Universitatea Dunărea de Jos din Galați Con-

versie Biologie

Proprietățile biologice ale apei

Profesor: Docan Angelica Ionelia

Studenti: Dumitrescu Flavius
Fluieraș Elena
Vîrtej Oana
Viziru Victoria
 APA IN SISTEMELE BIOLOGICE
 Apa este substanţa cu cea mai mare răspândire pe glob, acoperind
aproximativ 70% din suprafaţa Pământului.
 Se găseşte atât în atmosferă cât şi în subsolul planetei, precum şi în
toate organismele animale şi vegetale, luând parte la organizarea
structurală şi la activitatea metabolică a acestora.
 Structura apei
Structura atomică şi electronică a
moleculei de apă
Molecula de apă este formată din doi
atomi de hidrogen legaţi covalent de un
atom de oxigen.
Atomii constituenţi ai moleculei de apă
se găsesc în acelaşi plan, legăturile cova-
lente O – H au o dimensiune de cca.
0,99 Å, iar unghiul dintre ele este de
aproximativ 1050
Apa potabilă NU trebuie să conţină organisme animale,
vegetale şi particule vizibile cu ochiul liber.
Din punct de vedere biologic, apa are numeroase
proprietăți indispensabile proliferării vieții, care o
deosebesc de celelalte substanțe. Apa își îndeplinește
acest rol, permițând compușilor organici să reacționeze în
moduri care să permită în cele din urmă replicarea. Este
un bun solvent și are o tensiune superficială ridicată,
permițând astfel mișcarea compușilor organici și a
organismelor vii.
Apa proaspătă are densitatea maximă la
4°C, această densitate scăzând pe mă-
sură ce apa se răcește, se încălzește sau
îngheață. Fiind o moleculă polară stabilă
dominantă în atmosferă, joacă un rol
important în absorbția radiației infraroșii,
crucială în cadrul efectului de seră, fără
de care temperatura medie la suprafața
Terrei ar fi de -18° Celsius.
Apa are de asemenea o căldură specifică
neobișnuit de mare, care joacă mai
multe roluri în reglarea climatului global
și regional, precum Curentul Golfului,
permițând existența vieții. Deoarece ab-
soarbe foarte mult infraroșiile, are o
foarte ușoară nuanță albastră, datorită
eliminării unei mici cantități de lumină
roșie care o traversează. Culoarea albas-
tră poate fi observată numai când apa
este în cantitate mare, de exemplu în
lacuri, mări sau oceane.
Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de
vedere chimic cu amoniacul, și dizolvă multe tipuri
de substanțe, precum diferite săruri și zahărul, și fa-
cilitează reacțiile chimice ale acestora, lucru care
permite metabolismele complexe.
Unele substanțe însă nu se amestecă cu apa, cum e de
exemplu petrolul, și alte substanțe hidrofobe.
 Apa în biosisteme

Conţinutul şi repartiţia apei în organismele vii

 Apa este solventul universal şi se găseşte în toate organismele vii, în

procente diferite.
 Pentru organismul uman apa reprezintă 65-70% şi în jur de 60%
pentru cel animal.
 In Tabelul d mai jos este prezentat conţinutul de apă pentru diferite
animale.

Organism animal Conţinut apă

[%]
taurine 60,4
suine 58,0
ovine 60,0
cabaline 60,0
pasări 56,0
 Se face o clasificare a apei din organismele superioare după mai multe
criterii:
1. După locul unde se sflă în raport cu celulele, apa poate fi:
 intracelulară (70%)
 extracelulară (30%): - interstiţială sau extravasculară (23%)
- circulantă sau vasculară (7%)
2. In funcţie de distribuţia in ţesuturi apa este:
 tisulară
 extratisulară sau cavitară, ca de exemplu în cazul umorilor apoase
şi sticloase, lichidului cefalorahidian şi al sângelui.
3. Din punct de vedere al interacţiei cu macromoleculele biologice avem:
 apă liberă
 apă legată sau structurată - se fixează în cea mai mare parte prin
hidratare pe grupările hidrofile (polare) ale proteinelor, acizilor nucle-
ici, glucidelor şi lipidelor.
4. După provenienţa în organism apa poate fi:
 exogenă - introdusă din exterior,şi
 endogenă - rezultată din procesele metabolice prin oxidare aerobă.

 In mediul intracelular au loc reacţiile caracteristice materiei vii, din

acest motiv este necesar să se cunoască starea apei intracelulare
(citoplasmatice), care reprezintă 55% din totalul apei din organism.
 Cercetările experimentale au condus la concluzia că o fracţiune 5-
10% din apa citoplasmatică prezintă proprietăţi total diferite de apa
lichidă, având un grad superior de ordonare. Această fracţiune este
apă legată (apă structurată).
 In raport cu proprietatea specifică pe care o prezintă, apa
citoplasmatică poate fi:
 apă fixată - rezistă la deshidratare;
 apă nesolvatată – nu are proprietăţile unui solvent;
 apă necongelată – nu îngheaţă chiar la temperaturi mai scăzute de
–200C;
 apă netransferabilă osmotic – nu este transferată prin membrana
celulară în cadrul schimburilor osmotice dintre celule şi mediu.
 Restul de apă citoplasmatică (până la 55%) este parţial legată sau
liberă.
 Apa legată joacă un rol important în desfăşurarea proceselor
biologice.

Distribuţia apei în ţesuturi

 Conţinutul de apă dintr-un ţesut depinde de raportul dintre

cantitatea de colesterol, care este hidrofil, şi cantitatea de acizi
nucleici care sunt hidrofobi, raport cunoscut sub numele de
coeficient lipocitic.
 Se constată că un organ sau ţesut are un conţinut de apă mai
ridicat cu cât este sediul unor procese metabolice mai intense. De
exemplu, ţesuturile embrionare conţin apă în proporţie de 97%, la
fel ca şi celenteratele.
 Procesele anabolice scad cu vârsta, ceea ce determină şi o scădere
a cantităţii de apă cu vârsta. Astfel, dacă la copii nou născuţi
conţinutul de apă este de 76%, în cazul femeilor peste 60 de ani
procentul de apă este doar de 46%.
 In Tabelul 2 sunt prezentate valori ale procentelor de apă din
diferite ţesuturi.

Ţesut Apa Ţesut Apa

[% din masa] [% din masa]

păr 4 muşchi 76
dentină 9 inima 77
schelet 30 creier 77
ţesut adipos 30 rinichi 78
cartilaj 50 plămâni 81
ţesut nervos (subst. 70 ţesut nervos 85
albă) (subst. cenuşie)
ficat 75 plasma sangvină 93
pancreas 75 ţesut embrionar 97
 Importanţa apei în sistemele biologice

 Apa, datorită conţinutului ridicat în organismele vii şi a propri-

etăţilor sale structurale şi fizico-chimice, poate fi considerată “ma-
tricea vieţii”, ea intervenind în toate procesele vitale.
 este solventul universal al materiei vii atât la nivel interstiţial cât
şi intracelular.
 în interiorul celulelor are rol de mediu de dispersie, intervenind
într-o serie de reacţii biochimice, cum ar fi hidroliza, şi se
formează ca produs final al oxidărilor biologice.
 este mediul de transport al substanţelor (molecule, ioni, macro-
molecule, etc) de la un organ la altul, prin intermediul fluidelor
circulante extracelulare şi de eliminare a produşilor de dezasimi-
laţie în afara organismului, în procesele de micţiune şi transpi-
raţie.
 are rol de protecţie mecanică a sistemelui nervos central sau al
embrionului.
 constituie mediu de suspensie al unor celule libere, ca de exemplu
elementele figurate ale sângelui, spermatozoizii,etc.
 datorită proprietăţilor sale: căldura specifică ridicată, căldura
latentă de vaporizare mare şi a conductivităţii termice ridicate, apa
are şi un rol de protecţie a organismului faţă de variaţiile termice ale
mediului, contribuind astfel la procesele de termoreglare ale
homeotermelor.

 In concluzie, apa fiind o substanţă cu structură complexă şi cu

proprietăţi deosebite, joacă un rol important în desfăşurarea
proceselor vitale, fiind indispensabilă vieţii.
Rolul apei în organism și importanța unei
hidratări corespunzătoare (via TED)

https://fb.watch/a_bDicAWy_/
Vă mulțumim pentru atenție!