PARAMETRI FIZICO-CHIMICI AI SÂNGELUI

Sângele = ţes. format din elemente celulare suspendate în plasmă.

El reprezintă o parte din mediul intern care hrăneşte toate celulele
organismului.
Pe baza schimbărilor permanente dintre sânge şi celule, prin intermediul
lichidului interstiţial, se desfăşăară toate procesele fundamentale ale vieţii:
- respiraţia
- nutriţia
- excreţia şi altele
Elementele figurate ale sângelui circulant reprezintă o parte a ţesutului
sanguin, componenta "finită" care îndeplineşte numeroase procese fundamentale
necesare vieţii.
Cu toată dispersia sa, sângele este un organ unitar şi funcţiile sale decurg
tocmai din această răspândire în tot organismului.
Prin contactul reciproc dintre sânge şi toate celulele din organism sângele
devine un coordonator al unităţii org. având rolul principal în asigurarea
homeostaziei acestuia.
VOLUMUL SANGUIN (volemia)
Reprezintă cantitatea de sânge circulant şi de depozit al unui organism.
Volemia este constantă; ea variază în limite strânse în funcţie dea numiţi
parametri fiziologici (sex, vârstă, greutate, înălţime).
În cazuri patologice volumului sângelui poate prezenta variaţii mai mari
(ex. anemia posthemoragică acută sau creşteri - policitemii).
1. Volemia fiziologică = reprezintă
- a 13-a parte din Gc = bărbat adult din Gc = 7,5 - 8%
- a 14-a parte din Gc = femei (<5-10% decât la bărbat)
Vârsta are rol important în volemie:

1
 - copilul = cantitatea de sânge dublă în raport cu Gc, faţă de bătrân, la care
activităţile metabolice sunt mai reduse.
- activitatea - persoana care îndeplinesc numai fizici sau fac sport au un
procent mai ridicat de sânge decât cele care duc o viaţă sedentară.
- obezitatea - la obezi volumul sângelui este scăzută decât la persoane
slabe.
- graviditatea - se asociză cu creşterea vol. sângelui paralel cu vârsta
sarcinii cu 20-25% faţă de vol. iniţial (creştere care interesează plasma sanguină
= diluţia masei eritrocitare; concomitent are loc şi o creştere a lichidului
interstiţial cu  3 l).
2. Volumul sângelui circulant şi de rezervă
Când organismul se află în stare de repaus, aproape 1/2 din masa totală a
sângelui (45%) se mişcă atât de încet, încât a fost considerată în afara circulaţiei;
în realitate ea este doar în afara circulaţiei rapide. El stagnează în organele de
rezervă, de unde este imobilizat în circulaţia rapidă după necesităţile
organismului. Cele mai importante organe de depozit sunt:
- ficatul
- splina
- plexul nervos subpapilar al pielii.
- Ficatul - prin structura lacunară a venelor suprahepatice, poate să
depoziteze 500 - 800 ml sânge. Evacuarea sângelui se face sub influenţa
adrenalinei, care determină concentraţia vaselor suprahepatice.
- Splina - are o importanţă mai mică ca rezervor sângelui. Mai important
este volumul ei în reglarea reg. circulator portal. În situaţii patologice, cu
splenomegalii importante splina poate sustrage din circa activă o cantitate
importantă de sânge sau poate sustrage din cir .... activă o cantitate importantă
de sânge sau poate încărca circulaţia portală.
Plexul venos subpapilar - 500-1200 ml sânge
Sângele stagnează în cantitate mare sau mică în:

2
 - muşchi
- intestin
- plămân
- sinusuri venoase
Sângele din: - circulaţie arterială  15% medulare
- capilarele propriu-zise = 1-2%
- vene = 85%.

CONSTANTELE FIZICE ALE SÂNGELUI

1. Densitatea sângelui = 1055 - 1065 g/l

Ea rezultă din densitatea elementelor figurate (1090 - 1100) şi din
densitatea plasmei (1025 - 1035). Densitatea plasmei este dependentă de
concentraţia proteinelor plasmatice. Plasma deproteinizată = 1006.
Fiziologic - g sanguină poate scădea sau creşte tranzitor, în funcţie de
ingestia sau pierderea de lichide.
Patologic, p sg. poate prezenta variaţii în funcţie de concent. elemente
care o determină:
-  = hipoproteinemii: - inaniţie
- ciroze
- nefroze
- anemii
-  = poliglobulii
- hiperproteinemii - mielom
- hemoconcentraţie - diaree
- vărsat
- transpiraţii

3
 2. Vîrscozitatea sângelui = forţa ce ia naştere prin frecarea păturilor de
lichid în curgerea laminar cu cât câscozitatea este mai mare, cu atât este
necesară, din partea inimii o presiune mai mare pentru propulsia sângelui.
Vâscozitatea este în funcţie de:
- concentraţia proteinelor
- elemente figurate sg., care măresc forţa de frecare internă în
cursul circulaţiei sg.
Vâscozitatea sg. este:
-  = de 2-3 x = poliglobulii
-  = anemii
Emisia de sg. =  într-o mare măsură vâscozitatea sângelui şi prin acesta
uşureză munca miocardului.
3. Presiunea osmotică, coloid-osmotic (oncoidă) şi hidrostatică.
Presiunea osmotică = este presiunea care ia naştere într-o soluţie şi
solventul acesteia de care este despărţită printr-o membrană semipermeabilă.
Presiunea osmotică a sângelui = 6,7 atm (5300 mmHg)
Ea este aceeiaşi în sânge, lichid intersiţial şi în interiorul celulelor.
Valoarea constantă a presiunii osmotice = unul din factorii de bază ai
homeostazei org.
În menţinerea presiunii osmotice a sângelui rol important = RINICHIUL
care elimină excesul de apă sau de săruri.
Presiunea osmotică se determină:
- direct sau,
- prin determinarea punctului de congelare (crioscopic) care depinde
exclusiv de nr. de particule din soluţie, indiferent de mărimea acestora (molecule
şi ioni). Ea este determinată de  50% de sare.
- Presiunea coloid osmotică (ancotică) = presiunea exercitată de substanţe
macromoleculare prin intermediul electroliţilor.
Ea stă la baza proceselor fiziologice:

4
 - schimburi de substanţe dintre celule şi sânge
- reglarea volumului sângelui
- excreţia urinii
Presiunea coloid-osmotică - a plasmei = 25 mmHg
- lichid interstiţial = 15 mmHg
Diferenţa dintre ele se datoreşte nivelului diferit al concentraţiei de
proteine dintre cele 2 sectoare, 6-8 g% în plasma sanguină; 0,3-0,6% în lichid
interstiţial = astfel un "curent" de apă şi electroliţi din spaţiul interstiţial spre cel
intravascular.
Presiunea hidrostatică = rezultă din:
- forţa de propulsie
- vit. de circulaţie
-  capilarelor
- acţiunea în sens opus pres. coloid-osmotică.
Presiunea sângelui: - 120 mmHg = a la nivelul plicii cotului
- 40 mmHg = sistem capilar
- 10 - 15 mmHg = extremitatea venoasă a
capilarului
La nivelul capilarelor,  redus imprimă eritrocitele o frecare crescută,
ceea ce favorizează, în plus, schimbul de substanţe dintre cele 2 sectoare lichide.
4. R. sângelui = dată de concentraţia ionilor de H + (ph sg) = menţinută
constantă indiferent de cantitatea de grupuri acide sau bazice rezultate din
catabolismul teş. sau din alimentele ingerate.
ph = 7,35
Propr. de a menţine constantă nr. de H+ = izohidrie, datorită neutralizării
excesului de valenţe acide sau bazice de către sist. tampon:
- sist. acid carbonic/bicarbonat
- CO2 nu poate fi considerat numai un "deşeu" ce trebuie eliminat; el
îndeplineşte o funcţie vitală până în momentul în care părăseşte organismul.

5
 Cantitatea totală de alcali fixaţi sub formă de bicarbonat (NaNCO 3) în
plasmă = REZERVĂ
ALCALINĂ = normal: 50-60 vol % CO2 sau 22-28 mEq/l (25 mEq/l)
Alterarea echil. acido-bazic = stări de:
- acidoză
- alcaloză
Compoziţia sângelui
Sângele = şesut format din elemente celulare suspendate în plasmă.
Raportul dintre elemente suspendate (figurate)/plasmă = 40/60 (Ht) =
40%.
Masa eritrocitară = 99% faţă de masa leucotrombocită (1%).
A. PLASMA SAGUINĂ
= partea lichidă a sângelui, obţinută după tratarea acestuia cu substanţe
anticoagulante şi sedimentarea elementelor figurate.
SER = sânge recoltat fără anticoagulant; după câteva ore se separă şi el în
2 porţiuni:
- una inferioară = cheagul : - fibrină şi
- elemente figurante ale sângelui
- una superioară, limpede, gălbui = ser.
Plasma conţine în plus faţă de ser, fact. coagulant şi fibrinogenul )în ser
nu există pentru că s-au consumat în timpul procesului de coagulare)
În afara celor 2 deosebiri, cele 2 lichide sunt identice.
Plasma conţine: - micelii
- molecule
- ioni
Constituenţii plasmatici se împart în 3 mari grupe:
1. constituenţi anorganici
2. constituenţi organici
3. substanţe diverse

6
 1. Constituenţi anorganici: - apa = 90%
- săruri minerale = 1% (9% = subs.
organice) există disociate în stare de electroliţi sau ioni: - Cl - HSO4-
- I- PO4H2-
- HCO3-
2. Constit. organici (9%):
o
neazotaţi Na+, K+, Ca2+, Mg++, Ca2+, Fe3+
 metabolism lipidic: - lipide total
- colesterol total
- HDL
- LDL
- VDRL
- fosfatice
 metabolism glucidic - glucoză
- acid lactic
- acid citric
- acid piruvic
- acid oxalic
- alcool etilic
- acid acetil ... şi  hidroxibutiric
o
azotaţi - după natura azotatului dim molecula constituenţilor
a. azot neproteic = substanţe azotate cristaloide, nedisociabile:
- uree
- amonia
- creatinina
- creatina
- acid uric
- acizi aminaţi

7
 b. azot proteic = cuprinde proteinele circulante sau plasmatice
Proteinele plasmatice - 4% din sânge total
- 80% din reziduul uscat al plasmei rol deosebit
în majoritatea proceselor vitale ale organismului.
Proteinele plasmatice - 3 grupe principale:
- fibrinogen
- globulinele
- albuminele
Pentru un total mediu de proteine plasmatice de 75g/100 ml.
- fibrinogen = 3 g
- globulinele = 29 g
- albuminele = 43 g
FIBRINOGENUL = proteina cu Gm = 400 000 d, o moleculă liniară de
700 A,  = 38
- insolubil în apă
- solubil în diferite concentraţii saline
- pp. în sol semisaturate de NaCl sau sulfat de amoniu saturat 25%
- t0 de coagulare = 550C în soluţie neutră.
Fibrinogenul se transformă în fibrină sub acţiunea TROMBINEI, fibrină
insolubilă la 370, 200, 00C. Acest proces stă la baza coagulării sângelui. Cheagul
rezultat constând dintr-o reţea de fibrină ce cuprinde în ochiurile ei elemente
figurate. Rolul său principal = în procesul de coagulare. (vit. de sedim a existat
când este în cantităţi în procesele de adeziune celulară pe calea integrinelor
celulare; factor mitogenic pentru precursorii modulari potenţând ef IL-3)
ALBUMINELE = mult mai solubile decât celelalte fracţiuni
- Gm = 69 000d
- pentru izoelectric = ph = 5 (200C)
- pp în sulfat de amoniu sol. semisaturată

8
 Rol: - asigură schimburile de apă dintre sg. şi teş. datorită presiuni coloid-
osmotică pe care o dezvoltă
- de transport = dat. capacitatea de a fixa temporar diferite substanţe
(medicamente, hormoni)
GLOBULINELE - cuprind varietăţi de proteine cu caracter generale
comune, dar cu subvarietăţi care se individualizează.
- pp. cu o soluţie saturată de sulfat de amoniu:
 englobulinele = pp. cu o soluţie saturată 35 ml/100 ml plasma
= nu sunt solubile în apă
 pseudoglobulinele = pp. cu o soluţie de sulfat de amoniu = 45
ml/100 ml
= solubile de apă
Electroforetic, în grupul globulinelor se distind mai multe fracţiuni:
- : - 1
- 2
-  globuline
-  globuline -  IgG
-  IgA
-  IgM

- 1-globuline = cuprind:
- 1 - seromucoidul = 65-75 mg/100 ml; conţine hidrocarbonate
(40%); Gm mică = 44000 d - presiune oncotică notabilă
 - Infecţii acute şi cronice
- colagenoză
- neoplazii
- diabet
- sarcină

9
 - 1 - lipoproteina (HDL) = cu afinitate crescută pentru fosfolipide
- alte componente - 1 - glicoproteine (1 - antitripsina)
- 4,6 - S - post albumină
- 1 - glicoproteina uşor pp - bilă
- globulina ce fix tiraina
- fracţiunea transcortinică ce participă la
transportul steroizilor
- 2-globulinele - ceruloplasmina (30 mg/100 ml ser)
- 2 - macroglobulina
- 2 - haptoglobulina, 100 - 150 mg/m
ce fix Hb = complex cu Gm mare (310000 d) ce
nu trece prin filtrul renal, împiedicând astfel pierderea fierului.
- 2 - lipoproteine (LDL)
- transcobalamina - fixează vitamina B12
- transcortina = fixează cortizolul şi transportă
corticoizii
-  - globulinele:
- 1 =  - lipoproteine - LDL
- transferina = fixează fierul şi-l
transportă în 300 - 400 mg/100 ml ser
- capacitatea ei de a fixa fierul 1,25 mg/1
mg transfer
- capacitatea sa totală de a fixa fierul =
250 - 400 g/Fe/100 ml din care numai 1/3 este în mod normal saturată, restul =
capacitatea liberă a trnaferului de a fixa fierul.
- 2 - globuline - 2M globuline
- 2A globuline
- properdina

10
 - hemopezina = fixează hemina
- C3, C4, C5 ale complementului
-  - globulinele = 3 fracţiuni: -  G globuline
-  A globuline
-  M globuline
= în funcţie de imunitate
Multe din proteinele plasmei conţin hidrocarbonate fixate de aa lanţ
polipeptidice = glicoproteine (se evidenţiază cu coloraţia PAS)
Alte Proteine (apoproteine) care fixează temporar lipide = lipoproteine ce
migrează =  şi -globuline; 8-12% din totalul proteinelor plasmatice:
- chilamicroni
- LDL
- VLDL
- HDL
- IDL (intermediate densit. lipoproteine) ("rest VLDL")
- Lpx - lipoproteina x = în sindrom de colestaza
= rol - transportori de lipide în special acizi graşi şi colesterol, sub formă
esterificată.
În afară de proteinele menţionate, plasma mai conţine un număr mare de
proteine: enzime
În stări patologice pot apărea în plasmă şi alte proteine:
- crioglobuline
- paraproteine - mielom, b. Waldenstrio...
- CRP = inflamaţie bacteriană sau infarct miocardic, neoplazii
Metode de determinare: - pp. saline
- fracţionări alcoolice
- ultracentrifugare
- electroforeză
- cromatografie

11
 - imunoelectroforeză
3. Substanţe diverse
- vitaminele: A, B1, B2, B4, C, E, H, B6, B12, D, PP.
- hormoni
- enzime: lipaze, fosfataya alcalină, fosfatază acidă, aldoloza, -amilază,
GOT, GPT, glutation-reductază, pepsinoden, -GT.
Funcţiile plasmei
1. - nutritivă: duce ţesutul substanţei nutritive rezorbite din intestin sau
produse de organism, pentru a fi utilizate sau depozitate;
2. - excretoare: vehiculează reziduurile metabolismului celular la
emonctorii, spre a fi eliminate;
3. - imunologică: transportă anticorpi C, în tot organismul;
4. - umoarlă: transportă hormonii, vitamine la toate organismele pentru
reglarea funcţiilor lor;
5. - de echilibrare electrolică: ionii rezorbişti din alimente sau produşi în
organism circulă continuu între cele 2 compartimente lichide ale mediului,
intern, plasmă şi lichidul interstiţail.
6. - de echilibrare fluido-coagulantă: datorită conţinutului său în factori
procoagulanţi şi anticoagulanţi, ea menţine echilibrul hemostazei; datorită
conţinutului în funcţie profibrinolitici şi inhibitori antifibrinolitici menţine
echilibrul fibrinolizei; de asemenea, menţine în permanenţă un echilibru dinamic
între 2 funcţii de mai sus asigurând echilibrul fluidocoagulant al sângelui;
7. - de reglator termic: prin conţinutul său ridicat în apă, plasma
înmagazinează o mare cantitate de căldură la nivelul organelor producătoare de
energie exotermică, prin circulaţia sa rapidă, ea distribuie raţional căldură
tuturor organelor şi o pierde la nivelul pielii.
8. - de reglator hidroosmotic: datorită cantităţii mari de proteine plasma
are o presiune constantă şi face astfel posibil schimbul permanent al apei între
patul vascular şi spaţiile interstiţiale;

12
 9. - de reglator al ph-ului: datorită multiplelor sis. tampon, menţine
constant echilibrul acido-bazic al sângelui mediu intern;
10. - de reglator al tensiunii arteriale: prin masa ei ea umple patul
vascular, menţinând tonusul mecanismelor ce asigură constanta TA.

VSH (VSE)
Sângele = suspensie de eritrocite în plasmă
Plasma = suspensie de:
- macromolecule proteice
- agregate plurimoleculare (ex. chilomicroni)
Sângele extravazat, tratat cu o substanţă anticoagulantă, pus într-un tub de
sticlă şi lăsat în repaus permite elemente figurate să se depună pe fundul
recipientului.
Mecanismul sedimentării comportă 2 procese:
- unul biologic = agregarea E  rulouri;
- unul fizic = sedimentarea rulourilor formate.
În prima fază eritrocitele se dispun în agregate sub formă de fişicuri
vizibile la microscop. Agregarea este reversibilă, putându-se desface prin
agitare.
Factori ce influenţează VSH:
- factori E-ri: - concentraţia E: - Anemia =  VSH
- poliglobulia =  VSH

- calitate E: Anemie hemol. prin fact. intrinseci   VSH

- factori plasmatici = leg. de modificare:
- calitativ
- cantitativ, ale proteinelor plasmatice: - crescut fibrinogenul
- crescut 2 globuline

13
 - crescut  globuline,
VSH crescut
- albumină/ mol relativ
mică - nu influenţează VSH

ELEMENTELE FIGURATE ale sângelui

A. ERITROCITE
B. GRANULOCITE
C. seria MONOCITO-MACROFAGICĂ
D. seria MEGACARIOTROMBOCITARĂ
E. seria LIMFOPLASMOCITARĂ

A. Seria eritrocitară
Eritrocitele = cele mai simple celule din organism anucleate
Funcţiile lor principale = protecţia Hb şi transportul, prin intermediul
acestui pigment, a O2 atm la ţes şi în sens invers a CO2, timp de 4 luni (120 zile)
Eritrocitul este format din:
- 60% = apă
- 33-35% = Hb
- 5-7% = alte substanţe, care intră (în cea mai mare parte) în compoziţia
membr.
În faza apoasă se află:
- macromoleculele (Hb, enzime)
- substanţele organice cu molec. unică (glucoză, glutation, ATP)
- compuşi metalici şi metaloizi (P, S, Cu, Zn)
- alte substa.
Scop = menţinerea Hb în stare funcţională de oxiHb timp de 4 luni.

14
 Hemoglobina - normal = 33% din conţinutul eritrocitelor
(NORMOCROMIE)
Moleculele de Hb = aspect sferoid,  = 50/60 A
= alcătuit = 2 perechi de lanţuri polipeptidice simetrice
(tetramer din 2 lanţuri  şi 2 non-
Numărul lor = 300 ..... fiecare fiind cuplat cu o moleculă de hem.
Hb: - grupare proteică incoloră = GLOBINA = 96% G molec (4 catene
polipeptidice)
- grupare prostetică, colorată = HEM:
- componentă organică azotat = PROTOPORFIRINA
- o componentă metalică = atom de Fe
În anumite condiţii patologice tetramerii de Hb se polimerizează şi rezultă
precipitate de Hb:
- sub formă de baghete sau tactoizi (siclemie)
- sub formă globuloasă, de corpi Heintz (Hb -patii enzimopatii).
- cristale (hemoglobinopatia C)
 scurtarea duratei de v. a E.
Hb adultului: - Hb majoră = Hb A1 = 91 - 98% din Hb adult
- Hb-ne minore:
- Hb A2 = 2-3% (2 lant. , 2)
- Hb A3 = 10% din (Hb tot. ): o moleculă
suplimentară de glutation se fixează pe lanţ .
= Hb îmbătrânită
Funcţiile E = trasnport sg.
- funcţie respiratorie
- funcţie nutritivă
- funcţie de excreţie
- funcţie de coordonare endocrinoumorală

15
- funcţie de apărare
- funcţie de reglarea a temperaturii comp.
- funcţie de reglare a TA
- echilibrul h-miner
- echilibrul acido-baz.
Constante E-re
1. Numărătoarea E: - femei = 5.400000  800.000
- bărbaţi = 4.800000  600.000
nou-născuţi = 5.000000  1.000000
2. Ht. - 45% = femei  5%
- bărbaţi = 42%  4%
- nou-născuţi = 54%  10%
3. Hb. - femei = 15g% (12 - 17g)
- bărbaţi = 14g% (12-16g)
- nou-născuţi = 19g  4 g.
4. Indici eritrocitari:
Ht
- VEM (vol. E. mediu) = ------------- x 10 = 85 - 90 m3
nr. E
Hb
- HEm (Hb E-ră medie) = ---------- x 10 = 30 m
nr. E
Hb
- CHEM (conc. medie de Hb E-ră) = ------- x 100 = 34%
Ht
 E mediu
- SEM (S erit. medie) = --------------
VEM

16
 -  E mediu - 70% din E. = 7,2 - 7,5 m
- 15% din E. = mai mic sau mai mare A m
- gros E-ră - medie = inegală
- centru = 1 m mai mare decât în zona marginală
= 2 m

5. Reticulocitele = E. tinere cu  mai mic decât al F. adulte, care mai

păstrează în citoplasmă ribosomi şi ARNm pe baza cărora sintetizează în
continuare Hb.
Rt = 0,5 - 1,5% din E. circulante.
Producţia E. este apreciată din hemogramă după Rt-oză.
În funcţie de cifra de Rt anemiile:
- regenerative ( Rt crescut)
- hiporegenerative (Rt scăzut)

B. Seria GRANULOCITARĂ

- cuprinde la celule adulte: - gr. neutrofile

- gr. eozinofile
- gr. bazofile
- Neutrofilele - nesegmentate = N = bandă - aspect de S, de
potcoavă.
- segmentate: -  = 10 - 15 m
- N = lobat, crom densă, uniformă
- citopl. = culoare roz pal cu număr
mare de granulaţii specifice, colorate în brun
În sânge N există în 2 sectoare:

17
 - N. circulante
- N. marginale, de mărimi egale
Timpul de tranzit al N în sânge = 6-9 ore.
Funcţia N. - fagocitoza = funcţia sa principală o condiţie prealabilă =
opsonizarea agent bacterian. Opsominele = componente ale serului care se
ataşează de bact. invadatoare, favorizând leucotaxia şi ingestia bacteriei.
- tr. resp., dig., nr., teg., cav. buc. mai inep.: IgG, C5 activat.
- activ secretoare ale N:
- secr. transcobalamina
- 1 -globulină = ce transp. vit. B12.
Crescut nr. N. = neutrofilii mai mare 7-8000/mm3 (l) = 10-20000
- inf. acută - localizată
- generalizată
- inflamaţii: IM, gută, vascu..., artrită reumatoidă
- st. fiziol: eforturi fizice mari, nouă-năascuţi, gravide.
- intoxicaţii
- hemoragii acute
- tumori: cancer br. g., pancreatită, limfom
- boală de sânge: LGC, PV, mielofibroză
Scăzut nr. N. = neutropenii: (mai mic decât 1500/mm3)
- st. caşectice: alcoolism, malnutriţii
- infecţii bacteriene: febră tifoidă, paraz.
- infecţii virale: gripă, rujeolă, SIDA, hepatită.
- tratament cu citostatice
- anemii aplastice.
Gr. eozinofile = în citoplasmă = gran. eozinofile mari, inegale, rat., col în
roşu-portocaliu cu N cu 2 lobi ("în desagă").
Dur de s. în sânge = 3-7 ore.
Ţes =câteva săptămâni

18
 Localizare = tegument, plămân, tr. gastrointestinal.
Funcţiile - fagocitoză: - E. ingeră complex atg-atc.
- bact.
- fungi, < avide decât N
Crescut numărul de eozinofile = eozinofilii (> 700/mm3)
- boli alergice: astm bronşic, urticarie, rinită alergică
- boli parazitare: giardioză, toxoplasmă, mal.
- boli de piele: psoziazis, eczeme
- boli de sânge: LGC, PV, boala Hodgkin, leucemia cu eozinot.
- tumori
- după iradiere
Scăzut numărul de eozinofile = eozinopenia = stadiul de hiperactivitate
adrenocorticosteroidă din: - tratament
- intervenţii chirurgicale
- sindrom infecţios
- expunere la frig
- eforturi fizice mari
- administrare de corticoizi
- Gr bazofile = conţine câteva sute de granulaţii specifice metacromatice
mari, dispuse şi peste N segmentate, color în albastru-violet.
Deoarece sunt solubile în apă granulaţiile bazofile pot fi îndepărtate în
cursul coloraţiei, în locul lor rămân spaţii goale, rotunde, colorate slab în roşu.
Gr. bazofile conţin cantităţi mari de HEPARINĂ şi HISTAMINĂ:
Mastocitele din ţesut, foarte asemănătoare cu bazofilele din sânge, sunt
mai mari, cu N nesegmentate şi gran. mai mici, numeroase. Există în tegument
tr. ..... tract g. - int., membrană bazofilă epitelială şi endotelială.
Rol: - fagocitoza: la scară mai redusă
- degranularea = rol important, cu eliberare de mediatori:
- vasoactivi

19
 - bronhoconstrictori
- chimioplastici
cum ar fi: - histamina
- PG şi leucatrienele
- fact. chimioterapici pentru: - Eoz.
- Neu.
- enzime active: - Kalikreina
-  glucuronidaza
- heparina
 un rol important în: - inflamaţie
- imunologic
Nr. bazof. în sânge = foarte mic (0-1%) sau absent
Crescut numărul bazofilelor = bazofilie: (> 150/l)
- colită ulceroasă
- urticarie
- artrite reumatoide
- mixedem
- după spleneotomie
- L. cr. G.
Scăzut numărul bazofilelor = nu are nici o semnificaţie diag.; Există în:
- infecţii acute
- stare de stres
- hipertiroidii
- administrare de corticoizi

C. Seria MONOCITO-MACROFAGICĂ
Monocitele = există un - sg. populaţiei minoră
- ţes.
- cavit. org.

20
 - Nr. sg. = 1-9%
- nr. absol. = 150 -650/mm3
-  = 10-15 , fiind cele mai mari celule sg.
-N = ocupă 1/2 din cel. şi e excentric
= forma = reniformă, cu incizură, rar rot. sau neregulată
= str. cromatiniana = find "pieptănată"
- citoplasma = etalată, gri-albastruie, "fumurie", cu granulaţii auzofile
Macrofagele = au dimensiuni mici decât monocitele din care provin: 25-
50.
= excentric, oval sau reniform
= 1-2 N, 1-2 nucleoli
= str. crom. = fină
= C - amplă, etalată, gri-pal, cu gran.:
- 1  cu gr. din neutr. cu enzime hidrolitice
- 2 = absenţa fosfat. alc. şi cu funcţie
necunoscută
- vacuolele = numeroase şi variate
Macrofagele reprezintă: - cel. Kupffer = fic.
- macrofage alveolare
- cel. Langerhans = piele
- cel. microgliale din ....
- macrofage peritoneale, pleurale
- splina
- osteoclaste
- cel. mezangiale = rinichi
Nr. macrofage tis/ Mo sg. = 400/1
Rolul Mo şi Macrofagelor
Macrofagele: - disting self-ul de non-self

21
 - diferenţa, self-ul senescent şi neoplazic de cel
normal.
leg. de prezenţa pe S lor a recept pentru:
- Ig
-C
- ly
- complexe im.  rol în răspuns imun
- o celulă secretorie, extrem de activă
- activ bactericidă
Crescut nr. Mo > 800/mm3 = monocitoză:
- boli infecţioase: - endoc. bacteriană severă
- TBC
- histoplasmoză
- febră tifoidă şi paratifoidă
- sifilis
- fungi, protozoare
- convalescenţă morb. acute
- boli neoplazice
- boli de colagen -LED
- boli diag.: - colită ulceroasă
- ciroză
- sarcoidoză
- boală hematol. nemaligne - A hemol.
- reacţii medicamentoase
Scăzut numărul Mo<150/mm3 = monocitopemi
- apeazia medul.
- după coriciterapie
- L. cu cel "hairy"

22
 D. Seria limfoplasmocitară
Ly = 25% din leucocitele sg. şi reprezintă componenta celulară majoră din
ţesut limfatice (2500/mm3)
- celule mici, rotunde
-N = central, rotunde sau uşor incizat.
= cronic - dispuse în benzi groase, neregulate
-C = redusă sau abundentă în formele mari
= transparenţă hialină, colorate în albastru, de nuanţa cerului senin,
cu un halou clar perinuclear.
Ly mici = agranulare
Unele = gr. azurofile, sferoidale, nerefingente, înăuntrul unor mici
vacuole.
Plasmocitele:  = 7-25 m
Există foarte: - mici
- medii
- mari
- celula = ovală
- N = sferoidal, excentric
cromat. = în blocuri dense, inegale, ........ fie în "spiţe de roată"
- C = abundentă, neomogenă în "carapace de broască ţestoasă" intens
bazofilă.
- juxtanuclear = o z. mai pl'alidă
- marginal = vacuole
= celulă agranulară, dar patologic pot să apară incluzii de amloid sau
granule de hemosiderină.
În unele cazuri în citoplasmă se acumulează un material glicoproteic sub
formă sferule  aspect de mură (celula Mott)
Din fragment ei  "corpii Russell"

23
 Spre deosebire de celelalte celule HP, ly au capacitatea de recirculare: ele
părăsesc vasele sg. aj la nivel tit., de unde reintră în circulaţie.
Procesul se produce de mai multe ori, fiind indep. de antigen.
În org. - adult majorit. ly (98%) circulă şi se află în org. ly şi ţes., iar 2%
există în sânge.
Timp mediu de tranzit prin sânge = 30 minute.
Dintre org. ly periferice splina = cel. mai importantă în migr. ly-ră,
cuprinzând 50% din totalul ly ce circulă zilnic prin sânge, doar 5-10%
reîncărcându-se în circulaţie.
Funcţiile ly şi plasmocitelor
Seria ly = rol principal în cadrul răspunsului imun
- lyB  plasmocite = secreţia de atc. (i.v.)
- lyT  imunitatea mediată celular
- celule NK  RIC faţă de atg. alogene (cel. de transplant) sau
tumorale
Var. fiziol
- vârstă - sugar = ly = 50% (6500/mm3)
- copil = 35-45% (2800/mm3)
- adult = 22-34% (1500-2000/mm3)
- bătrân < 20%.
- nr. ly = limfocitoză:
- inf. virale - mononucleoză infecţioasă
- boală virală acută
- rujeolă, rubeolă, varicelă
- hepatite
- boală cronică - TBC, lues, tox., brucella
- tulburări de metabolism: - rahitism
- hipertiroidie
- leucemii linif.

24
 - limfoame nonhodgkiniene.
- LLC
-  nr. ly = limfocitopenii (< 1500/mm3)
- malnutriţie
- rahitism
- boală endocri.
- boală Hodgkin
- inf. .....
- HIV
- rujeolă
- varicelă
 nr. plasmocite = plasmocitoza (> 1-2%) = rară
- boală infecţioasă = rubeolă, varicelă, mononucleoză infecţioasă
- ciroze hepatice
- alergia la penicilină
- boala serului
- leucemia cu plasmocite
Modificările str-le ale ly şi plasmocit = b. reactive, dar în mod constant în
b. neoplazice limfoplasm.

E. Seria megacariocitotrombocitară

Megacariocitele = celule polipoide medulare înzestrate cu proprietatea de

endocitoză şi cu capacitatea de a secreta, printr-un mec. de tip APOCRIN,
trambocitele din sânge.
Trombocitele = fragmente citoplasmatice anucleate de megacariocite, cu
capacitate mică de a adera la pereţii vaselor sg. lezate şi de a forma agragate
celulare.
Prin aceste proprietăţi trombocitele au rol deosebit în HEMASTAZĂ.

25
 Trombocitele asigură hemostaza primară prin formarea dopului
hemostatic care opreşte sângerarea.
Pe de altă parte ele furnizează o suprafaţă pentru ansamblarea moleculară
a proteinelor şi formarea fibrinei, stabilizând dopul hemostatic.
Locul de producţie: - Mo
- plămâni
Timpul de maturare al megacarioc = 4-5 zile
Distribuţia Tr. : nr. norm. = 250.000/mm3
(150000 - 400.000/ mm3)
Normal : 2/3 Tr. = circ. gen
1/3 = sechestrate în splină = rezervor de trombocite.
De aceea în caz de splenomegalie = 90% din Tr. sunt sechestrate în splină.
Durata de viaţă a Tr. = 8-12 zile
Patologia Tr.: - cantitative ()
- calitativă ()
Tulburări cantitative
a.  nr. de tr. = trombocitopenii = cauza cea mai frecventă a sângerărilor.
I. Deficit de producţie:
1. Scăderea numărului de megacariocite din MO:
- aplazii medulare: - medie
- s. ch.
- radiaţii ionizante
- infiltrarea MO: - leucemii
- limfoame
- mieloame
- metastaze carcinomatoase
- congenitale
2. Trombocitopoieză ineficace
- deficit de vit. B12, ac. folic

26
 - HPN
- ereditari
3. deficit de trombopoietică
II. Distribuţie anormală:
- splenomegalie: - neopl.
- infecţ.
- congestiv
- anestezie hipotermică
III. Distribuţie accelerată:
- mecanism imun = purpură T-că
- idiopatică: - acută
- cronică
- sec.: - medie
- postrtransf
- neonatal
- mecanisme neimune ("de consum")
- sindrom hemolitic uremic
- malarie
- CID
- septic
- vasculite
IV. Diluţie sau pierderi neînlocuite:
- transfuzii masive
- circulaţie extra corpore...
B.  nr. de Tr. = trombocitoze: - reactive
- anterioare (T- mia hemoragică)
Tulburări calitative (trombopatii)
- ereditare
- câştigate: - boală mielo..... cronică

27
- leucemie acută
- boală de ficat
- CID
- ingestie de medie - aspir.

28