Sunteți pe pagina 1din 35

Subiectul 1 embriologie

1. Tubul intestinal primitiv -formare, limite, derivate


Tubul intestinal primitiv este impartit in 3 sau 4 segmente. Prima impartire
a tubului digestiv intestinul faringian - intestinul anterior sau proenteronul intestinul mijlociu sau mezenteronul intestinul posterior sau metenteronul.
Intestinul primitiv se formeaza din endoderm ca rezultat a cresterii
peretelui lateral si plierii cranio-caudale. Initial se formeaza pe linie mediana un
sant cu margini sterse care se apropie si fuzioneaza formand un tub intestinal
primitv care ramane in legatura cu sacul vitelin prin intermediul ductului vitelin.
Segmentul cuprins intre membrana orofaringiana si mugurele respirator
constituie intestinul faringian.
Al doilea segment este cuprins de la mugurele respirator pana la mugurele
hepatic iar din el se vor dezvolta esofagul stomacul si partea superioara a
duodenului. Proenteronul este vascularizat de trunchiul celiac
Mezenteronul este dispus de la planul membranei mugurelui hepatic pana
la unirea a 2 treimi drepte ale colonului transvers cu o treime stanga. Din el se
formeaza partea inferioara a duodenului ansele jejun-ileale, cecul cu apendicele
vermiform, flexura iliaca dreapta, 2/3 din colonul transvers, colonul ascendent.
Este vascularizat de artera mezenterica superioara.
Metenteronul este cuprins de la unirea a doua treimi drepte cu o treime
stanga a colonului transvers pana la membrana cloacala.

2. Intestinul anterior -limite, evolutie, derivate


Proenteronul sau intestinul anterior este cuprins intre mugurele respirator
si mugurele hepatic si din el se vor dezvolta stomacul, esofagul si partea
superioara a duodenului.
Esofagul reprezinta partea sup a proenteronului, este un segment scurt,
care ulterior se alungeste, secundar cresterii corpului si a plamanilor.Pe peretele
ventral apare o proeminenta in deget de manusa diverticulul respirator. Acesta
se alungeste se bifurca la capat formand cei doi muguri pulmonari.
Concomitent cu dezvoltarea plamanilor este antrenat si esofagul care se
alungeste. Alungirea tractioneaza si componenta nervoasa (n.vagi). Partea sa
superioara va avea musculatura de tip striat dezvoltat din mezodermul splahnic
din vecinatate si va fi inervata de nervul 10. Partea inferioara va avea
musculatura neteda inervata de plexul splahnic.
Stomacul incepe sa se formeze cam din sapt 4 si initial apare ca o dilatatie
a proenteronului sub septul transvers (viitorul m diafragma), iar in sapt 5 incep sa
se dezvolte inegal peretii. Peretele stang creste mai mult decat cel drept astfel
incat determina o rotatie la 90 de grade a stomacului in sensul acelor de
ceasornic. Astfel, fata stanga pe care o gaseam la esofag si resp fata gastrica, va
deveni fata anterioara.
Odata cu deplasarea fetei stangi spre anterior antreneaza si vagul stang,
care va ajunge anterior. Flancul drept al dilatatiei gastrice va fi rotat posterior,
devenind fata posterior, antrenand si vagul drept.
Cresterea inegala a peretilor si aceasta rotatie la 90 de grade deplaseaza
partea superioara a stomacului, care va deveni cardia, spre stanga si inferior, iar
parte inferioara, care va deveni parte pilorica, se va deplasa superior si spre
dreapta.

Odata cu deplasarea zonei pilorice este antrenat si duodenul care si el va fi


deplasat spre dreapta si va fi proiectat pe peretele posterior impreuna cu mezoul
lui.
In mezoul dorsal gastric se dezvolta primordiul splenic care va creste in
dimensiuni, iar odata cu rotatia stomacului ea va fi proiectata in partea stanga, o
parte a mezoului va ajunge pe peretele posterior al abdomenului, partea dorsala,
iar partea ventrala va ramane in legatura cu marea curbura gastrica, realizand la
acest nivel un ligament, lig gastro-lienal.
Odata cu formarea splinei, cresterea inegala a stomacului, rotatia acestuia,
mezogastrul dorsal, prin alungire va ajunge sa coboare peste colonul transvers si
acest segment va fi cel ce prefigureaza formarea omentului mare.
Dupa ce el coboara peste colonul transvers, se alungeste ca o prelungire in
fund de sac peste ansele intestinale. Apare ca o structura peritoneala, ca un fald,
dar cu mai multe straturi. Are 4 foite peritoneale, cele 2 lame interne care vin in
contact indelungat sufera procesul de coalescenta. Spatiul initial liber reprezenta
recesul inferior al bursei omentale, reces care dispare prin coalescenta foitelor.
Duodenul se formeaza din segmentul caudal al proenteronului si partea
craniala a mezenteronului. Este primul segment al intest subtire. In mod normal
el este legat de peretele post prin mezou propriu, mezoduoden, dar odata cu
cresterea inegala a peretilor gastrici si concomitent cu rotatia stomacului se
realizeaza si o rotatie a duodenului care este aplicat pe peretele posterior, iar
contactul cu peritoneul posterior duce la aparitia procesului de coalescenta
pancreatico-duodenala Tritz.
Nu raman libere decat 2 segmente: prima portiune, cea din vecinatatea
stomacului din care se formeaza bulbul duodenal, segment ce va ramane in
continuare intra-peritoneal si ultima portiune unde el se continua cu jejunul unde
se formeaza flexura duodeno-jejunala, care este si ea intra-peritoneala.

3. Intestinul mijlociu limite, evolutie, derivate


Intestinul mijlociu este segmentul care porneste de sub primordiul hepatic
respectiv de deschidere a ductului biliar in duoden pana la unirea a 2 treimi
drepte cu o treime stanga a colonului transvers.
In saptamana a 4-a imediat dupa ce are loc formarea dilatatiei gastrice,
intestinul mijlociu incepe sa creasca in lungime formand o ansa al carui varf se
continua prin intermediul unui duct ductul vitelin si care comunica cu sacul
vitelin. Aceasta ansa este legata de peretele posterior printr-un mezou dorsal
care prezinta intre foitele lui artera mezenterica superioara.
Din mezoul primar se va forma mezenterul, mezoul colonului ascendent si
mezoul colonoului transvers. Mezoul colonului ascendent sufera procese de
coalescenta cu formarea fasciei de coalescenta TOLD 1.
Fata de ductul vitelin, aceasta ansa prezinta doua segmente:
1. Previtelin partea inferioara a ductului jejunul si o parte a ileonului
2. Postvitelin ultimii 80cm ai ileonului la adult, cecul, apendicele
vermiform, colonul ascendent, flexura colica dreapta, 2/3 dr ale
colonului transvers
Odata cu formarea ansei intestinale primitive, aceasta creste in lungime
impreuna cu mezoul ei si in saptamana a 6-a paraseste cavitatea abdominala,
aceasta fiind ocupata de ficatul in dezviltare si de mezonefros si se extinde prin
cordonul ombilical formand hernia fiziologica.
Concomitent cu hernia fiziologica are loc o rotatie la 90* in sensul acelor de
ceasornic in jurul unui ax sagital care trece prin ductul vitelin si originea arterei
mezenterice superioare, astfel incat bratul inferior al ansei va ajunge superior iar
segmentul previtelin va ajunge inferior.

Punctul superior corespunzator arterei mezenterice superioare, prin rotatie


la 90* realizeaza un contact intre foitele peritoneale care sufera un proces de
fibroza = pct de plecare al radacinii primare a mezenterelui.
In saptamana a 5-a apare pe ansa distala o dilatatie care constituie
primordiul cecal si ulterior apare o prelungire in deget de manusa atasata
primordiului cecal care constituie primordiul apendicului vermiform.
Odata cu patrunderea ansei in cordonului in cordonul ombilical are loc
rasucirea celor doua anse pana la 250*.
Catre saptama a 10-a rata de dezvoltare a ficatului incepe sa scada si au
loc regresia pana la disparitiei mezonefrosului si incepe sa creasca rapid peretii
abdominali ceea ce favorizeaza revenirea anselor abdominale spre cavitatea
abdominala.
Revenirea se realizeaza mai intai pentru ansele jejunale care se aseaza in
partea stanga apoi intra ansele ileale care ocupa treptat spatiul din stanga spre
dreapta.
Urmeaza partea terminala a ileonului aceea ce corespunde la adult cu
ultimii 60-80 cm si in final intra ramura descendenta (acum superioara) din care
se formeaza cecumul cu apendicele vermiform si o parte a colonului si care se
aseaza orizontal sub ficat (se explica de ce duodenul este situat posterior de
colonul transvers).
Sacul / ductul vitelin degenereaza. Uneori ramen un vestigiu=diverticul
meckel (favorizeaza aparitia cancerelor la acest nivel).
Alungirea ansei din care se formeaza cecul cu o parte din colon evolueaza
in partea dreapta a cavitatii abdominale, coborand pana in fosa iliaca dreapta.
Dilatatia cecala creste initial cu aceeasi rata cu diverticulul apendicular dar
primordiul cecal creste ulterior mai repede iar diverticulul apendicular inceteaza
sa cresca si primeste in peretii lui tesuturi de tip limfoid.
Odata cu expansiunea colonului are loc si tractiunea mezoului impreuna cu
vasele astfel incat radacina mezenterului propriu-zis va avea o directie oblica de
la segmentul duodenal si pana la valva ileocecala.

4. Intestinul posterior limite, evolutie, derivate


Metenteronul sau intestinul posterior este segmentul din care se
formeaza : -treimea stanga a colonului transvers Colonul descendent colonul
sigmoid si stermina intr-o dilatatie numita cloaca.
Cloaca de natura endodermala vine in contact direct cu ectodermul iar
zona de contact s numeste membrana cloacala localizata inferior de cordonul
ombilical si pe masura ce embrionul creste se alungeste, se reduce curbura
craniocaudala iar membrana cloacala coboara.
In cloaca se deschid ductele mezonefrotice (mezonefros = etapa
intermediara in dezvoltarea rinichiului). Spatiul cuprins intre metenteron si
ductele mezonefrotice este ocupat de un tesut mezenchimal care se
condenseaza si formeaza septul URORECTAL. Acesta evolueaza catre membrana
cloacala si ajunge in contact cu ea; la locul de contact realizeaza o proeminenta
ce poarta numele de tubercul perineal. El va constitui centrul tendinos al
perineului.
Prin evolutia septului urorectal se realizeaza o clivare a cloacei in 2
segmente posterior canalul ano-rectal si anterior sinusul uro-genital.
Tuberculul perineal imparte membrana cloacala deasemenea in 2 regiuni
posterioara membrana anala si anterioara membrana urogenitala.
Testutul mezenchimal din jurul partii terminale a canalului ano-rectal
formeaza proctodeum.

Prin cresterea metenteronului se formeaza treimea stanga a colonului


transvers, flexura colica stanga colonul descendent care sunt asezate in partea
stanga si isi pastreaza mezoul colonul sigmoid.
Partea superiara a metenteronului ajunge in contact direct cu peritoneul
posterior formand astfel fascia TOLD 2.
Partea de cloaca care apare mai dilatata formeaza ampula rectala. Limita
inferioara a ampului rectale este reprezentata de linia pectinata care corespunde
resturilor de membrana anala. Portiunea ingustata a metenteronului va forma
canalul anal.
Din punct de vedere structural pe linia pectinata se face trecerea de la un
epiteliu pluristratificat cilindric la unul pavimentos nekeratinizat. Linia alba este
trecerea de la un epiteliu pluristratificat la cel keratinizat. Vasul de sange care
asigura vascularizatia metenteronului provine din aorta dorsala.

5. Dezvoltarea diafragmului malformatii


Plicile pleuro peritoneale inchid definitv partea posterioara a cavitatii
toracice si separa cavitatea toracica de cea abdominala contribuind la formarea
diafragmului.
Plicile pleuro pericardice apar concomitent cu deplasarea septului
transvers si cresterea cordului, in partea inferioara a cutiei toracice. Ele cresc si
se deplaseaza catre linia mediana si in ele se gasesc venele cardinale comune si
nervul frenic. Ele in final fuzioneaza si vor separa cavitatea toracica intr-un
segment anterior si unul posterior care va corespunde cavitatii pleurale.
Muschiul diafragm se formeaza din:
1. Septul transvers (se gaseste la baza regiunii cervicale si se separa
cavitatea toracica de pediculul sacului vitelin) care va forma centrul
tendinos
2. Plicile pleuro-pericardice si pleuro-peritoneale care vor forma portiunea
musculara. Aceste plici sunt invadate de mioblasti care vin de la nivelul
perelui toracelui
3. Mezoul esofagului
Mezoesofagul leaga esofagul de peretele posterior, este invadat de
mioblasti si participa la formarea stalpilor diafragmatici.
Septul transvers se gaseste initial in regiunea cervicala. Micitele care il
invadeaza au originea la nivelul somitelor 3 5 si vor pastra legaturi nervoase
explicand astfel inervatia diafragmei de catre nervul frenic originea c3-c5.
Malformatii in formarea diafragmei
1. Hernia hiatala congenitala organele abdominale ascensioneaza in
torace; cele unilaterale pot fi rezolvate cele bilaterale nu sunt
compatibile cu viata
2. Omfalocelul hernie a organelor abdominale printr-un inel la nivelul
ombilicului
3. Gastroschizis hernia a organelor abdominale prin peretele antero lateral de obicei la dreapta ombilicului.

6. Dezvoltarea esofagului si a stomacului -malformatii.


Esofagul reprezinta partea superioara a proenteronului. Este un segment
scurt care ulterior se alungeste prin cresterea corpului si a plamanilor.
Pe peretele ventral apare o proeminenta in deget de manusa numita
diverticul respirator. Acesta se alungeste se bifurca la capat formand cei 2 muguri
pulmonari.

Concomitent cu dezvoltarea plamanilor este antrenata si alungirea


esofagului. Aceasta alungire tractioneza si componenta nervoasa (nervii vagi).
Partea sa superioara va avea musculatura de tip striat dezvoltata din
mezodermul splahnic din vecinatate si va fi inervata de nervul 10. Partea
inferioara va avea musculatura neteda inervata de plexul splahnic.
In procesul de dezvoltare esofagiana pot aparea urmatoarele malformatii:
1) Atrezie esofagiana - lipsa dezviltarii esofagului (pe toata lungimea sau doar pe
un segment)
2) Fistule - fistula traheo esofagiana
- portiunea proximala in deget de manusa si cea distala comunica cu
traheea prin fistuala
3) Stenoza congenitala esofagiana lipsa de formare completa a lumenului.
4) Lipsa alungirii esofagului ce rezulta in tractionarea stomacului in directie
craniala prin hiatusul esofagian al diafragmei.
Stomacul se formeaza din saptamana a 4-a in regiunea cervicala. Initial
Apare ca o dilatatie a proenteronului sub septul tansvers iar in saptamana a 5-a
incep sa I se dezvolte inegal peretii, va fi legat anterior si posterior de pereti prin
intermediul mezogastrului comun dorsal si ventral.
El va suferi un proces fals de descensiune, coborarea lui fiind determinata
de formarea diafragmei, procesul de descensiune al cordului si cresterea portiunii
posterioare embrionare.
Se va dezvolta initial in plan sagital, partea posterioara suferind un proces
de dezvoltare accelerata. Aceasta parte posterioara va forma marea curbura a
stomacului in timp ce partea anterioara va forma mica curbura. Concomitent cu
dezvoltarea stomacului in plan sagital, intre foitele mezogastrului ventral,
respectiv dorsal se formeaza mugurele hepatocistic, mugurele pancreatic dorsal
si primordiul splinei.
Stomacuil va suferi un proces de rotatie in sensul acelor de ceasornic, roatie
insotita de rotatia mezogastrului dorsal si ventral. Astefel muca curbura,
orientata initial anterior se aseaza spre dreapta iar cea mare initial posterioara
spre stanga.
De la nivelul curburii mici va porni mezogastrul ventral iar de la nivelul
curburii mari mezogastrul dorsal. In urma acestui proces posterior de stomac se
formeaza un diverticul peritoneal bursa omentala.
Din mezogastrul ventral se formeaza omentul mic, ligamentul coronar si
ligamentul falciform.
Din mezogastrul dorsal se formeaza ligamentul gastro-lineal, ligamentul
lienorenal, ligamentul gastro-frenic si ligamentul gastro colic.
Mucoasa gastrica se formeaza in saptamana a a 4-a iar in saptamana a 5-a
incepe secretia acidopeptica. In luna a 3-a se formeaza fibrele musculare
longitudinale iar in luna a 7-a se formeaza cele oblice si circulare.
In cursul de dezvoltare a stomacului pot aparea urmatoarele malformatii:
1)Stenoza/atrezie pilorica copilul vomita la 1h dupa masa.
2) Stenoza hipertrofica congenitala de pilor determinata genetic, cauzata de
hipertrofie fibrelor musculare circulare de la nivelul pilorului
3)Stomac bilobat dezvoltarea anormala a unor fibre circulare
4) Ectopie gastrica - stomacul se gaseste in torace
5)In hernia hiatala congenitala stomacul se gaseste in torace dar esofacul are o
lungime normala
6)Gastroschizis- perete abd incomplet => viscerele sunt inafara cav abd in
contact cu lichidul amniotic
7)Atrezie gastrica/duodenala

7. Formarea bursei omentale si a marelui epiplon


Este un reces al cavitatii peritoneale, inchis inapoia stomacului si a
ligamentelor sale,situat deasupra mezocolonului transvers si prezent doar in
viata embrionara.
Marginea posterioara a stomacului creste foarte rapid in lungime si rezulta
marea curbura a stomacului, situata la stanga in urma miscarii de rotatie si
legata de perete prin mezogastrul dorsal.
Marginea anterioara a stomacului are o dezvoltare mai lenta, din ea rezulta
mica curbura a stomacului, care se plaseaza la dreapta in urma procesului de
rotatie si e legata de perete prin mezogastrul ventral.
Ligamentul gastrocolic inchide bursa omentala anterior.
Omentul mare se prezinta ca un sort format din 4 foite dispus intre marea
curbura gastrica si colonul transvers. El coboara peste ansele intetinale. In el
patrund bursa omentala o prelungire a micii cavitati abdominale. Este alcatuit
din tesut adipos vase de sange si ggl. Limfatici.

8. Dezvoltarea
malformatii

duodenului

si

pancreasului

Se formeaza din segmentul caudal al proenteronului si regiunea craniala a


mezenteronului. Este primul segment al intestinului subtire si es in mod normal
legat de peretele posterior printr-un mezou propriu, mezoduoden.
Dar prin cresterea inegala a peretilor gastrici si rotatia stomacului se
realizeaza si rotatia duodenului ce va fi aplicat pe pertele posterior iar contactul
cu peritoneul posterior duce la aparitia fasciei de coalescenta pancreaticoduodenala Tritz.
Raman libere 2 portiuni:
- in vecinatatea stomacului si din ea se formeaza bulbul duodenal
intraperitoneal
-la continuarea cu jejunul se formeaza flexura duodeno-jejunala aflata s
ea intraperitoneal
Pancreasul se formeaza din partea inferioara a proenteronului prin aparitia
initiala a unor ingorsari apoi diverticuli vizibili atat pe fata anteriora cat si
posterioara
-pe fata anteriorara -2 diverticuli care vor fuziona rapid
formand mugurele pancreatic ventral din care se va forma partea inferioara a
capului pancreatic + procesul uncinat
-pe fata posterioara la aproximativ acelasi nivel cu mugurele
hepatic va aparea mugurele pancreatic dorsal (situat mai sus decat mugurele
pancreatic ventral) din care se va forma partea superioara a capului, corpul si
coada pancreasului. Proliferarea celulelor endodermale duce la formarea acinilor.
Proliferarea celulelor endocardice duce la formarea acinilor.
In saptamana a 7-a se realizeaza fuziunea dintre mugurele ventral si cel
dorsal formandu-se astfel cananlul pancreatic principal Wirsung ce se deschide in
duoden si formeaza o papila duodenala mare.
Din ce ramane din mugurel dorsal se va forma canalul pancreatic acesoriu
care se deschide in duoden superior de canalul principal unde realizeaza o papila
duodenala mica pentru deschiderea sa.

9. Dezvoltarea ficatului si cailor biliare - malformatii.


Ficatul se formeaza incepand cu saptamana a 3-a ca o ingrosare pe
peretele ventral al proenteronului, cea care corespunde de dezvoltarea partii
superioare a duodenului.
In saptamana a 4-a aceasta ingrosare devine vizibila si se prelungeste in
mezenchimul sptului transvers unde formeaza diverticulul hepatic. Acesta se
bifurca si formeaza 2 portiuni portiunea hepatica si portiunea cistica.
Portiunea hepatica se dezvolta in continuare in mezenchimul septului
transvers unde la capatul liber se bifurca formand o ramura stanga si una
dreapta. In jurul acestor ramificatii are loc proliferarea celulelor endodermale ce
formeaza cordoane celulare. Ele se anastomozeaza, se extind catre periferie si se
organizeaza formand lobulii hepatici.
Din mezenchimul septului transvers in care evolueaza aceste cordoane
celulare ce vor purta numele de coloane de hepatocite se formeaza: stroma,
capsula hepatica Glisson, cel hematoformatoare, cel Kupffer (celule macrofage).
Celulele hepatice cresc numeric ingloband initial venele viteline in drumul
lor spre sinusul venos. Intre coloanele de celule apar niste spatii sferice care
cresc in dimensiuni, fuzioneaza intre ele in lungimea coloanelor de hepatocite =>
capilarul sinusoid.
Capilarele sinusoide ajung la periferia lobulului in formare si se
anastomozeaza cu ultima ramificatii ale venei porte si ale arterei hepatice. La
polul opus ele ajung in vena centrolobulara ce stabileste anastomoze cu ramuri
din venele viteline. Intre capilarul sinusoid si cordonul de hepatocite apare spatiul
Disse. Celulele blocate in acest spatiu vor deveni HEMATOCITOBLASTI ce
prolifereaza puternic formand elementele figurate ale sangelui ce vor trece prin
spatii ultramicroscopice in capilarele sinusoide si mai apoi in circulatia fetala.
Functia hematoformatoare se mentine pana in luna a 7-a cand este
preluata de maduva si scade pana la nastere cand dispare definitiv.
Pana in saptamana a 5-a, ficatul, se dezvolta uniform, ocupa partea
superioara a cavitatii abdominale iar dezvoltarea se proiecteaza si in partea
posterioara inchizand canalele pleuro-peritoneale. Dupa saptamana a 5-a are loc
o incetinire a ratei de crestere pentru lobul stang datorita dezvoltarii cordului.
Tot intre cordoanele de celule, opus locului unde se formeaza capilarul
sinusoid apare un spatiu fara perete care devine mai tarziu canalicul biliar(peretii
constituiti de hepatocite).
Partea cistitca se gaseste inferior si evolueaza in mezenchimul septului
transvers. Se prezinta ca o prelungire in deget de manusa = diverticul biliar.
Capatul liber mai dilatat formeaza vezica biliara iar partea mai ingustata
canalul cistic.
Locul de legatura intre canalul cistic cu canalul hepatic comun este canalul
coledoc care se dechide in duoden.
Initial acest diverticul se prezinta ca o prelungire fara lumen, urmeaza un
proces de vacuolizare urmat de unul de tubeizare care se realizeaza la varste
diferite.
In aceste procese pot aparea urmatoarele malformatii:
1)Fibroza hepatica congenitala aparitia la nivelul ficatului a unor benzi fibroase
2)Atrezia si stenoza cailor biliare absenta CBIH sau CBEH/ vezica biliara
rudimentara
3)Litiaza biliara acumulare de calculi la nivelul vezicii.

10. Hernia fiziologica malformatii


Odata cu formarea ansei intestinale primitive, are loc cresterea acesteia in
lungime impreuna cu mezoul ei si in saptamana a 6-a paraseste cavitatea

abdominala, aceasta fiind ocupata de ficatul in curs de dezvoltare si de


mezonefros si se extinde prin cordonul ombilical formand hernia fiziologica.
Concomitent cu aceasta are loc o rotatie la 90* in sensul acelor de ceasornic pe
un ax sagital astefel incat bratul inferior al ansei va ajunge superior iar segmentul
previtelin va ajunge inferior.
In saptamana a 5-a apare pe ansa distala o dilatia care constituie
primordiul cecal si ulterior apare o proeminenta in deget de manusa ce reprezinta
primordiul apendicului vermiform.
Odata cu patrunderea ansei in cordonul ombilical are loc rasucirea celor
doua segmente pana la aproximativ 280*.
Revenirea anselor in cavitatea abdominala se face catre saptamana a 10-a
cand rata de dezvoltare a ficatului incepe sa scada si are loc regresia
mezonefrosului. Primele care revin sunt ansele jejunale care se aseaza in partea
stanga apoi intra ansele ileale care ocupa treptat spatiul din stanga spre draepta.
Urmeaza partea terminala ileonului si in final intra ramura descendenta (acum
superiora) din care se formeaza cecumul cu apendicele vermiform si o parte a
colonului care se aseaza orizontal sub ficat, urmand sa evolueze in partea
dreapta a cavitatii abdominale si sa coboare pana in fosa iliaca dreapta.

11. Formarea colonului si rectului malformatii


Colonul ascendent, apendicele vermiform si doua treimi drepte ale
colonului transvers se formeaza din ramura descendenta a mezenteronului sau
segmentul postvitelin. Acesta intra in procesul de herniere fiziologica si se roteste
la 90* in sensul acelor de ceasornic pe un ax sagital. Isi definitiveaza pozitia dupa
renintrarea in cavitatea abdominala, asezanduse in prima faza in partea
superiora a cavitatiim, sub ficat si anterior de duoden. De aici cea mai mare parte
va fi impinsa la dreapta si coboara pana in fosa iliaca dreapta formanduse flexura
colica dreapta sau hepatica si colonul ascendent cu cecul si apencdicele
vermiform.
Din mezoul primar se va forma mezenterul, mezoul colonului ascendent si
mezoul colonului transvers. Mezoul colonului ascendent sufera un proces de
coalescenta si va forma fascia de coalescenta TOLD1.
Treimea stanga a colonului transvers, flexura splenica, colonul descendent,
colonul sigmoid si canaluul anorectal se formeaza din metenteron. Intestinul
posterior se termina intr-o dilatatie numita cloaca. In cloaca se vor deschide
ductele mezonefrotice (mezonefros =etapa intermediara in dezvoltarea
rinichiului). Spatiul cuprins intre metenteron si ductele mezonefrotice este ocupat
de un tesut mezenchimal ce se condenseaza si va forma septul urorectal. Acesta
evolueaza si scindeaza cloaca in doua segmente: posterior canalul ano-rectal,
respectiv anterior sinusul urogenital. Prin cresterea metenteronului se formeaza
partea stanga a colonului transvers, flexura colica stanga, colonul descenent care
sunt asezate in partea stanga. Singura portiune mobila se gaseste in fosa iliaca
stanga si isi pastreaza mezoul = > colonul sigmoid.
Partea superioara a metenteronului ajunge in contact direct cu peritoneul
posterior si formeaza fascia TOLD2.
Din partea cloacala care apare mai dilatat formeaza ampula rectala. Limita
inferioara a ampulei rectale este reprezentata de linia pectinata care corespunde
resturilor de membrana anala. (formata din membrana cloacala de catre
tuberculul perineal). Portiunea ingusta a metenteronului va forma canalul anal.
In cadrul acestor procese pot aparea urmatoarele malformatii:
1)Mobilitatea colonul drept/ nu se formeaza fascia de coalescenta TOLD1 si
apendicele, cecumul si colonul ascendent se deplaseaza la stanga.
2)Atrezia ano-rectala

3)Fistula recto-vaginala canalul anal se termina in deget de manusa si se


deschide in vagin
4)Fistula recto-uretrala canalul anal se termina in deget de manusa si se
deschide la nivelul uretrei.
5)Imperforatia membranei cecale.
6)Megacolon nu se formeaza plexurile nervoase deoarece cel crestei neurale
esueaza sa migreze.

12. Formarea cavitatilor seroase. Formarea si evolutia


canalului pleuropericardo-Peritoneal
In formarea cavitatilor serosae trebuie sa luam in calcul ceea ce se
intampla cu stratul intermd, mezodermul. Acesta in sapt 4 se organiz in 3 comp:
-mzderm paraxial
-intermediar
-lateral/al placii laterale
La nivelul mzdermului placii laterale apar niste cavitati care cresc in
dimensiuni si formeaza o cavitate mai mare, cavit ce va deveni cavitate intraembrionara si care comunica larg cu cavit extra-embrionara.
Prin formarea cavit intra embr mzdermul lateral este scindat in 2 lame. Una
va veni in raport direct cu ectodermul si va acoperi cavit amniotica si aceasta
lama va forma mzdermul somatic. Cea de-a doua lama se va continua cu
mzdermul care acopera sacul vitelin, iar lama respectiva se numeste mzderm
splahnic.
In final, aceste 2 lame vor fuziona intre ele, iar segmentul care va ramane
in afara fuzioneaza si dispare.
Mzdermul SOMATIC sufera o transformare in sensul ca se subtiaza, se
aplatizeaza, se formeaza din celule turtite, de tip epiloid, de fapt este un
mezoteliu si este cel care va forma seroasa parietala, care va capitona peretii
cavit intra-embrionare: cavit pleurala, peritoneala.
Foita VISCERALA/mzderm SPLAHNIC sufera si ea cam aceleasi modificari si
va deveni ulterior foita seroasa viscerala, care va inveli organele.
De o parte si de alta raman niste spatii largi care poarta numele de canale
pericardo-peritoneale. In aceste canale, in partea lor superioara se vor dezvolta
ulterior plamanii. La baza regiunii cervicale se gaseste septul transvers care
separa cavitatea toracica de dimensiuni reduse la varsta asta de pediculul sacului
vitelin.
Acest sept transvers se gaseste imediat sub proeminenta cardiaca si odata
cu dezvoltarea cordului pe de o parte, si pe de alta parte odata cu cresterea
dimensiunii embrionului atat la nivelul peretilor, cat si prin cresterea in lungime
care determina plierea cranio-caudala, este impins septul transvers catre partea
inferioara.
Concomitent cu deplasarea septului transvers si cresterea cordului, in
partea inferioara a cutiei toracice apar niste pliuri, pliuri pleuro-pericardice.
Aceste pliuri p-p cresc in lungime si se deplaseaza catre linia mediana si in
interiorul acestor pliuri se gasesc venele cardinale comune si nv frenic.
Modificarile pe care le sufera cordul in dezvoltare si sinusul venos
favorizeaza apropierea acestor pliuri de linia mediana si in final ele fuzioneaza. In
urma fuziunii, cavitatea toracica este separata in 2 spatii, unul anterior
corespunde cavit pericardice, iar pliurile pleuro-pericardice sunt cele care
formeaza pericardul fibros, si unul posterior corespunde cavit pleurale. Aceste
cavit pleurale sunt invadate de cei 2 plamani aflati in dezvoltare care ocupa
canalele pericardo-peritoneale atat anterior, lateral, cat si posterior.

Plicile pleuro-peritoneale inchid definitiv partea posterioara a cavit


posterioare si separa in final cavitatea toracica de cavit abdominala, contribuind
la formarea m. Diafragm.

13. Caractere generale ale seroaselor. Implicatii clinice


14. Mezodermul intermediar. Pronefrosul
Mezodermul intermd impreuna cu epiteliul celomului care il acopera; el va
forma cordonul nefrogen prezent de o parte si alta a coloanei vertebrale cervical
-> lombo-sacral.
Canalele para-mezo-nefrotice la sexul feminin se formeaza din epiteliul
celomic mezonefrotic care acopera mezonefrosul. Din aceste canale se formeaza
tubele uterine, uterul si vaginul.
Pronefrosul apare si se dezvolta in prima luna; dispare la om, dar este
prezent la unii pesti inferiori si amfibii.
Se dezvolta in prima luna => rinichi prima; apare ca o aglomerare celulara
derivata din mezodermul intermd. Aceasta aglomerare este initial ca un cordon
plin, localizat in dreptul somitelor cervicale C5-C10.
Acest cordon incepe sa se fragmenteze si evolueaza dinspre cranial spre
caudal. Pe masura ce apar segmente caudale, cele craniale dispar.
Initial apar ca niste aglomerari care ulterior se alungesc, capata un aspect
vezicular, se continua cu niste tubuli = tubuli pronefrotici in nr variabil (5-7
perechi) care se vor deschide intr-un canal comun pronefrotic situat de fiecare
parte (dr si stg).
Tubulii pronefrotici impreuna cu veziculele care se gasesc la capetele libere
au o dispozitie metamerica si dispar treptat de sus in jos, primele disparand
inainte ca cele inferioare sa apara.
Acest canal se extinde caudal si se va deschide la nivelul cloacei. Evolutia
acestui canal se realizeaza din ziua 23-24 pana in ziua 30, dupa care, pronefrosul
disparand, el va fi preluat de catre mezonefros.
Acest canal comun pronefrotic este cel care induce dezvoltarea
mezonefrosului. S-a constatat ca lipsa dezvoltarii canalului comun pronefrotic
determina o lipsa de dezvoltare a mezonfrosului. Dupa ce dispare pronefrosul,
canalul comun pronefrotic va purta numele de canal mezonefrotic Wolff.

15. Mezonefrosul
Mezonefros urmeaza dupa pronefros, este rinichiul intermd/a lunii 2;
degenereaza la om, este prezent la unele mamifere/pesti, ex: sobolan; constituie
rinichiul definitiv la pasari.
Se numeste rinichi intermd/mijlociu/lunii 2. Incepe sa se dezvolte de la sf
lunii 1, initial sub forma unui cordon nefrogen compact care se alungeste dupa
care incepe sa se segmenteze.
Fiecare segment care apare se alungeste, capata un aspect vezicular,
aceste vezicule alungite cu un capat se vor deschide in canalul mezonefrotic
situat lateral de mezonefros, iar in partea mediala (capat liber) se va dilata, se va
invagina, capatand un aspect de cupa cu formarea capsulei Bowmann.
Aceasta capsula Bowmann primeste in concavitatea ei o ramificatie
arteriala care provine din aorta dorsala, la randul ei se ramifica in interiorul
capsulei, formand un ghem vascular.
La nivelul mezonefrosului metameria nu se mai respecta.

Mezonefrosului ca localizare se gaseste in dreptul somitelor de la 11 la


28/29. Pe masura ce se formeaza segmentele inferioare, cele superioare incep sa
degenereze.
Veziculelel mezonefrotice apar rapid in sens cranio-caudal ca si la
pronefros si fiecare corpuscul (capsula Bowmann) este legata de tubul
mezonefrotic prin tubuli mezonferotici.
Deci vom avea o componenta tubulara segm de excretie, o capsula
(Bowmann) si o comp secretoare ghemul de vase din interiorul capsulei.
De la glomerul pleaca un vas eferent, acesta ajungand la nivelul unor vene
colectoare care la randul lor sunt tributare venelor cardinale posterioare -> v.
subcardinala -> circulatia generala.
Canalul mezonefrotic ajunge pana la nivelul cloacei, dar dupa septarea
cloacei orificiile de deschidere ale canalelor mezonefrotice vor fi in sinusul urogenital. Ulterior din el va pleca un mugure (ureteral) care ajunge la nivelul
metanefrosului.
Mezonefrosul ajunge la o dezvoltare maxima in sapt 3 a lunii 2 sapt 7 ,
cand formeaza de o parte si de alta a coloanei vertebrale cate o proeminenta
corp mezonefrotic Wolff. In regiunea mediana a corpilor mezonefrotici se dispun
glomerulii mezonefrotici, iar in portiunea laterala se dispun tubulii mezonefrotici
care se deschid in canalul mezonefrotic.
Mezonefrosul este acoperit de epiteliu celomic, exceptie facand fata
posterioara, de unde epiteliul celomic se retrage si formeaza un mezou gros care
leaga mezonefrosul de peretele post mezou al mezonefrosului. Acest mezou
este in dreptul vertebrelor L1->L3.
Epiteliul acesta celomic de fiecare parte realizeaza prin condensare cate un
cordon fibros care va forma canalul paramezonefrotic Muller, initial fiind un
cordon plin. El este asezat lateral de cordonul mezonefrotic Wolff.
Canalul Muller se alungeste, incruciseaza anterior canalul mezonefrotic
Wolff, se apropie de cel de partea opusa, in vecinatatea sinusului uro-genital
fuzioneaza si fara sa se deschida in sinus, formeaza o proeminenta (tubercul
sinusal). De o parte si de alta a tuberculului sinusal se gasesc orif de deschidere
ale canalelor mezonefrotice.
In partea mediala din epiteliul celomic apare o proeminenta (creasta
genitala) din care se vor dezvolta canalele genitale si care ajung in contact cu
partile dilatate, cu capsulele tubulilor mezonefrotici de vecinatate, realizand la
acest nivel o prima conexiune uro-genitala, care exista doar la sexul masculin,
unde din aceasta conexiune se formeaza canalele eferente. Unirea acestor canale
eferente vor forma canalul epididimar.
Partea degenerata a mezonefrosului din portiunea craniala va duce la
formarea unui ligament (diafragmatic al mezonefrosului). Acesta se va fixa de
septul transvers.
Ligamentul diafragmatic la sexul masculin degenereaza complet, iar la
sexul feminin formeaza ligamentul suspensor al ovarului.
Partea caudala a mezonefrosului, prin degenerare va forma ligamentul
inghinal al mezonefrosului care este acest ligament inghinal al mezonefrosului
formeaza la sexul masculin Gubernaculul testicular. Este cel care favorizeaza
coborarea testiculului prin canalul inghinal in scrot. Ligamentul inghinal al
mezonefrosului la sexul feminin duce la formarea a 2 ligamentule: ligamentul
rotund al uterului pt inferior si pt partea superioara ligamentul propriu al ovarului.
In cazul in care persista ligamentul diafragmatic al mezonefrosului la sexul
masculin, acesta apare la nou nascut, la copii si apoi la adult ca un rest
embrionar = apendice epididimar.
Tubii mezonefrotici care sunt situati sub locul de formare al gonadei si care
persista ca resturi embrionare formeaza paradidimul sau apendici testiculari.

La sf lunii 4 mezonefrosul este degenerat complet. Nu s-au gasit urme de


functionare al mezonefrosului la om!!!!

16. Metanefrosul si malformatii in dezvoltarea aparatului


urinar
1. Metanefros rinichiul definitiv la om si la alte mamifere.
Este rinichiul definitiv care se dezvolta din mezodermul nefrogen nesegmentat
localizat in dreptul somitelor 29-35 si care constituie blastemul metanefrogen.
Este localizat in regiunea lombo-sacrata.
Dezvoltarea rinichiului definitiv are la baza 2 surse:

Din materialul nesegmentat al materialului blastemului metanefrogen


partea secretorie a rinichiului.
Din ramificatia unui mugure ce pleaca din canalul mezonefrotic Wolff,
numit mugure ureteral partea excretorie.
In sapt 4 apare mugurele ureteral pe fata antero-mediala a ductului
mezonefrotic; apare initial ca o prelungire in degete de manusa, creste, se
alungeste, ajunge la materialul metanefrogen si in vecinatatea lui sufera un
proces de dilatare. Corespunde componentei excretorii si anume ureterului pana
la portiunea dilatata, iar portiunea dilatata va reprezenta viitorul bazinet/pelvis
renal. Odata ajuns la materialul metanefrogen dilatatia respectiva sufera un
proces de bifurcare, ramificare, cele 2 ramuri de bifurcatie reprezentand
viitoarele calice mari.
Mugure ureteral orificiul de la niv ductului mezonefrotic va fi incorcoporat
o data cu portiunea terminala a ductului mezonefrotic in peretele sinusului urogenital. Cealalta extremitate e cea care va fi forma calicele mari, apoi calicele
mici si in final tuburile colectoare. Fiecare ramificatie se divide la randul ei, e
vorba de o diviziune dicotonica si fiecare ramura care rezulta prezinta la capatul
liber o dilatatie de tip ampular.
Este vorba de aprox 14-15 generatii/ordine de diviziune si care patrund tot
mai adanc in plastemul metanefrogen. Din primele 3 generatii se formeaza
pelvisul impreuna cu calicele mari; din urmatoarele 2 generatii se formeaza
calicele mici si din restul(cele 10-11 generatii care au ramas) se formeaza tubii
colectori.
La locul de contact dintre tubii colectori si blastemul metanefrogen se
realizeaza o aglomerare celulara care se transforma ulterior intr-o vezicula.
Aceasta vezicula se alungeste usor; la capatul liber va veni in contact cu
elementele vasculare de vecinatate, acestea determina invaginarea veziculei
respective cu formarea capsuler glomerulare. La celalalt capat se alungeste si
formeaza tubi initial contorti, iar intre acesti tubi proximali repsectiv distali se va
forma ansa Henle.
Aparitia veziculelor pentru fiecare blastem nefrogen duce la formarea a
aprox 3 milioane de nefroni pentru fiecare rinichi din care o mare parte din ein
regreseaza si in final vor ramane functionali aprox 1 mil de nefroni. Primele
vezicule nefrogene apar in saptamana a 7a si ele duc la formarea nefronilor.
Fiecare nefron nou-format se deschide in portiunea dilata sau partea ampulara
care a determinat formarea veziculelor respective si la randul lor vor duce la
formarea tubilor colectori.
Catre luna a 4a se diferentiaza deja cele 2 regiuni distincte corticala
respectiv medulara. Ultimile ampule formate cu nefronii atasati duc la formarea
de noi vezicule. Nefronul nou-format intotdeauna se deschide in ampula care a
determinat formarea veziculei, iar nefronul format anterior isi muta punctul de
atasare din regiunea ampulara in tubul colector al nefronului mai tanar sau nou-

format, dupa care procesul se repeta. Fiecare nefron in parte e alcatuit din 2
componente si anume:
un corpuscul renal format din:
o capsula glomerulara
o ghem de capilare
un tub renal format din:
o tub contort proximal
o ansa Henle
o tub contort distal
Per ansamblu, corpusculul si tubul au o lungime variabila cuprinsa intre 30-50
mm in functie de pozitionarea corpuscului de medulara. Astfel, varful anselorse
gasesesc la diverse inaltimi in functie de varsta nefronilor, ansa fiind mai lunga pt
nefronii mai varstnici. Nefronii care sunt tributari unui calici mic sunt cei care
formeaza o piramida renala. Aceasta piramida renala la rinichiul fetal determina o
ridicare/modificare de relief delimitat la periferie de un sant. Prin dezvoltarea
numarului de corpusculi, de tubi contorti are loc o crestere in grosime a corticalei
si aceasta determina treptat stergerea santurilor dintre acele modificari de
volum, astfel la adult rinichiul are o supraf neteda

17. Cloaca si evolutia sinusului urogenital


Cloaca este portiunea terminala a intestinului posterior.Aceasta cloaca
care este de natura endodermala vine in contact direct cu ectodermul, aceasta
zona de contact constituind mb cloacala.
Mb cloacala este localizata imd inferior de cordonul ombilical si pe masura
ce embrionul creste, se alungeste, se reduce curbura cranio-caudala, mb cloaca
coboara. In cloaca se deschid ductele mezonefrotice. Mezonefrosul = etapa
intermd in formarea rinichiului.
Cloaca este impartita de prin evolutia septului uro-rectal (tesut
mezenchimal situat intre metenteron si ductele mezonefrotice) in 2 segmente: posterior canalul ano-rectal
-anterior-sinusul uro-genital
Partea de cloaca, care apare un pic mai dilatata este cea care formeaza
ampula rectala. Limita inferioara a ampulei rectale este reprezentata de linia
pectinata, linie care corespunde mb anale (resturilor de mb).
Sinusul este subimpartit in 3 regiuni:
- Portiunea superioara (la baza alantoidei): va forma vezica urinara Alantoida involueaza, se transforma intr-un cordon fibros pe peretele abdominal
si ajunge pana la ombilic sub numele de uracha.
- Partea mijlocie va forma: la barbati uretra prostatica si uretra
membranoasa; la femei uretra
- Partea inferioara va forma la barbati uretra peniana, iar la femei
vestibulul vaginal
Septul urorectal fuzioneaza cu membrana cloacala si la locul de fuziune va
forma centrul tendinos alperineului. Acesta subimparte sfincterul cloacal intr-un
segment posterior care va deveni sfincter anal si un segment anterior care va
deveni sfincter urogenital. Acesta va forma muschii perineului anterior.
Dezvoltarea vezici urinare se face deci din portiunea superioara a sinusului
urogenital. Mucoasa sa este de origine endodermala, cu exceptia unei mici
portiuni numita trigonul vezical care provine din inglobarea canalelor Wolff in

peretele vezical (trigonul Lieutaud este de origine mezodermala). Ureterele se


ascensioneaza datorita ascensiunii renale, iar canalele Wolff coboara si se
deschid in uretra prostatica unde vor forma canalele ejaculatoare.

18. Stadiul indiferent in dezvoltarea cailor genitale


Prezinta o perioada care reprezinta perioada indiferenta/nediferentiata
primele 6 sapt intrauterine din perioada embrionara, in care nu se poate
determina sexul produsului de conceptie. In aceasta perioada indiferenta apar o
serie de formatiuni embrionare care constitue primordiul ce precede aparitia
organelor genitale atat interne cat si externe.
In sapt 4, pe fata antero-mediala a mezonefrosului apare o ridicatura, o
proliferare celulara care poarta numele de creasta genitala si care contine pe de
o parte celule ale epiteliului celomic, iar pe de alta parte o condensare
mezenchimala subiacenta acestui epiteliu.
Epiteliu celomic care acopera creasta genitala = epiteliu germinativ
Waldeyer. Acest epiteliu Waldeyer este cel care va gazdui celulele germinative.
Aceste celule germinative sunt de talie mare, care se formeaza la nivelul sacului
vitelin, au in citoplasma particule lipidice, citoplasma este granuloasa si
abundenta, iar nucleii sunt veziculosi.
Aceste celule migreaza, deplasarea facandu-se prin miscari de tip
amoeboidal din vezicula vitelina catre corpul embrionar, trecand prin mezoul
dorsal, ajungand in final la nivelul mezonefrosului si a crestei genitale.
Concomitent cu popularea gonadei de catre cel germinative, are loc
proliferarea in profunzime a epiteliului celomic care duce la formarea cordoanelor
sexuale primordiale separate intre ele prin travee mezenchimale.
Aceste cel germinative primare vor ajunge in cordoanele sexuale
primordiale, unde se inmultesc, apoi cordoanele sexuale se anastomozeaza intre
ele, formand o retea de tubi. Initial aceste cordoane au forma unor anse, care se
alungesc, formand tubii drepti. Capetele libere ale tubilor drepti cresc si ele in
continuare, devenind sinuoase si acestea duc la formarea tubilor seminiferi
contorti.
Reteaua anastomotica care se form la baza anselor va intra in legatura cu
tubii contorti mezonefrotici din vecinatate, realizand prima conexiune urogenitala.
In concluzie, populatia celulara a viitoarei gonade, deci a gonadei
indiferente, este reprezentata de:
-celule epiteliale provenite din proliferarea epiteliului celomic
-celule germinale primordiale
-celule mezenchimale locale adiacente zonei de proliferare
Prin proliferarea celulara, prin cresterea acelor cordoane sexuale primare,
prin cresterea tesutului mezenchimal, volumul gonadei indiferente va fi din ce in
ce mai mare, gonada va proemina in cavitatea abdominala, dar ramane legata de
peretele posterior prin intermediul unui mezou = mezou gonadal.
Prin acest mezou gonadal ajung elem VAN ale gonadei in aceasta: ramuri
splanhnice din aorta dorsala din care se vor diferentia mai tarziu arterele
testiculare/ovariene.
Lateral de canalul mezonefrotic comun apare ductul paramezonefrotic
Muller, care incruciseaza anterior canalul mezonefrotic Volf, inferior de
mezonfros, se aseaza medial de canalul mezonefrotic si se indreapta catre
peretele posterior al sinusului uro-genital.
Catre sapt 8, cele 2 canale paramezonefrotice ajung in contact unul cu
celalalt, dupa care fuzioneaza pe linie mediana, formand un singur canal care se

prezinta ca un cordon plin, plasat la nivelul peretelui posterior al sinusului urogenital, fara sa se deschida in el, si care poarte numele de tubercul sinusal.
Lateral de acest tubercul sinusal se gasesc orif de deschidere ale canalelor
mezonefrotice Volf.
Din tuberculul sinusal, la barbat se formeaza foliculul sinusal, vizibil pe
peretele posterior al uretrei prostatice la adult si la femei duce la formarea
himenului.
Dezvoltarea organelor genitale externe este evidenta incepand din sapt 4
sub forma unei proliferari celulare de natura mezenchimala de o parte si de alta a
mb uro-genitale, acoperita de ectoderm. Aceste proliferari celulare poarta numele
de plici uro-genitale.

19. Dezvoltarea cailor genitale masculine si a prostatei


malformatii
Prostata are 2 parti:

Externa endodermala;
Rezulta din proliferare a mugurilor endodermali care apare la
nivelul epiteliului uretrei prostatice. Proliferarea in luna 3 si din ea se
formeaza glandele prostatice (proprii).
Tumori maligne.

Interna mezodermala;
Participa la diferentierea glandelor mucoase si din aceasta
proliferare rezulta mugurii epiteliali mezodermali care se dezvolta in vecinatatea
trigonului vezical. Este partea mediana a prostatei, lobul median.
Tumori benigne, adenoame.
Uretra are mai multe parti:
prostatica parti:
o superioara origine dubla:
perete post mezodermal si provine din ducte mezonefrotice
restul endodermal si provine din partea vezico-uretrala a
sinusului u-g
o inferioara se dezvolta din partea falica a sinuslui u-g.

membranoasa se dezv din partea falica a sinusului u-g


peniana se form din partea falica a sinusului u-g si din santul uretral.
Ultima portiune a uretrei de la nivelul fosei naviculare, de la nivelul
glandului de natura ectodermala. O lama ectodermala care patrunde
de la exterior in profunzimea glandului si ulterior se tunelizeaza.

20. Dezvoltarea cailor genitale feminine malformatii


Canalul mezonefrotic la femei involueaza aproape complet, ramanand doar
lig inghinal. Dar langa canalul mezonefrotic, se gaseste canalul paramezonefrotic. Partea craniala/superioara un pic dilatata a canalului paramezonefrotic este cea care duce la formarea tubei uterine, partea infundibulara.

Aceasta parte infundibulara, dilatata, are un aspect festonat, marginile


crenelate formand apendicii infundibulari (viitoarele fimbrii ale pavilionului tubei
uterine).
Portiunea caudala a canalelor para-mezonefrotice fuzioneaza pe linie
mediana si formeaza o proeminenta in sinusul uro-genital numit tubercul sinusal.
Din fuziunea celor 2 canale para-mezonefrotice rezulta uterul (epiteliul uterin cu
glandele uterine).
Mezodermul care se gaseste imprejurul portiunii fuzionate a canalelor
paramezonefrotice este cel care va constitui partea musculara si stroma
endometrului.
Atat in perioada fetala, cat si post-natala, colul uterin este mai mare decat
corpul uterin. Acest lucru se mentine pana la pubertate, cand corpul uterin
incepe sa creasca.
In sapt 9, partea fuzionata a canalelor para-mezonefrotice atinge peretele
dorsal al sinusului uro-genital, iar tuberculul sinusal va fi cel care va da nastere la
bulbii sino-vaginali.
Din acesti bulbi sino-vaginali dispusi imprejurul tuberculului sinusal, se va
forma prin proliferare si condensare o lama solida numita lama vaginala. Aceasta
lama vaginala initial NU prezinta lumen, dar pe masura ce se formeaza lama
vaginala, prin proces de apoptoza apare un mic spatiu in regiunea centrala care
reprezinta debutul procesului de tunelizare.
Tunelizarea a fost vazuta pt prima oara la fatul de sex feminin in luna 4, iar
definitivarea tunelizarii se realizeaza pana la sfarsitul lunii 5.
Tot luna 4-5 se constitue si epiteliul vaginal. Acest epiteliu este in totalitate
endodermal, apartinand sinusului uro-genital.
Intre uterul in formare si vagin, imprejurul colului, se formeaza fornixurile
vaginale, care sunt expansiuni ale lamei vaginale. Aceste expansiuni intial sunt
pline si ulterior se tunelizeaza.
Din mezodermul dimprejurul lamei vaginale se formeaza stratul muscular
al vaginului. Himenul este o structura subtire care este alcatuit din 2
lame/straturi:
Intern derivat din epiteliul vaginal
Extern derivat din sinusul uro-genital
Intre aceste 2 straturi endodermale se poate interpune tesut mezodermal.
Acest tesut in mod normal este discontinuu si este foarte subtire.
Exista situatii in care tesutul mezodermal este mai gros, formand himenul
gros, impenetrabil care este rezolvat pe cale chirurgicala.

21. Stadiul indiferent in dezvoltarea gonadelor


22. Dezvoltarea testiculului.
Dupa ce depaseste aceasta perioara indiferenta, testiculul incepe sa se
formeze practic din sapt 7. Epiteliul celomic prolifereaza, formeaza cordoanele
sexuale primare, gonocitele invadeaza aceste cordoane sexuale, se inmultesc la
nivelul lor, cordoanele sexuale se anastomozeaza si formeaza cordoanele
testiculare.
Toata aceasta evolutie este controlata hormonal sub influenta crmz Y.
Diferentierea cordoanelor testiculare este conditionata de migrarea cel
germinative primare. O parte dintre aceste cel, cele care merg in profunzime, vor
forma cel de sustine si cel nutritive Sertoli. Cele care raman la suprafata se

aplatizeaza, se dispun pe un sg strat si formeaza o foita care se continua cu foita


peritoneala.
Cordoanele sunt separate printr-un strat de tesut conjunctiv care va forma
albugineea. Din acest strat de tesut conjunctiv pleaca septuri care patrund in
profunzimea gonadei in formare si care separa gonada in lobuli.
Odata cu formarea acestor lobuli are loc si o migrare a unor celule de
natura mezenchimala. Aceste celule sufera o transformare si vor realiza celulele
interstitiale Leydig cu functie endocrina.
Aceste cordoane celulare se vor dispune sub forma unor anse care cresc si
care vor forma tubii drepti, respectiv contorti seminiferi. Acesti tubi contorti
raman nefunctionali, ulterior capatand lumen (la pubertate), de abia atunci
devenind functionali.
Tubii drepti la capat opus se anastomozeaza si form reteaua testiculara.
Aceasta retea testiculara va intra in contact cu tubii mezonefrotici si din aceasta
conexiune vor rezulta canalele eferente. Aceste canale eferente se vor deschide
in tubul mezonefrotic Volf, astfel acesta va deveni intai canal epididimar si apoi
canal deferent.
Toata aceste transformari se realizeaza sub actiune hormala.
Ductele eferente se formeaza in sapt 7, iar celelalte componenta la
sfarsitul sapt 7, respectiv sapt 8.
Odata formata, gonada (apare initial in regiunea lombara) trebuie sa
coboare in regiunea sacrala = proces de descensus testicular.
Catre sf lunii 2 are loc degenerarea mezonefrosului. Acesta era legat la
polul inf de plicile labio-scrotale prin intermd lig inghinal al mezonefrosului. Acest
lig inghinal va fi preluat de catre testicul si va deveni gubernaculul testicular.
Gubernaculul ca structura e format din tesut conjunctiv si fb musculare netede.
Dupa ce testiculul a fost coborat in scrot, cele 2 lame ale procesului vaginal
vor fi alipite si in final vor fuziona, rezultand un ligament, vaginal. Singura
regiune care nu fuzioneaza este cea de la nivelul testiculului si pe testicul
formeaza plica vaginala.
In mod normal, testiculul coboara pana la sf lunii 8, astfel ca acum el se
gaseste in scrot.

23. Dezvoltarea ovarului.


Aparatul genital feminin incepe sa se dezvolte cam din sapt 10.
Cordoanele sexuale primare pe care le gaseam la creasta genitala in perioada
indiferenta sunt celule germinative si incep sa se dezvolte/evolueze catre
regiunea medulara a crestei genitale.
Ajungand in partea profunda, ele se anastomozeaza si formeaza o retea,
reteaua ovariana. Aceasta retea nu are o conexiune cu tubusoarele
mezonefrosului si, nefiind functionala, incet-incet degenereaza.
O alta generatie de cordoane sexuale (cele secundare) incep sa evolueze
din dreptul epiteliului germinativ si patrund in mezenchimul situat subiacent.
Aceste cordoane sunt niste cordoane de talie mica (scurte), dar groase si raman
numai in portiunea corticala.
Aceste cordoane sexuale secundare contin in structura lor celule
germinative primordiale = gonocite!
In sapt 16 cordoanele sexuale secundare care se gasesc la periferia
gonadei, in partea ei corticala, se fragmenteaza si formeaza insule izolate, insule
care raman in continuare la nivel de corticala.
Partea centrala, care corespunde medularei gonadale, prin degenerarea
cordoanelor sexuale primare si a retelei ovariene, formeaza un tesut conjunctivo-

vascular care constitue stroma ovariana. Aceasta stroma ovariana se va intinde si


intre insulele de celule.
Sub epiteliul germinativ se realizeaza o zona de condensare de tip fibroconjunctiv dispusa intr-un strat subtire si discontinuu, care poarta numele de
albuginee ovariana. Epiteliul germinativ de suprafata ramane format din celule de
forma cubica care acopera albugineea si din care se va forma epiteliul de
suprafata al ovarului (gonadei).
Celulele germinative care vor da nastere foliculilor vor migra. Ele sunt
dispuse in acele insule izolate in cadrul carora ocupa pozitia centrala, iar in jurul
lor se afla celule epiteliale care vor forma mai tarziu celule foliculare.
Celulele germinative din portiunea centrala vor duce la formarea
ovogoniilor. Ovogoniile incep sa creasca numeric prin diviziune mitotica activa,
astfel incat in luna 5, ele ajung la un nr de 6 milioane/ovar. Din luna 5 apare
procesul de apoptoza si de degenerare astfel incat in luna 7 nr ovogoniilor este
de aprox 2 milioane/ovar.
O parte din aceste ovogonii evolueaza, devenind ovocite primare. Aceste
ovocite vor intra in profaza primei diviziuni de maturatie.
La 4 luni si jumatate se constitue foliculii primari care contin ovocite
primare. La nastere au fost descrise aprox 2 milioane de ovocite primare toate
aflate in profaza primei diviziuni de maturatie.
Dupa nastere, nr lor continua sa scada, astfel incat in perioada de copilarie
ajung la un nr de aprox 40.000/ovar.
La pubertate, pt prima data un folicul ovarian devine matur. Ovocitul va
termina prima diviziune de maturatie si devine ovocit secundar (sufera maturatia
reductionala cromozomii se injumatatesc).
In decursul vietii fertile a unei femei, mare parte din ovocitele primare
dispar, ramanand numai 400 care vor evolua si vor putea sa devina ovocite
secundare.
Si gonada feminina, ca si cea masculina, se dezvolta in regiunea lombara,
de unde incepe procesul de descensus, de coborare a gonadei.
Dupa degenerarea mezonefrosului, care se face aproape integral la femei,
ceea ce ramane va constitui ligamentul inferior/inghinal al mezonefrosului care
este preluat de ovar si care va deveni gubernacul ovarian.
Din acest gubernacul (care este factor inductor al procesului de descensus
+ cresterea in lungime a corpului embrio-fetal), din partea lui craniala, care este
atasata polului inferior al gonadei, se formeaza ligamentul propriu al ovarului.
Limita inferioara al acestui ligament este reprezentata de jonctiunea dintre
tuba uterina si canalul utero-vaginal, cel care va da nastere la uter.
Partea caudala a gubernaculului, care se gaseste intre uter si plica labioscrotala (viitoarea labie mare), va forma ligamentul rotund al uterului. Acest
ligament va trece prin canalul inghinal dupa care se termina in labia mare.
Si la sexul feminin exista procesul vaginal care se prezinta tot ca o
prelungire in deget de manusa, situat anterior de ligamentul rotund al uterului,
ajungand pana in labia mare/plica labio-scrotala. Are dimensiuni mai mici decat la
barbat si se inchide imediat dupa nastere.
In unele cazuri, acest canal poate persista si formeaza la sexul feminin asa
numitul canal NUCK. Este unul dintre factorii care determina la femei herniile
oblice inghinale.
Pana in sapt 12, ovarul coboara din cavitatea abdominala in pelvis, unde si
ramane. Ajuns in pelvis, ovarul sufera un proces de rotatie, astfel incat polul
caudal se va orienta spre medial.

24. Procesul de descensus al gonadelor- malformatii


Odata formata, gonada (apare initial in regiunea lombara) trebuie sa
coboare in regiunea sacrala = proces de descensus testicular.
Catre sf lunii 2 are loc degenerarea mezonefrosului. Acesta era legat la
polul inf de plicile labio-scrotale prin intermd lig inghinal al mezonefrosului. Acest
lig inghinal va fi preluat de catre testicul si va deveni gubernaculul testicular.
Gubernaculul ca structura e format din tesut conjunctiv si fb musculare netede.
Coborarea testiculul se realizeaza in 2 etape:
1. Trans-abdominala
Practic nu prea exista; coborare improprie. Este datorata cresterii in
lungime a corpului embrionar urmata apoi de cresterea corpului fetal
(Luna 2 Luna 3).
O perioada de scurta durata in care testiculul ajunge din reg lombara
intr-un spatiu cuprins intre peretele ant si cel post al trunchiului fetal.
Lungimea gubernaculului ramane neschimbata.
2. Inghino-scrotala
In luna 3, peritoneul emite o prelungire in deget de manusa = proces
vaginal si care este inconjurat de mezenchim. Procesul vaginal se va
aseza ventral de gubernacul.
Mezenchimul dimprejurul procesului vaginal sufera modificari cu
formarea elementelor componente ale peretilor trunchiului si a canalului
inghinal.
Canalul inghinal este practic vizibil cam din sf lunii 3, inceputul lunii 4
si se definitiveaza cam pana la sf lunii 4, prezentand:
orificiu intern in vecinatatea caruia se va gasi asezata gonada
orificiu extern subcutanat
Coborarea efectiva a testiculului prin canalul inghinal se realiz in luna 7-8. In
procesul de coborare real, inghino-scrotal, participa mai multe elemente:

Procesul de infiltrare al gubernaculului testicular + scurtarea lui prin


contractia fb musc netede. Presupune infiltrarea gubernaculului cu apa,
cresterea in volum => dilatarea canalului inghinal + scurtarea sa.
Contractia m oblic intern + presa abdominala/presiunea intra-abdominala.
Dupa ce testiculul a fost coborat in scrot, cele 2 lame ale procesului vaginal vor fi
alipite si in final vor fuziona, rezultand un ligament, vaginal. Singura regiune care
nu fuzioneaza este cea de la nivelul testiculului si pe testicul formeaza plica
vaginala.
In mod normal, testiculul coboara pana la sf lunii 8, astfel ca acum el se
gaseste in scrot.

25. Formarea organelor genitale externe -malformatii.


In luna 3 are loc cresterea tuberculului genital cu formarea penisului. Pe
fata inferioara a tuberculului falic/penisului in formare se gaseste santul uretral
ale carei mg treptat fuzioneaza, formand uretra peniana/spongioasa.
In mezodermul tuberculului genital se vor forma corpii cavernosi si
respectiv corpul spongios. Partea libera a tuberculului genital se mareste cu
formarea glandului.
Plicile labio-scrotale cresc in dimensiuni si incep procesul de fuziune pe linie
mediana cu formarea scrotului.
Veziculele seminale se formeaza ca un diverticul care apare la jonctiunea
canalului deferent cu canalul ejaculator in luna 4, dupa care are loc ramificarea
acestui diverticul, cu formarea saculetilor.

Prostata are 2 parti:


Externa endodermala;
Rezulta din proliferare a mugurilor endodermali care apare la
nivelul epiteliului uretrei prostatice. Proliferarea in luna 3 si din ea se
formeaza glandele prostatice (proprii).
Tumori maligne.

Interna mezodermala;
Participa la diferentierea glandelor mucoase si din aceasta
proliferare rezulta mugurii epiteliali mezodermali care se dezvolta in
vecinatatea trigonului vezical. Este partea mediana a prostatei, lobul
median.
Tumori benigne, adenoame.

DEZVOLTAREA ORGANELOR GENITALE EXTERNE LA FEMEIE


La barbat se forma tuberculul genital, care forma falusul. La fel se intampla
si la femeie, dar tuberculul genital nu creste asa de mult si din el se formeaza
clitorisul.
De o parte si de alta se afla plicile labio-scrotale (la barbat fuzionau) si ele
raman NEfuzionate. Din aceste plici rezulta in cea mai mare parte labiile mare.
Posterior, labiile mari fuzioneaza si formeaza comisura labiala posterioara, iar
anterior formeaza muntele pubian.
Medial de plicile labio-scrotale se formeaza plicile uro-genitale care nici
acestea nu fuzioneaza, iar din ele se formeaza labiile mici.
In sapt 10 se pot recunoaste organele genitale la sexul feminin. Abia acum
este utila ecografia pentru depistarea sexului copilului.

26. Evolutia venelor viteline in dezvoltarea sistemului


port
In formarea ficatului, acesta inglobeaza venele viteline, situate de o parte si
de alta a proenteronului, repsctiv viitorul duoden, si de asemenea mai inglobeaza
si venele ombilicale. Venele viteline realizeaza o serie de contacte anastomotice
in interiorul ficatului ce comunica cu capilarele sinusoide, participand astfel la
vascularizatia ficatului.
Ramurile care se gasesc in partea inferioara a ficatului reprezinta ramuri
advehente (aferente), ramurile care se gasesc in partea superioara sunt ramuri
revehente (eferente). Inglobarea venelor viteline in ficat imparte aceste vene in
3 teritorii:
supra-hepatic
intra-hepatic
sub-hepatic
Intre venele viteline si in principal in jurul duodenului se realieaza o serie de
anastomoze, dintre care 3 sunt mai importante:
anastomoza superioara intrahepatica, la nivelul hilului
anastomoza mijlocie posterior de duoden, retro-duodenala
anastomoza inferioara pre-duodenala
Astfel rezulta o circulatie sangvina intr-un sistem anastomotic de forma cifrei
8 realizat in jurul duodenului.
Prin cresterea ficatului, aceste anastomoze sufera o serie de rearanjamente:

Vena vitelina dreapta se inchide sub anastomoza mijlocie si inchide


anastomoza inferioara/preduodenala. Vena vitelina dreapta devine
nefunctionala si se inchide definitiv si sub anastomoza inferioara
Segmentul dintre anastomoza mijlocie si cea superioara se inchide la
vena vitelina stanga
Prin modificarile care rezulta la nivelul sinusului venos prin dezvoltarea
cordului, are loc inchiderea cornului stg, care determina
Inchiderea segmentului suprahepatic a venei viteline stangi
Inchiderea venei ombilicale stangi tot din segmentul suprahepatic
Vena ombilicala dreapta dispare inglobata de ficatul in dezvoltare

Raman functionale:
Vena vitelina stanga pana la anastomoza mijlocie
Anastomoza retro-duodenala/mijlocie
Vena viteline dreapta intre anastomozele mijlocie si superioar
Acestea sunt elementele care participa la formarea venei porte.
Anastomoza superioara form ramura stg a venei porte
O parte din vena vitelina dr superior de anastomoza mij form ramura
dr a v porte
Sangele venit prin sistemul ramas permeabil al venelor viteline, dupa ce trece
prin lobulii hepatici, se va aduna in venele revehente. (v. centro-lobulara -> v.
inter-lobulare ->
v. hepatice/revehente -> segm supra-hepatic al
venei viteline drepte viitoarea VCI )

27. Formarea ligamentelor ficatului


Ficatul se dezvolta pe de o parte la nivelul mezenchimului septului transvers,
dar pe de alta parte am zis ca este mugure al proenteronului, care este legat
anterior de peretele abd printr-un mezou = mezogastru/mezou ventral. Se
formeaza o serie de ligam ale ficatului:
Ligam falciform portiunea cuprinsa intre peretele abd si fata ant a ficatului.
In partea superioara acest lig se desface in 2 foite, care vor participa la
formarea lig coronare ale ficatului. Prin desfacerea foitelor ramane o
portiune neacoperita de peritoneu = aria nuda a ficatului
Partea mijlocie a mezoului anterior peritoneul visceral al ficatului.
Partea post intre ficat si intestinul primitiv (duoden) va forma omentul mic

28. Anastomoza porto cava esofagiana. Implicatii


clinice
VCS (anastomoze p-c esofagiene)
Plexul venos submucos de la nivel gastric se continua spre esofagul
abdominal (jonctiunea eso-gastric se face trecerea de la un tip de mucoasa la
celalalt);
Aici venele submucoase strabat musculara mucoasei, ajungand in
mucoasa esofagului terminal. Aici se realizeaza o legatura cu venele in palisada si
prin aceste vene urca mai departe in etajul superior al esofagului, dupa care
traverseaza din nou musculara mucoasei, ajungand in plexul submucos al
esofagului.

Acest plex mucos al esofagului se continua cu colectoare venoase din


musculara esofagiana care sunt apoi tributare sistemului Azygos, iar vena Azygos
se varsa in VCS.
Sangele venos al stomacului este tributar direct sau prin intermd venelor
gastrice venei porte. S-a realizat o legatura intre vena porta si VCS.
Dilatatiile ale venelor in palisada determina varicele esofagiene, atat de
frecvente la cei cu ciroza. Ruperea acestor varice determina hemoragii grave,
chiar moartea.

29. Anastomoze porto cave parietale. Vene porte


accesorii. Implicatii clinice
o

o
o

o
o
o
o

In regiunea ombilicala
Sangele peretelui superior din aceasta regiune este drenat
superior de ombilic de vase epigastrice sup si inferior de vase
epigastrice inferioare.
Vena epigastrica superioara -> Vena subclaviculara participa la
formarea VCS
Vena epigastrica inf -> vena iliaca ext -> VCI.
Vene porte accesorii care duceau sangele direct spre ficat (ex: de jur
imprejurul lig rotund), deci exista anastomoze intre vena porta si VCI si
VCS.
La nivelul splinei anastomoze spleno-renale prin lig reno-lienal. Vena
renala -> VCI. Vena splenica -> Vena porta. Deci se realizeaza o legatura
intre cele doua vene. Obstructie => dilatare masiva => circulatie perisplenica.
Anastomoze retro-pancreatice colateralele anstomotice posterior de
pancreas; intre ramuri tributare ale venei porte prin vena lienala si vene
ale peretelui abd tributare venelor lombare -> sist Azygos -> VCS.
Diafragma -> VCI/sist Azygos.
Gl. Suprarenale
Vene porte accesorii din diverse strucuri ligamentare (lig falciform,
triangulare)

30. Anastomoza porto-cava rectala. Plexuri hemoroidale.


Implicatii clinice
o

VCI (anastomoze p-c rectale)


In partea terminala a ampulei rectale se gasesc niste ridicaturi ale
mucoasei numite columne anale. Aceste columne anale ajung inferior pana
la asa numita linie pectinata, linie dintata, careia ii corespunde in viata
embrionara locul unde gaseam mb anala parte a mb cloacale.
Ea se permeabilizeaza prin proces de apoptoza, dar mai raman niste
fragmente din aceasta mb, numite papile. Inflamatia papilelor = PAPILITA
(dureri mari).
In aceste columne anale ajung ultimele ramificatii ale arterei rectale
superioara, ramura din a. mezenterica inferioara. Astea se capilarizeaza si
de aici pleaca venele rectale inferioara (ramurile care vor forma v. rectala
inf).

Dilatatii ale acestor vene din interiorul columnelor anale formeaza


varice interne HEMOROIZI INTERNI.
Partea superioara a mucoasei rectale dreneaza in vena mezenterica
inf, care e tributara venei porte. Partea inferioara a rectului, coresp
canalului anal are si ea un plex venos submucos in comunicare cu celalalt,
doar ca acesta dreneaza in vena rusinoasa interna. V. rusinoasa int este
tributara venei iliace interne -> v. iliaca comuna -> VCI. Legatura aceasta
anastomotica intre plexul venos submucos sup si cel inf realizeaza o
anastomoza p-c inferioara.
Dilatatii ale venelor din plexul venos inferior formeaza HEMOROIZII
EXTERNI.
Ramuri anastomotice din acest plex submucos pot strabate stratul
muscular si pot ajunge in plexul venos extern al canalului anal, care
dreneaza in vena rectala medie -> vena iliaca interna -> VCI. (alta
anastomoza p-c).

31. Lanturile simpatice lombare si sacrale


Lantul lombar se continua superior cu lantul toracal si inf cu cel sacral.
Descrie o curba cu concavitatea anterioara. Cele 2 lanturi sunt mai departate
superior. Au asezare variabila, in dreptul arcurilor de origine ale muschiului psoas
mare si mai rar in dreptul insertiilor m psoas pe discurile intervertebrale.
Raporturile sunt diferite datorita interpunerii m psoas ce poate sa fie mai
apropiat sau mai departat de coloana.
Posterior procesele costiforme ale vertebrelor lombare, fata ant-lat si
arcadele m psoas, arterele lombare
Anterior in dreapta VCI (depaseste flancul dr al coloanei), iar in stg
peritoneu, gg limfatici latero-aortici, pediculul renal stg, vasele testic sau
ovariene. Aorta nu acopera lantul.
Medial coloana, aorta, VCI
Lateral rr plexului lombar, vv lombare, uneori arcadele psoasului.
Ramurile eferente:
COMUNICANTE
COLATERALE: 1)osteo-musculare pentru ligamente, m psoas
2)Vasculare interne (pt aorta, participa la form plexului periaortic)
si externe (merg impreuna cu aa lombare)
3)Comisurale 2-3 rr, subtiri, situate in partea inf a lanturilor si
trecand printre vertebre
4)Nn splahnici lombari- un ansamblu de rr colaterale viscerale ce
formeaza 4 radacini:
2 radacini sup din primii 2 gg si fuzioneaza anterior de aorta, in vecinatea
originii arterei mezenterice inferioare. Din aceasta se desprind rr pentru
plexul mezenteric inferior sau rr anastomotice cu radacinile inferioare.
2 radacini inf din ultimii 2 gg, participa la form nervului presacral care se
alatura plexului hipogastric.

32. Spatiul retroperitoneal - delimitare, continut


33. Aorta abdominala - limite, raporturi, ramuri
AORTA
Este organ retroperitoneal incepe la nivelul hiatusului aortic al muschiului
diafragm si se intinde pana la vertebra lombara 4. Este asezata usor lateral
stanga si se termina prin 3 ramuri:
A iliaca dr
A iliaca stg
A. sacrala medie
Raporturi

Anterior:
o plexul celiac
o peritoneul parietal posterior si prin intermd lui, cu ansele intestinale
o vestibulul bursei omentale
o a mezenterica superioara care realizeaza pensa aorto-mezenterica,
o v renala stg, corpul pancreasului,
o v lienala,
o partea proximala a a gonadale
o duoden 3
o radacina mezenterului
o fascia de coalescenta retro-duodenala TRAITZ

Posterior:
o Disc intervetebral T12/L1 hiatusul aortic pana la vertebra L4
o Discurile intervertebrale
o Ligamentul longitudinal anterior
o V lombare stangi

La dreapta:
o Superior:
cisterna Chilli,
duct toracic,
stalp diafragmatic drept intre aorta si VCI
ggl celiac drept
o Inferior:
VCI
Ggl aorto-mezenteric drept
Ggl aortico-renal drept
La stanga:
o Stalpul diafragmatic stg
o Ggl celiac stg
o Flexura duodeno-jejunala L2
o Trunchiul simpatic lombar
o Glanda supra-renala
o Duoden 4
o V mezenterica inf
o Ramura asc a arterei colice stg (arc vascular TREITZ)

RAMURILE AORTEI sunt sistematizate in 4 categorii:


1. Ventrale
a. Trunchiul celiac T12
b. A. mezenterica sup disc iv T12-L1
c. A. mezenterica inf L3
2. Laterale
a. A frenica inf T11/T12
b. A suprarenale mijlocii T12/L1
c. A renale L1
d. A gonadale (testiculara/ovariana)

34. Arterele iliace comune si externe. Artera iliaca


interna - limite, raporturi, ramuri
ARTERELE ILIACE COMUNE
Se formeaza in dreptul L4 de unde pleaca divergent si inferior si fiecare se
imparte in a. iliaca externa, respectiv a. iliaca interna.
Artera iliaca comuna dreapta Lungime de aprox 5 cm. incruciseaza
corpul vertebrei L4 si are raporturile:
Anterior
o comp simpatica a plexului
o peritoneu + anse intestinale
Posterior:
o L4 si L5
o Disc intervertebral
o Partea terminala a v iliace comune drepta
o Uneori originea VCI
Lateral:
o Sup VCI sau v iliaca comuna dreapta
o Inf m psoas mare

A. iliaca com stg 4 cm


Raporturi:
Anterior:
o fb S care merg la plexul hipogastric sup
o vase rectale sup
o peritoneu cu anse intestinale
o radacina mezocolonului sigmoid
o ureterul stg
Posterior:
o Trunchiul simpatic
o Discul IV cu corp vert L4-L5
o V. iliaca comuna stg, care apoi se aseaza medial.
Lateral:
o M psoas mare

Ramuri:
Colaterale:
o pt peritoneu
o m psoas mare
o ureter
Terminale:
o A iliaca externa
o A iliaca interna
Artera iliaca externa
De calibru un pic mai mare decat cea interna. Traiect oblic inferior si
lateral, mergand paralel cu m psoas mare. Trece apoi pe sub ligamentul inghinal
aprox la prin lacuna vasculara, unde isi schimba numele, devenind artera
femurala.
Raporturi:
Ant si med peritoneu
Dreapta ileon terminal, apendice vermiform, ureter drept
Stanga colon sigmoid cu mezoul lui, anse intestinale
Posterior m psoas, v iliaca externa
Lateral m. psoas
Ramuri:
Colaterale:
o Musculare pt m psoas mare
o Ggl limfatici iliaci externi
o A epigastrica inf
A cremasterica
Ramura pubica/obturatoare se anstomoz cu a pubica din a
obturatorie si formeaza impreuna corona mortis. Este situata
superior si laterale de ligamentul lacunar.
Ramuri pt peritoneu
Ramuri cutanate
Ramuri anastomotice.
o A circumflexa iliaca profunda.
Ultimele 2 participa la vasc peretelui abdomeno-pelvin ant.

Terminale a femurala

Artera iliaca interna


Este o ramura cu o lungime intre 4-7 cm, tine de la artic sacro-iliaca si pana
la mg sup a scobituri ischiadice. Aici se imparte in 2 trunchiuri importante:
Trunchi anterior continua a iliaca paralel cu spina ischiadica
Trunchi posterior merge catre scobitura ischiadica mare.
Raporturi:
Anterior
o Ureter
o Ovarul
o Infundibulul tubei uterine
Posterior
o V iliaca interna
o Trunchiul lombo-sacrat

o Artic sacro-iliaca de partea respectiva.


Lateral
o V iliaca externa
o Nv obturator in drumul sau spre canalul obturator.
Medial
o Peritoenu parietal pelvin
o Ileonul in dreapta
o Colonul sigmoid in stanga
Calibrul a. iliace interne este variabil fctie de varsta. La fat e aprox de 2 ori
mai mare comparativ cu un copil si aceasta este datorata faptului ca din iliaca
interna se formeaza a ombilicala. Dupa nastere, prin ligaturarea corodonului
ombilical, calibrul se reduce.

35. Artera rusinoasa interna si nervul rusinos.


A. rusinoasa interna iese din pelvis prin orif ischiadic mare, prin spatiul infrapiriform, inconjoara spina ischiadica si intra din nou in pelvis prin orif ischiadic
mic. Merge prin fosa ischio-rectala si da ramuri:
Musculare perineu
A. rectala inf canalul anal si partea inf a ampulei
A perineala
A bulbului penisului
A uretrala
A profunda a penisului
A dorsala a penisului
A labiale posterioare
A vestibulului vaginal
A profunda a clitorisului
A dorsala a clitorisului
Nervul ruinos intern (nervus pudentus) (S2-S4) este cel mai
voluminos ram anterior colateral al plexului sacrat, considerat ca
aparinnd plexului ruinos. Dup ce prsete bazinul prin marea gaur
sciatic, nconjur spina sciatic i reintr n bazin prin orificiul sciatic mic
unde se mparte ntre-un ram inferior sau perineal i un ram superior sau
penian (clitoridian).
Ramul perineal (nervus perinei) coboar ctre partea posterioar a
perineului dnd ramuri pentru anus i pielea din pliul femuro-perineal. Se
mparte apoi ntr-un ram cutanat superficial care merge subcutanat la
pielea scrotului i feei anterioare a penisului; i un ram musculo-uretral
profund care merge deasupra muchiului transvers, dnd filete pentru
muchiul transvers, ischiocavernos i bulbocavernos i filete senzitive
pentru mucoasa uretrei bulbare i pentru poriunea superioar a uretrei,
uneori pn la gland.
Ramul penian sau clitoridian (nervus dorsalis penis sau dorsalis
clitoridis) continu direcia nervului ruinos intern, avnd traiect pe faa
medial a ramurii ischio-pubiene (mpreun cu vasele ruinoase interne),
perforeaz ligamentul subpubian i se distribuie feei dorsale a penisului
(n anul dintre corpii cavernoi) sau mucoasei clitoridiene, capionului
acestuia i prii superioare a labiilor mari.

36. Plexul celiac si plexul aortic. Implicatii clinice


Este cel mai mare si mai voluminous plex vegetativ. Se numeste si creier
abdominal, fiind format din 3 perechi de ganglioni, fibre aferente si eferente. Cele
3 perechi de gg:
1. Celiaci in jurul originii trunchiului celiac. Sunt de forma semilunara, cu
concav sup si medial. Cel drept e mai voluminos. In unghiul sup-lat vin
ramuri din n splahnic mare, iar in unghiul inf-med vin rr din trunchiul vagal
posterior (in principal, din n vag drept). Cei 2 gg sunt uniti prin fibre
preaortice scurte, intre acestea se poate gasi un gg impar. Sunt de
asemenea legati prin fibre scurte de celelalte grupe gg.
2. Aorto-mezenterici in jurul originii a mezenterice superioare. Pot fi uniti
prin fibre pre-aortice scurte si realiz legaturi prin fibre comunicante scurte
cu celelalte grupe.
3. Aortico-renali situati pe flancurile aortei, in apropierea originii arterelor
renale, legati prin fibre pre-aortice scurte si realizand conexiuni cu restul
grupelor.
Ocupa pozitia corespunzatoare zonei celiace si prezinta urmatoarele raporturi:
Anterior
Masa gg stanga cu corpul pancreatic, vasele lienale, m suspensor al duodenului
Masa gg dreapta cu VCI si partea terminala a venei renale stg, cu fata post a
capului pancreasului
Posterior direct cu fata ant a aortei si lateral de ea cu pilierii diafragmatici
Lateral capsulele glandelor suprarenale si polul sup al rinichilor
Componenta aferenta
Fibre simpatice paravertebrale toracale, fibre din nervul vag drept din trunchiul
vagal post si fibre din n frenic.
Simpaticul paravertebral toracal de la care pleaca n splahnic mare, mic,
inferior.
Nervul splahnic mare
Se form prin unirea radacinilor T6-T9 in dreptul vertebrei T10. Strabate
diafragmul, ajunge in cav abdominala si dupa un traiect scurt se imparte in
ramuri:
-1 r pentru unghiul sup-lat al gg celiac de partea respectiva
- 1 r se amesteca in fibrele ef ale plexului, fara sinapsa in gg celiac
- 1 r merge la gg aortico-renal de partea respectiva
-1 r merge la gl suprarenala de partea resp
In traiectul desc al nervului se poate gasi un gg Lobstein, incostant.
Nervul splahnic mic
Se form din 2 radacini, uneori 3 daca nu exista splahnicul inferior. Cele cu
origine in gg laterovertebrali sunt T10-T11. Coboara prin mediastinul post,
lateral de splahnicul mare, apoi prin diafragm si ajunge in cav abd, unde se
imparte in 3 contingente de ramuri:
- 1 grup la gg semilunar
- 1 grup la gg aortico-mezenterici
- 1 grup la gg aortico-renal
Nervul splahnic inferior
Este inconstant. Are fibre din gg 12 laterovertebral toracal. Este situat in
mediastinul post, lateral de n precedent. Strabate diafragmul si se imparte
in 2 contingente:

- 1 la gg aortico-renal de partea resp


- 1 la plexul renal(direct, fara sinapsa in gg aortico-renal)
Nervul vag drept
Trimite componenta parasimpatica, prin trunchiul post. Patrunde in cav
abd, ant de aorta, se imparte in 3 contingente de fibre. Inainte de
trifurcatie, din el se desprind rr care ajung pe fata post a micii curburi.
Trifurcatia:
- 1 grup la unghiul inf-med al gg celiac drept
-1 grup la unghiul inf-med al gg semilunar stg
-1 grup coboara vertical si se distribuie atat plexului mez sup cat si celui
inferior
Aspectul pe care il realizeaza n vag cu ramif n splahnic mare la nivelul gg
semilunari formeaza anse nervoase : ansa memoriala Virsberg in partea dr
si ansa Lagnel-Lavastine in partea stg.
Nervul frenic fibre inconstante.
Nervul frenic drept ajunge la diafragm in vecin VCI (da rr pentru diafragm)
exista un contingent de fibre ce strabate centrul tendinos, ajunge in cav
abd sub denumirea de fibre frenico-abdominale, care apoi se amesteca
intre fibrele plexului celiac. Pe traiectul lor desc se poate afla gg Luschka.
Nervul frenic stang aj la niv muschiului diafragm la nivelul partii tendinoase
intre foliola ant si cea laterala stg. Da rr pentru diafragm, dupa care un
grup mai mic de fibre frenico-abd perforeaza diafragmul si se alatura celor
din plex.

Componenta in fibre a plexului celiac


Sunt 3 categ de fibre:
1. Adrenergice sunt fibre pregg din nucleul intermedio-lat, care sg intre
segm medulare T2-T5 (prelungire pana la T7).
Merg prin rad ant a n spinal, apoi prin trunchiul n spinal, prin r
comunicanta alba, ajungand la gg laterovertebrali si fara sa faca sinapsa
intra in alc nn splahnici. Majoritatea fac sinapsa in unul din gg descrisi, dar
altele vor ajunge la microgg intramurali sau paraviscerali unde fac sinapsa.
2. Colinergice exista 2 cai:
Principala fribrele merg prin n vag(initial dr, apoi t vagal post) si,
fara sa faca sinapsa, ajung la gg celiaci, apoi intra in compon
eferentelor plexului celiac. Prin aceste ef ajung la gg intramurali si
paravisc. Aici formeaza plexurile intramurale ale tubului digestiv
submucos (fibre superf si profunde) si mucos. Acest plex submucos
are 2 tipuri de neuroni : T1 si T2. T2 sunt neuroni stelati, cu axon
lung. Acesta pleaca din gg intramurali si merge la alt gg intram
vecin. Alte prelungiri merg in eferentele epiteliale si la fibrele musc
netede. Au fost descrise si fibre purinergice, gasite tot in gg intram.
T1 sg numai la nivelul plexului mienteric, iar axonii fac sinapsa fie cu
neuroni T2, fie cu alti gg la distanta.
Accesorie cuprinde fibre de pe calea n frenic, prin anast la baza
gatului. Se form fibre sau anse freno-vagale. Fibrele acestea pot
merge si pe alte cai: ar avea origine in gg n vag, de unde ajung la gg
simpatic cervical sup, fara sinapsa, apoi coboara prin lantul simpatic
cervical prin gg mij si inf(fara sinapsa), dupa trec prin ansa nervoasa
freno-stelata si apoi prin ansa freno-vagala. Un grup de fibre

coboara direct din n frenic cele din frenicul drept aj in plexul


hepatic, iar cele din stg ajung in plexu pancreatic. Este calea prin
care vin fibre senzitive cu orig in nucleul tractului solitar. Acestea
explica durerea in umarul drept pt afectiuni hepato-biliare. Fibrele
frenicului stg explica durerea in umarul stg in afectiuni pancreatice.
3. Senzitive prelungiri perif (dendrite) ale neuronilor din gg spinali, care
ajung prin nn splahnici sau pe calea n frenic. Prel centrala face sinapsa cu
neuroni din nucleul interm-medial al maduvei.
Componenta eferenta
E destinata viscerelor abd si insoteste de regula elementele vasculare ce
deservesc organul. Aceste fibre se anast in jurul vaselor, form plexuri secundare:
1. Plexul hepatic comp ant =pre-arteriala fibre pt ficat, vezica biliara, vena
porta si fibre desc pentru regiunea pilorica, resp DI
- Comp post 4-5 fibre care se unesc intr-o comp mai groasa, pentru
coledoc, v porta sau merg in ficat posterior de a hepatica proprie
2. Plexul coronar al stomacului = gastric stang- fibre din pl celiac, din gg
semilunar stg si tr vagal. Se anast si form un plex al stomacului (wow!)
3. Plexul splenic 3- 4 rr din plexul celiac, 3-4 rr din gg semil si rr din tr vagal.
Se desprind rr care form plexul pancreatic, plexuri gastrice pt marea
curbura si epiploice pt omentul mare.
4. Plexul renal are fibre de orig gg(aortico-renali, semil, mez sup), orig
tronculara( nn splahnici, mai ales inf), din simpaticul lombar( primii 2 gg).
Se desprind 3 grupe de fibre : sup, mijl si inf, dispuse in jurul a renale si
anastomozandu-se form plexul periferic juxta-arterial. Din plexul arterial
pleaca rr pt gl suprarenala, rr pielo-ureterale, rr anast cu plexul
intermezenteric si inconstant rr ananst cu n splahnic pelvin.
5. Plexul mezenteric sup se form din rr din gg aorto-mezenteric, din gg
semil si n splahnic mic. Din el se desprind rr pt intestinul subtire, cec, ap
vermiform, colon asc, 2 treimi colon transvers si posibil rr anast cu plexul
hipogastric sup.
6. Plexul mezenteric inf fibre cu orig gg(aorto-mez), plexiforma(din plexuri
invecinate), din n splahnic pelvin. Se desprind rr pentru treimea stg a col
transvers, colon desc, sigmoid, rect.
7. Plexul spermatic sau utero-ovarian din rr din plexul renal sau gg aorticorenali, apoi din plexul intermezenteric, fibre din gg spermatici ai lui
Valdaev, din gg paraovarieni si care se distribuie canalelor spermatice sau
uterului si ovarului.

37. Plexul hipogastric. Implicatii clinice


PLEXUL HIPOGASTRIC

Este un plex vegetativ localizat pelvin. Este un plex par (pereche). Localizat in
spatiul pelvi-rectal, intre peritoneu si muschiul ridicator anal, inconjurat de tesut
conjunctivo-vascular care apartine tecii hipogastrice.
Este aplicat pe peretele lateral al viscerelor pelvine:
Barbat: in dreptul veziculelor seminale si a rectului
Femeie: in dreptul fundului de sac Douglas, rect si vagin
Are forme si dimensiuni variate: cel mai des e sub forma unei lame
patrulatere care prezinta fenestratii, prelungiri nervoase si ca asezare topografica
ar fi aprox in dreptul diametrului transvers maxim.
Are o lungime de 4-6 cm si o inaltime de 2 cm. Uneori are aspect plexiform si
in ochiurile acestei plase se gasesc aglomerari neuronale, NU ganglioni. Foarte
rar putem intalni un singur ggl prin fuzionarea completa a celorlalti ggl.
Este format din 2 paturi:
una profunda, interna este mai mare; ant poate ajunge pana la vezica
urinara; in partea post primeste nv hipogastric ramura din nv
splanhnic lombar; se distribui:
o veziculelor seminale
o rect
o vezica urinara
o uter
una superficiala de dimensiuni mai mici; inf poate cobori pana la m
ridicator anal; primeste in partea post nv erectori; se distribuie:
o organelor erectile
o prostata
o vezica urinara fete laterale
RAPORTURI
Fata interna usor concava:
o Barbat:
Rect
Vezicule seminale
Aponevroza prostato-peritoneala
Partea terminala a ureterului
Canal deferent
Vezica urinara - fete laterale
o Femeie:
Rect
Fundurile de sac Douglas, mai ales cel post
Fornix lateral vagin
Istm uterin parte laterala

Fata externa:
o Vase ombilicale
o A rectala medie
o Vasele veziculelor prostatice
o A uterina
o Hipogastric
4 margini:
o Superioara:
Ureter
A ombilicala
Fund de sac Douglas

Anterioara:
Vezica urinara mg post (barbat)/ sept vezico-vaginal
(femeie)

Din aceste prime 2 mg pleaca in general eferentele plexului hipogastric.


o

Post

aferentele:
Rect
Fata anterioara a sacrului (gaurile sacrate ant)
Fund de sac Douglas (femeie)

Inferioara:
M ridicator anal
Este incrucisata de vasele rectale medii

AFERENTELE:
1. Nv splanhnici lombari merg prin intermd nv hipogastric; 2-3 ramuri
care iau nastere la nivelul fetei anterioare a vertebrelor sacrate; se unesc
sub forma unui Y intors. Ajung pe fata post a rectului, merg in spt laterorectal, trec prin t conj lax si se termina in aptura profunda a plexului, dar
pe traiectul lor emit o serie de colaterale care merg la:
a. Nv ureteral principal inf la ureter
b. Ram. Anastomotica pt nv de parte opusa anastomoza facandu-se
ant de sacru
c. Ram. Vasculara pt a. iliaca interna.
d. Pt ansa sigmoidiana
2. Nv. Erectori ERIGENTI nv splahnici pelvini in nr variabili 3-4 filete
nv: S2 -> S5. Se distribuie, se inclaveaza in partea post a paturii
superficiale. Ram superficiale sunt mai voluminoase. Majoritatea fac
sinapsa in ggl plexului hipogastric. De fiecare parte exista 2-3 ggl pt
fiecare plex in parte.
3. Filete nv ce constituie radacinile trunchiului simpatic sacrat 2-3
ramuri f subtiri care provin din ggl S2 -> S4; pot merge individual sau se
anastomozeaza si se termina in mg post a paturii superficiale.
4. Ramuri din plexul rectal superior formeaza un fascicul cu aspect
plexiform care apare in dreptul bifurcatiei a. rectale superioare; merg oblic
inferior si lateral pe fata post a rectului, apoi ajung pe fata laterala a
rectului si se termina de regula in patura profunda.
EFERENTE:
1. Nv rectali relativ voluminosi; pleaca de regula din patura profunda a
plexului hipogastric, au traiect independent arterelor si formeaza 3 grupuri:
a. Superior merge pe fata post a rectului
b. Mijlociu ramuri f subtiri si scurte care merg pe fata laterala
c. Inferior pe fata ant a retului, lungi; coboara pana la planseul pelvin
In afara de ramurile din plexul hipogastric, mai primeste ramuri din nv
sacrati
S2 -> S4 care sunt destinate mai ales mucoasei din portiunea
dilatata, ampulara. Sunt ramuri senzitive care participa la reflexul de
defecatie.
2. Nv uretero-vezicali nr variabil: 10-12 nv; pleaca din mg anterioara a
plexului hipogastric sau pot pleca din ansa peri-ureterala care inerv partea
terminala a ureterelor; nv sunt destinati vezicii urinare si se anastomoz

intre ei pe fata superficiala. Din aceste ramuri destinate VU, la barbat pot
pleca colaterale ce ajung la nivelul veziculelor seminale.
3. Nv prostatici nv cu fctie vaso-motorie si secretorie; pleaca din mg ant a
plexului si f rar din mg inferioara. Prezinta o bogata anastomoza intre ele.
4. Nv veziculari de pe fata interna sau mg superioara a plexului; formeaza
o ansa in jurul ureterului terminal, dau colaterale pt veziculele seminale la
barbat; se pot anastomoza, formand plexuri secundare; unul din cele mai
bn reprezentate este plexul inter-seminal.
5. Nv deferentiali nr variabil 2-3 nv; pleaca de pe fata int sau de pe mg
antero-sup; uneori isi fac aparitia din ansa peri-ureterala; merg prin septul
recto-vezical dupa care se impart in T, avand o ramura scurta pt ampula
deferentiala si una lunga care insoteste canalul deferential.
6. Nv uterini pleaca din mg ant a paturii profunde, formeaza 2 grupuri:
a. Inferior cervico-istmic; este localizat in t conj lax din baza
parametrelor; sunt destinate fetelor laterale, resp fetei post a
vaginului.
b. Superior 2-3 ramuri care vor capata aspect plexiform prin
anastomoze; uneori form un trunchiu unic care se distribuie corpului
uterin.
7. Nv vaginali se formeaza la mg anterioara a plexului fie din partea
superficiala, fie din cea profunda, mai rar; se distribuie jumatatii sup a
vaginului; inerv vaginei apartine in majoritate PS sacrat.
8. Nv cavernosi pleaca din mg ant a paturii superficiale, merg spre
organele erectile la nivelul corpilor cavernosi la nivelul pelvisului sau al
clitorisului si mai dau o ramura destinata corpului spongios, respectiv
bulbului vestibular.
Sunt destinate atat viscerelor digestive cat si aparatelor urinar, genital, in
speta organelor erectile. Acestea au niste caracteristici:
Inainte de a ajunge la viscer, se anastomozeaza intre ele si form plexuri
secundare/previscerale
In apropierea abordarii unui organ pot forma lame nv in jurul ramif unor
artere sau in jurul ureterelor sau in jurul canalelor deferente.
Nv destinati vezicii urinare primesc frecvent ramuri direct din ggl sacrati
Nu merg impreuna cu vasele; au traiect independent arterelor

38. Vena cava inferioara: limite, raporturi, afluenti


Este trunchiul colector al vv din partea subdiafragmatica, de la organele
abdomino-pelvine. Are o lungime variabila, intre 22 si 25 cm, cu un diametru de
22 mm la origine. Diametrul creste pe masura ce se apropie de diafragm. La locul
de varsare in AD are 33 mm diametru.
Se formeaza din unirea venelor iliace comune, in dreptul vertebrei L5 sau
discului L4-L5. Intre cele 2 vv iliace sf un unghi cu deschidere inf numit unghi
iliocav de 60grade. Se vede sub bifurcatia aortica si spre dreapta.
Are traiect ascendent retroperitoneal, fiind organ primitiv retroperitoneal.
Trece post de ficat, prin santul VCI, apoi traverseaza centrul tendinos al
diafragmei. Patrunde in pericard (segmentul intrapercardic) si se varsa in AD.
Intre VCI si aorta exista un unghi ascutit cu deschidere sup, unghi interaortocav
de 10 grade.
Are 2 zone mai dilatate sinusurile Caroly : unul deasupra orif de varsare
al v renale, unul la hiatusul VCI.

Are 3 parti: abdominala (20 cm), diafragmatica (1,5 cm) si toracala (3,5
cm).
Partea abdominala cuprinde un segment subhepatic si unul retrohepatic.
Segmentul subhepatic
-post coloana L4-L2, stalpul diafr drept, arcadele m psoas, lantul simpatic
lombar, a renala dr, aa lombare drepte, a suprarenala medie si orig v azygos.
-dreapta lantul simpatic lombar, gl suprarenala dr, ureter drept, mg mediala a
rinichiului, vase gonadale drepte.
-stanga- aorta abdominala
-anterior avem 3 portiuni :

Subduodenal peritoneu parietal post, ansele, fascia Toldt 1, a colica dr, a


colica dreapta, a iliocolica, radacina mezenterului
Retropancreaticoduodenala fascia Treitz, DIII, cap pancreas, vena porta.
Supraduodenal- perit parietal post, orificiul epiploic Winslow, in mg libera a
lig hepato-duodenal avem elementele pediculului hepatic.

Retrohepatic
In santul VCI : anterior are raport cu ficatul. Posterior cu diafragma, a
frenica inferioara dr, lig VCI, gl suprarenala dr, a suprarenala inf, n frenic dr.
Segmentul diafragmatic e scurt, situat intre foliola ant si laterala dr a
centrului tendinos. Se proiecteaza la nivelul vertebrei T9. Orificiul are forma
patrulatera, cu 2 bandelete : superioara ant de VCI si inferioara post de VCI.
Afluentii
Vv de origine iliace comune
VV viscerale vv testiculare sau ovariene, vv renale, vv suprarenale, vv hepatice
(2 mai rar 3) v medie se uneste cu hepatica stg.
Vv parietale frenice, 4 perechi de vv lombare.
Au acelasi traiect cu aa omonime.

39. Anatomia functionala a ficatului. Implicatii clinice


40. Anatomia functionala a splinei. Implicatii clinice
(pozitionarea
organului fata de axul functional portal)
41. Anatomia
clinice

functionala

pancreasului.

Implicatii

42. Anatomia functionala a cailor biliare. Implicatii


clinice
43. Anatomia functionala a tubului digestiv. Implicatii
clinice
44. Uterul si tubele uterine. Anatomie functionala si
implicatii clinice
45. Anatomia functionala a organelor erectile. Implicatii
clinice