DISCIPLINA DE FIZIOLOGIE

DEPARTAMENTUL DE ŞTIINŢE FUNCŢIONALE

MEDIUL INTERN
SÂNGELE

CURSUL 4
Mediul intern. Functiile si proprietatile sangelui.
Volumul sanguin total.
Echilibrul hidroelectrolitic. Osmolaritatea plasmatică
Echilibrul acido-bazic. Proteinele plasmatice
 CUPRINS

1.Sectoarele hidrice ale organismului

1.1. Variaţii fiziologice ale apei in organism
1.2. Repartiţia apei totale în organism
1.3. Echilibrul hidric
2. Volemia
3.Compoziţia ionică a plasmei
4.Osmolaritatea plasmatică
5.Echilibrul acido-bazic
6.Proteinele plasmatice
2.1. Principalele fracţiuni plasmatice
2.2. Rolurile proteinelor plasmatice
2.3. Presiunea coloid-osmotică a plasmei
 1. SECTOARELE HIDRICE ALE
ORGANISMULUI
 MEDIUL INTERN
 este mediul lichidian care asigură transportul gazelor respiratorii
şi al substanţelor nutritive şi epurarea produşilor toxici rezultaţi
din metabolismul celular
 APA TOTALĂ
 este principala componentă a organismului  variază în limite
largi cuprinse între 50% - 75% din greutatea corporală (G)
 depinde de intensitatea proceselor metabolice şi proporţia de
ţesut adipos  variaţii în funcţie de vârstă, sex, starea de nutriţie
 distribuţia tisulară a apei depinde de gradul de hidrofilie al
ţesutului  conţinutul minim de apă este la nivelul ţesutului
adipos
 1.1. VARIAŢII FIZIOLOGICE ALE CONŢINUTULUI
DE APĂ AL ORGANISMULUI
 Vârsta: copil (0,75 x G)  adult (0,6 x G)  vârstnici (0,5 x G)
 Sexul: femeile au un conţinut de apă cu 5% mai mic decât bărbaţii
 Starea de nutriţie: subiecţii obezi au un conţinut de apă mai mic
decât subiecţii normoponderali
 Tipul de ţesut:
 Plasma - 90%
 Viscere Ficat - 75%
Muşchi striat - 75%
Piele - 70%
 Ţesutul conjunctiv - 60%
 Ţesutul osos - 25%
 Ţesutul adipos -10%
 1.2. REPARTIŢIA APEI TOTALE ÎN ORGANISM

Apa totală este repartizată în 2 sectoare:

 Sectorul hidric INTRACELULAR
Apă = 40% x G = 0,4 x G
 Sectorul hidric EXTRACELULAR
Apă = 20% x G = 0,2 x G
 Compartimentul hidric interstiţial
 Compartimentul hidric intravascular
 Compartimentul hidric transcelular
 SECTORUL HIDRIC EXTRACELULAR

(a) Compartimentul hidric INTERSTIŢIAL

 reprezintă 3/4 din sectorul hidric extracelular (~10,5 litri)
 cuprinde lichidul interstiţial  sursă de apă rapid mobilizabilă
 este separat de sectorul intracelular prin membrana celulară şi
de compartimentul intravascular prin membrana capilară
 asigură schimburile dintre sânge şi celule şi dintre acestea şi
mediul extern prin intermediul suprafeţelor de schimb:
(b) Compartimentul hidric INTRAVASCULAR (plasma sangvină)
 reprezintă 1/4 din sectorul hidric extracelular (~3,5 litri)
 este separat de compartimentul interstiţial prin membrana capilară
 este sistemul de legătură dintre mediul intern şi mediul extern al
organismului care permite:
 aportul de substanţe nutritive
 eliminarea cataboliţilor

Plasma împreună cu elementele figurate formează sângele

 SECTORUL HIDRIC EXTRACELULAR (LEC)

(c) Compartimentul hidric TRANSCELULAR

 cuprinde apă nemobilizabilă (~ 1 litru / 70 kg) distribuită în
compartimente interstiţiale speciale - limfa
- fluidele transcelulare
FLUIDELE TRANSCELULARE
 cuprind mai multe volume mici de lichide specifice secretate
în cavităţile organismului
 au rol:
 trofic - lichidul cefalorahidian (LCR)
- lichidele intraoculare
- lichidul sinovial
- lichidul pleural, pericardic, peritoneal
 îndeplinesc funcţii specializate  secreţiile digestive

MEDIUL INTERN cuprinde: plasma, lichidul interstiţial şi limfa

 BALANŢA HIDRICĂ

BALANŢA HIDRICĂ: APORTUL HIDRIC = ELIMINAREA HIDRICĂ

APORTUL HIDRIC ~ 2600 ml/zi
1. apa din alimente = 1000 ml/zi
2. lichide ingerate = 1250 ml/zi
3. apa metabolică = 350 ml/zi

ELIMINARE HIDRICĂ ~ 2600 ml/zi

1. perspiraţie insensibilă
(plămân, tegument) = 900 ml/zi
2. transpiraţie = 100 ml/zi
3. urină = 1500 ml/zi
4. materii fecale = 100 ml/zi
 FUNCŢIILE ŞI
PROPRIETĂŢILE
SÂNGELUI
 PROPRIETĂŢILE SÂNGELUI

1. CULOAREA - ROŞIE

2. DENSITATEA - 1057-1061 (plasma 1027)

3. VÂSCOZITATEA - 4,4- 4,7 centiPoise

4. PRESIUNEA OSMOTICĂ

5. pH = 7,4 (7,35 - 7,45)

6. TEMPERATURA = 37,7 - 38oC

 PROPRIETĂŢILE SÂNGELUI

1. CULOAREA - ROŞIE
- se datorează Hb eritrocitare
- variază în funcţie de saturaţia Hb cu oxigen
 roşu aprins - sânge arterial (saturaţie 95-97%)
 roşu închis - sânge venos (saturaţie 75%)
- compuşi anormali ai Hb
 roşu purpuriu - carboxihemoglobina (intoxicaţie CO)
 roşu brun – methemoglobina

2. DENSITATEA - 1057-1061 (plasma 1027)

- dată de substanţele solvite (elemente figurate, proteine)
- variaţii:
-  in anemie, hipoproteinemie
-  in poliglobulie
 PROPRIETĂŢILE SÂNGELUI

3. VÂSCOZITATEA - 4,4- 4,7 centiPoise

- depinde de:
- factori plasmatici (proteine)
- elementele figurate (E)
- influenţează rezistenţa periferică (RP)  modifica TA
- variaţii:
-  în anemie   RP   TA
-  în poliglobulie   RP   TA

4. PRESIUNEA OSMOTICĂ
- proportionala cu numărul de particule dizolvate
- este dată de electroliţi 93% + subst. organice (glucoza, uree) 7%

• valori normale osmolaritate: 300±20 mOsm/l

 PROPRIETĂŢILE SÂNGELUI

5. pH = 7,4 (7,35 - 7,45)

- variaţii: acidoză < 7,35
alcaloză > 7,45

6. TEMPERATURA = 37,7 - 38oC

- minim - plămâni (36oC)
- maxim - ficat (40oC)
SÂNGELE =

PLASMĂ
+
ELEMENTE
FIGURATE (E, L, T)
 VOLEMIA (VOLUMUL SANGUIN TOTAL)

DEFINŢIE = suma dintre volumul plasmatic şi volumul globular

VST = VP + VG = 3000 + 2000 = 5000 ml
 volumul sanguin total (VST) = ~ 5000 ml (7 - 8% din G, 3 litri/m2)
 volumul plasmatic (VP) = ~ 3000 ml (55% din VST)
 volumul globular (VG) = ~ 2000 ml (45% din VST)

VOLUMUL GLOBULAR cuprinde:

 99% eritrocite
 1% leucocite şi trombocite
 se apreciaza dupa hematocrit

VARIAŢII
  Volemiei = hipovolemie
  Volemiei = hipervolemie
HEMATOCRITUL VENOS (Htv) = (VG x 100)/VST
 Htv = (2000 x 100) / 5000 = 40%
 Valori normale Htv (%)
 sexul M: 45  7%
 sexul F: 42  5%
 VARIAŢII
  Htv = oligocitemie
  Htv = policitemie
 INTERPRETARE: VST + Htv%
 normovolemie + oligocitemie (Htv) = anemie
 normovolemie + policitemie (Htv) = poliglobulie
 hipervolemie (VST) + oligocitemie (Htv) = hiperhidratare
 hipovolemie (VST ) + policitemie (Htv) = deshidratare
 VARIAŢIILE FIZIOLOGICE ALE VOLEMIEI

1. SEXUL SUBIECTULUI: VST la sexul M > VST sexul F

 masa musculară mai mare la sexul M  consum crescut de O2
care stimulează eritropoieza ( VG)
2. VÂRSTA: VST (ml/kg corp) nou-născut > adult > vârstnici
 la nou-născut (VST = 80 – 100 ml/kg corp)  hipoxia perinatală
( PO2) stimulează eritropoieza ( VG)
 adult (VST = ~ 78 ml/kg corp)
 vârstnic (VST  78 ml/kg corp)  scade viteza proceselor
metabolice ( VP)
3. SARCINA: VST  cu 20 - 30% în ultimul trimestru de sarcină
 secreţia  de estrogeni determină retenţie hidrosalină ( VP)
 DEPOZITELE SANGUINE

(a) DEPOZITUL HEPATIC

 Volum: 500 - 600 ml sânge (25 - 30% din fluxul sanguin hepatic)
 Mobilizarea depozitului hepatic - mecanism simpatico-adrenergic
(efort fizic, hemoragie acută)
(b) DEPOZITUL SPLENIC
 Volum: 200 - 300 ml sânge (bogat în masă eritrocitară, Ht )
(c) PLEXUL VENOS SUBPAPILAR DERMIC
 Volum: ~1500 ml sânge (circulaţia funcţională cutanată)
 Rol: termoreglare (“radiator reglabil al corpului”)
 expunerea la frig:  DSC = ~ 50 ml/min prin vasoconstricţie
 expunerea la căldură:  DSC = ~ 2000 ml/min prin vasodilataţie şi
mobilizează depozitul sanguin (conductanţa termică  de 8 x)
(d). VOLUMUL SANGUIN CENTRAL (VSC)
 Volum: 600 ml – 1000 ml sânge
 Sediu: mica circulaţie - depozit rapid mobilizabil pe durată scurtă
 2. COMPOZIŢIA IONICĂ A PLASMEI
VALORI NORMALE
Ionogramă mEq/L
plasmatică (limite)
CATIONI = ~ 155 mEq/L
Na+ 136 - 145
K+ 3,5 - 5
Ca2+ 2,2 – 2,8
Mg2+ 1,6 – 2,4
ANIONI = ~ 155 mEq/L
Cl- 98 - 106
HCO3- 23 - 27
HPO42- 2-3
SO42- 1
R-COO- 6
Pr- 16
 3. OSMOLARITATEA PLASMEI

Particulele osmotic active plasmatice

 electroliţii (93%)  în principal Na+ şi Cl-
 substanţe organice nedisociabile (7%)  glucoză (G), ureea (U)
Echilibrului osmotic in plasma = menţinerea constantă a nr. de
particule osmotic active dizolvate în unitatea de volum plasmatic

 IZOTONIE: Cosm plasmă = 300 ± 20 mOsm/l

 HIPOTONIE: Cosm  280 mOsm/l

Ex: hiponatremie (hiperhidratare, pierdere digestivă de Na)
 HIPERTONIE: Cosm  320 mOsm/l
Ex: hiperglicemie (diabet zaharat),  ureei sanguine (insuficienţă
renală), hipernatremie (deshidratare, retenţie renală de Na+)
DEZECHILIBRUL OSMOTIC  desfăşurarea anormală a
schimburilor de apă între sectorul hidric extracelular şi intracelular
 Hipertonia plasmatică (ex: Na+) determină  Posm plasmatice:
 are loc transferul apei din celule  lichidul interstiţial  plasmă
 deshidratare intracelulară
 Hipotonia plasmatică (ex:  Na+) determină  Posm plasmatice:
 are loc transferul apei din plasmă  lichidul interstiţial  celule
 hiperhidratare intracelulară

EXEMPLU:
 Sol.NaCl izotonă (9 g/l)  nu modifică
volumul eritrocitar
 Sol.NaCl hipotonă (3g/l)  hemoliză
 Sol.NaCl hipertonă (15 g/l)  ratatinare
 4. ECHILIBRUL ACIDO-BAZIC (EAB)

DEFINIŢIE: menţinerea în limite normale a pH-ului plasmatic

pH = - log [H+] = 7,35 – 7,45
 pH  7,35  acidoză decompensată
 pH > 7,45  alcaloză decompensată
 MECANISME DE CONTROL ALE EAB

(a) FIZICO-CHIMICE: sistemele tampon din plasmă, eritrocit, urină

 acţionează în sensul reducerii variaţiei de pH
 intervin rapid (câteva minute) şi au eficienţă limitată în refacerea pH-
ului plasmatic
SISTEMELE TAMPON ALE ORGANISMULUI:
 Bicarbonat / acid carbonic (HCO3-/H2CO3)
 Fosfat disodic / fosfat monosodic (Na2HPO4/NaH2PO4)
 Sistemele tampon hemoglobinice
 Sistemul tampon al proteinelor

(b) BIOLOGICE: plămâni, rinichi

 intervin mai lent (ore pentru plămâni, zile pentru rinichi) dar au
eficienţă maximă în refacerea pH-ului plasmatic şi a
componentelor sistemelor tampon plasmatice
 (a) SISTEMELE TAMPON PLASMATICE

DEFINIŢIE: sistemul tampon este un cuplu format dintr-un acid slab şi

sarea sa cu o bază tare
 Procesul de TAMPONARE: înlocuirea unui acid puternic cu un
acid slab pentru menţinerea constantă a [H+]

 CAPACITATEA TAMPON TOTALĂ A SÂNGELUI

1/4 - sisteme tampon plasmatice
 NaHCO3/H2CO3 (bicarbonat de sodiu / acid carbonic)
 Na2HPO4/NaH2PO4 (fosfat disodic / fosfat monosodic)
 Pr ‾/PrH (proteină bazică / proteină acidă)
 3/4 - sisteme tampon eritrocitare
 SISTEMUL TAMPON
BICARBONAT / ACID CARBONIC
1. Este principalul sistem tampon al plasmei
 componentele sale sunt reglabile:
 H2CO3 (depinde de PCO2) prin ventilaţie pulmonară
 [HCO3-] prin funcţia renală
2. Parametrii sistemului tampon NaHCO3/H2CO3  aprecierea EAB
 pH = 7,35 – 7,45
 PCO2 = 38 – 42 mm Hg
 [HCO3-] = 23 – 27 mEq/l

(a) [HCO3-] = componenta metabolică a sistemului tampon

 este reglată lent pe cale renală
(b) [H2CO3] = componenta respiratorie a sistemului tampon
 este reglată rapid pe cale pulmonară (modificarea ventilaţiei)
(c) Raportul [HCO3-]/[H2CO3] = [HCO3-]/[PCO2 x 0,03]
= 24 / 1,2 = 20
NORMAL: 18 – 22  pH = 7,35 – 7,45
 (b) MECANISMELE BIOLOGICE

ROLUL RINICHILOR
1. Reabsorbţia tubulară (100%) a HCO3- filtrat la nivel glomerular
2. Producţia de HCO3-  se absoarbe in sange
3. Excreţia de H+ in urina
– Fixarea H+ excretat pe sistemele tampon urinare (tamponul
fosfat)
– Fixarea H+ excretat pe NH3 produs de rinichi sub forma de
clorura de amoniu
ROLUL PLĂMÂNILOR
1. Hiperventilaţia (creşterea ventilaţiei pulmonare) = creşterea
frecvenţei şi amplitudinii respiraţiilor
 creşterea eliminării de CO2 în aerul expirat   PCO2 plasmatic
2. Hipoventilaţia (scăderea ventilaţiei pulmonare) = scăderea
frecvenţei şi amplitdinii respiraţiilor
 scăderea eliminării de CO2 în aerul expirat   PCO2 plasmatic
 5. PROTEINELE PLASMATICE

PROTEINEMIA: - concentraţia totală de proteine din plasmă

- valoare normală = 5,5 – 8 g/dl (55 – 80 g/l)
FRACŢIUNI PROTEICE PLASMATICE (valori absolute)
 albumine = 3,5 – 5,5 g/dl (35 – 55 g/l)
 globuline = 2 – 3,5 g/dl (20 – 35 g/l)
 fibrinogen = 2 – 4 g/l

FRACŢIUNI PROTEICE SEPARATE ELFO (valori relative)

 albumine = 50 - 60%
 1 - globuline = 4,2 – 7,2% (4%)
 2 - globuline = 6,8 – 12% (8%)
  - globuline = 9,3 – 15% (12%)
  - globuline = 13 – 23% (16%)
 PRINCIPALELE FRACŢIUNI PROTEICE PLASMATICE

(a) FIBRINOGENUL – defineşte termenul de plasmă (prezenţa

fibrinogenului) sau de ser (absenţa fibrinogenului)
 este produs de ficat şi trombocite
 nu migreaza in camp electric, ramane la start
 formează cheagul de fibrină sub acţiunea trombinei

(b) ALBUMINELE – fracţiunea cea mai importantă, produsă de ficat

 asigură 80% din presiunea coloid-osmotică (oncotică)  participă
la schimburile de apă dintre sânge şi ţesuturi
 rol de transportor  fixarea temporară a anumitor substanţe

(c) GLOBULINELE – fracţiune plasmatică heterogenă

 rol de transportor, de enzime, in aparare
 ECHILIBRUL PROTEIC

DEFINIŢIE: menţinerea constantă a proteinemiei prin păstrarea

echilibrată a relaţiei dintre aportul/sinteza de proteine şi
catabolismul/pierderile de proteine

Alimente
(sursa exogenă)

Absorbţie intestinală

Sinteză hepatică Pierdere digestivă

(sursa endogenă) PROTEINEMIE
Catabolism tisular
Depozit de proteine (5,5 – 8 g/dl)
(ficat, muşchi scheletic) Pierdere renală
 DISPROTEINEMIILE

(a) HIPOPROTEINEMIE ( 5,5 g/dl)

 aport insuficient  ex: inaniţie, malnutriţie protein-calorică
 pierderi digestive  ex: maldigestie, malabsorbţie intestinală
(enteropatie exudativă, rezecţie de intestin subţire)
 scăderea sintezei hepatice  ex: boli hepatice cronice
 pierderi renale  ex. sindrom nefrotic
 catabolism proteic exagerat  ex.hipertiroidism, boala canceroasă
 hiperhidratare  scădere relativă

(b) HIPERPROTEINEMIE (> 8 g/dl)

 transformarea malignă a limfocitelor B şi creşterea producţiei de
anticorpi ( - globuline)  ex: mielom multiplu
 deshidratare  creştere relativă
 ROLURILE PROTEINELOR PLASMATICE

1. Nutritiv si trofic
2. Transportori plasmatici - ex:
– transferina (transporta fier)
– transcobalamina (transporta vitamin B12)
– transcortina (transporta cortizol)
3. Enzime (ex: renina, plasmina, transaminazele, etc.)
4. Hormoni
5. Intervin in apararea organismului
– apărarea specifică prin anticorpi (imunoglobuline)
– apărarea nespecifică prin fracţiunile complementului
6. Intervin in echilibrul fluido-coagulant
– factori ai coagularii
– factori ai fibrinolizei
7. Intervin in echilibrul acido-bazic (sistem tampon proteinat)
 PRESIUNEA COLOID – OSMOTICĂ (p)

DEFINIŢIE: presiunea osmotică (oncotică) determinată de

proteinele plasmatice  participă la schimburile transcapilare
 se opune filtrării la nivelul capătului arterial al capilarului
 favorizează reabsorbţia la nivelul capătului venos al capilarului
VALOARE NORMALĂ: p = 25 – 30 mm Hg
COMPONENTE: 80% albumine + 20% globuline şi fibrinogen
p = 5,4 x albumine (g/dl) + 1,47 x globuline (g/dl)
La capătul ARTERIAL:
Ph = ~ 35 mm Hg
p = ~ 25 mm Hg
Ph > p  FILTRARE
La capătul VENOS:
Ph = ~ 15 mm Hg
p = ~ 25 mm Hg
Ph  p REABSORBŢIE
 Din cantitatea filtrată:
 90% este reabsorbită în capilarul sanguin
 10% este reabsorbită în capilarul limfatic
 Excepţii:
 capilarele pulmonare: Reabsorbţia  Filtrarea  Alveole uscate
 capilarele glomerulare: Filtrarea  Reabsorbţia  Urină primară
 EDEMUL = creşterea volumului de lichid interstiţial

Cauze:
  Ph  edem de stază (hidrostatic)
  p  edem hipoproteic (proteinemia  5,5 g/dl)
  permeabilităţii capilare  edem inflamator
  drenajului limfatic  edem limfatic

Edem de staza Edem Edem inflamator Edem

(hidrostatic) hipoproteinemic
(Alergic) limfatic