Compartimente hidrice

Apa totala din organism

Organismul uman este alcatuit dintr-un procent mare
de apa - 60%(la adult) care se gaseste atat in celule cat
si in afara lor si 40% reziduu uscat format din:
- 18% proteine, 15% lipide,
- 5% substante minerale
La un adult de 70 kg cantitatea totala este de
aproximativ 42 L
 Astfel, volumul total de lichid din organism este
distribuit intre mediul extracelular si mediul
intracelular.
 Rolurile apei
Constituent esential al materiei vii, permitand
desfasurarea normala a mecanismelor
homeostazice

 Solvent pentru substantele organice si anorganice

 Transportor si mediu de desfasurare a proceselor

de biosinteza si biodegradare
 Distributia apei in organism
• Variabila, direct proportionala cu intensitatea
proceselor metabolice vitale, la nivel de
organism, organe, tesut

• Constanta, daca se raporteaza exclusiv la

volumul celular
Distributia apei in organism
Repartizarea apei in organism in raport
cu varsta si intensitatea proceselor vitale
Varsta/sex:
• Embrion ……………. 90-97%
• Copil 0-1 an ………. 75%
• Copil 1-12 ani ……. 65%
• Adolescent ………... 50-58%
• Adult 30-59 ani ….. 60-70%
• Barbat ……………… 55-63%
• Femei ………………. 47-52%
• Varstnic >60ani …. <50%
Distributia apei in organism
Repartizarea apei in tesuturi
• Smalt …………………… 0,2%
• Dentina ………………… 10%
• Tesut osos …………….. 25%
• Tesut adipos ……......... 20-30%
• Tesut cartilaginos ……. 55%
• Tesut conjunctiv ……… 60%
• Tesut muscular ……….. 75%
• Tesut nervos …………… 80%
Distributia apei in organism
COMPARTIMENTELE LICHIDIENE
COMPOZITIA LIC SI LEC
 Determinarea volumelor
compartimentelor lichidiene
Apa totala: apa radioactiva sau apa grea contine tritiu
sau deuteriu
 Volumul lic. extracelular: sodiu radioactiv, clorul
radioactiv, ionul tiocianat, inulina si zaharoza.
 Volumul lic. intracelular: se calculeaza prin diferenta
dintre apa totala si lichidul extracelular
 Volumul plasmatic: proteine plasmatice
radioactive(marcate cu 131I) sau proteine plasmatice de
care se leaga coloranti (T-1824 numit si albastru Evens)
 Volumul eritrocitar: se foloseste cromul radioactiv
care se leaga de eritrocite
 ECHILIBRUL OSMOTIC SI TRANSFERUL DE
LICHIDE INTRE COMPARTIMENTE

Osmoza  reprezintă difuziunea
netă a apei printr-o membrană
semipermeabilă care separă
două compartimente. Apa se
deplasează din compartimentul
care conţine soluţia mai diluată
(concentraţia mai mare a apei)
către compartimentul care
conţine soluţia mai concentrată
(concentraţia mai mică a apei).

Rata de difuziune a apei

este denumită rata osmozei.
 Presiunea osmotică a unei soluţii este direct
proporţională cu concentraţia de particule osmotic active
din soluţia respectivă.
Presiunea osmotică a unei soluţii este proportională cu
osmolaritatea soluţiei respective.
IZOTONICITATE

HIPOTONICITATE

HIPERTONICITATE
 Echilibrul hidric
In conditii normale organismul isi mentine echilibrul
hidric (homeostazia hidrica)

Constanta volumului total rezultă din echilibrul ce se

realizează între aportul şi eliminarea de apă.

APORTUL este realizat din surse externe organismului

sau endogen

ELIMINAREA este realizată prin diferite cai, in diferite

situatii
350
 Temp. normală Temp. ridicată Efort fizic intens

Pierderi insensibile
-Piele 350 350 350
- Arbore 350 250 650
respirator

Urină 1400 1200 500

Transpiraţie 100 1400 5000

Fecale 100 100 100

Total 2300 3300 6600

 Deplasarea apei in organism
Schimburile de apa si electroliti dintre diversele
compartimente sunt influentate de factori care
conditioneaza sensul de deplasare:
- presiunea hidrostatica
- presiunea osmotica
- presiunea coloidosmotica
Apa traverseaza toate membranele celulare si tisulare
Aspecte foarte importante in menţinerea nivelului adecvat si distributia
volumelor lichidiene sunt determinate de echilibrul forţelor hidrostatice,
coloid-osmotice şi de membranele capilare.

Patru forţe principale determină transferul Iichidian prin membrana capilară.

Aceste forţe, numite “forţele Starling" în onoarea fiziologului care Ie-a

demonstrat pentru prima dată importanţa, sunt:

1. Presiunea capilară (Pc), care tinde sa împingă Iichidul prin membrana

capilară spre exterior.

2. Presiunea lichidului interstiţial (Pif), care tinde să împingă Iichidul prin

membrana capilară spre interior când Pif este pozitivă, şi spre exterior când
Pif este negativă.

3. Presiunea coloid-osmotică a plasmei la nivel capilar (np), care tinde să

producă osmoza lichidului prin membrana capilară către interior

4. Presiunea coloid-osmotică a lichidului interstiţial (nif), care tinde să

determine osmoza lichidului prin membrana capilară către exterior.
Capatul arterial
Forte de filtrare:
Presiunea capilara-30 mmHg
Presiunea negativa a LI-3mmHg
Presiunea coloid osmotica a LI-8mmHg
Forte de reabsorbtie
Presiunea coloid osmotica a plasmei-28mmHg
Forta neta de filtrare = 41-28=13mmHg

Capatul venos
Forte de filtrare:
Presiunea capilara-10 mmHg
Presiunea negativa a LI-3mmHg
Presiunea coloid osmotica a LI-8mmHg
Forte de reabsorbtie
Presiunea coloid osmotica a plasmei-28mmHg
Forta neta de reabsorbtie=28-21=7mmHg
Tulburari ale echilibrului hidric
 Tulburarile se datoreaza:
- pierderilor excesive de apa (deficitelor de apa) – bilant
hidric negativ – deshidratari

- retineri in exces a apei (exces de apa) – bilant hidric

pozitiv – hiperhidratari - edem

Perturbarile metabolismului apei intereseaza si

electrolitii (in special sodiul) in majoritatea cazurilor,
dar pot fi si separate
Deshidratare extracelulara hipertona – pierderi hidrice
superioare celor saline

Deshidratare extracelulara hipotona – pierderile de Na

superioare celor hidrice

Deshidratare extracelulara izotona – pierderi

concomitente de apa si Na

Deshidratarea celulara – pierdere predominanta de

apa sau prin aport crescut de sare

Deshidratarea globala – suprimare ingestie sau

pierdere exagerata de apa
Hiperhidratari extracelulare hipertone- ingestie
excesiva de Na (naufragiatii ce beau apa din mare)

Hiperhidratari extracelulare hipotone – aport de

lichide sarac in electroliti

Hiperhidratari extracelulare izotone – volum crescut

al apei EC, dar cu osmolarit normala(exces
concomitent de apa si sare) – cu expansiunea spatiului
interst. – cel mai frecv. – edemul extracelular

Hiperhidratare celulara – aport excesiv de solutii

hipotone , edem intracel - ischemie, inflamatie

Hiperhidratare globala – intoxicatia cu apa

 Edemul extracelular:
Poate fi cauzat de:

- extravazarea exagerata de lichid din

sangele capilar sau

- insuficienta sistemului limfatic de a drena

lichidul din insterstitii

- retentia renala de apa si de sare

 Edemul produs prin extravazarea de lichid din capilare sau
obstructie limfatica
1. Presiunea capilara crescuta
- retentie renala excesiva de apa si sare (insuficienta renala,exces de
mineralocorticoizi)
- presiune venoasa ridicata (insuficienta cardiaca, staza venoasa
localizata, insuficienta pompelor venoase)
2. Scaderea proteinelor plasmatice
- pierderi de proteine prin urina
- pierderi prin lipsa tegumentara (arsuri, rani)
- sinteza proteica insuficienta (boli hepatice, deficit de aport)
3. Permeabilitate capilara crescuta
- reactii imune ce produc eliberare de histamina sau alte subsatnte
imune
- toxine
- infectii bacteriene
4. Blocajul drenajului limfatic
 Edemul produs prin retentie renala de
apa si sare

Clorura de sodiu ramane aproape in totalitate in

compartimentul extracelular
 Cele mai multe boli care compromit functia
renala au tendinta de a reduce excretia de apa si
sare prin urina
 Consecinte:
1. Edem extracelular intins
2. Hipertensiune datorata cresterii volemiei
 Factor de siguranta ANTIEDEM
Consta din trei mecanisme:
1. Presiunea negativa a LI

2. Fluxul limfatic poate creste de la 10 la 50 de ori –

constituie factor de siguranta deoarece previne
cresterea presiunii Li la valori pozitive

3. “Spalarea” proteinelor din LI. Pe masura ce

proteinele sunt indepartate din interstitiu, creste
diferenta dintre presiunea coloidosmotica a plasmei si
cea interstitiala, crescand absorbtia osmotica a
lichidului din interstitii in capilare