Sangele

Sngele este un lichid rosu, vascos, usor opalescent, indispensabil vietii, format din dou componente: o comp. lichid: plasm sanguin, n care se gasesc suspendate: elemente figurate (a doua comp.): eritrocite, leucocite, plcue sanguine. Separarea se poate face lent (spontan) sau rapid (prin centrifugare) nainte de a se produce coagularea sngelui. Sngele de om coaguleaz rapid => pentru separare,sangele se recolteaza pe anticoagulant: - oxalat de Na+ - citrat de Na+ - EDTA - heparin - floururi. Hematocritul = fraciunea procentual din volumul sngelui reprezentat doar de elementele figurate. Cum cele mai multe sunt eritrocite se mai definete ca fiind: volumul compact de eritrocite raportul plasmo globular nlimea coloanei de eritrocite exprimat n procente (%). Pentru determinarea Ht, sngele pe anticoagulant se aspir n tuburi capilare (3mm) si se centrifugheaz (10min aproximativ 1000g). Valori normale: la brbat : 44 45 % la femeie : 41 43 % Variaii fiziologice ale Ht la nou-nscut, Ht este mai mare poliglobulia fiziologic a nou-nscutului la brbat, Ht este mai mare dect la femeie, brbatul are mai multe eritrocite. Ht este mai mare la persoanele care triesc la altitudine hipoxie tisular => eritropoezei => nr. de eritrocite => Ht (poliglobulie de altitudine) la trecerea din clinostatism n ortostatism, presiunea hidrostatica crete n regiunile inferioare ale corpului, iar apa i moleculele trec n esuturi,ceea ce va duce la cresterea concentraiei sngelui => Ht crete cu pn la 3,5%. in sngele capilar => Ht este sczut pentru c vasele capilare au dimensiuni mici => Ht este aproximativ 15%. EXCEPIE: capilarile splenice unde hematocritul este mare (70-80%) datorit funciei splinei de sechestrare a eritrocitelor .

Variaii patologice ale Ht

Ht crete n poliglobulii: Adevarate : poliglobulia boal (primar) Secundare unor boli respiratorii, cardiovasculare ce induc hipoxie. Hematocritul scade n anemii datorit scderii nr. de eritrocite.

Funciile sngelui
Sngele se gsete ntr-o continua micare n arborele circulator, micare imprimat de contractiile ritmice ale inimii. 1) Transport Substane nutritive de la locului de absorbie (tub digestiv) la organele depozitare sau la esuturi pentru metabolizare. Catabolii de la esuturi la organe de excreie Gaze respiratorii: - prin eritrocite (Hb) - O 2 i CO 2 dizolvat n plasm. 2) Termoreglare Conine o cantitate mare de apa (>90%) care va nmagazina cldura de la organele productoare de cldur (ficat , m. scheletici) i o va magazina n organism 3) Reglarea umoral transport hormoni 4) Meninerea constanta a pH-ulului mediului intern prin sisteme tampon din plasm i eritrocite. 5) Aprarea organismului (imunitate) prin: leucocite anticorpi 6) Coagulare i fibrinoliz

Volemia
Sngele circul ntru-un sistem de vase cu calibru diferit, vase ce alctuiesc un spatiu inchis: arborele circulator. Volumul pe care il ocupa poate fi masurat direct sau indirect. Msurarea volemiei Metode directe: doar experimental la animale. Se secioneaz o arter mare, se exsanguineaz animalul si se spal cu ap distilat arborele circulator pentru a antrena vol. sanguin, deoarece animalul moare nainte de a elimina tot sngele. Sangele se recolteaza in vase gradate. Volemia se apreciaza din apa de spalare. Metode indirecte La baz st principiul diluiei a lui Fick, utilizat mereu cand trebuie det. un vol de lichid distribuit ntr-un spaiu ce nu are form geometric regulata.

Se administrez o cantitate cunoscut de trasor (colorant, marker, substant radioactiv). Se asteapt o perioad de timp pentru omogenizarea trasorului. Se recolteaz prob de lichid din amestec si se determin concentraia de trasor. Volemia se determina dupa formula: m V = c Msurarea volumului sanguin se face separat pentru volumului plasmatic (V pl ) i volumului globular (V glob ). V pl se msoar cu colorani, substane macromoleculare, substane radioactive RISA(I 131 ). Pentru a fi utilizat la msurarea volumului plasmatic substanele trebuie: s aib molecul de dimensiunea potrivit :nu prea mare (ar fi captat i fagocitat de SRE) si nici prea mica (ar iesi in tesuturi). s nu se fixeze pe eritrocite sa nu produca hemoliza sa nu fie toxice sa nu i modifice culoarea la modificarea pH-ului sanguin. V gl se masoara folosind radioizotopi Fe 59, Cr 51, P 32. Msurarea V sg (V pl + V gl ) se face n condiii bazale: Repaus fizic i psihic Repaus alimentar: post 12h i 24h de proteine Temperatura de confort 21-23 C

Valorile normale ale volemiei n diferite exprimri:

Valori absolute: Brbai: 5 L Femei: 4,5 4,8 L Raportare la greutatea corporal Femei: 1/14,5 Brbai: 1/13 = 66 77 ml/Kg

La suprafa corporal cea mai corect exprimare: 3100 3200 ml/m2 Variaii fiziologice ale volumului sanguin: Creteri in funcie de sex: V sg la brbai este cu 5-10% mai mare decat la femei in funcie de vrst: o la nou nscutul la termen Vs g > 100ml/Kg o la nou nscutul prematur V sg > 100 110 ml/Kg

n graviditate: n ultimile 2 3 luni de sarcin, V sg mai ales pe seama V pl la altitudine: poliglobulie de altitudine, V sg creste mai ales pe seama V gl n timpul expunerii la cald: mecanism necunoscut (probabil datorita vasodilataiei periferice => acumularea sngelui =>V sg crescut) tranzitorie: n urma ingerrii masive a unui volum de lichid n timp scurt la pesoane antrenate/sportivi antrenai: V sg crete pn la 100ml/Kg: adaptare la efort

Scderi la persoanele n varst tranzitorii: dup transpiraii abundente la trecerea din clino- n ortostatism: n primele 20 de minute V sg scade cu 10 15% mai ales pe seama V pl ; presiunea crescuta n venele membrelor inferioare crete ceea ce va avea ca efect trecerea apei si micromoleculelor n esuturi i scderea V pl la persoanele obeze: V sg este sczut (=65ml/Kg) si apar dificulti de adaptare a persoanelor obeze la efort fizic. Variaii patologice ale volemiei Creteri poliglobulia primar : V sg 10 12 L poliglobulia secundar: V sg 6 7 L Scderi anemii: V sg pe seama V gl hemoragii: V sg pe seama V pl i V gl toate tipurile de oc o infecios o hemoragic o alergic o chirurgical.

Reglarea volemiei
Volemia este meninut constant prin mecanisme complexe de reglare care se adreseaz separat V pl i pentru V gl. Reglarea V pl 1) Mecaninsme nervoase Declanate prin stimularea voloreceptorilor din atrii i a baroreceptorilor din sinusul carotidian i crosa aortei.

La creterea volemiei, atriile se destind stimularea voloreceptorilor din atrii; Prin nervul vag se inhib secreia ADH din hipotalamus si eliberarea h. antidiuretic din hipofiza posterioar => tubi distali, colectori vor fi impermeabil pentru ap apa nu se absoarbe i rmne n urin diurezei volemiei . volemiei i stimularea voloreceptorilor inhib SN simpatic vasodilataie periferic presiunii n capilare apa i micromoleculele trec n interstiii volemia. Baroreceptorii din sinusul carotidian i crosa aortei sunt stimulai la creterea V sg i TA. Impulsurile sunt transmise prin nervul IX (de la sinus) i X (de la crosa) la centri cardioinhibitori bulbari reflexe inhibitorii (depresoare) scderea frecvenei cardiace, vasodilataie i scderea presiunii arteriale. Ori de cte ori presiunea arterial scade (oc, hemoragie) baroreceptorii din sinusul carotidian i crosa aortei nu mai descarc impulsuri nu mai apar reflexe inhibitorii. La scderea presiunii crete tonusul simpaticvasoconstricia arteriolei aferente scderea filtrrii glomerurale scderea diurezei apa este reinut n organism presiunea arterial se corecteaz. Tonusul simpatic stimulez secreia de renin angiotensinogenul se va transforma n angiotensin I, care sub aciunea enzimei de conversie se transform n angiotensina II : puternic efect vasoconstrictor si stimulator al secreiei de aldosteron reine Na+ i apa, restabilind V sg . 2) Mecanisme Umorale Proteine plasmatice responsabile de realizarea presiunii coloid osmotice (=presiunea ce reine apa n vase). Ori de cte ori proteinemia scade sub 6g% (valoarea normal = 7 8g%), presiunea coloid osmotic scade apa i micromoleculele trec n intestin apariia edemelor scade V sg. H. antidiuretic : ori de cte ori crete presiunea osmotic (dat de substanele micromoleculare) se stimuleaz osmoreceptorii din hipotalamus se intensific sinteza de ADH care va fi transportat la hipofiza posterioar i eliberat de ctre aceasta. ADH eliberat n snge va ajunge la tubi distali si va stimula absorbia apei apa va fi reinut n organism corectarea presiunii osmotice. Aldosteron: acioneaz asupra tubilor distali, colectori, stimulnd reabsorbia de Na+, Cl-, H 2 O i eliminarea K+,H+. Reinnd Na+ i Cl- presiunea osmotic a sngelui va crete stimularea secreiei de ADH retenia urinar de ap restabilirea presiunii osmotice. Factorul natriuretic atrial : este secretat de fibrele miocardului atrial, fiind un polipeptid cu funcie de hormon. Ori de cte ori atriul se destinde datorit creterii V sg voloreceptorii din atrii vor fi stimulai se va elibera FNA ce are aciune asupra rinichiului natriureaz eliminarea apei n urin creterea diurezei siscderea volemiei.

Reglarea volumului globular Factorul principal: gradul de oxigenare tisular: n hipoxie are loc stimularea procesului de eritropoiez creterea nr. de eritrocite creterea V gl. n hiperoxie (ex: diminuarea metabolismului<= hipotiroidism) are loc inhibarea procesului de eritropoiez scade nr. de eritrocite scade V gl.

Reacia sngelui

Reacia unei soluii se definete prin noiunea de pH. pH = logaritmul cu semn schimbat al concetraiei ionilor de H+ pH-ul sanguin arterial este 7,4 pH-ul sanguin venos este 7,35 (mai mic dect cel al sngelui arterial datorit cataboliilor acizi si CO 2 ) limitele compatibile cu viaa: 7 7,8 pH-ul intracelular este de 6,9 7,3 Sisteme tampon: in plasm: H 2 CO 3 /NaHCO 3 = 1/20 NaH 2 PO 4 /Na 2 HPO 4 = 1/5 proteina acida/ proteinat de baza

in eritrocite: KH 2 PO 4 /K 2 HPO 4 HHbO 2 /KHbO 2

HHb/KHb. Meninerea constant a pH sg Realizata prin: 1) Mecanisme fizico chimice (sisteme tampon) Sisteme tampon = amestecuri de substane capabile s elibereze sau s fixeze H+ n funcie de adausul de acid sau baze. 2 tipuri de sisteme tampon: sisteme tampon formate dintr-un acid slab i sarea acestui acid cu o baz tare, capabile sa contracareze adausul de acizi (mai frecvente in organism, predispus spre acidoza) sisteme tampon formate dintr-o baza slaba si sarea ei cu un acid tare. Principalele sisteme tampon din snge snge sunt pe baz de bicarbonat i proteine (plasmatice, Hb).

Proteinele au rol important de sisteme tampon: la disociere pot elibera gr COOH sau NH 2 . Hb are o capacitate de tampon cu mult mai mare dect proteinele plasmatice pt. c Hb este dubl ca valoare (14 16g%) fa de proteinele plasmatice (7 8g%), iar la disocierea Hb disocieaz att grupele COOH, i NH 2 ct i gruprile histidinei (imidazolice). Sistemul H 2 CO 3 /NaHCO 3 (rezerva alcalin a organismului) n meninerea ct a NaHCO 3 un rol important l deine eritrocitul prin fenomenul de membran Hamburger (fenomenul de migrare al ionilor de H+) La nivel esuturilor din procesele metabolice rezult CO 2 care va ptrunde n snge i: parte (8%) rmne n plasm reacioneaz cu apa si va rezulta H 2 CO 3 (reacie foarte lent) peste 60% ptrunde n eritrocit i reacioneaz ci apa sub aciunea anhidrazei carbonice, din acest motiv reacia este foarte foarte rapida (x210). H 2 CO 3 va disocia rapid n H+ i HCO 3 alt parte (32%) se fixeaz pe Hb care a cedat O 2 carbaminHb. Incrcat cu O 2 de la plmn ajunge la esut, O 2 HbK si cedeaz O 2 moment n care respinge K+; Hb care a cedat K i O 2 reacioneaz cu H+ (din H 2 CO 3 ) HbH In plasm exist Na+Cl- disociat: Cl- migreaz n eritrocit, unde impreun cu K+ (pus n libertate de O 2 HbK) va forma KCl Na+ fixeaz anioniul bicarbonat NaHCO 3 rezerva alcalin a organismului 2) Mecanisme biologice Plmnul, capabil s elimine CO 2 i acizi volatili. Pielea poate elimina prin secreia sudorala substane acide. Sngele, aflat in continu micare n arborele circulator uniformizarea pH-ului Tract digestiv: in funcie de pH-ul sngelui, secreiile digestive vor fi mai acide sau mai alcaline. Ficatul convertete acidul lactic n glucoz (consuma cataboliti acizi). Rinichi Particip la meninerea pH-ului sanguin prin secreia de H+ i NH 3 + H+ n urin scade pH-ul urinar nlocuiete Na+ n sistemele tampon din urin (NaHCO 3 ) , Na+ este reinuT reface rezerva organismului n urin apare H 2 CO 3 ce disociaz n H+ (se va elimina prin urin) i HCO 3 - (se va elimina prin plmn). Din fosfat disociat un Na+ este reinut pentru refacerea rezervei organismului, iar in urin se va elimina fosfat monosodic NaH 2 PO 4 . Cnd pH-ul urinar scade sub 4,5, n celula tubular ncepe secreia de NH 3 + fixeaz n urin H+ radicalul NH 4 + nlocuiete Na+ din NaCl Na trece n rezerva organismului, iar NH 4 +Cl- va trece n urin (acidifiere). Variaii fiziologice ale pH-ului n funcie de vrst: o copilul n cretere are pH-ul mai alcalin (aprox. 7,42) deoarece predomin procesele anabolice

o persoanele n vrst au pH-ul mai acid deoarece predomin procesele de catabolism. n funcie de fazele zilei: o dimineaa la trezire pH-ul este mai acid datorit acumulrii de CO 2 , acumulare ce are loc datorit scderii sensibilitii centrilor respiratori la CO 2 n timpul nopii n funcie de efort fizic: pH-ul este mai acid dupa efortul fizic datorit acumulrii de acid lactic i catabolii acizi rezultai din metabolismul muscular n funcie de fazele digestiei o digestia gastric pH-ul crete i devine alcalin deoarece se pierd H+ pt sinteza HCl o digestia intestinal pH-ul scade i devine mai acid datorit secreiei intestinale alcaline, perzndu-se astfel Na 2 CO 3 n condiii de hiperventilaie voluntar: eliminare de CO 2 alcaloz respiratorie pH-ul creste n timpul ascensiunii brute la altitudine .

Plasma sanguina
Separarea plasmei de elementele figurate ale sngelui este posibila dup recoltarea sngelui pe anticoagulant; se face lent, spontan, sau rapid, prin centrifugare. Plasma este un lichid glbui, opalescent. Opalescena plasmei crete: Postprandial mai ales dup o alimentaie bogat n lipide n inaniie Hiperlipemie Diabet, deoarece opalescenta <= lipide. Plasma devine Clar, transparent anemie Roie hemoliz Brun bolnavi cu icter, culoarea galbuie <= pigmenti biliari.

Compoziia plasmei :
90% apa 10% reziduu uscat: Substante organice: 9g% Azotate proteice: 8g% Albumina 4,5 g% Globuline 3 g% Fibrinogen 0,2-0,4 g% Azotate neproteice: 25-35 mg %

Uree Acid uric Creatina, creatinina Indican Aminoacizi

Neazotate: 1 g% Glucide 0,1 g% Lipide 0,6-0,8 g % Ac. lactic Ac. citric Ac. oxalic Alcool etilic Substante anorganice: 1 g% cloruri, fosfati, bicarbonati de Na, K, Ca, Mg

Substanele anorganice din plasm: 1 g%

Rol fiziologic : realizarea presiunii osmotice a plasmei rol esenial n echilibrul mineral. Ca in toate lichidele organismului, suma sarcinilor negative este egala cu suma sarcinilor pozitive.

Proteinele plasmatice
Dozarea i evidenierea acestora se realizeaz prin 1. Metode fizice Metoda refractometric Metoda densimetric Metoda de absorbie n UV 2. Metode chimice Reacia colorimetric: Reacia biuretului Dozarea azotoului.

Proteinemia V.N. = 7 8 g% Variaii ale proteinemiei:

1) creterea proteinemiei peste 8g% = HIPERPROTEINEMIE a) hiperproteinemie aparent i) fiziologic: dup transpiraii abundente ii) patologic: dup vrsturi, diaree, diurez crescut b) hiperproteinemie reala i) infecii cronice -> - globuline ii) n tumori cu plasmocite: plasmocitom. Plasmocitele sunt celulele ce sintetiteaz anticorpi.In plastocitoame proteinemia crete peste 21 g%. 2) Scderea proteinemiei sub 6% = HIPOPROTEINEMIE a) Hipoproteinemie aparent: fiziologic, dupa ingestie mare de ap b) Hipoproteinemie real i) Prin aport insuficinet de proteine ii) Tulburri de digestie i absorbie a proteinelor deficit enzimatic/ fistule ale tubului digestiv iii) Tulburri datorate scderii sintezei de proteine cauzate de afeciuni hepatice cronice iv) Tulburri datorate pierderilor de proteine din organism (1) pe cale renal: nefroze (2) supuraii cronice (3) dup arsuri extinse (4) dup hemoragii Rolul proteinelor plasmatice 1) Menin constant a volumului plasmatic pentru c realizeaz presiunea coloid osmotic a plasmei. 2) Asigur sngelui (plasmei) vscozitatea necesar de a transforma curgerea intermitent n curgere continu 3) Rol nutritiv: sunt rezerva proteic si de aminoacizi a organismului 4) Transport : a) Metabolii b) Metale c) Ioni d) Hormoni e) Medicamente 5) Menin echilibrul acido bazic (pH sanguin) pentru c particip la sistemele tampon 6) Coagulare i fibrinoliz 7) Reacia de aprare a organismului (imunitate) prin anticorpi Metode de fracionare a proteinelor plasmatice Precipitare cu sruri neutre: (NH 4 ) 2 SO 4 . Este o metod calitativ separarea a 3 clase: Albumin

Globuline Fibrinogen Ultracentrifugarea = separare n funcie de greutatea molecular Precipitarea cu etanol la rece = metoda industrial de obinere a globulinelor Metoda Cohn 5 fraciuni proteice Cromatografia pe coloan cu substane schimbtoare de ioni (rini). Electroforeza = fracionare proteic n cmp electric continuu. Viteza de migrare a fraciunilor proteice n cmp electric continuu depinde de: Intensitatea cmpului electric ncrctura electric a particulei Punctul izoelectric al proteinei pH-ul mediului de migrare: de obicei 8,4 8,5 Forma si dimensiunea moleculei Cu ct punctul izoelectric al unei fraciuni proteice este mai ndeprtat de pH-ul mediului de migrare, cu att fraciunea se ncarc mai electronegativ i migreaz mai repede spre anod(+).

Se obtin 5 fractiuni proteice: Albumine : 56 60% Globuline: 1 3 5% 2 7 9% 10 13% 16 18% Se efectueaz: Pe medii poroase (hrtie de filtru). n geluri de agar, amidol sau acrilamid. Imunelectroforeza Combin o electroforez cu reacia de imunoprecipitare punnd n eviden proprietile antigenice ale proteinelor plasmatice. Se realizeaza in gel de agar. Obtinerea anticorpilor: la heterospecie se injecteaz ser de om animalul va sintetiza anticopri anti - protein umana.

Fraciuni proteice
Albumina 56 60 %. Proteina sintetizat n ficat. Roluri 1) Funcie nutritiv 2) Funcie de transport a) Metabolii bilirubina

b) Hormoni c) Metale d) Medicamente i) Antibiotice din clasa penicilinei ii) Cardiotonicele iii) Unele antiinflamatoare nesteroidiene. 3) Realizeaza presiunea coloid osmotic a sngelui (80%) scaderea nivelului albuminei duce la aparitia edemelor. Globulinele - fraciune heterogen 3 5% Cuprind glico- , lipo- si mucoproteine. Eritropoetina = hormon ce regleaz eritropoeza Proteina transporta vitamina B 12 Proteine transportoare a tiroxinei.

1) 2 macroglobulina antiproteaz. 2) kininogen - sintetizat n ficat. In prezena kalicreinei => bradikinina (9 AA) si lizilbradichinin (10 AA). 3) angiotensinogen - sintetizat n ficat .In prezena reninei (enzim din rinichi) EC angiotensina I angiotensina II efect vasoconstrictor si stimulator al secreiei de ALDOSTERON. 4) ceruroplasmina (proteina albastr) V.N. : 30-33 mg% - sintetizat n ficat . fixeaz i transport pn la saturaie 8 atomi de Cu protein transportoare de Cu n prezena estrogenilor : n sarcin, la utilitzarea anticoncepionalelor cu estrogeni sau n timpul reaciilor inflamatorii i a distruciilor tisulare . este o proteina de faz acut concentraia sa scade n plasm n boala Wilson sau degenerescena hepatolenticular Cu rmas liber, cu potential toxic se fixeaz n esuturi ( in ficat i nuclei bazali) degenerescena esutului. rol de feroxidaz : transform Fe2+ n Fe3+ - singura form n care se poate ncrca pe transferin pentru a fi transportat de la organele de absorbie (tub digestiv) spre organele de depozit sau spre utilizare (maduva roie).

2 6 8%

rol de a inactiva radicalii liberi ai O 2 : radicalul superoxid eliberat de leucocite n timpul reaciilor inflamatorii.

5) haptoglobina 40 180mg% rol : fixeaz dimerii de Hb Hb eliberat n plasm n hemoliza intravascular se scindeaz rapid n 2 dimeri , avnd molecula mic s-ar putea elimina prin filtru renal Haptoglobina fixeaz rapid 2 dimeri de Hb complex macromelecular (nu mai trece filtru renal) este captat n ficat. Hepatocitele au receptori pe membrana celular ce recunosc complexul haptoglobina Hb, il capteaz i il distrug reciclare Fe, proteine la intensificarea hemolizei va crete Hb n plasm Dac Hb n plasm > 135 150mg% se depete capacitatea de fixare a haptoglobinei excesul de Hb se va elimina prin urin protejeaz depozitele de Fe ale organismului si protejeaza rinichii pentru c , la pH-ul acid al urinei, Hb precipit n tubi. face parte din grupul proteinelor de faz acut

1) in urma hemolizei intravasculare din eritrocitele rupte se elibereaz n plasm Hemul, transformndu-se n methem are molecul mic trece prin filtrul renal methem se fixeaz pe o 1 - globulina: hemopexina complex macromolecular methemhemopexina care va fi captat de hepatocite i degradat. la hemoliza intens, hemopexin saturat mici cantiti de methem se fixeaz pe albumin. Fixarea methemului pe hemopexin i albumin protejeaz rezervele de Fe. 2) transferin = proteine ce transport metalele; poate fixa i transporta Fe3+ i Cu2+ transferina cu Fe3+ il transport spre organele de depozit i utilizare nu toate transferinele se satureaz cu Fe Fe fixat pe transferin se dozeaz V.N. n plasm 80 120 g% celulele ce sintetizeaz Hb nu pot prelua Fe liber din lichidul interstiial, ci doar dac este fixat pe transferin sinteza transferinei se reduce n infeciile cronice apariia anemiei primul caz de atransferinemiei (absenta congenitala a transferinemiei) a fost descris la Cluj n 1962 de I. Baciu.

1 10-14%

globuline - includ lipoproteinele globuline16 18 % sunt imunoglobulinele (anticorpi). la nou nscut, imunoglobulinele se gsesc n acelai % ca in sngele mamei

in primele sptmni de via, concentraia de - globuline scade probabil pentru c plasmocitele (celule ce produc anticorpi) nu exist n mduva roie din L4 -L 6 dup natere, exist plasmocite n mduva osoas roie globulinele cresc la vrsta de 2 ani nr. - globulinelor va fi egal cu cel de la adult. scderea - globulinelor n primele sptmni/luni se datoreaz aportului redus de proteine i icterului fiziologic al noului nscut n icter crete concentraia pigmenilor biliari n snge. - globulinele cresc cu naintarea n vrst datorit dobndirii de anticorpi dup infecii a globulinemie poate fi congenital afecteaz rezistena la infeciile microbiene fr a afecta rezistena la infeciile virale sau dobndit.

Sisteme de proteaze i antiproteaze

In snge (plasm) exist 4 sisteme proteolitice majore Sistemul Kininoformator Sistemul Complementului Sistemul Coagulrii Sistemul Fibrinolizei n mod normal, organismul are i sisteme antiproteazice. n plasm antiproteazele sunt: 1) 1 - antitripsina Inhib: a) Trombina (enzima principal a coagulrii) b) Factorul XI activat al coagulrii c) Plasmina d) Sistemul Kininoformator e) Proteazele eliberate de leucocite n lichidul interstiial n reaciile inflamatorii Se cunoate un deficit genetic de 1 - antitripsina n emfizemul pulmonar (distrucia structurii alveolelor pulmonare). Lipsa de 1 - antitripsina va face ca alveolele sa fie neprotejate de proteaze, elastaze eliberate de leucocite n reaciile inflamatorii rapide (minore). 2) 2 - macroglobulina Inhib: a) Trombina b) Plasmina scade fibrinoliza

Se fixeaz la suprafaa celulelor endoteliale (din peretele vascular) protejeaz endoteliu de aciunea agresiv a proteazelor.

Proteinele de faz acut

Inflamaia = reacia de rspuns a organismului la distructiile tisulare cauzate de agenti straini: bacterii, virusuri, traumatisme, arsuri. n reaciile inflamatorii apar: reacii locale reacii generale: febr leucocitoz intensificarea fagocitozei modificarea raportului proteinelor plasmatice Poteinele de faz acut (de reactie inflamatorie)= proteine a cror concetraie n plasm crete cu cel putin 50% in reaciile inflamatorii fa de valoarea normal. Se sintetizeaz n ficat sub aciunea factorului umoral: interleukina I eliberat de macrofagele activate n timpul reaciilor inflamatorii. Exemple: ceruloplasmina haptoglobina fragmentul C 3 al complementului fibrinogen 1 - antitripsina 1 - antichimotripsina 2 - macroglobulina proteina C reactiva (CRP) serumamiloidul A CRP i serumamiloidul A cresc de cateva sute de ori n primele 3 4 ore de la instalarea procesului inflamatoriu i revin la normal dup 3 4 zile de la declanarea reaciei inflamatoare. Restul cresc mai moderat de la 3 4zile de la apariia infeciei i revin la normal dupa 10 -14 zile de la apariia infeciei.

Glicoproteine i lipoproteine
n plasm se gsesc att proteine simple ct i proteine n amestec de glucide i lipide Glicoproteine sunt glucide + proteine. 2/3 din glucoza din plasm se combine cu proteine. Sunt evideniate pe electroforeza cu reactiv Schiff. Migreaz n fraciunea de i globuline. Lipoproteine

Se evidentiaza folosind coloratie negru Sudan. Pe electroforeza migreaza in fraciunea 2 i . In lipidogram: lipoproteine fixeaz colesterolul: transport de la periferie (esuturi) la ficat(HDL) lipoproteine rapide trigliceride (VLDL) lipoproteine trigliceride + colesterol (LDL) Chilomicroni = combinaii de trigliceride + colesterol + fosfolipide fixate pe proteine. Modificarea proporiei ntre diferite fraciuni proteice sau absenta unei fractiuni = disproteinemie. n infecii acute crete proporia proteinelor de faz acuz n infeciile cronice crete procentul Ac, adica a - globulinelor Provenien: catabolism proteic n esuturi uree, acid uric, cretin, cretinin, NH 3 , bilirubina n urma absorbiei intestinale : aminoacizi susbstane secretate n plasm: hormoni polipeptidici kininele - 9 10 aminoacizi angiotensina. Ureea Produs netoxic Sinteza n ficat din combinarea NH 3 + CO 2 Insuficiena hepatic NH 3 (susbstan cu potenial toxic mare responsabil de fenomene toxice ce insoesc insuficiena hepatic) rmne n snge; nu este metabolizat n uree. Acidul uric 3 5mg% Rezult din metabolizarea acizilor nucleici bazelor purinice Crete dup alimentaia bogat n baze purinice, n gut su toate afeciunile ce implic distrucii tisulare poliglobulii, leucemii. Excesul se depune n articulaii. Creatina i creatinina Rezult din metabolismul muscular. Indican Rezult din procesele de putrefacie din colon a AA aromatici. Substanele organice azotate neproteice au molecula mic se elimin din organism pe cale renal. n insuficinea renal cronic, ele nu se elimin prin urin concentraia lor crete n snge uremie, denumire improprie, deoarece fenomenele toxice din insuficina renal nu sunt produse de uree (netoxic), ci de celelalte substante azotate neproteice. Cresc n toate afeciunile ce evolueaz cu stimularea metabolismului proteic: febr, hipertiroidism, dup hemoragii digestive (stomac, duoden).

Substane organice azotate neproteice 25 35 mg%

Substane organice neazotate

Lipidele 0,6 0,8g% = lipemia. Colesterolemia: 150-220 mg% Rol: Energetic Funcional: colesterol precursor al hormonilor steroizi Lipidele = clas heterogen de substane : Trigliceridele Fosfolipidele Colesterolul Acizi grai liberi Substane hidrofobe insolubile in apa.Se pot solubiliza prin combinarea ntre ele sau cu proteinele plasmatice lipoproteine. Lipemia crete Fiziologic Postprandial Inaniie Patologic Mixedem hipotiroidism Hiperlipemii Obezitate Glucide Glicemie 0,1g% Crete n inaniie Scade 70mg% postprandial scdere fiziologic Se menine constant prin participarea: Ficatului i esuturilor extrahepatice Hormonilor hiper/hipoglicemiani Mecanismelor nervoase Acidul lactic 10 20mg% Concentraia sa crete n efort fizic Acumularea sa n organism naintea decesului grbete apariia rigiditi cadaverice. Acid citric + oxalic Se elimin renal Concentraia lor crete n insuficine renal cronic. Alcoolul etilic Rezult din fermentaia intestinal Concentraia sa crete prin aport exogen.

Elementele figurate sanguine

Elementele figurate sanguine: eritrocite, leucocite, plachete snguine.

Eritrocite

Sunt celule incomplete, fr nucleu: nu se multiplic, nu sintetizeaz proteine. Se distug uor Aspect: Frontal disc cu marginile colorate i mijlocul mai transparent Profil disc biconcav cu diametrul de 7 8 Nr. eritrocitelor: La brbai : 5 5,5 milioane/mm3 La femei : 4 4,5 milioane/mm3 Numrare: Metode optice, folosind microscopul optic pe camera de numrat Thoma Metode electronice : celescop Variaii fiziologice ale nr. de eritrocite: n funcie de sex: brbaii au un numr mai mare de eritrocite dect femeile. Se explic prin prezena testosteronului la barbai, testosteronul fiind un hormon anabolizant proteic, stimulnd sinteza de proteine i de eritropoetin stimularea eritropoezei. Diferena apare de la pubertate cnd ncepe secreia hormonului. n funcie de vrst: nou-nscut => poliglobulia fiziologic a nou-nscutului (6milioane/mm3). n primele zile poliglobulie fiziologic aparent datorit: aportului hidric insuficient transpiraiilor abundente diurezei crescute. Dup primele sptmni apare anemia: persista HbF, ce are o afinitate mai mare fa de O 2 dect Hb adult, iar din luna 5 6 HbF scade, iar HbA crete, anemia corectndu-se. crete la altitudine poliglobulia de altitudine. crete n efort fizic datorit splenocontraciei => eliberare de eritrocite. datorit vasodilataiei periferice : apa i micromolecule intr n esuturi, iar sngele se concentreaz. crete moderat postalimentar. scade aparent dup administrarea unei cantiti mari de lichide. Variaii patologice: Creteri(poliglobulie, peste 6 milioane/ mm3) o Poliglobulii primare: nr de eritrocite este de 10 milioane/mm3 o Poliglobulii secundare unor boli respiratorii sau cardiovasculare ce induc hipoxie: 6 7 milioane/mm3 Scderi(anemie, sub 4 mil/mm3) Din punct de vedere al capacitii funcionale a mduvei roii hematogen:

Anemii regenerative: mduva roie hematogen are funcii neafectate. Secundare hemoragiilor, hemolizelor Anemii hipo/aregenerative: capacitatea functionala a mduvei roii este redusa Carena de factori ce condiioneaz eritropoeza: proteine, Fe, vitamine, microelemente Intoxicaii cu solveni organici: benzen, cloroform Dup expunerea organismului la radiaii ionizante: X,

Compoziia eritrocitelor 62 64% H 2 O 36 38% reziduu uscat 28 32% Hemoglobina Proteine, colesterol, fosfolipide Hemoglobina Este proteina principal din eritrocite. Rol funcional: transport O 2 de la plmni la esuturi si CO 2 de la esuturi la plmni. Tratat cu acizi sau baze, o molecul de hemoglobin se descompune n 4 fragmente, fiecare fragment are un hem i un lan polipeptidic globina. Hem inel tetrapirolic + Fe2+. Lanurile polipeptidice sunt diferite: , , , , , (zeta) La adult: HbA majora conine 2 lanuri i 2 : 2 2 . 2% din Hb contine 2 lanturi si se numeste Hb adulta minora. Hemoglobina fetal (HbF= 2 2 ) are rezisten mai mare la substane alcaline, are solubilitate diferit, migrare electroforetic diferit, afinitate fa de O 2 mult mai mare dect HbA ncepnd cu L 5 ,L6 de via (postnatal), scade sinteza lanurilor , incepe sinteza lanurilor , pentru ca dup un an, HbF s reprezinte 1% din totalul de Hb. Se cunosc o serie de hemoglobine patologice notate cu litere mari: HbD HbE HbS La toate acestea hemul este normal, modificarea apare n lanul polipeptidic nlocuirea unui aminoacid cu altul; cea mai cunoscut e HbS. HbS: n prezena presiunii O 2 reduse, precipit sub form de cristale eritrocite n form de secer, fragile, ce hemolizeaza usor siclemie. Formele de Hb patologice Au modificri ce intereseaz strict lanul polipeptidic Migrarea electroforetic difer de migrarea Hb normale Au solubilitate diferita Afinitatea fa de O 2 difer Prezena lor face ca eritrocitele s fie fragile; se distrug usor anemie.

Circuitul fierului in organism Fierul este esenial pentru sinteza hemoglobinei. Provine din alimentaie si se elimin foarte greu absorbia este strict controlat. O alimentaie corecta aduce un aport de 15 25 mg Fe/ 24h. Din acesta la brbai se absorb 0.6mg/zi, la femei dublu, adic1.2/24h. Aceast cantitate este suficient pentru a satisface nevoia de Fe a organismului. Absorbia de fier se intensific ori de cte ori se intesific eritropoeza sau depozitele de Fe ale organismului sunt sczute. Fe din alimentaie este prezent sub form de hidroxid feric sau compui organici ferici (farmaceutic:sulfat feros). Ajuns n stomac, n mediu acid, Fe feric (Fe3+) este scos din combinaii. Sub aciunea substanelor reductoare din stomac (cistein, acid ascorbic), Fe3+ se transfrom n Fe2+ (Fe feros) singura form n care se poate absorbi. Absorbia Fe are loc prin transport activ n poriunea superioar a jejunului cea mai mare parte. Este favorizat de combinaiile Fe cu: aminoacizii lanurile de polipeptide scurte fructoz lactoza acid citric si este diminuata de combinaiilor Fe cu: acidul oxalic fosfati acidul fitic (din cereale). Ajuns la enterocit: o parte trece n snge o parte este rapid oxidat n enterocit Fe feric (Fe3+) se ncarc pe crui intracitoplasmatic 3+ Fe rezultat transferat n mitocondrii sinteza enzimelor cu Fe depozitat sub form de feritin = forma de depozitare a Fe n organism. Feritina: n eritrocite (dar i n celulele hepatice, splenice i medulare) exist apoferitina (protein) care are rol de feroxidaz transform Fe2+ n Fe3+. Apoferitina fixeaz Fe2+ feric i se transform n feritin. Cnd toat a fost saturat cu Fe, n enterocit apar nite corpusculi cu feritin au aspect de vezicule ncrcate cu feritin. Odat cu descuamarea celulelor intestinale (enterocite), corpusculii feritinici se pierd prin materii fecale. Fe2+ n snge - in prezena feroxidazei (ceruloplasmina) Fe feric singura form n care se poate poate ncrca pe transferin pentru a putea fi transportat : Fie spre organele de depozit: Ficat Splin depozit de feritin

 Mduva roie hematogen Fie spre organele de utilizare: mduva roie hematogen Fe3+ feric este preluat de celulele precursoare eritrocitelor = eritroblati (au receptori pt Fe) i este nglobat prin endocitoz. Poate fi preluat de macrofagele mduvei roii, iar de la macrofage Fe s fie preluat ulterior de eritroblati. Captarea Fe = rofeocitoz. Acumularea Fe n exces In caz de absorbie excesiv de Fe sau dup administrarea parenteral (injecii) se depeste capacitatea de fixare a Fe pe feritin oxid feric coloidal + o proteina: hemosiderin. Depozitarea n exces de Fe pe feritin i hemosiderin hemocromatoz Carena n organism apariia anemiilor hipocrome. Necesiti mai mari de Fe apar la nou-nscuii n primele luni de via din cauza creterii excesive si necesitatii de sintez a: Mioglobinei Enzimelor cu Fe Hb Avnd n vedere c laptele matern este srac n Fe, pentru a preveni carenele se practica diversificarea rapid a alimentaiei. la fete n perioada puberti apariia primelor cicluri menstruale, a puseului de cretere (Mb, Hb, enzime cu Fe). la bolnavii cu sngerri oculte, repetate la femei cu sarciniile multiple, nateri multiple dup hemoragii. Hb - Valori Normale: Brbai: 15 16 g% Femei: 14 15 g%. n funcie de ncrcare cu Hb a eritrocitelor anemii nomocrome, hipocrome, hipercrome nr _ de _ eritocite n funcie de valoare globular = VG=0.9 1. cantitate _ de _ Hb Proprietile eritocitrelor 1) 2) 3) 4) 5) 6) Tansport gaze respiratorii Permeabilitate selectiv Elasticitate Rezistena la hemoliz Stabilitatea n suspensie (VSH) Proprieti antigenice=> grupele sanguine si Rh

1) Transportul gazelor respiratorii

Prin coninutul de hemoglobin se asigur transportul: O 2 de la plmni la esuturi CO 2 de la esuturi la plmni 2) Permeabilitate selectiv Pentru glucoz, uree, NH 3 , H 2 O Pentru cationi: H+ i K+ direcia deplasrii n ambele sensuri Pentru anioni: Cl- i HCO 3 Permeabilitatea selectiv explic fenomenul de membran Hamburger 3) Elasticitatea Proprietatea eritrocitelor de a se deforma la trecerea prin capilare de calibru mic i de a reveni d ce trec prin aceste vase. 4) Rezistena la hemoliz Hemoliza = proprietatea eritrocitelor de a expulza Hb n mediu Hemoliza poate fi in vivo sau in vitro . Hemoliza in vivo: Intravascular: n plasm crete Hb Extravascular: eritrocitele captate n splin, distruse n sistemul reticulo endotelial; din Hbpigmeni biliari n plasm crete bilirubina . Hemoliza in vitro data de factori osmotici ncepe la o concentraie a soluiei de NaCl 0.52 0.48% Este total: 0.32 0.28% In anemie hemolitic congenital sau dobndit: scade rezistena la hemoliza care ncepe la 0.7g% NaCl. Anemia hemolitic modific Proteinele intracelulare Forma celulelor Elasticitatea celulelor Crete permeabilitatea pentru Na+ Na intr n celul intensific Na/K ATP-az; energia provine din glicoliz; n sinusurile splinei nu exist glucoz nu funcioneaz pompa Na rmne n celul atrage apa volumul celulei crete hemoliza. Factori ce produc hemoliza sunt: 1) Fizici a) Mecanici (i) Experimental: agitaia mecanic a sngelui hemoliz (ii) Hemoliza fiziologic: eritrocitele n 120 zile de via strbat distane mari n arborele circulator (200km) timp n care sufer leziuni, fisuri ale membranei celulare sufer i /sau modificri de form captate n splin hemoliz b) Temperatura: (i) nclzirea sngelui peste 42C va duce la hemoliz 2) Chimici produc leziuni ale componentelor membranei celulare:

a) Solveni organici b) Medicamente c) Detergeni d) Spun 3) Biologici a) Veninuri: arpe, scorpion, . b) Toxine microbiene: Streptococ -hemolitic, Stafilococ -hemolitic c) Anticorpi antieritrocitari: anticorpi naturali (aglutinine ,)/ autoanticorpi, ce se produc datorita unor modificri ale proteinelor membranare (factori membranari) sistemul imunologic al organismului nu recunoate hematia ca fiind proprie. 5) Stabilitatea n suspensie a eritrocitelor Eritrocitele sunt suspendate n plasm, desi densitatea eritrocitelor este mult mai mare dect densitatea plasmei (1100>>1027), deci conform gravitaiei, eritrocitele ar trebui sa sedimenteaze rapid. Aprecierea stabilitii se realizeaz msurnd VSH VSH-ul se msoar cu ajutorul aparatului Westergreen, ce msoar nlimea (lungimea) coloanei de plasm clar dup ce sngele recoltat pe anticoagulant (citrat de Na 3.8%) este aspirat n tuburi verticale. Valorile normale ale VSH-ului: La brbai: 6 8mm/h La femei: 10 14mm/h Stabilitatea n suspensie depinde de prezena n plasm a proteinelor asimetrice, macromoleculare (proteine de faz acut) = aglomerine ( 2 -haptoglobina, 2 ceruloplasmina, -globuline, fibrinogen). Eritrocitele au la suprafa membranei celulare sarcini electronegative (potenial zeta) fora de respingere electrostatic sunt stabile n suspensie.Sarcinile negative sunt datorate fixarii pe membrana celular a unor proteine plasmatice cu greutate molecular mic care la pH sanguin se ncarc electronegativ (ex.: albumina). Ori de cte ori n snge crete concentraia proteinelor de faza acut va scdea ncrcarea electric a eritrocitelor fora de respingere scade stabilitatea n suspensie va scdea VSH crete. Variaii ale VSH-ului: i) Creteri (1) Infecii acute datorit creterii concentraiei de proteine de faz acut=aglomerine (2) Infecii cronice datorit creterii nr. De globuline, anticorpi, fibrinogem (n infecii cronice VSH-ul crete brusc procesul se acutizeaz) (3) Anemie

(4) Boli renale, nefroze (se pierd proteine cu greutate molecular mic dispare potenialul zetta) ii) Scderi (1) Poliglobulii (2) Icter: crete concentraia pigmenilor biliari, care se adsorb la suprafaa eritrocitului, reducndu-se astfel ncrcarea electric negativ (3) Acidoze: metabolitii acizi se adsorb la suprafata celulei. (4) Anumite tipuri de anemii n care se modifico forma sau dimensiunile eritrocitului. (5) Alergii, soc anafilactic: se consuma anticorpi. 6) Proprietile antigenice Grupe de snge n sistemul OAB. Se bazeaz pe proprietile antigenice ale eritrocitelor Au fost descoperite n 1901 de LANDSTEINER, care a artat c accidentele de transfuzie se datoreaz aglutinrii i lizei hematiilor transfuzate cauzat de existena n sngele primitorului a unor factori naturali ce creeaz un adevrat sistem imunologic. La suprafaa eritrocitelor exist lipopolizaharide cu proprieti antigenice=aglutinogene. Se cunosc 2 aglutinogene: A i B i un aglutinogen O sau H cu antigenitate redus. Dup existena aglutinogenelor 4 grupe sanguine: O nu exist aglutinogene pe suprafaa hematiilor sau sunt n numr redus A exist aglutinogenul A pe suprafaa hematiilor B exist aglutinogenul B pe suprafaa hematiilor AB exista amble aglutinogene (A i B) pe suprafaa hematiilor. n plasm exist n mod natural anticorpi orientai impotriva aglutinogenelor de pe suprafaa hematiilor; la aceeai persoan nu poate exista aglutinogenul i aglutinina de acelai tip deoarece ar avea loc aglutinarea i liza hematiilor Anticorpii prezeni n plasm se numesc aglutinine doarece au propreitatea de a aglutina sngele Exist 2 tipuri de aglutinine: anti A = anti B = Repartiie: O , A B AB lipesc aglutininele din plasm Aglutinogenele A, B Lipopolizaharide din punct de vedere chimic. Se sintetizeaz din L3 L6 a vieii intrauterine. Prezente n toate esuturile organismului, exceptie Cristalin

 Corp vitros SN concentraie mic Pr Cornee esut osos compact Se gsesc n cantitate mare n: Saliv Suc gastric Suc intestinal Secreie lacrimal Lichid spermatic Secreie lactat Peste 80% din polpulaie au n secreii A i B (digestive) = persoane secretorii care sunt protejate fac mai rar ulcer gastric i duodenal dect persoanele nesecretorii Explicaia: in sucul gastric exist aglutinogenele A i B. Odat cu alimentele ajung i ageni strinini n lumenul gastric are loc reacia Ag Ac. La persoanele nesecretorii reacia de mai sus are loc n peretele tubului digestiv. Aglutinine , Se sintetizeaz din L5 , L 6 dup natere, nivelul maxim este atins la aproximativ 10 ani Structura chimic: imunoglobulinele din IgG i IgM. Sinteza anticorpilor in lipsa antigenelor corespunzatoare este explicata prin: apariia natural prin mecanism genetic nscut izoimunizarea noului nscut n primele luni de via prin contact cu unele microorganisme sau prin contac cu esuturile animale sau vegetale care au n componena lor aglutinogenele A i B trecerea copilului prin infecii absorbia proteinelor incomplet digerate contact cu picturi de saliv prini antigene A i B existena vaccinurilor n urma acestora, n plasm crete concentraia de aglutinin deorece bulionul peptonat n care sunt cultivate microorganismelor conin antigen A n snge va crete nivelul (aglutinin). Factorul Rh A fost descoperit de Landsteiner i Weiner. Numele vine de la maimua Maccacus Rheus. Pe suprafaa eritrocitelor exist alturi de A, B i aglutinogenul Rh. 85% din populaie posed acest aglutinogen si sunt Rh+ (Rh pozitiv) 15% din populaie nu posed acet aglutinogen i sunt Rh- (Rh negativ) n mod natural nimeni nu are anticorpi antiRh. Izoimunizarea cu factor Rh: Natural, prin sarcina: mam Rh-, ft Rh+ Sarcina I: normal

Accident la natere; ft expulzat, se rup vilozitile coriale hematii cu Rh+ trec n circulaia mamei mama va face anticorpi antiRh Sarcina II: ft Rh+ Anticopri antiRh trec plin placent aglutinarea i liza hematiilor fetale copil cu anemie grav (eritroblastoz fetal), icter grav sau anasarc feto-placentar. Artificial Transfuzii de snge Rh+ la o persoan cu Rh- persoanele sintetizeaz anticorpi antiRh. Nivel maxim: 2,3 luni dup transfuzie. Prevenirea izoimunizariii: n primele 72h dup prima natere se administreaz mamei ser antiRh anticorpi antiRh vor distruge hematiile ce au trecut de la ft; sistemul imunologic al mamei nu sintetizeaz anticorpi a doua sarcin va decurge normal ca i prima. Copilului cu icter grav, anasacr feto-placentar, anemie i se practic exsanguino transfuzie cu snge Rh-; manopera se repet de 3 ori.

Hematopoieza
Hematopoieza = formarea tuturor elementelor figurate ale sngelui. Asupra hematopoezei a persistat teoria trialist conform careia fiecare clas de elemente figurate deriv dintr-o celul sua (izvor) primordial distinct. Aceast teorie nu este valabil. Astazi se accepta teoria unicist: toate elementele figurate ale sngelui deriv din aceeai celul izvor. Aceast celul este nedifereniat, fr aspect morfologic caracteristic, ar putea fi uninucleat semnnd cu un limfocit. sua. 1) Celule sua primordiale, insensibil la factorii umorali, nu se cunoaste inductorul ce le determin s se divid. 2) Celule sua angajate pe o anumit linite de elemente figurate, sensibile la factori umorali Celulele sue angajate pe linia eritrocitar eritrocite (inductor:eritropoietina) plachetar plachete sanguine (inductor:trombopoietina) coloniilor:granulocite si monocite linia granulocitar granulocite: eozinofile, bazofile, neutrofile linia monocitar monocite (inductor: granulopoietina) limfocitar limfocite. Din punct de vedere structural i funcional se descriu 2 clase, 2 etape de celule

Eritropoieza reprezint procesul de formare al eritrocitelor

La adult se desfoar doar la nivelul mduvei roii hematogene

n cursul dezvoltarii ontogenetice, eritropioeza are loc i in alte structuri Eritropoiez mezodermal (mezoblastic) ncepe n ziua 12 18 a vieii intrauterine.Din mezodermul extraembrionar se formeaz primele vase sanguine. Celulele din pereii vaselor secret prima plasm . Celulele desprinse din peretele vascular sunt primele eritrocite mari, nucleate numite megaloblatimegalocite. Eritropoez hepatosplenic are loc din luna 3 vieii intrauterine pana in L 6,7 a vieii intrauterine: megaloblatii sunt nlocuii de eritroblatieritrocite. Eritropoez medular ncepe din luna 6 7 a vieii intrauterine. La natere toat mduva este hematoformatoare. La adult doar oase axiale, late (stern, coaste, corpi vertebrali, extremitile proximale ale membrelor). Eritropoieza medular Cuprinde 3 etape. a) Etapa de diviziune b) Etapa de maturare c) Etapa de lansare n circulaie a) Etapa de diviziune Celula sua primordial, sub aciunea unui inductor necunoscut se transform ntr-o celul sue angajat (=hemocitoblast) care este sensibil la factorul umoral: eritropoetin si intr n diviziune. Celula sua angajata diviziune asimetric celul identic (hemocitoblastul) proeritroblast (celul nucleat), cu citoplasma este intens bazofil datorit coninutului intens de ARN. Rolul diviziunii asimetrice: pstreaz n mduv o rezerv de celule sue angajate Proeritroblastul se divide simetric 2 eritroblati ce au citoplasma bazofil datorit coninutului crescut de ARN. Eritroblastul se divide simetric 2 eritroblati policromatofili, n al cror citoplasm albastr apar insule colorate n rou de Hb Eritroblastul policromatofil se divid simetric 2 eritroblati oxifili (acidofili) ce au un nucleu mic i citoplasma colorat n rou datorit Hb Eritroblatii oxifili se transform direct eritrocite tinere (reticulocite), pierzndu-i nucleul fie prin eliminare fie prin distrugere Pn la nivelul eritroblatilor oxifili, eritropoieza are loc n mduv. Reticulocitele prezint n citoplasm un rest de Reticul Endoplasmic, rest de ARN pe RE pstreaz capacitatea de a sintetiza Hb. Numrul de reticulocite: 5 15 din eritrocite.Intensificarea eritropoezei va duce la creterea proporiei de reticulocite.De la momentul aplicrii unui stimul ce stimuleaz eritropoeza, proporia de eritrocite crete n snge dup 3 4 zile datorit perioadei de 18 20 de ore ntre etapele de diviziune. Cretea brusc a proporiei reticulocitelor se numete criz reticulocitar (pana la 50%).

b) Etapa de maturare o Scade dimensiunea celulei o Se pierde nucleul o Celula se incarca cu Hb. c) Lansarea n circulaie Reticulocitele se lanseaz din mduv n snge prin micri ameboeidale Se matureaza n eritrocite n 3 4 zile. Eritronul reprezint totalitatea eritrocitelor mature circulante (2,5 kg) + totalitatea eritrocitelor imature din mduva roie hematogen . Cntrete 4 kg. Este cel mai mare organ funcional. Factorii care condiioneaz eritropoieza (n lipsa lor apare anemia). Exist dou categorii de factori: factori plastici: proteine, Fe factori catalitici: microelemente, vitamine, hormoni

Factorii plastici Proteine i aminoacizi sunt necesari pentru sinteza Hb Fe intra n structura Hb;necesitile de Fe cresc cu intensificarea eritropoiezei

Factorii catalitici i) Microelemente (a) Cu n structura ceruloplasminei rol de feroxidaz (circuitul Cu n organism (b) Co n structuctura vitaminei B 12 ii) Vitamine (a) B 12 i acidul folic sinteza acizilor nucleici (ADN) lipsa ac folic i a vitaminei B 12 duce la reducerea diviziunii celulare eritrocitele sunt suprancrcate cu Hb (b) B 6 sinteza precursorilor nucleilor tetrapirolice (c) C absorbia Fe 1. Meninerea troficitii (funciei) esutului mezenchimal (esut hematopoetice din mduva) iii) Hormoni (a) Hormoni sexuali masculini: testosteron (b) Somatotrop (c) ACTH influeneaz sinteza (d) Hormoni tiroidieni eritropoietinei

Reglarea eritropoiezei Factorul principal care stimuleaz eritropoeza este hipoxia (= pO 2 n esuturi). Hiperoxia o inhib. Asupra reglrii eritropoietice intervin un mecanism nervos i unul umoral care se completeaz reciproc. Mecanism nervos se descrie un mecanism reflex: hipoxia stimuleaz direct chimoreceptori din sinusul carotidian creterea brusc a numrului de eritrocite datorit mobilizrii eritrocitelor din depozite (splin) hipoxia poate aciona direct asupra sistemului nervos pe nucleii hipotalamici anteriori i pe formaiunea reticulat a bulbului stimularea formaiunilor menionate mai sus va avea ca efect stimularea sintezei de eritropoietin Mecanism umoral factorul principal:eitropoietina sintetizat n rinichi (i nu numai) n conditii de hipoxie.

Leucocite

Sunt celule adevrate, cu nucleu. Au metabolism intens. Nu sunt att de caracteristice sngelui ca i eritrocitele, ci trec usor in celelalte lichide ale corpului: Lichidul interstiial Limf Licidul cefalo rahidian Secreii. optic electronic: cu celoscopul. Valoare normal a nr. de leucocoite: 5000 8000/mm3. Creterea numrului de leucocite peste 9000/mm3=leucocitoz Scderea numrului de leucocite sub 4000/mm3=leucopenie. Variaii fiziologice Cresteri: a) la nou-nscut: (i) la natere are leucocitoz:20 30 mii/mm3 (ii) dup o sptmn nr de leucocite scade,dar rmne crescut n primul an de via pn la 10 20 mii/mm3 b) n sarcin: (i) n ultimule luni de graviditate nr de leucocite crete (ii) rmn crescute n ziuna naterii i persist cam o sptmn c) postalimentar: (i) rmn crescute 3 4 ore d) n emoii e) n efort fizic (dup, leucocitoza persist o or): Numrare

cea mai mare parte a leucocitelor se gsesc plasate la periferia torentului circulator, n vecintatea peretului n zone cu circulaie lent n efort fizic i emoii crete tonusul simpatic crete viteza de circulaie a sngelui crete numrul leucocitelor antrenate n circulaie leucocitoz. Variaii patologice Cresteri Leucocitoze adaptative = reacii leucemoide Crete nr. de leucocite n Infecii bacteriene, mai ales cu coci Procese ce evolueaz cu distrucii tisulare: arsuri, infarcte, traumatisme. Creterile nu depesc 30 de mii/mm3. n circulaie nu exist forme tinere. Sunt reversibile. Leucocitoze neadaptative = leucemii Crete nr. de leucocite peste 100mii/mm3. n circulaia periferic exist forme tinere. Sunt ireversibile. 1) Scderi (1) n unele infecii microbiene (i) Fibr tifoid (ii) Febr paratifoid (iii)Bruceloz (2) Infecii virale (i) virus gripal (ii) rubeola (iii)rujeoal (3) Parazitoze (i) Malaria (4) Dup expunerea organismului la aciunea agresiv a radiailor ionizante: (i) X, , (afecteaza starea functionala a mduvei roii)

Tipuri de leucocite

Pe un frotiu, cu coloraie May Grnmald Giemsa 2 tipuri de leucocite granulocite, polimofonucleare denumite incorect polinucleare, nucleu fiind polilobat mononucleare, agranulocite. Granulocite In funcie de afinitatea tinctorial a granulocitelor se disting: neutrofile eozinofile bazofile. Neutrofile

Au nucleul polilobat 2,3,4 lobi. In citoplasm apar granulaii apar violet n coloranii neutri. Semnificaia funcional a granulaiilor din citoplasm: lisosomi cu peste 30 de enzime capacitatea neutrofilelor de a ngloba i degrada un nr mare de ageni strini Enzimele coninute sunt: lizozim hidrolaze peroxidaze fosfataza alcalin colagenaz lactoferin (capteaz Fe ceea ce va face s apar competiie ntre granulocite i microbi au nevoie ambele de Fe). Toate tipurile de leucocite conin n granulaii peroxidaze Au receptori pe mebrana pentru IgG i pentru fragmentul C 3 activat al complementului. In funcie de numrul de lobuli din nucleu neutrofilele pot fi nesegmentate cu nucleul n form original segmentate cu nuclei ce au 6,7 lobi. Proporia leucocite segmentate/leucocite nesegmentate => formula lui Arneth: infecii acute crete procentul neutrofilelor nesegmentate, tinere curba va devia la stnga insufcien medular crete procentul neutrofilelor segmentate, batrane curba va devia la dreapta Procentul neutrofilelor: 60 -65% Acest procent crete n infecii acute (cu coci): neutrofilele au capacitatea mare de a ngloba i degrada microbi deoarece au viteza de deplasare mare i au un echipament enzimatic bogat. La nou nscut, proporia de leucocite este identic cu a mamei, dup prima saptmn scade proporia de leucocite neutropenie se menine aproximativ 3,4 ani. Eozinofile Prezint nucleului bilobat, n desaga. Au granulatii citoplasmatice ce se coloreaz intens n rou cu colorani acizi. In granulaii exist: plasminogen = peroxidaz protein bazic major orientat mpotriva helminilor aflai n stare larvar n esuturi. arilsulfataza B ndreptat impotriva leucotrienelor ce contin sulf eliberate de bazofile i mastocite n timpul reaciilor alergice i anafilactice. Rol funcional:capteaz complexul antigen anticorp mai ales acolo unde anticorpul este IgE Pt a capta antigenele, eozinofilele se plaseaz la porile de intrare ale corpilor straini in organism: piele plmn

 mucoasa tubului digestiv Sunt atrase la locul de intrare ale organismului de substanele eliberate de bazofile. Procentul de eozinofile: 1 3% crete n boli parazitare, boli cu componen alergic scade dup administrarea de ACTH, glicocorticoizi (cortizol). Bazofile Au nucleul este trilobat. Granulaiile se gsesc n toat citoplasma chiar i pe nucleu i se coloreaz n albastru cu colorani bazici. Principala funcie este cea secretorie. In granulaii: histamina enzime proteolitice substane chemotactice pentru eozinofile Procentul de bazofile: 0,15 0,5% crete n infecii virale, mixedem (hipotiroidism). Degranularea bazofilelor Se realizeaz dup contactul unei bazofile cu complexul Ag Ac n care Ac este obligatoriu IgE. La suprafaa membranei bazofilelor s-au evideniat receptori pentru IgE consecina degranulrii bazofilelor este reacia hipersensibil imediat = apariia reaciei alergice i anafilactice. Deoarece prin degranularea bazofilelor i a mastocitelor se elibereaz substane cu proprieti vasodilatatoare i substane cu proprietatea de a atrage eozinofilele i neutrofilele. Substanele incriminate n reaciile alergice i anafilactice sunt leucotrienele , lipidopeptide. Dup contactul membranei celulare cu complexul Ag Ac(=IgE) din fosfolipidele membranare se desprinde acidul arahidonic, care, n prezena unei lipooxigenaze organice, leucotriene (responsabile de reaciile alergice, anafilactice, inflamatorii) .

Rolul leucotrienelor vasodilataie creterea permeabilitii capilare atragerea eozinofilelor i a neutrofilelor bronhospasm => induc crizele de astm bronic. Bazofilele se formeaz n mduva roie hematogen a oaselor dintr-o celul comun cu a mastocitului. Mastocitele=celule care se dispun la periferia vaselor sanguine n zone bogate n esut conjunctiv: tegument (piele) plmni structurile tubului digestiv glande salivare

 pancreas prostat Mastocitele seamn morfologic cu bazofilele, dar nucleul este rotund. In granulaii, mastocitele conin: histamin i heparin. Degranularea mastocitelor: n prezena factorilor mecanici: traumatisme, lovituri expunere la factori fizici: cldur, radiaii UV, X, contactul cu complexele Ag Ac Prin eliberarea de heparin rol n prevenirea coagulrii intravasculare.

Proprietile granulocitelor
1) 2) 3) 4) Marginaia Mobilitatea Diapedeza Fagocitoza

1) Marginaia Cea mai mare parte a granulocitelor la periferia torentului sanguin n vecintatea endoteliului n zone cu circulaie lent (venule). Repartizarea diferit se datoreaz proprietilor fizico chimice: densitatea granulocitelor este mic dect densitatea eritrocitelor granulocitele stau la periferia vaselor ( ncrcarea granulocitelor cu Fe determin cresterea densitii acestora, pstrndu-i poziia n torentul circulator-teorie perimata. factorului biologic: afinitatea granulocitelor fa de endoteliul vascular .

2) Mobilitatea Reprezint proprietatea granulocitelor de a se deplasa prin emiterea de pesudopode n direcia deplasrii(protopod). In direcia opus se fixeaz pe suport (uropod). Deplasarea granulocitelor este dirijat i se numete tacticism. Deplasarea poate fi impus de: Substae chimice chemotactism Se descrie chemotactism pozitiv(+): deplasarea granulocitelor spre zona cu substane chemotactice n concentraii ridicate negativ (-): deplasarea granulocitelor n direcia opus zonei cu substane chemotactice n concentraii ridicate. Produi chemotactici: corpi microbieni

 substane eliberate din granulaiile bazofilelor i a mastocitelor fragmente activate ale complementului unii factori ai coagulrii substane de catabolism Lumin fototactism Suprafa rugoas tigmotactism Curent electric continuu galvanotactism

3) Diapedeza Reprezint proprietatea leucocitelor de a strbate peretele vascular la nivelul venulelor, a iei n interstiiu. Granulocitele strbat peretele vascular la nivelul jonciunilor dintre dou celule endoteliale. Emit pseudopode ntre dou celule endoteliale, apoi toat celula este atras n interstiiu. Limfocitele strbat peretele vascular prin citoplasma celulelor endoteliale. Diapedeza este intensificat de exstena n esuturi de ageni strini. 4) Fagocitoza Reprezint proprietatea granulocitelor de a ngloba i de a degrada o substan solid strin organismului. Nu sunt nglobate proteinele proprii. Sunt nglobate: mai greu particulele ncrcate electropozitive mai usor particulele rugoase ncrcate electronegativ. Microbii care sunt protejai impotriva fagocitozei de o capsul necesit o pregtire a sa prin fixarea pe suprafaa capsulei a IgG sau a fragmentului C 3 al complementului, proces numit opsomizare.

Etapele fagocitozei 1) Etapa de aderare: particula solid strin organismului ader la suprafaa membranei leucocitului. Pentru a adera trebuie s se apropie suficient de mult de granulocite s intre n sfera lui de influen. In urma aderrii concetraia intracelular de Ca2+ va crete. 2) Etapa de fagozom: granulocitele emit pseudopode care nglobeaz partea solid strin ntr-o vezicul fagocitar = fagozom. ntre partriculele strine i citoplam apare o membran ce constituie pereii fagozomului provenita din plasmalema. 3) Etapa de fagolisosom: pe pereii fagolisosomului se ataeaz lisosomii lisosomii merg spre vezicul pe microtubuli.

4) Degranularea granulocitului: lisosomii vars coninutul enzimatic n fagosom. Cnd se vars coninutul lisosomilor, crete brusc metabolismul granulocitelor, crete consumul de O 2 , apar radicali liberi (specii active) ai O 2 H 2 O 2 i O 2 - - care vor omor microbul i activa enzimelor proteolitice vor produce liza microbului. 5) Degradarea intracelular a agentului microbian digestia: resturi din corpul strin sunt eliberate n citoplasm pentru resturi lichide, solubile in citoplasma sau n afara celulei pentru resturi solide insolubile. 6) Distrugerea (moartea) granulocitelor: atunci cand n granulocit a intrat un agent bacterian foarte virulent,dup ce granulocitul a fagocitat 25 30 germeni, vezicula fagocitar nu mai e eliberat. La 24h pereii fagosomului sunt permeabili enzimele din fagosom intr n citoplasm i are loc, ca urmare, liza fagosomului (fagosom = sac de sinucidere a celulei). n timpul fagocitozei se formeaza din acidul arahidonic tromboxom A 2 (TxA 2 ), substan cu proprieti vasoconstrictoare ce favorizeaz agregarea plachetar dar i unele prostaglandine cu proprieti vasodilatatoare. La bolnavii cu diabet zaharat se modifica forma granulocitelor (mari, sferice) i din acest motiv capacitatea fagocitar este sczut sensibilitatea la infecii ale diabeticilor. Fagocitoza = mecanism primar de aprare.

Mononuclearele/Agranulocitele
Monocitele Au nucleii sunt reniformi, iar citoplasma se coloreaz n albastru. Au multiple granulaii fine (lisosomi). Au un echipament enzimatic bogat Peroxidaze Lizozim au o capacitate fagocitar mare Lipaze Fosfataza acida Fagociteaz: Ageni microbieni Virusuri Resturi celulare Celule tumorale sensibilizate de limfocite Pulberi minerale - Si. Procentul normal de monocite: 4-8% Acest procent crete:

 n unele infecii cronice n endocardita bacterian subacut bruceloza malarie. si scade sub actiunea glicocorticoizilor. Persist n circulaie aproximativ 24 36h, trec n esuturi, se transform n macrofage (nu se cunoate inductorul). Macrofagele seamn morfologic cu monocitele: sunt mai mari au citoplasma abundent au o capacitate fagocitar mai mare dect a monocitelor nu se ntorc n snge n esuturi se divid intens, se unesc i dau natere unor macrofage gigant cu capacitate fagocitar impotant: in splina, ggl. limf., alveole pulmonare, in ficat (celule Kupffer), alcatuind SRE. Sunt activate de substante eliberate de limfocite.

Imunitatea
Definitie: Proprietatea organismului de a recunoaste, neutraliza si elimina agentii straini din organism. Clasificare: in functie de efectul imunitatii asupra organimului/ in functie de extinderea reactiei imune. In functie de efectul imunitatii asupra orgnismului: 1.Imunitate favorabila: -protejeaza organismul -cuprinde: imunitate naturala(innascuta) - rezistenta la agentii patogeni ai altor specii imunitate dobandita(castigata) prin: o trecerea org. prin boli infectioase o in urma vaccinarilor. imunitate pasiva - prin administrarea unor seruri ce contin anticorpi gata formati imunitate nula - toleranta organismului fata de antigene (care in mod normal ar trebui sa induca reactie imunologica) explicatie: organismul a avut deja contact cu antigenele respective in timpul vietii intrauterine. 2.Imunitate nefavorabila autoimunizare respingerea de grefe sau transplanturi reactii alergice si anafilactice. In functie de extinderea reactiei imune: 1. Aparare locala nespecifica: INFLAMATIA 2. Aparare generala:

nespecifica (la oricare germen )specifica - mediata de limfocite

INFLAMATIA = reactie de raspuns a organismului la intrarea intr-un tesut sanatos a unui agent strain (virus, microb) sau in urma distrugerii tesuturilor proprii prin arsuri, traumatisme. Semne clinice ale inflamatiei: semne Celsiene : tumefiere roseata caldura durerea impotenta functionala 1.tumefiere: - in focar inflamator: creste permeabilitatea vasculara pt. H2O si substante micrmolecule proteine fragmente de plasma leucocite, mai ales granulocite 2. roseata: - creste viteza de circulare a sangelui O 2 se cedeaza greu => creste oxihemoglobina=>culoarea rosie. 3. caldura <= vasodilatatie 4. durere: din cauza: eliberarii in focarul inflamator de bradikinina => stimuleaza algoreceptorii stimularii directe a algoreceptorilor: prin compresiune. 5. impotenta functionala -mecanism reflex: durere la miscare-> persoana limiteaza miscarile In focarul inflamator: migreaza: in faza1: granulocite in faza2: monocite In urma interactiunii intre granulocite si agentii microbieni=> puroi; poate fi eliminat: 1. spontan 2. chirurgical

Reactii de aparare generala nespecifica

= mecanisme de aparare care intra in actiune fara un contact prealabil cu antigenul.

1. febra 2. leucocitoza 3. intensificarea fagocitozei 4. eliberarea unor factori umorali nespecifici 1. complementul 2. lizozomul (enz. proteolitica ce ataca capsula mucopolizaharidica a microbilor) 3. interferonul=complex de proteine care: asigura apararea antitumorala si antivirala stimuleaza fagocitoza creste citotoxicitatea limfocitelor. Exista 3 tipuri de interferoni: - secretat de leucocitele expuse la virusuri - produs de fibroblasti dupa un contact cu virusurile - elaborat de celulele limfoide dupa intalnirea unor celule maligne, substante mitogene sau antigeni. Anticorpii nu pot intra in celulele infectate cu virus => interferonul se fixeaza pe receptorii membranari de pe cel. infectate cu virus => modificari metabolice => creste rezistenta celulei la infectia virala.

Reactia de aparare generala specifica

mediata de limfocite se descriu 2 tipuri de reactii generale specifice mediate de limfocite:

1) celulara, mediata de limfocitele T i) este mai veche filogenetic, prezenta si la nevertebrate ii) apara organismul impotriva unei invazii locale 2) umorala, mediata de limfocitele B i) mai noua filogenetic ii) caracterizata prin prezenta de celule ce produc anticorpi iii) protejeaza organismul impotriva unei invazii generale

Limfocitele
celule cu nucleu mare ce ocupa aproape toata citoplasma - ramane o semiluna de citoplasma bazofila. se descriu limfocite mici (7-8 m) si mari (12-14 m), prezente in aproape toate tesuturile. proportia limfocitelor = 25-35% in sangele periferic. Cresc in: inflamatii cronice (TB, sifilis, reumatism degenerativ) fiziologic la copil in primii ani de viata dupa transplante, grefe

Scad: la tratamentul cu ACTH, glicocorticoizi Durata de viata: 5-600 zile25 de ani (limfocitele cu memorie imunologica).

Dezvoltarea sistemului imunologic

celulele precursoare ale limfocitelor isi au originea in sacul vitelin, de unde migreaza astfel: o o parte in timus si se diferentiaza in Limfocite T ce vor media imunitatea celulara. Diferentierea limfocitelor T in timus se face sub actiunea unor hormoni timici, cum ar fi Timozinul. Timusul este activ imunologic mai ales in perioada copilariei;extirparea timusului la adult nu afecteaza excesiv imunitatea celulara, pentru ca limfocitele au viata lunga. extirparea la copil, insa, are ca efect nedezvoltarea imunitatii celulare. o alta parte migreaza la pasari in bursa lui Fabricius, unde se diferentiaza in limfocite B => celule producatoare de anticorpi. La om, din sac ele migreaza in organe echivalente bursei:splina, maduva rosie, ficat (organe limfoide centrale). Din organele limfoide centrale lifocitele B si T vor migra ca si celule imunologic competente spre organele limfatice periferice: ganglionul limfatic. La trecerea prin organul limfatic central, limfocitele B si T castiga receptori la suprafata membranei. In organul limfatic periferic, proliferarea si diferentierea limfocitelor B si T se face prin contact cu antigenul. Limfocitele nu sunt celule fixe in organul periferic, ci se gasesc in continuu schimb cu limfocitele din circulatie. Limfocitele inactive seamana morfologic cu cele din sangele circulatie periferice. Dupa contactul cu antigenul, celulele isi modifica aspectul, prolifereaza si se transforma intr-o clona/ populatie de limfocite activate. Actiunea unui antigen asupra unei zone din organism produce proliferarea tesutului limfoid din zona => apare adenopatie. Transportul antigenului pe cale limfatica spre ganglionii din zona induce diviziunea limfocitelor B si T. Cand actiunea antigenului dispare, scade proliferarea tesutului limfoid => dispare adenopatia. In sangele periferic, la persoanele sanatoase proportia de limfocite este: T = 70-80% B = 15-20% limfocite nediferentiate = 5%. In ganglionul limfatic limfocitele B se plaseaza spre foliculii timici, iar limfocitele T paracortical.

Imunitatea specifica umorala

legata de limfocitele B, capabile sa sintetizeze anticorpi. La sinteza de anticorpi participa 3 celule: Limfocitele T ajutatoare ce recunosc antigenul Macrofagele Limfocitele B Macrofagele capteaza antigenul si il fagociteaza. Restul din bacterie este etalat la suprafata membranei celulare alaturi de complexul major de histocompatibilitate HMC,

care este un factor prin care celulel organismului se recunosc intre ele si colaboreaza in vederea realizarii reactiilor imunologice. Pe baza HMC, organismul isi recunoaste celulele proprii SELF, pe care le accepta de celulel NON-SELF, pe care le resoinge si fagociteaza. Macrofagul cu fragmentul de antigen etalat pe membrana vine in contact cu limfocitele T helper activate ce transmit informatii limfocitelor B, ce se activeaza, prolifereaza si se transforma in: plasmocite, celule ce produc anticorpi limfocite B, cu memorie imunlogica Limfocitele B raman inactive mult timp; in momentul contactului cu acelasi antigen sintetizeaza anticorpi. Macrofagul elibereaza interleukina I, un factor de activare a coloniilor de limfocite T. Limfocitele T activate vor elibera interleukina II, factor de crestere a coloniilor de limfocite ce stimueaza acrivarea limfocitelor T helper si limfocitelor T citotoxice. Un antigen intrat in organism activeaa o clona de limfocite care sintetizeaza un singur tip de anticorpi. Antigenul selecteaza o clona in functie de tipul de anticopi pe care limfocitul il poate sintetiza. Limfocitul isi etaleaza anticorpii pe care ii sintetizeaza la suprafata membranei celulare si dobandesc rolul de recptori.

Imunoglobulinele
Prin electroforeza se evidentiaza IgG, IgA, IgM, IgD, IgE. Structura imunoglobulinelor: 2 lanturi polipeptidice usoare (L light) 2 lanturi grele (H- heavy). unite intre ele prin punti disulfurice. Sub actiunea enzimelor proteolitice, moleculele se despart in 3 fragmente: un fragm. ce contine numai lanturi grele (fragment cristalizabil, ce fixeaza complementul) 2 fragm. ce contin ata lanturi H, cat si L (fragment Fab, ce fixeaza antigenul. Lanturile usoare sunt identice la toate Ig, lanturile grele difera. Imunoglobulinele au 2 zone active: Fab, Fc. Rolul imunoglobulinelor 1. Ataca direct antigenul 2. Ataca antigenul prin intermediul complementului 3. Determina modificari ale mediului din jurul agentului microbian care determina o scadere a virulentei agentului respectiv. IgG = 80% din Ig trece prin placenta => asigura imunitatea in viata intrauterina actiune antimicrobiana, antivirusala fixeaza complementul si factorul reumatoid. actiune opsonizanta

IgA

nu trece prin placenta actiune antivirala, antimicorbiana pe langa IgA din sange exista si Ig A secretorie, prezenta in secretiile exocrine IgAs (secretorie) contine 2 IgA clasice unite printr-un polipeptid de jonctiune protejat de o componenta secretorie cu rol de protectie a IgA de actiunea distructiva a enzimelor proteolitice.

IgM

greutate moleculara crescuta formate din 5 Ig clasice unite printr-un polipeptid de jonctiune actiune antimicrobiana primele ce se sintetizeaza in infectii microbiene, inaintea IgG cuprinde factorul reumatoid (creste in poliartrita reumatoida) fixeaza complementul

IgD

rol fiziologic necunoscut prezent la embrion si la fat, la suprafata limfocitelor alaturi de IgM

IgE

rol de reagine =anticorpii reactiilor alergice IgE fixeaza antigenul pe capatul Fab, iar pe capatul Fc fixeaza bazofilul sau mastocitul; in momentul interactiunii complementului, IgE complement are loc degranularea bazofilelor eliberarea substantelor vasoactive (histamina), responsabila de vasodilatatia ce insoteste reactiile alergice

Complementul = un complex enzimatic aflat in circulatie in forma inactiva avand rolul de a completa actiunea Ig; produce liza Ag, are proprietati chemotactice, accelereaza si perpetueaza reactiile inflamatorii, favorizeaza eliberarea de histamina si heparina din granulatiile leucocitelor. Prezinta 3 componente functionale: 1. C 1 (C 1q ; C 2r, s ) = complex de recunoastere. Se fixeaza pe F c la IgG si IgM care pe F ab au fixat Ag. 2. C 4, 2, 3 = complex de activare 3. C 5-9 = complex de atac. Ataca membrana Ag, o perforeaza, apa patrunde in Ag, acesta se umfla si se sparge. IgG si M au rolul de a orienta complementul spre Ag pentru ca acesta sa nu atace propriile celule ale organismului. Reactia de aparere specifica celulara mediata de limf.T

Functional, limf.T se clasifica: Limf.T ajutatoare: favorizeaza transformarea limf.B in plasmocite (prin urmare va favoriza sinteza de Ac) prin sinteza de IL2. Limf. T imunosupresoare: inhiba transformarea limf.B in plasmocite si sunt responsabile pentru reactia de toleranta imunologica. activate prin contact cu un Ag solubil, fara interventia HMC. deficientele de limfocite T imunosupresoare => boli autoimune. Limf. T citotoxice: in prima faza, la contactul cu Ag prolifereaza limf.T si activeaza clona; la al doilea contact, ele distrug direct Ag prin eliberarea unui factor umoral (limfotoxina, enzima lizozomala care distruge Ag asemenea complementului). Limf. T dependente de Ag: reactioneaza cu o IgG care a fixat Ag; limfocitul se fixeaza pe F c si emite pseudopode care inglobeaza Ag si-l distrug. Limf. T citotoxice naturale: distrug Ag la primul contact cu el. impreuna cu interferonul asigura apararea organismului impotriva celulelor tumorale si leucemice.

Hemostaza
= reactie locala la sediul leziunii vasculare avand ca urmare oprirea hemoragiei. Un rol aparte il au placutele sangvine. Placutele sangvine = cele mai mici elemente figurate ( = 3-4 m); au forma unui disc biconvex, prezinta la suprafata un strat de glicoproteine cu Ca2+, ADP, factorii V, VIII, IX si von Willebrand ai coagularii. Din membranele lor pornesc prelungiri digitiforme (sisteme de canalicule) cu aspecte spongioase ce maresc suprafata de contact cu plasma. Sunt celule anucleate, au o zona centrala cu granulatii (granulomer) si o zona periferica (hialomer). Granulatiile prezinta Ca2+, NA, serotonina si lisosomi cu enzime hidrolitice. Mai apar vezicule, vacuole, microtubuli la periferia celulei si microfilamente cu proteine contractile. Microtubulii apar la periferia celulei si formeaza un schelet celular, mentinand forma placutei. Microfilamentele sunt atasate de microtubuli, contin proteine contractile, asemanatoare actomiozinei. Placutele se formeaza in maduva osoasa din celula susa, angajandu-se pe linia plachetara, care in urma unor diviziuni succesive, da nastere unui megacariocit plachetar din care se rup fragmente de citoplasma care dau nastere placutelur sangvine. Nucleii ramasi in procesul de formare a placutelor sunt captati si fagocitati de hidroblaste si histocite. Durata lor de viata e de 8-10 zile. Numar normal: 150.000-300.000/mm3. Variatii: scaderea sub 150.000 = trombocitopenie scaderea sub 100.000 risc hemoragic

scaderea sub 50.000 hemoragii spontane cresterea peste 400.000 = trombocitoza (apare in splenectomie pentru ca in splina se distrug trombocitele; dupa traumatisme, hemoragii, in poliglobuliile secundare si primare) cresterea peste 700.000 risc de tromboza. Rolul placutelor sangvine: Repararea endoteliului vascular. Scaderea numarului de plachete se asociaza cu fragilitate vasculara; numarul de placute din sangele arterial > din cel venos, pentru ca o parte din plachete au fost retinute periferic pentru a reface endoteliul vascular; in vasodilatatie creste distanta dintre celulele endoteliale si plachetele se fixeaza la nivelul membranei bazale. Plachetele si celulele endoteliale au proprietati antigenice inrudite. Concentreaza si transporta un numar crescut de substante: Ca, ADP, factorii V, VIII, IX si von Willebrand ai coagularii, substante active ca NA si serotonina. Au proprietatea de a adera la suprafetele rugoase; in momentul aderarii, placutele iau forme ciudate, sufera un proces de liza si se transforma intr-o masa amorfa modificari de aspect la momentul aderarii la suprafetele rugoase = metamorfoza vascoasa. Rol in coagulare, hemostaza, retractie; Capteaza si fagociteaza complexul Ag Ac; Rol in accentuarea reactiilor inflamatorii.

Hemostaza
= reactia locala la sediul leziunii vasculare, avand ca si consecinte oprirea hemoragiei. Realizarea hemostazei fiziologice are 3 faze: vasculara, plachetara (participa trombocitele) si plasmatica (factorii coagularii). Faza vasculara: caracterizata prin vasoconstrictie de duarta a 60 minute. Aceasta se realizeaza prin 3 mecanisme: mecanism reflex: 15-60s, indus de stimul - algoreceptor din zona lezata mecanism miogen: vasoconstrictie 60 min: se contracta fibrele musculare netede din peretele vasului ca urmare a stimulilor mecanici mecanism umoral: interventia NA, A, TxA 2 In zona leziunii vasculare F XII este activat la F XIIa determinand eliberarea de bradikinina si cu aceasta permeabilitatea vasculara si contractia fibrelor musculare netede. Fibrinopeptidul B este desprins din molecula de fibrinogen sub actiunea trombinei in coagulare, producandu-se vasoconstrictie. Faza plachetara: Se formeaza un tromb plachetar (dop) la suprafata vasului lezat, adica la filamentele de colagen dentate din stratul subendotelial. Placutele se alipesc

(adera) la filamentele de colagen dentate. Alipirea este favorizata de eliberarea de ADP de la nivelul endotelial celular din vecinatatea zonei lezate. Aderarea placutelor necesita prezenta unui factor plasmatic (factorul von Willebrand = macroglobulina plasmatica) ce are 2 zone active: cu o parte a moleculei se prinde de stratul subendotelial, de fibrele de colagen dentate iar cu celalalt capat se prinde de receptorii specifici din membrana plachetara. Absenta f.v.W. reprezinta o anomalie genetica transmisa ereditar (nu se produce aderarea plachetara) tratament cu transfuzii de plasma proaspata. Factorul e prezent la suprafata plachetelor si la suprafata endoteliului vascular ce probabil il si secreta. Insuficienta de aderare plachetara apare si in boala Bernard Soulier in care nu lipseste f.v.W., dar apare insuficienta de aderare pentru ca lipsesc receptorii pentru f.v.W. de pe plachete. Peste stratule de plachete alipite la stratul subendotelial lezat se alipesc noi placute sanguine, fenomen numit agregare plachetara (favorizata de Ca, ADP, trombina). Factorul v.W. circula legat de F VIIIc . ADP face placutele sangvine lipicioase si favorizeaza metamorfoza vascoasa. In prezenta factorilor preagreganti (inclusiv ADP) in placute, din granulatii se elibereaza Ca. Cresterea concentratieei de Ca in citoplasma duce la contractia miofilamentelor (actomiozina); in urma contractiilor se elibereaza la exterior continutul granulotubular; in prezenta Ca se activeaza pe fata interna a membranei fosfolipaza A care de sprinde din fosfolipidele din membrana ACIDUL ARAHIDONIC. Independent de Ca se activeaza pe fata interna a membranei o fosfolipida C care rupe din membrana o serie de precursori DAG (diacilglicerol) convertit si el in acid arahidonic. In prezenta unei lipooxigenaze acidul arahidonic da nastere la leucotriene, mediatorii inflamatiilor si reactiilor alergice. In prezenta unei ciclooxigenaze da nastere unei substante: condoperoxid ciclic care pe cai diferite da nastere TxA 2 , prostaglandinelor E 2 si F 2 (rol preagregant si in vasoconstrictie), prostaciclinelor C 1 (efect antiagregant si rol in vasodilatatie). Se impiedica expansiunea cheagului in arborele circulator. Hormonii glicocorticoizi inhiba desprinderea acidului arahidonic din fosfolipidele membranare nu se formeaza leucotriene, prostaglandine si PC 2 . Antiinflamatori nesteroidici: aspirina: in doze mici (100-125mg/zi) inhiba ciclooxigenaza, eliberarea de TxA 2 , prostaglandine si lasa libera calea prostaciclinelor ce sunt antiagregante si vasodilatatoare. Doze scazute de aspirina sunt utilizate ca antiaglegante plachetare pentru prevenirea trombozelor. La interval de 3-5 minute de la leziunea vasculara se formeaza reteaua de fibrina (cheagul) ce intareste dopul plachetar. La 30min-1h de la leziune si formarea cheagului apare retractia acestuia. Hemostaza fiziologica e eficienta doar in vasele de tip muscular, arteriole sau venule; in vasele mari (artere) oprirea se realizeaza prin hemostaza chirurgicala (aplicare de garou, sutura vasului). Hemostaza e influentata de modul in care s-a sectionat vasul: sectiunea paralela cu axul vasului face ca hemostaza sa se realizere greu, pentru ca vasoconstrictia e mai greu de facut. O sectiune perpendiculara face ca hemostaza sa realizeze mai usor. La lezarea capilarelor are loc o hemostaza print-o retractie a capilarului si constrictia sfincterului precapilar. Hemostaza e dependenta de presiunea pe care o

exercita tesuturile invecinate pe vasul lezat hemoragii in cavitati (nazal, uterin) se opresc greu, pentru ca tesuturile nu fac compresiune. Hemoragiile subcutanate, intraasrticulare, intramusculare se opresc mai usor. Faza plasmatica: Coagularea: -dupa Morowitz = un proces enzimatic care consta in transformarea fibrinogenului solubil in fibrina insolubila. Primul care explica procesul enzimatic al coagularii este Morowitz care a aratat ca enzima: Trombokinaza + Ca2+ => Protrombina Trombina => Fibrinogen Fibrina Pana in 1945 se cunosteau toti factorii coagularii si au fost numiti unii cu numele descoperitorului, altii cu al bolnavului pe care au fost studiati. In 1953 Congresul de la Basel a hotarat ca toti factorii coagularii sa se noteze cu cifre romane; Ordinea numaratorii a fost ordinea descoperirii factorilor. F I fibrinogenul F IV Ca2+ F XIII factorul stabilizator al fibrinei F 3 fosfolipide plachetare (exceptie) Exista maimulte teorii (MacFarlane) = teoria cascadei enzimei: in plasma factorii coagularii sunt inactivi, activarea unui factor al coagularii activand in cascada factorul care intervine in etapa urmatoare. Se descriu 2 mecanisme ale coagularii: Mecanismul intrinsec: - dureaza 6-8 min si la el participa numai factorii coagularii din sange. Mecanismul extrinsec: - dureaza 13-16 secunde si la el, pe langa factorii coagularii din sange participa si factorii eliberati de tesuturi (F III tromboplastina tisulara). Toti factorii coagularii exista in plasma inactivi. Forma activata a unui factor se noteaza cu un indice a: F XII F XIIa . Coagularea intrinseca: Pentru declansarea mecanismului intrinsec este nevoie de prezenta fazei de contact, de o suprafata rugoasa, filamente de colagen, suprafata umectata, suprafata incarcata cu electronegativitate. Pentru declansarea fazei de contact sunt necesare 4 proteine (kininogen cu GM mare, prekalikreina, F XI si F XII ) F XI + prekalikreina se prind de suprafata rugoasa prin intermediul KGM. F XII se prinde separat. Doar in prezenta celor 3 proteine (KGM, F XI si PC), F XII se va transforma in F XIIa . F XIIa actioneaza pe F IX F IXa care cu F VIII (globulina antihemofila), Ca si fosfolipidele plachetare actioneaza pe F X F Xa care + F V + Ca + fosfolipidele plachetare dau nastere la protrombinaza (complex de activare a protrombinei). Pana la formarea protrombinazei procesul se numeste PRECOAGULARE. Protrombinaza actioneaza pe F II (protrombina) F IIa ce actioneaza pe fibrinogen (fibrinomonomer ce se polimerizeaza spontan) fibrinopolimer labil care in prezenta de F IIa se transforma in fibrina insolubila.

F XIII + Trombina + Ca2+ F XIIIa Coagularea extrinseca: Presupune o leziune tisulara, in urma ei eliberandu-se F III . Tromboplastina tisulara F VII F VIIa F X F Xa merge impreuna cu cea intrinseca. Coagularea intrinseca se exploreaza prin durata timpului de coagulare. Coagularea extrinseca timpul Quick 13-16s. Dupa terminarea cagularii apar: retractia chagului si fibrinoliza... F XII : - factorul Hageman; factorul polipeptidic; in prezenta factorului de activare elibereaza o parte activa proteolitica initiind activarea F IX . Se sintetizeaza in ficat. F XIIa activeaza coagularea, fibrinoliza, complementul, sist. brinoform; lipsa F XIIa nu duce la hemoragii, dar sangele nu mai coaguleaza in vase cu suprafete umectabile pentru ca nu se initiaza faza de contact. F XI : - Rosenthal, cunoscut si ca globulina antihemofilica C; in lipsa lui apar tulburari hemoragice mai putin grave decat cele din hemofilie. F IX : - Christmas (globulina antihemolitica B). Se sintetizeaza in ficat, in prezenta vitaminei K (F II , F VII , F IX , F X sunt factori vit. K dependenti). 15% din hemofilici sufera de hemofilie de tip B. F IX nu dispare prin conservarea sangelui hemofilia B se poate trata cu transfuzii de sange (plasma conservata). F VIII : - globulina antihemofilica A = glicoproteina secretata de endoteliul vascular; actiunea biologica a F VIII se exercita prin combinarea lui cu f.v.W. In urma cuplarii apare un complex macromolecular care are 2 componente: F VIIIc - componenta procoagulare a complementului; se activeaza si in prezenta trombinei; lipseste in hemofilia A, boala v.W. Este cofactor pentru F IXa pentru a realiza activarea F X . Componenta II - favorizeaza agregarea plachetara. Lipsa globulinei A duce la hemofilia de tip A, boala ereditara X linkata recesiva, caracterizata prin hemoragii spontane intramusculare, intraarticulare, retrofaringiana care ridica probleme mari de diagnostic diferentil. F VIII se consuma prin conservarea sangelui si deci hemofilia A se rateaza cu transfuzii de sange proaspat. F X : - e vit. K dependent, dar se poate sintetiza si in absenta acesteia; poate transforma protrombina in trombina (reactie lenta). F X se fixeaza pe miceliile de fosfolipide, reprezentand partea activa a complexului de activare. Langa F X pe micelii se fixeaza si F V cu rol de a favoriza aderarea F X de zona lezata. F V : - sintetizat in ficat independent de vit. K (proaccelerina). Dispare prin conservarea sangelui. F II : sintetizat in ficat dependent de vit. K; se poate sintetiza si in absenta acesteia dar este mai putin activ. Se transforma in trombina activa, enzima centrala a coagularii (in prezenta protrombinazei). Trombina activa e folosita in interventiile chirurgicale pe organele sangerande (creier, plaman); ea mai actioneaza o proteina sintetizata in ficat in prezenta vit. K, si anume proteina C care inhiba F V si F VIII sinteza proteinei C e incadrata intre anticoagulanti. F I : - fibrinogen, sintetizat in ficat; se gaseste in plasma in proportie de 0,2-0,4%. Se afla sub forma de dimer, ficare avand 3 lanturi polipeptidice. In prezenta trombinei active se rup din molecula de fibrinogen 2 polipeptide (A si B) care sunt puternic incarcate

electronegativ. Relizeaza o forta de respingere elecrostatica si astfel impiedica polimerizarea fibrinogenului. In prezenta trombinei active se rup polipeptidele A si B, disparand forta de respingere electrostatica. F XIII : - atat in plasma cat si la suprafata celulelor endoteliale in tesuturi. In prezenta F XIIIa , pe filamentele de fibrina se prind 1 , 2 antiplasmina dar si fibronectina. Aceasta din urma este sintetizata in celulele endoteliale de macrofage si fibroblasti. Este prezenta in plasma, tesutul interstitial, la suprafata membranei bazale si membranei celulare. Are rol in legarea filamentelor de fibrina atat intre ele cat si cu cele de colagen; in ochiurile reteleipatrund fibroblasti, favorizand vindecarea plagilor. Reactia cheagului: Un cheag format, tinut la 37C sufera un proces de retractie in 15-30 minute. Mentinut la temperatura camerei, sufera retractia dupa 30-60 minute. In urma retractiei cheagului, in portiunea decliva a vasului, ramane o parte solida (cheagul sangvin) si deasupra se elibereaza o parte lichida, galbuie: ser sangvin. Serul este plasma fara fibrinogen.

Factorii ce determina retractia: Plachetele: - emit pseudopode, se prind de filamentele de fibrina; in prezenta trombinei se determina contractia actomiozinei din placuta, pseudopodelese scurteaza, se apropie ligamentele de fibrina, chagul se retrage si se expulzeaza serul. Retractia se datoreaza: Factorului umoral: RETRACTOZIM. Imbatranirii filamentelor de fibrina: SINEREZIS.

Inima
Proprietatile miocardului:
1). Automatismul cardiac; 2). Ritmicitatea (functia cronotropa); 3). Conductibilitatea (functia dromotropa); 4). Contractilitatea (functia inotropa); 5). Excitabilitatea (functia batmotropa); 6). Inexcitabilitatea periodica a inimii;

1) Automatismul cardiac. - proprietate intrinseca a inimii: consta in capacitatea sa de a-si continua spontan activitatea in afara organismului. Este datorat celulelor specializate din tesutul nodal (pacemaker-ul cardiac), care au capacitatea de a genera spontan impulsuri. Aceste celule(<1%) sunt organizate in anumite structuri: nodulul sino-atrial, pace-maker-ul cardiac dominantimprima ritmul sinusal. nodulul atrio-ventricular fasciculul Hiss pace-makeri latenti reteaua Purkinje Originea automatismului explicata prin: 1). Teoria neurogena (perimata): automatismul dat de elemente nervoase extrinseci. 2). Teoria miogena(acceptata azi): automatismul - proprietate intrinseca a celulelor excito-conductoare din structura sistemului nodal. Dovada: automatismul apare la embrionul de pasare odata cu aparitia celule miocardice inaintea aparitiei elementelor nervoase. Mecanismul intim de producere a automatismului (este explicat electrofiziologic): celulele nodale descarca automat impulsuri de contractie datorita faptului ca sunt incapabile sa mentina un potential membranar de repaus constant; in diastola, celulele nodale se depolarizeaza lent si continuu. cand se atinge pragul de excitatie (-40 mV) se deschid canalele voltaj-dependente si se declanseaza un PA ce se propaga declansand sistola. depolarizarea diastolica si PA difera in functie de segmental sistemului nodal in care sunt generate datorita fluxurilor specifice de ioni implicate.
NODULUL SINO-ATRIAL (KEITH-FLACK): grosime: 2mm; lungime: 2 mm; este situat peretele posterior al atriului drept, dedesubt si median de locul de varsare al VCS.

format dintr-o aglomerare de celule nodale P mici, rotunjite, cu aspect palid lipsite de elemente contractile; dotate cu automatism; aflate in contact strans unele cu altele. vascularizatie: artera (sinusala din artera coronara dreapta); fibrele nervoase simpatice parasimpatice (din vagul drept). frecventa impulsurilor este de 70-80 impulsuri/minut: ritm sinusal.

NODULUL ATRIO-VENTRICULAR (ASCHOFF-TAWARA): este situat in portiunea inferioara a septului interatrial. celulele continute sunt o asemanatoare celor din nodulul sino-atrial. o celule Purkinje (mai alungite, ramificate, cu rol de conducere); vascularizatie: artera coronara dreapta; inervatia: fibre parasimpatice din vagul stang (40-60 impulsuri/minut).

FASCICULUL HIS: continua extremitatea ventriculara a nodulului atrio-ventriculartrece in septul interventricular; un trunchi comun o 20 mm lungime; o 2 mm latime; o se indreapta spre marginea posterioara a septului interventricular; 2 ramuri: o ramura stanga, scurta, se aseaza pe marginea superioara a septului muscular. o ramura dreapta, lunga, ajunge in acelasi loc, dar mai jos. celulele sunt celule Purkinje mari cu: o sarcoplasma abundenta, cu mult glicogen; o putine miofibrile; 20-40 impulsuri/minut. RETEAUA PURKINJE: cele 2 ramuri ale fasciculului Hiss se continua cu o retea subendocardica de fibre Purkinje. Potentialul de repaus (PR) are valori in celula excitoconductoare de -60 -> -70 mV; este instabil : are loc o depolarizare treptata a mmbranei numita depolarizare lenta diastolica (pace-maker potential); este o modificare locala de excitabilitate, un potential local ce nu se propaga;

este declansat de 2 factori: o Scurgerea lenta intracelulara de Na+ si Ca++; o Scaderea treptata a permeabilitatii pentru K+; cand depolarizarea lenta diastolica atinge un voltaj prag de -40 mV se declanseaza brusc un potential de actiune (PA).

Potentialul de actiune (PA) Faza 0: are loc o depolarizare rapida care nu beneficiaza de canale de Na+ rapide, ci de canale lente de Na+ si Ca++, motiv pentru care este atenuata semnificativ panta ascendenta; varful este mai rotunjit datorinta unui influx lent de Ca++; Repolarizarea (150 ms): nu are 3 faze distincte ca in celula miocardica contractila; concomitant cu incetinirea influxului de Na+ si Ca++ se declanseaza un eflux masiv de K+ care declanseaza repolarizarea; canalele de K+ (K2, K3) raman deschise cateva zecimi de secunda producand o hiperpolarizare a membranei (crestera negativitatii interioare), PA coborand astfel la -60 mV; la acest nivel se deschid canalele de K+ (K1) ce asigura efluxul de K+ pentru atingerea hiperpolarizarii diastolice maxime; cand s-a atins acest moment, canalele K2 se inactiveaza, efluxul de K se reduce treptat sip e masura acumularii de Na patruns are loc depolarizarea diastolica lenta cu o panta de 0,1 Volti/secunda; Potentialul de repaus si Potentialul de actiune in tesutul nodal difera: 1) In nodulul atrioventricular: a) PR: valori mai reduse -60 mV b) PA: de tip intermediar intre celulele din nodulul sinoatrial si cel inregistrat in celulele Purkinjie. Durata: 200-250 ms. 2) In fasciculul Hiss: a) PR: -90 mV b) PA difera foarte mult. Exista canale rapide de NA( in faza ) amplitudinea potentialului ajunge la 120 mV si este foarte rapida ca in fibra musculara atriala). Repolarizarea rapida este ajutata de canala voltaj-dependente de Cl. Cu toate acestea, cel mai rapid ritm de descarcare il au celulele nodulului sinoatrial (stabileste ritmul sinusal pentru toata inima). Potentialul de actiune in fibrele cardiace contractile: PR : -90 mV Sarcolema miocardica are permeabilitate selectiva: a) este impermeabila pentru Na; b) este permeabila pentru K;

PA

apare sub actiunea stimulilor: intrinseci, generate de sistemul excitoconductor; extrinseci: mecanici, fizici, chimici; membrana fibrelor miocardice iese din starea de repaus; durata: 300 ms; are urmatoarele faze: a) faza 0 (are loc o depolarizare rapida: spike-potential) ~ este datorata unui inflix rapid si masiv de Na prin canale voltaj-dependente rapide, care raman deschise 1 ms si sunt active cand membrane atinge pragul depolarizarii de -50/ -60 mV; ~ in acest punct, membrana se depolarizeaza rapid, potentialul trece de la valori negative: overshot (+30 mV) ~ amplitudinea: 120 mV; b ) faza 1 (repolarizare rapida initiala): ~ potentialul revine rapid la 0; ~ este datorata influxului de Cl prin canale voltajdependente rapide ce se deschid imediat inaintea inactivarii canalelor de Na si raman deschise 1-2 ms; ~ apare si un eflux usor marit de K prin canale X1, voltajdependente lente; c) faza 2 (repolarizare in platou): ~ durata: 100 ms; ~ se deschid canale lente de Ca si Na care realizeaza cuplarea excitatiei cu contractia; ~ canalele de Ca se deschid la -40 mV si se numesc canale dihidropirimidin-sensibile pentru ca nifidipina le blocheaza; ~ Ca patruns prin sarcolema elibereaza Ca sarcoplasmic prin canale riamodin-sensibile (riamodina este un alcaloid care mentine deschis canalul prin fixare de el); d) faza 3 (repolarizare rapida finala): ~ durata: 100 ms; ~ se opreste influxul de Ca2+ si Na+; ~ se reduce potentialul de membrana la valoarea potentialului de repaus; ~ se datoreaza si atingerii varfurilor maxime pentru + efluxul de K prin canalele X1, K1 si K2; ~ canalele X1: canale de K voltaj-dependente lente ce se deschid la atingerea valorii prag de -55 mV; ajung la maxim abia la sfarsitul platoului; e) faza 4: ~ fibra miocardica isi mentinea valoarea potentialului de membrane la care a ajuns in urma repolarizarii finale; ~ se realizeaza prin transport activ de Na+ si K+ prin + + ATP-aza Na /K dependenta, transport activ de Ca2+ impreuna cu Mg2+ prin ATP-aza Mg2+ dependenta si prin eflux de K prin canale K1 complet restabilite;

2) Ritmicitatea (functia cronotropa)

= proprietatea inimii de emite impulsuri ritmice datorita tesutului nodal cardiac. In conditii normale, ritmul cardiac este impus de nodulul sinoatrial cu un ritm de 70-80 impulsuri/minut pentru ca descarca impulsuri cu frecventa cea mai mare. Restul formatiunilor nu pot sa isi impuna ritmul propriu pentru ca primind PA propagate din nodulul sinoatrial, se vor depolariza inainte de a ajunge la sfarsitul depolarizarii diastolice lente. Nodulul atrioventricular ritm 40-60 impulsuri/min. rolul de a intarzia propagarea impulsurilor de la atriu la ventricul. cand intra in activitate (experimental sau patologic) instituie un ritm nodal. Fasiculul His/ Reteaua Purkinje imprima un ritm de 20-40 impulsuri/min. (ritm idio-ventricular);

Ligaturile lui Stanius ilustreaza posibilitatea intrarii in actiunii a acestor focare secundare de automatism. Frecventa de descarcare si ritmul sinusal pot fi schimbate prin: a) agenti chimici: Ca2+ in crestere accelereaza ritmul cardiac oprind inima in sistola prin activarea ATP-azei Ca2+ dependente care hidrolizeaza compusii energetici, crescand puterea de contractie a inimii; Ca2+ in scadere determina insufiecienta mecanica, oprirea inimii instantaneu in diastola; crestera K rareste ritmul cardiac oprind inima in diastola prin reducerea negativitatii intracelulare la -60 mV (produce hiperpolarizare); medicamentele digitalice raresc ritmul cardiac; b) agenti fizici (termici): incalzirea nodulului sinoatrial creste frecventa descarcarilor de impulsuri, iar racirea lui scade frecventa; c) factori nervosi: simpaticul accelereaza ritmul cardiac (noradrenalina si receptorii -adrenergici cresc permeabilitatea pentru Na+ si Ca2+, scad conductanta pentru K accelerand ritmul cardiac, iar patrunderea Ca este responsabila pentru cresterea fortei de contractie a muschiului cardiac); parasimpaticul rareste ritmul cardiac prin alungirea depolarizarii lente diastolice datorita hiperpolarizarii celulare, prin actiunea AcCh pe receptorii muscarinici. Acetilcolina creste permeabilitatea pentru K (eflux) si scade conductanta pentru Ca. Variatia de concentratie a K si Ca poate schimba pragul critic la care apare PA. 3) Conductibilitatea (functia dromotropa) = proprietatea celulelor miocardului de a transmite PA. Conducerea se face prin:

a) tesutul miocardic; b) tesutul excito-conductor; In musculatura atriala, conducerea impulsurilor se face cu viteza 0,3-0,4 m/s, existand 3 cai specifice de conducere spre Nodulul atrioventricular (denumite cai preferentiale) cu viteza 0,8-1 m/s: a). fascisulul internodal anterior Bachmann b). fascisulul internodal median Wenckebach c). fascisulul internodal posterior Thorel. In nodulul atrioventricular conducerea este lenta si decrementiala, ajungandu-se la viteza 0,05 m/s, inatrziere ce permite golirea atriului inainte cu 0,1s de contractia ventriculului (acest lucru se produce prin reducerea fluxurilor rapide de Na ce determina scaderea PA). In fasiculul Hiss si reteaua Purkinje viteza creste cu 2-4 m/s. De aici excitatia difuzeaza rapid in musculatura si determina contractia sincrona a tuturor fibrelor miocardice ventriculare. Invazia ventriculara de catre unda de depolarizare este directionata de la varf spre baza, fenomen ce favorizeaza golirea. Cuprinde miocardul VD inaintea VS. In aproximativ 20 ms se produce depolarizarea completa a VD si a varfului inimii dupa care urmeaza depolarizarea VS si a bazei ventriculului. Conductibilitatea este inflentata de: a) factori fizici: caldura creste conductibilitatea, iar frigul o scade; b) medicamente: digitala scade conductibilitatea; c) factori nervosi: simpaticul creste viteza de conducere de la atrii la ventricule, iar parasimpaticul (vagul) o scade. PA al celulei Purkinje dureaza mai mult decat cel al fibrelor miocardice ventriculare, ele functionand ca niste filtre de frecventa intre atrii si ventricule, protejand ventriculele de descarcari atriale prea frecvente.

4) Contractilitatea (functia inotropa)

Este cea mai importanta proprietate deoarece functia inimii este cea de pompa musculara, se realizeaza prin 3 sisteme intracelulare: a) de cuplare a excitatiei cu contractia: prin reticulul sarcoplasmic si tubii T; b) contractil: miofilamentele c) endogen: mitocondrii (enrgetic). Inima are structura sarcomerica asemanatoare cu cea a muschilor striate, dar o organizare sincitiala, asemanatoare cu a muschilor netezi single-unit. Un stimul peste valoarea pragaplicat pe o singura fibra atriala duce la excitarea tuturor fibrelor miocardice producand un raspuns totul sau nimic al intregului miocard (fenomenul se refera la excitatie). Perioada refractara a miocardului este lunga, deci miocardul nu se tetanizeaza sub actiunea stimulilor frecventi. Crestera brusca a Ca2+ liber in citoplasma duce la formarea puntilor transversale actinamiozina. Ca se fixeaza pe troponina C, ii scade afinitatea pentru actina si permite fixarea capului polar al miozinei pe locul de fixare de pe actina F. Prin activarea ATP-azei miozinice, actina aluneca spre mijlocul sarcomerului, cae se scurteaza prin mecanism glisant.

Hidroliza ATP desface puntea transversala si o reface la locusul urmator de pe actina.

5) Excitabilitatea (functia batmotropa)

=proprietatea celulelor musculare de a raspunde la stimuli. Excitabilitatea celulelor musculare se tradeaza prin depolarizarea sarcolemei, Sarcolema transmite excitatia sistemulii de tuburi transversale si discurilor intercalare. Cuplarea excitatiei cu contractia are loc prin depolarizarea sistemului sarcoplasmic longitudinal, aflat in contact intim cu sistemul tubular transversal ce elibereaza Ca stocat (pentru proteinele contractile). Pentru celulele miocardice exista Ca provenit si din lichidul extracelular. Blocarea lui nu schimba PA, dar lipseste contractia, deoarece prin canalele lente de Ca se produce un influx lent de Na.

6) Inexcitabilitatea periodica a inimii

Este legata de functia batmotropa. A fost observata de Marey in 1883 pe inima de broasca. Stimularea electrica directa a miocardului in perioada sistolica nu determina extracontractie. Stimularea la sfarsitul contractiei determina contractie supranumerara numita extrasistola (apare dupa o perioada de latenta care se scurteaza progresiv in finalul sistolei si este minima in diastola). In faza initiala a sistolei, inima este inexcitabila sau este refractara la un nou stimul. Extrasistolele din diastola sunt urmate de o pauza compensatorie. Explicatia: impulsul normal sinusal nu poate fi generat in timpul extrasistolei, cand membranele sunt depolarizate. perioada refractara absoluta: o tine 250 ms; o dureaza pana potentialul ajunge la -50 mV (depolarizare + prima parte a repolarizarii). perioada refractara relativa: o tine 50 ms; o cuprinde intervalul -50 -80 mV. perioada de exaltare a excitabilitatii: o tine 50 ms; o cuprinde inetrvalul -80 -90 mV. Datorita inexcitabilitatii periodice miocardul nu se tetanizeaza;

Revolutia cardiaca
Activitatea cardiaca se exteriorizeaza prin fenomene: mecanice, acustice, volumetrice, electrice. Revolutia cardiaca = succesiunea unor contractii (sistole) si a unor relaxari (diastole) durata: 0.8 s la o frecventa de 70 c/min incepe cu sistola atriala.

Sistola atriala
Durata: 0.11- 0.15 s La sfarsitul diastolei generale orificul AV este deschis si ambele cavitati (A si V) sunt umplute cu sange la presiuni sensibil egale. Capacitatea atriala (140 ml) este mai mare decat cea ventriculara (120 ml) => sangele atrial este suficient pentru umplerea completa a ventriculilor. Depolarizarea atriala determina cu o latenta de cateva sutimi de secunda contractia muschiul atrial (unda P- EKG). Datorita contractiei, presiunea din atrii creste timp de 0.1 s cu cativa mmHg: inima stg. = 6-8 mmHg inima dr. = 4-6 mmHg Contractia atriala incepe in jurul orificiului de varsare a venelor mari si are aspectul unei unde peristaltice, ce se deplaseaza de la vene spre orificiul AV, sub forma unui trunchi de con. Desi venele mari nu au valve, datorita formei undei contractile, refluxul sangelui in vene este redus. Sangele din A este presat in V unde determina o crestere usoara a presiunii: unda a ventriculograma. Sistola A determina umplerea completa a V , contribuind cu ~ 30 % din volumul diastolic final ventricular, restul de 70% din acest volum curge pasiv in timpul diastolei generale => lipsa sistolei atriale nu produce o tulburare marcata a activitatii inimii in repaus. Afluxul venos se reduce in sistola atriala si sangele se acumuleaza in venele mari determinand distensia acestora: unda a flebograma jugularei. In sistola atriala valvele AV sunt deschise, dar nu sunt impinse total spre peretele ventricular ci plutesc intr- o pozitie intermediara.

Sistola ventriculara
Durata : 0.31 s Are 3 particularitati: incepe dupa terminarea sistolei atriale, datorita intarzierii conducerii AV. datorita conducerii AV, depolarizarea si contractia V incepe la varf si se propaga spre baza particularitatile morfo- functionale fac ca sistola VS sa difere de sistola VD: forma aprox. cilindrica pereti foarte grosi- fibre circulare VS contractia de tip concentric ce implica reducerea diametrului transversal si in mica parte reducerea diametrului longitudinal forma aprox. triunghiulara perete relativ subtire: perete intern reprezentat de suprafata bombata a septului VD interventricular perete extern se scurteaza in sistola, apropiindu-se de peretele intern fix miscare excentrica ce asigura VD capacitatea de a evacua volumul sistolic sub un regim de mica presiune ( in foale de fierarie) + reducerea diametrului longitudinal prin coborarea bazei spre varf.

Sistola ventriculara are 3 faze : contractia izovolumetrica contractia izotonica protodiastola Contractia izovolumetrica (punere in tensiune) durata: 0.15 s incepe in momentul in care depolarizarea a cuprins vf. inimii. unda R EKG. presiunea intraventriculara creste si depaseste presiunea din atrii, inchizand complet valvele AV. ventriculul devine o cavitate inchisa. pe masura ce numarul fibrelor contractate creste, presiunea intraventriculara urca rapid, cu o viteza ce atinge maximul la sfarsitul acestei faze. volumul sangelui nu se modifica, in schimb V isi modifica forma prin reducerea diametrului transversal, concomitent cu cresterea celui longitudinal datorita impingerii in sus a planseului AV (se numeste contractie izovolumetrica si nu izometrica pentru ca se mareste circumferinta V odata cu scurtarea distantei bazavarf): volumul atrial se reduce si creste presiunea in A unda C : cresterea presionala in circulatia venoasa. afluxul venos este partial oprit si volumul venelor mari creste : unda C flebograma. se incheie in momentul in care presiunea intraventriculara, depasind presiunea din arterele mari, determina deschiderea valvelor sigmoide si ejectia sangelui in circuitul corespunzator. in acest moment presiunea arteriala atinge valoarea cea mai scazuta: presiunea arteriala minima diastolica : aorta = 65-70 mm Hg pulmonara = 10-12 mmHg Contractia izotonica (faza de ejectie) durata: 0.22 s incepe cu deschiderea valvelor sigmoide de la baza aortei si pulmonarei depolarizarea ultimelor fibre ventriculare: unda S- EKG muschiul V dezvolta forta de contractie maxima se descriu 2 perioade successive in functie de variatiile presionale si fluxul sangvin ejectat ejectia rapida : durata : 0.09- 0.11 s imediat dupa deschiderea valvelor sigmoide, propulsarea sangelui din V in arterele mari depaseste cu mult curgerea sangelui din aorta spre periferie presiunea intraventriculara si cea din artere devine maxima: presiunea arteriala maxima sistolica : aorta = 120-140 mmHg pulmonara = 20-25 mmHg.

presiunea se mentine la valori putin mai mari in V viteza de ejectie a sangelui in aorta creste rapid atingand valoarea de 1 mm/s ( la un debit maximal de 0.4- 0.5 L/s ). ejectia lenta : durata: 0.13 s incepe din momentul in care curgerea sangelui din aorta spre periferie incepe sa depaseasca fluxul de sange ejectat de V. presiunea ventriculara scade usor sub nivelul celei aortice. desi are loc impotriva unui gradient presional inversat, evacuarea sangelui continua probabil sub actiunea inertiei cu o viteza ce se reduce treptat. se reduce si presiunea ventriculara si cea aortica. este sincrona cu unda T EKG. evacuarea sangelui ventricular se realizeaza in aceasta etapa prin micsorarea semnificativa a volumului cavitatii ventriculare: fibrele miocardice se scurteaza cu ~ 33% grosimea peretelui creste volumul cavitatii scade cu ~50- 70 %. de la un volum de 150- 200 ml la sfarsitul diastolei (volumul telediastolic), inima adulta sanatoasa ajunge la un volum telesistolic de 50-70 ml, diferenta de 100-130 ml reprezentand volumul de sange ejectat. evacuarea se produce prin reducerea diametrului transversal dar si a celui longitudinal: se coboara planseul AV marind cavitatea atriala si reducand presiunea din interiorul A- unda X- flebograma, ce aspira sangele din venele mari. evacuarea ventriculara corespunde perioadei de depolarizare totala a V, segmentul ST si repolarizare T EKG.

protodiastola durata: 0.04 s perioada scursa de la scaderea presiunii din aorta si pulmonara si pana la inchiderea valvelor sigmoide datorita relaxarii miocardului, presiunea intraventriculara scade sub nivelul celei aortice si pulmonare si determina un scurt flux retrograd al sangelui ce inchide valvele sigmoide Cresterea presiunii in ventriculele care se contracta este foarte rapida: VS in 0.06 s presiunea ajunge la 120- 140 mmHg cu o viteza de 2 atm/s = 1500 mm Hg/s. In efort, bataile sunt puternice se ajunge la 8 atm/s.

Diastola ventriculara
incepe din momentul in care fibrele miocardice complet repolarizate incep sa se relaxeze. durata: 0.49 s. Relaxarea izovolumetrica urmeaza dupa protodiastola

durata: 0.08 s valvele sigmoide si valvele AV sunt inchise, cavitatea V fiind inchisa (izolata) relaxarea peretelui V determina o scadere rapida a presiunii intracavitare la valori foarte scazute in jur de 0 si chiar sub 0: vidul postsistolic. planseul AV revine la pozitia normala (era coborat in ejectie), ventriculul isi modifica lungimea baza- varf, dar volumul ramane constant. in A deja umplut cu sange aspirat din venele mari (in deflexiunea negativa X), revenirea planseului AV determina o crestere usoara a presiunii. unda v = flebograma, ce indica o noua crestere a volumui venelor mari prin usoara staza venoasa. in V ramane o cantitate de sange neevacuata: volum restant : ~ 30-50% din volumul total (telediastolic) ~ 50-70 ml sange la adultul sanatos. Relaxarea izotonica se produce cand presiunea intraventriculara scade si presiunea intraatriala creste. in momentul in care se atinge varful undei v atriale, cele 2 presiuni se intersecteaza: presiunea intraventriculara scade sub nivelul celei intraatriale. valvele AV se deschid si incepe curgerea sangelui din A in V umplerea ce se realizeaza in 2 etape (0.30 s). umplerea rapida : 0.11s sangele acumulat in atrii curge rapid in ventriculele relaxate. presiunea intraatriala scade rapid iar aspirarea sangelui in V determina o noua scadere a volumului venos: unda y flebograma. presiunea intraventriculara creste pe masura ce are loc umplerea cu sange. umplerea lenta : diastaza 0.19s. incepe din momentul in care presiunea din AV s-a egalizat si dureaza pana la o noua sistola atriala. influxul de sange in cavitatea comuna AV este foarte lent, presiunea si volumul ramanand practic constant (diastazis). Fiziologic, sistola ventriculara incepe cu inchiderea valvelor AV si se termina cu deschiderea valvelor AV. Clinic, deschiderea valvelor AV nu se poate depista, de aceea pentru clinicieni sistola ventriculara reprezinta intervalul de timp dintre inchiderea valvelor AV (ZG I) si inchiderea valvelor sigmoide (ZG II). Evenimentele ciclului cardiac sunt similare in inima dreapta si stanga, dar putin asincrone: sistola AD precede sistola AS sistola VD incepe dupa sistola VS (valva tricuspida se inchide dupa cea mitrala)

contractia izovolumetrica dreapta (0.03s) dureaza mai putin decat cea stanga (0.05 s) din cauza presiunea mai reduse => deschiderea pulmonarei se face inaintea aortei faza de ejectie a VD este mai lunga decat a VS => inchiderea valvelor sigmoide pulmonare intarzie fata de cea aortica, fenomen evidentiat mai des in inspiratie Sistola + diastola = 0.80-0.88 s la 75 c / min

Frecventa cardiaca
variaza in functie de specia animalului: exista o proportionalitate intre intensitatea proceselor metabolice si frecventa batailor cardiace: elefant: 30 c/min; soarece: 500 c/min adult: 70-80 c/min Variatiile frecventei cardicace: Bradicardie (scaderea frecventei cardiace): la sportivii bine antrenati : 60c/min in somn, clinostatism cu 10 c/min mai putin decat in ortostatism patologica: hipotiroidism Tahicardie (cresterea frecventei cardiace) : in efort fizic intens: 120-140 c/min si istovitor: 180-200 c/min emotii (adrenalina) perioada digestive patologica: hipertiroidism, febra, insuficienta cardiaca hemodinamica

Zgomotele cardiace
In cursul activitatii mecanice a inimii sunt generate zgomote a caror succesiune in timp constituie revolutia cardiaca acustica (clinica). Cu urechea libera se percep 2 zgomote: zg I- lung cu tonalitate mai joasa, zg II- scurt, mai inalt: sunt despartite de o pauza mica intre zg I si II, si mare intre zg II si urmatorul zg I zgomotele cardiace se pot inregistra in grafica se numeste fonocardiograma - pune in evidenta zgomote ce nu pot fi auzite sensibiltatea urechii umane: 20-16000c/s zona cuvintelor vorbite cuprinde vibratii intre 1000- 2000 c/s: receptivitatea maxima Cauza zgomotelor cardiace: vibratia valvelor imediat dupa inchiderea lor vibratia sangelui adiacent vibratia peretilor cardiaci si a vaselor

Zgomotul I : este sistolic durata: 0.10-0.16 s lungimea cu tonalitate joasa vibratii initiale: 35-45 c/s si finale: 120 c/s sincron cu debutul sistolei ventriculare determinat de 4 factori: o contractia brusca izovolumetrica -> determina vibratia sangelui unda de sange ce se indreapta spre atrii dar se loveste de valva AV ce intra in vibratie o reverberatia sangelui intre valvele supradestinse AV si perete V (reflexia repetata): fixarea cu o agrafa a valvelor AV-> disparitia Zg I o deschiderea valvelor sigmoide: vibratia peretilor aortei si a pulmonarei - la inceputul ejectiei o turbulenta sangelui ce se scurge rapid prin aorta ascendenta si artera pulmonara la debutul ejectiei. Zgomotul I - produs de valva bicuspida => intensitatea maxima la varful inimii (spatial V intercostal stang, in dreptul liniei medioclaviculare). - produs de valva tricuspida => intensitatea maxima in spatial IV intercostal stang, parasternal. Intensitatea zg I creste in efortul fizic si scade in insuficienta cardiaca.

Zgomotul II marcheaza inceputul diastolei V durata: 0.08-0.11 s scurt si ascutit frecventa: 70 150 c/s. determinat de 2 factori: o inchiderea valvelor sigmoide aortei si a pulmonarei la sfarsitul sistolei vibratia valvelor sigmoide si a peretilor arteriali. o reverberatia sangelui intre valve si peretele arterial. inchiderea valvelor sigmoide si intinderea elastica a acestora de catre unda retrograde => ricosarea sangelui spre peretele arterial si de aici pe valve. cand inchiderea valvelor sigmoide nu se face simultan, zg II persista un timp mai indelungat. dedublarea fiziologica a zg II copii, adolescenti - in inspiratie. afluxul venos marit => prelungeste faza de ejectie a VD. Intensitate maxima: pentru aorta- spatiul II intercostal drept, pentru artera pulmonara- spatial II intercostal stang in apropierea sternului Intensitatea zg II aortic: creste in HTA. Intensitatea zg II pulmonar: creste in hipertensiunea din mica circulatie. Zgomotul III diastolic, dupa umplerea rapida

apare la tineri cu perete toracic subtire - la varful inimii se intensifica la marirea afluxului sangvin : efort fizic, pozitie orizontala determinat de vibratia valvelor AV si a peretilor AV la incetinirea brusca a curgerii sangelui, in momentul trecerii de la umplerea rapida la diastazis. se evidentiaza usor pe fonocardiograma.

Zgomote cardiace patologice

Zgomotul IV patologic atrial, sincron cu sistola atriala frecventa: 20c/s nu se inregistreaza pe fonocardiograma coincide cu unda P- EKG este produs de un atriu hipertrofiat. Sufluri inlocuieste zg in conditii patologice au vibratii mai frecvente (800c/s) si dureaza mai mult decat zg normale se instaleaza si dispar treptat determinate de: cresterea vitezei sangvine prin transformarea curgerii laminare in curgere turbulenta trecerea sangelui prin orifcii ingustate apar in: o hipertiroidism- viteza de circulatie sangvina este crescuta o reumatism, sifilis, ateroscleroza => lezarea valvelor AV sau sigmoide, ce determina reducerea diametrului orificiului valvular. o insuficienta valvulara(valve distruse): valvele nu inchid complet orificiul => sangele trece in directia nefiziologica => suflu fin, aspirativ o stenoza valvulara: suflu dur, uruitor; valvulele nu se deschid suficient (valve alipite).

Socul apexian
= senzatia de izbitura ce se percepe in zona varfului inimii in sistola ventriculara, ce apare datorita modificarilor de forma, consistenta, pozitie a inimii. in diastola inima seamana cu un con flasc ce se sprijina pe peretele toracic inima este moale la unele personae culcate pe torace ramane urma coastelor pe suprafata ei in sistola inima: sferica, globuloasa consistenta: cartilaginoasa

sufera schimbari de pozitie se torsioneaza de la stg la dr , dinspre posterior spre anterior, aducand VS in raport cu peretele toracic Socul apexian se poate inregistra cu ajutorul unei capsule Marey aplicate in spatiul V intercostal stang pe linia mdeio-claviculara.

Debitul cardiac (minut-volumul inimii)

= vol.de sange aruncat in mica sau marea circulatie de un ventricul intr-un minut. Debitul cardiac al celor 2 ventriculi este egal. Pot aparea diferente pt. scurte perioade de timp. Ex: aflux venos in inima dreapta ~ echilibrarea are loc prin mecanismul intrinsec al lui Starling. Cunoscand vol.sistolic (70-80 ml) si frecv.card. pe minut (70 c/min), se poate afla debitul cardiac DC = 5 5,5 l/min indexul cardiac = DC raportat la suprafata corpului: 3 3,2 l/m2/min Masurarea DC a) Metode directe la animale Cardiograf ~ determina vol.bataie (vol.sistolic) cunoscand frecv. card. Se calculeaza DC = vol.sistolic x frecv.card. Debimetru electromagnetic sau ultrasonic ~ atasat in jurul arterei pulmonare sau aortei ascendente (in acest caz se determina debitul sistemic debitul coronarian). b) Metode indirecte la om Metoda lui Fick substante trasoare Principiul lui Fick cantitatea de subst. trasoare preluata de un organ (sau organism) in unitatea de timp este egala cu concentratia subst. respective in sangele arterial minus conc. ei in sangele venos (diferenta arterio-venoasa) inmultita cu debitul sanguin (DS).

DS = (cantitatea de subst. preluata/min) / (diferenta arterio-venoasa) Daca se foloseste O2 : DS = (consumul de O2/min) / (diferenta arterio-venoasa O2/l) consumul de O2/min se stabileste usor = 250 ml/min diferenta aterio-venoasa a O2 se stabileste mai greu: o sg.arterial se preia sg.arterial sub parafina pt. a nu se oxigena si a nu se pierde CO2; concentratia O2 = 190 ml% o sg.venos trebuie preluat sg.venos provenit din toate teritoriile: sg. din vena cava sup.,VCI,sinusul coronarian are grade diferite de oxigenare. Amestecul celor 3 curente incepe in VD si devine omgen in artera pulmonara => de aici se preia sg. prin cateterism; in repaus conc.O2 = 140 ml%. DC = 250/(190-140) = 250/50 = 5 l/min Dezavantajele metodei:

prin pregatirea cateterismului se provoaca stari emotionale care prin adrenalina determina DC. Metoda nu se aplica in efort fizic fiind periculoasa deoarece cateterismul produce o fibrilatie ventriculara fatala. Cu toate acestea metoda lui Fick ramane procedeul de referinta pt. masurarea DC. Metoda dilutiilor colorantilor introducerea brusca intra-venoasa a unui colorant ce fixeaza instantaneu pe proteinele sanguine si care nu dispare rapid din circulatie coloranti folositi : ~ albastru Evans (T1 824) ~ verde de indocianina ~ izotopi radioactivi (RISA) Din membrul opus se recolteaza sg.arterial din 2 in 2 secunde, apreciindu-se concentratia colorantului. Se reprezinta grafic variatia conc. colorantului in functie de timp Colorantul nu apare imediat dupa injectare in partea opusa apare mai tarziu si conc. lui treptat dupa un timp conc. urmata de o noua explicata prin recircularea colorantului. DC se calculeaza in functie de suprafata delimitata de curba de dilutie a colorantului: o suprafata mica denota un DC mare o suprafata mare denota un DC scazut din cauza diluarii lente a trasorului Deoarece curba nu revine la 0, pt.extrapolare se prelungeste curba pana intalneste abscisa. DC = [mg colorant injectat*60 sec] / [conc. medie a colorantului/ml sange*durata primului pasaj] Avantaje: se poate face si fara recolate de sange aplicandu-se un oximetru pe lobul urechii: colorantul impresioneaza fotocelula oximetrului, iar variatiile de conc. se pot inregistra. se utilizeaza in diagnosticarea bolilor cardiovasculare congenitale sau castigate. comunicarile interatriale si interventriculare permit colorantului diverse scurtcircuite ce apar pe panta ascendenta a curbei de dilutie sub forma unor deflexiuni suplimentare. Variatiile DC Variatii fiziologice: in functie de sex ~ la femei este cu 10% mai mic in functie de varsta ~ la 10 anivaloare maxima 4 l/m2/min ~ la 80 ani 2,4 l/m2/min A.Cresteri fiziologice ale DC DC are loc in paralel cu intensificarea proceselor metabolicecu cat metabolismul este mai ridicat cu atat apare un DC mai mare. Cele 2 curbe a DC si a consumlui de O2 merg in paralel.

1) efort fizic

moderat DC la 7-10 l/min intens DC = 20-30 l/min istovitor, la persoane antrenate DC = 35 l/min In timpul efortului fizic: DC consumul de O2/min, ce ajunge de la 250ml/min la 5,5 l/min diferenta arterio-venoasa, putand ajunge de la 50 ml/min in repaus, la 140 ml/min coeficientul de utilizare a O2 la nivel tisular = factor de protectie pt. activitatea cardiaca. DC in efort este controlata de mecanisme: a) nervoase foarte prompte b) umorale vechi dpdv filogenetic si care intervin mai lent a) nervoase: actioneaza cu anticipatie in modificarea DC ex. alergatorii la care li se da startul dar sunt opriti le DC desi nu au alergat scoarta cerebralahipotalamus (impulsuri simpatico-adrenergice): o frecv.card. o forta de contractie a inimii o vasoconstrictie in teritoriile ce depoziteaza sangele => afluxul venos spre inima scoarta cerebrala (nervi simpatici adrenergici)musculatura scheletica ~ ~ vasodilatatie => intoarcerea venoasa Vasodilatatia in muschiul ce se contracta = cel mai important factor care determina DC in efort. b) umorale: In musculatura activa se intensifica metabolismul (odata cu efortul fizic), formandu-se numerosi cataboliti: acid lactic, acid piruvic, CO2 ce actioneaza: direct asupra capilarelor, determina dilatarea acestora indirect stimuleaza receptorii declansarea reflexului de nutritie a lui Hess vasodilatatie. Vasodolatatia asigura trecerea cu usurinta a sg. din sectorul arterial in cel venos, favorizand umplerea cavitatilor cardiace. Sg. ce spala musculatura in activitate antreneaza sper centrii nervosi cataboliti ce stimuleaza centrii adrenalino-secretori (hipotalamusul posterior),ce vor prelungi si amplifica efectul simpatic. La inceputul efortului fizic are loc si o contractie a musculaturii abdominale ce comprima marile rezervoare venoase din abdomen, reintoarcerea sg. spre inima. 2) digestie - DC cu 30% in primele 3 ore, explicabila prin: vasodilatatia tubului digestiv faciliteaza trecerea sg. din sectorul arterial in cel venos absorbtia de lichide, ce determina vol.sanguin 3) reactii de termoreglare - DC

expunerea la cald determina DC cu 30% la 30C prin vasodilatatie periferica expunerea la frig determina DC numai in faza frisonului termic ce intensifica activitatea musculara. 4) gravide:circulatia placentara determina vol.plasmatic afluxului venos => DC cu 30-40% incepand cu luna a 3-a. 5) emotii/ anxietate - DC cu 50-100% datorita secretiei de adrenalina 6) dupa transfuzii intoarcerea venoasa determina DC B.Scaderi fiziologice ale DC odata cu inaintarea in varsta! Variatii patologice: A. Cresteri : hipertiroidism febra

prin cresterea metabolismului.

fistule arterio-venoase ~ aflux venos marit anemie. B. Scaderi: hipotiroidism insuficienta cardiaca decompensata soc pericardite exudative pneumotorace.

Adaptarea inimii la solicitari:

Inima normala isi poate modifica activitatea in limite foarte largi: DC repaus = 5l/min. DC efort = 35 l/min (de 5 7 ori mai mare).

Mecanismele intrinseci de adaptare a activitatii cardiaca

Studiate de Otto-Frank pe inima de broasca si de Ernest Starling modelul experimental: Preparatul cardiopulmonar - caine anesteziat cutia toracica deschisa - respiratie artificiala deoarece plamanul se colabeaza si respiratia trebuie asistata - marea circulatie inlocuita cu un sistem de tuburi ce se introduce in aorta, conectate cu un manometru de mercur. - pe traiectul tuburilor se afla un dispozitiv ce mimeaza respiratia - periferic- intr-un tub rigid de sticla se afla un tub de cauciuc cu calibru ce poate fi modificat prin insuflare de aer in sistem - curgerea sacadata se transforma in continua datorita unui dispozitiv ce reduce oscilatiile de presiune. - sangele este incalzit la 370C intr-un rezervor mobil pe verticala

 ridicarea rezervorului aflux venos in inima dreapa coborarea rezervorului aflux venos in inima dreapta - circulatia cerebrala intrerupta SNC necrozat inima nu mai este inervata si volumul cardiac se masoara cu cardiograf fixat pe santul AV a) Cresterea postsarcinii ( presiunii in aorta) presiunii in aorta de la 80 la 160 mmHg (afluxul venos este constant) obliga inima la un lucru mecanic de 2 ori mai mare. inima nu arunca imediat in circulatie toata cantitatea de sange pe care o primeste in ventriculul stang se acumuleaza o rezerva de sange intinde fibrele miocardului forta de contractie. la 10-15 sec se restabileste un nou echilibru ex: la presiunea medie de 93 mmHg inima arunca 10 ml de sange in aorta; creste rezistenta de curgere la 130 mmHg : - in prima sistola ventriculul stang arunca 3 ml din 10 in ventricul raman 7 ml - in a doua sistola , mai puternica arunca 8 ml , raman 7+2=9 ml - in a treia sistola: rezerva de sange = 9 ml; Vs arunca 10 ml. rezerva de sange intraventricular se mentine cat timp presiunea aortica este mare. b) Cresterea presarcinii ( aflux venos) ridicarea rezervorului mobil aflux venos daca presiunea aortica e constanta toata cantitatea de sange sosita la inima este expulzata in 10-15 sec dupa cresterea afluxului venos primele contractii nu reusesc sa impinga in circulatie toata cantitatea de sange in inima se acumuleaza o rezerva de sange destinde cavitatile cardiace forta de contractie a fibrelor miocardului ce va reusi sa pompeze autonom excesul de sange in artere. cresterea fortei de contractie se explica prin situarea filamentelor de actina si miozina intr-o pozitie de interdigitatie optima pentru contractie. Legea lui Frank Starling (legea inimii): Musculatura cardiaca se contracta cu o forta direct proportionala cu lungimea initiala a fibrelor miocardului. Cu cat umplerea in diastola se face mai bine cu atat inima pompeaza o cantitate mai mare de sange in aorta si pulmonara. Sarnoff, prin studii pe inima izolataa observat ca in miocard condumul de O 2 creste mai repede la marirea rezistentei periferice decat la un aflux venos marit. La un bolnav cardiac, reactiile de furie care accelereaza ritmul cardiac si maresc presiunea arteriala, sunt mai daunatoare decat efortul fizic moderat in care creste afluxul venos modificand prea putin lucrul inimii. Adaptarea inimii prin mecanisme intrinseci este importanta in: 1. echilibrarea volumului sistolic din ventricule

cand ventriculul drept arunca in circulatia mica un volum sistolic mai mare decat ventriculul drept sangele se acumuleaza in mica circulatie - afluxul venos crescut determina o destindere a musculaturii ventriculului stang si evacuarea in marea circulatie a intregii cantitati de sange primit 2. pacientii cu transplant de inima se adapteaza la efort prin mecanismul Frank Starling, cu toate ca inima transplantata nu e inervata ; reactia de adaptare apare insa tardiv si are amplitudine mica. 3. transfuziile de sange la persoanele sanatoase cu SNV blocat medicamentos se insotesc de cresterea debitului cardiac prin intrarea in joc a mecanismelor intrinseci de adaptare. 4. trecerea din clino- in ortostatism determina acumularea sangelui in zonele declive ale organismului si scaderea afluxului venos (efect daunator chiar); aici intervin si alte mecanisme de intretinere a debitului cardiac.

Mecanisme extrinseci de adaptare a activitatii cardiace

Adaptarea inimii la solicitari se produce si prin mecanisme extrinseci (nervoase, umorale);fara interventia mecanismelor extrinseci (nervoase), debitul cardiac poate creste doar de 2-3 ori. Gollwitzer-Meier (1938) preparat cardiopulmonar cu inervatia pastrata: capul animalului experimental a fost intercalat in circulatia carotido-jugulara a unui animal donator: a) presiunii arteriale => frecventei cardiace indusa prin mecanisme nervoase. b) afluxului venos => frecventei cardiace. Din experimentele lui Frank-Starling rezulta ca adaptarea la efortul fizic se produce printr-o dilatare a inimii. Zunz (1914)radiografierea inimii in effort-volumul inimii in efort se reduce, iar angiocardiografia a confirmat aceste rezultate. Pe inima proaspata de cadavru s-a stabilit ca volumul de sange din ventricul depaseste volumul sistolic si ca volumul de sange din atrii este mai mare cel din ventriculul corespunzator, ceea ce asigura o umplere completa a ventriculului: AS 140 ml VS 120 ml AD 163 ml VD 137 ml Volumele ventriculare de sange 1. Volumul diastolic final (volumul telediastolic) - la sfarsitul diastolei intr-un ventricul la o persoana sanatoasa in ortostatism: persoane neantrenate = 130 ml persoane antrenate = 190 ml 2. Volumul sistolic (volum bataie) - ejectat cu fiecare sistola 70-80 ml (65% din volumul diastolic final)

3. Volum sistolic final (50-60 ml): - volum sistolic de rezerva = 30 ml poate fi mobilizat total - volum rezidual = 10-30 ml intre muschii papilari nu poate fi ejectat nici de contractiile foarte puternice 4. Volum diastolic de rezerva - cantitatea maxima de sange pe care inima o poate primi in plus fata de fluxul diastolic normal. - reprezinta potentiala a vol.diastolic prin care inima poate sa se adapteze in conditii fiziologice - in conditiile unui aflux venos ~ reprezinta 150-180 ml la sfarsitul diastolei, ce se asociaza cu o a vol.sistolic a) clinostatism: vol.diastolic final, vol.sistolic, debit cardiac frecventa cardiaca vol. de sange depozitat in torace (in mica ciruclatie) cu 400 ml b) ortostatism: vol.ventricular, vol.sistolic frecventa cardiaca Inima se adapteaza prin vol.sistolic, mobilizarea in circulatie a vol.sistolic de rezerva si destinderea diastolica mai puternica ce favorizeaza contractiile prin mecanismul descris de Frank-Starling. efort moderat : neantrenati: ~ in pozitie culcata debitul cardiac mai ales pe seama tahicardiei ~ in picioare vol.sistolic + frecventei cardiace antrenati sau persoane cu hipertrofie cardiaca patologica ~ reducerea umbrei cardiace fata de repaus ~vol.sistolic, usor frecv.card.~debitul cardiac Fractiunea ejectata indicator pretios a starii functionale a inimii reprezinta raportul dintre vol.sistolic si vol.diast.final in efort fizic, fractiunea ejectata a VS pana la 80% in insuficienta cardiaca ~ fractiunea ejectata a VS sub 50%.

Adaptarea de durata a inimii la efort

Se face prin modificari structurale: hipertrofia miocardica. Fibre miocardice ~ nr. ramane constant ~ volumul: diametru mediu neantrenati 15 m antrenati 25-30 m miofibrile). ~ lungimea prin adaugarea de noi sarcomere.

(apar

noi

Greutatea inimii la sportivii antrenati ajunge la 500-1000 g La adult : fiecare fibra miocardica e insotita de un capilar inima hipertrofiata nr. capilarelor nu se schimba La copil: 1 capilar la 4-5 fibre miocardice ~ explica oboseala mai rapida a copiilor la efort. In inima hipertrofiata capacitatea ventriculara mai mare~vol.diastolic final = 190 ml putere de contractie mai mare vol.bataie = 100 ml ritm = 50-60 c/min Ingrosarea fibrelor miocardice distanta capilar-interiorul celulei => aprovizionarea inadecvata cu O2. Hipertrofia influenteaza nefavorabil procesele Ca2+ dependente: cuplarea excitatiei cu contractia prelungirea acestor stari patologice determina aparitia insuficientei cardiace. Hipertrofia miocardica ~ realizata de unii hormoni: STH, TSH, h.sexuali.

Inervatia inimii
Inima este un organ autonom capabil sa-si continue activitatea in afara organismului. Are o bogata inervatie vegatativa care adapteaza prompt contractiile cardiace la necesitatile organismului Nervii cardiaci: efectori senzitivi modifica ritmul cardiac forta de contracrie a inimii Se impart in nervi : parasimpatici- cardioinhibitori simpatici cardioacceleratori. Nervii cardioinhibitori fibrele PS provin din trunchiul vagal Origine: - nucleul dorsal al vagului din bulb, situate in planseul ventricului IV. Fibrele cardiace ale vagului se desprind din trunchiul vagal principal, in regiunea cervicala intre locul de origine a nervului laringeu superior si inferior. Aceste fibre se amesteca cu fibrele simpatice formand plexul cardiac, ce patrunde in musculatura inimii. Aici fac sinapsa cu neuronii postganglionari ale caror fibre se termina sub forma de inele sau butoni pe fibrele - excitoconductoare - miocardice atriale. Cateva fibre vagale ajung si in: - ventricul

Nervii efectori ai inimii:

- arterele coronare. Nervul vag stang stimulat cu un curent slab intarziere in conducerea AV EKG prelungit intervalul PQ peste 0,20 s pana la 0,50 s puternic bloc AV complet (gradul III). Nervul vag drept stimulat cu un curent: slab la capatul periferic => frecventa. puternic => inima se opreste in diastola datorita unei hiperpolarizari a nodulului sinoatrial cu disparitia depolarizarii lente diastolice; dupa 4-10 sec inima isi reia contractiile cu un ritm mai rar (desi stimularea vagala continua) fenomen numit ,,vagus escape (scapare de sub influenta vagala).Explicatie: intoarcerea venoasa crecuta umplerea marita a inimii ce pune in joc mecanismul de adaptate intrinsec a lui Starling are loc si intrarea in activitate a focarelor secundare de automatism.

Nervii cardioacceleratori Origine: in neuronii din coarnele laterale ale maduvei toracale T 2 -T 6. Prelungirea periferica a neuronilor paraseste maduva spinarii prin radacina anterioara a nervului spinal, iar prin ramura comunicanta alba patrunde in lantul ganglionulor simpatici, unde face sinapsa cu fibrele postganglionare. Cele mai multe sinapse sunt situate in ganglionul stelat (format din ganglionul cervical inferior si primul ganglion toracic) si ganglionul cervical mijlociu. Fibrele postganglionare trec prin ramura comunicanta cenusie in nervii cardiaci superiori, mijlocii, inferiori ce alcatuiesc plexul cardiac din jurul marilor vase, terminandu-se difuz in inima (in atrii si ventricule). Stimularea capatului periferic a nervilor simpatici: frecventa cardiaca forta de contractie a inimii. Transmiterea impulsului vagal si simpatic Se realizeaza prin intermediul mediatorilor vegetativi ce actioneaza pe zona receptoare de pe membrana celulei contractile. 1. Receptori colinergici: de tip muscarinic excitati de acetilcolina si muscarina (alcaloid toxic extras din ciuperca Amanita muscaria). Reactia colinergica: - foarte rapida (acetilcolina foarte difuzubila) - dureaza putin (acetilcolina distrusa rapid de colinesteraza) - frecventa cardiaca - amplitudinea contractiilor. 2. Receptori adrenergici - putine efecte cardiace - stimularea lor vasodilatatie pronuntata periferica. 1 - frecventa cardiaca - forta de contractie a inimii vasoconstrictie coronariana.

 2 - receptori vasculari si bronsici

- mai putin sensibili la noradrenalina - activati de adrenalina.

NA pe 1

determina

activarea adenilatciclazei permeabilitatea pt Ca2+ mobilizeaza Ca2+ din reticulul sarcoplasmic

ATP

3,5 cAMP 3,5 cAMP

fosfotilaza b (inactiva)

fosforilaza a (activa)

Ca2+ intracelular surplusului de energie Reactia simpatica: - mai tardiva (NA difuzeaza mai greu in tesuturi) - dureaza mai mult (inlaturarea NA presupune mai multe mecanisme: captarea NA in terminatiile nervoase, degradarea Na in circulatie ) Fibrele simpatice descarca impulsuri cu un ritm rar, continuu, ce mentine forta de contractie ventriculara cu 20% peste puterea de contractie a unei inimi cu simpaticul blocat. Stimularea maxima a simpaticului fortei de contracte cu 100% fata de normal. Glucagonul forta de contractie a inimii prin activarea adenilatciclazei, dar nu prin intermediul receptorilor . Extirparea ganglionului stelat frecventa cardiaca, deci exista o actiune tonica simpatica . La om blocarea medicamentoasa a sistemului simpatic (cu -blocante ) si a sistemului vagal (cu atropina) schimba frecventa cardiaca la 100 -110 c/ min. = frecventa cardiaca ideopatica proprie nodulului SA. Fibrele vagale au un efect negativ asupra proprietatilor functionale ale miocardului scade ritmul si forta de contractie ventriculara cu 30 %. Centrii cardioinhibitori din bulb descarca impulsuri transmise pe calea nervilor vagi ce deprima inima . La om blocarea cu atropina frecventa cardiaca la 180 c/min. Diferenta de la 70 c/min. la 180 c/min reprezinta tonusul vagal(110c/min.).

G-1-P elibereaza un plus de energie explica de ce actiunea simpaticului e inotrop pozitiva glicogen

Nervii senzitivi ai inimii

Aduc la etajele superioare ale SNC imulsuri de la inima prin nervii senzitivi simpatici si parasimpatici .

Nervii senzitivi parasimpatici.: 1. fibre ce intra in constitutia vagului - origine: neuroni din ganglionul jugular si plexiform celulele acestor ganglioni sunt pseudounipolare. - prelungirea - periferica in zona crosei aortei - centrala (mediate de acidul glutamic) se termina in nucleul tractului solitar din apropierea ariei postrema (nucleul senzitiv al nervilor IX si X). - din nucleul tractului solitar se stabilesc legaturi cu : - nucleul dorsal al vagului - centrul vasomotor din zona ventro-laterala a bulbului (printr-un neuron inhibitor). 2. fibre anexate nervului glosofaringian IX (intra in constitutia nervului Hering). - origine: ganglionul lui Andersch de pe traiectul nervului IX - prelungirea periferica inerveaza bifurcatia carotidei comune - centrala ajunge in nucleul tractului solitar facand conexiuni cu aceleasi structuri ca si fibrele senzitive vagale. - stimularea capatului - central - ritmul cardiac si presiunea arteriala - periferic ramane fara raspuns. centrii bulbari impulsuri parasimpatice fibre eferente vagale inima => pt. ca efectele inhibitorii parasimpatice sa persiste trebuie sa ramana intact unul dintre vagi. Nervi senzitivi simpatici: - traiect similar cu fibrele efectoare - origine : ganglionul spinal - transmit semnalele algice din miocard (generate mai ales de ischemia miocardului). - semnalele ajung prin radacina posterioara la coarnele posterioare ale nervului spinal - aici are loc sinapsa cu un neuron senzorial somatic la care ajung prin convergenta si alte aferente. - impulsurile dureroase miocardice se refera nu la miocard ci la zona senzoriala metamerica cutanata si pot fi raportate daca sinapsa a avut loc cu: - fibrele senzoriale ale nervului cubital ultimele 2 degete - alti neuroni senzitivi ai plexului brahial retrosternal - neuroni senzitivi ai trigemenului mandibular. - in trecut o metoda de tratament a anginei pectorale consta in extirparea ganglionului stelat (indepartarea cailor senzitive simpatice).

Rolul zonelor reflexogene in activitatea cardiaca

Zone reflexogene = structuri neuro-vasculare bogate in tesut elastic si elemente nervoase baro- si chemo- sensibile cu sensibilitate maxima la variatii de presiune, intindere sau compozitie chimica a sangelui, situate la nivelul vaselor mari de la baza cordului si gatului. 1) Zona reflexogena sinocarotidiana exista 2 tipuri de receptori: - baroreceptori sensibili la presiune - chemoreceptori sensibili la compozitia chimica a sangelui Deasupra bifurcatiei carotidei comune, pe carotida interna se afla o portiune sub forma de bulb = sinus carotidian. Baroreceptori: artera carotida interna are o medie mai subtire decat restul vaselor localizati in medie si adventitia vasului sunt terminatii butonate sau rasucite ale unor fibre mielinice foarte ramificate, ce seamana cu corpusculii tendinosi Golgi.

Destinderea peretilor arteriali stimularea baroreceptorilor impulsul este condus prin nervul Hering la nucleul tractului solitar centrul cardioinhibitor dorsal al vagului frecventa cardiaca Prin stimularea neuronilor inhibitori de asociatie se obtine deprimarea centrilor vasomotori bulbari : - vasodilatatie - hipotensiune Distrugerea experimentala a nucleului tractului solitar hipertensiune fulminanta foarte ridicata (HTA neurogenica) moartea animalului prin insuficienta cardiaca. Baroreceptorii sinocarotidieni sunt mai sensibili la presiunea pulsatila decat la cea stagnanta. In nervul Hering apar descarcari de impulsuri la presiuni arteriale cuprinse intre 60-180 mmHg baroreceptorii sunt mai sensibili intre aceste limite de presiune. In 1-2 zile baroreceptorii sinusali sufera un process de adaptare deci nu au importanta in reglarea de lunga durata a presiunii arteriale. Comprimarea carotidelor deasupra bifurcatiei: - brusca a presiuni arteriale cu ~ 20 mmHg - frecventei cardiace metoda utilizata in tahicardie peroxistica atriala - la varstnici comprimarea carotidelor sclerozate determina un raspuns puternic oprirea inimii, dar prin fenomenul ,,vagus escape inima isi reia contractiile Comprimarea carotidelor commune nu se mai transmit impulsuri prin nervul Hering spre centrii cardioinhibitori tonusul acestor centrii tonusului simpatic; presiunii arteriale; ritmului cardiac

Chemoreceptorii: Corpusculul (glomusul) carotidian formatiune vasculara (2 mg) situate in zona bifurcatiei sinocarotidiene, capilare fenestrate provenite din ramificatiile arterei faringiene sau occipitale organul cel mai vascularizat (primeste 2000 ml sange/ 100 gr tesut/ min) receptori sensibili la compozitia sangelui ( O 2 ; CO 2 ) adapteaza circulatia in raport cu gradul de aeratie a sangelui arterial. concentratiei O 2 ritmului descarcator in nervii carotidieni presiunii arteriale sub 80 mmHg aportul de O 2 in glomus, intarzie p O 2 arterial intre 30-60 mmHg indepartearea CO 2 si H+ (ce vor excita chemoreceptorii) Sensibilitatea la hipoxie a chemoreceptorilor scade cu timpul mai ales cand stimulul hipoxic e cronic (ex: adaptarea la altitudine). Denervarea zonelor carotidiene aboleste raspandirea hiperventilator produs de hipoxie: . presiunii partiale a CO 2 strimularea chemoreceptorilor sinocarotidieni acumularea H+ in sange, pH determina : reactii respiratorii accentuate hiperventilatie reactii cardiovasculare: tahicardie, vasoconstrictie cu HTA. Reflexele sinocarotidiene reprezinta mecanisme de siguranta ce contrabalanseaza variatiile de presiune din circulatia generala intretinand o irigatie constanta a creierului. Mecanismele traducerii stimulilor chimici in potentiale de actiune in chemoreceptorii sinocarotidieni nu sunt elucidate. Unele medicamente (labelina, 5- hidroxitriptamina) stimuleaza chemoreceptorii. 2) Zona reflexogena cardioaortica - in zona crosei aortei - cuprinde baroreceptori si chemoreceptori Baroreceptori: inactivi la presiuni normale raspuns la presiuni cu 30 mmHg mai mari decat receptorii sinocarotidieni se adapteaza in 1-2 zile. Chemoreceptorii: se gasesc in corpusculul aortic sunt stimulati la fel ca cei din zona carotidiana, prin modificarea concentratiei O 2 si CO 2

Reflexele sinocarotidiene si cardioaortice intervin in: a) trecerea din clino- in ortostatism

- sangele ramane in partile de clive presiunea arteriala din sinusul carotidian frecventa cardiaca si presiune arteriala (cainii cu zona sinocarotidiana denervata isi pierd cunostiinta la trecerea brusca in ortostatism datorita circulatiei centrale insuficiente) - baroreceptorii au rol esential in inlaturarea efectelor gravitatiei asupra circulatiei b) in compensarea hemoragiilor - blocarea celor 4 nervi senzitivi ai zonei reflexogene determina moartea animalului cand se pierde 10% dion volumul sangelui; animalele normale suporta pierderea de 35-40%. c) in mentinerea constanta a presiunii arteriale zonele reflexogene sunt considerate zone tampon - sectionarea celor 4 nervi senzitivi (2 vagi si 2 Heringi) hipertensiune de defrenare reactie hipertensiva definitiva, instabila. - presiune arteriala 200-300 mmHg prezinta oscilatii mari de presiune. 3) Zona atriala in peretii atriale exista 2 tipuri de receptori: receptori tip A: activati in sistola atriala activarea lor determina intensificarea descarcarilor simpatice intervin in situatii deosebite: - infuzia rapida intravenoasa a unei mari cantitati de lichide provoaca tahicardie in excitarea receptorilor atriali, fenomen numit reflex Bainbridge: aflux venos marit intinde nodulul sinoatrial frecventa cardiaca explicata printr-o reactie ce poate fi abolita prin sectionarea nervilor vagi fenomenul Bainbridge previne acumularea sangelui in vene, atrii, circulatia pulmonara ; - imponderabilitate: sangele se deplaseaza dinspre membrele inferioare spre torace si cap determinand o crestere a afluxului venos: datorita modificarilor de repartitie sangele apare o senzatie de plenitudine in cap prin distensia vaselor gatului. Inhibarea secretiei de ADH diureza si volumul sangelui intratoracic revine la normal receptori de tip B: stimulati de distensia pasiva a peretelui atrial determina: - usoara dilatatie reflexa a arteriolelor periferice cu presiunii arteriale; sangele trece rapid din arteriole in capilare presiunii intracapilare si realizeaza un transfer marit de lichide din sange tesuturi - dilatatie reflexa a arteriolelor aferente glomerulare filtrarii glomerulare impulsurile de la receptorii B sunt transmise de la nucleul tractului solitar la hipotalamus, care inhiba secretia de ADH deci reabsorbitia apei diureza inlaturand distensia atriala si venoasa ce au cauzat stimularea receptorilor B, controleaza permanent volumul vascular.

4) Zona coronariana prezinta chemoreflexul coronarian Bezold-Jarisch

injectarea de veratrina, serotonina, nicotina i.v. in artera coronara dreapta si stanga la pisica (la caine numai in stanga) sau in sacul perocardic produce: - hipotensiune - bradicardie - apnee. raspunsuri asemanatoare se produc si la prostaglandine si bradikinina eliberata in miocard in timpul hipoxiei. reflexul este declansat de excitarea unor chemoreceptori miocardici si poate fi suprimat prin sectionarea nervului vag. in infarctul miocardic eliberarea substantelor din zona necrozata hipotensiune, bradicardie.

5) Zona trigeminala inhalarea de cloroform sau eter reflex depresor oprirea inimii in diastola impulsul provine din zona supraglotica inervata de nervul trigemen; substantele iritante ajunse in zona subglotica tahicardie comprimarea globilor oculari stimuleaza centrii bulbari cardioinhibitori prin intermediul nervului trigemen rezulta bradicardie

Nutritia inimii
Irigatia
Circulatia coronara Particularitati morfologice: 2 artere coronare, care pleaca din aorta imediat deasupra valvelor sigmoide. artera coronara stg.iriga partea anterioara si laterala a VS artera coronara dr.se ramifica in VD si regiunea posterioara a VS in 50% din cazuri circula mai mult sange in artera coronara dr. Capilare: muschiul cardiac 2500 capilare/mm2 (muschiul scheletic 400 capilare/mm2) raportul capilare/fibre = 1/1 la adult = 1/5 la copil Sangele venos - 75% ajunge in sinusul coronarian - provine din VS si mai putin din VD - restul de sg. venos se varsa fie in AD fie in venele Thebesiene Particularitati functionale : spre deosebire de alte teritorii, irigatia cordului se realizeaza in diastola deoarece activitatea sa contractila jeneaza propria perfuzie prin comprimarea vaselor coronare in sistola. adaptarea la suprasolicitari se face numai prin debitului sanguin local fara variatii ale extractiei O2 din sg. sau comutarii metabolismului spre temporar anaerob.

miocardul extrage din sg. arterial peste 70% din O 2 fixat pe Hb, de 3-7 ori mai mult ca in alte tesuturi. se pune intrebarea daca exista anastomoze intre cele 2 artere coronare, anastomoze ce ar permite suplinirea nutritiei fibrelor miocardice in conditiile obstructiei uneia dintre ele. anastomoze: intre ramurile mici de 20-250 m se largesc in procese inflamatorii sau ateromatoase ce reduc progresiv lumenul in obstructiile bruste ale arterelor coronare anastomozele nu se dilata imediat, ele ramanand rigide 8-12 ore, ca niste tevi

Masurarea debitului coronarian Metode: a) directe aplicarea unor debimetre pe vasele coronare b) indirecte protoxid de azot folosind principiul lui Fick radionuclizi 201Taliu, 99Tehnetiu ~ detectati cu ajutorul camerelor de scintilatie. Debit coronarian = 70-80 ml/100 mg miocard/min. la greutatea de 300g inima primeste 210-240 ml/min = 4-5% din debitul circulator in efort maximal ~ de 4-5 ori ajungand la 1000-1250 ml/min Factori ce influenteaza debitul coronarian: 1) fazele ciclului cardiac presiunea sistolo-diastolica de la nivelul locului de emergenta a aortei din cord afecteaza fluxul sanguin coronar atat in sistola cat si in diastola. in contractia izovolumetrica: presiunea in VS devine superioara celei din aorta comprima vasele coronare opreste circulatia coronara. Fluxul coronar la 0 sau chiar la 2 mmHg. Incetinirea circulatiei in sistola vasele coronare stangi sunt predispuse la leziuni ischemice, constituind sediul trombozelor. in contractia izotonica: diferenta mare de presiune dintre arterele coronare (120 mmHg) si AD (2 mmHg) debitul din artera coronara stanga artera cor.stg. 25% din fluxul sanguin in sistola ventriculara 75% din fluxul sanguin in diastola ventriculara artera cor.dr. iriga aproape in totalitate VD debiul coronarian drept este egal repartizat in sistola si diastola deoarece presiunea intraparietala este inferioara celei din aorta. 2) presiunea diastolica din aorta in colaps circulatia coronariana sufera 3) stenoza aortica musculatura ventriculara exercita o compresiune mai mare asupra arterei cor.stg., mai severa la pacientii cu stenoza aortica, deoarece contractiile inimii sunt mai puternice, pentru a invinge rezistenta mai mare a valvei stenozate => vasele intramurale sunt turtite => insuficienta coronariana. 4) rezistenta la curgere a vaselor coronare este modificata de: factori hemodinamici in insuficienta coronariana debitul coronarian se reduce datorita diferentei de presiune intre arterele coronare si AD, data de presiunii venoase si a presiunii in AD.

factori umorali o coronarodilatatori: hipoxiaare efecte coronarodilatatoare foarte prompte, crescand debitul coronarian de 300 de ori, actioneaza ~direct pe musculatura neteda coronariana ~indirect favorizeaza eliberarea de substante vasodilatatoare adenozina, ATP, AD adrenalina => debitul coronarian nitritii vasodilatatie prelungita in ramurile coronare mari, respectiv trecatoare in vasele mici. blocantii canalelor de Ca2+ (verapamil, nifedipin) coronarodilatatie H+, K+, CO 2 , bradichinina efecte coronarodilatatoare mai reduse. o coronaroconstrictori: vasopresina angiotensina II. factori nervosi simpaticul debitul coronarian prin: receptori adrenergici intensificarea arderilor ~determina aparitia catabolitilor ce produc o vasodiltatie cronariana parasimpaticul: asigura o inervatie redusa a arterelor coronare actiunea sa directa vasodilatatoare e neglijabila inhiba proprietatile functionale ale miocardului si reduce presiunea intramurala vascozitatea sangelui.

Metabolismul cardiac
are un pronuntat caracter aerob energia rezultata din reactiile biochimice:~se degaja sub forma de caldura ~o parte serveste la formarea legaturilor macroergice ATP,PC. Inima consuma glucoza, acid lactic, corpi cetonici, acid acetic si AA In conditii bazale consuma: 35% glucide 60% lipide 5% corpi cetonici. Se poate adapta usor la efort fizic utilizand acid lactic, format in muschii scheletici. Poate functiona lungi perioade de timp fara glucoza sau acid lactic consumand acizi grasi Consuma postprandial preferential glucoza coeficient respirator = 0,9, peste noapte consuma grasimi coeficient respirator = 0,8. In inanitie consuma grasimi si corpi cetonici.

Hemodinamica
Hemodinamica se ocup cu factorii care ntrein, modific i regleaz curgerea sngelui prin aparatul circulator. Factorii fizici ce guverneaz hemodinamica lichidelor sunt identici att pentru sistemele biologice ct i pentru cele abiologice. Corelaii 1. Stabilirea legturii dintre debit, vitez i suprafata de seciune. Viteza lichidelor este direct proporional cu debitul i invers proporional cu suprafaa. D= VxS => V= ; 2. Viteza sngelui variaz n funcie de fazele ciclului cardiac Aort (poriunea incipient): la nceputul ejeciei rapide v max =120 cm/s n diastol 0 cm/s. Arterele mari (aort, femurale, axilare+ coronare): la nchiderea valvelor sigmoide apare un mic reflux sesizabil n acestea Celelalte ramificaii - refluxul dispare, fiind tamponat de ativitatea ciclic cardiac. Capilare - oscilaiile de vitez sunt tamponate curgerea este continu (schimb continuu). Venule i vene mari - reapar flunctuaiile de vitez ca urmare a influenei contraciilor miocardului. 3. Viteza variaz invers proporional cu suprafaa de aciune a arborelui vascular. Arborele circulator poate fi imaginat ca un corp geometric format din 2 trunchiuri de con unite prin baza lor. Baza corespunde cu S de seciune a capilarelor - 4500 cm2 => viteza minima. Vrful aortei - 4 cm2 Vrful venular - 16 cm2. 4. Poziia stratului de snge fa de peretele vascular n imediata apropiere a vasului exist un strat cilindric de snge ce ader de vas strat stagnant. n interiorul acestuia alunec un al 2-lea strat de snge etc. Fluxul axial de snge atinge v max . n vasele nguste eritrocitele sunt antrenate n partea axial a torentului circulator, iar plasma curge incet de-a lungul peretilor.

Timpul de circulaie
- direct la animale - indirect in clinica. Timpul de circulaie este t necesar unui trasor de a parcurge o parte/ntreg arborele circulator. T se cronometreaz din momentul n care se introduce trasorul intr-o vena superficiala i pn la apariia n membrul opus. Viteza se msoar

Trasori izotop radioactivi fluoresceina

1

 colorani. T general 24 s bra - limb 13 s (timpul necesar unei substane indicatoare <<zaharina, decolina>> injectate i.v. pentru a impresiona receptorii gustativi). bra - plmn 6 s (timpul necesar unei substane indicatoare: acetona, eter injectate i.v. pentru a impresiona receptorii olfactivi). Toi factorii care D circ. , timpul de circulaie. Debitul variaz: - d.p. cu variaia presiunii de la nceputul i sfritul vasului P - i.p. cu rezistena pereilor vasculari. D= n 1846, Poiseuille a studiat curgerea laminar n tuburi rigide, nguste cu < 1 mm, prin care curgeau lichide omogene cu temperatura const. Empiric, a evideniat mai muli factori de care depinde circulaia laminar n vase mici cilindrice, pe care i-a cuprins ntr-o relaie matematic. D= r - raza seciunii vasului - vscozitatea sngelui l - lungimea vasului P diferenta de presiune. D se face pe seama P, dar cea mai economic modalitate este prin marirea razei vasului, in conditiile in care vscozitatea sngelui i lungimea vasului sunt constante. Relaia este puin adoptat la circulaia sangvin, deoarece sngele este un lichid neomogen format din 2 faze (lichid i celule) ce nu ndeplinesc condiiile unui lichid perfect, iar circulaia lui n teritorii vaste are caracter pulsatil i poate deveni turbulent. Rezistenta vasculara R= = = . R este d.p. cu vscozitate, lungime vas i i.p. cu r4

Curgerea laminar

URP (unitate de rezisten periferic empirica)=rezistenta la curgerea unui lichid aflat sub un gradient de presiune de i mmHg, la un debit de 1 ml/sec. P = 1 mmHg D = 1 ml/s R= = 1 URP (133 Pa*ml-1*s)

n repaus - 6 l/min= 6000 ml/60 s= 100 ml/s - P ntre artere i venele sistemice= 100mmHg
2

R = 1 URP

oc vasodilatator rezistenta 0,25 URP In HTA vasoconstricia periferic determin o rezistenta de 4 URP. Circulaie pulmonar P art = 10 mmHg (ntre art pulmonar i atriul stng) R = 0,1 URP Apare n momentul n care v depete un prag critic. Se produc vrtejuri i sngele circul perpendicular pe suprafata vasului (i nu n lungimea lui). frecarea sngelui de pereii vasului, motiv pentru care circulaia turbulent se face cu mare cheltuial de energie. n 1883 Osborne Reynolds a stabilit n mod empiric factorii ce condiioneaz curgerea turbulent: v medie de curgere; snge = 1060 kg/m3; vscozitatea (Pa*s). vasului d; N= N > 200 apare n apropierea pereilor ramurilor arteriale ngustate sau curbate. N = 1000 - 2000 curgere turbulent n vase netede i drepte. Turbulena apare n - efort fizic, pe seama v; - anemii, pe seama ; - n vasele mari mai repede dect n vasele mici. Msurarea P art se bazeaz pe apariia suflurilor ntr-o zon ngustat, unde circulaia laminar devine turbulent.

Circulaie turbulent

P art = presiunea exercitat de masa sangvin asupra pereilor arteriali sub influena activitii contractile ritmice a inimii n arborele vascular nchis. ntre fenomenul presional lichidian i gradul de tensionare a peretelui vascular exist relaie de direct proporionalitate. Cele 2 fenomene pot fi exprimate sub form de presiune sangvin sau tensiune arterial. Arterele sunt distensibile, iar pomparea ritmic a sngelui este pulsatil. P medie = 100 mmHg in artere. P sistolo-diastolic i P medie progresiv pe msur ce sngele ajunge n vase cu mai mic, datorit rezistenei periferice . Arteriolele - rezistenta mai P art cu 50% iar P medie = 50 mmHg. n poriunea terminal a arteriolelor P medie = 30-35 mmHg. Capilare - n sectorul distal P medie = 12 mmHg. Vene - 0 mmHg. Atriul drept - -2 mmHg.
3

Circulaia n sistemul arterial

Datorit acestor diferene mari de P, sngele se deplaseaz dinspre teritoriul vascular cu P spre cele cu P. Factorii determinani fizici V sang i structurile elastice din sistemul arterial fiziologici volum btaie frecvena cardiac acioneaz prin intermediul factorilor fizici D cardiac F generat de cord va fi ntreinut de elasticiR perif tatea art mari i reglat de R perif a vaselor mici. 1. Inima intervine n modificarea P art prin frecvena cardiac i ntoarcerea veoas O umplere diastolic mai bun volum-btaie mai i P art Insuficien cardiac F de contracie volumul-btaie P art. Efort => D cardiac predispoziie la HTA. Tahicardie emotiv ntoarcerea venoas asigur umplerea diastolic; cu ct ntoarcerea venoas, cu att snge va fi pompat mai mult n sistemul arterial P sistolo-distolic Timpul de ejecie - ej. rapid P art ; - ej. lent cu variaii mici ale P. 2. Rezistena conductelor vasculare Depinde de , elasticitate, vasomotricitate. n arterele terminale, arteriole i n mai mic msur n capilare i venule Reg. precapilar cea mai mare R la flux; lumen mai ; perete muscular bine reprezentat; confer aproape 50% din R ntregului arbore vascular datorit suprafetei mari de contact i vasomotricitatii crescut ntreinute pe cale neuro-umoral. Vasoconstr. art P art va fi mai n segmentul vasc. dinaintea locului de ngustare a vaselor si mai dedesubtul acesteia, unde pot aprea tulburri de irigaie de tip ischemic. tonusul simpatic R perif. vasodilatatie P art 3. Lichidul circulator din arbore Influeneaz P art prin 2 ci: masa sangvin circulant o ncrcarea patului vascular o ntoarcerea venoas o umplere diastolic o V sang . n retenia, ingestia de lichide V circulant HTA Hemoragie m sangvine tendin la prbuire a P art. snge - factor ce modific R vasc perif. Friciunea dintre elementele seriei roii i peretele arterial contribuie la realizarea R crescute la fluxul din teritoriul vaselor de calibru mic, cu consecine importante asupra P art
4

Ex: tendina la HTA a subiecilor cu poliglobulie fiziologic (la altitudini mari) sau patologic.

Valoarea P art la om
Determinare: Direct, cu ajutorul unui cateter intraarterial 3 tipuri de unde (oscilaii) Gr. I - origine cardiac - deter. de expansiunea ritmic a peretelui arterial produs de activitatea pulsatil a inimii Gr. II - de tip respirator - undele cardiace sistolo-diastolice n timpul respiraiei , urmate de revenirea lor la normal n expir - 12 - 16/min. n repaus - apar datorit relaiei intracerebrale directe la nivel bulbar dintre centrul respirator i cardioaccelerator Gr. III - vasomotorii, descris de Traube-Hering-Mayer - frecvena = 2-3/min., durata 10 s la intervale de 25 s - datorate variaiei de excitaie a centrilor vasomotorii din bulb. Indirect a) Metoda palpatorie (Riva-Rocci) O manet umflat pe artera humeral. Se desumfl i la prima pulsaie prin artera radial ce o percepem P sistolic. b) Metoda auscultatorie Introdus de Korotkof (1915) i perfecionat de Vasquez-Laubry. Determin P sist i dias. n fc. de caracteristicile zgomotelor ce pot fi percepute cu aj. unui stetoscop plasat sub maneta tensiometrului la nivelul braului P manet > P max Artera e comprimat parial curgere turbulent ce determin zgomote Primul zgomot ton arterial corespunde P sistolice maxime Zgomotul devine tot mai puternic, apoi suflant pt a scdea pn la dispariie Ultimul zgomot perceput P diastolic minim Sunetele sunt intermitente i se aud pe msur ce P art depete ciclic P manetei V.N. ale P art 80 - 140 mmHg 12 - 19 kPa

c) Metoda oscilometric determinarea presiunii medii. Imaginat de Pachon - pulsul arterial prezint oscilaii maxime la o P medie. indice oscilometric. Manet + capsul aneroid:oscilometrul Pacho;amplitudinea oscilatiilor vasului este maxima l presiunea medie. A max la 85 - 100 mmHg (P medie ) oscilaiilor este un semn de irigaie deficitar i are valoare diagnostica i prognostic n arterite i ischemii (perciol de gangrena).

V.N. ale P art

femei 100 - 120 cu 60 - 70 brbai 110 - 130 cu 60 - 80 Exist fluctuaii diurne ale P sistolice de 5 - 10 mmHg (P sist e mai dup-amiza dect dimineaa). n S.I. P art = 9,3 - 16 kPa. Variaii fiziologice 1. Vrst : nou-nscut P medie = 40 mmHg o lun P medie = 80 mmHg 10 ani 100 cu 65 mmHg pubertate V.N. 60 ani 160 cu 100 mmHg 2. Perioada digestiv: Postprandial P sang cu 6 - 8 mmHg pe seama rentoarcerii venoase mari si absorbiei de lichide. Dureaz 1 h. 3. Ortostatism P dias. e mai crescut ca n clinostatism. La 10 s dup ridicarea n picioare P sang cu 5 - 40 mmHg; receptorii sinocarotidieni i cardioaortici restabilesc P n 30 s, compensnd gravitaia. 4. Efort fizic P sist la 150 - 175 mmHg P dias de la 80 la 60 mmHg dup efort, P revine la normal n 5 min. 5. Emoii secreia de adrenalina F de contracie inimii P art tonusul vascular 6. Temperatur expunere la frig - n timpul frisonului termic, apar contracii izometrice susinute P art expunere la cald - P art datorit vasodilatatiei perif. 7. Somn paradoxal (rapid eye movement, comaruri) P art la 200 cu 105 mmHg Somn linitit P sang cu 15 - 30 mmHg prin tonusului centrilor vasomotori. Pulsul arterial Sngele propulsat n aort, n sistol, genereaz o und de presiune care se deplaseaz de-a lungul peretelui arterial la arteriole. Se simte prin compresia vasului pe un plan rigid. Pulsul arterial = induraie pasager a arterei produs de unda de presiune. Pe sfingogram apare o und anacrot ascendent i o und catacrot descendent, cu o incizur n poriunea incipient. Ea este determinat de nchiderea valvelor aortice de prima und retrograd. Dup incizur, apare unda dicrot determinat de noi distensii ale vasului Propagarea undei spre periferie determin 3 modificri: incizura nu mai apare dintr-un anumit punct al arborelui arterial (ex: nu apare dincolo de artera femural) poriunea sistolic a undei pulsului devine mai ampl la periferia aortei datorit rigiditii vasului i sumrii la unda principal a undelor reflectate din zona bifurcaiei vaselor
6

modificrile de contur ale undei pulsului sunt pronunate la tineri i diminu cu vrsta; la vrstnicii cu aterooscleroz sever, unda pulsului poate fi transmis aproape neschimbat de la aort la periferie.

Viteza de propagare a pulsului depete cu mult curgerea sngelui V = 5 m/s n aort Depinde de - distensia vaselor - grosimea pereilor vasculari - raz Cu ct pereii vasului sunt mai rigizi, mai groi i cu ct vasul are r mai mic, unda pulsului se rspndete mai rapid. V = 15 m/s n arterele mici cu perete mai rigid. Pulsul nu depete de obicei zona arteriolelor i numai n condiii deosebite poate aprea n capilare: cnd P sist -P dias este foarte - insuficien aortic/ persistena ductul arterial cnd arterele mici i arteriolele sunt dilatate (dup o baie cald) se poate vedea pulsul capilar prin comprimarea extremitiidistale a unghiei. Pulsul prezint frecven ritm amplitudine duritate celeritate (ascuime)

Microcirculaia

=reea vasta de vase de sange cu diametrul sub 100 microni aezate n serie sau n paralel ntre artere i vene, fiind reprezentate de arteriole, metaarteriole, capilare i venule.

Reeaua circulaiei terminale

Arteriolele: ~ 50 microni. au mai multe straturi de fibre musculare. sunt locul de rezisten din marea circulaie unde PA scade cu 50-55 mmHg. irigaia unui esut depinde de gradul de contracie sau dilataie a arteriolelor. Metaarteriolele: au un singur strat muscular din ele se desprind capilarele lg. = 0,6-1 mm = 15-20 m nmagazineaz 5-7 % din masa de snge (la persoanele antrenate: pn la 30 %, dupa ce se dilat). Capilarele: mprtiate printre celule. distana maxima capilar celul = 20-30 m .
7

la locul de emergen, musculatura circular se ngroa => sfincter precapilar.

Venulele: dotate cu un strat muscular nentrerupt. rol:depozitarea sngelui. Canalul preferenial: nu are fibre musculare este un canal de trecere cu mai mare n anumite zone musculare metaarteriolele se continu direct cu venulele cnd necesitile metabolice ale esuturilor sunt reduse, sfincterul precapilar se nchide i circulaia sngelui se face exclusiv prin canalele prefereniale. Anastomoze (unturi arterio-venoase): sunt canale scurte ce leag arteriolele de venule, ocolind capilarele. au perete muscular gros au inervaie vasoconstrictoare abundent localizate n pielea degetelor, palmelor, lobului urechii, rinichilor, muchilor scheletali rol: se deschid la frig, permind trecerea sngelui din arteriole n venule => nclzirea tegumentului.

Clasificarea histologic a capilarelor

Capilare de tip continuu n piele, muchi, miocard, plmn peretele capilar: o grosime: 0,5-1 m o strat de celule endoteliale, a caror margine se interdigiteaz. o spaiul dintre celulele endoteliale conin fibre reticulare laxe (proteoglicani). o suprafaa spaiilor intercelulare reprezint doar 1/10 din suprafaa total a capilarelor; pe aici ionii i moleculele hidrosolubile strbat capilarul. o membrana bazal: grosime 50-60 m; este nvelit la ext. de celule periteliale(din SRE). pe suprafaa interioar a capilarului: film de fibrin, cu rol n asigurarea netezirii vasului. Capilarele de tip fenestrat: n rinichi, intestin, plexuri coroide, glande endocrine n citoplasma celulelor endoteliale exista orificii = fenestre membrana bazal este continu, fiind singura barier n calea substanelor ce strbat capilarele. Capilare de tip discontinuu: n ficat, org. hematoformatoare au endoteliul si membrana bazal perforate

substanele micro i macromoleculare trec cu uurin n lichidul interstiial, nu i elementele celulare.

Capilarele din creier: continue, dar ntre extremitile celulelor endoteliale exist jonciuni strnse

Circulaia n vasele capilare

Capilarele au dimesiuni mici => opun o rezisten mare n faa undei pulsatile sanguine => viteza sngelui scade dramatic n patul capilar la 0,5-0,8 mm/s, favoriznd efectuarea schimburilor nutritive i toxice dintre snge i esuturi. n segm.: arterial al capilarului: curgerea sngelui este ritmic. venos: curgerea sngelui este uniform i continu. Presiunea sub care sngele curge n capilar variaz la nivelul celor 2 segmente. Determinarea presiunii capilare 1) Metode directe: punctionarea capilarului micropipete conectate la manometru cu Hg: segm. arterial: 35-36 mmHg segm. venos: 10-12 mmHg 2) Metode indirecte: colabarea patului capilar cu o presiune extern cunoscut; se obin valori mai mici sau mai mari n funcie de starea de dilataie sau constricie. Capilarele se deschid i se inchid ritmic cu frecvena de 6-12/min sub influena O 2 i CO 2 . Dilatarea capilar produs de o iritaie local prin mecanismul reflexului de axon (reflex antidromic) sau de creterea temperaturii. determin creterea vitezei de curgere i presiunii sngelui n capilare. uneori poate aprea un veritabil puls capilar cu semnificaie semiologic n diagnosticarea unor boli. Capilaro-constricia: determin scderea presiunii i viteza sngelui n capilar. de origine nervoas i umoral. provocat de emoii, frig, descrcri adrenosimpatice. determin modificri compensatorii de tip hipertensiv n teritoriul supraiacent cu posibil rsunet general. spre deosebire de sistemul arterial ce funcioneaz n regim de nalt presiune, patul capilar mpreuna cu teritoriul venos, vasele limfatice i circulaia pl constituie sectoare vasculare de presiune joas. Circulaia capilar este guvernat de factori: presionali nervoi locali i generali. umorali Aceti factori asigur tonusul capilar = stare de semirezisten permanent a capilarelor.
9

1. Componenta nervoas Inervaia: fibre amielinice simpatico-parasimpatice de la nivelul metaarteriolei i sfincterului precapilar. fibre mielinice somato-senzitive ce asigur sensibilitatea nervoas n teritoriile peri-, pre- si post- capilar. Capilarul propriu-zis este lipsit de fibre nervoase, dar prezint variaii de calibru: datorit modificrii presiunii n metaarteriol i venul depinde i de elasticitatea i extensibilitatea capilarelor, determinate de metabolismul celulelor endoteliale i de constituenii plasmei sngelui i lichidului interstiial. 2. Componenta umoral cataboliii acizi i substanele vasoactive ca: adrenalina, noradrenalina, histamina, plasmakininele, ce afecteaza profound tonusul capilar. Dup 15-20 de secunde de la aplicarea unui excitant dureros pe tegument sau dup gratajul pielii apare triada Lewis = tripla reacie local de axon: hiperemie, edem, papul (determinat de stimularea antidromic a fibrelor nervoase senzitive). asemenea reacii apar i n urticarie, intoleran la frig, substane strine. Hiperemia reactiv legat de tonusul capilar. Obstacol de scurt durat => la 10-15 secunde de la ndeprtarea garoului plasat pe membru, apare o senzaie de congestie n segm. subiacent obstruciei determinate de cataboliii acizi acumulai n timpul ntreruperii circulaiei. Aceast reacie evideniaz rolul factorilor umorali n producerea modificarilor de tonus capilar.

Permeabilitatea capilar
=proprietatea peretelui capilar de a se lasa strabatut de anumite substane. Apa i macromoleculele traverseaz peretele capilar prin difuziune, filtrare i resorbie. Difuziunea: prin peretele capilar, n ambele sensuri, n direcia gradientului de concentraie. Ex: glucoza, O 2 , (mai conc. n snge dect n lichidul interstiial) difuzeaza in afara capilarului. CO 2 (mai abundent in esuturi) difuzeaz n capilar. Substanele liposolubile: CO 2 , O 2 , anestezice, alcool, difuzeaz mai uor prin peretele capilar dect substanele hidrosolubile, trecnd chiar prin membrana celulelor endoteliale. Substanele hidrosolubile i apa trec prin spaiul intercelular, prevazut cu pori de 6,7 mm. Viteza cu care apa difuzeaz prin peretele capilar depaete de 40-80 de ori viteza cu care plasma curge n capilare. Factori de care depinde schimbul transcapilarprin difuziunesunt cuprini n formula lui Fick: Q = PxAx c1 c2 . t d Q/t = cantitatea de substanta transportata in unitatea de timp P = coeficient de difuziune A = suprafata d = distanta c 1 -c 2 = gradient de concentratie.
10

Filtrarea: intr-o singura directie, din snge n interstiiu. Depinde de presiunea de filtrare. n poriunea arterial a capilarului: presiunea hidrostatic ce mpinge apa i micromoleculele n interstiii : P H = 30-35 mmHg presiunea coloid-osmotica ce retine apa in vas: P co = 25 mmHg. are loc un proces de transudare a plasmei. n poriunea venoas a capilarului: P H = 15-17 mmHg P co = 25 mmHg are loc un porces de resorbie a apei i micromoleculelor din interstiii n snge. n lichidul interstiial: P H = 3 mmHg P co = 5 mmHg Presiunea efectiv de filtrare = P H snge + P H interstiiu - (P co sange + P H interstitiu). n segm. arterial: 32 +5 (25 +3) = 9 mmHg presiune efectiva de filtrare. n segm. venos: 17+5 (25 +3) = 6 mmHg presiune efectiva de resorbie. Forele care particip la filtrare depesc forele resorbiei => n ansa venoas a capilarului se resoarbe 90% din filtrat, restul trecnd n circulaia limfatic. Macromoleculele strbat peretele capilar prin transport activ prin vezicule cu de 20-60 mm, care se formeaz la nivelul suprafeei luminale i sunt nglobate n citoplasm prin pinocitoz la 60 de sec. de la injectare. Creterea permeabilitii capilare are loc sub aciunea unor substante umorale: nespecifice: ac. lactic, ac. piruvic, CO2, hipoxie. vasodilatatoare: acetilcolina, histamina (sub actiunea sa, celulele endoteliale devin globuloase si se indeparteaza unele de altele, lasand spatii libere prin care plasma cine in contact cu membrana bazala), bradikinina. vasoconstrictoare: adrenalina, vasopresina (reduc suprafata de schimb capilar si permeabilitatea vasculara).

Reglarea circulaiei terminale

Aprovizionarea unui esut cu snge depinde de nevoile metabolice ale esutului respectiv Mecanismul de reglare a circulaie implic: Mecanisme autonome Mecanisme nervoase Mecanisme umorale Mecanisme autonome Realizate fr implicaia sistemului nervos ntalnite la reglarea debitului cardiac mecanism Frank Starling reglarea volumului sanguin i a lichidului extracelular prin participarea hormonilor sau intervenia rinichiului.

11

n structura vaselor de snge (mai ales arteriole i venulelor) exist dou tipuri de fibre muchi neted: Fibre musculare netede de tip multiunit Tunica medie a vaselor mari (artere, vene mari) Fibre musculare izolate, separate ntre ele Se contract doar sub influena SNV Fibrele vegetative postganglionare n poriunea terminal prezint poriuni dilatate (varicoziti) n care se gsesc granulaii cu mediatori chimici aplicarea stimului pe fibra vegetativ postganglionar eliberarea mediatorului chimic din granulaii difuzeaz la fibre musculare netede nvecinate. Fibra musculare netede de tip visceral (singleunit) Activitate contractil spontan, ritmic, fr intervenia SNV Cauz: apariia unei activiti electrice i contractile sincrone la un grup de celule datorita existenei ntre celule a unor puni de legtur (jonciuni lacunare cu rezisten mic excitaia se poate transmite de la o celul la alta):functionare sincitiala. Excitatia <= potential de repaus instabil. Potenialul de repaus al fibrei musculare netede de tip visceral este instabil celula se depolarizeaz spontan pn la nivel prag critic dup care apar potenialele de aciune unice sau multiple ce vor iniia activitatea contractil (mecanic). Autoreglarea = proprietatea unui esut de a-i controla propriu debit circulator n funce de nevoile metabolice indiferent de variaia tensiunii arteriale. Controlul local al circulaiei se realizeaz prin: Factori fizici o Presiune arterial o Factori termici Factori chimici o Metabolii locali (din esut) = teoria metabolic a lui Alvarez Presiunea arteriala La creterea presiunii arterile n circulaia sistemic, arteriolele reacioneaz prin constricie nu se permite creterea presiunii, creterea brusc a debitului circulator n organul respectiv. Mecanism important n circulaia renal, cerebral, ficat, intestin, unde arteriolele reacioneaz asemntor nodurilor de automatismul cardiac: Creterea PA ntre 90 200mmHg se destinde arteriola crete frecvena descrcrii de impulsuri n fibra muscular neted care rspunde prin contracie, astfel creterea PA (90 200mmHg) nu influenteaza debitul sanguin renal. Factori termici Expunerea la cald a unui segment de membru vasodilataie local i creterea debitului sanguin local. Rol: apariia vasodilataiei creterea debitului sanguin n organ. Se previne astfel aciunea agresiv a caldurii n esut.

Autoreglarea locala

12

Factori chimici Metaboliii locali pot controla circulaia Ex: hipoxia produce relaxarea arteriolei, metaarteriolei, sfincter precapilar => vasodilataie. Crete debitul local, sangele aduce O 2 => corectarea hipoxiei. Creterea concentraiei de CO 2 , acidoze (scderea pH-ului), creterea concetraiei K+, histamina mecanism asemntor

Reglarea umoral

Substane vasodilatatoare Hipoxia o Produce vasodilataie n toate teritoriile, mai exprimata n miocard (circulaia coronarian). o Hipoxia determin vasodilataie n toate teritoriile cu excepia esutului pulmonar, unde produce vasoconstricie (nu direct, ci prin eliberarea n esutul pulmonar a prostaglandinelor cu efect vasoconstrictor) o Pe lng rolul vasodilatator, are rol de a stimula proliferarea vaselor din teritoriu = angiogenez.Hiperoxia inhiba angiogeneza o Ex: la nou-nscutul asfixic plasat un timp ntr-o atmosfer bogat n O 2 : s-a constatat c se produce o inhibare a genezei vaselor retiniene, distrugerea capilarelor din retin; copilul scos de sub O 2 in condiii de hipoxie proliferarea exagerat a vaselor din retin invazia corpului vitros orbire. o Angiogeneza este stimulat i de nite polipeptide (factorul epidermal de cretere, factorul transformator de cretere ) ce intesific diviziunea celulelor endoteliale stimularea angiogenezei. Factorul transformator de cretere a fost evideniat la ft i n masa tumoral care crete. Din masa tumoral s-a evideniat angiogenina(protein) care stimuleaz geneza vaselor pe msur ce tumora crete datorit nevoii de vase. Azi se utilizeaz preparate ce inhib angiogenina(factor de cretere) pentru a preveni creterea mesei tumorale Creterea concetraiei CO 2 o Produce vasodilataie mai ales n circulaia cutanat i cerebral o Crete tonusul formuiunii reticulate bulbo pontine unde sunt localizai centri vasomotori. o Hiperventilaie voluntar eliminarea n exces a CO 2 scderea tonusului formaiunii reticulare scaderea tonusului centrilor vasomotori ameeal, lipotimie. Metabolii locali Acid lactic, Acid piruvic, AMP, ADP, Adenozin o Produc vasodilataie. K+ o Produce vasodilataie mai ales n vase de snge din musculatura scheletic o hiperpotasemia stimularea activitatea pompei ATP-azei Na/K ce scoate 3Na i introduce 2K hiperpolarizarea fibrei musculare netede din pereii vaselor relaxare vasodilataie.

Histamina
13

o Eliberat de bazofile, mastocite. o Este o substan vasodilatatoare (acioneaz aspura arteriolelor i venulelor) i crete permeabilitatea vascular. o Contracia celulelor endoteliale, crete spaiul dintre celule crete permeabilitatea vascular. Kinine o Glandele exocrine, salivare, sudoripare, pancreas exocrin elibereaz n secreia lor kalicreina. n vasele de snge exist prekalicrein activat de F XII a kalicreina. o Kalicreina 2 globulina (ficat): Kininogen => bradikinina si lizilbradikinina, substante vasodilatatoare. o Hormonii glicocorticoizi inhib formarea kinine. o Inhibarea kalicreinei (enzim proteolitic) de o antiproteaz: TRASYLOL o Inactivarea kininelor enzime: kininaze (1 i 2).Kininaza 2 = enzima de conversie a angiotensinei. o Un polipeptid asemntor kininelor este implicat n producerea migrenei o Rolurile kininelor Vasodilataie Creterea permeabilitii capilare Chemotactism pentru leucocite (eozinofile) Accentueaz reaciilor inflamatorii Stimuleaz algoreceptorii. Acetilcolina i hormonii estrogeni Polipeptidul natriuretic atrial o Scderea sensibilitii musculaturii netede vasculare la substane vasoconstrictoare o Inhib secreia de renin, vasopresin rol important n reglarea presiunii arteriale Oxidul nitric (NO) o Este factorul de relaxare derivat din endoteliu (EDRF) secretat de celulele endoteliale. Sinteza sa ncepe n celulele endoteliale din arginin n prezena enzimei: NOS (oxid nitric sintetaza endotelial). Atunci crete concentraia intracelular de Ca2+ sau n prezena factorilor dilatatori (acetilcolina i BK). o NO durat de via foarte scurt 6 7 secunde. o Vasodilataia indus de acesta este de lung durat. o NO format n celula endoteliale difuzeaz n fibra muscular neted se activeaz pe faa intern a membranei enzima guanidil ciclaza care n urma activrii creterea concentraiei cGMP resposabil de relaxarea fibrei musculare netede, de vasodilataie de durat. o Intervine in reglarea tonusului vascular, reglarea PA. o Inhibarea NOS scderea NO hipertensiune arterial.

Substane vasoconstrictoare Serotonina Eliberat de plachetuele sanguine n timpul hemostazei Eliberarea sau administrarea de serotonin crete presiunea arterial se stimuleaz eliberarea de NA i A (vasoconstrictoare). Prostaglandinele E 2 i F 2 produc vasoconstricie i stimuleaz agregarea plachetar.
14

Sistemul renin angitensin Angiotensina II = substan vasoconstrictoare. Vasopresina (ADH) Mediaz vasoconstricia i n doze fiziologice acioneaz asupra receptorilor V 1 din vasele sanguine. Endotelinele Reprezint un grup de proteine secretate de celulele endoteliale ce produc vasoconstricie Rol: Cele mai puternice vasoconstricie. Produc vasoconstricie de tip angiotensinic (de 5 ori mai puternic dect angiotensina. Sunt cotransmitori n sinapse simpato-adrenergice. Produc natriureza. Celulele endoteliale produc un prohormon, proendotelina, convertit de o enzim de conversie, endotelin-convertaza n endotelin. NA i A Rspunsul muchiului neted depinde de tipul de receptori, nr de receptori, afinitatea receptorilor n vase: receptorii -adrenergici, 2 -adrenergici Stimularea receptorilor vasoconstrictor Stimularea receptorilor 2 vasodilataie NA = mediatorul celor mai multe fibre simpatice vasoconstrictoare A = hormonul medulosuprarenalei Actioneaz pe musculatura neted a vaselor de snge n arteriole, acioneaz asupra receptorii i 2 adrenergici (excepie receptorii din arteriolele din piele, glande salivare) n venule: receptori adrenergici NA vasoconstrictori (tegument, viscere) 1 miocard coronarodilataie A doze foarte sczute duc la vasodilataie: miocard, creier, muchi

Reglarea nervoas
la nivelul vaselor sanguine ajung 4 tipuri de fibre nervoase eferente (motorii). Fibre simpatice vasoconstricie (NA) Fibre simpatice vasodilatatoare (Acetilcolina) Fibre parasimpatice (Acetilcolina) Fibre somatice senzitive Fibre simpatice vasoconstrictoare Descrise de Claude Bernard (1852) Oigine: coarnele laterale ale mduvei toraco-lombare T 1 L2 Traiect Fibrele preganglionare rdcina anterioar trec prin trunchiul nervului spinal ramura comisura alb face sinaps n lantul ganglionar paravertebral; fibra post ganglionar se poate rentoarce la trunchiul nervului spinal (ramura comunicant cenuie) i s se alture nervilor somatici sau fibrelor postganglionare se pot distribui individual plexuri perivasculare Mediator chimic: NA
15

Teritorii de distribuie:tot arborele circulator cu excepia capilarelor; densitate mare: vase cutanate, teritorii splanhice; densitate mic: teritoriul cardiac (miocard), cerebral. Rol fiziologic: menin vasoconstricie fiziologic; rol esenial n meninerea tonusul vascular. Stimularea lor vasconstricie pn la obliterarea vasului Rarirea impulsurilor => vasodilatatie. Fibre simpatice vasodilatatoare Descrise de Folkow (1948). Blocarea medicamentoasa a NA urmat de stimularea fibrelor simpatice vasodilataie ( a arteriolelor i a venulelor) n teritoriul cutanat i n musculatura striat. Separat s-a constatat c scade consumul de O 2 la nivelul esuturilor deoarece se deschid canale prefereniale (legatur arteriol=venul) se reduce circulaia capilar mai puin O 2 reinut n esuturi scade consumul de O 2 . Origine: coarnele laterale ale mduvei toraco-lombare T 1 L2 Traseu: identic cu fibrele simpatice vasoconstrictoare Mediator chimic: acetilcolina Teritoriu de distribuie: vase de snge de la nivel cutanat i al musculaturii striate Stimularea lor cu impulsuri corticale (cortex stimulat n situaii neobinuite, team, fric, anxietate, atac de panic) cresc descrcrile vasodilataie cutanat, muscular scade rezistena periferic scade peresiunea arterial ameeal, lipotimie Rol fiziologic: inducnd vasodilataie n musculatura striat previne creterea presiunii arteriale n timpul activitii musculare vonluntare. Fibre parasimpatice Origine: centri vegetativi din: Trunchiul cerebral: nucleii III, VII, IX, X aparinnd parasimpaticului cranian. Segmentele medulare S 2 S 4 parasimpaticul sacarat = nervii pelvici/ Mediator chimic: acetilcolina Stimularea fibrelor parasimpatice vasodilataie de scurt durat (acetilcolina este rapid inactivat) La nivelul glandelor exocrine are efect vasodilatator prin sinteza local i eliberare de Kinine (bradikinin i lizilbradikinin) vasodilataie de durat. Nervii (simpatici i prasimpatici) ce ajung la vasele de snge pot elibera ali mediatori chimici (polipeptide) astfel: Fibrele parasimpatice pot elibera VIP (polipeptidul vasoactiv intestinal) vasodilataie Fibrele simpatice pot elibera substana P i monopeptidul Y vasoconstricie Fibre somatice senzitive Produc vasodilataie prin reflex (efect) antidromic (mpotriva drumului normal). Se secioneaz rdcinele posterioare ale nervului spinal. Dac se stimuleaz receptori tegumentari n zona stimulat se produce vasodilataie. Termenul de reflex este incorect pentru c ar necesita minim 2 neuroni, dar aici acelai neuron este i cale aferent i eferent Fibre senzitive ce aduc informaii de la receptori, primesc colaterale i de la nivelul vaselor de snge. Cnd se stimuleaz receptorii tegumentari impulsul nervos urmeaz drumul spre mduv; la ramificaie se transmite i spre vase de snge vasodilataie prin trasmitere antidromic. Vasodilataia produs se realizeaz probabil prin eliberaarea de VIP
16

Reflexul antidromic responsabil de producerea reaciilor vasomotorii (vasodilataie) n zone inflamate sau traumatizate favorizeaz vindecarea. Centrii vasomotori Centri vasomotori sunt rspndii de-a lungul axului cerebrospinal. Secionarea nevraxului sub C 4 -C 5 (emergena nervului frenic intact) oc spinal prbuirea PA. Dup o sptmn Pa revine la normal i reiau activitatea neuronii vasomotii din coarnele laterale ale mduvei toraco lombare. Secionarea nevraxului deasupra punii nu modific PA centrii vasomotori localizai in formaiunea reticulat bulbo pontin 2/3 superioare ale bulbului i 1/3 inferior punte Centrilor vasomotorii li se descriu 2 zone: O zon plasat rostral i lateral Neuronii descarc spontan impulsuri n neuronii spimpatici vasoconstrictori din coarnele laterale ale mduvei toraco lombare Stimularea lor crete frecvena cardiac. Crete fora de contracie a inimii (tahicardie) O zon plasat medial i caudal Reduce frecvena descrcrilor impulsului n neuronii simpatici bradicardie, vasodilataie, scderea presiunii arteriale Azi: Nu se accept existena unui centru vasodilatator i vasoconstrictor, ci faptul c efectul presor i depresor se explic prin variaia descrcrilor impulsurilor n neuroni simpatici vasoconstroctori din coarnele laterale ale mduvei spinrii. Influene de la centrii nervoi superiori Stimulare: Hipotalamus posterior vasoconstricie Hipotalamus anterior vasodilataie se explic astfel adatarea reacii vasculare la procesul de termoreglare Cerebel nuclei fastigiali se stimuleaz vasoconstricia, crescnd PA Sistemul limbic asigur adaptarea vaselor la situaii emoionale Neuronii corticali (stimul de la scoara cerebral ) trecnd prin hipotalamusul anterior, nu fac staie n centri bulbari impulsurile ajung la neuronii simpatici colinergici din coarnele laterale vasodilataie.

Circulaia limfatic
= cale accesorie de intoarcere a lichidului interstitial cu evacuarea proteinelor ce nu se resorb in zona capilarului venos. Capilarele limfatice: sunt nchise la un capat. lipsesc n SNC, oase, poriunea superficial a pielii, cornee. = 20-30 mm, > capilarul sanguin mai putin numeroase dect capilarele sanguine mb. bazal lipsete sau este discontinu. celulele endoteliale fixate de esututl conjunctiv din jur prin filamentele de ancorare menin deschise vasele limfatice i se alungesc i se scurteaz ritmic (au proprietati contractile).
17

se unesc => vase limfatice mai mari.

Vasele limfatice: fibre musculare netede valve asemanatoare cu cele din venele extremitilor inferioare pe traiectul lor: ggl. limfatici, la distane diferite. se ramific n capilare de tip discontinuu. Canalul toracic: dreneaz limfa din partea superioar stng a corpului, membrele inferioare se vars n confluentul subclavi-jugular stng. Ductul limfatic drept: dreneaz limfa din partea superioar dreapt. se vars n confluentul subclavi-jugular drept. Vasele limfatice mari se contract ritmic, iar presiunea din interiorul lor crete la 25 mmHg la intervale variabile de timp. Frecvena micrilor vasculare este proporional cu volumul de limf din interiorul lor. Factori ca influeneaz circulaia limfatic: contracia vaselor limfatice = factor principal. vidul toracic compresiunea muchilor scheletici peristaltismul intestinal. Debitul limfatic (la om): 120 ml/h ~ 24 l/24 h. Compoziia limfei: identic cu cea a lichidului interstiial la care se adaug: grsimi absorbite din intestin + vit. liposolubile (A,D, E, K). limfocite enzime cu molecula mare (histaminaza, lipaza) factorii coagularii => limfa coaguleaza. Rolul circulaiei limfatice: dreneaz macromoleculele proteice n canalul toracic: 3-5 g%. transport lipide absorbite n intestin ggl. limfatic = filtru pt. micororganisme (contine macrofage) Blocarea circulatiei limf. pt 24 h => moarte. Edemul = acumularea de lichid n spaiul interstiial n cantiti neobinuite ( peste 30% peste normal). Evideniat clinic prin persistena urmelor degetelor 5-30 sec. dup comprimarea esutului edematos (dislocarea lichidului). Apare n : presiunii hidrostatice n capilare n tromboze venoase i insuficien cardiac (edem hidrostatic). pres. colloid-osmotice sub 11 mmHg n nefroze
18

obstrucia de cai limfatice: parazitoze, tumori. permeabilitii capilare n reacii alergice vol. de lichid extracelular.

Circulaia fetal
Se deosebete de cea a adultului prin: prezenta placentei, care functioneaza ca un plaman fetal, organ de absorbtie si excretie ancorat in circulatia fetala dirijarea sangelui spre alte tesuturi prin ductul arterial si venos, avad in vedere ca necesitatile circulatorii ale ficatului si plamanului sunt mai reduse. comunicarea intre cele doua atrii: foramen ovale face ca cele 2 ventricule sa functioneze in paralel. debit cardiac fetal: 80 ml/ min/ kg-corp Sangele fetal, oxigenat in proportie de 58% este condus prin cele 2 artere ombilicale desprinse din arterele iliace n placent. Placenta matern (caduca bazal) formeaz sinusuri sanguine in care se cufunda vilozitatile coriale ale placentei fetale. Placenta fetala prezint vilozitile coriale, care conin ramificaiile finale ale vaselor ombilicale fetale. Se realizea schimburile gazoase , ca prin alveolele pulmonare. Vilozitatile sunt acoperite de celule mai groase, deci schimburile gazoase sunt ingreunate, mai putin schimburile nutritive. In artera ombilicala: HbO 2 < 60%; pres. sg. = 65 mmHg. => trecerea sangelui prin In vena ombilicala: HbO 2 = 80%; pres. sg. = 12-15 mmHg. placenta se face la o diferenta de 50 mmHg. Vena ombilicala se indreapta spre marginea anterioar a ficatului n anul longitudinal stng de pe faa inferioar, iar n dreptul hilului se mparte n 2 ramuri: una se unete cu vena port cealalt formeaz canalul lui Aratius, lung de 1,5-2 cm, ce se vars n VCI. n vena port se amestec snge din ficat i din vena ombilical, iar oxigenarea sngelui scade la 67%. VCI atriul drept. Creaste septului interatrial mparte uvoiul sanguin n dou curente inegale: 1/3 din snge foramen ovale atriul stng ventriculul stng aort. 2/3 din snge se amesteca n atriul drept cu snge din VCS, mai puin oxigenat ventricului drept artera pulmonar duct arterial aort. Presiunea din artera pulmonar este cu 5 mmHg mai mare dect n aort => sngele neoxigenat se ndreapt spre trunchi i extremitile inferioare; capul fetal primete snge mai bine oxigenat din ventriculul stng. Foramen ovale deviaz snge oxigenat din AD n AS i VS i furnizeaz mai mult snge, asigurnd dezvoltarea i acomodarea VS la ncrcarea marit nca de la natere. Datorit hipoxiei, ftul prezint tahicardie.

Modificrile survenite la natere

19

Sunt consecina ntreruperii circulairi placentare i respirrii aerului atmosferi ce elimin hipoxia. Prima respirie provoac vasoconstricia venei ombilicale, ce determin o transfuzie placentar de 100 ml de snge, iar aspiraia toracic determin ca vidul intrapeural sa ajung la -30 sau chiar -50 mmHg. Astzi se consider c transfuzia placentar are efecte negative deoarece presiunea hidrostatic ce mpinge apa i micromoleculele n interstiii, marind Ht la 65%, de unde nevoia de a nu se tergiversa ligatura arterei ombilicale. Suprimarea circulaiei placentare la natere determin: rezistenei periferice n circulaia sistemic presiunii n aort, depsind presiunea din artera pulmonar. presiunii n vena cav inferioar i AD. schimburile gazoase nu se mai produc, iar ftul devine asfixic (factorul principal in declansarea primei respiratii). expansiunea plamanului => reducerea rezistentei vasculare in mica circulatie, aceasta scznd sub 20 % din cea iniiala => intensificarea circulaiei sngelui n plmn n urmtoarele 1, 2 min. sngele ntors de la plmn mrete presiunea n atriul stng, depaind-o pe cea din atriul drept => nchiderea valvei lui foramen ovale, fixnd-o de parte stng a peretelui interatrial. ductul arterial transporta snge cu P O2 marita => contracia musculaturii netede a ductului i ngustarea calibrului sau. Presiunea aortica depaseste presiunea din artera pulmonara => circulatia prin ductul arterial se inverseaza si are loc inchiderea lui la 821 de zile de la nastere. Persistenta ductului arterial apare la 1 :5500 NN, care la 20-40 de ani vor muri prin infectii cardiace. Ductul se mentine deschis datorita PGI2 secretata local. Administrarea intrarectala de Indometacin => inchiderea ductului. Celulele endoteliale ale ductului arterial secreta endotelina = cel mai puternic vasoconstrictor natural, in functie de gradul de oxigenare al ductului. Imediat dupa nastere, cea mai mare parte a sngelui portal se scurge prin ductul venos n VCI i foarte puin strabate venele hepatice. Dup 1,3 h de la nastere, musculatura ductului venos se contract, mpiedicnd intrarea sngelui n VCI i presiunea n ven aporta creste de la 0 mmHg la 10 mmHg, suficient pentru a obliga sngele s treac prein venele hepatice. nchiderea foramen ovalei a ductului arterial determina separarea copleta a circulatiei pulmonare de cea sistemic, cele 2 jumti cardicae funcionnd ca pompe n seris. Lichidul pulmonar mpiedica patrunderea n plmn a lichidului amniotic; el se nlocuiete cu aer la prima respiraie.

Circulatia venoasa sistemica

Dupa ce a cedat O 2 si substantele nutritive la nivelul retelei capilare, sangele incarcat cu CO 2 se intoarce prin vene in inima dreapta de unde va fi pompat apoi in mica circulatie. Al doilea rol al venelor: sunt un rezervor sanguin. La introducerea a 1000 mL ser uman interarterial doar 5-10 % ramane in circulatia arteriala, restul se depoziteaza in sistemul venos. Datorita volumului si distensibilitatii venoase superioare arterelor, peste 75% din masa sanguina se gaseste in vene. Artere: 750 mL sange. Vene: 2800-3500 mL sange.
20

Structura venelor: sunt conducte fibro-musculare, al caror calibru creste de la periferie spre inima la nivel periferic, venele rezulta din confluarea segm. venos al capilarelor in venule Spre deosebire de artere, venele: sunt mai numeroase contin mai putine fibre musculare netede au peretii mai subtiri lumenul si distensibilitatea sunt mai mari Venele: mici predominant fibre musculare mari- predominant fibre elastice.

Proprietati functionale:
Contractilitatea determinata de prezenta fibrelor musculare netede specifica venelor de calibru mic si mijlociu. tonusul venos este determinat de impulsuri simpatic si factori umorali excitatori/ inhibitori variatiil tonusului venular controleaza rezistenta postcapilara, ajustand, impreunca cu sfincterul precapilar presiunea din capilare. Extensibilitatea de 6-10 ori mai mare decat in artere (vol. venelor este de 3 ori mai mare decat al arterelor) complianta venoasa = distensibilitate x volum = 24 x complianta arteriala; sta la baza capacitatii venelor de a ingloba sange.

Pulsul venos
=pulsatiile ritmice ale venelor mari din apropierea inimii drepte datorita variatiilor de presiune din interiorul AD, transmise retrograd. Inregistrarea pulsului venos se face: in clinostatism cu 2 tuburi Harey unul fixat pe jugulara, celalalt asezat pe un tambur inscriitor azi prin proiectarea unui fascicul luminos pe vena jugulara ce pulseaza; lumina este reflectata pe o celula fotoelectrica => inregistrarea grafica = flebograma. Pe flebograma 2 tipuri distincte de presiune: respiratorie: o in inspiratie amplitudinea undelor scade pt. ca venele extreme au tendinta sa colabeze, iar venele intratoracice se destind. o in expiratie fenomenele se petrec invers. cardiaca: o variatiile de presiune cardiaca se tradeaza prin deflexiuni (+): a, c, v si (-):x, y => flebograma da indicatii asupra activitatii atriului drept. a sistola atriala presiunea creste in atrii si retrograd in venele mari

21

c sincrona cu QRS data de contractia izovolumetrica ce bombeaza planseul AV spre atriu in faza de contractie izotona a sistolei ventriculare planseul AV se deplaseaza spre varful inimii, presiunea din atriu scazand

v apare in relaxarea izovolumetrica realizata prin revenirea planseului AV spre atrii y datorita scaderii presiunii intraatriala la deschiderea valvelor AV.

Presiunea venoasa
=presiunea exercitata de masa circulanta asupra sistemului venos. In marea circulatie presiunea venoasa scade de la periferie spre venele mari si AD in clinostatism: capilare venoase: 12 mmHg vene mici: 7-8 mmHg vene mijlocii: 3-4 mmHg vene mari si AD: 0 mmHg -1,5 -2 mmHg (in vidul postsistolic) - 4 mmHg (in inspir fortat) In comparatie cu presiunea venoasa centrala, presiunea venoasa periferica prezinta mari variatii in functie de teritoriul urmarit. In ortostatism aceste variatii oscileaza in circulatia periferica intre -10 mmHg in sinusul sagital si +90 mmHg la nivelul venelor plantare. In mica circulatie in capilarele pulmonare: 6-8 mmHg in AS: 4-5 mmHg datorita acestui fapt presiunea hidrostatica in teritoriul alveoloe-capilar pulmonar este inferioara presiunii coloid-osmotice ce determina predominanta proceselor de resorbtie fata de cele de difuziune si deci evitarea transudatelor pulmonare in conditii normale (in caz contrar => edem pulmonar). Masurarea presiunii venoase in clinostatism, cu segm. venos explorat asezat la nivelul AD, pt. a evita reactiile cardio-vasculare declansate de stimularea reflexului Bainbriddge (zona tricuspidiana) se foloseste un manometru cu apa : are atasat un ac gros introdus in vena plicii cotului presiunea venoasa centrala se determina cu ajutorul cateterismului cardiac al AD presiunea venoasa periferica : 7-15 cm H 2 O; peste 25 cm H 2 O caz patologic (insuficienta venoasa: 40-60 cmH 2 O ac injectat intr-o zona gambiera sau la nivel plantar).

22

Variatii fiziologice ale presiunii venoase Cresteri: activarea circulatiei dilata capilarele => cantitati mai mari de sange trec din sistemul arterial in sistemul venos; are loc in efort fizic, emotii, cand predomina simpaticul cu efectul sa vasoconstrictor. trecerea din clino- in ortostatism => cresterea normala a presinii venoase in jumatateea inferioara a corpului pana la +90 mmHg, ce e responsabila de staza si edemul postural la sedentari. ingestie exagerata de lichide => cresterea masei de sange si cresterea tranzitorie a presiunii venoase. Scaderi: apar la cresterea presiunii intratoracice, provocata de expirul fortat cu glota inchisa (fenomenul Valsalva): la cei ce ridica greutati; astfel afluxul venos spre inima dreapta scade; in eforturi intense de ridicare, impingere sau tragere ce necesita fixarea cutiei toracice un principal rol in circulatia venoasa periferica il are si circulatia abdominala ce pompeaza sange de la nivel abdominal spre cutia toracica. Circulatia sangelui in vene Intoarcerea sangelui in AD este rezultatul participarii mai multor forte: Factorul principal: forta de contractie a inimii intretine un gradient de presiune intre capetele sistemului venos dupa oprirea inimii, in vase mai ramane o presiune de 7-10 mmHg datorita cantitatii mai mari de sange fata de volumul arborelui circulator. diferenta de presiune dintre cele 2 extremitati ale sistemului venos este unica (in comparatie cu sistemul arterial), dar este suficienta pt. a asigura, impreuna cu factorii adjuvanti intoarcerii venoase, deplasarea centripeta a sangelui spre inima dreapta. Factorii adjuvanti: 1) aspiratia toracica - coborarea diafragmului: comprima viscerele si vasele abdominale, unde presiunea creste de la 2 la 15-20 mmHg ( in graviditate, ascita). apasa asupra viscerelor abdominale, teritoriul splanhni fortand deplasarea sangelui spre AD. se acumuleaza presiunea negatica intratoracica: in inspir obisnuit de repaus: -4 -10 mmHg presiunea negativa =>distensia venelor cave si AD care au pereti subtiri si distensibili, urmata de scaderea rezistentei la flux si activarea scurgerii sangelui venos de la periferie spre cord. cresterea presiunii abdominale urmata de scaderea presiunii intratoracice realizeaza o veritabila pompa respiratorie. 2) aspiratia inimii se produce datorita rolului de pompa aspiratorie sangele venos este aspirat in cavitatea cardiaca in: faza de ejectie ventriculara, cand presiunea intraarteriala este redusa prin coborarea planseului AV (beneficiarul principal este VCIpt ca la VCS actioneaza gravitatia) 3) gravitatia influenteaza circulatia din extremitatea superioara a capului
23

presiunea scade cu 0,77 mmHg pt. fiecare cm deasupra atriului venele din regiunea cervicala colabeaza cand presiunea venoasa coboara sub 0 mmHg; sinusurile durale au peretii rigizi => nu pot colaba => in ortostatism sau pozitie sezanda presiunea din sinusul sagital poate ajunge la 10 mmHg; !!! pericolul embolie cu aer cand unui copil tinut in picioare i se face punctia sinusului dural. in ortostatism, in venele situate dedesubtul inimii presiunea creste cu atat mai mult cu cat vasul se afla mai departe de inima ( in regiunea calcaneana presiunea venoasa ajunge a 85-90 mmHg). 4) valvele venoase numai in membrul inferior forma ~ cuib de randunica la o distanta de 2-7 cm se opun curgerii retrograde a sangelui rol: fragmenteaza coloana de sange in graviditate si ortostatism creste presiunea venoase => supradestinderea peretilor venosi -=> scoaterea din functie a valvelor venoase => dilatari venoase permanente (varice) 5) contractiile izotonice ale musculaturii scheletale favorizeaza circulatia venoasa in sens centripet daca o persoana stationeaza in ortostatism, presiunea venoasa a extremitatilor ajunge la 90 mmHg in 30 de secunde dupa 2 secunde de miscare (contractii izotonice) presiunea scade la 50 mmHg, iar dupa un mers indelungat la 25 mmHg. imobilizarea timp de 15 minute in ortostatism => scaderea volumului plasmatic cu 20% prin pierderea de lichid in interstitiu. miscarea produsa de contractiile musculare evita aparitia edemelor si fenomenului de oboseala , precum si acumularea catabolitilor acizi pompa musculo-venoasa reduce volumul de sange din vene si acumularile tisulare de H 2 O si cataboliti acizi, comportandu-se ca o adevarata inima periferica. 6) tonusul capilar cresterea tonusului capilar impiedica deplasarea sangelui din teritoriul arterial spre cel venos, reducand intoarcerea venoasa scaderea tonusului capilar activeaza fluxul sangelui dinspre artere spre vene.

Reglarea circulatie venoasa

intoarcerea venoasa este reglata si adaptata la necesitati pe cale nervoasa si umorala Reglarea nervoasa asigura reactii venoase prompte de natura simpatica fibrele simpatico-adrenergice vasoconstrictoare sutn bine reprezentate in sitemul venos fibrele parasimpatice vasodilatatoare actioneaza doar in teritoriul cefalic si pelvin vasomotricitatea reflexa = consecinta stimularii baroreceptorilor din zonele reflexogene: sinocarotidiene, cardioaortice si din AD. onsta in descarcari simpatice cu paritciparea centrilor vasomotori bulbari
24

imbunatateste performantele pompei cardiace in adaptarile la diverse solicitari locale si generale. reflexul antidromic de axon provocat de stimularea fibrelor senzitive din teritoriul respectiv

Reglarea umorala factorii vasoconstrictori si vasodilatatori sunt in linii mari aceeasi pt. teritoriul venos is cel arterio-capilar, exceptie: histamina => constricite in teritoriul venelor, realizand o staza capilara. catecolaminele, vasopresina, angiotensina => vasoconstricite acetilcolina, catabolitii acizi, plasmakininele, PGA, PGE => vasodilatatie serotonian influenteaza diferit patul vascular cutanat sau splanhnic: tegumentul fetei => capilaro- si veno-constrictie. organele splanhnice si rinichi => vasoconstrictie cu ischemie si necroza ca si in alte teritorii, factorii de reglare umorali mentin tonusul bazal al venelor si produc reactii circulatorii adaptative cu participarea nervoasa, potentand si prelungind in timp efectele reglarii neuro-reflexe.

Circulatia pulmonara
intercalata intre VD si AS in cutia toracia spatiu inchis cu presiune negativa.

Particularitati:
unicul circuit sanguin care primeste debitul cardiac in totalitate are presiune inferioara fata de circulartia splanhnica desi arterele pulmonare sunt scurte, timpul de circulatie nu difera de cel din mare circulatie (24 de sec.) datorita suprafetei enorme a patului capilar pulmonar (200 000 mm2). irigatia nutritiva a plamanului se face cu sange dun marea circulatie arterele bronsice reprezinta 1% din debitul cardiac; dupa ce hraneste tesutul pulmonar si bronhiile, sangele se varsa in venel pulmonare, impurificand sangele oxigenat. sangele venos bronsic se varsa in AS => debitul venos stang depaseste usor pe cel drept arterele pulmonare au un perete de 3 ori mai subtire decat aorta arteriolele pulmonare au tunica musculara foarte redusa. capilarele pulmonare au diam. mai mare de 8 m si realizeaza numeroase anastomoze vasele limfatice sunt mai abundente, extinzandu-se pana in zona bronhiolelor terminale lipsesc in alveolele pulmonare presiunea arteriala pulmonara : o max: 25 mmHG o min: 10 mmHg presiunea in AS: 5-7 mmHg in sistola curgerea sangelui este pulsatila in artera si capilare din cauza lipsei de rezistenta a arteriolelor. in capilarele pulmonare: presiunea ~ 7 mmHg conditie ce previne trecerea lichidului in intersitiul presiunea colid osmotica = 25 mmHg pulmonar.
25

cand presiunea hidrostatica in capilarele plamanului depaseste 30 mmHg apare edemul pulmonar hidrostatic (trecerea plasemu in alveolele pulmonare ermata de o fibroza pulmonara din cauza fubrinogenului din plasma). distrugerea peretilor alveolo-capilari prin interventia unor virusui, bacteri sau toxine determina edemul pulmonar lezional (trecerea in alveola a unui lichid bogat in proteine si fibrinogen prezenta lui poate cauza fibroza pulmonara secundara). vasele pulmonare se pot dilata pasiv constituind un important rezervor de sange. la adultul normal volumul de sange pulmonar poate creste cu 400 mL in clinostatism, ceea ce explica reducerea capacitatii vitale => bolnavii cu insuficienta cardiaca pot respira doar in pozitie sezanda. acest sange trece in marea circuatie cand persoana trece in pozitie sezanda/ ortostatism.

Inervatia vaselor pulmonare

Fibre simpatice determina vasoconstrictie si mobilizarea sangelui din rezervorul pulmonar excitarea baroreceptorilor sinocarotidieni sau aortici produc o dilatatie reflexa a vaselor pulmonare excitarea chemoreceptorilor de H, CO2, scaderea pH si O2 produce o vasoconstrictie pulmonara reflexa

Fibre vagale
exista mecanoreceptori vagali in adventitia arterei pulmonare ~ cu cei din sinusul carotidian, astfel ca cresterea presiunii in arterele pulmonare determina bradicardie si hipotensiune desi au o bogata inervatie nervoasa, plamanii is regleaza debitul pulmonar mai mult pasiv prin adaptare locala a perfuziei la ventilatie. experiment: obstructia unei bronhii determina constrictia vaselor ce o iriga in 10 minute prin dirijarea sangelui spre alte zone mai aerate. plamanul este singurul organ care in hipoxie determina vasoconstrictie in hipoxie cronica => cresterea presiunii in vasele pulmonare si hipertrofia VD.

Circulatia cerebrala
functionearea neuronilor depinde de o buna irigatie a SNC deoarece neuronii au un metabolism aerob foarte intens:coef. respirator=0,99. in repaus creierului ii revine aproximativ 20 % din consumul de O 2 . Creierul primeste sange prin 2 artere carotide interne 2 artere vertebrale artera spinala intracranian, arterele se unesc => poligonul lui Willis din care se desprin 6 vase mari ce iriga scoarta cerebrala si formatiunile subcorticale substanta trasoare injectata experimental intr-o artera carotida se distribuie exlcusiv in emisfera de aceeasi parte, deoarece presiunea sangelui se exercita egal de ambele parti ale poligonului Willis.

26

intre arteriolele cerebrale exista anastomoze insuficiente pentru mentinerea circulatiei locale si prevenirea infarctului in conditiile obstruarii unor artere cerebrale capilarele intracerebrale sunt de tip continuu, cu celule unite prin jonctiuni stranse si mb. bazala groasa; sunt acoperite in intregime de piciorusele terminale ale astrocitelor care se dispun si in jurul sincopelor neuronale, jucand rolul de izolator. capilarele fenestrate in structura plexurilor coroide; sunt acoperite de un strat subtire de celule endoteliale legate intre ele prin joctiuni stranse. sinusurile durale si venele profunde se varsa in vena jugulara interna (cea mai mare parte); o mica parte este drenata prin plexurile pterigoide, oftalmice si venele paraveteebrale din cnalul rahidian. !!! infectiile nazale pot prolifera in creier. Vasele cerebrale primesc fibre din: ggl. cervical superior: fibre simpatice postggl, cu mediatorii : noradrenalina si neuropeptidul y. nervul facial: fibre parasimpatice, cu mediatorii: VIP, acetilcolian. ggl. nervului trigeme: fibre senzitive ce au ca mediatori: substanta P si CGRP (peptidul asociat cu gena calcitoninei).

Debitul circulator cerebral

adult: 54 mL/100 g/min creier ~ 1400 g (2% din greutatea corpului) primeste 750-800 mL sange substanta cenusie de 4 ori mai irigata decat substanta alba.

Variatii varsta: o la copil~ 105 mL/100g/ min o la pubertate debitul circulator cerebral scade, in timp ce persoanele castrate prepuberal isi mentin debitul circulator din copilarie => hormonii sexuali intervin in reglarea irigatie SNC. in perioada de somn: o lent debitul creste cu 10-15 % o paradoxal crestere mai pronuntata regionale o perceprea unor stimuli auditivi activeaza circulatia in aria temporala o focarele epileptice sunt hiperemice o persoanele cu tulburari de memorie au tulburari de irigatie in lobul temporal Intreruperea circulatie cerebreale pt 10 secunde determina pierderea constientei ischemia cerbrala ce dureaza 5 minute produce leziuni ireversibile ale neuronilor corticali.

Reglarea circulatiei cerebrale

CO 2 prin fenomenul de autoreglare, debitul circuator cerebral se mentine constant desi exista variatii ale TA cuprinse intre 40-200 mmHg cand debitul circulator scade sub 3 L/ min, circulatia cerebrala devine insuficienta calibrul vaselor este influentat de: inhalarea unui am. de 5-7% CO2 => cresterea debitului circulator cu 75%
27

scaderea presiunii partiale a CO 2 => vasoconstrictie in teritoriul cerebral, determinand ameteli in hiperventilatie H+ are acelasi efect; acumularea de H+ produce vasodilatatie cerebrala si efecte inhibitorii asupra nuronilor. scaderea O 2 din aerul inspirat cu 10% : dilatarea vaselor cerebrale cresterea circulatiei cerebrale cu 35% cresterea O 2 in aerul inspirat la 35% => scaderea debitului circulator cerebral cu 15% Pt. circulatia cerebrala cel mai important factor este CO 2 , pt. circulatia cardiaca O 2 . Sectionarea fibrelor vasoconstrictoare => cresterea raspunsului circulator cerebral la hipoxie si hipercapnie. Sectionare fibrelor vasodilatatoare => scaderea raspunsului la hipercapnie si lipsa raspunsului la hipoxie.

28