COMPOZITIA LICHIDULUI EXTRACELULAR SI INTRACELULAR.

ECHILIBRUL HIDRIC

Echilibrul hidric

Echilibrul hidric este un proces dinamic la omul sanatos si reprezinta egalitatea intre aportul si pierderile
de apa.

Aportul zilnic de apa depinde de:

1. Necesitatile organismului-statusul de hidratare

2. Temperatura mediului extern

Sursele de apa sunt:

1. Exogene (bauturi, mancare)

2. Endogene (metabolism celular)

Media aportului de apa este de 1500-2000 ml/zi.

Eliminarile de apa cresc exponential in efort fizic sau in functie de temperatura mediului extern (creste la
temperaturi marite). Excretia apei are loc la multe niveluri: rinichi, piele, plamani, tub digestiv. Cel mai
mare procent de eliminare de apa este realizat de catre rinichi. Apa care difuzeaza lent si continuu prin
piele si mucoasa respiratorie si se evapora reprezinta perspiratia insensibila. Pe langa perspiratia
insensibila mai exista si o alta forma de eliminare a apei prin piele, aceasta fiind reprezentata de
transpiratie. Transpiratia reprezinta eliminarile de apa la nivelul glandelor sudoripare, deci este total
diferita de perspiratia insensibila.

Organismul uman adult contine aproximativ 60 % lichid, reprezentat in principal printr-o solutie apoase
de ioni si alte substante. Cu toate ca cea mai mare parte a acestui lichid se afla in interiorul celulelor si
este denumit lichid intracelular, aproximativ 1/3 se afla in spatiile din afara celulelor si este denumit
lichid extracelular. Lichidul extracelular este in miscare permanenta in interiorul organismului. Este
transportat rapid in sangele circulant, fiind ulterior distribuit intre sange si lichidele tisulare consecutiv
difuziei prin peretii capilari.

Procentul de 60% de apa totala din organism este mai ridicat la tineri si scade cu varsta. In decursul
primului an de viata se observa o scadere rapida a apei totale si a apei extracelular din organism rumata
de o scadere mai lenta a apei extracelulare mai tarzi in copilarie.

Embrion 97 % -- Fetus 85 % -- Copil 80 % -- Adult 60 % -- Varstnic 55 %

Dupa pubertate, procentul de apa din organism difera pe sexe: la barbati 60 % si la femei 50 %. Procentul
de apa mai ridicat la barbati se datoreaza masei musculare mai dezvoltate, muschiul fiind un tesut bogat
in apa. De asemenea, la barbati tesutul adipos este mai redus, acest tesut continand un procent mai mic
de apa.

Tesuturi bogate in apa: muscular 75%, glandular 80%, renal 80%, cerebral 85%

Tesuturi sarace in apa: smaltul 0.2%, dentina 1%, osos 22%, adipos 35%

Regula de 60-40-20

60 % din greutatea corpului este apa

40 % din greutatea corpului este lichidul intracelular

20 % din greutatea corpului este lichidul extracelular

Lichidul extracelular contine ioni si elemente nutritive necesare intretinerii vietii celulare. Astfel, toate
celulele traiesc practic in acelasi mediu - lichidul extracelular. Din acest motiv lichidul extracelular este
numit si mediul intern al organismului(LEC=MEDIU INTERN AL ORGANISMULUI). LEC cuprinde 2 mari
compartimente: lichidul intravascular 5%, lichid interstitial 14-15% si apa tlranscelulara 1 %. Apa
transcelulara cuprinde un grup de lichide cu compozitii diferite, produse de secretia anumitor
membrane: lichidul cefalorahidian, perilimfa, lichidul sinovial, lichidul pleural, pericardic si peritoneal.

In stari patologice, expansiunea acestor lichide conduce la aparitia unui nou compartiment =
compartiment transcelular (in ascita, pericardita lichidiana, pleurezie, etc.)

Celulele sunt apte sa traiasca, sa creasca si sa isi indeplineasca functiile speciale atat timp cat in acest
mediu intern sunt disponibile concentratiile adecvate de oxigen, glucoza, diferiti ioni, aminoacizi, grasimi
si alti constituienti.

Diferente intre lichidul extracelular si lichidul intracelular. Lichidul extracelular contine cantitati mari de
ioni de sodiu, clor si bicarbonat, precum si elemente nutritive pentru celule cum sunt oxigenul, glucoza,
acizii grasi si aminoacizii. De asemenea, contine dioxid de carbon, transportat de la nivelul celulelor spre
plamani pentru a fi eliminat, la care se adauga alti produsi ai metabolismului celular care sunt
transportati la rinichi in vederea excretiei.

Lichidul intracelular difera semnificativ de lichidul extracelular; in mod specific, contine cantitati mari de
ioni de potasiu, ioni de magneziu si ioni fosfat in locul ionilor de sodiu si clor aflati in lichidul extracelular.
Mecanisme speciale pentru transportul ionilor prin membraele celulare mentin diferentele intre
concentratiile ionilor din lichidul extracelular si cel intracelular.

Rolurile electrolitilor:

1. Controlul schimburilor de apa intre compartimentele corpului

2. Mentinerea echilibrului acido-bazic necesar activitatii celulare normale

3. Controlul secretiei anumitor hormoni si neurotransmitatori

4. Controlul proprietatilor fundamentale celulare (excitabilitate, automatism, etc.)

5. Cofactori necesari activitatii optime a enzimelor.

Determinarea compartimentelor lichidiene se bazeaza pe principiul dilutiei. Acesta afirma ca prin

injecatarea unui volum cunoscuta (V1) dintr-o substanta cu concentratie cunoscuta (C1) intr-un volum de
determinat (V2) pala la atingerea unei concentratii masurabile de echilibru (C2), permite calularea
volumului de distributie (V2).

V1*C1=V2*C2

O substanta trebuie sa indeplineasca urmatoarele condifitii pentru a putea fi utilizata in determinari

folosind principiul dilutiei: 1. sa fie inofensiva; 2. sa difuzeze uniform si numai in compartimentul de
determinat; 3. sa nu fie metabolizata sau excretata rapid; 4. sa fie ieftina; 5. sa fie usor de masurat.

Mecanisme de schimb intre compartimentele lichidiene

Principalele mecanisme prin care au loc schimburile lichidiene sunt: difuziunea, filtrarea si osmoza.

1. Difuziunea este cel mai important mecanism de schimb intre lichidul interstitial si celula. Este un
mecanism pasiv produs ca urmare a miscarii browniene si conduce la egalizarea concentratiilor (sau a
potentialelor electrochimice) in toate partile unui sistem asigurand un echilibru dinamic. Forta motrice a
difuziunii este gradientul de concentratie creat de o parte si de alta a unei membrane. Ori de cate ori
gradientul de concentratie sau aria de difuziune creste, cantitatea de substanta difuzata creste. In
schimb, cresterea distantei care trebuie sa fie traversata reduce difuziunea (ingrosarea membranei).

Fluxul de difuzie(J)=CxAxs/dxradM

Difuziunea facilitata foloseste o molecula speciala (proteina carrier) care transporta o substanta in sensul
unui gradient de concentratie. Difuziunea facilitata este pasiva si are o capacaitate limitata din cauza
cantitatii limitate de transportori/proteina. Este implicata in transportul substantelor liposolubile care
difuzeaza prin bistratul lipidic si al substantelor hidrosolubile care trec prin canale ionice.

2. Filtrarea este un proces pasiv, produs de existenta unui gradient de presiune de o parte si de alta a
peretelui celular. Asigura trecerea substantelor dizolvate prin peretele capilar poros, sub actiunea
presiunii hidrostatice. In filtrarea capilara, substantele mici dizolvate si apa sunt impinse prin peretele
capilar, lasand cea mai mare parte din compusii mari (proteine, lipide) in vas.

3.Osmoza este un mecanism pasiv si reprezinta transferul de apa intre 2 medii separate de o membrana
semipermeabila. Membrana semipermeabila nu permite ionilor sa treaca, dar permite trecerea apei.

Presiunea osmotica reprezinta forta care trebuie apicata pentru a impiedica osmoza si poat efi exprimata
in osmoli sau mosmoli/l.

Presiunea osmotica:
-nu depinde de concentratie, ci de numarul de particule

-poate fi calculata utilizand ecuatia Van't Hoff: Pres. osmotica=cxRxT

Osmolaritatea unei solutii reprezinat numarul de osmoli de solvit per litru de solutie.

Osmolalitatea unei solutii reprezinta numarul de osmoli de solvit per kilogram de sovent.

Tonicitatea este osmolalitatea efectiva si este egala cu suma concentratiilor substantelor dizolvate care
au capacitatea de a exercita o forta osmotica de-a lungul membranei.

Filtrarea si reabsorbtia sunt importante in reglarea echilibrului intre plasma si lichidul interstitial.
Miscarea continua a apei din capilare si inapoi in sange prin sistemul limfatic are 4 functii:

-plasma si lichidul interstitial comunica permanent

-accelereaza distributia de substante nutritive, hormoni si gaze dizolvate la tesuturi

-transporta lipide si proteine tisulare care nu pot fi reabsorbite inapoi in capilare

-indeparteaza toxinele bacteriene si alte substante chimice

Edemul reprezinta o acumulare excesiva de lichid intr-un compartiment lichidian(edem intracelular,

extracelular). Cel mai frecvent apare edemul extracelular.

Mecanismele formarii edemelor sunt:

1.Cresterea pHc

2.Presiunea oncotica scazuta(hipoalbuminemia din boli de ficat, malnutritie, etc)

3.Permeabilitate capilara crescuta-cauzata de mediatori inflamatori(histamina, bradikinina) sau de

deteriorarea integritaii capilarelor

4.Obstructia limfatica-infectie cu parazitul filaria( inflamatia si blocarea vaselor limfatice->picioare de

elefant)