Organismul uman adult contine aproximativ 60% lichid, reprezentat in principal

printr-o solutie apoasa de ioni si alte substante si depinde de varsta, sex,

intenstatea metabolismului etc.
Procentul este mai ridicat la tineri sis cade cu varsta. In timpul procesului de
crestere se observa modificarea anumitor caracteristici. In decursul primului an de
viata se observa o scadere rapida a apei totale si a apei extracelulare din organism,
urmata de o scadere mai lenta a apei extracelulare mai tarziu in copilarie.
Embrion
Fetus
Copil
Adult
Varstnic

97%
85%
80%
60%
55%

Pe durata copilariei si pana la pubertate proportia de apa din organism ramane

aceeasi. Dupa pubertate, procentul de apa din organism difera pe sexe: la barbate
60% si la femei 50%. Procentul de apa mai ridicat la barbati se datoreaza masei
musculare mai dezvoltate, muschiul fiind un tesut bogat in apa. Deasemenea, la
barbati tesutul adipos este mai redus. Acest tesut continand un procent mai mic de
apa.
Procentul de apa si tipul de tesut :
Tesuturi bogate in apa:

Muscular 75%
Glandular 80%
Renal 80%
Cerebral 85%

Tesuturi sarace in apa:

Smaltul 0,2% - 2%
Dentina 1%
Osos 22%
Adipos 35%

In corpul uman apa este distribuita in compartimente. Apa totala din organism este
impartita in doua mari compartimente hidrice: lichidul intracelular (LIC) 40% si
lichidul extracelular (LEC) 20 %.
Regula de 60-40-20:

60% din greutatea corpului este apa

40% din greutatea corpului este lichidul intracelular
20% din greutatea corpului este lichidul extracelular
LICHIDUL INTRACELULAR (LIC)
Compartimentul intracelular este un compartiment virtual. El rezulta din insumarea
numarului enorm de mici colectii lichidiene intracelulare. LIC este o solutie de ioni
de K si anioni organici, proteine (supa celulara). Permeabilitatea selectiva a
amembranei celulare si metabolismul celular controleaza constituentii LIC.
Apa intracelulara exista sub doua forme: libera si legata (in matricea celulara, gelul
intracelular). Sursele LIC sunt reprezentate de LEC si apa endogena, rezultata din
respiratia celulara.
LICHIDUL EXTRACELULAR (LEC)
Cu toate ca cea mai mare parte a acestui lichid se afla in interiorul celulelor si este
denumit lichidul intracelular aproximativ o treime se afla in spatiile din afara
celulelor si este denumit lichid extracelular. Lichidul extracelular este in miscare
permanenta in interiorul organismului. Este transportat rapid in sangele circulant,
fiind ulterior distribuit intre sange si lichidele tisulare consecutiv difuziei prin peretii
capilari.
Lichidul extracelular contine ioni si molecule necesare intretinerii vietii celulare.
Astfel, toate celulele traiesc practic in acelasi mediu LEC. Din acest motiv, LEC
este si mediul intern al organismului.
Celulele sunt apte sa traieasca, sa creasca si sa-si indeplineasca functile speciale
atat timp cat in acest mediu intern sunt disponibile concentratiile adecvate de
oxigen, glucoza, diferiti ioni, aminoacizi, grasimi si alti constituenti.
LEC include la randul lui doua mari compartimente: lichidul intravascular (LIV) =
5%, lichidul interstitial (LI) = 14-15% si apa transcelulara (1%).
Apa transcelulara cuprinde un grup de lichide cu compozitii diferite, produse de
secretia anumitor membrane: lichidul cefalorahidian (in interiorul sistemului nervos
central SNC), perilimfa si endolimfa (urechea interna), secretiile tractului
gastrointestinal; lichidul sinovial; lichidele oculare (umoarea apoasa si corpul vitros);
lichidul pleural, pericardic si peritoneal, localizate intre membranele seroase cu
acelasi nume.
In stari patologice, expansiunea acestor lichide conduce la aparitia unui nou
compartiment = compartimentul transcelular.

LI reprezinta apa din interstitiu. Schimburile dinamice dintre apa intravasculara si

cea intracelulara au loc numai prin LI. Apa si anumite componente din plasma sunt
filtrate continuu din capilare si un anumit procent din acestea este reabsrbit inapoi
in capilar, mai tarziu.
Determinare compartimentelor lichidiene se bazeaza pe principiul dilutiei ( aceasta
afirma ca prin injectarea unui voul cunoscut V1 dintr-o substanta cu concentratie
cunoscuta C1 intr-un volum de determinat V2 pana la atingerea unei concentratii
masurabile de echilibru C2, permite calcularea volumului de distributie V2 prin
urmatoarea formula : V1*C1=V2*C2 => V2=V1*C1/C2)
DIFERENTE INTRE LEC SI LIC
LEC contine cantitati mari de ioni de Na, Cl si HCO3-, precum si elemente nutritive
pentru celule cum sunt: oxigenul, glucoza, acizii grasi si aminoacizii. Deasemenea,
contine CO2, transportat de la nivelul celulelor spre plamani pentru a fi eliminat, la
care se adaga alti produsi ai metabolismului celular care sunt transportati la rinichi
in vederea excretiei.
LIC difera semnificativ de LEC; in mod specific contine cantitati mari de ioni de K,
Mg, fosfat in locul ionilor de Na si Cl aflati in LEC. Mecanisme speciale pentru
transportul ionilor prin membranele celulare mentin diferentele intre concentratiile
ionilor din LEC si LIC.
CONCENTRATIILE ELECTROLITILOR IN LICHIDELE ORGANISMULUI
Compartimentele plasmatic si interstitial sunt similare in compozitie,exceptand
proteinele. Plasma contine o cantitate mai mare de proteine decat lichidul
interstitial.

Electrolit
(mEq/L)

LEC

LI

LIC

Na
K
Ca
Mg
Cl
HCO3
Proteine
Glucoza(mg/dL
)

140
4
5
2
105
24
15
100

140
4
3
2
105
7
1
100

14
140
0
40
5
10
60
-

ROLURILE ELECTROLITILOR:
1. Controlul schimburilor de apa intre compartimentele corpului
2. Mentinerea echilibrului acido-bazic necesar activitatii celulare normale

3. Controlul secretiei anumitor hormoni si neurotransmitatori

4. Controlul proprietatilor fundamentale celulare
5. Cofactori necesari activitatii optime a enzimelor
Sodiul este principalul cation extracelular. Este implicat in excitabilitatea celulara,
fiind esential pentru geneza potentialului de actiune. Este responsabil si de
transmiterea impulsului electric.
Sodiul moduleaza contractia musculara si participa la echilibrul hidroelectrolitic prin
generarea presiunii osmotice a LEC.
Potasiul este principalul cation din LIC este implicat in geneza potentialului
membranar de repaus, in reglarea excitabilitatii celulare, in modularea contractiei
musculare si a pH-ului sangvin.
Calciul este predominant situat extraceular si reprezinta o componenta importanta
a unor structuri (dinti, oase). Este implicat in coagularea sangelui, eliberarea
neurotransmitatorilor, ecxitabilitatea neuro-musculara, mentinerea tonusului
muscular.
Magneziul este un cation intracelular care activeaza enzimele implicate in
metabolismul carbohidratilor si proteinelor. Este important in activitatea
neuromusculara, in transmiterea sinaptica in SNC si in functionarea miocardului.
Clorul este anionul extracelular predominant, jucand un rol in reglarea presiunii
osmotice si in schimburile dintre compartimente. Participa la sinteza de HCl in
lumenul gastric si la reglarea unor enzime (amilaza salivara).
Bicarbonatul este un anion plasmatic semnifiativ, mai ales in echilibrul acidobazic. Este o componenta majora a sistemului tampon al bicarbonatilor cu rol in
mentinerea pH-ului sangvin.