreleaz cu o

mortalitate crescut prin boli cardiovasculare.
Duritatea apei este dat de srurile de calciu i magneziu i de
suma cationilor metalici. Indeosebi ionul de magneziu este modulatorul
principal al tensiunii muchiului cardiac. In statul Ohio, unde apa are
numai 15 mg/l, mortalitatea prin boli cardiovasculare este mai mare decat
in zone unde apa are 36 mg/l.
Un studiu efectuat in Suedia demonstreaz c magneziul in apa de
but este un important factor protectiv impotriva morii prin infarct
miocardic acut (Rubenowitz et al, 1996).
i alte elemente au rol de protecie asupra cordului i vaselor. Lipsa
cromului provoac mortalitate i morbiditate prin ateroscleroz. Cromul,
zincul, manganul, vanadiul influeneaz favorabil metabolismul lipidelor
i, deci, ar putea impiedica apariia aterosclerozei. Cuprul intensific
oxidarea grsimilor i este considerat factor aterogen, iar cadmiul are rol in
apariia hipertensiunii.
Unii cercettori infirm totui relaiile acestea.
In mediul ambiant, in mod natural sau in urma polurii, pot aprea
fenomene antagonice, care pot influena metabolismul microelementelor din
organism, fie favorizand eliminarea unor oligoelemente, fie impiedicand
asimilarea lor, creand un deficit sau o cumulare a lor (Straus, Diaconescu, in
Mnescu, 1984).
Mineralizarea apei i bolile renale.
La apariia litiazei renale s-a observat influena diferiilor factori
exogeni (climatici, geochimici).
Folosirea apei cu duritate ridicat determin creterea concentraiei
de calciu in urin, modificarea raportului Ca/P, scderea diurezei, creterea
greutii specifice, sediment patologic, modificri ale aciditii - se produc
modificri de metabolism purinic i calcic, predispoziie pentru formarea
srurilor acide de urat de calciu.
Nefropatia endemic constatat in unele localiti din Romania
(Banat) nu prezint o etiopatogenie clar, se presupune, ins, c factorul
hidric este preponderent (Straus, Diaconescu, in Mnescu, 1984).
Substantele minerale patrund in organism odata cu aerul, apa si
hrana. Organismul uman contine mai mult de 80 de micro- si
macroelemente. Dei organismul are nevoie de cantitati mici de
oligoelemente (zinc, mangan, fier, cupru, seleniu, crom, molibden), ele
sunt indispensabile vietii. Acestea participa la toate procesele de schimb si
sunt deosebit de importante pentru viata celulara. Insuficienta sau excesul
catorva minerale produc degradarea starii psihice si a tonusului muscular,
10

mai intai reactionand sistemul nervos central si periferic, apoi

dezechilibrul care duce la boala se transmite si la alte sisteme, deoarece
intre ele este o stransa interactiune. Unele minerale, cum ar fi calciul,
magneziul, potasiul, sunt necesare in cantitati mai mari. Mineralele si
oligoelementele participa impreuna in numeroase procese chimice din
organism si au o actiune sinergica. Magneziul este indispensabil pentru
buna functionare a sistemului nervos si muscular si are un rol important in
procesul metabolic prin care glucoza sangvina se transforma in energie,
impreuna, calciul si magneziul ajuta la functionarea normala a inimii si
circulatiei. Fierul este necesar in procesul de formare a globulelor rosii
(hemoglobinei) si la producerea anumitor enzime. Cobaltul, la fel ca si
fierul sunt indispensabile formarii globulelor rosii. Fara cupru, fierul nu
poate fi inglobat in hemoglobina. in lipsa cromului, metabolismul glucidic
este blocat. Iodul este absolut necesar pentru functionarea glandei tiroide,
iar manganul este necesar pentru functionarea enzimelor digestive.
Molibdenul isi aduce contributia la metabolismul glucidic si lipidic si, in
acelasi timp, este un component important al enzimei care asigura
utilizarea fierului. Potasiul reglementeaza echilibrul hidroelectrolitic al
organismului, normalizeaza ritmul cardiac si contribuie la eliminarea
metabolitilor inutili. Seleniul este un antioxidant important, incetineste
imbatranirea tesuturilor si creste rezistenta organismului fata de aparitia
tumorilor maligne. Zincul este indispensabil pentru buna functionare a
sistemului imunitar al organismului. Intervine in mentinerea integritatii
celulelor
si
este
indispensabil
pentru
sinteza
proteinelor.
Mineralele sunt deosebit de importante pentru viata celulara,
structura proteinelor, activitatea fermentilor si hormonilor.
Calciul (Ca) (necesar 800-840 mg/zi) - se afla in: susan (783
ng/100 g), soia (260mg/100 g), migdale (250 mg/100 g cenusa), alune (245
mg/100 g), caina (212 mg), smochine uscate (190 mg), fasole boabe (180
mg), branza vaci (165 mg), galbenus (145 mg), lapte vaca (125 mg), nuci
(89 mg), smantana (80 mg), castane (71 mg), fasole verde (65 mg), mazare
(61 mg), macese (60 mg), oua (58 mg), coacize negre (56 mg), smochine
proaspete (54 mg), telina (53 mg), patrunjel radacina, hiian, urzica, spanac
(126 mg), varza alba (50 mg), gulii, nalba, sparanghel (20 mg), porocale
(44 mg), mure (41 mg), morcovi (40 mg), lamai (40 mg), zmeura (40 mg),
fragi porumb, ienupar, mandarine (28 mg), capsune (26 mg), coacaze rosii
(25 mg), castra/eti (23 mg), visine (22 mg), cirese (18 mg), grape fruit (17
mg), pere (17 mg), prune (13 mg), piersici (12 mg), banane (11 mg), carne
(10 mg), mere (8-10 mg), cartofi (9 mg), ciuperci (3 mg). Calciul este
regele bioelementelor.
11

Oamenii de stiinta au raportat ca mai mult de 157 de boli

degenerative (osteoporoza, alergia, cancerul, bolile de inima, fibromialgia,
crampele musculare, boala Alzheimer, colesterolul ridicat, guta, diabetul,
hipertensiunea, bolile cronice, artrita, eczema, lupusul, durerea de cap,
hernia liatala etc.) sunt cauzate de un deficit de calciu si un nivel crescut al
aciditatii. Acest bioelement ajuta sa se mentina circulatia sangelui cu un
pH de 7-7,5. Produsele lactate acide favorizeaza absorbtia Ca.
Lactoza(dizaharidul din lapte) favorizeaza absorbtia digestiva a Ca
(absorbtia Ca e de 2-5 ori mai mare). Painea graham si cea integrala sunt
bogate in, fosfor fitic care scade absorbtia Ca din intestin si a Fe.
Fasolea boabe, semintele, bogate in acid fitic, dubleaza pierderea de
Ca prin fecale. Sunt favorabili asimilarii: raportul Ca/P = (0,5-2), Cu,
vitamina C, Si, soarele, vitamina D2, FI, Mg. Sunt defavorabile :
insuficienta biliara, acidul fitic, acidul oxalic, tulburari digestive. Ca
regleaza echilibrul sistemului nervos si ajuta sistemul vagosimpatic sa
functioneze bine. Are influenta asupra oaselor, tendoanelor, nucleelor
celulare, echilibrului sangvin si humoral. Este recomandat in caz de
oboseala, afectiuni pulmonare, adenite, stari nervoase, hemoragii.
Calciul ajuta la sanatatea oaselor si a danturii si la absorbtia
fierului. Este indispensabil bunei functionari a sistemului nervos si
transmiterii impulsurilor nervoase. Calciul este folositor in fenomenele de
excitatie si stimulare a nervilor si muschilor (contractia este mare cand Ca
este putin). Pentru inima; antispasmodic asupra muschilor netezi (ca si
adrenalina); diuretic ; antiacid, coagulant, antialergic, antiinflamator. in
caz de astm, calciul va ajuta la relaxarea muschilor din jurul ramurilor
bronhice. Ionii de calciu sunt intermediari esentiali in conexiunea dintre
activitatea electrica a celulelor si producerea de neurotransmitatori.
Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca este o legatura intre deficitul de
calciu si cancer si calciul poate fi cheia intelegerii cancerului.
Un numar important de procese metabolice sunt influentate de
micile schimbari in concentratia ionilor de calciu extracelulari. Acestea
includ: excitabilitatea functionarii nervilor si transmisia neurala; secretia
proteinelor si hormonilor etc. in celule; cuplarea dintre celulele excitate si
celulele influentate; proliferarea celulara; coagularea sangelui; mentinerea
stabilitatii si permeabilitatii membranelor celulare ; modularea activitatii,
in special a acelor enzime implicate in glicogenoliza; mineralizarea in
refacerea oaselor.
Deficit: rahitism, osteoporoza, carii dentare, bazin mic si diform, la fete nu
se elimina bine toxinele, cresterea excitabilitatii neuromusculare si tetanie,
amorteala sau furnicaturi in membre (calciul ajuta la transmiterea
12

influxurilor nervoase), carcei, dereglari de ciclu menstrual, melancolie,

apatie, irascibilitate, depresie, dureri de cap, insomnie, senzatie de lipsa de
aer nemotivata, vindecare lenta a ranilor, tulburari de dinamica sexuala,
scaderea
potentei
la
barbati
sau
frigiditate
la
femei.
Exces : mai mult de 2000 mg Ca sintetic/zi: greata, varsaturi, disparitia
poftei de mancare, dureri de cap si musculare, uscarea gurii si a nasului,
constipatie, pietre la rinichi, scaderea ritmului^ cardiac. O hipercalcemie
pe termen lung poate provoca insuficienta renala.
Clorul (CI) - coacaze negre (15 mg), cirese, salata salbatica, sare dezinfectant. Intra in componenta sucului gastric cu rol in prelucrarea
alimentelor. Clorul se afla in cantitate mai mare in speciile marine
(crustacee, pesti). Fiind asociat cu Na si K are rol in asigurarea
osmolaritatii,
reglarea
pH-ului,
formarea
HC1
gastric.
Deficit: pierderea parului si a dintilor, slabire musculara, iar la copii
tulburari de crestere. C. Parhon semnaleaza scaderea CI cerebral sub
influenta tratamentului tiroidian.
Cobaltul (Co) - in piersici, prune, varza, spanac, linte, mazare,
alge, viscere, carne, oua, lapte. Este vasodilatator. Intra in compozitia
vitaminei B12 si este activator al unor enzime. Co participa la buna
functionare a globulelor rosii. Este un element simpatico-reglator, folosit
in afectimi spastice digestive, spasme si blocaje vasculare (arterite). Co
intra in alcatuirea unoi fermenti si hormoni. Deficit: sensibilitate la
pneumonie si orice infectie, anxirtate, palpitatii, pericol in functia
muschiului cardiac, anemie (mai ales la cei care tin strict regim vegetarian
de lunga durata). Co e important in ficat. Alimentatia obisnuita ofera 5-7
/ig Co. Excesul de Co produce fenomene toxice. Co este necesar in anemii,
dureri: anghina, coronariK, arterite, sciatica, nevrite.
Crom (Cr) - (necesar 200-400 ug) neasimilat favorizeaza
ateroscleroza. Se gaseste in: cereale nedecorticate, legume, ciuperci, ficat,
drojdie de bere, germeni de cereale, fructe proaspete, fructe in coaja.
Favorizeaza biosinteza acizilor grasi hepatici. Amelioreaza metabolismul
glucidic si combate hiperhsulinimismul. Aportul sau este esential la obezi
si diabetici. Produsele cu crom ajuta la scaderea in greutate, corecteaza
diabetul aflat in faza incipienta, bolile vasculare (ateroscleroza,
tromboflebita, varice), valori crescute ale colesterolului.
Deficit: iritabilitate, astenie, depresii.
Fierul (Fe) - in general, sunt necesare 8 mg pentru femei care au
trecut de menopauza si pentru barbati. Femeile gravide au nevoie de 27
mg.(necesar 18 mg); se gaseste in: varza (30 mg), tomate (25 mg), urzici,
macris, sparanghel, cicoare, fasole boabe (6,6 mg), fulgi de ovaz (6 mg),
13

patrunjel-radacina (6 mg), alune (4,5 mg), migdale (4,4 mg), mazare (4,7
mg), smochine uscate (3,5 mg), spanac (3 mg) prune uscate (2,9 mg),
seminte de dovleac (2,7 mg), nuca (2,1 mg), macese (2 mg) ridichi (2 mg),
salata (2 mg), castane (1,7 mg), arpacas de orz (1,6 mg), sfecla rosie (1,5
mg), orez decorticat (1,3 mg), pastarnac(l,3mg), piersici (1,3 mg), hrean
(1,2 mg) coacaze negre (0,92-4,7 mg), gutui (0,90 mg), afine (0,85 mg),
mure (0,85 mg), zmeura, fragi (1 mg), capsune (0,71 mg), caise (0,62 mg),
smochine proaspete (0,60 mg), banane (0,55 mg), corcoduse, visine (0,52
mg), prune (0,5 mg), portocale (0,50 mg), lamai (0,45 mg), cirese (0,45
mg), pere (0,4 mg), mere (0,35 mg), carne, alga spirulina, struguri, stafide,
polen, galbenus de ou (doua galbenusuri asigurand necesarul zilnic),
ciuperci. Este component al hemoglobinei care transporta oxigenul si intra
in compozitia enzimelor de oxidoreducere din lantul respirator. Se
utilizeaza in tratamentul anemiilor. Nu se va asocia painea alba cu orez
glasat, paste fainoase, produse zaharoase. Se asociaza cu alimente bogate
in tiamina si Fe. Fe este necesar pentru un bun nivel imunologic. Vitamina
C ajuta la asimilarea Fe.
Consumarea de cantitati mari de proteine animale poate produce
anemie prin intoxicarea colonului (care are ca rezultat o diminuare a
asimilarii). De asemenea, trebuie evitat consumul mare de cafea, ceai
negru, aspirina, medicamente cu cortizon care pot micsora asimilarea
fierului.
Deficitul duce la: anemie, oboseala, paloare, inapetenta, iritabilitate,
slabiciune, respiratie scurta, dureri de cap (mai ales la frunte), ameteala.
Organismul isi ia Fe mai ales din cereale nedecorticate, legume uscate
(mai ales linte), fructe uscate etc. Pentru a putea fi asimilat are nevoie de
Ca. Poate duce la aclorhidrie sau hipoclorhidrie gastrica, atrofia mucoasei
bucale si aparitia de leziuni, dureri la inghitire, glosita, modificari
epiteliale, unghii fragile, fara luciu (lipsa de Fe + Si afecteaza rezistenta
unghiilor), limba dureroasa, senzatie de lipsa de aer, palpitatii, tulburari de
ciclu menstrual. Supraincarcari cu Fe: hemocromatoza (leziune
congenitala rara) cu depunere de pigmenti de Fe pe tegumente si viscere;
ciroza hepatica; fibroza pancreatica cu diabet; tahicardie ; risc de artrita
prin depunerea Fe in articulatii, sterilitate, impotenta.
Fluorul (F) - (necesar 1-2 mg), se gaseste in: coacaze negre (0,15
mg), mere (0,13 mg), nuci (0,090 mg), grape fruit (0,024 mg), pere (0,022
mg), capsune, cirese (0,018 mg), visine (0,012 mg), sparanghel, organe,
peste, varza, ceai, apa tratata cu fluor, lapte, galbenus.Intervine in
activitatea unor enzime, ajuta la depozitarea Ca in oase si dinti, in
patologia osteo- articulara si cartilaginoasa.
14

Deficit: carii dentare, laxitate ligamente. In cantitate mare este toxic.Este

inhibitor al metabolismului glucidic, al formarii acetileolinei si al betaoxidarii acizilor grasi. La cantitati mari de fluor apar fluoroza dintilor,
hemoragii gastrointestinale, nefrita, tulburari hepatice.
Fosforul (P) - (necesar 800-1200 mg); se afla in: migdale (450
mg), nuci (439 mg), alune (355 mg), catina (198 mg), castane (90-194
mg), smochine uscate (105 mg), patrunjel--radacina, mazare, pastarnac,
conopida, fasole verde, varza, cicoare, sparanghel, urzici, ceapa, zmeura
(44 mg), caise (36 mg), coacaze negre (34 mg), coacaze rosii (32 mg),
smochine proaspete (32 mg), banane (29 mg), cirese (25-31 mg), fragi (27
mg), portocale (23 mg). Influenteazavitamina D si Ca si mecanismele
lor.Participa la formarea osoasa si sangvina.Are influenla in functionarea
paratiroidelor. Controleaza functionarea sexuala, nervoasa si intelectuala.
Deficit: astenie, oboseala musculara, demineralizare, afectiuni osoase,
sindroame nervoase, tulburari paratiroide, spasmofilie, deficienta
cardiaca.Ajuta in marirea energiei nervoase, intelectuale, sexuale. El
participa la metabolismul glucidelor, grasimilor si la transportul de
energie. Intra in compozitia oaselor si a dintilor. Este unul din constituentii
acizilor nucleici implicati in sinteza proteinelor si in transmiterea
caracterelor ereditare. P se afla in fiecare tesut. Este trofic al oaselor.
Fosforul, ca si Fe, nu va putea fi folosit in organism decat cu ajutorul
calciului. In aceasta combinatie, fosforul ajuta la constructia intregului
organism. Este folosit de muschi si nervi in mod deosebit. Are rol in
folosirea de catre organism a hidratilor de carbon. Absorbtia P este
impiedicata de cantitati excesive de Ca cu care formeaza combinatii
insolubile pierdute prin fecale si este favorizata de grasimi. Ca si P, din
punct de vedere cantitativ, ocupa primul loc in ierarhia mineralelor,
deoarece reprezinta 70% din masa minerala a organismului. Are rol
plastic, intrand in structurarea acizilor nucleici, fosfolipidelor, a
compusilor minerali ai osului etc. si dinamic: in metabolismul glucidelor,
lipidelor, proteinelor, sisteme enzimatice si tampon etc, deci intervine in
toate functiunile organismului.
Iodul (I) - (necesar 0,13-0,14 mg/zi); se gaseste in: apa, cartofi,
mazare, ciuperci, laptuci, usturoi, ceapa, spanac, varza, morcov, ridiche,
rosie, sparanghel, (0,8020 mg), banane, cirese (0,35 mg), visine (0,38 mg),
para (0,0050 mg), capsune (0,0030 mg), strugure, toate produsele
oceanului, untura de peste, alge, galbenus, cresonul-izvoarelor (15-45 mg),
fragi, sare de mare, peste de mare si oceanic (nu si de apa dulce), fasole
verde.El regleaza functiile glandei tiroide, calmeaza sistemul nervos si
stimuleaza gandirea. Previne depozitarea colesterolului in artere.
15

Deficit: tiroida, gusa, scaderea ritmului metabolic, obezitate. Este

antisclerotic, hipotensor, antitoxic, bactericid, fungicid (contra
ciupercilor), amebicid (contra protozoarelor). Cantitati mari duc la:
guturai, ameteli, dureri cap, hipertrofia glandelor submaxilare, tulburari de
crestere,
tulburari
psihice,
slabirea
parului
si
unghiilor.
Exces : firea devine mai iute, pornita pe cearta, nerabdatoare. Se gaseste in
special
in
apa,
plante
marine
(laminaria).
Necesar: 0,10 mg/zi la adult si 0,15 mg/zi la adolescenti si gravide.
Litiul (Li) - in echilibrul psihic. Se foloseste si in tulburari ale
functiilor eliminatorii: guta, uree.
Magneziul (Mg) - (necesar 0,32 g); se afla in: smochine, lapte, oua,
crustacee, soia, leguminoase, paine integrala, cacao, varza alba, praz,
urzici, salata salbatica, hrean, patrunjel, grau, ovaz, orz, porumb, spanac,
cartofi, sfecla, migdale (255 mg), alune (150 mg), nuci (132 mg), castane
(40-83 mg), catina (30 mg), coacaze rosii (32 mg), coacaze negre (17-30
mg), polen, zmeura (24-30 mg), macese (30 mg), mure (26 mg), visine (22
mg), capsune (14 mg), cirese (15 mg), prune (13 mg), lamai (13 mg),
grape fruit (12 mg), afine (10 mg), fragi si porumbi (11 mg), caise (10
mg), pere (10 mg), piersici (10 mg). Magneziul este un component de
structura al fermentilor (sunt injur de 300), influentand procesele
energetice in toate organele si tesuturile, care pentru o buna functionare au
nevoie de energie (inima, sistemul nervos, muschii). Magneziul este
cardioprotector, ajutand inima in caz de infarct miocardic, imbunatatind
oxigenarea miocardului, limitand zona de lezare, avand rol important in
activitatea celulelor musculare si in stimularea circulatiei sangvine.
Simultan, magneziul manifesta o actiune de dilatare a vaselor si contribuie
la reducerea presiunii arteriale. Reglementeaza contractia musculara. Este
un reechilibrant nervos, prevenind efectele perverse ale stresului. Se
asimileaza mai bine cand este asociat cu vitamina Bg (deci sa se consume
cereale integrale sau 1-3 linguri/zi tarate de grau).
Ajuta in diabetul zaharat prevenind complicatiile vasculare, iar in
combinatie cu zincul, cromul, seleniul, imbunatateste functia celulelor
beta, ale tesutului pancreatic. in bolile organelor respiratorii, ajuta la
dilatarea bronhiilor si la disparitia bronhospasmului. Magneziul
influenteaza pozitiv aparatul de reproducere si inlatura simptomele
negative din perioada menopauzei. La femeile gravide, magneziul previne
insuficienta dezvoltare a fatului (impreuna cu acidul folie si pantotenic)
sau pierderea sarcinii. Activeaza diferite enzime participand la
metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor, actioneaza asupra
sistemului nervos (0,05-0,06 g/1000 ml - efect de deprimare; 0,1-0,2 g/
16

1000 ml - efect de anestezie). Ajuta la utilizarea vitaminelor C, E, B. Pe

cale digestiva, este purgativ. Favorizeaza eliminarea fierii din vezica
biliara in intestin. Magneziul ajuta la fixarea Ca, in lupta contra cancerului,
este necesar pentru oase si dinti.
Deficit: hiperiritabilitate neuromusculara, spasmofilie, tromboze, tulburari
de ritm cardiac, mai ales la diabetici, convulsii, decalcificare prin pierderea
secretiilor gastrice si intestinale (fistule, steatoree), in alcoolism, ciroza
hepatica, hipofunctie paratiroidiana, tetanie mai grava decat la Ca, dureri
de cap, ameteli, tremuraturi, furnicaturi sau amorteli ale membrelor, carcei,
scaderea tensiunii arteriale, fragilitate a unghiilor, a parului si a dintilor,
reactii alergice frecvente, senzatie de lipsa de aer, insomnie, scadere a
rezistentei la infectii, agravare a reumatismului degenerativ, stari depresive
sau isterice, teama, lipsa de apetit, oboseala, hipoglicemie, sindrom
premenstrual. Consumul de carne multa si de alcool (chiar si in cantitati
mici) poate duce la deficit de Mg.
Hipermagnezemia tulbura metabolismul Ca, producand scaderea
excitabilitatii neuromusculare, pierderea reflexelor, somnolenta si chiar
anestezie.
Manganul (Mn) - (necesar 3-9 mg); se gaseste in: cereale, varza,
{elina, morcov, ceapa, papadie, polen, alune (4,2 mg), afine (3,5 mg),
castane (1,5 mg), nuci (1,3 mg), banane (0,7 mg), coacaze negre (0,6 mg),
coacaze rosii (0,5 mg), prune (0,14 mg), germeni de soia, patrunjel,
pastarnac, praz, cartof, spanac, loboda, andive, cicoare, vinete, mere, pere,
prune, cirese, visine, castane, masline, lamaie, cresonul-izvoarelor. Ajuta
functiile hepatice si renale, stimuleaza activitatea unor enzime, participa la
sintetizarea unor vitamine, proteine, lipide, glucide, participa la utilizarea
biotinei, tiaminei, vitaminei C si colinei, ajuta activitatea sistemului nervos
central, contribuie la formarea ureei si a sangelui (globulelor rosii), a
laptelui, precum si la mentinerea ritmului de producere a hormonilor
sexuali, accelereaza arderile, ajuta in reumatism, ajuta la formarea de
antitoxine, fixeaza Ca, mineralele. impreuna cu Cu, ajuta in astm, coriza.
Ajuta in migrena insotita de tulburari digestive, oculare si ce origine
hepatica; in hiper- si hipotensiune, urticarie, eczeme alergice, dureri
articulare
artritice,
dismenoree,
distiroidii,
oboseala.
Deficit: contribuie la intarzierea cresterii copiilor, la aparitia surditatii si a
orbirii, a zgomotelor in urechi, slabirea tendoanelor, imbatranire precoce,
suferinta sistemului nervos central.
Exces: intoxicatii.
Molibdenul (Mo) - are rol in metabolismul azotului, influenteaza
biosinteza. Intra in constitutia a doua enzime participante la oxidarea
17

grasimilor si mobilizarea Fe din rezervele hepatice, catabolismul acizilor

nucleici. Mo previne formarea cariilor dentare. Excesul de Mo conduce la
o deficienta de Cu, produce anemii, diaree, scaderea ritmului de crestere la
copii. Se gaseste in unele cereale, fasole, mazare, carne (rinichi). in fructe
se gaseste in cantitati foarte mici.Necesar: 0,2 mg/zi. Are rol in
hematopoieza.
Deficit: carii dentare, anemie hipocroma a gravidelor. Nu sunt semnalate
carente de Mo la om.
Potasiul (K) - (necesar 3,2 g); se gaseste in: castane (1100 mg),
patrunjel-radacina, spanac, cartofi, conopida, fasole, urzici, sparanghel,
cicoare, hrean, coada--calului, ardei iute, varza alba, grau, orez, smochine
iscate (840 mg), migdale (700 mg), alune (600 mg), nuci (575 mg),
struguri (must), pere, castane (410 mg), banane (370 mg), caise (320 mg),
coacaze negre (260-872 mg), cirese (259 mg), coacaze rosii (244 mg),
smochine proaspete (240 mg), curmale, piersici, macese (220 mg), mure
(208 mg), mandarine (190 mg), grape fruit (170 mg), gutui (185 mg),
prune (167 mg), catina (165 mg), capsune (161 mg), lamai (149 mg), mere
(130 mg), pere (122 mg), polen, miere, otet de mere (asociaza K cu
minerale: P, CI, Na, Mg, Ca, S, Fe, FI, Si si microelemente), rosii,
leguminoase, ciuperci, prune uscate, lapte, cafea, ceai, ciocolata, drojdie de
bere. Are rol esential in formarea calitatii fructelor (culoare, gust, aroma,
rezistenta la pastrare). Este macroelementul cel mai bine reprezentat in
toate speciile de fructe. Participa la metabolismul glucidelor si protidelor,
activeaza unele enzime, contribuie la mentinerea echilibrului acido-bazic.
impreuna cu Na, participa la reglarea apei in organism. Sporirea cantitatii
de Na prin consum de sare duce la scaderea cantitatii de K din interiorul
celulelor, deoarece in interiorul celulelor cantitatea de lichid este reglata de
K, iar in exteriorul acestora, de Na. Este tonic cardiac, muscular, ajuta
suprarenalele, intervine in alimentarea creierului cu O2; el regleaza si
activitatea unor hormoni: insulina, adrenalina. Are influenta asupra
muschilor; in concentratii mici este excitant, in concentratii mari este
inhibitoriu, ducand la paralizii. Influenteaza conductibilitatea si
contractibilitatea miocardului; transmiterea influxului nervos la locul de
unire nerv-muschi; asupra sistemului nervos vegetativ - excitare a nervilor
parasimpatici. Keste pentru tesuturile moi ceea ce este Ca pentru tesuturile
tari ale corpului. K controleaza folosirea Ca in organism.
Regleaza permeabilitatea celulara. Grabeste refacerea tesuturilor
traumatizate: arsuri, interventii chirurgicale etc. Se recomanda sa se ia in
hipertensiune, enterite acute, diabet de tip II si in tulburari cardiace sau
vasculare date de aport marit de sare.
18

Deficitul de K duce la: oboseli musculare, reumatism, scaderea memoriei,

sensibilitate la raceala (maini si picioare reci), calozitati pe talpi si bataturi,
constipatie, lipsa de pofta de mancare, mancarimi ale pielii, carii, acnee,
contractii tetanice ale pleoapei si coltului gurii, carcei, odihna dificila,
dureri la incheieturi, crampe musculare, nervozitate, depresie, aritmie
cardiaca, hiperexcitabilitate neuromusculara, voma, balonare, hipotensiune, sete. Deficitul de K poate aparea la administrarea de
medicamente cu cortizon, aspirina, diuretice si laxative. Mai apare in caz
de boli renale, infectii grave si scaderi bruste de proteine din alimentatie, la
persoane care consuma alcool si cafea. Alcalinizeaza sangele, indeplinind
unul din rolurile cele mai rnari din organism. K e un alcalin terestru
predominand in vegetale de uscat (Na in cele marine). in cantitate mare
disloca Na (demineralizant). Razele X duc la deficit de K.
Seleniul (Se) - (necesar 100-200 ug) se gaseste in: alge, lapte,
cereale integrale, germeni de bob, grau, ovaz si orz, tarate, produsele marii
(de ex. stridii, peste), ficat, rinichi, galbenus de ou, drojdie de bere,
patrunjel, ceapa, ciuperci. Are rol in imunitate. Seleniul este un excelent
antioxidant, ajutand in lupta contra radicalilor liberi, protejeaza celulele de
acumularea produselor de ardere, prevenind astfel lezarea aparatului
nuclear si de sinteza a proteinelor, fiind de ajutor in special batranilor,
celor expusi la poluare, cancer sau virusi. Seleniul reprezinta un sinergetic
al vitaminei E si contribuie la cresterea activitatii sale antioxidante.
Seleniul intra in componenta fermentului care controleaza formarea triiod-tironinei. Face parte din structura proteinelor tesutului muscular si, mai
ales, intra in componenta proteinelor miocardului. Selen-proteina (o forma
a Seleniului) este o parte componenta a tesutului testicular. Seleniul
manifesta efecte antimutagenice, antiradiante, stimuleaza protectia
antitoxica, regleaza functia glandei tiroide si a pancreasului.
Deficit: provoaca miocardio-distrofie, distrugerea functiei sexuale,
imunodeficiente, cancer si boli cardiovasculare, moartea subita a nounascutului, anumite tipuri de anemie. La copiii care au luat mult seleniu
sintetic s-a constatat o incidenta mai mare a cariei dentare si a bolilor
respiratorii.
Sodiul (Na) - (necesar 1 g/l lichid). Na si K participa la reglarea
apei si mentinerea echilibrului acido-bazic. Se gaseste in: smochine uscate
(40 mg), alune (20 mg), castane (7 mg), macese (5 mg), nuci (4 mg),
piersici, mure (3,7 mg), visine (3,2 mg), zmeura si coacaze negre (3 mg),
portocale, pere (3 mg), mere (2,8 mg), lamai (2,7 mg), cirese (2,6 mg),
catina (2,3 mg), prune, grape fruit (2,2 mg), fragi (2 mg).Na este un
alcalinizant al mediului humoral. impreuna cu Cl formeaza sarea, care este
19

importanta in viata celulara si intercelulara, precum si in cea a globulelor

rosii. Noi am putea satisface organismul cu sarea pe care o gasim intr-o
alimentatie naturala. Abundenta de sare in organism atrage nevoia de a bea
multa apa care impiedica buna functionare a organelor, in special inima si
rinichii, duce la edeme. Este indicata sarea marina, deoarece sarea
obisnuita este clorura de sodiu aproape pura, deci dezechilibrata, chiar
daca i s-a adaugat iod. Sarea marina nu produce dezechilibru, fiind un
aliment complet. Importanta sarii consta din rolul pe care-1 indeplineste in
lichidele organismului si in procesul de digestie, in reglarea diurezei etc.
Urina si sudoarea elimina sarea.
Deficit: deshidratare hipotona sau micsorarea spatiului extracelular,
hipotensiune, filtrare renala redusa, astenie.
Sulful (S) - se gaseste in: carne, peste, oua, coacaze rosii (29 mg),
zmeura (17 mg), coacaze negre (16 mg), capsune (13 mg), afine (11 mg),
mure (9 mg), lamai, portocale, cirese (8 mg), piersici (7 mg), mere, caise,
(6 mg), grapefruit, pere (5 mg), usturoi, ridichi, cartofi, alune, castane,
migdale. Sulful stimuleaza cresterea si are efecte antitoxice si antialergice.
Fructele arbustilor fructiferi sunt mai bogate in S decat ale celor pomicoli,
in organism, S intra in compozitia unor enzime si aminoacizi care fac parte
din structura proteinelor care predomina in piele, par, unghii. Intra in
strucura vitaminei B1, a biotinei, precum si a unor substante cu rol
biochimic fundamental. Paticipa la respiratia celulara. Cu S se trateaza
artritele si unele boli de piele (eczeme, pecingine, psoriazis). Este necesar
pentru oase, tendoane, articulatii, combaterea reumatismului. Sulful este
depurativ si antiinfectios (intestinal si general). Ajua in tulburari
hepatobiliare. Se constata scadere in S la persoanele varstnice. Se foloseste
la artritism, reumatism, guta, dermatoze, diabet, afectiuni pulmonare,
hipertensiune Sarurile de S se gasesc in substante albuminoide, de aceea
cattitatea de S este suficient de mare in organism.
Zincul (Zn) - (necesar 15 mg) se gaseste in: grau, orz, sfecla, varza,
spanac, rosie, portocala, castane, cirese, podbal, salata salbatica, aliment de
origine marina, ficat, germeni de grau, drojdie de bere, seminte de dovleac,
oua, mustar, fasole, nuci, cereale nedecorticate, carne rosie, produse
lactate, leguminoase, drojdie de bere. in general, sunt necesare 12 mg
pentru femei si 15 mg pentru barbati. Zincul este un component esential
pentru organism, peste 200 de fermenti avandu-1 ca element important, si
alaturi de seleniu este unul dintre cei mai eficienti antioxidanti.
La barbati, zincul participa la sinteza testosteronului (redand nivelul
metabolic al testosteronului, al dihidrotestosteronului) si la functionarea
glandelor sexuale, prin virtutea carora se supravegheaza schimbul intre
20

nivelul zinculii in organism si al potentei.Un surplus al lui conditioneaza

hiperplazia prostatei. Ajuta hipofiza si procesele enzimatice, are rol
esential in sinteza proteinelor, controleaza contractibilitatea muschilor,
ajuta la formarea insulinei, la stabilitatea chimica a sangelui, mentine
echilibrul acido-bazic al organismului, normalizeaza activitatea prostatei,
este implicat direct in dezvoltarea organelor de reproducere, actioneaza
asupra functiilor cerebrale si este folosit in tratamentul schizofreniei,
accelereaza procesul de vindecare al ranilor si cicatricelor, ajuta in
tratamentul sterilitatii, favorizeaza cresterea si capacitatea mentala, ajuta la
diminuarea depunerilor de colesterol, elimina petele albe de pe unghii.
Reglementeaza absorbtia glucidelor, are rol antioxidant si de
stimulare a imunitatii, fiind important pentru functionarea timusului. De
asemenea, fiind si un component al proteinei retinolului, impreuna cu
vitaminele A si C impiedica aparitia deficitelor imunitare, stimuland
sinteza anticorpilor si manifestand o actiune anthirotica. Zincul participa la
procesele perceptiei gustative si a mirosului. Este necesar pentru
functionarea sistemului nervos central, mai ales pentru memorare.
Deficit: intarzierea cresterii, pierderea gustului si a mirosului, sterilitate,
incetinirea vindecarii ranilor, subdezvoltare psihica si sexuala, degradarea
unghiilor si a parului, infectii repetate, boli de ficat. Exces : poate conduce
la o dereglare a imunitatii organismului. La peste 40 mg se poate bloca
absorbtia cuprului. Supradozarea pe termen lung a zincului duce la valori
crescute ale colesterolului, grabeste sclerozarea vaselor de sange, produce
anemie si osteoporoza. Supradozarea tabletelor sintetice de Zn produce
greata,
diaree,
frisoane,
astenie,
greutate
in
miscari.
B|2 + Co + Mg + Cu - s-au facut experiente pe sobolani carora le-a
regenerat nervii periferici.
Cu + Au + Ag - este antiinfectios, mareste imunitatea, in oboseala.
Mn + Co -ajuta in tulburari circulatorii ale membrelor inferioare, neuroartritism, anxietate, pesimism. Mn + Cu - boli infectioase, rinofaringite la
copii, artroza.
n diferite organisme exista peste 60 de elemente care sunt
combinatii cu rol specific. in fiintele vii, unele se gasesc in proportie
ridicata, altele numai urme.
Elementele din prima categorie pot fi impartite in 3 grupe dupa
procentajul lor in corpul uman, dupa Javillier:
a)
Elemente
de
constitutie
(plastice,
bioelemente):
O2 = 62,81%, C = 19,37%, H2 = 9,31%, N = 5,14%, care impreuna
formeaza 96,63% din compozitia organismului.
21

b)
Elemente
majore
metalice
(biometale):
Ca = 1,38%, K = 0,22%, Na = 0,10%, Mg = 0,04%.
c)
Elemente majore metaloidice (biometaloide): P = 0,63%, S =
0,64%,
CI
=
0,10%.
Aceste 11 elemente insumeaza peste 99,7% din componentii
organismului uman. Ele au rol plastic si trebuie asigurate prin nutritie.
Restul elementelor (infinite mici chimice, biocatalizatori anorganici), desi
apar in concentratii mici, sunt absolut necesare. Ele sunt: Fe, F, Si, Zn, Cs,
Rb, Cu, Br, Sn, Mn, I, Al, Pb, B, Mo, As, Co, Li, Ni.
Cercetari recente au atras n mai multe rnduri atentia asupra relatiei
ntre microelementele si bolile cardiovasculare. Deoarece aceste boli
constituie cauza principala a mortalitatii n tarile avansate, echilibrul
elementelor minerale din organism si mediu, modificat n mod adecvat prin
alimentatie ar putea constitui un factor important n reducerea incidentei
acestora.
Procesele biologice implic compui formai de diferitele elemente ale
sistemului periodic cu substratul biologic. Organismele animale i vegetale
sunt constituite din substane chimice cu o compoziie complex, fiind
formate att din metale ct i din nemetale. Cele mai importante dintre
nemetale sunt: C, H, O, N, P, S i halogenii. Metalele prezente n
organismele vegetale i animale includ: Na, K, Ca, Mg, Fe, Zn, Co, Cu, Mn,
Mo, etc.
Elementele chimice care intr n componena materiei vii sunt selectate
de ctre natur dup nite principii care nu sunt nc bine elucidate, dar se
poate afirma cu certitudine, c rspndirea lor n mediu, nu este elementul
hotrtor. De exemplu, siliciul, aluminiul i titanul sunt destul de rspndite
n natur, dar nici unul dintre ele nu face parte dintre elementele vieii.
Organismul uman cu o greutate medie de 70kg este constituit din:
97.5 % nemetale oxigen (65%), carbon (18%), hidrogen (10%), azot
(3%) i altele (1.5%)
2.5 % metale - Na, K, Mg, Ca reprezentnd 99% din cele 2,5%
tranziionale 1%
Elementele chimice decelate n organismele vii au fost mprite n
dou mari categorii:
-microelemente sub 0.01% care la rndul lor pot fi:
-eseniale: Fe, Co, Ni, Cu, Zn, Cr, Mo, MN, V, Sn, Si, F, I, Se
-posibil eseniale: Al, Br, Ba, Sr, Rb, As, B, Li, Ge, Ti
-neeseniale: Sb, Ge, Hg, Pb, Au, Ag, Bi
-macroelemente: 99.99%
-eseniale: C, H, O, N, P, S, Na, K, Mg, Cl, Ca
22

Elementele minerale au un rol important n organismele vii. Animalele

i omul necesit anumite elemente minerale n cantiti mari, deoarece
acestea pot avea rol structural sau sunt indispensabile pentru realizarea
funciilor metabolice.
Elementele minerale majore sunt Ca,P, Cl, Mg, K, Na, S. Aceste
elemente minerale majore sunt prezente n esuturi n cantiti de 15 g Ca sau
0,4g Mg/kg corp.
Microelementele eseniale apar i funcioneaz n organismele vii n
concentraii sczute, caracteristice i variabile ca mrime, n funcie de natura
microelementului.
Microelementele acioneaz n trei zone:
-zona de aciune biologic (uniti sau zeci de micrograme)
-zona de aciune farmacotoxicologic n care oligoelementele n doze
mari, produc efecte iritative sau depresive asupra sistemelor vitale
-zona inactiv, zon de tranziie ntre celelalte dou n care efectele
oligoelementelor sunt nensemnate sau absente.
Cantitatea minim n microelemente eseniale necesare organismelor
vii ca i aportul lor maxim tolerabil, se exprim uzual ca proporie sau
concentraie n dieta uscat consumat zilnic.
Dintre etapele metabolice ale microelementelor, absorbia este cel mai
amplu proces biologic cunoscut sub aspectul interaciunilor, care la acest
nivel sunt posibile pe multiple ci.
Calciul este cel mai abundent element mineral din organismul uman.
Calciul provenit din alimentaie aste absorbit la nivelul intestinului subire cu
ajutorul unor proteine specifice (calciu dependente) care nlesnete trecerea
prin membrana intestinului n funcie de necesitate organismului.
Absorbia calciului este inhibat de calcitonin.
Este excretat prin fecale. La nivelul rinichiului calciul este resorbit.
In organism calciul ndeplinete numeroase funcii i are un rol
structural. De asemenea calciul are rol neuromuscular n controlul
excitabilitii, n eliberarea neurotransmitorilor.
Calciul are rol enzimatic i hormonal (ca mesager secund intracelular)
mediind rspunsurile celulare la un numr mare de stimuli.
Aportul alimentar insuficient de calciu sau lipsa factorilor favorizani ai
absorbiei calciului din raia alimentar pot conduce la diferite tulburri i
simptome.
Principalele simptome ale hipocalcemiei: tetania, malformaii osoase
care pot conduce la rahitism sau osteomalacie.
In cazuri grave se constat ntrzieri ale timpului de coagulare i
hemoragii.
23

Hipercalcemia conduce la hiperpartiroidism i intoxicaii cu vitamina

D.
Fosforul esterspndit la nivelul tuturor celulelor. Cantitatea de fosfor
din organism reprezint aproximativ 1% din greutatea corporal. La adult se
gsesc 600-700 g P, sub form de diveri fosfai organici sau anorganici.
Absorbia fosforului din alimentele ingerate se face la nivelul
intestinului subire. Absorbia fosfatului este stimulat de prezena vitaminei
D, a sodiului i de creterea pH-ului sucului digestiv de la 3.3 la 7.9.
La nivelul glomerulului renal se absorabe 85-90% din fosfatul
plasmatic. Reabsorbia fosforului este stimulat de vitamina D3. Prin fecale i
transpiraie eliminarea fosforului se face n cantiti mici.
In organism, fosforul sub forma ionului fosfat indeplinete urmtoarele
funcii: intr n constituia oaselor, n producerea energiei necesare
numeroaselor ci metabolice. Este principalul constituent al acizilor nucleici,
particip la stimularea contraciei musculare.
Necesarul zilnic de fosfor este de 800 mg. In anumite stri, 1200 mg.
Hipofosfatemia conduce la modificarea raportului Ca/P i la apariia
unor tulburri de formare i cretere a oaselor i dinilor, artrit, anomalii
celulare la nivelul eritrocitelor, leucocitelor i trombocitelor.
Hiperfosfatemia conduce la hipertermie, distrugeri tisulare, deficiene
catabolice. Este asociat cu scderea Ca seric.
Magneziul este cel mai important dintr cationii bivaleni intracelulari
din punct de vedere cantitativ, dei magneziul se gsete n cantitate mic.
Coninutul total de magneziu existent la un adult normal este de 0.3
mg, aceste fiid repartizat 1% extracelular, 31% intracelular, 67 % la nivelul
oaselor.
In celula magneziul se afl sub dou forme:
-liber n echilibru cu cel din plasm i o cantitate mai mare legat de
componentele organismului. Cantitatea cea mai mare se afl n nucleu i
mitocondrii. Necesarul zilnic este de 36-48 mg.
Este absrobit principal n jejun i ileon, n proporie de 30-40% din
magneziul ingerat. Excreia se face exclusiv prin urin
Este elementul esenial n toate procesele metabolice. In sinteza ADN
i ARN in sinteza proteic, n conducerea impulsului nervos, contracia
muscular. De asemenea, magneziul servete drept cofactor n pentru
enzimele care implic ATP-ul. Hipomangezemia rar ntlnit
Hipermagnezemia conduce la tetanie, tremur, convulsii, slbire muscular
Sodiul. Alturi de clor i de potasiu, reprezint electrolitul major n
fluidele corpului. Sodiul are o concentraie intracelular ntre 5-15mM i o
concentraie extracelular de 10 ori mai mare dect cea intracelular.
24

In intestin, prin absorbia de ap are loc i absorbia activ sau pasiv a

sodiului. Excreia se face pe cale renal i este foarte strict controlat, astfel
nct concentraia de sodiu prin transpiraie i fecale.
Sodiul din organism este localizat cu preponderen n lichidul
extracelular i oase. Sodiul particip la pstrarea echilibrului ionic i a
excitabilitii nervoase.
Deficitul de sodiu se manifest prin tulburri cardiovasculare.
Excesul de sodiu apare ca urmare a pierderii de ap i acumulrii Na+.
Apar astfle hiperfuncii ale glandelor corticosuprarenale i a unor disfuncii
renale i se manifest prin creterea tensiunii sanguine i iritabilitate
neuromuscular.
Potasiul este principalul cation intracelular.
Transportul activ n celul este mediat de Na, K i ATP-azele din
membrana celular.
Potasiul este un determinant major al volumului celular i al
osmolalitii lichidelor din organism.
Este un cofactor important ntr-o serie de procese metabolice.
Clorul este anion esenial pentru organism existnd sub form de KCl,
NaCl. In organism particip la meninerea echilibrului osmotic extra i
intracelular. Exist un sistem de transport anionic in special n eritrocite care
implic deplasarea clorului i a bicarbonatului care fac aceste schimburi n
sensuri inverse.
De asemenea clorul mai ndeplinete i alte funcii:
-particip la pstrarea echilibrului acido-bazic
-este necesar producerii HCl din stomac
-este component al salivei, sucului gastric, bilei
-stimuleaz funciile depurative ale ficatului
-activator al unor enzime: amilaza intestinal
Fierul este implicat ntr-o gam larg de reacii biochimice i este un
constituent esenial pentru via.
In complex cu protoporfirina IX,Fe formeaz hemul, gruparea
prostetic a proteinelor: hemoglobina, mioglobina, citocromii
Fierul este transportat cu ajutorul transferine, o glicoprotein seric
care poate lega 2 atomi de fier i l transport la toate esuturile. Excesul de
fier este depozitat n organism de feritin i este nglobat n apoferitin.
Hemosiderina reprezint histologic depozite de Fe amorf.
Nu exist o cale fiziologic de eliminare a fierului. El se pierde prin
eliminarea celulelor mbtrnite din tractul gastrointestinal, genitourinar i
descuamarea tegumetului.
25

Cuprul. Ficatul, rinichiul, inima i creierul conin cele mai mari

cantiti de cupru. 90% din cuprul plasmatic este legat de celuloplasmina.
Mai mult de 60% din cupru este legat de o metal enzim i anume de
superoxidismutaza.
Un numr mare de enzime necesit cupru: citocrom oxidaza,
tirozinaza, ascorbat oxidaza.
Cobaltul. Toate funciile biochimice ale cobaltului sunt legate de rolul
sau ca i component al vitaminei B12
Iodul. La animale este necesar pentru sinteza hormonilor tiroidieni:
triiodtironina T3 i tiroxina T4.
Manganul acioneaz ca i activator enzimatic dar ca i component al
metaloenzimelor: piruvat decarboxialaza i superoxidismutaza. In ser,
manganul este legat de transmanganin. Se manifest asupra enzimelor:
hidrolaze, kinaze, decarboxilaze, transferazele. Toate substituie Mg n
diverse procese metabolice.
Molibden. La plante i animale exist o serie de enzime dependente de
molibden: xantinoxidaza, aldehidoxidaza, sulfitoxidaza.
Seleniul. Apare ntr-un numr de proteine selenodependente: glutation
peroxidaza ca parte a mecanismului antioxidant intracelular.
Zinc. Att la plante ct i la animale are rol n reglarea metabolismului
acizilor nucleici ADN i ARN, In organism exist proteine Zn-finger care se
leag la aceti acizi nucleici. Intr n constituia enzimelor: fosfataza alcalin,
lactat dehidrogenaza, anhidraza carbonic, superoxidismutaza.
Cromul funcioneaza probabil n organism ca i component al
factorului de toleran al glucozei. Exist o combinaie complex n care
cromul etse coordinat cu acid nicotinic, glicin, cistein, glutamat i acest
factor. Practic cromul poteneaz efectul insulinic.
Cercetri recente au atras n mai multe rnduri atenia asupra relaiei
ntre microelementele i bolile cardiovasculare. Deoarece aceste boli
constituie cauza principal a mortalitii n rile avansate, echilibrul
elementelor minerale din organism i mediu, modificat n mod adecvat prin
alimentaie ar putea constitui un factor important n reducerea incidenei
acestora.

26

INDICAII I CONTRAINDICAII TERAPEUTICE

Terapia hidrominerala prin ingestie crenoterapia se adreseaz
ndeosebi afeciunilor metabolice i ale cilor urinare. Indicaiile i
metodologia de cur se bazeaz pe efectele farmacodinamice n etapa preresorbitiv i dup resorbia apei n tubul digestiv.
Suferinele tubului digestiv dein n societatea contemporan unul din
principalele locuri n morbiditatea cu incapacitate temporar de munc. Din
explorrile
radiologice,
endoscopice,
bioptice,
radioizotopice,
electromanometrice, precum i investigasiile biochimice, au fost aduse date
noi i valoroase asupra etiopatogeniei, diagnosticului i substratului anatomopatologic, tratamentul conservator al acestor afeciuni continu s fie dificil.
Terapia etiologic fiind utilizat foarte rar, mijloacele terapeutice cu
aciune patogenetic i simptomatic printre care se nscriu i
balneoclimatoterapia i fizioterapia, dein principalul loc n tratamentul
suferinelor digestive.
Utilizarea n acest scop a mijloacelor terapeutice igienico-dietetice,
crenoterapeutice i balneohidrotermoelectroterapice de care dispun staiunile
balneare, au o veche tradiie n ara noastr.
Inclus n planul terapeutic complex al unor afeciuni digestive,
staiunea balnear intervine mai puin asupra factorilor cauzali i mai ales
asupra cilor de aciune i modificrile pe care acetia le produc asupra
organismului.
Din acest motiv, indicarea unei cure balneare implic pe lng
diagnosticul corect al suferinelor bolnavului i o bun cunoatere a factorilor
terapeutici din staiunea recomandat.
Dei multe din staiunile balneoclimatice au posibilitatea de a pune la
dispoziie medicului practician mijloace terapeutice n aproape toate
afeciunile tubului digestiv, un aport important l aduc mai ales n
gastroduodenitele cronice, ulcer gastric i duodenal, unele suferine din
cadrul stomacului operat pentru ulcer, unele diarei i constipaii, precum i n
tulburrile funcionale ale colonului.
Din cauza evoluiei particulare, ndelungate, a cadrului patologic
complex al afeciunilor digestive i mai ales a posibilitilor reduse de
evaluare i stabilire a unor bilanuri funcionale, noiunea de recuperare n
patologia tubului digestiv este mai puin precis conturat dect n patologia
altor aparate.
n schimb, posibilitile profilactice i curative oferite de staiuni sunt
deosebit de importante pentru practica medical, datorit numrului foarte
mare de bolnavi care beneficiaz anual de tratament balnear.
27

DATE TIINIFICE PRIVIND ACIUNEA TERAPEUTIC

n practica curent de folosire a factorilor naturali ca mijloc terapeutic,

observaia clinic a stat la baza aprecierii eficienei curelor i rmne i astzi
criteriul principal al indicaiei unei cure individualizate, ns o indicaie
corect presupune n egal msur, cunoaterea bolnavului i a factorului
folosit. Cercetarea tiinific modern a apelor minerale urmrete att
carcacteristicile lor fizico-chimic, ct i aciunea lor farmacodinamic i
terapeutic.
Studiile asupra compoziiei chimice au precedat ntr-o oarecare msur
pe cele farmacodinamice i terapeutice. n secolul trecut cercetri fizicochimice au fost efectuate de Ladislau Pop (1821), Anastasie Ftu (1851),
Mihai Zotta (1854), dup anul 1900 impunndu-se lucrrile lui Al. SaabnerTuduri, considerat printele balneologiei romneti.
Cercetarea clinico-experimental este legat de activitatea tiinific a
lui A. Theohari (1873-1933), a lui Gh. Bltceanu (1895-1952), precum i de
coala acestora reprezentat prin Gh. Tudoranu, Gh. Niculescu, I.
Gheorghian-Popescu, E. Cociau etc.
O dat cu nfiinarea n anul 1924 a Institutului de Balneologie din
Bucureti ncepe o perioad de cercetare susinut, caracterizat printr-o
activitate de pionerat, care a pus bazele tiinifice n aceast specialitate.
Reorganizarea institutului pe baze moderne n anul 1949, sub
conducerea prof. Dr. Marius Sturza (1876-1954), a permis efectuarea unor
cercetri tiinifice sistematice fizico-chimice, biologice i microbiologice de
inventariere a resurselor de factori naturali terapeutici, concretizate n patru
volume editate n perioada 1961-1973.
Cercetri de farmacodinamie au stabilit eficiena lor terapeutic
potenial, prin studiul efectelor asupra tuturor aparatelor i sistemelor
funcionale, ce alctuiesc aa-numitul profil farmacodinamic al unui factor
natural de cur.
Studii clinice efectuate pe loturi mari i comparative de bolnavi testai
i studiai nainte, n timpul i dup terminarea curei balneare au valorificat
medical cercetrile complexe asupra factorilor terapeutici balneari.
Apele minerale conin o mare varietate de elemente chimice extrase din
rocile prin care acestea s-au infiltrat. Moleculele srurilor minerale sunt
disociate n ioni i numai o parte a lor rmn nedisociate, respectivul sistem
fizic fiind alctuit dintr-un mediu de dispensare, apa, i dintr-o faz dispers,
ionii sau moleculele.
Apa mineral este o soluie adevrat optic goal, particulele avnd
dimensiuni sub un milimicron.
28

Combinaiile chimice mai greu solubile n ap se gsesc sub forma

unor soluii coloidale, sistem fizic microheterogen, particulele din soluie
fiind reinute de ultrafiltre. n apa mineral aceste particule rmn uniform
dispersate, deoarece energia lor cinetic este mai mare dect fora
gravitaional. Avnd sarcini electrice identice ce nu se atrag, coloizii dintr-o
ap mineral echilibrat fizico-chimic nu cresc i nu precipit. Sub forma
coloidal sunt prezeni acidul silicic (n parte), sulful elementar sau
alumogelurile, ferogelurile, manganogelurile, fosfogelurile, precum i acidul
metaboric.
Apa este prezent sub forme foarte variate de agregare molecular,
astfel c fiecare izvor mineral are, din acest punct de vedere, o individualitate
proprie, n natur neexistnd ap pur chimic. n apele minerale naturale
ntlnim diferene de structur i de ordonare a moleculelor de ap, iar
existena n ap a ionilor determin rearanjarea moleculelor de ap i deci
schimbarea structurii ei supramoleculare.
Polimerizarea moleculelor de ap sub forma de agregate moleculare se
face prin punile de hidrogen i prin atracia electrostatic dintre molecule.
n molecula de ap, hidrogenul nu poate exista ca ion separat (H+),
deoarece este imediat captat de o molecul vecin de ap, formnd cu acesta
ionul de hdroniu (H3O+).
Tendina atomului de hidrogen de a sri la atomul de oxigen al
moleculei vecine de ap are o mare importan n procesele de oxidoreducere att fizico-chimice, ct i biologice. Mobilitatea electric a H+ fa
de ali ioni este deosebit de mare, iar posibilitatea desfacerii i refacerii
legturilor de hidrogen este impresionant. Polarizarea covalenei face ca
norul electronic molecular s fie asimetric, aranjament spaial numit dipolul
electric al apei. Datorit dipolului electric, molecula de ap este asimetric i
are deci tendina de a se aranja supramolecular diferit.
Legturile de hidrogen ntre moleculele de ap sunt foarte numeroase,
n continu schimbare i cu att mai labile cu ct temperatura apei este mai
ridicat. Dac la temperatura de 0 0C se desfac numai 15% din legturile de
hidrogen, la 40 0C se desfac 50% din legturi.
Apa este format dintr-un amestec de molecule libere mono- di- tetraoctameri, iar particula de ap, n continu micare de rotaie njurul axei sale,
are i o micare de oscilaie n jurul poziiei supramoleculare date.
Electroliii dizolvai n apa mineral sunt variai, procesul de dizolvare
bazndu-se pe hidratarea lor: ionii de la suprafaa cristalului de electrolit sunt
nconjurai de molecule de ap i cu ct energia de hidratare a ionului
depete energia lui de reea, cu att ionul respectiv trece mai uor n soluie.
29

n interpretarea unui buletin de analiz chimic a unei ape minerale

trebuie s se in cont att de caracteristica ionic, dar i de clasificarea
apelor minerale. Dei caracterizarea chimic a unei ape minerale aparine
chimistului, interpretarea trebuie fcut de medicul balneolog.
n definirea chimic a unei ape minerale se vor meniona anionii i apoi
cationii cu semnificaie (peste 20mEq%). Se vor mai consemna, dac este
cazul, gazele prezente n ap. n final, se va indica gradul de osmolaritate a
apei minerale (hipo-, izo- sau hiperosmotic) i eventual gradul termalitii
(dac se depete 20 0C n condiii naturale de la izvor sau foraj).
O formul conceput sub forma unei fracii (formula Kurlow) atrage
atenia asupra elementelor mai importante din apa mineral, cuprinznd n
acelai timp i cantitile diferitelor elemente. De exemplu, caracterizarea
apei de la Borsec dup aceast formul arat astfel:

Datorit complexitii lor, apele minerale au o individualitate fizicochimic, la care particip att structura difereniat supramolecular a apei,
ct i echilibrul ionic specific fiecrei ape minerale, aceste dou stri
intercondiionndu-se reciproc.
Schimbri ale echilibrului fizico-chimic au loc i n aceeai ap
mineral dac este pus n condiii diferite de circulaie subteran, de contact
cu aerul atmosferic, de nclzire artificial sau chiar prin pstrare
necorespunztoare n vase sau n sticle necorespunztor mbuteliate.
Tradiia balnear consider apa proaspt de la surs, ca ap vie.
Din punct de vedere al stabilitii lor fizico-chimice, unele ape minerale
au o stabilitate mai mare dect altele, acest proces de metaplazie fiind studiat
sistematic n balneologie.
Importana cunoaterii tuturor cauzelor ce modific echilibrul hidric i
ionic al unei ape minerale se reflect mai ales n adoptarea unei metodologii
tiinifice de pstrare n condiii optime i ct mai ndelungat a unei ape
minerale mbuteliat.
Una dintre cauzele ce schimb calitatea unei ape naturale este
modificarea potenialului oxido-reductor al acesteia. Msurarea acestui
potenial denumit redox poate aprecia cantitativ capacitatea reductoare sau
oxidant a unei ape minerale. Indicele Clark, citit pe o scal cu valor de la 0
la 42,7 exprim potenialul redox al unei ape minerale ntr-un anumit
moment. Apele minerale de profunzime sunt n general ape cu un indice
Clrak mai redus (20-25), valor ce traduc o capacitate predominant
30

reductoare. Prin nvechirea apei minerale, valorile redox cresc (30-32), apa
cptnd caliti preponderent oxidative. Faptul nu este fr importan
practic, deoarece de valoarea redox depinde activitatea microorganismelor
i a enzimelor celulare. Gazele dizolvate n apele minerale au rol hotrtor
pentru capacitatea lor oxido-reductoare i instabilitatea lor.
n primele 24 de ore de la contactul apei minerale cu oxigenul
atmosferic elementele reductoare din ap (Fe2+, Mn2+), trecnd n forma lor
oxidat (Fe3+, Mn3+), iar indicele redox al apei minerale crete remarcabil.
Urmeaz apoi o oxigenare continu (136 ore), oxigenul din aer dizolvndu-se
treptat n apa mineral cu care vine n contact.
n contact cu aerul, apele carbogazoase pierd CO2 dizolvat. Reducerea
consecutiv a aciditii apei contribuie la precipitarea unor ioni, care n apa
acid se gsesc n stare solubil (Ca2+, Mg2+).
O alt metod ce apreciaz metaplazia unei ape minerale este
determinarea coloizilor din ap la diferite intervale de timp. Este de
preferat ca aceast determinare s se fac in paralel cu redoxul.
n cursul nvechirii apelor minerale se observ apariia unor agregate
formate din particule coloidale, care floculeaz ulterior dnd natere
coloizilor secundari.
O soluie adevrat conine particule cu dimensiuni sub un
milimicron, in timp ce in soluiile coloidale particulele pot atinge
dimensiuni de peste 100 milimicroni. Complexele cooidale din apele
minerale sunt formate din siliciu, aluminiu etc.
In apele minerale s-au evideniat aproape toate elementele chimice
cunoscute. Dintre acestea se comport ca anioni (sarcini electrice negative)
clorul, bromul, fluorul, arsenul, precum i ionii bicarbonic, sulfat i fosfat.
Clorul (Cl-), extrem de rspandit in apele minerale, cu originea in
rocile sedimentare bogate in sare, in depozitele lagunare i in salinitatea
rezidual a unor roci, este foarte solubil sub forma de cloruri ale metalelor
alcaline sau alcalino-teroase.
Bromul (Br-) ii are originea in rocile sedimentare marine, deoarece
el se concentreaz in organismele marine (corali, spongieri, gasteropode
etc.) sub forma de compui organici cu rol biologic. Bromul din apele
fosile asociate zcmintelor de petrol are, de asemenea, origine biogen. In
apele minerale se gsete sub form de bromuri, in concentraii de cel
puin 5 mg/l. Sunt intalnite deseori concentraii de brom sub 15 mg/l in
zonele cu masive de sare i in apele de zcmint, ins exist i ape foarte
bogate in brom, ca, de exemplu, izvorul 1 de la Srata-Monteoru, cu 297
mg/l, la Bazna (bazinele 1 i 3) i la Bile Govora sonda 6) cu 75 mg/l, la
Vulcana-Bi, cu un coninut de 30 - 40 mg/l brom.
31

Iodul (I-) provine din rocile sedimentare organogene, cu alge i

diatomee foarte bogate in iod. Iodul prezent in apele fosile are, de
asemenea, origine biogen. Apele minerale iodurate trebuie s conin cel
puin 1 mg/l iod. Majoritatea izvoarelor de cur intern conin sub 10 mg/l
iod, dar in apele de zacmant (Bile Govora) pentru balneaie intalnim
concentraii de peste 40 mg/l.
Fluorul (F-) apare in apele minerale din rocile fosfatice. Apele
minerale ce conin 5 mg/l fluor pot produce smalul dentar cu picele;
curele nu au valoare profilactic fa de cariile dentare.
Ionul bicarbonic (CO3H-) ii are originea in rocile sedimentare
carbonatate i impreun cu bioxidul de carbon dizolvat in apa mineral
asigur echilibrul acido-bazic ce condiioneaz prezena celorlali electrolii din ap. In apele minerale romaneti concentraia ionului bicarbonic
variaz de la 500 la 7000 mg/l. Concentraia minim de 726 mg/l anion
bicarbonic este obligatorie pentru ca o astfel de ap s fie incadrat in
categoria apelor bicarbonatate. De obicei, apele bicarbonatate sunt din
punct de vedere chimic ape mixte.
Ionul sulfat (SO4-) provine din zcmintele ghipsifere. Rocile
sedimentare conin sulfai de sodiu, calciu, magneziu etc. In apele minerale
sulfatate concentraia anionului sulfat trebuie s depeasc proporia de
20% din totalul anionilor. Bacteriile pot transforma forma oxidat a
sulfului in altele mai reduse de tipul sulfurilor, tiosulfailor, astfel c in
apele sulfatate apar i astfel de forme mai reduse i chiar hidrogen sulfurat.
Ionul fosfat (PO4-) provine din rocile sedimentare fosfatice (calcare
fosfatice, argile fosfatice), fosfatul de calciu (apatitul) fiind sursa
principal de fosfor din organism i din sedimente.
In clasificrile chimice ale apelor minerale nu sint definite apele cu
coninut mai ridicat in fosfai.
Dintre celelalte elemente prezente in apele minerale sunt cationi
(sarcini electrice pozitive) sodiul, potasiul, calciul, magneziul i fierul.
Sodiul (Na+), prezent in toate apele minerale, dar predominand in
cele srate, bicarbonatate sodice i sulfatate sodice, ii are originea in
salinitatea rezidual a rocilor sedimentare; clorura de sodiu este splat din
sedimentele marine i readus de apele in circulaie spre hidrosfera marin.
Apele fosile i cele care infiltreaz masivele de sare conin, de asemenea,
clorur de sodiu. Dac apa mineral ii are originea in roci vulcanice,
conine puin sodiu extras din feldspaii sodici sau sodico-potasici prezeni
in aceste roci. Sodiul a aprut mai tirziu in apa oceanului primitiv i nu
este capabil s fac combinaii organice. In organism, dei are tendina de
32

a ptrunde in celule, este permanent pompat de acestea printr-un mecanism

metabolic, denumit pompa de sodiu.
Potasiul (K+), cu o concentraie mai mare in apele minerale deoarece
este reinut in rocile argiloase, provine din rocile de feldspat i mic,
precum i din salinitatea rezidual a sedimentelor. Spre deosebire de sodiu,
care fuge" spre bazinele oceanice, potasiul este reinut in sedimentele
(argiloase). Raportul Na/K in apele minerale este de 10-20.
Prezent in apa oceanului primitiv in care a aprut viaa, potasiul este
ionul esenial al protoplasmei celulare i particip la toate reaciile
metabolice ale acesteia. Pompa de sodiu amintit mai sus este cuplat cu o
pomp de potasiu, in sensul c expulzia metabolic din celul a sodiului
are loc prin schimb cu atragerea in celul a potasiului.
Calciul. (Ca2+), prezent in multe ape minerale, mai ales in grupa
celor alcalino-teroase sau sulfatate calcice, provine din straturile geologice
(roci sedimentare calcaroase i ghipsuri) in care apa mineral, extrgand
cationul, este biogen. Organismele vii fixeaz calciul solubil din apa
mrilor, incorporandu-1 in structurile lor dure. Calciul are un rol funcional
deosebit in activitatea metabolic celular. Energia biotic reine calciul in
hidrosfer.
Magneziul (Mg++) este prezent in apele minerale de obicei impreun
cu calciul, apele alcalino-teroase conin atat calciu, cat i magneziu, in
apele amare acesta din urm fiind intalnit sub forma de sulfat de magneziu.
Marea bogie de magneziu i potasiu in apa oceanului primordial explic
participarea respectivilor anioni in numeroase reacii enzimatice i
metabolice celulare (de exemplu, asimilaia clorofilan, proces ce st la
baza vieii pe pmant, are loc numai in prezena magneziului). Originea
magneziului in apele minerale o gsim in rocile dolomitice (carbonai
dubli de calciu i magneziu). Apele minerale utilizate in cura intern sunt
considerate magneziene atunci cand concentraia acestuia atinge, in
general, 70-300 mg/l. In apele srate concentrate intrebuinate, de obicei,
in cura extern magneziul poate atinge concentraii de pan la 6.000 mg/l
(Sonda 1 de la Blteti).
Fierul (Fe++), cu origine in mineralele eruptivului, in magmatite
bazice, dar i in zcmintele sedimentare, este prezent in unele ape
minerale, denumite feruginoase numai dac concentraia sa depete 10
mg/l. In apele proaspete de izvor, fierul se gsete sub forma lui redus
(Fe++), dar in contact cu aerul apa se oxideaz repede, fierul bivalent
redus trecand in forma hidroxidului feric coloidal (Fe+++). Bicarbonatul
de fier este forma chimic sub care se gsete de obicei fierul in apa
mineral. Pierderea bioxidului de carbon prezent in ap contribuie la
33

precipitarea fierului, fenomen de care trebuie s se in seama in

tehnologia de imbuteliere a apelor minerale feruginoase. Dintre apele
minerale romaneti cele mai mari cantiti de fier conin cele de la izvorul
Unirea din Vatra Dornei (49,7 mg/l) i de la Bile Usturoi din judeul
Maramure (313 mg/l). Apele minerale imbuteliate folosite ca ap de mas
sint prealabil deferizate.
Alturi de ionii menionai mai sus prezeni in apa mineral in
concentraii ce permit clasificarea chimic a acesteia dup importana
cantitativ a ionului respectiv, in apele minerale se mai gsesc, in stare
ionizat, in concentraii extrem de reduse, i alte elemente chimice din
grupa oligomineralelor. Aciunea lor biologic, foarte important, se
aseaman cu activitatea vitaminelor, catalizand, ca i ele, anumite reacii
enzimatice.
Deoarece lista oligoelementelor este foarte mare, vom enumera
numai pe acelea identificate in apele minerale i care au o valoare
biologic i terapeutic legat de curele hidrominerale.
Manganul (Mn++) are aceeai origine ca i fierul i este asociat
acestuia in apele minerale. Apele minerale de cur intern conin pan la 2
mg/l Mn. La Sangeorz-Bi, izvorul Hebe prezint ins o concentraie de
9,28 mg/l Mn, iar la Covasna apa imbuteliat conine 7,3 mg/l. Mn. Ca i
fierul, manganul se oxideaz in apa ce stagneaz, dar dup ingestie se
reduce din nou in intestin. Rolul biologic mai insemnat al manganului
const in sinteza de mucopolizaharide, in activitatea arginazei din ficat.
Manganul are efect hipoglicemiant i se comport i ca factor lipotrop.
Litiul (Li), rspandit in apele minerale, este reinut in circulaia lui
subteran, ca i potasiul, in malurile argiloase. Apele minerale cu o
concentraie de peste 3 mg/l Li sunt considerate ape litinifere. Dintre apele
minerale romaneti bogate in litiu menionm izvorul Matilda de la Bodoc
cu 5,3 mg/l, izvorul Maria de la Malna-Bi cu 5,6 mg/1, izvorul de la
Harghita cu 6.2 mg/l i izvorul de la Cain-Iacobeni cu o concentraie de
6,6 mg/l. Apele termale solubilizeaz uor litiul i, din punct de vedere
biologic, s-a demonstrat c litiul activeaz pompele de Na/K i Mg/Ca la
nivelul membranelor celulare. In indicaiile balneare mai vechi apele
litinate erau folosite in tratamentul gutei.
Aluminiul (Al3+) aflat in compoziia rocilor silicatice care formeaz
scoara Terrei se intalnete in cantiti mici in apele minerale sub aspectul
unor suspensii coloidaie. Dintre apele minerale romaneti cele mai mari
concentraii de aluminiu le au izvorul aa-numit de stomac" de la Harghita
(12,9 mg/l) i sonda 1 bis de la Biboreni (5,5 mg/l).
34

Zincul (Zn2+) ii are originea in rocile sedimentare, apele minerale

din Romania coninand pan la 4 mg/l Zn. In organism zincul particip la
numeroase procese metabolice (de exemplu, la sinteza proteinelor).
Insulina conine, de asemenea, zinc, iar anhidraza carbonic, o enzim ce
contribuie la formarea acidului clorhidric in mucoasa gastric, este zincdependent.
Cuprul (Cu2+) ii are originea in rocile argiloase i apare in
concentraii reduse in apele minerale (de exemplu, in Frana, la Neris apa
mineral cu un coninut de 1,5 mg/l Cu este considerat ap cuproas). In
organism cuprul se gsete depozitat in ficat, el fiind folosit in mitocondrii
pentru sinteza citoeromoxidazei. Manganul, zincul i cuprul cru aparatul
insular pancreatic i au eficien terapeutic in diabetul zaharat.
Molibdenul (Mo) este, de asemenea, prezent in apele minerale. Cura
cu ape minerale sulfatate tinde s srceasc organismul in molibden, prin
creterea eliminrii acestuia. Xantinoxidaza, enzim implicat in
metabolismul purinelor, este molibden-dependent. Molibdenul mai
contribuie la pstrarea elasticitii pereilor arteriali.
Vanadiul (V), foarte activ biologic, apare i el in apele minarale (cea
mai mare cantitate de vanadiu, 9 mg/l, intalnit pan in prezent in ape
minerale se gsete la Reichenhall). Efectul biologic principal al
vanadiului const in activarea coenzimei vitaminei B1. Menionm c
vanadiul este contraindicat in profilaxia aterosclerozei.
Pe lang forma ionic, apele minerale mai conin sub aspect
nedisociat (neionizat) siliciu, bor i titan.
Siliciul (Si), prezent in rocile silicatice ce compun scoara
pmantului, solubil in apele minerale termale sau alcaline este foarte slab
reprezentat in apele minerale. Deoarece molecula de acid silicic se
asociaz in forme macromoleculare, siliciul din apa mineral trece extreme
de uor in starea de sol coloidal (silicai alcalino-teroi). Siliciul din apa
mineral ii are originea in rocile sedimentare argiloase. Concentraii de
10-120 mg/l Si sint obinuite in apele noastre minerale. Dei nu este
demonstrat un efect biologic direct al siliciului in ateroscleroz, s-a
constatat scderea siliciului in peretele arterial la varstnici i in
ateroscleroz.
Borul (B) ii are originea in legtur cu activitatea vulcanic a zonei
respective i dozat ca acid metaboric (HBO2) este prezent in apele
minerale in concentraii ce pot avea, uneori, efecte toxice, limita sa
superioar-admis pentru apa de but fiind de 0,5 mg/1. Apele minerale cu
o concentraie de peste 5 mg/l B sunt considerate ape borice.
35

Unele gaze prezente in apele minerale naturale au efecte

farmacodinamice dovedite, folosite in scopuri terapeutice. Gazele, din
natur provin fie din reacii chimice generate de metamorfismul rocilor
magmatice (bioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, hidrogenul, metanul),
fie din procesele metabolice ale substanelor organice care producmetan,
hidrogen, bioxid de carbon i acid sulfuric. Unele gaze, cum este radonul,
ii au originea in procesele radioactive.
Bioxidul de carbon (CO2) din apele denumite carbogazoase este
legat de fenomenele vulcanice. Aureola mofetic a lanului vulcanic
Climani-Harghita aprovizioneaz cu bioxid de carbon toate borvizurile"
din zon. Gazul menine echilibrul hidroelectrolitic al apei minerale
proaspete. Pierderea lui in atmosfer i contactul apei minerale
carbogazoase cu aerul sunt urmate de precipitarea fierului, calciului i
magneziului din ap.
Studiile asupra secreiei gastrice au dovedit c, in principiu, orice ap
alcalin ingerat tamponeaz aciditatea sucului gastric prin anionii
bicarbonici pe care-i conine; ulterior, mecanisme de contrareglare exercit
un efect gastrosecretor secundar.
Apele alcaline simple sint rare. La Slnic-Moldova, in Valea
Ciungetului, exist un izvor ce se apropie de apele alcaline simple. Pe ciini
cu stomac Pavlov aceast ap inhib secreia gastric (Cociau E.)
cercetri clinice au demonstrat eficiena curei in gastritele hipoacide i in
boala ulceroas (Kahane S.).
La obolani cu ulcer gastric experimental provocat prin zaharoz s-a
pus in eviden un efect profilactic antiulceros (Cociau E.).
La bolnavi i pe loturi de cobai apa din Valea Ciungetului inhib
aciditatea peptic, reduce anhidraza carbonic din mucoasa gastric i
stimuleaz secreia de mucin, crescand astfel capacitatea de aprare a
mucoasei la agresiunea clorhidro-peptic (Stoicescu C).
Majoritatea apelor alcaline din ar sunt ape mixte, teroase i
carbogazoase. Din aceast categorie fac parte borvizurile calcice, folosite
pe scar larg i ca ape de mas.
Astfel, apele de la Borsec au fost studiate cu precdere de-a lungul
anilor, constatandu-se efectele gastrosecretor i de cretere a aciditii
sucului gastric.
Apa de Bodoc are aciune farmacodinamic asemntoare. Apele de
la Lipova, Bilbor i Zizin stimuleaz secreia i cresc aciditatea sucului
gastric.

36

Intensitatea rspunsului gastrosecretor este imprimat de raportul

CO3H2/CO3HNa din apa mineral respectiv, de concentraia in Ca++,
precum i de reactivitatea bolnavului (C. Stoicescu).
Apele carbogazoase de la Buzia (izvoarele Republica, Phenix i
sonda nou) stimuleaz i ele secreia gastric (Cociau E.).
Studiul activitii enzimelor digestive a artat c, in contact cu sucul
duodeno-pancreatic recoltat de la bolnavi, apele alcaline stimuleaz
activitatea triptic.
Cationul de calciu, prezent in mod obinuit in aceste ape minerale,
are un rol important in activarea tripsinogenului in tripsin activ, aa cum
s-a remarcat in incubaii ale sucului intestinal cu soluii calcice.
Digestia amilolitic este, de asemenea, stimulat de apele alcaline
mixte. Efectul se datorete prezenei ionilor bicarbonic, calcic i
magnezian.
Din cercetrile referitoare la aciunea farmacodinamic asupra
hepatocitului i colerezei (secreia de bil) a rezultat c apele alcaline
mixte au un efect trofotrop i de stimulare a proceselor oxibiotice
hepatocitare.
Concentraia mare de bioxid de carbon din apa mineral reduce ins
glicogenul hepatic i inhib sistemul enzimatic de reinnoire a
fosfolipidelor hepatice. De aceea se recomand ca in hepatite cura
hidromineral s se fac cu ap vanturat, fr bioxid de carbon.
Cura cu apele minerale alcaline ce imbogesc ficatul in glicogen are
efecte coleretice. Curele minerale cu ape alcaline hipotone cresc colereza
i dilueaz bila.
Prezena bicarbonatului de sodiu in stomac crete colereza
(Blceanu Gh.), ca de altfel i Ca++ i Mg++ din apa mineral (Amelung
W.).
Folosindu-se metoda experimental a fistulelor cronice biliare
(Eichler-Latz), numeroi cercettori au raportat efecte coleretice cu apele
de tip alcalin de la Borsec, Bodoc, Bohol, Valea Ciungetului, Tinca, Bile
Tunad etc.
Exist deci in timpul curei cu apele alcaline un schimb permanent
polivalent ionic intre diferite compartimente funcionale. Azotul ureic
urinar crete, apele alcaline favorizind eliminarea urinar de azot Efectul
apelor biearbonatate asupra echilibrului acidobazic al organismului. La
incrcarea cu valene alcaline, intr-o prim etap excesul este tamponat de
sistemele tampon sanguine, anionul bicarbonic intr in compartimentul
celular in schimbul anionului fosfat, care iese din celule; excesul alcalin
este eliminat prin urin.
37

Exist deci in timpul curei cu apele alcaline un schimb permanent

polivalent ionic intre diferite compartimente funcionale. Azotul ureic
urinar crete, apele alcaline favorizand eliminarea urinar de azot.
Experimentele cu ape alcaline romaneti pe loturi de obolani i caini
cu fistule cronice urinare, cu dozarea zilnic a eliminrilor de valente acide
sau alcaline, au artat c in primele 4-5 zile de cur se reduc eliminrile de
valene acide, urmeaz apoi creteri progresive de valene alcaline pan in
ziua a 15-a, dup care debitele alcaline scad progresiv, dei cura se
continu (Stoicescu C).
Efectul hipoglicemiant al curelor cu ape alcaline a fost demonstrat de
mult timp (Phannenstiel W.).
Ca mecanisme de aciune sint incriminate creterea glicogenogenezei
hepatice i potenarea aciunii insulinice.
Efecte hipoglicemiante s-au observat dup cure cu ape de Bodoc,
Poiana Negri, Malna-Bi i Borsec.
Pe loturi de obolani s-a demonstrat c apa de la Lipova are efect de
protecie in diabetul aloxanic (Stoicescu C, Birc Valeria, 1980).
Au fost remarcate efecte asupra metabolismului lipidic al apelor de la
Slnic-Moldova (sonda 2) i Bilbor (sonda 5), constind in reducerea
acizilor grai liberi din sange (Stoicescu C).
Studii mai vechi au menionat scderi ale colesterinemiei dup cure
cu apele de la Bodoc, Malna-Bi i Borsec.
Efecte protectoare fa de conflictul alergen-anticorp au fost
observate clinic i demonstrate experimental pe loturi de cobai sensibilizai
cu ser de cal (Stoicescu C, Birc Valeria) dup apele alcaline de la SlnicMoldova (sonda 2), Poiana Vinului, Bodoc, Bilbor (sonda 5), Poiana
Negri, Zizin, Malna-Bi, Covasna (sonda 7), cu diferene fa de martori
intre 45% i 69%.
Animalele sensibilizate i tratate cu aceste ape minerale au avut, de
asemenea, o reacie mai redus la testrile cu histamin i acetilcolin.
METODE DE UTILIZARE BALNEAR A APELOR
CARBOGAZOASE
Apele minerale ca factor terapeutic - se utilizeaz cel mai frecvent
in cura intern (crenoterapie) dar, in funcie de coninut, i in cura extern,
pentru bi, prin inhalaii, irigaii etc.
Dei cura cu ape minerale poate utiliza tehnici variate i
individualizate, in funcie de tipul i stadiul bolii, ca i de reactivitatea
bolnavului, exist o schem general pentru conduita tratamentului.
38

Cura intern constituie tratamentul de baz in afeciunile digestiv,

metabolice i urinare.
Menionm unele reguli generale privitoare la tehnica acestei cure:
In staiune apa mineral trebuie but la izvor. Numai cand bolnavul
este imobilizat la pat, cura poate fi fcut in camer sau pe teras, utilizand
ap proaspt recoltat de la izvor.
Cura in poziie clinostatic ajut evacuarea stomacului i este util in
ptozele gastrice.
Doza de ap prescris va fi but in inghiituri mici, repetate in ritm
de 2-3 pe minut. Acest ritm crete tolerana gastric fa de apa mineral.
Apele se administreaz, de obicei, la temperatura lor natural.
Inclzirea prealabil la baie marin este indicat in formele spastice
digestive i biliare; constipaiile atone i curele de diurez beneficiaz de
apa rece.
Orarul administrrii dozelor este corelat cu cel al meselor, in general,
folosindu-se trei prize pe zi. Prima doz se ia dimineaa, pe stomacul gol,
cea de-a doua inaintea mesei de prinz, iar ultima inaintea cinei.
Ritmul dozelor poate fi schimbat in curele ce au ca obiect diurez, la
bolnavii cu anastomoze gastrointestinale etc.
Prin utilizarea difereniat a unor decalaje de timp fa de ora mesei,
priza de ap mineral poate produce efecte farmaco-dinamice diferite.
Astfel, o ap alcalin ingerat cu o or inainte de mas, prsind mai
repede stomacul, exercit de la nivelul duodenului un efect inhibitor
asupra secreiei gastrice. Ingerat ins numai cu 30 minute inaintea mesei,
ea rmane impreun cu alimentele un timp mai indelungat in stomac i
exercit un efect excitosecretor asupra secreiei gastrice.
Cantitatea pe 24 ore trebuie raportat cu aproximaie la greutatea
bolnavului. Dup formula Nievre (Vichy), cantitatea de ap prescris in ml
pe 24 de ore rezult din greutatea bolnavului in kg multiplicat cu 10. De
exemplu: 70 kg x 10 = 700 ml ap mineral / 24 ore.
Vinevski recomand cite 3,3 ml/kg corp pe doz, de exemplu 70 kg
x 3,3 = 221 ml pe doz.
In curele de diurez cantitatea de ap mineral este mult crescut
peste doza obinuit, putand fi chiar triplat.
Dei cantitatea zilnic total este, de obicei, fracionat in trei prize,
exist obiective speciale ce pot multiplica numrul prizelor, precum i
cantitatea de ap pe fiecare doz.
Tabel orientativ privind numrul prizelor zilnice i repartiia
cantitii de ap pe doz:
39

Prizele mai mari (400-500 ml) vor fi ingerate fracionat, in timp de

30-40 minute.
Menionm c, atunci cind se urmrete un contact mai indelungat al
apei minerale cu mucoasa esofagului inferior, se vor recomanda prize mici
de ap.
Inceputul unei cure hidrominerale se face cu doze mai mici (1/4 sau
1/2 pahar), apoi cantitatea crete progresiv cu fiecare zi in funcie de
tolerana bolnavului.
In caz de intoleran gastric sau spasm piloric, doza de inceput se va
administra de dou ori sau chiar o singur dat pe zi. Doze mici se
mai recomand in cazul prescrierii de ape minerale mai concentrate.
In constipaia aton i atonia veziculei biliare sint indicate i ape
clorurate sodice sau sulfatate magneziene, a cror concentraie depete
15 g/l, intr-o singur doz, dimineaa pe stomacul gol.
La bolnavii cu staz biliar se recomand administrarea
intraduodenal a 200-300 ml ap mineral inclzit, la intervale de 3-4
zile, totalizandu-se 10-12 tubaje terapeutice cu apa mineral.
Dac prin cura intern se urmrete drenarea veziculei biliare, apa se
prescrie in dou prize, inaintea mesei principale. Prima priz, administrat
cu 60-90 minute inainte de mas, contribuie la umplerea colecistului, iar
cea de-a doua, administrat cu numai 30 minute inaintea mesei, ajut
evacuarea acestuia.
Administrate imediat i repetat dup mese, apele alcaline exercit un
efect trector de tamponare a aciditii gastrice.
Durata unei cure interne este de 18-21 zile, dar, adeseori, aceast
perioad de timp este total insuficient. Nu trebuie omis faptul c efectul
terapeutic se datorete antrenrii mecanismelor de homeostatare i c
aceast antrenare este variat in timp dup calitatea apei i dup
reactivitatea bolnavului.
Alteori cura se va intrerupe dac apar reacii balneare nedorite.
Prelungirea excesiv a unei cure hidrominerale poate provoca fenomene de
saturaie.

40

Procesul de adaptare a organismului condiioneaz repetarea curelor,

precum i intervalul dintre ele. Acest interval nu va fi mai scurt de cateva
luni, dac curele se fac in staiunea balnear.
Cura extern constituie tratamentul de baz in afeciunile aparatului
locomotor, sistemului nervos, aparatului genital i aie pielii.
Tratamentul se aplic in vane sau in bazinele alimentate cu ap
mineral. Termalitatea apei din baie este corectat fie prin inclzire, fie
prin rcire, dup nevoie.
In baia mineral se exercit, pe ling efectul termic, un efect
mecanic, ce const in puterea de ridicare a corpului in ap.
Un subiect in greutate de 70 kg va cantri in baie numai 7,9 kg, iar
intr-o baie cu ap srat concentrat greutatea lui relativ va fi de numai
2,8 kg. In aceast situaie micrile active sant facilitate, ca dealtfel i
mobilizarea pasiv a segmentelor corpului.
Un alt efect este datorat presiunii hidrostatice a apei din baie, care se
exercit asupra prilor moi ale corpului: abdomen, vene periferice.
Prin insumarea efectelor termice, mecanice i chimice asupra pielii
sunt stimulate indeosebi metabolismul i hemodinamica.
In bile la cad bolnavul trebuie s evite micrile inutile, dac baia
este carbogazoas sau sulfuroas, gazele pierzindu-se prin agitarea apei.
In cazul prescrierii micrilor sistematice sau masajului sub ap,
terapia in bazine reprezint forma cea mai potrivit.
O baie dureaz, in general, 15-30 minute, dup efectuarea ei
recomandandu-se un repaus, mai indelungat in cazul astenicilor sau al
bilor fierbini.
O cur de bi minerale este alctuit dintr-o serie de 18-20 bi
ordonate sistematic, cu pauze de cate o zi dup cateva bi, pauzele
practicandu-se, mai ales, la inceputul curei.
Aceste recomandri generale vor fi intotdeauna individualizate de la
caz la caz.
STATIUNEA BORSEC
Borsecul este o veche statiune balneoclimaterica, cu numeroase izvoare
de ape minerale (peste 30). Legendele locului spun ca apa era cunoscuta de
pe vremea romanilor. Efectul benefic al apelor asupra sanatatii este descris
in documente in a doua jumatate a secolului al XVI-lea.
Exploatarea si utilizarea lor organizata a inceput in secolul al XIX-lea,
paradoxal fiind apreciate la scara larga mai intai in afara tarii. Apele minerale
41

au primit medalia Trgului Internaional de la Viena (1873), apa de Borsec

fiind numit "Regina Apelor Minerale", medalia de argint i Diploma de
Onoare la expoziiile organizate in 1876 la Berlin i Trieste, Diploma de
Onoare a Expoziiei de la Paris
Primele instalatii si stabilimente balneare, in forma primitiva, au fost
construite in secolul al VIII-lea. Statiunea este recunoscuta ca atare din 1804.
Oficializarea turismului balnear are loc in anul 1918. A primit rang de oras
statiune balneoclimaterica in anul 1953.
Inainte de al doilea razboi mondial, in Borsec functiona un stabiliment
balnear special construit pentru aplicarea apelor carbogazoase in cura externa
(bai), pentru pacientii cu suferinte cardiovasculare dupa metode puse la punct
de medici francezi si ridicate la rand de lege de catre medicii din statiunea
germana Bad Nauheim (cura Nauheim). Prin incalzirea apei minerale, se
obtineau 3 concentratii de CO2: 0,5 g/l, 1 g/l si 1,5 g/l. Se putea astfel aplica
balneatia dozata, progresiva ce permitea scaderea tensiunii arteriale la
anumiti bolnavi, atent selectionati.
Cercetarile efectuate asupra unui numar de peste 1100 de pacienti au fost
prezentate de dr Ion V Borgovan si colaboratorii sai la Congresul
International de Balneologie din Belgrad din 1937.
Stabilimentul balnear a fost distrus in timpul celui de-al doilea razboi
mondial. Au fost construite in anii ce au urmat noi stabilimente, dar
concentratia obtinuta in baia de apa carbogazoasa a fost doar cea maxima, de
1,6 g CO2 /l. In plus, microclimatul din sectia de bai carbogazoase era unul
cu temperatura si umiditate extrem de ridicate, precum si cu o concentratie a
CO2 din aer cu mult mai mare decat limita admisa. Astfel ca, pacientii cu
boli cardiovasculare (principala indicatie de cura pentru statiunea Borsec in
anii 1950 1970 1980) necesitau supravegere si monitorizare foarte atente,
deoarece sufereau adesea decompensari si evenimente vasculare acute.
Din punct de vedere al studiilor si cercetarilor efectuate asupra factorilor
naturali de cura din statiunea Borsec, in secolul trecut au existat 3 perioade
de studii intense, care au urmarit proprietatile fizico-chimice si au incercat sa
stabileasca indicatiile de cura si contraindicatiile acestora:
- perioada anilor 20 30, inaintea celui de-al doilea razboi mondial
(efectul asupra secretiei si motilitatii gastrice, efectul asupra diurezei, efectul
asupra secretiei biliare, efectul asupra metabolismului bazal, efectul asupra
calcemiei sanguine, efectul asupra colesterolului si acidului uric, asupra
glicemiei)
- perioada 1955 1965 studiile din aceasta perioada confirma, prin
metode de cercetare mai moderne, rezultatele studiilor anterioare; in plus,
sunt atent studiate efectele asupra aparatului cardiovascular; iar un grup de
42

cercetatori condusi de prof dr St Milcu evidentiaza efectul tratamentului

balneoclimateric la Borsec asupra functiei tiroidiene si paratiroidiene
- anii 80 ai secolului trecut studiile efectuate sunt mai ales fizicochimice si mai putin clinice. Trebuie mentionate insa si studii din anii 70,
care aduc in atentie respectarea indicatiilor si mai ales a contraindicatiilor de
cura, in special pentru bolile cardiovasculare, pentru marii hipertensivi sau
pentru unele forme de diabet.
De altfel, din punct de vedere terapeutic cel putin, inceputul declinului
pentru statiunea Borsec poate fi situat in anii 70. Pacientul strabatea drumul
pe jos pana la baza de tratament care era la distanta si trebuia sa parcurga si
drum in panta, adesea electroterapia era in alta baza de tratament. Existau si 3
cantine, la distanta si de vile si de bazele de tratament. Diferenta de nivel era
de aprox 600 m cu panta destul de brusca, ceea ce facea ca acomodarea sa
fie dificila, mai ales pentru cardiovasculari. Se tratau aproximativ 1000
pacienti pe serie, durata tratamentului fiind de 18 zile.
In tot acest timp, insa, imbutelierea apelor minerale si utilizarea lor in
consumul larg a fost o activitate constanta, care, in ciuda unor perioade de
stagnare sau usor regres, a cunoscut, practic, o ascensiune cvasicontinua,
datorita calitatilor indiscutabile ale acestei ape cu ph usor acid, hipotone,
foarte bine tolerate de organism, avand, pe langa gustul bun, calitatea
principala de a regla disfunctii mici sau moderate ale organismului si
crescand starea de bine si calitatea vietii
In concluzie, statiunea Borsec este recunoscuta, traditional, ca statiune
balneoclimaterica de interes general, profilata pentru tratamentul unor
afectiuni cardiovasculare, endocrine, digestive, hepatice, metabolice.
EFECTELE TERAPEUTICE ALE APELOR MINERALE DIN
STATIUNEA BORSEC date obtinute din studiile si cercetarile
desfasurate de-a lungul timpului in statiune
Caracteristici generale
Statiunea este situata in depresiunea Borsec a Carpatilor Rasariteni, la
altitudine de 900 m, intre Muntii Bistritei si Muntii Giurgeului
Climat subalpin este racoros, cu temperatura medie anuala de cca 5 grade
Celsius, media lunii iulie fiind de 14 15 grade Celsius, iar media lunii
ianuarie = -6 grade Celsius. Temperatura variaza putin de la o zi la alta in
decursul unui anotimp; rareori creste peste 28 grade C (cateva zile in iulie si
august)
Precipitatiile anuale sunt de 800 mm, cu un maxim la inceputul verii.
Umiditatea relativa cu medie anuala de 80%. Solul calcaros permeabil
absoarbe vaporii de apa excesivi.
43

Durata de stralucire a soarelui insumeaza anual 1800 ore, numarul mediu

anual de zile cu cer senin fiind de 40
Nebulozitate moderata, cu o medie anuala de 0,6 zecimi
Zona e protejata de vant de muntii si padurile din jur
Climatul uscat si aerul pur este favorabil pentru pacientii anemici, alergici,
astmatici, in perioada de convalescenta
Aeroionizarea data de prezenta padurilor de conifere utila pentru cei cu
afectiuni ORL sau bronsitici
Date hidrogeologice
In zona exista 2 acumulari acvifere: una in sisturi cristaline, cu circulatie
restransa a apelor, prin fisuri si zone de alterare (Izvorul Caprelor, izvorul
Balcescu, Izvorul Pierre Curie), cealalta in calcare dolomitice, caracterizata
prin acumularea apei in fisuri si goluri carstice (izvorul Principal).
Alimentarea complexului acvifer se face din precipitatii, din apele freatice si
din apele paraielor din zona
Bioxidul de carbon din profunzime migreaza spre suprafata si intra in
contact cu complexul acvifer.
Date in studii si cercetari
Consideratii in legatura cu influenta microclimatului din sectia de
bai carbogazoase di Borsec asupra reactivitatii bolnavilor
cardiovasculari, Truta, E, Persache Carmen, Radut C, 1965. Studiul
a cuprins 150 subiecti (100 pacienti cardiovasculari si 50 martori).
S-au exclus pacientii cu nevroze sau hipertiroidie. Au fost urmariti:
tensiunea arteriala, frecventa cardiaca, temperatura corpului, reactia
dermografica. Caracterizarea microclimatului s-a facut cu ajutorul
parametrilor: temperatura, umiditate relativa, concentratia de CO2 in aerul
din cabina de baie.aplicarea bailor carbogazoase a fost standardizata.
Concluziile studiului:
-caracteristicile microclimatului: temperatura, umiditatea, concentratia de
CO2 inalte, nesemnificativ diferite fata de cele ale apei carbogazoase, a
aerului din cabina de baie, depasind normele recomandate (aproximativ cu 7
grade pentru temperatura, 30-60% pentru umiditate si o concentratie a CO2
de 5 ori mai mare decat noremele)
-pacientii cardiaci au prezentat reactivitate crescuta, atat dupa prima
aplicare, cat si dupa urmatoarele, in sensul cresterii semnificative a valorilor
tensionale, astfel: 29? Dintre hipertensivi, 33% dintre valvulari, 80% dintre
cei cu boala coronariana, comparativ cu 14% dintre subiectii din lotul martor.
Factorii naturali terapeutici
Ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene,
hipotone, cu o mineralizare totala de 2,3 7,1 g/l (izvoarele Principal,
44

Kossuth, Republica pentru cura interna, sondele ISEM nr 4 si ISPIF nr 4

ptr bai calde)
Ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene,
hipotone, in plus si sodice izvoarele Closca, Horia, Caprelor, 6 Martie,
Pierre Curie
Izvorul Stravechi (Mofeta) e si feruginos
Namol terapeutic de turba nestudiat
Bioclimat tonic, stimulent montan, cu nuante sedative
Apele sunt si radioactive, mai ales izvorul Pierre Curie cu o radioactivitate
de 21,250 UM (slab concentrate)
Studiile asupra radioactivitatii in zona Borsec dateaza din anii 1936. In
arhiva Institutului National de Recuperare, Medicina Fizica si
Balneoclimatologie nu se gasesc date mai recente. Radioactivitatea aerului
rezultata din cea a solului si rocilor este mai mare decat cea dn alte statiuni.
Radioactivitatea apelor este in directa relatie cu cea a rocilor, de origine
vulcanica, din care se extragea Pb. Documentele vremii mentioneaza in 1836
ca in Valea Seaca, la Argintoasa, se aflau o mina de Ag si una de Pb
(proprietatea fratilor Hoffman). Unde se afla Pb se afla si radiu.
Rocile din zona, examinate in repetate randuri, arata o radioactivitate
permanenta, chiar si dupa 3 ani, de 0,500 unitati macke.
Apa care strabate straturile de roca se incarca cu emanatii de radiu.
Cea mai scazuta la izvorul Balcescu, in nord vest. Radioactivitatea creste
spre sud est.
Date in studii si cercetari
Studiul comunicat in 1936, privind radioactivitatea a 16 izvoare de
apa minerala din Borsec a aratat ca aceasta variaza de la 0.540 unitati
Mache la 21.250 unitati la izv Marie Curie, aflat in regiunea sud-estica a
localitatii, in Valea lui Decebal
In literatura este citat un studiu efectuat de profesorul Iosif Straub din
Debretin in anii 1941 1945 asupra radioactivitatii apelor minerale din
Ardeal, care a confirmat datele obtinute in 1936
Aerul usor radioactiv si ionizat are proprietati tonice si sedative. Este
calmant si intaritor in acelasi timp
Este util pentru astenici si hipertiroidieni
Indicatii terapeutice
Statiunea Borsec are peste 30 de izvoare minerale, dintre care erau
utilizate 9, pentru cura interna si/sau externa
Indicatiile terapeutice general acceptate sunt:

45

 Afectiuni cardiovasculare: insuficienta mitrala compensata, insuficienta

aortica compensata, hipertensiunea arteriala, arteriopatiile obliterante,
varicele
Afectiuni endocrine: hipertiroidia, boala Basedow, hipoparatiroidismul,
supraponderali, stari cu metabolism bazal incetinit
Afectiuni ale tubului digestiv: gastrite cronice hipoacide, colite cronice
nespecifice, stomac operat
Afectiuni hepatobiliare: colecistopatii cronice necalculoase, diskinezii
biliare, convalescenta dupa hepatopatii acute infectioase
Guta
Alergii
Astenii si stari de convalescenta
Diabet zaharat
Afectiuni renale si ale cailor urinare
Convalescenta
Stari toxice (tabagism cronic)
Toate apele din Borsec maresc activitatea simpaticului abdominal, deci
cresc starea spastica intestinala. Nu sunt indicate in colite spastice, constipatii
cronice. Doar izvorul Horia nu mareste spasticitatea intestinala si este
indiferent pe peristaltismul intestinal.
Indicatiile prntru cura interna: gastritele hipoacide, anemii,
hipocalcemii, hipoparatiroidism, hipertiroidism, alergii, stari toxice,
colecistopatii si diskinezii biliare, colite de fermentatie nespecifice, astenii
Indicatiile pentru cura externa: insuficienta mitrala pura, insuficienta
aortica, hipertensiunea arteriala in stadii initiale, arteriopatii obliterante in
faze initiale, hipertiroidism, ateroscleroza
Trebuie retinut ca, in cura externa, apele carbogazoase au si alte efecte:
crestere diureza, tendinta la constipatie, crestere hemoglobina, crestere
numarul de hematii, leucocitoza, mononucleoza
Leucocitoza de cura este confirmata de cura termala si motiveaza indicatia
de repaus dupa cura
Sunt contraindicate la cei cu ateroscleroza avansata, cu insuficienta renala,
cu istoric de edem pulmonar acut
Trimiterile la cura trebuie sa se faca numai de catre medicul specialist.
Pacientii trebuie supravegheati si monitorizati atent pe parcursul
tratamentului
Baile carbogazoase dozate la minimum sunt usor hipotensive
Cele cu dozaj mai mare si reci sunt tonicardiace
Date in studii si cercetari
46

Eliminarile de 17 cetosteroizi urinari si variatia colesterolului

sanguin la bolnavii hipertiroidieni tratati la Borsec, St Milcu, I Oprean, N
Feldman etc, 1956. Studiul a urmarit efectul tratamentului balneoclimatic
profilactic in evolutia hipertiroidismului. S-au observat o crestere
semnificativa a eliminarii de 17 cetosteroizi urinari dupa tratamentul cu bai
carbogazoase si o modificare semnificativa ametabolismului
colesterolului. Corelatia a fost explicata printr-o stimulare corticohipofizo-suprarenaliana.
Studiu comparativ al modificarilor clinice si de laborator la bolnavii
cu ateroscleroza cu diferite localizari, tratati in statiunea BorsecRadu
Victoria, V. Constantin, Olga Carbunescu etc, 1966.
Studiul a urmarit, clinic si functional, 12 pacienti reveniti la cura in
statiunea Borsec si 10 pacienti noi, aflati la prima cura in statiune. Toti
pacientii au primit 14-16 bai CO2. Au fost inclusi pacienti cu arteriopatie sau
coronaropatie. Au fost urmariti efectuate urmatoarele masuratori si teste:
temperatura cutanata in 4 puncte, oscilometria, claudicatia la efort dozat,
tensiunea arteriala, pulsul, examenul funcdului de ochi. S-au determinat:
colesterol, glicemie, lipidograma, HLG, VSH. Masuratorile s-au facut inainte
de cura, inainte si dupa prima baie, dupa baia a 7-a si la sfarsitul curei. S-au
obtinut ameliorari clinice si functionale la pacientii arteritici; doar jumatate
dintre cei coronarieni au prezentat evolutie favorabila semnificativa.
Date de laborator si observatii asupra unor cazuri de diabet tratatein
statiunea Borsec Popescu Elvira
Studiul a urmarit 82 de pacienti diabetici, care au urmat cura de
crenoterapie cu apa izvorului 1 (Principal) din statiunea Borsec. S-au obtinut
scaderi importante ale valorilor glicemiei

EFECTELE TERAPEUTICE ALE APELOR CARBOGAZOASE

date din literatura internationala de specialitate
Literatura internationala de specialitate cuprinde numeroase date
referitoare la efectul ingestiei de ape minerale naturale carbogazoase asupra
metabolismului lipidic.
Astfel, Stein, Thiery si Stein in 2002 publica un studiu efectuat asupra
femeilor la menopauza, cu profil lipidic heterogen si niveluri serice inalte de
molecule de adeziune; acestea au primit cantitati variate de apa naturala
carbogazoasa timp de doua luni. Determinarea indicatorilor de disfunctie
endoteliala (nivelul de adeziune moleculara, SIAM-1 si sVCAM-1), precum
si a nivelurilor de colesterol, trigliceride, HDL- si LDL-colesterol, a
demonstrat reducerea semnificativa a riscului cardiovascular.
47

Schoppen si colab au evidentiat, intr-un studiu publicat in 2000, reducerea

semnificativa a glicemiei postprandiale la subiecti care au ingerat apa
naturala carbogazoasa. Acelasi autor publica in 2004 un studiu asupra apei
naturale carbogazoase puternic mineralizate, cu efect semnificativ de scadere
a nivelului seric de colesterol total si LDL-colesterol. Lucrarea sustine faptul
ca acest efect s-ar datora cresterii, prin mecanism osmotic, a excretiei
intestinale a acizilor biliari si cresterii sintezei de acizi biliari din colesterolul
seric pe calea 7hidroxilazei. Cresterea excretiei fecale de acizi biliari si
reducerea volumului vezicii biliare este sustinuta si in lucrarea publicata de
Capurso si colab in 1999.
Scaderea glicemiei postprandiale si ameliorarea metabolismului lipidic
dupa ingestia de apa puternic carbogazoasa bogata in sodiu a fost
demonstrata si de un alt studiu (Cezanne et al, 2003), care sustine astfel rolul
acestor ape in preventia cardiovasculara si a sindromului metabolic.
Cresterea sensibilitatii la insulina la un grup de femei aflate la menopauza
si diagnosticate cu rezistenta la insulina, a fost obtinuta de Schoppen si
colab., intr-un alt studiu ale carui rezultate au fost publicate in 2007.
Sindromul metabolic este caracterizat de prezenta unui grup de factori
de risc metabolic la un individ dat. Acestia sunt:
Obezitate abdominala
Dislipidemie
TA crescuta
Intoleranta la glucoza sau diabet in tratament
Status protrombotic
Status proinflamator
Caracterizarea apei din cele doua surse este prezentata in buletinele
atasate.
Apa din sursa Borsec este o apa minerala naturala, intens carbogazoasa,
bicarbonatata, magneziana, hipotona. Continutul in HCO3 este de 1903,2
mg/l, iar continutul in CO2 liber este de 2868,4 mg/l ceea ce o incadreaza in
grupa apelor intens carbogazoase. Contine calciu 384,4 mg/l si magneziu
107, 1 mg/l, iar mineralizarea totala este de 2554 mg/l.
Rezultatele studiului desfasurat, privind efectul apei minerale
carbogazoase si plate asupra pacientilor cu sindrom metabolic, arata,
asemenea altor studii efectuate in domeniu, o tendinta importanta de scadere
a glicemiei, colesterolului total si LDL-colesterolului, la subiectii care au
ingerat 2 l/zi de apa carbogazoasa din sursa naturala Borsec, timp de o luna.
Este de asteptat ca o perioada mai lunga de ingestie a acestei ape sa faciliteze
semnificativ statistic tendinta de normalizare a metabolismului lipidic si a
48

celui glucidic. De asemenea, studii ulterioare profilate pe efectul de prevenire

a instalarii sindromului metabolic, ar putea obtine rezultate mult mai
concludente.
Nivelul seric al acidului uric, ca marker al inflamatiei, a fost de
asemenea in scadere fata de inceperea studiului la pacientii care au ingerat
apa carbogazoasa.
Si alti markeri ai inflamatiei au fost influentati, in sensul scaderii lor, la
pacientii din subgrupul A, care au primit apa minerala carbogazoasa. Astfel,
scaderi importante s-au inregistrat la nivelul proteinei C-reactive, MCP-1,
TNFbeta, interleukinei 6, toti acestia jucand rol important in inflamatie si in
formarea placii de aterom.
Pentru acest grup de parametrii, insa, si lotul B, care a ingerat apa plata,
a inregistrat o scadere a valorilor initiale. Consideram important de continuat
cercetarile in acest domeniu, pentru a identifica ce alt component, in afara de
CO2, ar putea juca un rol in scaderea riscului cardiovascular la pacientii cu
sindrom metabolic. Desigur, prezenta calciului si a magneziului are si ea un
rol important in reglarea tensiunii arteriale si a rezistentei la insulina, dar
comcentratia in magneziu a apei plate Borsec este foarte mica. Pe de alta
parte, studiile existente in literature internationala nu au stabilit care este
concentratia minima a diverselor component de la care apar efectele amintite.
In concluzie, apa minerala carbogazoasa din sursa Borsec prezinta
interes in scaderea riscului cardiovascular la pacientii cu sindrom metabolic.
Ingestia acestei ape de catre subiecti hipertensivi, diabetici, dislipidemici si
cu obezitate de tip abdominal duce la scaderea glucozei serice, cresterea
sensibilitatii la insulina, scaderea nivelului seric de colesterol total si LDLcolesterol. Efectul antiaterosclerotic si antiinflamator este demonstrat de
scaderea nivelului markerilor sindromului proinflamator.
Pentru a determina magnitudinea acestui efect pozitiv, dar si pentru a
identifica ce component ale apei minerale carbogazoase Borsec sunt
implicate, precum si mecanismele prin care actioneaza, sunt necesare noi
studii clinice, precum si studii experimentale fundamentale.

49

STAIUNEA BALNEAR BUZIA

Buziaul, devenit ora la nceputul anului 1956, este situat n partea
de sud-vest a rii, n Cmpia Banatului, la poalele nord-vestice ale
Dealului Silagiu, pe cursul inferior al prului Valea Salciei, n
Depresiunea Buziaului, la o distan de 25 km (pe DJ 592) i 28 km (pe
calea ferat) fa de Lugoj i de 34 km (pe DJ 592) i 37 km (pe calea
ferat) fa de Timioara. n limitele actuale, teritoriul oraului are o
suprafa de 104 km i o altitudine medie de 128 m. Declarat localitate
balnear nc din anul 1819, oraul propriu-zis se desfoar pe terasa
superioar a Timiului, la contactul dintre Cmpia Banatului de Est i
dealurile bnne Dealul Silagiu, n partea de sud-est a celui mai mare
jude al rii, judeul Timi (8.678 km2 suprafa sau 3,6% din teritoriul
Romniei).
Concentraiile de aeroioni negativi sunt mai ridicate dect cele
obinuite pentru altitudinile joase (n general circa 400-700 perechi de
aeroioni negativi/cm aer). La nivelul staiunii concentraia de aeroioni
negativi se situeaz ntre 800-1270 / cm aer.
Apele minerale ocup un loc foarte important, dat fiind rolul lor n
dezvoltarea social-economic a oraului-staiune Buzia. Una dintre
legendele locale afirm c la nceput, satul Buzia era rsfirat. Ici, colea
se ridica cte o cas construit din brne, acoperit cu paie i trestie.
Ocupaia de baz a locuitorilor era munca pmntului i creterea
animalelor. n ntreg hotarul aezrii era mare lips de ap de but. La un
singur sla, aezat ntr-o pdurice frumoas, exista ap bun, n
apropierea casei n care locuia mo Bzie, un btrn bun i sftos. Stenii
au but ap de la izvorul moului i gustul acrior i rcoritor al ei a fcut
ca numrul lor s creasc. Cu timpul tot mai muli steni i-au mutat
locuinele lng izvorul cu ap acrioar. Locul izvorului era n parcul
staiunii, iar urmaii btrnului sftos, cu timpul, au dat numele aezrii de
Bazia, aa cum i astzi o pronun bnenii. n memoria lui, n anul
1984 s-a amenajat buveta Izvorul Mo Bzie care are pe soclul vestic
notat succint legenda btrnului, iar pe cel estic indicaiile terapeutice ale
apelor provenite de la izvor.
Atestarea documentar a localitii dateaz din anul 1369, sub
numele de Buzu i Boza. Trei dintre cei mai cunoscui specialiti,
botanistul Al. Borza i arheologii Dumitru Tudor i Liviu Marghitan, i-au
exprimat opinia cum c apele minerale de la Buzia erau folosite nc din
vremea romanilor.
50

Redescoperirea zcmntului hidromineral (apa mineral i dioxidul

de carbon) s-a produs ntre anii 1796 1805 avnd un rol deosebit de
important n evoluia aezrii, ntruct n 1811 s-a deschis primul sezon
balnear organizat, totodat nfiinndu-se Staiunea Balnear. Valoarea
terapeutic a apelor minerale a devenit cunoscut n scurt timp att n
Ungaria ct i n rile vecine, Buziaul fiind locul pentru izvoarele cele
tmduitoare i ntr-alte stpniri cunoscute i unde oamenii din locuri
nsemnate i ndepartate se adun.
Tratamentul se va realiza pn la sfritul secolului al XIX-lea prin
cura intern, consumul apei minerale fiind de baz (se tratau anemii,
afeciuni ale aparatului urinar, ale colonului, stomacului, ficatului, ale
cilor respiratorii, boli ginecologice, boli de nervi etc.). Ca o recunoatere
a importanei staiunii, Buziaul a fost, ntre 22-26 august 1886, gazda
celui de-al XIII-lea Congres al medicilor i naturalitilor din Ungaria i
Transilvania, la care au participat specialiti din Europa i Asia.
O alt dovad a prestigiului de care se bucura staiunea este vizita
fcut, n septembrie 1898 de mpratul Franz Josef i motenitorul
tronului, prinul Franz Ferdinand. Dezvoltarea ulterioar a staiunii a fost
marcat de descoperirea, n anul 1903, a stratului acvifer artezian, ce a
permis introducerea tratamentului maladiilor cardiovasculare prin cura
extern (bi n ap mineral puternic carbogazoas nclzit).
Din 1990, Bile Minerale se afl sub administrarea S.C.
TRATAMENT BALNEAR BUZIA S.A. cunoscnd astfel o nou
perioad de prosperitate. Azi, activitatea curativ, intens modernizat,
acord bolilor cardiovasculare un loc central. Principala staiune a
judeului Timi, care datorit apelor sale figureaz n marile enciclopedii
ale lumii, precum aceea a savanilor italieni M. Messini i C.G. Lollo
Aque minerali del mondo sau Precis d`hydrologie a omului de tiin
francez A. Morette, s-a impus pe plan naional i n strintate. Premierele
naionale efectuate pe trm medical n staiunea Buzia au motivat
parcurgerea istoricului utilizrii balneare a apelor minerale n sperana c
vizitatorul de astzi si va putea explica calitatea deosebit a serviciilor
medicale de care beneficiaz.
Primele atestri ale Buziaului apar n documente n anul 1072.
Datele i informaiile despre Buzia dispar n negura vremii i urmeaz s
revin n secolul 18 cnd regele Ungariei, membru marcant al familiei
Habsburgilor pred localitatea i teritoriile Buziaului fondului religionar
maghiar de la acea vreme, Buziaul fiind ales reedin de plas.

51

n anul 1809 sunt descoperite izvoarele cu ap tmduitoare de

ctre doctorul Johann Bernhart Lindenmayr care deinea i informaii
legate de geologie. El era medic de circumscripie la Chevereu Mare i
profesa i la Buzia. Acesta atrage atenia autoritilor de la acea vreme
despre erupia acestor izvoare, informaii ce apar n monografia lui Mihai
Hirschfeld. Urmare a acestor sesizri, profesorul Paul Kytaibel, mare
chimist la vremea aceea, s-a deplasat n nenumrate rnduri la Buzia
pentru a efectua analizele chimice ale izvoarelor.

52

Din rezultatele analizelor chimice efectuate a reieit c apele

izvoarelor dein proprieti curative, avnd un coninut mare de minerale
(n special fier). Fcndu-se publice informaiile privind proprietile
curative i tmduitoare ale apelor minerale n anul 1811 au nceput s
apar i primii oameni sosii la tratament deschizndu-se astfel primul
sezon balnear la Buzia sub directa coordonare medical a doctorului
Lindenmayr care a fost unul din primii oameni care au susinut foarte mult
staiunea n primele etape ale procesului de dezvoltare. n anul 1836 apar
primele semne de dezvoltare economic i n 1838 se stabilete la Buzia,
ca medic balneolog doctorul Gheorghe Ciocrlan care devine primul
doctor balneolog oficial al Staiunii Buzia pn n 1848. n staiune a
instituit, n manier tiinific, cura intern cu apele minerale provenite din
izvoarele freatice. Doctorul Ciocrlan a organizat o serie de conferine
tiinifice, cu participani din Romnia i strintate (Viena, Belgrad,
Germania) datorit crora localitatea balnear Buzia i-a ctigat
notorietatea european. Gheorghe Ciocrlan, personalitate medical
marcant a Banatului la acea vreme, a publicat o serie de lucrri de
specialitate dintre care enumerm Efectul terapeutic al apelor minerale i
Arta de a preveni mbolnvirile lucrri de referin pentru lumea
medical.
Din punct de vedere administrativ localitatea Buzia era dat n arend
lui Anton Hoffmann care timp de 13 ani a reuit s dezvolte staiunea din
punct de vedere turistic prin construirea de vile (Adela, Marghit), case de
vacan, hoteluri (Bazar - 1856), Casino-ul din centrul parcului (1856).
Perioada respectiv a fost una dintre cele mai nfloritoare i bogate perioade
pentru staiunea Buzia. De reinut c n acea perioad (1856) a nceput
construirea colonadei a crei arhitectur i construcie au fost realizate de
ctre dulgheri adui special din Austria. Construcia a fost finalizat n anul
1875 devenind cea mai lung colonad acoperit din Europa (512 m
lungime), mai existnd una la Karlovy Vary i alta la Baden Baden. De
menionat c n 1815 a nceput sistematizarea i construirea celor dou
parcuri ale staiunii, Liget i Central, proiecte ce au fost derulate pe o
perioad de aproximativ 100 de ani i care au fost realizate n mare parte de
ctre specialiti austrieci care au adus specii rare de arbori .
Construirea celor dou parcuri din staiune a avut drept scop crearea
unui climat special care s completeze curele cu apa mineral, devenind
astfel, un factor natural de cur folosit i n prezent. Perioada n care
Hoffmann era administrator a reprezentat una dintre cele mai nfloritoare
perioade ale staiunii Buzia, fiind recunoscut i la nivel european i

ajungnd ca apele minerale s fie comparate cu cele ale staiunii Neuheim

din Germania.
n anul 1893, industriaul de origine maghiar Erno Schottola devine
primul proprietar al staiunii Buzia pn n 1903 cnd decedeaz. El a
continuat dezvoltarea staiunii i construirea de vile, hoteluri, stabilimente
pentru sntate, moderniznd toate spaiile de cazare existente la vremea
aceea. Un eveniment notabil la acea vreme a fost sosirea mparatului
Austro-Ungar n septembrie 1898 cu ocazia unei campanii de exerciii
militare care avea drept scop pregtirea pentru primul rzboi mondial,
campanie ce a durat aproximativ o sptmn. La 3 zile dup plecarea
trupelor militare, mprteasa Elisabeta a fost ucis n Olanda n timpul
unei vizite de protocol. Drept urmare a acestui eveniment dramatic, parcul
staiunii denumit atunci Liget a preluat numele de Parcul Elisabeta.
n anul 1906 staiunea Buzia a fost cumprat de ctre un alt
industria de origine german, pe nume Jacob Muschong care a continuat
procesul de dezvoltare al staiunii att din punct de vedere turistic , ct i
economic. El a pus bazele primei fabrici de mbuteliere a apei minerale i a
dioxidului de carbon, fiind utilizat i consumat cu mare success n
zonele industrializate (muncitorii din industria metalurgic aveau acces
gratuit la consumul de ap mineral de la Buzia). Apa mineral
mbuteliat a fost prezent n mai multe competiii i concursuri, ctignd
de-a lungul timpului 8 medalii printre care i o medalie de aur la
Concursul de la Bratislava din anul 1920. Pe toate etichetele sticlelor
comercializate erau trecute medaliile i premiile ctigate n competiii,
precum i buletinul de analiz chimic al apei minerale. Buletinul de
analiz chimic al apei este i n prezent trecut pe etichet mpreun cu
specificaia c apa este 100% natural folosindu-se dioxid de carbon
natural. Urmare a unei dezvoltri foarte puternice din punct de vedere
turistic, n anul 1907, Jacob Muschong a nceput construcia unei noi
locaii pentru bi cu ap mineral, locaie care n prezent este n
conservare. Tot n scop turistic, n 1907 a fost construit o linie de cale
ferat , pe o lungime de 2,5 km, care lega Gara Buzia de centrul staiunii,
folosit n scop economic transportndu-se apa mineral mbuteliat,
precum i buteliile cu dioxid de carbon, de la fabric la gara Buzia.
n anul 1923, Jacob Muschong ncepe s foloseasc linia de cale
ferat i n scop turistic, asigurnd astfel transferul turitilor de la gar n
centrul staiunii. De reinut c locomotiva cu aburi folosea ca i
combustibil lemne de foc i nu crbuni, pentru a evita poluarea aerului
staiunii. n anul 1922 are loc un fenomen rar ntlnit n zon i anume n

plin sezon de cur i tratament, n urma unei micri seismice are loc
colmatarea izvoarelor, eveniment ce putea deveni dezastruos att pentru
proprietarul staiunii ct i pentru staiune n sine. Situaia a fost salvat de
ctre un specialist n foraje, pe nume Medvescky adus de ctre Jacob
Muschong de la Arad i care a forat la o adncime de 106 m, mai mult
nefiind posibil din cauza unui strat de roci foarte dure care nici n prezent
nu a putut fi strpuns. n urma acestei forri s-a format un geizer foarte
puternic care arunc apa la o inlime de aproximativ 40 m i care a reuit
n urmtoarele 3 zile s reporneasc izvoarele minerale , fiind astfel salvat
sezonul de tratament i evident staiunea. n 1923 Jacob Muschong
decedeaz i staiunea este motenit de ctre una dintre fiicele sale,
Ecaterina, care mai rmne proprietarul staiunii pn n anul 1948 cnd
este naionalizat. Buziaul continu s fie una dintre cele mai
reprezentative staiuni balneare, bucurndu-se de recunoatere
internaional, dar ncepe s pleasc aura aristocratic, fcndu-i loc
construcii noi, moderne, hoteluri i baze de tratament, avnd capaciti
foarte mari. Numrul de turiti i vizitatori sosii la Buzia n fiecare sezon
era cuprins ntre 3000 - 5000 persoane, conform datelor din arhiva
staiunii.
Dup Revoluia de la 1989, staiunea a stagnat din punct de vedere
turistic, iar dup procesul de privatizare n 1994-1995 Buziaul a nceput
s piard semnificativ n faa staiunilor balneare din ar i strintate,
datorit unui management neperformant. n anul 2005, noua echip
executiv a staiunii i-a propus prin strategia investiional derulat pe o
perioad de 8 ani s readuc Buziaul n rndul staiunilor balneare
reprezentative din Romnia i cu posibilii de recunoatere n rile
europene nvecinate.
Obiective turistice din staiune
Colonada din lemn, o pergol acoperit, unic n Europa pentru
lungimea sa - 510 m, construit n stil turco-bizantin n anul 1875;
Parcul din oraul-staiune cu arbori seculari (platanus orientalis-1812), o
adevarat oaz de linite i relaxare este furnizorul unuia dintre factorii
naturali de cur (aeroionizarea - similar unei altitudini de peste 100 m);
Izvorul Mihai i Izvorul Iosif;
Aleea ionilor negativi;
Buveta "Izvorul Sntii";
Muzeul Balnear, primul muzeu de acest gen din Romnia;
Colecia de art popular Iulia Folea Troceanu ce cuprinde piese
caracteristice regi unii Banat;

Biserica Romano-Catolic. mprejurimi, obiective turistice

Timioara - Muzeul Banatului cu seciile de istorie, tiinele naturii, art;
Catedrala romano-catolic (1773) construit n stil baroc; Bastionul Cetii
Timioara, unul dintre puinele fragmente ce se mai pot vedea din cetatea
de tip Vauban ridicat de ctre imperiali n sec. al XVIII-lea;
Lugoj - Muzeul de istorie, etnografie i art; catedrala ortodox n stil
baroc (1759);
Traian Vuia - casa memorial Traian Vuia, inventatorul motorului cu
reacie;
Ruinele cetii feudale Marginea (sec al XVII-lea);
Giarmata, muzeul etnografic al vabilor;
Cramele Reca - se pot organiza att degustri ct i vizite;
Bile Calacea;
Lacul Surduc.
Informaii generale
Staiunea este situat n judeul Timi, n Depresiunea Buziaului, n
partea de sud-vest a rii, n Cmpia Banatului, pe cursul inferior al
Prului Valea Salciei, la o distan de 25 km de oraul Lugoj, i la o
distan de 34 km de oraul Timioara.
Unul dintre cei mai importanti factori terapeutici naturali ai statiunii
Buzia l reprezint varietatea de ape minerale utilizate pentru cura externa
- ape carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, sodice, calcice, magneziene,
hipotone, cu un grad de mineralizare de pna la 6,6 g/l. Acestora li se
adaug mofeta i bioclimatul sedativ.
Indicatii terapeutice:

Afeciuni cardiovasculare, stri dupa infarct, n stadiul de

postconvalescen, cardiopatie ischemica, insuficien mitral si aortica
compensata, hipertensiune arteriala, arteriopatii periferice prin ateroscleroza,
varice ;

Afeciuni reumatismale degenerative spondiloze cervicale,

dorsale si lombare, artroze, poliartroze ;

Afeciuni reumatismale abarticulare tendinoze, tendomioze,

tendoperiostoze, periartrita scapulohumerala ;

Afeciuni postraumatice redori articulare postraumatice, stari

dupa operatii pe muschi, oase si articulatii, stari dupa entorse, luxatii si
fracturi ;

Afeciuni neurologice periferice si centrale pareze uoare si

sechele tardive dupa hemipareze si dupa pareze ;

Afeciuni asociate respiratorii, ginecologice, metabolice si de

nutriie, nevroza astenic i boli profesionale.
Resursele de tratament
Resurse de ape minerale, mofete, ape carbogazoase, bicarbonate,
clorurate, hipotone, calcice.
Aeroionizare 800 1270 aeroioni negative / cmc aer
Apele
minerale
carbogazoase,
bicarbonatate,
clorurate,
bromoiodurate, sodice, calcice, magneziene, feruginoase, atermale si
hipotone.
Sursele de apa sunt amplasate n parcul staiunii Buzias,
mineralizarea acestora fiind 5000-6000 mg/litru, dioxidul de carbon fiind
de 2000-2600 mg/litru, PH-ul fiind de 6,5. Se folosesc atat in cura externa
(bi cu CO 2) cat i n cur intern
Dioxidul de carbon liber - mofete are urmtoarele concentraii: gaz
carbonic 95-98%, metan 0,76%, azot 0,8%, oxigen 0,2-1%.
Proceduri
Termoterapie
Magnetoterapie
Hidroterapie cu ape calde n cad
Bi galvanice
Electroterapie cureni de joas frecven, cureni de medie
frecven, cureni de nalt frecven, ultrasunete
Aerosoli, inhalaii
Kinetoterapie, masaj terapeutic
Gimnastic medical
Cura de teren prin pergole acoperite colonada si cura de ionizare
negativa prin plimbari in parc.
Bi de plante
Clima
Staiunea Buzia are o clim cu influien sub-mediteranean, este
climatul cmpiei de vest a Romniei, vnt cald i uscat
primvara. Staiunea Buzias este asezata intr-o regiune de tranzitie intre
zona de deal si campie piemontana, clima caracterizandu-se printr-un
regim
climatic
temperat.
Media temperaturilor anuale este intre - 2 grade Celsius i 21,5 grade
Celsius.
Istoric
Apele minerale de la Buzia au fost folosite de ctre daco-romani.
Localitatea Buzia este atestat documentar din anul 1369.

BIBLIOGRAFIE
1. Cura Balneoclimatic- indicaii i contraindicaii. Ministerul Sntii Institutul
de Medicin Fizic, Balneoclimatologie i Recuperare Medical, Autori: Aniei Lidia,
Baican Ileana, Chirvasie Lidia, Conu A., Degeratu Cornelia, Dumitrescu Stelian, Florian
Mariana, Samson Sanda Gheorghievici, Gavrilescu Mihaela, Hoanc Vasile, Kiss
Jaroslav, Luca I., Lucescu Viorel, Lungu Petre, Moldovan Yolanda Solange, Musta
Eugen, Persache Carmen, Robo Gavril, Rdulescu Andrei, Sbenghe Tudor, Swoboda
Didlolf, Swoboda Mariana, Sdic Laurian, Teleki Nicolae, Teodorescu Elena, Teveanu
Eugen, Colectiv de redacie: Degeratu Cornelia, Ivnescu Traian, Moldovan Solange,
Baican Ileana, Editura medical. Bucureti (1986).
2. Indicaii i contraindicaii de trimitere la cur balneoclimatic Ministerul
Sntii, institutul de Medicin Fizic, Balneoclimatologie i Recuperare Medical,
Autori: Agrbiceanu T., Andrie Maria, Andrie V., Baican Ileana, Bazilescu Irina,
Berceanu St., Berlescu Elena, Chirvasie Lidia, Conu A, Degeratu Cornelia, Dinculescu
Tr., Gheorghiu N.N, Hoanc V., Ivnescu Tr., Milcu t., Moldovan Solange, Persache
Carmen, Pilat I., Robo G., Sbenghe T., Stoicescu C., Sdic L., Teleki N., Voiculescu
Camelia; Colectiv de Redacie: Dinculescu Tr., Teleki N., Berlescu Elena, Drgan M.,
Ivnescu Tr., Sbenghe T., Editura medical. Bucureti (1975).
3. APELE MINERALE I NMOLURILE TERAPEUTICE DIN R.P./R.S.
ROMN - Ministerul Sntii - Institutul de Balneologie i Fizioterapie Editura
medical, Bucureti (Vo1 II 1965; Vol III 1970; Vol. IV - 1973).
4. STUDII I CERCETRI DE BALNEOLOGIE I FIZIOTERAPIE - Ministerul
Sntii - Institutul de Balneologie i Fizioterapie Editura medical, Bucureti (Vo1
V 1963; Vol VII 1965; Vol. X 1969; Vol. XI - 1972).
5. Munteanu, C., Cintez Delia Cercetarea tiinific a factorilor naturali
terapeutici, Editura Balneara, ISBN 978-606-92826-8-7, 2011
6. Chadzopulu A., Adraniotis J., Theodosopoulou The therapeutic effects of mud
(2011) Progress in Health Sciences, Vol. 1(2), p.132-136
7. Teodoreanu, E., Grigore, L., Stoicescu, C., Munteanu, L., Teleki, N. (1984), Cura
balneoclimatic n Romnia, Editura Sport-Turism, Bucureti.
8. Gheorghievici Liana M. - The contribution of the Micro- and Macrophytes to the
Genesis of Therapeutic Mud from Lake Techirghiol, Romania, Balwois 2010, Ohrid
Republic of Macedonia, 25,29 May 2010
9. Gheorghievici Liana M., Pompei Iulia, Gheorghievici G., Tnase I. The
influence of abiotic factors on suppliers of organic matter in the peloidogenesis process
from Lake Techirghiol, Romania, AACL Bioflux, Vol.5 issue 1, (2012), p. 69 78
10. Teleki N., Munteanu L., Bibicioiu S. (2004) Romnia Balneara, Ghid pentru
medicii de familie i pentru medicii specialiti, Bucureti,
11. Delia Cintez, Horia Lzrescu, Consuela Brilescu, Iulia Bunescu, Anatoli
Covaleov, Sebastian Diaconescu, Augustin Dima, Liviu Enache, Carmen Enescu,
Dorina Farca, Gina Glbeaz, Victoria Marcu, Lucian Mirescu, Ana Munteanu, Liana

Piu, Daniela Poenaru, Adrian Popa, Simona Popescu, Iuri Simionca- Ghidul Balnear,
Ediia I, 2011, Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie,
12. Surdu Olga (2007). Studiu histologic comparativ al aciunii nmolului sapropelic
de Techirghiol asupra tegumentului. Universitatea Ovidus Constana, Facultatea de
Medicin, General, Tez de doctorat, 2007
13. Marin Viorica, Surdu Olga, Profir Daniela, Demirgian Sibel Peloidotherapy in
Osteoarthritis Modulation of Oxidative Stress, p.143-156, published in Osteoarthritis
Diagnosis, Treatment and Surgery, Edited by Qian Chen, ISBN 978-953-51-0168-0,
Hard cover, 404 pages, Publisher: InTech, Published: March 02, 2012, DOI:
10.5772/2400
14. Munteanu, C., Dumitracu Mioara Nmoluri terapeutice, Balneo-Research
Journal, Vol.2 (2011), nr.3, Editura Balneara, ISSN 2069-7600
15. Munteanu, C., Lzrescu, H., Munteanu Diana Bioclimatul solicitant de cmpie
Staiunea balneoclimateric Amara, Balneo-Research Journal, Vol.2 (2011), nr.2,
Editura Balneara, ISSN 2069-7600
16. Dumitracu Mioara Artemia salina, Balneo-Research Journal, Vol.2 (2011),
nr.4, Editura Balneara, ISSN 2069-7600,
17. Pretorian, Suzana Calitatea destinaiei Staiunea Sovata, Romania, BalneoResearch Journal, Vol.3 (2012), nr.2, Editura Balneara, ISSN 2069-7600
18. Munteanu, C., Cintez Delia, Pretorian Suzana, Lzrescu H., Hoteteu, M.,
Munteanu Diana Strategie de cercetare a calitii terapeutice a nmolului i apei srate
din Lacul Ursu Sovata, Balneo-Research Journal, Vol.3 (2012), nr.2, Editura Balneara,
ISSN 2069-7600

19. http://www.medicultau.com/sanatatea-familiei/pielea/terapia-cu-namolpeloidoterapia/ tratarea-cu-namol-a-bolilor-de-piele.php

20. http://www.naturephoto-cz.eu
21. http://balneoclimateric.blogspot.com
22. www.inrmfb.ro
23. http://bioclima.ro/RJournal.htm
24. http://turism.turdainfo.ro/index.php/Lacurile-sarate/lacurile-sarate.html
25. http://www.pellamar.com/
26. http://www.desprespa.ro/
27. http://www.earthtimes.org/pollution/biodiversity-water-quality-pollution/685/
(IMAGINE COPERTA IV)

ISBN 978-606-93159-3-4

Published by
Editura Balnear - http://bioclima.ro
E-mail: secretar@bioclima.ro
B-dul Ion Mihalache, 11A, Sector 1, Bucharest, Romania