12 Ro Sistemul Urinar Si Sange PDF

MEDICAŢIA
SISTEMULUI
URINAR
MEDICAŢIA SISTEMULUI URINAR
 Compartimentele fluide ale organismului
 Compoziţia şi distribuţia fluidelor în organism
 Deshidratarea şi fluidoterapia
 Medicaţia diuretică
Greutate
Suma greutăţii atomice a tuturor elementelor
moleculară MW
chimice din formulă
(molecular weight)
Milimol mmol Greutatea moleculară a substanţei în mg, care

(milimole) (mM) este egală cu 1mmol (mM)
Gerutatea în mg a unui element care se
Miliechivalent
mEq combină sau înlocuieşte 1mg (1mmol) de
(miliequivalent)
hidrogen (H+)
Conţine întotdeauna 6,0 x 1023 molecule sau
Miliosmol
mOms echivalează cu 1mmol de substantă
(miliosmole)
nedisociabilă
Miliechivalent per
litru = mmol/L x valenta
mEq/L
(miliequivalent per = [(mg/dl x 10) / MW] x valenţa
liter)
Compartimentele
fluide ale
organismului
Compartimentele fluide ale organismului
Osmolaritatea (tonicitatea)
capacitatea soluţiei de a atrage apa şi de a susţine o
creştere a presiunii osmotice
se produce o deplasare a apei

Presiunea lichidul extracelular

=
Presinea lichidului intracelular
Solutie izotonă
TVAC 60%
Fluide extracelulare 20 - 27 % Fluide
intrace-
Total volum de Ţesut osos, lulare
Limfă Fluide trans-
sânge cartilagii,
interstiţială celulare
5,7 - 10 % ligamente
Celule Plasmă
roşii
3% 5% 15 % 1-6% 5% 33-40 %
scădere a TVAC cu până la 50%

Fluidele transcelulare = 1 – 6 %
 Cerebrospinale (hidrocefalie)
 Pericardice (hidropercard)
 Pleurale (hidrotorax)
 Peritoneale (ascita)
 Sinoviale (sinovite)
 Umorile apoase
 Tractusul gastrointestinal
 1-6% la monogastrice
 10-15% la poligastrice
Volum total Volum Celule roşii
Specia sânge plasmatic sanguine
% % %
Câine 8,5 4,5 4,0
Pisică 6,7 4,7 2,0
Galinacee 6,5 4,5 2,0
Bovine 5,7 3,8 1,9
Ovine 6,5 4,5 2,0
Caprine 7,0 5,4 1,6
Suine 7,5 4,8 2,7
Cabaline 7,0 - 10,0 4,0 - 6,0 3,0 - 4,0
Fluide extracelulare
Izotonice
Fluide intracelulare
 alterarea volumului de lichide aflat în diferitele compartimente
 apariţia de fenomene toxice

plasmă
apa
interstitiu
presiunea
osmotică coloidală
forţa care face ca apa să pătrundă în capilare  forţa Starling
echilibrul între forţa care favorizează filtrarea apei din plasmă şi forţa care
determină reţinerea apei în patul vascular
pentru a menţine electroneutralitatea în

organism
Cationi mEq/L Anioni mEq/L

Sodiu 135 - 160 Clorură 110 - 125
Potasiu 3-5 Bicarbonat 18 - 22
Calciu 4-6 Fosfat 1-3
Magneziu 1-3 Sulfat 1-2
Alte elemente 1 Lactat 1-2
Alţi acizi organici 3-5
Proteine 10 - 16
Total Total
144 - 175 144 - 175
Randamentul apei
 specie, vârstă şi stare fiziologică
 24 de ore = 40-132 ml/kgcorp/zi
 câine adult 40-60 ml/kgcorp/zi
 femele in lactatie si tineret se dubleaza cantitatea

Senzaţia de sete
reducerea cantităţii
hipertonicitatea de lichid
plasmatică extracelular
activarea nucleilor supraoptic şi paraventricular din

hipotalamus  eliberarea de vasopresin (hormon antidiuretic)
 Secreţia urinară = 2 - 20ml/kgcorp/zi
 procesele de filtrare glomerulară şi reabsorbţie renală
 conservarea apei  concentrarea urinei
 la câine rinichii pot concentra urina până la 2400mOsm
 la om conncentrarea urinei 1200-1400mOsm

 Eliminarea diferitelor substanţe din organism, depinde de

clearence-ul renal al fiecărei substanţe din plasmă
 20% din sângele pompat de cord ajunge la rinichi, la nivelul

glomerulilor renali
 Schimbul de sange la nivelul glomerulilor  rată de filtrare

glomerulară (RFG).
Autoreglarea RFG
 ↑ PS  vasoconstricţia arteriolelor
aferente şi vasodilatarea celor eferente
 ↓ PS  vasodilatarea arteriolelor
aferente şi vasoconstricţia celor eferente
 Mecanismul de autoreglare nu poate

compensa PS ↑↑↑ sau PS ↓↓↓
 PS (sistolica) stabilă cuprinsă între 80 

170 mmHg
DESHIDRATAREA
DESHIDRATAREA
DESHIDRATAREA
Cauze
1. tulburări neurologice (hipodipsia)
2. diabetul insipid (central sau nefrogenic)
3. hiperventilaţia în caz de temperaturi ridicate
4. febra
5. imposibilitatea accesului la sursa de apă

DESHIDRATAREA
 4% sau mai puţin  nelinişte şi senzaţie acută de sete
 8%  pielea îşi pierde elasticitarea, timpul de reumplere a

capilarelor creşte considerabil, mucoasele devin uscate
 12-15%  şoc, colaps circulator, moarte

DESHIDRATAREA
Diagnistic şi monitorizare ?
1. când trebuie începută fluidoterapia
2. ce tip de soluţie trebuie folosită
3. ce cantitate de fluid trebuie administrat
4. cu ce viteză trebuie administrată soluţia
5. ce cale de administrare va fi utilizată
6. cum vom evalua eficacitatea terapiei

DESHIDRATAREA
Necesar lichide (litri) =
Kgcorp X % de dehidratare
Animal de 450 kg cu 6% de deshidratare  450 x 6 / 100 = 27 litri

DESHIDRATAREA
 la animalele adulte: 40-60 ml/kgcorp/24h
 la animalele tinere: 130 ml/kgcorp/24h
 creste in cazul: febrei, poliurie, diaree, voma, etc
 15 ml/kgcorp/oră – normal
 90 ml/kgcorp/oră – fara fenomene toxice
 360 ml/kgcorp/oră - animalele au supravieţuit, dar au apărut

semnele evidente ale hiperhidratării (tulburări cardiace, respiratorii,
nervoase)
DESHIDRATAREA
Fluidoterapie  trebuie
monitorizata
functia renala si viteza de

administrare
DESHIDRATAREA
Căile de administrare
 Per os sau nasogastrica (sau rectala)
 IV (prea rapid – functia cardiaca, edem pulmonar)
 SC (doar solutii izotonice, < 10-12ml/kgcorp)
 IP (risc peritonite; absorbtie buna pt. apa, electroliti, plasma, hematii)

DESHIDRATAREA
Fluidoterapie
 substanţe cristaloide
 substanţe coloidale
 înlocuitori ai sângelui
 soluţii nutritive
Solutie Ringer
Substante cristaloide Dextroza
Solutie salina 0,9%
Sange integral Albumina

Naturale
Plasma
Substante
Dextran 40
coloidale Pentastarch
Sintetice Dextran 70
Oxipoligelatina
Hetastarch
Hemoglobina libera
Substituienţi ai sângelui Oxiglobin
Fluorocarbon
Glucoza
Solutii nutritive Fructoza
Dextroza
DESHIDRATAREA
1. Substanţele cristaloide
 soluţia Ringer
(sodiu, clor, potasiu, acid lactic, calciu)
 soluţe salină 0,9%
 soluţie de dextroză 2,5% în apă salină (0,45%) şi

potasiu (16 mEq/L)
 soluţie de dextroză 5% şi 50% în apă

DESHIDRATAREA
2. Substanţele coloidale - sintetice sau naturale
Substanţele coloidale sintetice
Substanţele coloidale  dextran 40 sau 70  solutii

naturale coloidale hiperoncotice su masa
moleculara de 40000 sau 70000)
 sângele integral  hetastarch sau pentastarch

 derivat hidroxietil din amidon
 plasma
 albumina  oxipoligelatina  gelatină
modificată prin polimerizare cu
ajutorul glioxalului și oxidare cu
peroxid de hidrogen pentru utilizare
ca agent de expandare a plasmei
DESHIDRATAREA
3. Soluţiile hipertonice
 terapia experimentală
 animale aflate în şoc
 mecanismul de acţiune - nu este pe

deplin elucidat
 beneficiu  cresterea rapida a

volumului plasmatic
Medicatia diuretica
Medicatia diuretica
Sânge filtrat
Filtrare Reabsorbţie Urină
Sânge arterial
Medicatia diuretica
diureticele sunt utilizate în scopul
creşterii excreţiei sodiului
creştere a eliminării apei din organism

Medicatia diuretica
Toate diureticele (excepţie cele osmotice)

 inhibă anumite enzime
 transportul proteinelor
 blochează receptorii hormonali sau canalele ionilor
blocarea reabsorbţiei sodiului la nivelul

sistemului tubar
Medicatia diuretica
 Manitolul – diuretic osmotic - hiper şi hipo-osmolaritate
 Furosemidul - hipokalemie (hipopotasemie),

ototoxicitate, hiperglicemie, iritaţii la nivel gastrointestinal
 Acetazolamina – inhibitor al anhidrazei carbonice -

hipokalemie, acidoză, calculi ai tractusului urinar,
encefalopatii
Medicatia diuretica
 Indicaţii – edeme (scăderea presiunii osmotice a plasmei

 scăderea volumului intravascular şi extravazarea acestuia
în spaţiul interstiţial)
 Cauze - afectiunile cardiace (insuficienţă cardiacă)

hepatice şi renale
 Fenomene de toleranţă la diuretice
 Administrarea îndelungată poate determina hipertrofia

segmentului distal al nefronului
Medicatia diuretica
Acetazolamida Metazolamida
Inhibitori ai anhidrazei carbonice
Diclorfenamida Dorzolamida
Ureea
Manitol
Diuretice osmotice Solutie salina
Glicerina
hipertonica
Blocanti ai mecanismului de transport al Furosemid Bumetanida

sodiului Acid etacrinic Torsemid
Substante
Clorotiazida Hidroclorotiazida
Diuretice tiazidice hidrosolubile
Substante liposolubile Ciclotiazida Meticlotiazida
Inhibitori ai canalelor de sodiu de la nivelul
Triamterena Amilorid
epiteliului renal
Antagonişti ai receptorilor mineralocorticoizi Spironolactona Canrenona
Equisetum arvense
Naturale Urtica dioica (urzica)
(coada calului)
Diuretice aquaretice
Sintetice Conivaptan Demeclocitina
Antagonisti ai receptorilor
de vasopresin Tolvaptan Litiu
Medicatia diuretica
Medicatia diuretica
Medicatia diuretica
1. INHIBITORI AI ANHIDRAZEI CARBONICE
Acetazolamina
Diclorfenamina
Metazolamina
Dorzolamina
Medicatia diuretica
1. INHIBITORI AI ANHIDRAZEI CARBONICE
 reduc presiunea intraoculară prin descreşterea ratei

Acetazolamina
de formare a umorii apoase
Diclorfenamina  Acţiunea se manifestă la 30 de minute de la

administrare
Metazolamina
 efectul maxim se înregistrează în decurs de 2-4 ore
Dorzolamina
 dutata totală de actiune este de 4-6 ore
 Absorbţia orală este bună - se elimină la nivel renal

 tulburări nervoase (dezorientare)
 Medicaţia trebuie evitată în cazul pacienţilor cu afecţiuni pulmonare şi
hepatice.
Medicatia diuretica
2. DIURETICE OSMOTICE
Manitolul
Glicerina
Ureea
Soluţia salină
hipertonică
Medicatia diuretica
2. DIURETICE OSMOTICE
Manitolul Indicaţii
 presiune intracraniană sau intraoculară, edeme
Glicerina
 Manitolul nu se metabolizează, fiind eliminat prin
Ureea rinichi  creşterea presiunii sanguine
Soluţia salină Contraindicatii

hipertonică animalele deshidratate
pacienţii cu hemoragii intracraniene
anurie consecutivă bolilor renale
congestie pulmonară
Medicatia diuretica
3. BLOCANŢI AI MECANISMULUI DE TRANSPORT A

SODIULUI
Furosemidul
Acid
etacrinic
Bumetanida
Torsemidul
Medicatia diuretica

SODIULUI
Mecanismul de acţiune
Furosemidul  blocarea transportului sodiului, şi în acest fel este inhibată
Acid reabsorbţia a aproximativ 25% din cantitatea filtrată de sodiu

etacrinic
 anti-inflamatorii nesteroidiene inhibă acţiunea acestor
Bumetanida
diuretice
Torsemidul
 Furosemidul  creşterea excreţiei urinare de PGE2
biodisponibilitatea - 77%
 T1/2 = 1 oră după administrarea IV
 Eliminarea - renală
Medicatia
MEDICAŢIA diuretica
SISTEMULUI URINAR

SODIULUI
RA - dezechilibre ale balanţei fluidelor şi electroliţilor

Furosemidul
 Nu - boli cardiace, hepatice şi renale, DAR…
Acid etacrinic
 tulburări gastrointestinale şi hiperglicemie
Bumetanida
 Nu se asociaza cu: teofilina, aminoglicozizi, glicozide
digitalice, aspirina sau alte anticoagulante, cu blocanţi
Torsemidul
neuromusculari, corticosteroizi, insulină, propranorol
Indicatii
 Tratamentul edemului cardiac, hepatic sau renal
 Insuficienţa renală - ajuta eliminarea altor substanţe (electroliţi - calciu şi potasiu)
Medicatia diuretica
4. DIURETICE TIAZIDICE
Substanţe
hidrosolubile
Clorotiazina
Hidroclorotiazina
Substanţe
liposolubile
Ciclotiazina
Meticlotiazina
Medicatia diuretica
4. DIURETICE TIAZIDICE
Substanţe  creşterea excreţiei de potasiu prin eliberarea

hidrosolubile sporită a sodiului în partea distală a tubului
Clorotiazina
 Se absorb relativ lent şi incomplet de la nivel
Hidroclorotiazina
gastrointestinal şi sunt excretate pe cale renală
Substanţe
liposolubile  RA - dezechilibre ale balantei fluidelor şi
Ciclotiazina electroliţilor, hiperglicemie, hipercalcemie şi
Meticlotiazina hipomagneziemie
 tratamentul edemului cardiac, hepatic sau de origine renală
 Efectul se instalează după 4 ore şi durează 6-12 ore

Medicatia diuretica
5. INHIBITORI AI CANALELOR DE SODIU DE LA

NIVELUL EPITELIULUI RENAL
Triamterena
Amilorid
Medicatia diuretica
5. INHIBITORI AI CANALELOR DE SODIU DE LA

NIVELUL EPITELIULUI RENAL
Triamterena  sunt de natură organică şi sunt secretate în tubul

proximal
 Determina creşterea excreţiei de clorură de sodiu şi
Amilorid retenţia de potasiu
 Se adm. oral  biodisponibilitate de 70%
 excretate renal
 Efectul după 6-8 ore şi durează 12-16 ore
 RA – hiperpotasemie
 Indicatii - edeme asociate cu ciroza hepatică, sindromul nefrotic, etc.
Medicatia diuretica
6. ANTAGONIŞTI AI RECEPTORILOR
MINERALOCORTICOIZI
Spironolactona
Canrenona
Medicatia diuretica
6. ANTAGONIŞTI AI RECEPTORILOR
MINERALOCORTICOIZI
Au structura similara cu a mineralocorticoizilor

Spironolactona aldosteronici
 Aldosteronul = hormon steroid care se leaga de

receptorii mineralocorticoizi
Canrenona
modificarea secventei ADN  reabsorbţia sodiului şi

creşterea excreţiei de potasiu
 Se absoarbe 60-90%  metabolizată în ficat  canrenona

 Efect dupa 2-3 zile de la iniţierea tratamentului
 Indicatii: edeme asociate cu ciroza hepatică, sindromul nefrotic, ascită, tulburări
cardiace
 Efecte secundare: hiperkalemiei, deshidratare şi hiponatremie
Medicatia diuretica
7. DIURETICE AQUARETICE
Antagonisti ai
receptorilor de
vasopresin
 conivaptan
 tolvaptan
 demeclocytin
 litiu
Medicatia diuretica
Equisetum arvense (coada calului)
Urtica dioica (urzica)

Medicatia diuretica
Antagonisti ai  Vasopresinul determină excreţia liberă a apei din

receptorilor de organism
vasopresin
 conivaptan
 tolvaptan  indicatii: edeme asociate cu tulburările cardiace,
 demeclocytin ciroza hepatică, sindromul nefrotic
 litiu
determină o creştere a volumului de urină excretat
concomitent cu o scădere a osmolarităţii urinei şi a greutăţii corporale
fără afectarea excreţiei de sodiu

MEDICAŢIA
SÂNGELUI
MEDICAŢIA SÂNGELUI
 Medicaţia antianemică
 Medicaţia hemostatică
 Medicaţia anticoagulantă
 Sangele şi componentele sanguine

Sângele  organ al corpului = celule + plasmă
Volumul de sânge
8% din greutatea totală a corpului
40%
Eritrocite
60%
Leucocite
Trombocite plasma
Durata de viaţă a
Specia
eritrocitelor (zile)
Om 117 - 127
Bovine 157 - 162
Câine 119 - 122
Pisică 86 - 106
Capră 160 - 165
Cal 140 - 150
Porc 62 - 71
Oaie 70 - 153
Păsări şi
600 - 1400
reptile
mecanisme de distrugere a eritrocitelor:

 fragmentare
 liză prin osmoză
 eritrofagocitoză
 citoliză
 denaturarea Hb
DECLANŞAREA PRODUCŢIEI DE ERITROCITE

 Hipoxia tisulara
 Insuficienta cardiacă Hipoxia celulară
 Bolile pulmonului
Eritropoietina
factor umoral
efect stimulator asupra ţesuturilor  Maduva osoasa

 Splina
hematopoetice  Ficat
ROL IN FORMAREA ERITROCITELOR
 Fierul - Hb, mioglobinei şi a altor fieroenzime
 Aportul de proteinele
 Vitamina B12 (cianocobalamina)
 Acidul folic
 Vit. A, E, C
lipsa de oxigenare  scaderea eritrocitelor circulante 

anemiei
Efectele clinice ale anemiei depind de:
 gravitatea reducerii numărului de eritrocite
 timpul în care s-a produs această scădere
 dacă a coincis şi cu o pierdere a volumului de plasmă
Pierderea a 25-40% din cantitatea de sânge

 şocului hipovolemic
Hemoragia Sange integral Pentastarch
acuta Dextran 70 Hetastarch
Antianemice Sange integral Substante cristaloide
Hemoragia
Fier dextran Vitamine A, E, C
cronica
Carbonat de litiu Eritropoietina
Trombina Microcristale de colagen
Tromboplastina Noradrenalina
Hemostatice Fibrina Adrenalina
locale Fibrinogen Nitrat de argint
Hemostatice Acid celulozic Clorura de zinc
Burete gelatinos absorbant Acid tanic
Sange integral
Hemostatice Acetat de desmopresin
Vitamina K
sistemice Sulfat de protamina
Etamsilat
Citrat de sodiu
Heparina (si in vivo) Acid
In vitro
Oxalat de sodiu etilendiaminotetraacetic
(EDTA)
Antagonisti ai Dicumarol
Anticoagulante Fenprocoumon
Vitaminei K Warfarina
Agenti Acid aminocaproic Streptokinaza
fibrinolitici Aprotinin Fibrinolizin
Acid acetilsalicilic
Antiagregante Dipiridamol
Ticlopidin
Hemoglobina libera
Substituenti ai sangelui Oxiglobin
Fluorocarbon
Medicaţia antianemică
HEMORAGIA HEMORAGIA
ACUTĂ CRONICĂ
Hemoragia
cronica
Sange integral
Vitamina K
Etamsilat
Citrat de sodiu
In vitro
(EDTA)
Ticlopidin
Hemoglobina libera
Fluorocarbon
HEMORAGIA ACUTĂ
 hipovolemie  şoc hemoragic

 resuscitare cardio-pulmonară
 transfuzie de sânge
 soluţii cristaloide:
 soluţie salină 0,9% + 6-10% dextran 40
 dextran 70
 pentastarch
 hetastarch
HEMORAGIA CRONICĂ
 transfuzia cu sânge integral
 înlocuitori ai sângelui
 substante nutritive
 soluţii cu fier
HEMORAGIA CRONICĂ
Anemia purceilor
 IM, 2-3 de viată fier dextran
HEMORAGIA CRONICĂ
Anemia hemolitică
 factori patologici - chimici sau microbieni

 transfuzia cu sânge integral
 substanţe cristaloide
 vitamine cu proprietăţi antioxidante (A, E, C)
HEMORAGIA CRONICĂ
Anemia hipoplastică - imuno-mediată
 edocrinopatii (hipotiroidism, hiperestrogenism)
 carbonat de litiu  stimuleaza hematopoeza

HEMORAGIA CRONICĂ
Boli renale
cronice
Pierderea
uremie
eritropoietinei
Reduce durata
Anemie cronica de viata a
eritrocitelor
Medicaţia
hemostatică
Hemoragia
cronica
Sange integral
Vitamina K
Etamsilat
Citrat de sodiu
In vitro
(EDTA)
Ticlopidin
Hemoglobina libera
Fluorocarbon
Medicaţia hemostatică
lezarea unui vas de sânge
contractia peretelelui vascular

20 - 30 minute
colagen
aglutinarea celulelor sanguine
coagulul de sânge
formarea coagulului  substante

endonene:
 adenozin difosfat
 adenozin trifosfat
 serotonina
 tromboxan A2
 prostaglandinele G2 şi H2
Factorii coagulării
I Fibrinogen VIII Factorul antihemofilic
II Protrombina IX Tromboplastina plasmatică
III Tromboplastina tisulară X Factorul Stuart-Power
Precursorul (antecedent)
IV Calciu XI
tromboplastinei plasmatice
V Proaccelerina XII Factorul Hageman
Proconvertina
Factorul stabilizator al
VII (acceleratorul conversiei XIII
fibrinei
protrombinei serice)
Medicaţia hemostatică:
 trombina
 tromboplasina
 fibrina
 fibrinogen
Medicaţia hemostatică - locala

Tromboplastina (trombokinaza)
- extras din creier de bovine sau din extract de pulmon şi

creier de iepure
- proteine plasmatice care ajută la coagularea sângelui prin
catalizarea conversiei protrombinei la trombină
- nu mai este folosit in hemostaz locală, ci doar ca un reactiv
în diagnosticul de laborator
Trombina - interacţiunea tromboplastinei cu calciu şi

protrombină de origine bovină
Fibrinogen - concentrat de fibrină din plasma umană
THROMBINA
FIBRINOGEN
FIBRINA

Fibrină - sub formă de spumă care se aplică direct pe plagă


Burete gelatinos absorbant - conţine gelatină, care se
lichefiază după 2-3 zile şi se absoarbe complet după 4-6
săptămâni
Acidul celulozic - care în contact cu Hb determină

coagularea sângelui
Microcristale de colagen - aderă foarte bine la

suprafeţele umede (sângerânde) şi se absoarbe complet după
6 săptămâni
Adrenalina si Noradrenalina - determină o

vasoconstricţie imediată, dar de scurtă durată
Substanţe astringente - nitrat de argint, clorura de zinc,

acid tanic, etc
Medicaţia hemostatică - sistemică
Sângele integral
Vitamina K - plante şi microorganisme
Acetat de desmopresin - este un analog sintetic al

vasopresinului
Sulfat de protamină - sperma unor peşti. Combinat cu

heparina inhibă complet efectul anticoagulant al acesteia
Etamsilat  mecanism:
 creșterea rezistenței capilarelor endoteliale
 promovarea aderării plachetare
 stimulează trombopoieza și eliberarea ei din măduva osoasă
 inhibă biosinteză și acțiunea:
 PGI2 (Prostaciclinele I2), care cauzează dezagregarea
trombocitelor
 Vasodilatatoare și creșterea permeabilității capilare

Acidul tranexamic
- molecule anti-fibrinolitice
- inhibă enzimele proteolitice și tripsina
Carbazocrom
- derivă din adrenalină, poate induce un efect vasoconstrictor
și antihemoragic
- crește rezistența capilară și scade permeabilitatea acestora
Medicaţia
anticoagulantă
Hemoragia
cronica
Sange integral
Vitamina K
Etamsilat
Citrat de sodiu
In vitro
(EDTA)
Ticlopidin
Hemoglobina libera
Fluorocarbon
MEDICAŢIA ANTICOAGULANTĂ
 împiedica agregarea -prostaciclina (PI2)

 Heparina (adm. parenteral) care acţionează direct şi
aproape instantaneu
 Laborator – oxalat de sodiu, citrat de sodiu,
heparina
 derivaţii cumarinici - indirect, mai lent, antagonişti ai
vitaminei K:
 Dicumarol
 Warfarina
 Fenprocumon
MEDICAŢIA ANTICOAGULANTĂ
Medicamentele
Agenţi fibrinolitici antiagregante
 acidul aminocaproic
 aspirina (acidul
acetilsalicilic)
 aprotin
 streptokinaza  ticlopidina
 fibrinolizin  dipiridamol
Sangele şi
componentele
sanguine
Hemoragia
cronica
Sange integral
Vitamina K
Etamsilat
Citrat de sodiu
In vitro
(EDTA)
Ticlopidin
Hemoglobina libera
Fluorocarbon
Sangele şi componentele sanguine
antigenele localizate pe suprafata celulele roşii
specificitatea imunologică a celulei
Grupele de sânge
 11 grupe sanguine
 8 recunoscute
 Grupele 1.1, 1.2 şi 7 semnificative clinic
 donator 20Kg (Greyhounds – incidenta antigenelor este
redusa)
 A, B şi AB
 A - 90-99%
 AB - 0,4%
 B - 10%
 donator - 4 kg
 11 de tip A
 1000 de tip B
 100 de tip C
 30 de grupe sanguine
 8 sisteme genetice
 A, C şi Q
AUTOTRANSFUZIA
Blood and blood components
Substituenţi ai sângelui
Substituent Ideal
 capacitate de transport al oxigenului egală cu sânge biologic
 expansiunea volumetrica
 Compatibilitate universală
 Lipsa microorganisme patogene
 Efecte secundare minime
 Valabilitate într-o gamă mai largă de temperaturi de depozitare
 Perioada de valabilitate lungă
 Raport eficienta / cost

Hemoglobina liberă
T1/2 - 20 minute
gradul de saturaţie în oxigen < sângele
Haemoglobin Based
Oxygen Carrier
Hemoglobina liberă
Avantaje
 Disponibil în cantități mari
 Poate fi depozitat pentru perioade lungi
 Poate fi administrat rapid, fără incompatibilitati intre tipuri de sânge
 Sterilizate prin pasteurizare
Dezavantaje
 Timp de înjumătățire scurt
 Perturbă anumite structuri fiziologice, în special la nivelul tractului gastro-
intestinal
 Eliberează radicali liberi în organism
 Disponibilitate și costuri
Fluorocarbon
 miscibil cu sângele
 transporta până la 5,25ml
oxigen per 100 ml sânge
 Particulele de emulsie sunt de 0,2 microni în diametru →

Poate perfuza capilare mai mici
Fluorocarbon
 provoacă simptome asemănătoare
gripei
 Nu se conserva în amestec, sub formă

de soluții apoase  acestea trebuie să
fie preparate sub formă de emulsie
pentru utilizare la pacienți
 Scăderea numărului de trombocite din

sânge
Oxiglobin
 fluid oxigeno-transportator de hemoglobină-bază derivat din

polimerizarea hemoglobinei bovine
 In prezent aprobat pentru uz veterinar în

SUA și Europa
 Este primul si singurul substitent de sange

aprobat pentru uz veterinar FDA si EMEA
 Oxiglobin  transfuzii de sânge și pentru

tratamentul anemiei la câini
A team of Romanian researchers announced that they

discovered a colorless substance that can replace blood.
The substance is based on hemerythrin,extracted from

sea worms and it was tested on mice with encouraging
results.
Mihai Cernea

12 Ro Sistemul Urinar Si Sange PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

12 Ro Sistemul Urinar Si Sange PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MEDICAŢIA

 Compartimentele fluide ale organismului

 Compoziţia şi distribuţia fluidelor în organism

Milimol mmol Greutatea moleculară a substanţei în mg, care

se produce o deplasare a apei

Presiunea lichidul extracelular

scădere a TVAC cu până la 50%

 alterarea volumului de lichide aflat în diferitele compartimente

 apariţia de fenomene toxice

forţa care face ca apa să pătrundă în capilare  forţa Starling

pentru a menţine electroneutralitatea în

Cationi mEq/L Anioni mEq/L

 specie, vârstă şi stare fiziologică

 24 de ore = 40-132 ml/kgcorp/zi

 câine adult 40-60 ml/kgcorp/zi

 femele in lactatie si tineret se dubleaza cantitatea

activarea nucleilor supraoptic şi paraventricular din

 Secreţia urinară = 2 - 20ml/kgcorp/zi

 procesele de filtrare glomerulară şi reabsorbţie renală

 conservarea apei  concentrarea urinei

 la câine rinichii pot concentra urina până la 2400mOsm

 la om conncentrarea urinei 1200-1400mOsm

 Eliminarea diferitelor substanţe din organism, depinde de

 20% din sângele pompat de cord ajunge la rinichi, la nivelul

 Schimbul de sange la nivelul glomerulilor  rată de filtrare

 Mecanismul de autoreglare nu poate

 PS (sistolica) stabilă cuprinsă între 80 

1. tulburări neurologice (hipodipsia)

2. diabetul insipid (central sau nefrogenic)

3. hiperventilaţia în caz de temperaturi ridicate

5. imposibilitatea accesului la sursa de apă

 4% sau mai puţin  nelinişte şi senzaţie acută de sete

 8%  pielea îşi pierde elasticitarea, timpul de reumplere a

 12-15%  şoc, colaps circulator, moarte

1. când trebuie începută fluidoterapia

2. ce tip de soluţie trebuie folosită

3. ce cantitate de fluid trebuie administrat

4. cu ce viteză trebuie administrată soluţia

5. ce cale de administrare va fi utilizată

6. cum vom evalua eficacitatea terapiei

Necesar lichide (litri) =

Animal de 450 kg cu 6% de deshidratare  450 x 6 / 100 = 27 litri

 la animalele adulte: 40-60 ml/kgcorp/24h

 la animalele tinere: 130 ml/kgcorp/24h

 creste in cazul: febrei, poliurie, diaree, voma, etc

 90 ml/kgcorp/oră – fara fenomene toxice

 360 ml/kgcorp/oră - animalele au supravieţuit, dar au apărut

functia renala si viteza de

 Per os sau nasogastrica (sau rectala)

 IV (prea rapid – functia cardiaca, edem pulmonar)

 SC (doar solutii izotonice, < 10-12ml/kgcorp)

 IP (risc peritonite; absorbtie buna pt. apa, electroliti, plasma, hematii)

Sange integral Albumina

 soluţe salină 0,9%

 soluţie de dextroză 2,5% în apă salină (0,45%) şi

 soluţie de dextroză 5% şi 50% în apă

2. Substanţele coloidale - sintetice sau naturale

Substanţele coloidale sintetice

Substanţele coloidale  dextran 40 sau 70  solutii

 sângele integral  hetastarch sau pentastarch

 animale aflate în şoc

 mecanismul de acţiune - nu este pe

 beneficiu  cresterea rapida a