U.P.

București
 
Facultatea de Inginerie Medicală (F.I.M.)

Disciplina Fiziologie și Patologie I

Prof. Univ. Dr. Ioana Anca BĂDĂRĂU

1
 OBIECTUL FIZIOLOGIEI

• Studiază :
 Procesele
 Constantele

normale ale structurilor biologice superior organizate,

incepând cu celula și agregatele celulare din țesuturi și
organe și sfârșind cu organismul uman .
• Termenul “fiziologie” – de origine greaca
( physis=natură, ființă; logos=știință, cuvânt )

2
 OBIECTUL FIZIOLOGIEI

• Fiziologia  precizează sub raport funcțional

limitele dintre normal și patologic , oferind pe
baza cunoașterii mecanismelor normale,
principiile orientative asupra corectării acestor
mecanisme dereglate în cursul bolilor.

• Orice patologie începe și sfârșește cu fiziologia

3
 APA ÎN ORGANISM

CONȚINUTUL DE APĂ

 60% din greutate

 40% intracelular
 20% extracelular
5% intravascular
15% interstitial
transcelular

4
 ROLURILE APEI
• CONSTITUENT ESENȚIAL AL MATERIEI VII,
PERMIȚÂND DESFĂŞURAREA NORMALĂ A
MECANISMELOR HOMEOSTAZICE

• SOLVENT PENTRU SUBSTANȚELE ORGANICE ȘI

ANORGANICE

• TRANSPORTOR ȘI MEDIU DE DESFĂȘURARE A

PROCESELOR DE BIOSINTEZĂ ȘI
BIODEGRADARE

5
 REPARTIZAREA APEI ÎN
ORGANISM
• VARIABILĂ , DIRECT PROPORȚIONALĂ CU
INTENSITATEA PROCESELOR METABOLICE
VITALE, LA NIVEL DE ORGANISM , ORGANE
, ȚESUT

• CONSTANTĂ , DACĂ SE RAPORTEAZĂ

EXCLUSIV LA VOLUMUL CELULAR

6
 REPARTIZAREA APEI ÎN ORGANISM ÎN RAPORT
DE INTENSITATEA PROCESELOR VITALE

• 1. Varsta/sex
• Embrion ……..90-97%
• Copil 0-1an…..75%
• Copil 1-12ani…65%
• Adolescent ……55 - 58%
• Adult 30-59 ani .60 -70%
• Barbat …………55 - 63%
• Femei ………….47- 52%
• Varstnic: peste 60ani..<58%
• Variațiile conținutului de apă la om , găsite de diferiți autori se
datoresc repartiției inegale a țesutului adipos
( hidrofob )
7
 REPARTIȚIA APEI ÎN ORGANE

• Oase ……………..22-25%
• Tiroidă…………...70-75%
• Rinichi …………..80-85%
• Creier … substanță cenușie .85%
• … substanță albă …..70%
• Inimă , plămâni…………….80%
• Ficat , piele …………………70%

8
COMPARTIMENTELE LICHIDIENE I A

9
COMPARTIMENTE LICHIDIENE II

10
 ELECTROLIȚII ÎN ORGANISM

In lichidele organismului se găsesc dizolvați :

- compuși organici, cu moleculă mică ( glucoza, uree, aminoacizi )
- substanțe macromoleculare ( mai alea proteine )
- electroliți anorganici

Electroliții anorganici au rol în distribuția și reținerea apei, în

determinarea presiunii osmotice și a concentrației de H+ ioni

11
 COMPOZIȚIA ELECTROLITICĂ A FLUIDELOR
CORPULUI
Electrolit (mEq/l) Plasmă Lichid interstiţial Lichid intracelular

Na+ 140 140 14

K+ 4 4 140

Ca 2+ 5 3 0

Mg 2+ 2 2 40

Cl – 105 105 5

HCO 3 – 24 7 10

Proteine 15 1 60

Glucoză(mg/dl) 100 100 - 12-

 PRINCIPALELE MINERALE DIN ORGANISM
(I)
Sodiul ( Na + )
- Forme: ionizat în plasmă
ion predominant extracelular

- Roluri : ion caracteristic extracelular cu rol în:

- repartiția hidrica intra și extracelulară
- intreținerea presiunii osmotice extracelulare – 80%

13
SODIUL

14
 PRINCIPALELE MINERALE DIN ORGANISM (II)

Potasiul ( K+)
- Forme: ionizat intracelular

- Roluri : ion caracteristic intracelular cu rol în :

- menținerea presiunii osmotice

15
POTASIUL

16
 PRINCIPALELE MINERALE DIN
ORGANISM ( III )
Clorul ( Cl-)
Forme : NaCl

Roluri : ion caracteristic extracelular cu rol în :

- menținerea presiunii osmotice

17
PRINCIPALELE MINERALE DIN ORGANISM
( IV )
Calciul ( Ca2+)
Forme:- nedifuzibil (proteinat de Ca²)
60%
-neionizat, difuzibil ( fosfați,
citrați )
-ionizat , difuzibil ( Ca²+) 40%
activ fiziologic
Roluri : - rol structural esențial în oase
și dinți ( fosfat tricalcic și
hidroxiapatita ) conferă
rezistență și duritate
- coagularea sângelui
- contracția musculară
-funcțiile miocardului
- transmiterea sinaptică
-activator enzimatic pentru
tripsină, lipază, fosfatază 18
alcalină
 SCHIMBURILE ÎNTRE
COMPARTIMENTELE LICHIDIENE (I)
TIPURI CAPILARE
CONTINUE: strat de celule endoteliale pe membrana bazală, cu
joncţiuni intercelulare strânse; „
FENESTRATE: fenestraţii ovale/pori între celulele endoteliale, schimb
de particule mai ↑; „ ex. capilarele glomerulare => filtrare ↑. „
SINUSOIDE: spaţii mari între celulele endoteliale => schimburi ↑↑ de
substanţe de dimensiuni mari (proteine); „ ex. capilarele din splină,
ficat, intestin.

19
 SCHIMBURILE ÎNTRE
COMPARTIMENTELE LICHIDIENE (II)

 DIFUZIUNEA
 Mecanism pasiv egalizarea concentrațiilor
 Forța motrice gradientul de concenterație C
 Legea lui Fick calculează fluxul de difuxiune ( J ) pe unitatea de timp

 FILTRAREA
 Mecanism pasiv gradient de presiune (P)
 Substanțelor dizolvate trec prin peretele capilar pH ( pres. hidrostatică )

 OSMOZA

20
 ECUAȚIA STARLING

• Ernest Starling – 1896

• Definește rolul forțelor : hidrostatică și oncotică (coloid-
osmotica) = FORȚE STARLING
• Descrie deplasările fluide prin membrana capilară ca efect
al filtrarii
– Filtrarea medie în organism ~ 20 ml/min
– Filtrare medie la nivel glomerular renal ~125 ml/min

21
 FORȚELE STARLING I

 PRESIUNEA HIDROSTATICĂ DIN CAPILAR – pHc

 PRESIUNEA COLOID OSMOTICĂ ( ONCOTICĂ ) DIN CAPILAR -  c

 PRESIUNEA HIDROSTATICĂ INTERSTIȚIALĂ – pHi

 PRESIUNEA COLOID OSMOTICĂ ( ONCOTICĂ ) INTERSTIȚIALĂ -  i

PNF = FORȚE PROFILTRANTE - FORȚE ANTIFILTRANTE

PNF = ( pHc + i ) – ( pHi +  c )

22
FORȚELE STARLING II

23
 BILANȚUL FORȚELOR STARLING

pHc (mmHg) pHi (mmHg) c (mmHg) πi (mmHg) Presiune neta

30 mmHg -3mmHg 28mmHg 8mmHg +13 mmHg =

Capăt FILTRARE
arteriolar

10mmHg -3mmHg 28mmHg 8mmHg -7 mmHg=

Capăt REABSORBȚIE
venular

24
SISTEMUL LIMFATIC

ROLURI:
 Drenează apa şi cataboliţii care nu
au fost preluaţi de circulaţia venoasă
(10%)
 „ Colectează proteinele remanente la
nivel tisular
 Asigură absorbţia lipidelor
(chilomicroni) la nivelul vilozităţilor
intestinale
 Asigură transportul APC (antigen-
presenting cells)
 Readuce excesul de lichid din spaţiul
interstiţial în circulaţie (menţine
„uscat” interstiţiul)
25
DEPLASAREA APEI ÎN ORGANISM (I)

26
 PRINCIPIUL DILUȚIEI :

Volumul (ml )= Cantitatea de substanță indicator introdusă

Concentrația per ml a substanței dispersate în lichid

REȚINEȚI :

1. Cantitatea totală de substanță indicator introdusă în vas

2. Concentrația substanței în lichid după dispersie

27
 SUBSTANȚELE MARKER

• Netoxice
• Inerte metabolic
• Nefixabile pe elementele figurate , alte celule sau
albumină
• Să nu afecteze distribuția lichidiană prin modificări de
presiune osmotică
• Să nu părăsească rapid compartimentul
• Omogenizabile rapid
• Dozabile

28
 DETERMINAREA VOLUMELOR
COMPARTIMENTELOR LICHIDIENE

Apa totală : apa radioactivă sau apa grea conține tritiu radioactiv sau
deuteriu . Dupa injectarea i.v. , acestea se amestecă cu apa totală în
câteva ore , iar pentru calculul apei toatale se folosește principiul
diluției
Volumul lic. extracelular : sodiul radioactiv, clorul radioactiv,ionul
tiocianat, inulina și zaharoza . Dupa injectare se amestecă în 30-60
min cu lichidul extracelular , iar pentru calcul se folosește
principiul diluției
Volumul lic. Intracelular : se calculează prin diferența dintre apa
totală și lichidul extracelular
Volumul plasmatic :se folosesc proteine plasmatice radioactive
( marcate cu 131I ) sau proteine plasmatice de care se leagă
coloranți ( T-1824 numit și albastru Evens )
Volumul eritrocitar: se folosește cromul radioactiv care se leagă de
29
eritrocite .
ECHILIBRUL HIDRIC

30
 PIERDERILE ZILNICE DE APĂ

Temp. normală Temp. ridicată Efort fizic intens

Pierderi insensibile
-Piele 350 350 350
- Arbore respirator 350 250 650
Urină 1400 1200 500

Transpirație 100 1400 5000

Fecale 100 100 100

Total 2300 3300 6600

31
TEST PENTRU EDEM

32
 “FACTOR DE SIGURANTA ANTIEDEM “

Constă din trei mecanisme :

1. Presiunea negativa a Li să fie anulată și să devină pozitivă

2. Fluxul limfatic poate crește de 10 până la 50 de ori – constituie factor de

siguranță deoarece previne creșterea presiunii LI la valori pozitive

3. “Spălarea” proteinelor din LI. Pe masură ce proteinele sunt îndepărtate din

interstițiu , crește diferența dintre presiunea coloidosmotică a plasmei și cea
interstițială , crescând absorbția osmotică a lichidului din interstiții în
capilare

33
 OSMOZA

 Mecanism pasiv
 Transfer de apă între două medii separate de o membrană
semipermeabilă

Membrana celulară este o structură relativ permeabilă, prin care

apa trece prin osmoză .

Membrana celulară este relativ impermeabilă pentru ionii mici ,

astfel că apa traversează membrana în gradient , spre
compartimentul unde concentrația solviților este crescută

34
 ECHILIBRUL OSMOTIC
• OSMOZA = FLUXUL DE APĂ PRINTR-O MEMBRANĂ
SEMIPERMEABILĂ
( dinspre compartimentul cu concentrație scazută , spre cel cu
concentrație crescută )

35
 OSMOZA ȘI PRESIUNEA OSMOTICA ( I )

Osmoza se produce ca urmare a miscării cinetice permanente a particulelor ,

de o parte și alta a membranei semipermeabile

Presiunea osmotică
- este dată de numărul de particule osmotic active
- împiedică osmoza
- crește odată cu creșterea numărului de particule osmotic active

Osmolul
Capacitatea solvitilor de a realiza osmoză și de a produce presiune
osmotică se masoară în osmoli . Este o măsură a numărului total de
particule

36
 OSMOZA SI PRESIUNEA OSMOTICA ( II )

Osmolalitatea unei soluții este numărul de osmoli de solvit per kg de solvent

(Osm/kg de solvent )
Osmolaritatea unei soluții este numărul de osmoli de solvit per per litru de
soluție ( Osm/l de soluție )
La temperatura de 37 grade o concentrație de un osmol la litru , va genera
în soluție o presiune osmotică de 19,300 mmHg. Multiplicând cu 300
( osmolaritatea normală a LEC și IC ), obținem o valoare a presiunii
osmotice de 5790 mmHg.
Presiunea osmotică (mmHg) = 19,3 x osmolalitate(mOsm/Kg apa)

Osmolaritatea totală a fiecaruia din cele trei compartimente este de ~

300mOsm/l. Osmolaritatea plasmei este cu 1,3 mOsm mai mare decât în
LI si LIC . Diferența este produsă de efectul osmotic al proteinelor
plasmatice care crează în capilare o presiune cu ~ 20 mmHg mai mare
decât în LI .

37
 VALORILE OSMOLARITATII
DETERMINATE DE PARTICULELE
OSMOTIC ACTIVE (mOsm/l)
INDICATORUL PLASMA LICHIDUL LICHIDUL
INTERSTITIAL INTRACELULAR

1. ACTIVITATEA 302,8 301,5 302

OSMOLARA
TOTALA

2. PRESIUNEA 5450 5430 5430

OSMOTICA
( mmHg)

38
 ECHILIBRULUI OSMOTIC INTRE
COMPARTIMENTUL EXTRACELULAR SI
INTRACELULAR

TONICITATEA
( este osmolaritatea efectivă )

 determină deplasarea apei:

 în celule ( influx de apă )

 în afara celulei ( eflux de apă )

39
MENȚINEREA ECHILIBRULUI OSMOTIC
ÎNTRE COMPARTIMENTUL INTRA ȘI
EXTRACELULAR

40
 DEZECHILIBRUL OSMOTIC

Echilibrul osmotic între compartimentele IC și EC – corectat rapid ( în sec

sau minute )

Hiperosmolaritatea –
Cauze : - aport insuficient de apa
- pierderi excesive de apa ( renale si extrarenale )
- aport excesiv de sodiu

Hipoosolaritatea –
Cauze : aport crescut de apa sau solutii de glucoza si eliminari deficitare

41
 CONTROLUL OSMOLARITATII LEC SI A
CONC. DE SODIU
Ionii de sodiu din LEC , determină direct sau indirect peste 80% din presiunea
osmotică a acestui compartiment .

Pentru reglarea osmolarității LEC și a conc de sodiu , acționează trei sisteme de

control , independente :

1. Sistemul osmoreceptor- hormon antidiuretic

2. Mecanismul setei

3. Mecanismul apetitului pentru sare

42
CONTROLUL OSMOLARITATII LEC

1. SISTEMUL
OSMORECEPTOR –
HORMON
ANTIDIURETIC
( ADH )

43
HORMONUL ANTIDIURETIC ( ADH-UL )

V 2  receptori pentru
vasopresina

AQP 2  aquaporina 2

44
 REGIUNEA ANTEROVENTRALA A
VENTRICULULUI 3 ( AVaV3 )
Arie neuronală pentru controlul osmolarității

In regiunea AVa V3 , cât și în vecinatatea ei , există neuroni :

- stimulati de creșteri minime ale osmolaritatii LEC
- inhibati de scăderea osmolarității LEC  osmoreceptori

In partea superioară a zonei AVaV3 se află o structură specializată denumită organ

subfornical (OSF)
In partea inferioară- o alta structura numita organ vascular al laminei terminale
(OVLT)
Intre aceste doua zone se afla nucleul median preoptic care are multiple conexiuni
nervoase :
- cu cele doua organe
- cu nucleul supraoptic `
- cu centrii de control ai presiunii arteriale 45
 2. MECANISMUL SETEI

Setea este primul reglator al aportului de apa .

Definiție: cerință ( poftă ) constientă pentru apa .

Localizarea centrilor setei :

- Regiunea AVaV3
- Zona preoptică hipotalamică
 centrul setei
Stimulul fiziologic :  VP de 8-10% și/sau osmolarității plasmei cu 1%
- aport hidric deficitar
- exces de sodiu
- pierderi de potasiu

46
CENTRII SETEI

47
HOMEOSTAZIA APEI SI SARII

Controlul hormonal al
echilibrului hidro-electrolitic

1. Deshidratare 
scaderea eliminarilor de apa
2. Hiperhidratare  cresterea
eliminarilor de apa
3. Exces de sare  cresterea
eliminarilor de sare
4. Deficit in sare 
dimunuarea eliminarilor de
sare

48
CONTROLUL SECRETIEI DE ALDOSTERON

49
 MECANISMUL APETITULUI PENTRU SARE

Stimulii care determina apetitul pentru sare sunt :

1.Scăderea concentrației sodiului în LEC
2. Insuficiența circulatorie determinata de hipovolemie
3. Hioptensiunea

Diferenta majora între sete și apetitul pentru sare :

- setea apare imediat
- apetitul pentru sare apare dupa cateva ore și creste progresiv

Importanța apetitului pentru sare :

- demonstrată la bolnavii cu boala Addison (nu au secretie de aldosteron)
ceea ce produce pierderi masive de sare prin urină , cu scăderea conc sodiului în
LEC și a volemiei → stimulează dorinta de sare

50
 ALTI FACTORI HORMONALI DE
CONTROL AI SECRETIEI DE SODIU
Factori Mecanismul si actiunea

-factorul natriuretic atrial -actioneaza pe rec. FNA de tip A de la

(FNA ) nivel glomerular ; inhiba reabsorbtia de
sodiu si secretia de renina, inhiba
eliberarea de aldosteron si vasopresina,
vasodilatator, hipotensiv

- actioneaza pe receptorii FNH de tip B ;

- factorul natriuretic hipotalamic
(FNH)
- sistemul prostaglandinic renal
( SPG )
vasodilatator
-PGE 2 renala este produsa la
expansiunea LEC ; efect inhibitor asupra
transportului tubular de sodiu

51