Ape Oligominerale

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru
Constantin Munteanu
Ape oligominerale
Delia Cinteza Daniela Poenaru Diana Munteanu
Ape oligominerale
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei

Ape oligominerale / Diana Munteanu, Constantin Munteanu, Delia Cintez, Daniela Poenaru. - Bucureti :
Editura Balnear, 2012
Bibliogr.
Index
ISBN 978-606-93159-4-1
I. Munteanu, Diana
II. Munteanu, Constantin
III. Cintez, Delia
IV. Poenaru, Daniela
615.838
Published by
Editura Balnear - http://bioclima.ro
E-mail: secretar@bioclima.ro
B-dul Ion Mihalache, 11A, Sector 1, Bucharest, Romania
Ape oligominerale
INTRODUCERE
Abordarea oricrui subiect cu rigoarea conceptelor fizico-chimice

oblig cel puin la o definire minimal a sistemului luat n studiu n vederea
selectrii parametrilor adecvai i a raportrii la legiti aplicabile. Aceast
necesitate nu este uor de satidfcut ns i n cazul sistemului viu, n ciuda
enormelor progrese ale biologiei moleculare.
Sistemele termodinamice sunt clasificate n: sisteme deschise, sisteme
nchise i sisteme izolate (ideale).
Din punct de vedere al structurii lor interne, sistemele pot fi izotrope,
cnd proprietile lor sunt identice pe toate direciile i omogene cnd n
orice domeniu spaial au aceleai caracteristici.
Toate sistemele termodinamice biologice sunt sisteme termodinamice
deschise, viaa nefiind posibil fr permanente schimburi de substane i
energii ntre acestea i mediul ambiant. Aceste sisteme, privite n ansamblul
lor, sunt structuri dinamice dependente de o continu disipare de energie din
mediu i pe care I. Prigogine le-a denumit disipative.
Privind alctuirea intern a sistemelor vii, cercetrile morfologice au
artatprofunda neomogenitate i anizotropie a sistemelor vii. Din punct de
vedere strict fizic, structura sistemelor vii nseamn compartimentarea
avansat a mediului lor intern, ceea ce face posibil desfurarea simultan a
numeroase transformri chimice, care pot decurge adesea n sensuri contrare,
aa cum este cazul reaciilor de sintez i a celor de descompunere chimic.
Fenomenul via se manifest la nivel de organisme capabile de
dezvoltare autonom i de reproducere, diferitele subsisteme ale unui
organism deosebindu-se radical de acesta, prin imposibilitatea unei existene
autonome. n compoziia tuturor celulelor aceleai elemente chimice ca i n
materia anorganic, dar proporia lor este mult diferit de cea din scoara
terestr. Astfel peste 99% din masa materiei vii este format din numai 6
elemente: H, C, O, N, P i S, dintre care carbonul este elementul specific,
enorma diversitate a moleculelor organice provenind din capacitatea
atomilor tetravaleni de carbon de a forma ntre ei nii legturi covalente.
Organismele sunt, lund n discuie caracteristicile fizico-chimice
eseniale, sisteme deschise i izoterme de molecule organice i anorganice ce
posed o structur intern ierarhizat.
Ape oligominerale
Apa acoper aproape 71% din suprafaa globului. Hidrosfera propriuzis este compus din: mri i oceane 97,2%, ape continentale 2,15%, ape de
suprafa 0,3%, gheari 0,38%, vaporii din atmosfer 0,01%.
Apa prezint anumite proprieti specifice: cldur specific mare,
cldur latent de vaporizare, densitate maxim n stare lichid la +40C,
tensiune superficial i constant dielectric (permitivitate) mari,
transparen pentru lumina vizibil, plasticitate.
Rolul apei n organism este important, n primul rnd, chiar prin
proporia sa n organismul uman: plasma conine 90% ap, esutul osos, 2530%, esutul gras, 20% ap. i n organismele vegetale procentele de ap
sunt importante: 80% n frunze, dar numai 14% n seminele uscate. Unele
organisme inferioare, cnd sunt lipsite temporar de ap, i nceteaz aparent
orice manifestare vital, dar imediat ce au acces la ap, i revin la normal.
Omul poate tri pn la 30 de zile fr hran, dar fr ap, numai 4-5
zile. Dac apa esuturilor scade cu numai 15%, viaa omului nceteaz
(Zamfir, Munteanu, n Mnescu, 1984).
Apa este totodat, elementul esenial pentru desfurarea tuturor
proceselor fiziologice: absorbie, difuziune, excreie. Totodat, ea contribuie
la ntreinerea homeostaziei corpului, adic la meninerea constantelor de
baz ale organismului: izotonia (meninerea echilibrat a presiunii osmotice),
izotermia (proprietatea organismului de a-i menine temperatura intern
constant), echilibrul acido-bazic, metabolismul.
Nevoile fiziologice de ap ale omului se estimeaz la aproximativ 2500
ml zilnic. Bilanul realizat ntre raportul de ap i eliminarea apei din
organism este pozitiv sau negativ. Reglarea volumului de ap din organism
se face att pe cale nervoas (hipotalamus), ct i pe cale hormonal
(hipofizo-suprarenal).
Pierderile de ap zilnice ale organismului se realizeaz prin urin (1500
ml), fecale (150 ml), tegumente (500 ml), pulmoni (350 ml). n condiii de
efort fizic deosebit sau ntr-o ambian termic ridicat, pierderile de ap prin
tegumente i plmni pot fi crescute i atunci i aportul de ap trebuie s fie
crescut. Volumul constant de ap din organism este reglat de senzaia de
sete, care apare cnd pierderile de ap ating 0,5% din greutatea corpului.
Aportul de ap se realizeaz prin ingestie i prin apa format n cursul
metabolismului proceselor oxidative. Prin metabolizarea a 100 g lipide
rezult 107 g ap, la 100 g proteine, 41,3 g ap, la 100 g alcool, 117 g.
Ape oligominerale
Apa i srurile sunt indispensabile n toate procesele chimice i fizice

vitale. Orice tulburare sau abatere cu +/- 10% a apei, a srurilor, a fiecrui
electrolit n parte, a raportului dintre diveri anioni sau cationi, duce la
tulburri grave i n cele din urm la moarte.
n materia vie, apa este un component esenial al structurii i
metabolismului tuturor organismelor. Aa cum sublinia biochimistul
american (de origine maghiar) Albert Szent Gyorgyi, apa este matricea
vieii. Apa constitue solventul universal, att n mediul interstiial ce scald
toate celulele, ct i n mediul intracelular, n care au loc reaciile chimice
caracteristice materiei vii.
Apa este mediul de transport al substanelor de la un organism la altul
i de eliminare a produilor de dezasimilaie, n afara organismului. n
interior, apa este necesar pentru reaciile de hidroliz i apare ca produs
final al oxidrilor biologice i al reaciilor de condensare. La plante, apa este
un reactant primar n procesul fotosintezei.
Avnd conductibilitate termic i cldur specific foarte mari, apa
constitue factorul esenial de tamponare a variaiilor de temperatur n cadrul
organismelor, iar la homeoterme, evaporarea apei constitue principala
modalitate de degajare n mediu a cldurii rezultate din catabolism.
Apa mai asigur protecie la ocuri mecanice a unor sisteme (aa cum
este, de exemplu, sistemul nervos central), sau a embrionului i ftului.
n organismele vii, apa se gsete n procente diferite, n funcie de
specie, dar i de gradul de dezvoltare ontogenetic. Aceste procente iau
valori de la ~ 50% (n cazul unor bacterii sporulate) pn la 97%, n cazul
celenteratelor, caracterizate prin metafora apa care triete.
Apa poate fi clasificat la organismele superioare, dup mai multe
criterii:
a)
Dup locul unde se afl n raport cu celulele, apa poate fi
intracelular (n procentul cel mai mare 70%), sau
extracelular (aproximativ 30%).
b)
Din punctul de vedere al distribuiei n esuturi apa este
tisular sau extratisular ( sau cavitar), aa cum este cazul
umorilor apoas i vitroas, lichidului cefalorahidian sau
sngelui, etc.
c)
Din punct de vedere al interaciei cu macromoleculele
biologice, apa poate fi liber sau legat (structurat), care
interaioneaz cu gruprile hidrofile ale proteinelor, acizilor
nucleici, glucidelor i lipidelor.
5
Ape oligominerale
n general, cantitatea de ap dintr-un esut depinde de raportul dintre

cantitatea de colesterol (hidrofil) i cantitatea de acizi grai (hidrofobi),
raport cunoscut sub numele de coeficient lipocitic.
Trebuie menionat c, cu ct un organ sau esut constitue sediul unor
procese metabolice mai intense, cu att cantitatea de ap este mai mare.
Astfel esuturile embrionare conin procente de ap de 97%, la fel ca
celenteratele.
Dseoarece metabolismul scade cu vrsta, se constat i o scdere a
procentului de ap cu vrsta: 76% la copii sau nou nscui i 46% la femei
ntre 60 i 80 de ani.
Se poate observa c i n cadrul aceluiai esut pot exista diferene
notabile ale coninutului de ap, aa cum este cazul esutului nervos uman.
n compoziia apei intr un atom de oxigen i doi de hidrogen: H2O.
Avnd n vedere c hidrogenul are 3 izotopi: protiu (H), deuteriu (D) i tritiu
(T), se pot forma urmtoarele 6 combinaii ale atomilor pentru a forma apa:
H-O-H, H-O-D, D-O-D, H-O-T, T-O-T, D-O-T (H2O apa obinuit, D2O
apa grea, T2O apa tritiat).
Deoarece fenomenul de izotopie este existent i n cazul oxigenului
16
( 8 O, 178 O, 188 O), teoretic exist cel puin 18 specii de molecul de ap.
Dintre toate speciile, combinaia format din 2 atomi de protiu i unul 168 O,
este cea mai rspndit n natur. Celelalte specii se afl n procente foarte
mici. Molecula de ap cea mai rspndit n natur are atomii coplanari, cu
unghiul ntre legturile covalente O-H de 104031 i cu lungimea legturilor
de 0,958 , prezentnd un moment de dipol permanent cu modulul 1,858.
Deoarece moleculele de ap au un moment de dipol permanent, ele au
tendina de a interaiona electrostatic, att ntre ele, ct i cu ionii din mediile
intrai extracelulare i de asemenea cu gruprile hidrofile ale
macromoleculelor.
Din punct de vedere electronic, molecula de ap are 10 electroni.
Dintre acetia, 2 graviteaz n jurul atomului de oxigen (se afl n orbitalul
1s), iar 8 populeaz 4 orbitali bivaleni dispui cu axele lor de simetrie de-a
lungul direciilor care unesc vrfurile unui tetraedru cu centrul acestuia.
Deoarece electronii ce se mic n orbitalii 3 i 4 ai moleculei de ap
pot trece parial n orbitalii atomilor de hidrogen ai moleculelor vecine,
molecula de ap poate realiza legturi coordinative cu alte molecule de ap,
cunoscute sub numele de puni de hidrogen. Cum i orbitalii 1 i 2, care
conin nuclee de H pot angaja legturi coordinative cu orbitalii 3 i 4 ai altor
molecule de ap, rezult c o molecul de ap poate realiza 4 puni de H.
6
Ape oligominerale
n spaiul tridimensional, moleculele 1-4 sunt dispuse n vrfurile unui

tetraedru aproape regulat, iar molecula tetracoordinat[ se afl n centrul
acestui tetraedru.
n stare solid, punile de hidrogen sunt permanente, n timp ce n stare
lichid, ele se stabilesc i se rup nencetat.
Asocierile moleculelor de ap, n faza lichid au un caracter cooperativ
n sensul c legarea a dou molecule de ap prin puni de hidrogen,
favorizeaz legarea la acest ansamblu a altor molecule de ap i aa mai
departe, realizndu-se structurarea, iar ruperea unei legturi de H (datorit
agitaiei termice) faciliteaz ruperea altora.
Prin asocieri moleculare se pot realiza microdomenii (microiceberguri)
au ns o existen efemer, dat fiind c timpul de via[ al unei puni de
hidrogen este de 10-9 s.
n ghea toi atomii de H sunt implicai n puni de H cu atomii de O ai
moleculelor vecine. n acest fel se formeaz structuri hexagonale extensive,
evideniate cu ajutorul difraciei razelor X pe cristale de ghea.
Datorit realizrii unei astfel de structuri cristaline, sub form de reea
cu ochiuri mari, gheaa are o densitate mai mic dect a apei lichide.
Dac gheaa primete cldur din exterior, agitaia termic a
moleculelor se intensific, ceea ce favorizeaz ruperea unor legturi de
hidrogen, moleculele eliberate devenind mobile.
Este important de menionat c energia de legtur a punilor de
hidrogen este de 20 de ori mai mare dect energia de interacie van der
Waals. Prezena punilor de hidrogen explic de ce apa (spre deosebire de
alte hidruri (H2S, H2Se) are puncte de topire i de fierbere ridicate. La
temperatura de 00C (temperatura de topire a gheii pa presiunea de o
atmosfer) numai 15% din legturile de hidrogen se rup. Din aceast cauz
apa continu s i pstreze o structur cvasicristalin, care devine din ce n
ce mai labil pe msur ce temperatura crete.
Dei legturile de H persist n timp numai 1 ns, traduse la nivel
microscopic, acest interval de timp este foarte mare, deoarece n acest
interval au loc mii de ciocniri moleculare.
Prin urmare, n urma acestor ciocniri moleculare (defavorabile punilor
de hidrogen), apa lichid este alctuit dintr-un amestec de molecule libere
(monomeri), dimeri, tetrameri, octomeri etc., proporia acestor microagregate
variind cu temperatura: la temperaturi ridicate predomin formele monomere
i dimere. Se pare c formele dimere sunt foarte stabile, putnd fi ntlnite i
n faza gazoas.
7
Ape oligominerale
Apariia monomerilor, care ptrund n spaiile intermoleculare ale

reelei cristaline (ca molecule interstiiale), explic creterea densitii apei n
domeniul 0-40C, considerat ca o comportare anormal a apei. Peste 40C,
datorit intensificrii agitaiei termice, monomerii interstiiali reuesc s
prseasc ochiurile reelei cristaline, mrind volumul apei (micorndui-se
astfel densitatea).
Ctre temperatura de 400C, se rup aproximativ 50% din legturile de
hidrogen, apa devenind mult mai fluid, aceast temperatur fiind
considerat ca al doilea punct de topire al apei.
n decursul evoluiei vieuitoarelor, stabilizarea temperaturii
homeotermelor ntre 35 i 410C este legat de proprietile fizice ale apei n
acest interval termic. n aceast plaj termic, structura microcristalin
dispare, proporia de dimeri este cea mai mare i apa devinemai reactiv din
punct de vedere chimic. n aceste condiii, celulele pot construi mai
uorstructuri cristaline de ap de forme diferite.
Structura cvasicristalin a apei, indus de stabilirea punilor de
hidrogen, st la baza explicrii comportrii anormale a apei. Astfel, spre
deosebire de moleculele nrudite, apa prezint:
- puncte de topire i de fierbere ridicate;
- coeficienii de tensiune superficial cei mai mari, dintre toate
lichidele, cu excepia Hg.
- Coeficieni de vscozitate ridicai;
- Clduri specifice i clduri latente specifice foarte mari.
n stare gazoas, datorit agitaiei termice foarte intense, se rup aproape
toate legturile de hidrogen, legturile de ap devenind libere (izolate) dar
mai pot persista unii dimeri.
Apa este, aadar, nalt structurat n faza solid, local structurat n faza
lichid i practic, nestructurata n faza de vapori.
n apa lichid pur, gradul de structurare (ordonare) a moleculelor
depinde de predominana uneia din cele dou tendine contrare: organizare
prin formarea legturilor de hidrogen i dezorganizare, prin agitaie termic.
n soluii, la aceste dou fenomene se mai adaug i interacia cu
moleculele de solvit, care poate conduce fie la creterea gradului de
ordonare, fie la o scdere a sa.
Ape oligominerale
IMPORTANA TERAPEUTIC A APELOR OLIGOMINERALE

Apa reprezint un excelent dizolvant pentu multe substane i este
mediul n care se desfoar cele mai multe reacii chimice legate de
metabolismul substanelor i deci de via. Rolul apei n organismul uman
este foarte mare. Chimitii tiu foarte bine ce se ntmpl cnd vor ca dou
substane s reacioneze ntre ele. De exemplu din carbonatul de sodiu i
sulfatul de cupru ( piatra vnt ) va rezulta carbonat de cupru i sulfat de
sodiu. Dac se amestec cele dou pulberi pur si simplu aceast reacie nu va
avea loc. Este nevoie ca substanele s fie dizolvate n prealabil n ap pentru
ca reacia s aib loc.
n organismul uman au loc numeroase reacii chimice care dau natere
la cldur, energie i la metabolismul necesar vieii. Aceste reacii au nevoie
de un mediu apos, altfel substanele nu se pot desface n ioni iar reaciile nu
pot avea loc .
Pe lng aceasta apa nsi este un electrolit slab, care se disociaz n
ion de hidrogen (H+) i hidroxil (OH-). Acesi ioni au proprieti catalitice,
ei accelernd un numr considerabil de reacii care n mod normal ar dur
zile ntregi, n prezene ionilor reaciile au loc n cteva secunde .
Apa are i proprietatea de a acumula i de adegaja cldur prin
evaporare. Aceste nsuiri ale apei au un rol foarte important n fiziologia
termoreglrii. La temperaturile ridicate ale verii organismul uman primete
mult mai mult cldur dect are nevoie. Dac aceast cldur nu s-ar
elimina organismul ar avea mult de suferit. Din fericire organismul dispune
de serie de mijloace de eliminare a cldurii. Schimbarea apei din stare lichid
n stare gazoas presupune o pierdere de cldur de la corpul unde se afla
apa. n corpul omenesc fiecare gram de ap evaporat de pe suprafaa pielii
(transpiraie) la temperatura camerei determina pierdera a 580 cal.
Apa este introdus n organism sub form de buturi mpreun cu alte
alimente. ntr-adevr, n afar de apa pe care o bem, o cantitate de ap se
formeaz n organism prin oxidare diferitelor alimente.
S-a constatat c prin completa oxidarea a 100 grame de grsime se
formeaz 107 grame de ap, din 100 grame de amidon se formeaz 55 de
grame de ap, din 100 grame de albumin se formeaz 41 grame de ap.
Dintr-un alt punct de vedere alimentele conin o nsemnat cantitate de ap
mpreun cu alte substane hrnitoare. De regul fructele i vegetalele conin
peste 90 % ap, iar alimentele pe care le numim uscate (pinea , carnea)
conin ntre 60 i 85 % ap. Orice aliment pe care l-am considera conine o
9
Ape oligominerale
cantitate apreciabil de ap , n afara cantitii de ap care se formeaz prin

oxidarealimentului respectiv.
Apa luat din stomac i din intestine este transportat de snge n tot
organismul i este reinut de esuturi. Rezerva de ap a organismului o
constituie n special muchii i pielea, datorit volumului lor. Pe lng
acestea 2 i celelalte organe i pri ale copului omenesc au n compoziia lor
o cantitate nsemnat de ap (ficatul, creierul, plasma sanguin, celulele,
plmnii).
n mod normal organismul uman are nevoie zilnic de 2 litri i jumtate
de ap, dar uneori aceast nevoie poate fi de pn la zeci de litri de ap.
Apa se elimin din organism n primul rnd prin rinichi (1 litru i
jumate pe zi). De fapt pierdera aceasta variaz ntre 0,6 - 2 litri pe zi. n unele
cazuri se pot atinge valori foarte mari. Astfel, n boli cum ar fi diabetul pot fi
eliminate cantiti uriae de urin (8 - 10 litri pe zi) .
Rinichii au un rol foarte important: ei extrag din snge toate
substanele nefolositoare sau duntoare organismului, pe care acesta le-a
adunat din esuturi i organe. Pentru a arunca afar aceste substane este
neaprat nevoie de ap, n care aceste substane sunt dizolvate. Restul apei se
elimin prin plmni, sub form de vapori (~400 cm2) , prin intestine (100 200 cm2) i prin piele (500 cm2).
O mare parte din ap se pierde prin plmni. n respiraia accelerat la
om, n timpul muncii sau a altor eforturi fizice, cantitatea de ap care se
elimina prin plmni crete. Oamenii care muncesc n condiii de
temperatur ridicate pot pierde pn la 6-10 litri de apa.
Setea este semnalul lipsei de ap n organism. Celulele din diferite
esuturi ajung la un moment dat s nu mai aib destul ap. Acest lucru se
ntmpl mai ales vara. Celelele anun creierul despre lipsa apei. La nivel
cerebral informaia este prelucrat i se formeaz senzaia de sete, care ne
oblig s bem ap . Oamenii pierdui n deert fr ap, supravieuiesc cel
mult 3 zile.
Metabolismul apei este influenat de multe glande cu secreie intern
(tiroida, glandele suprarenale, glandele genitale, pancreasul, ficatul), dar
organul cel mai important care regleaz metabolismul apei este hipofiza (o
gland ce se situeaz sub creier). Hormonul lobului posterior al hipofizei pituitrina - provoac o diuree puternic (creterea cantitii de urin).
Scoara creierului are un rol foarte important n reglerea introducerii,
folosirii i eliminrii apei din orgnism. Ca organ coordonator scoara
creierului intervine n toate aceste procese.
10
Ape oligominerale
Gradul sczut de duritate (de mineralizare) a apei se coreleaz cu o

mortalitate crescut prin boli cardiovasculare.
Duritatea apei este dat de srurile de calciu i magneziu i de
suma cationilor metalici. Indeosebi ionul de magneziu este modulatorul
principal al tensiunii muchiului cardiac. In statul Ohio, unde apa are
numai 15 mg/l, mortalitatea prin boli cardiovasculare este mai mare decat
in zone unde apa are 36 mg/l.
Un studiu efectuat in Suedia demonstreaz c magneziul in apa de
but este un important factor protectiv impotriva morii prin infarct
miocardic acut (Rubenowitz et al, 1996).
i alte elemente au rol de protecie asupra cordului i vaselor. Lipsa
cromului provoac mortalitate i morbiditate prin ateroscleroz. Cromul,
zincul, manganul, vanadiul influeneaz favorabil metabolismul lipidelor
i, deci, ar putea impiedica apariia aterosclerozei. Cuprul intensific
oxidarea grsimilor i este considerat factor aterogen, iar cadmiul are rol
in apariia hipertensiunii.
Unii cercettori infirm totui relaiile acestea.
In mediul ambiant, in mod natural sau in urma polurii, pot aprea
fenomene antagonice, care pot influena metabolismul microelementelor din
organism, fie favorizand eliminarea unor oligoelemente, fie impiedicand
asimilarea lor, creand un deficit sau o cumulare a lor (Straus, Diaconescu, in
Mnescu, 1984).
Mineralizarea apei i bolile renale.
La apariia litiazei renale s-a observat influena diferiilor factori
exogeni (climatici, geochimici).
Folosirea apei cu duritate ridicat determin creterea concentraiei
de calciu in urin, modificarea raportului Ca/P, scderea diurezei,
creterea greutii specifice, sediment patologic, modificri ale aciditii se produc modificri de metabolism purinic i calcic, predispoziie pentru
formarea srurilor acide de urat de calciu.
Nefropatia endemic constatat in unele localiti din Romania
(Banat) nu prezint o etiopatogenie clar, se presupune, ins, c factorul
hidric este preponderent (Straus, Diaconescu, in Mnescu, 1984).
Substantele minerale patrund in organism odata cu aerul, apa si
hrana. Organismul uman contine mai mult de 80 de micro- si
macroelemente.
Dei organismul are nevoie de cantitati mici de oligoelemente (zinc,
mangan, fier, cupru, seleniu, crom, molibden), ele sunt indispensabile
11
Ape oligominerale
vietii. Acestea participa la toate procesele de schimb si sunt deosebit de

importante pentru viata celulara.
Insuficienta sau excesul catorva minerale produc degradarea starii
psihice si a tonusului muscular, mai intai reactionand sistemul nervos
central si periferic, apoi dezechilibrul care duce la boala se transmite si la
alte sisteme, deoarece intre ele este o stransa interactiune.
Unele minerale, cum ar fi calciul, magneziul, potasiul, sunt necesare
in cantitati mai mari. Mineralele si oligoelementele participa impreuna in
numeroase procese chimice din organism si au o actiune sinergica.
Magneziul este indispensabil pentru buna functionare a sistemului
nervos si muscular si are un rol important in procesul metabolic prin care
glucoza sangvina se transforma in energie, impreuna, calciul si magneziul
ajuta la functionarea normala a inimii si circulatiei.
Fierul este necesar in procesul de formare a globulelor rosii
(hemoglobinei) si la producerea anumitor enzime.
Cobaltul, la fel ca si fierul sunt indispensabile formarii globulelor
rosii.
Fara cupru, fierul nu poate fi inglobat in hemoglobina. in lipsa
cromului, metabolismul glucidic este blocat.
Iodul este absolut necesar pentru functionarea glandei tiroide, iar
manganul este necesar pentru functionarea enzimelor digestive.
Molibdenul isi aduce contributia la metabolismul glucidic si lipidic
si, in acelasi timp, este un component important al enzimei care asigura
utilizarea fierului.
Potasiul reglementeaza echilibrul hidroelectrolitic al organismului,
normalizeaza ritmul cardiac si contribuie la eliminarea metabolitilor
inutili.
Seleniul este un antioxidant important, incetineste imbatranirea
tesuturilor si creste rezistenta organismului fata de aparitia tumorilor
maligne.
Zincul este indispensabil pentru buna functionare a sistemului
imunitar al organismului. Intervine in mentinerea integritatii celulelor si
este indispensabil pentru sinteza proteinelor.
Mineralele sunt deosebit de importante pentru viata celulara,
structura proteinelor, activitatea fermentilor si hormonilor.
Calciul (Ca) (necesar 800-840 mg/zi) - se afla in: susan (783
ng/100 g), soia (260mg/100 g), migdale (250 mg/100 g cenusa), alune
(245 mg/100 g), caina (212 mg), smochine uscate (190 mg), fasole boabe
12
Ape oligominerale
(180 mg), branza vaci (165 mg), galbenus (145 mg), lapte vaca (125 mg),
nuci (89 mg), smantana (80 mg), castane (71 mg), fasole verde (65 mg),
mazare (61 mg), macese (60 mg), oua (58 mg), coacize negre (56 mg),
smochine proaspete (54 mg), telina (53 mg), patrunjel radacina, hiian,
urzica, spanac (126 mg), varza alba (50 mg), gulii, nalba, sparanghel (20
mg), porocale (44 mg), mure (41 mg), morcovi (40 mg), lamai (40 mg),
zmeura (40 mg), fragi porumb, ienupar, mandarine (28 mg), capsune (26
mg), coacaze rosii (25 mg), castra/eti (23 mg), visine (22 mg), cirese (18
mg), grape fruit (17 mg), pere (17 mg), prune (13 mg), piersici (12 mg),
banane (11 mg), carne (10 mg), mere (8-10 mg), cartofi (9 mg), ciuperci
(3 mg). Calciul este regele bioelementelor.
Oamenii de stiinta au raportat ca mai mult de 157 de boli
degenerative (osteoporoza, alergia, cancerul, bolile de inima, fibromialgia,
crampele musculare, boala Alzheimer, colesterolul ridicat, guta, diabetul,
hipertensiunea, bolile cronice, artrita, eczema, lupusul, durerea de cap,
hernia liatala etc.) sunt cauzate de un deficit de calciu si un nivel crescut al
aciditatii. Acest bioelement ajuta sa se mentina circulatia sangelui cu un
pH de 7-7,5. Produsele lactate acide favorizeaza absorbtia Ca.
Lactoza(dizaharidul din lapte) favorizeaza absorbtia digestiva a Ca
(absorbtia Ca e de 2-5 ori mai mare). Painea graham si cea integrala sunt
bogate in, fosfor fitic care scade absorbtia Ca din intestin si a Fe.
Fasolea boabe, semintele, bogate in acid fitic, dubleaza pierderea de
Ca prin fecale. Sunt favorabili asimilarii: raportul Ca/P = (0,5-2), Cu,
vitamina C, Si, soarele, vitamina D2, FI, Mg. Sunt defavorabile :
insuficienta biliara, acidul fitic, acidul oxalic, tulburari digestive. Ca
regleaza echilibrul sistemului nervos si ajuta sistemul vagosimpatic sa
functioneze bine. Are influenta asupra oaselor, tendoanelor, nucleelor
celulare, echilibrului sangvin si humoral. Este recomandat in caz de
oboseala, afectiuni pulmonare, adenite, stari nervoase, hemoragii.
Calciul ajuta la sanatatea oaselor si a danturii si la absorbtia
fierului. Este indispensabil bunei functionari a sistemului nervos si
transmiterii impulsurilor nervoase. Calciul este folositor in fenomenele de
excitatie si stimulare a nervilor si muschilor (contractia este mare cand Ca
este putin). Pentru inima; antispasmodic asupra muschilor netezi (ca si
adrenalina); diuretic ; antiacid, coagulant, antialergic, antiinflamator. in
caz de astm, calciul va ajuta la relaxarea muschilor din jurul ramurilor
bronhice. Ionii de calciu sunt intermediari esentiali in conexiunea dintre
activitatea electrica a celulelor si producerea de neurotransmitatori.
13
Ape oligominerale
Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca este o legatura intre deficitul de

calciu si cancer si calciul poate fi cheia intelegerii cancerului.
Un numar important de procese metabolice sunt influentate de
micile schimbari in concentratia ionilor de calciu extracelulari. Acestea
includ: excitabilitatea functionarii nervilor si transmisia neurala; secretia
proteinelor si hormonilor etc. in celule; cuplarea dintre celulele excitate si
celulele influentate; proliferarea celulara; coagularea sangelui; mentinerea
stabilitatii si permeabilitatii membranelor celulare ; modularea activitatii,
in special a acelor enzime implicate in glicogenoliza; mineralizarea in
refacerea oaselor.
Deficit: rahitism, osteoporoza, carii dentare, bazin mic si diform, la
fete nu se elimina bine toxinele, cresterea excitabilitatii neuromusculare si
tetanie, amorteala sau furnicaturi in membre (calciul ajuta la transmiterea
influxurilor nervoase), carcei, dereglari de ciclu menstrual, melancolie,
apatie, irascibilitate, depresie, dureri de cap, insomnie, senzatie de lipsa de
aer nemotivata, vindecare lenta a ranilor, tulburari de dinamica sexuala,
scaderea potentei la barbati sau frigiditate la femei.
Exces : mai mult de 2000 mg Ca sintetic/zi: greata, varsaturi,
disparitia poftei de mancare, dureri de cap si musculare, uscarea gurii si a
nasului, constipatie, pietre la rinichi, scaderea ritmului^ cardiac. O
hipercalcemie pe termen lung poate provoca insuficienta renala.
Clorul (CI) - coacaze negre (15 mg), cirese, salata salbatica, sare dezinfectant. Intra in componenta sucului gastric cu rol in prelucrarea
alimentelor. Clorul se afla in cantitate mai mare in speciile marine
(crustacee, pesti). Fiind asociat cu Na si K are rol in asigurarea
osmolaritatii,
reglarea
pH-ului,
formarea
HC1
gastric.
Deficit: pierderea parului si a dintilor, slabire musculara, iar la copii
tulburari de crestere. C. Parhon semnaleaza scaderea CI cerebral sub
influenta tratamentului tiroidian.
Cobaltul (Co) - in piersici, prune, varza, spanac, linte, mazare,
alge, viscere, carne, oua, lapte. Este vasodilatator. Intra in compozitia
vitaminei B12 si este activator al unor enzime. Co participa la buna
functionare a globulelor rosii. Este un element simpatico-reglator, folosit
in afectimi spastice digestive, spasme si blocaje vasculare (arterite). Co
intra in alcatuirea unoi fermenti si hormoni. Deficit: sensibilitate la
pneumonie si orice infectie, anxirtate, palpitatii, pericol in functia
muschiului cardiac, anemie (mai ales la cei care tin strict regim vegetarian
de lunga durata). Co e important in ficat. Alimentatia obisnuita ofera 5-7
14
Ape oligominerale
/ig Co. Excesul de Co produce fenomene toxice. Co este necesar in

anemii, dureri: anghina, coronariK, arterite, sciatica, nevrite.
Crom (Cr) - (necesar 200-400 ug) neasimilat favorizeaza
ateroscleroza. Se gaseste in: cereale nedecorticate, legume, ciuperci, ficat,
drojdie de bere, germeni de cereale, fructe proaspete, fructe in coaja.
Favorizeaza biosinteza acizilor grasi hepatici. Amelioreaza metabolismul
glucidic si combate hiperhsulinimismul. Aportul sau este esential la obezi
si diabetici. Produsele cu crom ajuta la scaderea in greutate, corecteaza
diabetul aflat in faza incipienta, bolile vasculare (ateroscleroza,
tromboflebita, varice), valori crescute ale colesterolului.
Deficit: iritabilitate, astenie, depresii.
Fierul (Fe) - in general, sunt necesare 8 mg pentru femei care au
trecut de menopauza si pentru barbati. Femeile gravide au nevoie de 27
mg.(necesar 18 mg); se gaseste in: varza (30 mg), tomate (25 mg), urzici,
macris, sparanghel, cicoare, fasole boabe (6,6 mg), fulgi de ovaz (6 mg),
patrunjel-radacina (6 mg), alune (4,5 mg), migdale (4,4 mg), mazare (4,7
mg), smochine uscate (3,5 mg), spanac (3 mg) prune uscate (2,9 mg),
seminte de dovleac (2,7 mg), nuca (2,1 mg), macese (2 mg) ridichi (2 mg),
salata (2 mg), castane (1,7 mg), arpacas de orz (1,6 mg), sfecla rosie (1,5
mg), orez decorticat (1,3 mg), pastarnac(l,3mg), piersici (1,3 mg), hrean
(1,2 mg) coacaze negre (0,92-4,7 mg), gutui (0,90 mg), afine (0,85 mg),
mure (0,85 mg), zmeura, fragi (1 mg), capsune (0,71 mg), caise (0,62 mg),
smochine proaspete (0,60 mg), banane (0,55 mg), corcoduse, visine (0,52
mg), prune (0,5 mg), portocale (0,50 mg), lamai (0,45 mg), cirese (0,45
mg), pere (0,4 mg), mere (0,35 mg), carne, alga spirulina, struguri,
stafide, polen, galbenus de ou (doua galbenusuri asigurand necesarul
zilnic), ciuperci. Este component al hemoglobinei care transporta oxigenul
si intra in compozitia enzimelor de oxidoreducere din lantul respirator. Se
utilizeaza in tratamentul anemiilor. Nu se va asocia painea alba cu orez
glasat, paste fainoase, produse zaharoase. Se asociaza cu alimente bogate
in tiamina si Fe. Fe este necesar pentru un bun nivel imunologic. Vitamina
C ajuta la asimilarea Fe.
Consumarea de cantitati mari de proteine animale poate produce
anemie prin intoxicarea colonului (care are ca rezultat o diminuare a
asimilarii). De asemenea, trebuie evitat consumul mare de cafea, ceai
negru, aspirina, medicamente cu cortizon care pot micsora asimilarea
fierului.
15
Ape oligominerale
Deficitul duce la: anemie, oboseala, paloare, inapetenta,

iritabilitate, slabiciune, respiratie scurta, dureri de cap (mai ales la frunte),
ameteala. Organismul isi ia Fe mai ales din cereale nedecorticate, legume
uscate (mai ales linte), fructe uscate etc. Pentru a putea fi asimilat are
nevoie de Ca. Poate duce la aclorhidrie sau hipoclorhidrie gastrica, atrofia
mucoasei bucale si aparitia de leziuni, dureri la inghitire, glosita,
modificari epiteliale, unghii fragile, fara luciu (lipsa de Fe + Si afecteaza
rezistenta unghiilor), limba dureroasa, senzatie de lipsa de aer, palpitatii,
tulburari de ciclu menstrual. Supraincarcari cu Fe: hemocromatoza
(leziune congenitala rara) cu depunere de pigmenti de Fe pe tegumente si
viscere; ciroza hepatica; fibroza pancreatica cu diabet; tahicardie ; risc de
artrita prin depunerea Fe in articulatii, sterilitate, impotenta.
Fluorul (F) - (necesar 1-2 mg), se gaseste in: coacaze negre (0,15
mg), mere (0,13 mg), nuci (0,090 mg), grape fruit (0,024 mg), pere (0,022
mg), capsune, cirese (0,018 mg), visine (0,012 mg), sparanghel, organe,
peste, varza, ceai, apa tratata cu fluor, lapte, galbenus.Intervine in
activitatea unor enzime, ajuta la depozitarea Ca in oase si dinti, in
patologia osteo- articulara si cartilaginoasa.
Deficit: carii dentare, laxitate ligamente. In cantitate mare este toxic.Este
inhibitor al metabolismului glucidic, al formarii acetileolinei si al betaoxidarii acizilor grasi. La cantitati mari de fluor apar fluoroza dintilor,
hemoragii gastrointestinale, nefrita, tulburari hepatice.
Fosforul (P) - (necesar 800-1200 mg); se afla in: migdale (450
mg), nuci (439 mg), alune (355 mg), catina (198 mg), castane (90-194
mg), smochine uscate (105 mg), patrunjel--radacina, mazare, pastarnac,
conopida, fasole verde, varza, cicoare, sparanghel, urzici, ceapa, zmeura
(44 mg), caise (36 mg), coacaze negre (34 mg), coacaze rosii (32 mg),
smochine proaspete (32 mg), banane (29 mg), cirese (25-31 mg), fragi (27
mg), portocale (23 mg). Influenteazavitamina D si Ca si mecanismele
lor.Participa la formarea osoasa si sangvina.Are influenla in functionarea
paratiroidelor. Controleaza functionarea sexuala, nervoasa si intelectuala.
Deficit: astenie, oboseala musculara, demineralizare, afectiuni osoase,
sindroame nervoase, tulburari paratiroide, spasmofilie, deficienta
cardiaca.Ajuta in marirea energiei nervoase, intelectuale, sexuale. El
participa la metabolismul glucidelor, grasimilor si la transportul de
energie. Intra in compozitia oaselor si a dintilor. Este unul din constituentii
acizilor nucleici implicati in sinteza proteinelor si in transmiterea
caracterelor ereditare. P se afla in fiecare tesut. Este trofic al oaselor.
16
Ape oligominerale
Fosforul, ca si Fe, nu va putea fi folosit in organism decat cu ajutorul

calciului. In aceasta combinatie, fosforul ajuta la constructia intregului
organism. Este folosit de muschi si nervi in mod deosebit. Are rol in
folosirea de catre organism a hidratilor de carbon. Absorbtia P este
impiedicata de cantitati excesive de Ca cu care formeaza combinatii
insolubile pierdute prin fecale si este favorizata de grasimi. Ca si P, din
punct de vedere cantitativ, ocupa primul loc in ierarhia mineralelor,
deoarece reprezinta 70% din masa minerala a organismului. Are rol
plastic, intrand in structurarea acizilor nucleici, fosfolipidelor, a
compusilor minerali ai osului etc. si dinamic: in metabolismul glucidelor,
lipidelor, proteinelor, sisteme enzimatice si tampon etc, deci intervine in
toate functiunile organismului.
Iodul (I) - (necesar 0,13-0,14 mg/zi); se gaseste in: apa, cartofi,
mazare, ciuperci, laptuci, usturoi, ceapa, spanac, varza, morcov, ridiche,
rosie, sparanghel, (0,8020 mg), banane, cirese (0,35 mg), visine (0,38 mg),
para (0,0050 mg), capsune (0,0030 mg), strugure, toate produsele
oceanului, untura de peste, alge, galbenus, cresonul-izvoarelor (15-45 mg),
fragi, sare de mare, peste de mare si oceanic (nu si de apa dulce), fasole
verde.El regleaza functiile glandei tiroide, calmeaza sistemul nervos si
stimuleaza gandirea. Previne depozitarea colesterolului in artere.
Deficit: tiroida, gusa, scaderea ritmului metabolic, obezitate. Este
antisclerotic, hipotensor, antitoxic, bactericid, fungicid (contra
ciupercilor), amebicid (contra protozoarelor). Cantitati mari duc la:
guturai, ameteli, dureri cap, hipertrofia glandelor submaxilare, tulburari de
crestere,
tulburari
psihice,
slabirea
parului
si
unghiilor.
Exces : firea devine mai iute, pornita pe cearta, nerabdatoare. Se gaseste in
special
in
apa,
plante
marine
(laminaria).
Necesar: 0,10 mg/zi la adult si 0,15 mg/zi la adolescenti si gravide.
Litiul (Li) - in echilibrul psihic. Se foloseste si in tulburari ale
functiilor eliminatorii: guta, uree.
Magneziul (Mg) - (necesar 0,32 g); se afla in: smochine, lapte, oua,
crustacee, soia, leguminoase, paine integrala, cacao, varza alba, praz,
urzici, salata salbatica, hrean, patrunjel, grau, ovaz, orz, porumb, spanac,
cartofi, sfecla, migdale (255 mg), alune (150 mg), nuci (132 mg), castane
(40-83 mg), catina (30 mg), coacaze rosii (32 mg), coacaze negre (17-30
mg), polen, zmeura (24-30 mg), macese (30 mg), mure (26 mg), visine (22
mg), capsune (14 mg), cirese (15 mg), prune (13 mg), lamai (13 mg),
grape fruit (12 mg), afine (10 mg), fragi si porumbi (11 mg), caise (10
17
Ape oligominerale
mg), pere (10 mg), piersici (10 mg). Magneziul este un component de
structura al fermentilor (sunt injur de 300), influentand procesele
energetice in toate organele si tesuturile, care pentru o buna functionare au
nevoie de energie (inima, sistemul nervos, muschii).
Magneziul este cardioprotector, ajutand inima in caz de infarct
miocardic, imbunatatind oxigenarea miocardului, limitand zona de lezare,
avand rol important in activitatea celulelor musculare si in stimularea
circulatiei sangvine. Simultan, magneziul manifesta o actiune de dilatare a
vaselor si contribuie la reducerea presiunii arteriale. Reglementeaza
contractia musculara. Este un reechilibrant nervos, prevenind efectele
perverse ale stresului. Se asimileaza mai bine cand este asociat cu
vitamina Bg (deci sa se consume cereale integrale sau 1-3 linguri/zi tarate
de grau).
Ajuta in diabetul zaharat prevenind complicatiile vasculare, iar in
combinatie cu zincul, cromul, seleniul, imbunatateste functia celulelor
beta, ale tesutului pancreatic. in bolile organelor respiratorii, ajuta la
dilatarea bronhiilor si la disparitia bronhospasmului. Magneziul
influenteaza pozitiv aparatul de reproducere si inlatura simptomele
negative din perioada menopauzei. La femeile gravide, magneziul previne
insuficienta dezvoltare a fatului (impreuna cu acidul folie si pantotenic)
sau pierderea sarcinii. Activeaza diferite enzime participand la
metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor, actioneaza asupra
sistemului nervos (0,05-0,06 g/1000 ml - efect de deprimare; 0,1-0,2 g/
1000 ml - efect de anestezie). Ajuta la utilizarea vitaminelor C, E, B. Pe
cale digestiva, este purgativ. Favorizeaza eliminarea fierii din vezica
biliara in intestin. Magneziul ajuta la fixarea Ca, in lupta contra
cancerului, este necesar pentru oase si dinti.
Deficit: hiperiritabilitate neuromusculara, spasmofilie, tromboze, tulburari
de ritm cardiac, mai ales la diabetici, convulsii, decalcificare prin
pierderea secretiilor gastrice si intestinale (fistule, steatoree), in alcoolism,
ciroza hepatica, hipofunctie paratiroidiana, tetanie mai grava decat la Ca,
dureri de cap, ameteli, tremuraturi, furnicaturi sau amorteli ale membrelor,
carcei, scaderea tensiunii arteriale, fragilitate a unghiilor, a parului si a
dintilor, reactii alergice frecvente, senzatie de lipsa de aer, insomnie,
scadere a rezistentei la infectii, agravare a reumatismului degenerativ, stari
depresive sau isterice, teama, lipsa de apetit, oboseala, hipoglicemie,
sindrom premenstrual. Consumul de carne multa si de alcool (chiar si in
cantitati mici) poate duce la deficit de Mg.
18
Ape oligominerale
Hipermagnezemia tulbura metabolismul Ca, producand scaderea

excitabilitatii neuromusculare, pierderea reflexelor, somnolenta si chiar
anestezie.
Manganul (Mn) - (necesar 3-9 mg); se gaseste in: cereale, varza,
{elina, morcov, ceapa, papadie, polen, alune (4,2 mg), afine (3,5 mg),
castane (1,5 mg), nuci (1,3 mg), banane (0,7 mg), coacaze negre (0,6 mg),
coacaze rosii (0,5 mg), prune (0,14 mg), germeni de soia, patrunjel,
pastarnac, praz, cartof, spanac, loboda, andive, cicoare, vinete, mere, pere,
prune, cirese, visine, castane, masline, lamaie, cresonul-izvoarelor. Ajuta
functiile hepatice si renale, stimuleaza activitatea unor enzime, participa la
sintetizarea unor vitamine, proteine, lipide, glucide, participa la utilizarea
biotinei, tiaminei, vitaminei C si colinei, ajuta activitatea sistemului nervos
central, contribuie la formarea ureei si a sangelui (globulelor rosii), a
laptelui, precum si la mentinerea ritmului de producere a hormonilor
sexuali, accelereaza arderile, ajuta in reumatism, ajuta la formarea de
antitoxine, fixeaza Ca, mineralele. impreuna cu Cu, ajuta in astm, coriza.
Ajuta in migrena insotita de tulburari digestive, oculare si ce origine
hepatica; in hiper- si hipotensiune, urticarie, eczeme alergice, dureri
articulare
artritice,
dismenoree,
distiroidii,
oboseala.
Deficit: contribuie la intarzierea cresterii copiilor, la aparitia surditatii si a
orbirii, a zgomotelor in urechi, slabirea tendoanelor, imbatranire precoce,
suferinta sistemului nervos central.
Exces: intoxicatii.
Molibdenul (Mo) - are rol in metabolismul azotului, influenteaza
biosinteza. Intra in constitutia a doua enzime participante la oxidarea
grasimilor si mobilizarea Fe din rezervele hepatice, catabolismul acizilor
nucleici. Mo previne formarea cariilor dentare. Excesul de Mo conduce la
o deficienta de Cu, produce anemii, diaree, scaderea ritmului de crestere la
copii. Se gaseste in unele cereale, fasole, mazare, carne (rinichi). in fructe
se gaseste in cantitati foarte mici.Necesar: 0,2 mg/zi. Are rol in
hematopoieza.
Deficit: carii dentare, anemie hipocroma a gravidelor. Nu sunt semnalate
carente de Mo la om.
Potasiul (K) - (necesar 3,2 g); se gaseste in: castane (1100 mg),
patrunjel-radacina, spanac, cartofi, conopida, fasole, urzici, sparanghel,
cicoare, hrean, coada--calului, ardei iute, varza alba, grau, orez, smochine
iscate (840 mg), migdale (700 mg), alune (600 mg), nuci (575 mg),
struguri (must), pere, castane (410 mg), banane (370 mg), caise (320 mg),
19
Ape oligominerale
coacaze negre (260-872 mg), cirese (259 mg), coacaze rosii (244 mg),
smochine proaspete (240 mg), curmale, piersici, macese (220 mg), mure
(208 mg), mandarine (190 mg), grape fruit (170 mg), gutui (185 mg),
prune (167 mg), catina (165 mg), capsune (161 mg), lamai (149 mg), mere
(130 mg), pere (122 mg), polen, miere, otet de mere (asociaza K cu
minerale: P, CI, Na, Mg, Ca, S, Fe, FI, Si si microelemente), rosii,
leguminoase, ciuperci, prune uscate, lapte, cafea, ceai, ciocolata, drojdie
de bere. Are rol esential in formarea calitatii fructelor (culoare, gust,
aroma, rezistenta la pastrare). Este macroelementul cel mai bine
reprezentat in toate speciile de fructe. Participa la metabolismul glucidelor
si protidelor, activeaza unele enzime, contribuie la mentinerea echilibrului
acido-bazic. impreuna cu Na, participa la reglarea apei in organism.
Sporirea cantitatii de Na prin consum de sare duce la scaderea cantitatii de
K din interiorul celulelor, deoarece in interiorul celulelor cantitatea de
lichid este reglata de K, iar in exteriorul acestora, de Na. Este tonic
cardiac, muscular, ajuta suprarenalele, intervine in alimentarea creierului
cu O2; el regleaza si activitatea unor hormoni: insulina, adrenalina. Are
influenta asupra muschilor; in concentratii mici este excitant, in
concentratii mari este inhibitoriu, ducand la paralizii. Influenteaza
conductibilitatea si contractibilitatea miocardului; transmiterea influxului
nervos la locul de unire nerv-muschi; asupra sistemului nervos vegetativ excitare a nervilor parasimpatici. Keste pentru tesuturile moi ceea ce este
Ca pentru tesuturile tari ale corpului. K controleaza folosirea Ca in
organism.
Regleaza permeabilitatea celulara. Grabeste refacerea tesuturilor
traumatizate: arsuri, interventii chirurgicale etc. Se recomanda sa se ia in
hipertensiune, enterite acute, diabet de tip II si in tulburari cardiace sau
vasculare date de aport marit de sare.
Deficitul de K duce la: oboseli musculare, reumatism, scaderea memoriei,
sensibilitate la raceala (maini si picioare reci), calozitati pe talpi si
bataturi, constipatie, lipsa de pofta de mancare, mancarimi ale pielii, carii,
acnee, contractii tetanice ale pleoapei si coltului gurii, carcei, odihna
dificila, dureri la incheieturi, crampe musculare, nervozitate, depresie,
aritmie cardiaca, hiperexcitabilitate neuromusculara, voma, balonare,
hipo-tensiune, sete. Deficitul de K poate aparea la administrarea de
medicamente cu cortizon, aspirina, diuretice si laxative. Mai apare in caz
de boli renale, infectii grave si scaderi bruste de proteine din alimentatie,
la persoane care consuma alcool si cafea. Alcalinizeaza sangele,
20
Ape oligominerale
indeplinind unul din rolurile cele mai rnari din organism. K e un alcalin
terestru predominand in vegetale de uscat (Na in cele marine). in cantitate
mare disloca Na (demineralizant). Razele X duc la deficit de K.
Seleniul (Se) - (necesar 100-200 ug) se gaseste in: alge, lapte,
cereale integrale, germeni de bob, grau, ovaz si orz, tarate, produsele marii
(de ex. stridii, peste), ficat, rinichi, galbenus de ou, drojdie de bere,
patrunjel, ceapa, ciuperci. Are rol in imunitate. Seleniul este un excelent
antioxidant, ajutand in lupta contra radicalilor liberi, protejeaza celulele de
acumularea produselor de ardere, prevenind astfel lezarea aparatului
nuclear si de sinteza a proteinelor, fiind de ajutor in special batranilor,
celor expusi la poluare, cancer sau virusi. Seleniul reprezinta un sinergetic
al vitaminei E si contribuie la cresterea activitatii sale antioxidante.
Seleniul intra in componenta fermentului care controleaza formarea triiod-tironinei. Face parte din structura proteinelor tesutului muscular si,
mai ales, intra in componenta proteinelor miocardului. Selen-proteina (o
forma a Seleniului) este o parte componenta a tesutului testicular. Seleniul
manifesta efecte antimutagenice, antiradiante, stimuleaza protectia
antitoxica, regleaza functia glandei tiroide si a pancreasului.
Deficit: provoaca miocardio-distrofie, distrugerea functiei sexuale,
imunodeficiente, cancer si boli cardiovasculare, moartea subita a nounascutului, anumite tipuri de anemie. La copiii care au luat mult seleniu
sintetic s-a constatat o incidenta mai mare a cariei dentare si a bolilor
respiratorii.
Sodiul (Na) - (necesar 1 g/l lichid). Na si K participa la reglarea
apei si mentinerea echilibrului acido-bazic. Se gaseste in: smochine uscate
(40 mg), alune (20 mg), castane (7 mg), macese (5 mg), nuci (4 mg),
piersici, mure (3,7 mg), visine (3,2 mg), zmeura si coacaze negre (3 mg),
portocale, pere (3 mg), mere (2,8 mg), lamai (2,7 mg), cirese (2,6 mg),
catina (2,3 mg), prune, grape fruit (2,2 mg), fragi (2 mg).Na este un
alcalinizant al mediului humoral. impreuna cu Cl formeaza sarea, care este
importanta in viata celulara si intercelulara, precum si in cea a globulelor
rosii. Noi am putea satisface organismul cu sarea pe care o gasim intr-o
alimentatie naturala. Abundenta de sare in organism atrage nevoia de a bea
multa apa care impiedica buna functionare a organelor, in special inima si
rinichii, duce la edeme. Este indicata sarea marina, deoarece sarea
obisnuita este clorura de sodiu aproape pura, deci dezechilibrata, chiar
daca i s-a adaugat iod. Sarea marina nu produce dezechilibru, fiind un
aliment complet. Importanta sarii consta din rolul pe care-1 indeplineste in
21
Ape oligominerale
lichidele organismului si in procesul de digestie, in reglarea diurezei etc.

Urina si sudoarea elimina sarea.
Deficit: deshidratare hipotona sau micsorarea spatiului extracelular,
hipotensiune, filtrare renala redusa, astenie.
Sulful (S) - se gaseste in: carne, peste, oua, coacaze rosii (29 mg),
zmeura (17 mg), coacaze negre (16 mg), capsune (13 mg), afine (11 mg),
mure (9 mg), lamai, portocale, cirese (8 mg), piersici (7 mg), mere, caise,
(6 mg), grapefruit, pere (5 mg), usturoi, ridichi, cartofi, alune, castane,
migdale. Sulful stimuleaza cresterea si are efecte antitoxice si antialergice.
Fructele arbustilor fructiferi sunt mai bogate in S decat ale celor pomicoli,
in organism, S intra in compozitia unor enzime si aminoacizi care fac
parte din structura proteinelor care predomina in piele, par, unghii. Intra in
strucura vitaminei B1, a biotinei, precum si a unor substante cu rol
biochimic fundamental. Paticipa la respiratia celulara. Cu S se trateaza
artritele si unele boli de piele (eczeme, pecingine, psoriazis). Este necesar
pentru oase, tendoane, articulatii, combaterea reumatismului. Sulful este
depurativ si antiinfectios (intestinal si general). Ajua in tulburari
hepatobiliare. Se constata scadere in S la persoanele varstnice. Se foloseste
la artritism, reumatism, guta, dermatoze, diabet, afectiuni pulmonare,
hipertensiune Sarurile de S se gasesc in substante albuminoide, de aceea
cattitatea de S este suficient de mare in organism.
Zincul (Zn) - (necesar 15 mg) se gaseste in: grau, orz, sfecla, varza,
spanac, rosie, portocala, castane, cirese, podbal, salata salbatica, aliment
de origine marina, ficat, germeni de grau, drojdie de bere, seminte de
dovleac, oua, mustar, fasole, nuci, cereale nedecorticate, carne rosie,
produse lactate, leguminoase, drojdie de bere. in general, sunt necesare 12
mg pentru femei si 15 mg pentru barbati. Zincul este un component
esential pentru organism, peste 200 de fermenti avandu-1 ca element
important, si alaturi de seleniu este unul dintre cei mai eficienti
antioxidanti.
La barbati, zincul participa la sinteza testosteronului (redand nivelul
metabolic al testosteronului, al dihidrotestosteronului) si la functionarea
glandelor sexuale, prin virtutea carora se supravegheaza schimbul intre
nivelul zinculii in organism si al potentei.Un surplus al lui conditioneaza
hiperplazia prostatei. Ajuta hipofiza si procesele enzimatice, are rol
esential in sinteza proteinelor, controleaza contractibilitatea muschilor,
ajuta la formarea insulinei, la stabilitatea chimica a sangelui, mentine
echilibrul acido-bazic al organismului, normalizeaza activitatea prostatei,
22
Ape oligominerale
este implicat direct in dezvoltarea organelor de reproducere, actioneaza

asupra functiilor cerebrale si este folosit in tratamentul schizofreniei,
accelereaza procesul de vindecare al ranilor si cicatricelor, ajuta in
tratamentul sterilitatii, favorizeaza cresterea si capacitatea mentala, ajuta la
diminuarea depunerilor de colesterol, elimina petele albe de pe unghii.
Reglementeaza absorbtia glucidelor, are rol antioxidant si de
stimulare a imunitatii, fiind important pentru functionarea timusului. De
asemenea, fiind si un component al proteinei retinolului, impreuna cu
vitaminele A si C impiedica aparitia deficitelor imunitare, stimuland
sinteza anticorpilor si manifestand o actiune anthirotica. Zincul participa la
procesele perceptiei gustative si a mirosului. Este necesar pentru
functionarea sistemului nervos central, mai ales pentru memorare.
Deficit: intarzierea cresterii, pierderea gustului si a mirosului, sterilitate,
incetinirea vindecarii ranilor, subdezvoltare psihica si sexuala, degradarea
unghiilor si a parului, infectii repetate, boli de ficat. Exces : poate conduce
la o dereglare a imunitatii organismului. La peste 40 mg se poate bloca
absorbtia cuprului. Supradozarea pe termen lung a zincului duce la valori
crescute ale colesterolului, grabeste sclerozarea vaselor de sange, produce
anemie si osteoporoza. Supradozarea tabletelor sintetice de Zn produce
greata,
diaree,
frisoane,
astenie,
greutate
in
miscari.
B|2 + Co + Mg + Cu - s-au facut experiente pe sobolani carora le-a
regenerat nervii periferici.
Cu + Au + Ag - este antiinfectios, mareste imunitatea, in oboseala.
Mn + Co -ajuta in tulburari circulatorii ale membrelor inferioare, neuroartritism, anxietate, pesimism. Mn + Cu - boli infectioase, rinofaringite la
copii, artroza.
n diferite organisme exista peste 60 de elemente care sunt
combinatii cu rol specific. in fiintele vii, unele se gasesc in proportie
ridicata, altele numai urme.
Elementele din prima categorie pot fi impartite in 3 grupe dupa
procentajul lor in corpul uman, dupa Javillier:
a)
Elemente
de
constitutie
(plastice,
bioelemente):
O2 = 62,81%, C = 19,37%, H2 = 9,31%, N = 5,14%, care impreuna
formeaza 96,63% din compozitia organismului.
b)
Elemente
majore
metalice
(biometale):
Ca = 1,38%, K = 0,22%, Na = 0,10%, Mg = 0,04%.
c)
Elemente majore metaloidice (biometaloide): P = 0,63%, S
=
0,64%,
CI
=
0,10%.
23
Ape oligominerale
Aceste 11 elemente insumeaza peste 99,7% din componentii

organismului uman. Ele au rol plastic si trebuie asigurate prin nutritie.
Restul elementelor (infinite mici chimice, biocatalizatori anorganici), desi
apar in concentratii mici, sunt absolut necesare. Ele sunt: Fe, F, Si, Zn, Cs,
Rb, Cu, Br, Sn, Mn, I, Al, Pb, B, Mo, As, Co, Li, Ni.
Cercetari recente au atras n mai multe rnduri atentia asupra relatiei
ntre microelementele si bolile cardiovasculare. Deoarece aceste boli
constituie cauza principala a mortalitatii n tarile avansate, echilibrul
elementelor minerale din organism si mediu, modificat n mod adecvat prin
alimentatie ar putea constitui un factor important n reducerea incidentei
acestora.
Procesele biologice implic compui formai de diferitele elemente ale
sistemului periodic cu substratul biologic. Organismele animale i vegetale
sunt constituite din substane chimice cu o compoziie complex, fiind
formate att din metale ct i din nemetale. Cele mai importante dintre
nemetale sunt: C, H, O, N, P, S i halogenii. Metalele prezente n
organismele vegetale i animale includ: Na, K, Ca, Mg, Fe, Zn, Co, Cu, Mn,
Mo, etc.
Elementele chimice care intr n componena materiei vii sunt selectate
de ctre natur dup nite principii care nu sunt nc bine elucidate, dar se
poate afirma cu certitudine, c rspndirea lor n mediu, nu este elementul
hotrtor. De exemplu, siliciul, aluminiul i titanul sunt destul de rspndite
n natur, dar nici unul dintre ele nu face parte dintre elementele vieii.
Organismul uman cu o greutate medie de 70kg este constituit din:
97.5 % nemetale oxigen (65%), carbon (18%), hidrogen (10%), azot
(3%) i altele (1.5%)
2.5 % metale - Na, K, Mg, Ca reprezentnd 99% din cele 2,5%
tranziionale 1%
Elementele chimice decelate n organismele vii au fost mprite n
dou mari categorii:
-microelemente sub 0.01% care la rndul lor pot fi:
-eseniale: Fe, Co, Ni, Cu, Zn, Cr, Mo, MN, V, Sn, Si, F, I, Se
-posibil eseniale: Al, Br, Ba, Sr, Rb, As, B, Li, Ge, Ti
-neeseniale: Sb, Ge, Hg, Pb, Au, Ag, Bi
-macroelemente: 99.99%
-eseniale: C, H, O, N, P, S, Na, K, Mg, Cl, Ca
Biometalele, includ elemente care formeaz ioni cu o structur
electronic de gaz rar, care nu prezint valen variabil (Na+, K+, Ca2+,
24
Ape oligominerale
Mg2+). In aceeai categorie, sunt incluse i metalele tranziionale cu o

structur electronic de 18 electroni ca Zn2+, sau cu o structur incomplet
de 18 electroni Cu2+, Co2+, Fe2+, Fe3+, Mo(V), Mo(VI). Metalele cu
orbitalul d incomplet i pot modifica starea de oxidare n timpul proceselor
metabolice.
Cea mai important caracteristic a bioelemetelor este reprezentat de
cantitatea dintr-un element chimic necesara organismului uman zilnic.
elementul
cantitatea
Elementul Cantitatea
Na
1-2 g
Cr
0,1-0,3 mg
K
0,8 g
Mn
3 mg
Mg
0,3-0,4 g
Fe
10 mg/femei 15-18 mg
Ca
0,6-1,2 g
Co
0,1 g
Sr
1-4 mg
Ni
0,2-0,5 mg
Rb
1-3 mg
Cu
1,5-2,0 mg
Al
10-100 mg
Mo
0,1-0,3 mg
V
1-2 mg
Sn
1-3 mg
In tabel se constat existena unor limite foarte largi de concentraie
care variaz de la ordinul gramelor la ordinul g (pri per milion-ppm).
Practic, aceste elemente n urme mai sunt denumite i microelemente, sau
oligoelemente. De obicei, elementele care se gsesc n cantiti egale sau mai
mici de 1mg/kg esut sau sub 0.01% esut uscat n greutate sunt denumite
elemente n urme sau oligoelemente.
Rolul biometalelor este foarte diversificat. Astfel, biometalele se
mpart n:
Transportori de sarcin: Na, K
Stabilizatori ai structurii: Mg, Ca
Catalizator acid Lewis: Zn
Catalizatori redox i transportul oxigenului: V, Cr, Mn, Fe,
Practic, din punct de vedere al chimiei anorganice biometalele se
mpart n dou categorii fundamentale:
- elemente netranziionale: Na, K, Mg, Ca, Zn
- elemente tranziionale: Mn, Fe, Co, Cu, Mo
Elementele netranziionale se deosebesc de cele tranziionale prin
faptul c au stare de oxidare constant i au o structur electronic stabil de
gaz rar. Metalele tranziionale indicate, sunt caracterizate prin stri de
oxidare variabile, formnd ioni cu configuraie electronic incomplet, fapt
25
Ape oligominerale
ce explic o serie de proprieti fizice particulare cum ar fi: absoria n UVVIS al spectrului radiaiilor electromagnetice, paramagnetismul, etc.
In sistemele biologice, diferenele au un rol foarte important, care se
manifest n mai multe direcii:
-ionii de Na+ intr n componena fluidului extracelular pe cnd ionii
de potasiu K+ intr n componena fluidului intracelular. Ionii de K+ pot fi
nlocuii n biosisteme cu ioni cu dimensiuni fizice mari: Rb+, Cs+, NH4+, Tl+.
Ionii de sodiu, pot fi nlocuii cu ionii de Li+ dar nu i cu ioni de Cu+ cu
dimensiuni apropiate, deoarece cuprul are tendina de a forma covalene i de
a participa la o serie de procese redox.
-ionii de Ca2+ i Mg2+ se difereniaz mai puternic unul de altul. Este de
remarcat diferena ntre dimensiunile ionilor de Ca2+ i Mg2+ i diferena
ntre cldurile de hidratare. Diferenele ntre potenialele de ionizare explic
tendina mai puternic de a forma legturi covalente pentru magneziu n
raport cu calciul.
-ionii de Zn2+ se deosebesc destul de mult de ceilali ioni ai
biometalelor. Raza ionic a Zn2+este apropiat de raza ionic a ionului Ca2+
sau Mg2+. Valorile ridicate ale potenialului de ionizare a zincului conduce
la concluzia c interaciunile covalente ale acestuia sunt mai puternice fa
de ali ioni luai n discuie. Ionul de zinc joac un rol important n
biosisteme, intrnd n componena multor enzime (spre exemplu
alcooldehidrogenza ADH).
In cazul elementelor tranziionale, manganul, fierul, cobaltul i
cuprul intr n componena multor biosisteme fiind biometale tipice.
Diferena dintre aceti ioni i cei discutai anterior este reprezentat de
existena orbitalilor d incomplet ocupai cu electroni, ceea ce le confer
proprieti chmice i fizice speciale i caracteristice metalelor tranziionale.
In biosisteme, nu se pot exista probabil ionii de Ni(II) i Ni(III), se
oxideaz greu ionii de Co(II) i Mn(II) dar se oxideaz relativ uor de Fe(II)
la Fe(III) i ionii de Cu(I) la Cu(II).
In organism exist un numr mic de molecule simple, care iau parte la
procesele biochimice. Majoritatea lor, reacioneaz una cu alta formnd
macromolecule sau biopolimeri cu o structur deosebit de complex.
Mai mult de 90% din masa materiei vii este constituit din ap.
Moleculele de ap, au o structur specific, unghiular cu momentul de dipol
=1,84 D. Legturile H-O sunt polare perechea de electroni a legturii
fiind deplasat spre atomul de oxigen.
26
Ape oligominerale
Moleculele de ap, reacioneaz cu ionii metalici formnd aquaioni cu

energia de interaciune a ionilor metalici cu solventul, respectiv cu
moleculele de ap este caracterizat o anumit energie de hidratare.
In faza apoas a celulei, se gsesc anioni simpli i compleci care
reacioneaz cu ionii biometalelor i cu o serie de molecule organice cu mas
molecular relativ mic.
Ionii metalici sunt implicai practic n toate etapele biologice n care
particip acizii nucleici. Astfel reacia ADN-polimerazei implicat n
replicarea ADN-ului necesti prezena unor ioni metalici bivaleni mai ales a
Mg(II). Reacia include scindarea pirofosfatului din trifosfat i formarea
legturilor fosfat-diester ntre deoxinucleotidele adiacente.
ADN-polimeraza conine aparent i doi ioni de Zn(II) legai strns de
molecula de enzim.
In etapa transcrierii, ionii de Mg(II) produc ncorporarea nucleotidei
corespunztoare att n sinteza ADN ct i n cea a ARN. Mn(II) poate
promova cantitativ reacia, dar poate determina ncorporarea eronat a
deoxinucleotidelor.
Prezena ionilor metalici bivaleni determin numrul aminoacizilor ce
pot fi ncorporai n proteine, sub aciunea unui codon determinant, avnd
astfel un rol important n procesul de teraducere.
Elementele minerale au un rol important n organismele vii. Animalele
i omul necesit anumite elemente minerale n cantiti mari, deoarece
acestea pot avea rol structural sau sunt indispensabile pentru realizarea
funciilor metabolice.
Elementele minerale majore sunt Ca,P, Cl, Mg, K, Na, S. Aceste
elemente minerale majore sunt prezente n esuturi n cantiti de 15 g Ca sau
0,4g Mg/kg corp.
Microelementele eseniale apar i funcioneaz n organismele vii n
concentraii sczute, caracteristice i variabile ca mrime, n funcie de
natura microelementului.
Microelementele acioneaz n trei zone:
-zona de aciune biologic (uniti sau zeci de micrograme)
-zona de aciune farmacotoxicologic n care oligoelementele n doze
mari, produc efecte iritative sau depresive asupra sistemelor vitale
-zona inactiv, zon de tranziie ntre celelalte dou n care efectele
oligoelementelor sunt nensemnate sau absente.
27
Ape oligominerale
Cantitatea minim n microelemente eseniale necesare organismelor

vii ca i aportul lor maxim tolerabil, se exprim uzual ca proporie sau
concentraie n dieta uscat consumat zilnic.
Dintre etapele metabolice ale microelementelor, absorbia este cel mai
amplu proces biologic cunoscut sub aspectul interaciunilor, care la acest
nivel sunt posibile pe multiple ci.
Calciul este cel mai abundent element mineral din organismul uman.
Calciul provenit din alimentaie aste absorbit la nivelul intestinului subire cu
ajutorul unor proteine specifice (calciu dependente) care nlesnete trecerea
prin membrana intestinului n funcie de necesitate organismului.
Absorbia calciului este inhibat de calcitonin.
Este excretat prin fecale. La nivelul rinichiului calciul este resorbit.
In organism calciul ndeplinete numeroase funcii i are un rol
structural. De asemenea calciul are rol neuromuscular n controlul
excitabilitii, n eliberarea neurotransmitorilor.
Calciul are rol enzimatic i hormonal (ca mesager secund intracelular)
mediind rspunsurile celulare la un numr mare de stimuli.
Aportul alimentar insuficient de calciu sau lipsa factorilor favorizani ai
absorbiei calciului din raia alimentar pot conduce la diferite tulburri i
simptome. Principalele simptome ale hipocalcemiei: tetania, malformaii
osoase care pot conduce la rahitism sau osteomalacie. In cazuri grave se
constat ntrzieri ale timpului de coagulare i hemoragii.
Hipercalcemia conduce la hiperpartiroidism i intoxicaii cu vitamina D.
Fosforul esterspndit la nivelul tuturor celulelor. Cantitatea de fosfor
din organism reprezint aproximativ 1% din greutatea corporal. La adult se
gsesc 600-700 g P, sub form de diveri fosfai organici sau anorganici.
Absorbia fosforului din alimentele ingerate se face la nivelul
intestinului subire. Absorbia fosfatului este stimulat de prezena vitaminei
D, a sodiului i de creterea pH-ului sucului digestiv de la 3.3 la 7.9.
La nivelul glomerulului renal se absorabe 85-90% din fosfatul
plasmatic. Reabsorbia fosforului este stimulat de vitamina D3. Prin fecale i
transpiraie eliminarea fosforului se face n cantiti mici.
In organism, fosforul sub forma ionului fosfat indeplinete urmtoarele
funcii: intr n constituia oaselor, n producerea energiei necesare
numeroaselor ci metabolice. Este principalul constituent al acizilor nucleici,
particip la stimularea contraciei musculare.
Necesarul zilnic de fosfor este de 800 mg. In anumite stri, 1200 mg.
28
Ape oligominerale
Hipofosfatemia conduce la modificarea raportului Ca/P i la apariia

unor tulburri de formare i cretere a oaselor i dinilor, artrit, anomalii
celulare la nivelul eritrocitelor, leucocitelor i trombocitelor.
Hiperfosfatemia conduce la hipertermie, distrugeri tisulare, deficiene
catabolice. Este asociat cu scderea Ca seric.
Magneziul este cel mai important dintr cationii bivaleni intracelulari
din punct de vedere cantitativ, dei magneziul se gsete n cantitate mic.
Coninutul total de magneziu existent la un adult normal este de 0.3
mg, aceste fiid repartizat 1% extracelular, 31% intracelular, 67 % la nivelul
oaselor.
In celula magneziul se afl sub dou forme:
-liber n echilibru cu cel din plasm i o cantitate mai mare legat de
componentele organismului. Cantitatea cea mai mare se afl n nucleu i
mitocondrii. Necesarul zilnic este de 36-48 mg.
Este absrobit principal n jejun i ileon, n proporie de 30-40% din
magneziul ingerat. Excreia se face exclusiv prin urin
Este elementul esenial n toate procesele metabolice. In sinteza ADN
i ARN in sinteza proteic, n conducerea impulsului nervos, contracia
muscular. De asemenea, magneziul servete drept cofactor n pentru
enzimele care implic ATP-ul. Hipomangezemia rar ntlnit
Hipermagnezemia conduce la tetanie, tremur, convulsii, slbire muscular
Sodiul. Alturi de clor i de potasiu, reprezint electrolitul major n
fluidele corpului. Sodiul are o concentraie intracelular ntre 5-15mM i o
concentraie extracelular de 10 ori mai mare dect cea intracelular.
In intestin, prin absorbia de ap are loc i absorbia activ sau pasiv a
sodiului. Excreia se face pe cale renal i este foarte strict controlat, astfel
nct concentraia de sodiu prin transpiraie i fecale.
Sodiul din organism este localizat cu preponderen n lichidul
extracelular i oase. Sodiul particip la pstrarea echilibrului ionic i a
excitabilitii nervoase.
Deficitul de sodiu se manifest prin tulburri cardiovasculare.
Excesul de sodiu apare ca urmare a pierderii de ap i acumulrii Na+.
Apar astfle hiperfuncii ale glandelor corticosuprarenale i a unor disfuncii
renale i se manifest prin creterea tensiunii sanguine i iritabilitate
neuromuscular.
Potasiul este principalul cation intracelular.
Transportul activ n celul este mediat de Na, K i ATP-azele din
membrana celular.
29
Ape oligominerale
Potasiul este un determinant major al volumului celular i al

osmolalitii lichidelor din organism.
Este un cofactor important ntr-o serie de procese metabolice.
Clorul este anion esenial pentru organism existnd sub form de KCl,
NaCl. In organism particip la meninerea echilibrului osmotic extra i
intracelular. Exist un sistem de transport anionic in special n eritrocite care
implic deplasarea clorului i a bicarbonatului care fac aceste schimburi n
sensuri inverse.
De asemenea clorul mai ndeplinete i alte funcii:
-particip la pstrarea echilibrului acido-bazic
-este necesar producerii HCl din stomac
-este component al salivei, sucului gastric, bilei
-stimuleaz funciile depurative ale ficatului
-activator al unor enzime: amilaza intestinal
Fierul este implicat ntr-o gam larg de reacii biochimice i este un
constituent esenial pentru via.
In complex cu protoporfirina IX,Fe formeaz hemul, gruparea
prostetic a proteinelor: hemoglobina, mioglobina, citocromii
Fierul este transportat cu ajutorul transferine, o glicoprotein seric
care poate lega 2 atomi de fier i l transport la toate esuturile. Excesul de
fier este depozitat n organism de feritin i este nglobat n apoferitin.
Hemosiderina reprezint histologic depozite de Fe amorf.
Nu exist o cale fiziologic de eliminare a fierului. El se pierde prin
eliminarea celulelor mbtrnite din tractul gastrointestinal, genitourinar i
descuamarea tegumetului.
Cuprul. Ficatul, rinichiul, inima i creierul conin cele mai mari
cantiti de cupru. 90% din cuprul plasmatic este legat de celuloplasmina.
Mai mult de 60% din cupru este legat de o metal enzim i anume de
superoxidismutaza.
Un numr mare de enzime necesit cupru: citocrom oxidaza,
tirozinaza, ascorbat oxidaza.
Cobaltul. Toate funciile biochimice ale cobaltului sunt legate de rolul
sau ca i component al vitaminei B12
Iodul. La animale este necesar pentru sinteza hormonilor tiroidieni:
triiodtironina T3 i tiroxina T4.
Manganul acioneaz ca i activator enzimatic dar ca i component al
metaloenzimelor: piruvat decarboxialaza i superoxidismutaza. In ser,
manganul este legat de transmanganin. Se manifest asupra enzimelor:
30
Ape oligominerale
hidrolaze, kinaze, decarboxilaze, transferazele. Toate substituie Mg n

diverse procese metabolice.
Molibden. La plante i animale exist o serie de enzime dependente de
molibden: xantinoxidaza, aldehidoxidaza, sulfitoxidaza.
Seleniul. Apare ntr-un numr de proteine selenodependente: glutation
peroxidaza ca parte a mecanismului antioxidant intracelular.
Zinc. Att la plante ct i la animale are rol n reglarea metabolismului
acizilor nucleici ADN i ARN, In organism exist proteine Zn-finger care se
leag la aceti acizi nucleici. Intr n constituia enzimelor: fosfataza alcalin,
lactat dehidrogenaza, anhidraza carbonic, superoxidismutaza.
Cromul funcioneaza probabil n organism ca i component al
factorului de toleran al glucozei. Exist o combinaie complex n care
cromul etse coordinat cu acid nicotinic, glicin, cistein, glutamat i acest
factor. Practic cromul poteneaz efectul insulinic.
Cercetri recente au atras n mai multe rnduri atenia asupra relaiei
ntre microelementele i bolile cardiovasculare. Deoarece aceste boli
constituie cauza principal a mortalitii n rile avansate, echilibrul
elementelor minerale din organism i mediu, modificat n mod adecvat prin
alimentaie ar putea constitui un factor important n reducerea incidenei
acestora.
INDICAII I CONTRAINDICAII TERAPEUTICE
Terapia hidrominerala prin ingestie crenoterapia se adreseaz
ndeosebi afeciunilor metabolice i ale cilor urinare. Indicaiile i
metodologia de cur se bazeaz pe efectele farmacodinamice n etapa preresorbitiv i dup resorbia apei n tubul digestiv.
Suferinele tubului digestiv dein n societatea contemporan unul din
principalele locuri n morbiditatea cu incapacitate temporar de munc. Din
explorrile
radiologice,
endoscopice,
bioptice,
radioizotopice,
electromanometrice, precum i investigasiile biochimice, au fost aduse date
noi i valoroase asupra etiopatogeniei, diagnosticului i substratului
anatomo-patologic, tratamentul conservator al acestor afeciuni continu s
fie dificil.
Terapia etiologic fiind utilizat foarte rar, mijloacele terapeutice cu
aciune patogenetic i simptomatic printre care se nscriu i
balneoclimatoterapia i fizioterapia, dein principalul loc n tratamentul
suferinelor digestive.
31
Ape oligominerale
Utilizarea n acest scop a mijloacelor terapeutice igienico-dietetice,

crenoterapeutice i balneohidrotermoelectroterapice de care dispun staiunile
balneare, au o veche tradiie n ara noastr.
Inclus n planul terapeutic complex al unor afeciuni digestive,
staiunea balnear intervine mai puin asupra factorilor cauzali i mai ales
asupra cilor de aciune i modificrile pe care acetia le produc asupra
organismului.
Din acest motiv, indicarea unei cure balneare implic pe lng
diagnosticul corect al suferinelor bolnavului i o bun cunoatere a factorilor
terapeutici din staiunea recomandat.
Dei multe din staiunile balneoclimatice au posibilitatea de a pune la
dispoziie medicului practician mijloace terapeutice n aproape toate
afeciunile tubului digestiv, un aport important l aduc mai ales n
gastroduodenitele cronice, ulcer gastric i duodenal, unele suferine din
cadrul stomacului operat pentru ulcer, unele diarei i constipaii, precum i n
tulburrile funcionale ale colonului.
Din cauza evoluiei particulare, ndelungate, a cadrului patologic
complex al afeciunilor digestive i mai ales a posibilitilor reduse de
evaluare i stabilire a unor bilanuri funcionale, noiunea de recuperare n
patologia tubului digestiv este mai puin precis conturat dect n patologia
altor aparate.
n schimb, posibilitile profilactice i curative oferite de staiuni sunt
deosebit de importante pentru practica medical, datorit numrului foarte
mare de bolnavi care beneficiaz anual de tratament balnear.
Condiiile de suprasolicitare, alimentaia neraional cu mese
neregulate i exces de alimente iritante, alcool, tutun, cafea etc, fac ca
frecvena suferinelor digestive s fie foarte mare. Aceste suferine
nesistematizate, de intensitate moderat, care nu deranjeaz foarte mult
bolnavul constitue deseori preludiul viitoarelor afeciuni digestive cu
evoluie ndelungat, tratament dificil i zile numeroase de incapacitate
temporar de munc.
Apele minerale alcaline sunt bogat reprezentate n patrimoniul
hidromineral al rii noastre n zone balneare diferite din Carpaii Rsriteni,
din partea de nord a Transilvaniei i din Banat.
Apele alcaline conin minimum 1g sruri la litru, cu predominana
ionului bicarbonic, legat de cationii Na i K. Apele alaclino-teroase au ionul
bicarbonic legat predominant de cationii grei Ca i Mg. Aceste ape se gsesc
foarte rareori pure, de obicei bicarbonatul de Na i K sau de Ca i Mg fiind
32
Ape oligominerale
asociat cu NaCl, cu CO2, cu ionii sulfat, cu H2S sau Fe, n izvoare naturale
mixte alcaline sau alcalino-teroase, carbogazoase, sulfuroase, cloruratesodice sau sulfatate, feruginoase, etc.
De aceea, indicaia lor terapeutic i selecia bolnavilor indicai pentru
crenoterapie cu o anumit ap mineral sau alta se face de ctre medicul de
specialitate, ca i stabilirea metodologiei de aqdministrare, n funcie de care
se pot obine efecte foarte diferite.
Apele alcaline pure, fr alte asocieri i chiar cu eliminarea CO2 prin
nclzire sau barbotare, agitarea apei nainte de folosire au indicaii largi n
crenoterapia afeciunilor tubului digestiv, hepatobiliare i unele boli
metabolice. Efectele lor n acest caz sunt bine cunoscute din farmacoterapia
cu substane alcaline utilizate n tratarea afeciunilor gastrointestinale, ca i
din studiile numeroase de farmacodinamie, experimentale i clinicoterapeutice efectuate de medicii specialiti din staiunile balneare i din
Institutul Naional de Recuperare, Medicin Fizic i Balneoclimatologie.
n funcie de momentul administrrii n raport cu mesele, apele alcaline
au efecte diferite: inhibare a secreiei gastrice cnd sunt administrate cu o or
i jumtate nainte de mese, stimulare a secreiei gastrice cnd se
administreaz n timpul meselor sau cu puin timp nainte de mese i efect
bifazic, cnd se administreaz dup mese, cu neutralizarea aciditii gastrice
n prim faz, ns cu o stimulare ulterioar a secreiei, prin NaCl i CO2
rezultai din combinarea bicarbonatului de Na cu HCl.
Apele alcaline au i efecte de fluidificare i eliminare a secreiei de
mucus din stomac, de accelerare a evacurii stomacului, de calmare a
durerilor. Afeciunile hepatobiliare sunt influenate favorabil prin efectul
coleretic al apelor alcaline. Sunt de asemenea bine cunoscute efectele de
alcalinizare a urinii, cu consecinele lor favorabile asupra modificrii pH-ului
urinar i procesele inflamatorii de la nivelul cilor urinare, precum i asupra
compoziiei urinii n caz de tulburri metabolice i afeciuni renale i ale
cilor urinare n litiazele urinare acide.
Administrarea de substane alcaline sub forma crenoterapiei cu apele
minerale alcaline n doze corespunztoare are influene i mai profunde
asupra metabolismului electrolitic.
Apele alcalino-teroase i mai ales apele mixte, n msura n care
predomin CO2, NaCl, H2S sau sulfaii, i modific efectele fa de apele
alcaline simple, n sensul c devin dominante efectele excito-secretorii
digestive, n primul rnd gastrice, determinate de aceste substane minerale
sau gazoase din apa mineral. n mare msur efectele depind i de
33
Ape oligominerale
mineralizaia total a apei minerale, respectiv de aportul cantitativ global de

sruri, ca i de raportul dintre diferite substane.
Apele hipotone se difereniaz mult ca efect de cele izo- sau hipertone,
deci i indicaiile lor terapeutice.
n cazul apelor alcalino-teroase i teroase se adaug efectele cunoscute
ale ionilor de Ca, att n procesele inflamatorii i alergice, ct i n tulburrile
metabolice fosfo-calcice. Apele hipotone calcice au i efecte diuretice
accentuate, cu indicaii n curele de diurez n bolile urinare i metabolice.
Avnd n vedere efectele substanelor alcaline aplicate pe diferite
mucoase, terapia cu ape alcaline i alcalino-teroase are indicaii largi i n caz
de administrare sub form de inhalaii n afeciuni ORL i bronhopulmonare
(efecte sedative, de fluidificare i eliminare a secreiilor), sub form de
irigaii vaginale n afeciuni ginecologice cu secreii abundente, ca i sub
form de comprese sau bi locale sau generale n afeciuni dermatologie
pruriginoase (mai ales apele alcalino-teroase i teroase, bogate n Ca).
DATE TIINIFICE PRIVIND ACIUNEA TERAPEUTIC
n practica curent de folosire a factorilor naturali ca mijloc terapeutic,

observaia clinic a stat la baza aprecierii eficienei curelor i rmne i
astzi criteriul principal al indicaiei unei cure individualizate, ns o
indicaie corect presupune n egal msur, cunoaterea bolnavului i a
factorului folosit. Cercetarea tiinific modern a apelor minerale urmrete
att carcacteristicile lor fizico-chimic, ct i aciunea lor farmacodinamic i
terapeutic.
Studiile asupra compoziiei chimice au precedat ntr-o oarecare msur
pe cele farmacodinamice i terapeutice. n secolul trecut cercetri fizicochimice au fost efectuate de Ladislau Pop (1821), Anastasie Ftu (1851),
Mihai Zotta (1854), dup anul 1900 impunndu-se lucrrile lui Al. SaabnerTuduri, considerat printele balneologiei romneti.
Cercetarea clinico-experimental este legat de activitatea tiinific a
lui A. Theohari (1873-1933), a lui Gh. Bltceanu (1895-1952), precum i de
coala acestora reprezentat prin Gh. Tudoranu, Gh. Niculescu, I.
Gheorghian-Popescu, E. Cociau etc.
34
Ape oligominerale
O dat cu nfiinarea n anul 1924 a Institutului de Balneologie din

Bucureti ncepe o perioad de cercetare susinut, caracterizat printr-o
activitate de pionerat, care a pus bazele tiinifice n aceast specialitate.
Reorganizarea institutului pe baze moderne n anul 1949, sub
conducerea prof. Dr. Marius Sturza (1876-1954), a permis efectuarea unor
cercetri tiinifice sistematice fizico-chimice, biologice i microbiologice de
inventariere a resurselor de factori naturali terapeutici, concretizate n patru
volume editate n perioada 1961-1973.
Cercetri de farmacodinamie au stabilit eficiena lor terapeutic
potenial, prin studiul efectelor asupra tuturor aparatelor i sistemelor
funcionale, ce alctuiesc aa-numitul profil farmacodinamic al unui factor
natural de cur.
Studii clinice efectuate pe loturi mari i comparative de bolnavi testai
i studiai nainte, n timpul i dup terminarea curei balneare au valorificat
medical cercetrile complexe asupra factorilor terapeutici balneari.
Apele minerale conin o mare varietate de elemente chimice extrase
din rocile prin care acestea s-au infiltrat. Moleculele srurilor minerale sunt
disociate n ioni i numai o parte a lor rmn nedisociate, respectivul sistem
fizic fiind alctuit dintr-un mediu de dispensare, apa, i dintr-o faz dispers,
ionii sau moleculele.
Apa mineral este o solui adevrat optic goal, particulele avnd
dimensiuni sub un milimicron.
Combinaiile chimice mai greu solubile n ap se gsesc sub forma
unor soluii coloidale, sistem fizic microheterogen, particulele din soluie
fiind reinute de ultrafiltre. n apa mineral aceste particule rmn uniform
dispersate, deoarece energia lor cinetic este mai mare dect fora
gravitaional. Avnd sarcini electrice identice ce nu se atrag, coloizii dintr-o
ap mineral echilibrat fizico-chimic nu cresc i nu precipit. Sub forma
coloidal sunt prezeni acidul silicic (n parte), sulful elementar sau
alumogelurile, ferogelurile, manganogelurile, fosfogelurile, precum i acidul
metaboric.
Apa este prezent sub forme foarte variate de agregare molecular,
astfel c fiecare izvor mineral are, din acest punct de vedere, o individualitate
proprie, n natur neexistnd ap pur chimic. n apele minerale naturale
ntlnim diferene de structur i de ordonare a moleculelor de ap, iar
existena n ap a ionilor determin rearanjarea moleculelor de ap i deci
schimbarea structurii ei supramoleculare.
35
Ape oligominerale
Polimerizarea moleculelor de ap sub forma de agregate moleculare se

face prin punile de hidrogen i prin atracia electrostatic dintre molecule.
n molecula de ap, hidrogenul nu poate exista ca ion separat (H+),
deoarece este imediat captat de o molecul vecin de ap, formnd cu acesta
ionul de hdroniu (H3O+).
Tendina atomului de hidrogen de a sri la atomul de oxigen al
moleculei vecine de ap are o mare importan n procesele de oxidoreducere att fizico-chimice, ct i biologice. Mobilitatea electric a H+ fa
de ali ioni este deosebit de mare, iar posibilitatea desfacerii i refacerii
legturilor de hidrogen este impresionant. Polarizarea covalenei face ca
norul electronic molecular s fie asimetric, aranjament spaial numit dipolul
electric al apei. Datorit dipolului electric, molecula de ap este asimetric i
are deci tendina de a se aranja supramolecular diferit.
Legturile de hidrogen ntre moleculele de ap sunt foarte numeroase,
n continu schimbare i cu att mai labile cu ct temperatura apei este mai
ridicat. Dac la temperatura de 0 0C se desfac numai 15% din legturile de
hidrogen, la 40 0C se desfac 50% din legturi.
Apa este format dintr-un amestec de molecule libere mono- di- tetraoctameri, iar particula de ap, n continu micare de rotaie njurul axei sale,
are i o micare de oscilaie n jurul poziiei supramoleculare date.
Electroliii dizolvai n apa mineral sunt variai, procesul de dizolvare
bazndu-se pe hidratarea lor: ionii de la suprafaa cristalului de electrolit sunt
nconjurai de molecule de ap i cu ct energia de hidratare a ionului
depete energia lui de reea, cu att ionul respectiv trece mai uor n
soluie.
n interpretarea unui buletin de analiz chimic a unei ape minerale
trebuie s se in cont att de caracteristica ionic, dar i de clasificarea
apelor minerale. Dei caracterizarea chimic a unei ape minerale aparine
chimistului, interpretarea trebuie fcut de medicul balneolog.
n definirea chimic a unei ape minerale se vor meniona anionii i
apoi cationii cu semnificaie (peste 20mEq%). Se vor mai consemna, dac
este cazul, gazele prezente n ap. n final, se va indica gradul de
osmolaritate a apei minerale (hipo-, izo- sau hiperosmotic) i eventual
gradul termalitii (dac se depete 20 0C n condiii naturale de la izvor
sau foraj).
O formul conceput sub forma unei fracii (formula Kurlow) atrage
atenia asupra elementelor mai importante din apa mineral, cuprinznd n
36
Ape oligominerale
acelai timp i cantitile diferitelor elemente. De exemplu, caracterizarea

apei de la Borsec dup aceast formul arat astfel:
Datorit complexitii lor, apele minerale au o individualitate fizicochimic, la care particip att structura difereniat supramolecular a apei,
ct i echilibrul ionic specific fiecrei ape minerale, aceste dou stri
intercondiionndu-se reciproc.
Schimbri ale echilibrului fizico-chimic au loc i n aceeai ap
mineral dac este pus n condiii diferite de circulaie subteran, de contact
cu aerul atmosferic, de nclzire artificial sau chiar prin pstrare
necorespunztoare n vase sau n sticle necorespunztor mbuteliate.
Tradiia balnear consider apa proaspt de la surs, ca ap vie.
Din punct de vedere al stabilitii lor fizico-chimice, unele ape
minerale au o stabilitate mai mare dect altele, acest proces de metaplazie
fiind studiat sistematic n balneologie.
Importana cunoaterii tuturor cauzelor ce modific echilibrul hidric i
ionic al unei ape minerale se reflect mai ales n adoptarea unei metodologii
tiinifice de pstrare n condiii optime i ct mai ndelungat a unei ape
minerale mbuteliat.
Una dintre cauzele ce schimb calitatea unei ape naturale este
modificarea potenialului oxido-reductor al acesteia. Msurarea acestui
potenial denumit redox poate aprecia cantitativ capacitatea reductoare sau
oxidant a unei ape minerale. Indicele Clark, citit pe o scal cu valor de la 0
la 42,7 exprim potenialul redox al unei ape minerale ntr-un anumit
moment. Apele minerale de profunzime sunt n general ape cu un indice
Clrak mai redus (20-25), valor ce traduc o capacitate predominant
reductoare. Prin nvechirea apei minerale, valorile redox cresc (30-32), apa
cptnd caliti preponderent oxidative. Faptul nu este fr importan
practic, deoarece de valoarea redox depinde activitatea microorganismelor
i a enzimelor celulare. Gazele dizolvate n apele minerale au rol hotrtor
pentru capacitatea lor oxido-reductoare i instabilitatea lor.
n primele 24 de ore de la contactul apei minerale cu oxigenul
atmosferic elementele reductoare din ap (Fe2+, Mn2+), trecnd n forma lor
oxidat (Fe3+, Mn3+), iar indicele redox al apei minerale crete remarcabil.
Urmeaz apoi o oxigenare continu (136 ore), oxigenul din aer dizolvnduse treptat n apa mineral cu care vine n contact.
37
Ape oligominerale
n contact cu aerul, apele carbogazoase pierd CO2 dizolvat. Reducerea

consecutiv a aciditii apei contribuie la precipitarea unor ioni, care n apa
acid se gsesc n stare solubil (Ca2+, Mg2+).
O alt metod ce apreciaz metaplazia unei ape minerale este
determinarea coloizilor din ap la diferite intervale de timp. Este de
preferat ca aceast determinare s se fac in paralel cu redoxul.
n cursul nvechirii apelor minerale se observ apariia unor agregate
formate din particule coloidale, care floculeaz ulterior dnd natere
coloizilor secundari.
O soluie adevrat conine particule cu dimensiuni sub un
milimicron, in timp ce in soluiile coloidale particulele pot atinge
dimensiuni de peste 100 milimicroni. Complexele cooidale din apele
minerale sunt formate din siliciu, aluminiu etc.
In apele minerale s-au evideniat aproape toate elementele chimice
cunoscute. Dintre acestea se comport ca anioni (sarcini electrice
negative) clorul, bromul, fluorul, arsenul, precum i ionii bicarbonic, sulfat
i fosfat.
Clorul (Cl-), extrem de rspandit in apele minerale, cu originea in
rocile sedimentare bogate in sare, in depozitele lagunare i in salinitatea
rezidual a unor roci, este foarte solubil sub forma de cloruri ale metalelor
alcaline sau alcalino-teroase.
Bromul (Br-) ii are originea in rocile sedimentare marine, deoarece
el se concentreaz in organismele marine (corali, spongieri, gasteropode
etc.) sub forma de compui organici cu rol biologic. Bromul din apele
fosile asociate zcmintelor de petrol are, de asemenea, origine biogen.
In apele minerale se gsete sub form de bromuri, in concentraii de cel
puin 5 mg/l. Sunt intalnite deseori concentraii de brom sub 15 mg/l in
zonele cu masive de sare i in apele de zcmint, ins exist i ape foarte
bogate in brom, ca, de exemplu, izvorul 1 de la Srata-Monteoru, cu 297
mg/l, la Bazna (bazinele 1 i 3) i la Bile Govora sonda 6) cu 75 mg/l, la
Vulcana-Bi, cu un coninut de 30 - 40 mg/l brom.
Iodul (I-) provine din rocile sedimentare organogene, cu alge i
diatomee foarte bogate in iod. Iodul prezent in apele fosile are, de
asemenea, origine biogen. Apele minerale iodurate trebuie s conin cel
puin 1 mg/l iod. Majoritatea izvoarelor de cur intern conin sub 10 mg/l
iod, dar in apele de zacmant (Bile Govora) pentru balneaie intalnim
concentraii de peste 40 mg/l.
38
Ape oligominerale
Fluorul (F-) apare in apele minerale din rocile fosfatice. Apele

minerale ce conin 5 mg/l fluor pot produce smalul dentar cu picele;
curele nu au valoare profilactic fa de cariile dentare.
Ionul bicarbonic (CO3H-) ii are originea in rocile sedimentare
carbonatate i impreun cu bioxidul de carbon dizolvat in apa mineral
asigur echilibrul acido-bazic ce condiioneaz prezena celorlali electrolii din ap. In apele minerale romaneti concentraia ionului bicarbonic
variaz de la 500 la 7000 mg/l. Concentraia minim de 726 mg/l anion
bicarbonic este obligatorie pentru ca o astfel de ap s fie incadrat in
categoria apelor bicarbonatate. De obicei, apele bicarbonatate sunt din
punct de vedere chimic ape mixte.
Ionul sulfat (SO4-) provine din zcmintele ghipsifere. Rocile
sedimentare conin sulfai de sodiu, calciu, magneziu etc. In apele
minerale sulfatate concentraia anionului sulfat trebuie s depeasc
proporia de 20% din totalul anionilor. Bacteriile pot transforma forma
oxidat a sulfului in altele mai reduse de tipul sulfurilor, tiosulfailor,
astfel c in apele sulfatate apar i astfel de forme mai reduse i chiar
hidrogen sulfurat.
Ionul fosfat (PO4-) provine din rocile sedimentare fosfatice (calcare
fosfatice, argile fosfatice), fosfatul de calciu (apatitul) fiind sursa
principal de fosfor din organism i din sedimente.
In clasificrile chimice ale apelor minerale nu sint definite apele cu
coninut mai ridicat in fosfai.
Dintre celelalte elemente prezente in apele minerale sunt cationi
(sarcini electrice pozitive) sodiul, potasiul, calciul, magneziul i fierul.
Sodiul (Na+), prezent in toate apele minerale, dar predominand in
cele srate, bicarbonatate sodice i sulfatate sodice, ii are originea in
salinitatea rezidual a rocilor sedimentare; clorura de sodiu este splat din
sedimentele marine i readus de apele in circulaie spre hidrosfera
marin. Apele fosile i cele care infiltreaz masivele de sare conin, de
asemenea, clorur de sodiu. Dac apa mineral ii are originea in roci
vulcanice, conine puin sodiu extras din feldspaii sodici sau sodicopotasici prezeni in aceste roci. Sodiul a aprut mai tirziu in apa oceanului
primitiv i nu este capabil s fac combinaii organice. In organism, dei
are tendina de a ptrunde in celule, este permanent pompat de acestea
printr-un mecanism metabolic, denumit pompa de sodiu.
Potasiul (K+), cu o concentraie mai mare in apele minerale
deoarece este reinut in rocile argiloase, provine din rocile de feldspat i
39
Ape oligominerale
mic, precum i din salinitatea rezidual a sedimentelor. Spre deosebire de

sodiu, care fuge" spre bazinele oceanice, potasiul este reinut in
sedimentele (argiloase). Raportul Na/K in apele minerale este de 10-20.
Prezent in apa oceanului primitiv in care a aprut viaa, potasiul este
ionul esenial al protoplasmei celulare i particip la toate reaciile
metabolice ale acesteia. Pompa de sodiu amintit mai sus este cuplat cu o
pomp de potasiu, in sensul c expulzia metabolic din celul a sodiului
are loc prin schimb cu atragerea in celul a potasiului.
Calciul. (Ca2+), prezent in multe ape minerale, mai ales in grupa
celor alcalino-teroase sau sulfatate calcice, provine din straturile geologice
(roci sedimentare calcaroase i ghipsuri) in care apa mineral, extrgand
cationul, este biogen. Organismele vii fixeaz calciul solubil din apa
mrilor, incorporandu-1 in structurile lor dure. Calciul are un rol
funcional deosebit in activitatea metabolic celular. Energia biotic
reine calciul in hidrosfer.
Magneziul (Mg++) este prezent in apele minerale de obicei impreun
cu calciul, apele alcalino-teroase conin atat calciu, cat i magneziu, in
apele amare acesta din urm fiind intalnit sub forma de sulfat de
magneziu. Marea bogie de magneziu i potasiu in apa oceanului
primordial explic participarea respectivilor anioni in numeroase reacii
enzimatice i metabolice celulare (de exemplu, asimilaia clorofilan,
proces ce st la baza vieii pe pmant, are loc numai in prezena
magneziului). Originea magneziului in apele minerale o gsim in rocile
dolomitice (carbonai dubli de calciu i magneziu). Apele minerale
utilizate in cura intern sunt considerate magneziene atunci cand
concentraia acestuia atinge, in general, 70-300 mg/l. In apele srate
concentrate intrebuinate, de obicei, in cura extern magneziul poate
atinge concentraii de pan la 6.000 mg/l (Sonda 1 de la Blteti).
Fierul (Fe++), cu origine in mineralele eruptivului, in magmatite
bazice, dar i in zcmintele sedimentare, este prezent in unele ape
minerale, denumite feruginoase numai dac concentraia sa depete 10
mg/l. In apele proaspete de izvor, fierul se gsete sub forma lui redus
(Fe++), dar in contact cu aerul apa se oxideaz repede, fierul bivalent
redus trecand in forma hidroxidului feric coloidal (Fe+++). Bicarbonatul
de fier este forma chimic sub care se gsete de obicei fierul in apa
mineral. Pierderea bioxidului de carbon prezent in ap contribuie la
precipitarea fierului, fenomen de care trebuie s se in seama in
tehnologia de imbuteliere a apelor minerale feruginoase. Dintre apele
40
Ape oligominerale
minerale romaneti cele mai mari cantiti de fier conin cele de la izvorul
Unirea din Vatra Dornei (49,7 mg/l) i de la Bile Usturoi din judeul
Maramure (313 mg/l). Apele minerale imbuteliate folosite ca ap de mas
sint prealabil deferizate.
Alturi de ionii menionai mai sus prezeni in apa mineral in
concentraii ce permit clasificarea chimic a acesteia dup importana
cantitativ a ionului respectiv, in apele minerale se mai gsesc, in stare
ionizat, in concentraii extrem de reduse, i alte elemente chimice din
grupa oligomineralelor. Aciunea lor biologic, foarte important, se
aseaman cu activitatea vitaminelor, catalizand, ca i ele, anumite reacii
enzimatice.
Deoarece lista oligoelementelor este foarte mare, vom enumera
numai pe acelea identificate in apele minerale i care au o valoare
biologic i terapeutic legat de curele hidrominerale.
Manganul (Mn++) are aceeai origine ca i fierul i este asociat
acestuia in apele minerale. Apele minerale de cur intern conin pan la 2
mg/l Mn. La Sangeorz-Bi, izvorul Hebe prezint ins o concentraie de
9,28 mg/l Mn, iar la Covasna apa imbuteliat conine 7,3 mg/l. Mn. Ca i
fierul, manganul se oxideaz in apa ce stagneaz, dar dup ingestie se
reduce din nou in intestin. Rolul biologic mai insemnat al manganului
const in sinteza de mucopolizaharide, in activitatea arginazei din ficat.
Manganul are efect hipoglicemiant i se comport i ca factor lipotrop.
Litiul (Li), rspandit in apele minerale, este reinut in circulaia lui
subteran, ca i potasiul, in malurile argiloase. Apele minerale cu o
concentraie de peste 3 mg/l Li sunt considerate ape litinifere. Dintre apele
minerale romaneti bogate in litiu menionm izvorul Matilda de la Bodoc
cu 5,3 mg/l, izvorul Maria de la Malna-Bi cu 5,6 mg/1, izvorul de la
Harghita cu 6.2 mg/l i izvorul de la Cain-Iacobeni cu o concentraie de
6,6 mg/l. Apele termale solubilizeaz uor litiul i, din punct de vedere
biologic, s-a demonstrat c litiul activeaz pompele de Na/K i Mg/Ca la
nivelul membranelor celulare. In indicaiile balneare mai vechi apele
litinate erau folosite in tratamentul gutei.
Aluminiul (Al3+) aflat in compoziia rocilor silicatice care formeaz
scoara Terrei se intalnete in cantiti mici in apele minerale sub aspectul
unor suspensii coloidaie. Dintre apele minerale romaneti cele mai mari
concentraii de aluminiu le au izvorul aa-numit de stomac" de la Harghita
(12,9 mg/l) i sonda 1 bis de la Biboreni (5,5 mg/l).
41
Ape oligominerale
Zincul (Zn2+) ii are originea in rocile sedimentare, apele minerale

din Romania coninand pan la 4 mg/l Zn. In organism zincul particip la
numeroase procese metabolice (de exemplu, la sinteza proteinelor).
Insulina conine, de asemenea, zinc, iar anhidraza carbonic, o enzim ce
contribuie la formarea acidului clorhidric in mucoasa gastric, este zincdependent.
Cuprul (Cu2+) ii are originea in rocile argiloase i apare in
concentraii reduse in apele minerale (de exemplu, in Frana, la Neris apa
mineral cu un coninut de 1,5 mg/l Cu este considerat ap cuproas). In
organism cuprul se gsete depozitat in ficat, el fiind folosit in mitocondrii
pentru sinteza citoeromoxidazei. Manganul, zincul i cuprul cru aparatul
insular pancreatic i au eficien terapeutic in diabetul zaharat.
Molibdenul (Mo) este, de asemenea, prezent in apele minerale. Cura
cu ape minerale sulfatate tinde s srceasc organismul in molibden, prin
creterea eliminrii acestuia. Xantinoxidaza, enzim implicat in
metabolismul purinelor, este molibden-dependent. Molibdenul mai
contribuie la pstrarea elasticitii pereilor arteriali.
Vanadiul (V), foarte activ biologic, apare i el in apele minarale (cea
mai mare cantitate de vanadiu, 9 mg/l, intalnit pan in prezent in ape
minerale se gsete la Reichenhall). Efectul biologic principal al
vanadiului const in activarea coenzimei vitaminei B1. Menionm c
vanadiul este contraindicat in profilaxia aterosclerozei.
Pe lang forma ionic, apele minerale mai conin sub aspect
nedisociat (neionizat) siliciu, bor i titan.
Siliciul (Si), prezent in rocile silicatice ce compun scoara
pmantului, solubil in apele minerale termale sau alcaline este foarte slab
reprezentat in apele minerale. Deoarece molecula de acid silicic se
asociaz in forme macromoleculare, siliciul din apa mineral trece
extreme de uor in starea de sol coloidal (silicai alcalino-teroi). Siliciul
din apa mineral ii are originea in rocile sedimentare argiloase.
Concentraii de 10-120 mg/l Si sint obinuite in apele noastre minerale.
Dei nu este demonstrat un efect biologic direct al siliciului in
ateroscleroz, s-a constatat scderea siliciului in peretele arterial la
varstnici i in ateroscleroz.
Borul (B) ii are originea in legtur cu activitatea vulcanic a zonei
respective i dozat ca acid metaboric (HBO2) este prezent in apele
minerale in concentraii ce pot avea, uneori, efecte toxice, limita sa
42
Ape oligominerale
superioar-admis pentru apa de but fiind de 0,5 mg/1. Apele minerale cu

o concentraie de peste 5 mg/l B sunt considerate ape borice.
Unele gaze prezente in apele minerale naturale au efecte
farmacodinamice dovedite, folosite in scopuri terapeutice. Gazele, din
natur provin fie din reacii chimice generate de metamorfismul rocilor
magmatice (bioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, hidrogenul, metanul),
fie din procesele metabolice ale substanelor organice care producmetan,
hidrogen, bioxid de carbon i acid sulfuric. Unele gaze, cum este radonul,
ii au originea in procesele radioactive.
Bioxidul de carbon (CO2) din apele denumite carbogazoase este
legat de fenomenele vulcanice. Aureola mofetic a lanului vulcanic
Climani-Harghita aprovizioneaz cu bioxid de carbon toate borvizurile"
din zon. Gazul menine echilibrul hidroelectrolitic al apei minerale
proaspete. Pierderea lui in atmosfer i contactul apei minerale
carbogazoase cu aerul sunt urmate de precipitarea fierului, calciului i
magneziului din ap.
Studiile asupra secreiei gastrice au dovedit c, in principiu, orice
ap alcalin ingerat tamponeaz aciditatea sucului gastric prin anionii
bicarbonici pe care-i conine; ulterior, mecanisme de contrareglare
exercit un efect gastrosecretor secundar.
Apele alcaline simple sint rare. La Slnic-Moldova, in Valea
Ciungetului, exist un izvor ce se apropie de apele alcaline simple. Pe ciini
cu stomac Pavlov aceast ap inhib secreia gastric (Cociau E.)
cercetri clinice au demonstrat eficiena curei in gastritele hipoacide i in
boala ulceroas (Kahane S.).
La obolani cu ulcer gastric experimental provocat prin zaharoz s-a
pus in eviden un efect profilactic antiulceros (Cociau E.).
La bolnavi i pe loturi de cobai apa din Valea Ciungetului inhib
aciditatea peptic, reduce anhidraza carbonic din mucoasa gastric i
stimuleaz secreia de mucin, crescand astfel capacitatea de aprare a
mucoasei la agresiunea clorhidro-peptic (Stoicescu C).
Majoritatea apelor alcaline din ar sunt ape mixte, teroase i
carbogazoase. Din aceast categorie fac parte borvizurile calcice, folosite
pe scar larg i ca ape de mas.
Astfel, apele de la Borsec au fost studiate cu precdere de-a lungul
anilor, constatandu-se efectele gastrosecretor i de cretere a aciditii
sucului gastric.
43
Ape oligominerale
Apa de Bodoc are aciune farmacodinamic asemntoare. Apele de

la Lipova, Bilbor i Zizin stimuleaz secreia i cresc aciditatea sucului
gastric.
Intensitatea rspunsului gastrosecretor este imprimat de raportul
CO3H2/CO3HNa din apa mineral respectiv, de concentraia in Ca++,
precum i de reactivitatea bolnavului (C. Stoicescu).
Apele carbogazoase de la Buzia (izvoarele Republica, Phenix i
sonda nou) stimuleaz i ele secreia gastric (Cociau E.).
Studiul activitii enzimelor digestive a artat c, in contact cu sucul
duodeno-pancreatic recoltat de la bolnavi, apele alcaline stimuleaz
activitatea triptic.
Cationul de calciu, prezent in mod obinuit in aceste ape minerale,
are un rol important in activarea tripsinogenului in tripsin activ, aa cum
s-a remarcat in incubaii ale sucului intestinal cu soluii calcice.
Digestia amilolitic este, de asemenea, stimulat de apele alcaline
mixte. Efectul se datorete prezenei ionilor bicarbonic, calcic i
magnezian.
Din cercetrile referitoare la aciunea farmacodinamic asupra
hepatocitului i colerezei (secreia de bil) a rezultat c apele alcaline
mixte au un efect trofotrop i de stimulare a proceselor oxibiotice
hepatocitare.
Concentraia mare de bioxid de carbon din apa mineral reduce ins
glicogenul hepatic i inhib sistemul enzimatic de reinnoire a
fosfolipidelor hepatice. De aceea se recomand ca in hepatite cura
hidromineral s se fac cu ap vanturat, fr bioxid de carbon.
Cura cu apele minerale alcaline ce imbogesc ficatul in glicogen are
efecte coleretice. Curele minerale cu ape alcaline hipotone cresc colereza
i dilueaz bila.
Prezena bicarbonatului de sodiu in stomac crete colereza
(Blceanu Gh.), ca de altfel i Ca++ i Mg++ din apa mineral
(Amelung W.).
Folosindu-se metoda experimental a fistulelor cronice biliare
(Eichler-Latz), numeroi cercettori au raportat efecte coleretice cu apele
de tip alcalin de la Borsec, Bodoc, Bohol, Valea Ciungetului, Tinca, Bile
Tunad etc.
Exist deci in timpul curei cu apele alcaline un schimb permanent
polivalent ionic intre diferite compartimente funcionale. Azotul ureic
urinar crete, apele alcaline favorizind eliminarea urinar de azot Efectul
44
Ape oligominerale
apelor biearbonatate asupra echilibrului acidobazic al organismului. La

incrcarea cu valene alcaline, intr-o prim etap excesul este tamponat de
sistemele tampon sanguine, anionul bicarbonic intr in compartimentul
celular in schimbul anionului fosfat, care iese din celule; excesul alcalin
este eliminat prin urin.
Exist deci in timpul curei cu apele alcaline un schimb permanent
polivalent ionic intre diferite compartimente funcionale. Azotul ureic
urinar crete, apele alcaline favorizand eliminarea urinar de azot.
Experimentele cu ape alcaline romaneti pe loturi de obolani i
caini cu fistule cronice urinare, cu dozarea zilnic a eliminrilor de valente
acide sau alcaline, au artat c in primele 4-5 zile de cur se reduc
eliminrile de valene acide, urmeaz apoi creteri progresive de valene
alcaline pan in ziua a 15-a, dup care debitele alcaline scad progresiv,
dei cura se continu (Stoicescu C).
Efectul hipoglicemiant al curelor cu ape alcaline a fost demonstrat de
mult timp (Phannenstiel W.).
Ca mecanisme de aciune sint incriminate creterea glicogenogenezei
hepatice i potenarea aciunii insulinice.
Efecte hipoglicemiante s-au observat dup cure cu ape de Bodoc,
Poiana Negri, Malna-Bi i Borsec.
Pe loturi de obolani s-a demonstrat c apa de la Lipova are efect de
protecie in diabetul aloxanic (Stoicescu C, Birc Valeria, 1980).
Au fost remarcate efecte asupra metabolismului lipidic al apelor de
la Slnic-Moldova (sonda 2) i Bilbor (sonda 5), constind in reducerea
acizilor grai liberi din sange (Stoicescu C).
Studii mai vechi au menionat scderi ale colesterinemiei dup cure
cu apele de la Bodoc, Malna-Bi i Borsec.
Efecte protectoare fa de conflictul alergen-anticorp au fost
observate clinic i demonstrate experimental pe loturi de cobai
sensibilizai cu ser de cal (Stoicescu C, Birc Valeria) dup apele alcaline
de la Slnic-Moldova (sonda 2), Poiana Vinului, Bodoc, Bilbor (sonda 5),
Poiana Negri, Zizin, Malna-Bi, Covasna (sonda 7), cu diferene fa de
martori intre 45% i 69%.
Animalele sensibilizate i tratate cu aceste ape minerale au avut, de
asemenea, o reacie mai redus la testrile cu histamin i acetilcolin.
45
Ape oligominerale
METODE DE UTILIZARE BALNEAR A APELOR ALCALINE

Apele minerale ca factor terapeutic - se utilizeaz cel mai frecvent
in cura intern (crenoterapie) dar, in funcie de coninut, i in cura extern,
pentru bi, prin inhalaii, irigaii etc.
Dei cura cu ape minerale poate utiliza tehnici variate i
individualizate, in funcie de tipul i stadiul bolii, ca i de reactivitatea
bolnavului, exist o schem general pentru conduita tratamentului.
Cura intern constituie tratamentul de baz in afeciunile digestiv,
metabolice i urinare.
Menionm unele reguli generale privitoare la tehnica acestei cure:
In staiune apa mineral trebuie but la izvor. Numai cand bolnavul
este imobilizat la pat, cura poate fi fcut in camer sau pe teras,
utilizand ap proaspt recoltat de la izvor.
Cura in poziie clinostatic ajut evacuarea stomacului i este util in
ptozele gastrice.
Doza de ap prescris va fi but in inghiituri mici, repetate in ritm
de 2-3 pe minut. Acest ritm crete tolerana gastric fa de apa mineral.
Apele se administreaz, de obicei, la temperatura lor natural.
Inclzirea prealabil la baie marin este indicat in formele spastice
digestive i biliare; constipaiile atone i curele de diurez beneficiaz de
apa rece.
Orarul administrrii dozelor este corelat cu cel al meselor, in general,
folosindu-se trei prize pe zi. Prima doz se ia dimineaa, pe stomacul gol,
cea de-a doua inaintea mesei de prinz, iar ultima inaintea cinei.
Ritmul dozelor poate fi schimbat in curele ce au ca obiect diurez, la
bolnavii cu anastomoze gastrointestinale etc.
Prin utilizarea difereniat a unor decalaje de timp fa de ora mesei,
priza de ap mineral poate produce efecte farmaco-dinamice diferite.
Astfel, o ap alcalin ingerat cu o or inainte de mas, prsind mai
repede stomacul, exercit de la nivelul duodenului un efect inhibitor
asupra secreiei gastrice. Ingerat ins numai cu 30 minute inaintea mesei,
ea rmane impreun cu alimentele un timp mai indelungat in stomac i
exercit un efect excitosecretor asupra secreiei gastrice.
Cantitatea pe 24 ore trebuie raportat cu aproximaie la greutatea
bolnavului. Dup formula Nievre (Vichy), cantitatea de ap prescris in ml
pe 24 de ore rezult din greutatea bolnavului in kg multiplicat cu 10. De
exemplu: 70 kg x 10 = 700 ml ap mineral / 24 ore.
46
Ape oligominerale
Vinevski recomand cite 3,3 ml/kg corp pe doz, de exemplu 70 kg

x 3,3 = 221 ml pe doz.
In curele de diurez cantitatea de ap mineral este mult crescut
peste doza obinuit, putand fi chiar triplat.
Dei cantitatea zilnic total este, de obicei, fracionat in trei prize,
exist obiective speciale ce pot multiplica numrul prizelor, precum i
cantitatea de ap pe fiecare doz.
Tabel orientativ privind numrul prizelor zilnice i repartiia
cantitii de ap pe doz:
Prizele mai mari (400-500 ml) vor fi ingerate fracionat, in timp de

30-40 minute.
Menionm c, atunci cind se urmrete un contact mai indelungat al
apei minerale cu mucoasa esofagului inferior, se vor recomanda prize mici
de ap. Inceputul unei cure hidrominerale se face cu doze mai mici (1/4
sau 1/2 pahar), apoi cantitatea crete progresiv cu fiecare zi in funcie de
tolerana bolnavului.
In caz de intoleran gastric sau spasm piloric, doza de inceput se va
administra de dou ori sau chiar o singur dat pe zi. Doze mici se
mai recomand in cazul prescrierii de ape minerale mai concentrate.
In constipaia aton i atonia veziculei biliare sint indicate i ape
clorurate sodice sau sulfatate magneziene, a cror concentraie depete
15 g/l, intr-o singur doz, dimineaa pe stomacul gol.
La bolnavii cu staz biliar se recomand administrarea
intraduodenal a 200-300 ml ap mineral inclzit, la intervale de 3-4
zile, totalizandu-se 10-12 tubaje terapeutice cu apa mineral.
Dac prin cura intern se urmrete drenarea veziculei biliare, apa se
prescrie in dou prize, inaintea mesei principale. Prima priz, administrat
cu 60-90 minute inainte de mas, contribuie la umplerea colecistului, iar
cea de-a doua, administrat cu numai 30 minute inaintea mesei, ajut
evacuarea acestuia.
Administrate imediat i repetat dup mese, apele alcaline exercit un
efect trector de tamponare a aciditii gastrice.
47
Ape oligominerale
Durata unei cure interne este de 18-21 zile, dar, adeseori, aceast
perioad de timp este total insuficient. Nu trebuie omis faptul c efectul
terapeutic se datorete antrenrii mecanismelor de homeostatare i c
aceast antrenare este variat in timp dup calitatea apei i dup
reactivitatea bolnavului.
Alteori cura se va intrerupe dac apar reacii balneare nedorite.
Prelungirea excesiv a unei cure hidrominerale poate provoca fenomene
de saturaie.
Procesul de adaptare a organismului condiioneaz repetarea curelor,
precum i intervalul dintre ele. Acest interval nu va fi mai scurt de cateva
luni, dac curele se fac in staiunea balnear.
Cura extern constituie tratamentul de baz in afeciunile aparatului
locomotor, sistemului nervos, aparatului genital i aie pielii.
Tratamentul se aplic in vane sau in bazinele alimentate cu ap
mineral. Termalitatea apei din baie este corectat fie prin inclzire, fie
prin rcire, dup nevoie.
In baia mineral se exercit, pe ling efectul termic, un efect
mecanic, ce const in puterea de ridicare a corpului in ap.
Un subiect in greutate de 70 kg va cantri in baie numai 7,9 kg, iar
intr-o baie cu ap srat concentrat greutatea lui relativ va fi de numai
2,8 kg. In aceast situaie micrile active sant facilitate, ca dealtfel i
mobilizarea pasiv a segmentelor corpului.
Un alt efect este datorat presiunii hidrostatice a apei din baie, care se
exercit asupra prilor moi ale corpului: abdomen, vene periferice.
Prin insumarea efectelor termice, mecanice i chimice asupra pielii
sunt stimulate indeosebi metabolismul i hemodinamica.
In bile la cad bolnavul trebuie s evite micrile inutile, dac baia
este carbogazoas sau sulfuroas, gazele pierzindu-se prin agitarea apei.
In cazul prescrierii micrilor sistematice sau masajului sub ap,
terapia in bazine reprezint forma cea mai potrivit.
O baie dureaz, in general, 15-30 minute, dup efectuarea ei
recomandandu-se un repaus, mai indelungat in cazul astenicilor sau al
bilor fierbini.
O cur de bi minerale este alctuit dintr-o serie de 18-20 bi
ordonate sistematic, cu pauze de cate o zi dup cateva bi, pauzele
practicandu-se, mai ales, la inceputul curei.
Aceste recomandri generale vor fi intotdeauna individualizate de la
caz la caz.
48
Ape oligominerale
BIBLIOGRAFIE
1. Cura Balneoclimatic- indicaii i contraindicaii. Ministerul Sntii Institutul
de Medicin Fizic, Balneoclimatologie i Recuperare Medical, Autori: Aniei Lidia,
Baican Ileana, Chirvasie Lidia, Conu A., Degeratu Cornelia, Dumitrescu Stelian, Florian
Mariana, Samson Sanda Gheorghievici, Gavrilescu Mihaela, Hoanc Vasile, Kiss
Jaroslav, Luca I., Lucescu Viorel, Lungu Petre, Moldovan Yolanda Solange, Musta
Eugen, Persache Carmen, Robo Gavril, Rdulescu Andrei, Sbenghe Tudor, Swoboda
Didlolf, Swoboda Mariana, Sdic Laurian, Teleki Nicolae, Teodorescu Elena, Teveanu
Eugen, Colectiv de redacie: Degeratu Cornelia, Ivnescu Traian, Moldovan Solange,
Baican Ileana, Editura medical. Bucureti (1986).
2. Indicaii i contraindicaii de trimitere la cur balneoclimatic Ministerul
Sntii, institutul de Medicin Fizic, Balneoclimatologie i Recuperare Medical,
Autori: Agrbiceanu T., Andrie Maria, Andrie V., Baican Ileana, Bazilescu Irina,
Berceanu St., Berlescu Elena, Chirvasie Lidia, Conu A, Degeratu Cornelia, Dinculescu
Tr., Gheorghiu N.N, Hoanc V., Ivnescu Tr., Milcu t., Moldovan Solange, Persache
Carmen, Pilat I., Robo G., Sbenghe T., Stoicescu C., Sdic L., Teleki N., Voiculescu
Camelia; Colectiv de Redacie: Dinculescu Tr., Teleki N., Berlescu Elena, Drgan M.,
Ivnescu Tr., Sbenghe T., Editura medical. Bucureti (1975).
3. APELE MINERALE I NMOLURILE TERAPEUTICE DIN R.P./R.S.
ROMN - Ministerul Sntii - Institutul de Balneologie i Fizioterapie Editura
medical, Bucureti (Vo1 II 1965; Vol III 1970; Vol. IV - 1973).
4. STUDII I CERCETRI DE BALNEOLOGIE I FIZIOTERAPIE - Ministerul
Sntii - Institutul de Balneologie i Fizioterapie Editura medical, Bucureti (Vo1
V 1963; Vol VII 1965; Vol. X 1969; Vol. XI - 1972).
5. Munteanu, C., Cintez Delia Cercetarea tiinific a factorilor naturali
terapeutici, Editura Balneara, ISBN 978-606-92826-8-7, 2011
6. Chadzopulu A., Adraniotis J., Theodosopoulou The therapeutic effects of mud
(2011) Progress in Health Sciences, Vol. 1(2), p.132-136
7. Teodoreanu, E., Grigore, L., Stoicescu, C., Munteanu, L., Teleki, N. (1984), Cura
balneoclimatic n Romnia, Editura Sport-Turism, Bucureti.
8. Gheorghievici Liana M. - The contribution of the Micro- and Macrophytes to the
Genesis of Therapeutic Mud from Lake Techirghiol, Romania, Balwois 2010, Ohrid
Republic of Macedonia, 25,29 May 2010
9. Gheorghievici Liana M., Pompei Iulia, Gheorghievici G., Tnase I. The
influence of abiotic factors on suppliers of organic matter in the peloidogenesis process
from Lake Techirghiol, Romania, AACL Bioflux, Vol.5 issue 1, (2012), p. 69 78
10. Teleki N., Munteanu L., Bibicioiu S. (2004) Romnia Balneara, Ghid pentru
medicii de familie i pentru medicii specialiti, Bucureti,
11. Delia Cintez, Horia Lzrescu, Consuela Brilescu, Iulia Bunescu, Anatoli
Covaleov, Sebastian Diaconescu, Augustin Dima, Liviu Enache, Carmen Enescu,
Dorina Farca, Gina Glbeaz, Victoria Marcu, Lucian Mirescu, Ana Munteanu, Liana
49
Ape oligominerale
Piu, Daniela Poenaru, Adrian Popa, Simona Popescu, Iuri Simionca- Ghidul Balnear,
Ediia I, 2011, Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie,
12. Surdu Olga (2007). Studiu histologic comparativ al aciunii nmolului sapropelic
de Techirghiol asupra tegumentului. Universitatea Ovidus Constana, Facultatea de
Medicin, General, Tez de doctorat, 2007
13. Marin Viorica, Surdu Olga, Profir Daniela, Demirgian Sibel Peloidotherapy in
Osteoarthritis Modulation of Oxidative Stress, p.143-156, published in Osteoarthritis
Diagnosis, Treatment and Surgery, Edited by Qian Chen, ISBN 978-953-51-0168-0,
Hard cover, 404 pages, Publisher: InTech, Published: March 02, 2012, DOI:
10.5772/2400
14. Munteanu, C., Dumitracu Mioara Nmoluri terapeutice, Balneo-Research
Journal, Vol.2 (2011), nr.3, Editura Balneara, ISSN 2069-7600
15. Munteanu, C., Lzrescu, H., Munteanu Diana Bioclimatul solicitant de cmpie
Staiunea balneoclimateric Amara, Balneo-Research Journal, Vol.2 (2011), nr.2,
Editura Balneara, ISSN 2069-7600
16. Dumitracu Mioara Artemia salina, Balneo-Research Journal, Vol.2 (2011),
nr.4, Editura Balneara, ISSN 2069-7600,
17. Pretorian, Suzana Calitatea destinaiei Staiunea Sovata, Romania, BalneoResearch Journal, Vol.3 (2012), nr.2, Editura Balneara, ISSN 2069-7600
18. Munteanu, C., Cintez Delia, Pretorian Suzana, Lzrescu H., Hoteteu, M.,
Munteanu Diana Strategie de cercetare a calitii terapeutice a nmolului i apei srate
din Lacul Ursu Sovata, Balneo-Research Journal, Vol.3 (2012), nr.2, Editura Balneara,
ISSN 2069-7600
19. Feru, Adrian Ghidul apelor minerale naturale, Cluj-Napoca: Risoprint, 2012,
ISBN: 978-973-53-0850-6
20. MASTER / CURS BALNEOLOGIE, SEMESTRUL II, 2009
http://www.scribd.com/doc/26960203/Curs-Balneologie#page=12
21. http://www.medicultau.com/sanatatea-familiei/pielea/terapia-cu-namolpeloidoterapia/ tratarea-cu-namol-a-bolilor-de-piele.php
22. http://www.naturephoto-cz.eu
23. http://balneoclimateric.blogspot.com
24. www.inrmfb.ro
25. http://bioclima.ro/RJournal.htm
26. http://turism.turdainfo.ro/index.php/Lacurile-sarate/lacurile-sarate.html
27. http://www.pellamar.com/
28. http://www.desprespa.ro/
29. http://www.earthtimes.org/pollution/biodiversity-water-quality-pollution/685/
(IMAGINE COPERTA IV)
50
Ape oligominerale
CUPRINS
1.
2.
3.
4.
5.
6.
INTRODUCERE
IMPORTANA TERAPEUTIC A APELOR OLIGOMINERALE
INDICAII I CONTRAINDICAII TERAPEUTICE
DATE TIINIFICE PRIVIND ACIUNEA TERAPEUTIC
METODE DE UTILIZARE BALNEAR A APELOR OLIGOMINERALE
BIBLIOGRAFIE
ISBN 978-606-93159-4-1
Published by
Editura Balnear - http://bioclima.ro
E-mail: secretar@bioclima.ro
B-dul Ion Mihalache, 11A, Sector 1, Bucharest, Romania
51
52
Ape oligominerale

Ape Oligominerale

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ape Oligominerale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Delia Cinteza Daniela Poenaru Diana Munteanu

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a Romniei

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Abordarea oricrui subiect cu rigoarea conceptelor fizico-chimice

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Apa i srurile sunt indispensabile n toate procesele chimice i fizice

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

n general, cantitatea de ap dintr-un esut depinde de raportul dintre

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

n spaiul tridimensional, moleculele 1-4 sunt dispuse n vrfurile unui

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Apariia monomerilor, care ptrund n spaiile intermoleculare ale

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

IMPORTANA TERAPEUTIC A APELOR OLIGOMINERALE

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

cantitate apreciabil de ap , n afara cantitii de ap care se formeaz prin

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Gradul sczut de duritate (de mineralizare) a apei se coreleaz cu o

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

vietii. Acestea participa la toate procesele de schimb si sunt deosebit de

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca este o legatura intre deficitul de

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

/ig Co. Excesul de Co produce fenomene toxice. Co este necesar in

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Deficitul duce la: anemie, oboseala, paloare, inapetenta,

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Fosforul, ca si Fe, nu va putea fi folosit in organism decat cu ajutorul

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Hipermagnezemia tulbura metabolismul Ca, producand scaderea

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

lichidele organismului si in procesul de digestie, in reglarea diurezei etc.

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

este implicat direct in dezvoltarea organelor de reproducere, actioneaza

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Aceste 11 elemente insumeaza peste 99,7% din componentii

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Mg2+). In aceeai categorie, sunt incluse i metalele tranziionale cu o

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Moleculele de ap, reacioneaz cu ionii metalici formnd aquaioni cu

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Cantitatea minim n microelemente eseniale necesare organismelor

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Hipofosfatemia conduce la modificarea raportului Ca/P i la apariia

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Potasiul este un determinant major al volumului celular i al

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

hidrolaze, kinaze, decarboxilaze, transferazele. Toate substituie Mg n

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Utilizarea n acest scop a mijloacelor terapeutice igienico-dietetice,

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru

mineralizaia total a apei minerale, respectiv de aportul cantitativ global de

DATE TIINIFICE PRIVIND ACIUNEA TERAPEUTIC

n practica curent de folosire a factorilor naturali ca mijloc terapeutic,

Diana Munteanu Constantin Munteanu Delia Cintez Daniela Poenaru