HEMATOPATOLOGIA

1. Generalitati :
Sangele este o varietate de tesut conjunctiv fiind constituit din doua componente :
 una solida, formata din elemente figurate : eritrocite sau elemente rosii,
leucocite sau elemente albe, trombocite sau plachete sangvine.
 cealalta lichida – plasma
Tesutul sangvin indeplineste in organism o serie de functii fizilogice :
 functia respiratorie – transportul gazelor respiratorii O2 si CO2 in ambele sensuri, de
la plamini la celule si invers.
 functia nutritiva – transportul substantelor nutritive si plastice (glucoza, aminoacizi,
electroliti) de la nivelul tubului digestiv si al organelor eliberatoare ale diferitelor
substante, in diferite tesuturi ale organismului.
 functia excretoare – transportul substantelor rezultate prin catabolismul celular, de la
nivel tisular pina la organele de excretie – plamini, rinichi, piele, ficat, glande
sudoripare.
 functia de control a echilibrului hidro-electrolitic
 functia de termoreglare
 functia de hemostaza
 functia de aparare fata de diversi agenti microbieni, virali, antigene self sau non-self.
 functie de coordonare si reglare, realizind o integrare functionala a organismului,
contribuind si la adaptabilitatea acestuia la variatiile mediului ambiant.
Celulele hematopoetice au proprietatea de proliferare, citodiferentiere, citodiabaza.
Hematopoeza: reprezinta procesul de formarea sangelui care incepe la embrion, se dezvolta
la fat si se maturizeaza dupa nastere, etapa in care eritroblastii au dimensiuni mai mici decat
megaloblastii, contin hemoglobina fetala si sunt anucleati.
 perioada mezodermica – este perioada cind se constituie primele insule sangvine care
contin celulele primitive avind Hb.P (primitiva), megaloblastii sau eritroblastii
primitivi giganti si leucocitele primitive.
 perioada hepato-splenica, in care functia principala este preluata de insulele
hematopoetice din ficat si splina (dar si in restul celulelor mezenchimale)

Hematopoeza medulara osoasa

Tabel: Hematologia la caine (dupa H. Barza,1999) :
CULOAREA SANGELUI arterial = rosu aprins
venos = rosu inchis
CULOAREA PLASMEI SI SERULUI SANGVIN galbui-roscata
DENSITATEA SANGELUI 1058
VASCOZITATEA sangele total = 4,8 (4,1-5,8)
ser sangvin = 1,54 - 1,63
TIMPUL DE COAGULARE
TIMPUL TOTAL (corelat si cu T° mediului) 4-8 minute
TIMPUL QUICK (protrombina, proconvertina, proaccelerina) 6-13,5 secunde
TIMPUL DE PROTROMBINA 32-40 secunde
 TIMPUL DE PROACCELERINA 17-25 secunde
VOLEMIA 5,6-13% din greutatea
corporala
REZISTENTA OSMOTICA cedeaza la 0,45% NaCl
NaCl hemoliza completa la 0,35% NaCl
ERITROPOETINA SERICA - J. Keda, 1990 ; 88,2 + 30,7mU/ml, mai mare la catei, mai mica
la
caini peste 8 ani
2. Semiologia sistemului eritrocitar
Eritrocitele  (hematiile, normocitele, globulele rosii): elementele rosii ale sangelui (in
limba greaca eritros = rosu si kytos = celula) isi au originea in celula stem eritropoetica din
maduva osoasa; celulele STEM de origine ale seriei eritrocitare se gasesc in maduva hematogena
in special la nivelul oaselor lungi si late. Eritropoeza este asigurata de diviziunea eritroblastilor
bazofili si policromatofili, durata de transformare in eritrocit fiind doar de 25 de ore. Sunt
eliberate in sange ca reticulocite (celule insuficient de mature), devenind celule adulte in 1 – 3
zile. Ele ramin in circulatia sangvina aproximativ 120 zile, apoi sunt distruse de celulele
sistemului reticulohistiocitar. Au forma de disc biconcav, avand o depresiune centrala dorsala si
una ventrala, un diametru de aproximativ 7.2 μm la celula uscata si de 8.6 μm la celula proaspata
circulanta (cu variatii intre 5 – 9 μm ), cu marginile rotunjite, forma care le asigura marirea
suprafetei de absorbtie a gazelor.
Organizarea interna: la ciine si pisica sunt lipsite de nucleu si de organitele sintezei
proteice, contin doar cateva mitocondrii dispuse circular, ceea ce le permite incarcarea cu oxigen
la nivel maxim, functia lor principala fiind ce de transport al gazelor respiratorii (al oxigenului de
la plamini la tesuturi, al dioxidului de carbon de la tesuturi la plamini). Deplasarea lor in capilare
se realizeaza in fisicuri sau rulouri; cu cat acestea sunt mai lungi, cu atat creste si viteza de
sedimentare a hematiilor.
Reticulocitele sunt eritrocite incomplet diferentiate, care au realizat diabaza, urmand sa se
matureze in sange intr-un interval de 1-3 zile, procentul fiziologic fiind de 1% la animalele
adulte si 5% la tineret. Intre eritropoeza si eritroliza exista un echilibru, prin pierderea acestuia
instalindu-se fie anemia, fie poliglobulia.
Aspecte cantitative (morfologice eritrocitare)
Din punct de vedere al compozitiei contin: 65% apa, 30% hemoglobina, 2-5% proteine si
fosfolipide in biomembrane si stroma celulara.
ANALIZE MEDICALE HEMATOLOGICE:
Examenul morfologic al eritrocitelor (explorarea globulelor rosii):
 VEM, HEM, CHEM :

CHEM 31-34 g/dl masa sange

VEM 60-77 fl/globul rosu
HEM 95-100 fl/globul rosu la nastere

VEM = volumul eritrocitar mediu=Ht.%x10/nr.eritrocite/mm3

Ht x 10
VEM =-----------------------
E
HEM = continutul mediu de Hb al eritrocitelor= Hb g.%x10/nr.eritrocite/mm3

Hb x 10
HEM = ------------------
E
CHEM = concentratia nedie de Hb pe unitatea de volum (100 ml.) masa eritrocitara
Hb x 100
CHEM = Hb g.%x10/Ht.%

DIAMETRUL HEMATIILOR 5-9μ (6,6-7,7 μ)

DURATA DE VIATA A HEMATIILOR 100-120 zile, 1% se distrug zilnic prin hemoliza
splenica

VSH-ul  (viteza de sedimentare a hematiilor):

 2 – 6 mm. = la 10 minute ciine
 3 – 15 mm. = la 10 minute la pisica
 6 – 14 mm. = la 20 minute la ciine
 11 – 65 mm.= la 20 minute la pisica

VSH-ul (viteza de sedimentare a hematiilor) se determina prin urmatoarele metode :

Metoda Westergreen 0,2 la 15 minute / 0,4 la 30 minute / 0,7 la
45 minute
1,0 la 60 minute / 1,7 la 2 ore / 10,8 la 24
ore
Metoda Lynzenmayer si Raunert 1 la 30 minute/ 2 la 60 minute/ 4 la 2 ore/ 15
la 24 h
Metoda cu tuburi Westergreen inclinate la 45 5,1mm la 30 minute / 50mm la 6 ore
Cresterea VSH-ului este determinata de marirea concentratiei de fibrinogen sau de cea a α 2 si
γ globulinelor serice.
Scaderea (intarzierea) sedimentarii este determinata de cresterea concentratiei albuminelor
serice, de policitemia eritrocitara cu eritrocite imature (reticulocite, eritroblasti oxifili)
incapabili sa formeze rulouri eritrocitare.

Viteza de sedimentare a hematiilor este influentata de: numarul de eritrocite/mm3,

volumul acestora este direct proportional cu VSH-ul, dependenta de gradul de diferentiere
eritrocitara, respectiv de procentul de reticulocite si eritroblasti (celule cu greutate mare),
precum si de raportul albumine / globuline plasmatice.
Rezistenta globulara este un parametru constant specific fiecarei specii, scade daca
presiunea osmotica a plasmei sanguine creste, daca nivelul clorurii de sodiu depaseste
valoarea de 0,30-0,35g./100 ml. sange, nivel minim la care are loc hemoliza. Acest fenomen
al echilibrului osmotic este asigurat de acvaforina 1, proteina canal din plasmalema
eritrocitara cu rol in transferul apei extracelulare.
Hemoglobina este componenta functionala pentru transportul gazelor, o cromoproteina,
existenta sub mai multe forme: Hb. redusa, oxiHb, foarte putina carboxiHb si metHb.
Hemoglobina este constituita din Hem si Globina, care este al doilea constituent, fiind formata
din doua perechi de lanturi polipeptidice. Exista patru forme de globina normale si mai multe
patologice.
Hemoglobinopatiile – anomaliile Hb sunt genetice, la nivelul sintezei globinei, ceea ce
confera hematiei o fragilitate deosebita. Cele mai frecvente anomalii structurale ale Hb.apar in
urma substituirii unui aminoacid :
 a lantului β – Hb. patologice: S, C, D, E, G
 a lantului α – Hb. patologica I, J, Dx
I. Anomalii morfo-structurale ( de forma ) eritrocitare:
Sunt determinate de modificari structurale, consecinta dereglarii permeabilitatii de
membrana si a presiunii osmotice.
 izocitoza fiziologica reprezinta starea normala, (isos = acelasi in limba greaca), in
care toate eritrocitele au aceeasi forma.
 izocitoza patologica
 poikilocitoza (poikilos = variat in limba greaca) este determinata de o regenerare
rapida si intensa, patologica a liniei eritrocitare. Este intalnita in anemii hemolitice
grave, carentiale, (ferprive sau avitaminoza B12), neoplasme (leucemii sau tumori
solide casectizante), uremie cronica.
 anizocitoza – (anisos = variatii in limba greaca) de diametru eritrocitar
Formele patologice reversibile ale eritrocitului:
 Sferocitele – eritrocite sferice sau ovalare, mai mici si cu afinitate tinctoriala mai
mare decit cele normale; au diametrul transversal mai mare decat cel longitudinal,
respectiv grosimea mai mare decat lungimea. Microsferocitoza se intilneste
ineredopatii, respectiv icterul hemolitic congenital, macrosferocitoza premerge unele
anemii hemolitice produse prin absorbtie rapida de apa, in urma cresterii presiunii
osmotice interne.
 Platicitele (eliptocitele) sunt eritrocite a caror diametru longitudinal este mai mare
decat cel transversal. Pot fi microcite in anemiile feriprive, macrocite in insuficienta
hepatica (ciroza, hepatite, icter).
 Echinocitele (echinos =arici in limba greaca) – sunt hematii de forma sferica ce
prezinta pe suprafata lor prelungiri de dimensiuni egale, 20–30 (tepi, dispusi
echidistant). Aceste forme apar atuinci cind procentul de ATP scade in celula si in
mediul extracelular.
 Eliptocitele – eritrocite ovale care in mod normal exista in proportie de 10 -15 %
 Stomatocitele, celule rotunde cu o infundare unilaterala (stoma = gura), apar la un pH
sub 7; in hemoglobinopatii apar forme ireversibile de stomatocite. In functie de
gradul de curbare :
o grad mare = in forma de clopot, specifice talasemiei.
o grad mediu = stomatocitoza
o grad redus = sferostomatocitoza (ereditara).
Forme patologice ireversibile de hematii:
 Acantocitele (akantis = spin in limba greaca ) – hematii fiziologice la porc dar
patologice la caine, cu prelungiri pe suprafata membranei de dimesiuni inegale (5 –
15 prelungiri), situate la distante inegale intre ele; apar in ciroza.
 Drepanocitele (drepane =secera in limba greaca) sau eritrocite falciforme (falx sau
falcis = secera in limba latina) hematii in forma de corn sau secera, este consecinta
 transformarii discocitelor in drepanocite, fenomen indus sub influenta polimerizarii
hemoglobinei de tip S. Drepanocitoza se intilnesc in hemoglobinopatii cum ar fi
talasiemia si anemia feripriva.
 Anulocitele (annulus=inel in limba latina), Toro sau Ringocitele sau eritrocite ‘’in
saiba’’ sau in semn de tras la tinta, prezinta o plasmalema cutata, ratatinata sub
forma de falduri datorita pierderilor de apa si proteine intracitoplasmatice, fiind
specifice anumitor anemii carentiale (in acid folic).
 Burr-cells (burr = ghimpe in limba engleza) sunt eritrocite cu citoplasma ratatinata
datorita alterarii pompei ionice cu eflux de sodiu si apa sau in urma unor fenomene
toxice (cresterea cantitatii de uree sau scaderea concentratiei de proteine plasmatice
in ciroza, precum si tulburari ale glicolizei cu scaderea producerii de energie).
Modificari ale dimensiunilor hematiei:
 Normocitele sunt eritrocitele care se incadreaza in dimensiunile specifice speciei,
varstei si sexului animalului.
 Microcitele sunt eritrocite adulte, microcite cu diametrul sub 7 μm avand
dimensiunile sub medie cu pana la 10 % fizilogic, peste 20 % patologic, aspect
specific anemiei hipocrome, elementul de diagnostic diferential constituindu-l
accentuarea zonei clare din mijlocul discului, fenomen care apare primul in
insuficienta productie medulara si care dispare ultimul in urma fenomenului de
refacere a eritrohematopoezei.
 Macrocitele sunt eritrocite adulte avand dimensiunile peste medie, dar cu o
incarcatura redusa de hemoglobina raportat la dimensiunile lor. Fiziologic se
intalnesc in procent de sub 20% la nou nascuti, in primele zile dupa nastere; patologic
sunt evidentiate in caz de insuficienta hepatica, avitaminoza B12 (anemie
pernicioasa), insuficenta de acid folic, asociate cu megaloblasti (contin hemoglobina
normala dar sunt hipercromi).
 megalo- sau macrocite – sunt eritrocite a caror diametru depaseste 10 μm.
Incluzii eritrocitare: sunt structuri heteromorfe, prezinta diverse structuri chimice, avand
origine extra sau intracelulara.
 Incluzii cu origine extrinseca (extraeritrocitara) :
 parazitare (hemosporidioze, respectiv Babesioze).
 toxice (granultii formate din particule medicamentoase sau
metaboliti rezultati din absorbtia unor metale grele).
 incluzii cu origine intrinseca (intraeritrocitare) :
A. nucleare - provenite din reminiscente nucleare in cursul hematopoezei normale,
eritrocitele isi pierd nucleul inaintea efectuarii diabazei, in stadiul de eritroblast oxifil. Prezenta
eritroblastilor policromatofili sau bazofili (celule imature nucleate) in sangele periferic denota :
* dereglari ale hematopoezei:
 diabaza patologica (de tip leucemie eritroida).
 hiperfunctie medulara pe linia eritropoetica compensatorie ulterior unei
anemii carentiale, toxice sau aplastice grave.
 eritropoeza postpartum extramedulara.
* reminiscente ale resturilor nucleare din perioada diferentierii:
 persistenta nucleului (determinata de intarzierea expulzarii intregului nucleu a
eritroblastului oxifil).
  persistenta cromozomilor aberanti (corpusculii Howell-Jolly sunt resturi de
cromozomi sub forma de condensari cromatiniene, de culoare albastru inchis
sau violet, solitare sau in numar de 2-3, sferoidali. Fiziologic acestia se gasesc
in unele eritrocite la nou nascuti. Patologic prezenta lor este un marker in :
anemiile megaloblastice, leucemii mielo si eritroblastice.
 granulatiile azurofile sunt resturi ale heterocromatinei.
B. citoplasmatice – au semnificatia nematurarii structurii citoplasmatice:
 reteaua reticulo-filamentoasa (organit al sintezei, se observa prin coloratie
supravitala in citoplasma reticulocitelor).
II. Perturbari functionale eritrocitare: modificari de reactie tinctoriala fata de coloranti.
 Granulele si punctele bazofile – evidentiate prin coloratie panoptica MGG sau
cu albastru de metilen de culoare albastra sau violet, au dimensiuni si forme
diferite, ribosomi liberi sau poliribosomi alterati in cursul unor stari
patologice: anemii regenerative sau megaloblastice, talasemie, intoxicatii cu
metale grele, oxid de carbon sau benzen, coloranti pe baza de anilina.
 Inelele Cabot – structuri filiforme evidentiate prin coloratia MGG, de culoare
rosie intens, avind diverse forme (inelar, eliptic, 8, semicircular); originea lor:
anemii cu modificari metabolice celulare (eritroblastice, aplastice), leucemii.
 Corpii Heinz – alcatuiti din agregate de hemoglobina denaturate (degradate
oxidativ), particule izolate sau in numar redus, de dimensiuni mari; sunt
evidentiati prin MGG in sangele periferic in anemii hemolitice, intoxicatii
methemoglobinice, determinate de administrarea de sulfamide, in pesta
porcina clasica.
 Siderozomii – sunt granulatii de fier nehemoglobinic (hemosiderina) –
evidentiat prin coloratia Perls; se gasesc atit in eritrocite, cit si in megalocite si
in reticulocite. Patogeneza – incorporarea fierului in moleculele de
protoporfirina si transformarea lui in hemosiderina in cursul hematopoezei
(apar sideroblastii medulari).

ANALIZE MEDICALE HEMATOLOGICE: reprezinta examenul cantitativ al sangelui

 Hemoleucograma, hemoglobina, hematocrit

HEMATIILE 6-9 x 10 .6 /l sange - 4,7 la catei / 6,9 la adulti

HEMOGLOBINA 12-18 g/dl sange - 10,4 la catei / 6,9 la adulti
HEMATOCRITUL 40-55% - 33 la catei / 49 la adulti

Hemoconcentratia cu cresterea hematocritului, a hemoglobinei si a numarului de eritrocite

poate fi determinata de: stress, diaree cronica, deshidratare acuta grava, voma incoercibila sau
poliurie accentuata fara aport hidric suficient.
Hemoleucograma urmareste stabilirea principalilor indicatori morfo-functionali a
elementelor celulare ale tesutului sangvin :
 cantitatea de Hb: difera de la specie la specie, in functie de virsta, rasa, sex, stare
fiziologica sau afectiune a organismului ;
 explorarea cantitativa a raportului celule / ser sangvin – Ht ;
  explorarea globulelor rosii (eritrocitelor) – eritros = rosu in lb. greaca si citos = celule;
ontogenetic provin din celulele stem hematopoetice orientate eritropoetic din maduva
osoasa hematogena; numarul de eritrocite este diferit in functie de virsta, sex.
 Formula leucocitara – numarul de globule albe % la totalul celulelor sangvine;
varieaza in functie de specie, virsta, stare fiziologica sau patologica ;

HEMOGRAMELE LA CIINE IN FUNCTIE DE VIRSTA si LA PISICA

CIINE... Eritrocite Hb Hct VEM HEM CHEM

(10¹² / g)
Adult 5.5-8.5 12.0-18.0 37.0-55.0 60.0-77.0 19.5-24.5 31.0-34.0
media 6.8 media 15 media45.0 media 70 28.8 33.0
Nou 4.1+/-0.7
nascut
1-3luni 4.9+/-0.7 8 - 10
3-6luni 5.3+/-0.8 9 - 14 37.7+/-6
6-12luni 5.9+/-0.9 11 – 15 41.8+/-6.3
1-3ani 7.2+/-0.8 13 – 15 56.4+/-5.9
3-8ani 6.5+/-1.0 15 - 17 53.2+/-9.3
Peste 8 5,5+/-6 12 – 15 50.9+/-6.9
PISICA 5.0-10.0 8.0 – 15.0 24.0 -45.0 39.0-55.0 12.5-17.5 31.0-35.0
(7.5) (12.0) (37.0) (45.0) (15.5) (33.0)

! Anemia – frotiu: scad eritrocitele, Hb., VEM, HEM, CHEM, Ht.

3. Leucocitele : elementele albe ale sangelui (leucos = alb in limba greaca); functiile lor sunt
diferite :
 Granulocitele sunt elaborate in maduva osoasa prin diviziuni repetate, avind originea in
celula stem granulocito – monocitara; au o durata de viata de numai citeva ore.
Traverseaza peretii capilari si ajung in tesuturi unde indeplinesc o serie de roluri, precum
si la nivelul mucoasei gastro-intestinale
 Monocitele – au origine comuna cu granulocitele; se mentin in torentul sangvin de 24
ore, extravazeaza prin peretii capilarelor si ajung in tesuturi transformate in macrofage;
impreuna cu limfocitele au rol in procesele imunitare.
 Limfocitele – celule « cheie » in imunitate, sunt generate de celule stem care provin in
parte din maduva hematopoetica, majoritatea insa provenind din ganglionii limfatici si
splina. Ele patrund in torentul sangvin prin vasele limfatice. Durata de viata a lor este de
citeva zile, saptamini pina la citiva ani. O parte din ele dispar la nivelul mucoasei
digestive, respiratorii in « conflicte » locale, o alta parte sunt fagocitate de catre
macrofagele tisulare. O buna parte interactioneaza cu diferite antigene, ceea ce conduce
la un proces de transformare blastica in vivo, generind plasmocitele sintetizatoare ale
imunoglobulinelor in cazul limfocitelor B sau devin celule activate imun competente care
distrug antigenele in cadrul imunitatii de tip celular – limfocitele T. O parte din limfocite
au proprietatea de a « face naveta » de mai multe ori intre sange si tesuturi; revenirea lor
in sange are loc pe calea vaselor limfatice. Aceste limfocite T sau B poseda o memorie
 imunologica, fiind « actorii » principali in imunitatea mediata umoral (Lb) si in
imunitatea mediata celular (Lt)..

LEUCOCITEMIA 7000-10000/ l sange

NEUTROFILE 48-75 bucati
EOZINOFILE 3-9 bucati
BAZOFILE 0-2 bucati
LIMFOCITE 15-40 -15-35 mici / 1-5 mari
NEUTROFILE / LIMFOCITE 2,5:1
MONOCITE 15,5 (11-20)
GRANULOCITE 12,5 (8-17)
LIMFOCITE MARI si MICI 14,5 (12-20) si 10,2 (6,5-11)

Hemoglobină g / dl x10 g/L 12 - 18 8 - 15

(Hgb)
RBC (eritrocite) x 106 / µl x1012g/L 5,5 - 8,5 5 - 10
Reticulocite % % 0 - 1,5 0-1
MCV (VEM) fL fL 60 - 77 39 - 55
MCH (HEM) pg pg 19,5- 24,5 13 - 17
MCHC (CHEM) g / dl x10 g/L 32 - 36 30 - 36
Platelets x 105 / µl x1011g/L 2-9 3-7
(trombocite)
WBC (Leucocite) x 103 / µl x109g/L 6 - 17 5,5 - 19,5
Neutrofile % x 103 / µl % x109g/L 60 - 70 3 - 35 - 75
segmentate 11,4 2,5 - 12,5
Neutrofile % x 103 / µl % x109g/L 0 - 3 0 - 0,3 0-3
nesegmentate 0 - 0,3
Limfocite % x 103 / µl % x109g/L 12 - 30 1 - 20 - 55
4,8 1,5 - 7
Monocite % x 103 / µl % x109g/L 3 - 10 0,15 1–4
- 1,35 0 - 0,85
Eozinofile % x 103 / µl % x109g/L 2 - 10 0, 2 - 12
1 - 0,75 0 - 0,75
Bazofile % x 103 / µl % x109g/L rare rare
Raportul mielo- 0,75 - 2,4 / 1 0,6 - 3,9 / 1
eritroid
Proteine g / dl x10g/L 6 - 7,5 6 - 7,5
plasmaticeb
Fibrinogen g / dl x10g/L 0,15 - 0,3 0,15 - 0,3
plasmatic
Tabel: Formula leucocitara in leucocitoconcentrat la caine si pisica (dupa N. Manolescu 1976)
Granulocite Specia
caine pisica
Limfocite 25-35 30-35
Momocite 3-4 5-6
Bazofile 0,5-1 1
Eozinofile 4-5 3-4
Neutrofile segmentate 45-50 40-45
Neutrofile nesegmentate 1-2 2-3
Metamielocite 3-4 1-2
Celule stem 1-2 0,5-1
Celule reticulare -

1. Leucocitoza (neutrofilie) = inflamatii cronice: abcese, flegmoane;

2. Leucopenia: majoritatea virozelor, boala de iradiere, terapia citostatical;
3. Leucopenia asociata cu neutropenie si limfopenie, eozinopenie indica intrarea in
convalescenta;
4. Neutrofilie sangvina: stress, anemii, neoplazii maligne, hemoragii grave;
5. Neutrofilia cu indicele Arneth stinga cu eozinofilie: infectie moderata sau stress;
6. Neutrofilia cu limfopenie anizocitoza: infectie sau stress sever
7. Neutrofilie cu neutrofile imature in exces: fenomene degenerative;
8. Neutrofilie cu neutrofile vacuolare (cu incluzii citoplasmatice): fenomene de tip toxic;
9. Eozinofilie: stari de hipersensibilizare, lize tisulare (inclusiv neoplazii), parazitism cronic;
10. Monocitoza: inflamatii cronice, infectii cronice, supurative sau de tip granulomatos,
stress;

4. Trombocitele: sunt fragmente ale megacariocitelor medulare; prezente in circulatie, au un

timp de injumatatire de aproximativ 7 zile. Ele intervin in refacerea diferitelor leziuni ce apar
la nivelul vaselor mici; ele intervin in coagularea sangvina.

TROMBOCITELE 20-50 x 10 la puterea 4 /l sange / (30x10 la puterea

4/l)
25-80 (40)/la1000 de hematii

Factorii de coagulare :
Nomenclatura Sinonime Afectiuni
standard
Factor I fibrinogen Afibrinogenemia
Hipofibrinogenemie
disfibrinogenemie
Factor II Protrombina Hipoprotrombinemie
pretrombina
Factor III Tromboplastina
 Factor tisular
trombokinaza
Factor IV Calciu
Factor V Proaccelerina Parahemofilie
Accelerator al protrombinei Stare hemofiloida A
Factor VI Factor labil
Factor VII Proconvertina
Accelerator seric
Factor VIII Proconvertina Parahemofilie
Accelerator seric Stare hemofiloida B
autoprotrombina
Factor IX Globulina antihemofila Hemofilie clasica
(A,1); boala von
Willebrand
Factor X Factor Christmas Boala Christmas
Factor anti-hemofilic B Hemofilie B
Hemofilie II
Stare hemofiloida C
Factor XI Factor Stuart - Prower Defect de factor Stuart
Factor XII Factor Rosenthal Sindrom Rosenthal
Factor antihemofilic C Hemofilie C
Stare hemofiloida D
Factor XIII Factor Hageman Deficienta Hageman
Factor XIV Factor stabilizator de fibrina Deficit de FSF
(FSF)
Factor Factor Fletcher Deficit de factor
prekallicreina Fletcher
Kininogen cu Deficit de kininogen
factor
Fitzgerald
GM mare

Valorile normale ale markerilor serici hepatici la caine si pisica

CONSTANTE BIOCHIMICE SANGUINE

UNITĂŢI
CONVENŢIONALE U. I. CÂINE PISICĂ
(SUA)
ALT (GPT) u/l 8,2 – 57,3 8,3 – 52,5
AMILAZA u/l 269,5 – 1462,4 371,3 – 1192,6
FOSFATAZA ALCALINĂ u/l 10,6 – 100,7 12,0 – 65,1
AST (GOT) u/l 8,9 – 48,5 9,2 – 39,5
CREATIN-KINAZĂ u/l 13,7 – 119,7 17,0 – 150,2
 GGT u/l 1,0 – 9,7 1,8 – 12,0
LDH u/l 24,1 – 219,2 35,1 – 224,9
SDH u/l 3,1 – 7,6 2,4 – 6,1
BICARBONAT mEq / l 18,1 – 24,5 16,4 – 22,0
BILIRUBINĂ mg / dl 0,1 – 0,6 0,1 – 0,5
CALCIU mg / dl 8,7 – 11,8 7,9 – 10,9
CLOR mEq / l 102,1 – 117,4 107,5 – 129,6
COLESTEROL mg / dl 115,6 – 253,7 71,3 – 161,2
CREATININĂ mg / dl 0,5 – 1,6 0,5 – 1,9
GLUCOTĂ mg / dl 61,9 – 108,3 60,8 – 124,2
MAGNEZIU mg / dl 1,7 – 2,7 1,9 – 2,8
FOSFOR mg / dl 2,9 – 6,2 4,0 – 7,3
POTASIU mEq / l 3,8 – 5,6 3,8 – 5,3
PROTEINE g / dl 5,5 – 7,5 5,7 – 8,0
Albumine g / dl 2,6 – 4,0 2,4 – 3,7
Globuline g / dl 2,1 – 3,7 2,4 – 4,7
SODIU mEq / l 140,3 – 153,9 145,8 – 158,7
AZOT UREIC mg / dl 8,8 – 25,9 15,4 – 31,2

UNITĂŢI ÎN S.I. UNITĂŢI CÂINE PISIC

Ă
BICARBONAT mmol / l 18,1 – 24,5 16,4 – 22,0
BILIRUBINĂ µmol / l 0,9 – 10,6 1,2 – 7,9
CALCIU mmol / l 2,2 – 3,0 2,0 –
2,7
CLOR mmol / l 102,1 – 117,4 107,5 – 129,6
COLESTEROL mmol / l 3,0 – 6,6 1,8 – 4,2
CREATININĂ µmol / l 44,3 – 138,4 48,6 – 165,0
GLUCOZĂ mmol / l 3,4 – 6,0 3,4 – 6,9
MAGNEZIU mmol / l 0,7 – 1,1 0,8 – 1,2
FOSFOR mmol / l 1,0 – 2,0 1,3 – 2,4
POTASIU mmol / l 3,8 – 5,6 3,8 – 5,3
PROTEINE g/l 55,1 – 75,2 57,5 – 79,6
Albumine g/l 25,8 – 39,7 24,5 – 37,5
Globuline g/l 20,6 – 37,0 24,4 – 47,0
SODIU mmol / l 140,3 – 153,9 145,8 – 158,7
AZOT UREIC mmol / l 3,1 – 9,2 5,5 – 11,1

1.5.6. Metode de laborator utilizate pentru demonstrarea imunitatii canceroase. Tehnici

de evidentiere a reactivitatii antitumorale.
Desi majoritatea cercetarilor considera reactivitatea imuna de tip umoral ca fiind mai putin
importanta in boalas canceroasa decat cea celulara, totusi in scpul evidentierii acestei activitati
imune, se folosesc o serie de tehnici ; ele au scopul de a urmari in primul rand anticorpii serici
antitumorali, titrul lor in diferite etape evolutive ale neoplaziei, reactiile dintre antigene si
anticorpi, efectul antitumoral « in vivo » si « in vitro ».
 Tehnica precipitarii – pune in evidenta reactia dintre genele tumorale si anticorpii
respectivi prin formarea unei opalescente in lichidul sau in gelul in care are loc reactia.
Prin marcarea anticorpilor cu substante fluorescente, izotopi radioactivi sau feritina, s-a
dat posibilitatea urmaririi reactiei nu numai “in vitro”, ci si “in vivo”, prin utilizarea
imunofluorescentei, autohistoradiografiei sau microscopie electronica
 Metoda precipitarii cu polietilenglicol si cea a radioprecipitarii cu I125 sunt folosite cu
bune rezultate pentru evaluarea complexelor immune circulante din serul organismelor
canceroase.
 Tehnica aglutinarii si hemaglutinarii – folosita in vederea evidwentierii reactiei dintre
antigen si anticorp in diferite localizari tumorale in cursul evolutiei bolii canceroase;
tehnica se bazeaza pe interpretarea fenomenului de aglutinare sau agregare a celulelor
canceroase de catre serurile specifice antitumorale.
 Tehnica reactiei de fixare a complementului poate evidentia prin fenomenul de citoliza
reactia specifica dintre anticorpii antitumorali si antigenele specifice tumorii respective.
 Tehnica de electroforeza si imunoelectroforeza – evidentieaza unele modificari ale
imunoglobulinelor serice la organismele canceroase. Tehnica imunoelectroforezei este o
metoda calitativa, rezultata din asocierea electroforezei cu difuzia in gel de agar, utilizand
antiser total de proteina sau antiseruri monospecifice. S-a constatat ca tehnica poate fi un
valoros test prognostic in cancer, deoarece s-a observat ca metastazarea este precedata cu
cateva luni inainte de o scadere semnificativa a IgG serice. In anumite tumori (melanice)
s-a observat chiar disparitia anticorpilor umorali antitumorali, anterior aparitiei
metastazelor.
 Contraimunoelectroforeza – este o metoda rapida (30 – 90 minute) de identificare a
unor proteine cu migrare anodica, viteza de difuzie fiind accelerata cu ajutorul unui camp
electric. Metoda poate fi utilizata cu succes in depistarea unor proteine patologice care
apar in cancer (alfafetoproteina, antigenul de suprafata al virusului hepatitei B s.a.).
 Tehnica imunodifuziei – metoda utilizata in depistarea reactivitatii imune de tip umoral.
Este utilizata frecvent in depistarea anticorpilor antivirali in leucoza bovina sau a unor
anticorpi antitumorali fata de antigene concentrate in diverse tumori la animale sau la om
(tumori mamare), depistarea lor avand o reala valoare prognostica. Deasemenea, prin
metoda imunodifuziei radiale simple (Mancini) s-a putut face analiza imunochimica
cantitativa a componentelor imunoglobulinice din complexe imune circulante depistate in
serurile animalelor purtatoare de tumori. Rezultatele obtinute au demonstrat ca
determinarile complexelor imune circulante si a componentelor lor imunoglobulinice prin
tehnica imunodifuziei reprezinta un test ajutator util de investigatie a imunitatii umorale
in organismele canceroase.. prin aceasta tehnica pot fi dozate o serie de proteine
patologice ce apar frecvent in cancer (alfafetoproteina, proteina C reactiva s.a.)
 Tehnica imunoenzimatica cu peroxidaza (ELISA) – metoda de verificare a reactivitatii
imune de tip tumoral ; tehnica, de o sensibilitate si acuratete crescuta fata de alte tehnici
utilizate pina in prezent in serologie, a dat foarte bune rezultate in privinta caracterizarii
unor anticorpi antitumorali (a determinarii clasei de Ig din care fac parte), a specificitatii
lor pentru un anumit antigen sau determinant antigenic . Este frecvent folosita in
tehnologia de hibridoame secretante de anticorpi monoclonali, fata de diverse antigene
tumorale animale si umane. Exista doua variante ale metodei : directa si indirecta,
folosindu-se in primul caz conjugatul enzima-anticorp pentru decelarea antigenelor, iar in
 al doilea caz conjugatul enzima-anticorp, care pune in evidenta reactiile antigen-anticorp.
Cele mai utilizate enzime in reactie sunt : peroxidaza si fosfataza.
 Tehnica evidentierii limfocitelor B prin testul direct de fluorescenta – limfocitele B
(bursodependente) sunt responsabile ale imunitatii de tip umoral ; depistarea lor
cantitativa ca si modul lor de reactivitate in cursul evolutiei bolii canceroase reprezinta
noi metode pretioase de caracterizare a reactivitatii imunitatii umorale antitumorale.
Tehnica se bazeaza pe faptul ca limfocitele B sunt purtatoare de imunoglobuline de
membrana, care pot fi evidentiate prin tehnici de imunofluorescenta. Ea foloseste doua
cai principale de colorare a antigenelor sau anticorpilor intracelulari : colorarea directa si
indirecta ; colorarea directa este utilizata numai pentru detectarea antigenelor, in timp ce
cea indirecta evidentieaza atit antigenele cat si anticorpii specifici.
 Tehnica de evidentiere a reactivitatii imunitatii celulare antitumorale – in ultimii a
fost demonstrata importanta pe care o are imunitatea de tip celular in