*

Fi d® ■> / ■

■
•X

I'
I‘
I:
c r •
V
• 4, _
*r <

V
11

Ochiul <

•c
-

• *
o

* ■■■ r

<• e e ,
I -

V <

PREZENTARE GENERALĂ A OCHIULUI / 900 Corpul vitros / 923 ? A

! STRUCTURA GENERALĂ A OCHIULUI / 900 Structurile anexe ale ochiului / 923
t
I Straturile ochiului / 900 Fișa 24.1 Corelație clinică: Glaucomul / 910
!
i Camerele ochiului/902 Fișa 24.2 Corelație clinică: Dezlipirea de
Dezvoltarea ochiului / 902 retină / 911
STRUCTURA MICROSCOPICĂ A Fișa 24.3 Corelație clinică: Degenerescența
OCHIULUI/903 maculară legată de vârstă / 912
I
învelișul sclerocornean / 903 Fisa 24.4 Corelație clinică: Cecitatea cromatică / 917
t I

Tunica vasculară (llveea) / 907 Fișa 24.5 Corelație clinică: Conjunctivita / 922
I
Retina / 912 .7wî^
Cristalinul / 921 iHVnXOGitJ
HISTOLOGIE101 / 926

K PREZENTARE GENERALĂ A OCHIULUI
Ochiul este un organ senzorial complex, care asigură simțul
văzului. In multe privințe, ochiul este similar unui aparat foto
imaginile puțin diferite primite de Ia fiecare ochi, le separă
în straturi și le proiectează în cortexul vizual primar, localizat
în lobii occipitali. Mișcările ochilor sunt coordonate de me­
canisme nervoase complexe, ceea ce ne permite să percepem
A

digital. Similar cu sistemul optic al aparatului foto, corneea
și cristalinul ochiului captează și focalizează automat lumina.
La rândul lui, irisul ajustează automat ochiul la diferențele
care pot apărea în iluminarea câmpului vizual. In multe pri­
vințe, sistemul optic al ochiului este mult mai complicat și
mai complex decât al unui aparat foto. De exemplu, ochiul
are capacitatea de a urmări obiectele în mișcare prin coordo­
narea mișcărilor oculare. Ochiul este capabil să își protejeze,
să își mențină, să își repare și să își curețe sistemul optic trans­
parent. Detectorul pentru lumină al unui aparat foto digital
I) (CCD, chargc-coupled device) este constituit din fotodiode
■
strâns împachetate, care captează, colectează și convertesc
I imaginea luminoasă într-o serie de impulsuri electrice. In
mod similar, celulele fotoreceptoare din retina ochiului
V detectează intensitatea și culoarea luminii (lungimile de undă
ale luminii vizibile care sunt reflectate de diferite obiecte) și
codifică acești parametri in impulsuri electrice care sunt trans­
mise la creier pe calea nervului optic. Retina are mult mai
multe posibilități decât CCD-ul: ea poate extrage și modifica
anumite impulsuri preluate de la imaginea vizuală înainte de
a le trimite sistemului nervos central (SNC).
fr
Deoarece ochiul este un organ pereche, la creier se trimit
f ll
adâncimea si distanta, în asa fel încât să obținem o imagine
tridimensională. De aceea, modul în care percepem lumea
din jurul nostru depinde în mare măsură de procesarea im­
pulsurilor în retină și de analiza și interpretarea lor în SNC.
^2 STRUCTURA GENERALĂ A OCHIULUI
Ochiul are un diametru de aproximativ 25 mm. El este sus­
pendat în cavitatea orbitală osoasa, cu ajutorul a șase mușchi
extrinseci care îi controlează mișcările. Un strat gros de țesut
adipos înconjoară parțial și protejează mișcările ochiului în
orbită. Mușchii extraoculari sunt coordonați în așa fel încât
ochii se mișcă simetric în jurul axei lor centrale.
Straturile ochiului
Peretele ochiului este alcătuit din trei straturi sau învelișuri
concentrice.
Globul ocular este alcătuit din trei straturi structurale
(Fig. 24.1):
• învelișul sclerocornean este stratul extern, fibros, care
t

două imagini suprapuse și oarecum diferite (câmpuri vizuale). include sclerotica, porțiunea albă și corneea, porțiunea
Creierul poate fi comparat cu un computer care procesează transparentă.

900
 coroidă
ÎNVELIȘUL SCLEROCORNEAN
sclerotică
corp ciliar corneea 901

iris ÎNVELIȘUL VASCULAR (UVEEA)

coroida
corpul ciliar

cornee
irisul o
RETINA
retina nervoasă ro
partea non-fotosensibilă
partea fotosensibilă
epiteliul pigmentar al retinei (EPR)
A

>— •

sclerotică

partea non-fotosensibilă nerv optic

a retinei C/3
învelișurile meningelui 30
epiteliul pigmentar cz
arrefineiH,y,,,C,,ld' partea fotosensibilă o
al retinei a retinei
cz
FIGURA 24.1 A Diagramă a învelișurilor ochiului. Peretele globului ocular este organizat in trei staturi distincte, concentrice: un strat extern, 30

fibros, de susținere, învelișul sclerocornean; un înveliș mijlociu vascular sau uveea, un strat intern, format de retina. De remarcat că retina are două stra­ CD
turi- retina nervoasă (in galben) și epiteliul pigmentar al retinei (portocaliu). Părțile fotosensibilă și non-fotosensibilă ale retinei nervoase ocupă regiuni m
diferite ale ochiului. Partea fotosensibilă a retinei este localizată în partea posterioară a ochiului și se termină anterior de-a lungul orei serrata. Regiunea z
m
non-fotosensibilă a retinei este localizată anterior orei serrata și tapetează porțiunea internă a corpului ciliar și suprafața posterioară a irisului. Corpul □5
vitros (parțial îndepărtat in imagine) ocupă un spațiu considerabil al globului ocular. r~

• învelișul vascular, stratul mijlociu sau uveea, include sclerocorneene. în corpul ciliar se afla mușchiul ciliar, un O l
o I
mușchi neted care este responsabil de acomodarea crista­ n: I
1
linului. Contracția mușchiului ciliar modifică forma cristali­ cz
nului, ceea ce ii permite să aducă raze de lumină de la diferite cz
I
distanțe și să le focalizeze pe retină. I
I
Irisul este o diafragmă contractilă care se extinde pe suprafața ■

nervos central prin nervul opti

învelișul sclerocornean este alcătuit din corneea
rentă și din sclerotică albă și opaca.
Corneea acoperă 1/6 anterioara a
24.1). în această regiune cu aspect de fereast
o proeminență sau o convC’j't“?k| otica este alcătuită din
sclerotică [Gr. skleros, tare, dui/. fixarea mușchilor
țesut conjunctiv fibros dens, care pe albul ochiului .
extrinseci ai ochiului- Sclerotică reF* a|băstruie. La vârst-
La copii, fiind foarte subțire, are o t . ent de lip°-
nici, este gălbuie datorită acumu a |eroCOrnean acoperă
fuscină în celulele stromale. n\e ișu excepția zonei
celelalte două straturi interne ale ochiului,
în care este penetrată de nervul optic. vascular,
care asigură substanțe nutritive r
iu coroidei o cu-
illViu.
anterioară a cristalinului. Și el conține mușchi neted și celule cu
pigment de melanină, dispersate in țesutul conjunctiv. Pupila
este apertura (deschiderea) centrală, rotundă a irisului. Ea este
neagră deoarece prin cristalin se poate vedea partea posterioară,
ochiul are
intens pigmentată a ochiului. în cursul procesului de adaptare,
pupila își modifică mărimea pentru a controla cantitatea de lu­
mină care trece prin cristalin înainte de a ajunge la retină.
Retina are două componente: retina nervoasă și epiteliul
pigmentar.
Retina este un strat fin, delicat (a se vedea Fig. 24.1), care are
două componente:
• Retina nervoasă este stratul intern care conține recep­
tori sensibili la lumină și o rețea neuronală complexă.
• Epiteliul pigmentar al retinei (EPR) este stratul extern,
format dintr-un epiteliu simplu cubic ale cărui celule conțin
melanină.

Vasele de sânge și pigmentul debsoarbe

melan lumina împrăștiată și La exterior, retina se sprijină pe coroidă, iar la interior ea
lo
îoare maro închis. Pigmentu asitatea luminoasă în interiorul în legătură cu corpul vitros. Retina nervoasă este alcătu­
este m
reflectată pentru a reduce intensita
- nituri venoase și straturi de
ită în principal
ită in princip din celule fotoreceptoare, numite celule
cu conuri și celule cu bastonașe și din neuroni de asocia­
ochiului. Coroida -v
-.... »*■ -na Jg. 24.1). Mar- ție (interneuroni). Informația vizuală codificată de conuri și
capilare strâns aderente , unde formează
bastonașe este trimisă la creier prin intermediul impulsurilor
ginea anterioară a uvceii se continuă anterior
transmise de-a lungul nervului optic.
stroma corpului ciliar m a irisului- , inel ce se
Corpul ciliar este o îngroșate sub orn ‘ jonCțiune
extinde spre interioi, imediat posterior zon
 Camerele ochiului ale ochiului; în același timp, el ajută la menținerea formei
ochiului. Corpul vitros este alcătuit din apă în proporție
902 învelișurile ochiului și cristalinul delimitează cele trei ca­
de 99%, proteine solubile, acid hialuronic, glicoproteine,
mere ale ochiului.
fibrile de colagen foarte dispersate și urme de proteine in­
Camerele ochiului sunt următoarele: solubile. Componenta fluidă a corpului vitros este numită
I ZD
!
umoarea vitroasă.
i ZD • Camera anterioară este spațiul dintre cornee și iris.
ac • Camera posterioară este spațiul dintre suprafața pos­ Corneea este elementul refractiv cheie al ochiului. Are
o
I
o terioară a irisului și suprafața anterioară a cristalinului. un indice de refracție de 1,376 (indicele de refracție al aerului
i
«X • Camera vitroasă este spațiul dintre suprafața posteri­ este de 1,0). Cristalinul este a doua structură ca importanță
>«x oară a cristalinului și retina nervoasă (Fig. 24.2). Corneea,
i după cornee, in procesul de refracție a razelor de lumină.
I <x
i

oc camera anterioară, cea posterioară și conținutul lor consti­ Datorită elasticității sale, forma cristalinului poate suferi
LLJ
tuie segmentul anterior al ochiului. Camera vitroasă, re- mici modificări, ca răspuns la tensionarea mușchiului ciliar.
z O
UJ
tina vizuală, EPR, sclerotica posterioară și uveea constituie Aceste modificări sunt importante în acomodare, pentru
I CD
<x segmentul posterior. focalizarea adecvată pe obiectele apropiate. Umoarea apoasă
CC
ZD și corpul vitros au doar roluri minore în refracție. Umoarea
Componentele mediilor refractive ale ochiului schimbă tra­ apoasă are insă un rol important în asigurarea substanțelor
o
ZD iectoria luminii și o focalizează pe retină. nutritive celor două structuri avasculare ale ochiului, crista­
oz
OO
Pe măsură ce razele de lumină traversează componentele ochiu­ linul și corneea. Pe lângă transmiterea luminii, corpul vitros
lui, ele sunt refractate. Refracția focalizează razele de lumină ajută la menținerea poziției cristalinului și ajută la menține­
pe celulele foto receptoare ale retinei. Cele patru componente rea contactului dintre retina nervoasă si EPR. >

1 1 1 '< ale ochiului care schimbă traiectoria luminii, numite mediile

• I refractive (dioptrice), sunt: Dezvoltarea ochiului
Pentru a înțelege structura neobișnuită a ochiului și relațiile
o • Corneea este fereastra anterioară a ochiului.
funcționale care se stabilesc in interiorul lui, este foarte impor­
• Umoarea apoasă este un fluid apos, situat in camerele
tant să înțelegem modul in care acesta se formează in perioada
anterioară și posterioară.
embrionară.
• Cristalinul este o structură biconvexă, transparentă, crista­
CN Țesuturile ochiului se dezvoltă din neuroectoderm, din ec-
lină, suspendată de pe suprafața internă a corpului ciliar de
un inel alcătuit din fibre orientate radial, zonula lui Zinn. todermul de suprafață și din mezoderm.
i )
I • Corpul vitros este format dintr-un gel transparent ce Aproximativ în ziua 22 de dezvoltare, ochii sunt vizibili sub
!

I
I umple camera vitroasă. El acționează ca amortizor al șocu­ forma unor adâncituri superficiale — șanțurile optice — în
1 rilor și protejează retina fragilă, în timpul mișcărilor rapide plicile neurale, la extremitatea cranială a embrionului. Pe mă-
i !
t

I
mușchiul drept superior

I
ora serrata sclerotică
^coroidă
corp ciliar
partea fotosensibilă
canal Schlemm a retinei
\\
^-epiteliul pigmentar
camera al retinei
anterioară
l5
V» pata galbenă
I
pupilă crista arteriole si venule
retiniene
cornee t

disc optic
iris l

nerv optic
camera posterioară

conjunctivă artera și vena

/ \ centrale ale retinei

corp vitros (tăiat) mușchiul drept inferior

FIGURA 24.2 ▲ Diagramă care ilustrează structura internă a ochiului uman. Această diagramă prezintă relația care există între straturile
ochiului și structurile interne. Cristalinul este suspendat intre marginile corpului ciliar. De observat camera posterioară a ochiului, care este un spațiu
îngust situat între suprafața anterioară a cristalinului și fața posterioară a irisului. Ea comunică prin intermediul pupilei cu camera anterioară a ochiului,
mai largă, care este delimitată de iris și cornee. Aceste spații conțin umoarea apoasă produsă de corpul ciliar Cavitatea mare, situată posterior de cris­
talin, camera vitroasă, conține o substanță gelatinoasă transparentă, numită corpul vitros, in această figură, cea mai mare parte a corpului vitros a fost
îndepărtată pentru a ilustra distribuția vaselor centrale ale retinei la suprafața acesteia. Sunt prezentate straturile externe ale globului ocular și modul de
atașare la sderotică a doi mușchi extraoculari.

I
1
■

prozencefal - cupa optică (Fig. 24.3b). Din stratul intern sc formează

pedicul optic retina nervoasă. Stratul extern devine EPR. Mezcnchimul
ce înconjoară cupa optică dă naștere scleroticii. 903
veziculă optică __ - M
Prin invaginarea porțiunii centrale a fiecărei placode
cristaliniene se formează veziculele cristalinului. Apro­ o
placodă ximativ în săptămâna a cincca de dezvoltare, vezicula cristali­ i
cristaliniană nului își pierde contactul cu ectodermul de suprafață și vine
să se așeze la gura cupei optice. După ce vezicula cristal i nului
se detașează de ectodermul de suprafață, aceeași regiune se
îngroașă din nou pentru a forma epiteliul corncan. Celulele
\
\ a mezenchimale de la periferie dau naștere endoteliului cor-
nean si stromei corneene.
Pe fața inferioară a fiecărei cupe optice și a pediculilor
stratul extern al
cupei optice
cupa optică
ectoderm iau naștere șanțuri care conțin vase de sânge proveni ce din
mezenchim. Numite fisuri coroide, șanțurile permit arte­
O
o
pedicul optic rei hialoide să ajungă la camera internă a ochiului. Această •

arteră și ramurile sale vascularizează camera internă a cupei

i%\ optice, vezicula cristalinului și mezenchimul din cupa op­
H—

V- tică. Vena hialoidă drenează sângele de la toate aceste struc­

lumenul
pediculului
X GO
turi. Porțiunea distală a vaselor hialoide degenerează, dar
optic zo
vezicula cristalinului porțiunea proximală persistă și formează artera centrală a c:
pe cale de invaginare retinei și vena centrală a retinei. La sfârșitul săptămânii o
c:
I
fisura b a șaptea, marginile fisurii coroide fuzionează, formând dea­ □□
i

117 coroidă
stratul intern supra veziculei cristalinului o deschidere rotundă, viitoarea
al cupei optice pupilă. S !

Stratul extern al cupei optice formează un singur rând o

ZD
de celule pigmentare (Fig. 24.3c). Pigmentarea începe la sfâr­ O
sclerotică co
coroidă sac conjunctival o
șitul săptămânii a cincea. Stratul intern suferă o diferențiere o
epiteliu pigmentar \
/ pleoapă complexă în cele nouă straturi ale retinei nervoase. Până in “O
retinian \
luna a șaptea apar celulele fotoreceptoare (cu conuri și basto- o
camera
retina . / A anterioară nașe), precum și celulele bipolare, amacrinc, celulele gangli-
/ X»
nervoasa
onare și fibrele nervoase. Depresiunea maculară începe să se o
membrana o
zf irido-pupilară dezvolte în cursul lunii a opta și nu este complet dezvoltată zc
I c:
cornee decât la șase luni după naștere.
dura
mater
Ea ectoderm în cursul lunii a treia, creșterea cupei optice dă naștere cor­ a
pului ciliar și viitorului iris, care formează două rânduri de
iris celule epiteliale în fața cristalinului. Mezodermul localizat la
exteriorul acestei regiuni devine stroma corpului ciliar și a iri­
// corp ciliar
nerv optic I' • sului. Ambele straturi epiteliale ale irisului devin pigmentate,
artera strat vascular însă în corpul ciliar, numai stratul extern este pigmentat. La
hialoidă corp strat vascular intern
vitros extern naștere, irisul este albăstrui la persoanele cu piele albă deoa-
c rece, de obicei, nu are pigment. Mușchii dilatatorși sfincterai
FIGURA 24.3 Desene care ilustrează dezvoltarea ochiului. pupilei se dezvoltă în cursul lunii a șasea și derivă din neuro-
a • Prozencefalul și veziculele optice în curs de dezvoltare, la embrionul
ectodermul stratului extern al cupei optice.
■ :4mm b.Cupa optică bistratificată și modul de invaginare a veziculei
''•stalinului la un embrion de 7,5 mm. Pediculul optic leagă ochiul în curs Originea embrionară a fiecărei structuri oculare este pre­
dezvoltare de creier, c. Ochiul la un făt de 15 săptămâni.Toate straturile zentată în Tabelul 24.1.
'■'.hiului sunt dezvoltate și artera hialoidă traversează corpul vitros din-
--e discul optic spre partea posterioară a cristalinului

gg STRUCTURA MICROSCOPICĂ A OCHIULUI

învelișul sclerocornean
r

Corneea este alcătuită din cinci straturi: trei straturi celu­

l|ră ce tubul neural se închide, șanțurile pereche formează
Paginări numite vezicule optice (Fi g. 24.3a). Deoarece
hecarc veziculă optică crește lateral, conexiunea cu prozence-
!-ul sc îngustează, formând un pedicul optic, iar ectodermul
suprafață se îngroașă, formând placoda cristaliniană.
'•ceste evenimente sunt urmate de invaginarea concomitentă
■ veziculelor optice și a placodelor cristaliniene. Invagina-
veziculei optice dă nașrerc unei structuri cu pereți dubli
lare și două straturi acelulare.
Corneea este transparentă și are o grosime de doar 0.5 mm în
centru și 1 mm la periferie (a se vedea Fig. 24.1 si 24.2). Ea este
alcătuită din trei straturi celulare care sunt distincte
- ___ ată
atât în ceea
ce privește aspectul, cât și originea lor. Cele trei straturi sunt
separate de două membrane importante, care apar omogene
 TABELUL 24.1 Originea embrionară a structurilor individuale ale ochiului
904
Sursa Derivate
33 Ectodermul de suprafață Cristalinul
Epiteliul cornean, conjunctiva, glanda lacrimală și sistemul ei de drenaj

GJ Ectodermul neural Corpul vitros (derivat parțial din ectodermul neural al cupei optice și parțial din mezenchim)
o Epiteliul retinei, irisului și al corpului ciliar
<c Mușchii sfincter și dilatator ai pupilei
o Nervul optic
Q_ Mezoderm Sclerotica
O
O Stroma corneei, a corpului ciliar, a irisului și a coroidei
cn Mușchii extraoculari
o
DC Pleoapele (cu excepția epiteliului și a conjunctivei)
Sistemul hialoid (din care cea mai mare parte degenerează înainte de naștere)
S Tunicile nervului optic
<c Țesutul conjunctiv și vasele de sânge ale ochiului, orbitei osoase și corpului vitros
dc

o
ZD
CC
când sunt examinare în microscopia optică. Astfel, în secțiune Epiteliul cornean este un epiteliu stratificat pavimentos ne-
GO
transversală, cele cinci straturi ale corneei sunt următoarele: cheratinizat.

«i • Epiteliul cornean Epiteliul cornean (Fig. 24.4) este reprezentat de către un

• Membrana Bowman (membrana bazală anterioară) epiteliu pavimentos stratificat necheratinizat alcătuit
• * • Stroma corneană din aproximativ cinci straturi de celule și care are o grosime de
• Membrana Descemet (membrana bazală posterioară) 50 pm. Epiteliul cornean se continuă cu epiteliul conjunctival
O
o • Endoteliul cornean ce acoperă sclerotica (sclcra). Celulele epiteliale aderă la celulele
învecinate prin desmozomi, care sunt prezență la nivelul unor

Cxl
ln
*.•••****** •

o
• --------- ——•
•..ii.
•

-
* *

.1- '
- epmițW1
*■ »

ti I

I —- ----- _L_ _
membrana
- -—T------ ----
Bowman
------- ---- .
- % l
••
— ■R
- ---------
—
•— ■>
i
— ■ —*T
•—.■..»»

r-- »
I
<
I
>
—stroma corneană «•

r
—* — —*
• —_ ■'T71

i b
•
——
I
J
- -

<•<

**—_
stroma corneană
—
** %

W»
i

I
♦

i
-r—— —— , i ■
...=- s” -
r*.
• - • — — - T- membrana Descemet
^~ar- . —-u

-—
a endoteliu C
FIGURA 24.4 ▲ Imagine de microscopie optică a corneei, a. Imaginea unei secțiuni prin roată grosimea corneei prezintă stroma corneană
și cele două suprafețe ale corneei acoperite de epitelii diferite. Stroma corneană nu conține vase de sânge sau vase limfatice. 140x. b. Imaginea cu un
| obiectiv mai mare a suprafeței anterioare a corneei prezintă stroma corneană acoperită de un epiteliu stratificai pavimentos (cornean) Celulele bazale
dispuse pe membrana Bov/man, uri strat dens omogen al strornei corneene, sunt celule cilindrice joase, spre deosebire de celulele pavimentoase de
la suprafață. De remarcat că una dintre celulele de la suprafață este în curs de descuamare (săgeata). 280x c. Imaginea la mărire mai mare a suprafeței
posterioare a corneei acoperite de un strat subțire de epiteliu simplu pavimentos (endoteliul cornean) Aceste celule se află în contact direct cu umoarea
apoasă a camerei anterioare a ochiului. De observat membrana Descemet foarte groasă (membrana bazală) a celulelor endotehului cornean. 280x.
 interdigitații scurte. Ca și la alte epitelii stratificate, cum este
cel al pielii, celulele proliferează de la nivelul unu^strat bazai și
devin turtite la suprafață. Celulele bazale sunt celule cilindrice
joase cu nudei rotunzi-ovalari; celulele de la suprafață vor do­
bândi o formă turcită sau discoidală, iar nucleii vor fi turtiți
și picnotici (a se vedea Fig. 24.4b). Pe măsură ce aceste celule
migrează spre suprafață, organ ițele citoplasmatice dispar trep­
tat, ceea ce indică o reducere progresivă a activității metabolice.
Epiteliul cornean are o capacitate de regenerare remarcabilă, cu
o rată a turnover-ului de aproximativ 7 zile.
Celule stern efective ale epiteliului cornean se află la nivelul
limbului sclerocornean, joncțiunea dintre sclerotică și cor-
nee. Micromediul acestei nișe de celule stern este important
in menținerea populației de celule stem limbocorneene;
acestea acționează și ca o „barieră” împotriva celulelor epiteli-
ale ale conjunctivei și previn în mod normal migrarea lor spre
aceea, in cazul lezării ei, se va forma o cicatrice opacă ce poate
afecta vederea. Modificări ale membranei Bowman se asociază
cu eroziuni corneene recurente. 905
Stroma corneană reprezintă 90% din grosimea corneei.
O
Stroma corneană, denumită și substantia propria, este
alcătuită din aproximativ 60 de lamele subțiri. Fiecare lamelă
este formată din fascicule paralele de fibrile de colagen. Intre la­
mele se găsesc fibroblaste înguste și aplatizate, așezate in straturi
aproape complete. Fibrilele au un diametru dc aproximativ 23
nm și o lungime dc 1 cm. Fibrilele de colagen din fiecare lamelă
sunt aranjate aproximativ in unghi drept față de fibrilele din
lamelele adiacente (Fig. 24.5). Substanța fundamentală con­
ține proteoglicani corneeni, care sunt glicozaminoglicani
sulfatați — în principal, cheratan sulfați (lumican) și condroitin
sulfați legați covalent dc o proteină (decorina). Lumicanul re­ ^■i <

r-* •
suprafața corneei. Celulele stem limbocorneene se pot epuiza glează asamblarea normală a fibrilelor de colagen din cornee și —
C►—
parțial sau total în urma unei boli sau a unor leziuni extinse, are un rol esențial în formarea unei matrice de colagen foarte
având ca rezultat anomalii ale suprafeței corneene care ia un bine organizate.
aspect similar cu cel al conjunctivei; aceste anomalii se ca­ Se crede că dispunerea uniformă, la distanță egală a fibrilelor GO

racterizează prin apariția vascularizației, a celulelor caliciforme

de colagen și a lamelelor, precum și rețeaua ortogonală de □3
cz
lamele (straturi dispuse alternativ în unghi drept) sunt respon­ o
și a unui epiteliu neregulat și instabil. Aceste modificări pot
sabile de transparența corneei. Proteoglicanii (lumicanul) cz
cauza disconfort ocular si reducerea vederii. Leziunile minore
> 35
împreună cu colagenul tip V reglează precis diametrul și spație­
ale suprafeței corneene se vindecă rapid prin inducerea prolife­
rării celulelor stem și a migrării celulelor de la nivelul limbului rea fibrilelor de colagen. Edemul apărut la nivelul corneei după 2
sclerocornean pentru a vindeca leziunea. o leziune a epiteliului sau a endoteliului întrerupe această rețea o
35
precisă și determină aspectul translucid sau opac al corneei. Lu- O
Numeroasele terminații nervoase libere prezente la nivelul GO
micanul este supraexprimat în cursul procesului dc vindecare O
epiteliului cornean sunt responsabile de sensibilitatea foarte ac­ O
centuată a corneei la atingere. Stimularea acestor nervi (ex., de ce apare după o leziune a corneei. “□
în mod normal, corneea nu conține vase de sânge sau pig­ o
către corpi străini mici) provoacă clipitul pleoapelor, lăcrimate ><

și, uneori, durere severă. Microvilii prezenți la suprafața celu­

menți. In cursul răspunsului inflamator ce implică corneea, >

din vasele sanguine ale limbului sclerocornean un număr mare o

lelor epiteliale ajută Ia menținerea filmului lacrimal la nivelul
de neutrofile și limfocite vor migra și vor pătrunde in lamelele o
întregii suprafețe corneene. Uscarea suprafeței corneei poate 3:
stromei corneene. c
duce la ulcerarea ei.
Membrana Descemet este o membrană bazală neobișnuit cz
ADN-ul din celulele epiteliale ale corneei este protejat de
de groasă.
către feritina nucleară împotriva deteriorării pe care o poate
cauza lumina UV. Membrana Descemet (membrana bazală posterioară) este
membrana bazală a celulelor endoteliale corneene. Este o mem-
J n ciuda expunerii constante la lumina UV a epiteliului cornean,
cancenil la nivelul acestui epiteliu este extrem de rar. Spre deo­
sebire de epiderm, care este, de asemenea, expus la lumina UV, V;j-' -
rnelanina nu face parte din mecanismul de apărare al epiteliului 7?
*•••.. * **»« •!
l:. w:
I 9
•* W
cornean. Prezența melaninei în cornee ar diminua transmiterea . * •

••- • •r • r •• / ' * '•

luminii. In schimb, recent s-a arătat că nucleii celulelor epite-

ș.><
• • • t • **•!
• •••*.'**.• •

SEV?/.
liale din cornee conțin feritina, o proteină ce stochează fierul. ,•
••■-vV.-...-:-.,::?
• St .v.’.'.V*?.-
•• • • • •*
’ *•
>:«•
Studiile experimentale pe corneea aviară au arătat că feritina • ••* * i •A ’ •
*■_

nucleară protejează ADN-ul din celulele epiteliale corneene • •; •

• ••• •ic: •* *«••••
r *
•>*. t • • • (
. • *. • «... c

X'.'.y ’r’.
Jc deteriorările cauzate dc radicalii liberi, în urma expunerii la xt:.
•**.••«•**
••
A.-’--;.;-.::.;.;-
■ • >\* - • «

•.•c. :.vt V* 2 • •.v •• •_:!

lumina UV. • • ••
*•
:• :tb>;. ••
*• •• *
Membrana Bowman este un strat cu aspect omogen, pe care &&
----- e• • *•
• •* •**•*•*
* -• 'W• \ • C.*-
•' \•• • • *•;*t •:2--• • • *• • •**•* • %w*x*y* j’
e$te dispus epiteliul cornean. • • » ^v*• •
Kâ • ' • * • r ' .V5;.-
*■**<•• *£.. » • • .S ’

f/lembrana Bowman (membrana bazală anterioară) este o <•. * •

•w ; «.ț • • * • *• . A* C.w *W*
* •• •• *. • • •
*- n * • «t* * • •*.
piembrană omogenă, slab fibrilară, cu o grosime de 8-10 pm. •. • î* • • *: * .• Cos
^ste așezată între epiteliul cornean și stroma corneană subi- ws&SS' • •.. , •- •
^ccntâ și se termină brusc la nivelul limbului sclerocornean.
• •• X .•» •
fibrele de colagen ale membranei Bowman au un diame-
FIGURA 24.5 ▲ Imagine de microscopie electronică a stro­
[A'i dc aproximativ 18 nm și sunt orientate in mod aleatoriu.
mei corneene. Această imagine prezintă porțiun din trei lamele $ o
K.jc-inbrana Bowman conferă o anumită rezistență corneei; mai
porțiune dintr-un fibroblast cornean (FC) așezat între două dintre lamele.
^ninificativ este însă faptul că membrana acționează ca o ba- Observați că fibrilele de colagen din lamelele adiacente sunt orientate în
împotriva răspândirii infecțiilor. Ea nu se regenerează. De unghi drept una față de cealaltă. 16.700x.
 brană imens PAS (periodic acid-Schifl) pozitivă și poate avea o
grosime de 10 pm. Membrana Descemet arc un aspect similar
906 fetrului și este alcătuită dintr-o rețea întrețesută de fibre și pori.
Această membrană separă endoteliul cornean destroma corneană
adiacentă. Spre deosebire de membrana Bowman, membrana
ZD
_ I Descemet se regenerează ușor după o leziune. Ea este produsă
ZD
continuu, dar odată cu înaintarea în vârstă se îngroașă treptat.
a:
o Membrana Descemet se extinde spre periferie dedesubtul
o
<c scleroticii sub forma unei rețele trabeculare ce formează li­
>«x gamentul pectinat. Mănunchiuri provenite din ligamentul
o
Q-
pectinat penetrează mușchiul ciliar și sclerotica și vor ajuta la
O menținerea curburii normale a corneei prin exercitarea unei
O
cn presiuni asupra membranei Descemet.
o
DC Endoteliul cornean asigură schimburile metabolice dintre
O
cornee și umoarea apoasă.
•c Endoteliul cornean este reprezentat de către un singur strat
CC
ZD de celule pavimentoase ce acoperă suprafața corneei ce privește
I—
O
ZD
spre camera anterioară (a se vedea Fig. 24.4c). Celulele sunt
DC unite între ele prin joncțiuni de tip zonula adherens bine dez­
cn voltate, joncțiuni zonula occkidens relativ neetanșe, precum și
prin desmozomi. Practic toate schimburile metabolice ale cor­
I neei au loc prin endoteliul cornean. Celulele endoteliale conțin
numeroase mitocondrii și vezicule, un reticul endoplasmatic
• w-M rugos (RER) bine dezvoltat și aparat Golgi. Celulele endote­
liale ale corneei sunt capabile de endocitoză și sunt implicate
în procese de transport activ. Na^/K ’ ATP-aza se găsește pe
suprafața laterală a membranei celulare.
Menținerea transparenței corneei necesită reglarea precisă a
CN conținutului în apă al stromei. Leziunile fizice sau metabolice
ale endoteliului determină apariția rapidă a unui edem cor­
nean, iar în cazul în care leziunea este severă, se produce opaci-
fierea corneei. Refacerea integrității endoteliului este de obicei
O două tipuri distincte de celule epiteliale: un tip reprezintă ce­
II urmară de reducerea edemului, deși corneea se poate edemația
peste capacitatea ei de auto-reparare. Un asemenea edem poate
duce ia apariția de opacități focale permanente cauzate de agre­
I garea fibrilclor de colagen în corneea edemațiată. Din corneea
I
edemațiată sunt ex trași glicozaminoglicanii sulfatați esențiali
! care în mod normal separă fibrele de colagen ale corneei.
Endoteliul cornean uman are o capacitate de proliferare
limitată. Endoteliul cu leziuni severe poate fi tratat numai
prin transplant de cornee de la un donator. Studii recente in­
1
dică faptul că regiunea periferică a corneei reprezintă o zonă
de regenerare a celulelor endoteliale corneene. Imediat după
I
transplantul cornean, celulele endoteliale suferă o inhibiție
I
de contact în momentul expunerii la matricea extracelulară
i
a membranei Descemet. Constatarea faptului că factorii
inhibitori eliberați de către membrana Descemet împiedică
proliferarea celulelor endoteliale a determinat concentrarea
unor cercetări recente privind corneea asupra fenomenului
de inversare sau de împiedicare a procesului de inhibiție prin
factori de creștere exogeni.
Sclerotica este un strat opac ce este alcătuit predominant
dintr-un țesut conjunctiv dens.
Sclerotica este un strat fibros gros ce conține fascicule tur­
tite de colagen care străbat sclerotica în direcții variate și în
planuri paralele cu suprafața ei. Atât fasciculele, cât și fibrilele
de colagen din care acestea sunt alcătuire prezintă un diame­
tru si un aranjament neregulat. Printre fasciculele de colagen
se găsește o rețea fină de fibre elastice și o cantitate moderată
de substanță fundamentală. Printre aceste fibre se găsesc fi-
>
broblaste dispersate (Planșa 107, pagina 934).
Caracterul opac al scleroticii, ca în cazul altor țesuturi con­
junctive dense, se datorează in primul rând structurii sale nere­
gulate. Sclerotica este străbătută de vase de sânge, fibre nervoase
și de către nervul optic (a se vedea Fig. 24.2). Are o grosime de
1 mm în partea posterioară, de 0,3-0,4 mm la ecuator și 0,7
mm la nivelul marginii sclerocorneene sau a „limbului”.
Sclerotica poate fi împărțită în trei straturi imprecis delimitate:
• Stratul episcleral (episclerotica), stratul extern, ce repre­
zintă țesutul conjunctiv lax adiacent grăsimii periorbitale.
• Substantia propria (sclerotica propriu-zisă, denu­
mită și capsula lui Tenon) este fascia ochiului, care este
alcătuită dintr-o rețea densă de fibre groase de colagen.
• Lamina supracoroidiană (lamina fusca), partea in­
ternă a scleroticii, este localizată adiacent coroidei și con­
ține fibre de colagen mai subțiri și fibre elastice, precum și
fibroblaste, melanocite, macrofage și alte celule conjunc­
tive.
Intre stratul episcleral și sclerotica propriu-zisă se găsește
spațiul episcleral (spațiul lui Tenon). Acest spațiu împre­
ună cu grăsimea periorbitală permit rotația liberă a ochiului
în interiorul orbitei. Tendoanele mușchilor extraoculari se
>
atașează de sclerotica propriu-zisă.
Limbul sclerocornean reprezintă zona de tranziție dintre
cornee si sclerotica si conține celulele stern limbocorneene.
9 9 9
La nivelul joncțiunii dintre cornee și sclerotica (Fig.
24.6 și Planșa 107, pagina 934), membrana Bowman se ter­
mină brusc. La acest nivel, epiteliul supraiacent se va ingroșa,
de la cele 5 straturi de celule ale corneei la 10-12 straturi ce­
lulare ale conjunctivei. Suprafața limbului este alcătuită din
lulele conjunctivale, iar celălalt constituie celulele epiteliale
corneene. Stratul bazai al limbului conține celulele stern
>
limbocorneene care generează și mențin epiteliul cornean.
Aceste celule proliferează, se diferențiază și migrează la supra­
fața limbului și apoi spre centrul corneei, unde vor înlocui
celulele epiteliale lezate. Această mișcare a celulelor la nivelul
limbului sclerocornean formează, de asemenea, o barieră ce
împiedică migrarea epiteliului conjunctival spre cornee. La
nivelul acestei joncțiuni, lamelele corneene devin mai puțin
ordonate pe măsură ce fuzionează cu fasciculele oblice de
fibre de colagen din sclerotică. Tot aici se observă o trecere
bruscă de la corneea avasculară la sclerotica bine vascularizată.
Regiunea limbică, mai precis unghiul iridocornean, con­
ține sistemul de drenate al umorii apoase (Fig. 24.7). La nivelul
stromei, canale delimitate de endoteliu ce constituie rețeaua
trabeculară (sau spațiile Fontana) fuzionează pentru a
forma sinusul venos al scleroticii (canalul Schlemm).
Acest sinus înconjoară ochiul (a se vedea Fig. 24.6 și 24.7).
Umoarea apoasă este produsă de procesele ciliare care mărginesc
cristalinul din camera posterioară a ochiului. Fluidul trece din
camera posterioară în camera anterioară prin orificiul cu funcție
de valvă dintre iris și cristalin. Apoi, prin intermediul orificiilor
de la nivelul rețelei trabeculare din regiunea limbică, fluidul își
continuă cursul pentru a pătrunde în sinusul venos al scleroticii.
Vasele colectoare ale scleroticii, denumite vene apoase, deoa­
rece ele conțin umoare apoasă în loc de sânge, vor transporta
umoarea apoasă în venele (sanguine) din sclerotică. Modificările
 epiteliu cornean
/ membrana Bowman
/ stromă — corneea 907
membrana Descemet
endoteliu
mușchiul sfincter
cornee epiteliul pigmentar — irisul
mușchiul dilatator^
camera anterioară
camera posterioară
canal Schlemm
limbul sclerocornean
mușchiul ciliar ro

conjunctiva procese ciliare

O
n
fibre zonulare •

F—-
►—

foveea
11
sclerotica

coroida
discul optic n retina fotosensibilă
cn
ZO
-
• ' cz
k
Wl
\ o
- celule ganglionare c=
□□
nervul optic
- celule bipolare S
o
ZD
- celule fotoreceptoare O
00
o
o
“□
o
FIGURA 24.6 Reprezentare schematică a părților componente ale ochiului. Imaginea prezintă o secțiune orizontală p' n globul ocular
cu diferitele straturi ale peretelui său, reprezentate în culori diferite. Insert superior. Imaginea mărită a camerelor anterioară și posterioară este prezen­
tată în detaliu Se observă localizarea unghiului iridocornean și a canalului Schlemm (sinusul venos scleral), care drenează umoarea apoasa din camera O
anterioară a ochiului. Insert inferior. Organizarea caracteristică a celulelor și fibrelor nervoase ale foveei. o
ZE
CZ
r—
cz
la nivelul unghiului iridocornean pot duce la blocarea drenaju­ optic. Sub acest strat se găsește un strat de celule mioepite­
lui umorii apoase și pot cauza glaucom (a se vedea Fișa 24.1). liale, mioepiteliul pigmentar anterior. Porțiunea apicală
Unghiul iridocornean poate fi vizualizat în cursul examinării (posterioară) a acestor celule mioepiteliale este încărcată cu
ochiului cu ajutorul unui gonioscop, un aparat optic speci­ granule de melanină, care maschează limitele dintre acestea
alizat ce utilizează oglinzi sau prisme pentru a reflecta lumina și celulele epiteliului pigmentar posterior adiacent. Porțiunea
dinspre unghiul iridocornean înspre examinator. Cu o lampă cu bazală (anterioară) a celulelor mioepiteliale prezintă prelun­
fantă sau un biomicroscop, oftalmologul poare examina această giri ce conțin elemente contractile, care se extind radi al și
regiune pentru a monitoriza diferite afecțiuni ale ochiului aso­ formează împreună mușchiul dilatator al pupilei. Aceste
ciate glaucom ului. prelungiri contractile sunt înconjurate de membrana bazală
ce le separă de stroma adiacentă.
Tunica vasculară (Uveea) Constricția pupilei se produce datorită fibrelor musculare
netede situate în stroma irisului, in apropierea marginii pupi-
Irisul, partea cea mai anterioară a tunicii vasculare, for­
lare a acestuia. Aceste fibre musculare dispuse circumferențial
mează o diafragmă contractilă în fața cristalinului. formează împreună mușchiul sfincter al pupilei.
Irisul derivă din marginea anterioară a corpului ciliar (a se Suprafața anterioară a irisului prezintă numeroase creste și
vedea Fig. 24.7) și se atașează de sclerotică la aproximativ 2 depresiuni ce pot fi observate la examinarea clinică cu oftal-
mm posterior de joncțiunea sclerocorneană. Pupila este aper- moscopuL Examinată la microscopul optic, această suprafață
turasituată central a acestui disc foarte subțire. Irisul este îm-
>
apare ca un strat discontinuu de fibroblaste și melanocite. Nu­
pins ușor spre anterior pe măsură ce își modifică dimensiunea mărul de melanocite din stromă este responsabil de variațiile de
Qrăspuns la intensitatea luminii. Este alcătuit dintr- o st romă culoare ale ochiului. Funcția acestor celule cu pigment din
dc țesut conjunctiv foarte bine vascularizată, ce este acope- iris este de a absorbi razele de lumină. Dacă în stroma sunt pu­
ri(ă pc fața posterioară de celule intens pigmentate, epiteliul ține melanocite, culoarea ochilor se datorează reflectării luminii
pigmentar posterior (big. 24.8). Membrana bazală a aces­ de către pigmentul prezent în celulele suprafeței posterioare a
tor celule este orientată spre camera posterioară a ochiului, irisului, ceea ce îi conferă un aspect albăstrui. Pe măsură ce can­
bradul de pigmentare este atât de intens, încât nici nucleul titatea de pigment din stroma creste, culoarea se modifica de
plasmei nu pot fi observate la microscopul
V nici aspectul citoplasmei la albastru Ia nuanțe de albasrru-verzui, gri și, în final, căprui.
c;
 canal Schlemm
908 .T '
&
* f

<
<•' - ^ -: I
9
V. * - ‘ : -

•z ,* '• r
=> __ _ I •/ z
* , *
__ i
x'z unghi iridocornean ^■C- V{Ț f, ..

=>

, - fi* iris..*
iris-; ■. ,
z:
o , ’s : h'-A '> ' !

._ x> *
o
<x tfdpf* ’.xr
\ \ ‘ -.Y'- -e •...
V
\. cr CI -
& *•
><x —
* - -------- -i-
•' —T.n -♦

gf
C-> &
•S ZA.
Q- ** </•>
zr,T
o
I

i
I
o
co
o
< /• <>*
îtx
•>'
m u seh ir #
V
F
*•
J .X-.
y3 •

CC ^7 '’W 7
o i'î ei iar. .V
■’,>' .c lt-“ W »

s >
< r- -a- *

<x <A-’
vV-j 1

oc ;iv? r- *'. J
ZD
r.< ^*. •■• <. -•

*-

o
=>
zăz
CC
Lw X-g
fibre zonulare

M
S K E> *K «u h> X

c/d •I s
. .1 1 * 1 • <
' l
k 'o
* > /

* Tp’V"*'-
• V 7 • B
W ■—<

f
X
z •• r
Fz JT " *1 *
/ • -'
z

• * A % t
4 . ■
*a V
F
■ z* _ proces ciliar
- - - 'W Miu •

FIGURA 24.7 ▲ Imagine de microscopie optică a corpului ciliar și a unghiului iridocornean. Această imagine de microscopie optică a
ochiului uman prezintă porțiunea anterioară a corpului ciliar, precum și părți ale irisului și scleroticii Suprafața internă a corpului ciliar formează creste
dispuse radial, procesele ciliare, de care sunt ancorate fibrele zonulare. Corpul ciliar conține mușchiul ciliar, țesut conjunctiv cu vasele de sânge ale tuni­
Cxl cii vasculare, precum și epiteliul ciliar, care este responsabil de producerea umorii apoase Anterior de corpul ciliar, între iris și cornee, se găsește unghiul
iridocornean. Sinusul venos scleral (canalul Schlemm) este situat în imediata apropiere a acestui unghi și drenează umoarea apoasă, pentru a regla
presiunea intraoculară. 120x. Insertul arată că epiteliul ciliar este alcătuit din două straturi, stratul extern pigmentat și stratul intern nepigmentat 480x

Sfincterul pupilei este inervat de nervi parasimpatici; mușchiul (Ach) este neurotransmițătorul sistemului nervos parasimpatic
dilatator al pupilei se află sub controlul nervos al simpaticului. (inervează mușchiul sfincter al pupilei); adăugarea de atropină
Dimensiunea pupilei este controlată prin contracția muș­ blochează receptorii muscarinici ai acetilcolinei, blocând tem­
chilor sfincter și dilatator ai pupilei. Procesul de adaptare porar acțiunea mușchiului sfincter și lăsând pupila larg dilatată
(creșterea sau micșorarea dimensiunilor pupilei) permite ca și nereactivă la lumina ce provine din oftaimoscop.
numai o cantitate corespunzătoare de lumină să pătrundă în Corpul ciliar reprezintă partea anterioară îngroșată a tuni­
ochi. In procesul de adaptare sunt implicați doi mușchi în cii vasculare si este situat între iris si coroidă.
/ •

mod activ: Corpul ciliar se extinde postero-lateral aproximativ 6 mm

• Mușchiul sfincter al pupilei, o bandă circulară dc fibre de la rădăcina irisului spre ora serrata (a se vedea Fig. 24.2).
musculare netede (Planșa 106, pagina 932), inervată de Privită din partea posterioară, marginea laterală a orei serrata
fibre nervoase parasimpatice din nervul oculomotor (ner­ prezintă 17-34 de șanțuri sau cancluri. Aceste șanțuri mar­
vul cranian III), este responsabil de reducerea dimensiunii chează limita anterioară atât a retinei, cât și a coroidei. Tre­
pupilei ca răspuns la lumina puternică. Lipsa de răspuns imea anterioară a corpului ciliar prezintă aproximativ 75 de
a pupilei la iluminarea globului ocular - „pupila fixă și creste radiale sau procese ciliare (a se vedea Fig 24.7). Fi­
dilatată"- constituie un semn clinic important de deficit brele zonulei provin din șanțurile dintre procesele ciliare.
al funcției nervului sau creierului. Straturile corpului ciliar sunt similare cu cele ale irisului
• Mușchiul dilatator al pupilei reprezintă un strat subțire și sunt constituite dintr-o stromă și un epiteliu. Stroma este
de prelungiri contractile radiale ale celulelor mioepiteli- împărțită în două straturi:
ale pigmentate ce formează epiteliul pigmentat anterior al • Un strat extern de tesut muscular neted, mușchiul ci-
irisului. Acest mușchi este inervat dc nervi simpatici din liar, ce formează cea mai mare parte a corpului ciliar.
ganglionul cervical superior și este responsabil dc creșterea • O regiune vasculară internă ce se extinde înspre pro­
dimensiunii pupilei ca răspuns la lumina slabă. cesele ciliare.
Chiar înainte de examinarea oftalmoscopică, pentru Stratul epitelial ce acoperă suprafața internă a corpului
a produce dilatarea pupilei se administrează agenți midriatici, ciliar reprezintă continuarea directă a celor două straturi ale
cum ar fi atropină, sub formă de picături oftalmice. Accrilcolina epiteliului retinian (a se vedea Fig. 24.1).

l
 melanocite stromale 909
țesut conjunctiv
fibroblaste și
melanocite •A.
O
& ■*

țesut L-zj 9

marginea conjunctiv
papilară Z '' * *•
lax
• j *<
o
-IA
•» ■■

1 5 I / /. f4-
•• *

-y..
I * » *■ • •
tr. ■ << .
bO
Ah Y-

mușchiul sfincter
t

al pupilei mușchiul
dilatator
i— •
al pupilei
C-
F *

a A
— —- - - -

GO
membrana
f % fcȚistalin;; *
za
bazală ■— c:
r*
V celule
mioepiteliale
b o
—i
c
celule ■ za
celule musculare netede x»
epiteliale \ \x # S
■ mioepiteliu pigmentar anterior
^7 o
kw za
epiteliu pigmentar posterior — o
GO
O
O
FIGURA 24.8 ▲ Structura irisului, a. Această reprezentare schematică evidențiază stratur.’e irisului. Se observă că celulele epiteliale pigmentare na
se răsfrâng la nivelul marginii pupilare a irisului. Cele două straturi de celule epiteliale pigmentare vin în contact cu mușchiul dilatator al pupilei. Stratul o
X><
ncomplet de fibroblaste și de melanocite stromale este indicat la nivelul suprafeței anterioare a irisului, b. Imagine a irisului ce prezintă structura sa
X»
histologică Cristalinul, care este situat posterior față de iris, a fost inclus in imagine în vederea orientării, irisul este alcătuit dintr-o stromă conjunctivă
o
acoperită pe suprafața sa posterioară de către epiteliul pigmentar posterior. Membrana baza.'ă (care nu este vizibilă) este orientată spre camera pos­ o
terioară a globului ocular Din cauza pigmentării intense, structura histologică a acestor celule este imperceptibilă. Imediat anterior acestor celule se n:
găsește stratul m loepi tel ia I pigmentar anterior (linia întreruptă separă cele două straturi). Se observă faptul că partea posterioară a celulelor mioepite- cz
r—
ale conține melanină, în timp ce partea anterioară conține elemente contractile ce formează mușchiul dilatator al pupilei la nivelul irisului Mușchiul cz
sfincter al pupilei este evident la nivelul stromei. Culoarea irisului depinde de numărul de melanocite din stromă dispersate în întreg țesutul conjunctiv
al acesteia. în partea de jos se observă prezența cristalinului. 570x.

Mușchiul ciliar este organizat sub forma a trei segmente
sau grupe funcționale de fibre musculare netede.
Țesutul muscular neted al corpului ciliar își are originea la
nivelul pintenului scleral, o plică situată pe suprafața internă
a scleroticii, la nivelul joncțiunii sclerocorneene. Fibrele mus­
culare se răspândesc in direcții variate și sunt clasificate, după
direcția și inserția lor, în trei grupe funcționale diferite:
• Porțiunea meridională (sau longitudinală) este con­
Examinarea unui preparat histologic nu evidențiază în
mod clar dispunerea grupată a fibrelor musculare. Această
dispunere se poate demonstra prin tehnici de microdisecție.
Procesele ciliare sunt extensii sub forma unor pliuri ale cor­
pului ciliar, de la nivelul cărora fibrele zonulare pornesc și se
extind spre cristalin.
Procesele ciliare reprezintă îngroșâri ale regiunii vasculare
interne a corpului ciliar. Ele se continuă cu straturile vasculare
A

ale coroidei. In aceste procese se găsesc macrofage dispersate

stituită din fibrele musculare externe care pătrund pos­
terior în stroma coroidei. Rolul principal al acestor fibre
este de a destinde coroida. Pot ajuta și la deschiderea un­
ghiului iridocornean, facilitând drenajul umorii apoase.
• Porțiunea radială (sau oblică) este alcătuită din fasci­
cule de fibre musculare mai profunde, orientate radiat sub
forma unor elice și care se inseră pe corpul ciliar. Contrac­
ția lor determină aplatizarea cristalinului pentru acomoda­
rea vederii la distanță.
• Porțiunea circulară (sau sfincteriană) constă din Fas­
cicule de fibre musculare interne dispuse circular și care
formează un sfincter. Aceasta reduce tensiunea la nivelul
cristalinului și realizează acomodarea vederii de aproape.
cu granule cu pigment de melanină, precum și fibre elastice
(Planșa 106, pagina 932). Procesele și corpul ciliar sunt aco­
perite de un epiteliu bistratificat de celule cilindrice, epiteliul
ciliar, cu originea inițială în cele două straturi ale cupei op­
tice. Epiteliul ciliar îndeplinește trei funcții principale:
• Secreția de umoare apoasă
• Participarea la formarea barierei sânge-umoare apoasă
(parte componentă a barierei sânge-ochi)
• Secreția și ancorarea fibrelor zonulare care formează li­
gamentul suspensor al cristalinului
 910 FIȘA 24.1 Corelație clinică: Glaucomul

Glaucomul este o afecțiune clinică, ce este rezultatul creș­ Recent, inhibitorii de anhidrază carbonică ce inhibă în
=5
terii presiunii intraoculare pentru o perioadă mai lungă de mod specific izoenzima anhidrazei carbonice CA-II, izoenzimă
ZD
timp. Poate fi cauzată de secreția în exces a umorii apoase cu un rol important în producerea umorii apoase la oameni, sunt
UZ
O sau de împiedicarea drenajului umorii apoase din camera utilizați ca tratament farmacologic de elecție. Dorzolamida și
O anterioară. Nutriția țesuturilor interne ale ochiului, în special brinzolamida sunt doi inhibitori ai anhidrazei carbonice care sunt
*x a retinei, are loc prin difuziunea oxigenului și nutrienților de disponibili în mod curent sub formă de picături oftalmice pentru
’<X
o la nivelul vaselor intraoculare. Fluxul sanguin în aceste vase tratamentul glaucomului.
Q_ (incluzând capilarele și venele) este normal atunci când
O
presiunea hidrostatică din aceste vase depășește presiunea
i O
co intraoculară. Dacă drenajul umorii apoase este împiedicat,
o
I □z presiunea intraoculară crește, deoarece straturile ochiului nu
o
permit distensia peretelui. Această presiune crescută inter­
ferează cu nutriția și funcția normală a retinei, determinând
«X
DZ atrofia stratului fibrelor nervoase ale retinei (Fig. F24.1.1).
ZD
Se deosebesc două tipuri majore de glaucom:
O

i ZD
CC
• Glaucomul cu unghi deschis este tipul cel mai frec­
vent de glaucom și principala cauză de orbire la adulți.
<s>
îndepărtarea umorii apoase este împiedicată din cauza
curgerii lente a umorii prin rețeaua trabeculară a unghiu­
lui iridocornean înspre sinusul venos al scleroticii (cana­
» ■ 4
I—* lul Schlemm).
• Glaucomul cu unghi închis (glaucomul acut) este
o forma mai puțin frecventă și caracterizată printr-un unghi

o iridocornean îngustat care împiedică intrarea umorii

apoase în sinusul venos al scleroticii. De obicei, este aso­
ciat cu blocarea bruscă, dureroasă și completă a sinusului
C\l venos scleral și poate avea ca rezultat orbirea perma­
nentă, dacă nu este tratat cu promptitudine.
Tulburările vizuale asociate glaucomului includ diminuarea
vederii și a adaptării vederii la întuneric (simptome care indică
pierderea funcției normale a retinei), halouri în jurul luminii (un
simptom ce indică lezarea endoteliului cornean). Dacă această
stare nu este tratată, retina va fi deteriorată permanent și va
apărea orbirea. Tratamentele sunt orientate înspre micșorarea
presiunii intraoculare prin scăderea ratei de producere a umorii
apoase sau eliminarea cauzei de obstrucție a drenajului normal.
FIGURA F24.1.1 ▲ Glaucomul. Imaginea prezintă fundul de
ochi de la nivelul ochiului stâng al unui pacient cu glaucom avansat.
Ca o consecință a presiunii intraoculare crescute, fibrele nervoase
ale retinei suferă un proces de atrofie și își micșorează dimensiunea.
Se observă un disc optic palid în centrul imaginii cu o margine mai
puțin pronunțată din cauza atrofiei fibrelor nervoase. Lărgirea cupei
nervului optic (aria centrală a discului optic) este vizibilă și constituie
un semn caracteristic în cazul glaucomului. De comparat această
imagine cu cea a unei retine normale din Fig. 24.15. (Prin amabilita­
tea Dr. Renzo A. Zaldivar.)

Stratul celular intern al epiteliului ciliar prezintă o mem­
brană bazală ce privește spre camera posterioară și spre cea
vitroasă. Celulele din acest strat nu conțin pigment. Stra­
tul celular ce prezintă o membrană bazală orientată înspre
stroma conjunctivă a corpului ciliar este intens pigmentat și
se continuă direct cu epiteliul pigmentar al retinei. Epiteliul
bistratificat ciliar se continuă deasupra irisului, unde de­
vine epiteliul pigmentar posterior și mioepiteliul pigmentar
anterior. Fibrele zonulare se întind de la nivelul membranei
bazale pe care se dispun celulele epiteliului nepigmentar al
proceselor ciliare și se insera la nivelul capsulei cristalinului
(membrana bazală îngroșată a cristalinului).
Celulele straiului nepigmentar prezintă toate caracteris­
ticile unui epiteliu transportor de fluide, inclusiv complexe
joncționale intercelulare cu o zonula occludens bine dezvol­
tată, plicaturări bazale și laterale extinse, precum și Na 7K ’ -
ATP-aze la nivelul membranei plasmarice laterale. în plus,
Celulele stratului pigmentar sunt unite prin joncțiuni mai
slab dezvoltate și deseori prezintă spații intercelulare late­
rale, largi și neregulate. Atât desmozomii, cât și joncțiunile
gap unesc suprafețele apicale ale celor două straturi celulare,
cu formarea unor spații „luminale” discontinue numite ca­
nale ciliare.
Umoarea apoasă derivă din plasmă și are rol în menținerea
presiunii intraoculare.
Compoziția ionică a umorii apoase este similară cu a plas­
mei, dar conținutul în proteine este mai mic de 0,1% (compa­
rativ cu 7% proteine în plasmă). Funcțiile principale ale umorii
apoase sunt de a menține presiunea intraoculară, de a fur­
niza nutrienți și de a îndepărta metaboliți din țesutul avascular
al corneei și al cristalinului. Umoarea apoasă trece de la corpul
ciliar spre cristalin și apoi pătrunde între iris și cristalin, înainte
de a ajunge în camera anterioară a globului ocular (a se vedea
A

celulele mai conțin un RER și un aparat Golgi bine dezvol­ Fig. 24.6). In camera anterioară a ochiului, umoarea apoasa
tate, in concordanță cu rolul lor de a secreta fibrele zonulare. pătrunde lateral de unghiul formai între cornee și iris. Aici,
umoarea penetrează țesuturile limbului, pe măsură ce trece în
spațiile labirintice ale rețelei trabeculare, ca în final să ajungă in
canalul Schlemm, care comunică cu venele scleroticii (a se
vedea Fișa 24.1). Turn ove r-ul normal al umorii apoase la nive­
lul ochiului uman este de aproximativ 1,5-2 ore.
Coroida este acea porțiune a tunicii vasculare care este si­
tuată profund la nivelul retinei.
Coroida este un strat vascular maroniu închis, cu o grosime de
numai 0,25 mm în partea posterioară și de 0,1 mm în partea
anterioară. Ea este situată între sclerotică și retină (a se vedea
Fig. 24.1).
La nivelul coroidei pot fi identificate două straturi:
• Stratul corio-capilar, un strat vascular intern
• Membrana Bruch, o membrană hialină amorfa subțire
netede libere, care nu sunt asociate vaselor sanguine. In lamina
supracoroidiană sunt prezente canale limfatice denumite spa­
ții limfatice epicoroidiene, vase ciliare posterioare lungi și 911
scurte, precum și nervi cu un traiect orientat spre partea ante­
rioară a ochiului. O
Cea mai marc parte a vaselor de sânge se micșorează in
dimensiune, pe măsură ce se apropie de retină. Cele mai mari
vase se continuă anterior, dincolo de ora serrata înspre corpul
ciliar. Vasele pot fi vizualizate cu ajutorul unui oftai moscop. O
Vasele mari sunt în cea mai marc parte vene cu aspect șerpuit,
înainte de a pătrunde oblic prin sclerotică sub formă de vene
răsucite în spirală. Stratul intern al vaselor, dispus intr-un sin­ M
gur plan, se numește strat corio-capilar. Vasele acestui strat
asigură nutrienți celulelor retiniene. Capilarele fenescrate au
un lumen larg și neregulat. La nivelul foveei, stratul corio-ca-
o
o
pilar este mai gros,, iar rețeaua capilară este mai densă. Acest •

Coroida este ferm atașată de sclerotică la nivelul marginii strat se termină la nivelul orei serrata.
nervului optic. Un spațiu potențial, spațiul pericoroidal Membrana Bruch măsoară 1-4 pm în grosime și este si­
(dintre sclerotică și retină), este traversat de către lamele sau tuară între stratul corio-capilar și epiteliul pigmentar al reti­
oo
benzi subțiri, sub formă de panglică, ramificate, care se întind nei. Se întinde de la nivelul nervului optic până la nivelul orei
serrata, unde suferă modificări înainte de a se continua înspre zo
de la sclerotică și până la coroidă. Aceste lamele își au originea c
in lamina supracoroidiană (lamina ftisca) și sunt alcătuite corpul ciliar. Membrana Bruch este un strat amorf subțire, o
din mclanocite mari, turtite, dispersate printre elementele țe­ refractiv, care este denumit și lamina vitrea. Examinarea c:
ZD
sutului conjunctiv; acesta include fibre de colagen și elastice, la microscopul electronic de transmisie (TEM) evidențiază
fibroblaste, macrofage, limfocite, plasmocite și mastocite. La­ structura sa multilamelară, care conține un strat central de S
fibre elastice și de colagen. La nivelul membranei Bruch pot fi o
melele pătrund în interior pentru a înconjura vasele din restul
identificate cinci straturi diferite: O
stratului coroidian. în acest țesut sunt prezente fibre musculare GO
O
O
Ț5
O
X><
if
o
o
k Ă
Corelație clinică: Dezlipirea de retină □c
c:
cz
La nivelul retinei există un spațiu virtual ca un vestigiu al
spațiului dintre suprafața apicală a celor două straturi epi-
tehale ale cupei optice. Dacă acest spațiu se lărgește, retina
nervoasă se separă de epiteliul pigmentar retinian (EPR) disc optic,
care rămâne atașat de coroidă. Această stare este denumită
/
zona de
dezlipire de retină. Ca rezultat al dezlipirii de retină, ce­ dezlipire
lulele fotoreceptoare nu mai primesc nutrienți de la vasele a retinei
subiacente din plexul corio-capilar al coroidei.
Simptomele clinice ale dezlipirii de retină includ senzații
vizuale descrise în mod obișnuit ca pete negre sau flocoane.
Acestea sunt determinate de hematiile extravazate din va­
sele capilare care au fost lezate în timpul dezlipirii de retină,
foveea
în plus, unele persoane mai descriu flash-uri luminoase
precum și o „pânză" sau un „văl" în fața ochilor împreună cu
apariția unor flocoane. O dezlipire de retină poate fi identi­
ficată și diagnosticată în timpul unei examinări oftalmosco-
pice (Fig. F24.2.1). 1
Dacă nu este rapid repoziționată, aria dezlipită a retinei va FIGURA F24.2.1 ▲ Dezlipirea de retină. Această imagine
suferi un proces de necroză cu apariția orbirii. Mai frecvent, prezintă aspectul retinei, la examenul fundului de ochi drept, a un
pe măsură ce corpul vitros îmbătrânește (în decadele șase și pacient cu dezlipire de retina. Vasele centrale ale retinei de ia ni .elul
șapte de viață), acesta tinde să se micșoreze și să se detașeze discului optic sunt vizibile, pe când în regiunea în care retina este
de retina nervoasă și determină desprinderi unice sau mul­ dezlipită vasele nu mai sunt vizibile. Aceasta se datorează faptului
tiple, ale retinei nervoase. Deseori, pentru repararea retinei că porțiunea ce cuprinde retina dezlipită este mai proeminentă (se
observă multiple falduri si umbre) și este localizată anterior de pla­
dezlipite se folosește laserul cu argon, ce determină fotocoa-
nul de focalizare al oftalmoscopului. (Prin amabilitatea Dr. Renzo A.
gularea marginilor detașate și producerea unui țesut cicatrizat. Zaldivar.)
Această metodă previne dezlipiri ulterioare ale retinei și facili­
tează repoziționarea celulelor fotoreceptoare.
 FIȘA 243
w

912 Corelație clinică: Degenerescența maculară legată de vârstă

- - -. - -

- Degenerescența maculară legată de vârstă (DMLV) nală cu laser; dar, mai recent, au fost introduse și noi metode
este cea mai frecventă cauză a pierderii vederii la persoane chirurgicale cum ar fi translocarea maculei. în această pro­
zd cedură, retina este dezlipită, translocată și reatașată într-o
în vârstă. Deși cauza acestei boli este încă necunoscută,
zc diverse dovezi sugerează factori atât genetici, cât și de zonă nouă, departe de țesutul coroidian neovascularizat.
o
o mediu (radiații UV, medicamente). Această boală determină Tratamentul convențional cu laser este apoi aplicat pentru a
I
pierderea vederii centrale, în timp ce vederea periferică ră­ distruge vasele patologice fără distrugerea vederii centrale.
o mâne nealterată. Se cunosc două forme de DMLV: o formă
Q_ uscată (atrofică, nonexsudativă) și una umedă (exsudativă,
O
O neovasculară). Cea din urmă este considerată o complicație
GO a primei forme. DMLV uscată este cea mai frecventă formă
O
DC (90% din toate cazurile) și implică leziuni degenerative lo­
O
calizate în regiunea maculei Iuțea (petei galbene). Leziunile
2 degenerative includ o îngroșare focală a membranei Bruch
DC denumită drusen {germ, druse, nod sau geodă), atrofia și
ZD depigmentarea EPR, precum și obliterarea capilarelor din
O stratul coroidian subiacent. Aceste modificări conduc la
ZD
DC deteriorarea retinei fotosensibile supraiacente, cu formarea
cn de scotoame (pete oarbe) în câmpul vizual (Fig. F24.3.1).
DMLV umedă este o complicație a DMLV uscate determi­
nată de neovascularizația petelor oarbe din retină la nivelul
drusen-ului voluminos. Aceste vase nou formate, subțiri,
FIGURA F24.3.1 ▲ Fotografie ce prezintă câmpul vizual la
•
Zi fragile sângerează deseori și produc exsudate și hemoragii
indivizi cu degenerescentă maculară legată de vârstă. De
1 £■< în spațiul situat imediat sub retină, cu apariția fibrozei și a remarcat că vederea centrală este absentă din cauza modificărilor din
o cicatricilor. Aceste modificări sunt responsabile de pierderea regiunea maculei de la nivelul retinei. Pentru a mări la maximum ve­
progresivă a vederii centrale pentru o perioadă scurtă de derea rămasă, persoanele cu această afecțiune sunt instruite să folo­
timp. Tratamentul DMLV umede include terapia convențio- sească vederea periferică.

CN

• Membrana bazală a celulelor endoteliale din stratul corio- In retina nervoasă se pot recunoaște două regiuni sau por­
o capilar țiuni diferite ca funcție:
» >

• Un strat de fibre de colagen

O
cu o grosime de aproximativ
0,5 pm
• Un strat de fibre elastice de aproximativ 2 pm în grosime
O
• Un al doilea strat de fibre de colagen (formând un fel de
„sandviș” în jurul stratului de țesut elastic)
• Membrana bazală a celulelor epiteliale pigmentare ale retinei
La nivelul orei serrata, straturile de colagen și elastice dis­
par înspre stroma ciliară, iar membrana Bruch se continuă cu
membrana bazală a EPR a corpului ciliar.
Retina
Retina reprezintă stratul cel mai intern al ochiului.
Retina, ce provine din straturile intern și extern ale cupei
optice, este stratul cel mai profund din cele trei straturi con­
centrice ale ochiului (a se vedea Fig. 24.1). Ea este constituită
din două straturi de bază:
• Retina nervoasă sau retina propriu-zisă, stratul in­
• Regiunea non-fotosensibilă (partea non-vizuală), locali­
zată anterior de ora serrata, tapetează partea internă a corpu­
lui ciliar și suprafața posterioară a irisului (această porțiune a
retinei este descrisă în secțiunile de la nivelul irisului si cor-
> f
pului ciliar).
• Regiunea fotosensibilă (partea optică) tapetează supra­
fața internă a ochiului, posterior de ora serrata, cu excepția
acelei zone în care este străpunsă de nervul optic (a se vedea
Fig. 24.1).
Locul în care nervul optic se alătură retinei se numește dis­
cul optic sau papiia optică. Deoarece discul optic este lipsit
de celule fotoreceptoare, el este o pată oarbă la nivelul câmpului
vizual. Fovea centralis este o depresiune superficială situată
la 2,5 mm lateral de discul optic. Aceasta este aria cu cea mai
mare acuitate vizuală. Axul vizual al ochiului trece prin fovee.
O zonă colorată în galben numită macula Iuțea (pata gal­
benă)înconjoară foveea. In termeni generali, foveea este regiu­
nea de la nivelul retinei care conține cea mai mare concentrație
> >

tern ce conține celulele fotoreceptoare.
• EPR, stratul extern care este așezat pe stratul corio-capilar
al coroidei și de care este ferm atașat prin membrana Bruch.
între cele două straturi ale retinei există un spațiu virtual.
în cursul obținerii preparatelor histologice, cele două straturi1
pot fi separate mecanic. Separarea straturilor, „dezlipirea de
retina” (Fișa 24.2) apare, de asemenea, in vivo din cauza unor
boli sau traumatisme ale ochiului.
de clemente vizuale, cu dispunerea cea mai ordonată.
Straturile retinei
Retina este formată din zece straturi de celule și prelungi­
rile acestora.
înainte de a prezenta cele zece straturi ale retinei, este im­
portant să identificăm tipurile de celule care se găsesc aici.
Această identificare va ajuta la înțelegerea relației funcționale
dintre celule. Studiile efectuate pe retina de la primate au
X

‘^‘n ti ficat cel puțin 15 tipuri de neuroni care formează cel Membrana limitantă externă - porțiunea apicală a
3.
^uțin 38 de sinapse diferite. în mod convențional, neuronii și celulelor Miiller
Cv^ilele de susținere se pot clasifica în patru grupe (Fig. 24.9): 4. Stratul nuclear extern - conține corpii (nuclcii) celu­ 913
lelor cu conuri și bastonașe ale retinei
Celule fotoreceptoare — celulele retiniene cu conuri și
5. Stratul plexiform extern - conține prelungirile conu­ O
cu bastonase
rilor și bastonașelor, precum și prelungirile celulelor ori­
Neuroni de conducere - neuroni bipolari și celule
zontale, amacrine și bipolare care se conectează între ele
ganglionare
6. Stratul nuclear intern - conține corpii (nuclcii) celu­
* Neuroni de asociație și alți neuroni - orizontali, cen­ O
lelor orizontale, amacrine, bipolare și Miiller
trifugali, interplexiformi, precum și celule amacrine
7. Stratul plexiform intern - conține prelungirile celule­
* Celule de susținere (nevroglii) - celulele Miiller,
lor orizontale, amacrine, bipolare și ale celulelor ganglio­
microgliile și astrocitele
nare cu care se interconectează ro
Aranjarea și asocierea specifică a nucleilor și prelungirilor 8. Stratul celulelor ganglionare - conține corpii (nu-
Acestor celule are ca rezultat organizarea retinei sub forma
^clor zece straturi care pot fi observate la microscopul optic.
cleii) celulelor ganglionare
9. Stratul fibrelor nervului optic - conține prelungirile
o
o
<--ele zece straturi ale retinei, dinspre exterior spre interior, celulelor ganglionare care se întind de la retină până la r- •

sunt (a se vedea Fig. 24.9): creier

10. Membrana limitantă internă - formată din mcm-
1. Epiteliul pigmentar retinian (EPR) - stratul extern al
brana bazală a celulelor Miiller
retinei, care de fapt nu este parte componentă a retinei GO

nervoase, dar se asociază strâns cu aceasta Fiecare din aceste straturi este descris mai pe larg în secțiu­ 30
cz
2. Stratul conurilor și bastonașelor - conține segmen­ nea următoare (a se vedea numerele corespondente). o
tele extern și intern ale celulelor fotoreceptoare <=

30

s
lumină o
incidență ■ membrana ■
limitantâ internă
sa 30
o
co
stratul fibrelor -JXț^T. o
9 o
nervului optic țr
w *•

to ft * Stofe 2^3'^
AL * • •«
•»

ganglionare '1 stratul celulelor

*
o
ganglionare 8
r T© • •* © ■ 1
'A1 /, k o
■ o
zc
stratul plexiform
intern 7 c
amacrine
Os
&&
fel.
f; Y- *

*
(Mi
neuroni stratul nuclear 6
bipolari intern

orizontale
• — • V*

de susținere stratul plexiform * * *

A
Miiller extern
j
w.
cu ____ stratul nuclear
4
bastonașe extern

cu conuri

................... *............................................. y,., v-; ■ . .

PRINCIPALELE 1
i / r epiteliul pigmentar
CELULE ALE retinian
RETINEI
1^
— lamina vitrea —
(membrana Bruch) ” «a» --

coroida _____ I

■cți ■
T<. 77*‘ry;
—

• • U--_

ii

FIGURA 24.9 A Reprezentare schematică și imagine de microscopie optică a straturilor retinei. Pe baza aspectelor ' stoîog ce care
-r«i evidențiate în imaginea din dreapta, retina poate fi împărțită in zece straturi Straturile corespund reprezentării schematice din stânga, care arată
'■ ^nbuția principalelor celule ale retinei. De remarcat că lumina pătrunde în retină și traversează stratul său intern, înainte de a ajunge la fotoreceptoni
‘njrilor și bastonașelor care sunt strâns asociate epiteliului pigmentar retinian Este clar vizibilă interrelațîa dintre neuronii bipolari și celulele gan
/onare care transportă impulsuri electrice de la retină la creier. Membrana Bruch (lamina vitrea) separă stratul intern al tunicii vasculare (coroida) de
epiteliul pigmentar retinian. 440x.
 Celulele EPR (epiteliul pigmentar retinian, stratul 1) au exten­ lamelă sinaptică
sii care înconjoară prelungirile bastonașelor și ale conurilor. BASTONAS
\\

914 V
EPReste formar dintr-un singur strat de celule cubice de apro­
filament p
ximativ 14 pm lățime și 10-14 pm înălțime. Celulele se sprijină
intern — LUMINĂ ■c
Z5 pe membrana Bruch a coroidei. Celulele pigmentare sunt mai bastonaș L
—J
ZD înalte la nivelul foveei și a regiunilor adiacente, fiind responsa­
□z bile de culoarea mai întunecată a acestei regiuni.
c_>
o Celulele EPR adiacente sunt conectate printr-un complex nucleu CON
«x filament r
joncrional, care constă din joncțiuni gap și joncțiuni elabo­ extern —
pedicul
><

O rare de tip zonule occludens și adherens. Acest complex jonc­ bastonas L t

rional este sediul barierei hematoretiniene. filament

Q. aripioară
O
>
- intern
O Celulele pigmentare prezintă pe suprafața apicolă reci cilin­ con
CO
O drice care se asociază cu vârful prelungirii fotoreceptoare a celu­ segment
cc lelor adiacente, cu bastonașe și cu conuri, fără a veni in contact intern
o nucleu
s direct cu acestea. Prelungiri citoplasmarice complexe se extind
pe o distanță scurtă printre celulele fotoreceptoare cu bastonașe aripioară
■ CC
=> și cu conuri. în multe din aceste prelungiri citoplasmarice sunt
o prezente numeroase granule alungite de melanină, diferite față aparat
ZD
_ segment
de cele din alte regiuni ale ochiului. Ele se aglomerează pe acea Golgi
CC intern
cn față a celulei care este cea mai apropiată de bastonașe și de co­ segment _
mitocondrii
nuri și reprezintă caracteristica cea mai importantă a acestor extern
celule. Nucleul, cu numeroasele sale invagi nații con torte, este proces caliceai _ segment
dispus în apropierea domeniului bazai al membranei plasma- extern

Lm
* ■

l
O
O
tice, adiacent membranei Bruch. Celulele conțin > material fa»o-

sub forma unor detritusuri lamelare incluse în corpi reziduali

sau în fagozomi. Un aparat Golgi supranuclear și o rețea extinsă
o
citat din prelungirile citoplasmarice ale celulelor fotoreceptoare, ftl LJ v
J
_/
A
J
w
«I • f l

a reticulului endoplasmatic neted (REN) înconjoară granulele celule epiteliale pigmentare retiniene
I
CN de melanină și corpii reziduali care sunt prezenți în citoplasmă.
EPR îndeplinește mai multe funcții importante, acestea FIGURA 24.10 ▲ Reprezentare schematică a ultrastructurii ce­
fiind următoarele: lulelor cu bastonașe și cu conuri. Segmentele externe ale bastona-
șelor și ale conurilor sunt în relație strânsă cu epiteliul pigmentar adiacent
o • Absoarbe lumina care trece prin retina nervoasă pentru
a preveni reflexia, ce poate determina o luminozitate or­
de conuri este detectată la nivelul foveei centrale, zonă în care
bitoare.
acuitatea vizuală și vederea cromatică sunt maxime (Fig. 24.1 1).
• Izolează celulele retiniene de substanțele transportate
Cea mai mare densitate de bastonașe se regăsește în afara foveei
de sânge. Servește drept componentă majoră a barierei
centrale și densitatea scade în mod constant, spre periferia reti­
hematoretiniene prin intermediul joncțiunilor strânse
nei. Bastonașele nu sunt prezente nici în foveea centrală, nici la
între celulele EPR.
nivelul discului optic, acesta fiind lipsit de orice fotoreceptor (a
• Participă la restaurarea fotosensibilității pigmenților
se vedea Fig. 24.11). Bastonașele au aproximativ 2 pm grosime
vizuali care au fost disociați ca răspuns la lumină. Suportul
și 50 pm lungime (variind între aproximativ 60 pm la nivelul
metabolic pentru resinteza pigmentului vizual este prezent
foveei și 40 pm la periferie). Conurile variază în lungime între
în celulele EPR.
85 pm la nivelul foveei și 25 pm la periferia retinei.
• Fagocitează și elimină discurile membranoase pro­
Din punct de vedere funcțional, bastonașele sunt mai sensi­
venite din bastonașele și conurile celulelor fotoreceptoare
bile la lumină și sunt receptorii folosiți în timpul perioadelor cu
retiniene.
intensitate luminoasă joasă (ex., la apus sau noaptea). Pigmenții
bastonașelor au o absorbție maximă în spectrul vizual la 496 nm
Bastonașele și conurile celulelor fotoreceptoare (stratul 2)
și imaginea produsă este compusă din tonalități de gri (o „ima­
se extind din stratul extern al retinei nervoase către epiteliul
gine alb-negru”). Spre deosebire de bastonașe, există trei clase
pigmentar.
de conuri: L, M și S (sensibile la lungimi de undă lungi, medii,
Bastonașele și conurile sunt segmentele periferice ale ce­ respectiv scurte), care nu pot fi diferențiate din punct de vedere
lulelor fotoreceptoare, ai căror nudei formează stratul nuclear morfologic. Ele sunt mai puțin sensibile Ia lumina de intensitate
extern al retinei (Fig. 24.9 și 24.10). Lumina care ajunge la joasă, dar mai sensibile la regiunile roșu, verde și albastru ale
celulele fotoreceptoare trebuie să traverseze mai întâi toate spectrului vizual. Fiecare clasă de conuri conține o moleculă de
straturile interne ale retinei nervoase. Conurile si bastonașele
> >
pigment vizual diferiră, care este activată de absorbția luminii la
sunt aranjate sub formă de palisadă; de aceea, in microscopia tonuri de albastru (420 nm), verde (531 nm) și roșu (588 nm)
optică ele apar ca striații verticale. ale spectrului color. Conurile produc o imagine vizuală com­
Retina conține aproximativ 120 milioane de bastonașe și pusă din culori rezultate prin amestecarea proporțiilor cores­
circa 7 milioane de conuri. Ele nu sunt distribuite în mod egal punzătoare de lumină roșie, verde și albastră. Pentru o descriere
pe roată suprafața forosensibilă a retinei. Cea mai mare densitate a diferitelor tipuri de cecitate cromatică, a se vedea Fișa 24.4.
 915

80° 80° A
X\
60° CU
60°J
Z5
rM
'>
O
40° "5 40°
x
cu

20° 20°
0° bO
I discul optic

foveea centrală

180 r—• •
CM rj
E 160
E
k- 140
_o
GO
o 120
4-*
Q. I
O 100 <=
I
O := O
80 c
4-»
O □□
60
cu
<D S
CU 40
o
’cn
20 □□
c
<D o
"U oo
0 o
70° 60° 50° 40° 30° 20° 10° 0° 10° 20°
20° 30°
30° 40° 50° 60° 70° 80° o
I “U
partea temporală a retinei centrul foveei partea nazală a retinei o
x><
distanța față de axul vizual (grade)
X*
o
FIGURA 24.11 ▲ Distribuția bastonașelor și a conurilor în ochiul uman. Acest grafic prezintă distribuția conur lor și a bastonașelor per mrr? o
n:
KM de conuri/mm '. Densitatea bastona­
:3 nivelul retinei. Numărul maxim de conuri se găsește la nivelul foveei centrale, unde atinge aproximativ 150.000
c
șelor este maximă la aproximativ 20° față de axul vizual și este aproape aceeași cu cea a conurilor. Densitatea bastonașelor scade înspre periferia retinei
Se poate observa că nu există fotoreceptori la nivelul discului optic cz

Fiecare fotoreceptor (con sau bastonaș) are trei părți:
• Segmentul extern al fotoreceptorului este aproximativ
cilindric sau conic (de unde denumirea descriptivă de bas-
lonaș sau con). Această parte a fotoreceptorului este intim
legată de microvilii proiectați de la nivelul celulei pigmen­
tare epiteliale adiacente.
• Trunchiul de legătură conține un cil compus din nouă
perechi de microtubuli periferici care se extind de la nivelul
Segmentul extern este sediul fotosensibilității și segmentul
intern conține suportul metabolic care asigură activitatea ce­
lulelor fotoreceptoare. Segmentul extern este privit ca un cil
puternic modificat, deoarece este legat de segmentul intern
prinrr-o piesă intermediară scurtă , care conține un corpuscul
bazai (Fig. 24.12a).
In TEM, la nivelul segmentului extern pot fi observate 600-
1.000 de discuri orizontale suprapuse în mod regulat (Fig.
A

24.12). In bas to nașe, aceste discuri sunt structuri delimitate

unui corpuscul bazai. Trunchiul de legătură apare ca o regi­
de membrane, măsurând aproximativ 2 pm in diametru. Ele
une îngustată a celulei care unește segmentul intern de cel
sunt înglobate în membrana celulară a segmentului extern (a
extern. In această regiune, o prelungire citoplasmatică subțire,
se vedea Fig. 24.12a). Membranele paralele ale discurilor au
conică, numită proces caliceai, se extinde de la extremita­
aproximativ 6 nm grosime și sunt continue una cu cealaltă la
tea distală a segmentului intern și înconjoară partea proxi-
nivelul capetelor. Spațiul central delimitat de membrane are un
mală a segmentului extern (a se vedea Fig. 24.10).
diametru de aproximativ 8 nm. Atât la nivelul bastonadelor, cât
• Segmentul intern are o parte elipsoidală externă și o
și la nivelul conurilor, discurile membranoase se formează prin
parte mioidă internă. Segmentul conține un complex tipic
invaginări transversale repetitive ale membranei plasmatice in
de organice citoplasmatice specifice unei celule care sinteti­
regiunea segmentului extern, în apropierea cilului. Studii au-
zează proteine în mod activ. Un aparat Golgi proeminent,
toradiografice au demonstrat că bastonașele formează discuri
RERsi ribozomii liberi sunt concentrări în regiunea mioidă.
noi prin invaginări ale membranei plasmatice pe tot parcursul
Cele mai multe mitocondrii se găsesc la nivelul regiunii elip-
duratei lor de viață. In conuri, discurile se formează într-o ma­
soidalc. Microtubulii sunt distribuiri în tor segmentul intern,
nieră similară, dar nu sunt înlocuite în mod regulat.
jn partea externă elipsoidală, din corpusculul bazai se extind O

printre mitocondrii structuri fibroase striate încrucișate.

1
 ■BțgmS»^►
■ •

idEii T!

916 ■■■■1 ■■

Z3
ZD
□Z
CJ
A<
o •»

<x
><x
o
Q.
O
GJ
GO
O
□c s
/
o Z'
u • rgrp »
S l
<x

C_>
ZD
az
=3
î0

- .J- > /•
-Z W
. . • '■ l

az •X*: . • . / •

*
GO
i • \ y.
r--v- .* •

7
<
. 1
V 4
J
.

; ai.
»
• % •>
•. «
«
.* ’•/

j / ••A” i
4
•• ,v
W■ 4
'i- cil
■-.■s -.X B Tv •Ă h * ..
• v-H ’v- . : ) 15 ‘A >

O yy proces ’

I
F J I
i / • a ♦ I caliceai
a
— w
«v ? • T
/- *• •

•■' i

w
•V 1

7
I

CM
■■

•*
1
>7 corpuscul
bazai
> •
*',
‘ J * f
r
I * 4 • 1

f<
r.» .
=^.y■.TT; r *
fu L
J
" X.Z i A 9
y 1

'• ,
>
'/ l
i-centriol

I
fe
xS i
> *•
*• r*
•<V
•*
V.

7'
4 *•*

*•

r * ■

t* ••
* fi

w
x.S .< •
V* / n
. ••»,
t?. A F

•1
V
h
7'’
.L
s,> •.
a • ‘ JI »v,•
o

FIGURA 24.12 ▲ Imagini de microscopie electronică ale unor porțiuni din segmentele interne și externe ale conurilor și ale basto-
nașelor. a. Această imagine prezintă joncțiunea dintre segmentele intern și extern ale celulei cu bastonașe. Segmentele externe conțin discuri aplatizate
orizontale. Planul acestei secțiuni trece prin trunchiul de legătură și cil Pot fi identificați un centnol. un cil și corpusculul său bazai și un proces caliceai
KO b. 0 altă imagine de TEM prezintă o secțiune similară, printr-o celulă cu conuri. în segmentul extern al conurilor, partea internă a discurilor se
32.000x.
continuă cu spațiul extracelular (săgeți). 32.000x. (Prin amabilitatea Dr Toichiro Kuwabara.)

Discurile din bastonașe își pierd continuitatea cu membrana nuri, pigmentul fotosensibil din discurile membranoase este
plasmatică din care derivă, la scurt timp după ce s-au format. fotopigmentul iodopsină. Fiecare celulă cu conuri este spe­
Apoi, ele migrează similar unei stive de farfurii, dinspre proxi­ cializată să răspundă maxim la una din cele trei culori: roșu,
ma! înspre distal, de-a lungul porțiunii cilindrice a segmentului verde sau albastru. Atât rodopsină, cât și iodopsină conțin o
extern până când, în cele din urmă, sunt înlăturate și fagocitate subunitate atașată la membrană, numită opsină și un al doilea
de celulele epiteliului pigmentat. Prin urmare, fiecare disc din component de dimensiuni mici care absoarbe lumina, numit
bastonaș este un compartiment delimitat de o membrană în cromofor. Opsina din bastonașe este scotopsina; opsinele
interiorul citoplasmei. In conuri, discurile își păstrează conti­ din conuri sunt fotopsinele. Cromoforul din bastonașe este
nuitatea cu membrana plasmatică (Fig. 24.12b). un carotenoid derivat din vitamina A, numit retinal. Prin ur­

Celulele cu bastonașe conțin pigmentul fotosensibil rodopsină; mare, aportul adecvat de vitamină A este esențial pentru vede­
celulele cu conuri conțin pigmentul fotosensibil iodopsină. rea normală. O dietă prelungită deficitară în vitamina A duce la
incapacitatea de a vedea în lumina slabă (cecitate nocturnă).
Rodopsină (denumită și purpura vizuală) din celulele cu
bastonașe inițiază stimularea vizuală în momentul descompu­ Partea internă a discurilor din conuri este în continuitate cu
nerii ei de către lumină. Rodopsină este prezentă sub formă spațiul extracelular.
globulară pe suprafața externă a bistratului lipidic (pe partea Diferența de bază în structura discurilor în conuri și bastonașe
citoplasmatică) al discurilor membranoase. In celulele cu co- - continuitatea cu membrana plasmatică - se corelează cu ine-
 ■MW
FIȘA 24.4 Corelație clinică: Cecitatea cromatică
Persoanele cu vedere cromatică normală amestecă toate cele
trei culori primare (roșu, verde și albastru) pentru a obține
spectrul complet al vederii cromatice. Acești indivizi se numesc
tricromați și au trei canale independente pentru transmite­
rea informației de culoare care derivă din trei clase diferite de
t
conuri (L, M și S). Aproximativ 90% dintre tricromați pot obține
amestecul de culori specific unei anumite nuanțe din impul­
surile generate în toate cele trei clase de conuri. Unii indivizi
prezintă o deteriorare a vederii cromatice normale, care sur­
vine când sensibilitatea spectrală a unei clase de conuri este
alterată. De exemplu, în jur de 6% din populația de tricromați
amestecă culorile cu o proporție neobișnuită de roșu și verde.
Acești indivizi se numesc tricromați anormali.
Specificitatea conurilor este baza funcțională care explică
cecitatea cromatică. Indivizii cu cecitate cromatică ade­
vărată sunt dicromați și au un defect, fie în conurile de tip
L (sensibile la roșu), fie de tip M (sensibile la verde), fie de tip
S (sensibile la albastru). în această boală, defectul constă în
absența completă a unui tip de conuri. Dicromații pot distinge
diferite culori doar combinând impulsurile generate de cele­
lalte două clase normale de conuri.
Trei tipuri majore de cecitate cromatică au fost identificate:
• Protanopia este caracterizată printr-o anomalie care
afectează conurile cu lungimea de undă lungă clasa L,
responsabile de vederea în roșu. Genele care codifică pro­
teinele fotoreceptoare ale conurilor de tip L se localizează
pe cromozomul X; prin urmare, protanopia este o boală cu
transmitere X-linkată care afectează mai ales bărbații (1%
din populația masculină). Acești indivizi au dificultăți în a
distinge albastrul de verde, precum și culorile roșu și verde;
prin urmare, acest defect al vederii cromatice este un factor
de risc semnificativ pentru conducerea auto (Fig. F24.4.1).
• Deuteranopia este caracterizată printr-o anomalie care
afectează conurile cu lungimea de undă medie clasa M,
responsabile de vederea în verde. Deuteranopia este
canismele ușor diferite prin care pigmenții vizuali sunt reînno­
iri in bastonașe, respectiv în conuri. In bastonașe, rodopsina
nou sintetizată este înglobată în membrana care delimitează
discul, pe măsură ce acesta se formează la baza segmentului ex­
tern. Durează apoi câteva zile până ce discul atinge vârful seg­
mentului extern. In conuri, deși proteinele fotosensibile sunt
sintetizate în mod constant, acestea sunt înglobate în discuri
localizate în orice parte a segmentului extern.
Vederea este procesul prin care lumina care ajunge la re­
tină este convertită în impulsuri electrice care sunt trans­
mise creierului.
Impulsurile produse de lumina care ajunge la celulele fotore-
ceptoare sunt transmise la creier de o rețea complexă de nervi,
Conversia luminii proiectate în impulsuri electrice nervoase
se numește procesare vizuală și implică mai muici pași:
• O reacție fotochimică apare în segmentul extern al bas-
tonașelor sii al conurilor. La întuneric, moleculele de ro-
> >
dopsină conțin un cromofor numit retinal în forma sa
izomerică de 11-c/s-retinal. Când bastonașele sunt expuse
la lumină, l l-cA-rctinaiul suferă o transformare confor-
917
cea mai comună formă de cecitate cromatică, afectând
O
aproximativ 5% din populația masculină. Este o boală cu
transmitere X-linkată, deoarece genele care codifică prote­
inele fotoreceptoare ale conurilor de tip M sunt localizate
în aceeași regiune a cromozomului X cu cele care codifică O
proteinele fotoreceptoare ale conurilor de tip L. Similar
protanopiei, roșul și verdele sunt principalele culori cu pro­
bleme (a se vedea Fig. F24.4.1).
• Tritanopia este caracterizată printr-o anomalie care
ro
afectează conurile cu lungimea de undă scurtă clasa S, res­
ponsabile de vederea în albastru (a se vedea Fig. F24.4.1).
Defectul este autozomal și comportă mutația unei singure
O
c
gene localizate pe cromozomul 7, care codifică proteinele
fotoreceptoare ale conurilor de clasă S. Acest tip de ce­
citate cromatică apare foarte rar (1 la 10.000) și afectează
femeile și bărbații în mod egal.
GO
□O
c
Vederea cromatică normală, cu toate cele trei clase de conuri L, M, o
respectiv S c=
□□
3
Protanopia, vederea cromatică cu pierderea conurilor de tip L o
(pierderea vederii în roșu)
O
CO
O
o
“O
Deuteranopia, vederea cromatică cu pierderea conurilor de tip M
(pierderea vederii în verde) o
X»
o
o
Tritanopia, vederea cromatică cu pierderea conurilor de tip S z
(pierderea vederii în albastru) c:
r~
FIGURA F24.4.1 A Cecitatea cromatică. Această diagramă pre­ CZ
zintă cele șase culori ale spectrului vizual in vederea cromatică nor­
mală și la indivizi cu diferite tipuri de cecitate cromatică.
matională dintr-o moleculă îndoită într-una mai liniară,
>
numită all-frans-retinal. Conversia 1 l-rA-retinaiului in
all-Zmw-retinal activează opsina, ceea ce duce la eliberarea
ail-nw>/j-retinalului în citoplasmă bastonașului (o reacție
numită fotoliză -„decolorare").
• Opsina activată interacționeaza cu o proteină G numită
transducină care, consecutiv, activează fosfbdiesteraza ce
scindează GMP-ul ciclic (GMPc). La întuneric, nivelurile
crescute de molecule de GMPc produse in celulele fotore­
ceptoare de către guanilat ciclază se leagă de suprafața cito-
plasmatică a canalelor de Na dependente de GMPc și
fac ca acestea să rămână deschise. Influxul constant de Na*
în celule determină depolarizarea membranei plasmatice și
eliberarea continuă a neurotrans miță torului (glutamat) la
nivelul joncțiunii sinaptice cu neuronii bipolari (Fig. 24.13).
• O scădere a concentrației GMPc in citoplasmă segmentului
intern al celulelor fotoreceptoare se datorează acțiunii fos-
fodiesterazei. Disocierea GMPc de canalele de Na* închide
efectiv canalele și reduce influxul de Na* în celulă, ducând
la hiperpolarizarea membranei plasmatice. Hiperpolarizarea
cauzează scăderea secreției de glutamat la nivelul sinapsei cu
 eliberarea continuă a neurotransmițătorului scăderea eliberării neurotransmițătorului
în sinapsele cu celulele bipolare proporțional cu cantitatea de lumină
918 o glutamat
O o ® o x
O cr o
o O /o
/
ZD o
—
° O
i fo o °. o o
__ I
=3
■> 0
ZC
O
O IO 6Z/

o /
>«c
o
Q.
O
c_>
co depolarizarea membranei hiperpolarizarea membranei
o
cc plasmatice (-40 mV) plasmatice (-70 mV)
c_>
ÎGMPc XGMPc
întuneric lumină
/
QC canale de Na+ deschise canale de Na+ închise
=3 o
o
C_3 » o *
I =3 guanilat - GMPc o 8 GMPc~^
3+
I o
CC ciclaza O
GTpjȘoPj’X
o o , ,________ ®KO+S o
co proteina G - ■ GTP C K+ o o
f O O
• (gmp) o"- o o
(transducma) o
opsina
rodopsina - <x Bl. activată
(descompusă)
(opsina cu
11-c/s-retinal) fosfodiesteraza

u 4 RPE65]—
celula epiteliului pigmentar retinian (EPR) all-frans- ' . 11-c/s-
retinal conversie retinal
a b
FIGURA 24.13 Reprezentare schematică a procesării vizuale în celula fotoreceptoare. a. La întuneric, în citoplasmă bastonașelor sunt
CN prezente niveluri crescute de GMPc generat de guanilat ciclază O parte a moleculelor de GMPc se leagă de suprafața citoplasmatică a canalelor de NaT
I
depenoente de GMPc, ceea ce face ca acestea să rămână deschise, determinând un influx constant de Na+ și depolarizarea membranei plasmatice. Acest
lucru duce la eliberarea continuă de neurotransmițător (glutamat) la nivelul joncțiunii sinaptice cu neuronii bipolari La întuneric, moleculele de rodopsina,
care conțin 1 1 c/s-retinal, sunt inactive, b. După expunerea la lumină, 11-c/s-retmalul este izomerizat în all-truns-retinal. Această conversie activează opsina
o (reacție numită fotoliză) și eliberează all-frans-reti na lui în citoplasmă bastonașelor Opsina activată mteracționează cu o proteină G, care consecutiv activează
fosfodiesteraza ce scindează GMPc, ceea ce duce la scăderea efectivă a concentrației celulare de GMPc în această situație, moleculele de GMPc se disociază
de canalele de Na", determinând închiderea acestora și hiperpolarizarea membranei plasmatice. Aceasta are ca rezultat scăderea secreției de glutamat, care
este detectată de neuronii bipolari și transmisă sub formă de impuls electric creierului Retinalul eliberat din opsină este convertit înapoi la forma sa originală
de complexul enzimatic RPE65 în celulele EPR și este reciclat de celula fotoreceptoare.

celulele bipolare, care este detectată și transmisă sub formă
de impulsuri electrice (a se vedea Fig. 24.13).
Retinalul eliberat din opsină este convertit înapoi la forma
sa originală în celulele EPR și în celulele Miiller.
După eliberare, all-Znzw-retinalul este convertit în al\-tram-re­
tinei în citoplasmă celulelor cu bastonașe și conuri și apoi
transportat în citoplasmă celulelor EPR (de la bastonașe) sau
atât în citoplasmă celulelor EPR, cât și a celulelor Miiller (de la
conuri). Energia necesară acestui proces este asigurată de mito-
condiile localizate in segmentul intern al acestor fotoreceptori.
Atât celulele Miiller, cât și celulele EPR participă la conversia
multistadială a all-/nw-retinolului în 11-cw-retina!, care este
transportat înapoi la celulele fotoreceptoare pentru resinteza de
rodopsină. Proteina specifică epiteliului pigmentar reti­
nian, cu greutatea moleculară de 65 kDa, (RPE65) este
implicată in această conversie. Prin urmare, ciclul vizual poate
reîncepe.
Pe parcursul funcționării normale a celulelor fotoreceptoare,
discurile membranoase ale segmentului extern sunt înlăturate
și fagocitatc de celulele epiteliului pigmentar (Fig. 24.14). Se
estimează că fiecare din aceste celule este capabilă să fagociteze
și să îndepărteze aproximativ 7.500 de discuri pe zi. Ele sunt
înlocuite în mod constant și producerea de noi discuri trebuie
să fie echivalentă cu rata de îndepărtare a acestora.
Discurile sunt îndepărtate atât din bastonașe, cât și din conuri.
După o perioadă de somn, în momentul în care lumina pă­
trunde în ochi, discurile sunt îndepărtate brusc din bas­
tonașe. Timpul de înlăturare al discurilor din conuri este
variabil. înlăturarea discurilor din conuri permite receptori­
lor să elimine surplusul de membrană. Cu toate că nu este pe
deplin înțeles, procesul de înlăturare din conuri alterează și
mărimea discurilor, astfel încât forma conică este menținută
pe măsură ce discurile sunt eliberate din porțiunea distală a
conurilor.
Membrana limitantă externă (stratul 3) este formată dintr-un
rând de joncțiuni de tip zonula adherens dispuse între celu­
lele Miiller.
Membrana limitantă externă nu este o membrană adevă­
rată. Este un rând de joncțiuni de tip zonula adherens care
atașează porțiunile apicale ale celulelor Miiller (extremitatea
care privește spre epiteliul pigmentar) una de alta, respectiv de
bastonașe și conuri (a se vedea Fig. 24.9). Deoarece celulele
Miiller se termină la baza segmentelor interne ale receptorilor,
ele marchează localizarea acestui strat al retinei. Astfel, prelun-
1

• v te-"" ^>7 v' •i ,7-'r

r j-. 53j| •
te < ■: J 919
.te'' • - • te/
• kc
■‘tk
Z ¥1 X-- 1# • .<
,• f £^91
K/i ^VteX-Bl
.. te-.’ I '* *
tk<

te r**Ț*;:
>7

•?*>!£- w o

■ ?
1

V* ' -A ttp
te'
4 V .

Sj » *#><

Vtejfcr'gy
r®
fis •i<
4i
1
; a
. -
O

granule de;meîahină
&

•’
l»?
/
i tete-r <y ■ gJR te .4
J •

A <•
te
*• •. - •- ‘

• ■•' ■■--.*( $ . -x f/ r < - ■ .

K)
te"u JR . / '1 < w /
■

Ta
> '*
.'A . '• ■!• <-f'v v-
74;
Zy.
:

•k^te'7^
3
âW ‘“"tetete
%

«gr
»
•’r
r .’'/ ir7.
te: • • • :•« a'
fii
<te- T
-■* *±.:

tpi
&* " Le» ) y ■«
-te?' -1. * i"
5^
• />v ►— •
■ , ”

..... r- z\: ■■

gT O
t i* * ? *—

i; - ■•’• 1. ; :r- . * •?
■d — te-fcjT

■■
• te -■ O?-, te--
o.. •• •

V
-* *
\l •

Catete-.- -A
v *
> , ~- tete
'
,*’ I ■ ■ ■■■■■'

</>

Kt
.. ■>

■’-Ca □□
<k“‘ » Â. . ^1 ■ «. •A Zte . . : Li'*- J £1a ? • .x. cz
o
FIGURA 24.14 ▲ Imagine de microscopie electronică a epiteliului pigmentar retinian și a segmentului extern al celulelor cu bas­
c
tonașe și conuri. Celulele epiteliului pigmentar retinian (EPR) conțin numeroase granule alungite de melanină care sunt agregate in porțiunea apicală 30
a celulei, de unde pornesc microvili ce se extind de la suprafață spre segmentul extern al celulelor cu bastonașe și conuri Celulele epiteliului pigmentar
retinian conțin numeroase mitocondrii și fagozomi. Săgeata indică localizarea complexelor joncționale dintre două celule adiacente. 2O.CC0x (Prin S
amabilitatea Dr.Toichiro Kuwabara.) o
□o
girile cu rol de suport ale celulelor Miiller, pe care se sprijină fac sinapsă cu celulele fotoreceptoare ale retinei și participă la o
00
bastonasele si conurile, sunt străbătute de segmentele intern și conexiunile neuronale complexe din acest strat. o
o
extern ale celulelor fotoreceptoare. Se consideră că acest strat Stratul nuclear intern (6) este constituit din nucleii celule­
reprezintă o barieră metabolică care restricționează pasajul mo­ o
lor orizontale, amacrine, bipolare, interplexiforme și ai ce­ X»<
leculelor mari în straturile interne ale retinei. lulelor Miiller.
o
Stratul nuclear extern (4) conține nucleii celulelor cu basto-
Celulele Miiller formează scheletul de susținere pentru în­ o
n:
nase si ai celulelor cu conuri. treaga retină. Prelungirile lor învelesc atât de complex celelalte
» i
cz
In celulele cu bastonaș, regiunea citoplasmei care conține nu­ celule ale retinei, încât ocupă cea mai mare parte a spațiului c:
cleul este separată de segmentul intern printr-o prelungire cito- extracelular. Terminațiile apicale și bazale ale celulelor Miiller
plasmatică efilată. în celulele cu conuri, această prelungire ușor formează membranele limitante internă și externă. Microvilii
efilată lipsește, iar nucleii sunt situați mai aproape de segmentul care pornesc de la polul lor apical se dispun printre celulele
extern. Nucleii celulelor cu conuri se colorează palid și sunt mai fotoreceptoare cu bastonașe și conuri. Capilarele care iau naș-
mari și mai ovali decât nucleii celulelor cu bastonașe. Nucleii tere din vasele retinei ajung numai in acest strat. Celulele cu
celulelor cu bastonașe sunt înconjurați de o bandă fină de cito- bastonașe și conuri realizează schimburile metabolice cu Huidui
plasmă. în jurul nucleilor celulelor cu conuri se găsește o bandă extracelular transportat prin bariera sânge-retină a celulelor epi-
mai groasă de citoplasmă (a se vedea Fig. 24.10). teliale pigmentare ale retinei (EPR).
Stratul plexiform extern (5) este alcătuit din prelungirile Cele patru tipuri de celule conductoare - bipolare, orizon­
celulelor fotoreceptoare și ale neuronilor. tale, interplexiforme și amacrine - care se găsesc in acest strat
sunt orientate diferit (a se vedea Fig. 24.9).
Stratul plexiform extern este alcătuit din prelungirile celu­
lelor cu bastonașe și conuri și prelungirile celulelor orizontale, • Celulele bipolare și prelungirile lor se extind atât in stra-
interplexiforme, amacrine și bipolare. Prin intermediul sinapse­ tul plexiform intern, cât și in cel plexiform extern. In re­
lor, prelungirile permit cuplarea electrică a celulelor fotorecep­ giunea periferică a retinei, axonii celulelor bipolare trec in
toare cu acești interneuroni specializați. Din regiunea nucleului stratul plexiform intern unde fac sinapsă cu câteva celule
fiecărei celule cu bastonaș sau con pornește o prelungire subțire ganglionare.
o c?
Prin intermediul acestor conexiuni, celulele
cu câteva ramificații laterale care ajung la porțiunea internă lăr­ bipolare comunică cu numeroase celule din fiecare strat cu
gită a celulei. Această porțiune lărgită se numește sferulă, în- excepția foveei, unde ele pot realiza sinapsă cu o singura ce­
tr-o celulă cu bastonaș și pedicul, într-o celulă cu con. în mod lulă ganglionarâ pentru a asigura o acuitate vizuală crescută
normal, mai multe celule fotoreceptoare converg spre o celulă în această regiune.
bipolară și formează rețele neurale interconectate. Celulele cu • Celulele orizontale și prelungirile lor se extind în stratul
conuri din fovee realizează sinapsă cu o singură celulă bipolară. plexiform extern, unde se întrepătrund cu prelungirile ce­
Fovcea este unică, datorită caracterului compact al stratului lulelor bipolare. Celulele realizează conexiuni sinaptice cu
intern neuronal, care determină celulele fotoreceptoare să se sferulele celulelor cu bastonașe. pediculele celulelor cu co­
orienteze oblic. Prelungirile dendritice ale celulelor orizontale nuri și celulele bipolare. Se consideră că legăturile electrice
O

I
 afectează pragul funcțional dintre celulele cu bastonașe,
celulele cu conuri și celulele bipolare.
920 • Prelungirile celulelor amacrine pătrund spre interior și
contribuie la interconectarea complexă a acestora. Prelun­
girile lor se ramifică extensiv pentru a asigura spațiu pentru
zd
conexiunile sinaptice cu prelungirile axonalc ale celulelor
ZD
□z bipolare și dendrircle celulelor ganglionare. Alături de ce­
C_> lulele bipolare și ganglionare, celulele amacrine realizează
o
«c sinapse în stratul plexiform intern cu celule interplexiforme
><x și alte celule amacrine (a se vedea Fig. 24.9).
o
• Celulele interplexiforme și prelungirile lor realizează si­
Q_
o napse atât în stratul plexiform intern, cât și în stratul ple­
co xiform extern. Aceste celule conduc impulsuri din stratul
o
QZ plexiform intern în stratul plexiform extern.
O

2 FIGURA 24.15 ▲ Aspectul normal al fundului de ochi la exami­

Stratul plexiform intern (7) constă dintr-o rețea complexă
narea oftalmoscopică a ochiului drept. Zona în care axomi converg
CC de prelungiri neuronale împletite.
=3
pentru a forma nervul optic este numită disc optic. Deoarece discul optic
Stratul plexiform intern este constituit din conexiunile si- este lipsit de celule fotoreceptoare, reprezintă o pată oarbă în câmpul vi­
=>
naptice dintre axonii neuronilor bipolari și dendritele celule- zual. Din centrul nervului optic (numit din punct de vedere clinic cupa
CC optică), iau naștere vasele sanguine ale retinei. Artera se divide în ramuri
ganglionare. Conține sinapsele dintre prelungirile celulelor
lor g superioare și inferioare, fiecare dintre ele ramificându-se în ramuri tem­
oo
amacrine și neuronilor bipolari, celulelor ganglionare și neu­ porale și nazale (de remarcat direcțiile nazală și temporală în imagine).
ronilor inrerplexiformi. Aceste prelungiri se dispun paralel cu Venele au un traiect similar Lateral de discul optic, la aproximativ 17° sau
* <
membrana limitantă internă, dispoziție care dă un aspect striat de 2.5 ori diametrul discului optic se observă macula Iuțea (pata galbenă),
orizontal acestui strat (a se vedea Fig. 24.9). zonă ușor ovală, lipsită de vase de sânge și pigmentată. Este vizibilă fovea
centralis, o depresiune superficială in centrul maculei Iuțea. (Prin amabili­
Stratul celulelor ganglionare (8) este constituit din corpii tatea Dr Renzo A. Zaldivar.)
O
celulari ai neuronilor mari multipolari.

Corpii celulari ai neuronilor multipolari, cu un diametru de
până la 30 pm, constituie stratul celulelor ganglionare. Acești
CN
neuroni au un nucleu palid colorat, cu nucleol proeminent
-
și corpi Nissl în citoplasmă. O prelungire axonală pornește
ll ~l din corpul celular rotunjit, trece în stratul fibrelor nervoase și
o apoi pătrunde în nervul optic. Dendritele pornesc din capătul
opus al celulei și se ramifică în stratul plexiform intern. In
regiunile periferice ale retinei, o singură celulă ganglionară
de la nivelul membranei limitante interne conduce la un as­
pect strălucitor al retinei, observat în cursul examenului
oftaimoscopic. La persoanele vârstnice, pe suprafața internă a
retinei se poate forma un strat semitransparent, alcătuit din ce­
lule, matrice extracelulară și membrana limitantă internă, numit
membrană epiretiniană (ERM) sau pliu macular. Aceasta
este responsabilă pentru diferite simptome clinice, inclusiv dis­
torsiuni si vedere încețoșară. ERM este formată inițial de către
> > 9 »

poate face sinapse cu o sută de celule bipolare. La polul opus,
în regiunea maculară din jurul foveei, celulele bipolare sunt
mai mici (unii autori le numesc celule bipolare pitice) și au ten­
dința de a realiza conexiuni de tip 1:1 cu celulele ganglionare.
In cea mai mare parte a retinei, celulele ganglionare se dispun
numai intr-un singur strat. Totuși, la nivelul maculei ele sunt
suprapuse, formând până la opt straturi, deși deasupra foveei
lipsesc. Printre celulele ganglionare se găsesc dispersate mici
celule gliale cu nudei intens colorați (a se vedea Fig. 24.9).
Stratul fibrelor nervului optic (9) conține axonii celulelor
ganglionare.
Prelungirile axonale ale celulelor ganglionare formează un
strat aplatizat dispus paralel cu suprafața retinei. Acest strat
crește in grosime pe măsură ce axonii converg spre discul
optic (Fig. 24.15). Axonii sunt prelungiri subțiri, nemielini-
zate, cu un diametru de până la 5 pm (a se vedea Fig. 24.9).
Vasele retinei, inclusiv rețeaua capilară superficială, sunt loca­
lizate în principal în acest strat.
Membrana limitantă internă (stratul 10) este constituită
dintr-o membrană bazală care separă retina de corpul vi­
tros.
Membrana limitantă internă reprezintă limita cea mai in­
ternă a retinei. Ea servește drept membrană bazală pentru cel u-
lele Miiller (a se vedea Fig. 24.9). La persoanele tinere, reflexia
celulele din retină (celule EPR, celule Miiller și astrocite) care
încep să prolifereze și migrează pe suprafața membranei limitante
interne. Ulterior, membrana este infiltrată de macrofage, fibro-
blaste și miofibroblaste. Pentru a preveni lezarea retinei subia­
cente, ERM poate fi îndepărtată chirurgical.
Regiuni specializate ale retinei
Foveea (fovea centralis) apare ca o mică depresiune super­
ficială (cu un diametru de l ,5 mm) localizată Ia polul posterior
al axului vizual al ochiului. Regiunea sa centrală, numită fove-
olă, are un diametru de aproximativ 200 pm (a se vedea Fig.
24.1 5). In această regiune, cu excepția stratului fotoreceptor,
cea mai mare parte a straturilor retinei sunt reduse sau lipsesc
în totalitate (a se vedea Fig. 24.6). La acest nivel, fotoreceptorii
sunt alcătuiri exclusiv din celule cu conuri (aproximativ 4.000),
care sunt mai lungi, mai subțiri și mai asemănătoare cu celulele
cu bas ton aș decât în alte zone. în această zonă, retina este spe­
cializată pentru discriminarea detaliilor și vederea cromatică.
Raportul dintre celulele cu conuri și celulele ganglionare este
aproape de l: l. Vasele de sânge lipsesc în fovee, permițând lu­
minii să treacă neobstrucționată în segmentul extern al celule­
lor cu conuri. în această regiune, celulele epiteliale pigmentare
și corio-capilarele sunt și ele îngroșate.
Macula Iuțea (pata galbenă) este aria care înconjoară
foveea, cu un diametru de aproximativ 5,5 mm. Are o culoare
gălbuie datorită prezenței unui pigment galben (xantofil).

1
■

ficula Iuțea (pata galbenă) conține aproximativ 17.000 de
kvlule cu conuri se îmbogățește cu bastonașc, la periferie.
4ceastă zonă este lipsită de vase de sânge. La acest nivel, ce­
le gganglionare și prelungirile lor sunt grupate pe margi-
^lelc
hile fo veei, pentru ca lumina să poară trece nestingherită spre
țeastă zonă sensibilă a retinei.
Vasele retinei
Artera centrală a retinei și vena centrală a retinei,
vasele care pot fi vizualizate cu ajutorul unui oftaimoscop,
(rec prin centrul nervului optic și pătrund în bulbul ocular
ia nivelul discului optic (a se vedea Fig. 24.2 și pag. 902-
(^03, secțiunea despre dezvoltarea ochiului). Artera cen­
trală a retinei furnizează nutrienti straturilor interne ale
>
retinei. Se ramifică imediat într-o ramură superioară și una
inferioară, care se ramifică la rândul lor în ramuri nazale și
temporale (a se vedea Fig. 24.15). Venele se ramifică după
un model similar cu al arterelor. Vasele sunt dispuse ini­
țial intre corpul vitros și membrana limitantă internă. Pe
măsură ce trec în lateral, ele se deplasează mai profund,, in în
și sunt considerate artere anatomice terminale. Evalua­
rea vaselor sanguine de la nivelul retinei și aspectul discului
optic in timpul examenului oftalmoscopic furnizează atât 921
informații importante despre starea ochiului, cât și semne
clinice timpurii ale unor condiții patologice, inclusiv pre­ O
siune intracraniană crescută, hipertensiune, glau-
com si diabet.
O
Cristalinul
Cristalinul este o structură (lentilă) biconvexă, transparentă,
avasculară. Este suspendat intre marginile corpului ciliar prin
ND
fibrele zonulare. 'fracționarea fibrelor zonulare menține
cristalinul într-o poziție aplatizată. Eliberarea tensiunii duce
la bombarea cristalinului sau acomodare, proces care per­
mite razelor de lumină cu originea în apropierea ochiului să
fie refractate, pentru a se putea focaliza pe retină. >—* •
Cristalinul are trei componente principale (Fig. 24.16):
• Capsula cristalinului este o membrană bazală groasă
(aproximativ 10-20 pm), produsă de celulele anterioare
GO

straturile interne ale retinei. Ramuri ale acestor vase for­ ale cristalinului.
3J
CZ
mează un plex capilar care ajunge până la stratul nuclear • Epiteliul subcapsular este un strat de celule cubice, O
intern si astfel furnizează nutrienti straturilor interne ale
> f celulele epiteliale ale cristalinului, prezente numai c
20
retinei (straturile 6-10; a se vedea pag. 919-920). Nutrien- pe fața anterioară a acestuia. In zona centrală a cristali­ X»
ții necesari celorlalte straturi (straturile 1-5) sunt asigurați nului, celulele epiteliale sunt inactive, insă la periferie, 2
prin difuziune din stratul vascular corio-capilar al coroidei. aproape de ecuatorul cristalinului, celulele epiteliale o
20
Ramurile arterei centrale a retinei nu se anasromozează O
GO
O
o
“O
o
X»‘
procese ciliare X»
o
fibre zonulare o
ZE
zona germinală *v-
'>•
<=

fibre cristaliniene I epiteliu subcapsular V/

capsula cristalinului • —— CZ
în formare
/ fibre cristaliniene
f
r*”
.
. 7 J
;ula cristalinului
celule
epiteliale ale .
libre embrăha;bazaîă)
- i înVfofmâ^l • - •» *- /TTT •3
cristalinului • — —• — •

/
I - Vr* • .
< .1 - - ■' ■'
SflW’KMMC
- -
’

__________________________ _____ ‘
w.

•i

epiteliu
!
J DIRECȚIA
•
sv ./*.
r
I -

subcapsular \
•/ LUMINII
*•
<*» T*
\

W-***
- ttbCfefed istalirii
liiMUTte
e w —
zona fără
nucleul organite
cristalinului resturi - • r ■

nucleare ecuatorul cristalinului

. a.
tisv.
a fi • <*
,v

FIGURA 24.16 ▲ Structura cristalinului, a. Reprezentarea schematică a cristalinului suspendat de procesele ciliare prin intemed.u hore > zo-
r - are demonstrează componentele sale. De remarcat capsula cristalinului, care este alcătuită cin membrana nazală a fibrelor cristaliniene și epiteliu
Jbcapsular localizat pe fața anterioară a cristalinului. O porțiune din capsulă lipsește în această schemă pentru a evidenția ep.reliui subiacent. De
^marcat localizarea zonei germinale (galben) in zona ecuatorială a cristalinului, unde celulele de divid și se diferențiază în fibre cristaliniene. Centrul
Psit de organite al cristalinului este ocupat de nucleul cristalinului b. La o mărire mai mare a zonei germinale a cristalinului (aproape de ecuator) se
Pservă procesul activ de formare a fibrelor cristaliniene din epiteliul subcapsular. Se observă capsula groasă a cristalinului și stratul subiacent ae nude
hbrelor cristaliniene pe parcursul diferențierii lor. Fibrele cristaliniene mature nu conțin nudei 570x.
922 Corelație clinică: Conjunctivita

Conjunctivita, cunoscută și sub denumirea comună de Deși nu există tratament pentru conjunctivita virală,
__ i ochi roșu, este o inflamație a conjunctivei. Poate fi localizată simptomele pot fi ameliorate prin aplicarea de comprese
atât la nivelul conjunctivei palpebrale, cât și la nivelul con­ calde și lacrimi artificiale. în cazurile grave, pentru a reduce
ZE
O junctivei bulbare. Pacienții pot prezenta simptome și semne disconfortul produs de inflamație, pot fi prescrise pică­
O relativ nespecifice care includ roșeață, iritație și secreții turi cu corticosteroizi. Trebuie avut însă în vedere faptul
c apoase de la nivelul ochiului (Fig. F24.5.1). Simptomele pot că utilizarea îndelungată a picăturilor cu corticosteroizi
’<X
o mima senzația de corp străin. Utilizarea îndelungată a lenti­ crește riscul de apariție a efectelor secundare. Picăturile
Q_ lelor de contact poate produce o conjunctivită alergică sau cu antibiotice pot fi folosite pentru tratamentul infecțiilor
O
o bacteriană și poate reprezenta primul semn al unei afecțiuni complementare. Conjunctivita virală se vindecă de obicei
co oculare grave (ex„ ulcer cornean). în general, simptomele în 3 săptămâni. în cazurile grave, însă, poate dura mai mult
o
oc care durează mai puțin de 4 săptămâni sunt clasificate drept de o lună.
o
conjunctivită acută, iar cele care se extind pe o perioadă
s mai lungă de timp, conjunctivită cronică.
«X
CC Conjunctivita acută este cel mai frecvent cauzată de bac­
=3 terii, o varietate de virusuri, inclusiv HIV, virusul varicela zoster
o (VVZ) și virusul herpex simplex (VHS) sau reacții alergice,
CC în conjunctivitele bacteriene se observă frecvent o secreție
<✓> opacă purulentă, care conține leucocite și celule epiteliale
descuamate. La examinarea ochiului, secreția purulentă și
proliferările papilare ale conjunctivei ajută la diferențierea
etiologiei bacteriene sau virale. Conjunctivita virală este mai
frecventă la adulți. Din punct de vedere clinic, se prezintă ca
o roșeață difuză a conjunctivei cu numeroși foliculi limfatici
o pe conjunctiva palpebrală, asociată frecvent cu creșterea în
o dimensiuni a ganglionilor preauriculari. Conjunctivita virală
este foarte contagioasă și de obicei este asociată cu o infec­
ție recentă a tractului respirator superior. Pacienții trebuie sfă-
CxJ tuiți să evite atingerea ochilor, să se spele frecvent pe mâini și
să nu utilizeze în comun prosoape și șervete. FIGURA F24.5.1 ▲ Conjunctivita. Această imagine a porțiunii
inferioare a globului ocular cu pleoapa inferioară reflectată arată o
De obicei, conjunctivita bacteriană se tratează cu picături
conjunctivă infectată. Vasele de sânge dilatate de la nivelul conjunc­
oftalmice sau unguente cu antibiotic. Pentru conjunctivita
O de etiologie virală nu este necesară terapie antimicrobiană.
tivei sunt responsabile de înroșirea moderată a ochiului, cu edemul
conjunctivei. Frecvent, se observă o secreție moderată, clară (în con­
Totuși, tratamentul conservator cu lacrimi artificiale, care junctivita alergică) sau purulentă (in conjunctivita bacteriană). (Prin
mențin ochiul lubrifiat, poate ușura simptomele. amabilitatea Dr. Renzo A. Zaldivar)

proliferează și migrează de-a lungul capsulei posterioare,
unde se diferențiază în fibre cristaliniene.
>
• Fibrele cristaliniene mature se formează din celule epi­
teliale ale cristalinului. Pe măsură ce se diferențiază, ele
se alungesc și își pierd toate organitele, inclusiv nucleul,
formând zona fără organite.
Capsula cristalinului, constituită în principal din colagen
de tip IV și proteoglicani, este o structură elastică, mai groasă în
zona ecuatorială, unde fibrele zonulare se atașează de ea.
Celulele cubice ale epiteliului subcapsular sunt conectate
prin joncțiuni gap. Ele conțin câteva organite citoplasmatice
și se colorează palid. Porțiunea apicală a celulei este situată spre
partea internă a cristalinului și spre fibrele cristaliniene, cu
care formează complexe joncționale. Cristalinul crește in di­
mensiuni pe parcursul procesului normal de creștere, iar apoi
continuă să producă fibre cristaliniene, cu o rată descrescătoare
de-a lungul vieții. Fibrele noi se dezvoltă din celulele epiteliale
subcapsulare situate în apropierea ecuatorului cristalinului (a
se vedea Fig. 24.16). Celulele din această zonă cresc în înăl­
țime și apoi se diferențiază în fibre cristaliniene.
Pe măsură ce se dezvoltă, fibrele devin puternic alungite,
subțiri, turtite. Își pierd nucleul și organitele și acumulează
proteine numite cristaline. Fibrele cristaliniene mature ating
o lungime de 7-10 mm, o lățime de 8-10 pm și o grosime de
2 pm. La cristalinul adult, numai fibrele cristaliniene de la
periferie își păstrează nucleii și organitele. In zona centrală,
în nucleul cristalinului, fibrele sunt atât de comprimate și
condensate, încât nu se mai pot recunoaște fibre individu­
ale. Nucleul cristalinului este o zonă lipsită de organite și este
constituit din celule care s-au stabilit la acest nivel în tim­
pul dezvoltării embrionare și fctale. Fibrele cristaliniene sunt
unite la capetele lor apicale și bazale prin intermediul unor
structuri specializate, numite suturi. în ciuda densității cres­
cute și a conținutului de proteine, cristalinul este transparent
(a se vedea Fig. 24.16). Densitatea crescută a fibrelor crista­
liniene face dificilă obținerea unor preparate histologice din
cristalin, fără artefacte.
Modificările cristalinului se asociază cu îmbătrânirea.
Odată cu înaintarea în vârstă, cristalinul își pierde treptat elas­
ticitatea și capacitatea de acomodare. Această condiție, nu­
mită presbiopie, apare de obicei în a patra decadă de viață.

1
 't corectează ușor prin purtarea ochelarilor de citit sau folo-
sirea unei lupe.
Pierderea transparenței cristalinului sau a capsulei sale este
0 stare patologică relativ comună, asociată cu înaintarea in
vârstă. Această afecțiune, numită cataractă, poate fi cauzată
de modificări conformaționale sau de legări încrucișate ale
proteinelor. Dezvoltarea unei cataracte poate fi asociată cu
anumite procese patologice, metabolice sau ereditare, trau­
matisme sau expunere la agenți (potențial) nocivi (cum ar fi
radiațiile ultraviolete). Cataracta care afectează semnificativ
vederea poate fi corectată chirurgical prin îndepărtarea cris­
talinului și înlocuirea lui cu o lentilă de plastic implantată în
camera posterioară.
Corpul vitros
Corpul vitros este o substanță transparentă gelatinoasă care
umple camera vitroasă în segmentul posterior al ochiului.
Corpul vitros este atașat ușor de structurile din jur, inclusiv
de membrana limitantă internă a retinei. Porțiunea principală
a corpului vitros este un gel omogen care conține aproxima­
tiv 99% apă (umoarea vitroasă), colagen, glicozaminoglicani
(in principal acid hialuronic) și o mică populație de celule
numite hialocite. Se crede că aceste celule sunt responsa­
bile de sinteza fibrilelor de colagen și a glicozaminoglicanilor.
Hialocitele sunt dificil de vizualizat în colorația de rutină cu
hematoxilină-eozină (H&E). Ele prezintă frecvent un RER
și aparat Golgi bine dezvoltate. La periferia corpului vitros se
pot observa uneori fibroblaste și macrofage tisulare. Canalul
hialoid (sau canalul Cloquet), care nu este întotdeauna vi­
zibil, traversează centrul corpului vitros de la nivelul discului
optic până la capsula posterioară a cristalinului. Reprezintă
un vestigiu al arterei hialoide din perioada de dezvoltare a
ochiului.
Structurile anexe ale ochiului
Conjunctiva tapetează spațiul dintre suprafața internă a pleoa­
pelor și suprafața anterioară a ochiului, lateral de cornee.
Conjunctiva este o membrană mucoasă transparentă care se
extinde de la limbul sclerocornean pe marginea corneei, de-a
lungul scleroticii (conjunctiva bulbară) și acoperă suprafața
internă a pleoapelor (conjunctiva palpebrală). Este constituită
dintr-un epiteliu stratificat cilindric care conține nume-
>
roase celule caliciforme, dispus pe o lamina propria com-
pusă din țesut conjunctiv lax. Secreția celulelor caliciforme
este o componentă a lacrimilor care scaldă ochiul. Conjunc­
tivita, inflamația conjunctivei, denumită comun ochi roșu,
este caracterizată prin roșeață, iritație și senzație de ochi umed.
Pentru mai multe informații clinice, a se vedea Fișa 24.5.
Funcția principală a pleoapelor este de a proteja ochiul.
Pielea dc la nivelul pleoapelor este laxă și elastică pentru a per­
mite mișcarea lor. In interiorul fiecărei pleoape se găsește un
suport flexibil, tarsul, constituit dintr-un țesut dens fibros și
elastic. Marginile sale libere inferioare se extind până la margi­
nea pleoapei, iar la nivelul marginilor sale superioare se atașează
fibrele musculare netede ale mușchiului tarsal superior
(Miiller). Suprafața inferioară a tarsului este acoperită de con­
junctivă (Fig. 24.17). Mușchiul orbicular al ochiului, un
mușchi de expresie facială, formează un strat subțire oval alea-
tuit din fibre musculare scheletice orientate circular, suprapuse
peste tars. în plus, țesutul conjunctiv al pleoapei superioare
conține fibre ale tendonului mușchiului ridicător al pleoa­ 923
pei superioare ce ridică pleoapa (a se vedea Fig. 24.17).
Alături de glandele sudoripare ecrine, care iși eliberează O
secrețiile direct la nivelul pielii, pleoapa conține alte patru ti­
puri majore de glande (a se vedea Fig. 24.17):
• Glandele tarsale (Meibomius), glande sebacee lungi,
incluse în tars, sunt vizibile sub forma unor striat ii gal-
A
bene verticale, situate profund în conjunctivă. In pleoapa
superioară se găsesc aproximativ 25 de glande tarsale, iar
ro
în cea inferioară aproximativ 20. Secreția sebacee a glan­
delor tarsale produce un strat uleios la suprafața filmului
lacrimal, care întârzie evaporarea stratului lacrimal nor­
mal. Blocarea secreției glandelor tarsale duce la chaiazion
(lipogranulomul glandelor tarsale), un proces inflamator h— •
al acestora. Se manifestă ca un chist nedureros, de obicei c
I *
pe pleoapa superioară, care dispare după câteva luni fără
nicio intervenție terapeutică. c/>
• Glandele sebacee ale genelor (glandele lui Zeis) 30
C
sunt glande sebacee mici, modificate, care sunt conectate O
cu foliculii piloși ai genelor și își eliberează secreția la ni­ cz
velul acestora. Infecția bacteriană a acestor glande sebacee 30
duce la apariția ulciorului (numit și orjelet), care se ma­
nifestă printr-o sensibilitate dureroasă asociată cu înroșirea
ș
o
zonei afectate a pleoapei. 30
O
• Glandele apocrine ale genelor (glandele lui Moli) co
r>
o
sunt glande sudoripare mici, cu un traiect tubular sinuos, I
■
“□
neramificat, care au o porțiune inițială sub formă de spi­ o I
rală. 3><
x>
• Glandele lacrimale accesorii sunt glande tubuloalveo-
o
lare compuse setoase, cu un lumen destins. Sunt localizate o
zz
pe suprafața internă a pleoapei superioare (glandele lui
c
Wolfring) și în fornixul sacului lacrimal (glandele lui
cz
Krause).
La om, toate glandele de la nivelul pleoapelor sunt iner­
vate de neuronii sistemului nervos autonom, iar secreția lor
este sincronizară cu cea a glandelor lacrimale prin interme­
diul unui neurotransmițător comun, polipeptidul intestinal
(
vasoactiv (VIP).
Genele își au originea de la nivelul limitei anterioare a
marginii pleoapei, în fața deschiderii glandelor Meibomius.
Genele sunt fire de păr scurte, rigide, curbate și se pot ci ispune
pe 2-3 rânduri. Genele de pe aceeași margine a pleoapei pot
avea lungimi și diametre diferite.
Glandele lacrimale produc lacrimi care umectează corneea
și trec în duetul nazolacrimal.
Lacrimile sunt produse de către glandele lacrimale și într-o
mai mică măsură de glandele lacrimale acccesorii. Glanda la­
crimală este localizată sub conjunctiva, pe fața latero-superi-
oară a orbitei (Fig. 24.18). Glanda lacrimală este constituită
din câțiva lobuli separați, alcătuiri din glande tubuloacinoase
seroase. Acinii au lumen larg și sunt tapetați cu celule cilin­
drice. Celulele mioepiteliale, localizate sub celulele epiteliale.
în interiorul membranei bazale, ajută la eliberarea lacrimilor.
Aproximativ 12 duete drenează secreția glandelor lacrimale
într-un pliu al conjunctivei, imediat sub pleoapa superioară,
numitfornixul sacului lacrimal.
 «r ■

glandă lacrimală \ vid

/ *
•

..
rvt:: •
tel
924 mușchiul mușchiul ridicător al / glanda lacrimală
• 1

orbicular al pleoapei superioare / accesorie (Krause)

ochiului vy ■ ; v* . . • -V <;
_ ••
;• «> .»
/
septul
■I wo
-• .• .•
i £ V .< 5? • • * * • •• *''
orbital \ • »
2•
H *• •
=>
■MM

n:
o
mușchiul
tarsal x
: a i n .
.r • ••

. 9 •-7*
-
pi
• •' ■

I
o superior
•- .•

<x (Muller) epiderm x.

xW/; .mușchiul
-:i..
o *• orbicular.—fty conjunctiva
Q. tarsul ^xfornixul sacului âkoehiului-
- palpebrală
O pleoapei lacrimal * • ■ * ** . 7
O •• r :• •-
GO conjunctiva bulbară vi glandele
O
DC
O
glanda k"
texA3 . •
tarsale
(Meibomius)
S
tarsală sacul lacrimal • v..
(Meibomi

w a»
CC glandele lacrimale -r-> •
duet al
[xwi.Hr
• ■ -

za »•. •
accesorii (Wolfring)
Yp'țPP iii glandei

fc
o tarsale
=3
CC
» ZA
w ’x- Wî C L Al glandele
GO
Iâ \ • ■

\<xV ■h apocrine ale

pleoapelor
conjunctiva palpebrală V®» AM ___
(Moli)
glandele sebacee glandele apocrine ■■ >>>•■

ale genelor (Zeis) ale pleoapelor (Moli)

■■ 4
a geană glandele sebacee b
ale genelor (Zeis)

FIGURA 24.17 ▲ Structura pleoapei, a. Acest desen al pleoapei prezintă tegumentul, anexele tegumentare, mușchii, tendoanele, țesutul con­
junctiv și conjunctiva. Se remarcă prezența mai multor glande mici asociate cu pleoapa și se observă reflecția conjunctivei palpebrale în fornixul sacului
lacrimal pentru a se transforma apoi în conjunctiva bulbară b. Imagine de microscopie optică a unei secțiuni sagitale prin pleoapă, colorată cu acid pi-
cric. pentru o mai bună vizualizare a componentelor epitehale ale pielii și a numeroaselor glande de la acest nivel. în această colorație, țesutul muscular
CN (respectiv mușchiul orbicular al ochiului) se colorează în galben, iar celulele epi tel ia le ale pielii, conjunctiva și epiteliul glandular se colorează in verde. Se
remarcă prezența a numeroase glande în interiorul pleoapei. Glanda tarsală (glanda Meibomius) este cea mai mare glandă și este localizată în interiorul
țesutului conjunctiv dens din tarsul pleoapelor. Aceste glande sebacee își elimină secreția prin canalicule ce se deschid pe suprafața internă a pleoapei.
20x. Insert. Imagine de microscopie optică a unei glande tarsale examinate la mărire mare, dintr-o zonă selectată din tarsul pleoapei (patrulater), în
care se observă structura tipică a unei glande holocrine. 60x.
I

Lacrimile sunt drenate de la nivelul ochilor prin inter­

glandă lacrimală
mediul punctelor lacrimale, deschideri mici ale canali-
duete secretorii culelor lacrimale, situate la nivelul unghiului median al
canalicul superior fantei palpebrale. Canaliculcle superioare și inferioare se
unesc pentru a forma canaliculul comun, care se des­
canalicul comun
chide în sacul lacrimal. Sacul se continuă cu duetul na­
sac lacrimal zolacrimal, care se deschide in cavitatea nazală dedesubtul
cornelului nazal inferior. Sacul lacrimal si duetul nazola- >

crimal sunt tapetate de un epiteliu pseudostratificat ciliat.

Dacriocistita este o inflamatie a sacului lacrimal cauzată >

frecvent de obstrucția canalului nazolacrimal. Aceasta

poate fi acută, cronică sau congenitală. De obicei, afectează
persoanele vârstnice și este de cele mai multe ori secundară
stenozei canaliculclor lacrimale.
punct lacrimal Lacrimile protejează epiteliul cornean și conțin substanțe
canalicul inferior antibacteriene și agenți protectori contra razelor ultravio­
lete.
canal nazolacrimal
Lacrimile păstrează umede conjunctiva și epiteliul cornean
meatul nazal inferior
și spală corpii străini de pe suprafața ochilor, prin scurgerea
cornetul nazal inferior / lor pe suprafața corneei către unghiul median al ochiului (a
cavitate nazală se vedea Fig. 24.1 8). Filmul subțire lacrimal care acoperă
suprafața corneană nu este omogen, fiind un amestec de
FIGURA 24.18 ▲ Imagine schematică a ochiului și a aparatului
produși secretați de către glandele lacrimale, glandele lacri­
lacrimal. Acest desen prezintă localizarea glandei lacrimale și a compo­ male accesorii, celulele caliciforme ale conjunctivei și glan­
nentelor aparatului lacrimal, care drenează lacrimile in cavitatea nazală. dele tarsale ale pleoapei. Filmul lacrimal conține proteine
(albumine lacrimale, lactoferină), enzime (lizozim), lipide,
metaboliți, electroliți și substanțe medicamentoase (secre­
tate în timpul unui tratament medicamentos).
Lactoferina este o proteină lacrimală cationică ce poten­
țează activitatea diverșilor agenți antimicrobieni precum li-
zozimul.
Ochiul se mișcă în interiorul orbitei prin intermediul con­
tracției coordonate a muschiilor extraoculari.
* *
La nivelul fiecărui glob ocular sunt atașati șase mușchi (de­
numiți mușchii extrinseci sau extraoculari). Aceștia
sunt mușchii drepți: medial, lateral, superior și inferior și
mușchii oblici: superior și inferior. Mușchiul oblic superior
este inervat de către nervul trohlear (nervul cranian IV). 925
Mușchiul drept lateral este inervat de nervul abduccns (ner­
vul cranian VI). Toți ceilalți mușchi extraoculari sunt iner­
vați de către nervul oculomotor (nervul cranian III). Prin
acțiunea lor combinată și precis controlată, acești mușchi
permit mișcările verticale, laterale și rotaționale ale globului
O
ocular. In mod fiziologic, acțiunea mușchilor ambilor ochi
este coordonată, astfel încât ochii să se miște in paralel (pri­
virea conjugată).
ro

o
Ci
•

GO

ZD
a
o
cz
30
X»
S
o
ZD
o
GQ
O
O
"U
o
x><
X»
o
o
:r
cz
r—
cz
926

V—

o
ICI Ochiul
LU
CD
HISTOLOGIE
O
__ I
O PREZENTARE GENERALĂ A OCHIULUI
cz>
* Ochiul este un organ de simț pereche, specializat pentru realizarea fotorecepției.
z:
D Țesuturile care formează ochiul derivă din neuroectoderm (retina), ectodermul de
suprafață (cristalinul, epiteliul cornean) și mezoderm (sclerotica, stroma corneană,
w—
tunica vasculară a ochiului).
•
> Globul ocular este format din trei straturi: stratul exterior sderocornean (fibros), care
conține corneea transparentă și sclerotica albă opacă; stratul mijlociu vascular, care
o conține coroida, corpul ciliar și irisul; și stratul intern, retina.
P Învelișurile ochiului și cristalinul servesc ca limite pentru cele trei camere: camera
anterioară și camera posterioară, care conțin umoarea apoasă, și camera vitroasă,
umplută cu un gel transparent, corpul vitros.
CM
P Umoarea apoasă este secretată de către procesele ciliare în camera posterioară. De
aici, aceasta curge prin pupilă către camera anterioară, de unde este drenată apoi la
nivelul unghiului iridocornean în sinusul venos scleral (canalul lui Schlemm).
o
STRATURILE PERETELUI GLOBULUI OCULAR
b Retina conține zece straturi de celule și prelungirile acestora.
> Corneea este un înveliș transparent care cuprinde cinci stra­ Cele mai importante celule din retină sunt celulele fotore-
turi (începând dinspre suprafața anterioară): epiteliul cornean ceptoare (cu conuri și cu bastonașe), neuronii care transmit
(epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat), membrana informația vizuală (neuroni bipolari și celule ganglionare),
Bowman (membrana bazală anterioară a epiteliului cornean), neuronii de asociație și celulele cu rol de suport (ex., celu­
stroma corneană (strat gros și avascular), membrana Desce- lele Miiller).
met (membrana bazală posterioară a endoteliului cornean) și D Epiteliul retinian pigmentar (stratul 1) este cel mai extern
endoteliul cornean. strat al retinei și are rolul de a absorbi lumina dispersată,
> Sclerotica este opacă și este formată predominant din țesut contribuie la formarea barierei sânge-retină, refacefotosen-
conjunctiv dens. Ea comunică cu corneea la nivelul limbului sibilitatea pigmenților vizuali și fagocitează discurile mem-
sderocornean, unde se găsesc celule stern limbocorneene. branare din celulele cu conuri si>
bastonase.
>

> Irisul se desprinde din corpul ciliar și deschiderea sa (pupila)
este controlată prin contracția fibrelor musculare netede ale
mușchiului sfincter al pupilei și de stratul de celule mioepi-
teliale al mușchiului dilatator al pupilei. Suprafața sa pos­
terioară este acoperită de un epiteliu pigmentat și conține o
stromă bogată în melanocite.
i? Corpul ciliar este localizat între iris și coroidă. El prezintă pro­
cesele ciliare care secretă umoarea apoasă, ancorează fibrele
zonulare ce mențin cristalinul suspendat si conține mușchiul
ciliar care modifica forma cristalinului în timpul procesului
de acomodare.
> Cristalinul este o structură biconvexă, transparentă, avas-
culară. care este suspendată între capetele corpului ciliar. El
conține capsula cristalinului, epiteliul subcapsular și fibrele
cristaliniene.
D Celulele cu bastonașe (stratul 2) sunt cele mai numeroase
celule retiniene (120 milioane) și au rolul de a detecta inten­
sitatea luminii prin intermediul segmentelor lor externe cilin­
drice. Celulele cu conuri (stratul 2) sunt mai puține la număr
(7 milioane) și detectează, prin segmentul lor conic extern,
trei lungimi de undă diferite ale luminii care corespund culo­
rilor primare: albastru, verde și roșu.
D Celulele cu bastonaș conțin pigmentul vizual rodopsină,
care este format din opsină și un component mic care ab­
soarbe lumina, retinal. Celulele cu conuri conțin pigmentul
vizual iodopsină.
D Conversia luminii în impulsuri nervoase la nivelul celulelor fo­
to receptoare se numește procesare vizuală. Aceasta implică o
reacție fotochimică bazată pe conversia la nivelul rodopsinei a
11-</s-retinalului în all-trans-retinal. Astfel se obține activarea
>

> Coroida este o parte din tunica vasculară, formată dintr-un
strat interior corio-capilar, cu vase de sânge ce asigură apor­
tul nutritiv al retinei, și un strat extern, membrana Bruch,
care servește ca membrană bazală pentru celulele endoteli-
ale, dar și pentru celulele epiteliale retiniene pigmentare.
> Retina derivă din straturile intern și extern ale cupei op­
tice. Ea este formată din două straturi principale: retina
nervoasă, stratul intern ce conține celule foto receptoare
și epiteliul pigmentar retinian (EPR), stratul extern, ata­
șat
>
coroidei.
opsinei, care la rândul ei activează o proteină G și produce hi-
perpolarizarea membranei celulei fotoreceptoare, ce va fi detec­
tată ca un impuls nervos de către neuronii bipolari.
b Membrana limitantă externă (stratul 3) este formară din­
tr-un șir de joncțiuni zonula adherens între celulele Miiller.
D Stratul nuclear extern (stratul 4) conține nucleii celulelor
cu conuri și bastonașe, iar stratul plexiform extern (stratul
5) conține prelungirile acestor celule care realizează sinapse
cu celulele orizontale, amacrine și bipolare (nucleii acestor
celule aflându-se în stratul nuclear intern [stratul 6)).
 ■

927

xonii celulelor clin stratul plexiform extern realizează sinapse în stratul plexiform intern (stratul 7) cu celulele gangli-
onaic, corpii celulari ai acestora fiind situați în stratul celulelor ganglionare (stratul 8). Aceste celule trimit axoni către
lj [ stratul fibrelor nervului optic (stratul 9)
care formează apoi nervul optic.
Membrana limitantă internă (stratul 10) constă dintr-o membrană bazală care separă retina de corpul vitros. O
i
II
STRUCTURIILE ANEXE ALE OCHIULUI
Pleoapele sunt structuri care sunt formate din piele, tars, porțiuni din mușchiul orbicular al ochiului, fibre din tendo nul
i
mușchiului ridicător al pleoapei superioare (doar la pleoapa superioară) și conjunctiva palpebrală.
b Conjunctiva este formată din țesut epitelial cilindric stratificat cu celule caliciforme. Tapetează spațiul dintre suprafața
o
o
internă a pleoapei și suprafața anterioară a ochiului, lateral de cornee. *
)—* •

I b Glandele tarsale (glandele Meibomius) sunt glande sebacee lungi inclavate în tarsul de la nivelul pleoapelor superioare >■■■ ■«

«■
și inferioare.
b Glanda lacrimală produce lacrimile, care umidifică corneea și se drenează apoi prin canalul nazolacrimal in cavitatea nazală^jl
zr I

co I I

o
r—
I
I
O
O
t-

m
I
o

<

I
I

I
1
■
 PLANȘA 104 >
Ochi I
928 Ochiul uman este un organ senzorial complex care asigură simțul văzului. Peretele ochiului este format din trei straturi sau învelișuri concen­
trice: retina, stratul intern; uveea, stratul mijlociu sau vascular; și sclerocorneea, stratul extern fibros. Ochiul este frecvent comparat cu o cameră
fotografică simplă, care conține o lentilă pentru a capta și focaliza lumina, o diafragmă pentru a regla cantitatea de lumină și un film pentru a înregistra
imaginea. în ochi, corneea și cristalinul concentrează și focalizează lumina pe retină. Irisul, localizat între cornee și cristalin, reglează mărimea pu­
pilei, orificiu prin care lumina pătrunde în ochi. Celulele fotoreceptoare (cu bastonașe și conuri) din retină detectează intensitatea (bastonașele)
și culoarea (conurile) luminii care ajunge la ele și codifică acești parametri variați care se transmit către creier, prin nervul optic (nervul cranian II).
Ochiul măsoară 25 mm în diametru. El este suspendat în orbita osoasă de șase mușchi striați extrinseci care îi controlează mișcările. Mușchii ex-
traoculari sunt coordonați astfel încât ambii ochi să se miște sincron, fiecare dintre ei realizând mișcări simetrice în jurul propriului ax central. Ochiul este
o înconjurat parțial de un strat gros de țesut adipos care-l protejează în timpul mișcărilor în interiorul orbitei.

z
< Desen al ochiului uman, modificat după
E. Sobotta, perspectivă meridională.
0. Straiul cel mai intern este retina (R), care conține mai
multe rânduri de celule. Printre acestea se întâlnesc celule receptoare
(cu conuri și bastonașe), neuroni (ex., celulele bipolare și ganglionare),
celule de susținere și un epiteliu pigmentat (a se vedea Planșa 105).
Componentele receptoare ale retinei sunt situate in cele trei cincimi
posterioare ale globului ocular. La nivelul limitei anterioare a stratului
receptor, regiune denumită ora serrata (OS), retina își reduce gro­
simea, iar componentele non-receptoare ale retinei se continuă către
anterior pentru a acoperi suprafața posterioară sau internă a corpului
ciliar (CC) A a irisului (/). Această extensie anterioară a regiunii non-
receptoare a stratului intern este intens pigmentară, iar pigmentul (mel­
anină) este evidențiat ca o margine internă, neagră, a acestor structuri.
Uveea, stratul mijlociu al globului ocular, conține coroida, corpul
ciliar și irisul. Coroida (Ch) este un strat vascular; este relativ subțire și
dificil de distins de celelalte structuri din jur, cu excepția localizării ei. Ca
urmare, coroida este identificară ca fiind stuctura situată imediat la exte­
riorul stratului pigmentat al retinei. Ea este intens pigmentată; pigmentul
coroidei este observat ai un strat discret in anumite porțiuni ale secțiunii.
Anterior de ora serrata, uveea este mai îngroșată; aici, ea poartă
numele de corp ciliar (CC). Acesta conține mușchiul ciliar (a se vedea
Planșa 106), care arc rolul de a modifica curbura cristalinului pentru a
focaliza lumina. Corpul ciliar mai conține procesele de care sunt atașate
fibrele zonulare. Aceste fibre funcționează ca un ligament suspensor al
cristalinului (Cr). Irisul (1) este porțiunea cea mai anterioară a uveei și
conține o deschizătură centrală, pupila.
Stratul cel mai extern al globului ocular. Stratul fibros, cuprinde
sclerotica (S) și corneea (C). Ambele structuri conțin ca element
principal fibrele de colagen; cu toate acestea, corneea este transparentă
și sclerotica este opacă. Mușchii extrinseci ai ochiului au inserția pe
sclerotica și asigură mișcările globului ocular. Aceștia nu sunt incluși în
preparat, cu excepția a două mici porțiuni ale unei inserții musculare
{săgeți) vizibile in partea din stânga jos și central superioară a imaginii.
Posterior, sclerotica este perforată de emergența nervului optic (NO).
O depresiune adâncă in retina nervoasă, lateral de nervul optic (deasu­
pra nervului optic in această imagine), este foveea centrală (FC), fiind
porțiunea cea mai subțire și cu cea mai mare sensibilitate la lumină a
retinei nervoase.
Cristalinul este evidențiat în Planșa 1 07. Imediat posterior de cristalin
se găsește cea mai mare cavitate a ochiului, cavitatea vitroasă (V),
care este ocupată de un material gelatinos gros, umoarea sau corpul vi­
tros. Anterior de cristalin sunt două camere suplimentare ale ochiului, cu
conținui lichidian, separate intre ele de iris, camera anterioară (CA) și
camera posterioară (CP).

I
I

C,corneea Cr, cristalin R, retina

CA, camera anterioară FC, foveea centrală S, sclerotica
CC, corpul ciliar I, iris V, cavitatea vitroasă
Ch, coroida NO, nervul optic săgețile, inserțiile musculare
CP, camera posterioară OS, ora serrata
r

■■- <>
=&.

os ^•XV’

îlfc
Sx

CP
CA

ti
/
*

i
■

*
V
k[h
-

I • ’?
■
i firi
(
■.
4;
Xi 1
•v. ■ • f

'v't A
/J
V. i?
\ *

f
V-

. • 'j >*

.-

i»

R r-x.

Ch
 PLANȘA 105 *
Ochi II: Retina
930 Retina și nervul optic reprezintă proiecții ale prozencefalului. învelișul fibros al nervului optic reprezintă o prelungire a foițelor meningeale cer­
ebrale. Retina nervoasă este o structură multistratificată alcătuită din fotoreceptori (celule cu bastonașe și cu conuri), neuroni, dintre care unii sunt
specializați ca neuroni de conducere și de asociație, și celule de susținere (celule Muller). Epiteliul pigmentar retinian (EPR) este un epiteliu
c simplu cilindric, ce formează stratul extern al retinei nervoase. Celulele Muller sunt asemănătoare celulelor gliale din sistemul nervos central. Prelun­
oj girile acestor celule se ramifică în toată grosimea retinei. Membrana limitantă internă este membrana bazală a acestor celule. Membrana limitantă
cr externă este un segment liniar format din complexele joncționale dintre prelungirile acestor celule și celulele fotoreceptoare.
Neuronii retinei sunt aranjați în trei straturi: (!) un strat profund de celule cu bastonașe și cu conuri; (2) un strat intermediar cu celule bipolare,
orizontale și amacrine; și (3) un strat superficial cu celule ganglionare. Impulsurile nervoase pornesc de la nivelul celulelor cu bastonașe și cu conuri
și se transmit în stratul intermediar, apoi către celulele ganglionare. Sinapsele au loc în stratul plexiform extern (între stratul celulelor cu bastonașe și
cu conuri și stratul neuronal intermediar) și în stratul plexiform intern (între stratul intermediar și cel al celulelor ganglionare), rezultând o însumare
și o integrare a impulsurilor nervoase. în final, axonii celulelor ganglionare intră în creier, drept componente ale nervului optic.
ID
O
V"
<

k
Discul optic și nervul optic, ochi, om, Fibrele care dau naștere nervului optic provin din retină, mai precis
2 A- "• H&E65X. din stratul celulelor ganglionare (a se vedea mai jos). Acestea traversează
D
sclerotica printr-o serie de deschideri (săgeți) pentru a forma nervul
Discul Optic (DO) reprezintă locul prin care nervul optic optic (NO). Porțiunea sclcroticii ce conține aceste deschideri este denu­
Q. părăsește globul ocular. Are aspectul caracteristic al unei de­ mită lamina cribrosa fZQsau placa cribriformă. Nervul optic mai con­
presiuni, evidente și in imaginea de microscopie. Deoarece in ține central o arteră și o venă (nu se observă in imagine), care traversează,
această arie nu suni prezente celule receptoare și pentru că nu este sensibil la de asemenea, lamina cribrosa. Ramuri din aceste vase sanguine (VS) irigă
lumină, discul optic mai este denumit și pata oarba. porțiunea internă a retinei.

Retina, ochi, om, H&E 325X. 6. Stratul nuclear intern (SNI), ce conține nucleii celulelor bipolare,
orizontale, interplexiforme, amacrine și Miiller
Conform caracteristicilor structurale evidente pe secțiunile
7. Stratul plexiform intern (SPI), ce conține prelungirile și sinapsele ce­
histologice, retina este împărțită in zece straturi, dinspre pos­
lulelor bipolare, orizontale, interplexiforme, amacrine și ganglionare
terior spre anterior, așa cum sunt enumerate și denumite în
8. Stratul celulelor ganglionare (CG), ce conține corpii celulari și nucleii
această figură:
celulelor ganglionare
1. Epiteliu pigmentar retinian (EPR), stratul cel mai extern al retinei 9. Stratul fibrelor nervoase (SFN), ce conține axonii celulelor ganglionare
2. Stratul bastonadelor și conurilor (B&C), stratul fotoreceptor al retinei 10. Membrana limitantă internă (MLI), alcătuită din membrana bazală
3. Membrana limitantă externă (MLE), o structură liniară formată din a celulelor Miiller
complexele joncționale ale celulelor fotoreceptoare
In această figură se mai observă stratul cel mai intern al coroidei (Ch),
4. Stratul nuclear extern (SNE), ce conține nucleii celulelor cu basto-
o structură acelulară, lamina vitrea (LV), denumită și membrana lui
nașe si» cu conuri
>
Bruch. Prin microscopie electronică s-a evidențiat că aceasta ar cores­
5. Stratul plexiform extern (SPE), ce conține prelungirile neuronale și
punde membranei bazale a epiteliului pigmentar. Adiacent, spre porți­
sinapsele dintre celulele cu bastonașe și cu conuri cu cele bipolare,
unea externă a laminei vitrea se găsește stratul capilar al coroidei (lamina
amacrine, interplexiforme și orizontale
corio-capilară). Aceste vase sanguine irigă partea externă a retinei.

B&C, stratul celulelor cu bastonașe și MLE, membrana limitantă externă amacrine și Muller)
cu conuri MLI, membrana limitantă internă SPE, stratul plexiform extern
CG, stratul celulelor ganglionare NO, nervul optic SPI, stratul plexiform intern
Ch, coroidă SFN, stratul fibrelor nervoase VS, vase sanguine
DO, discul optic SNE, stratul nuclear extern (nudei ai săgeți, deschizături la nivelul scle-
EPR, epiteliu pigmentar retinian celulelor cu bastonașe și cu conuri) roticii (lamina cribrosa)
LC, lamina cribrosa SNI, stratul nuclear intern (nudei
LV, lamina vitrea ai celulelor bipolare, orizontale,
 • -• • t
.:i'1

I <
.)

1
v

tc

8 1 /;
—- - -. »'
’
<< *-. ft I

p' 5 •"- 7 <

’ vW • '4\ iiWV
r>
*-

♦>
- ”
**
s 3
} •***’
r*K>'
* eir ^■'-^

«- “ • «e — * rs j*"1 n"r£. ~~r

: --: - — .» -...'‘JL'Cbu a.%/- .*■- *• *- i^<1*» ^gLv<** ■ •y

-** •-• - ~ ‘---------
^k-
- • ** *^ ^T'3
— '. L. -’-' ■,,<r
 PLANȘA 106 *
Ochi III: Segmentul anterior
932 Segmentul anterior reprezintă acea parte a globului ocular situată anterior de ora serrata, o extensie anterioară a retinei nervoase și include cam­
era anterioară și cea posterioară, precum și structurile ce intră în componența lor. Aceste structuri sunt corneea și sclerotică, irisul, cristalinul, corpul
ciliar și conexiunile dintre membrana bazală a proceselor ciliare și capsula cristalinului (membrana bazată groasă a epiteliului cristalinului), ce formează
o ligamentul suspensor al cristalinului, fibrele zonulare. Camera posterioară este delimitată posterior de fața anterioară a cristalinului și anterior de fața
’îZ
01 posterioară a irisului, iar corpul ciliar formează marginea laterală. Umoarea apoasă pătrunde prin intermediul pupilei în camera anterioară, situată între
c cornee și iris, și apoi este drenată spre canalul Schlemm.
I
"5
4-*
c
OJ
Segmentul anterior, ochi, om, H&E 45x; spre deosebire de suprafața internă a corneei, care arc un aspect mai uni­
E
w
(D
insert 75X. form.
Imediat lateral de joncțiunea sclerocorneană se găsește canalul
un
• •
O porțiune din segmentul anterior al globului ocular, Schlemm (CS; a se vedea figura de mai jos). Acest canal arc un traiect
indicată in această figură, include părți din cornee (C), circular in jurul corneei. El comunică cu camera anterioară prin intermediul
sclerotică (S), iris (I), corpul ciliar (CC), camera anterioară unui țesut trabecular lax asemănător unei rețele, spațiile lui Fontana. Ca­
jE fC/IĂ camera posterioară (CP), cristalin (Cs) și fibrele zonulare (FZ). nalul Schlemm comunică și cu venele episclerale. Astfel, canalul Schlemm
o Legătura dintre cornee și sclerotică este ilustrată în detaliu în această asigură pasajul fluidelor din camera anterioară și cea posterioară spre circu­
imagine. Joncțiunea dintre cele două (săgeți) este evidențiată printr-o mo­ lația sanguină.
<0 dificare a colorației, corneea apărând mult mai palid colorată in compa­ In insert este prezentată partea cea mai proeminentă a irisului. Se
O rație cu sclerotică. Epiteliul cornean (EpC) se continuă cu epiteliul poate observa că suprafața posterioară a irisului este intens pigmentată și
conjunctival (EpCj) ce tapetează sclerotică. Se poare observa că epiteliul este tapetată de același epiteliu dublu stratificat, similar celui din corpul
se îngroașă considerabil la joncțiunea sclerocorneană și este asemănător și procesele ciliare. în epiteliul ciliar, stratul exterior este pigmentar și
tn- celui de la nivelul mucoasei orale. Epiteliul conjunctival este separat de stratul interior, dimpotrivă, nepigmentar. în iris, ambele straturi aleepi-
z componenta fibroasă densă a scleroticii printr-un țesut con juneți vo-vas- tcliului iridian (Epl) sunt intens pigmentate. O porțiune din mușchiul
cular lax. Acest țesut conjunctiv împreună cu epiteliul alcătuiesc conjunc­ constrictor al irisului (M) este vizibilă subiacent epiteliului.
tiva (Cj). Joncțiunea conjunctivo-cpiielială a conjunctivei este neregulată.
CL
Segmentul anterior, ochi, om, o continuare a celei de la nivelul coroidei si reprezintă membrana bazală
H&E 90X; insert 350X. a celulelor epkeliale ciliare pigmentare.
Mușchiul ciliar este dispus in trei straturi. Stratul extern se găsește in
Situat imediat intern față de marginea anterioară a scleroticii profunzime, in apropierea scleroticii. Acesta are o dispoziție meridională
(S)se găsește corpul ciliar (CC). Procesele ciliare (PC)
și formează fibrele lui Briicke. Dintre acestea, cele situate cel mai extern
se găsesc pe suprafața internă a acestuia și au aspectul unor se continuă posterior la nivelul coroidei și formează mușchiul tensor al
proeminențe dispuse radiar, pe care se insera fibrele zonulare (FZ). Din­
coroidei. Stratul mijlociu are o dispoziție radiară dinspre joncțiunea
spre exterior spre interior, componentele corpului ciliar sunt mușchiul
sclerocorneeană spre corpul ciliar. In stratul intern, fibrele musculare
ciliar (MC), stratul țesutului conjunctiv (vascular) (SV) care formează
au o dispoziție circulară, fiind surprinse in secțiune transversală. Artera
coroida la nivelul corpului ciliar, lamina vitrea (LV, insert) și epiteliul
circulară 64C; foarte slab vizibilă,) și vena circulară (VC) a irisului sunt
ciliar (EpCi. insert). Epiteliul ciliar este constituit din două straturi (in­
secționate transversal și se găsesc anterior stratului muscular circular.
sert), stratul pigmentar (EP) și cel nepigmentar (EnP). Lamina vitrea este

A, arteră EpC, epiteliu cornean S, sclerotică

AC, arteră circulară EpCi, epiteliu ciliar SV, strat vascular (al corpului ciliar)
C, cornee EpCj, epiteliu conjunctiva! V, venă
CA, cameră anterioară Epl, epiteliul irisului VC, venă circulară
CC, corp ciliar EP, strat pigmentar al epiteliului ciliar săgeți, joncțiune dintre cornee și
Ch, coroidă FZ, fibre zonulare sclerotică
Cj, conjunctivă I, iris
CP, cameră posterioară LV, lamina vitrea
Cs, cristalin M, mușchi constrictor iridian
CS, canal Schlemm MC, mușchi ciliar
EnP, strat nepigmentar al epiteliului ciliar PC, procese ciliare

I
 EpC

■
ir
►'

■ / ; _•

•v»> .

Ml
I EnP
EP
■'-

•' - •
•. X,
X^.X
'<■ ■'■'

‘--‘5

gr
7 ’>'*-
•f ' •
/
.te
<rA.7'\ w» /■ X* * •* *•*/ .•
VA ♦ \
*

î-
• >%•
/'•<> ', - î <•
z «

<-Ak ,'v‘
• *

7- 4

r hr r '
r*
r -v / O . •? ’
* \
<•?•*;' <
X
A * ' *•

v>•-'
. •>'•.teÂv • rJ - /
■ ■' %
,i, y r> < \>zu • al :••
rA;- ' \ ■ •/c
\-.<
»/*.*; *k

V-. < ivi c a

> '/
<»' y. • ‘W- \ . .ți
' ' ' '■ • V</■' ■>.} S . vc
■;<^:v-vAZC

•<f>- /z V. J.
/

CC
• ' '*

.A
'

p ; ’ '■
•’.

*
w
■{-<•!■
•’
. •*

.'_
•
. W *? •
M \*
<.. c V< " • • ...• .- ‘ Ah.5.' * <’a>-
••

■ ■• r ” v\. •-• '* A-’ > • 5 ..••* / • A >*

*
:;>'4 •A-- •• V ■
> fc •

•.\b<
*
» *MX«.
i - '
'MV; r ». •;■ • • A - -
• \..\/
• *
PC
£’%•

f '
■ ’'\y i
•*' v
■ ’r-^
fc 1

•.»
 PLANȘA 107 9
Ochi IV: Sclerotica, corneea și cristalinul
934 Corneea transparentă este principalul aparat dioptrie (element refractiv) al ochiului și este acoperită de un epiteliu pavimentos stratificat necheratini-
1___________
zat. Stroma ei este constituită din lamele de fibrile de colagen printre care se dispun fibroblaste (cheratocite). Fibrilele de colagen din fiecare lamelă
sunt uniforme atât din punct de vedere al diametrului, cât și al spațierii. Fibrilele de colagen din lamele învecinate sunt dispuse perpendicular unele față
5 de altele. Acest aranjament ortogonal al fibrilelor de colagen dispuse foarte ordonat este responsabil de transparența corneei. Suprafața posterioară este
C
tapetată de un epiteliu simplu cubic aplatizat, endoteliul cornean, ce este așezat pe o membrană bazală groasă denumită membrana Descemet.
I
"(5 Majoritatea schimburilor metabolice ale corneei avasculare au loc prin endoteliu. Leziuni ale acestui strat produc tumefierea corneei și pot produce
I
pierderea temporară sau definitivă a transparenței.
Cristalinul este o structură epitelială transparentă, avasculară și biconvexă, suspendată prin intermediul fibrelor zonulare. Tensionarea acestor fibre
menține cristalinul aplatizat; reducerea tensiunii permite dilatarea sau acomodarea, astfel încât razele luminoase cu origine apropiată de ochi să fie
(U focalizate pe retină.
<D
C
>»

O
” Joncțiune sclerocorneană, ochi, om, redusă de țesut cornean. Epiteliul conjunctival (EpCj) are o gro­
tu H&E130X. sime neuniformă și este așezat pe un țesut conjunctivo-vascular lax.
împreună, acest epiteliu și țesutul conjunctiv subiacent alcătuiesc con­
*43 XZZZ în această imagine de microscopie optică se poate observa,
O junctiva (Cj). Aspectul opac și albicios al scleroticii este datorat dis­
la o mărire foarte mică, întreaga grosime a scleroticii situ­ punerii dense neuniforme a fibrelor de colagen ce alcătuiesc stroma (S).
I ate imediat lateral de joncțiunea sclerocorneană Canalul Schlemm (CS) se poate observa la stânga, adiacent suprafeței
l/l sau limb. în stânga săgeții se observă sclerotica; in dreapta, o cantitate interne a scleroticii.

Joncțiune sclerocorneană și canal
Schlemm, ochi, om, H&E 360x.
I ~Figura de sus reprezintă o imagine de microscopic optică
la mărire mai mare a zonei de tranziție dintre epiteliul cor­
nean (EpC) și epiteliul neregulat, îngroșat al conjunctivei
(EpCj), ce acoperă sclerotica. Se poate observa membrana Bowman (B),
(/)•
subiacent epiteliului cornean, fiind discret vizibilă, dar dispărând subi­
acent epiteliului conjunctival. Figura de jos prezintă la un obiectiv mai
mare canalul Schlemm (CS) decâtfigura de sus stânga. Spațiul indicat nu
reprezintă un artefact, demonstrat prin prezența celulelor endoteliale
(En) ce căptușesc lumenul.

z Cornee, ochi, om, H&E 175X, Nucleii (N) cheratocirelor din stromă se găsesc printre lamelele de fi­
brile de colagen. Epiteliul cornean este dispus pe o membrană bazală
în această imagine microscopică, la o mărire mică, se poate
anterioară groasă denumită membrana Bowman (B). Suprafața
1 observa toată grosimea corneei (C) ș i se poate compara cu
Q. posterioară a corneei este tapetată de un epiteliu simplu pavimentos
sclerotica din figura alăturată (din stânga). Epiteliul cor­
denumit endoteliu cornean (EnC), ce este dispus pe o membrană
nean (EpC) arc o grosime uniformă și stroma subiacentă
bazală posterioară groasă, denumită membrana Descemet (D).
(S) are un aspect mult mai omogen decât stroma scleroticii (spațiile
albe din această figură, precum și din figura din stânga sunt artefacte).

Epiteliu și endoteliu cornean, ochi, om, observa că stroma are un aspect omogen, datorită dispunerii dense a
H&E 360X. fibrilelor de colagen. Nucleii aplatizați aparțin cheratocirelor. Figura
de mai jos reprezintă suprafața posterioară a corneei. Se pot observa
Figura de sus reprezintă imaginea de microscopie optică la
membrana Descemet (D) groasă, omogenă și endoteliul cor­
un obiectiv marc a epiteliului cornean (EpC) cu epite­
nean (EnC) subiacent.
liul pavimentos de pe suprafață, membrana Bowman
(li) foarte groasă cu aspect omogen și stroma (S) subiacenta. Se poate

Cristalin, ochi, om, H&E 360X. rând, dar pe marginea laterala, acestea devin foarte alungite și se dis­
pun in straturi, pe măsură ce se îndepărtează de centrul cristalinului.
------------- In această imagine de microscopie optică se poate observa
Datorită acestei dispuneri in coloane alungite a citoplasmei celulelor
3ZZZIZZZ ° porțiune din cristalin la nivelul regiunii sale ecuatoriale.
epiteliale, ele poartă denumirea de fibre cristaliniene (FC). Celule
Cristalinul este alcătuit in totalitate din celule epiteliale ‘în­
epiteliale noi sunt produse la marginea cristalinului, împingând spre
conjurate de capsula cristalinului (CC), cu aspect omo­ interior celulele vechi. în cele din urmă, celulele vechi își pierd nucleii,
gen, de care se prind fibrele zonulare. Capsula cristalinului reprezintă
după cum se poate observa și in porțiunea mai profundă a corneei din
membrana bazală groasă a celulelor epiteliale. Pe suprafața anterioară
această imagine.
a cristalinului se găsesc celule epiteliale cuboidale dispuse pe un singur

B, membrană Bowman CS, canal Schlemm EpCj, epiteliu conjunctiva!

C, cornee D, membrană Descemet FC, fibre cristalin
CA, cameră anterioară En, celule endoteliale de căptușire N, nudei
CC, capsulă cristalin EnC, endoteliu cornean S, stromă
Cj, conjunctivă EpC, epiteliu cornean VS, vase sanguine
 £y~r* —-^n
» r*. gfr- -5;]
1
/
Si
****** «...xT*'
•V>
’^2

«.
șSRW^K>
«-1—w _

• — —• •*
• __ •<^
--r-"X
- -- -
-<*r
- II —
• ~-~-
• . _
. j—-
-—

■ ■ —- .
----------------------------------------------------------------------- ---------- ■

- ' v’ Ti--r^_--
— - —T^-
- ■*-.. - ■ --
- ??.v ‘
'
-
37*
LTZ
*■ ’ ' • ' -Z-Z^~ ■* '
'•<5—
■-' -
^77 .-r-ii£^ '■ '-- . ' ~~'■
XAM . *« ~~ ~~ —"•
^■-T^srx^''-*•* •. x- ■ •1^* -*** -— • J* —
, —r - 7Z>—W
ir- « '■T“~ ~X
' ------ -—C--—
r .
FFir -//. - *.
-A~ . —* .i
— -
-•<
— -**
~— ■
S^<s=
•■- v -r^—~ t

L-r=^'--r ’4
77^7

'“—7
——
r5ț zr**
-ZX 71
C7~>-
—9 ' -4? L- -WV^
O '•
-v
c£-w*2?-3^
•X^ăȘr.^r^ **”■ ~ ’^Z ~A.

; J - r—*
1. '
’ .-<------ -C'^ ----- ------- _ __
^—. z.
—
■ *
—.-<7 ~
•e5;v; ^s=-.->-'—-=^ •■'■ u .. - •; - *-«_ •

- ■ ■-'

?•—. - "• '

D
V
--
■=—’ - ~ -J.
«** t _• <-•»
X* *•
■ * " • • •*’
- -~.u-.M • —: V^*-- -” -T:
-• ' -J ■ > ?-c^._____ '
—-- -
’^-

CA CA

’-.TWf ■■

3
-s —*» -

»-«>--

— ■ ■ ■
~LEnC
■ — I

CC

7-
rr . -TT-

*-

r
fv
• . -•I
■

Urechea
PREZENTARE GENERALĂ A URECHII / 936
URECHEA EXTERNĂ/936
URECHEA MEDIE/937
URECHEA INTERNĂ/941
Structurile labirintului osos / 941
Structurile labirintului
membranos / 943
Percepția sunetului / 951
Inervația urechii interne / 952
K PREZENTARE GENERALĂ A URECHII
Urechea este un organ de simț tri cameral care funcționează
ca un sistem auditiv pentru percepția sunetului și ca un
sistem vestibular pentru echilibru. Fiecare dintre cele
trei componente ale urechii — urechea externă, urechea
medie și urechea internă - constituie o parte esențială a
sistemului auditiv și vestibular (Fig. 25.1). Urechea externă și
urechea medie preiau și conduc energia undelor sonore către
urechea internă, unde receptorii auditivi transformă această
energie în impulsuri electrice. Receptorii analizatorului ves­
tibular sunt stimulați de gravitație și de mișcarea capului. Ei
sunt responsabili pentru senzația de echilibru și ajută la coor­
donarea mișcărilor capului și ochilor.
Urechea se dezvoltă din ectodermul de suprafață și din
componente ale primelor două arcuri branhiale.
Din punct de vedere embriologic, urechea - cu rol în auz și
echilibru - se formează dintr-o invaginare a ectodermului
de suprafață care apare de o parte și de alta a mielencefalu-
lui. Această invaginare coboară profund în mezenchimul su­
biacent și formează vezicula otică (otocistul) (Fig. 25.2).
Vezicula otică servește ca primordiu pentru dezvoltarea epite-
liului care căptușește labirintul membranos de la nivelul ure­
chii interne. Ulterior, dezvoltarea primului și (parțial) a celui
dc-al doilea arc branhial duce la apariția unor structuri care
cresc calitatea auzului. Componenta endodermică a primei
pungi branhiale dă naștere recesului tubotimpanic, din
care ulterior se dezvoltă tuba auditivă (trompa lui Eusta-
chio) și urechea medie, împreună cu epiteliul său de acope­
rire. Proliferarea ectodermică corespunzătoare primului șanț
branhial dă naștere conductului auditiv extern și epite-
liului său (a se vedea Fig. 25.2). Componenta mezcnchimală
936
r.
■J
t
1
\ <
I
X<
• •
••
• ft
4?
Vascularizația labirintului *
membranos / 955
Fisa 25.1 Corelație clinică: Otoscleroza / 942
9 •
Fișa 25.2 Corelație clinică: Hipoacuzia - Disfuncția
vestibulară / 950
Fișa 25.3 Corelație clinică: Vertijul / 955
HIST0L0G1E101 / 956
(conjunctivă) a primelor arcuri branhiale formează oscioarele
urechii medii. Ciocanul și nicovala se dezvoltă din primul
arc branhial, iar scărița din al doilea arc branhial. Epiteli-
ile senzoriale de la nivelul labirintului membranos, dezvoltat
din vezicula otică, se conectează cu nervul cranian VIII, care
este o extensie a sistemului nervos central. Pavilionul urechii
externe se dezvoltă din șase proeminențe auriculare de la
nivelul capetelor dorsale ale primului și celui de-al doilea arc
branhial, care înconjoară prima fantă faringiană. Structurile
cartilaginoase, musculare și osoase ale urechii se dezvoltă din
mezenchimul ce înconjoară aceste epitelii primitive.
Bl URECHEA EXTERNĂ
Pavilionul este componenta externă a urechii care preia și
amplifică sunetele.
Pavilionul urechii (auricula) este apendicele oval ce proe-
minează pe suprafața laterală a capului. Forma caracteristică
a pavilionului este dată de un suport intern de cartilaj elas­
tic. Pavilionul este acoperit de piele subțire, cu foliculi piloși,
glande sebacee și sudoripare. La om, pavilionul este conside­
rat aproape o structură vestigială, comparativ cu gradul de
dezvoltare și rolul său la alte specii. Cu toate acestea, repre­
zintă o componentă esențială pentru localizarea și amplifica­
rea sunetelor.
Conductul auditiv extern conduce sunetele spre membrana
timpanică.
Conductul auditiv extern este un tub plin cu aer de aproxi­
mativ 25 mm, cu un traiect ușor curbat în formă de S, care se
întinde până la membrana timpanică. Peretele conductului
se continuă la exterior cu pavilionul. Peretele treimii laterale a
conductului este cartilaginos și se continuă cu cartilajul elastic al

os temporal
••
' oscioarele
pavilionul^
urechii "
conduct
auditiv
extern glandă parotidă
FIGURA 25.1 ▲ Componentele urechii. Cele trei componente ale urechii sunt reprezentate în culori diferite și constau in urechea externă (pa-
vilionul urechii și conductul auditiv extern, roz), urechea medie (cavitatea timpanică, oscioarele urechii, membrana timpanică și tuba auditivă; verde, și
urechea internă, ce conține labirintul osos (canalele semicirculare osoase, vestibulul și cohleea, albastru) și labirintul membranos (nu apare in imagine).
pavilionului. Cele două treimi mediale ale conductului sunt în­
globate in osul temporal. Ambele părți ale conductului sunt căp­
tușite de piele, care se continuă cu cea de la nivelul pavilionului.
Pielea din partea laterală a conductului conține foliculi pi-
loși, glande sebacee și glande ceruminoase, dar nu și glande
sudoripare ecrine. Glandele ceruminoase sunt glande tubulo-
glomerulare, asemănătoare cu glandele sudoripare apocrine din
regiunea axilară. Secreția lor, împreună cu secreția glandelor
sebacee și cu celule descuamate, formează cerumenul. Deoa­
rece conductul auditiv extern este singurul tub din organism
terminat în capăt orb și căptușit cu piele, cerumenul contribuie
la evacuarea celulelor descuamate din stratul cornos, prevenind
astfel acumularea lor în conduct. Cerumenul lubrifiază pie­
lea și acoperă firele de păr de la nivelul conductului pentru a
împiedica pătrunderea de particule străine în ureche. De ase­
menea, oferă un grad de protecție antimicrobiană împotriva
bacteriilor, fungilor și insectelor. Acumularea excesivă de ceru-
men (dop de cerumen) poate obstrua complet conductul,
ducând la hipoacuzie de transmisie. Partea medială a con­
ductului, localizată în osul temporal, prezintă piele mai subțire,
cu mai puține fire de păr și glande.
K URECHEA MEDIE
Urechea medie este o cavitate plină cu aer ce conține cele
trei oscioare.
Urechea medie este localizată într-o cavitate plină cu aer
aflată în interiorul osului temporal și denumită cavitatea
timpanică (Fig. 25.3). Ea este traversată de trei oase mici,
oscioarele urechii, conectate prin două articulații mobile.
Urechea medic conține și tuba auditivă (trompa lui Eus-
tachio), care se deschide la nivelul nazofaringelui, precum și
mușchii ce se atașează la oscioare. Cavitatea timpanică prezintă
canale
semicirculare
osoase
— labirint osos
r vestibul
cohlee
nerv
vestibulocohlear
conduct auditiv
intern
urechea externă
urechea medie
urechea internă
tubă
auditivă
cavitate
timpanică
membrană
timpanică
un tavan, o podea și patru pereți: anterior, posterior, lateraJ și
medial. La nivelul său se află orificiul de deschidere a tubei au­
ditive. Cavitatea timpanică este delimitată anterior de un strat
subțire de os, care o separă de artera carotidă internă. Peretele
posterior al cavității timpanice este format de osul spongios al
procesului mastoidian, care conține antrul mastoidian
și alte cavități mai mici, pline cu aer, numire celule mastoî-
diene. Urechea medie este delimitată lateral de membrana
timpanică și medial de peretele osos al urechii interne. Atât
podeaua, cât și tavanul cavității timpanice sunt formate de un
strat subțire de os, care le separă de vena jugulară internă, re­
spectiv de fosa craniană mijlocie.
Urechea medie funcționează ca un veritabil transformator
în energie mecanică. Funcția sa de bază este să convertească
undele sonore (vibrații ale aerului) pătrunse prin conduc­
tul auditiv extern în vibrații mecanice ce sunt transmise la
urechea internă. Un rol esențial în transmiterea vibrațiilor la
urechea internă revine celor două orificii aflate la nivelul pere­
telui medial al urechii medii: fereastra ovală (vestibulară)
și fereastra rotundă (cohleară).
Membrana timpanică separă conductul auditiv extern de
urechea medie.
Membrana timpanică, cu un diametru de aproximativ 1
cm, are formă asemănătoare unui con. cu vârful localizat la
nivelul umbo, regiune care corespunde cu vârful mânerului
ciocanului. Membrana timpanică de la capătul conductului
auditiv extern este înclinată anterior și inferior. Orientarea
membranei timpanice a fost comparată cu poziția unei an­
tene de satelit miniaturale orientate să preia semnale din fața
corpului și de pe fețele laterale ale capului. La examinarea
otoscopică a unei urechi normale, membrana timpanică
apare semitransparentă, de culoare gri palidă și cu concavi-
tate vizibilă spre conductul auditiv extern. Datorită conca-
 rombencefal
938 veziculă otică
veziculă otică 7/ primordiul scăriței
LU primordiile ciocanului / (cartilajul celui de-al
S și nicovalei (cartilajul doilea arc)
LU
primului arc)
2 primul
LU
Șanț
nz branhial
o
UJ
oc
=3 ectoderm
de suprafață
(c — prima pungă branhială
(recesul tubotimpanic)
endodermul
reces tubotimpanic

faringelui primitiv
a b

O spațiul perilimfatic stânca osului

<D scuama osului spațiu
nicovală temporal
veziculă otică temporal perilimfatic
capsula otică
cartilaginoasă
LO i i
OJ scăriță
ciocan spațiu
rt (
endolimfatic

fereastra
primordiul conductului rotundă
auditiv extern conduct auditiv labirint
extern membranos

inel membrană
timpanic timpanică

reces tubotimpanic d
cavitate timpanică
tubă auditivă
FIGURA 25.2 ▲ Reprezentare schematică a dezvoltării embriologice a urechii, a. Acest desen prezintă raportul veziculei otice derivate
din ectodermul de suprafață cu primul arc branhial in săptămâna a patra de viață intrauterină, b. Vezicula otică coboară profund în țesutul mezenchi-
mal, dând naștere labirintului membranos Se observă evoluția recesului tubotimpanic căptușit de endoderm din care se dezvoltă viitoarea cavitate a
urechii medii și tuba auditivă. în plus, acumularea mezenchimului din primul și al doilea arc branhial formează lanțul osicular. c. în acest stadiu avansat
de dezvoltare, primul șanț branhial crește spre recesul tubotimpanic Oscioarele se poziționează în interiorul cavității timpanice d. Acest ultim stadiu
ilustrează dezvoltarea membranei timpanice din toate cele trei foițe embrionare- ectoderm de suprafață, mezoderm și endoderm Se observă cum
peretele veziculei otice va forma labirintul membranos

vității, lumina otoscopului este reflectată de pe membrana
timpanică sub forma unui con de lumină (reflex luminos),
care iradiază anterior și inferior de umbo (Fig. 25.4). Cioca­
nul, unul dintre cele trei oscioare de la nivelul urechii medii,
este singurul care se atașează la membrana timpanică (a se
vedea Fig. 25.1).
Membrana timpanică formează limita medială a conduc­
tului auditiv extern și peretele lateral al urechii medii (Fig.
25.5). Ea este formată din trei straturi:
• pielea conductului auditiv extern,
• un ax format din țesut conjunctiv cu fibre de colagen ori-
entate radiar si circular si
> >
• mucoasa urechii medii.
Partea inferioară și mai extinsă a membranei timpanice
(pars tensa) este tensionată și conține un ax gros, cu fibre
de colagen dispuse radiar și circular, ceea ce determină
forma membranei și aspectul său neted. Partea superioară a
membranei timpanice, așezată superior de procesul lateral al
ciocanului, are o suprafață redusă, un ax conjunctiv slab re-
prezentat și este laxă (pars flaccida) (a se vedea Fig. 25.4).
Undele sonore determină vibrații ale membranei timpa­
nice, care, la rândul lor, sunt transmise prin lanțul osicular
ce leagă urechea externă de cea internă. Perforarea mem­
branei timpanice poate cauza afectarea tranzitorie sau per-
manentă a auzului.
Lanțul osicular conectează membrana timpanică la fereas­
tra ovală.
Cele trei oscioare - ciocanul, nicovala și scărița - traversează
cavitatea urechii medii „în serie” (Fig. 25.6) și conectează mem­
brana timpanică la fereastra ovală. Aceste oscioare funcționează
ca un sistem de pârghii care crește forța transmisă de vibrațiile
membranei timpanice către scăriță, prin reducerea amplitudi­
nii oscilațiilor. Oscioarele ajută la transformarea undelor sonore
în vibrații mecanice (hidraulice) în țesuturi și camere pline cu
lichid. Oscioarele sunt conectate prin articulații sinoviale și
sunt denumite după forma lor aproximativă:

L
 9~ uv
/ .. • *
«A , ■ 1... '■ ■
t '' *
, % _• ■
I

membrană^ conduct
timpanică auditiv
extern
$
V
x?- ? •
•■

• Jr I c
(. 'Z N
cqhl.ee. (

I
x •

<

(— ’ 1

l'l
—— '
j

*
h FO /•d
* ■'
J . . .
A —*
•> 1-
•
• w, •
vestibul
•
/
< CM
- ■
•j -
'

’U V •

kco'nduct •f
auditiv ■ ’ t

intern k

\ *
\

\>
.r ‘ CSOL
•
• *. V * ? ’
v *- . « V
■k
nerv vestibular .
• * A — *
.wr
I
V *
• y

• nerv cohlear.
‘.

€
- <
1
-

FIGURA 25.3 ▲ Secțiune orizontală prin osul temporal uman. Se observă raporturile dintre cele trei componente ale urechi: in gro­
simea stâncii osului temporal în insert se observă orientarea planului de secțiune. Membrana timpanică separă conductul auditiv extern de
cavitatea timpanică. în interiorul cavității timpanice se pot observa secțiuni prin ciocan (O și nicovală (AO. Peretele posterior al cavității timpanice
se învecinează cu celulele mastoidiene (CM). Peretele laterai este format in principal de membrana timpanică în peretele medial al cavității tim­
panice (prin îndepărtarea scăriței) se observă orificiul către urechea internă sau fereastra ovală (FO). în apropierea ferestrei ovale se află nervul
facial (F) Din labirintul osos se identifică cohleea, vestibulul și o porțiune din canalul semicircular osos lateral (CSOL). în conductul auditiv intern
pot fi observați nervii cohlear și vestibular, cele două componente ale nervului cranian VIII. Insertul din colțul superior stâng al imaginii de micro­
scopie optică arată planul secțiunii prin labirintul osos. 65x.

pars flaccida

procesul lateral al
ciocanului

mânerul ciocanului * «

umbo

reflexul luminos
■ » ***

pars tensa

HGURA 25.4 ▲ Aspectul membranei timpanice la examinarea otoscopică a urechii externe. Diagrama și fotografa prezntă
membrana timpanică a urechii stângi la examinarea otoscopică a conductului auditiv extern. Reperele importante ale membranei timpanice
includ mânerul ciocanului, ce este atașat vizibil la porțiunea tensionată a membranei timpanice, cu punctul denumit umbo ia vârful mânerului
decanului și procesul lateral al ciocanului. O porțiune mică, flască a membranei timpanului este localizată deasupra procesului laterai ai cio­
canului. A se observa conul luminos (reflexul luminos) de la nivelul membranei timpanice. ce iradiază adesea antero-inferior de umbo. (Prin
amabilitatea Dr. Eric J. Moore.)
 A '•’*'**
y .
. •'
-
/ >F <<’ *
940 F
11 >-
- •

* ..
r *— ---------- --
V * I
. I l

*
c -
* —•
UJ ■■ ■<

o i' - *_
LU
2
c
UJ
membrană «a—
nz cavitate
o timpanică timpanică
UJ
CC
ZD

•
CD .. —’
* w \
•■ •

- - -
CD ■ *■».
0»
QJ * • -"Ml" I, •

. • — ~~4

conduct
auditiv ESC ——
LO extern /■
*

CN ^7
/■-, ■ • C' (
— — I

// -' “•■' ... z

TC’*— —
--------------
-—

o I’ 5* ‘ v*
*

•X
ESP
FIGURA 25.5 ▲ Secțiune transversală prin membrana timpanică la om. Imaginea de microscopie optică prezintă membrana timpanică,
conductul auditiv extern și cavitatea timpanică. 9x. Insert. Imagine a membranei timpanice la putere de mărire superioară. Stratul epitehal extern al
membranei este format din epiteliu stratificat pavimentos (ESP), iar stratul epitehal intern este alcătuit din epiteliu simplu cubic (ESC). între cele două
epitelii se află un strat mijlociu de țesut conjunctiv (TC). 190x.

• Ciocanul (malleus) este atașat la membrana timpanică
si se articulează cu nicovala.
> Tuba auditivă (trompa lui Eustachio) este un canal în­
• Nicovala (incus) este cel mai mare dintre cele trei os­
cioare și leagă ciocanul de scăriță.
• Scărița (stapes), a cărei talpă se atașează la fereastra
ovală, acționează ca un mic piston asupra fluidului co-
hlear.
Bolile care afectează conductul auditiv extern, membrana
timpanică sau oscioarele determină hipoacuzie de trans­
misie (a se vedea Fișele 25.1 și 25.2).
Doi mușchi se atașează la nivelul oscioarelor și le modifică
mișcările.
Mușchiul tensor al timpanului se află într-un canal osos
situat deasupra tubei auditive; tendonul său se insera pe
ciocan. Contracția acestui mușchi crește tensiunea membra­
nei timpanice. Mușchiul scăriței se află într-o eminență
osoasă situată pe peretele posterior al urechii medii; tendo­
nul său se inseră pe scăriță. Contracția mușchiului scăriței
tinde să atenueze mișcarea scăriței la nivelul ferestrei ovale.
Mușchiul scăriței are o lungime de numai câțiva milimetri și
este cel mai mic mușchi scheletic.
>
Cei doi mușchi de la nivelul urechii medii sunt respon­
sabili de un reflex de protecție numit reflex de atenuare.
Contracția mușchilor determină rigidiza rea lanțului osicular,
reducând astfel transmiterea vibrațiilor la urechea internă.
Acest reflex protejează urechea internă de efectul nociv al su­
netelor foarte puternice.
Tuba auditivă conectează urechea medie cu nazofaringele.
gust, aplatizat, de aproximativ 3,5 cm lungime. Acest canal
este căptușit cu epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat, apro­
ximativ o cincime din celulele sale fiind celule caliciforme. El
asigură ventilația urechii medii, egalizând presiunea din ure­
chea medie cu presiunea atmosferică. Pereții tubei auditive,
care în mod normal sunt colabați, se depărtează în timpul
acțiunilor de căscat și înghițit. Infecțiile de la nivelul faringe-
lui se propagă frecvent la nivelul urechii medii (cauzând otita
medie). Adeseori, la nivelul orificiului faringian al tubei au­
ditive, se găsește o mică masă de țesut limfoid numită amig-
dala tubară.
Celulele mastoidiene se extind de la nivelul urechii medii
în osul temporal.
Din urechea medie se proiectează în porțiunea mastoidă a
osului temporal un sistem de cavități pline cu aer numite
celule mastoidiene. Epiteliul ce căptușește aceste celule
îl continuă pe cel de la nivelul cavității timpanice, acope­
rind periostul. Această continuitate permite infecțiilor din
urechea medic să se propage la nivelul celulelor mastoidi­
ene, cauzând mastoidita. înainte de apariția antibiotice­
lor, episoadele repetate de otită medie și mastoidite duceau
frecvent la surditate.

FIGURA 25.6 ▲ Fotografie a celor trei oscioare umane și a ar­
ticulațiilor acestora. Cele trei oscioare sunt ciocanul, nicovala și scărița.
30x
URECHEA INTERNĂ
Urechea internă este alcătuită din două compartimente la­
birintice, dispuse unul în interiorul celuilalt.
Labirintul osos este un sistem complex de cavități și canale
interconectate, situate la nivelul stâncii osului temporal. La­
birintul membranos este situat în interiorul labirintului
osos și constă dintr-un sistem complex de săculeți și tubuli,
care formează la rândul lor o cavitate comună, al cărei perete
este format din țesut epitelial și conjunctiv.
La nivelul urechii interne se găsesc trei spații pline cu lichid:
Spațiul endolimfatic se află în interiorul labirintului mem­
branos. Endolimfa din labirintul membranos are o compo­
ziție similară cu cea a lichidului intracelular (concentrație
crescută de K și concentrație scăzută de Na*).
Spațiul perilimfatic se află între peretele labirintului
osos și peretele labirintului membranos. Perilimfa are
o compoziție similară cu cea a lichidului extracelular
z+
(concentrație scăzută de K' si concentrație crescută de
Na+).
Spațiul cortilimfatic reprezintă spațiul din tunelurile de
la nivelul organului Corti din cohlee. El este un spațiu in-
tcrcelular. Celulele ce înconjoară acest spațiu se aseamănă
cu un epiteliu de absorbție. Spațiul cortilimfatic este plin
cu cortilimfă, lichid a cărui compoziție este similară cu
cea a lichidului extracelular.
Structurile labirintului osos 1
Labirintul osos este alcătuit din trei cavități interconectate
localizate în interiorul osului temporal.
în Figura 25.7 se observă cele trei cavități ale labirintului osos:
• Canalele semicirculare osoase
• Vestibulul
• Cohleea
Vestibulul este spațiul central care conține utricula și
sacula, componente ale labirintului membranos.
Vestibulul este cămăruța ovală situată în centrul labirintului
osos. în interiorul vestibulului, in două recesuri, unul oval și
altul sferic, se află două componente ale labirintului mem­
branos, utricula, respectiv sacula. Canalele semicircu­
lare osoase se extind posterior de vestibul, iar cohleea se
extinde anterior de acesta. Fereastra ovală pe care se fixează
scărița se află pe peretele lateral al vestibulului.
Canalele semicirculare osoase sunt cavități tubulare localizate
în osul temporal, dispuse în unghi drept unul față de altul.
Trei canale semicirculare, fiecare formând aproximativ trei
sferturi de cerc, se extind de Ia nivelul peretelui vestibular și se
întorc la acesta. Canalele semicirculare sunt denumite anterior,
posterior și lateral și sunt dispuse în grosimea stâncii tempora­
lului la unghiuri de aproximativ 90 de grade unul fața de altul.
Ca dispoziție spațială, ele sunt orientate în trei planuri - sagital,
frontal și orizontal. Un capăt terminal al fiecărui canal semicir­
cular se dilată în apropierea vestibulului, formând ampula (Fig.
25.8a și b). Cele trei canale se deschid in vestibul prin cinci orifi-
cii; canalele semicirculare anterior și posterior se unesc la capătul
nedilatat, formând un braț osos comun (a se vedea Fig. 25.8a).
Cohleea este o spirală în formă de con, conectată la vestibul.
Lumenul cohleei, ca și cel al canalelor semicirculare, se con­
tinuă cu lumenul vestibulului. Cohleea se conectează la vesti­
bul în partea opusă canalelor semicirculare. De la bază până
la vârf, cohleea se rotește de aproximativ 2,75 ori în jurul
unui ax central de os spongios numit modiol (Planșa 108,
pagina 958). în modiol este localizat un ganglion senzorial,
FIGURA 25.7 ▲ Fotografie a unui mulaj al labirintului osos de
la nivelul urechii interne. Porțiunea cohleară a labirintului osos apare
în albasiru-verzui; vestibulul și canalele semicirculare osoase aoar în ro-
șu-portocaliu. (Prin amabilitatea Dr. Merle Lawrence.)
 I

reces oval
942 reces sferic pentru utriculă
pentru saculă
><£ anterior
Z
canale
CC cohlee posterior • semicirculare
LU
lateral
z
■MM

«X
LU
□Z
O
LU
CC
=>
vestibul
braț osos
fereastra rotundă
comun
fereastra ovală
ci a b
O maculă maculă
canal creasta ampulară a
saculară utriculară
endolimfatic canalului semicircular
anterior anterior
canale
posterior l semicirculare
LO lateral (((

CN \v
\ X
r /
/
77J
y\ / / J creasta ampulară
a canalului
semicircular lateral
< A
O canal
cohlear organ
sac creasta ampulară a canalului
Corti
l utriculă endolimfatic semicircular posterior
duet reuniens C I II I d
saculă r i
labirint labirint
cohlear vestibular
FIGURA 25.8 Diagrame și fotografie cu urechea internă umană, a. Vederea laterală a labirintului osos stâng evidențiază componen­
tele acestuia: vestibulul, cohleea și cele trei canale semicirculare osoase. Se observă și orificiile ferestrei ovale și ferestrei rotunde, b. Fotografie a
unui mulaj obținut prin injectarea unei rășini poliesterice în urechea internă umană care prezintă forma reală a labirintului osos. Se observă cum
materialul injectat a curs din cohlee prin ferestrele ovală și rotundă în această imagine poate fi observat și mulajul canalului nervului facial, care
conține nervul facial. 5x. (Prin amabilitatea Dr. Elsa Erixon.) c. Diagramă a labirintului membranos al urechii interne, dispus in interiorul labirintului
osos. Se observă cum canalul cohlear se spiralizează în cohleea osoasă. Sacula și utriculă sunt localizate în vestibul, iar cele trei canale semicirculare
membranoase se află în canalele semicirculare osoase. Această schemă a labirintului membranos stâng permite observarea canalului și sacului
endolimfatic. d. Diagramă a labirintului membranos stâng cu regiunile senzoriale pentru echilibru și auz de Ia nivelul urechii interne. Aceste regi­
uni sunt macula saculară și macula utriculară, crestele ampulare ale celor trei canale semicirculare membranoase și organul spiral Corti din canalul
cohlear.

Corelație clinică: Otoscleroza

Otoscleroza este una dintre cele mai frecvente cauze de
hipoacuzie dobândită. S-a constatat că aproximativ 13% din
populația Statelor Unite prezintă otoscleroză nonclinică (otos-
cleroză histologică), în timp ce incidența otosclerozei clinice
este de 0,5-1%. Indivizii cu otoscleroză acuză scăderea pro­
gresivă a auzului. Simptomele apar în general între 20 și 45 de
ani. Otoscleroza este o boală metabolică a osului ce afectează
în mod caracteristic osul temporal și oscioarele urechii medii,
fiind caracterizată de remodelare osoasă anormală. Stimulul
ce inițiază remodelarea osoasă în otoscleroză nu este cunos­
cut încă, dar studii recente asociază acest proces cu rujeola. în
zona ferestrei ovale aflată pe peretele medial al cavității timpa-
nice, osul matur ce separă urechea medie de urechea internă
este îndepărtat de către osteoclaste și înlocuit cu os imatur
(primar), mult mai gros. întrucât, în mod normal, talpa scăriței
este poziționată și vibrează liber în fereastra ovală pentru a
permite transmiterea sunetului la urechea internă, remode-
larea osoasă în această zonă are drept consecință fixarea
scăriței în osul înconjurător. Scărița „cimentată" nu vibrează și
împiedică undele sonore să ajungă în spațiul umplut cu peri-
limfă din urechea internă, cauzând hipoacuzie de transmisie
(conducere). Tratamentul otosclerozei include mai multe opți­
uni: tratament farmacologic cu fluoruri și bifosfonați pentru a
inhiba remodelarea osoasă, amplificarea sunetelor cu proteze
auditive și îndepărtarea chirurgicală a scăriței (stapedec-
tomie) cu implantarea ulterioară a unei proteze osoase între
nicovală și fereastra ovală. Chirurgia este în general metoda
cea mai eficientă pentru tratamentul otosclerozei, asigurând
remiterea completă a hipoacuziei de transmisie la peste 90%
dintre pacienți.
r l

ganglionul spiral. Inferior, aproape de baza cohleei, se află
o deschidere a canalului numiră fereastra rotundă, acoperită
cu o membrană subțire (membrana timpanică secun­
dară).
Structurile labirintului membranos
Labirintul membranos conține endolimfa și este suspendat
în interiorul labirintului osos.
Labirintul membranos este format din saci și tubuli care
comunică între ei și conțin endolimfa. Este suspendat în inte­
riorul labirintului osos (Fig. 25.8c), restul spațiului fiind plin
cu perilimfa. Labirintul membranos are două componente:
labirintul cohlear și labirintul vestibular (Fig. 25.8d).
Labirintul vestibular conține:
• Trei canale semicirculare membranoase, localizate în
canalele semicirculare osoase si care se continuă cu utricula
> acestea transformă energia mecanică in energie electrică, care
• Utricula și sacula, localizate în recesurile de la nivelul
vestibulului și conectate prin duetul utriculo-sacular
membranos.
Labirintul cohlear conține canalul cohlear, localizat în
interiorul cohleei și care se continuă cu sacula (a se vedea Fig.
25.8c și d).
Celulele senzoriale ale labirintului membranos
La nivelul labirintului membranos există șase regiuni ce
conțin celule senzoriale specializate.
Șase regiuni senzoriale din labirintul membranos sunt for­
mate din celule păroase și celule de susținere accesorii.
La nivelul fiecărei urechi interne, aceste regiuni proeminează
din peretele labirintului membranos in spațiul endolimfatic ■
(a se vedea Fig. 25.8d):
• Trei creste ampulare sunt localizare în ampulele cana­
lelor semicirculare membranoase. Ele sunt stimulate de
accelerația unghiulară a capului (ex,. rotația capului).
• Două macule, una la nivelul utriculei (macula utricu-
lară) și alta la nivelul saculei (macula saculară), detec­
tează poziția capului și accelerația liniară.
• Organul spiral Corti proeminează in endolimfa din ca­
nalul cohlear. El funcționează ca receptor acustic.
Celulele păroase sunt mecanoreceptorii epiteliali de la ni­
velul labirintului vestibular, respectiv cohlear.
Celulele păroase de la nivelul labirintului vestibular și labi­
rintului cohlear funcționează catraductori mecanoelectricî;
este transmisă ulterior la creier prin nervul vestibulocohlear.
Celulele păroase sunt denumite astfel datorită mănunchiului de
prelungiri rigide sub forma unor peri situat la nivelul suprafeței
lor apicale. Acest mănunchi de peri este alcătuit din șiruri de
stereocili cu rol senzorial. In cadrul mănunchiului, șirurile de
stereocili cresc in înălțime intr-o anumită direcție (Fig. 25.9).
La nivelul sistemului vestibular, flecare celulă păroasă posedă și
un cil adevărat, numit kinocil, situat în spatele rândului format
din cei mai lungi stereocili (Fig. 25.10). La nivelul sistemului
auditiv, celulele păroase își pierd cilul pe parcursul dezvoltării,
dar păstrează corpusculul bazai. Poziția kinocilului (sau a
corpusculului bazai) în spatele celui mai înalt rând de stereocili
definește polaritatea mănunchiului asimetric de peri. Prin ur-

f
.»

pO0 G
1

r c

FIGURA 25.9 ▲ Imagini de micro­ *• .

scopie electronică în care se observă

-*.
kinocilul și stereocilii unei celule pă­ •

© ®0 A
’ -
roase vestibulare. a. Imagine de micro­
scopie electronică de baleiaj a suprafeței
apicale a unei celule senzoriale păroase
din macula utriculei. Se observă raportul
kinocilului (K) cu stereocilii (S) 47.500x.
(Reprodus cu permisiunea autorilor, Rzad- ; - Iii
t 00
zinska AK, Schneider ME, Davies C, Riordan
GR Kachar B. An actm molecular treadmill
•* i
© O@ Q,- ?
/© ® 0 q '
and myosins maintain stereocilia funcțio­
nal architecture and self-renewal J Cell Biol
2004,164:887-89 7.) b. Imagine de micro­
scopie electronică de transmisie a kinocilu­ 1 • '.’l

lui (K) și stereocililor (5) unei celule păroase s

vestibulare, în secțiune transversală Kinoci-
IlI are un diametru mai mare decât stere- si
ocilii. 47 500x. (Reprodus cu permisiunea
autorilor, Hunter-Duvar IM, Hinojosa R.
Vestibule: sensory epithelia In: Friedmann I,
000
Ballantyne J, eds. Ultrastructural Atlas of the
nnerEar. London: Butterworth, 1984.) b
 ȚIPI TIPII

canal de K*
944 ZA
kinocili ZA mănunchi de peri
(stereocili) legătură de vârf

z filamente canal MET

cc r>
1X1 de actină
r\
z ■S

«X corpuscul
LU
:n bazai
I—-— conectori de vârf
UJ
oc

terminație conectori de ax
nervoasă
aferentă
în cupă /
O rădăcină
<D

ii
buton n —

LO terminal placă cuticulară

depolarizare
CN nerv
aferent

O
nerv eferent
CELULE PĂROASE

FIGURA 25.10 ▲ Diagramă reprezentând cele două tipuri de celule senzoriale păroase din ariile senzoriale ale labirintului mem-
branos. Celula păroasă tip I are aspect de pară, cu porțiunea bazală rotunjită Baza, care conține mai multe sinapse în panglică, este mclavată intr-o
terminație nervoasă aferentă în formă de cupă, alături de care se observă mai mulți butoni terminali aparținând fibrelor nervoase eferente. Suprafața
apicalâ a acestei celule prezintă un kinocil și un mănunchi de peri (stereocili). Citoplasmă apicală a celulei păroase conține un corpuscul bazai, în care
se inseră kinocilul și o rețea terminală în care se mseră stereocilii. Celula păroasă tip II este cilindrică și are la bază mai multe terminații nervoase aferente
și eferente. Specializările suprafeței apicale sunt identice cu cele ale celulei păroase tip I. Organizarea moleculară a stereocililor din dreptunghiul marcat
este reprodusă in desenul din dreapta. Legătura de vârf conectează membrana laterală de la nivelul axului stereocilului (unde sunt localizate canalele
de K") cu membrana de la vârful stereocilului mai scurt (unde este situat canalul proteic cu rol de traductor mecanoelectric [MET]). Mișcarea stereoci-
lilor înspre kinocil deschide canalele MET, determinând depolarizarea celulei păroase, în timp ce mișcarea stereocililor în direcție opusă față de kinocil
determină hiperpolarizare. A se observa extremitatea proximală subțiată a fiecărui stereocil și rădăcinile înguste ancorate in rețeaua terminală (placa
cuticuiară) a celulei păroase. Sunt figurați și alți conectori fibrilari, ce realizează legături între stereocili adiacenți.

mare, înclinarea stereocililor către kinocil este percepută diferit
față de înclinarea în direcția opusă (a se vedea mai jos).
Stereocilii celulelor păroase sunt structuri rigide care con­
țin la extremitatea distală canale proteice cu rol de traduc-
tori mecanoelectrici.
Stereocilii de la nivelul celulelor păroase au organizare mo­
leculară similară cu cea descrisă la pagina 110. Aceștia prezintă la
interior filamente de actină strâns împachetate, conectate prin
intermediul fimbrineiși espinei (proteine asociate actinei). Den­
sitatea mare de filamente de actină și numeroasele conexiuni din­
tre acestea conferă rigiditate axului stereociliilui. Axul se îngustează
la capătul proximal aflat în apropierea suprafeței apicale a celulei,
unde filamentele de actină ale fiecărui stereocil se ancorează la re­
țeaua terminală (placa cuticulară). Când stereocilii sunt înclinați,
ei pivotează la capătul proximal, ca niște bare rigide (a se vedea Fig.
25.10). Examinarea la microscopul electronic de transmisie a capă­
tului distal liber al stereocilului relevă o placă clectronodensă pe fața
citoplasmatică a membranei celulare. Această placă este constituită
din proteine ce formează canale ionice cu rol de traductor
mecanoelectric (mechanoelectric transducer, MET). Vâr-
ful stereocilului este conectat printr-o piesă fibrilară numită le­
gătură de vârf cu axul stereocilului mai lung, situat adiacent (a
se vedea Fig. 25.10). Legătura de vârf joacă un rol important în
activarea canalelor MET de la vârful stereocilului si în deschiderea
unor canale suplimentare de K* la locul unde se atașează ia axul
stereocilului învecinat (a se vedea Fig. 25.10). Structura molecu­
lară a acestor canale de K', precum și a legăturii de vârf, sunt încă
necunoscute. Stereocilii sunt conectați între ei printr-o varietate de
legături extracelulare cu aspect fibrilar.
In cadrul unor experimente pe șoareci s-a constatat că o mu­
tație care afectează gena ce codifică espina produce simptome
auditive și vestibulare. Aceștia își pierd auzul de timpuriu; de ase­
menea, ei își petrec majoritatea timpului mergând sau învârtin-
du-se în cerc. Stereocilii acestor animale nu păstrează rigiditatea
necesară funcționării corespunzătoare a canalelor MET.
Toate celulele păroase utilizează canale ionice operate me­
canic pentru a genera potențiale de acțiune.
Toate celulele păroase de la nivelul urechii interne par să func­
ționeze prin deplasarea (pivotarea) stereocililor lor rigizi. Con­
versia mecanoelectrică are loc în stereocilii care sunt înclinați
 —

spre marginea cea mai înaltă a celulei (spre kinocil, dacă este
prezent). Această mișcare tensionează fibrilele din legăturile de
vârf, forța generată fiind folosită pentru deschiderea canalelor
ionice operate mecanic din apropierea vârfului stereocilului.
Ca urmare, apare un influx de K'r care determină depolariza-
rea celulei receptoare. Depolarizarea are ca rezultat deschiderea
canalelor de Ca2+ voltaj-dependente din domeniul bazo-lateral
al celulei păroase și eliberarea unui neurotransmițător care ge­
nerează un potențial de acțiune la nivelul terminațiilor nervoase
aferente. Deplasarea stereocililor în cealaltă direcție (opusă față
de kinocil) închide canalele MET, determinând hiperpolarizarea
celulei receptoare. Modalitatea prin care stereocilii sunt înclinați
grosime de 30 nm, ce sunt ancorate la membrana presinaptică L.
prin intermediul unor structuri elcctronodensc (Fig. 25.11).
I
Acest fapt permite panglicilor să plutească imediat deasupra plă­
cii presinaptice ca niște baloane legate cu un șnur scurt. Pan­
glicile ancorează pe suprafața lor numeroase vezicule sinaptice,
pregătite să fuzioneze cu membrana presinaptică, unde există un
număr mare de canale de Ca"~ voltaj-dependente (a se vedea Fig.
25-1 1 )• După activarea canalelor de Ca2 , panglica se comportă
ca o bandă transportoare, deplasând rapid veziculele la mem­
brana presinaptică, spre a fuziona cu aceasta. Numărul vezicule­
lor sinaptice ancorate la panglică depășește de aproximativ cinci
ori numărul veziculelor rămase neancorate. Panglicile conțin t

variază de la un receptor la altul; acest mecanism este discutat în
secțiunea ce descrie fiecare arie receptoare.
Celulele păroase comunică cu fibrele nervoase aferente prin
sinapse în panglică, un tip specializat de sinapsă chimică.
înclinarea stereocililor de pe suprafața celulelor păroase generează
o rată crescută de impulsuri prelungite care sunt transmise rapid
fibrelor nervoase aferente. Pentru a asigura eliberarea rapidă a
glutamatului din veziculele sinaptice, celulele păroase posedă
organite specifice numite panglici, care participă la realizarea
£
diferite proteine, inclusiv proteinele RIM, care interacționează
cu rab3, o GTP-ază exprimată pe suprafața veziculelor sinaptice.
In complexul de la nivelul panglicii se mai găsesc și proteine ale
matricei presinaptice, cum sunt RIBEYE, Bassoon și Piccolo. O
celulă păroasă conține de obicei 10-20 de panglici. Sinapse in
panglică se mai întâlnesc și la nivelul retinei, intre celulele fotore-
ceptoare și neuronii bipolari.
în labirintul vestibular se găsesc două tipuri de celule păroase.
Ambele tipuri de celule păroase sunt asociate cu termina­

unor sinapse specializate, sinapse în panglică. In microscopia ții nervoase aferente și eferente (a se vedea Fig. 25.1 0).
electronică, panglicile apar ca plăci electronodense ovoidale, cu Celulele păroase tip I au formă de pară, cu o porțiune ba-

Q < ■
vezicule
panglică
r sinaptice

canale
de Ca2+

celulă păroasă
tip I
neuron
aferent
sinapsă în densificare postsinaptica
a
panglică f.-'
A 1

j
/
1
XL _

u 2.

'e

f SLXF V- * TI
I
t
terminație
nervoasă
aferentă V .
r

FIGURA 25.11 ▲ Diagramă și imagine de microscopie electronică a unei sinapse în panglică din celula păroasă. Diagrama din pre
zintă o celulă păroasă tip I cu mai multe sinapse în panglică, specializate pentru transmiterea impulsurilor cie 'ungă durată și cu intensitate mare ia tei e
nervoase aferente (galben), a. Reprezentarea schematică a unei sinapse în panglică arată complexul proteic în formă de panglică, ce conține mai multe protei- e
ale matricei presinaptice (RIM, RIBEYE și Piccolo) și este ancorat la placa presinaptică printr-o altă proteină, numită Bassocn. Suprafața panglicii funcționează ca o
platformă de andocare pentru numeroase vezicule sinaptice. A se observa prezența canalelor de Ca? * voltaj-dependente în membrana presinaptică, in ap<opî
ere de locul de atașare a panglicii. în urma influxului de Ca2', panglica accelerează deplasarea veziculelor atașate către membrana presinaptică, spre a fuziona
cu aceasta (similar cu funcționarea unei benzi transportoare de mare viteză) b. imagine de microscopie electronică a unei sinapse în panglică de a o ceiu â
păroasă cohleară de șoarece în care se observă complexul proteic sub formă de panglică cu vezicule sinaptice atașate. 27.400x (Reprodus cu permis-unea
autorilor, Neef A, Khimich D, Pirih R et al. Probing the mechanism of exocytosis at the hau cell ribbon synapse. J Neurosci 2007;27:12933- ’ 2944.)

L
 zală rotunjită și un gât scurt și sunt înconjurate de o termina­
ție nervoasă aferentă in formă de cupă și câteva fibre nervoase
946 eferente. Celulele păroase tip II sunt cilindrice și prezintă
la baza lor terminații nervoase aferente și eferente butonate (a
><x se vedea Fig. 25.10).
z
CC
UJ Receptorii de la nivelul labirintului membranos
z Crestele ampulare funcționează ca senzori pentru accele­
«X rația unghiulară a capului.
UJ
z ampulare, fiecare maculă este formată din celule păroase
o Fiecare ampulă de la nivelul canalelor semicirculare mem­
UJ
oc branoase conține o creastă ampulară, care reprezintă re­
o ceptorul pentru mișcările circulare ale capului (Fig. 25.12
și 25.13). Creasta ampulară este un epiteliu îngroșat dispus
transversal și orientat perpendicular pe axul lung al canalului
semicircular, formar din celule păroase și celule de susținere
(Planșa 108, pagina 958).
O La celulele păroase ale fiecărei creste este atașată o masă
gelatinoasă proteo-polizaharidică, denumită cupulă (a se
vedea Fig. 25.12). Cupula proeminează în lumen și este în­
conjurară de endolimfă. In timpul mișcărilor de rotație ale
LO
CN capului, pereții canalelor semicirculare osoase și canalele se­
micirculare membranoase se mișcă, dar endolimfă tinde să
rămână în urmă din cauza inerției. Cupula, proeminând în
endolimfă, este deplasară de mișcarea întârziată a endolim-
O fei în raport cu mișcarea crestei fixate la peretele canalului
semicircular membranos. înclinarea stereocililor în spațiul
îngust dintre celulele păroase și cupulă generează impulsuri
nervoase în terminațiile nervoase asociate.
Maculele de la nivelul utriculei și saculei funcționează ca
senzori pentru gravitație și accelerația liniară.
Maculele de la nivelul saculei și utriculei sunt îngroșări epi-
teliale inervate care vin în contact cu endolimfă din saculă
și utriculă (a se vedea big. 25.13 și 25.14). Ca și crestele
de tip I și II, celule de susținere și terminații nervoase aso­
ciate celulelor păroase. Macula utriciilară este orientată în
unghi drept față de macula saculară. Când o persoană stă în
picioare, macula utriculară este dispusă în plan orizontal, în
timp ce macula saculară este în plan vertical.
Celulele păroase sunt polarizate față de striola, un plan
imaginar care se curbează prin centrul fiecărei macule (a se
vedea Fig. 25.14). De fiecare parte a striolei, celulele păroase
sunt orientate în direcții diferite, cu kinocilul mai aproape de
striola în utriculă, respectiv mai departe de striola în saculă.
Datorită polarizării celulelor păroase, maculele din saculă și
utriculă pot detecta multiple direcții de accelerație liniară.
Materialul polizaharidic gelatinos ce acoperă maculele este
denumit membrană otolitică (a se vedea Fig. 25.14). Su­
prafața externă a acesteia conține particule cristaline de 3-5
pm, alcătuire din carbonat de calciu și o proteină (Fig. 25.1 5).

cupulă
celulă celulă păroasă
păroasă tip I tip II

----------X

t
I ' -'
h : If

i1/
*
I

a endolimfă celule de susținere C

cap în poziție normală cap în mișcare de rotație perilimfă

FIGURA 25.12 ▲ Diagramă ce ilustrează funcția și structura crestei amputare dintr-un canal semicircular membranos. a. După
cum se poate observa în acest desen, creasta ampulară funcționează ca senzor pentru accelerația unghiulară a capului. De exemplu, atunci când per­
soana din imagine își rotește capul spre stânga, labirintul osos se rotește cu aceeași viteză ca și capul. Din cauza inerției fluidului, endolimfă rămâne în
urmă. întrucât creasta ampulară este atașată de peretele labirintului osos, mișcarea întârziată a endolimfei determină deplasarea ei în direcție opusă față
de mișcarea capului, b. Structura crestei ampulare include epiteliul senzorial și cupula, o masă gelatinoasă proteo-polizaharidică ce proeminează spre
peretele non senzorial al ampulei. De reținut că ampula membranoasă conține endolimfă și este înconjurată de perilimfă c. Epiteliul senzorial al crestei
ampulare este alcătuit oin celule păroase de tip I și de tip II și din celule de susținere. Stereoci11i și kinociluI fiecărei celule păroase sunt inclavați în cupulă.
înclinarea mecanică a acestora deschide canalele de K ’, determinând depolarizarea celulei.
 »

celule 7~
• ■»
păroase
W
j. ~-

mere
I

••

nerv
cohlear
saculă

semicircular anterior otoconii

membrană otolitică

•> V celule păroase

’ ti
epiteliu'
senzorial-

I < \ ♦4
• fibre

i celule de susținere
C

FIGURA 25.13 ▲ Imagine de microscopie optică a urechii interne, reprezentând creasta amputară și macula utriculei. a. Această
examinare cu putere de mărire inferioară a unei secțiuni orizontale prin osul temporal relevă diferite regiuni ale urechii interne. Cohleea conține canalul
cohlear bine conservat, observându-se nervul cohlear la ieșirea de sub baza modiolului. Se observă și secțiunea transversală prin mușchiul scăriței și
nervul facial. Cavitatea din centrul imaginii conține trei dintre componentele labirintului membranos: utncula și sacula din vestibul și ampula canalului
semicircular anterior, marcate prin încadrarea în dreptunghiuri. 20x. b. Examinarea la mărire superioară a crestei ampulare din canalul semicircular
anterior arată un epiteliu senzorial înalt, ce conține două tipuri de celule, celulele păroase în stratul superficial și celulele de susținere în stratul bazai.
Perii senzoriali sunt greu de identificat, fiind acopenți de cupulă. Țesutul conjunctiv lax subiacent se extinde la peretele labirintului osos și conține fibre
nervoase cu celulele Schwann asociate, capilare, fibroblaste și alte celule conjunctive. 380x. c. Examinarea ia mărire superioară a maculei utriculare
arată un epiteliu senzorial similar cu cel din creasta ampulară. Epiteliul senzorial este acoperit de membrana otolitică, ce conține la suprafață un strat de
otoconii (otoliți), mai închis colorat 380x. (Copyright © 2010 Regents of the University of Michigan Reprodus cu permisiune.)

Otolițiî, care se mai numesc și otoconii, sunt mai grei decât
endolimfa. în suprafața internă a membranei otolitice sunt
înglobați stereocilii celulelor păroase. Membrana otolitică se
mișcă la nivelul maculei într-o manieră similară mișcării cupu-
Ici la nivelul crestei. In timpul staționării individului, stereocilii
celulelor păroase sunt înclinați datorită gravitației, membrana
otolitică si ocoliți» săi trăgând de stereocili. Stereocilii sunt de­
plasați în timpul accelerației liniare, când individul se mișcă în
linie dreaptă, iar membrana otolitică trage după sine stereoci-
Iii, din inerție. în ambele cazuri, mișcarea membranei otolirice
determină deplasarea stercocililor către kinocil, activând cana-
lele MET. Drept rezultat, celulele păroase sunt depolarizate și
sc generează potențialul de acțiune. Deplasarea stercocililor în
dirccție opusa, cu îndepărtarea de kinocil, determină hiperpo-
larizarea celulelor păroase și inhibă generarea potențialului de
acțiune.
Organul spiral Corti funcționează ca senzor pentru vibra­
țiile sonore.
Canalul cohlear împarte interiorul cohleei în trei compar­
timente:
>
• Rampa medie (scala media), compartimentul mijlo­
ciu de la nivelul cohleei
• Rampa vestibulară (scala vestibuli)
• Rampa timpanică (scala tympani)
Canalul cohlear însuși reprezintă rampa medie
(Fig. 25.16). Rampa vestibulară și rampa timpanică sunt spați-

j
 otoconii
macula din utriculă striola

948

z
CC
LLJ

z * < ■ • *
■A
t'j

LU
3=
O
LU
CC
ZD

endolimfă

perilimfă
b
o
CD
i:
KWftp?
ți
rvr r►►►•*•***

—X
LO
0X1
C
hartă a polarizării
cap în poziție verticală cap înclinat în față orientarea
kinocilului

FIGURA 25.14 ▲ Diagramă ce ilustrează funcția și structura maculei din utriculă. a. După cum se poate observa in acest desen,
macula din utriculă (ca și macula din saculă) funcționează ca senzor pentru gravitație și accelerația liniară. De exemplu, atunci când capul per­
soanei din imagine este înclinat în față, la suprafața membranei otolitice sunt deplasate mici cristale de carbonat de calciu, numite otoconii
Această mișcare este detectată de celulele păroase subiacente, b. Macula este alcătuită din epiteliu senzorial ce conține celule păroase atât
tip I, cât și tip II. Prelungirile celulelor păroase sunt inclavate în membrana otolitică (o masă gelatinoasă polizaharidică). Suprafața luminată a
membranei este acoperită de otoconii, care sunt mai grele decât endolimfă. c. Așa cum se observă pe harta de sub maculă, celulele păroase
sunt polarizate față de striola. un plan imaginar care se curbează prin centrul fiecărei macule. De o parte și de alta a striolei, kinocilii celulelor
păroase sunt orientați în direcții opuse, mai aproape de striola (a se vedea direcția săgeților verzi și albastre de pe harta ce reprezintă polari­
tatea utriculei). Acest aranjament este caracteristic utriculei, întrucât în macula din saculă kinocilii celulelor păroase sunt dispuși mai departe
de striola.

île situate superior, respectiv inferior de rampa medie. Rampa

medie este un spațiu plin cu endolimfă ce se continuă cu lu-
menul saculei și conține organul spiral Corti, situat pe peretele
său inferior (a se vedea Fig. 25.16).
Rampa vestibulară și rampa timpanică sunt spații
pline cu perilimfă ce comunică între ele la vârful cohleei prin-
tr-un mic canal numit helicotremă (a se vedea Fig. 25.16b).
Rampa vestibulară începe de la fereastra ovală, iar rampa tim­
panică se termină la fereastra rotundă.

Rampa medie este un spațiu triunghiular, cu unghiul ascu­

țit atașat la modiol.
Pe secțiune transversală, rampa medie apare ca un spațiu triun­
ghiular, cu unghiul cel mai ascuțit atașat la o extensie osoasă a mo-
diolului, numită lama spirală osoasă (a se vedea Fig. 25.16).
Peretele superior al rampei medii, care o separă de rampa vestibu­
lară, este reprezentat de membrana vestibulară (Reissner)
(Fig. 25.17). Peretele lateral al rampei medii este mărginit de un
epiteliu cu caracteristici speciale, numit stria vascularis. Acesta
este responsabil de producția și menținerea homeostaziei endo-
limfei. Stria vascularis conține o rețea complexă de capilare și este
alcătuită din trei tipuri celulare (Fig. 25.18). Celulele superficiale

FIGURA 25.15 ▲ Imagine de microscopie electronică de ba­ ce vin în contact cu endolimfă de la nivelul rampei medii sunt
leiaj reprezentând otoconii umane. Fiecare otocon c are un corp implicate în primul rând în transportul de K r. Celulele interme­
alungit, cilindric, trifațetat la capete. 5,000x. diare, răspândite printre capilare, conțin incluziuni pigmentare.
 helicotremă
canal cohlear
(rampa medie)

modiol

membrana vestibulară
nerv cohlear (Reissner)

stria
vascularis lamă spirală LSO
osoasă BRM
C LS ‘r < •
••
* N

^WS
rampă vestibulară MB NC
•
•• X
• .
!î
a •

•■sr- rampă timpanică I

*• f Sî‘î<--
r-5
te
. ' •• •• . '
•••» »•

V:f • •
• •• //.

rampa timpanica
V • —
-•4 A 'j
• • •

'W- ■
ligament /
spiral / ganglion spiral
»• ,

organ spiral Corti a b

membrană bazilară
FIGURA 25.16 ▲ Schemă și imagine de microscopie optică reprezentând canalul cohlear. a. Secțiune transversal prin spira bazalâ a
canalului cohlear (detaliu al casetei din imaginea de ansamblu de mai sus). Secțiunea ilustrează poziția canalului cohlear în cadrul celor 2,75 rotații aie
cohleei osoase față de modiolul localizat median. Se observă că la vârful cohleei, rampa vestibulară comunică cu rampa timpanică prin helicotremă
Rampa medie și lama spirală osoasă împart co’nleea în rampa vestibulară și rampa timpanică, care conțin perilimfa Rampa medie (spațiul din interiore-
canalului cohlear) este plin cu endolimfă și conține organul Corti. b. Imaginea de microscopie optica reprezintă o secțiune prin spira bazală a canalu I ui
cohlear Se observă lama spirală osoasă (LSO) și prelungirea e« membranoasă, membrana bazilară (A40), precum și membrana vestibulară (MV). Observați
poziția rampei vestibulare, a rampei medii (RM) sau canalului cohlear și a rampei timpamce. Cei trei pereți ai rampei medii sunt formați oe membrana
bazilară inferior, de stria vascularis (SV) și ligamentul spiral (LS) lateral și de membrana vestibulară superior. Organul spiral Corti este dispus pe perete .'e
inferior al canalului cohlear în organul spiral Corti pătrund dendrite ale nervului cohlear (NQ, ce pornesc din ganglionul spiral (G5). Axonii neuroni or
din ganglionul spiral formează ramura cohleară a nervului vestibulocohlear. 65x.

celulă mezotelială
perilimfa din rampa vestibulară

$ .A .
■ ■

X
- —■ ».

Vi v • 5 < • . • *
... < .

f
•w. •? • %

u* * ’V »«
r)

9
I
celulă epitelială 7
endolimfă din rampa medie
F|GUr A 25-17 A Imagine de microscopie electronică de transmisie a membranei vestibulare (Reissner). Pot fi observate două t.pur
Ce|Ulare: r ▲ Imagine de microscopie electronică de transmisie
o celulă mezotelială, care este îndreptată spre rampa vestibulară și este scăldată de perilimfa. respectiv o celula epitena ă. care este mdreptată
Spre rampa
■ 1 ^edie și este scăldată de endolimfă. 8.400x.
 Celulele bazale separă scria vascularis de ligamentul spiral subia­
1'4 W
. * : !

cent. Peretele inferior (podeaua) rampei medii este format de o •> ,

s
ni
950 membrană bazilară relativ flască, ce crește în grosime și pierde
*-**>>? •' - r. v:
A • l
••
■ ■■ A

din rigiditate pe măsură ce se spitalizează de la baza cohleei către $

■* *

c
vârf . Organul spiral Corii stă pe membrana bazilară, iar deasupra l •• • .

% E
z ,<• * v

te
k •

lui se află membrana tectoria.

L' I
. *
OZ 4 -■£ r
UJ O'
' -I ' -.•••*. I • &
z Organul spiral Corti este compus din celule păroase, celule f
> «■
'zr-r- z

falangiene și pilieri.
Or
.•j
•
.-■K’A i
- •'
• * z
ZX1 »/
-yW &y; < ■y

e: i'.ee
UJ •Jl1, " -o- ■■■

z Organul spiral Corti este un țesut epitelial complex, situat ’ r

T: V ••
; ’a . ri
■ '■ ■'

■ •»

o
UJ
CE
pe peretele inferior al rampei medii (Fig. 25.19 și Planșa 109,
pagina 960). Este format din:
V * ’i

r> > " f

■A. I

V. W r..

=5

• Celule păroase interne (situate mai aproape de lama ;'-Ai ■

. -J. f. ' A.

■ w ■" w
.f>
spirală) și celule păroase externe (situate mai departe
Si ■
A
- ■‘ÎA-
v .■

ni
(U
o
<L>
de lama spirală)
• Celule falangiene (de susținere) interne și celule
falangiene externe
/ .-.'U
•

A*
of ■

fi
*
--'Z '
•::z. .

■
'

■ -
' p. - /
'••••■

.C- •*
.
•(

.•«<
'
f
o ..

w
V > •----- - t

• Celule numite pilieri ,w a

llV.U"-r ■ -

...

De asemenea, in organul spiral sunt prezente și alte tipuri ce­

u* • ■.S i
-

- •
t' o

ra.
L0 lulare, cu nume proprii, a căror funcție este încă necunoscută. v> V? V ■ -s-;
CN
c.. fW?
■■■•< />/

• ■•r-"
Celulele păroase sunt dispuse în două rânduri celulare, in­ • > j
?..-r <■
tern si extern. B? • - -

o Celulele păroase interne formează un singur șir de celule

c- *1 V-: C? r

Ș' ■ ;'S-
de-a lungul celor 2,75 ture ale canalului cohlear. Numărul de */• ’T-I X « • -
r --r.
->

șiruri celulare care formează stratul de celule păroase ex­

terne este variabil. In porțiunea bazală a melcului membranos
se găsesc trei șiruri de celule păroase externe (Fig. 25.20). Gro­
simea stratului crește gradual, până la cinci șiruri de celule la
vârful cohleei.
FIGURA 25.18 Imagine de microscopie electronică de transmi­
sie a striei vascularis. Suprafața apicală a celulelor superficiale (S) ale striei
este scăldată de endolimfa (£) rampei medii. Celulele intermediare (/) sunt
poziționate între celulele superficiale șt cele bazale (6). Celulele bazale separă
stria vasculară de ligamentul spiral (£Sp) 4 700x.

3 25.2 Corelație clinică: Hipoacuzia - Disfuncția vestibulară

Analizatorii acustic și vestibular pot fi afectați în diverse patolo­
gii, rezultând surditate, amețeli (vertij) sau ambele. Tulburările
auditive (hipoacuzia) se clasifică în neurosenzoriale și de trans­
misie (de conducere). Hipoacuzia de transmisie apare când
undele sonore întâmpină un obstacol mecanic ce le împiedică
să ajungă la receptorii auditivi din urechea internă. Acest tip de
hipoacuzie implică cel mai adesea urechea externă sau struc­
turi din urechea medie. Hipoacuzia de transmisie este mai puțin
frecventă comparativ cu cea neurosenzorială și implică de obi­
cei o reducere a percepției nivelului de sunet sau incapacitatea
de a percepe sunetele de mică intensitate. Ea poate fi cauzată
de otita medie (infecție a urechii), aceasta fiind și cea mai frec­
ventă cauză de hipoacuzie temporară la copii. Acumularea de
lichid în cavitatea timpanică poate fi o altă cauză a deficienței
importante de auz la copii. Alte cauze frecvente ale hipoacu­
ziei de transmisie sunt fie acumularea excesivă de cerumen
sau prezența unor corpi străini în conductul auditiv extern, fie
patologii ce efectează lanțul osicular din urechea medie (oto-
scleroza; a se vedea și Fișa 25.1). în multe cazuri, hipoacuzia de
transmisie beneficiază de tratament medical sau chirurgical și
poate să nu fie permanentă.
Hipoacuzia neurosenzorială poate să apară ca urmare
a lezării celulelor senzoriale păroase din urechea internă, a ra­
murii cohleare sau a nervului cranian VIII în totalitate, a căilor
nervoase auditive din SNC sau a cortexului auditiv. Hipoacu­
zia neurosenzorială reprezintă aproximativ 90% din cazurile
de hipoacuzie. Poate fi congenitală sau dobândită. Printre
cauzele de hipoacuzie neurosenzorială dobândită se numără
infecții ale labirintului membranos (ex., meningită, otită medie
cronică), fracturi ale osului temporal, traume acustice (expu­
nere prelungită la zgomot excesiv) și administrarea anumitor
clase de antibiotice sau diuretice.
Un alt exemplu de hipoacuzie neurosenzorială este cea
care apare frecvent odată cu înaintarea în vârstă. Hipoacuzia
neurosenzorială nu presupune numai o scădere a nivelului
de sunet perceput, ci afectează și capacitatea de a auzi clar
și de a distinge limbajul vorbit. Pierderea celulelor senzoriale
păroase sau a fibrelor nervoase asociate începe de la baza
cohleei, progresând cu timpul spre vârf. Manifestarea caracte­
ristică este pierderea percepției sunetelor cu frecvență înaltă,
numită presbiacuzie (a se vedea presbiopia, pagina 922).
La pacienți selecționați, utilizarea unui implant cohlear
poate recupera parțial funcția auditivă. Implantul cohlear este
un dispozitiv electronic ce constă dintr-o porțiune externă
cu rol de microfon, amplificator și procesor de limbaj și una
internă de recepție, implantată sub piele în regiunea mastoi-
diană. Componenta de recepție este conectată la un implant
intracohlear multielectrod inserat de-a lungul peretelui cana­
lului cohlear. După o perioadă considerabilă de exercițiu și
de reglare a procesorului de limbaj, auzul pacientului poate fi
parțial restabilit în diverse grade, de la recunoașterea sunete­
lor critice, până la abilitatea de a conversa.
 celule păroase
.— - - ----------- "1 externe membrană
’ 7
IS- .« • 5 **•* 9
celule Hensen (celule
marginale externe) tectoria
Ax
celulă
/
i.7
• \
celule
Claudius\
\
\ păroasă
i internă
I r*

Z l u
•^77-
\

J
• * ! |/

* i
\
celulă
/ ' i/.‘ marginală
•• f
w membrană
internă
K4
vestibulară i-J

^laris/ celule celule

pilieri celulă falangiană
Bottcher falangiene interni/externi
externe internă

•A canal cohlear tunel spiral intern

(rampa medie)
<4, A«S A

, .-.V' V membrană
X. • tectoria . • - ** 1
* -
»
x

* % *
A «« 9 > « • •• .X
s
r5-75*** ■
. 3
4

.«a /
*
X

%
*
««««a* st - nerv
V* 7* cohlear
;£ £ X ? , «
*■
*
tunel extern/intern

*•
• 4

FIGURA 25.19 ▲ Imagine de microscopie optică a canalului cohlear și a organului spiral Corti. Această imagine de microscopie op' că a cana
lului cohlear prezintă structura organului spiral Corti la putere de mărire superioară. Corelați această structură cu insertul în care sunt identificate componenreie
structurale ale organului spiral. 180x. Insert. Diagramă ce prezintă celulele senzoriale și celulele de susținere ale organului spiral Corti Celulele senzoriale sunt
dispuse într-un șir de celule păroase senzoriale interne și trei șiruri de celule păroase senzoriale externe. Celulele de susținere sunt pilierii interni și externi, celu­
lele falangiene (Deiters) interne și externe, celulele marginale externe (Hensen), celulele marginale interne, celulele Claudius și celulele Bottcher.

Celulele falangiene și pilierii sunt celule de susținere pen­ Membrana tectoria se extinde de la limbul spiral peste ce­
tru celulele păroase. lulele organului spiral Corti.
Celulele falangiene sunt celule de susținere pentru ambele Membrana tectoria este atașată medial la modioL Marginea
rânduri de celule păroase. Celulele falangiene asociate cu celulele sa laterală liberă acoperă organul Corti. atașându-se la stereo-
păroase interne le înconjoară complet (Fig. 25.21a). Celulele fa­ cilii celulelor păroase. Membrana tectoria este formată din
langiene asociate cu celulele păroase externe înconjoară complet fascicule de colagen tip II. V și IX, cu dispoziție radiară. incla-
doar porțiunea bazală a celulelor receptoare și trimit prelungiri vate în substanța fundamentală amorfa, densă. La fasciculele
apicale spre spațiul endolimfatic (Fig. 25.21b). Aceste prelungiri de colagen se asociază glicoproteine specifice urechii interne,
se aplatizează în apropierea polului apical al celulelor păroase și, numite Otogelină și tectorină. Aceste proteine se găsesc și in
linpreună, formează o placă continuă ce înconjoară fiecare celulă membranele ocolitice ce acoperă maculele din utriculă și saculă,
păroasă (Fig. 25.22). precum și în cupulele crestelor din canalele semicirculare.
* ^lungirile apicale ale celulelor falangiene sunt strâns unite,
arat mire ele, cât și cu celulele păroase, prin joncțiuni strânse elabo- Percepția sunetului
rate- Aceste joncțiuni formează lamina reticulară, care sigilează Așa cum este descris la pagina 937, undele sonore ce lovesc
^Onipartimentul endolimfatic, separându-1 de adevăratul spațiu membrana timpanică sunt transformate in simple vibrații
"p^^^’lar din organul Corti (a se vedea Fig. 25.19 și 25.21b). mecanice. Lanțul osicular de la nivelul urechii medii conduce
Ic 1,clui din spațiul intercelular este cortilimfa. Compoziția sa aceste vibrații la cohlee.
^p.'iP’^ră cu cea a lichidului extracelular și a perilimfei.
în urechea internă, vibrațiile oscioarelor sunt transformate
cuc |leri' sunr ce'u'e cu suprafețele apicală și bazală extinse
în unde la nivelul perilimfei.
oirnează plăci și citoplasmă redusă. Pilierii interni stau
men^/4 tinipanică a lamei spirale; pilierii externi stau pe Mișcarea scăriței în fereastra ovală a vestibulului produce vibra­
tCa?. d,ana bazilară. între pilierii interni și externi se delimi- ții ce se deplasează sub formă de unde propagate in perii ini ta
tiine|11? tl,ncl triunghiular numit tunelul spiral intern sau din rampa vestibulară. Vibrațiile se transmit prin membrana
U| Corti (a se vedea Fig. 25.19). vestibulară rampei medii (canalului cohlear). ce conține endo-
limfa și se propagă la perilimfa din rampa timpanică. Schim-
 • *— •
Mișcarea stereocililor celulelor păroase din cohlee inițiază

952
I _o
.Ja
9 • *•
«J impulsul nervos.
Celulele păroase sunt atașate prin intermediul celulelor
1 '•-•K
1 /
falangiene la membrana bazilară, care vibrează în timpul
><x I
i ! r. / f / , <t l recepționarii sunetului. Stereocilii celulelor păroase sunt, la
z I <
CC a W rândul lor, atașați la membrana tectoria, care, de asemenea,
UJ

z
r> vibrează. Totuși, membrana tectoria și membrana bazi­
•'f V î
>: iT'
lară sunt fixate în puncte diferite. Astfel, atunci când vibrațiile
«x i. '•* * fV
sonore se propagă la urechea internă, se creează un efect de
LU
zc
o 2A forfecare între membrana bazilară (și celulele atașate de ea) și
LU
CC membrana tectoria.
=>
• i.r întrucât sunt inserați in membrana tectoria, stereoci­
lii celulelor păroase sunt singurele structuri care conectează
membrana bazilară, împreună cu epiteliul său complex, cu
ci membrana tectoria. Efectul de forfecare dintre membrana
QJ
bazilară și membrana tectoria înclină stereocilii și, astfel, por­
O țiunea apicală a celulelor păroase. Această înclinare activează
O
canalele MET de la vârful stereocililor și generează potenți­
ale de acțiune care sunt conduse la creier via nervul cohlear
(ramura cohleară a nervului vestibulocohlear, nervul cranian
LO VIII).
CN h

Inervația urechii interne

Nervul vestibular preia impulsurile de la nivelul receptori­
lor asociați cu labirintul vestibular.
Nervul vestibulocohlear (nervul cranian VIII) este un
>• *
nerv senzorial special și este compus din două componente:
‘•-M componenta vestibulară, numită nervul vestibular, respectiv
•wjfi • £
componenta cohleară, numită nervul cohlear. Nervul ves­
✓»
•r<
• *
d'țiy ■ tibular este asociat cu echilibrul și conduce impulsuri de la
rl receptorii localizați în labirintul vestibular. Nervul cohlear
I s . ■Ti
este asociat cu auzul și conduce impulsuri de la receptorii din
I labirintul cohlear (Fig. 25.24).
■ i I

V ,*. Corpii neuronilor bipolari ai nervului vestibular sunt

localizați în ganglionul vestibular (Scarpa) din conduc­
FIGURA 25.20 ▲ Imagine de microscopie electronică de ba­ tul auditiv intern. Dendritele celulelor ganglionare vestibu-
leiaj a organului spiral Corti. Această imagine de microscopie elec­ lare ajung la nivelul crestelor ampulare din cele trei canale
tronică ilustrează configurația stereocililor de la nivelul suprafeței apicale semicirculare și la nivelul maculelor din utriculă și saculă. Ele
a șirului intern și a celor trei șiruri externe de celule senzoriale păroase
sunt conectate cu baza celulelor păroase senzoriale vestibu-
cohleare. 3.250x.
lare, dispunându-se fie ca o cupă în jurul unei celule păroase
bările de presiune din acest sistem închis perilimfa-endolimfa tip I, fie ca un buton asociat unei celule păroase tip II. Axonii
se reflectă în mișcările membranei ce acoperă fereastra rotundă nervului vestibular au originea în ganglionul vestibular, pă­
de la baza cohleei. trund în trunchiul cerebral și se termină la nivelul celor patru
Ca rezultat al pătrunderii vibrațiilor sonore în urechea nudei vestibulari. Câteva fibre nervoase secundare ajung la
internă, la nivelul membranei bazilare ia naștere o undă pro­ cerebel și la nucleii nervilor cranieni III, IV și VI, care iner­
pagată (Fig. 25.23). Un sunet de o anumită frecvență deter­ vează mușchii oculari.
>

mină deplasarea unui segment relativ lung din membrana Nervul cohlear preia impulsurile de la nivelul receptorilor
bazilară, dar zona de deplasare maximală este îngustă. Punctul din organul spiral Corti.
de deplasare maximală a membranei bazilare este specific unei
anumite frecvențe sonore, ceea ce reprezintă baza morfologică Neuronii nervului cohlear sunt, de asemenea, bipolari, cor­
pii celulari ai acestora fiind localizați în ganglionul spiral din
pentru discriminarea frecvenței. Sunetele cu frecvență înaltă
determină vibrația maximală a membranei bazilare în apro­ grosimea modiolului. Dendritele lor ies din modiol prin mici
piere de baza cohleei; sunetele cu frecvență joasă determină orificii de la nivelul lamei spirale osoase și intră în organul spiral
Corti. Aproximativ 90% din dendritele neuronilor din gangli­
vibrația maximală mai aproape de vârful cohleei. Discrimina­
onul spiral sunt conectate cu celulele păroase interne; restul de
rea amplitudinii (percepția intensității sunetului) depinde de
10% din dendrite sunt conectate cu celulele păroase externe.
gradul de deplasare a membranei bazilare pentru o frecvență
Axonii celulelor din ganglionul spiral formează nervul cohlear,
dată. Astfel, codificarea informației acustice în impulsuri ner­
care intră în melcul osos prin modiol pentru a ajunge în con­
voase depinde de tiparul de vibrație a membranei bazilare.
ductul auditiv intern (a se vedea Fig. 25.24). De aici, nervul
 - ?’
I X -z**-

• v • ;
1 v
t • t
•
•A -
— F- >•’ ’
7 _
.’■
- K

•• •■ ■ ' •
PGA
•z / r * -
«
'-l/
y -r.. :/’.PCA -n ‘ /■
■ -
z

z-’- -
-

• W.
Ir . * • ' •
• ’iy
/Q ,.<•
•»
I» /z ' • xf - . .

1
■ ** ’’
< • y O.
a
* -* •; zi.r. > V ■>/./• c ■

P. •.■ • r'd 0 T '

9 f
■o(? '• • o ■ •• • >•

zz
\* > *
- • 7-
;r * | •, ,oo- -. - » »•

I
o
.•r PI »**
/«
:« c ✓ .

t
r. * -.
o //

Mii
9
; / / ■
i . , • • - -. 4?
•z
.j: • <.
/
- « • ‘O
•• >7." / - - Â-
>7
/;
• /z
/
zCFI CFE &

fi ■
•/-

..
•< : ■

;;. < - r 1

fi
A./
o •;v ' 45l <
a
/‘.'.A/.
vi . .i.r
f i
• «

• e’ • Â -P *

u *

CIO
•<»
«?
TN
1
•V%* 1 - W'
7 -A
■
• • -•

‘ ••
*
■ •:

\7 z--
£ 1•
CFE V- /.„JA C/A./
✓
-• ✓
•■.. «■ ff© ‘a,-. ’/'

r* ? •V.V/
’ * * .
f. •

• ■ 1:1° ■G / Q ■' ° t A'. -i. • •.

JV \ .
-
O -
'

7‘- •

'WiW
- ■<
*
*

'î- t f)
J •/ X
z
*
* % •.

» . -■' » 7
7'-.' r • .* • /•/
•• *
-y- A;. a 1 .<•
4 « <■

b
A>y;-.vry A -

FIGURA 25.21 ▲ Imagine de microscopie electronică a unei celule păroase interne și a unei celule păroase externe, a. Se obser /ă
baza rotunjită și gătul îngust al celulei păroase interne. La polul bazai se văd terminații nervoase (TA/) ale fibrelor nervoase aferente (FA) către celula
păroasă internă PI, pilier intern, CFI, celulă falangiană internă. 6.300x. b. Se observă terminații nervoase aferente (FA) și eferente (FE) la polui bazai al unei
celule senzoriale păroase externe. Celulele păroase externe sunt înconjurate la polul bazai de celule falangiene externe (CFE). Prelungirile apicaie ale
acestora formează placa cuticulară apicală (PCA) De remarcat că, din treimea medie, domeniul lateral al celulelor păroase externe nu mai este înconjurat
de celule de susținere. 6.300x. (Reprodus cu permisiunea autorului, după Kimura RS. Sensory and accessory epithelia of the cochlea. In: Friedmann I,
Ballantyne J, eds. Ultrastructural Atlas of the Inner Ear. London: Butterworth, 1984.)

‘1 • mănunchi de peri
i /-
A. ■
placă cuticulară apicală
î i
A» >
w
v
i
-t T.
f d
celulă păroasă externă
r ‘ —
r prelungire falangiană
ff

suprafața celulei păroase externe

\V
A
p celulă falangiană externă
*

nerv aferent
'/ I
â
ki
’ ■w . y
r
;
‘ «4
•2
f
l
membrană bazilară
■
■r 1

1 Â.'H t
AM
• T
: $
a b
___ -A-____ 1

' r 25.22 ▲ Structura celulei falangiene externe, a. Această imagine de microscopie electronică de baleiaj ilustrează arhitectura ce u’e»
fala
n^ene externe (Deiters). Fiecare celulă falangiană înconjoară ca o cupă polul bazai al unei celule păroase externe și îșî extinde apica. prelung rea
fala
.^nă- pentru a forma placa cuticulară apicală, care susține celulele senzoriale externe. 2.400x. b. Desen ce prezintă raportul unei celule falangiene
exier
Cu ° celulă păroasă externă.
 conduct
auditiv
954 extern fereastra ovală

undă propagată rampă vestibulară helicotremă

>«x
z
CC
LXI
b—
z
«X
UJ
3000Hz 50Hz
z
o
LXI
CC \ membrană bazilară
ZD fereastra rotundă rampă timpanică
undă sonoră

cavitate timpanică
CD tubă auditivă

U
O FIGURA 25.23 ▲ Diagramă ilustrând interacțiunea celor trei componente ale urechii. Canalul cohlear este prezentat ca un conduct
liniar. Undele sonore sunt preluate și transmise de urechea externă spre urechea medie, unde sunt transformate în vibrații mecanice. Vibrațiile mecanice
sunt transformate la nivelul ferestrei ovale în vibrații ale fluidului din urechea internă Vibrațiile fluidului conduc la deplasarea membranei bazilare (undă
propagată) pe care sunt dispuse celulele senzoriale, celulele păroase. Această deplasare produce stimularea celulelor păroase și generarea impulsurilor
LO nervoase Sunetele cu frecvență înaltă produc vibrații ale membranei bazilare de la baza cohleei, în timp ce sunetele cu frecvență joasă produc depla­
CXl sarea membranei bazilare de la vârful cohleei, aproape de helicotremă.

cohlear pătrunde în trunchiul cerebral și se termină în nucleii
o cohleari. Fibrele nervoase din acești nudei ajung în nucleul ge-
niculat din metatalamus si de aici în cortexul auditiv din lobul
>
temporal.
Interesant este că organul Corti primește și câteva fibre efe-
rente ce conduc impulsuri de la creier, care merg paralel cu
fibrele nervoase aferente ale nervului vestibulocohlear (tractul
olivocohlear, eferențcle cohleare Rasmussen). Fibre nervoase
eferente din trunchiul cerebral merg de-a lungul nervului ves­
tibular. Ele fac sinapsă fie pe terminațiile aferente ale celulei
păroase interne, fie in regiunea bazală a unei celule păroase
externe. Se consideră că fibrele eferente modulează informa­
țiile auditive și vestibulare transmise către sistemul nervos
central, amplificând unele semnale aferente și diminuându-le

nudei vestibulari dorsali nudei cohleari

nudei vestibulari ventrali

J
creastă ampulară trunchiul
conduct auditiv
J.
\

(canal semicircular anterior) intern cerebral

/V
1

creastă ampulară
(canal semicircular lateral) nerv vestibular
nerv cohlear

ganglion vestibular
(Scarpa)

maculă (utriculă)

creastă ampulară
(canal semicircular posterior)
organ spiral Corti
maculă (saculă)
ganglion spiral
FIGURA 25.24 ▲ Diagramă prezentând inervația regiunilor senzoriale ale labirintului membranos. Nervii cohlear și vestibular formează
nervul vestibulocohlear (nervul cranian VIII). Nervul cohlear conduce impulsurile nervoase pentru auz de la organul spiral Corti localizat în canalul cohlear,
nervul vestibular conduce impulsurile nervoase pentru echilibru de la crestele ampulare ale canalelor semicirculare, de la utriculă și saculă. Corpii celulari ai
neuronilor care formează aceste fibre senzoriale se află localizați în ganglionul spiral (pentru auz) și ganglionul vestibular (pentru echilibru).
 fMF

■. —

FIȘA 25.3 Corelație clinică: Vertijul C

Senzația de rotație cu lipsa echilibrului (amețeală, vertij) Otoconiile fie rămân libere, plutind în canalul semicircular
semnifică disfuncția analizatorului vestibular. Printre cauzele (canalitiază), fie se atașează la cupulă (cupulolitiază),
c
vertijului se numără infecțiile virale, anumite medicamente sau determinând mișcarea inadecvată a stereocililor de la
tumori, cum este neurinomul acustic. Neurinoamele acus­ suprafața celulelor receptoare păroase. Indivizii ce suferă
tice se dezvoltă în sau în apropiere de conductul auditiv intern de VPPB descriu episoade caracterizate printr-o senzație c
și exercită presiune asupra ramurii vestibulare a nervului cra­ eronată de învârtire, declanșată de anumite mișcări ale r
nian VIII sau asupra ramurilor arterei labirintice. Vertijul poate capului. Otoconiile se pot detașa ca urmare a unor traume C
apărea și la persoane sănătoase, prin stimularea excesivă a sau infecții virale, dar în multe cazuri detașarea se produce
r
h
canalelor semicirculare membranoase. în același mod, stimu­ idiopatic. C
larea excesivă a utriculei poate produce la unele persoane rău Unele boli ale urechii interne pot afecta atât auzul, cât și
de mișcare (rău de mare, rău de mașină, rău de avion). echilibrul. De exemplu, persoanele cu sindrom Meniere
acuză inițial episoade de amețeală și tinitus (țiuit în urechi),
c
Cea mai frecventă afecțiune vestibulară este vertijul
iar mai târziu dezvoltă hipoacuzie peniru sunetele joase.
r
paroxistic pozițional benign (VPPB). Acesta este c
cauzat de otoconiile detașate de pe macula utriculară, care Cauzele sindromului Meniere sunt legate de obstrucția
ajung în una dintre cele trei creste ampulare. Dată fiind apeductului cohlear, ce drenează excesul de endolimfă din r
A
r*
poziția anatomică a canalului semicircular posterior (ce are labirintul membranos. Obstrucția acestui duet conduce
un orificiu inferior de maculă), otoconiile detașate ajung la creșterea presiunii endolimfei și la distensia labirintului
aproape întotdeauna (în 81-90% din cazuri) la acest nivel. membranos (hidrops endolimfatic). c
n
r
□
n
3:

pe altele. Afectarea organului Corti, a nervului cohlear, a
căii nervoase sau a cortexului auditiv produce hipoacuzie
neurosenzorială (a se vedea Fișa 25.2).
Vascularizația labirintului membranos
La nivelul labirintului membranos, sângele arterial provine
din artera labirintică; drenajul venos se face în sinusurile
venoase durale.
Vascularizația urechii externe, a urechii medii și a labirintului
osos din urechea internă este asigurată de ramuri ale arterei
carotide externe. Vascularizația arterială a țesuturilor din
labirintul membranos este asigurată de artera labirintică,
ramură din artera cerebeloasă antero-inferioară sau artera ba-
zilară. Artera labirintică este o arteră terminală: nu realizează n
□
anastomoze cu alte artere din vecinătate. Ramurile acestei ar­
5
tere se distribuie la țesuturi, mergând paralel cu componen­
tele superioară și inferioară ale nervului vestibular.
Drenajul venos al labirintului cohlear se realizează prin
venele modiolare spirale anterioară și posterioară, ce formează
vena modiolară comună. Aceasta se unește cu vena vesti-
bulocohleară, formând vena apeductului cohlear, care se varsă
în sinusul pietros inferior. Drenajul venos al labirintului vesci-
bular se face prin venele vestibulare, care se unesc cu vena
apeductului cohlear și prin vena apeductului vestibular, care se
varsă în sinusul sigmoid.
956
Urechea
o
UJ

3
HISTOLOGIE
o
—1
o
$2
ZE

PREZENTARE GENERALĂ A URECHII

ci
<D D Urechea este un organ senzorial pereche, responsabil pentru percepția sunetelor și
pentru echilibru.
O
<U t Țesuturile urechii sunt derivate din ectodermul de suprafață (epiteliile ce căptușesc
u<
labirintul membranos) și din componente ale primei pungi branhiale (tuba auditivă
și cavitatea urechii medii), ale primului șanț branhial (conductul auditiv extern), ale
LO primului arc branhial (ciocanul, nicovala și partea anterioară a pavilionului urechii) și
CN ale celui de-al doilea arc branhial (scărița și partea posterioară a pavilionului).

URECHEA INTERNĂ
o
> Urechea internă este alcătuită din două compartimente
situate în grosimea osului temporal: labirintul osos și la­
birintul membranos, care este dispus în interiorul labi­
rintului osos.
I Urechea internă prezintă trei spații pline cu lichid: spațiul
endolimfatic din interiorul labirintului membranos (pre­
zintă o concentrație crescută de K~ și scăzută de Na”), spa-
țiul perilimfatic dintre pereții labirintului osos si ai celui
membranos (prezintă o concentrație scăzută de K ’ și eres-
cută de Na”’) și spațiul cortilimfatic care se află în interio­
rul tunelurilor organului Corti din cohlee.
I Labirintul osos este alcătuit din trei cavități interconectate:
canalele semicirculare, vestibulul și cohleea, fiecare dintre
acestea conținând diferite părți ale labirintului membranos.
> Labirintul membranos este alcătuit dintr-o serie de
structuri în formă de săculeți (utriculă, sacula și sacul
endolimfatic) și tubi (trei canale semicirculare membra­
noase, canalul cohlear, duetul utriculo-sacular, canalul
endolimfatic și duetul reuniens) ce conțin endolimfă.
Celulele senzoriale specializate sunt localizate în șase re­
giuni ale labirintului membranos: trei cresteampulare în
ampulele canalelor semicirculare membranoase (receptori
pentru accelerația unghiulară a capului), două macule in
utriculă și saculă (receptori pentru poziția capului și miș­
cările liniare ale acestuia) și organul spiral Corti (receptor
pentru auz).
L' Maculele utriculei și saculei conțin celule păroase care
sunt mecanoreceptori epiteliali. Aceste celule conțin pe
suprafața apicală mănunchiuri de peri (formate din șiruri
de stereocili și un kinocil) și sunt acoperite de membrana
otolitică, o masă gelatinoasă ce conține otoliți (otoconii).
p Mișcarea otoliților este detectată de mănunchiurile de
peri ce activează canale ionice operate mecanic, pentru
a genera potențialul de acțiune.
D Receptorii din crestele ampulare sunt, de asemenea,
acoperiți cu o masă gelatinoasă fără otoliți, denumită cu­
pidă. Cupula este deplasată de mișcările endolimfei din
canalele semicirculare membranoase. Mișcarea cupulei
stimulează canalele ionice operate mecanic, care gene­
rează potențialul de acțiune.
fe Interiorul cohleei este împărțit în trei compartimente pa­
ralele: rampa medie sau canalul cohlear (compartimen­
tul mijlociu, plin cu endolimfa, ce conține organul spiral
Corti), rampa vestibulară și rampa timpanică (amân­
două conținând perilimfa).
0 Rampa medie apare pe secțiune ca un spațiu triunghiu­
lar, cu peretele inferior format din membrana bazilară,
pe care este dispus organul spiral Corti. Peretele supe­
rior (membrana vestibulară) separă rampa vestibulară de
rampa medie, iar peretele lateral conține stria vascularis,
ce produce endolimfa.
D Organul spiral Corti este compus din celule păroase (dis­
puse in straturi intern și extern), celule falangiene de
susținere și celule numite pilieri. Mișcarea stereocililor ce­
lulelor păroase, ca rezultat al interacțiunii cu membrana
tectoria ce îi acoperă, generează impulsuri electrice care
sunt transmise prin nervul cohlear.
> Undele sonore sunt transmise ca vibrații de la membrana
timpanică, prin intermediul lanțului osicular, la fereastra
ovală, unde produc mișcarea perilimfei (ca unde) în rampa
vestibulară. Această mișcare conduce la deplasarea membranei
bazilare și a organului Corii, generând impulsuri nervoase ce
sunt percepute de cortexul auditiv ca sunete.
D Impulsurile nervoase de la nivelul crestelor ampulare
și maculelor din utriculă și saculă sunt transmise prin
nervul vestibular, iar impulsurile de la nivelul organu­
lui Corti sunt transmise prin nervul cohlear. Acești doi
nervi se unesc in conductul auditiv intern pentru a forma
nervul vestibulocohlear (nervul cranian VIII).
 URECHEA EXTERNĂ
O Pavilionul urechii este compo­
nenta externă a urechii care preia
și amplifică sunetele.
Conductul auditiv extern se în­
tinde de la pavilionul urechii 1a
membrana timpanică. Este căp­
tușit cu piele ce conține fire de
păr, glande sebacee și cerumi-
noase (care produc cerumenul).
L - *».
URECHEA MEDIE
O Urechea medie este o cavitate plină cu aer, căptușită de o mucoasă, ce conține
cele trei oscioare (ciocanul, nicovala și scărița). Este separată de conductul
auditiv extern prin membrana timpanică și conectată cu nazofaringele prin
tuba auditivă (trompa lui Eustachio).
D Membrana timpanică este compusă din pielea conductului auditiv extern, un
ax subțire de țesut conjunctiv și mucoasa urechii medii. I
0 Lanțul osicular (ciocanul, nicovala și scărița) traversează cavitatea urechii I!
*
medii „în serieie” si conectează membrana timpanică la fereastra ovală. Mișca- i !
rea lanțului osicular este modulată de mușchiul tensoral timpanului, care se l M
insera pe ciocan și mușchiul scăriței, care se inseră pe scăriță. a I
(
c
■
 PLANȘA 108 Urechea
958
Urechea internă, localizată în osul temporal, este alcătuită dintr-un sistem de camere și tubi ce conțin o rețea de canale membranoase. Acestea sunt
denumite labirint osos, respectiv labirint membranos. în unele zone, labirintul membranos căptușește labirintul osos; în alte zone, există spațiu între
cele două. în interiorul labirintului membranos există un fluid apos numit endolimfă. în afara labirintului membranos, adică între labirintul membranos
și cel osos, se află un alt fluid, numit perilimfă.
Labirintul osos este format din trei componente: cohleea, canalele semicirculare osoase și vestibulul. Cohleea și canalele semicirculare
osoase conțin componente membranoase cu aceeași formă; în schimb, componentele membranoase din vestibul au formă mai complexă, fiind reprezen­
tate de duete și două cavități, utricula și sacula. Cohleea conține receptorul pentru auz, organul Corti, canalele semicirculare conțin receptorii pentru
mișcarea capului, iar utricula și sacula conțin receptorii pentru poziția capului.

c/>
z Urechea internă, ureche, cobai, H&E 20x. nervul facial (NF). Săgeata albă marchează comunicarea vestibulului cu
unul dintre canalele semicirculare osoase. în dreapta sus sunt secțiuni
în această secțiune prin urechea internă, cavitatea ure­
transversale ale labirintului membranos ce trec prin componente ale sis­
Q. chii interne este înconjurară complet de os. Datorită carac­
temului de canale semicirculare membranoase (SCSM).
terului său tridimensional labirintic, componentele urechii
Cohleea este o structură spirală cu formă conică. în imagine se
interne apar pe secțiune sub forma mai multor cavități și
observă cum cohleea realizează 3l/z turc (la om realizează 25A ture).
canale separate. Totuși, acestea sunt toate interconectate
Secțiunea trece prin axul central al cohleei, reprezentat de un ax osos
(exceptând faptul că spațiul perilimfatic rămâne separat de cel cndolim-
numit modiol (M). El conține porțiunea inițială a nervului cohlear
faric). Cea mai marc cavitate este vestibulul (\7). Partea stângă a acestei
(NC) și ganglionul spiral (GS). Datorită spitalizării canalului cohlear,
cavități (săgeată neagră) comunică cu cohleea (C). Imediat sub săgeata
planul de secțiune îl intersectează în șapte locuri (corespunzător celor
neagră și spre dreapta este ligamentul oval (LO), ce înconjoară baza
3‘/2 ture). O imagine mai detaliată a cohleei și a organului Corti se
scăriței (S). Ambele structuri au fost secționare oblic și nu sunt vizibile
regăsește în Planșa 109.
în întregime. Intr-un tunel osos, in stânga ligamentului oval, se află

Canal semicircular osos, ureche, cobai,
H&E 85x; insert 380x.
Această imagine redă la o putere de mărire superioară unul
dintre canalele semicirculare osoase și Creasta ampulară
(CA) din canal, care se observă în colțul din dreapta jos al
figurii de deasupra. Receptorul pentru mișcare, creasta ampulară (se
observă raporturile sale in figura de deasupra), se găsește în fiecare canal
semicircular. Suprafața epitelială (EP) a crestei constă din două tipuri
celulare, celule de susținere și celule receptoare păroase. (în microscopia
electronică se disting două tipuri de celule păroase.) Celulele păroase
sunt greu de diferențiat de celulele de susținere pe baza unor caracteris­
tici specifice; ele pot fi totuși diferențiate pe baza localizării (a se vedea
inserttd), întrucât celulele păroase (CP) sunt situate deasupra ce­
lulelor de susținere (CS). Epiteliul crestei ampulare este acoperit de o
masă gelatinoasă, cupula (Cu). Fiecare celulă receptoare trimite câte o
prelungire asemănătoare unui fir de păr, care pătrunde profund în masa
gelatinoasă a cupulei.
Epiteliul este așezat pe un țesut conjunctiv (TC) lax, bogat celu­
lar, care conține și fibrele nervoase asociate celulelor receptoare. Fibrele
nervoase sunt greu de identificat, pentru că nu sunt organizate intr-un
fascicul.

C, cohlee LO, ligament oval TC, țesut conjunctiv

CA, creastă ampulară M, modiol V, vestibul
CP, celule păroase NC, nerv cohlear săgeată albă, intrarea în canalul semicir­
CS, celule de susținere NF, nerv facial cular
Cu, cupulă S, scărița săgeată neagră, intrarea în cohlee
EP, epiteliu SCSM, sistemul de canale semicirculare
GS, ganglion spiral membranoase (din labirintul membranos)
 I
>
• \
' ' ' xj
- >

1 7
* f-
A
. ■

• •*-
* w

U *

s &
a,,_
* ,,,a'‘ **"* • «i
V
> '*4. •?..,
x ;
/ <
:
* ’S
:• fe SCSM o>

• vr
,9
x>: .-,
XT
4 j>: C -51 , , -«.
.»

Ic
/
■?k J

'■-'
/
> *
V
Z . »— IW* '.W

"W *
•.
«

GS
LO
■■■■-

.4 .
,-^r* *
■f *»

■ - A«

W-
«u Cu >
•
)
>

-‘1
•*
**—

zA
-r .

e • fc •5LJ
»
■>
1
* A 9 «
■*.-

;•
f ■ ■' •

** —
-.-
'• i
•
CA k

•- &;
j* -■■
•X V •*■
. **v Zt s

I •
fes <v 7. *
<
.
• ii

' JCK X-
r *•

*xA’â3 1
CP .•••*:
a
•••
« - j ■• • -
.
<

fe. ■
’
t
- U < <- . s
>* cs €*
z
•’fe* .-. <* .
L--.î’’-'w
'. sV .
* - i. ‘ V >•>>-
•’
.*** • •* *•’
5* '•o.-
•

rz.- :-^-- • 1
< .;.^s •■’••' . 1
r o*
«
. « ■A0 -: 51-
.. •
i
V V • -:•
\z
K.
• • • . •4
’ / V* •
t ~?C- i .
•— _ . - -V "* ‘

s • .
• .< •
•- ziA'. :.-*o•• . e’ • • v*.". .
••

• —a
• * •
•TO^y.Y;?!
'tJV:

'«•_ r,'.> V? •.• , .,■ / t ••

■w
• •
* •

•7:.~
• ‘ .. I • •

M?
■'W-W
K
/ •

*
, $
■• ’’1-.
Y
J. V < • A
Cu •' * • • t

J.\
iu
M '• < -\v
X ■:
-.•?;• • •

■fee r.<
f

. â- - f .*r »
i.
• <fe '
* . • *
a.'/ ■
• »
• •’> .

•?> <<
■ ■ C .-•£. f ■ .* • ‘ • I

• V ' 4 4
..
• >
•
• »
•

• ‘ -P
V•a X-. -V* • • *’
• •

• k -
•Jr/
•.’K-"'-'" « « •
Vr *-
W■‘ ••

./■t T- >1 Y. ■w • -L> v v 7-

A-:
s < 1. * - <:«■
. * > •
v

• IU ’
d>-
■ >• 1 • -
. T -.• ■ • vui • « *’’'•• - : 7"
•
. :
•
•

'
• •

•
.

••
: ’1 A
e

, • . *
• .' •
• ‘ •?< z .< ■ •I

7* 'F ■•'."• »r ‘'O - Av. . ;5-.: •• ■

, ...■’'••/x>
-
. ‘ ► •

• 7.
. l •
V
• :• ?
.* • . kt! V •o
-V/' • . »• • «,•’»■ - • 1 ■* '
.vYjjr
•*<-.. • —.-•
•
■
\
^5 -,. r . r‘T**■’>

k A
• •
*• -
-*2

<-xTiL_ X* • /< -.7 .c?fc.L_r

PLANȘA 109 Canalul cohlear și organul Corti
Celula păroasă, un mecanoreceptor non-neuronal, este celula receptoare comună pentru analizatorul vestibulocohlear. Celulele păroase sunt celule
epiteliale cu numeroși stereocili, microvili modificați, denumiți și peri senzoriali. Aceștia transformă energia mecanică în energie electrică, ce este
transmisă prin nervul vestibulocohlear (nervul cranian VIII) la creier. Celulele păroase sunt conectate atât cu terminații nervoase aferente, cât și eferente.
Toate celulele păroase răspund la acțiunea stimulului prin înclinarea sau flectarea stereocililor. Modalitatea prin care sunt înclinați stereocilii variază de
la receptor la receptor, dar în fiecare caz, întinderea membranei celulare determinată de înclinarea stereocililor generează modificări ale potențialului
de membrană ce sunt transmise terminațiilor nervoase aferente asociate fiecărei celule. Terminațiile nervoase eferente care ajung la nivelul celulelor
păroase reglează sensibilitatea acestora.

Canalul cohlear, ureche, cobai, H&E 65x;
insert 380x.
Este ilustrată o secțiune prin una dintre spirele cohlcci. Din
punct de vedere funcțional, cea mai importantă componentă
a cohlcci este organul Corti, încadrat în dreptunghi și
prezentat la mărire superioară in figura subiacentă. In această imagine
sunt cuprinse și alte structuri. Ligamentul spiral (LgS) este o îngroșate
a pcriostului dc pe partea externă a tunelului. Două membrane, mem­
brana bazilară (MB) și membrana vestibulară (MV), se unesc cu liga-
mcnul spiral și împart tunelul cohlear în trei canale paralele, respectiv
rampa vestibulară (RV), rampa timpanică (RT) și canalul
cohlear (CC). Atât în rampa vestibulară, cât și în cea timpanică se
găsește perilimfa; acestea comunică la vârful cohlcci. Canalul cohlear
este o componentă a labirintului membranos și conține endolimfa. Se
consideră că endolimfa este formată de structura adiacentă ligamentului
spiral, care mărginește canalul cohlear, stria vascularis (StV). Aceasta este
intens vascularizată și conține celule „secret oare” specializate.
O lamă osoasă, lama spirală osoasă (LSO), se extinde de la modiol
până la membrana bazilară. Ramuri ale nervului cohlear (NC) merg
de-a lungul lamei spirale către modiol, unde se formează trunchiul
principal al nervului. Nervul cohlear este compus din prelungirile unor
neuroni bipolari, ai căror corpi constituie ganglionul spiral (GS). Corpii
neuronali se observă la mărire superioară in insert (dreapta sus). Pe lama
spirală se află un grup de celule, limbul spiral (LbS). La suprafață, lim­
bul spiral conține celule cilindrice.

Organul Corti, ureche, cobai, H&E 180x;
insert 380x.
Componentele organului Corti, începând de la nivelul
,4 limbului spiral (LbS), sunt următoarele: celule marginale
interne (CMI), celule falangiene interne și celule păroase
interne (CFI&CPI), pilieri interni (PI), (secvența continuă, repetându-
sc in oglindă) pilieri externi (PE), celule păroase externe (CPE), celule
falangiene externe (CFE) și celule marginale externe sau celule Hensen
(CH). Celulele păroase sunt celule receptoare; restul celulelor sunt de­
numite generic celule de susținere. Celulele păroase și celulele falangiene
externe pot fi identificate în imagine datorită localizării lor (a se vedea
inserții!) și a alinierii nucleilor acestora. Întrucât celulele păroase sunt
așezate deasupra celulelor falangiene, se poate concluziona că cei trei
nudei localizați superior aparțin celulelor păroase externe, iar cei trei
nudei subiacenți aparțin celulelor falangiene externe.
Celulele de susținere se extind dc la membrana bazilară (MB) până
la suprafața organului Corti (ceea ce nu se observă în această imagine,
dar este vizibil în insert), unde formează o membrană reticulară (MR).
Suprafața liberă a celulelor receptoare este dispusă în ochiurile membra­
nei reticulare, iar perii acestor celule se extind și iau contact cu mem­
brana tectoria (MT). Aceasta din urmă reprezintă o extensie cuticulară
a celulelor cilindrice din limbul spiral. Pe preparate foarte bine realizate,
por fi urmărite fibrele nervoase de la celulele păroase până la nervul
cohlear (NC).
De la membrana bazilară până la membrana reticulară, grupurile
dc celule de susținere sunt separate prin spații ce formează tuneluri spi­
ralate. Aceste tuneluri sunt denumite tunelul intern (TI), tunelul ex­
tern (TE) și tunelul spiral intern (TSI). Dincolo de celulele de susținere
se află alte două grupuri de celule, celulele Claudius (CCI) și celulele
Bbttcher (CB).

CB, celule Bbttcher CPE, celule păroase externe NC, nerv cohlear
CC, canal cohlear GS, ganglion spiral PE, pilieri externi
CCI, celule Claudius LbS, limb spiral PI, pilieri interni
CFE, celule falangiene externe LgS, ligament spiral RT, rampă timpanică
CFI&CPI, celule falangiene interne și LSO, lama spirală osoasă RV, rampă vestibulară
celule păroase interne MB, membrană bazilară StV, stria vascularis
CH, celule Hensen MR, membrană reticulară TE, tunel extern
CMI, celule marginale interne MT, membrană tectoria TI, tunel intern
MV, membrană vestibulară TSI, tunel spiral intern
r
•J ’• -
I £•* . •>
•>.

•
w-aC
•*
K . ‘o.
.■
• .
>. • X
91
• _ _• ’ ^.* '•«*.-*«.
V • .
f-
r<7 -
LgS
V-*V- <
’ : * 4-**
-e. * v* li ♦ *
! ' >-•-
»■

•■
* A ■>:::
X *5
>{ .>•-- 1 •

- *r: CC A
7* •X

• . <

* **

•r MV'
K < * • ’*
1« - ^GȘ> •MT •<

> *-
♦*

<< f >
* ’

^A-k •
. *. 4
A
A
vf X ** . •>. -*%. • ■ .

T*’
F --1
________________________
X '.' •* . • ,'-> ■ j‘:

•* •' • •'Vi • <

RV LbS r*','i'j«-,
'■■? r-
v*X- s.-J
t’.V'î' '• ' J
\-.v v ' 1
“•>>>’ ’
'**>* 'X
■</

Ift»— NC
L *î • • .
RT X . Vc
! >' -■
*•

•*

s
*• .
A?4?»yq i’VJ “ f * •
:

•’Z/-.
• '•.-ț
y< 4 •■• .țc:
LSO /
•»*
■J-
Z 4 • ' •**. • •
• •
w.

k*
k’ •
*
1
l
' ••• 'J

•&vSs£?*'' r ■
•T-
//>

'■
< r
‘ <j ț$ fi
< < .•
•Cr. î
-A k<<<
i,l < *
,"4#
’• -
Vm
. ~-
. •
->. <5 £? ti ;v‘? 1?-
-•
i’1
•»
k te' • ^i^T-^i-Țuor • •
-- 7 . •. • -

fy v**
7/.
f.:j J
u
C^țf fe/cj •« ' * _
T <J.V ■ • >
i
, •%
!T GV -: .^>:»<•?”■• .

Si
i
» •'TLr
°A
%
W% c'. V'Vâ
&
r<X s* 1
"X »

' --.\g
«J
— • .

V’’
CPE CFE s.5 ’V 1
•5
TE CH \- *5» * »
»•
X
>

' X4 <
•*
•w*
>
' l x

TI 9 *
/
&

Vi.
r‘/' t.
I

T z'
K
■
•\ X fa'
4
'■ •

PE MB CB
Z’i’' '.•■ A

CC s ,f
< Stv
•X
■ 'X
♦
'■*? >

-1
•*

A,
_ — —— A \
XV
w 4>
’.'
•Mi 11;.
*

TSI ‘ ‘
CPE CFE
* ->*
MT !i^^- ; ’ ■ xi'.W
* • 2!*-^
MR
TE CH 7< «<| V >
-.^'*
| /J
i ■

4., M -f 7 >
I
CCI h'<
JV--
* 4*

4
. LgS7>. **. i

PE CB / :
’-i
-i
-,.’ - f
:■ r z<
» . I
*

» .-
r « ------ - — • • ■» ■
 ‘T

•>
1

Sistemul genital
feminin <-

PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI GENITAL GLANDELE MAMARE / 866

FEMININ/834 Reglarea hormonală a glandei mamare / 870
OVARUL/835 Involuția glandei mamare / 872
Structura ovarului / 835 Vascularizația sanguină și limfatică / 872
Dezvoltarea foliculară / 836 Inervația / 872
Ovulatia / 841
9
Fișa 23.1 Corelație clinică: Boala ovarelor polichistice / 841
Corpul galben / 843 Fisa 23.2 Corelație clinică: Fertilizarea in vitro / 847
Capacitarea și fertilizarea / 844 9 •

Fisa 23.3 Considerații funcționale: Rezumat al reglării

Atrezia / 846 hormonale a ciclului ovarian / 851
Vascularizația sanguină și limfatică / 848 Fișa 23.4 Corelație clinică: Evoluția placentei mature la
Inervația / 848 naștere / 862
9

TROMPELE UTERINE / 848 Fișa 23.5 Corelație clinică: Frotiurile citologice

UTERUL/850 Papanicolaou / 865
Modificările ciclice din timpul ciclului menstrual / 853 Fisa 23.6 Corelație clinică: Colul uterin si infecțiile cu
9 9 9 9

Implantarea / 855 virusul Papilloma uman / 871

Colul uterin / 857 Fișa 23.7 Considerații funcționale: Lactația și
PLACENTA / 858 infertilitatea / 872
VAGINUL/863 ^HlSTOtOGtf j
HISTOLOGIE101 / 873
ORGANELE GENITALE EXTERNE / 864

$2 PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI
GENITAL FEMININ
Sistemul genital feminin constă în organele sexuale in­
terne și structurile genitale externe.
Organele reproducătoare feminine interne sunt localizate în pel-
vis și structurile genitale externe (organele genitale externe) sunt
situate in porțiunea anterioară a perineului, fiind desemnate cu
termenul de vulvă.
• Organele reproducătoare feminine interne sunt ova­
rele, trompele uterine, uterul și vaginul (Fig. 23.1). Aces­
tea sunt situate în cavitatea pelvină și perineu.
• Organele genitale externe includ mons pubis, labiile
mari și mici, clitorisul, vestibulul și deschiderea vaginală,
himenul si orificiul uretrăi extern.
>
Glandele mamare sunt incluse în acest capitol, deoarece
dezvoltarea lor si statusul lor funcțional sunt direct corelate cu
> >
activitatea hormonală a sistemului de reproducere feminin.
834
In mod similar, placenta este inclusă in acest capitol datorită
relației sale morfologice, funcționale și fizice cu uterul în tim-
pul sarcinii.
Organele reproducătoare feminine suferă modificări ciclice
periodice, de la pubertate la menopauză.
Ovarele, trompele uterine și uterul femeii mature sexual su­
feră modificări structurale și funcționale semnificative, corelate
cu activitatea nervoasă si cu modificările nivelurilor hormonale
>
din timpul fiecărui ciclu menstrual și din timpul sarcinii.
Aceste mecanisme reglează, de asemenea, și dezvoltarea timpurie
a sistemului feminin de reproducere. Inițierea ciclului menstrual,
denumită menarhă, apare la fete cu vârsta cuprinsă între 9 și 14
ani (vârsta medie a menarhei este de 12,7 ani), marcând sfârșitul
pubertății și începutul vieții reproducătoare. Pe parcursul aces­
tei perioade, ciclul menstrual durează în medie 28-30 de zile.
Intre 45 și 55 de ani, ciclul menstrual se rărește (vârsta medie
este de 51,4 ani) și, în cele din urmă, încetează. Această modi­
ficare a funcției reproducătoare poartă numele de menopauză
sau climacterium. Ovarele își încetează din acest moment funcția
1

porțiunea uterină istmul mezosalpinge ampula

fundul a trompei uterine trompei uterine
uterului
835
— arteră ovariană
ligament
suspensor al
cavitate ovarului
uterină
infundibul
O
fimbni
corp
mezoovar
uterin
ovar
ro
GO
ligamentul ovarului
orificiu CZj
>—* •
intern mezometru CZj
r-t
canal cervical
perimetru a
arteră uterină 3
col —-
endometru 7"--
uterin
CTQ
orificiu miometru a
extern I
/
faldurile mucoasei *—• •

vagin — r-t
►—-

>— •
FIGURA 23.1 ▲ Reprezentare schematică a organelor sexuale interne feminine. Acest desen prezintă vederea dinspre posterior a orga
nelor sexuale interne feminine. Pentru evidențierea structurii interne a acestora, au fost înlăturate o parte din peretele uterin, al trompelor uterine și al •

vaginului De remarcat cele trei straturi distincte ale peretelui uterin: stratul intern, endometrul, care tapetează cavitatea uterină; stratul mijlociu, cel mai □
gros, miometrul, și stratul extern, perimetrul, care este foița peritoneală a uterului.
o
<

reproducătoare de formare a ovocitelor și funcția endocrină de
sinteză hormonală, care reglează activitatea reproducătoare. Alte
I - O
organe (ex., -o------ y-șioglandele
X--- ' vaginul ------- mamare) prezintă grade diferite
de diminuare funcțională,, îin special legate de activitatea secre-
torie.
K OVARUL
Cele două funcții majore ale ovarului sunt producția de gâ­
rneți si sinteza de hormoni steroizi.
Ovarele au două funcții interdependente: gametogeneza
(producerea de gârneți) și steroidogeneza (producerea de
steroizi). La femei, producerea de gârneți poartă denumirea de
ovogeneză. Gârneții în dezvoltare se numesc ovocite; gârne­
ții maturi se numesc ovule.
Ovarele secretă două grupe majore de hormoni steroizi:
estrogenii și progestogenii.
• Estrogenii promovează creșterea și maturarea organelor
sexuale interne și externe și sunt responsabili de dezvoltarea
la pubertate a caracterelor sexuale feminine. Estrogenii acți­
onează și asupra glandelor mamare, promovând dezvoltarea
lor, prin stimularea creșterii ductale și stromale și acumularea
de țesut adipos.
• Progestogenii pregătesc pentru sarcină organele sexuale
interne, în special uterul, prin favorizarea modificărilor sec re­
torii la nivelul endometrului (discutate în secțiunea despre
modificările ciclice ale endometrului). Progestogenii pregă­
tesc și glanda mamară pentru lactație, prin stimularea proli­
ferării lobulare.
Ambii hormoni joacă un rol important in ciclul menstrual, ZXD
pregătind uterul pentru implantarea ovulului fertilizat. Dacă fer­ cz
tilizarea nu are loc, endometrul degenerează și apare menstruația.
Structura ovarului
La nulipare (femeile care nu au născut), ovarele sunt organe pe­
reche, în formă de migdală, de culoare alb-rozie, având o lungime
de 3 cm, o lățime de l,5 cm și o grosime de l cm. Fiecare ovar
este atașat de suprafața posterioară a ligamentului larg printr-un
pliu peritoneal, denumit mezoovar (a se vedea Fig. 23.1). Polul
superior (sau tubar) al ovarului este atașat la peretele pelvin prin
ligamentul suspensor al ovarului, care conține vasule și ner­
vii ovarieni. Polul inferior (sau uterin) este atașat la uter prin
ligamentul ovarian. Acest ligament reprezintă un vestigiu al gu-
bernaculului, cordonul fibros embrionar care atașează gonada in
dezvoltare la planșeul pelvin. înainte de pubertate, suprafața ovaru­
lui este netedă, dar in timpul vieții reproducătoare aceasta devine
progresiv cicatrizată și neregulată, ca urmare a ovularilor repetate.
La femeile în postmenopauză, ovarele se reduc la circa o pătrime
din dimensiunea observată în timpul perioadei reproducătoare.
Ovarul este compus dintr-o corticală și o medulară.
Pe secțiune, ovarul prezintă două regiuni distincte:
• Medulara sau regiunea medulară este localizată în por­
țiunea centrală a ovarului, fiind formată din țesut conjunctiv
lax, cu o masă relativ importantă de vase sanguine răsucite,
vase limfatice și nervi (Fig. 23.2).
• Corticala sau regiunea corticală se găsește la periferia
ovarului și înconjoară zona medulara. Corticala conține foli-
culii ovarieni înglobați într-un țesut conjunctiv bogat celu-
 folicul secundar
folicul atretic
836 folicul primar multilamelar folicul aproape matur

folicul primar folicul atretic

unilamelar
cc
«X folicul
>

o primordial

•
a «
1/
hJ
o
» * folicul
c<
• W—<
E 1
matur
(de Graaf)
E
, (U ovocit
vase /
• 1 < sanguine
• < corp
albicans

> ■ ■<

£<u
• —<
corp galben
corp hemoragie
co
exi
FIGURA 23.2 ▲ Desen al unei secțiuni prin ovar. Acest desen prezintă stadiile dezvoltăm foliculare, de la foliculul primar unilamelar până la
foliculul matur (de Graaf) Maturarea foliculilor este prezentată în direcția săgeții. Modificările foliculare de după ovulație conduc la dezvoltarea corpului
galben și în final a corpului alb (corpus albicans). De remarcat vasele sanguine foarte spiralate la nivelul hilului și al medularei ovariene.
O
larizat (Planșa 92, pagina 876). în stroma din jurul foliculilor
sunt prezente fibre musculare netede dispersate. Limita dintre
corticală si medulară nu este evidentă.
>
„Epiteliul germinativ" înlocuiește mezoteliul la suprafața
ovarului.
Suprafața ovarului este acoperită de un singur strat de celule
cubice sau, pe alocuri, aproape pavimen roase. Acest strat celular,
cunoscut drept epiteliu germinativ, se continuă cu mezoteliul
care acoperă mezoovarul. Termenul de epiteliugerminativ s-a păs­
trat din trecut, pe când se considera, în mod incorect, ca acesta
reprezintă sediul formării celulelor germinale, în timpul dezvol­
tării embrionare. La ora actuală, se cunoaște faptul că celulele
germinale primordiale au o origine extragonadală, acestea
migrând din sacul vitelin embrionar în cortexul gonadei embri­
onare, unde se diferențiază și induc diferențierea ovarului. între
epiteliul germinativ și corticala subiacentă se găsește un strat de
țesut conjunctiv dens denumit tunica albugineea (Planșa 92,
pagina 876). Tumorile care se dezvoltă din epiteliul de suprafață
al ovarului reprezintă mai mult de 70% din cancerele ovari­
ene. Originea tumorilor epiteliale de suprafață poate fi corelată
cu procesele repetate de distrugere și reparare ale epiteliul ui ger­
minativ care apar în timpul ovulațiilor.
Foliculii ovarieni furnizează micromediul pentru ovocitele
în curs de dezvoltare.
ovocit
eliberat
folicul
rupt
mitotice cresc semnificativ numărul ovogoniilor (a se vedea secți­
unea despre ovogeneză). O voci rele prezente la naștere rămân blo­
cate în dezvoltare la prima diviziune meiotică (a se vedea pagina
801). La pubertate, mici grupuri de foliculi suferă procese de
dezvoltare și maturare ciclice. In general, prima ovulație are loc
după cel puțin un an de Ia apariția menarhei. Se stabilește apoi
un tipar ciclic de maturare foliculară și ovulație, care continuă in
paralel cu ciclul menstrual. In mod normal, în timpul unui ciclu
menstrual, doar un singur ovocit ajunge la maturitate deplină și
este eliberat din ovar. In mod evident, maturarea și eliberarea a
mai mult de un ovocit la ovulație poate genera zigoți multipli. In
timpul vieții reproducătoare, o femeie produce doar aproxima­
tiv 400 de ovule mature. Majoritatea celor 600.000 până la
800.000 de ovocite primare prezente la naștere nu își finalizează
maturarea și se pierd progresiv printr-un proces de atrezie, care
se caracterizează prin moarte spontană și resorbția ulterioară a
ovocitclor imature. Acest proces începe timpuriu, dintr-a cin-
cea lună de viață fetală, fiind mediat de apoptoza celulelor care
înconjoară ovoci tul. Atrezia reduce numărul ovocitelor primare
într-o manieră logaritmică, de la aproximativ 5 milioane la fat la
mai puțin de 20% din acest număr la naștere. Ovocitele rămase
la menopauză degenerează în câțiva ani.
Dezvoltarea foliculară
Din punct de vedere histologiic, se pot identifica trei tipuri princi-
pale de foliculi ovarieni, în functie de stadiul lor de dezvoltare:
>

în stroma corticală sunt dispersați foliculi ovarieni de dimensi­ • foliculi primordiali;

uni diferite, fiecare conținând câte un ovocit. Dimensiunea unui • foliculi în evoluție, subclasificați în continuare în foliculi
folicul indică statusul de dezvoltare al ovocitului. Stadiile incipi­ primari și secundari (sau antrali);
ente ale ovogenezei au loc în timpul vieții fetale, când diviziunile • foliculi maturi sau foliculi de Graaf.
 Unii histologi și clinicieni identifică stadii suplimentare in
cadrul procesului continuu de dezvoltare foliculară. In ovarul
caracterizat prin cicluri lunare, foliculii se găsesc in toate sta­
diile de dezvoltare, predominând foliculii primordiali.
Foliculul primordial reprezintă stadiul cel mai timpuriu al
dezvoltării foliculare.
Foliculii primordiali apar pentru prima dat -u in tini'
pul celei de-a treia luni de dezvoltare fetală. imuZ, creșterea
foliculilor primordiali este independentă dc d* dmuiaicu go-
nadotropinelor. In ovarul matur, foliculii prim .< . sc găsesc
in stroma corticală, imediat sub tunica albugincc. j /ocinil este
înconjurat de un singur strat de celule foliei? pavîmen-
toase (Fig. 23.3 și Planșa 92, pagina 876). Suprafața ex ternă
a celulelor foliculare este delimitată dc membrana bazală. In
acest stadiu, ovocitul și celulele foliculare înconjurătoare sunt
strâns apoziționate. Ovocitul din folicul are un diametru dc
aproximativ 30 pm și prezintă un nucleu marc, excentric care
iar celulele foliculare aplatizate înconjurătoare proliferează și
devin cubice. în acest stadiu — și anume, când celulele folicu­
lare devin cubice — foliculul este identificat ca folicul primar. 37
Pe parcursul dezvoltării sale, ovocitul sintetizează proteine spe­
cifice asamblate intr -un înveliș extracelular denumit zona pe- O
Ilucida. Aceasta se formei.zâ între ovocit și celulele foliculare
adiacente (Fig. 23.4). l..\ spzcia umană, zona pellucida (ZP)
este formată din trei clase de iicoproteine acide sulfatate
> denumite ZP- (80-120 kl >a), ZP-2 (73 kDa) și ZP-3 (59- O
65 kDa). Dintre iccscea trei, cea mai importantă este ZP-3,
care funcționează ca receptor de legare a spermatozoidului și
inductor al reacției acrozornale (a se vedea pagina 845); se con­ ro
sideră că ZP-2 ar funcționa ca proteină secundară de legare a
spermatozoidului și ZP-1 nu a fost caracterizată încă din punct J
•
de vedere funcțional. în microscopia optică, zona pellucida este CZi
t
clar vizibilă ca un strat omogen și refractiv care se colorează a
intens cu coloranți acidofili și cu metoda acid periodic Schiff 3
(PAS) (Planșa 92, pagina 876). Aceasta devine evidentă atunci »—•
>- ■ «

conține cromatină fin dispersată și unul sau mai mulți nucleoli când ovocitul, înconjurat dc un strat de celule foliculare cubice CJQ
I mari. Citoplasmă ovocitului, denumită ooplasniă, conține un sau cilindrice, a ajuns la un diametru de 50-80 pm. D
corp Balbiani (Fig. 23.3a). Ultrastructural, corpul Balbiani
Celulele foliculare suferă un proces de stratificare pentru a r—t
•

apare ca o acumulare localizată de membrane golgiene și vezi­ A

cule, reticul endoplasmatic, centrioli, numeroase mitocondrii
șilizozomi. în plus, ovocitele umane conțin lamele anulare,
precum și numeroase vezicule mici dispersate în citoplasmă,
alături dc mitocondrii mici si sferice. Aceste lamele seamănă
>
forma granuloasa foliculuiui primar. r—-*
Prin proliferarea mitotică rapidă, stratul unic de celule foliculare O)
dă naștere unui epiteliu stratificat, denumit granuloasa foli­
culară (stratul granulos sau membrana granuloasă), care

cu o stivă de profiluri similare învelișului nuclear. Fiecare strat
al stivei include structuri identice morfologic cu porii nucleari.
Foliculul primar reprezintă primul stadiu de dezvoltare a
foliculuiui evolutiv.
înconjoară ovocitul. Celulele foliculare se identifică acum drept
celule granuloase. Membrana bazală își menține poziția intre
stratul cel mai extern de celule foliculare care devin cilindrice și
stroma de țesut conjunctiv. o
în timpul creșterii foliculare, se dezvoltă numeroase joncțiuni
<:

x»
33
Pe măsură ce foliculul primordial trece în stadiul de folicul gap între celulele granuloase. Spre deosebire de celulele Sertoli din CZ
evolutiv, apar modificări la nivelul ovocitului, celulelor folicu­ testicul, stratul bazai al celulelor granuloase nu prezintă joncțiuni
lare și stromei adiacente. Inițial, ovocitul crește în dimensiuni, strânse elaborate (zonule occludens), ceea ce indică absenta unei

ovocit

celule foliculare mitocondrie

membrană bazală & -V O’

RER
- «Ewpl
celule N . -3

stromale
- st £ «■

a ■ J

'
X
...".

iv
corp
Balbiani ' c.f
lamele
anulare

FOLICUL PRIMORDIAL
FIGURA 23.3 A Foliculul primordial, a. Reprezentare schematică a unu: folicul primordial ce prezintă ovocitul blocat în profaza primei de. z jn; meio: ce.
bocitul este strâns înconjurat de un singur strat de celule foliculare pavimentoase. Suprafața externă a acestor celule este separată de țesutul conjunctiv prin-
H) membrană bazală. Ooplasma conține organite caracteristice, observate la microscopul electronic, ce inciud un corp Balbiani, lamele anulare și miteccndri
; sferice, b. Această imagine de microscopie optică a foliculilor primordiali prezintă ovocitele înconjurate de un singur strat de celule foliculare ..PP, aplatizate
obicei, nucleul (N) ovocitului are o poziție excentrică. Sunt indicate două ovocite la care nucleul nu este inclus în planul de secțiune (X) în mod s;mi:ar, există
foliculi (săgeți) la care celulele foliculare sunt vizualizate din fața sau tangențial, iar ovocitele conținute nu sunt incluse în secțiune. 640x.
 ■■■■

celule foliculare
celule stromale
838 zona
A ■
pellucida
în formare R.; V -

cc
r •«
&■-

c
> ■*

o
r a «K
1"L J -A

a \\
0 V.
c - Ti» ’
s
• W—< • »

■ iar-*
-

n
>' i

cd ovocit
• '<

a —
b
membrană bazală __
____ - _
- ------- * .
« 4
--
-

» ■ < FOLICUL PRIMAR

FIGURA 23.4 ▲ Foliculul primar unilamelar. a. Desen al unui folicul primar intr-un stadiu timpuriu de dezvoltare Se observă formarea zonei pe­
EOJ llucida intre ovocit și celulele foliculare adiacente Ovocitul este înconjurat de un singur strat de celule foliculare cubice, b. Imagine de microscopie optica
4— » a unui folicul primar. De remarcat stratul distinct de celule foliculare (CA) care înconjoară ovocitul. 640x.
QO

bariere sânge - folicul. Circulația nutrienrilor si a macromolecule- de celule conjunctive, denumită teacă foliculară, situată
00 lor informaționale mici din sânge in fluidul folicular este esențială imediat la exteriorul membranei bazale (Fig. 23.5). leaca fo­
CN pentru dezvoltarea normală a ovulului și a fol icul ului. liculară se diferențiază în continuare în două straturi:
>

Celulele țesutului conjunctiv formează straturile tecale ale • Teaca internă reprezintă stratul intern, foarte vascularizat,
foliculului primar. cu celule secretorii cubice (Planșa 93, pagina 878). Celulele
Pe măsură ce celulele granuloase proliferează, celulele stro­ complet diferențiate ale tecii interne prezintă caracteristici
male din imediata vecinătate a foliculului formează o teacă ultrastructurale ale celulelor producătoare de steroizi. Ce-

O granuloasă foliculară celule granuloase

membrană bazală teacă foliculară

a
granule i
■c
corticale *

sv-r .*■- : ' I

1 e..8®
\
r v-' J

IE
f -
/-
.y
^3-• *■ o •j ,5a
••V ■'.‘a

'A g/ -'1'
-*
■?
/rA-
A( J . -x A
V
6/
jj
v f k•
’LpOiO
1 - &

V
w ■
- X \ *4
. •
X
■ "î
i
V-'-J
Tf C-y-c
3 {p/
0 •.
«
a - ---*>_

ZR
Wti •

0V
f
✓
C*G-.G7, T FI 11 —. T—■ J
V /"A
’ rv
k'^ j
•»
I FIGURA 23.5 ▲ Foliculul primar multilamelar. a. Reprezentare schema­
' \
tică a foliculului primar multilamelar ce prezintă o masă pluristratificată de celule
»
granuloase (diferențiate din celulele foliculare) care înconjoară ovocitul De remar­
citoplasmă ovocitului cat că stratul cel mai intern al celulelor granuloase este adiacent zonei pellucida și
I stratul cel mai extern al acestor celule se sprijină pe membrana bazală, care este
prelungire a celulei granuloase/' adiacentă celulelor stromale denumite acum teaca foliculară în acest stadiu, cor­
zona pellucida ' pul Balbiani se reorganizează in numeroase unități Golgi, în citoplasmă apărând
i
granule corticale. Detaliul circular descrie ul trastruc tura unui ovocit și a celulelor fo­
microvilii ovocitului I

liculare adiacente. Numeroși microvili ai ovocitului și prelungiri subțiri ale celulelor

joncțiune gap celule granuloase granuloase se extind în zona pellucida ce înconjoară ovocitul. Prelungirile celulelor
granuloase intră în contact cu membrana plasmatică a ovocitului. b. Imagine de
microscopie optică a foliculului primar multilamelar (maimuță). Se pot observa
FOLICUL PRIMAR MULTILAMELAR
straturi multiple de celule granuloase (CG) care înconjoară ovocitul primar. Zona
pellucida (ZP) se găsește intre ovocit și celulele foliculare. 640x
1

lulele tecii interne prezintă un număr mare de receptori
pentru hormonul luteinizant (LH). Ca răspuns la stimu­
larea LH, acestea sintetizează și secretă androgenii care sunt
precursorii estrogenilor. Pe lângă celulele secretorii, teaca in­
ternă mai conține fibroblaste, fascicule de col -gen și o rețea
bogată de vase mici, caracteristică organelor endocrine.
• Teaca externă reprezintă stratul extern de celule con
junctive. Aceasta conține în special celule maculare ne­
tede și fascicule de fibre de colagen.
Limitele dintre cele două straturi tecale. precum ,.i între
traca externă și stroma înconjurătoare nu suni distincte, lotuși,
membrana bazală situată între granuloasa și tea. j internă reali­
zează o limită distinctă între aceste două straturi. Aceasta separă
patul bogat de capilare al tecii interne de granuloasa, care este
avasculară în timpul dezvoltării foliculare.
Maturarea ovocitului are loc în foliculul primar.
Distribuția organitelor se modifică pe măsură ce ovocitul se
maturează. Numeroase elemente golgiene derivate din corpul
Balbiani unic al ovocitului primordial se dispersează în cito­
plasmă. Crește numărul ribozomilor liberi, al mitocondriilor,
al veziculelor mici, al corpilor multiveziculari, precum și canti­
tatea de reticul endoplasmatic rugos (RER). Ocazional, se ob­
I
serva picături lipidice și mase de pigment lipocrom. La multe
eliberate prin exocitoză, in momentul când ovulul este activat
de către spermatozoid (detalii in secțiunea despre fertilizare).
Numeroși microvili nercgulați se proiectează de pe ovocit în 839
spațiul perivitelin dintre ovocit și celulele granuloase încon­
jurătoare, pe măsură ce se formează zona pellucida (a se vedea
Fig. 23.5). în același timp: prelungiri subțiri de la nivelul celulelor
granuloase se proiectează spre ovocit, imbinându-se cu microvilii
ovocitului și, ocazional se invagineazâ in membrana plasmatică
i ovocitului. iTclungi. pot ninge membrana plasmatică, fără a O
stabili insă o continuitate citoplasmaiică între celule.
Foliculul secundar se caracterizează printr-un antru care
conține lichid. co
Inițial, foliculul primar se deplasează înspre profunzimea J
stromei corticale, pe măsură ce crește in dimensiuni, mai ales ►— •
on
pe seama proliferării celulelor granuloase. Pentru creșterea r-t
CD
»—■»
ovocitului și a foliculului sunt necesari mai mulți factori:
o Hormonul foliculostimulant (FSH)
o Factori de creștere (ex., factorul de creștere epidermic CTQ
CD
[EGF], factorul de creștere de tip insulinic I [IGF-I])
o Ionii de calciu (Ca2 ) >—• •
r-T
Când granuloasa atinge o grosime de 6-12 straturi celulare,
între celulele granuloase apar cavități pline cu lichid (Fig. CD

I
specii, inclusiv la mamifere, ovocitele prezintă vezicule secre­
torii specializate denumite granule corticale (a se vedea Fig.
I
23.5a). Acestea sunt localizate imediat sub nivelul oolemei
23.6). Pe măsură ce lichidul bogat în acid hialuronic, denumit 3 •
lichid folicular, continuă să se acumuleze printre celulele gra­
nuloase, cavitățile încep să fuzioneze și formează în finaJ o ca­ •

(membrana plasmatică a ovocitului). Granulele conțin proteaze vitate unică, în formă de semilună, denumită antru. Foliculul
I
II o
<

ZD
I c:
teacă externă —

vas sanguin
teacă internă —
1 celule tecale
interne
membrană bazală
celule granuloase
I
I
!»■
l
I corp
•
Call-Exner
L'
b»
If

I Ca

I *•.

/ JÎ C ' N t
1 3.; -ei »*•?$$!• •' v, ' -
VnTr
V < II»
1
«o l ) ‘ST

n \ 1' 'A
I
I
•
-
\ o FIGURA 23.6 ▲ Foliculul secundar, a. Reprezentare schematică a
•?
'”'8
( \ • ■- FA unui folicul secundar, prezentând antrul plin cu fluid rezultat prin fuzi­
onarea micilor cavități cu lichid dintre celulele granuloase De remarcat
\
că foliculul in dezvoltare conține multe celule granuloase in diviziune în
* -
acest stadiu, apar corpii Call-Exner. Detaliul in formă de cerc ilustrează re­
VA lația dintre celuleie granuloase. membrana bazală, teaca internă și teaca
i a. A.>
antru SY t
ovocit externă. Celulele tecii interne se diferențiază în celule producătoare de
steroizi, intens vascularizate.Teaca internă este înconjurată de un strat ex­
\
zona pellucida tern de celule stromale, denumit teaca externă. Membrana bazală separă
celulele granuloase de teaca internă b. Imagine de microscopie optică a
vase sanguine
membrană bazală celule granuloase unui folicul secundar Antrul (A) plin cu lichid folicular este vizibil în nteri-
orul granuloase’: (6). Pot fi ooservate numeroase straturi de celule tecale
a interne (77) și celule tecale externe (TE) în exteriorul membranei bazale a
foliculului secundar. 85x
FOLICUL SECUNDAR
 formai este identificat ca folicul secundar sau folicul antral Foliculul matur sau de Graaf conține ovocitul secundar
(Planșa 93, pagina 878). Ovocitul poziționat excentric, care a matur.
40 atins diametrul de circa 125 pm, nu-și mai continuă creșterea. Foliculul matur, denumit și foliculul De Graaf, arc un dia­
Inhibiția procesului de creștere se datorează prezenței unui pep- metru de minim 10 mm. Datorită dimensiunii mari, acesta se
tid mic, de 1-2 kDa, denumit inhibitorul maturării ovoci- extinde în toată grosimea corticalei ovariene și determină o pro­
ZD
CC tare (OMI), secretar de celulele granuloase în lichidul antral. Se eminentă pe suprafața ovarului. Pe măsură ce foliculul se apro­
«x
> constată existenta unei corelații directe între dimensiunea folicu-
o > >
pie de dimensiunea sa maximă, activitatea mitotică a celulelor
lului secundar si concentrația OMI. Nivelul OMI este maxim
» »
granuloase se reduce. Stratul granulos devine cu atât mai subțire
in foliculii mici și minim în foliculii maturi. Foliculul secundar,
cu cât antrul crește in dimensiuni. Pe măsură ce spațiile dintre
care avea diametrul de 0,2 mm când a început să apară Huidui
c folicular, continuă să crească până atinge un diametru de minim
celulele granuloase se măresc, ovocitul și celulele din cumulus se
desprind progresiv de restul celulelor granuloase, pregătindu-se
• *—■<

c 10 mm.
• •—<
pentru ovulație. Celulele din cumulus ce înconjoară ovocitul
c Celulele din cumulus oophorus formează corona radiata în formează acum un singur strat de celule, denumit corona radi­
,o jurul ovocitului din foliculul secretor. ata. Aceste celule, împreună cu celulele din cumulus slab atașate,
■1 ■<

ai Pe măsură ce foliculul secundar crește în dimensiuni, se mă­ rămân la ovulație alături de ovocic.
>

• —
rește și antrul, delimitat de câteva straturi de celule granuloase In această perioadă de maturare foliculară, tecile devin mai
aaj (Fig. 23.7). Granuloasa are o grosime relativ uniformă, cu excep­
*

proeminente. In citoplasmă celulelor din teaca internă apar pi­

bD ția regiunii asociate ovocitului. La acest nivel, celulele granuloase cături lipidice și, ultrastructural, celulele prezintă aspecte asoci­
formează o aglomerare îngroșată proeminentă în antru, cumu­ ate celulelor producătoare de steroizi.
lus oophorus. La ovulație, celulele din cumulus oophorus care La specia umană, LH stimulează celulele tecii interne sâ
6OJ se găsesc în imediata vecinătate a ovocitului și care rămân atașate secrete androgeni. Din cauza lipsei enzimei aromatază, celulele
4-» tecii interne nu sunt capabile să producă estrogeni. In schimb, ce­
CO de acesta formează corona radiata. Aceasta este compusă din
CC celule din cumulus care își trimit microvili penetranți în toată lulele granuloase conțin aromatază; astfel, unii androgeni sunt
zona pellucida, pentru a comunica cu microvilii ovocitului prin transportați la nivelul REN pentru prelucrarea ulterioară. Gi răs­
09 joncțiuni gap. In timpul maturării foliculare, numărul microvi- puns la FSH, celulele granuloase catalizează conversia androgeni-
CN lor în estrogeni, care stimulează celulele granuloase să prolifereze,
lilor de pe suprafața celulelor granuloase crește în corelație cu
numărul crescut de receptori LH de pe suprafața antrală liberă. ceea ce determină creșterea în dimensiuni a folicul ului. Nivelurile
>

Intre celulele granuloase, poate fi observat un material extracelu- crescute de estrogeni proveniți din ambele surse, foliculară și siste-
O lar, dens colorat, PAS pozitiv, reprezentat de corpi Call-Exner mică, sunt corelate cu sensibilizarea crescută a gonadotropilor față
(a se vedea Fig. 23.6a). Acești corpi sunt secretați de celulele gra­ de hormonul eliberator de gonadotropine. Cu aproximativ 24 ore
nuloase și conțin acid hialuronic și proteoglicani. înainte de ovulație, la nivelul adenohipofizei este indusă o descăr-

membrană bazală teacă teacă celule granuloase

externă internă
celule ce vor deveni
antru plin
/ corona radiata după ovulație
cu lichid
7^
folicular

i
* *• *» I. **

V• AW
•* ’ 2 <•

* X
/ N- W
I
X
GOW% 4
Z. LI •('•
■1
11
,>
%

i/^ L
•
\ rV
W", >-<
A
Y V 8
r — J % ■ te a —

ți Vj t

>ț
u /‘'O;.-. -.>™.
riJ: , )

• ► <•
vț 'n - • 1»^
A’ • X'te. •
•'
Y ‘-Q.r, .« -’ V * ’
v
>
i 4r rY- J •- • V, t/i
rl - •’ ’ • •j

T *
''

•' V > • . 'sJuv'.. r

p-r-r-r ••' ** 5 KSâ

■< ’

^9
a
-: SE®A? b
" cumulus oophorus
FOLICUL DE GRAAF MATUR
FIGURA 23.7 ▲ Foliculul secundar într-un stadiu avansat de dezvoltare, a. Reprezentare schematică a unui folicul matur (de Graaf) cu un
antru mare, conținând un ovocit înglobat în cumulus oophorus. Celulele din cumulus oophorus situate în imediata vecinătate a ovocitului rămân alături
de acesta după ovulație și formează corona radiata b. Imagine microscopică a unui folicul secundar matur. Se observă antrul plin cu lichid (4) și cumulus
oophorus (CO) care conține ovocitul. Restul celulelor care delimitează antrul formează granuloasa (stratul granulos, SG) Suprafața ovarului este vizibilă in
dreapta. De remarcat prezența celor doi foliculi primari (dreapta sus). TI. teaca internă. 45x

i
 FISA 23.1
9
Corelai /
înică: Boala ovarelor poîidiii Jce 841

Boala ovarelor polichistice se caracteriza... .-/are mă­

I rite bilateral, cu numeroase chisturi foliculare. Atu* canei boala
* *•.
*
I
este asociată cu oligomenoree, menstruație - •, se utilizează V, n 'A
IA
termenul clinic de sindrom Stein-Leven j : '6t soana este •-*:,z

mfertilă ca urmare a lipsei ovulației. Morfologic, vai ic seaniar o

cu un balon alb și mic plin cu bile strâns ambe ­ ’. .ațele atee-
aioit
&V •»
tate, frecvent denumite ovare stridie, prezintă ■- .. • < neteda,
alb-perlată, fără cicatrici superficiale, pentru că r ... ,-u. loc nicio
ovulație. Această stare este atribuită numărului n . j de c usturi
foliculare pline cu lichid și de foliculi secundari atrofiei care sunt
ss<?
< w
I ro
co
situați sub o tunică albuginee neobișnuit de groasa Patogeneza <
cz:
F— •

nu este clară, dar se pare că este legată de un defect în reglarea oo

a
• ■■

biosintezei de androgeni care determină producerea unor can­ >—

«> < *-y <
tități excesive de androgeni, convertiți în estrogeni. Procesul de f» •*

selecție a foliculilor în curs de maturare este dereglat. Persoana f—

*■ ■ -

respectivă are un ciclu anovulator caracterizat doar de stimu­

OQ
lare estrogenică a endometrului, din cauza inhibării producerii ^gs <
-6 CD
de progesteron. Inhibiția sintezei de progesteron este datorată
•— •
imposibilității foliculului de Graaf de a se transforma într-un corp r~t
FIGURA F23.1.1 A Boala ovarelor polichistice. Această ima f\h
galben producător de progesteron. O variantă de tratament
gine de microscopie optică prezintă o secțiune prin corticala ovaru­
este cea hormonală, pentru a stabiliza și a reface raportul estro-
lui, la o persoană cu boala ovarelor polichistice. De remarcat tunica CD
gen-progesteron, dar în anumite cazuri este necesară intervenția
aibugineea (TA), neobișnuit de groasă, care acoperă numeroși foliculi.
chirurgicală. Aceasta se realizează printr-o incizie cuneiformă Grosimea semnificativă a tunicii albuginee împiedică ovulația foliculi-
B
►— •

la nivelul ovarului, pentru a expune corticala, permițând astfel lor maturi (de Graaf) Se observă că unul dintre foliculi s-a dezvoltat la »—• •
ovulului să părăsească ovarul, după tratamentul hormonal, fără stadiul de folicul primar 45x.
restricții fizice create prin îngroșarea preexistentă a tunicii albugi­
nee (Fig. F23.1.1).
O
<

! care masivă de FSH sau LH. Ca răspuns la creșterea nivelului de
I LH, receptorii pentru LH de pe celulele granuloase sunt inhibați
| și ulterior celulele granuloase nu mai produc estrogeni, după expu­
nere la LH. Datorită acestui vârf de LH se continuă prima divizi­
une meiotică a ovocitului primar. Acest eveniment apare la 12-24
orc după eliberarea de LH și are ca rezultat formare-a ovocitului
secundar și a primului globul polar. Atât celulele granuloase, cât și
l cele tecale suferă un proces de luteinizare și produc progesteron (a
se vedea paginile 843-844, secțiunea despre corpul galben).
3>
Chiar înainte dc ovulație, fluxul sanguin este oprit pe o mică ZD
cz
arie a suprafeței ovariene care acoperă foliculul proeminent.
Această arie a epiteliului germinativ, cunoscută ca macula
pellucida sau stigma foliculară, devine mai proeminentă și
apoi se rupe (Fig. 23.8a). Ovocitul, înconjurat de corona radiata
și celulele din cumulus oophorus, este eliberat din foliculul rupt,
în momentul ovulației, fimbriile trompei u teri ne sunt pozițio­
nate în proximitatea suprafeței ovariene, iar masa de cumulus

i Ovulația
f

Ovulația este un proces mediat hormonal care determină

eliminarea ovocitului secundar.
Ovulația reprezintă procesul prin care un ovocit secundar este
eliberat din foliculul de Graaf. în cadrul fiecărui ciclu menstrual, foli­
culul selectat pentru ovulație este recrutat dintr-o cohortă de foliculi
primari, încă din primele zile ale ciclului. în timpul ovulației, ovoci­
tul traversează întregul perete folicular, inclusiv epiteliul germinativ.
O combinație de modificări hormonale si efecte enzima-
> >

ticc este responsabilă de eliberarea ovocitului secundar la

mijlocul ciclului menstrual (în ziua a 14-a dintr-un ciclu de
28 de zile). Acești factori includ:
• creșterea volumului și a presiunii lichidului folicular
• proteoliza enzimatică a peretelui folicular, realizată de
plasminogenul activat
• depunerea hormono-dependentă a glicozaminoglicanilor între
complexul ovocit-cumulus și stratul de granuloasă
• contracția fibrelor musculare netede din teaca externă, de­
clanșată de prostaglandine
FIGURA 23.8 A Examinarea endoscopică și ecografică a ovaru­
lui. a. Aceasta fotografie prezintă un aspect al ovaruiui uman în timpul unei
proceduri endoscopice de recoltare a ovodtelor. Ovarul se nășește în stadiul
imediat premergător ovulației. Aria foliculului proeminent cu stigma folicu­
lară este evidentă Epiteliul germinativ, care acoperă tunica aibugineea, este
rupt în zona de ovulație iminentă b. Dezvoltarea tehnicilor nechirurgicale
ca imagistica cu ultrasunete ajută la monitorizarea creșterii foliculare și este
utilă ca metodă de determinare a momentului de recoltare a ovocitelor
preovulatorii. (Prin amabilitatea Dr. Charles C. Coddington. iii, Mayo Clinic.)
 I

cc conține ovocitul este împinsă ușor de către fimbrii în ostiumul

abdominal al trompei uterine. Masa celulară de cumulus aderă
842 ferm dc fimbrii și este transportată activ de către celulele ciliatc ovocit
care tapetează trompa uterină, împiedicând trecerea sa în cavi­ primar
tatea peritoneală. La ora actuală, dezvoltarea foliculilor ovarieni
=5
CC este monitorizată prin tehnologie nechirurgicală cu ultrasunete.
> Examinarea transvaginală cu ultrasunete poate furniza
o informații detaliate despre numărul și dimensiunea foliculilor
in dezvoltare (Fig. 23.8b). După ovulație, ovocitul secundar
I
rămâne viabil pentru aproximativ 24 de orc. Dacă nu are loc
migrarea
•
c:<
fertilizarea în această perioadă, ovocitul secundar degenerează pe nucleului la
C:
' \t 2

a măsură ce parcurge trompa uterină. suprafața

Ovocitele care nu reușesc să intre în trompa uterină dege­ celulei
£ nerează de obicei in cavitatea peritoneală. Totuși, ocazional, un

CC
astfel de ovocit poate fi fertilizat și implantat in cavitatea peri­
toneală, pe suprafața ovarului sau intestinului sau la nivelul
I
4—i
excavației rectouterine (punga Douglas). De obicei, astfel de prima diviziune formarea primului
a implantări ectopice nu depășesc stadiile fctale timpurii, dar meiotică globul polar
trebuie să fie extirpate chirurgical. Sarcina ectopică care se
dezvoltă oriunde in afara endometrului cavității uterine continuă
>
hiperactivarea
p
«—<
să reprezinte cea mai frecventă cauză de mortalitate maternă în spermatozoizilor J\
QJ prima jumătate a sarcinii.
co In mod normal, la fiecare ciclu, doar un singur folicul își defi­
• —■<

nitivează maturația și se rupe pentru a-și elibera ovocitul secundar.

Rar, por fi eliberate mai multe ovocite din alți foliculi care au atins fertilizarea
00 stadiul de maturitate în același ciclu, cu posibilitatea apariției de zi- de către
C\l spermatozoidul
goți multipli. Medicamentele de tipul cifratului de clomifen (Sero- penetrant
phene) sau gonadotropinele umane de menopauză care stimulează
activitatea ovariană cresc mult posibilitatea nașterilor multiple,
prin inducerea maturării simultane a mai multor foliculi. ___centrozomul
fecundarea ■ & spermatozoidului
Ovocitul primar este blocat timp de 12-50 de ani în stadiul
ovocitului
— nucleul decondensat
o
diploten al profazei primei diviziuni meiotice.
Ovocitele primare din foliculii primordiali își încep prima divi­
si reluarea
t

celei de-a doua

diviziuni meiotice
V «■
) al spermatozoidului

ziune meiotică în embrion, dar procesul este blocat în stadiul di­ — formarea celui de-al
doilea globul polar
ploten al profazei meiotice (a se vedea secțiunea despre meioză
în Capitolul 3). Profaza primei meioze nu se finalizează decât îna­
I
intea ovulației. De aceea, ovocitele primare rămân blocate în prima o
profază meiotică pentru 12-50 de ani. Această perioadă lungă de alinierea pronucleilor /
// d-' • \

masculin și feminin
blocare a meiozei expune ovocitul primar la influențe nocive
l
din mediu, ceea ce poate contribui la erori în diviziunea meiotică, V $

o A
cum ar fi nondisjuncția. Astfel de erori conduc la anomalii de tipul
trisomiei cromozomului 21 (sindromul Down).
Când prima diviziune meiotică (diviziune reducțională) este
completă în fol icului matur (Fig. 23.9), fiecare celulă fiică a ovoci­
tului primar primește o parte egală de cromatină, însă una dintre
if
I
ele primește cea mai mare parte a citoplasmei, devenind ovocit
zigot
secundar. Acesta măsoară 150 pm în diametru. Cealaltă celulă
•\
fiică primește o cantitate minimă dc citoplasmă și se transformă în
primul globul polar.
Ovocitul secundar este blocat în metafaza celei de-a doua
diviziuni meiotice, imediat înaintea ovulației. FIGURA 23.9 ▲ Diagramă ce ilustrează modificările care apar
De îndată ce prima diviziune meiotică este finalizată, ovocitul în timpul creșterii, maturării și fertilizării ovocitului. Ovocitul
primar rămâne blocat in profaza I a meiozei. Prima diviziune meiotică sau
secundar își începe cea de-a doua diviziune meiotică. în timp ce
reducțională este finalizată doar după ce ovocitul progresează spre ovu­
ovocitul secundar înconjurat de celulele coronei radiata părăsește fo­ lație. A doua diviziune meiotică sau ecvațională se finalizează doar atunci
liculul la ovulație, progresează a doua diviziune meiotică (diviziune când ovocitul secundar este fecundat de un spermatozoid. Se observă
ecvațională). Această diviziune este blocată în metafaza și este formarea primului și celui de-al doilea globul polar. La unele mamifere,
completară doar daca ovocitul secundar este penetrat dc un sperma­ primul globul polar se divide (ca în prezentarea din diagramă), astfel încât
există în total patru produși ai meiozei La specia umană, primul globul
tozoid. Daca are Ioc fertilizarea, ovocitul secundar își completează
polar nu se divide, dar persistă pentru aproximativ 20 de ore; astfel, ovulul
cea de-a doua diviziune meiotică și formează un ovul matur, cu fertilizat poale fi recunoscut prin prezența celor doi globuli polari

i
V

- *T - -r - -»
t? * C •k <1
V4 <> Â *•
& ■

■C:
*
<w
tete
O %
V <• | fer • ./I
43

S
•■’ f •
I o-'
.- •
»

1 -Gi^'
■ • te ' ‘'7 . ’

* • *
»
•:s> o
■

51 i ■■■ \
; * * (£ 1 '.«Mâl C /x.
' •" ro
y
•• <?..r
GO
* •# .4
.IV -i
r ’ * « ■ ’W
I • * z 1 ■. ••
CZj
.-A' I >-•
'■A r >?U • CZ)
• •

. L Cav .» • *.

•te
/
‘ •*
r >î rt
/ ° ('*.X -/ G
• ’ 7 *• T. ‘
; •
4
!: n Z *>.v
■ •-'
• • ■
i •- \
y

ev
:■ i -'fî •
.Z t’ » K
- •
3
•*- tr\ » • . •

i■-
. .*• I ■—

î*' î' r
.• ■- >
t
î ('■ \ - ■ c <?#'
*4 CfQ
■
t * (r
\ K Ci *
■ xJEyiEF- ■*
/I• o •<.• V \ a
G ■ «fr "Z ■
-
G

Li;S V 7 -■ W
*
te. A l VW ' >— •

6 ■ AS

X r 4'1 .4
> ■ ■*

■ * f

V -----
_ -*
G
v &
< > * ■ ——

P
.te,- -
țL - * •*
;■*
•

a *4 P^
îl? H . y'.<b «V’t.'I z
s=I4 a
1" ei*.; °
e a. • ■ !i •.c.’.'V?;
5’
FIGURA 23.10 ▲ Imagine de microscopie optică a corpului galben uman. a. Corpul galben se formează din peretele folicuiului care con­
ține celulele granuloase și tecale. Celulele luteinice granuloase formează un strat gros și pheaturat in jurul fostei cavități foliculare (Cav) Celulele tecale o
<

nterne (săgeți) se găsesc în falduri. 12x b. Această imagine de microscopie optică prezintă peretele corpului galben la putere de mărire mare. Masa x>
zo
celulară principală este compusă din celule luteinice granuloase (CLG) Aceste celule au un nucleu sferic mare și citoplasmă abundentă. Ceiu ele lutei­ c:
nice tecale (CLT) au un nucleu sferic, dar celulele sunt considerabil mai mici decât celulele luteinice granuloase 240x.

pronucleul matern conținând un set de 23 de cromozomi. Cea­

laltă celulă produsă în cadrul acestei diviziuni este al doilea globul
polar. La specia umană, primul globul polar persistă mai mult de
20 ore după ovulație și nu se mai divide; astfel, ovulul fertilizat poate
fi recunoscut prin prezența a doi globuli polari (primul globul polar
diploid și al doilea globul polar haploid). La anumite mamifere, pri­
mul globul polar se poate divide, astfel că rezultatul final al meiozei
consta într-un ovocit și trei globuli polari haploizi (a se vedea Fig.
23.9). Globulii polari, care nu sunt capabili de dezvoltare ulterioară,
suferă apoptoză.

Corpul galben
Folicului colabat se reorganizează după ovulație în corpul
galben.
Laovulație, peretele folicular compus din celulele granuloase și
tecale ramase se pliază profund, pe măsură ce folicului se colabează,
cransformându-se în corp galben (corp Iuțeai, corp proges-
tativ sau glandă Iuțeală) (Fig. 23.1 Oa și Planșa 94, pagina 880).
La început, sângeraiea de la nivelul capilarelor tecii interne în lu- FIGURA 23.11 ▲ Corpul galben de menstruație uman. Aceasta
mcnul folicular determină formarea corpului hemoragie, ai un fotografie
®i prezintă o secțiune printr-un ovar normal care a fost extirpat
cheag central. Țesutul conjunctiv stromal invadează ulterior fosta chirurgical în timpul unei histerectomii. Corpul galben este dezvoltat
cavitate foliculară. Celulele straturilor de granuloasă și de tecii in­ complet în corticala ovarului, ceea ce indică mijlocul fazei luteale a ciclu­
lui ovarian. Corticala ovarului conține foliculi atretici, un mic chist ovarian
terne se diferențiază apoi în celule luteinice granuloase și luteinice
și câțiva corpi albicans care reprezintă resturi ale corpilor galbeni din ci­
tccale, printr-un proces denumit luteinizare. Aceste celule lutei­ clurile ovariene anterioare. De remarcat că medulara ovarului conține un
nice suferă modificări morfologice semnificative, prin creșterea în corp albicans mare, care reprezintă cel mai probabil resturile unui corp
dimensiuni și umplerea cu picături lipidice (Fig. 23.10b). Lipocro- galben de sarcină. 2x. (Prin amabilitatea Dr. Edward Uthman.)
 Corpul galben de menstruație se formează în absența fer­

w
& : V-’*\

B& î \ ■
A
tilizării.
44 L
f*-. > ■ ■-
*5? © ? .r Dacă fertilizarea și implantarea nu au loc, corpul galben ră­
s r ’ *
/ -

mâne activ doar 14 zile; în acest caz, poartă numele de corp

.'S-:
• ‘ft’■ tG i
& galben de menstruație. în absența gonadotropinei cori-
ZD
?:;-c 'ț 1 S

Sfe
CC — ’>•

onice umane (hCG) și a altor luteotropine, rata secreției de

«X z;< •
>
o
■<••-1* <
’ • A ’-i 4 «t 5 f progestogeni și estrogeni scade și corpul galben începe să de­
REN i r-.* rkS — » •* genereze la 10-12 zile după ovulație.
• •*- - - Si® r ** ? ? v
Corpul galben degenerează și suferă o involuție lentă
c
xr-' *.2- •
-A
după sarcină sau menstruație. Celulele se încarcă cu lipide,
•><
• *—4 v/<f. FvJ<» ■7c
scad în dimensiuni si suferă autoliză. Pe măsură ce se acumu-
a *•• - ■
X*
\ . ’r ”
V*

1 lează un material hialin intercelular între celulele degenerate

? <ir'\ ' 7 ^7
£
. <D
K
.* x Cu 1
.r:-,.- .AJ. '.JL
•i-
f?. • '
ale fostului corp galben, se va forma o cicatrice albă, jrpul
albicans (corpul alb) (Fig. 23.13). Corpul albicans migrează
» ■■ —<
5-t ... ăî? 1 *“* *

în profunzimea corticalei ovariene și dispare progresix in de­

-•5.^7
Cu
4-> r. .. .5- cursul a câteva luni.
• f . > ./<

e<D c*.
■

Pi- ’x .1^ Capacitarea și fertilizarea

b£> ;v
ț
;-r:>
h
ei.
V\*. ■S^.'
itâ în timpul capacitării, spermatozoizii maturi dobândesc
3 abilitatea de a fertiliza ovocitul.
gQJ ^-.5
:‘r

■ f..
' • \ •• K/5*l
p?;» După maturarea lor în epididim, spermatozoizii trebuie să fie
i
co Cap
*•
activați la nivelul tractului reproducător feminin. In timpul
• *—■<
t A
oo **•_
C >X
v
c <-. acestui proces de activare, denumit capacitare, în spermato­

«iuf p rîr
* • «r* h
zoid au loc modificări structurale si
>
funcționale
>
care determină
09 •x
j&C, •_

-;r
AL
Cxl 3fÂ
* I
•r'^
«■
•-* .
s» - A ’ Y n-• • !

•z >?
FIGURA 23.12 ▲ Imagine de microscopie electronică a celule­
o lor luteinice tecale din corpul galben al unei maimuțe. în acest
r> 5

stadiu timpuriu al implantării (ziua gestațională 10,5), corpi denși delimitați ■.■ V-
Q_ de membrană sunt grupați in apropierea aparatului Golgi (G); majoritatea
citoplasmei este plină de tubuli de reticul endoplasmatic neted (REN), pică­
turi lipidice (L) și mitocondni (A4). Se observă un capilar (Cap) și membranele
n a I

celulare juxtapuse ale celulelor luteinice tecale (săgeți). lO.OOOx. (Prin ama­ V 'X /
bilitatea Dr. Carolynn B. Booher) X

mul, un pigment liposolubil, conferă un aspect galben citoplasmei, >

»
in preparatele proaspete (Fig. 23.11). La nivel ultrastructural, ce­
lulele prezintă aspecte asociate celulelor secretoare de steroizi, cum
ar fi REN abundent și mitocondrii cu criste tubulare (Fig. 23.12). M’ -U.. • — <z-
vJJf

Se identifică două tipuri de celule luteinice:

‘ r.
vr
’ V[ • X
’♦*- ''
A
W’
i • n n
• Celulele luteinice granuloase sunt celule mari (aproxi­ • . -J •
&

mativ 30 pm în diametru), localizate central, derivate din . -V ' ■<

( ,b.>
/ . *
i
celulele granuloase. Acestea reprezintă aproximativ 80% din . / •) •
L -* * ; A ’/
corpul galben și sintetizează estrogeni, progesteron și i1
inhibină. Aceasta din urmă reglează producția și secreția de 1*7? ** lăn -'S * •

w
K ...
FSH din lobul anterior hipofizar.
/
• Celulele luteinice tecale sunt celule mai mici (aproxima­ P NMv \ V I■

if ■
tiv 15 pm), mai intens colorate și localizate periferic, derivate • l ' •
■;W. l •Ă
din celulele tecii interne (Planșa 94, pagina 880). Acestea re­ Z W
tî
• /
prezintă restul de 20% din celulele corpului galben și secretă
f • •
androgeni și progesteron. *< l'e /V

l,< B 2
> • . ••

Pe măsură ce se formează corpul galben, vasele sanguine și vl l •'

limfatice din teaca internă se dezvoltă rapid în stratul de granu-

loasă. în corpul galben se creează o bogată rețea vasculară. Această
structură intens vascularizată, localizată în corticala ovarului, se­
cretă progesteron și estrogeni. Acești hormoni stimulează creșterea
I"’ Q» - -----------

FIGURA 23.13 ▲ Imagine de microscopie optică a unui corp

și activitatea secretorie a mucoasei uterine, endometrul, în vederea albicans dintr-un ovar uman. Pot fi observate cantități mari de ma­
pregătirii sale pentru implantarea zigotului în dezvoltare, în cazul terial hialin printre celulele degenerate ale fostului corp galben. Corpul
în care are loc fertilizarea. albicans este înconjurat de stroma ovariană. 125x.

«

afinitatea sa crescută de legare la receptorii zonei pellucida. Un
proces reușit de capacitate este confirmat prin ’ ’ -v^rea
spermatozoizilor, care se manifestă printr-o r. i viguroasă,
ca o bătaie de bici a flagelilor.
Capacitarea implică mai multe mod’fi . i ! biochimice
ale spermatozoidului și ale membranei sal p ’sn ■ /ti ce. Aces-
tea includ:
• Activitatea crescută a adenilat ciclazei cap la ni-
vel uri crescute de AMPc
• Rata crescută a fosforilării tirozinei (m i . : • • lo.sh.riH-
rii tirozinei este utilizată clinic ca un ma d ■ r :A ,ic al
capacității)
• Activarea canalelor de Ca2 r , urmată de creșterea nivcluri-
lor de Ca2" intracelular
• Eliberarea glicoconjugatelor lichidului seminal de pe su­
prafața capului spermatozoidului. Aceste glicozide de
suprafață (denumite și factori de decapacitare)^ care sunt
adăugate în timpul maturării spermatozoizilor in epidi-
dim, inhibă legarea la receptorii zonei pellucida
• Modificări considerabile ale membranei plasmatice prin în­
depărtarea colesterolului, principalul inhibitor al procesului
de capacitate și redistribuirea fosfolipidelor și a grupărilor
glucidice
Fertilizarea are loc în mod normal în regiunea amputară a
trompei uterine.
De obicei, doar câteva sute dintre milioanele de spermato­
zoizi dintr-un ejaculat ajung la locul fertilizării, reprezentat
in mod normal de ampula trompei uterine. Odată ajunși,
spermatozoizii se confruntă cu ovocitul secundar înconjurat
de corona radiata. Spermatozoizii trebuie să penetreze
corona radiata pentru a avea acces la zona pellucida. Cu
toate că zona pellucida poate fi penetrată de mai mulți sper­
matozoizi, doar un singur spermatozoid va finaliza procesul
de fertilizare. Capacitarea este terminată când spermatozoi­
zii sunt capabili să se lege la receptorii zonei pellucida.
Legarea la receptorii ZP-3 de pe zona pellucida declanșează
reacția acrozomală în care enzimele acrozomale eliberate
(in special hialuronidaza) permit unui singur spermatozoid
să penetreze zona pellucida. Penetrarea este realizată de pro-
teoliza limitată a zonei pellucida în fața spermatozoidu­
lui hipermotil.
După penetrarea zonei pellucida, spermatozoidul intră în
spațiul perivitelin, între zona pellucida și membrana plasma-
tică a ovocitului (oolema). La acest nivel, membrana plasma-
ticâ a spermatozoidului fuzionează cu oolema și, în cele din
urmă, nucleul capului spermatozoidului este încorporat în
ovocit. Acesta formează pronucleul masculin care conține
23 de cromozomi paterni. După alinierea și dezasamblarea
membranelor nucleare ale celor doi pronuclei, zigotul re­
zultat, cu setul său diploid (2n) de 46 de cromozomi, suferă
o diviziune mitotică sau prima clivare. Acest stadiu bicelular
marchează începutul dezvoltării embrionare.
înainte ca spermatozoizii să poată fertiliza ovocitul secun­
dar, aceștia trebuie să dobândească mai multă forță pentru
a penetra corona radiata și zona pellucida.
Când se apropie de ovocitul secundar, spermatozoidul de­
vine hiperactivat: înoată mai rapid și mișcările cozii devin mai
puternice și neregulate. Studii recente arată că această reacție
I
de hiperactivare este cauzată de un influx brusc de Ca2- in
coada spermatozoidului. Membrana plasmatică a cozii sperma­
tozoidului conține un număr marc de canale de Ca2 ’ trans- 845
membranarc den :n/r C a ■' S er (canale cationice spermatice).
Proteinele C itSper su /. _.-mimate exclusiv in membranele
cozi i. I n fl u x uJdeC
I •! •' /,'nâ coada să devină mai activă si
9
să se plieze: cu nvi d' ceea ce conduce la mișcări mai
rapide ale ■ . ’ r prin mediul vâscos al trompei ute- 1
‘
rine. Hipe rn rth, • •• 2preună
____ cu fproteoliza limitară a zonei
_______________________ o
rc-ponsabilc de penetrarea fizică a ovocitului.
pellucida, s u ;i responsabile
Hiperactivitalca spermatică este necesară pentru distru­
NJ
gerea barierelor fizice care protejează ovocitul secundar contra G3
fertilizării. Astfel, pentru fertilitatea masculină este necesară
activarea CatSper. F—< •
(Z)
Fecundarea ovocitului permite structurilor din interiorul r-r
O
spermatozoidului să intre în citoplasmă ovocitului.
După penetrarea zonei pellucida, spermatozoidul intră în 9—*
spațiul perivitelin dintre zona pellucida și oolemă (mem­
h ■ •
CfQ
brana plasmatică a ovocitului). După atașarea la oolemă, mem­ fO
brana plasmatică a spermatozoidului fuzionează cu oolema. • •
Acest proces, denumit fecundarea ovocitului, permite nu­
cleului spermatic (conținând ADN foarte condensat), centro-
zomului, piesei intermediare cu mitocondrii și kinocilului să fie
încorporați în citoplasmă ovocitului. Membrana plasmatică a
cozii rămâne ca un apendice la nivelul oolemei.
Un spermatozoid care fecundează un ovocit generează >—* •
un semnal molecular pentru reluarea și finalizarea celei de-a
doua diviziuni meiotice. Această diviziune transformă ovo­
citul secundar în ovocit matur și declanșează expulzia celui o
<
de-al doilea globul polar în spațiul perivitelin. 30
Materialul genetic masculin din nucleul capului sper­ cz
matic încorporat este decondensat și utilizat pentru crearea
pronucleului masculin, care conține 23 de cromozomi
paterni. Membranele nucleare ale celor doi pronuclei. femi­
nin și masculin, se dezorganizează (fără fuziune) și cromo­
zomii se aliniază in fusul mitotic obișnuit. Zigotul rezultat
conține un set diploid (2n) de 46 de cromozomi și ulterior
suferă prima diviziune mitotică sau clivaj. Cenrrozomul
masculin este esențial pentru alinierea fusului mitotic ce di­
vide cromozomii în primele două celule ale embrionului.
Pentru formarea primului și a următoarelor fusuri mitotice
sunt utilizați doar centrozomii tatălui. Kinocilul încorpo­
rat este distrus în final și toate mitocondriile spermatice
sunt eliminate din citoplasmă ovocitului. Este de subliniat
faptul că toate mitocondriile din celulele umane derivă in
mod normal de la mamă, dar toți centrozomii își au originea
în celulele spermatice paterne.
Zona pellucida poate fi penetrată de mai mulți spermato­
zoizi, dar un singur spermatozoid finalizează procesul de
fertilizare.
Pe măsură ce spermatozoidul care realizează fertilizarea pene­
trează ooplasma, apar cel puțin trei tipuri de reacții postfu-
ziune pentru prevenirea intrării în ovocitul secundar a altor
spermatozoizi (polispermie). Aceste evenimente sunt repre­
zentate de:
• Blocarea rapidă contra polispermiei. O depolarizare
lungă și îndelungată (pană la un minut) a oolemei creează
o blocare electrică tranzitorie contra polispermiei.
 • Reacția corticală. Modificările polarității oolcmei declan­
șează ulterior eliberarea de Ca2+ din depozitele ooplasmei.
846 Ca2’ propagă un val de reacție corticală in care granulele
corticale se deplasează la suprafață și fuzionează cu oolema,
ducând la o creștere tranzitorie a suprafeței ovocitului și
=5
oc reorganizarea membranei. Conținutul granulelor corticale
c mod normal, doar un singur folicul își finalizează maturarea.
este eliberat în spațiul perivitelin.
o • Reacția zonală. Enzimele (proreazele) eliberate din gra­
nulele corticale nu numai că degradează receptorii glico-
proteici ai membranei plasmatice ovocitare de care se leagă
c
• *—«
spermatozoizii, dar formează și bariera perivitelină,
c?
• W-H
prin legarea încrucișată a proteinelor pe suprafața zonei
pellucida. Acest eveniment creează blocarea finală și per­
E
. Oj manentă contra polispermiei.
Corpul galben de sarcină se formează după fertilizare și im­
4—»
• —« plantare.
co Dacă fertilizarea și implantarea au loc, corpul galben crește
bD în dimensiuni pentru a forma corpul galben de sarcină
(gestațional). Existența și funcționarea corpului galben de­
EQJ pinde de o combinație de produși de secreție paracrini și en­
docrini, descriși în ansamblu ca luteotropine.
co Luteotropinele paracrine sunt produse local de către ovar.
CC Acestea includ:
09 • Estrogeni
CN • IGF-Isi IGF-II
1 și-a atins maturitatea și competența, nu mai este sensibil la
Luteotropinele endocrine sunt produse la distanță de orga­
nul țintă, corpul galben. Acestea includ:
O vențiale:
• hCG, o glicoproreină de 37 kDa secretată de trofoblastul
corial, care stimulează receptorii LH de la nivelul corpului
galben, prevenind degenerarea sa (pagina 843)
• LHși prolactina, ambele secretate de către glanda hipofiză
• Insulina, produsă de pancreas
Nivelurile crescute de progesteron, produs din colesterol
de către corpul galben, blochează dezvoltarea ciclică a foliculi­
lor ovarieni. In sarcina timpurie, corpul galben măsoară 2-3 cm
și ocupă astfel aproape tot ovarul. Funcția sa începe să sufere un
declin treptat după 8 săptămâni de sarcină, cu toate că persistă
pe tot parcursul sarcinii. Deși corpul galben rămâne activ, pla­
centa produce cantități suficiente de estrogeni și progestogeni
din precursorii materni și fetali pentru a prelua funcția corpului
galben, după 6 săptămâni de sarcină. Gonadotropina corio-
nică umană (hCG) poate fi detectată în ser începând cu a 6-a
zi de la concepție, iar în urină încă din zilele 10-14 de sarcină.
Detecția hCG în urină prin anticorpi specifici reprezintă baza
majorității testelor de sarcină, fără prescripție medicală.
In plus, creșterea rapidă a nivelurilor circulante de hCG din
sarcina timpurie este responsabilă de „grețurile matinale”,
o stare caracterizată prin grețuri și vărsături. Aceste simptome
apar de obicei la primele ore ale dimineții și reprezintă adesea
primele semne de sarcină.
Atrezia
Majoritatea foliculilor ovarieni dispar prin atrezie mediată
de apoptoza celulelor granuloase.
Foarte putini foliculi ovarieni care își încep diferențierea în
ovarul embrionar sunt sortiți să-și finalizeze maturarea. Ma-
joritatea foliculilor degenerează și dispar printr-un proces
numit atrezie foliculară ovariană. Atrezia este mediată de
apoptoza celulelor granuloase. Un număr mare de foliculi
suferă atrezie în timpul dezvoltării fctale, al vieții post natale
timpurii și al pubertății. După pubertate, grupuri de foliculi
încep să se matureze în timpul fiecărui ciclu menstrual; în
Se consideră la ora actuală că atrezia este un mecanism prin
care câțiva foliculi sunt stimulări să-si continue dezv 'tarea,
f > >
prin moartea programată a celorlalți foliculi. Astfel, un foli­
cul poate suferi atrezie în orice stadiu al maturării sale. Proce­
sul devine mai complex pe măsură ce foliculul se află intr-un
stadiu mai avansat de dezvoltare.
In procesul de atrezie a foliculilor primordiali și a celor
mici, evolutivi, ovocitul imatur devine mai mic și degene­
rează; modificări similare apar în celulele granuloase. Fo­
liculii atretici se micșorează și în final dispar din stroma
ovarului, ca rezultat al apoptozei și fagocitozei de către celu­
lele granuloasei (Planșa 93, pagina 878). Pe măsură ce celu­
lele sunt resorbite și dispar, celulele stromale înconjurătoare
migrează în spațiul ocupat anterior de folicul, fără a lăsa
vreo urmă a existentei sale.
>
In atrezia foliculilor mari, în evoluție, degenerarea ovoci-
tului matur este întârziată și pare să apară secundar modifi­
cărilor degenerative din peretele folicular (Planșa 93, pagina
878). Această întârziere indică faptul că odată ce ovocitul
aceiași stimuli care au initiat atrezia în celulele granuloase.
Modificările foliculare includ următoarele evenimente sec­
>
• Inițierea apoptozei în celulele granuloase, indicată prin
încetarea mi rozelor și expresia endonucleazelor și a altor
enzime hidrolitice din celulele granuloase
• Invazia granuloasei de către neutrofile și macrofage
• Invazia granuloasei de către benzi de țesut conjunctiv vas-
cularizat
• Detașarea celulelor granuloase în antrul folicular
• Hipertrofia celulelor tecii interne
• Colabarea foliculului pe măsură ce degenerarea continuă
• Invazia țesutului conjunctiv în cavitatea foliculară
Câțiva produși ai unor gene reglează procesul de atrezie
foliculară. Unul dintre acești produși este proteina inhi­
bitoare a apoptozei neurale (NAIP) indusă de gonado-
tropină, care inhibă și întârzie modificările apoptotice din
celulele granuloase. Expresia genei NAIP este prezentă în
toate stadiile foliculului în creștere, dar absentă în foliculii
ce suferă atrezie. Un nivel crescut de gonadotropine inhibă
apoptoza în foliculii ovarieni prin creșterea expresiei NAIP
la nivel ovarian.
Ovocitul suferă modificări tipice asociate cu degenerarea
și autoliza, iar resturile sunt fagocitate de către macrofagele
invadatoare. Zona pellucida, rezistentă la modificările auto-
litice care apar în celulele asociate, se pliază și se colabeazâ
pe măsură ce se fragmentează treptat în cavitatea foliculară.
Macrofagele țesutului conjunctiv sunt implicate în fago-
citoza zonei pellucida și a resturilor celulelor degenerate.
Membrana bazală dintre celulele foliculare ale tecii interne
se poate separa de celulele foliculare, crescând în grosime
și formând un strat hialin ondulat, denumit membrana
1
 j
FISA
?
23.2 Corelație clinică: Fertilizarea in vitrr 0 47
Deși există mai multe indicații pentru fertd’7^rea in vitro ovocitele mature nrc . ' • d'~ culturi in vitro. în acest stadiu,
(IVF), cea mai importantă este infertilitatca ' efo lezi­ embrionul este transfera*: lr n mediu de creștere special,
unile care nu pot fi corectate chirurgical ' -rompelor pentru o durată de 24 -48 '• unde este lăsat să crească
uterine sau de absența trompelor uterine 1 f Sec­ până la stadiu' de . M B
>a sase celule (Fig. F23.2.1b).
ționate pentru IVF, se realizează o hipersfo ' • ev.nriană într-a treia sau a pat î ZI V
1 *71 /
»spirația inițiala a ovocitului,
controlată, pentru a induce dezvoltarea și 4 •--ea mai câțiva embrioni ver z •'I,I ,forați la nivel uterin, prin vagin
if-'

multor foliculi. Hiperstimularea este obținu- . in Jifomte
terapii hormonale care utilizează gonadotrr - mano de
menopauză si citrat de clomifen (Seropher . u sau fără
FSH.
Ovocitele mature preovulatorii sunt colectate din foliculii
și canalul cer/ica’ i aint de transferul embrionar, uterul
este pregătit să primească embrionul, prin administrarea de
ro
hormoni corespunzători. Astfel embrionii sunt plasați într-un 00
uter pregătit hormonal, in condiții echivalente implantării
normale (a se vedea pagina 855). De obicei, imediat după on
>—«•

de Graaf prin aspirare percutană laparoscopică sau ghidată acest transfer se începe un tratament intensiv cu progeste- <Z)
r-t
ultrasonografic sau prin aspirație transvaginală. înainte de in- ron pentru a mima funcția corpului galben gestațional. C
r-•
seminare, ovocitele sunt preincubate într-un mediu speciali­ în ultimii ani, protocoalele de tratament existente au fost
zat cu suplimente serice, pentru o perioadă de timp corelată optimizate la un nivel care a făcut ca ratele de succes ale r—•
> *
cu stadiul lor de maturitate. sarcinilor și nașterilor obținute prin programele de IVF să
Lichidul seminal colectat este introdus într-un mediu atingă valori mai mari de 30% per transfer embrionar. Se CTQ
G>
special. Ulterior, ovocitele sunt adăugate în mediul cu lichid preconizează că vor fi obținute îmbunătățiri suplimentare ale
*—• •
seminal în vederea fertilizării. După 12-16 ore, ovocitele sunt ratelor de sarcină prin introducerea unor noi medicamente, m
r
examinate la microscopul cu contrast diferențial de interfe­ cum ar fi FSH recombinant sau antagomști de hormon elibe­
rență în vederea determinării prezenței pronucleilor feminini rator de gonadotropine (GnRH), care realizează un tratament
și masculini, ceea ce indică o fertilizare reușită (Fig. F23.2.1a). hormonal individualizat. în plus, apariția sarcinilor multiple, ro
în acest stadiu, ovocitul fertilizat poate fi înghețat pentru care reprezintă complicația principală a IVF, poate fi limitată
•

transferuri IVF ulterioare. în general, sunt fertilizate 80% din prin reducerea numărului de embrioni transferați. □
k— .
I

o
<

3>
ZXJ
c

FIGURA F23.2.1 A Stadiile timpurii de dezvoltare ale embrionului uman. a. Această imagine, obținută cu un microscop cu contrast
diferențial de interferență Nomarski, prezintă un ovocit uman fertilizat, cu doi pronuclei. Zigotul se dezvoltă după alinierea și oezorgamzarea mem­
branelor nucleare ale ambilor pronuclei, feminin și masculin. Celula care rezultă va conține un set diploid de 46 de cromozom:. 400x. b. Această
imagine prezintă un embrion uman de 48 de ore, dezvoltat intr-un mediu de creștere special. în acest stadiu, embrionul constă in oatru celule,
in procedurile IVF, acesta reprezintă stadiul în care embrionul este de obicei transferat în cavitatea uterină. 400x.
O (Prin amabilitatea Dr. Peter Fehr.)

sticloasă. Această structură este caracteristică foliculilor in
stadii avansate dc atrezie.
Creșterea în dimensiuni a celulelor tecii interne apare în
«numiri foliculi atretici. Aceste celule sunt similare cu celu­
lele lutcinice cecale și devin organizate în benzi aranjate ra-
diar, separare de țesut conjunctiv. O rețea bogată de capilare
se dezvoltă în țesutul conjunctiv. Acești foliculi atretici, care
seamănă cu un corp galben vechi, se numesc corpi galbeni
atretici.
 Glanda interstitială
»
ia naștere
•
din teaca internă a foliculu-
lui atretic.
848 Pe măsură ce foliculii atretici continuă să degenereze, în centrul
masei de celule se dezvoltă o cicatrice cu benzi hialine, asemănă­
UJ
toare cu un mic corp albicans. Această structură va dispărea în
z
final, pe măsură ce stroma ovariană invadează foliculul în curs de
DC
LU
degenerare. în ovarele anumitor mamifere, benzile de celule lu-
O
ZD
teinice nu degenerează imediat, dar se desprind și se dispersează
LU
în stroma. Aceste cordoane celulare contribuie la formarea glan­
LU
Q_ dei interstițiale ovarienc și produc hormoni steroizi. Dezvol­
S spinali.
O tarea glandei interstițiale este mai marcată la speciile de animale
DC
care nasc mai mul ti pui.
La om, ovarul arc relativ puține celule interstițiale. Cel mai
mare număr de astfel de celule apare în primul an de viață și in
timpul stadiilor inițiale ale pubertății, corespunzător momentelor
c fiind frecvent acompaniată de o mică sângerate uterină. Se
de amplificare a atreziei foliculare. La menarhă, are loc involuția
c celulelor interstițiale; de aceea, în timpul vieții reproducătoare și la
s
• W—<
menopauză, sunt prezente puține celule de acest tip. S-a sugerat că
, <D la om, celulele interstițiale reprezintă o importantă sursă de estro-
« '< geni care influențează creșterea și dezvoltarea organelor sexuale se­
4—» cundare în timpul fazelor timpurii ale pubertății. La alte specii, s-a
demonstrat că celulele interstițiale produc progesteron.
QJ La specia umană, celule denumite celule hilare ovariene
P" '■ ■< se găsesc în hilul ovarian în asociere cu spații vasculare și cu
fibre nervoase amielinice. Aceste celule, care seamănă structural
ECD cu celulele interstițiale testiculare, conțin cristaloizi Reinke.
Celulele hilare se pare că răspund la modificările hormonale
GO
• •“ din timpul sarcinii și de la debutul menopauzei. Cercetările
CC sugerează că celulele hilare secretă androgeni; hiperplazia sau
tumorile asociate acestor celule conduc de obicei la masculi­
09
CXI nizare.
Vascularizația sanguină și limfatică
O Vascularizația sanguină ovariană provine din două surse
diferite: arterele ovariene si
»
uterine.
Arterele ovariene reprezintă ramuri ale aortei abdominale
care ajung la nivelul ovarului prin ligamentele suspensoare
și asigură principala vascularizație arterială a ovarelor și a
trompelor uterine. Aceste artere se anastomozează cu cea de-a
doua sursă sanguină a ovarelor, ramurile ovariene ale ar­
terelor uterine, care iau naștere din arterele iliace interne.
Din această regiune de anastomoză provin vase relativ mari
care trec prin mezoovar și intră pe la nivelul hilului ovarian.
Aceste artere mari sunt denumite artere spiralate, deoarece
se ramifică și devin foarte încolăcite pe măsură ce pătrund în
medulara ovariană (a se vedea Fig. 23.2).
Venele acompaniază arterele și formează un plex denumit
plexul pampiniform, în locul unde ies din hil. Vena ovari­
ană se formează din acest plex.
In regiunea corticală a ovarului, rețele de vase limfatice de
la nivelul tecilor înconjoară foliculii evolutivi mari, precum
și foliculii atretici și corpul galben. Vasele limfatice urmează
cursul arterelor ovariene, având un traiect ascendent spre gan­
glionii limfatici paraaortici din regiunea lombară.
Inervatia
I
Ovarele sunt inervate de către plexul vegetativ ovarian.
Fibrele nervoase vegetative ovarienc suni furnizate in principal
de plexul ovarian. Deși este cert faptul că ovarul primește atât
fibre simpatice, cât și parașimpatice, nu există multe date des­
pre distribuția lor concretă. In medulară sunt dispersate grupuri
de celule ganglionare parașimpatice. Pe măsură ce trec in me­
dulara și corticala ovarului, fibrele nervoase urmează arterele și
aprovizionează fibrele musculare din pereții acestor vase, Fibrele
nervoase asociate foliculilor nu penetrează membrana bazată. In
stroma sunt dispersate terminații nervoase senzitive. Fibrele sen­
zitive conduc impulsuri prin plexul ovarian și ajung la ganglionii
rădăcinii dorsale ai primilor nervi spinali lombari. Prin urinare,
durerea ovariană este legată de distribuția cutanată a acești i nervi
La ovulație, aproximativ 45% din femei prezintă ovula-
ție dureroasă sau ovulalgie („mittelschmerz”). De obicei,
aceasta este descrisă ca o durere acută la nivelul abdomenului
inferior care durează de la câteva minute până la 24 de ore,
consideră că această durere este legată de contracția fibrelor
musculare netede de la nivelul ovarului și al ligamentelor sale.
Aceste contracții reprezintă un răspuns Ia nivelul crescut de
prostaglandină F2« mediat de creșterea LH.
“L . TROMPELE UTERINE
Trompele uterine reprezintă organe pereche care se extind
bilateral de la nivelul uterului către ovare (a se vedea Fig. 23.1).
Trompele uterine, denumite și tubele lui Fallopio, transportă
ovulul de la nivelul ovarului spre uter și asigură mediul nece­
sar pentru fertilizarea și dezvoltarea inițială a zigotului, până la
stadiul de morulă. Un capăt al trompei este adiacent ovarului
și se deschide în cavitatea peritoneală; celălalt capăt comunică
cu cavitatea uterină.
Din punct de vedere macroscopic, fiecare trompă uterină are
o lungime de 10-12 cm și poate fi împărțită în patru segmente:
• Infundibulul reprezintă segmentul în formă de pâlnie al
trompei, adiacent ovarului. La capătul distal, acesta se des­
chide în cavitatea peritoneală. Capătul proximal comunică
cu ampula. De la nivelul deschiderii infundibulare către
ovar, se observă extensii sub formă de franjuri sau fimbrii.
• Ampula reprezintă segmentul cel mai lung al trompei, con­
stituie circa două treimi din lungimea totală, aici având loc
fertilizarea.
• Istmul reprezintă segmentul îngust, medial al trompei
uterine, adiacent uterului.
• Partea uterină sau intramurală, care are o lungime de apro­
ximativ 1 cm, se găsește la nivelul peretelui uterin și se des­
chide în cavitatea uterină.
Peretele trompei uterine este compus din trei straturi.
Peretele trompei uterine este asemănător cu structura altor
organe cavitare, fiind format dintr-un strat extern de setoasă,
un strat intermediar muscular si>
un strat intern mucos. Sub-
mucoasa lipsește.
• Seroasa sau peritoneul reprezintă stratul cel mai extern
al trompei uterine și este compus din mezoteliu și un strat
subțire de țesut conjunctiv.
• Musculara este organizată pe aproape toată lungimea sa
intr-un strat intern circular, relativ gros și un strat extern
longitudinal, mai subțire. Limita dintre aceste două stra­
turi este adesea imprecisă.
I
 r
I
I • Mucoasa, stratul intern al trompei uterine. prezintă fal­ în trompele uterine are loc un transport bidirecțional.
duri longitudinale relativ subțiri care■ se proiectează in lu- Trompele uterine prezint ezin mișcări active chiar înainte de
menul trompei, pe tot parcursul lungimii salc. Faldurile 849
ovulațic, când fimbriile de. ;n intim atașate de ovar, fiind loca­
sunt cele mai numeroase și mai complexe ’ nivelul ampu- lizate peste suprafața ovari lii in regiunea unde aceasta se va
lei (Fig. 23.14 și Planșa 95, pagina 882) d e 'in mai mici rupe. Când OVOCIt • I
’>l rai, celulele ciliate din infundi- O
la nivelul istmului. bul il „mărură C r« > t,
*
i a trompei uterine și împiedică
Mucoasa este tapetată de un epirelit 1 • • •
. cilindric
I •
astfel intrare i sa in c . ’ peritoneală. Ovocitul este trans-
I
format din două tipuri de celule - ciliate .. liate (Fig. portal de-a lungu : uterine prin contracții peristaltice,
Mecanismele prir .are sp rr.iatozoizii si ovocitul sunt trans-
o
23.14b). Acestea reprezintă stadii funcționak .* .iic unui i *
>

singur tip de celulă. portați de la cape:F-.f C OPUS e ale trompei uterine nu sunt pe de-
A

plin înțelese. Cerct : inie sugerează

sugercază că atât mișcările ciliare,
• Celulele ciliate sunt cele mai numeroase 1. m el infundi- ro
bularși ampular. Bătaia cililor este direcțio. ;:.i ■: ărre uter.
cât si activi :sU ? mt sculară
>
culară peristaltică sunt implicate îin co
transportul ovocitului. Transportul spermatozoizilor este însă
0 Celulele neciliate (celulele secretorii) reprezintă ce­ r ✓*
mult prea rapid pentru a fi justificat de motilitatea intrin- »—■* •

lule secretorii care produc un lichid ce furnizează material ă. Fertilizarea are loc de regulă la nivelul ampulei, zn
secă.
nutritiv pentru ovul. Cfc
aproape de joncțiunea sa cu regiunea istmică. înainte de a »—•

Celulele epiteliale suferă o hipertrofie ciclică in timpul intra in cavitatea uterină, ovulul rămâne în trompa uterină
f—»

fazei foliculare și se atrofiază în timpul fazei lutealc, ca răspuns circa 3 zile. Sarcina ectopică poate fi cauzată de câteva afec- > "■*

la modificările nivelurilor hormonale, în special ale estrogeni- tiunî ce pot altera integritatea sistemului de transport tubar
>
CTQ
intrauterine manevre O
lor. In timpul ciclului hormonal se modifică și raportul dintre (ex., inflamații, utilizarea dispozitivelor intrauterine,
celulele ciliate și neciliate. Estrogenul stimulează ciliogeneza chirurgicale, ligaiura tubară). Majoritatea sarcinilor ectopice * •

și progesteronul crește numărul celulelor secretorii. Aproape (98%) apar la nivelul trompei uterine (sarcini tubare); ce­
de momentul ovulației, epiteliul atinge o înălțime de aproxi­ lelalte locuri în care se poate implanta blastocistul în sarcinile
mativ 30 pm, fiind apoi redus la aproape jumătate din această ectopice sunt cavitatea peritoneală, ovarele și colul uterin. m*
înălțime, chiar înainte de apariția menstruației. >— •

* •

v.-' * -> \V ’ 9 I

□□
y 4P.
o
fj TJ
I
m
I & "
L:'
m

o I -*■
C

/
A f m
□□
I

f ’lt ?
&
z
I S/(i ' A 1»
.<W
VvV Vi U -•
- '
-
&
m

9^^ •'***

I
f •fj I •
”• > •
I., ■T
•wj 'v'T ►.

^0'-
o

",,/U
• I
AV
1
rsj 1 ■> â
/ <

. . 1
.Z
•I
• r■ț
*
X 4 •

fi *
■

.'
f.-'j ■».w
Â
i ■ a .J •*

r
• 1*
F '<

r•
*z4 ‘

I1 fi
t să?
s’ jw
nJ'.U
A.
' > •-:

1
• • •

e
rF

k
r
ii
j 9. * JbC ±> - k wht ■■ /

I %
• •
t •

•*

a b
plGURA 23.14 ▲ Imagine de microscopie optică a trompei uterine umane, a. Această sec iune transversală este realizată în apropierea regiunii
drnpulare a trompei uterine. Mucoasa prezintă falduri ample care se proiectează în lumenui tubar. Musculara este compusa dintr-un strat intern gros, cu
Predispuse circular și un strat extern, cu fibre longitudinale. Se observă câteva ramuri ale arterelor uterine și ovariene (lzS) care străbat trompa uterină.
Px. b. Lumenul trompei este tapetat de un epiteliu simplu cilindric format din celule aliate (deasupra vârfului sdgep'fl și celule neol ate (sub vârfu
640x.
 I. L/
K UTERUL . ' ’a ■ ■
Y. AA
I

850 i. W7
Uterul captează de la nivelul trompei uterine morula in curs
'■.
• >•( f
: B/erîdo
= de dezvoltare rapidă. Toate etapele dezvoltării embrionare și _ • A in

î .

o fetale au loc din acest moment la nivelul uterului, care su­ •■■" ?7
c* •
CC feră o creștere semnificativă in mărime. Uterul uman este un '•■/ ’ ’ -
V < . ; .
: *•
(•
UJ > .< ■ ••■:
7
■ organ cavi tar, piriform, localizat la nivel pelvin, intre vezica C . n /.• •*'
“** * *•**" ' *~

ZD •5 !■-
urinară și rect. La femeile nulipare, cântărește de la 30 până la r < 7
’.. >
...

40 g si măsoară 7,5 cm în lungime, 5 cm in lățime la nivelul

porțiunii sale superioare și 2,5 cm in grosime. Lumenul său, 5
. ’

' \ *
O-
wB ’.fr? T’’
S ■ J
ti

W-'-
♦—( r
care este aplatizat, este in continuitate cu trompele uterine și
■• -v

_ • /A. ** -

c
• *—H cu vaginul.
O
-:" Ar.
,T:
• r.- - Șg , A# '■5U

E
.o
Anatomic, uterul este împărțit în două regiuni: '•■■ - ■■’

* * ‘2/ '
• •1
-•:
■Ț JS1
, • .' • •
>V - :<-p
• Corpul reprezintă porțiunea superioară a uterului. Supra­ :z
Z. A /.•
■£' - ■ -■•l
OS fața anterioară este aproape plată; suprafața posterioară A>-.A
• W—< este convexă. Porțiunea superioară, rotunjită a corpului 77- 7’-' .v
--- ■ , ■

-::7> 7-“'-
c care se extinde deasupra atașării trompelor uterine se nu­
•.hr:.*-
■-■<d

' ■3
QJ !A>'A 7
»■
bD
■ ■ <
•
mește fund uterin.
9

Colul reprezintă porțiunea inferioară a uterului, in formă

'■Ș 7 *v- .. '' 7W -:țț’ J
t.«
><-
-
i.Ă. 7 • :TÂ'i
- ■ S . • •< •
M
*■1

O
1
de butoi, separară de corp prin istm (a se vedea Fig. 23.1). A-
6 Lumenul colului, canalul cervical, prezintă câte o des­
i-'
70 rcV,
' • :-C .■
’
x..

<L> P'/ .■
;.Z; A-0 5 :. 1
>•-
chidere îngustată la fiecare capăt. Orificiul intern comu­ ț-.-
cc
• w—H
nică cu cavitatea uterină; orificiul extern comunică cu
• ■
> ,-.e
un •-
■
• ■.
•/ •■

vaginul. 7':-< .-.7

"T'« .
■'7
fc-.'. ■_
-
VS \ l .• • t ••
(£•:
co O
Ol
Peretele uterin este compus din trei straturi (Fig. 23.15). 7-5-; - *.?
L »*• *» •

1, •
/

7 I■’-• <
L-/
1 •• ■

De la lumen către exterior, acestea sunt: -A

■-->ȘTA
- / ' - - X • \

.
M
• Endometrul este mucoasa uterină.
iv-;
'CC 3
.* ’• X ■' ''TI Z-
■ - Â?-; ■O':
O • Miometrul este stratul muscular gros. Acesta este în con­
/'.V. ■ ' ■ -

tinuitate cu stratul muscular al trompei uterine și al vagi­ . •

-S3 •• -.-a* ă iS ■a
. -.Yr.
-B- <• ■A-
nului. Fibrele musculare netede se extind, de asemenea, în ’•
vt.
ligamentele atașate la uter. 73
• J*
‘ ** <V& • .

:;,O. v
,x^ '
■ ’&
—- *, • 2* —
• Perimetrul, stratul extern seros sau peritoneul visceral
■■"

care acoperă uterul, este în continuitate cu peritoneul pel­ .

•
vin si abdominal si constă dintr-un mezoteliu si un strat
9 9 9
•* ■ - - —- -A-. perimetru
subțire de țesut conjunctiv lax. Sub mezoteliu, este dispus FIGURA 23.15 ▲ Imagine de microscopie optică a unei secți­
un strat de țesut elastic de obicei bine reprezentat. Perime­ uni sagitale a uterului uman. Această secțiune arată cele trei tunici
trul acoperă întreaga suprafață posterioară a uterului, dar ale peretelui uterin: endometrul, cel mai intern strat care tapetează cavi­
numai o parte din suprafața anterioară. Restul suprafeței tatea uterină; miometrul, stratul mijlociu de mușchi neted, și perimetrul,
stratul foarte subțire de peritoneu care acoperă suprafața exterioară a
anterioare constă din țesut conjunctiv sau adventice.
uterului. Porțiunea profundă a miometrului conține vase sanguine mari
Atât miometrul, cât și endometrul suferă modificări ciclice (16) care irigă uterul 8x.
în fiecare lună pentru a pregăti uterul pentru implantarea
unui embrion. Aceste modificări constituie ciclul menstrual. Ca în majoritatea organelor cavitate în formă de sac, cum
Dacă un embrion se implantează, ciclul se oprește și ambele ar fi vezicula biliară sau vezica urinară, orientarea musculară
I
I straturi suferă o creștere și diferențiere semnificativă în timpul nu este specifică. Fasciculele musculare observate în secțiunile
sarcinii (descrise în următoarea secțiune). histologice de rutină apar dispuse arbitrar. In timpul con­
Miometrul formează un sincitiu
»
structural si
»
funcțional.
»
tracției uterine, toate cele trei straturi miometriale acționează
împreună, ca un sincițiu funcțional și evacuează conținutul
Miometrul este cel mai gros strat al peretelui uterin. Acesta
lumenului printr-un orificiu îngust.
este compus din trei straturi indistincte de mușchi neted: A

In uterul negravid, celulele musculare netede au aproxi­

• Stratul mijlociu muscular conține numeroase vase san­
guine (plexuri venoase) și limfatice mari și este denumit
Stratul vascular. Acesta este cel mai gros strat și prezintă
o rețea de fascicule de mușchi neted, orientate circular sau
spiralat.
• Fasciculele de mușchi neted din straturile intern și ex­
tern sunt orientate predominant paralel cu axul lung al
uterului.
mativ 50 |im lungime. In timpul sarcinii, uterul crește in di­
mensiuni foarte mult. Creșterea se datorează în primul rând
hipertrofiei celulelor musculare netede existente, care pot
ajunge la peste 500 pm lungime și, în al doilea rând, aceasta
poate fi atribuită dezvoltării de noi fibre, prin diviziunea celu­
lelor musculare existente si
>
diferențierea
>
celulelor mezenchi-
male nediferențiate. De asemenea, crește cantitatea de țesut
conjunctiv. Pe măsură ce sarcina avansează, peretele uterin
devine progresiv mai subțire, deoarece acesta este destins dato-
 I

tită dezvoltării fătului. După parturiție, uterul revine aproape epiteliu capilar
\ .

h dimensiunile inițiale. Unele fibre muscul .re degenerează,

dar cele mai multe revin la mărimea lor inii» :lă. Colagenul 851
produs în timpul sarcinii pentru a întări mi' -»ri.J este ulte­ /

rior degradat enzimatic de către celulele care reiat. Ca-

secretat. ( < l
1
vitatea uterină rămâne mai mare și perete! ■ 1 ar rămâne
mai gros decât înaintea sarcinii. \

Comparativ cu corpul uterin, colul are m i m: țesut con- ț lacune

junctivși mai puțin țesut muscular neted. 1 ib " r U. elastice sunt cu
c
o
abundente în colul uterin, dar se găsesc în cantul mreciabilc
* 1 glandă - o
doar in stratul extern al miometrului corpului uter: n. c
uterină 13
ro
Endometrul proliferează și apoi degenere?" ' timpul ci- cu
■*—•
co
I
tf)
dului menstrual. Z3
v—
J
CD •

In decursul vieții reproducătoare, endometrul suferă modi­ E CA

o
ficări ciclice în fiecare lună, care îl pregătesc pentru im plân­ C a
O
tarea embrionului și pentru dezvoltarea embrionară și fatala.fatală.
Modificările activității secretorii a endometrului din timpul ci­
clului sunt corelate cu maturarea foliculilor ovaricni (a se vedea
fișa 23.3). Finalul fiecărui ciclu este caracterizat prin distru­
gerea parțială și eliminarea endometrului, asociată cu sângera-
arteră
spiralată
T CTQ
O
►—

rea din vasele mucoasei. Eliminarea de țesut și sânge pe calc Q

rsj
Gj
vaginală, care durează de obicei 3 pînă la 5 zile, este denumită -O
*—»
/f

menstruație sau flux menstrual. Ciclul menstrual are de­ Q

k.
</)
butul in ziua în care începe fluxul menstrual.
h— •
In timpul vieții reproducătoare, endometrul constă din arteră
1
—

două straturi sau zone care diferă ca structură și funcție (Fig. dreaptă * •
►—•

23.16 și Planșa 96, pagina 884):

T : ramură radială
• stratum funcționale sau stratul funcțional este porți­ cz
•4—•
unea groasă a endometrului care este eliminată la mens­ O m
E □□
truație.
*
o cz
• stratum basale sau stratul bazai este menținut în tim- E arteră arcuată
>

pul menstruație! și servește drept sursă pentru regenerarea

stratului funcțional.
9
Stratul funcțional este stratul care proliferează și degene­
rează în timpul ciclului menstrual.
I
In timpul fazelor ciclului menstrual, endometrul variază
de la 1 la 6 mm în grosime. Acesta este tapetat de un epiteliu
simplu cilindric, cu un amestec de celule secretorii și ciliate.
I & Schwarzenberg, 1988.)
Suprafața epitelială se invaginează în lamina propria subi-
arteră uterină
FIGURA 23.16 ▲ Diagramă ilustrativă a vascularizației arte­
riale a endometrului uterin. Cele două straturi ale endometrul i,
stratul bazai și stratul funcțional, sunt aprovizionate de ramuri ale arte­
relor uterine. Arterele spiralate localizate la interfața dintre aceste straturi
degenerează și apoi se regenerează in timpul ciclului menstrual, sub in­
fluența estrogemlor și a progesteronului.
S3 (Reproducere după Weiss L. ed
Cell and Tissue Bioîogy: ATextbook of Histology, 6th ed. Baltmcre: Urban

Considerații funcționale: Rezumat al reglării hormonale

FISA 233 a ciclului ovarian
I

în timpul fiecărui ciclu menstrual, ovarul suferă modificări
ciclice care implică două faze:
• Faza foliculară
i
• Faza Iuțeală
Ovulația are loc între cele două faze (Fig. F23.3.1).
Faza foliculară începe cu dezvoltarea unui număr redus
de foliculi primari (10 până la 20) sub influența FSH și LH.
Selecția unui folicul dominant se realizează până în zilele 5-7
ale ciclului menstrual. în timpul primelor 8 până la 10 zile ale
ciclului, FSH este principalul hormon care influențează crește­
rea foliculilor. Acesta stimulează celulele granuloase și tecale
care încep să secrete hormoni steroizi, în principal estrogeni,
în lumenul folicular. Pe măsură ce crește producția de estro-
gen realizată de foliculul dominant, FSH este inhibat printr-o
buclă de feedback negativ de la nivelul glandei hipofize. Estro-
genii continuă să se acumuleze în lumenul folicular, atingând
în final un nivel care face foliculul independent de FSH pentru
creșterea și dezvoltarea ulterioară. Târziu în timpul fazei foli-
culare, înainte de ovulație, nivelurile de progesteron încep să

(continuare pe pagina 852)

• -
 Considerații funcționale: Rezumat al reglării hormonale
852 FISA 23.3 a ciclului ovarian (continuare)

za Ul/I
CE
UJ 50
hormoni hipofizari
=> i X9 40
\
(în sânge)
30 LH
/
20
•
a 4
FSH ‘ ■\
I

a 10
I
0 ... s.

E FSH și LH stimulează vârful de LH

dezvoltarea foliculară stimulează ovulația

ciclu ovarian
•
V
c \7
«a
£ LI ÎL
QJ faza foliculară faza Iuțeală
4— •
GO
Pi -
• estrogenul produs de estrogenul și progesteronul
oo pg/ml foliculii evolutivi secretați de corpul galben ng/ml
(estrogen) (progesteron)
09 400 20
C\J
300 15
200 10

O 100 5
0 0
estrogenul și progesteronul
promovează creșterea endometrială
7

p f—r ciclu menstrual • •------------

’ / 1
Ai d
z“

iȚTl t
r i
/
i
b •
\ $ (<

I __ jLy ii: _• VI
I
_J____
v
2*
o 5 10 14 20 25 28
zile
faza faza faza
menstruală proliferativă secretorie

FIGURA F23.3.1 / Relația dintre evenimentele morfologice și fiziologice care au loc în timpul menstruației. Această dia­
gramă ilustrează relația dintre modificările morfologice ale endometrului și ovarului și nivelurile serice ale hormonilor hipofizari și ovarieni, din
timpul ciclului menstrual. Nivelurile hormonilor hipofizari și ovarieni sunt indicate prin unități arbitrare. LH, hormonul lutemizant, FSH, hormonul
foliculostimulant.

crească, sub influența LH. Cantitatea de estrogeni circulanți
inhibă producerea ulterioară de FSH de către adenohipofiză.
Ovulația este indusă de o creștere importantă a nivelului de
LH, care are loc concomitent cu o ușoară creștere a nivelului
FSH. Aceasta are loc la aproximativ 34-36 de ore după debu­
tul creșterii LH sau la circa 10 până la 12 ore de la vârful LH.
Faza Iuțeală începe imediat după ovulație, când celulele
granuloase și tecale ale foliculului rupt suferă o transformare
morfologică rapidă, cu formarea corpului galben. Acesta se­
cretă estrogeni și cantități mari de progesteron. Sub influența
ambilor hormoni, dar în primul rând a progesteronului, endo-
metrul își începe faza secretorie, care este esențială pentru
pregătirea uterului pentru implantare, în situația în care ovulul
este fertilizat. LH pare să fie responsabil de dezvoltarea și
menținerea corpului galben, în timpul ciclului menstrual. Dacă
fertilizarea nu are loc, corpul galben degenerează în decurs
de câteva zile, pe măsură ce nivelurile hormonale scad. Dacă
fertilizarea are loc, corpul galben este menținut și continuă să
secrete progesteron și estrogeni. hCG, care este inițial pro­
dusă de embrion și ulterior de către placentă, stimulează cor­
pul galben și este responsabilă pentru menținerea acestuia în
timpul sarcinii.
r I
atentă, stroma endometrială, formând glandele uterine.
Aceste glande tubulare simple, conținând mai puține celule
ciliate, se ramifică ocazional în porțiunea mai profundă a
endometrului. Stroma endometrială, care se aseamănă cu
mezenchimul, este bogată în celule și conține substanță fun­
damentală intcrcclulară abundentă. Ca în trompa uterină,
nicio submucoasă nu separă endometrul de miometru.
Vascularizația endometrului proliferează și degenerează,
in timpul fiecărui ciclu menstrual.
Endometrul conține un sistem unic de vase sanguine (a se
vedea Fig. 23.16). Artera uterină dă 6 până la 1 0 artere arcu­
ite care se anastomozează în miometru. Ramuri din aceste
artere, arterele radiale, intră în stratul bazai al endome­
trului, unde dau naștere arterelor mici drepte care aprovizi­
onează această regiune din endometru. Principalele ramuri
ale arterelor radiale continuă ascendent și devin puternic
spiralate; ca urmare, acestea sunt denumite artere spira­
late. Ele dau numeroase arteriole care se anastomozează
frecvent, pe măsură ce aprovizionează un bogat pat capilar.
Patul capilar include segmente dilatate cu perete subțire de-
numite lacune. Lacune pot să apară și în sistemul venos
care drenează endometrul. Arterele drepte și porțiunea pro-
ximală a arterelor spiralate nu se modifică în timpul ciclului
menstrual. Porțiunea distală a arterelor spiralate suferă dege­
nerare și regenerare cu fiecare ciclu menstrual, sub influența
estrogenilor și a progesteronului.
Modificările ciclice din timpul ciclului menstrual
Modificările ciclice ale endometrului din timpul ciclului
menstrual sunt reprezentate de fazele proliferativă, secre-
torie și menstruală.
Ciclul menstrual este un continuum de stadii de dezvoltare
ale stratului funcțional al endometrului. Acesta este în fond
>
controlat de gonadotropinele secretate de pars distalis a hipofi-
zei care reglează secreția ovariană de steroizi. Ciclul normal se
repetă la fiecare 28 de zile, pe parcursul cărora endometrul trece
printr-o serie de modificări morfologice și funcționale. Este
practic să se descrie trei faze succesive iile ciclului:
• Faza proliferativă are loc concomitent cu maturarea fo-
liculară și este influențată de secreția ovariană de estrogeni.
• Faza secretorie coincide cu activitatea funcțională a
corpului galben și este în principal influențată de secreția
de progesteron.
• Faza menstruală începe datorită declinului producției
ovariene de hormoni, cu degenerarea corpului galben (a se
vedea Fișa 23.3).
Fazele sunt părți ale unui proces continuu; nu există o
schimbare bruscă de la una la alta.
Faza proliferativă a ciclului menstrual este reglată de estro­
geni.
la sfârșitul fazei menstruale, endometrul constă dintr-o
bandă subțire de țesut conjunctiv, de circa 1 mm grosime, ce
conține porțiunile bazale ale glandelor uterine și porțiunile
inferioare ale arterelor spiralate (a se vedea Fig. 23.16). Acest
Urat este stratul bazai; stratul care a fost eliminat este stratul
funcțional. Faza proliferativă este inițiată sub influența
estrogenilor. Celulele stromale, endoteliale și epiteliale din
stratul bazai proliferează rapid și se pot observa următoarele
modificări:
853
• Celulele epiteliale din porțiunea bazală a glandelor recon­
stituie glandele și migrează pentru a acoperi suprafața cn-
dometrială denudată.
• Celulele stromale proliferează și secretă colagen și sub­
stanță fundamentală.
• Arterele spiralate se alungesc pe măsură ce endometrul este
restabilit; aceste artere sunt doar ușor spiralate și nu se ex­
tind în treimea superioară a endometrului.
ro
Faza proliferativă continuă până în ziua 1 după ovulație, GJ
care se petrece aproximativ în ziua 14 a unui ciclu de 28 de
CZj
zile. La sfârșitul acestei faze, endometrul a atins o grosime R— •
CTj
de aproximativ 3 mm. Glandele au un lumen îngust și sunt
F)
relativ drepte, dar au un aspect ușor ondulat (Fig. 23.17a). o
Acumulările de glicogen sunt prezente în porțiunile bazale
ale celulelor epiteliale. în preparatele histologice de rutină,
extragerea glicogenului conferă un aspect palid, necolorat ci- CTQ
O
toplasmei bazale.
b— •
r-?
Faza secretorie a ciclului menstrual este reglată de proges­
*■ *
teron.
Sub influența progesteronului, au loc modificări impor­
tante în stratul funcțional, începând la o zi sau două după
3
R— •
>—«
ovulație. Endometrul devine edematos și poate să atingă in h-* •
final o grosime de 5 până la 6 mm. Glandele se lărgesc și
capătă un aspect în „tirbușon”, lumenul acestora devenind
sacular, pe măsură ce se umplu cu produse de secreție (Fig. c
23.17b). Fluidul mucoid produs de epiteliul glandular este m
bogat în nutrienți, in special glicogen, necesar pentru a sus­ c
ține dezvoltarea, în cazul în care are loc implantarea. Mi-
tozele sunt acum rare. Creșterea observată în acest stadiu
rezultă din hipertrofia celulelor epiteliale, creșterea vascu-
larizatiei si edemul endometrului. Cu toate acestea, arterele
» •
spiralate se alungesc și devin mai încolăcite. Acestea se ex­
tind până aproape de suprafața endometrului (Planșa 97,
pagina 886).
Influența secvențială a estrogenilor și progesteronului asu­
pra celulelor stromale le permite transformarea în celule
deciduale. Stimulul pentru transformare îl constituie im­
plantarea blastocistului. în urma acestei transformări rezultă
celule mari, palide, bogate în glicogen. Deși funcția precisă
a acestor celule nu este cunoscută, este clar că acestea oferă
un mediu favorabil pentru nutriția embrionului și creează un
strat specializat, care facilitează separarea placentei de peretele
uterin, la sfârșitul sarcinii.
Faza menstruală este consecința declinului secreției ovari­
ene de progesteron și estrogen.
Corpul galben produce activ hormoni pentru circa 10 zile,
dacă fertilizarea nu are loc. Când nivelul hormonal suferă
un declin rapid, au loc modificări ale aprovizionării sangu-
ine a stratului funcțional. Inițial, contracțiile periodice ale
pereților arterelor spiral are, cu durată de câteva ore, deter-
mina ischemia stratului funcțional. Glandele își o prese
secreția,, endometrul se restrânge ca înălțime și stroma de-
vine maii puțin edematoasă. După aproape 2 zile, perioadele
extinse de contracție arterială, alternate doar cu scurte peri­
oade de circulație sanguină, determină alterări ale epiteliu-
 854

=3
CC
LXJ
''
I
=5

■
a
0
***?'!

• *H
c<
£
I
■
►

, <D -J
', •] r.i
*!
*
r ;
•>
p.
■

• ț
C C-. ■ A.,;'.'
CD r/m io metru
b£ r
L ?5<4'•
- - •:

a ’■
• .<•
; -
>

E<D
: ’ /,
■ ‘ j’’
•■ - .
,.-; 1
<! -1 ■> •• .■ . •
/!
V ’ •-
- : . 4 •4 ’jm
7‘ 9
4—• /■r

GO
•- -•-î kA.
• • —*
i
r
■ ■’.*•*• ’3

CZ) ■.. r-/- t*' . .. ' ' ;

*• ». '•

£ .- I.
p • ■' r'
...
i
i-
ț.- w* i
■i
-A . . >
r/- 5-
■
•
• ’’
■'
- ; .■
:
:

1 r , *
U'_.?
•■---■
* v* ■ />

09 *
Vy • :
<
;...
■ * ■ •

:•
4 * /
-% ••
4V*
.____.—...
CN
w* , *■’; \
<V'-VFn>. >-.
- ■ **

*t» 4?< te i •(<

1

o •C.
te V. V

• • r
wkâ
CL

K'bm
l
*&■ *X 5‘.

I
?T-

o
•• ,’ o

3» B 7 f»Z K' r

" ’p ta
£
•• c

Al
r*- 1
I c? l K
7w'
<
x?
'./y
• • •
> t
-. ii
rv.
r I .’•
•
*> ,/ *
i
vi
r ' ■*

•r^ wț
\

FIGURA 23.17 ▲ Imagini de microscopie optică ale stratului de acoperire a cavității uterine în fazele proliferativă, secretorie și men­
struală ale ciclului menstrual, a. Chenarul superior arată endometrul in faza proliferativă a ciclului. în timpul acestei faze, stratul funcțional (separat de
o linie punctată de stratul bazai) se îngroașă puternic. 15x. Chenarul inferior arată la o putere de mărire mai mare glandele endometriale care se extind
din stratul bazai către suprafață. 55x b. Chenarul superior arată endometrul în faza secretorie a ciclului Glandele au căpătat o formă de tirbușon, pe mă­
sură ce endometrul crește în continuare în grosime. Stratul bazai (sub nivelul liniei punctate) prezintă modificări mai puțin semnificative ca morfologie.
20x. Chenarul inferior arată glande uterine care au fost secționate într un plan aproape paralel cu axul lor lung. Se observă forma pronunțată de tirbușon
a glandelor și secreția lor mucoasă (săgeți). 60x c. Chenarul superior arată stratul funcțional (deasupra liniei punctate). Mare parte din stratul funcțional a
degenerat și a fost îndepărtat. 15x. Chenarul inferior arată sângele extravazat și necroza stratului funcțional. 55x

lui dc suprafață și ruptura vaselor sanguine. Când arterele este inhibată în timpul acestei perioade de flux menstrual.
spiralate se închid, sângele circulă în stratul bazai, dar nu și Circulația sângelui arterial este restricționată, cu excepția
in stratul funcțional. Sângele, fluidul uterin și celulele stro- unor scurte perioade de relaxare a pereților vasculari ai ar­
male și epiteliale eliminate din stratul funcțional constituie terelor spiralate. Sângele continuă să se scurgă din capetele
I
1
I
scurgerea vaginală. Capetele rupte ale venelor, arterelor și deschise ale venelor. Fluxul menstrual durează în mod
i1
I
glandelor sunt expuse, pe măsură ce fragmente de țesut se normal circa 5 zile. Cantitatea medie a sângelui pierdut în
11
li separă de endometru (Fig. 23.17c). Descuamarea continuă timpul fazei menstruale este de 35 până la 50 ml. Circulația
până când rămâne doar stratul bazai. Coagularea sângelui sângelui prin arterele drepte menține stratul bazai.

k
 I

Acest proces este ciclic. Figura F23.3.1 din Fișa 23.3 timp după fertilizare, embrionul viabil secretă factorul de
ar'JLi un .singur ciclu endometrial și apoi ilustrează un status preimplantare (PIF), un peptid de 15 aminoacizi (MVRJ-
graviditate•, care se instalează la sfârșitul fazei secretorii. KPGSANKPSDD) care promovează aderarea embrionului la 855
absenta fertilizării, oprirea sângerării se asociază crește­ endometru. în momentul implantării, PIF stimulează proli­
ru și maturării unor noi foliculi ovarieni. Celulele epitclialte ferarea și invazia trofoblastului în decidua bazală (a se vedea
proliferează rapid și migrează pentru a restabili suprafața pagina 856).
epiteliului până la începerea fazei proliferative a următoru- Zigotul suferă un clivaj, urmat de o seric de diviziuni
lui ciclu.
A
mitotice fără creștere celulară, rezultând o creștere rapidă
In absența ovulației (un ciclu denumit drept ciclu ano-
a numărului de celule ale embrionului. Inițial, embrionul
vulator), corpul galben nu se formează și nu se produce
se află sub controlul macromoleculelor informaționale ma-
progesteron. In absenta progesteronului, endometrul nu >

■R ----
intră în faza secretorie și continuă faza proliferarivă până la
menstruație.ție. In cazurile de infertilitate,
infertilitate. biopsiile de endo-
terne care s-au acumulat in citoplasmă ovulului, in timpul
ovogenezei. Dezvoltarea ulterioară depinde de activarea ge-
NJ
CZ)
metru pot fi utilizate pentru a diagnostica astfel de cicluri nomului embrionar care codifică variați factori de creștere,
. •
anovulatorii, ca și alte tulburări ovariene și endometriale. componente ale joncțiunilor celulare și alte macromolccule GO
r-t
necesare pentru progresia normală către stadiul de blasto- n»
Implantarea cist. Masa celulară rezultată dintr-o serie de diviziuni mito­
Dacă fertilizarea și implantarea au loc, faza de graviditate tice este cunoscută drept morulă [lat. moruni], iar celulele î—l
............

înlocuiește faza menstruală a ciclului. individuale sunt cunoscute drept blastomere. In timpul OQ
celei de-a treia zile după fertilizare, morula, care a ajuns la O
Dacă fertilizarea și implantarea ulterioară au loc, declinul
endometrului este întârziat până după parturiție. Odată stadiul de 12 până la 16 celule, fiind încă înconjurată de b—• •

ce blastocistul devine înglobat în mucoasa uterină, în par­ zona pellucida, intră în cavitatea uterină. Morula rămâne
tea inițială a celei de-a doua săptămâni, celulele din cori- liberă în uter pentru circa o zi, in timp ce au loc diviziunea
CT
onul placentei în curs de dezvoltare încep să secrete hCG celulară continuă și dezvoltarea acesteia. Embrionul inițial
’ și alte luteotropine. Acești hormoni mențin corpul galben dă naștere blastocistului, o sferă de celule cu o agregare cen­ 3
F—* •

și il stimulează pentru a continua sinteza de progesteron și trală celulară. Această masă celulară internă va da naștere □ •

estrogeni. Declinul endometrului este împiedicat și acesta țesuturilor embrionului propriu-zis; stratul de celule încon­ □
, continuă să se dezvolte în timpul primelor câteva săptămâni jurătoare, masa celulară externă, va forma trofoblastul și
de sarcină. apoi placenta (Fig. 23.18). c:
Implantarea este procesul prin care blastocistul se stabi­ Fluidul penetrează zona pellucida, în cadrul acestui pro­ m
3J
lește în endometru. ces, formând o cavitate plină de fluid, cavitatea blastocis­ c=
I—
Ovulul uman fertilizat suferă o serie de modificări când tului. Acest eveniment definește debutul blastocistului. în
traversează trompa uterină spre cavitatea uterină, pregătin- timp ce blastocistul rămâne liber în lumenul uterin pentru 1
du-se să fie înglobat în mucoasa uterină. De la început, em­ sau 2 zile și suferă alte diviziuni mitotice, zona pellucida dis-
brionul inițiază „dialogul" cu organismul matern, care este pare. Masa celulară externă este denumită acum trofoblast
esențial pentru viitoarea implantare și dezvoltare. La scurt Și masa celulară internă este denumită embrioblast.

stromă uterină sânge

-
matern
*• - >■ <

embrioblast epiteliul r- *
I
f
\ * V rețea 1
endometrului k- 4

lacunară y
t
* \ * ’ • • -

/ A \
■K.Z* trofoblastică sincițiotrofoblast
'I FI <' • >—•-*
va I

»
- A 1 •
/O
» 1
4 4 I • <
t
citotrofoblast
ifl
»
I «

'T7' i vilozitate I

MH
1 1 »
< I f • A
’i prima ră\ mezbderm
*■
----- cavitatea x 1
sornatic
blastocistului
r ■ L. sincițio-
l extraembrionar
f
r' ■ • \ trofoblast corion
W *• cavitate
\.r--------- ’
4-
'—•7
citotrofoblast
amnioticâ disc cavitate corială
hipoblast epiblast embrionar
4,5 zile a 9 zile b 14 zile C
(după implantare)
FIGURA 23.18 A IDiagrame ale unor blastociști secționați, a. Un blastocist uman de circa 4,5 zile de dezvoltare ilustrând formarea mase.
ceb'are interne, b. Un blastocist de maimuță de circa 9 zile de dezvoltare Celulele trofobiastice ale blastocistul? de maimuță au început să invadeze
ce .jlele epitehale ale endometrului. La specia umană, blastocistul începe să invadeze endometrul în a cincea sau a șasea zi de dezvoltare, c. Un basto-
st uman la 14 zile după implantare în acest stadiu, celulele trofobiastice s-au diferențiat în sincițiotrofoblast și citotrofoblast.
 Implantarea are loc într-o perioadă scurtă cunoscută drept
fereastra de implantare.
856
Atașarea blastocistului la epiteliul endometrial arc loc pe par­
cursul ferestrei de implantare, perioada când uterul este
relativ mare de picături lipidicc. Aceste aspecte corespund se­
creției de progesteron, estrogeni, hCG și lactogeni de către
acest strat. Dovezi recente arată că și celulele citotrofoblasticc
pot fi o sursă de hormoni steroizi și de hCG.

ZD
receptiv pentru implantarea blastocistului. Această scurtă După implantare, endometrul suferă decidualizare.
oc perioadă rezultă dintr-o scrie de acțiuni programate ale pro-
UJ In timpul sarcinii, porțiunea endometrului care suferă
o gestcronului și cstrogenului asupra endometrului. Medi­
modificări morfologice este denumită decidua sau deci­
camentele antiprogesteronice, cum ar fi mifepristonul
dua graviditas. Acest strat este eliminat cu placenta în
(RU-486) și derivatele sale, sunt competitive pentru recep­
timpul parturiției. Decidua include tot endometrul, cu ex­
torii epitcliului endometrial și blochează cuplarea hormonu­
a lui. Eșecul accesului progcstcronului la receptorii săi oprește
cepția stratului cel mai profund. în timpul procesului de

c implantarea și astfel se închide fereastra. La specia umană,

decidualizare, care durează in mod normal de la 8 până
• •—■<
la 10 zile, celulele stromale se diferențiază în celule mari,
£
, cu
fereastra de implantare începe în ziua 6 după vârful de LH și
rotunde, celulele deciduale, ca răspuns la nivelurile cres­
se încheie în ziua 10. cute de progesteron (a se vedea pagina 853). Glandele utc-
Odată ce este realizat contactul celulelor trofoblastice
rine se măresc și devin mai spiralate în timpul fazei inițiale a
cu peretele uterin la nivelul polului embrioblastic, trofoblas-
sarcinii și apoi devin subțiri și aplatizate, pe măsură ce fătul
’c tul proliferează rapid și începe să invadeze endometrul. Tro-
în creștere umple lumenul uterin.
QJ foblastul invadator se diferențiază în sincitiotrofoblast si
&D > > > Trei regiuni diferite ale deciduei pot fi identificate
citotrofoblasr.
prin relația lor cu situsul implantării (Fig. 23.19):
• Citotrofoblastul este un strat intern activ mitotic, ce • Decidua basalis (decidua bazală) este porțiunea din
*—l

QJ produce celule care fuzionează cu sincițiotrofoblastul,
4—>
CQ stratul extern eroziv. Fuziunea citotrofoblastului cu sin­
cc cițiotrofoblastul multinucleat supraiacent poate fi de­
clanșată de moartea celulară programată (apoptoză).
(?0 • Sincițiotrofoblastul nu este activ mitotic și constă
CXI
într-o masă citoplasmatică mulrinucleată; aceasta inva­
dează activ epiteliul și stroma subiacentă a endometrului.
O Prin activitatea trofoblastului, blastocistul este în între­
gime înglobat în endometru, în aproximativ a 1 1-a zi de
dezvoltare. (Dezvoltarea ulterioară a sincițiotrofoblastului
și a citotrofoblastului este descrisă în secțiunea despre pla­
centă.)
Sincițiotrofoblastul are un complex Golgi bine dezvoltat,
REN și RER abundente, numeroase mitocondrii și un număr
endometru situată sub nivelul situsului de implantare.
• Decidua capsularis (decidua capsulară) este o por­
țiune subțire care se situează între situsul de implantare și
lumenul uterin.
• Decidua parietalis (decidua parietală) include restul
endometrului uterin.
Până la sfârșitul lunii a treia, fătul crește până la punctul
in care decidua capsulară supraiacentă fuzionează cu deci­
dua parietală a peretelui opus, eliminând astfel cavitatea
uterină.
Până în ziua a 13-a de dezvoltare apare un spațiu extraem-
brionar, cavitatea corială (a se vedea Fig. 23.18c). Stratu­
rile celulare care formează limitele externe ale acestei cavități
(sincitiotrofoblast, citotrofoblast și mezodermul somatic ex-

decidua
parietală

cavitate /
✓ corion
\

uterină /
sac vițeiin
corion I placentă
vilozităti
t
V I
i I
; l
vilozităti
J
coriale
decidua Lj

I
decidua capsulară \ ■

«
I capsulară \ < r" decidua
decidua bazală
I

decidua k /
bazală
decidua bazală (placa
parietală amnios bazală)
corion
cavitate
cavitatea amniotică
corială

FIGURA 23.19 A Dezvoltarea placentei. Această schiță arată creșterea uterului in timpul sarcinii la om și dezvoltarea placentei și a membranelor
sale. Se observă că există o eliminare treptată a lumenului uterin și dispariția deciduei capsulate când se instalează placenta definitivă (Modificai după
Williams J. Am J Obstet Gynecol 1927;13:1.)
 X -

(□embrionar) sunt denumite colectiv corion. Membranele :______________

cele mai interne care învelesc embrionul sunt denumite am-

nios (a se vedea Fig. 23.19). ^--es-s 57
*■ '-*. -• l

Colul uterin o
Epiteliul colului uterin este diferit de cel al restului uterului.
i* •
I
Mucoasa cervicală prezintă o grosime de 2 până la 3 mm
și diferă dramatic din punct de vedere histologic de restul o
endometrului uterin, prin faptul că prezintă glande mari,
-I4 te.-
ran lificate (Fig. 23.20 și Planșa 98, pagina 888). De aseme- Fi * rte
■

nea, nu prezintă artere spiralate. Mucoasa cervicală suferă

modificări reduse în grosime pe parcursul ciclului menstrual
te Jtetete- A'
-ÂV-.v ND
00
<4*2^. te te*
ni* ■ ‘.. ’
și nu este eliminată în timpul menstruației. Cu toate aces-
>■

<->
vj

- r V > .-*> ’ î te. T«,>

t . tete’4
CZj
r—* •
Gn

c?
w
<- - v!
l
L? tete ■ te ’ •
B
'l
-’r - •

V;
• e v- y îi
.<.55
te -3
-te* •
£ =
<• ’C; z, 4C* ;î? _• ' '2. ".te ■* ~ i •.<** -
. — —** ” r- te,’ ? /Ji: > ■■ ■

• *.• •••’. *vi

Ad/ț
. f/r ?v-
■C<-\
- i.
A
> % • r
FIGURA 23.21 ▲ Epiteliul stratificat pavimentos al exocolului. CTQ
o
te-
ț.• . , •<
'
*

r>
te
•*<

/jK-v‘
8' Epiteliul stratificat pavimentos și țesutul conjunctiv fibros subiacent din
interiorul dreptunghiului inferior din Figura 23.20 sunt prezentate aici ia o
O
□
►— •
glande ■h »x r .te ,z z,- putere de mărire mai mare. Celulele epitel ia le mai mature au o citoplasmă r-T
cervicale • •»
£ palidă (vârfuri de săgefi), ca urmare a conținutului lor ridicat în glicogen. >—
' x, r-‘
• • ✓I
Se observă papilele țesutului conjunctiv care se proiectează către epiteliu
<■ /'

’< y

y»,
.v - <• ■ "tete fes? frrx*?i
• <
•tei:
.......... rz 5
s/1canale
--------
(săgeți). Masa colului uterin este alcătuită din țesut conjunctiv dens, fibros,
cu relativ puțin mușchi neted. 120x.
<T>
H
►— •

•
ESC s p I s- •
77; 7.>
cervical - - /. >—* •
fr—*
» . • ’ - -
ST-V'■ .•»-:r.
V- F *>• .•* .c ; tea, în timpul fiecărui ciclu menstrual, glandele cervicale
.-tete • Ste-.V?'
• ;i>te suferă modificări funcționale importante care sunt corelate
teV-’' — * * yj

l X ** . - te. cu transportul spermatozoizilor prin canalul cervical. Can­ c

/tete
te „i, •; •
II țf
,» ■
- titatea și proprietățile mucusului secretat de celulele glan­ m
33
:1 --
• - ' J • ** dulare variază în timpul ciclului menstrual, sub influența c:
Jv •«
^-r 9 hormonilor ovarieni. La mijlocul ciclului, cantitatea de
te; mucus produs crește de 10 ori. Acest mucus este mai puțin
5^-;
^^«■***

-te- vâscos și pare să ofere un mediu mai favorabil pentru migra­

.x/chistufi rea spermatozoizilor. Mucusul cervical din alte perioade ale
N'ab^țh

ESP^
.tete
. ..^£2^-^
• '-te
►Â
-
;.
-te’
te' . e Ite
o * *.

i
ciclului limitează trecerea spermatozoizilor către uter. Astfel,
mecanismele hormonale asigură o coordonare a ovulației și a
modificărilor mucusului cervical și cresc astfel posibilitatea
- ca fertilizarea să aibă loc, dacă spermatozoizii recent ejacu­
1 lați și ovulul ajung simultan la locul fertilizării din trompele
-
i>
’ v -/ A
•«.
uterine.
..v ?
>r/ canal
Obstruarea deschiderilor duetelor glandelor mucoase con­
duce la retenția secrețiilor acestora, ceea ce determină forma­
cervical ESP rea de chisturi în colul uterin, denumite chisturi Naboth.
:
i Chisturile nabothiene se dezvoltă frecvent, dar sunt impor­
.1
deschidere tante din punct de vedere clinic doar dacă abundența acestora
externă determină creșterea marcată în volum a colului uterin.
FIGURA 23.20 ▲ Imagine de microscopie optică a unui col ute­ Zona de transformare este locul de tranziție dintre epiteliul
rin uman. Acest specimen colorat cu H&E provine de la o femeie aflata în
simplu cilindric cervical și epiteliul stratificat pavimentos
postmenopauză Porțiunea sa inferioară se proiectează în vaginul superior,
jnde o deschidere, orificiul extern, conduce la uter prin canalul cervical. vaginal.
Suprafața colului uterin este acoperită de un epiteliu stratificat pavimentos Porțiunea din colul uterin care se proiectează în vagin, por­
(ESP), care se continuă cu epiteliul de acoperire al vaginului. La intrarea în
canalul cervical, are loc o tranziție bruscă de la epiteliul stratificat pavimen­
țiunea vaginală sau exocolul, este acoperită de un epiteliu
tos la epiteliul simplu cilindric (ESC). în acest specimen, epiteliul stratificat stratificat pavimentos (Fig. 23.21). La nivelul zonei de trans­
s-a extins în canalul cervical, un eveniment care apare odată cu îmbătrâ­ formare are loc o tranziție bruscă de la un epiteliu pavimentos
nea Glandele cervicale secretoare de mucus sunt vizibile de-a lungul ca- la un epiteliu cilindric muco-secretor al canalului cervical,
na'ului cervical. Acestea sunt glande tubulare simple ramificate care apar
endocolul; în timpul perioadei reproducătoare, această zona
ca nvaginări ale epitehului care tapetează canalul. Frecvent, glandele se
transformă în chisturi Naboth, ca urmare a retenției secreției mucoase prin de transformare este localizată imediat in afara orificiului ex­
blocarea deschiderii glandei. Materialul marcat prin X este mucusul secretat tern (Planșa 98, pagina 888). înainte de pubertate și după me­
de glandele cervicale. lOx. nopauză, zona de transformare este situată în canalul cen ical
 I

panicolaou [Pap]) sunt utilizate de rutină în screcningul și

• fer diagnosticul leziunilor prccanceroase și canceroase ale colului
858 uterin.
-
*x
3C -’ '-4
?
'
^3
J gg PLACENTA
z
UJ
O Dezvoltarea fetală este susținută de placentă, care se dez­
«c t.— - ■'/

voltă din țesuturile fetale și materne.

—1
Q- W Placenta este formată dintr-o porțiune fetală, reprezentată de
£ •__
• n. t '
► x —x' corion și o porțiune maternă, reprezentată de decidua bazală.

a 2b^i
■ i *

-’wz
Cele două porțiuni sunt implicate în schimburile fiziologice
•
de substanțe dintre circulațiile maternă si fetală.
c
-
> > >
-
Sistemul circulator uteroplacentar începe să se dez­
e
• —«
i ■»% j •-
r
volte în jurul zilei a 9-a, prin dezvoltarea spațiilor vasculare
, <U r r •. A» — denumite lacune trofoblastice din interiorul sincițiotro-
% L
foblasrului. Sinusoidele materne care se dezvoltă din capilarele
W:
*1 ■■■■<

ct
• w—
porțiunii materne se anastomozează cu lacunele trofoblastice
'' Vl-. z' (Fig. 23.24). Diferența de presiune dintre canalele arteriale și
Cm
<D w k-Ss-
- -I_____ venoase care comunică cu lacunele stabilește direcția de scur­
> ■■ ■< FIGURA 23.22 ▲ Zona de transformare a colului uterin. Locul gere a sângelui dinspre artere înspre vene, astfel realizându-sc
3 joncțiunii scuamo-cilindrice din dreptunghiul superior din Figura 23 20 circulația uteroplacentară primitivă. Numeroasele vezicule de
este prezentat aici la o mărire superioară. De remarcat schimbarea bruscă pinocitozâ prezente în sincițiotrofoblast demonstrează transfe­
*—(

OJ de la epiteliul stratificat pavimentos la epiteliul simplu cilindric (săgeată).

Modificările neoplazice care duc la dezvoltarea cancerului de col uterin
rul nutrientilor din vasele materne către embrion.
>
uo
• —M
încep cel mai frecvent în această zonă de transformare în interiorul țesu­ Proliferarea citotrofoblastului, creșterea mezodermu-
09 tului conjunctiv se găsesc glandele cervicale (GC) secretoare de mucus, lui corial și dezvoltarea vaselor de sânge dau naștere succesiv
compuse dintr-un epiteliu simplu cilindric, care se continuă cu epiteliul vilozităților coriale (Fig. 23.25). Acestea suferă următoarele
09 de acoperire din canalul cervical. 120x.
CN modificări:
• Vilozitățile coriale primare sunt formate de către ci-
(Fig. 23.22). Modificările metaplazice iile acestei zone de
totrofoblastul care proliferează rapid. Acestea trimit cor­
transformare constituie leziuni prccanceroase ale colului uterin.
O Metaplazia [gr. schimbarea formei] reprezintă un răspuns adap-
doane sau mase de celule în lacunele trofoblastice din
sincițiotrofoblast (a se vedea Fig. 23.18b și Fig. 23.26).
tativ și reversibil la leziunile persistente ale epiteliului determi­
Vilozitățile primare apar între zilele 11-13 de dezvoltare.
nate de infecțiile cronice. Aceasta rezultă dintr-o reprogramare
I
• Vilozitățile coriale secundare sunt compuse dintr-un
a celulelor stern epiteliale care încep să se diferențieze în tipuri
miez central de mezenchim înconjurat de un strat intern
celulare noi. In interiorul canalului cervical (endocol), aceasta
de citotrofoblast și un strat extern de sincițiotrofoblast (a se
se manifestă ca o înlocuire a epiteliului simplu cilindric cu
vedea Fig. 23.25). Acestea se dezvoltă aproximativ în a 16-a
epiteliu stratificat pavimentos complet maturizat (Fig. 23.23).
zi, când vilozitățile coriale primare sunt invadate de țesut
Celulele epiteliale cervicale sunt exfoliate în mod constant în
I
conjunctiv lax, provenit din mezenchimul corial. Vilozită­
vagin. Preparatele colorate ale celulelor cervicale (frotiuri Pa-
țile secundare acoperă întreaga suprafață a sacului corial.
• Vilozitățile coriale terțiare se formează până la sfârșitul
epiteliu simplu epiteliu stratificat
celei de-a treia săptămâni, pe măsură ce vilozitățile secun­
cilindric pavimentos metaplazic dare devin vascularizate de către vasele sanguine dezvol­
I tate în miezurile lor conjunctive (a se vedea Fig. 23.24b și
Planșa 100, pagina 892).

V • •\ < Pe măsură ce se formează vilozitățile terțiare, celulele cito­

-
* * -iX"* ■*- **”*

«u ■— -
ț" os-- trofoblastului vilozitar continuă să prolifereze prin sincițiotro­
foblast. Când intră în contact cu endometrul matern, acestea
încep să se dezvolte lateral și vin în contact cu prelungiri simi­
=r ** s j
- lare de la vilozitățile învecinate. Astfel, în jurul sincițiotrofoblas-
— •; ’ ■
-•
e -» tului se formează un strat subțire de celule citotrofoblastice,
—a*
• c denumit capsula citotrofoblastică. Aceasta este întreruptă
- ■** _ —■ _ -1

.< s t ro m ă *en db'csr

i
viga I ă -S^r
«A- doar în zonele în care vasele materne comunică cu spațiile in-
__________
•w
<. : - ■— •»
** ’
Xi tervilozitare. Pe tot parcursul sarcinii, vilozitățile coriale se for­
ir. x •*
<
**K'4 ? XI 1
I
mează continuu din mugurii trofoblastici. Vilozitățile coriale
— — •-
pot rămâne fie libere (vilozități flotante) în spațiul intervilo-
FIGURA 23.23 ▲ Epiteliul stratificat pavimentos metaplazic al zitar, fie pot crește în zona maternă a placentei (placa bazală),
canalului cervical. Această imagine de microscopie optică prezintă o
pentru a forma vilozitățile stern principale sau vilozitățile
insulă de epiteliu stratificat pavimentos matur, înconjurat de epiteliu sim­
plu cilindric normal, identificat în canalul cervical. 450x. (Prin amabilitatea crampon. Dezvoltarea ulterioară a placentei este realizată prin
Dr. Fabiola Medeiros.) creșterea interstițială a capsulei trofoblastice. In timpul sarcinii,
 r

sinusoid matern

sincițiotrofoblast 59
____ citotrofoblast
capsula citotrofoblastică-
vilozitate terțiară--------
- vase care se dezvoltă în
peretele sacului corial O
spațiu intervilozitar

endometru GO
(decidua)
CZj
sânge matern ►— •
CC

o
ZIUA 16 a ZIUA 21 b 3
FIGURA 23.24 ▲ Diagrame ale unor secțiuni printr-un embrion uman în dezvoltare, a. Acest desen prezintă sacul corial și placenta, la
c
i ■ a

io zile de dezvoltare, b. Același embrion la 21 zile de dezvoltare. Diagramele ilustrează separarea vaselor sanguine fetale și materne de către mem CfQ
brana piacentară, compusă din endoteliul capilar, mezenchim, citotrofoblast și sincițiotrofoblast O
□ * •
r-t
vilozitățile
>
se maturează si
>
scad în diametru. Stratul de cito- pagina 892). Celulele placentare feude prezentatoare de antigen
> u
rrofoblast devine discontinuu și, în anumite zone, nucleii sin­ reprezintă macrofage vilozitare specifice de origine fetidă care
cițiotrofoblastului se adună în grupe pentru a forma noduri participă la reacțiile imune placentare înnăscute. Ca răspuns la G)
sincițiale neregulat dispersate (a se vedea Fig. 23.25; Planșa antigene, acestea proliferează și stimulează receptorii specifici de □
•

100, pagina 892). Numărul nodurilor sincițiale crește cu
vârsta gestațională a placentei, iar acesta este un indice utilizat
în evaluarea maturității vilozitare. Numărul crescut de no-
duri vilozitare este asociat și cu anumite stări patologice, cum
ar fi malperfuzia uteroplacentară.
suprafață care recunosc și leagă o varietate de agenți patogeni.
* •
Ca în cazul altor celule prezentatoare de antigen, stimularea lor
determină creșterea numărului de molecule ale complexului
major de histocomparibilitate clasa II (MHC II) de pe suprafața
-u
lor. Aceste celule se întâlnesc mai frecvent în placenta timpurie. i—

In țesutul conjunctiv stromal al vilozităților se descriu mai Vacuolele existente în aceste celule conțin lipide, glicozamino- o
m
multe tipuri celulare: celule mezenchimale, celule reticulare, glicani și glicoproteine. Studii recente efectuate asupra placen­ z
fibroblaste, miofibroblaste, celule musculare netede și celule telor infectate cu HIV arată că HIV este localizat mai ales în
placentare fetale prezentatoare de antigen (macrofage interiorul celulelor placentare fetale prezentatoare de antigen și
placentare), denumite clasic celule Hofbauer (Planșa 100, în sincițiotrofoblast.
>

macrofag placentar nod sincitial

. •
(celulă Hofbauer) citotrofoblast
sincițiotrofoblast
membrana bazală a
țesut conjunctiv trofoblastului ...
sincițiotrofoblast (mezenchim)
citotrofoblast
O
/
(

T/ I
km 4* — vase
sanguine
J (k îl

Jvo
/ <•<«

------ -------
oz
• 3’
□ J fetale
G'/ '
/J
J

începutul sarcinii sarcină avansată

VILOZITĂȚI CORIALE VILOZITĂȚI CORIALE I
I
PRIMARE SECUNDARE
VILOZITĂȚI CORIALE TERȚIARE
FIGURA 23.25 ▲ Diagramă a vilozităților coriale în diferite stadii de dezvoltare. Acest desen prezintă stadiile de dezvoltare ale v lc-
zităților coriale. Vilozitățile primare reprezintă primul stadiu de dezvoltare, in care sincițiouofoblastul și citotrofobiastul formează extensii digitiforme
înspre decidua maternă. în vilozitățile coriale secundare, se dezvoltă țesutul conjunctiv extraembrionar (mezenchim). care este înconjurat de un strat
de citotrofoblast. în vilozitățile coriale terțiare, se diferențiază vasele sanguine și celulele de susținere la nivelul miezului mezenchîmaî. La începutul
sarcinii, vilozitățile sunt mari și edemațiate, cu puține vase de sânge înconjurate de numeroase celule conjunctive. Acestea sunt acoperite de un strat
gros de sincițiotrofoblast și un strat continuu de celule citotrofoblastice. în sarcina avansată (la termen), stratul de citotrofoblast devine discontinuu și
nucîeii sincițiotrofoblastului agregă pentru a forma proiecții neregulate, dispersate, denumite noduri sincițiale. în miezul de țesut conjunctiv se găsesc
mai multe vase sanguine fetale, pe măsură ce acesta devine mai sărac în celule și conține mai puține macrofage placentare.
 y-ZT.
A
y ?
-WSSkSu
•f • «Ou
.
*
-*4

860 »

PC e*.
Kâ^
£>/•'. \ •. •■ ».,
i
z i W* * • ■ •

'A
»

UJ •.. o r<*î
o >—i v»
. < ■■

t/ckh 's>“
<r o _

rtfa
■ >. 4
«SSii \ r
O- '•* L <y-
‘r
,-v <^•<1
5vsg-</
•.?•: ‘’^Q ,
& *
?'
; V ' VC V ■■ v'
Ap .. A.
C"’°'
••

c % tv
■ - --'

• w—H

c r— -* o
*•
•^vc -r-W«
piW
>V#F^ v^r
7A
llg.‘ -1
â

• »—■<
H**t^-^* 1 .* î
ț k .

£
. <v < t? ' r?ox 1^7 •*

‘ • â *
r—M
- 03 • •: <4 ' f
sa -£ ’y
D * (^1fi\lt I

VȘ
ÎL *.«
• •—<

fi
*

M
OJ “• J . r.

tn O
*i
►#

□
•• •

K rv
' KW’
k
w ■■■< *
%
#*|r £
I
Z3 A I
-; ■ <?■ 4< to •_
6<D
k
I
Lv ar. ■ •
O J»}’ • d!' \ K

- "* r®V; ‘
•.?. i:?-1 9 l-.w « <- •' >
-> __ <XW
uo
• w-
-
♦ f J
f'‘ .

V
U* k • N AY

■'
y~--: “ •’ra>î
• V© O .
*■ .^4:!
t
A .’.\
• zX'
** \ >• *:.’
{r -xi, ' deferii •<
■ . ?
^5 Jrs b >
.lA-Aifc^ /-I
09
CXI
FIGURA 23.26 ▲ Imagini de microscopie optică ale placentei umane, a. Acest specimen colorat H&E prezintă suprafața amniotică (A), placa
corială (PC) și, mai jos, pronluri de dimensiuni diferite ale vilozităților coriale (K) Aceste vilozități părăsesc placa corială ca vilozități stern mari și se rami­
fică in vilozități din ce în ce mai mici Vasele de sânge (VS) sunt evidente în vilozitățile mai mari. Cele mai mici vilozități conțin capilare, la nivelul cărora
au loc schimburile. 60x. Insert superior. Puterea de mărire mai mare evidențiază epiteliul simplu cubic al amniosului și țesutul conjunctiv subiacent.
O 200x. Insert inferior. Această imagine la mărire superioară prezintă o vilozitate în secțiune transversală conținând câteva vase sanguine mari și un strat
superficial de sincițiotrofoblast. 200x. b. Acest specimen colorat HâE prezintă fața maternă a placentei. în partea inferioară a imaginii de microscopie
se observă placa bazală (P8), parte a uterului pe care se ancorează o parte din vilozitățile coriale (VC). Este evidentă componenta de țesut conjunctiv
(70, parte a plăcii bazale, de care sunt atașate numeroase vilozități coriale La nivelul plăcii bazale și a țesutului conjunctiv stromal se găsesc grupuri
de celule, celule deciduale [săgeți), care iau naștere din celulele țesutului conjunctiv. 60x. Insert. Celule deciduale observate la mărire mai mare. 200x.

în primele stadii ale dezvoltării, vasele sanguine vilozitare nelc sunt vizibile ca arii proeminente pe partea maternă a
devin conectate cu vasele embrionare. plăcii bazale.
Sângele începe să circule prin sistemul cardiovascular embrio­ Decidua bazală formează un strat compact și reprezintă
nar și prin vilozități la circa 21 de zile. Spațiile intervilozitare componenta maternă a placentei (a se vedea Fig. 23.26). Placa
oferă un sediu pentru schimburile de nutrienți, produși me­ bazală, partea externă a placentei care vine în contact cu peretele
tabolici, intermediari și cataboliți dintre sistemele circulatorii uterin, este formată din țesuturi embrionare (capsula trofoblas-
tică ce conține un strat subțire de sincitiotrofoblast si citotro-
materne si fetaJe. >
> > > >
A
foblast) și țesuturi materne (decidua bazală). Vasele din această
In timpul primelor 8 săptămâni, vilozitățile acoperă în­
zonă a endometrului alimentează cu sânge spațiile intervilozitare.
treaga suprafață corială, dar pe măsură ce continuă creșterea,
Cu excepția rupturii relativ rare a pereților capilari, situație mai
vilozitățile de pe decidua capsulară încep să degenereze și pro­
des întâlnită în timpul travaliului, sângele fetal și sângele matern
duc o suprafață netedă, relativ avasculară, numită chorion
nu se amestecă.
laeve (corion neted). Vilozitățile adiacente deciduei bazale
cresc rapid în dimensiuni și ca număr și se ramifică. Această Sângele fetal și sângele matern sunt separate prin bariera pla­
regiune a corionului, care reprezintă componenta fetală a centară.
placentei se denumește chorion frondosum sau corionul Separarea sângelui fetal de cel matern, considerată drept ba­
vilos. Stratul placentei de unde se proiectează vilozitățile se riera placentară, este menținută în primul rând de stratu­
numește placa corială (Planșa 99, pagina 890). rile țesuturilor fetale (Fig. 23.27). începând cu luna a patra,
In timpul perioadei de creștere rapidă a corionului vilos, aceste straturi devin foarte subțiri pentru a facilita schimbu­
aproximativ în lunile a patra și a cincea de gestație, porțiu­ rile de produși de-a lungul barierei placentare. Subțierea pere­
nea fetală a placentei este împărțită de septurile placen­ telui vilozitar este cauzată parțial de expansiunea în suprafață
tare (deciduale) în 1 5-25 de arii, denumite cotiledoane. și în volum a vilozităților, precum și de degenerarea stratului
Septurile placentare în formă de pană delimitează cotiledoa- intern citotrofoblastic (a se vedea Fig. 23.26). Studiile recente
nele și sângele matern poate circula cu ușurință printre ele, sugerează că, deși citotrofoblastul devine într-adevăr mult
deoarece acestea nu fuzionează cu placa corială. Cotiledoa- mai subțire, acesta nu este discontinuu.

I
 I
f

’ € Kt1
/Uyj, Această barieră este foarte asemănătoare cu bariera alveolo-ca-
iI
V ”, t .. pilară de la nivelul plămânului, cu care are in comun o funcție
I importantă, și anume schimbul de oxigen și dioxid de carbon
0
61
•• 1
'-a.» „ l
— in acest caz, intre sângele matern și sângele fetal. O altă asemă­ I
V •
4
nare cu bariera alvcolo-capilară este conferită de prezența unui
• •5

' •■» C* •
I
&
tip particular de macrofag in țesutul conjunctiv — în această situ­
A <- •>
/
, c^>
cx o
3* * ație, celulele placentare fetale prezentatoare de antigen (celulele
Hofbauer).
r-y-
«L Placenta reprezintă sediul schimburilor de gaze și metabo-
o
' V Li eks
'

. 7
ti :v.-'
V
.\MJ
■ M ^Sirjjr i
liți dintre circulația maternă și cea fetală.
/ • • »•
.•j!
•1 i-ă'ia * -?j
• . -) * J
ii Sângele fetal pătrunde la nivelul placentei printr-o pereche hO
A f ' 'f

' -3
nd
de artere ombilicale (Fig. 23.28). Pe măsură ce străbat GJ
a. v /.
• -
1 .

-.V
► '<
e îy? Ț- placenta, aceste artere se ramifică în mai multe vase dispuse
■ - .A ■' CD
• V V. I >—* •
rs)
y-.- ■i •-
.:r' G)
N F—ț

-W \
}
i -
-
>—-

CTQ
ny - ■ «o? i-y-' > . G)
' VO ■ -O
‘"’H .r
•

st&kTj? placa bazală r-T

(din decidua bazală)
r—

G)

r • : in 7>
EF= lichid amniotic
septuri placentare
trunchiuri ale h—|
/;
vilozităților stern- b-*
• •
»
principale

O 4?c>
^W-7
w *
>
vilozitate stern
principală
*

"D
o i/z
V,’ - ' .‘.vâ -
artere
< oLBE 2 ombilicale
:<x
■/

Â-.Z ... v ^5 k3; . O

— cotiledon m
.-X
> \n \ i- <•
z
C\ >.'
Al - 1 .’-.A--'

LEjJ . t.
CIRCULAȚIA
FETALĂ —

„y
•»< J

''e-
>-A\ < * A
venă ombilicală arteră spiralată
’ V ’A- i endometrială
' -j O ^r' ^3 • X' X J
placa corială
9 *
d4â^--*ri? V
-* &
•’ o d cf' y u¥ »
venă
ii endometrială
li
Bariera placentară umană în al treilea trimestru -r *£
FIGURA 23.27
de sarcină. Imaginea de microscopie electronică la putere de mărire înailă
prezintă cel mai subțire strat al barierei placentare complet dezvoltate (secți­ /
ny - miometru I
i

amnios • /j
/ii
unea nu include celulele citotrofoblastice care formează un strat subțire (sau 4ir CIRCULAȚIA
a scontinuu) in placenta umană). Lumenul spațiului intervilozîtar, care conține corion ■
MATERNA
eritrocite materne (£A4) (în partea stângă), este separat de spațiul capilar fetal decidua'
care conține eritrocite fetale (EF) (în partea dreaptă). Spațiul intervilozîtar este parietală <•

tapetat de sincițiotrofoblastul multinucleat (Sin). Suprafața sa conține microvili

proiectați in spațiul sanguin matern. Citoplasmă sincițiotrotbblastului conține
nudei (/V) multipli și numeroase vezicule de transport, RER, REN, mitocondni și
FIGURA 23.28 ▲ Diagramă a placentei umane mature. Sec­
p caturi lipidice ocazionale Sincițiotrofoblastul se sprijină pe lamina bazală (LBT),
țiunea sagitală prin uter (deasupra) cu embrionul *n dezvoltare ilustrează
care este separată de un strat subțire de țesut conjunctiv (70 de lamina bazală
localizarea cea mai frecventă a placentei. Placenta matură (dedesubt) este
1S£) a celulelor endoteliale fetale (EnF). 1 l.OOOx. (Prin amabilitatea Dr. Holger
împărțită în cotiledoane de către septurile placentare care sunt formate de
jastrow.)
evaginări ale deciduei bâzâie. Sângele matern pătrunde la nivelul placentei
în porțiunea sa cea mai subțire, bariera placentară con­ prin numeroase artere spiralate endometriale care penetrează placa bazală.
Sângele care pătrunde în cotiledon este direcțional în profunzimea spații
stă în:
lor intervîlozitare (săgeți roșii). Apoi, acesta trece peste suprafața vilozitățlor,
• Sincițiotrofoblast unde au loc schimburile de gaze și metabohți. Sângele matern părăsește în
• Stratul citotrofoblascic intern subțire (sau discontinuu) cele din urmă spațiul intervilozîtar {săgeți albastre) prin venele endometri­
• Membrana bazală a trofoblastului ale. Sângele fetal pătrunde în placentă prin arterele ombilicale care se divid
intr-o serie de artere dispuse radiar în p'aca corială. Ramurile vasculare trec
• Țesutul conjunctiv (mezenchimal) al vilozității in vîlozitâțiie stern principale unde formează rețele capilare extinse. Venele
o Membrana bazală a endoceliului de la nivelul vilozităților transportă apoi sângele înapoi printr-un sistem de
• Endoteliul capilarelor placentare fecale din vilozicatea terțiară vene cu traseu paralel cu cel al arterelor fetale.

1
 radiat care dau numeroase ramuri la nivelul plăcii coriale. Ra­
murile acestor vase ajung la nivelul vilozităților și formează
862 rețele capilare extinse, in asociere intimă cu spațiile intervi-
lozitare. Schimburile de gaze .și de produși de metabolism au
<c loc la nivelul straturilor fetale subțiri care separă la acest nivel
z cele două circulații. Anticorpii pot să traverseze acest strat și
LU
O să intre in circulația fetală, in vederea asigurării unei imuni­
<x
tăți pasive împotriva unei varietăți de agonii infecțioși — ex.,
Q.
bacilul difteric, virusul variolei si cel rujcolic. Sângele fetal se
întoarce printr-un sistem de vene cu parcurs paralel cu cel al
arterelor, cu excepția faptului că acestea converg într-o sin­
c gură venă ombilicală.
a Sângele matern este furnizat placentei prin 80-100 de artere
spiralate endometriale care penetrează placa bazală. Sângele din
S
. cu aceste artere spiralate curge spre baza spațiilor intervilozitare,
care conțin aproximativ 150 ml de sânge matern schimbat de
»■ 1 «
trei-patru ori pe minut. Presiunea sanguină este mult mai mare
în arterele spiralate comparativ cu cea din spațiile intervilozitare.
Pe măsură ce ajunge în acesi teritoriu, cu fiecare undă pulsatilă,
QJ
sângele este direcțional în profunzime în aceste spații. Când pre­
r ■ ■
siunea scade, sângele curge înapoi pe suprafețele vilozitare și, în
s<D final, intră in venele endometriale localizate la baza spațiilor.
Pe măsură ce sângele trece prin vilozități, au loc schim-
GO burile de gaze și produși de metabolism. In mod normal,
• *—5
oo apa, dioxidul de carbon, produșii de catabolism și hormonii
sunt transferați din sângele fetal în cel matern; apa, oxigenul,
00 metaboliții, electroliții, vitaminele, hormonii și anumiți an­
CXI
ticorpi trec în direcție inversă. Bariera placcntară nu exclude
anumiți agenți potențial periculoși, cum ar fi alcoolul, nico­
tină, virusurile, medicamentele, hormonii exogeni și metalele
grele. Astfel, pentru a reduce riscul de afectare a embrionului
sau a fătului în timpul sarcinii, trebuie evitată expunerea la
sau ingestia acestor agenți.
Corelație clinică: Evoluția placentei mature la naștere
I
Placenta matură la termen are un diametru de aproximativ
15-20 cm, o grosime de 2-3 cm, acoperă 25-30% din supra­
fața uterină și cântărește 500-600 g. Suprafața vilozităților
placentei umane are o dimensiune estimativă de 10 m2.
I
Microvilii sincițiotrofoblastului măresc aria efectivă pentru
schimburi metabolice la peste 90 m2. După naștere, uterul
1
continuă să se contracte, reducând suprafața luminală și
inducând separarea placentei de peretele uterin. întreaga
I
porțiune fetală a placentei, membranele fetale și proiecțiile
interpuse ale țesutului decidual sunt eliberate. în timpul tra­
valiului necomplicat, placenta se desprinde de peretele ute­
rin, fiind eliminată la aproximativ 30 minute după naștere.
Una din cele mai severe complicații ale nașterii constă în
placentația anormală (aderența anormală a placentei la
nivelul peretelui uterin). Dacă țesutul decidual este distrus
în timpul implantării, placenta va invada peretele uterin în
profunzime. Aceasta poate determina una din cele trei con­
diții clinice, cunoscute ca placenta accreta, placenta increta
sau placenta percreta. Clasificarea depinde de severitatea și
profunzimea implantării. Placenta accreta, responsabilă
de aproximativ 75% din cazuri, apare atunci când placenta
Înainte de stabilirea fluxului sanguin la nivelul placentei,
dezvoltarea embrionului este susținută parțial de produșii me­
tabolici sintetizați de sau transportați de-a lungul trofoblas-
tului. Sincițiotrofoblastul sintetizează glicogen, colesterol și
acizi grași, alături de alți nutrienți utilizați de embrion.
Placenta este un organ endocrin major, ce produce hor­
moni steroizi și proteici.
Placenta funcționează ca un organ endocrin, producând
hormoni steroizi și peptidici, cât și prosraglandine, cu rol im­
portant în declanșarea travaliului. Studiile imunocitochimice
indică faptul că sincițiotrofoblastul reprezintă sediul sintezei
acestor hormoni.
Hormonii steroizi progesteron și estrogen dețin roluri
esențiale in menținerea sarcinii. Pe măsură ce sarcina evo-
* >
luează, placenta preia de la corpul galben rolul principal în
secreția acestor hormoni. Dacă corpul galben este înlăturat
chirurgical sau prezintă o insuficiență funcțională, placenta
va produce suficient progesteron pentru a susține sarcina, în­
cepând cu sfârșitul celei de-a opta săptămâni. în producția
estrogenului placentar, corticosuprarenala fetală joacă un rol
esențial și furnizează precursorii necesari sintezei de estrogen.
Deoarece placenta nu conține enzimele necesare sintezei pre­
cursorilor de estrogen, se stabilește o unitate feto-placen-
tară (endocrină) de cooperare. Din punct de vedere clinic,
monitorizarea producției de estrogen în timpul sarcinii poate
fi utilizată ca un indice al dezvoltării fetale.
Placenta secretă următorii hormoni peptidici:
• Gonadotropina corionică umană (hCG) este necesară
pentru implantare și pentru menținerea sarcinii. Sinteza sa
începe în jurul zilei a 6-a, chiar înainte ca sincițiotrofoblas­
tul să fie format. hCG prezintă o omologie de secvență mare
cu LH (aproximativ 85%), care este necesar pentru ovulație
se atașează prea profund în peretele uterin, fără a penetra
miometrul. Placenta increta (aproximativ 15% din cazuri)
apare atunci când vilozitățile placentare penetrează profund
în stratul muscular miometrial. în restul de 10% din cazuri,
placenta percreta penetrează întreg peretele uterin, ata-
șându-se de alt organ, cum ar fi vezica urinară, rectul, intes­
tinele sau vasele sanguine mari. Aceasta este cea mai gravă
complicație a placentației și poate cauza ruptura uterină și
alte complicații legate de fixarea sa. O retenție anormală
a placentei sau a unor fragmente placentare poate cauza
sângerare masivă postpartum, fiind necesară înlăturarea lor
manuală. Placenta increta și percreta sunt frecvent tratate
prin histerectomie.
După eliminarea fiziologică a placentei, glandele endo-
metnale și stroma deciduei bazale se regenerează. Regene­
rarea endometrială este finalizată până la sfârșitul celei de-a
treia săptămâni postpartum exceptând situsul placentar,
unde, de obicei, regenerarea mai durează încă 3 săptămâni,
în timpul primei săptămâni după naștere, sunt eliminate
resturi de deciduă, ceea ce constituie o scurgere uterină ro-
șu-brună, cunoscută ca lochia rubra.
i
 t
»

?’ nienpnerea corpului galben în timpul ciclului menstrual. —* - _r

Similar activității LH din timpul ciclului menstrual, hCG w- „ _» _

■ ■

menține corpul galben în timpul sarcinii timpurii. hCG - ■

---
■*

•* •
—

. 4fc? ■_
epiteliu 863
Prczintă, de asemenea, omologie semnificativă cu hormo-
—«. ’ " .

--r--stratificata
..r- . r'.' r
pavimentos.
ni’l stimulator tiroidian (TSH) de la nivel hipofizar, care <V- r.* *
A "a*
poate fi responsabil pentru hipertiroidismul gestațio- -> 1
>

nal prin stimularea glandei tiroide materne pentru a creste .'i

••Ă ■
'i
•/.’
A
t
** ,1'- -■* ' •

>. V 1 X
-Ă
Wo.
'' X
secreția de tetraiodotironină (T4). Măsurarea hCG este
utilizată pentru depistarea sarcinii incipiente și pentru eva­ :■ - - -
. •
\--2
■ '1 ■- ,
-x.-' - :î^-■ •** V
2
luarea viabilității sarcinii. Alte două categorii de afecțiuni
clinice care cresc nivelurile sanguine de hCG includ bolile *W
r>:
- * i- r.V < xj
trofoblastice și sarcinile ectopice.
.J • ’ ••
NJ
'< T€ r. GJ
0 Somatomamotropina corionică umană (hCS),
noscută și drept lactogenul placentar uman (hPL) , este
CU-
VbS: r
mucoasă.>•;
- mucoasă
4»*
,
I
•*

• •* * ••

T' •-> *
•
: C-'.

/>£.
; aw
- y' .■-<•■•?

CZ)
w—» •
strâns înrudită cu hormonul de creștere
>
uman. Sintetizată la A ■ rf. -
A • ?• • - . - ’ •
GO
> .- . • -<1 • •*
nivelul sincițiotrofoblastului, aceasta promovează creșterea r% ■- *•
V -
co
*—<

generală, reglează metabolismul glucozei și stimulează proli­ •-

.vase sanguine d
•* •
ferarea ductală mamară maternă. Cu toate că efectele hCS c uf'
■■ *•-.

-7 r--

asupra metabolismului matern sunt semnificative, rolul aces- V

CTQ
tui hormon în dezvoltarea fetală rămâne necunoscut. ’ri- .'v •T.
‘^4 • < ct . t ■ki» \ *
< yr?
*****
\
.\
* G)
1 -• ; -
<- i ■V-' ?x V
• IGF-I și IGF-II sunt produși de citotrofoblast, stimulând . »•
.
r
*■—* •

•jy.x*«- •t» -ț m
proliferarea și diferențierea sa. > * •
—

■h
*1
♦ - " - rv\
• •* /< H——
P'-L - 15 v. . 7 <■ • - -
0 Factorul de creștere epidermic (EGF) prezintă o acți­ ; ---- - 5^! -.musculară
une duală dependentă de vârstă, în placenta din sarcina in­
' t ' *
7--; ' £• O
cipientă. în placenta de 4-5 săptămâni, EGF este sintetizat - ’ - -

> • ' .. xJ
3
h— •
de citotrofoblast și stimulează proliferarea trofoblastului. >—*

fc—■• •
In placenta de 6-12 săptămâni, sinteza EGF este prelu- FIGURA 23.29 Imagine de microscopie optică a perete­ R-•

ată de sincițiotrofoblast; acesta stimulează și menține apoi lui vaginului uman. Acest preparat ai peretelui vaginal colorat H&E.
vizualizat la putere de mărire redusă, prezintă două din cele trei straturi
funcția trofoblastului diferențiat.
> >
ale vaginului: mucoasa și musculara (stratul extern, adventicea, nu este <
• Relaxina este sintetizată de către celulele deciduale si este
> inclus). Mucoasa constă într-un epiteliu stratificat pavimentos și țesutul <

implicată în „înmuierea” colului și a ligamentelor pelvine, o

în vederea pregătirii pentru parturiție.
• Leptina este sintetizată de către sincițiotrofoblast, în
special în ultima lună de sarcină. Se pare că leptina re­
glează depozitarea nutrienților materni, în funcție de ne­
cesarul de nutrienți al fătului. Aceasta este implicată în
transportul nutrienților de-a lungul barierei placentare,
de la mamă la fat.
conjunctiv subiacent. Limita epitelio-conjunctivă este în mod obișnuit
z
foarte neregulată, cu papile proeminente imediat sub epiteliu. Stratul c:
muscular este parțial vizibil, acesta constă în fascicule de celule musculare
netede cu aranjament neregulat. Regiunea profundă a țesutului conjunc­
tiv conține o oogată rețea vasculară care aprovizionează diferitele straturi
ale peretelui vaginal. 40x.
■

• Alti factori de creștere stimulează creșterea citorrofoblas-

t â ’ tapetat de un epiteliu stratificat pavimentos (Fig. 23.30). ■

tului (ex., factorul de creștere fibroblastic, factorul de sti­
mulare a coloniilor [CSF-1 ], factorul de creștere derivat din
plachete și interleukinele [IL-1 și 1L-3J) sau inhibă creșterea
și proliferarea trofoblastului (ex., factorul necrozei tu morale).
K VAGINUL
Papilele conjunctive din lamina propria subiacentă se
proiectează în stratul epitelial. La specia umană și la alte
primate, în celulele epiteliale pot fi prezente granule de che-
ratohialină, dar în condiții normale nu apare cheratinizarea.
Prin urmare, nucleii pot fi observați în celulele epiteliale in
•
toată grosimea epiteliului.
Un strat muscular intermediar este organizat în două
O

Vaginul este un organ fibromuscular, care unește organele
interne de reproducere cu mediul extern.
Vaginul este o structură fibromusculară, extinsă de la colul
uterin la vestibul, care este aria dintre labiile minore. La o vir-
g,na» deschiderea către vagin poate fi înconjurată de himen,
^prezentat de pli uri membranare mucoase care se extind în lu-
menul vaginal. Himenul1 sau resturile acestuia sunt derivate din
• Un strat extern adventiceal este organizat
mc‘nibrana endoder mică ce separă vaginul în curs de dezvoltare
Cavvit
^eca atca sinusului
itatca sinusului urogenital definitiv la embrion.
^fetele vaginal (Fig. 23.29) are în alcătuire următoa-
rc*c componente:
pături de mușchi neted, uneori indistincte, întrepă­
trunse: un strat longitudinal extern si un strat circular
intern. Stratul extern este continuu cu stratul corespun­
zător din uter si este mult mai gros decât stratul intern.
Fibre musculare striate ale mușchiului bulbospongios
sunt prezente la deschiderea vaginala (Planșa 101, pagina
894).
intr-un strat
O
intern de țesut conjunctiv dens adiacent păturii musculare
și un strat extern de țesut conjunctiv lax care se continuă
CU adventicea structurilor adiacente. Stratul intern conține
>

nu meroase fibre elastice care contribuie la elasticitatea și

1 strat intern de mucoasă care prezintă numeroase rezistenta
ța peretelui vaginal. Stratul extern conține nuine-
>1

Pitiri (sau falduri) transversale (a se vedea Fig. 23.1) și este roase vase sanguine, limfaticee și ne ni.
 foizi izolați. Numărul limfocitelor si leucocitelor din mucoasă
> >
— —•
-----— -u ••
și din lumenul vaginal crește dramatic în jurul menstruație!.
7'—e
864 Vaginul are câteva terminații nervoase senzitive generale. Ter­
* —
minațiile nervoase senzitive care sunt mai abundente in tre-
UJ __ Ji
- z. -
•--------------- ’•
■ •>

. epiteliul
>

im ea inferioară a vaginului sunt probabil asociate, în primul

2
CC
*<>
'G 'T7 strafîfjcat:>
*3-
rând, cu senzațiile de durere și de întindere.
UJ ». • «
->■ *
■ -
â v i me n to s
X
* MW -
•' ;-<n
• •<-

f
ORGANELE GENITALE EXTERNE
im
UJ

% s
UJ
—J
«X Organele genitale feminine externe constau în următoa­

li
2 • Z ’ •/ rele componente, denumite colectiv vulvă și care prezintă un
UJ ■
O epiteliu stratificat pavimentos, după cum urmează:
UJ 4’
• Mons pubis (muntele pubian) este o proeminență ro­
UJ ■ a;4
2
«X ■ îi w
V

•" '-:vWe\£ ’..4}

tunjită deasupra simfizei pubiene, formată din țesut adipos
CD
CC
o
*. '<***
h# •A.
“' ■ c
subcutanat.
• Labiile mari reprezintă două pliuri cutanate mari, longi­
tudinale, similare morfologic cu pielea scrotului, care se ex­
- *

'Se tind de la muntele pubian și formează marginile laterale ale

i
a spațiului urogenital. Acestea conțin un strat subțire de muș­
A^'1 chi neted, similar mușchiului dartos al scrotului și un țesut
a J 'J‘. -

•••
adipos subcutanat bine reprezentat. Suprafața externă, ca și
- ' • î ■ -1' •
s
d cea a muntelui pubian, este acoperită cu păr pubian. Supra­
(
3* i ’
, OJ $
fața internă este netedă și lipsită de păr. Pe ambele suprafețe
» ■■■■ H
■
-

O&? sunt dispuse glande sebacee și sudoripare (Fig. 23.31).

I '•u/*_«>?<
V’

c
QJ FIGURA 23.30 ▲ Imagine de microscopie optică a mucoasei
b£) vaginale. Această imagine la putere de mărire mai mare a secțiunii din
Figura 23 29 ilustrează epiteliul stratificat pavimentos și celulele mature cu
□ nudei mici, picnotici De remarcat un singur strat de celule bazale și două
g sau trei straturi de celule în curs de diferențiere (cu citoplasmă eozinofilă). b'JFG x.v^
QJ Proiecțiile papilelor conjunctive spre epiteliu conferă un aspect neregulat * <

ty
ce joncțiunii conjunctivo-epiteliale. Vârfurile acestor proiecții apar adesea ca

tj
• —<
structuri izolate înconjurate de epiteliu (săgeți) 180x.
OO

09
CN
Vaginul prezintă un epiteliu stratificat pavimentos neche-
ratinizat, lipsit de glande.
1
-•
** ri

■
<*
r

1
o Lumenul vaginului este tapetat de un epiteliu stratificat
<

pavimentos necheratinizat. Suprafața sa este lubrifiată în

principal de mucusul produs de glandele cervicale. Glandele */?
%
vestibulare mari și mici, situate în peretele vestibulului va­
ginal, produc rnucus suplimentar care lubrifiază vaginul. în
peretele vaginului nu sunt prezente glande. Epiteliul vaginu­
-•K. /m* •
.-•■.• ■>.
•n; -

i
\ ■>

lui suferă modificări ciclice în timpul ciclului menstrual. wV » * jir

&

A
_ ăi-
Sub influența estrogenilor, în timpul fazei foliculare, celulele
epiteliale sintetizează și acumulează glicogen, pe măsură ce
2k ■1L /
*
• si?
acestea migrează spre suprafață. Celulele sunt descuamate
*

continuu, dar în preajma sau în timpul fazei menstruale, stra­

tul superficial al epiteliului vaginal poate fi eliminat. . •- **K 1 • ■ .3* <**

•I -• /
Lamina propria prezintă două regiuni distincte. Regiu­ V

nea externă imediat sub epiteliu este un țesut conjunctiv lax

puternic celularizat. Regiunea profundă, adiacentă stratului ■

muscular, este mai densă și poate fi considerată o submu- -3 AL-./'-iZW£

coasă. Regiunea mai profundă conține multe vene cu pereți FIGURA 23.31 ▲ Imagine de microscopie optică a suprafeței
subțiri care simulează țesutul erectil, în timpul excitării sexu­ interne a labiilor mari. Acest preparat al suprafeței interne a labiilor
ale. Numeroase fibre elastice sunt prezente imediat sub epi­ mari, colorat H&E și observat cu un obiectiv cu putere de mărire redusă,
arată epiteliul său necheratinizat (Fp) și numeroase glande sebacee (GS)
teliu și unele dintre fibre se extind în stratul muscular. Multe
Sunt evidente două duete sebacee (DS). De remarcat continuitatea epi-
limfocite și leucocitc (în special neutrofile) se găsesc in lamina tehului ductal cu epiteliul pielii și cu epiteliul glandei sebacee. La această
propria și migrează în epiteliu. Pot fi prezenți și foliculi lim- mărire, de abia pot fi identificate câteva fascicule de mușchi neted (sdgeți)

1
 FISA 23.5 Corelație clinică: Frotiurile citologice Papanicolaou
Examinarea frotiurilor Papanicolaou reprezintă un in­
strument valoros de diagnostic în evaluarea mucoasei vagi-
nale și cervicale (Fig. F23.5.1). Celulele epiteliale superficiale
sunt raclate din mucoasă, întinse pe un suport de sticlă,
fixate și apoi colorate cu colorația Papanicolaou (o combi­
nație de hematoxilină, orange G și eozină azur). Examinarea
frotiului Papanicolaou oferă informații diagnostice valoroase
despre epiteliu, în ceea ce privește modificările patologice,
răspunsul la influențele hormonale în timpul ciclului men­
strual și mediul microbian vaginal.
Sinteza și eliberarea glicogenului de către celulele epite­
liale ale uterului și ale vaginului sunt corelate direct cu modi­
865
sub numele de vulvovaginită. Aceste afecțiuni patologice
sunt ușor diagnosticate prin frotiurile Papanicolaou. Agenții
antimicrobieni specifici (antibiotice, sulfonamide) sunt utilizați “O
în asociere cu terapia nespecifică (gel de hexetidină acidifiată
0,1%) pentru a restabili pH-ul vaginal normal scăzut și pentru a O
preveni astfel creșterea acestor agenți patogeni.
în plus, frotiurile cervicovaginale Papanicolaou sunt utilizate
pe scară largă pentru diagnosticarea cancerului de col uterinîn
ro
faza timpurie, precum și a carcinomului endometrial. Deoarece oo
leziunile cervicale pot persista într-un stadiu neinvaziv pentru
o perioadă de până la 20 de ani, celulele anormale detașate CZ)
p— •
din epiteliu sunt detectate cu ușurință prin examinarea unui CC

ficările pH-ului fluidului vaginal. pH-ul fluidului, care este în frotiu Papanicolaou. Examinarea microscopică a acestor celule O
>-*
mod normal scăzut, în jurul unei valori de 4, devine mai acid în permite diferențierea între celulele normale și cele anormale,
apropierea mijlocului ciclului, deoarece Lactobacillus acidophi- determină locul lor de origine și permite clasificarea modifică­
>■■ —

lus, o bacterie care formează acid lactic în vagin, metaboli- rilor celulare corelate cu răspândirea bolii. Frotiul Papanicolaou
zează glicogenul secretat. Un mediu alcalin poate favoriza este o metodă de screening extrem de eficientă și ieftină în cro
n>
creșterea agenților infecțioși, cum ar fi Staphylococci, Coryne- prevenția cancerului de col uterin. Cele mai multe anomalii ale >—

►— •
bacterium vaginale, Trichomonas vaginalis și Candida albicans, celulelor detectate în frotiurile Papanicolaou sunt în stadiul pre- r~T
AA
determinând o creștere anormală a transsudatului vaginal canceros, ceea ce permite clinicianului să implementeze terapia
și inflamația mucoasei vaginale și a pielii vulvare, cunoscute adecvată.
o

P: * %
h—• •
i
<

I
<

* a • o
9 4r □□

r V| X
fî. •<5-
o
5>
Z
m
w-' i
■?.• <
m
O
t m
<
Z

5
r—
4 m
a’ O.
•r-*
7
b m
x
FIGURA F23.5.1 ▲ Imagini de microscopie optică ale unor frotiuri cervicale, a. Frotiu cervical negativ. Celuleie scuamoase de m
suprafață prezintă nudei mici, picnotici și citoplasmă abundentă Alte celule din imagine includ hematii și neutrofile. 6C0x. b. Frotiu anormal. □□
z
Multe dintre celulele din acest specimen conțin nudei mari fără aspecte de picnoză (săgeți). Citoplasmă este relativ puțină. Alte celule prezintă m
un aspect mai normal, cu nudei picnotici și cu mai multă citoplasmă în jur (vârfuri de săgeți). Sunt prezente și neutrofile. 6C0x.

• Labiile mici sunt falduri cutanate pereche, lipsite de păr,
care delimitează vestibulul și sunt omoloage pielii peni­
sului. în celulele profunde ale epiteliul ui există pigment
melanic abundent. Țesutul conjunctiv din interiorul fiecă­
rui pliu este lipsit de țesut adipos, dar conține numeroase
dele vestibulare mici (denumite și glandele Skene),
sunt prezente în principal în apropierea clitorisului și în
jurul orificiului u ret ral extern. Glandele vestibulare
mari (denumite și glandele Bartholin) sunt glande
mari, pereche, omoloage glandelor bulbouretrale mascu­ 1

vase de sânge și fibre elastice fine. In stromă sunt prezente line. Aceste glande tubuloalveolare măsoară aproximativ l
glande sebacee mari. cm în diametru și sunt situate în peretele lateral al vestibu­
V

• Clitorisul este o structură erectilă, omoloagă penisului.
Corpul său este compus din două corpuri erectile mici,
corpii cavernoși; glandul clitorisului este un tubercul
mic, rotunjit de țesut erectil. Pielea de pe gland este foarte
subțire, formează prepuțul clitorisului și conține nume­
I
roase terminații nervoase senzitive.
>
I
• Vestibulul. Vestibulul este tapetat de un epiteliu stratifi­
ci pavimentos. Numeroase glande mici, mucoase, glan­
lului, posterior de bulbul vestibular. Glandele vestibulare
mari secretă un mucus lubrifiant. Duetele acestor glande
se deschid în vestibul, în apropierea deschiderii vaginale.
In cazul în care duetul glandei Bartholin devine obstruat,
acesta se dilată și se umple cu secreție glandulară. Această
afecțiune, cunoscută sub numele de chist Bartholin, se
poate infecta în câteva zile, provocând dureri puternice,
înroșirea și mărirea labiei mari implicate. Materialul puru-

i
 I

lent din abcesul Ba rt hol in necesită de obicei incizie chirur­ din neurohipofiză. Odată cu schimbarea mediului hormonal
gicală, cu drenaj sau excizie completă. la menopauză, componenta glandulară a sânului regresează
866 sau involucază și este înlocuită de țesut adipos și conjunctiv.
în organele genitale externe sunt prezente numeroase ter­
La bărbați, are loc o oarecare dezvoltare adițională normală a
minării nervoase senzitive:
ixi >
glandelor mamare după pubertate, dar glandele rămân rudi­
cc
«x • Corpusculii Meissner sunt în număr marc în pielea de mentare.
S 1 deasupra muntelui pubian și de la nivelul labiilor mari. Expunerea hormonală constantă și predispoziția genetică
«X
2 • Corpusculii Pacini sunt distribuiri în straturile profunde constituie principalii factori de risc pentru dezvoltarea can­
IXJ cerului mamar. Acesta reprezintă cea mai comună boală
ale țesutului conjunctiv și se găsesc în labiile mari și in
UJ
o asociere cu țesutul erectil. Impulsurile senzitive din aceste malignă la femei în Statele Unite. In fiecare an, sunt diag­
terminații nervoase joacă un rol important în răspunsul nosticate cu cancer mamar aproximativ 200.000 de femei
«X
fiziologic in timpul excitării sexuale. (și circa 1.700 de bărbați). Majoritatea cancerelor mamare
CD
• Terminațiile nervoase libere sunt prezente în număr sunt corelate cu expunerea hormonală (care crește cu vârsta,
marc și sunt distribuite în mod egal în pielea organelor menarha precoce, menopauza tardivă și vârsta mai înain­
genitale externe. tată la prima sarcină dusă la termen). Aproximativ 5% din
ci O
toate cancerele mamare sunt atribuite mutațiilor dominant
>

• w—4 K GLANDELE MAMARE autozomale ale genelor cancerului mamar (BRCA1 și

. <D
s Glandele mamare sau sânii reprezintă o caracteristică dis­
BRCA2).
Glandele mamare sunt glande sudoripare apocrine tubu­
tinctivă a mamiferelor. Acestea sunt organe dinamice din
*■ ■■■<
loalveolare modificate.
C3 punct de vedere structural, variind cu vârsta, ciclul menstrual
și statusul reproducător al femeii. In decursul dezvoltării em­ Glandele mamare tubuloalveolare, derivate din glande su­
c brionare, creșterea și dezvoltarea țesutului mamar are loc la doripare modificate din epiderm, se găsesc în țesutul subcuta­
<D
bfj ambele sexe. De-a lungul unor îngroșări epidermice pereche nat. Glanda mamară adultă inactivă este compusă din 15-20
denumite crestele mamare (liniile lactate) care se extind de lobi neregulați, separați de benzi fibroase de țesut conjunc­
tiv. Aceștia radiază de la papila mamară sau mamelonul și
S<u de la axila în curs de dezvoltare către regiunea inghinală, se
dezvoltă glande multiple. La specia umană, se dezvoltă doar sunt ulterior subdivizări în numeroși lobuli, cunoscuți drept
4->
CC câte un grup de celule formând câte o glandă mamară, de fi­ unități terminale ducto-lobulare (TDLU) (Fig. 23.32).
cc ecare parte. Un sân suplimentar (polimastie) sau un mame­
lon suplimentar (politelie) pot apărea, ca anomalii ereditare,
co la aproximativ 1% din populația feminină. Aceste condiții
CXJ
relativ rare pot apărea și la bărbați.
La femei, glandele mamare se dezvoltă sub influența hor­
țesut adipos
monilor sexuali.
I
I
o
I Până la pubertate, atât glandele mamare feminine, cât și cele
■ masculine se dezvoltă într-o manieră similară. La instalarea sinus lactifer
I
pubertății la bărbați, testosteronul acționează asupra celule­
lor mezenchimale pentru a inhiba creșterea ulterioară a glan­
dei mamare. Glandele mamare suferă o dezvoltare ulterioară duet lactifer
la sexul feminin, sub influența hormonală a estrogenilor și a
progesteronului. Estrogenul stimulează dezvoltarea ulterioară
a celulelor mezenchimale. Glanda mamară crește în mărime, mamelon
mai ales datorită creșterii țesutului adipos interlobular. Duetele
l
se extind și se ramifică în țesutul conjunctiv stromal în curs
de expansiune. Proliferarea celulelor epiteliale este controlată
de interacțiunile dintre epiteliu și țesutul conjunctiv stromal areolă
specializat, intralobular, dependent de hormoni. Până la vârsta
adultă, va fi stabilită arhitectura ductală completă a glandelor.
Glandele mamare rămân într-o stare inactivă până la sar­
cină, în cursul căreia acestea iși realizează maturarea lor com­
pletă morfologică și funcțională. Aceasta are loc ca răspuns
la estrogeni și progesteron, secretați inițial de către corpul țesut conjunctiv
galben și ulterior de către placentă, Ia prolactină, produsă de
către glanda hipofiză și la gonadocorticoizii sintetizați de cor- lobuli ai
glandelor
ticosuprarenală. Până la sfârșitul sarcinii, în celulele epiteliale
tubuloalveolare
se găsesc vezicule secretorii, dar producția lactată este inhibată
FIGURA 23.32 ▲ Reprezentare schematică a glandei mamare
de nivelurile ridicate de progesteron. Inițierea concretă a se­
umane observate în lactație. Glanda mamară este în cea mai mare
creției lactate are loc imediat după naștere și este indusă de parte compusă din unități terminale ducto-lobulare (TDLU) conținând
prolactină (PPL),secretată de adenohipofiză. Ejccția lapte­ glande tubuloalveolare ramificate. TDLU sunt conținute într-o stromă
lui de la nivelul sânului este stimulată de oxitocina eliberată abundentă de țesut conjunctiv și cantități variabile de țesut adipos.

J
 —

[■ .

*77; :>'". 3 L..„... ._

t
• ' '

J /
/
■<

rd I
>
67

>1
1 ■ 1 ■
9

I
1 / 11 £
> • ■ •
U.fi mușchi

g
• / F
• - . •• • •
A; ȚnetedȚ
T
■ /

,:V’ 1
♦
"O

duete
'.. A

<■ -• '■
<•
>4^ K.

i &'. I «VW
lactifere.
’W *• •

" A- » .
ro
/ 1i i

^4 v*t-' 1
•

fi
«

CO

■Ț•
|IV I
■;s Vi 7 •
. A
®s f
F

jA
■.

■4} ..ii]

; J.,A
r1 w®
•. f

t
1' 12-
« :
:. • X.
; v» - *
S'tâl- CZp
Go*
»t
•v-- v, A •î > * ■-. <5

11 '7' U a
v -’z • VZ ►—
-i. ?; a?
Jf
ib iz ;•
F—-
FIGURA 23.33 ▲ Imagini de microscopie optică ale unei secțiuni prin mamelonul unei persoane de sex feminin, a. Aceasta imagine ► ■ -*

la mărire redusă a unei secțiuni sagitale prin mamelon, colorate H&E, prezintă conturul încrețit de suprafața, un epiteliu stratificat pavimentos subțire CTQ
ș: glandele sebacee asociate (săgeți). Miezul mamelonului constă dintr-un țesut conjunctiv dens, fascicule de fibre musculare netede și duete lactifere O
care se deschid la suprafața mamelonului 6x. b. Peretele unui duci lactifer este ilustrat la mărire mai mare Epiteliul său este stratificat cubic și constă □
h— •
din două straturi celulare. Pe măsură ce acesta se apropie de vârful mamelonului, se transformă în epiteliu stratificat pavimentos și devine continuu cu
epidermul. 175x. c. O imagine la mărire superioară a glandei sebacee din dreptunghiul din a. De remarcat modalitatea in care epiteliu! glandular se con­ p
R 1 <

tinuă cu epidermul (săgeți) și sebumul este secretat pe suprafața epidermică. 90x. d. Un obiectiv mai mare arată fascicule de mușchi neted secționate
longitudinal și transversal. 350x. G)
r—<

>—*■ •

l—ț
Unele benzi fibroase, denumite ligamentele suspensoare Unitatea terminală ducto-lobulară (TDLU) a glandei ma­ b—* •

sau ligamentele Cooper, sunt conectate la derm. In țesutul mare reprezintă o agregare de alveole secretorii mici (la ni­ F—•

conjunctiv dens al spațiilor interlobulare este prezent un țesut velul glandei în lactație) sau duete terminale înconjurate de
adipos abundent. stromă intralobuiară (în glanda inactivă). £D
Fiecare glandă se termină intr-un duet lactifer care se Ramificarea succesivă a duetelor lactifere determină formarea
deschide printr-un orificiu îngustat la nivelul mamelonului. Z.
unității terminale ducto-lobulare (TDLU). Fiecare TDLU O
Sub areolă, aria pigmentată care înconjoară mamelonul, fi­ reprezintă o agregare de alveole de forma unui ciorchine care m
ecare duet are o porțiune dilatată, sinusul lactifer. In zona m
formează un lobul (Fig. 23.34) și constă din următoarele:
de deschidere, duetele lactifere sunt tapetate de un epiteliu >

stratificat pavimentos cheratinizat. Epiteliul ductal prezintă • Duetele terminale sunt prezente in glanda inactivă. In S
X*
o tranziție gradată de la tipul stratificat pavimentos la cel cu timpul sarcinii și după naștere, epiteliul duetelor termi­ 30
m
două straturi de celule cubice din sinusul lactifer și, în final, la nale, care este tapetat de celule secretorii, se diferențiază în
tipul cu un singur strat de celule cubice sau cilindrice în restul alveole complet funcționale care produc lapte.
sistemului de duete. • Duetele colectoare intralobulare transportă secrețiile
Epidermul mamelonului adult și al areolei este puternic alveolare către duetul lactifer.
pigmentat, oarecum încrețit și prezintă papile dermice lungi • Stroma intralobuiară este un țesut conjunctiv lax spe­
care pătrund în profunzimea suprafeței sale (Fig. 23.33). cializat, dependent de activitatea hormonală, care încon­
Acestea sunt acoperite de epiteliu stratificat pavimentos che­ i
joară duetele terminale și alveolele. Țesutul conjunctiv
■

ratinizat. Pigmentarea mamelonului crește la pubertate și A

intralobular conține puține celule adipoase. t
■

mamelonul devine mai proeminent. In timpul sarcinii, are-

ola devine mai mare și gradul de pigmentare se mărește în Celulele epiteliale glandulare și mioepiceliale sunt cele mai I

continuare. In profunzimea areolei și a mamelonului, sunt importante celule asociate duetelor și lobulilor mamari. Ce­
dispuse fascicule de fibre musculare netede aranjate radial și lulele epiteliale glandulare tapeteaza sistemul de duete, in
circumferențial în țesutul conjunctiv dens și longitudinal de-a timp ce celulele mioepiteliale se dispun profund în epiteliu,
lungul duetelor lactifere. Aceste fibre musculare permit ma­ între celulele epiteliale și lamina bazală. Aceste celule, aranjate
melonului să devină erect, ca răspuns la variați stimuli. într-o rețea asemănătoare unui coș, sunt prezente în porțiunile
Areola conține glande sebacee, glande sudoripare și secretorii ale Oglandelor.
>
In colorația de rutină H&E. celulele
glande mamare modificate (glandele Montgomery). Aceste mioepiteliale sunt mai evidente în duetele mai mari. în pre­
glande au o structură intermediară între glandele sudoripare paratele inuinocitochimice, aranjamentul lor discontinuu. în
și glandele mamare adevărate și determină mici proeminențe formă de coș este mai ușor de vizualizat in alveole (Fig. 23.35).
pe suprafața areolei. Se consideră că glandele Montgomery Contracția celulelor mioepiteliale determină ejectîa lapte­
ar produce o secreție lubrifiantă și protectoare care modifică luiîn timpul lactației. Studii recente de imunofluorescență au
pH-ul pielii și împiedică dezvoltarea microbiană. La nivelul demonstrat că celulele progenitoare dispuse în epiteliul ductal
mamelonului se găsesc numeroase terminații nervoase senzi­ dau naștere atât celulelor glandulare ale alveolelor, cât și celule­
tive; areola conține mai puține terminații nervoase senzitive. lor mioepiteliale.
 duet lactifer duet colector
intralobular
68

UJ duete terminale
CC
«c sau acini
-=c
s
UJ
—J
UJ
Q
Z
stromă interlobulară
<c (țesut conjunctiv
—J
o și adipos)

stromă intralobulară

a
• *■—<
duet lactifer
c
• *—H

£ unitate terminală ducto-lobulară a b

(TDLU)
, QJ
FIGURA 23.34 ▲ Unitatea terminală ducto-lobulară. a. Această diagramă arată componentele unității terminale ducto-lobulare (TDLU).
Duetele terminale și duetele colectoare intralobulare sunt înconjurate de un țesut conjunctiv lax specializat, dependent de hormoni, denumit stromă
4-»
• « intralobulară.TDUJ sunt separate între ele prin stromă interlobulară, conținând cantități variabile de țesut conjunctiv dens semiordonat și țesut adipos
e<u în glanda mamară activă, duetele terminale se diferențiază în alveole producătoare de lapte, b. Această imagine de microscopie optică arată TDLU a
unei glande mamare inactive. Aria necolorată din partea superioară a imaginii reprezintă celule adipoase. 120x.
«■ ■ ■ <

Morfologia porțiunii secretorii a glandei mamare variază inactiv suferă ușoare modificări ciclice. La începutul fazei fo-
P în timpul ciclului menstrual. liculare, stromă intralobulară este mai puțin densă și duetele
<u In glanda inactivă, componenta glandulară este disper- terminale apar sub formă de cordoane de celule epiteliale de
• V—
GO
sară și constă în principal din elemente ductale (Fig. 23.36 și formă cubică, cu lumen mic sau absent. In timpul fazei lu-
oo A

Planșa 102, pagina 896). In timpul ciclului menstrual, sânul teale, celulele epiteliale cresc în înălțime și lumenele apar în
duete pe măsură ce se acumulează mici cantități de secreție.
00 In țesutul conjunctiv se acumulează fluid. Aceasta este urmată
CN
de o involuție bruscă și apoptoză, în timpul ultimelor zile de
ciclu menstrual, înaintea instalării menstruației.

o Glandele mamare suferă procese de proliferare și dezvol­

tare semnificative în timpul sarcinii.

Glandele mamare prezintă un număr de schimbări în tim­

pul pregătirii pentru lactație. Acestea pot fi examinate în co­
relație cu trimestrul de sarcină.
>

• Primul trimestru este caracterizat de alungirea și rami­

• Al doilea trimestru este caracterizat prin diferențierea
FIGURA 23.35 ▲ Celulele mioepiteliale din glanda mamară.
Această imagine de imunofluorescență este obținută dintr-o glandă mamară
a unui șoarece în lactație, la 2 zile post-parturiție. Șoarecele a fost vector pen­
tru transgena compusă din promotorul a-actmei a mușchiului neted conjugat
pentru a amplifica reacția cu proteina verde fluorescentă (GFP). Organizarea
tridimensională a celulelor mioepiteliale este vizualizată în culoare verde datorită
ficarea duetelor terminale. Celulele epiteliale de acoperire
și mioepiteliale proliferează și se diferențiază pornind de
la celulele progenitoare mamare din epiteliul duetelor ter­
minale. Celulele mioepiteliale proliferează între baza ce­
lulelor epiteliale și lamina bazală a porțiunilor alveolare și
ductale ale glandelor.
alveolelor din capetele în creștere ale duetelor terminale.
Dezvoltarea țesutului glandular nu este uniformă și apar
variații ale gradului de dezvoltare chiar și în cadrul aceluiași
lobul. Forma celulelor variază, de la aplatizate la cilindrice
joase. Plasmocitele, 1 im tacitele și eozinofilele infiltrează țe­
sutul conjunctiv stromal intralobular, pe măsură ce sânul
A

expresiei promotorului transgeme în celulele epiteliale. Acest țesut a fost colorat
roșu și cu un anticorp anti-o actină a mușcniului neted conjugat direct cu colo­
rant fluorescent CY3. Colorația orange rezultă din suprapunerea culorii verzi cu
cea roșie. Celulele de la suprafața unităților terminale ducto-lobulare sunt colo­
rate orange, pe când cele din profunzimea țesutului sunt colorate doar verde,
pentru că anticorpul nu penetrează profund în țesut. De remarcat un duet mic
intralobular convergent intr-un duet lactifer mare. 600x. (Prin amabilitatea Dr.
James J.Tomasek, University of Oklahoma Health Science Center.)
se dezvoltă (Planșa 103, pagina 898). In acest stadiu, porți­
uni din țesutul glandular se dezvoltă mai ales datorită creș­
terii alveolare (Fig. 23.37).
• în al treilea trimestru începe maturarea alveolară. Ce­
lulele glandulare epiteliale devin cubice, cu nudei poziți­
onați către suprafața celulară bazală. Acestea dezvoltă un
RER extensiv, iar în citoplasmă apar vezicule secretorii
 I

x— «r. I

v •»-.

ii -•
5
"• «
9
69

l •

Si
4.^ w. «st■’»' o
-
z- -
f

** ••
duete:
•* ■*■• r * "-*7

z'- •'’>>-•
A
y:>y .r -i
r* -•
•i • *••
* • £.1
•Me'suti _
ro
/
f ■ vil
A‘<- ■.' ' z:.'^ ; ■■ V .....
■:> co
'

on
■>
**••*
JKS ■:>- ■>/.

:'
►— •
v’> ;7e.-L ; '•
00
P
i >4 r'
'-^.y î G>
i: .W-i^ >—•

,k. k ' T-., r<’- -—

• -^,z'Cy/' -■■■ -1
Cer r—

safe
■%- > ■ ■«

r* <
^2uS OQ
fu
va >—*

\ •-

WR 'A?
l
!. ■ H—
: MEp
I yAkyyy^j
; .
/ UF
J
*.r ii'A: Vrtf o
>—•
I
v
-
LV. ►— •
-J. ;? '• ••
u* _\'îZaV. *-— %«• w
b— •
FIGURA 23.36 ▲ Imagine de microscopie optică a unei glande mamare inactive, a. Acest specimen colorat H&E, observat ta o putere de
mărire redusă, arată câțiva lobuli din interiorul țesutului conjunctiv dens mamar. Componenta epitelială constă într-un sistem de duete ramificate care
compun lobului. Ariile palid colorate (sagerO sunt celule adipoase. 60x. b. O imagine a mărire superioară a ariei din dreptunghiul din a. Celulele epiteliale
a e duetelor sunt cilindrice și prezintă limfocite dispersate (săgeți) care au intrat în epiteliu. Materialul colorat înconjurător (vârfuride săgeți) reprezintă O
celulele mioepiteliale (MEp) și fasciculele de colagen din țesutul conjunctiv adiacent. 700x x>
•»
2
i
O
V m
► • A.
r. m
• l 2
V
■ C-w r

? :>
%
•;-y G
zd
m
. •.
Ăc

gî •w v• « •
<
w
3
I
I

r'4^ .u

IW
5-
^<îs

li :• J "■ •>\'
30*
^rA
;•<. • V'
• . •
I

l-
f
' .»<
5^’v -

4
v
V
4'
■5Î*1 • •’ u
•• c :

Șiș
»

X • s * fh.Ac
•. ‘ A’

V. - € \ *
r>- ■ ,Zî '<
! -
* A >.1

.’vrK*
Î -

r?A axx
o * i* <
*%» * ■ ■ J•-
j " A* <

duet. .
i* > /• <w
■1
:•
4<
‘y.

o
< r

./1 *
••
*•
•-.*_
» • '
>• >
r

• 4. 5
X*4 <

ut

ifa
» FJ
x r
«rj - -r <

A
’r>

W* r,x<>
\Y& t A

£<4
>
'X * *1
<» *L* i. ••xt
rA
%v 43 g--■'
WoS&v.'.V 1»

FIGURA 23.37 ▲ Imagine de microscopie optică a unei glande mamare în timpul sarcinii avansate, a. Acest specimen colorat H&E. ia putere de
mărire redusă, arată o proliferare marcată a sistemului de duete care generează alveolele secretorii constituind porțiunea majoră a lebu'/ cr Duetele întra'cbu’are
?jnt dificil de identificat, pentru că epiteliul lor este secretor. în afara lobulilor se află un duet excretor mare 60x. b. O imagine la mărire superioara a unei an. din a.
'■ jjohtatea celulelor alveolare secretorii sunt cubice.în țesutul conjunctiv lax adiacent pot fi identificate o celulă mioepitelială (mEp) și câteva plasmocite xuetA
*
70Ox.

I
 și picături lipidice. Proliferarea concretă a celulelor stro-
male interlobulare suferă un declin și mărirea ulterioară
70 a sânului are loc prin hipertrofia celulelor secretorii și
acumularea de produs de secreție în alveole.
UJ
CC Modificările țesutului glandular din timpul sarcinii sunt
«X
însoțite de o scădere a cantității de țesut conjunctiv și adipos.
<x
2 Ambele tipuri de secreție, merocrină și apocrină, sunt im­
UJ plicate în producerea laptelui.
—J
UJ
Q Celulele secretorii conțin un RER abundent, un număr mo-
z derat de mitocondrii mari, un aparat Golgi poziționat supra-
<x A plasmocitele care infiltrează țesutul conjunctiv lax al sânului,
o nuclear și lizozomi denși (Fig. 23.38). In funcție de statusul
secretor, în citoplasmă apicală pot fi prezente picături mari
lipidice și vezicule secretorii. Celulele secretă două produse
c
• w—<
distincte, care sunt eliberate prin mecanisme diferite.
C5 • Secreția merocrină. Componenta proteică a laptelui
este sintetizată in RER, împachetată in vezicule secretorii
E
. <D delimitate de membrane, in vederea transportului către
aparatul Golgi și eliberate din celulă, prin fuziunea mem­
branei limitante a veziculelor cu membrana plasmatică.
4-J
• *—« • Secreția apocrină. Componenta grasă sau lipidică a
G laptelui ia naștere sub formă de picături lipidice libere în
cu lipidele, dar pierderea citoplasmatică este minimă în de­
cursul acestui proces.
Secreția eliberată in primele câteva zile după naștere este
cunoscută drept colostru. Această secreție de „pre-lapte”
este alcalină, gălbuie, cu un conținut mai bogat în proteine,
vitamina A, sodiu, clor și un conținut mai redus de lipide,
glucide și potasiu decât laptele. Acesta conține cantități consi­
derabile de anticorpi (mai ales IgA secretorie) care oferă un
anume grad de imunitate pasivă nou-născutului. Se consideră
că anticorpii din colostru sunt produși de către limfocitele și
în timpul proliferării și dezvoltării sale și sunt secretați prin
celulele glandulare, ca în glandele salivare și în intestin. Pe
măsură ce aceste celule migratorii scad numeric după partu-
riție, producția de colostru încetează și va fi produs un lapte
bogat în lipide.
Reglarea hormonală a glandei mamare
La pubertate, creșterea inițială a glandei mamare are loc sub
influența estrogenilor și progesteronului produși de ovarul în
curs de maturare. Sub influență hormonală, TDLU se dez­
voltă si se diferențiază în unirăți funcționale dinamice. UI-
> > > >

bJj citoplasmă. Lipidele suferă un proces de coalescență pen­
tru a forma picături mari care ajung în regiunea apicală a
celulei și proeminează în lumenul acinului. Picăturile do­
E<D bândesc un înveliș de membrană plasmatică, pe măsură ce
4—>
CC sunt eliberate. Un strat fin de citoplasmă este prins între
on membrana plasmatică și picăturile lipidice și este eliberat
terior acestei dezvoltări inițiale, au loc modificări ușoare ale
morfologiei țesutului glandular în timpul fiecărui ciclu ova-
rian. In timpul fazei foliculare a ciclului menstrual, estro-
genul circulant stimulează proliferarea componentelor
duetelor lactifere. După ovulație, în faza Iuțeală, pro-
gesteronul stimulează creșterea alveolară; stroma intra-

00
C\l
’O ,r-'*
!
I
o
O : ►
i J
I
■ fe -11
\
•1
r o
lipid
•- ■

li
proteină
v ;4iumene/. 4
din lapte " $ ?
alveolare ~x\--
*>
ț
k •
s&v't (i c-
•r ,( ,L** » Ir.I
aparat
■ •9*1— MS’.Su
■ST Golgi

< ’duct..’ ' .w< Ir r •-W

■F • A* 3* \

1 -r
, <2
&r Țv . ' • ////. c-

mitocondrii / ‘ I 11

prelungire
RER
a
\ I Lr'
*U Iii •
J. L-
V
a celulei
.*<•
mioepiteliale

lamina bazală
0 c
FIGURA 23.38 ▲ Imagini de microscopie optică și diagramă a glandei mamare în lactație. a. Imagine la putere de mărire redusă a unei
secțiuni în colorație osmiu-verde a glandei mamare în lactație. Se observă porțiuni din câțiva lobuli mari și un duci secretor. Multe din alveole prezintă
un lumen proeminent, chiar și la aceasta mărire. 60x. b. La o mărire mai mare a unei arii vizibile în a se observă picături lipidice (profiluri circulare negre)
în interiorul celulelor secretorii ale alveolelor, ca și la nivelul lumenelor alveolare. Săgețile indică plasmocitele din spațiile interstițiale. 480x. c. Diagrama
unei celule epiteliale a glandei mamare in lactație. (Redesenat după Bloom W, Fawcett DW ATextbook of Histology, 10th ed. Philadelphia: WB Saunders,
1975.)

1
1

Corelație clinică: Colul uterin si infecțiile cu

u
FIȘA 23.6 virusul Papilloma uman
9 9 9
871
------------ £

Virusul Papilloma uman (HPV) este cel mai frecvent corelate cu cancerul anal, vulvar și penian, la bărbați. Cele
virus cu transmitere sexuală din Statele Unite. Sunt cunoscute mai multe leziuni asociate cu HPV pot fi diagnosticate prin
peste 40 de tipuri de HPV care infectează regiunile urogeni­ examinarea microscopică a frotiurilor sau a biopsiilor. în cazu­
tale și anale ale bărbaților și femeilor, având ca țintă epiteliul rile dificile, tehnicile auxiliare precum hibridizarea in situ pot
stratificat pavimentos al pielii perineale sau al membranelor ajuta la confirmarea diagnosticului (Fig. F23.6.1). Recent, două O
mucoase. Majoritatea femeilor vor fi infectate cu HPV în vaccinuri (Cervarix și Gardasil) au devenit disponibile pentru •-

timpul vieții, dar numai un procent redus (5% până la 10%) a proteja femeile împotriva tipurilor de HPV care determină
vor dezvolta o infecție persistentă și riscul asociat de cancer majoritatea cancerelor de col uterin. Cervarix este conceput
de col uterin. Dintre cele aproximativ 40 de tipuri de HPV pentru a preveni infecțiile HPV cu tipurile 16 și 18 și conține 00
cu transmitere sexuală, majoritatea (90%) determină veruci particule virus-like recombinante neinfecțioase (VLP) din
genitale mai curând decât cancer cervical și, ca urmare, se ambele tipuri de virusuri. Gardasil conține un amestec de VLP CZ)
F—• •

denumesc tipuri HPV cu risc redus (ex., tipurile 6 și 11 de HPV). recombinante din tipurile HPV 6,11,16 și 18. Niciunul dintre
m
Tipurile de HPV cu risc redus au tendința să infecteze celulele vaccinuri nu este terapeutic (nu elimină infecția anterioară), a
epiteliale mature și să determine veruci genitale sau dis- dar ambele determină dezvoltarea imunității specifice împo­
plazie ușoară a colului uterin. Tipurile HPV 16 și 18 sunt cele triva infecțiilor cu HPV Vaccinurile sunt cele mai eficiente la
mai comune tipuri de HPV cu risc ridicat și sunt asociate cu fete și la femeile tinere cu vârste cuprinse între 9 și 26 de ani
70% din cazurile de cancer cervical. Tipurile de HPV cu risc care nu au prezentat nicio expunere anterioară la HPV și care ap
a>
ridicat tind să infecteze celulele care se divid, determină dis- termină protocolul de imunizare cu trei doze injectabile înainte
»—* •
plazie cervicală moderată spre severă sau carcinoame și sunt de inițierea activității sexuale.
>...........

O
B
•
a
- < •
z
* fc—* •
- 'i* ■

7-'î.
* •

•T A '
d
•• O
' ’ I *

i I, 0 z ' I

o
7P
*

t
9 m
> f

f «
m
4b * * *
I

♦ » .
I !
« * e* X. -
•• • k * t
I
I
ia i) . % - hS ■ 1 *• '■
y □□
m
X.

FIGURA F23.6.1 ▲ Imagine de microscopie optică a unei hibridizări in situ a unei biopsii cervicale umane care arată infec­
ția cu HPV. a. Această imagine de microscopie optică, la mărire redusă, prezintă epiteliul stratificat pavimentos cervical hibridizat cu sonde
ADN ale tipurilor HPV 6 și 11 și nucleul contracolorat cu nuclear fast red. De remarcat că majoritatea celulelor infectate sunt celule mature, situ­
* i
ate in straturile superioare ale epitehului stratificat pavimentos al exocolului. 120x. b. Această imagine de microscopie la mărire mare ilustrează
particulele virale colorate violet în nucleii celulelor infectate. 225x. (Prin amabilitatea Dr. Fabiola Medeiros.)

i tabulară devine edematoasă. Clinic, în timpul fazei luteale, crescând pe măsura progresiei sarcinii. Cu toate acestea, ime­
j femeile percep sensibilitatea dureroasă și creșterea progresivă diat după naștere, pierderea bruscă a secreției de estrogen și
• 3 masei de țesut mamar. In timpul sarcinii, corpul galben și progesteron de către placentă și corpul galben permite pro­ I
placenta produc continuu estrogeni și progesteron și deter­ lactinei să își exercite rolul său lactogen. Producerea laptelui
mină o creștere masivă a TDLU. Se consideră în prezent că necesită o secreție
I adecvată de hormon de creștere,
> glucocor-
z o
I creșterea glandei mamare depinde de prezența prolactinei, ticoizi suprarenalieni și hormoni paratiroidieni.
produse de lobul anterior al glandei hipofize (adenohipofiza), Actul suptului din timpul alăptării inițiază impulsuri sen­
i HCS. care este produsă de către placentă și de glucocorticoizii zitive de la receptorii mamelonari către hipotalamus. Impul­
suprarenalieni. surile inhibă eliberarea factorului inhibitor de prolactină și
I
prolactina este apoi eliberată din adenohipofiza. Impulsu­
Lactația se află sub controlul neurohormonal al adeno-
rile senzitive determină și eliberarea de oxitocină din neu-
hipofizei și al hipotalamusului.
rohipofiză. Oxitocină stimulează celulele mioepiteliale care
beși cstrogcnul și progesteronul sunt esențiali pentru dez- înconjoară baza celulelor secrecorii alveolare și baza celulelor
•'oliarca fizică a sânului în timpul sarcinii, ambii hormoni din duetele mari și determină contracția lor și ejccția laptelui
: Oprimă efectele prolactinei și ale hCS, nivelurile acestora din alveole și din duete. In absența suptului, secreția de
 872 FISA 23.7 Considerații funcționale: Lactatia si infertilitatea

UJ Aproape 50% din femeile care alăptează prezintă amenoree de hormon luteinizant (LH). Ovulația se reia uzual după 6 luni
CC
«X
lactațională (absența menstruației în timpul lactației) și sau mai devreme, pe măsura scăderii frecvenței alăptatului,
2 infertilitate. Acest efect este cauzat de nivelurile ridicate de în societățile în care alăptatul poate continua 2 până la 3 ani,
«X
2 prolactină serică ce inhibă secreția pulsatilă a factorului eli­ amenoreea lactațională reprezintă principalul mijloc de con­
X

UJ berator de gonadotropine (GnRH), și astfel suprimă secreția trol al sarcinilor.

—J
UJ
o
z
«X
__ I
o
lapte încetează și glanda mamară începe să regreseze și să se paturilor capilare care înconjoară alveolele. Venele urmează,
arrofieze. Țesutul glandular se întoarce apoi la statusul inactiv. de regulă, calea arterelor, pe măsură ce drenează către venele
c toracice axilare si interne.
>

a Involuția glandei mamare Capilarele limfatice sunt localizate la nivelul țesutului

• w—4
Glanda mamară se atrofiază sau stroma sa specializată involu- conjunctiv care înconjoară alveolele. Vasele limfatice mari
g A

eazâ după menopauză. In absența stimulării hormonale ovari- drenează în ganglionii limfatici axilari, supraclaviculari sau
tne, celulele secretorii aleTDLU degenerează și dispar, lăsând în parasternali.
ai urmă numai duetele care creează un aspect histologic asemănă­
tor celui al glandei mamare masculine. Țesutul conjunctiv pre­ Inervatia
a zintă modificări degenerative, marcate prin scăderea numărului
*

Nervii care deservesc sânul sunt reprezentări de ramurile cuta­

(U
tiu de fibroblaste și fibre de colagen și pierderea fibrelor elastice. nate anterioare și laterale, de la al doilea până Ia al șaselea nerv
* H
intercostal. Nervii dau fibre aferente și simpatice către și de la
Vascularizația sanguină și limfatică sân. Funcția secretorie este în primul rând sub control hor­
S Arterele care aprovizionează sânul sunt derivate din ramurile monal, pe când impulsurile aferente asociate cu suptul sunt
toracice ale arterelor axilare, artera toracică internă și arterele implicate în secreția reflexă de prolactină și oxitocină.
• <
intercostale anterioare. Ramurile acestor vase trec în primul
rând de-a lungul căii duetelor alveolare până ajung la nivelul
00
I
CN

! o
i
I
<

I
I
I

I
 z 873
Sistemul genital feminin LI
-1

HISTOLOGIE
o

N3
PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI GENITAL FEMININ GJ
& Sistemul genital feminin este alcătuit din organele genitale interne feminine (ovare, J
trompe uterine, uter și vagin) și organele genitale externe (vulva). cn
•

> Organele genitale interne feminine suferă modificări ciclice periodice în timpul fie­ r-t
I CD

l cărui ciclu menstrual, de la pubertate până la menopauză, care reflectă modificările

nivelurilor hormonale.
3
>—*

CTQ
O
OVARUL cretă activ lichidul folicular care se acumulează în caviră-
>— •

5 Funcțiile majore ale ovarelor sunt producția de gârneți țile dintre celulele granuloase.
(ovogeneză) și producția de hormoni steroizi (estrogen D Un folicul evolutiv care conține o singură cavitate cu n>
și progesteron; steroidogeneză). lichid (antru) se denumește folicul secundar (antral).
Acesta mai conține încă ovocitul primar blocat în profaza
3
D Ovarele prezintă în regiunea centrală o medulară, care >"ț •

conține țesut conjunctiv lax, nervi, vase sanguine și limfa­ primei diviziuni meiotice. •

tice și la periferie o corticală, la nivelul căreia se găsește un i) Pe măsură ce foliculul secundar crește și iși continuă ma­
număr mare de foliculi ovarieni, care asigură micromediul turarea, stratul subțire al celulelor granuloase asociate cu
pentru ovocitele în curs de dezvoltare. ovocitul formează cumulus oophorus și corona radiata. n:
I
6 Suprafața ovarului este acoperită de epiteliul germinativ, D Foliculul matur (de Graaf) are un antru mare și un strat cn f
—i
constituit dintr-un epiteliu simplu cubic, care acoperă un proeminent, producător de hormoni steroizi, denumit O
r“
strat dens de țesut conjunctiv numit tunica albugineea. teaca internă. In urma unui vârf de secreție de hormon O

D Există trei stadii principale de dezvoltare ale unui folicul luteinizant (LH), chiar înainte de ovulație, ovocitul își —
m
ovarian: primordial, evolutiv (atât primar, cât și secun­ reia prima diviziune meiotică și devine ovocit secundar. o
dar)și folicul matur (de Graaf). D In timpul ciclului ovarian, în mod obișnuit numai un —4

i
A

& înainte de pubertate, corticala ovarului este ocupată doar
de foliculi primordiali. Aceștia conțin un singur ovocit pri­
mar care este blocat în profaza primei diviziuni meiotice și
care este înconjurat de un singur strat de celulefoliculare
pavimentoase.
D După pubertate, ca urmare a modificărilor hormonale
ciclice, o cohortă selecționată de foliculi primordiali
evoluează spre foliculi evolutivi. Celulele foliculare care
înconjoară ovocitul devin cubice și se stratifică ulterior,
pentru a forma foliculul primar.
> Foliculul evolutiv are câteva caracteristici: celulele sale fo­
folicul de Graaf suferă ovulație. Toți ceilalți foliculi din i
cohorta în curs de dezvoltare suferă atreziefoliculară. un I
proces de degenerare care implică apoptoza.
D în timpul ovulației, se eliberează un ovocit secundar din
foliculul de Graaf rupt. Ovocitul eliberat este blocat în
metafaza celei de-a doua diviziuni meiotice.
D La ovulație, peretele folicular. format din resturile de ce­
lule granuloase și tecale, se transformă în corpul galben.
Sub influența LH, în procesul de luteinizare, se formează
celule luteinice granuloase (produc estrogen) și celule
luteinice tecale (produc progesteron). l

liculare se dezvoltă în celule granuloase; țesutul conjunc­
tiv din jurul foliculului se diferențiază în teaca internă și
teaca externă; ovocitul crește și produce zona pellucida
(ZP), care conține glicoproteine ZP specifice, implicate in
procesul de fertilizare.
h Pc măsură ce celulele granuloase proliferează, ele devin
implicate în metabolismul hormonilor steroizi (conversia
androgenilor produși de teaca internă în estrogeni) și se-
D Corpul galben de menstruație se formează în absența fer­
tilizării; acesta degenerează la 10-12 zile după ovulație.
pentru a deveni apoi corp albicans.
D Corpul galben de sarcina se formează după fertilizare și
implantare; acesta reprezintă o sursă importantă de pro­
gesteron și luteotropine (estrogen, factori de creștere in- |
sulin-like [IGF]) in primele 8 săptămâni de sarcină, după
care degenerează, lăsând o cicatrice permanentă în ovar. a
 874 I

....-------------------------

S CAPACITAREA Șl FERTILIZAREA TROMPELE UTERINE

1X1
o Fertilizarea are loc in mod normal în ampula trompei uterine; aceasta D Trompele uterine sunt structuri pereche
o implică capacitatea spermatozoizilor și pătrunderea lor în corona radi­ bilaterale care conectează uterul cu ova­
o ata pentru a ajunge la ovocit. rele.
cn în timpul capacitării, spermatozoizii maturi dobândesc capacitatea de D Fiecare trompă uterină are patru seg­
uz mente: infundibulul (un capăt în formă
a fertiliza ovocitul in interiorul tractului reproducător feminin.
D După capacitate, spermatozoizii se leagă de receptorii zonei pellucida, care de pâlnie înconjurat de fimbrii adiacente
declanșează reacția acrozomală. Enzimele eliberate de la nivelul acrozo- ovarului), ampula (locul obișnuit al ferti­
a
• *—4
> *

mului permit unui singur spermatozoid să penetreze zona pellucida și să lizării), istmul (segmentul îngust adiacent
c
• *"M
fecundeze ovocitul. uterului) și porțiunea intramurală (traver­
în timpul fecundării, întregul spermatozoid, cu excepția citoplasmei cozii,
g
, OJ
b
este incorporat în ooplasmă, ceea ce declanșează continuarea celei de-a doua b
sează peretele uterin).
Peretele trompei uterine este alcătuit din
f ■■—^
diviziuni meiotice (transformă ovocitul secundar într-un ovocit matur). trei straturi: seroasa externă, musculara
Cel puțin trei tipuri de reacții post-fuziune împiedică alți spermato­ groasă și mucosa foarte plicaturată.
zoizi să pătrundă în ovocit: depolarizarea rapidă a oolemei, reacția cor- p Mucoasa de acoperire conține un epiteliu
OJ ticală (schimbările de polaritate a oolemei) și reacția zonală (formează simplu cilindric compus din două tipuri
0£> bariera perivitelină prin legarea încrucișată a proteinelor pe suprafața de celule: ciliate si neciliate (secretorii).
>

ovocitului și degradarea receptorilor ZP). p Ovocitul (și zigotul după fertilizare) este

so p Capul spermatozoidului din citoplasmă ovocitară suferă modificări pen­

tru a forma pronucleul masculin, care fuzionează cu pronucleul feminin
propulsat în cavitatea uterină printr-o
mișcare coordonată a cililor pe suprafața
cc pentru a forma un zigot diploid. Zigotul intră imediat în prima sa divi­ mucoasei și prin contracțiile musculare
c/5 ziune mitotică. j peristaltice ale trompei uterine.

09
CN UTERUL

b Uterul este împărțit în corp (porțiunea superioară care conține fundul) și col uterin (porțiunea inferioară care proemi-
nează în vagin).
O Peretele uterin este compus din endometru (mucoasa de tapetare a uterului), miometru (strat muscular neted) și peri­
metru (seroasa peritoneului visceral).
&
Endometrul este căptușit de un epiteliu simplu cilindric care se invaginează în lamina propria subiacentă (stroma endo-
metrială) și formează glandele uterine.
p Endometrul este format din stratul bazai și stratul funcțional, care suferă modificări ciclice datorită nivelurilor fluctu-
ante de estrogeni și progesteron din timpul ciclului menstrual.
Grosimea endometrului, activitatea sa glandulară și structura sa vasculară sunt particulare pentru fiecare dintre cele trei
faze (proliferativâ, secretorie și menstruală) ale ciclului menstrual, care durează în medie 28 de zile.
p Faza proliferativâ este influențată de estrogenii produși de foliculii evolutivi; faza secretorie este influențată de proges-
teronul secretat de corpul galben; dacă nu are loc implantarea, faza menstruală conduce la ischemia stratului funcțional
care este eliminat în timpul menstruației.
p Dacă are loc implantarea reușită a embrionului, endometrul suferă decidualizare (procesul de conversie în deciduă) și
împreună cu celulele trofoblastice din embrion inițiază dezvoltarea placentei.
b Mucoasa colului este diferită față de restul mucoasei uterine. Aceasta nu este eliminată în timpul menstruației, dar glan­
dele cervicale modifică vâscozitatea mucusului secretat în timpul fiecărui ciclu menstrual.
P Partea colului uterin care proeminează în vagin prezintă o zonă de transformare în care epiteliul simplu cilindric ai
colului se transformă brusc în epiteliul stratificat pavimentos al vaginului.
 •-
•- -ii

875
L

PLACENTA GLANDELE MAMARE

•' Placenta permite schimbul de gaze și metaboliți intre circulația ma­
ternă și cea fetală; aceasta constă dintr-o porțiune fetală (corion) și
o porțiune maternă (decidua bazală).
P După implantare, trofoblastul se diferențiază în sincițiotrofoblast
(masă citoplasmatică multinucleată care invadează în mod activ de­
cidua) și citotrofoblast (un strat mitotic activ, care produce celule
ce fuzionează cu sincițiotrofoblastul).
D Sângele fetal este separat de cel matern prin bariera placentară, care
> Glandele mamare se dezvoltă la ambele sexe
din crestele mamare ale embrionului, însă
acestea își vor continua după pubertate dez­
o
voltarea la sexul feminin, datorită influenței
hormonale a estrogenului și progesteronului.
NJ
D Glandele mamare sunt un tip de glande su­ CO
doripare apocrine tubuloalveolare modificare,
formate din unităti terminale ducto-lobulare
*
CZ)
•—«* •

se dezvoltă în vilozitățile coriale terțiare (proiecții ale corionului (TDLU). Fiecare TDLU este conectată la sis­ CC
m
care conțin sincițiotrofoblast, citotrofoblast, țesut conjunctiv me- temele de duete colectoare, care formează in I
a
zenchimal și vase sanguine fetale). final duetele lactifere ce se deschid Ia nivelul
t> Vilozitățile coriale sunt scufundate în sângele matern care umple mamelonului. c*
spațiile vasculare din placentă (cotiledoane). D TDLU a glandei mamare reprezintă un OQ
& Placenta este un organ endocrin major care susține dezvoltarea fătu­ grup de alveole mici secretorii (la glanda (X
lui; aceasta produce atât hormoni steroizi (în principal progesteron), activă, în lactație) sau duete terminale (la •
r-t
cât și hormoni proteici (ex., hCG, hCS, relaxină și leptină). glanda inactivă) înconjurate de o stromă in- fiȘ
.............

tralobulară hormono-dependentă.
D Morfologia porțiunii secretorii a glandei rt
VAGINUL SI ORGANELE GENITALE EXTERNE
*
mamare inactive variază în funcție de ci- 5
s
* >—* •

D Vaginul se extinde de la colul uterin la vestibul; acesta este tapetat de un ciul menstrual. k—< •

epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat și nu prezintă glande.
& Organele genitale externe feminine (vulva) constau din muntele
pubian (format din țesutul adipos subiacent), labiile mari (pliuri
•4 longitudinale cutanate care conțin țesut adipos, un strat subțire de
mușchi neted și glande sebacee și sudoripare), labiile mici (formate
D Glandele mamare suferă o proliferare și o □
dezvoltare semnificativă în timpul sarcinii,
adaptându-se pentru lactație. sub influența
□c
estrogenului (proliferarea componentelorduc- C/>
tale) și a progesteronului (creșterea alveolară). —<

O
dintr-un ax de țesut conjunctiv lipsit de țesut adipos, dar care con­ D Componenta proteica a laptelui este elibe­ r~
o
ține glande sebacee mari), clitoris (țesut erectil omolog penisului) și rată de către celulele alveolare prin secreție CD

vestibul (tapetat de un epiteliu stratificat pavimentos cu numeroase merocrină, în timp ce componenta lipidică a m
glande mucoase mici). lapteluii este eliberată prin secreție apocrînâ.^ o

<
r' ‘

5
■■ ..
■■ ✓*»
 PLANȘA 92 Ovar I>

876 Ovarele sunt organe mici, pereche, ovoidale, care prezintă pe secțiune o corticală și o medulară. Pe o parte se găsește hilul pentru tranzitul structu­
rilor neurovasculare; pe aceeași parte se află și mezoovarul, care unește ovarul cu ligamentul larg. Funcțiile ovarului sunt producerea de ovule și sinteza
și secreția de estrogen și progesteron.
în corticală sunt numeroși foliculi primordiali, prezenți la naștere și care rămân nemodificați până la maturizarea sexuală. Ovogoniile din acești
foliculi sunt blocate în profaza primei diviziuni meiotice. La pubertate, sub influența gonadotropinelor hipofizare, ovarele încep să sufere modificările
ciclice desemnate cu termenul de ciclu ovarian. în timpul fiecărui ciclu, ovarele produc în mod normal un singur ovocit pregătit pentru fertilizare.
La începutul ciclului ovarian, sub influența hormonului foliculostimulant hipofizar (FSH), unii dintre foliculii primordiali încep să sufere modificări
CM care conduc la dezvoltarea unui folicul matur (de Graaf). Aceste modificări includ o proliferare a celulelor foliculare și o creștere în dimensiuni a
foliculului. Deși mai mulți foliculi primordiali își încep dezvoltarea, de obicei numai unul ajunge la maturitate și produce un ovocit. Ocazional, doi foliculi
se vor matura și vor suferi un proces de ovulație, ducând la posibilitatea dezvoltării unei sarcini gemelare dizigotice. Eliminarea ovocitului și a celulelor
</)"
aderente se denumește ovulație. La ovulație, ovocitul își finalizează prima diviziune meiotică. Ovocitul își finalizează și cea de-a doua diviziune meiotică
z
<
numai dacă are loc fertilizarea. Indiferent dacă are loc sau nu fertilizarea, ceilalți foliculi care și-au început dezvoltarea în același ciclu degenerează,
printr-un proces denumit atrezie.

Corticala, ovar, maimuță, H&E 120X. albugineea fT/JJ; sub tunica albugineea sunt foliculii primordiali
(FP). La nivelul ovarului se observă frecvent foliculi în diferite stadii de
Este prezentată corticala unui ovar obținut de la maimuță,
dezvoltare sau foliculi atretici. în această figură, împreună cu foliculii pri­
la maturitate sexuală. La suprafață există un singur strat de
mordiali numeroși, există patru foliculi evolutivi (FE), un folicul atretic
celule epiteliale denumit epiteliu germinativ (EpG). Acest
(FA) și o porțiune dintr-un folicul marc la dreapta. Regiunea foliculului
epiteliu se continuă cu seroasa (perironeul) mezoovarului.
marc prezentată în imagine include teaca internă (TI), celulele granuloa.se
Contrar numelui său. epiteliul nu dă naștere celulelor germinale. Epite­
(CG) și o parte din antru (A).
liul germinativ acoperă un strat de țesut conjunctiv dens fibros, tunica

Foliculi primari unilamelari, ovar, maimuță,
H&E450X.
Când un folicul primordial își începe modificările care
conduc la formarea unui folicul matur, stratul de celule fo­
liculare pavimentoase devine cubic, ca in această figură. în
plus, celulele foliculare proliferează și se dispun pe mai multe straturi.
Un folicul care suferă aceste modificări timpurii se denumește folicul
primar. Astfel, un folicul primar timpuriu poate fi încă unilamclar, dar
este înconjurat de celule cubice, ceea ce îl deosebește de numeroșii foliculi
primordiali unilamelari, care sunt înconjurați de celule pavimentoase.

Foliculi primordiali, ovar, maimuță,
H&E450X.
Această figură prezintă mai mulți foliculi primordiali la
I1. mărire mare. Fiecare folicul constă dintr-un ovocit înconju­
rat de un singur strat de celule foliculare pavimentoase (F).
Nucleul (N) ovocitului este în mod obișnuit mare, însă ovocitul în sine
este atât de mare, încât nucleul nu este frecvent inclus in planul secți­
unii. ca in ovocitul marcat cu X. Grupul de celule care apar epitelioide
{vârf de săgeată) sunt celulele foliculare ale unui folicul primordial care
a fost secționat intr-un plan tangent la suprafața foliculară. în acest caz,
celulele foliculare sunt văzute din fată.
>

Folicul primar multilamelar, ovar, maimuță, crescut, de asemenea, ușor în dimensiuni. întreaga structură înconjurară
H&E450X. de zona pellucida este de fapt ovocitul.
In jurul fol icul i lor sunt celule alungite ale țesutului conjunctiv foarte
STA Foliculul primar din această figură se prezintă ca o masă
celularizat, denumire celule stromale. Celulele stromale care înconjoară
pluristratificată de celule foliculare (CF) care înconjoară
un folicul secundar se dispun pe două straturi desemnate teaca internași
ovocitul. Stratul cel mai intern al celulelor foliculare este
teaca externă. Așa cum se observă în figura de mai sus, celulele stromale
adiacent unui strat eozinofil gros de material extracclular omogen de­
devin epitelioide în teaca internă bogat celularizată (TI).
numit zona pellucida (ZP). în acest stadiu de dezvoltare, ovocitul a

A, antru FA, folicul atretic TI, teaca internă

CF, celule foliculare FE, foliculi evolutivi X, ovocit care prezintă doar citoplasmă
CG, celule granuloase FP, foliculi primordiali ZP, zona pellucida
EpG, epiteliu germinativ N, nucleul ovocitului vârf de săgeată, celule foliculare pri­
F, celule foliculare primordiale TA, tunica albugineea vite din fată
I
 SSșfesg^
f®.
■r‘f
o
£ & “ r.
877

fcl:'£WW
S*i
W
£i
J-< •o?î kvftCc
W;
«iu»
<•

-,
U
‘ V
y
r <!? VșM » z?. h k<*- .

>\4^ /
z-1
• /* 4J / t
>

tisfr'^^ A "j** z
'V ”•

4
r • ^2<ji
t v

gl5i !'^

K •w
*A59 -1 ■-*
Jr
iite
•- * ‘*4v Sr’--»
ȔvS
•>?> iAr-v
(0

WWW
^■^«^■ -'.

»:*
-r* *< >’<
<L1
' > N

s
s >
i
SJStfM ■<' '^v ;y »//.» t - »

1 ■* Skr *VtîSX
■ *X*^''’•r<
V-. O
Sfew i / /’ * Y^v?-hjyr - ,W^' ■
\ ./

*-«B
F Z

<// ‘Y’ăÎA'x^â
L'î#« Y-' «-
5- ' •’ < <- > -.i r'

fW^
>■>
o

^ZwtVW rî •a,, z'l

«
-riia. x> .j
8ț§ •3 € e^6 ' i -
,-r 2*
■*■

rr>Z<.v
^181 ^A--

wh
#*-

K*'
v/Ak
J.’rri'^y ’V*^?C ‘ *^ r->

aW
«u «• ZM a _ i <V**3 *?
^.: ‘p'’e7

Jte
* • 1
.i ?• z I-
4
p z-x
<■
O? *
*1
I. I K,
>*£; - “f
*
* •<•

V
Â
îl^^:'f«Wt--- -fi •r

<î^l
’

www
>T-3i>xăS^'

~ w
kKwrr" J ’
■
, ..
* >!
sw-

I
<

fây: ț
<

wj
I

r 6-jL
&

g»

11W9
te
:1
;

■ 4- X fk$l£
X
*1 “ f^1T A

u” w,.<w -^■';X
fM
i 'w
t
ZP
k-’ • •

n 1•»k
*■” 1

tf^ - ’ *J <
#> ® o®
**•- •
-S^ *-
k ‘ > —■ -.- ■ * /■
z .•>

IO-*'
...

M1. -.1 < 1

A

'^’ > F s

t*
’WiS^£>'’■ - ■ e-
»-/V
■G.
v
MW* *?/>/>
‘ ■ £
rf AM

X M

t
v L_.
’ăsfc ’$>. ’:z. 3Hf
4

â_____
 PLANȘA 93 Ovarll
f

78 Atrezia foliculilor este un eveniment obișnuit în ovar, care începe din viața embrionară. în orice secțiune prin ovarul postpuberal se pot observa foliculi
în diferite stadii, care suferă atrezie. în procesul de atrezie, modificările inițiale implică picnoza nucleilor celulelor foliculare și dizolvarea citoplasmei lor.
FolicuIul este apoi invadat de macrofage și de alte celule conjunctive. Ovocitul degenerează, dar persistă o zona pellucidă proeminentă. Aceasta se poate
plicatura spre interior sau se poate colaba, dar de obicei își păstrează caracteristicile de grosime și de colorare. Când este inclusă în planul secțiunii, o
zona pellucida distorsionată reprezintă un element de diagnostic pozitiv pentru un folicul atretic.
în atrezia foliculilor mari, aproape maturi, celulele din teaca interna persistă pentru a forma grupuri de celule epitelioide în corticala ovariană. Acestea
sunt denumite colectiv glande interstițiale și continuă să secrete hormoni steroizi.
(*)

O)
<

Foliculi secundari, ovar, maimuță, antrale evidente, este corect ca acest folicul să fie clasificat drept un foli­
<n- H&E120X. cul primar. în ambii foliculi, dar mai ales în foliculul mai mare cu antru,
z
< în figura din stânga sunt prezentați doi foliculi în curs de
celulele stromale înconjurătoare au suferit modificări pentru a forma două
straturi distincte, denumite teaca internă (TI) și teaca externă (TE).
dezvoltare, sub influenta FSH. Foliculul mai dezvoltat este
Teaca internă este un strat mai celular și celulele sunt epitelioide. La mi­
un folicul secundar. Ovocitul din acest folicul este încon­
croscopul electronic, acestea prezintă caracteristicile celulelor endocrine,
jurat de câteva straturi de celule foliculare (CF) care în această etapă
in special ale celulelor secretoare de steroizi. Spre deosebire de aceasta,
sunt identificate drept celule granuloase. Ceva mai devreme, între celulele
teaca externă este un strat de țesut conjunctiv. Celulele sale sunt mai mult
foliculare s-au format mici lacuri cu fluid, care acum au fuzionai intr-o sau mai puțin fusiforme.
cavitate mai mare, bine delimitată, denumită antru folicular (AF), care
în figura din dreapta este prezentată o etapă ulterioară a creșterii fo­
este evident in figură. Antrul este umplut cu fluid și se colorează slab in
liculului secundar. Antrul (AF) este mai mare, iar ovocitul este situat ex­
colorația PAS. Substanța care se colorează in reacția PAS a fost reținută ca
centric, înconjurat de o aglomerare de celule foliculare denumită cumulus
un precipitat eozinofil in antrul foliculilor secundari prezentați aici și în
oophorus. Celulele foliculare rămase care înconjoară cavitatea antrală sunt
figura din dreapta. Imediat deasupra foliculului secundar evident este un
denumite membrana granuloasă (MC) sau, simplu, celule granuloase.
folicul puțin mai mic. Deoarece între celulele foliculare nu există spații

Folicul atretic, ovar, maimuță,
H&E65X.
în această imagine sunt prezentați foliculi atretici (FA) și
in figura alăturată, în dreapta, la mărire superioară. Cei doi
foliculi atretici mai mici pot fi identificați datorită zonei pellucida (ZP)
rămase, marcate pe figura adiacentă la dreapta. Cei doi foliculi mai mari
și mai dezvoltați nu prezintă resturile zonei pellucida, dar prezintă alte
caracteristici ale atreziei foliculare.

Foliculi atretici, ovar, maimuță,
H&E120X.
In atrezia unui folicul mai dezvoltat, celulele foliculare au
tendința de a degenera mai rapid decât celulele din teaca
internă, iar membrana bazală care le separă devine îngro-
șată pentru a forma o membrană hialinizată, membrana sticloasă. Astfel,
membrana sticloasă (săgeți) separă un strat extern de celule tecale
interne rămase de celulele foliculare interne în curs de degenerare. Restul
celulelor din teaca internă pot prezenta integritate cicologică (TIR)\ aceste
celule tecale intacte rămân temporar funcționale în secreția de steroizi.

Foliculi atretici, ovar, maimuță,
H&E120X.
In această imagine sunt prezentați alți foliculi atretici
(FA). Din nou, unii prezintă resturi ale zonei pellucida
(ZP) și doi foliculi prezintă o membrană sticloasă (săgeți). De remarcat
că deși atrezia din acești foliculi este destul de avansată, unele celule
aflate în exteriorul uneia dintre membranele sticloase își păstrează încă
aspectul epitelioid (vârfde săgeată). Acestea sunt celulele tecale interne
persistente.

AF, antru folicular TE, teacă externă săgeți, membrană sticloasă

CF, celule foliculare TI, teacă internă vârf de săgeată, celulele tecale in­
FA, folicul atretic TIR, celule tecale interne rămase terne persistente
MG, membrana granuloasă ZP, zona pellucida
r
.’f . * . C'^O â *• \ -~ ’K.^
•’.vt "ur ’..
•4 t **<^^*'- -*

p
j.'.V’;
>x -
**• *v
O .
>>•
’ V -
879
-Y
A' «*

^S^-i
<

\
teW-<>A * r
• z *• •’*'«
«” • ?%*•c
•
*♦
’^V<
*•

<> •
- *

.............................................

*• V
'**
TJ
>

f
■f ?■'■
--'<:’X
/

z :*viî f fS
*4’A^k. <c •o*
». * •
’s '^X'v ’V-'c ' '
z
w w
V1 ■
-«șwaW
<-•,
■(/)

fc*®:w*
.*< J.W •"> \*«V.v5 >

«te»/șyy^ -AWW «
»*7>*A
’vk- /*O*•?
i •*v-u
<'. IwK'-
z.V ••» *r •• j* ’ ■■'»«

4ls5s
• j*--‘'.xA<’Tr^'.K <0

tâw*
%<
</
W
’tfer'7
> **

r VJVV /
S“1Î4’.">5?3 tî«' lVi*» '*«^>7

* ww
■

i^.i: X<?v:
»r X •. • a *•
e fa • ?,^5i' * • <!& .

- ££*'4.^
'.•■</»X:// ;?A-- ’*/*&• -• ?•*- «z k^c >; .•
i?W - Jp>-1 fAW*'

;e,
c-
W3'W X
«. 1 A

i -M
r £
w.<; zx»*
A > ’ J '£ ■3 ;? •
• o %. * 9 * -Ț (
>j“r» .-> - jk' . .--i;
- r--. >
•<’ A/ - ?J 4’•
-* 7
>r
Ke

9 < ,VA^ *
AF’'
.
t•
•. r**»

fe•fe1 w A #'
•*
*-/
«. •

T
•••../■ •/'
^V>v &
••
"'X
•A • * t
<1<■
’ C*r»i*i • Ui

W îWAăt-JS-X * •Y-- '

2^. •,r^"
*w

isswlb ‘X.:V.-*XGr
J ?w
-
r
-. A •- - ' ■ %
* -'■/*.*

X V —•/>*<
•✓Zzf
xz<*
X
* I / •
■• rz
W Z 4
4’. C
,'*/•
V>’ ^ț ’M
^;^-
'• ^•7t;X ut*-<-. z

RfiS®
• ••r>
;av \,4.’
r -s ?‘ Z ;î
\>x-r>'
iWWWs®
■;

• * X

. 4* • ’
^ssao X-eiw :^/y< <^. ““■V- >. ' °*C\
•’’r' /.'• ’ : :\V'
■â5--X2r'^ w*
k *••.!*

. • X”
’■* i-
• .f-

W^Ws®--^wil 7 /"'^ '

«J*1 /e . '■ §•.■ '

/-••I
-< • .^:
x< ! ♦'*

• Î.VA'-> ■■/
^-y

•s
_•
>i
/
/ .*

/.
< <
•• •*>9 e
u-/\
t'
R,
• ,

-FA —
. •• •
-v''

. • < -
• >
r 9
S
>1?^^ .Wr 1

}J ?/r
•* •• * c- A /.
.7 VC'Z <•? . r.4 .

FW»4W
*•

?: * *. /«' ►r* • .’S

’rV>
'i
A

<Y/<. •► z

"X
• ;. •
z->- Z.'r
’C. *,

‘ :9 I
/.' 'ii
A ‘<; < ^i.
• *.
9r.

^88®w Ifcș-si'Ș^ t. ■•■’?■ ! I’-. /V > •r

./ • 9* ’ •

N< .\ •/■ •r» ✓ • k •* r

*• /p* •.J1' u >\..
. *1 < 1 z • Z/* » <

■• .3$ 1 *V
M*' '
•'/ • •?<.-', \ v J /. ZA* • •*» * .

5.: r\■•-■■ v-r* <-..-' ->w - v;>;,\

• 'v-r
•. I
K& ?| kx«
’\V‘ • - 7> * ....
,«>-•
'f r< Xn? V1-* j<‘ :<rS.T:
••
FA
. r*:KîS\^\^ •m -
■ ■
f • ‘^9.
?<••* • Vr i ’ 1V Q
’ ■
. •».•« *»i.
r iî. ;< -3v^y v

0-
z 5. 1jl« XL .*.' •.. '•»

tî>- :.^-ae.vrv >(.V.AT;|R.- ' c•> < *

(Î^-_PA’r r 9 f \S / Av^

T
’ f \* • - *-■* '*'V> C .
Î35.W F '. -vrM I* 99^
?‘ \^.- -■■ ' '*'■’FL *x/7"*7?
f?*'
■. h ^^•.’.
y^;-r< 3ț •/ *
$
r-7/^' * r l- C V*1
t. <,<•*«• t‘<
•’

. \47' -
•9 .
■•
'v>
*v\l
7 • ’ A> • x
•»/
r* \ • Vcx .£4:.^î, J •«<“
.•»*'
. V v ”•..'
vY.V?
-W'î' w

< -5 C-■' ;cz.<. J/-

• 3 . . -v f / •*• - .« •.. \
,’. - x-i

w
>•; < •
$*r . » . r1^ \ * \ v« < >/.

S ♦>A rf h’ ^ • ;.
t*
fy •.•5' -. -• •
**
< FAv•> s X
• *'
•t• K
•’-Zv. Cll^'r' ’ 'f >> -1 ,.
• :
-./i;. X yi
z ij <
;^?e . 4 •.
;<

25-
•A’
♦* V •

11
\ t - '• • .. •- *
>7A:fir-

fc®ote
V<V?
• *.>**■ •/ * •?
‘'’v '.' .^5’^
• ”•î
C ■ • j;
' f’J P'T* T.*■? ...,''5./. <.'5’ » < . •
iț
'W- ?<■ '7(7 nw.î> XX
«wfesș*? J w;^XX’J:
-5^ i t‘* •• .r* “1 -cZC'
j'
'• ’!?•..
.-W / ’’

A' c
I *•

• »<W?P?• î? <-
fi'? \ ' 9 , f •' 6
V£' ’
gtgsw. »

X -^.;‘ A
\W-'Xr-'s-
* * •.
’• U'
.Xz <
. .e.
• • -f-♦ •\ i-
• ' X.i
-

/ •• t\
«K ‘
i *»

» w*
‘ • • r
<r ĂWX
'JS'&.i '

** **
“■ A_ ' i

-■?% y^.-, ^■i;

•>

:.f^. * •' f /VP ■’

S® â <->
»
’ •
AUI
-.r ,'•*•*' <
> 9 •
»• • B
• ‘ -: y|yi<
/45 -v. •‘ ’k •
•*• •-
'l
•I
*a
•
 PLANȘA 94 Corpul galben
880 După ce ovocitul și celulele înconjurătoare adiacente (celulele din cumulus oophorus) sunt eliminate din folicuIul ovarian matur (ovulația), celulele foli-
culare rămase (granuloasa) și celulele tecale interne adiacente se diferențiază într-o nouă unitate funcțională, corpul galben.
C
Celulele corpului galben, celulele luteinice, cresc rapid în dimensiune și se umplu cu picături lipidice. Aspectul galben în țesutul proaspăt este confe­
O rit de un pigment lipidic solubil din citoplasmă celulelor, lipocrom. Imaginile în microscopie electronică ale celulelor luteinice demonstrează că acestea
-Q au caracteristici tipice celulelor secretoare de steroizi, și anume REN abundent și mitocondrii cu criste tubulare. Sunt identificate două tipuri de celule
fU luteale: celule luteinice granuloase, mari, centrale, care derivă din celulele granuloase; celule luteinice tecale, mai mici, periferice, care derivă din
UI
teaca internă. în corpul galben se formează o rețea vasculară bogată, în care progesteronul și estrogenul sunt secretați de către celulele luteinice. Acești
"5 hormoni stimulează creșterea și diferențierea endometrului uterin ca pregătire pentru implantarea unui ovul fertilizat.
o.
o

G> corpului galben. Pe măsură ce corpul galben devine mai pliat, cavita­
Corp galben, ovar, om, H&E 20X.
tea foliculară anterioară se reduce. în același timp, vasele de sânge (VS)
Această figură prezintă corticala ovariană la scurt timp din teaca foliculului invadează cavitatea anterioară și celulele granuloase
după ovulație. Vârful de săgeată indică suprafața ovarului
Z la locul ovulației. Cavitatea (CF) fostului folicul a fost in­
transformate. Celulele din teaca internă urmează vasele de sânge în cele
mai externe depresiuni ale structurii pliate. Aceste celule tecale interne
vadară de țesut conjunctiv (TC). Granuloasa a devenit pli­
se transformă în celule ale corpului galben denumite celule luteinice
caturată, iar celulele granuloase. transformate acum în celulele corpului
tecale.
galben, se numesc celule luteinice granuloase (CLG). Plierea
granuloasci începe chiar înainte de ovulație și continuă cu dezvoltarea

Corp galben, ovar, om, H&E 20X. răți foliculare (CF). La exterior de corpul galben este țesutul conjunctiv al
ovarului (TC). De reținut că teaca internă s-a format din stroma țesutului
I Este prezentată în imagine o porțiune dintr-un corp gal­
conjunctiv ovarian. Localizarea celulelor luteinice tecale (CLL) re­
ben complet format. Majoritatea celulelor endocrine sunt
flectă originea lor și aceste celule se găsesc în profunzimea pliurilor externe
celule luteinice granuloase (CLG). Acestea formează o
ale masei glandulare, adiacente țesutului conjunctiv înconjurător.
masă de celule plicaturată care înconjoară resturile fostei cavi-

Corp galben, ovar, om, H&E 65X (stânga) atunci când se identifică cele două tipuri de celule, în afara localizării lor,
și 240X (dreapta). se observă că nucleii celulelor luteinice tecale adiacente apar în general
mai aproape unul de celălalt decât nucleii celulelor luteinice granuloase
Un segment al corpului galben faldurat este prezentat
adiacente. Țesutul conjunctiv (TC) și vasele mici de sânge care au invadat
in figura din stânga la o putere de mărire ușor mai crescută.
masa celulelor luteinice granuloase pot fi identificate drept componente
Masa celulară principală este compusă din celule lutei­
aplatizare și alungite între celulele luteinice granuloase.
nice granuloase (CLG). Pe o parte a acestei mase celulare este țesutul
Modificările prin care foliculul ovarian rupt este transformat într-un
conjunctiv (TC) în cavitatea foliculară anterioară; pe cealaltă parte sunt
corp galben au loc sub influența hormonului luteinizant hipofizar. La
celulele luteinice tecale. Același aranjament al celulelor este prezentat în
rândul său, corpul galben secretă progesteron, care arc o influență semni­
figura din dreapta, la o mărire mult mai mare. Celulele luteinice granu­
ficativă asupra uterului stimulat de esrrogen. Dacă apare sarcina, corpul
loase conțin un nucleu sferic mare (a se vedea CLG, în figura din dreapta}
galben rămâne funcțional; dacă sarcina nu apare, corpul galben regresează
și o cantitate marc de citoplasmă. Citoplasmă conține pigment galben (de
după ce a atins punctul maxim de dezvoltare, aproximativ la 2 săptămâni
obicei, nu este evident în secțiunile H&E de rutină), de unde și numele
după ovulație. Componentele celulare în regresie ale corpului galben sunt
de corp galben. Celulele luteinice tecale (CLT) conțin un nucleu
înlocuite cu țesut conjunctiv fibros și structura este apoi denumită corp
sferic, dar celulele sunt mai mici decât celulele luteinice granuloase. Astfel,
albicans.

CF, cavitatea foliculară precedentă CT, celule granuloase transformate în VS, vase sanguine
CLG, celule luteinice granuloase celulele corpului galben
CLT, celule luteinice tecale TC, țesut conjunctiv
 • 9
■;« k
■ ’*{
. • ’ iJ
J

V '{ J‘r / -a/':1

» 'a »\ 1

^ •z, vT. yî > ; I'l’V>' 881

:fp.'
r.’ -1
. f .*
- 4 ‘v' l: ?■/ Â\-
>. >.■ Â-
>• •
'/•' t

\\ I 9
•’F • 9\ < < /'
V|
* • * ..t - - M *■' :
;/• v\ I .
X • 'p'f
z J
<" // 1 TJ
-‘s<’
V;'-; r /• f 1 • «
t J
>. w ;-h'/
?« • • >
> * '
V
-v c \.7'
J■
>

p. •/< X
Z* • i Z
-(/>
•••'< A A
>
X

£
•: *
l
. •* .

>v. ■i.
■Y
*
o
k CF ~ <z
• •« •
«w ->
. >’ r. v
* * • <
'■tcH^ I . :/A- n
,.; Ș.
' ’ •. .> rt
•*' ■.

\'»î ••<
- \ ,

* '.rf< .’
<•- . 'o .
•• • 5 'i
OLT o
r "<

p
?/’■ «y »- \ • li
' - X • * K» • r .j • ' \ ^’ "O
• ’• /'' 1-2 •*
%
i ; •• e,

i
T

r
'* •*.
TX
CLG .
-
•j
>'•
•
v< (O
•W?s> ■ : V;'x2 TC ' ~\țy' • t
r • <“ / 21
&
<*>
' ? '.
j£ 1 *
A •' -X • V .->•• ■
>M*r-?**
/ •> *
• h- / •••
• Uk>s -
‘ \
cr
CT * \ * ’ •“ *'
& fA . : ■ A - f-
?• P's. r
...............................
I
_ <X-, >,

V ., z
5

Kiâ •A
’■

%• * -
..V-
? .SrjJ u ’^r h
/Tk » 9 *» *£
*
.>

&
1 s*A:ii
?>
;,«•
•îr / ■

•/*
7
a • *.

t r-
*

■ >AA
• ./

•
• i
’ •

• 'r-
;'//< l/
<

z/ VY?
k^SwX-^.' •,
«*
_ '-■ > •>■• •*
z ’ i. • • ■’. >/L
>*•* i1 .A?A; * * ■w •
k'J -• 7*'i . 0 • . ‘
, • . •<,
•î r; • %• . < -
h .■■^■•■? - ■ -
. £AV ' >: •
• *s :< •/.

'1'
irlX^r
w
• //•/
• -• • » x>»< • . •-■

-v \
w/ '^y • .'•yw /
/ ' < 7; . 4 li
sI

&LM
**' \ 4

A ; *.•" > 1 ••
■
: >•. •I IV
y
o ^■*1 r
4
z
i' %

SHffi
■ 5'1'i

b. P
fe**? :
w® Vi .***1^'z*^ V * jî€C?7 4w/
\
9

rJr.
I •
*

ll:‘ •‘ ■ ' -
*•
v "
\

<■•
Wl,
T\
4-r
îjJKfc^.\ Asjjp
Lu-P*‘* .țsg*
f **
iV i W
wtiW«WSb'
1
; vr .4

>• I i- ’
C MS:P ?<fw 4-U
>0
.•> 5
Arz
yS î> ?C • ■■ ■ ( X -O\'
•** eVL'

.V \. . A c.' ‘ s C»

\S ,\p A? ■'Â^\
ț i
zd>. ..
3fOr^feâ
■ i» AJ
?*/? v\'y ‘
‘K A’ 4' ’

u; si&j
•tKV •r\>
\A ’v^ț3ST'/%J
GX ’C.'^ ,
k’ kw tj.xC*-
O;?', ''f
i ■• ^'’k c*» »Tfj
*r
y .’

» V',
4>aa? - <K

B, A-
«

^,/J-J-ț. ■■<'>'-^
Yv J r'-' -\
Lr < • > 1
k î *■’ •
’ ’

^țca,-• < ■p,'-- $

i'

S^i-<&OWp- '-s s B «VvM

,®fa:O. <

iiL

I
I
 PLANȘA 95 Trompa uterină
882 Trompele uterine (oviductele, tubele lui Fallopio) sunt unite cu uterul și se extind până la ovare, unde prezintă o extremitate evazată deschisă (ostiumul
abdominal) pentru intrarea ovulului, în cursul ovulației. Oviductul suferă modificări ciclice, împreună cu cele ale uterului, dar acestea nu sunt la fel de
pronunțate. Celulele epiteliale cresc în înălțime la mijlocul ciclului, aproape de momentul în care ovulul trece prin trompele uterine și devin reduse în
C perioada premenstruală. Unele dintre celulele epiteliale sunt ciliate. Pentru a fi viabile, celulele epiteliale depind de stimulul ovarian. Nu numai că numă­
*zz rul celulelor ciliate crește în timpul fazei foliculare a ciclului ovarian, dar îndepărtarea chirurgicală a ovarelor determină atrofia epiteliului și pierderea
o
celulelor ciliate.
□ Trompele uterine variază din punct de vedere al mărimii și al gradului de plicaturare a mucoasei de-a lungul lor. Faldurile mucoasei sunt evidente
ra
Q. în porțiunea sa distală, infundibulară, pe măsură ce se apropie de extremitatea deschisă. în apropierea deschiderii, tubul se deschide spre exterior și
E se numește infundibul. Acesta are margini pliate numite fimbrii. Proximal de mfundibul se află ampula, care reprezintă aproximativ două treimi din
o lungimea oviductului, are cele mai numeroase și mai complexe falduri ale mucoasei și reprezintă locul fertilizării. Faldurile mucoasei sunt cele mai puține
la capătul proximal al oviductului, în apropierea uterului, unde trompa este îngustă și poartă denumirea de istm. Porțiunea uterină sau intramurală
măsoară aproximativ 1 cm lungime și trece prin peretele uterin pentru a-și vărsa conținutul în cavitatea uterină.
IO Fertilizarea ovulului are loc de obicei în porțiunea distală a ampulei. în primele zile de dezvoltare, în timp ce navighează calea complexă creată de
O) faldurile mucoasei, embrionul este transportat proximal prin bătăile cililor celulelor epiteliale ciliate și prin contracțiile peristaltice ale stratului muscular
<
bine dezvoltat dispus sub mucoasă.
(/)'

Z
<

Trompă uterină, om, H&E 40X. Musculara este alcătuită din mușchi >
neted care formează un strat re-
lativ gros de fibre orientare circular și un strat extern mai subțire de fibre
In aceasta imagine este prezentată o secțiune transversală prin
longitudinale. Straturile musculare nu sunt clar delimitate, neexistând o
ampula trompei uterine. Multe pliuri ale mucoasei se pro­
demarcație evidentă între acestea.
iectează in lumen (L), iar natura complicată a faldurilor este
evidentă. în afară de mucoasă (Muc)., restul peretelui con­
stă dintr-o musculară (Mus)s\ tesut conjunctiv.

Fald al mucoasei, trompă uterină, om,
H&E 160X; insert 320X.
c. -1 Zona delimitată de dreptunghiul din figura dc mai sus este
prezentată aici la un obiectiv mai mare. Specimenul prezintă
o secțiune longitudinală printr-un vas limfatic (Lini). în alte
planuri ale secțiunii, vasele limfatice sunt dificil de identificat. Vasul
limfatic secționat fortuit este observat în axul faldului mucoasei,
împreună cu un țesut conjunctiv bine celularizat (TC) și vase sanguine
(VS) din țesutul conjunctiv. Epiteliul mucoasei este observat în insert.
Celulele ciliate sunt ușor identificate prin prezența cililor bine formați
(C). Celulele neciliate, numite și celule secretorii (CS), sunt ușor iden­
tificare prin absența cililor; in plus, acestea au nudei alungiți și, uneori,
par să fie comprimare de către celulele ciliate. Țesutul conjunctiv (TC)
conține celule ai căror nudei sunt aranjați de obicei în mod aleatoriu.
Aceștia variază ca formă, fiind alungiți, ovali sau rotunzi. Citoplasmă
lor nu poate fi diferențiată de materialul intercelular (/wjer?). Caracterul
țesutului conjunctiv este, în esență, același de la epiteliu până la stratul
muscular și, din acest motiv, nu este descrisă o submucoasă.

C, cili L, lumen Mus, musculară

CS, celule secretarii Lim, vas limfatic TC, țesut conjunctiv
Ep, epiteliu Muc, mucoasă VS, vase sanguine
 883

"O
>

■cn
>

<0

o
3
■D
0>
c
fD
■%

5’
0)<

’ t
 PLANȘA 96 Uterul I
9

884 Uterul este un organ ca vita r, în formă de pară, cu un perete gros și cu o cavitate îngustă, în status non-gestațional. Peretele uterin este compus dintr-o
mucoasă, denumită endometru; o tunică musculară, denumită miometru; și, la exterior, o seroasă, perimetrul. Miometrul este compus din mușchi
neted și țesut conjunctiv și conține vase de sânge de calibru mare care dau naștere vaselor care aprovizionează endometrul.
5 Uterul suferă modificări ciclice care se manifestă în mare măsură prin schimbările care apar la nivelul endometrului. Dacă implantarea ovulului nu
W are loc după pregătirea endometrului pentru acest eveniment, această stare nu este menținută și mare parte din endometru degenerează și este înde­
părtat, constituind fluxul menstrual. Partea endometrului care este eliminată este denumită stratul funcțional; partea care este menținută se numește
stratul bazai. Stratul bazai este partea mai profundă a endometrului și se învecinează cu miometrul.
<0 Miometrul suferă modificări asociate cu implantarea unui zigot. în uterul negravid, celulele musculare netede sunt de aproximativ 50 pm în lungime;
O) în timpul sarcinii, acestea suferă o hipertrofie enormă, adesea ajungând la o lungime mai mare de 500 pm. în plus, se dezvoltă fibre musculare noi, con­
< secutiv diviziunii celulelor musculare existente și diviziunii și diferențierii celulelor mezenchimale nediferențiate. Țesutul conjunctiv se dezvoltă pentru a
(/)■
întări peretele uterin. Fibroblastele cresc numeric prin diviziune și secretă fibre de colagen și elastice suplimentare. După naștere, uterul revine aproape
la dimensiunea sa normală. Cele mai multe fibre musculare revin la dimensiunea lor normală, iar unele degenerează. Colagenul secretatîn timpul sarcinii
z este digerat de celulele care îl secretă, și anume fibroblastele. Similar, dar mai puțin pronunțat, proliferarea și degenerarea fibroblastelor și a colagenului
are loc si la fiecare ciclu menstrual.

Uter, om, H&E 25X; insert 120X. cilindric (EpS) care acoperă suprafața endometrului și similitudinea sa
cu epiteliul glandular (Gl). Endometrul este relativ subțire în această
După ce Stratul funcțional (SF) este eliminat, se produce
fază și peste jumătate din acesta constă din stratul bazai. Zona delimi­
re-epirelizarea țesutului denudat. Refacerea epitelială pro­
tată de dreptunghiul mic inferior, situată în regiunea stratului bazai, este
vine din glandele rămase în stratul bazai (SB). Epiteliul
prezentată la o mărire mai marc în interiorul insertului din figura de mai
glandular proliferează și crește la nivelul suprafeței. Această
jos. Epiteliul glandular din profunzimea glandelor este similar cu cel al
figură prezintă endometrul așa cum apare atunci când re-epitelizarea
suprafeței endometriale. Sub endometru se află miometrul (M), care
este completă. Zona înscrisă în dreptunghiul mic superior este prezentată
conține vase sanguine (VS) mari.
la o mărire superioară in insertiddin dreapta. Se observă epiteliul simplu

Endometru, fază proliferativă, uter, om, drept in Stratul funcțional (SF) pentru a ajunge la suprafață. Stratul
L.
H&E 25X; insert 120X. bazai (SB) rămâne în esență neafectat de estrogen și apare în mare la fel
ca în figura de mai sus. în această figură, stratul funcțional (SF), pe de
Sub influența estrogenului, diferitele componente ale en-
altă parte, a crescut în grosime și reprezintă aproximativ patru cincimi
; dometrului proliferează (faza proliferativă), astfel încât
din grosimea endometrului.
grosimea totală a endometrului este crescută. Glandele
endometriale (Gl) devin destul de lungi și urmează un traseu aproape

EpS, epiteliu de suprafață M, miometru SF, strat funcțional

Gl, glande endometriale SB, strat bazai VS, vase sanguine
r

x.CSv. 7 Kvf <:• •.-■■/-

885
' r J. • < rrv rr * 4* <

'X
rr->-<*•-
;*c • • r-!' r 4
7A^’ •; * '"; '< ■D
) Wr
•>
- ■?... ? - — Z. •> • ‘J ' ’5~ A' “ \-
" ►< ' ' A-Z^ii' -:• V kyi

f^:x-
:>rr25 ‘ ' ; >
' ^ \-
SB
> z r ^-*4
z
tessW
*•
LV. ’
_?*•

Bwf
•A^. :#vkr* ~‘
*
—-^
r. 32a.-7—,
3
< V ’-^b*
.» ---r - ■w
>

■%w®
- ■;?kS’ >v V T*'"; '
PV ’
‘WO
- 'CC-4
'-r-.y j V■
rțc-. •.' ■^■•u^r- - •X'.
2T’- ’.-.^ C->-
X',- 1
-
?:'•■•>••< <‘X-> >5
-, ■••■ - -.- V A;* - ?! -
(D
‘ yKr^
< *• r* X-:4 *
‘ r *L

«t. * __ a • 7
9» •
*
i .
--VA-. ■;.
w - f.>
. ^u-' ^1** 'V —4 O
~te.. V i • <,’ X•-* ..-•’< <-■>• *>-x •/
- .-' .-^i- r- •-'■ ' ‘.. ■•
<'■4.___ ;---------------
.7^-r “i? fM.
* <
■ <•••-
>.}X •z
<• ©
’*‘3r=‘'■• **

iM ’v-v
■'
J"* ’ A 9
• V'
.s* .'
^.: •
•« r- . .1 * VlWX A
•.* • .
• ».•.? x7 . ... tr^r-
f ”? K. ’• *~ ir
>
■*'

<? <<
*

t-A-
^^-■'
•a
. '<* •*
£s /' - -f' ;".- u >- . r* ?.<-J 4-JL ■ f.

* 5 ..*•»
>•-- f ' -• i
C- .-.•-cr -^’ •• *— -

V
1 ~ g_r r^~ F* •• \^:^r
-

'.-W' »

< X*
J

•
** —■—»••- -r-

• ’ -*^2* , - -z
?> • *3/.
..
'/
- i. j •-’ .•
h-
fS
* l
••
., ••
•-’• z ♦ ‘wXjC!
*• S.» >C:X
•*.
,V
•r V • 5? v
A-r^ .^c .

• -_J J ■
-A

Sh,
.

«V .
'^ ■

. jFv X • ■ *■’ <

o, rr~‘
? ^. I X >• ■I
'.. ’.«*•

ww
'•7~r
•K •
Z, -z .
4al%X%
“li

1
*, '’£•><■ .>•
*> ^¥%’* s
•a
’ * X ‘ • • —4—..
ii
ț e»h^ •
Ș^rU
• .* >

; \-

>î>°
£•-
T• »z
V-
r»V- •-
,<• ■■ ’V

. rG,

* 7-t, "
• tT

■'W ■<
t

ț\
£â
>

. I
f s;
X '■<

'
9*1
X

3'A7v
' â\ - 4

* * *- «
•
« * t

>v\:
4 ' VA.
.

4 4

r%
**
S -.•
r t _ , . t «
n. < '■ 1

'AV-.*
r
• K
L

**• fT1
•

V
>ST.

v1
vȘ
■-X.^- .-^ , BA •
..*:
■*-. &
<• .^-, •
—* «
*< •;
'• k> •"
•f >
•KJ SF ' • < 79 »*x.

• • , .-'^ i?-
K? F ^>1
fl ’
■ 1 ; •*--

w
•M
*rW . A
5® 1 ^S. •stol
‘i
\
* K
* 4 ■b-- t
t
Y»
■ (’f: .-„'I
w
I

<:^7 -. •.-. V
’W * i TF r ** ♦ .

•• ffi£\ ?< >

4 r- ; ' •

— GI
0k X *

'-■' 4.7 ‘ v
MP r
. ’-w

t îI ."».• -•-
-î * %, ’ • • ■ '

~ • I . I
* *

zv r?-^>5
r‘. ■ -- ”£■ - •-

L ‘ -
• •
* •“* >

Xw • ** •
•? t* A
>;7-
X > “*>. •'V-' ■• iS
r
t '-- • *.*9 X* /•* z-.
’>4
i '<?• -v
ir.’r 5’’
1X n
- -J- .
**«V •5 •M
j-r- n X. < » •-*.
> ’ I :?■■ i* ■* >
t;
!>7S □ 4> 5 • ; '• • ■

• x
. *r
-• r - * î • ‘* S S5“ ..
vV- «vX
v-< •. ■ -z T’ 2-J y^«
•S* j2 v’ .y* •>
V* vj
b‘2\ -
SB ’
asac hăt 7>’ ' ’ v V -S1^ ’

B
. -WA

W:
’isz•** ' • ** f' 1" A

•'*•% j
•• ■. rAF^

litiliL
■^’-
•<’ <
* .» <-.L 'T •' . "<>
A?
W_.,, :1. - \ t a a

•A *
• 4 •» ’

tx ’v'” fi >' V '-f'

*-
> ■ •»• '<:. •. V*,'£ - *x •

"M:
■*

* -
■*■".
...
r*x^«2* ’te -X
E2»>*u'
— Z. >-A*
4*

2:
 PLANȘA 97 9
Uterul II
886 După ce estrogenul determină evenimentele uterine desemnate drept faza proliferativă, un alt hormon, progesteronul, influențează modificări uterine
suplimentare, care constituie faza secretorie a ciclului uterin. Acest hormon aduce endometrul la un status de disponibilitate pentru implantare și, în urma
acțiunilor sale, grosimea endometrului crește și mai mult. Există schimbări evidente la nivelul glandelor, în primul rând în stratul funcțional, unde glandele
capătă o formă mai pronunțată de tirbușon și secretă mucus care se acumulează în saculațiile existente de-a lungul glandelor.
5
Vascularizația endometrului proliferează și degenerează la fiecare ciclu menstrual. Arterele radiale intră din miometru în stratul bazai al endo­
o
** metrului și dau naștere unor artere mici, drepte, care aprovizionează stratul bazai și continuă în endometru, pentru a deveni artere spiralate puternic
Z> răsucite. Arteriolele derivate din arterele spiralate irigă stratul funcțional. Porțiunea distală a arterelor spiralate și a arteriolelor este eliminată împreună
cu stratul funcțional, în timpul menstruației. Contracția alternată cu relaxarea porțiunilor bazale ale arterelor spiralate împiedică pierderea excesivă de
sânge în timpul menstruației.
O)
<

(/)■

z
<
Uter, om, H&E 25X. care sunt marcate, prezintă numeroase saculații superficiale care conferă
un aspect zimțat conturului epitcliului glandular. Aceasta este una din-
Aceasta imagine a endometrului în fază secretorie prezintă
tic trăsăturile distinctive ale fazei secretorii. Aspectul se observă optim
o. stratul funcțional (SF), stratul bazai (SB) și, in partea
în zonele in care planul secțiunii este aproape de axul lung al glandei.
stângă jos a imaginii de microscopic optică, o mică porțiune
Spre deosebire de aspectul caracteristic sinuos al glandelor din stratul
din miometru (M). Glandele uterine au fost secționate
funcțional, glandele stratului bazai se aseamănă mai mult cu cele din
intr-un plan apropiat de axul lor lung și o glandă (săgeată) este vizua­
faza proliferativă. Acestea nu sunt orientate intr-o anumită corelație cu
lizată deschizându-se la nivelul suprafeței uterine. Cu excepția câtorva
suprafața uterină și multe dintre profilurile lor lungi sunt chiar paralele
glande din apropierea centrului figurii, care se aseamănă cu cele ale fazei
cu planul suprafeței.
proliferative, majoritatea glandelor (Gl) din această figură, inclusiv cele

Endometru, fază secretorie, uter, om,
H&E 30X; insert 120X.
Aspectul Stratului funcțional, vizualizat la o mărire ușor
mai crescută, ilustrează in esență aceleași caracteristici ale
glandelor endometriale (Gl) descrise anterior; de ase­
menea, arată alte modificări care apar în timpul fazei secretorii. Una
dintre acestea este faptul că endometrul devine edematos. Creșterea
grosimii endometrului datorită edemului este reflectară de prezența
spațiilor goale între celule și a elementelor figurate. Astfel, multe zone
ale acestei figuri, în special zona din interiorul și din apropierea drept­
unghiului, prezintă semne histologice de edem. în plus, în această fază,
celulele epiteliale glandulare încep să secrete un fluid mucoid care este
bogat în glicogen. Acest produs este secretat in lumenul glandular și
determină dilatarea acestora. Tipic, glandele endometrului secretor sunt
mai dilatate decât cele ale endometrului proliferativ.
Dreptunghiul din această figură evidențiază două glande prezentate
la o mărire superioară in insert. Fiecare dintre aceste glande conține o
substanță>
in interiorul lumenului. Caracterul mucoid al substanței >
din-
tr-o glandă poate fi dedus datorită colorării sale albastre. Deși nu este
evident în secțiunile incluse la parafină și colorate H&E, celulele epite-
liale conțin glicogen in timpul fazei secretorii și, așa cum s-a menționat
mai sus, acesta devine pane a secreției. Vârfurile săgeților indică celulele
stromale; unele dintre aceste celule devin mai mari in faza secretorie
târzie. Aceste celule stromale modificate, numite celule deciduale, joacă
un rol în implantare.

Gl, glande endometriale SF, strat funcțional vârfuri de săgeată, celule stromale
M, miometru săgeată, deschiderea glandei la su­
SB, strat bazai prafața uterină
T
1 v<; ?•.. - ->Jr- ’-w <• . rW/ v1»;* '••.•-*'

BBWBr C-'ĂSl AȘ? ' Vl •

’•>

c^cw?;3?
•* •<

vvV' î."
f.
■v y<l> ’♦
.M[ li ’ yV
1A'i
V.V -;yă-\^.-‘
’■ /

\V’/
’ -

r>'i,\2 887
3RW
•
r*. \\ ^11 • v

i|s^
V-

^SlSfe-^sS
K.- '■
f> \ t»< •

TJ
a’^ "V
■' “ x- .'<■■>■
-s. ’-V •» • <"•
* •> ? •
' ■

3 •A’<>■>• -^. M. ~ 4-ț V<‘x>

^v'-V7 ‘ Jt
*- /• ■- k*k- •'-A
<>'■
$

c c< -
iOw^ws
*'« <* ~ • -
i» -• .' . A^r-^iki '

wwB
A •
/< X1

W'
• r". < >
9, >
-J*
k^-^5?-
• i-.
<:C< ’ X >* -A »r
- '- < r

v^ k? <tzaX >-■ •'. C xJJ;

jv;.; * Jl T I<*• i*
4*

z
' ■~:::^.-A -•< •
>
rzs ■cn
"■W ;W^sW
*• *•’*.'-! • «•
z<

w
.• >
V< rTTȚ^. rC .,/ t • . •-
«

s& '■ î’*z '. "C - >

l^;a' : «c
< • 4>
^-„.•‘/r?- - .<r\ zr ' r-'1-'
«.,T- •
'-/.<•

c*, .-c^<: <î ■i?-- 14^7!-.^* <0

A< SF
r ’;ss'’ra
3T - £ •. b a îi s r-t r?■ X O-v
■• L?y '
•?? <’

•?
X• M
> -r <y
• < .’^-

• k->x< ^v^.y^-1’/ ?<

*•> '.
i'-z ■L «-
‘F
e 4j ■- -. ’- . • <■ ♦*

■ «Six Y&&< •M. ț î v «v *5A/- .r :> ^•A*!

i ■ • Si
•V '
• «
-*. O- ,f ' •> c
^\v
»' ASWhte
tW .țfct»
eA

W- k* ■•% v,
- W< ■■’ - ■'<>:
----- ~. ’v x!-<'
.*. ‘ •* —
f\ î
A- fc
< .•
‘ 7- -7 •' . * ’
*•--i-a,
f K.-
•^-.

\-•X*tsă
înUX *<A. a. ’c7. c<¥* • .<
rj<_cA-ir X v>r£ *:-Z:'s/ r A' A-r4
**' *•1
V
-V-* +
*<

(<Tc??Xd: ; -cei. >: '-•> ; . -■ -•■ -•• ’

;!

Ifei ‘
s%>>,
.

r-^57 - : ițry '■''••

JS»
.<>■

• v' -v 5<:-< Bt’ V\$rv^;-s^^TV V

■‘’-’fbt

'1' S;.
♦«
■ rV^.X x-'f ■ T.
r;--'' >r>
•Pa >.. v Nv*
[; ■ ■. -•. •. --' -'.3 c3r’’ -U '

w
.-^y. ĂV-*V s
*
ț

t NE* ftM®» •â -?'r*

SW^ tac’Wî
WW^, \
> ■ J..S-'??
■-
.c- • •*
?*’ *vj

T< -' >■

Z‘iW
§ i ite
ăS&âsi^’ SB,
»
•r*
f
-M .!< " ^■ ?•■ ■

-o >—.±^P54 C .51J l JV w<RF-ii£

r 3“ :^/< ' r-Z •

> "■- ’ y-- -'
,^.A •*-

*- <».
, *>

■:= W?£<
A%>

✓L*i ■
-o- *> £*? C®» > -
•M;; c.»> •*■
•V

?* j
\& r*
r Lg?;-
y

'■<" k
.■ iz

f« . u • *
»

Sf
*
• -

r-j
’

y 4V?
V*~
■
‘y:~ '* ••■<;•
f? V . 1< -*

f$â
r v* -» —. '■ .

jfei^gj?
c .»<• •#:• *-* • 7 I *(
•1

•>• *
îS'Ka'M <*’

+ Z, •
r£
1
/ '>
.
•
-. * -; •
*

t
£

>5
4 '*^ •■ *
• *w
>^7*
eTzz^
• ..
X <•
-
*4
,. r^ ■»-. e*<^> <?. \<t r* 1F <
:‘.C<: rV
•> * r *-. •< ; *V7 . 7 . :
.................. •>?• .-».' ■>„' if
>■•;,. -1
?* > ; •• • • • . .
‘ A?
>7

AC-
•

• ;v •
: T« < •
&
<ii^ ?
- -1 %
• v r%< - ’-. r. —<

:•-j & •*; .-.

t <

.
r- ' <
cb.'>a 'i*;/ i
*

- Ki
-><
: v<, ■ .......... /.".•?-••. 2»?;
I .

' d>
✓ >• -'’S
;.,x .' -> <-^~

„< /.’ '*5 *z <’-

A •«

■ 1 f-'-^'
5M r' * . - V
L-<*Sa
^2^ r^*Z ‘
>>w#

Wfe '<?î'.
• • jtgi
p •
»A 1
y'r-.- ■-
-^X4 ’ -* M»
Ts ■&":' >V ♦
4
. *¥x <-* .V' <

j ■•* ‘ • -.
ijti ‘:’ *
2^^ .
’’’
•»*“
■ ..*•

V c •*
• • • •

» :
\ aZ? /* -
I
r
jc-y
^•-r
' i -
v’ .
,J *J <z?>
1
• r
»* *
'••
r v *»-4
‘ - x*î
• < •
r ^ •
V'Ă
7;^‘>

s- j
*' **. \ . $ • /. S- \ f *.•! ■ .- kC '-' u
rX Q,.
s tu ’ «•z.-Z.
fr?.
er
^r-
. X’ iiX:
' yi

*r
»> *
■■ ' >
7.

s®"' ■
V _ •
f-
£<i
>'Z-.a,, ■'.-V;
W?F <1- <V*> zU •**? ,«*•*< â*>' 5" ■ A;^x>r
■» •• > %.

^v. r •k <
V .’•*

•£»?.*?&*.iV ■
../ zviS" '
K*^- Ci
■* ‘Ci
’* <**-J
.
J * •
C3&.C •

^•rft *ș-
t *- •*.
.V - • 4 * • ,v g

w.
■■S“Zj
* • .'- '
ZI vv; ;.v
.*%,-•
î x.
%.,7
*;,% ’' ’ . Z"S>' . V’
2 *•'.
•*
. s» .
5<^ * >\
A
•r«&i -\
<

t-4 .t
^7 V 5 S ’l -•
^ ■■'^'• 7 *Z‘
’W
■ • 1 ■ *
~-.V'U.-.,î
t<K
• ;A ? -;-vC; 5.T

•<v < \ *^1/ Z- - • <r z* yf S>> !?> v:

 PLANȘA 98 Colul uterin
>

Colul uterin este partea îngustă sau îngustată inferioară a uterului, care se extinde parțial în vagin. Canalul cervical traversează colul uterin și unește vaginul
cu cavitatea uterină. Structura colului seamănă cu cea a restului uterului prin faptul că acesta constă într-o mucoasă (endometru) și un miometru. Există,
ec totuși, unele diferențe importante la nivelul mucoasei.
’SZ Endometrul colului uterin nu suferă creștere și pierdere ciclică a țesutului său, aspecte ce sunt caracteristice corpului și fundului uterului. Mai de­
CD grabă, cantitatea și caracterul secreției de mucus a epiteliului său simplu cilindric variază la momente diferite ale ciclului uterin, sub influența hormonilor
4-*
□ ovarieni. La mijlocul ciclului, se înregistrează o creștere de 10 ori a cantității de mucus produse; acest mucus este mai puțin vâscos și oferă un mediu
3 favorabil pentru migrarea spermatozoizilor. în alte momente ale ciclului, mucusul restricționează trecerea spermatozoizilor către uter.
o Miometrul formează o mare parte a grosimii colului uterin. Acesta este format din fascicule de celule musculare netede dispuse într-o rețea exten­
sivă, continuă de țesut conjunctiv fibros.

00
0)

ă-z Col uterin, uter, om, H&E 15X.

Porțiunea din colul uterin care se proiectează in vagin, par­
tea vaginală sau exocolul, este reprezentată în două treimi
superioare din figura superioară. Treimea inferioară a imaginii
dc microscopic optică relevă porțiunea canalului cervical
(CC). Figura inferioară arată continuarea canalului cervical (CC). Planul
secțiunii din ambele figuri trece prin axul lung al canalului cervical, care
este îngustat și are formă conică la cele două extremități. Capătul superior,
orificiul intern, comunică cu cavitatea uterină, iar partea inferioară, ori­
ficiul extern (OE), comunică cu vaginul (In scopul orientării, in aceste
figuri este arătat doar un versant al secțiunii longitudinale a colului uterin,
iar specimenul real, aș.i cum se vede într-o secțiune, ar prezenta o imagine
similară dc pe versantul opus al canalului cervical.)
Mucoasa (Muc) colului uterin diferă în funcție dc cavitatea cu care
se învecinează. Cele două dreptunghiuri din figura superioară delimitează
arii reprezentative ale mucoasei, care sunt ilustrate la mărire superioară
în partea dreaptă superioară, respectiv dreaptă medie a figurii.
Figura de la bază evidențiază natura glandelor cervicale (CI).
Glandele diferă dc cele ale uterului prin faptul că se ramifică extensiv.
Acestea secretă o substanță mucoasă în canalul cervical care servește la
lubrifierea vaginului.
o

Exocol, uter, om, H&E 240X. vagin. în alte privințe, epiteliul are aceleași trăsături generale ca epiteliul
vagi nai. O altă similitudine este aceea că suprafața epitelială a exocolu-
Suprafața porțiunii vaginale a colului uterin, exoco-
lui suferă modificări ciclice similare cu cele ale vaginului, ca răspuns la
IUI, este acoperită de epiteliu stratificat pavimentos (EpSP).
stimulii hormonali ovarieni. Mucoasa exocolului, ca și cea vaginală, este
Joncțiunea epiteliu - țesut conjunctiv prezintă un contur
lipsită dc glande.
relativ uniform, in contrast cu profilul neregulat observat in

Zona de transformare, col uterin, uter, om,
H&E 240X,
---- - Mucoasa canalului cervical este acoperită cu epiteliu ci­
lindric. O tranziție bruscă a epiteliului stratificat pa­
vimentos (EpSP) la epiteliu simplu cilindric (EpC) are
loc la nivelul zonei de transformare (ZT) la deschiderea vaginală a
canalului cervical (orificiul extern). Dreptunghiul inferior din imaginea
de stânga sus marchează acest situs, cunoscut drept zona de transformare,
care este prezentat aici la o mărire superioară. Dc observat schimbarea
bruscă a epiteliului în zona de transformare, precum și numărul mare de
limfocite prezente în această regiune.

Glande cervicale, col uterin, uter, om,
H&E 500X.
Această figură arată, la o putere de mărire crescută, porțiuni
ale glandei cervicale identificate în dreptunghiul din fi­
gura din stânga. Se observă celulele epiteliale înalte și cito-
plasma supranucleară palidă, o reflectare a mucinei dizolvate din celulă,
in timpul obținerii preparatului. Aglomerarea și modificarea formei nu­
cleului (asterisc) observate in partea superioară a uncia dintre glandele
din această figură sunt rezultat al unei secțiuni tangențiale prin peretele
glandei, când acesta a ieșit din planul secțiunii. (Nu este neobișnuit ca
glandele cervicale să dezvolte chisturi, ca urmare a obstrucției ductale.
Astfel dc chisturi sunt denumite chisturi Naboth.)

CC, canal cervical Muc, mucoasă asterisc, secțiune tangențială la su­

EpC, epiteliu cilindric OE, orificiu extern prafața epiteliului
EpSP, epiteliu stratificat pavimentos VS, vase sanguine
Gl, glande cervicale ZT, zonă de transformare

J
 -.-------------
y ■
89

OE *•
>
• *
-EpȘP
*

■V
■»
■U
* > - • «I
>
c * >
w * ■ V - • •
* • •»
w w «

» w*
♦

*•
* *
■»

a» *
w
•»
-w
• r * •*• «.
T? z
•cn
- •*
A* .
.%
«4
:-^ ^rxsiliÎ.V * %•
- 5 '-!-
b>Xl >

x—
A' - -*
- •**-. -*- * * *-r - •*

/
î ^ • *•
V •*^ (0
-7 ' u■»
<•-*- - "X

<>-:
—»•
-
I»
00
•%.
— *
A 6^ ■B •*

> »•
< ZJ "r />
-*• -
t •
w»
*• /'■ -

** .
•>
•*
•<-
“T
*/ • w ;</
• '
w ■—

**>’ A •=. *
«» J —*~~-
A. * —r t - - • f. Y p
A.'»
&
1
*
•>
f X <•-

»ț
?: *'
✓ '<- -XZ/,
t - J
w'
'k -
-r— /
9 1 - **• -
s
* •>*
1
X •» _ A
k
s
l
V
4»
•ț •«
»
\\
• *

l ’- • \
S ’4t
UI < A « t
w •
c >* \
V
* o *
"A-k’—
r

‘ •-
o ?A
■ - .'. <
a
* 4
l
* ? •» -.1 • •» >
%
• *
-IgpSP- •.J 1 * IV•’ •
r -ț M W 9 i

k* > » * *» A * *

fesWâi OWs"V,.
* • _ •. V
k z *•.-
■ ;5 7 “
*w •

I, -J ’

•/ *•
%•
?<_ -X<^‘TĂ'6 1
rz;\>c ' S-
>

HMkw^Sz S l
*» •
* •
✓xF "rZ^ .•
•
*
-/• *
s>

•7^r;r ‘3
?4Ar
/*•' > < *«
r •
r^T ~ ’ T*r
I *£Z V
/,r ’ . X ' -^’X
F' • /k • Aț
a°:c

ST7 ?* 'A^'
■<?.<■
J
1
w '•
w
•W
*AÎ*A:
. - x-r .*' ,*»• , :W^-
!'
’■ X iris*

'
/
\
/
v> ■X' ••: .*‘ vr*v*" -■
™ ’Ș'Z •V;i ’
X- ’ - '«'ahm" ’ *:
ZT
f ^J:‘ v -‘ *\‘7<J - •? : •ț,f«:’5? *’ •* <•>.
.-...e ■ •'■ • A$ V * *
>
Z*' CC « •*’

4 *'
’ * •*

Ai 1 1

•-■:
■'<

•<
->
' •'-■z

•-<
r- 4t*
i •. ,/M
. ’“ v A'»
•șVA-'". - •?•‘av
" ’. ■;
* x ; * *? • k**A\’ -:*j
uu^<
(
/ș ><’.k ‘V ’ ?Y.

s
^. , ‘

•••-'
I * i z-

Ijfi i/' i ) •.
..V?;.'.-.£ '
«• .'.

y
• u —A
» / ’

aB
;A, -' ,\ l
^■"
* •
• /!
)/'
fi"
fi .

G
r-

7^: ■ 'SA,*W*' t<r

^l- •t
> i >
’J C*

0 -
• -VaJ<^*
-••
"5
■ - •
9
#■
z,

ZA k if c’
*
■ V
* »
‘ ‘x6 • * *
■ j V
r. i
}
>.
hiz_ • • i’

r! <’ '
i<.»
»•’*%. < .

zfev «SA
t r
>
r
■■f
‘^' •
’V •!
'"=’^
' Wr.
, *r'î « •

••.'■aA
>r *. ««-V*" - i’

z
«. > ■ ■•
*
;.^O • A
’zA i
LV /•< fxV-' y~; y/ . •’
'/T ,/)v' r
A,
>-
7/ /<
t\
.
•<

r
M’
,-A
• •-* r^SZz
%
\.

IWIBw-Z~.;>
’) . <
.
V
*1
? I
i/M 1 2 x>
;/✓ ■ '•
*'-s£ r,V i t
•Ty

-A;. *’.> * V. £ •

A• X-<-. 7
i
■
/
z
J < •’ r V
11.» t*O
3? 1k ! ,5
S
A*

>

JA ■ ■ r->. \

'-• :teK□
.’ •• :
* ***^
7 v<
^rx

4v.".:aa • :'■!»
•< 7
A>
■ \s

■V?
Z\ 11
kxJ
&
>
A -i v
• ; U’
t
-•w

^sF
' -C.'
>1
<'

* A-
I
r X'â^ i-S? «
F
*W '»-t- • <- •
// ’ u
’ -1
.

k* fez-Zz Aia U(W

V "> c < V «4
& •■ «? ’Sa 5 > W'-'f J /’ ♦ v< X *x
z/t
 PLANȘA 99 Placenta I *

890 Placenta este un organ discoidal care servește schimbului de materiale între circulația fetală și cea maternă în timpul sarcinii. Aceasta se dezvoltă în
primul rând din țesutul embrionar, corionul vilozitar. 0 parte a placentei este încorporată în peretele uterin la nivelul plăcii bazale. Cealaltă față privește
spre cavitatea amniotică ce conține fătul. După naștere, placenta se desprinde de peretele uterin și este eliminată împreună cu membranele adiacente
<9 cavității amniotice.
C Cordonul ombilical leagă fătul de placentă. Acesta conține două artere care transportă sânge de la făt la placentă și o venă care efectuează returul
<D
sângelui de la placentă la făt. Arterele ombilicale au pereți musculari groși. Aceștia sunt organizați în două straturi, un strat longitudinal intern și un strat
J2 circular extern. Lamelele elastice sunt slab dezvoltate în aceste vase sau pot fi absente. Vena ombilicală este similară arterelor, având, de asemenea, un
Q. perete muscular gros dispus într-un strat intern longitudinal și un strat extern circular.

O)
G)
<

</)' ~r • "L . •
Placentă, om, H&E 16x. seamănă mai mult cu vasele cordonului ombilical. Deși identificarea lor
. - ca vase de sânge este relativ simplă, este dificil de diferențiat care vase
Z Este prezentară o secțiune care se extinde de la suprafața am­
sunt ramuri ale arterei ombilicale și care sunt tributare venei ombilicale.
niotică la parenchimul placenrar. Aceasta include amniosul
Cea mai mare parte a placentei este formată din vilozități coriale
(A), placa corială (PC) și vilozitățile coriale (VC).
de dimensiuni diferite (a se vedea Planșa 100). Acestea se desprind din
Q. Amniosul constă dintr-un strat dc epircliu simplu cubic și
placa corială ca vilozități stern mari care se ramifică in vilozități progre­
un strat de țesut conjunctiv subiacent. Datorită fuziunii acestora la un
siv mai mici. Ramuri ale arterelor și venei ombilicale (VSi\ în figura de
moment dat, țesutul conjunctiv al amniosului este continuu cu țesutul
mai jos) pătrund în vilozitățile stern și se ramifică prin rețeaua vilozitară.
conjunctiv al plăcii coriale. Cu toate acestea, planul de fuziune nu este
Unele vilozități se extind de la placa corială la partea maternă a placentei
evident în secțiunile H&E; separarea (asteriscuri) parțială vizibilă în figură
și vin în contact cu țesutul matern; acestea se numesc vilozități cram­
in vecinătatea fuziunii reprezintă un artefact.
pon. Alte vilozități, vilozitățile libere, se ramifică pur și simplu în
Placa corială este o masă de țesut conjunctiv bine reprezentată care
interiorul placentei, fără a fi ancorate la partea maternă.
conține ramificațiile arterelor și venei ombilicale. Aceste vase (VSp) nu
au trăsături distincte de organizare caracteristice arterelor și venelor, ci

Placentă, om, H&E 70X; insert 370X, perioară în iusert. Celulele deciduale sunt dispuse de obicei în grupuri
și au un aspect cpitclial. Datorită acestor caracteristici, ele sunt ușor de
In această imagine este prezentată partea maternă a pla­
identificat.
centei. Placa bazală (PB) se află în partea dreaptă a fi­
Septurile din placa bazală se extind în porțiunea placentei care con­
gurii. Aceasta este partea uterului la care se ancorează
ține vilozitățile coriale. Septurile nu conțin ramurile vaselor ombilicale
vilozitățile coriale. Alături de componentele obișnuite ale
și, datorită acestui fapt, se pot distinge adesea de vilozitățile stern sau de
țesutului conjunctiv, placa bazală conține celule specializate denumite
ramurile lor.
celule deciduale (CD). Aceleași celule sunt prezentate la mărire su-

.•< A, amnios PC, placa corială VSv, vase sanguine în vilozitățile coriale
I , CD, celule deciduale VC, vilozități coriale asteriscuri, separare care este de fapt
1 PB, placa bazală VSp, vase sanguine în placa corială un artefact
 Vj 5 . -
r .■:
\V/’ \’ >

3. v.
)
•
*
ay.iS
i '•’ 891
v .
Xi’

■u
A ‘‘

t'
‘- •
. > • ■ TL «ț . • • >
iTi ■ ■.' ‘

! 5<<» PC
/ ' : '
' Uv
! I

z
- /

f .
•» \ . •
- •'•-
/ <
-in
•?y ^;av >
* * ■•*

.<&? ><
’ ♦ * Q:
r
I -« s < x
• *. k
•A-
t X•
. \. .
s *1 *• * <0
v ' V
CD
K »
; l s

•*- -
/d > £\
1
ii ' -•'* 4 3
cu
;i
* *
\ît.
. .7 c..
ir
' "- ° Y n
□
5>
■■6 ±^; *■*
* t- -v fi>
/■

's c kV^-.
1- ;ti r
<4 'i.
c- s
f :<

?<î‘
-f ■-,J
•/
/ ■

i »*
f
1/ • '

? **? V- J r;<
d
’ -

P V • »

f /r ;
. :^ •.<
->
f i
r .X.1 4
•. i-v’ <
*■ v ’'

\-

’-V
,
•A-
• *

- -

'2
■—

_a •
W&,-
CD
V2
-Vs -
ivz.v
. • ■s
■“ <*.

c— * S’-Y’* .'-
V ‘. ' •-
sV> *> *•
o
sfeu
*■»> t

o ww
4H.
- ^/'

l-'.' rx.- s.
'< % r ; < •/

WC
1 ‘ .*-* • / •
X

1 *--•■ j. < *x
r .,
• •? 5 - \
.x •** '»* •
' *
•’V. <.; * M •>- f •*>
t
y>* *
••
«• .
- >
’ ’
X
r
f ’ ?r-
¥ ’t M v
s X
;M
Si •vw - \ %v < >

w rv ^.?x 'I 4.v - - •

’-'zi

fe
*•
’?5:';
V-'
1; /
f
n
• ■

V ■ )r
■A .»

jlrfWe.
✓
* ./ t
* * >xtV .
t J
V- t

-X
.V’ 1 -
’ -a
•X)
•—•
t ^tVSV '>~r
\ V
'I «•

.V
fr
.-
• ■•;

*• ^■■■‘ -F
»?- t

1S
/
? *
t

,.. .') ■•>

k X V

*<
. •Tj*
.'-^7 t

0
- - ■ • t </
e^QUKkY • v**x
xz*<
r
•1

*wc«ta? X’
:->■*
< i
1
- tfi ' -AN • - rJ
- r ?* **•

<,<r ^C7>2 ■' ’k ?<>

•*
i
w- 1

'
.. ■'<■'

•»
I-* -
'
Z'-. •
-• V
f
t

1
Xcd ;
V<•o
•r a
f

.
-
.K <
»
 PLANȘA 100 Placenta II
92 Pe măsură ce embrionul se dezvoltă, activitatea invazivă a sincițiotrofoblastului erodează capilarele materne și le anastomozează cu lacunele trofoblas-
tului, formând sinusoidele sanguine materne. Aceste sinusoide comunică între ele și formează un singur compartiment sanguin, tapetat de sincițio-
trofoblast, denumit spațiul intervilozitar. La sfârșitul celei de-a doua săptămâni de dezvoltare, celulele citotrofoblastice formează vilozități coriale
primare. Acestea se proiectează în spațiul sanguin matern. în cea de-a treia săptămână de dezvoltare, invazia mezenchimului extraembrionarîn vilozi-
c tățile coriale primare creează vilozități coriale secundare. La sfârșitul celei de-a treia săptămâni, axul mezenchimal se diferențiază în țesut conjunctiv
o și vase de sânge care se conectează la circulația embrionară. Aceste vilozități coriale terțiare constituie unități funcționale pentru schimbul de gaze,
w
nutrienți și produși de catabolism între circulația maternă și cea fetală, fără contact direct între ele. Această separare a sângelui fetal de cel matern
J2
Q. este denumită barieră placentară. Fiecare vilozitate terțiară constă dintr-un ax central de țesut conjunctiv înconjurat de două straturi distincte de celule
derivate din trofoblast. Stratul cel mai extern este compus din sincițiotrofoblast; imediat sub acesta este un strat de celule citotrofoblastice. începând cu
o a patra lună, aceste straturi devin foarte subțiri pentru a facilita schimbul de produse prin bariera placentară. Subțierea peretelui vilozitar se datorează
o pierderii stratului interior, citotrofoblastic. în acest stadiu, sincițiotrofoblastuI formează numeroși muguri trofoblastici care seamănă cu vilozitățile coriale
primare; totuși, citotrofoblastul și țesutul conjunctiv cresc foarte rapid în aceste structuri, transformându-le în vilozități terțiare. La termen, bariera
<
placentară este formată din sincițiotrofoblast; un strat de rezervă, slab reprezentat, subțire (sau discontinuu), citotrofoblastul intern; membrana bazală
(/)'
a trofoblastului; țesutul conjunctiv al vilozității; membrana bazală a endoteliului; și endoteliul capilarelor placentare fetale din vilozitățile terțiare.
z
£L
Vilozități coriale terțiare, placentă, de sincițiotrofoblast apare lipsit de nudei (săgeți). Aceste întinderi de
la termen, om, H&E 280X. sincițiotrofoblast por fi pe alocuri atât de atenuate, încât suprafața vilo-
zitară pare lipsiră de țesut de acoperire. Sincițiotrofoblastul conține mi-
Această imagine de microscopie optică prezintă o secțiune crovili care se proiectează în spațiul intervilozitar. în specimenele bine
prin spațiul intervilozitar al placentei la termen. Aceasta in­
conservate, acestea por apărea ca un platou striat (a se vedea insertulde
clude vilozitățile coriale (VC) de dimensiuni diferite și
mai jos}. Citotrofoblastul constă dintr-un strat neregulat de celule mo-
spațiul intervilozitar înconjurător (SI), restitui conjunctiv al vilozi-
nonucleate care sunt situate sub sincițiotiorrofoblast. în placenta ima­
tăților coriale conține ramuri și tributare ale venei (VO) și arterelor om­
tură, citotrofoblastul formează un strat aproape complet de celule. în
bilicale. Spațiul intervilozitar conține de obicei sânge matern (aici sunt
această placentă la termen, pot fi identificate doar ocazional celulele
identificate doar câteva celule sanguine materne). Stratul cel mai extern
citotrofoblastice (C). Majoritatea celulelor din axul vilozitar sunt fi-
al fiecărei vilozități coriale derivă din fuziunea celulelor citotrofoblas-
broblaste tipice ale țesutului conjunctiv și celule endoteliale. Alte celule
tice. Acest strat, cunoscut ca sincițiotrofoblast (S), nu arc limite in-
au o cantitate vizibilă de citoplasmă care înconjoară nucleul. Acestea
tercelulare și nucleii sunt distribuiri destul de uniform, dând acestui
sunt considerate celule fetale placentare prezentatoare de antigen sau
strat un aspect similar cu cel al epiteliului cubic. în unele zone, nucleii
macrofage placentare (MP), cunoscute clasic ca celulele Hofbauer.
sunt grupați, formând noduri sincițiale (NS); in alte regiuni, stratul

Vilozități coriale secundare, placentă,
jumătatea sarcinii, om, H&E 320X; insert
640X.
Această imagine microscopică prezintă vilozitățile coriale
secundare în a treia săptămână de dezvoltare embrionară.
Aceste vilozități sunt compuse dintr-un ax mezenchimal (AM) \ncon-
jurat de două straturi distincte de trofoblast. Vilozitățile secundare au un
număr mult mai mare de celule citotrofoblastice (C) comparativ cu
vilozitățile terțiare mature și formează un strat aproape complet de celule
în porțiunea situată imediat sub sincițiotrofoblast (S) (a se vedea inser-
tid). Sincițiotrofoblastul acoperă nu numai suprafața vilozităților coriale,
ci se extinde și la nivelul plăcii coriale. Hematiile din sângele matern sunt
prezente în spațiul intervilozitar.

Vilozități coriale terțiare, placentă, fetale. Sincițiotrofoblasul care înconjoară vilozitățile coriale (centru!
la termen, om, H&E 320X. imaginii) formează nodurile sincițiale (NS), care sunt prezente în

s Această imagine microscopică la mărire superioară prezintă

o secțiune transversală prin vilozitățile coriale terțiare
imature, înconjurate de spațiul intervilozitar (SI). în
acest stadiu, vilozitățile coriale se dezvoltă prin proliferarea mezenchi­
placenta matură la termen. Acestea reprezintă agregarea nucleilor sin­
cițiotrofoblastului pe suprafața vilozităților terminale mature. Pe lângă
fibroblaste, mai multe celule prezentatoare de antigen fetale
placentare (macrofagele placentare) (MP) pot fi identificate
prin cantitatea semnificativă de citoplasmă care le înconjoară nucleii.
mului lor central, a sincițiotrofoblastului (S) și a celulelor endoteliale

AM, ax mezenchimal NS, nod sincițial VC, vilozități coriale

C, celule citotrofoblastice S, sincițiotrofoblast VO, venă ombilicală
MP, macrofage placentare SI, spațiu intervilozitar
 k'
*1 893

TJ
&
>

*
$£* Z
•w
r1
>

"O
A)
A
m
■ ■

□
r*
P. O)
/ •
s
»
A.»
<
Kflrl
NS< 10
K>* W 9

• MP
AC * A A
.'" h
” & > ’
L*^

' •'>' i» $; ■»? • T

- * r«
t*
j£^
. W> --gr
•1
l' t

!3
. »*.•
e
Jc «
F -
£-j t V'
MP.

p
/ ? 'k**

r.; <* * V
<
.0
-e
«5
<• >.

* • .
1
4
f•
• SJ9 _ s > *
>/ ț ■ * tv'.. '
ti. V
- \
^C**
A*
A ’ •'
c
i- A ■■ <
* • •] - t a-

'A1 •r i
M 4•
»
y
fc * X ..9
••
•, Sam
I__ ___ ^u'z
* «-
9^

vY

;V

I-

»>
9 • ■*•' —?•*
9 •a®'- A*
*
• € '
f»,
|b
V * %
 PLANȘA 101 >
Vaginul
894 Vaginul este un organ tubular fibromuscular al tractului reproducător feminin care face legătura cu exteriorul corpului. Pereții vaginului sunt formați
din trei straturi: o mucoasă, o musculară și o adventice. Epiteliul mucoasei este de tip stratificat pavimentos necheratinizat. Acesta suferă modificări
corespunzătoare ciclului ovarian. Cantitatea de glicogen stocată în celulele epiteliale crește sub influența estrogenului, în timp ce rata de descuamare
3 crește sub influența progesteronului. Glicogenul eliberat din celulele descuamate este fermentat de către lactobacilli vaginalis, producând acid
C
’ui lactic care acidifică suprafața vaginală și inhibă colonizarea drojdiilor și bacteriilor dăunătoare.
Vaginul are anumite asemănări histologice cu porțiunea proximală a tractului digestiv, dar se distinge prin următoarele caracteristici: epiteliul nu
cheratinizează și, cu excepția celor mai adânci straturi, celulele par să fie goale în secțiunile de rutină colorate H&E; mucoasa nu conține nici glande,
nici musculara mucoasei; mușchiul este neted, fără o dispoziție ordonată. în schimb, în cavitatea orală, faringe și partea superioară a esofagului, mus­
O culatura este striată. Histologic, porțiunea mai distală a esofagului, care conține mușchi neted, se poate distinge cu ușurință de vagin, deoarece prezintă
musculara mucoasei.

Z Vagin, om, H&E 90X. epiteliului, in ciuda faptului câ citoplasmă majorității celulelor de dea­
supra straturilor bazale este aparent goală. Aceste celule sunt in mod
Mucoasa vaginului este formată dinrr-un epiteliu Strati­
normal pline cu depozite mari de glicogen care se pierd în procesele de
ficat pavimentos (Ep) și un țesut conjunctiv (TC) fibros
prelucrare (fixare și includere) a țesutului. Dreptunghiul evidențiază o
subiacent, care apare adesea mult mai celular decât alte țe­
porțiune a epiteliului și a papilelor țesutului conjunctiv care este exami­
suturi conjunctive fibroase. Limita dintre cele două țesuturi
nată mai jos la o mărire superioară. Stratul muscular al peretelui vaginal
este ușor identificară datorită colorării evidente a celulelor mici, strâns
constă din mușchi neted dispus în două straturi slab definite. Stratul
împachetate din stratul bazai (B) al epiteliului. Pupilele țesutului con­
extern este considerat a fi dispus longitudinal (MNL), iar stratul intern
junctiv de sub epiteliu conferă joncțiunii tisulare epitelio-conjunctive
este in general considerat a fi dispus circular (MNC), dar fibrele sunt
un aspect neregulat. Papi lele pot h secționate oblic sau transversal și ast­
mai frecvent organizare ca fascicule intersectate, înconjurate de țesut
fel por apărea ca insule de țesut conjunctiv {săgeți) in partea inferioară a
conjunctiv. în țesutul conjunctiv se observă multe vase sanguine (VS).
epiteliului. Epiteliul este caracteristic gros și, deși pot fi găsite granule de
chcratohialină in celulele superficiale, cheratinizarea nu are loc în epite­
liul vaginal uman. Astfel, nuclcii por fi observați pe întreaga grosime a

Mucoasă, vagin, om, H&E 110X. tive în epiteliu, sunt mai ușor de observat (săgeți), în unele cazuri fiind
delimitate de celulele vecine, strâns împachetate, din stratul bazai epi-
Aceasta este o imagine Ia mărire superioară a epiteliului
telial. De reținut, din nou, că celulele epiteliale, chiar și la suprafață,
care include aria evidențiată in dreptunghiul din figura su­
își păstrează încă nudeii și nu există dovezi de cheratinizare.
perioară (rotilă cu 90°). Secțiunile oblice și transversale ale
papilelor țesutului conjunctiv, care apar ca insule conjunc-

Mucoasă, vagin, om, H&E 225X. și devin mai puțin aliniate în timp ce se deplasează spre suprafața.
Țesutul conjunctiv bine celularizat (TC) imediat sub stratul bazai
Aceasta este o imagine de microscopic optică (la mărire
(B) al epiteliului conține în mod caracteristic multe limfocite (L).
superioară) a porțiunii bazale a epiteliului (Ep) dintre
Numărul de limfocite variază în funcție>
de stadiul ciclului ovarian.
papilele țesutului conjunctiv. De remarcat uniformita­
________ Limfocitele invadează epiteliul în jurul perioadei de menstruație și
tea și aranjamentul compact al celulelor epiteliale bazale.
apar împreună cu celulele epiteliale în frotiurile vaginale.
Acestea sunt celulele stern ale epiteliului stratificat pavimentos. Ce­
lulele lor fiice migrează spre suprafață, încep să acumuleze glicogen

Musculară, vagin, om, H&E 125X. neted secționat transversal (MNT). Acest fascicul este adiacent unui vas
limfatic secționat longitudinal (VL). în stânga vasului limfatic se află
Această imagine de microscopie optică la mărire superioară
un alt fascicul longitudinal de mușchi neted (MNL). O valvă (Va) este
a mușchiului neted al peretelui vaginal evidențiază aran­
observară în vasul limfatic. O venă mică (V) este prezentă în mușchiul
jamentul neregulat al fasciculelor musculare. La marginea
neted circular, aproape de vasul limfatic.
dreaptă a figurii este un fascicul de mușchi neted secționat
longitudinal (MNL). In vecinătatea acestuia este un fascicul de mușchi

B, stratul bazai al epiteliului vaginal MNT, secțiune transversală prin mușchi VL, vas limfatic
Ep, epiteliu neted VS, vase sanguine
L, limfocite TC, țesut conjunctiv săgeți, insule de țesut conjunctiv în
MNL, secțiune longitudinală prin V, venă epiteliu
mușchi neted Va, valvă în vas limfatic
 7. <
...'. -Ax7<^/' * I P »’T. • ;sx*t ț>; 4
.i.ț< ■■, r > •* r

;Awv
„ 7 ’M -

‘.V-
777y7:77iA7.
*w<
•' j -4 a
r< «?, /
' . *
iz 7r,A >* ’ v
9
895
:W-P .
Kk. r- ’țW.f •': .
rv -?;■< a
Wl^lT''
'

W<i
* '

w 7 ' 7^ : 7 ■
*•

’» \

.>?' ■?. ■< .< x

.S"'
u- . «
'■ A/f .'

b'7 .■•: r^
■ •7>: - »Vc ♦.-'
’x . 5l< /

iyl%7;7
■* ■ -• ■•* •< _ .
• X 4
k'*^*-■" A >

5 y;VS '

K
•Z,'. ■' . ’>’W‘ • 3 *» 4 /
> r elflȚSȘ >
$
* '7/7^ z , v- 7 >*;A-
*>-A V > t <
7-.-.‘ .\-,, .,t-
V >
<»\x. tf/l
’ » ' A

7 ^'*<•1 r» z» -A
'<

7-:.. -
’<*w .
i-V
-• <

J. •
t t
v* >

JJ
X3" “ z
7^-
Iâ
' ^7 / // «
•A’v • Si * ■(/)
s &

A: I ’ "
<:• --‘r-iv
' 7^
.aM
>

2 •9
'1*

s
i- «'Mfw 77sȚ:; -r
«cr t:.-
-i; •’
••
*

7,• -A •#■ • 1
•r-i
4f .

'irT^pcss rvcrr

71
. t, 1 .V
7 << *S\ V ■>'.

w
• tf •
> ■? •ÎA: »"•<.av <>v
v yz? ■z;.-.
r.-i

•..
z
' 9
Z:^P • *, •
\ • .' <>*/
7 L * r«
'â Ar •
f .7 <^5 /• 1 •
•: *

*v • • •

^'777
\? •,\<i

s=ua
*• o-.. ■ • -<_ ***• ■■f.

M,
w£
■77
;•< r'f*r
77 , :
Wx< sV.* *
i . >r*v,7 - •
. •> -•-•• a ' * -xV » .
TC <■ , -
- .e '■
•> V - ..^. . r,. »
r

77
► -. « «’*
r- * fj '•* K . » • -I •'
<•).
7 7 7 7* W ’ TT- X
7
7/ -* c .‘ ' x’-*
fo ?- *< : -77.. M
.7,'
■

• •'< 4'U •
>
r
r. 9
.7 n p
.X . ’iV
5
G_
>r<7| ,..7 . ’-t? 7^" '
^•'Xv' r‘
"^7^77
• •l /f
- >• >
S?‘* / *• •</'
" ‘7.7^^-/
-- ?>
’ X ? •’■ * v. 4
• A ^<*«v k» <•4 • eț

\7?7 ’V
^ti^'7
■’ 1 M
f*” j
5.
/ - ••
■>'7&
i
« <
i
.•
) '
V
Y- • r ^xr-
nri^>^61
)
-V(’
*’» .
X
\ ^7 ^.^
1

.^7777
.Af r.r-

> ^7/^ 7
rl
>

r <• •
1. *
. - **- vs< z S- *
J9.
..■• B 774 :
■: r7^ >4 wr
<<1-Z/--3' , - r - r.'
J

'1
* /
7" . ■ «• -. -\»
F<.
■c‘;
S|vtZ
'/I' /■ >/ /.'"** > .1 rr«,‘ » . »

Z
• /77^77
7X ’7> /' i "9'ry.

7 > '^,‘77 7 <L

I
• V
?" V i

■ ‘7^7'
77< /7 7-7
«

-7777777-77-
f.‘ * - • > »

<î -7. • K f /» •*’•.

7/7
S ' •■ •>

' 7^ / *• -
4

•a* * ’f P ’X n ■77/77 ' / -L

: ' 7//T/ . • •; 1 I <
/
■ ? «. *...
X -4.
.->,ăZ ■""
t—

’■ W:'7^’77 7/
■r
• /*
t
7: *x> * *
V b<
< « J
*
k \ .
> < .-. < V -
■ '<> 7 >•• **
■.■,■ .-“ ’V? '

iS7"
I
o

.. Jfi'/r X
f

-r<
A
t'
t'-r^7 r< <'<_»•>
'A A

■777.9^^^ r'/'/ '* w '! ti I

• * ,
I
c4\‘?
!^7‘l^ ■ ’vS A.* '
5 ••/</
/J

7'77^7^^ 7< 7'•

,',;' t-1*- - - r

x' '—
-=rS —i
J v*fx*x
1ML» . •
J.f • ■•

r - . 777^^77:^7^ J*'
tir ?I
^7~-r
,7 < 4

5®
-7
-

'7/7
■%
^^7
—

VL 3<?r•’X-W7 -
. J
•.'!

•zWWl. . ' 74
• % 1 * '.2
■f ✓ • <■—

_/ k -
•F
77^ 1

7
• z*i bi •
sr' -
VtMNL'/^
L țZl ,i\ ,-M»jg :X:-J x > •

•5
J PJ*
1

r'O '“ : > •- '

777i
^7? ’ 4
I > 77' ■< : •' ;
z>'>

y S V./ ^‘; Z rV 1 -

w/. t 7Z - •Zyr»’ fJ
- yzv* •<*.»
z • Si;
“ y-
r .^T * w / r< i ‘!
f< <:

'.?enva ■7 ''
.> ’
; •r*
7&- :77'’r t
-X

' > < '■■

!<■
• •
• V • ’kf £
■' 'A. ‘7
i ■
99 4 ’ •
> \ Z > t' 4 /' /

7
ț
.ta© â r ■ • > ' r• 4z •*
’■■. 77'-■■A
'•%* • *1 -1 -•
<®'
■7,1
77- / •¥ / /•

. V'V-'cJ.R ? ?m3 ■ ’J>

lyiNT
ilț.
;. /7 - G/af 3. z
■' ’6^«'.'î
•7 « '
?,'
CU145 ’;i »• • *

7:-..
< - r--1

7. «»r/f
. ■'. • <z>*
-•> /:<

. ii(
/A®-'xR j \6> 1 - \
“7"
u P
Ro/b^O
.>'-•b
\v< 'X £>?.'•:Wi /v/y
' ■ v?“ ?V
\kp
>ih
* •- 1
A
77'
* r^Sr-4 *
'7
7‘
/
f

.^w
>'''/-< •■ztZ'xr-<r
x

G
t

"1-' A,
’.l

W-a -f.
- • » X ' ’- * -

o> >
-J . \ 7^
7^' /.) •• '• JQ L<J VPi
. *« t
ri >

/C? ' 7.'

few
A.

-8-=wtfuA
-» 4 *'
'■ i
-7^ V:
°N- ® . ■ •o >» p
■15/v- r* •<, s
>
■1 *■ r '.'’p
1
I * 1
'7 7- ■■
3\ /7 r--. o-, J - o-/ '
r _« ‘O
. '■■• 7--'7
•W'V <iv
7-
^.0 ■ • • f.
*”4 .J/’^Ax-P

' ■’ ?1L
-

v3®«^^
C* Joc*
■ ■ ~w
0 '

I;! ■ M ’• •* #-

r w'1

• '* A ’•#
k rj
1 I*\
.

S. Ht.'z ><• .•
z r* »Ț?;■77^ ■J
- -1?^ >*• '*
■■wWM 7 ’■ \
'■■} •
? . Jl/4 »/ . < ZI • »
■7 '&
îi: ’\ 9 ; 4’y
77'>
i<t ‘
h ■
77^^- _■ ■/,
-j ' I l< ’i1 a A
a?-»,-
X *
.‘'y.'V:-'Â l
 I

PLANȘA 102 9
Glanda mamară în stadiul inactiv (în repaus)
96 Glandele mamare sunt glande tubuloalveolare ramificate care se dezvoltă din epiderm și se cantonează în țesutul subcutanat (fascia superficială).
Ele încep să se dezvolte la pubertate la sexul feminin, dar nu ating o stare complet funcțională decât după sarcină. Glandele se dezvoltă și la bărbat, la
pubertate, totuși dezvoltarea este limitată, glandele rămânând de obicei într-o stare stabilizată.
□
Q.
<V
k- Glandă mamară, stadiu inactiv (repaus), duct. Duetele sunt înconjurate de un țesut conjunctiv lax (a se vedea
C om, H&E 80X. TC[L], in figura de mai jos) și, împreună, duetele și țesutul conjunctiv
<■—
înconjurător constituie un lobul. Două unități terminale ducto-lobulare
□ Această figură este o secțiune prinrr-o glandă mamară
inactivă. Parenchimul este slab dezvoltat și constă in prin­
(UPDL) sunt incluse in chenare in această figură. Dincolo de unitatea
w lobulară, țesutul conjunctiv este mai dens (TC[DJ). Cele două tipuri
CU cipal din clemente ductalc. Mai multe duete (D) sunt pre­ de țesut conjunctiv se pot distinge la mărirea redusă a acestei figuri.
C zentate în centrul câmpului. Un lumen mic poate fi vizualizat in fiecare
5

Glandă mamară, stadiu inactiv, om, H&E forme aparțin fi b robi as tel or. în schimb, deși tipurile de celule din țesutul
+*
200X; insert 400X. conjunctiv dens pot fi variate, o simplă examinare a unor arii egale de
C țesut conjunctiv dens, respectiv lax va arăta mai puține celule in țesutul
<—■ V,
Detaliile suplimentare sunt evidente la o mărire superioară.
><u
X. In scopul diferențierii dintre țesutul conjunctiv lax și dens,
conjunctiv dens. Acesta conține în mod caracteristic numeroase adipocite
cu agregare (A).
este necesară rememorarea atât a caracteristicilor extracelu-
E lare, cât și a celor celulare ce prezintă aspecte care sunt evidente atât in
Celulele epitcliale din cadrul unităților lobulare în repaus sunt con­
siderate a fi in principal elemente ductale. De obicei, alveolele nu se
E figură, căt și în insert. Se observă fibrele de colagen mai groase din țesutul identifică; totuși, precursorii lor sunt reprezentări ca îngroșări celulare ale
cu conjunctiv dens, spre deosebire de fibrele mult mai subțiri ale țesutului
pereților ducrali. Epiteliul lobulului în repaus este cubic; adițional, sunt
conjunctiv lax. Țesutul conjunctiv lax conține mult mai multe celule pe
c unitate de suprafață și o varietate mai mare de tipuri celulare. Această
prezente celule mioepiteliale. Reexaminarea insertului arată o îngroșate
CU a epireliului într-o singură locație, probabil precursorul unei alveole și
o figură prezintă un grup de limfocite (L) și, la mărire mai mare (insert), celule mioepiteliale (M) la baza epireliului. Ca în alte localizări, ce­
plasmocite (P) și limfocite individuale (L). Ambele tipuri de celule,
lulele mioepiteliale sunt dispuse pe partea epitelială a membranei bazale.
CXI plasmocitele și limfocirele, sunt celule cu formă rotundă, dar plasmoci- în timpul sarcinii, glandele încep să prolifereze. Acesta poate fi considerat
o tele sunt mai mari și prezintă mai multă citoplasmă. în plus, citoplasmă
ca un proces dual în care duetele proliferează și alveolele cresc din com­
plasmocitelor prezintă regiuni bazofile. Nucleii alungiți din celulele fusi-
ponenta ducrală.
(/)'

z A, adipocite M, celule mioepiteliale TC(L), țesut conjunctiv lax

D, duete P, plasmocite UTDL, unitate terminală ducto-lobu-
L, limfocite TC(D), țesut conjunctiv dens lară
 w w *.
i. • ■.

v
*

897

w.
/Air

'••f.
»./ •
sț1 ^
•a-.-'-Lz

î;V _v
•■ ' v->.
V
x.v
«

'" x .*fe
- ‘^-'z.'.,
'-’
•;<- *
t •■i
•l
3B Wl V,
! /;.C; "U
Qș
>
av,» 0 Y-

M
>

■‘W
■ •?
a?
■ /•

r- b‘\ , • V ><

a m
<’•

z
V 7. •• '• ,•<-^6. • . .,X" ■'

. .:W
■.^
V ! «19
i r
/ ■A
’r»r r»#.£4f- ’ . - .-, ■(/)
\Y^ • • -,■■• •"/ .W^.
vr
• \>w i *
z.vr^-: -• >

w < ' Yh >’ L

k J.y •?b
L»'“
•

»> i
t
’X
V'
w» *- ,*.
t / M?"'
.ț^î fMM r '
I
<t A
<<
• ».» . ' •* I
o
D/' ro
< A'

SF«
Wwfe;-
i -•
y-f
^■^iV'-'. • ••.
f*
I h -.’ X • • ’ixi ’x' *: r
>.< -■ ‘

4. ./Z'rf
, »r. -.<vx> v V7 . 'x •• ■<âV'< 7.
<?
'. >’-

»
A >I
zi
>■ -:>'-A .'/✓ V?/
• •'F ■
•— -*5
v ‘

. M UTDL ' v. /'

•?‘" A.*,.
z i^-.^
-
i': fi fi)
3
• • * e
I
<KfSw *•

1 •-> fi.
Si.
f' .* •• ^':-
/ • < /.•
z>
fi)
o. f,. X
«t .-/k- V ::
/X- 3
oi
/•
. . - T^,
3

w
y
r i.- -» >. .
UT.DL ,.' ■ o»
■n
M *
• <
& <• ?*• z< .• '
fi)<

4^ ^<>.0
0, '7 y ‘ -
W ?» A —■>
r >r.’ .
< ,<r- ". < r
■: ■Y^'
3
f f 'J ' t -, z • - • '/>' "‘^
cn
**
*. .
<? ■.. Ă’,- • • ~
fi)
Kr f!9 ’j% x* S
a. -
/
'//- •■*>*> - 1* “* -A* 4. CL
.j k r>X*7 /’
«**
6
.' ’VZÎ 7,;< >><
■? ’
1) 4,
X
O V 0 --
*zZ
•/

3
ft
.,^-/A7" i ■. ^

-X fi)
9™ f *
n
F*
■ <’

7^. Jfc*
e?
<»
■X
Z-
•41
. . -V * •

k
—>

3
& V
«-> z \ i<9 '-
(fi
:•
=x “O
\ *•*. fi)
<î«*. X
t. «
-.3 s- ■^,.z &■
/

A c
V)
• -‘ r El* * A* ->'
• «* .
o* ■’ v»
v; c." >4>/.*
’/âr
u• : -'^î-
i » b
V
*
•» *

•-*
0

•'a
9

î>- ' \
'

Jfctrv >
’ ‘

« 9
<

.£ •».. - -J
‘■fW 's3^<v'
• ““■■ -s;

Șffl
, *» » •*

4-
■Q>.•->♦ -> / >r. . -x .. -S
h r'-7Z
’V( • • <
Ic ^A; *
z
**•
'^.v\
■ z î -■ •-.■,'^A
xf '
sH^rV/^x?
'X-Hiiftr • r<A<A
.'>*•* P- I r9
Z

• <
:; ■■■

z Z . •
*> •

• 9-5(dt
.

v»
> ' \s.
■
H.
<«?>•■-< xx-
»*’.•■*• * /

Ț&U-), ’' v ' S?

^wl
•< 'j . J ♦
wr • • - <w* <Z **
. 'tJ-
\\ M4
■

• • >»
i
v v^>v<^;'x e<?
W fe
•<^ ♦

.•'7ă:4v'
✓ s> * • V
•d’N
■’

L x • r;<

J-
c
!?>
s~ '^-—Wc ** Xj
•>v^

-*•* *1 fe.
Z**‘>
>•
- \
>-.z^
-x 'X>/'‘‘* '•'
• >•
1*1 .4 \ ’
’W *
» V ' ’. kwk » ■■ >• -V i
'<F
■V. 4
‘<<-L_
• *

s ■ i fk • .■ ’ .
R<7P-
. >;
w. >
i’: /t' -
•i "•
’Zț
> V*
&
• «
. 'X
. —

'*T -Z //
r
zz * • •
* _ r. -
' • «1 » . Jf. *
r Vv •
>» i;
w.
■.

r»r z :<

z
. '' -Z'
<'>?’./. r
—*•

vA. • Ă W-X
•♦

‘
./

-j kr</

: -k
■ *

otU <r
X zc
;■•'

*£
• C*>W X. c; ' ••
^*9aMK -' „ y >>•
*» *; wv
>■ 1
4t
■*> . • F •u X I
 PLANȘA 103 9
Glanda mamară, stadiul proliferativ avansat și stadiul de lactație
89 Glandele mamare prezintă o serie de modificări în timpul sarcinii, în decursul pregătirii pentru lactație. Limfocitele și plasmocitele infiltrează țesutul
conjunctiv lax, pe măsură ce se dezvoltă țesutul glandular. Deoarece celulele porțiunii glandulare proliferează prin diviziune mitotică, duetele se ramifică
și alveolele încep să se dezvolte la capetele lor în curs de dezvoltare. Dezvoltarea alveolară devine mai marcată în stadiile avansate ale sarcinii și în
.2
*45* alveole are loc acumularea de produse secretorii. în același timp, limfocitele și plasmocitele devin evidente în țesutul conjunctiv lax al lobulilor în curs
<u de dezvoltare. Celulele mioepiteliale proliferează între polul bazai al celulelor epiteliale și lamina bazală, atât în porțiunea alveolară, cât și în cea ductală
V a glandelor. Acestea sunt cele mai evidente în duetele mai mari.
ju
Atât secreția merocrină, cât și cea apocrină sunt implicate în producția de lapte. Componenta proteică este sintetizată, concentrată și secretată
<u prin exocitoză, într-o manieră tipică pentru secreția proteică. Componenta lipidică este inițiată sub formă de picături în citoplasmă care fuzionează
"O
ulterior în picături mari în citoplasmă apicală a celulelor alveolare și determină ca membrana plasmatică apicală să proemineze în lumenul alveolar.
3 Picăturile sunt înconjurate de un strat subțire de citoplasmă și sunt învelite de membrana plasmatică, în momentul eliberării lor.
3
<u
**
Secreția inițială, în primele zile de după naștere, se numește colostru. Acest „pre-lapte" este o secreție alcalină, cu un conținut mai mare de pro­
in teine, vitamina A, sodiu și clor decât laptele și un conținut mai scăzut de lipide, glucide și potasiu. Colostrul conține cantități considerabile de anticorpi
'55* și aceștia furnizează nou-născutului imunitate pasivă față de numeroase antigene. Anticorpii sunt produși de către plasmocitele stromale ale glandei
mamare și sunt transportați prin celulele glandulare, într-o manieră similară cu cea pentru IgA secretorie, în glandele salivare și intestin. La câteva zile
după naștere, secreția de colostru se oprește și se produce lapte bogat în lipide.
C
(U
(U
$
3 Glandă mamară, stadiu proliferativ avansat, olar. Celulele celor două componente sunt secretorii. Alveolele, pre­
<u g om, H&E 90X; insert 560X. cum și canalele intralobulare, constau dintr-un singur strat de celule
01 epiteliale cubice, susținute de celule mioepiteliale. Adesea, ceea ce par
M- în timp ce dezvoltarea clementelor ductale din glanda
a fi mai multe alveole sunt observate fuzionând unele cu altele {aste­
mamară arc loc în Stadiul proliferativ timpuriu, dez­
o riscuri}. Astfel de profiluri reprezintă unități alveolare care se deschid
voltarea elementelor alveolare devine evidentă în stadiul într-un duet. Duetele interlobulare (D) sunt ușor de identificat,
£L
proliferativ avansat. Această figură prezintă unitățile terminale deoarece sunt înconjurate de țesut conjunctiv dens. Intr-un caz, se
3 ducto-lobulare (UTDL) in stadiul proliferativ avansat. Unitățile poate vedea cum un duet intralobular se deschide într-un canal inter­
3 lobularc individuale sunt separate prin septuri (S) înguste de țesut
tu lobular {săgeata). Insertul prezintă epiteliul secretor la o mărire mult
**
conjunctiv dens. Țesutul conjunctiv din unitatea lobulară este un mai mare. De remarcat că este un epiteliu simplu cilindric. Nucleul
țesut conjunctiv lax tipic, care este acum mai celular, conținând mai unei celule mioepiteliale (M) este identificat la baza epiteliului. în
>tu
X. ales plasmocite și limfocite. Alveolele sunt bine dezvoltate și multe
cu general, aceste celule sunt dificil de recunoscut. Numeroase plasmocite
dintre ele prezintă un produs de secreție precipitat. Fiecare alveolă se
E continuă cu un duet, deși această relație poate fi dificil de identificat.
(P)s\ limfocite (ZJsunt prezente in țesutul conjunctiv lax al lobulului.
tu
E Epiteliul duetelor intralobulare este similar ca aspect cu epiteliul alve-
tu
"O
c Glandă mamară, stadiu de lactație, om, secretate în lumenul alveolar. Lipidele apar inițial ca picături mici în ce­
tu
verde de metil-osmiu 90X; insert 700X. lulele epiteliale. Aceste picături devin mai mari și, în cele din urma, sunt
O
secretate în lumenul alveolar împreuna cu proteinele din lapte. Protei­
Specimenul prezentat aici provine de la o glandă ma­
CO nele din lapte sunt dispuse în vacuole mici, în partea apicală a celulei,
■V mară în lactație. Acesta este similar ca aspect cu glanda
O dar nu por fi văzute prin metodele de microscopic optică. Acestea sunt
*—
din stadiul proliferativ avansat, dar diferă in principal prin secretate prin exocitoză. în schimb, picăturile lipidice sunt mari și sunt
aspectul mai uniform și lumenul mai larg al alveolelor. Ca în stadiul
înconjurate de membrana celulară apicală, pe măsură ce se desprind
proliferativ avansat, mai multe alveole pot fi văzute fuzionând unele
pentru a intra în lumen; astfel, aceasta constituie o secreție apocrină.
cu altele (asteriscuri). Prin utilizarea osmiului pentru acest specimen, se
z colorează componenta lipidică a secreției Insertul relevă picăturile lipi-
Sunt evidente mai multe duete interlobulare (D). Unul dintre aceste
duete prezintă o ramificație mică, un capăt de duet intralobular (săgeți)
dice din citoplasmă celulelor epiteliale, precum și lipidele care au fost
continuându-se cu duetul interlobular.

D, duet interlobular S, septuri conjunctive săgeți, fuziunea duetului mtralobular

L, limfocit UTDL, unitate terminală ducto-lobulară cu duetul interlobular
M, celulă mioepitelială asteriscuri, localizarea alveolelor
P, plasmocit fuzionate

1
 899

■O

■O)
>

• •.
• /i ..
O
Ca)

o
CD
□
Q.
CD
J 3
CD
^'^■i
3
a»
file

i? i
i

1''^' •J

SM >

K. 'in/
CD
>•

fi)
ik
3
ia
CD

IA
r*
CD
o.

Q.
rt)
O)
n
«■*
CD
*r*
 •

'y *

v,- - * •r'

Sistemul cardiovascular ■

tjl *

rf

PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI SUNTURILE ARTERIOVENOASE / 425

V ■:
9

CARDIOVASCULAR/404 VENELE/425
INIMA/405 Venulele si venele mici / 426
Reglarea intrinsecă a frecvenței cardiace / 409 Venele medii / 426
Reglarea sistemică a funcției cardiace / 410 Venele mari / 427
CARACTERISTICILE GENERALE ALE ARTERELOR Șl VASE DE SÂNGE ATIPICE/427
VENELOR/411 VASELE LIMFATICE/429
Straturile peretelui vascular / 411
Endoteliul vascular/413 Fisa 13.1 Corelație clinică: Ateroscleroza / 413
9 »

Fișa 13.2 Corelație clinică: Hipertensiunea arterială / 419

ARTERELE/416
Fisa 13.3 Corelație clinică: Boala cardiacă ischemică / 430
Arterele mari (arterele elastice) / 416 9 •

Arterele medii (arterele musculare) / 421 fesa? HISTOLOGIE101/432

Arterele mici și arteriolele / 422
CAPILARELE/423
Clasificarea capilarelor/423
Aspecte funcționale ale capilarelor / 425

K PREZENTARE
7 GENERALĂ « SISTEMULUI peretele capilar și transportă oxigen și metaboliți. în țesuturi,
" CARDIOVASCULAR
7 aceste molecule sunt cedate în schimbul dioxidului de car­
bon și produșilor de degradare. Marea majoritate a fluidului
Sistemul cardiovascular este un sistem care transportă sângele reintră în circulație la nivelul capătului distal sau venos al ca­
și limfa spre și de la țesuturi. Elementele care intră în compo­ pilarelor sanguine. Fluidul rămas intră în capilarele limfatice,
nența acestor fluide includ celule, nutrienți, produși de degra­ formând limfa; printr-un sistem de vase limfatice, aceasta
dare, hormoni și anticorpi. reintră în fluxul sanguin la nivelul joncțiunii venei jugulare
interne cu vena subclaviculară. In mod normal, numeroase
Sistemul cardiovascular este alcătuit din inimă, vase de
globule albe transportate de sânge părăsesc vasele sanguine
sânge și vase limfatice.
si intră în țesuturi. Acest lucru are loc la nivelul venalelor
> >

Sistemul cardiovascular este alcătuit dintr-o pompă, repre­
zentată de inimă, și din vasele de sânge care constituie calea prin
care sângele circulă spre și de la toate părțile componente ale cor­
pului (Fig. 13.1). Inima pompează sângele în sistemul arterial cu
o presiune mare; sângele se întoarce la inimă cu o presiune mică,
la acest proces contribuind presiunea negativă din cutia toracică
în timpul inspirației și compresia realizată de mușchii scheletici
asupra venelor. Vasele de sânge sunt dispuse astfel încât sân­
gele pompat de inimă să ajungă foarte rapid într-o rețea de vase
cri lumen îngust și perete subțire - capilarele sanguine - situate
în structura sau în apropierea țesuturilor din întreg organismul.
în capilare are loc un schimb bidirecțional de fluide intre
sânge și țesuturi. Fluidul, numit filtrat sanguin, traversează
404
posteapilare. In condiții patologice, de exemplu în reacția
inflamatorie, un număr foarte mare de globule albe părăsesc
vasele sanguine prin aceste venule posteapilare.
Arterele sunt vase care transportă sânge către capilare.
Cele mai mici artere, numite arteriole, sunt legate funcți­
onal de rețeaua capilară pe care o aprovizionează cu sânge.
Arteriolele reglează cantitatea de sânge care intră în această
rețea capilară. Arteriolele, împreună cu rețeaua capilară aso­
ciată și venulele posteapilare, formează o unitate funcțională
numiră patul microvascular sau microcirculația din acel
țesut. Venele se află în continuarea venulelor posteapilare ce
colectează și transportă sângele din patul microvascular.
 artera pulmonară stângă

atriu stâng vena pulmonară stângă vena cavă superioară

405
vena pulmonară dreaptă

sept interatrial
aortă
atriu drept

valva aortică o
valva mitrală

—s»
CO
CZ3
GO*
y r-t
valva tricuspidă
ro
3
ventricul drept

ventricul drept
o
>—s
sept interventricular * •

(partea musculară) o
<
ventricul stâng
FIGURA 13.1 ▲ Fotografie a inimii umane. Inima a fost secționată într-un plan oblic pentru a-i vizualiza toate camerele Partea postenoarâ a inimii
este în partea stângă; partea anterioară a fost îndepărtată și se poate observa în dreapta Se observă grosimea peretelui ventricular și a septului inter- p
GO

.entricular Este, de asemenea, vizibil septul interatrial, care separă atriile. *

Douâ circuite distribuie sângele în organism: circulația sis- când curgerea retrogradă a sângelui. Un sept interatrial și
temică și circulația pulmonară. un sept interventricular separă partea dreaptă de partea
Intre vasele de sânge și inimă se formează două căi de circu­ stângă a inimii. Partea dreaptă a inimii pompează sânge în
circulația pulmonară. Atriul drept primește sânge care se re-
lație a sângelui:
• Circulația pulmonară, care duce sângele de la inimă la
plămâni și de la plămâni la inimă (Fig. 13.2). arcul
• Circulația sistemică, care duce sângele de la inimă la aortei
țesuturile organismului și de la aceste țesuturi la inimă. artere
vena cavă^
Deși, în ambele circulații, succesiunea vaselor sanguine este superioară pulmonare
de la artere la capilare și vene, în unele părți ale circulației siste-
mice această succesiune este modificată, astfel încât între două
rețele capilare se interpune o venă sau o arteriolă. Aceste vase
formează un sistem port. Sistemul port venos format de vasele
care transportă sânge la ficat se numește sistemul port hepa­
tic (vena portă), iar de vasele care transportă sânge la hipofiză, vene
pulmonare
sistemul port hipotalamo-hipofizar.
atriu
atriu
drept
INIMA stâng
vena cavă
Inima este așezată oblic și ocupă două treimi clin cavitatea to­ inferioară
ventricul
racică stângă, în mediastinul mijlociu - spațiul dintre stern,
ventricul stâng
coloana vertebrală, diafragmă și plămâni. Ea este înconjurară
drept
de un sac fibros rezistent, pericardul, care conține și par­
tea inițială sau terminală a vaselor mari de sânge care intră FIGURA 13.2 ▲ Diagramă ce prezintă curgerea sângelui prin
și ies clin inimă. Prin pericard, inima este strâns atașată de inimă. Sângele se întoarce de la țesuturile organismului pr,n venele cave
diafragmă și de organele învecinate din cutia toracică. superioară și inferioară. Aceste doua vase mari aduc sângele 'a atriu! drept.
Sângele trece apoi în ventriculul drept și este pompat în trunchiul pulmonar,
Inima este o structură musculară cu funcție de pompă care înainte de a trece în arterele pulmonare care duc sângele la plămâni. în plă­
asigură curgerea unidirecțională a sângelui. mâni, sângele este oxigenat și apoi se întoarce în atriul stâng pe calea venelor
pulmonare. Sângele trece apoi in ventriculul stâng, de unde este pompat in
Inima conține patru cavități - atriile drept și stâng și ventri­ aortă, care duce sângele la toate țesuturile organismului. Circulația sângelui
cul» drept și stâng - prin care este pompat sângele (a se vedea de la inimă la plămâni și de la plămâni la inimă constituie circulația puinwcarâ;
Hg. I3.l). Valvele controlează ieșirea din cavități, împiedi- iar de la inimă la țesuturi și de la țesuturi la inimă, circulația sistemică.
 artere pulmonare vene pulmonare inelul fibros al
trunchiului ligamentul conului
Ki,r,pi I aha] atriu stâng pulmonar arterial
406 Suld^har^
valva inelul fibros partea membranoasă
Lr»* * ? .J
aortică al aortei a septului
c I
artera coronară interventricular
(presiune mică) /
s Ă
■•
stângă inelul fibros
z atriu drept
v
I' al valvei
I trigonul
? valva mitrală 3«
tricuspide
I fibros stâng
il -vene cave f•
jl
valva
11 inelul
■:
I tricuspidă aortă
fibros al
valva /
a
o
pulmonară I
valvei
mitrale
GQ
Cu ventricul isteiimiga
> drept
O ventricul trigonul
• (presiune mare) stâng fibros
drept artera coronară
FIGURA 13.3 ▲ Diagrama circulației sângelui. Această diagramă dreaptă
prezintă părțile dreaptă și stângă ale inimii separate in mod artificial. Par­ deschiderea pentru fasciculul
O atrioventricular (His)
tea dreaptă a inimii pompează sânge în circulația pulmonară cu o pre­
siune mică. Atriul drept primește sânge neoxigenat care se întoarce din
FIGURA 13.4 ▲ Scheletul fibros al inimii, așa cum apare după
E<D corp prin venele cave inferioară și superioară Ventriculul drept primește
sânge din atriul drept și îl pompează la plămâni pentru oxigenare prin îndepărtarea celor două atrii. Rețeaua fibroasă (marcată cu albostm;
4—» arterele pulmonare. Partea stângă a inimii pompează sânge in circulația servește pentru atașarea mușchiului cardiac și, de asemenea, pentru ata­
GO
sistemică cu o presiune mare. Atriul stâng primește sângele oxigenat care șarea cuspidelor valvulare situate între atrii și ventriculi și pentru valve'e
t
cc se întoarce de la plămâni prin cele patru vene pulmonare Ventriculul semilunare ale aortei și arterei pulmonare Fasciculul atrioventricular trece
stâng primește sânge de la atriul stâng și îl pompează în aortă pentru de la atriul drept la septul ventricular prin septul membranos al schele­
00 distribuția sistemică. tului fibros.
T—

întoarce de la țesuturi la inimă, prin cele mai mari vene ale format din celule musculare cardiace modificate
corpului, vena cavă inferioară și vena cavă superioară (Fig. (fibrele Purkinje), care generează și conduc rapid im­
o 13.3). Ventriculul drept primește sânge din atriul drept și
w

pulsul electric prin inimă. Stopul cardiac semnifică o

îl pompează prin arterele pulmonare la plămâni pentru a fi oprire bruscă a ritmului cardiac normal, care duce la în­
oxigenat. Partea stângă a inimii pompează sânge în circulația treruperea bruscă a circulației. In această situație, sistemul
sistemică. Atriul stâng primește sânge oxigenat de la plă­ de conducere al inimii nu mai produce și nu mai conduce
mâni prin patru vene pulmonare. Ventriculul stâng pri­ impulsurile electrice care să determine contracția inimii
mește sânge de la atriul stâng și îl pompează în aortă pentru a și furnizarea de sânge organismului. Stopul cardiac este o
fi distribuit în restul corpului.
Inima este alcătuită din:
• Mușchiul cardiac, care prin contracție propulsează sân-
gele.
aortă
• Un schelet fibros, constituit din patru inele fibroase care
înconjoară orificiile valvulare, două trigoane fibroase care
interconectează inelele și partea membranoasă a septuri­
lor interatrial și interventricular. Inelele fibroase sunt nod
sinoatrial (SA)
alcătuite din țesut conjunctiv dens semiordonat. Ele în­
conjoară baza celor două artere ce părăsesc inima (aorta și
trunchiul arterei pulmonare) și orificiile dintre atrii și ven- atriu
triculi (orificiile atrioventriculare [AV] stâng și drept) (Fig. drept fascicul
stâng
13.4). Aceste inele oferă un punct de fixare pentru valvu-
lele (cuspidelc) tuturor celor patru valve ale inimii, asigu­ nod
atrioventricular (AV)
rând curgerea unidirecțională a sângelui prin orificiile lor.
Partea membranoasă a septului interventricular nu fascicul AV
conține mușchi de tip cardiac; ea este alcătuită din țesut (His)
conjunctiv dens ce conține o scurtă porțiune a fasciculului fibre
atrioventricular al sistemului de conducere al inimii. Sche­ Purkinje fascicul drept
letul fibros permite atașarea independentă a mușchiului
miocardului atrial de a celui ventricular. în același timp, el
are și rol de izolator electric, prevenind transmiterea liberă FIGURA 13.5 ▲ Cavitățile inimii și sistemul de conducere a
impulsurilor. Inima a fost secționată într-un plan corona), pentru a-i
a impulsurilor electrice între atrii și ventriculi.
expune partea internă și cele mai importante porțiuni ale sistemului de
• Un sistem de conducere pentru inițierea și propaga­ conducere a impulsurilor (indicate în galben). Impulsurile sunt generate în
rea depolarizării ritmice, al cărei rezultat este contracția nodul sinoatrial (SA), transmise prin peretele atrial la nodul atrioventricular
ritmică a mușchiului cardiac (Fig. 13.5). Acest sistem este (A'/) și apoi de-a lungul fasciculului AV la fibrele Purkinje.
 urgență medicală; tratamente de prim ajutor ca resuscita-
reacardiopulmonară (RCP) și defibrilarea (furnizarea unei
doze terapeutice de energie electrică inimii) pot crește șan­
sele de supraviețuire. Dacă nu este tratat, stopul cardiac
poare duce la moarte subită cardiacă. Patologia rit­
mului cardiac asociată stopului cardiac include tahicardia
(ritm cardiac accelerat), fibrilația (contracții rapide, nere­
gulate, ineficiente), bradicardia (ritm cardiac încetinit) și
asistolia (absența totală a ritmului cardiac).
• Un sistem vascular coronar, care constă din două
artere coronare si vene cardiace. Arterele coronare
dreaptă și stângă asigură alimentarea inimii cu sânge arte­
rial. Ele își au originea în porțiunea inițială a aortei ascen­
dente, lângă valvele aortice, înconjoară baza inimii și dau
ramuri care se întind până la vârful inimii. Drenajul venos
al inimii se produce prin venele cardiace, care vor drena
cea mai mare parte din sânge în sinusul coronar, localizat
pe fața posterioară a inimii. Sinusul coronar drenează în
care susține inima in cavitatea pericardică. La nivelul lo­
cului de emergență a vaselor mari ale inimii, epicardul
se reflectă și formează stratul parietal al pericardului 407
seros, care tapetează suprafața internă a pericardului ce
înconjoară inima și rădăcinile vaselor mari. Intre stratul
parietal și cel visceral al pericardului seros se găsește un
spațiu virtual care conține o cantitate minimă de lichid
(pericardic) seros (15-50 ml). Acest spațiu este cunoscut
sub numele de cavitatea pericardică; ea este tapetată O
de celule mezoteliale (a se vedea Fig. 13.6).
Situația în care în cavitatea pericardică se acumulează
____
un fluid în exces (sânge sau lichid pericardic) se numește
tamponadă cardiacă. Ea este cauzată cel mai frecvent
co
de leziuni penetrante sau nepenetrante ale cutiei toracice, OO
de ruptura cardiacă sau de pericardită (inflamația pericar­ GO
r-t
dului). Este o situație care pune viața în pericol, deoarece o
lichidul acumulat comprimă inima și împiedică umplerea B
normală a cavităților inimii cu sânge. Scăderea presiunii este ► ■ ■<

atriul drept.
Peretele inimii este alcătuit din trei straturi: epicard, mio­
card si endocard.
Organizarea structurală a peretelui inimii este aceeași la nivelul
acriilor și ventriculilor. Peretele inimii este compus din trei stra­
turi. Din exterior spre interior, ele sunt următoarele:
de cele mai multe ori realizată prin pericardiocenteză (o pro­ o
cedură ce drenează fluidul din cavitatea pericardică).
• Miocardul, alcătuit din mușchi cardiac, este principalul
component al inimii. Structura histologică și funcția muș­ O
<
chiului cardiac sunt discutate în Capitolul 1 1, Țesutul mus­ cz>
cular. Miocardul atriilor este semnificativ mai subțire decât O
cel al ventriculilor. Atriile primesc sânge de la venele mari și > *

• Epicardul, stratul visceral al pericardului seros,
adera la suprafața externă a inimii (Fig. 13.6). El constă
dintr-un singur strat de celule mezoteliale care acoperă un
țesut adipos și conjunctiv. Vasele de sânge și nervii inimii
sunt situați în epicard și sunt înconjurați de țesut adipos,
îl dirijează la ventriculi, un proces care necesită o presiune
relativ scăzută. Miocardul ventriculilor este mult mai gros,
deoarece pomparea sângelui în circulația pulmonară și siste-
mică necesită o presiune mai marc (Fig. 13.7). z:
E

miocard epicard

endocard pericard
Hi
I
k\V_
\\
țesut adipos
w
\\

aortă »\»
foita viscerală a
IU
.ii pericardului seros
III •
II |
11 >
foița parietală a
pericardului seros
i
■
pericard fibros
atriu drept I I
X

i
I cavitate
\
pericardică

[TT
II I
II I
II I
ȚT
1,/
i
/
ventricul drept

pericard
FIGURA 13.6 ▲ Straturile inimii și ale pericardului. Aceasta diagrama schematică prezintă relația anatomică dintre straturile inimii. în medîas-
tinul mijlociu, inima și rădăcinile vaselor mari sunt înconjurate de pericard, care este frecvent acoperit cu o cantitate variabilă de țesut adipos. Pericardul
are două straturi, un strat extern fibros gros, numit pericard fibros și un strat parietal de pericard seros care-i tapetează suprafața internă. Stratu parietal a
pericardului seros se reflectă înapoi la nivelul vaselor mari ce intră sau părăsesc inima sub forma unui strat visceral ai pericardului seros. numit și epicard.
Eprcardul tapetează suprafața externă a inimii. Cavitatea pericardică este spațiul dintre stratul parietal și cei visceral ale pericardului seros și este tapetată
de celule mezoteliale. Sub epicard se găsește miocardul, care este constituit din țesut muscular cardiac. Se observă țesutul adipos redus al epicardului,
care conține arterele coronare și venele cardiace. Stratul intern al miocardului se numește endocard; acesta este tapetat de mezoteliu, cu un strat subțire
de țesut conjunctiv subiacent.
 urmă se continuă cu țesutul conjunctiv al miocardului.
Sistemul de conducere al inimii (a sc vedea secțiunea nu­
408 miră „Reglarea intrinsecă a frecventei cardiace”) este loca­
lizat in stratul subendocardic al cndocardului.
<x
2 Septul interventricular este un perete situat între ventri­
z culul drept și cel stâng. Cu excepția porțiunii membranoase,
este alcătuit din mușchi cardiac. El este tapetat de endocard
pe ambele suprafețe. Septul interatrial este mult mai subțire
decât cel interventricular. Cu excepția unor zone care conțin
cd țesut fibros, el este alcătuit din mușchi cardiac situat central,
3o tapetat de endocard pe ambele părți ce privesc spre atrii.
GO
cd Valvele cardiace sunt alcătuite din țesut conjunctiv tapetat
>

de endocard.
O
Valvele cardiace sunt atașate unei rețele complexe de țesut
C5 conjunctiv dens semiordonat ce formează inelele fibroase și
O înconjoară orificiile care conțin valvele (Fig. 13.8). Fiecare
»■■—<
w—* valvă este formata din trei straturi.
FIGURA 13.7 ▲ Secțiune orizontală prin ventriculii inimii. Această
p imagine prezintă o secțiune transversală prin inima umană, la nivelul ven- • Stratul fibros („fibrosa") formează parcea centrală a
QJ rriculilor. Se pot observa cuspidele valvei tncuspide din ventriculul drept și
■i—> valvei si esce alcătuit dintr-un tesut fibros, extensie a te.su-
cs> ale valvei mitrale din ventriculul stâng, precum și modul lor de atașare la cor- > > ’

tului conjunctiv dens semiordonat din scheletul inelelor

I (75 dajele tendinoase. Se pot observa, de asemenea, secțiuni transversale prin
mușchii papilari din ambii ventriculi. Este de remarcat diferența dintre grosi­
oo mea pereților ventriculari stâng și drept Țesutul adipos al epicardului conține
— ramuri ale arterelor coronare și vase tributare venelor coronare VD. ventricul
drept, VS. ventricul stâng. (Prin amabilitatea Dr. William D. Edwards.)
fibroase ale inimii.
• Stratul spongios („spongiosa") este un țesut conjunctiv
lax așezat pe partea valvelor ce privește spre atriu sau spre
vasele mari. El este alcătuit dintr-o rețea laxă de fibre de cola- >

gen și elastice îmbibate cu o cantitate mare de proteoglicani.

• Endocardul este constituit dintr-un strat intern format Stratul spongios funcționează ca un amortizor de șoc, pen­
O
din endoteliu și un strat subendotelial de țesut conjunc­ tru a atenua vibrațiile ce se produc Ia închiderea valvelor. In
tiv, un strat mijlociu format din țesut conjunctiv și fibre același timp, el conferă flexibilitate și plasticitate cuspidelor
musculare netede și un strat profund format din țesut valvulare. Statul spongios al valvelor pulmonare și aonice,
conjunctiv numit și stratul subendocardic. Acesta din care privește spre vasele sanguine se numește arterialis. El
r1 f ț
sinus
%-
ramura circumflexă a 5 ii ’U^
i U. 1‘ ' I L - -i-
w
l * 7 rl4 *■ 1
14 A 1.
coronar arterei coronare stângi J
&
perete atriâl
r. V < x.V:‘
d 'L-t-
/-
■’W

y j
w
7 VX;
• -s'
T *

End
i /' .
\

z
/.
z*

4 x
v <4 y

schelet
X. 1 ' ./-t'
>
Mi
t J)
jiV
4J
’-i. 5*.■ -<' ►

■ v .7 ■ fibros
•
.
/■
/ • TCD
l • î *• *
• . ®

* ’ * { t'

z &
.' <

i.;’V . valva
■
FP
/ mitrală
FMC ' >4 /jP ’ f F-'A

TX.S<
61'
, * . UV
—i
I epicard mi8c-ațd^S?<\
XX’X
ț W^<4^1
" <
. *r*
!r / ■:
J; if •■'îh
V *

A
V V? .

,'A !-j"
r j i
X ,<
FMN
i

•[l' -.Jl
'h
A
1,
valvă" - n

'a $
I •.
¥ 4 ' f

A'/''
( i
Lr b
FIGURA 13.8 ▲ Imagine de microscopie optică a peretelui atriului și ventriculului drept, a. Această imagine de microscopie optică prezr
o secțiune sagitală a peretelui posterior al atriului și ventriculului stâng. Linia de secțiune traversează șanțul coronar (AV) ce conține sinusul coronar și ramura
circumflexă a arterei coronare stângi. Se observă câ secțiunea trece prin inelul fibros AV al vaivei mitrale, care oferă locul de atașare pentru mușchii atriului și
ventriculului stâng și cuspidelor valvei mitrale Peretele ventricular are trei straturi: (!) endocardul (vârfurilede săgeată), (2) miocardul, (3) epicardul. Sunt vizib !e
vasele din epicard, înconjurate de țesut adipos. Straturile valvei mitrale sunt prezentate la mărire mare în Figura 13.9b. 35x b. La o mărire mai mare, zona drept
unghiulară indicată în imaginea 13.8a prezintă principalele caracteristici ale suprafeței interne a inimii. Se observă endocardul constituit dmtr-un strat intern de
epitehu simplu pavimentes, endoteliul (End), un strat mijlociu subendotelial de țesut conjunctiv dens (TCD) ce conține fibre musculare netede (FMN) și un strat
subendocardic profund ce conține fibre Purkinje (FP). Miocardul care conține fibre musculare cardiace (FMC) se poate observa în partea stângă 120x
 este similar unui țesut conjunctiv lax așezat pc partea ce pri­
vește spre acrii a valvelor AV (tricuspidă și mitrală) și care se
numește auricularis.
• Stratul ventricular („ventricularis") este stratul situat adi­
acent suprafeței ventriculare sau atriale a fiecărei valve și este
acoperit de endoteliu. El conține țesut conjunctiv dens și multe
straturi de fibre elastice. în valvele AV, acest strat se continuă cu
cordajele tendinoase, structuri fibroase filiforme, acoperite
la rândul lor de endoteliu (Fig. 13.9). Ele se extind de la capătul
liber al valvelor AV la proiecțiile musculare din peretele ventri­
cul ilor, numite mușchii papilari.
Cuspidelc valvulare sunt avasculare. Doar la baza lor se pot găsi
mici vase de sânge și câteva fibre musculare netede. Suprafața cus-
pidelor este în contact direct cu sângele și, fiind destul de subțiri,
permit substanțelor nutritive și oxigenului să difuzeze din sânge.
O serie de boli pot afecta valvele inimii, determinând dege­
nerarea lor (ex., calcificări, fibroză), având ca rezultat funcțio­
narea necorespunzătoare a inimii, din cauza insuficienței sau
stenozei orificiilor valvulare. Acestea, cunoscute sub termenul
Reglarea intrinsecă a frecvenței cardiace
Contracția inimii este coordonată de celule cardiace speci­ 409
alizate în conducere.
Mușchiul cardiac se poate contracta intr-o manieră ritmică
fără niciun stimul direct de la sistemul nervos. Pentru ca
inima să fie o pompă eficientă, este necesar ca acriile și ven-
triculii să se contracte în mod ritmic coordonat. Activitatea
electrică (impulsurile) care arc ca rezultat pulsația ritmică a O
inimii este inițiată și propagată prin sistemul de condu­
cere al inimii. Rata depolarizării mușchiului cardiac variază
in diferite părți ale sistemului de conducere; este cea mai ra­
pidă în atrii și cea mai lentă în ventriculi. Ciclul contracției GO
inimii este inițiat în atrii, care pompează sângele în ventriculi. CZ)
Ia naștere apoi o undă de contracție in ventriculi, la nivelul
r—* •
C/D
vârfului inimii, care pompează sângele din inimă în aortă sau r?
în trunchiul pulmonar.
Sistemul de conducere al inimii este format din două
noduri — nodul sinoatrial (sau sinu-atrial) și nodul atrioven-
O
tricular — și o scrie de fibre sau fascicule de conducere. Impul­ r\*i

generic de boli valvulare cardiace, includ boala reumatis­ surile electrice sunt generate în nodul sinoatrial (SA), un
mală cardiacă, endocardita vegetantă, stenoza calcificantă dege­ grup dc fibre musculare cardiace nodale specializate, localizate •

nerativă a valvei aortice si calcificarea anulară a valvei mitralei.

o
> lângă joncțiunea venei cave superioare cu acriul drept (a se <

De exemplu, reumatismul articular acut produce inflamația vedea Fig. 13.5). Deoarece nodul SA are cea mai rapidă rată C/î
valvelor cardiace (valvulită). Inflamația produce angiogeneză în de dcpolarizare, el este numit pacemaker-ul inimii. Ritmul n
valve și vasculari za rea zonelor care în mod normal sunt avascu­ generat de nodul SA este de aproximativ 60-100 de bătăi pe > *

lare. Aceste modificări afectează cel mai frecvent valva mitrală minut. Nodul SA inițiază un impuls ce se răspândește de-a
(65-70%) și valva aortică (20-25%). Această inflamație poate lungul
o fibrelor musculare cardiace din atriu » si de-a olungul
duce la înlocuirea progresivă a țesutului elastic cu o masă ne­ fasciculelor intcrnodale formate din fibre musculare cardiace
ordonată de fibre de colagen, determinând îngroșarea valvelor. modificate. Impulsul este apoi preluat de nodul atrioven-
Acestea devin rigide și inflexibile, ceea ce afectează capacitatea tricular (AV) și condus prin scheletul fibros la ventriculi de X»
lor de a se închide si de a se deschide.
> către fasciculul AV (His). Fasciculul se divide în două ra-
fata atrială

S. B
!r“-- '<? ;

Cs

2*

r-*:•
g
r»
fata
»
ventriculară
a b
FIGURA 13.9 ▲ Valva mitrală a cordului uman. a. Aceasta fotografie prezintă o secțiune sagitală prin peretele postenor al venincu j ji stâng <
princuspida posterioară a valvei mitrale. Cordajele tendinoase se extind de la mușchiul papilar ia fața ventriculara a cuspidei valvei mitrale. Se observă
grosimea miocardului la nivelul ventriculului stâng. Suprafața internă lucioasă a inimii este reprezentată de endocard; suprafața externa a miocardului
este acoperită de epicard. 2x. (Prin amabilitatea Dr. William D. Edwards). b. Imagine de microscopie optică a unei valve mitrale. A ■ imagine prezintă
o secțiune prin una din cele două cuspide ale valvei mitrale. Ambele fețe ale cuspidei sunt acoperite de endoteliu. Se observă că valva este stratificată,
începând cu fața arterială (partea de sus a imaginii), primul strat subiacent endoteliului este stratul spongios (spongîosa) - nu foarte dezvoltat in această
parte a cuspidei. Al doilea strat este stratul fibros (f broșa), care formează cea mai mare parte a țesutului conjunctiv dens din centrul valvei. Al treilea strat,
stratul ventricular (ventricularis) este constituit dmtr-un țesut conjunctiv dens care conține fibre elastice și fibre de colagen 125x
 muri mai mici, ramura dreaptă și ramura stângă și apoi ■

in ramurile subendoteliale, numite fibrele Purkinje. : ' . <•

- X—

-w

410 Componentele sistemului de conducere transmit impulsurile x ■ -

- .

- J -
.• **»•

fi
•• ‘-4? ---A - ■■ ■■=

de aproximativ patru ori mai repede decât fibrele mușchiului

■ ! .
» -_ «_

•4
’■' "fee
--

<C cardiac și sunt singurele structuri care por transmite impul­ 4

*s
/
/fâ*. ■v-A--
s
■
r - A?
A j1 ai ■"
suri prin scheletul fibros. „
-—
<—« 1
>

z în cazul unei disfiincții a nodului SA (cx., alimentare insu­ ••'

L» Ti - . ''A
X« r ’*a
5 -•*
•*

1 \
_ > '
ficientă cu sânge), generarea impulsurilor va fi preluată de acea -V
T
LV
arie care are cea mai marc rată de depolarizare. In aceasta situație, LC E .. Zto»
G5
nodul AV va genera contracțiile inimii cu o rată de 50 de bătăi
pe minut. In blocul AV complet, când conducerea impulsului X \ .V-’V -■- \ «fete#il.
‘k ■
-Z'—■ * *J

o
co
electric la ventriculi este întreruptă, ventriculii se vor contracta h • w -- .•* J

- Q
A - «T FN' ■ - I

g3 intr-un ritm de aproximativ 30-40 de bătăi pe minut, determi­ V - .9^F». -i

>
r<d ’ ' «.
.r ,*>i

nat de depolarizarca fibrelor Purkinje. Acestea au cea mai mică vjs*

•
O rată de depolarizare intrinsecă din întregul sistem de conducere
u< al inimii. Răspândirea impulsurilor electrice în miocard poate fi K. V • »•*>• v •
gJ monitorizată și înregistrată cu ajutorul electrocardiogramei
v.. -
• /
O t ’
F—J
(ECG). ECG-ul este obținut prin plasarea electrozilor în di­ • *“ ’-Jk.
«•—-• >>fTkG2
ferite puncte pe piele, la anumite distanțe de inimă. Electrozii .-~7 -•* 5.

EO
• ~ f țI _ ---

înregistrează activitatea electrică a inimii prin măsurarea diferen­ r; <•

- -- •

țelor de voltaj dintre diferitele puncte. Răspândirea coordonată

4-J
CO 5 '
• fi;'-* >>
• a activității electrice prin inimă este responsabilă de aspectul sub

09
X-----
formă de undă al ECG-ului; analiza lui atentă oferă informații
despre frecvența cardiacă, ritmul cardiac, timpul de conducere
între diferitele părți ale inimii, efectul concentrației electroliți-
lor, efectul medicației cardiace și localizarea leziunilor patologice
IM
ESK
•-

•s

F-
(ischemice) în inimă. ' .

Atât în nodul SA, cât și în nodul AV, celulele musculare
o cardiace nodale sunt fibre musculare cardiace modificate,
mai mici decât celulele musculare cardiace ale atriului din jur.
Ele conțin mai puține miofibrile și nu posedă discuri interca­
lare. Fasciculul AV, fasciculul His și fibrele Punkinje sunt și
ele alcătuite din fibre musculare cardiace modificate, dar care
sunt mai mari decât celulele musculare învecinate din ventri­
culi (Fig. 13.10 și Planșa 32, pagina 434).
Ramificațiile terminale ale sistemului de conducere sunt
formate de fibrele Purkinje.
Celulele sistemului de conducere cardiac care alcătu­
iesc fasciculul His au originea în nodul AV, trec prin sche­
letul fibros al inimii, coboară de o parte și de alta a septului
inrerventricular (a se vedea Fig. 13.5) și se termină sub forma
fibrelor Purkinje în miocardul ventricular. Celulele care for­
mează fibrele Purkinje sunt mai mari decât celulele muscu­
lare ale ventriculilor. Miofibrilele lor sunt așezate la periferia
celulelor. Nucleii sunt rotunzi si
>
mai mari decât cei ai celulelor
musculare cardiace din miocard. Frecvent, nucleii nu apar pe
secțiuni datorită dimensiunilor considerabile ale celulelor. Ce-
lulele fibrelor Purkinje au discuri intercalare, dar ele variază
I
ca aspect și ca număr în funcție de localizare. Ele se colorează
cu acid periodic Schiff (PAS) datorită cantității mari de gli-
cogen pe care o conțin. Cu hematoxilină-eozină (H&E) și cu
cele mai multe colorații, porțiunea centrală bogată în glicogen
apare omogenă, palid colorată (a se vedea Fig. 13.10). Dato­
rită depozitelor de glicogen, celulele fibrelor Purkinje sunt mai
rezistente la hipoxie decât celulele musculare ale ventriculilor.
Reglarea sistemică a funcției cardiace
După cum s-a amintit mai sus, inima bate independent de
orice stimulare nervoasă. Acest ritm spontan al inimii poate fi
>• t a
♦.
FIGURA 13.10 ▲ Imagine de microscopie optică a peretelui
ventricular conținând sistemul excitoconductor al inimii. Această
imagine prezintă o secțiune histologică a peretelui ventricular al cordului
uman, în colorația Mallory-Azan Cele douo treimi superioare ale imaginii mi­
croscopice sunt reprezentate de endocard (E), care conține un strat gros de
fibre Purkinje. Suprafața lummală liberă a ventriculului (partea superioară)
este acoperită de endoteliu și are un strat subendotelial de țesut conjunctiv
subiacent (colorat în albastru). Stratul profund al endocardului conține fi
brele Purkinje Se observă discurile intercalare in structura fibrelor (săgeți).
Fibrele Purkinje conțin o cantitate mare de glicogen, care apare sub forma
unor regiuni palid colorate, omogene în porțiunea centrală a celulei, în­
conjurate de miofibrile. Nucleii (N) sunt rotunzi și mai mari decât nude i
celulelor musculare cardiace din miocard (M). Frecvent, citoplasmă din juri/
nucleilor este mai palidă, aceasta reprezentând regiunea juxtanudearâ a ce­
lulei Datorită taliei considerabile a celulelor Purkinje, deseori nucleii nu sunt
incluși în secțiune Printre fibrele Purkinje se găsesc filamente nervoase (FM
care aparțin sistemului nervos vegetativ. 320x.
modificat de impulsuri nervoase primite de la sistemul nervos
autonom, atât simpatic, cât și parașimpatic. Sistemul nervos
autonom nu inițiază contracția mușchiului cardiac, ci mai de­
grabă reglează frecvența cardiacă (efect cronotrop), în funcție
de necesitățile imediate ale corpului.
Stimularea nervilor parasimpatici încetinește ritmul cardiac.
Fibrele nervoase parasimpatice ale inimii au originea în
nervul vag (nervul cranian X). Fibrele parasimpatice presinap-
tice fac sinapsă cu neuronii postsinaptici din inimă. Fibrele
postsinaptice sunt scurte și se termină mai ales în nodul SA
sau nodul AV, dar se extind și la arterele coronare care irigă
inima. Eliberarea neurotransmițătorului acetilcolină din ter­
minațiile acestor fibre încetinește ritmul cardiac (efect numit
bradicardie), reduce forța bătăilor cardiace și produce vaso-
constricție pe arterele coronare ale inimii.
1

Stimularea nervilor simpatici accelerează ritmul cardiac. corpusculului carotidian. Ambii receptori au rol în reflexele ner­
Fibrele nervoase simpatice presinaptice care inervează voase ce reglează debitul cardiac și frecvența respiratorie.
inima au originea în coarnele laterale ale măduvei spinării de 411
la segmentul TI până laT6. Ele conduc semnale electrice către j ' CARACTERISTICILE GENERALE ALE
corpul neuronilor postsinaptici localizați în ganglionii paraver-
ARTERELOR SI VENELOR 9
tebrali cervicali și toracici ai trunchiului simpatic (a se vedea
Fig. 12.25, pagina 383). Fibrele postsinaptice se termină
Straturile peretelui vascular
in nodul SA sau nodul AV, se extind la miocard și străbat
cpicardul până la arterele coronare. Fibrele autonome secretă Peretele arterelor si
»
venelor este format din trei straturi de-
norepinefrina, care reglează rata impulsurilor ce iau naștere în numite tunici.
nodul SA. Componenta simpatică crește frecvența contracțiilor Cele trei straturi ale peretelui vascular, dinspre lumen spre ex­
(efect numit tahicardie) și crește forța musculară a contracției. terior (Fig. 1 3.1 1 și Planșa 33, pagina 436), sunt următoarele: 00
Stimularea simpatică produce vasodilatația arterelor coronare.
o Tunica intimă (intima), stratul cel mai intern al vaselor, este
c/j
Frecvența cardiacă și forța de contracție pot fi reglate de constituită din trei componente: (1) un singur strat de celule ►— •
GO
hormoni circulanți și de alte substanțe. epiteliale pavimentoase, endoteliul; (2) membrana bazală r-t
O
a celulelor endoteliale (un strat extracelular subțire format în
Modificări ale forței si frecventei de contracție a mușchiului car-
> , > >
principal din colagen, proteoglicani și glicoproteine); și (3)
3
diac sunt controlate de hormonii secretați de medulosuprare-
nală. Acești hormoni includ epinefrina și norepinefrina care stratul subendotelial, format din țesut conjunctiv lax in
care, ocazional, se pot găsi și fibre musculare netede. Stratul o
ajung in mușchiul cardiac prin circulația coronariană. Activarea
receptoriloradrenergici (mai ales de tip pt) de către epinefrinași subendotelial al intimei din artere și din arteriole conține o
mai puțin de către norepinefrină crește forța contracției (efect bandă sau lamelă subțire de material elastic fenestrat numit
limitantă elastică internă. Fenescrațiile permit substanțe-
o<
inotrop pozitiv) și frecvența cardiacă (efect cronotrop po­
zitiv). Alte substanțe care au efect inotrop și cronotrop pozitiv CD
asupra inimii sunt ionii de Ca2+, hormonii tiroidieni, cafeina, O
ARTERE
VENE
venă mare arteră mare (elastică)
c
teofilina și digoxina (glicozid cardiac). Toate aceste substanțe
cresc nivelul Ca2+ intracelular în miocitele cardiace. Substanțele
care au acțiune inotropă și cronotropă negativă asupra
r - tunica intimă -
£3

L
mușchiului cardiac includ antagoniștii receptorilor adrenergici, - tunica medie • o
de exemplu propranololul sau blocantele canalelor de Ca“ .
____ I [ ■ tunica adventice ZD
Aceste substanțe scad frecventa cardiacă si forta de contracție a / X»
> > > > > o
mușchiului
>
cardiac. m
ZXJ
Sistemul nervos central monitorizează presiunea arterială cn
și funcția cardiacă prin receptori specifici situați în sistemul
cardiovascular. arteră £2
venă
mijlocie m
Activitatea sistemului cardiovascular este monitorizară de cen­ mijlocie
(musculară) O
tre specializate din sistemul nervos central (SNC). Receptorii m
nervoși senzitivi specializați, care furnizează informații despre z
vS m
3J
presiunea arterială, sunt localizați în peretele vaselor mari din
apropierea inimii și/sau chiar în structura cordului. Informațiile m
primite de la oricare tip de receptor cardiovascular inițiază valvă X»
un efect fiziologic adecvat. Receptorii funcționează după cum m
urmează: anastomoză AV zo
capilare
• Baroreceptorii (receptori de presiune ridicată) sunt sen­ m
microcirculația zo
venulâ arteriolă fibre
sibili la presiunea sanguină arterială. Acești receptori sunt m
musculare
localizați în sinusul carotidian si arcul aortic. O
> > pericite netede □□
• Receptorii de volum (receptori de presiune joasă) loca­ 'C/>
lizați în pereții atriilor și ventriculilor monitorizează presi­ sfinctere <
fibră m
unea venoasă centrală și furnizează SNC informații despre musculară precapilare
2:
distensia cardiacă. netedă m
• Chemoreceptorii detectează modificarea presiunii oxige­ O
pericit ZD
nului, dioxidului de carbon și modificarea de pH. Acești
receptori sunt corpusculii carotidieni și aortici locali­ capilare
zați la bifurcația arterei carotide comune și la nivelul arcului
FIGURA 13.11 ▲ Reprezentare schematică a caracterelor ge­
aortic. nerale majore ale vaselor de sânge. Straturile sau tunicile perete! tf
Corptisculul carotidian este alcătuit din cordoane și gru­ vaselor de sânge sunt denumite în cele două imagini de mai sus. Orga­
nizarea microcirculației din anumite pâr ți ale corpului se poate urmări în
puri neregulate de celule epitelioide. Aceste celule au o inerva-
imaginea de jos. Observați localizarea peticitelor și relația lor cu membrana
ție foarte bogată. Elementele nervoase sunt atât aferente, cât și bazală. De asemenea, se poate vedea și o anastomoză arteriovenoasă (4V)
eferente. Structura corpusculului aortic este similară cu cea a în patul vascular al microcirculației.
 lor să difuzeze mai ușor prin acest strat și să ajungă la celulele nente ale țesutului conjunctiv se întrepătrund treptat cu țesutul
dispuse profiind în peretele vasului. conjunctiv lax ce înconjoară vasele. Grosimea adventicei este
412 • Tunica medie (media) sau stratul mijlociu este constituită in variabilă. Este relativ subțire în cea mai marc parte a sistemu­
principal din mai multe rânduri de fibre musculare netede dis­ lui arterial și mai groasă in ventile și în vene, la nivelul cărora
oa puse circular. în artere, acest strat este relativ gros și se extinde constituie componenta principală a peretelui vascular. în plus,
o de la limitanta elastică internă până la limitanta elastică ex­ în advcnticea arterelor si venelor mari se află un sistem de vase
UJ
z ternă. Limitanta elastică externă este un strat de elastină care numite vasa vasorum, care aprovizionează cu sânge peretele
UJ
separă media de advent ice. Printre fibrele musculare netede din vascular, precum și o rețea de fibre nervoase autonome numite
GO- medic se găsesc interpuse cantități variabile de elastină, fibre nervi vasorum (vascularis), care controlează contracția fi­
OC de reticulină și proteoglicani. Benzile sau lamelele de elastină brelor musculare netede de la nivelul peretelui vascular.
O
sunt fenestrateși aranjate în straturi circulare concentrice. Toate
UJ
DC componentele extracclulare ale medici sunt produse de fibrele Din punct de vedere histologic, diferitele tipuri de artere și
UJ
musculare netede ale vaselor. vene se deosebesc între ele prin grosimea peretelui vascular și
CC
<c • Tunica adventice (adventicea) sau stratul cel mai extern de structura straturilor. Tabelul l 3.1 rezumă caracteristicile diferi­
UJ țesut conjunctiv este compus în primul rând din fibre de cola­ telor tipuri de vase de sânge.
_J
gen dispuse longitudinal și câteva fibre elastice. Aceste compo-
UJ
_I
<a:
DC TABELUL 13.1 Caracteristicile vaselor de sânge
UJ
z
UJ
CD Artere
UJ
Vasul de sânge Diametru Tunica intimă {stratul intern) Tunica medie (stratul mijlociu) Tunica adventice (stratul extern)
o
Arteră mare >10 mm Endoteliu Mușchi neted
t
Mai subțire decât tunica medie
GO
(arteră elas­ Țesut conjunctiv Lamele elastice Țesut conjunctiv
ca tică) Mușchi neted
UJ Fibre elastice
o Arteră medie 2-10 mm Endoteliu Mușchi neted Mai subțire decât tunica medie
t

ac (arteră mus­ Țesut conjunctiv Fibre de colagen Țesut conjunctiv

o culară) Mușchi neted Relativ puțin țesut elastic Câteva fibre elastice
Limitantă elastică internă evidentă
Arteră mică 0,1-2 mm Endoteliu Mușchi neted (8-10 straturi Mai subțire
»
decât tunica medie
Țesut conjunctiv de celule) Țesut conjunctiv
aS Mușchi neted Fibre de colagen Câteva fibre elastice
Limitantă elastică internă
o Arteriolă 10-100 p.m Endoteliu
GO Mușchi neted (unul sau Un strat subțire, slab definit,
> Țesut conjunctiv două straturi de celule) de țesut conjunctiv
Mușchi neted
.2
i Capilar 4-10 jim Endoteliu Lipsește Lipsește
■

oi
O Vene
Vasul de sânge Diametru Tunica intimă (stratul intern) Tunica medie (stratul mijlociu) Tunica adventice (stratul extern)

s<D Venulă post-

capilară
10-50 p.m Endoteliu
Pericite
Lipsește Lipsește
4—» I
C/D
Venulă mus­ 50-100 |±m Endoteliu Mușchi neted (unul sau Mai groasă decât tunica medie
co culară două straturi de fibre) Țesut conjunctiv
Câteva fibre elastice
00
Venă mică 0,1-1 mm Endoteliu Mușchi neted (două până la Mai groasă decât tunica medie
Țesut conjunctiv trei straturi de fibre conti­ Țesut conjunctiv
Mușchi neted (două sau trei straturi nue cu cele din intimă) Câteva fibre elastice
de fibre)
o Venă medie 1-10 mm Endoteliu Mușchi neted Mai groasă decât tunica medie
Țesut conjunctiv Fibre de colagen Țesut conjunctiv
Mușchi neted Câteva fibre elastice
Limitantă elastică internă în anumite
cazuri
Venă mare >10 mm Endoteliu Mușchi neted (2-15 straturi) Mult mai groasă decât tunica
Țesut conjunctiv Fibre de colagen medie
Mușchi neted
t
Țesut conjunctiv
Câteva fibre elastice, fibre mus­
culare netede longitudinale
Prelungire a mușchiului cardiac
(manșon miocardic) în venele
mari de lângă inimă
 Endoteliul vascular
In corpul uman, sistemul circulator este compus din vase de di-
ferite mărimi, care însumează în lungime aproximativ 100.000
km, vase căptușite de un epiteliu simplu pavimentos, care se nu­
mește endoteliu. Endoteliul este format dintr-un rând conti­
nuu de celule aplatizate, alungite, de formă poligonală, cu axul
lung dispus în direcția fluxului sanguin, celulele endoteliale.
Suprafața luminală a celulelor endoteliale exprimă o varietate de
molecule de adeziune de suprafață și receptori (receptori
pentru lipoproteine cu densitate joasă, LDL. — low density lipo-
proteins, insulina și histamină). Celulele endoteliale joacă un rol
important în homeostazia sanguină. Proprietățile funcționale ale
acestor celule sc modifică ca răspuns la diferiți stimidi. Acest pro­
413
ces, cunoscut sub denumirea de activare endotelială, intervine
în patogeneza multor boli vascidare (ex., ateroscleroza; Fișa 13.1).
Factorii care induc activarea endotelială sunt: antigenelc virale și
bacteriene, substanțe citotoxice, fracțiuni ale complementului,
produșii lipidici și hipoxia. Celulele endoteliale activate exprimă
și alte molecule de adeziune de suprafață și sintetizează diferite
clase de citokine, limfokine, factori de creștere și molecule vaso-

co
FIȘA 13.1 Corelație clinică: Ateroscleroza
9H9I GC

Leziunile aterosclerotice reprezintă cea mai frecventă boală LDL-ul din intima arterei. Ca răspuns la această modificare a O
■—»

dobândită a vaselor de sânge. Mai mult de jumătate din dece­ endoteliului, monocitele din sânge intră în intimă, unde se di­
sele anuale din Statele Unite sunt cauzate de complicațiile bolii ferențiază în macrofage. Macrofagele fagocitează LDL-ul oxidat, h—*-«

aterosclerotice, care includ boala cardiacă ischemică (a se
vedea Fișa 13.3), infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral,
cangrena membrelor inferioare. Leziunile apar inițial la nivelul
intimei arterelor mari elastice ca urmare a afectării endoteliale și
vor determina disfuncția endotelială. Factorii care predispun
transformându-se treptat în celule spumoase, cu un aspect O
caracteristic vacuolar al citoplasmei, datorită acumulării vezicule­
lor încărcate cu lipide. Celulele spumoase și limfocitele T migrate
la locul leziunii vor forma leziunea aterosclerotică primară sau
striurile lipidice. în această fază incipientă, fibrele musculare
o
<

la leziuni endoteliale sunt: nivelul crescut de LDL colesterol, netede din tunica medie proliferează și migrează spre striurile
hiperlipidemia, hiperglicemia (în diabet), hipertensiunea, nivelul lipidice, ca răspuns la acțiunea factorului de creștere derivat din o
crescut al toxinelor asociate cu fumatul și anumite infecții virale și plachete (PDGF - platelet-derived growth factor), sintetizat de > ■ ■■ *

bacteriene cauzate de citomegalovirus (CMV), respectiv Chlamy- celulele endoteliale. în fazele mai avansate, această leziune se re-
dia pneumoniae. Alterarea funcției endoteliului vascular duce la modelează și crește, transformându-se în placă fibrolipidică,
creșterea expresiei moleculelor de adeziune de suprafață (ex., pe măsură ce fibrele musculare netede continuă să migreze din
ICAM-1), creșterea permeabilității pentru LDL colesterol, crește­ tunica medie și să sintetizeze colagen, cu scopul de a forma o o
rea adezivității leucocitelor (în special monocite) la endoteliu. Le­ capsulă protectoare de țesut conjunctiv care să delimiteze miezul □□
zarea endoteliului crește producția de specii reactive de oxigen, lipidicîn creștere (Fig. F13.1.1). O
cum ar fi O2", H2O2, OH- și ONOO , care, la rândul lor, oxidează m
□□
GO

lumen o
j ruptura plăcii/
I—
agregarea trombocitelor m
o
apoptoza fibrelor m
z
musculare netede m
ZD
X»
centru necrotic
m
cristale de
colesterol m
*3*
30

m
30
m
O

<

m
molecule de , limitanta z
, ii- fibre musculare netede . . m
adeziune celulara elastica interna
O
FIGURA F13.1.1 A Reprezentare schematică a interacțiunilor celulare implicate în formarea plăcii ateromatoase. D : :r>3 30

endotelială (roșu) crește expresia moleculelor de adeziune celulară și permeabilitatea endoteliului pentru moleculele de LDL-colesteroi ($.ăgectă
galbenă). Monocitele circulante aderă de endoteliul lezat și migrează printre celulele endotelialeîn tunica intimă a vaselor, unde se diferențiază
în macrofage Radicalii liberi produși de celulele endoteliale oxidează moleculele de LDL, care sunt ulterior fagocitate de macrofage. Factoru; ce
creștere derivat din trombocite (PDGF - platelet derived growth factor), precum și alti factori de creștere (săgeată albastră) eliberați de ce’uleie
j endoteliale stimulează migrarea fibrelor musculare netede din tunica medie în tunica intimă. Celulele spumoase derivate din macrofage (dar
și din fibrele musculare netede din peretele vascular) acumulează LDL, in timp ce colesterolul este depozitat sub formă de cristale în centru
necrotic La nivelul intimei vaselor, fibrele musculare netede sintetizează matrice extracelulară (proteoglicani, colagen) în cantitate mare, ceea
ce va duce la creșterea suplimentară a grosimii acesteia.
(continuă pe pagina 414)

f
 Corelație clinică: Ateroscleroza (continuare)
414
Placa ateromatoasă este un strat gros de țesut conjunctiv în leziunile avansate, staza vasculară și formarea cheagului pot
CC
o fibros, ce conține câteva fibre musculare netede dispersate, duce la obstrucția vasului. Alte modificări prezente în leziunile
LXJ macrofage, celule spumoase, limfocite T, cristale de colesterol avansate sunt reprezentate de subțierea mediei, calcificări ale
z și resturi celulare dispersate în grosimea sa. Progresia plăcii lipidelor acumulate extracelular și acumularea cristalelor de
UJ
ateromatoase este determinată de acumularea de lipide și de colesterol, vizibile pe secțiunile histologice sub forma unor spații
UI' activitatea crescută a enzimelor care degradează matricea, aciculare (sau fisuri) optic goale (Fig. F13.1.2ab). Progresia de
CC cu acumularea de țesut necrotic. Pierderea graduală a fibrelor la o leziune simplă la una complicată poate să apară chiar și la
o persoane de 20 de ani, dar de cele mai multe ori ea apar în jurul
musculare netede prin apoptoză, precum și pierderea integrității
UJ
oc endoteliului duc la ruptura plăcii și, consecutiv, la agregarea trom- vârstei de 50 sau 60 de ani.
UJ
bocitelor și formarea unui cheag (tromboză) la locul leziunii.
CC

Hi I
•/
<x ■
7i' ■ :
• 4rv* i
J '■
UJ
■ ''d
- ■ ?b; /•

I
c 1 j
*
t • fii
UJ
■ • ■. • •• i • • !
■^rl .
• I *
I' •* - t
CC • ••
•* 7 l
V * n
i

IP
UJ
z
UJ I ___________ _ '77'• Mfifi _T > ■' • .

i.srr. '• fi
CD
■ - i i • . ’Z- F. ■ K I
UJ «* jf4’-*
jr » ;
*
<
Î'B- . 'T

'7 S
♦
& 1
b •’•
o r ■ ■
?.
T> • M. 1^'1'
I
fi ■
7 țțv * •
co A • * •
’V./

■M Ji
o: 3
•x r? • •
LU
- . •
«i'
¥ r\v;
■

- 7.7K7
O
c
CC
w;
• • v- v
TI ; T |
»' * >

»•
-I
V
X?
■ ? țr
o ;•
•
ii ±î
/ l/f ♦
7/
\ ■
• ‘

& fw ,.'v-
■ I..
t’
Ț77 1

sW*5 O
•I t- 4 • \

cs^
- •

•w-'
</j
••
' •*!
• I
i ■

•* •• •
•*
:<a
■
. -\1 ; i■ ț
l’.— -• V.V-7 K’ . < * * u

FIGURA F13.1.2 ▲ Imagine de microscopie optică a unei plăci ateromatoase. a. In imagine se observă un preparat de aortă umană,
o in colorația tricromă Masson. Această leziune, cunoscută și sub denumirea de placă fibroasă, este compusă din fibre conjunctive, fibre musculare
GO netede, macrofage încărcate cu lipide (celule spumoase) și material necrotic. Este localizată în tunica intimă (TI), care apare foarte îngroșată. TM,
Cj
> tunica medie; TA, tunica adventice. 40x b. La o mărire mai mare, dreptunghiul din imaginea a în partea dreaptă, se observă țesutul conjunctiv
O fibros al plăcii Săgețile indică nucleii fibrelor musculare netede care au sintetizat fibrele de colagen ale plăcii fibroase. Sunt evidente, de aseme­
nea, celulele spumoase (CS) și crăpăturile caracteristice cristalelor de colesterol (CC). Acestea din urmă corespund unor spații anterior ocupate
Ut de colesterol care s-a dizolvat in cursul prelucrării histologice. Restul plăcii constă din material necrotic și lipide 240x.

o
■ ■<

constrictoare și vasodilatatoare, precum și molecule care contro- în spațiul extracelular (transport transcelular) sau trans­
s
QJ
lează coagularea sanguină.
Celulele endoteliale participă la menținerea integrității
portate prin zonula occludens dintre două celule epiteliale
învecinate (transport paracelular; a se vedea Capitolul 5,
GO
structurale și funcționale a peretelui vascular. Țesutul epitelial). Transportul transcelular se realizează prin
OO intermediul a numeroase vezicule mici, vezicule de pino-
Celulele endoteliale participă activ la o serie de interacți­
uni dintre sânge și țesutul conjunctiv subiacent și sunt impli­ citoză (o formă de endocitoză independentă de clatrină)
00
cate in numeroase funcții ale vaselor de sânge (Tabelul 13.2). pentru a transfera material din sânge în celulă. In plus, unele
Aceste funcții sunt următoarele: molecule specifice (ex., LDL, colesterol, transferi nă) sunt
transportate prin mecanisme de endocitoză mediată de
• Menținerea unei bariere cu permeabilitate selectivă receptori (proces dependent de clatrină), folosind receptori
asigură trecerea selectivă a moleculelor mici și mari din sânge specifici de suprafață ai celulei endoteliale. In unele vase de
în țesuturi, respectiv din țesuturi in sânge. Această trecere este sânge, moleculele mai mari sunt transportare prin fenest ra­
dependentă de mărimea și de încărcătura electrică a mole­ țiile membranei celulei endoteliale, vizibile în microscopia
culelor. Endoteliul este permeabil pentru moleculele mici, electronică de transmisie (TEM).
hidrofobe (liposolubile) (ex., oxigenul, dioxidul de carbon), • Menținerea unei bariere non-trombogene interpuse
care truc ușor prin bistratul lipidic al membranei celulei endo- între trombocitele sanguine și țesutul subendotelial se re­
teliale (proces numit difuziune simplă). Cu toate acestea, alizează prin producerea de anticoagulanți (agenți care
moleculele de apă și cele hidrofilc (hidrosolubilc) (ex., glu­
previn coagularea, cum ar fi trombomodulina și alții) și
coza, aminoacizii, electroliții) nu pot difuza prin membrana
bsta n țe antitrombogene (agenți care previn sau inter­
celulei endoteliale. Aceste molecule si substanțe dizolvate tre­ ferează cu agregarea trombocitară și eliberarea de factori
buie transportare activ prin membrana plasmatică și eliberate care determină formarea de cheaguri sau trombi, cum ar fi
 prostaciclina [PGI2] și activatorul tisular al plasminogcnu-
lui). Endoteliul normal nu permite aderarea trombocitclor
sau formarea trombilor pe suprafața sa. Lezarea celulelor
endoteliale determină eliberarea unor agenți protrom-
bogeni (agenți care induc formarea trombilor), cum ar fi
factorul von Willebrand sau inhibitorul activatorului tisular
al plasminogenului.
• Modularea fluxului sanguin și a rezistenței vascu­
lare sc realizează prin secreția de agenți vasoconstrictori
(endoteline, enzimă de conversie a angiotensinei [ACE],
prostaglandina H2, tromboxanul A2) și agenți vasodi-
latatori (oxidul nitric [NO], prostaciclina). Acest subiect
este detaliat în secțiunea următoare.
• Reglarea și modularea răspunsului imun are loc prin
controlul interacțiunii limfocitelor cu suprafața endotelială;
interacțiunea se realizează în special prin expresia molecule­
lor de adeziune și a receptorilor lor pe suprafața liberă a en­
doteliul ui, precum și prin secreția a trei clase de inrerleukine
Stresul parietal (de forfecare) produs în timpul interacțiu­
nii dintre fluxul sanguin și celulele endoteliale inițiază rela­
xarea vaselor de sânge indusă de oxidul nitric (NO). 415
Vasodilatația (relaxarea fibrelor musculare netede din peretele
vascular) crește diametrul lumenului vaselor de sânge, scăzând
astfel rezistența vasculară și presiunea sanguină sistemică. Oxidul
nitric (NO) eliberat de celulele endoteliale este unul din facto­
rii cei mai importanți care reglează homeostazia cardiovasculară.
Acesta reglează diametrul vaselor de sânge, inhibă adeziunea
monocitelor la celulele endoteliale disfuncționale și menține un
mediu an ti proliferați v și antiapoptotic în peretele vascular. NO
___ i
este un gaz cu efect vasodilatator sintetizat în mod continuu la 00
nivelul celulelor endoteliale de către sintetaza endotelială
a oxidului nitric (eNOS — endothelial nitric oxide syn- ►— •
thase). Această enzimă Ca2+-dependentă catalizează oxidarea cn
L-argininei și acționează în cascada căii de semnalizare a protei­ r?
nelor G. Celulele endoteliale sunt în mod constant supuse unui
stres parietal (de forfecare), o forță generată de fluxul san­ •—•

(IL-l,IL-6șilL-8).’
guin. Stresul parietal (de forfecare) crește sinteza unui stimulator n
A
• Sinteza hormonală si alte activități metabolice se
9 9
puternic al eNOS, factorul de creștere endotelial vascular (VEGF >“î
realizează prin sinteza și secreția unor factori de creș­ - vascular endothelial growth factor), și declanșează o serie de
►— •
tere -ex., factori stimulatori ai coloniilor hematopoietice modificări moleculare si >
fizice în structura si
>
funcția
>
celulei endo- o
<
(CSF - hemopoietic colony-stimulating factors) cum ar fi teliale. Odată sintetizat de celula endotelială, NO difuzează prin r*
factori stimulatori ai coloniilor de granulocite-macrofage CZ)

(GM-CSF), granulocite (G-CSF) și macrofage (M-CSF);

celulă si
>
membrana bazai ă a acesteia în tunica medie subiacentă
și se leagă de guanilat ciclaza din citoplasmă fibrei musculare ne­
p
r ■-
factorul de creștere al fibroblastelor (FGF); factorul de tede. Această enzimă crește producția de GMPc care activează r
►—*
creștere derivat din plachete (PDGF). Celulele endoteli­ protein kinaza G a mușchiului neted (PKG - protein kinase G).
ale sintetizează și inhibitori ai creșterii, cum ar fi heparina Activarea protein kinazei G scade concentrația in tracei u Iară de
și factorul de creștere transformam 3 (TGF-p - crans- Ca2* și duce la relaxarea mușchiului neted (Fig. 13.12). Este o
forming growth factor-[3). Celulele endoteliale au rol în important de știut faptul că NO este și o moleculă de semna­ zo
conversia angiotensinei I în angiotensina II în cadrul sis­ lizare în multe procese patologice și fiziologice. In condiții fizi­ o
temului renină-angiotensină, care controlează presiunea ologice, NO acționează ca un agent antiinflamator, în timp ce m
sanguină. Ele participă, de asemenea, la inactivarea sau
□□
producerea sa în exces determină apariția inflamației. NO este
GQ
conversia în forme inactive a unor compuși transportați implicat și în reacțiile imune (stimulează macrofagele să elibereze
de sânge (norepinefrina, trombina, prostaglandine, bradi- O
cantități mari de NO), este un neurotransmițător puternic în
kinina și serotonina). sistemul nervos și contribuie Ia controlul apoptozei. Suprapro­ m
• Modificarea lipoproteinelor se realizează prin oxidare. ducția locală de NO intervine in patogeneza bolilor inflamatorii O
m
Lipoproteinele cu conținut ridicat în colesterol, în special ale articulațiilor, bolilor inflamatorii intestinale sau pulmonare.
m
de tip LDL, precum și lipoproteinele cu densitate foarte Recent, inhibitori ai NO au fost folosiți în tratamentul unor boli ZD i

X»
joasă (VLDL - very low-density lipoproteins) sunt oxidare inflamatorii. I—
m
de radicalii liberi produși de celulele endoteliale. La rândul Stresul metabolic în celula endotelială contribuie, de ase­ X>
lor, LDL modificate sunt rapid fagocitate de macrofage, i—
menea, 1a relaxarea mușchiului neted. Factorii cu efect de relaxare m
care se transformă în celule spumoase (a se vedea Fig. derivați din celula endotelială includ prostaciclina (PGI2), care X» !
zo
Fl 3.1.1). Celulele spumoase sunt elemente caracteristice în este și un puternic inhibitor al agregării trombocitare. PGI2 se
m
formarea plăcii ateromatoase. leagă de receptori exprimați pe suprafața celulei musculare ne­ □□
m
tede; stimulează protein kinaza A (PKA) activată de AMPc, care
Endoteliul vascular controlează contracția si relaxarea fibre-
f » O I

lor musculare netede din tunica medie, influențând local flu­ la rândul ei fosforilează kinaza lanțului ușor al miozinei (MLCK za I

xul și presiunea sanguină. — myosin light chain kinase) și previne activarea complexului 'C/0

Factorul de relaxare derivat din endoteliu (EDRF — calciu-calmodulină. Acest tip de relaxare apare tară modificarea <
I
m
concentrației intracelulare a Ca2'. Factorul hiperpolarizant z
endothelial-derived relaxing factor) a fost unul dintre
m I
primii compuși identificați în celula endotelială cu rol in rela­ derivat din endoteliu (EDHF — endothelium-derived
o
xarea vaselor de sânge. Timp de mulți ani, cercetătorii au avut hyperpolarizing factor) este un alt factor de relaxare derivat ZD I

dificultăți în a caracteriza EDRF din punct de vedere chimic. din endoteliu, care acționează asupra canalelor de potasiu de­
Se știe astăzi că cele mai multe dintre efectele vasculare ale pendente de Ca“~, ceea ce determină hiperpolarizarea fibrelor
EDRF pot fi atribuite oxidului nitric (NO) și compușilor musculare netede vasculare și relaxarea lor (a se vedea Fig. 13.12).
I

derivați ai acestuia, care sunt eliberați de celulele endoteliale Endotelineie produse de celulele endoteliale vasculare
> >

din artere, capilare sanguine și chiar capilare limfatice. Din joacă un rol important atât în procesele fiziologice, cât și în
punct de vedere chimic, NO este un gaz care in mod fiziolo­ procesele patologice ale sistemului circulator.
gic prezintă un timp de înjumătățite foarte scurt, de ordinul Vasoconstricția (contracția mușchiului neted) din tunica
secundelor, de unde și dificultatea identificării lui. medie a arterelor mici și a arteriolelor reduce diametrul lumenu-
 bradikinină Stres parietal
(de forfecare),
416 ADP
v
produs de ’
Celule endoteliale fluxul sanguin

UJ

UJ 1
1-
•t-
T 4- \
/

CC
UJ EDHF PGI 2 L-arginină Ca2
o o O2' VEGF
CC o o I /

r Q
o NO o
I
t
' eNOS
Q o
O ° Q o
deschiderea canalelor K* 1 o _\o

ci
B
_2C
o• ATP
AMPc
PKG GMPc
3 o
Q
guanilat

o hiperpolarizare *
relaxare GTP
>

.o
Fibre musculare netede
ci
o FIGURA 13.12 ▲ Mecanisme moleculare ale vasodilatației. Relaxarea fibrelor musculare din peretele vaselor de sânge determină creșterea da-
*
metrului acestora și scăderea rezistenței vasculare și a presiunii sanguine sistemice Oxidul nitric (NO), produs în celulele endoteliale de sintetaza endotelia ăa
oxidului nitric (eNOS), este o moleculă importantă care reglează relaxarea mușchilor netezi vasculari. Alte molecule includ ADP, factorul de creștere endoteFa'
£QJ vascular (VEGF). bradikinina, prostacichna (PG/?) și factorul hiperpolarizant derivat din endoteliu (EDHF). Stresul parietal (de forfecare) generat intre hemati și
4-J celulele endoteliale, precum și VEGF activează eNOS, ducând la creșterea sintezei de NO. Odată produs, NO difuzează în fibrele musculare netede subiacente
uo
• *-H
și determină producerea de GMPc prin activarea guanilat ciclazeî; GMPc la rândul său activează calea metabolică a protein kinazei G (PKG), protein kmaza de­
pendentă de GMPc, ducând la relaxarea musculară Stresul metabolic al celulelor endoteliale cauzat de niveluri crescute ale ADP sau PGI2 stimulează calea
metabolică a protein kinazei A (PKA), activată de AMPc în mușchiul neted, determinând relaxarea acestuia. în plus, EDHF deschide canalele de potasiu, cauzâna
hiperpolarizarea membranei fibrei musculare netede, ceea ce duce in continuare la relaxarea acestora. (Prin amabilitatea Noble A, Johnson R.Thomas A. BassP
00
The Cardiovascular System. London, New York Churchill Livmgstone, 2005.)

lui acestor vase si creste rezistenta vasculară. Vasoconstrictia

> > #
A

crește presiunea sanguină sistemică. In trecut, se credea că vaso-

>
K arterele
O constricția este indusă în special de impulsuri nervoase sau hor­ In mod tradițional, arterele se clasifică în trei mari categorii,
moni circulând. Astăzi, se știe că factorii derivați din endoteliu în funcție de mărimea si caracteristicile tunicii medii.
» >

joacă un rol important atât in procesele fiziologice, cât și în cele

• Arterele mari sau arterele elastice, cum ar fi aorta și ar­
O patologice ale sistemului circulator. Componență familiei endo-
terele pulmonare, transportă sângele de la inimă în circulația
telinelor, peptide a câte 21 de aminoacizi, sintetizate de celulele
sistemică și in circulația pulmonară (a se vedea Fig. 13.2). Ra­
endoteliale vasculare, sunt cei mai puternici vasoconstrictori. Fa­
murile lor principale — trunchiul brahiocefalie, artera carotida
milia endotelinelor este formată din trei membri: endotelina-1
comună, artera subclaviculară și arterele iliace comune-sunt,
(ET-1), endotelina-2 (ET-2) și endotelina-3 (ET-3). Endote-
de asemenea, clasificate ca fiind artere elastice.
linele acționează în special ca agenți para- și autocrini și se leagă de
• Arterele medii sau arterele musculare (cele mai multe
receptori specifici de pe suprafața celulelor endoteliale și a fibrelor
dintre arterele cu nume specifice din corp) nu pot fi diferen­
musculare netede (Fig. 13.13). ET-1 este cel mai puternic agent
țiate ușor de arterele elastice. Unele dintre aceste artere sunt
vasoconstrictor sintetizat în mod natural, care interacționează cu > 9

dificil de încadrat într-o categorie sau alta, deoarece prezintă

receptorii săi specifici ETA de pe suprafața fibrelor musculare
caracteristici intermediare între cele două tipuri.
netede din peretele vascular. Niveluri crescute ale expresiei genei
• Arterele mici sau arteriolele se diferențiază între ele prin
ET-1 se asociază cu multe boli, cauzate în pane de vasoconstricția
numărul de straturi de fibre musculare netede din tunica
susținură indusă de endoteliu. Acestea includ hipertensiunea
medie. Prin definiție, arteriolele au doar unul sau două stra­
sistemică (a se vedea Fișa 13.2), hipertensiunea pulmonară, ate-
turi, în timp ce arterele mici pot avea până la maxim opt
roscleroza, boala cardiacă congestivă, cardiomiopatia idiopatică și
straturi de fibre musculare netede în tunica medie.
insuficiența renală. Veninul de viperă din Israel (Atractaspis engad-
densis) conține sarafotoxină, o proteină extrem de toxică a cărei Arterele mari (arterele elastice)
structură prezintă un grad înalt de similitudine cu ET-1. După
Arterele elastice prezintă în peretele lor numeroase lamele
ce pătrunde în circulație, aceasta se leagă de receptorii ETA și ca­
i elastice dispuse în straturi.
■
uzează vasoconstricție coronariană severă, potențial letală. Acest
lucru este interesant, ținând cont de faptul că endotelina este un Din punct de vedere funcțional, arterele elastice au în pri­
compus natural al sistemului vascular uman, în timp ce sarafo- mul rând rolul de conducere a fluxului sanguin; de asemenea,
toxina este o toxină din veninul de șarpe. Alte substanțe vaso- ele facilitează și mișcarea uniformă și continuă a sângelui de-a
consrrictoarc derivate din celula endotelială includ tromboxanul lungul tubului. Curgerea sângelui se produce astfel: ventriculii
A2 și prostaglandina H2. Tromboxanul A2 este sintetizat din inimii pompează sânge în arterele elastice în timpul sistolei
prostaglandina H2. în plus, o rată scăzută a producției de NO (faza de contracție a ciclului cardiac). Presiunea generată de
sau inactivarea NO de către anionul superoxid (O2~) stimulează contracția ventriculilor deplasează sângele prin arterele elastice
contracția celulelor musculare netede (a se vedea l ig. 13.13). și de-a lungul arborelui arterial. Simultan, aceasta cauzează dis-

J
r

TABELUL 13.2 Caracteristicile și funcțiile celulelor endoteliale (rezumat)

i ------------
Caracteristici majore
Menținerea unei bariere cu
permeabilitate selectivă
Menținerea unei bariere
non-trombogene
417
Funcții asociate Molecule active implicate
Difuziune simplă Oxigen, dioxid de carbon >
Transport activ Glucoză, aminoacizi, electroliți
Pinocitoză Apă, molecule mici, proteine solubile
Endocitoză mediată de receptori LDL, colesterol, transferină, factori de creștere, anti­
corpi, complexe MHC O
Secreție de anticoagulanți Trombomodulina
Secreție de agenți antitrombogeni Prostaciclina (PGI2), activatorul tisular al plasminoge-
Secreție de agenți protrombogeni nului (TPA), antitrombina III, heparina —

Tromboplastina tisulară, factorul von Willebrand, inhi­ 00

bitorul activatorului plasminogenului
un •
Modularea fluxului sanguin și Secreție de vasoconstrictori
t
Endotelina, enzima de conversie a angiotensinei (ACE) Gn
a rezistentei vasculare Secreție de vasodilatatori Factorul de relaxare derivat din endoteliu (EDRF)/oxi- r?
dul nitric (NO), prostaciclina >—*

Reglarea creșterii celulare Secreție

•
de factori stimulatori de eres-
•
Factorul de creștere derivat din trombocite (PDGF),
» •
tere factori stimulatori ai coloniilor hematopoietice (GM-
Secreție de factori inhibitori de creștere CSF, G-CSF, M-CSF) n
Heparina, factorul de creștere transformant p (TGF-p) >“î

Reglarea răspunsului imun Reglarea migrării leucocitelor prin ex­ Selectine, integrine, markeri moleculari CD •

presia moleculelor de adeziune Interleukine (IL-1, IL-6, IL-8), molecule MHC

o
<

Reglarea funcțiilor imune

GO
Menținerea
*
matricii extrace- Sinteza laminei bazale Colagen de tip IV, laminină O
lulare Sinteza glicocalixului Proteoglicani > ■
po
Implicarea în metabolismul lipo- Producția de radicali liberi
t
Specii reactive ale oxigenului (SRO), LDL, VDRL
proteinelor, al colesterolului Oxidarea LDL

CD, cluster de diferențiere; G-CSF, factori stimulatori ai coloniilor de granulocite; GM-CSF, factori stimulatori ai coloniilor de granulocite-macrofage; LDL, □□
i poproteme cu densitate joasă; M-CSF, factori stimulatori ai coloniilor de macrofage; MHC, complexul major de histocompatibilitate; VLDL, lipoproteine cu
densitate foarte joasă. Modificat după Cotran S, Kumar V, Collms T, Robbins SL, eds. Robbins Pathologic Basis of Disease. Philadelphia: WB Saunders, 1999. m
30
m
m

sânge
angiotensina II trombinâ

Celule endoteliale

sA __ f

tromboxan A2 I
anion endoteline I
PGH2
superoxid (O2“)
7 V 1
I

'X

\ no!
o o
oo o
XX
A
contracție
....

Fibre musculare netede

FIGURA 13.13 ▲ Mecanisme moleculare ale vasoconstricției. Contracția fibrelor musculare netede din peretele vaselor (vasoconstricție) duce □
scăderea diametrului acestora și creșterea rezistenței vasculare, determinând creșterea presiunii vasculare sistemice. Legarea angiotensme. li și a trombine; a
endoteliul vascular stimulează sinteza factorilor derivați din endoteliu care reglează contracția fibrelor musculare. Aceștia includ endotelinele (cea ma. puternică
Casă de compuși vasoconstrictori), prostaglandina H... (PGH?) și derivatul său, tromboxanul A.. Aceștia se leagă la receptori specifici de pe suprafața membranei
fibrei musculare netede, determinând un influx de Ca?' și o creștere a eliberării Ca'" depozitat intracelular la nivelul reticulului sarcoplasmic. Nivelul redus de
producție de oxid nitric (NO), care este un vasodilatator puternic, sau inactivarea NO de către anionul superoxid (O.. ) au un efect stimulant asupra contracție
Mușchiului neted. (Prin amabilitatea Noble A, Johnson R, Thomas A, Bass P The Cardiovascular System. London, New York Churchill Livingstone, 2005.)
 tunica adventice

418

LXI
o- •
tunica medie ‘•A-’

■ ' -A'-i
p&

1X1
CC
1X1
fibroblast
tunica intimă
celule endoteliale fi
’A ia
CC

od
z$
fibre
musculare
netede
membrana bazală

limitanta elastică
internă
fibrile de reticulină si*
A
1*' •

\ț
I L7

£ J V:' f

Al

u fine fibrile de colagen

• • O
cd fibrile de
>
colagen lamele elastice
_O <
vas de sânge
fibre nervoase
cd amielinice
u ' :’r.’4W
4®
JbJtu n ÎGajIme.di.e
> ■ ■<

zi macrofag fibrile de
EQJ colagen
0 l

4—»
un
fibre nervoase mielimce a b
CC
ARTERĂ ELASTICĂ
co
\—

FIGURA 13.14 ▲ Reprezentare schematică și imagine de microscopie optică a arterei elastice, a. Reprezentarea schematică a ur.e.
artere elastice tipice prezintă componentele sale celulare și extracelulare Se observă organizarea fibrelor musculare netede la nivelul tunicii medii ș;
distribuția lamelelor elastice. Limitanta elastică internă nu este bine definită, fiind reprezentată de lamelele elastice dispuse cel mai intern în peretele
O arterial, b. Această imagine microscopică prezintă la o mărire mai mică o secțiune prin peretele unei aorte umane, in colorația cu rezorcin-fucsmâ Wei-
gert; in această colorație sunt vizibile lamelele elastice interpuse printre fibrele musculare netede de la nivelul tunicii medii Pe secțiune este etichetată
doar tunica medie, care este cea mai groasă dintre cele trei tunici ale peretelui arterelor elastice. Se observă lamelele elastice, fibrilele de colagen și
vasele de sânge de la nivelul adventicei. 48x.

rensia pereților arterelor elastice mari. Distensia este limitată de
rețeaua de fibre de colagen din tunica medie și tunica adventice
(Fig. 13.14). In timpul diastolei (faza de relaxare a ciclului
cardiac), când nu există presiune generată de inimă, reculul ar­
terelor elastice destinse asigură menținerea presiunii arteriale și
curgerea sângelui în vase. Reculul elastic inițial forțează sângele
atât dinspre inimă Ia periferie, cât și înapoi către inimă. Curge­
rea sângelui spre inimă determină închiderea valvelor aortice și
pulmonare. Reculul elastic continuu menține curgerea conti­
nuă a sângelui dinspre inimă.
Tunica intimă a arterelor elastice este formată din endoteliu,
țesut conjunctiv subendotelial și o limitantă elastică internă
slab vizibilă.
Tunica intimă a arterelor elastice este relativ groasă si
este formată din următoarele componente:
• Endoteliul, cu membrana sa bazală, este format din
celule aplatizare și alungite, cu axul lung orientat paralel cu
direcția de curgere a sângelui in arteră (Fig. 13.15). Pentru
a forma acest strat epitelial, celulele sunt atașate una de alta
prin joncțiuni zonula occludens și joncțiuni gap. Celulele
endoteliale prezintă incluziuni citoplasmatice sub formă de
bastonaș, numite corpii Weibel-Palade. Aceste organite
I
I specifice celulelor endoteliale sunt structuri electronodense
in factorul von Willebrand și selectina P. Fac-
care conțin
torul von Willebrand este o glicoproteină sintetizară de ce­
lulele endoteliale din peretele arterelor. Când este eliberat în
sânge, se leagă de factorul de coagulare VIII și joacă un
rol important în aderarea plachetelor la locul leziunii endo-
teliului. Anticorpul specific pentru factorul von Willebrand
este un marker imunohistochimic folosit în mod curent în
practică pentru identificarea tumorilor de origine endotelialâ.
Selectina-P este o moleculă de adeziune implicată în mecanis­
mul de recunoaștere
>
dintre celulele endoteliale si
>
neutrofile.
Aceasta inițiază migrarea neutrofilelor din sânge la locul de
acțiune în țesutul conjunctiv (a se vedea paginile 279-280).
• Stratul subendotelial al țesutului conjunctiv din peretele
arterelor elastice mari este constituit din țesut conjunctiv
cu fibre de colagen și fibre elastice. Principalul tip de celulă
din acest strat este celula musculară netedă. Este o celulă
contracrilă, care în același timp secretă și substanță fun­
damentală extracelulară, fibre de colagen și fibre elastice.
Ocazional, se pot observa și macrofage.
• Limitanta elastică internă nu este foarte vizibilă în ar­
terele elastice, deoarece se pierde printre multiplele straturi
elastice din peretele vascular. Se identifică de obicei doar
datorită faptului că este stratul elastic cel mai intern din pe­
retele arterial.
Celulele endoteliale participă la menținerea integrității
structurale și funcționale a peretelui vascular.
Celulele endoteliale nu asigură doar o barieră fizică între
sângele circulant și țesuturile conjunctive subendoteliale, ci
produc și agenți vasoactivi care determină contracția și rc-
 419

membrana
bazală //'

complex
joncțional
co
CZă
>— •
c/o
celule endoteliale 2

citoplasma O
celulelor endoteliale b
h— •

FIGURA 13.15 ▲ Reprezentare schematică și imaginea endoteliului în microscopia electronică de baleiaj, a. Reprezentarea schema- O
<

t că ilustrează suprafața lummală a endoteliului. Celulele sunt alungite, cu axul lung paralel cu direcția de curgere a sângelui. Nucleii celulelor endoteliale
sunt alungiți, așezați în direcția de curgere a sângelui b. Imagine a unei vene mici, în microscopie electronică de baleiaj, ilustrând celulele endoteliale.
Se observă forma de fus a celulelor, cu axul lung paralel cu vasul. 1.1 OOx. O
■ —

n
30
Corelație clinică: Hipertensiunea arterială m
J zo
m
Hipertensiunea sau presiunea sanguină crescută afectează m
în jur de 25% din populație și este definită ca fiind o presiune
•Ii •14 •L411O11?
diastolică constant peste 90 mmHg sau o presiune sistolică
al vei ii stâng
constant mai mare de 140 mmHg. Hipertensiunea este deseori
drept
asociată cu boala aterosclerotică vasculară și cu un risc crescut
de boli cardiovasculare, cum ar fi accidentul vascular cerebral și
angina pectorală. în cele mai multe cazuri de hipertensiune, di­ • j
M
ametrul lumenului arterelor musculare mici si al arteriolelor este
redus, ceea ce duce la creșterea rezistenței vasculare. Reduce­
rea lumenului se poate produce prin contracția activă a fibrelor
musculare netede din peretele vascular, prin înmulțirea fibrelor
musculare netede sau ambele. I

La persoanele hipertensive, fibrele musculare netede se ---

înmulțesc. Țesutul muscular nou format se adaugă la grosi­

mea tunicii medii, ducând la îngroșarea sa. Concomitent, o
parte din fibrele musculare netede acumulează lipide. Acesta
este unul dintre motivele pentru care hipertensiunea este un
factor de risc major pentru ateroscleroză. La animale hrănite
cu grăsimi, hipertensiunea accelerează rata de acumulare
a lipidelor în peretele vaselor. în absența unei diete pe bază
de grăsimi, hipertensiunea crește rata de îngroșare a intimei,
care în mod natural survine odată cu înaintarea în vârstă.
Mușchiul cardiac este, de asemenea, afectat de hipertensi­
unea cronică, care duce la dezvoltarea unei presiuni excesive
și apariția hi per trofiei ventriculare stângi compensatorii. în
această situație, hipertrofia ventriculară este cauzată de creș­
terea diametrului (nu a lungimii) fibrelor musculare cardiace,
cu nuclei caracteristici măriți și dreptunghiulari. Hipertrofia
ventriculară stângă este o manifestare comună a bolii hiper­
tensive cardiace. Hipertrofia ventriculară determină îngro-
FIGURA F13.2.1 ▲ Secțiune orizontală printr-un cord cu hi­
pertrofie ventriculară stângă. Această imagine prezintă o secțiune
transversală prin ventriculii cordului unui pacient cu hipertensiune
cronică. Pereții ventriculului stâng sunt îngroșați concentric, rezultând
o scădere a diametrului cavității cardiace. Se observă peretele ventricu­
lului drept care prezintă dimensiuni normale. (Retipărit prin amabilitatea
Rubin R, Strayer DS. Rubin's Pathology. 5th ed. Baltimore: Lippincott Wi­
lliams &Wilkins, 2008.)
șarea uniformă și pierderea elasticității peretelui ventricular
I
stâng, ceea ce face ca inima să depună un efort mai mare I
pentru a pompa sângele (Fig. F13.2.1). Boala hipertensivă ne­ j
I
tratată va conduce la insuficiență cardiacă. Studii recente au
demonstrat faptul că reducerea prelungită a presiunii sangu­
ine la pacienții cu hipertrofie ventriculară, rezultat al hiperten­
siunii cronice, poate diminua gradul de hipertrofie.
 (axarea țesutului
>
muscular neted subiacent. Rolurile si >
luncii-
>
țiune transversală prin arteră, par a fi dispuse circular in jurul
ile multiple ale cndoteliului care căptușește vasele de sânge au lumenului. Aceste celule musculare netede sunt fusiforme, cu
420 fost descrise in detaliu la începutul acestui capitol (a se vedea nudei alungiți, fiind acoperite la suprafață de o lamina (bazalâ)
paginile 413-416). externă, cu excepția zonelor în care ele sunt unite prin joncțiuni
1X1 gap. în tunica medie nu sunt prezente fibroblaste. Ce­
Tunica medie a arterelor elastice este constituită din nume­
IXJ
roase straturi de fibre musculare netede separate între ele lulele musculare netede vasculare sunt cele care secretă colagen,
CC
LU
prin lamele elastice. elastină și celelalte componente ale matricei extracelulare. In
CC plus, ca răspuns la factorii de creștere (ex., PDGF, FGF) pro­
<x Tunica medie este stratul cu cea mai marc grosime al pere­
duși de celulele endoteliale, celulele musculare netede por pro­
telui arterelor elastice, fiind constituită din următoarele com­
lifera și migra la nivelul intimei adiacente. Această proprietate
ponente: este importantă în procesele de reparație a peretelui vascular și
• Elastină, sub forma unor benzi sau lamele fenestrate situate in anumite procese patologice similare celor ce apar in ateros-
între straturile de fibre musculare netede. Aceste lamele sunt cleroză.
u aranjate în straturi concentrice (a se vedea Fig. 13.14, 1 3.16a • Fibrele de colagen și substanța fundame: ala (pro-
co
Cu și Planșa 33, pagina 436). Fenestrațiile din interiorul lor faci­ teoglicani) sunt sintetizate și secretate de celulele musculare
O litează difuziunea substanțelor în peretele arterial. Numărul și netede vasculare.
grosimea acestor lamele variază în funcție de presiunea sangu­
Tunica adventice este un strat relativ subțire de țesut con­
ină și vârstă. La naștere, în aortă lipsesc aproape în totalitate
ct junctiv în arterele elastice.
o lamelele elastice; la adult, aorta conține între 40 și 70 de la­
w——
mele. La indivizii cu hipertensiune arterială, atât numărul, cât In arterele elastice, grosimea adventicei reprezintă mai puțin
□ și grosimea lamelelor elastice sunt crescute. de jumătate din grosimea tunicii medii și este constituită din
£ • Celulele musculare netede din peretele vascular sunt următoarele clemente:

co aranjate în straturi. Celulele musculare netede sunt organizate • Fibrele elastice și de colagen formează o rețea laxă de
in spirală cu pas mic in axul lung al vasului. Astfel, intr-o sec- fibre elastice (nu lamele) care sunt mai puțin organizate com-
CO
1’’

co endoteliu h --
.% •'
■
—

‘b ■>* — tunicajnțima<>^ • •

■**>*-—*■«
endoteliu
z
c■ < •

t__J
7~r
,Z

• _ •

••

> -
tunica intima
*• ^unicaim'edies ■ limitanta
elastică ,*<

I
• * > ifl$£KS internă
c7R/<i
■ '• ✓
/
✓
&
^1 —'tunica
—
medie
’

f.
■'

•?
A r-

t
./
-c • <11 *' * • - >r\.
-<
^Uiu ** — **- 4 H* • z • • 3^

- t — *”*
**
X

—•
c »
V
f - •V’ ’

= i 9 *
0
, - tunica adventice
— tuni c araci yjeh t i ceG.a
•A-'
b
FIGURA 13.16 Imagini de microscopie optică ale pereților arterei elastice și arterei de tip muscular, a. Imaginea prezintă o secțiune
I
transversală a aortei umane, colorată cu rezorcin-fucsină pentru evidențierea componentei elastice Pot fi recunoscute trei straturi- tunica intimă, tunica me­
die și tunica adventice.Tunica intimă este constituită dintr un endoteliu așezat pe un strat subțire de țesut conjunctiv, care conține fibre musculare netede,
uneori macrofage, fibre de colagen și fibre elastice. Limita dintre tunicile intimă și medie nu este bine definită Tunica medie conține un număr mare de fibre
I
musculare netede (se observă nuc leii colorați in albastru) și numeroase lamele elastice fenestrate ondulate (colorate în roșu) Tunica adventice, stratul cel mai
extern, este lipsită de lamele elastice, fiind constituită mai ales din țesut conjunctiv cu vase de sânge și nervi destinați peretelui arterial. 300x. b. Imaginea
de microscopie optică a unei artere musculare în secțiune transversală, în colorația de rutină cu H&E, demonstrează că peretele arterei musculare prezintă
aceleași trei straturi ca artera elastică. Tunica intimă este constituita dintr-un endoteliu, o cantitate redusă de țesut conjunctiv și o limitantă elastică internă
Aceasta are un aspect dantelat când vasul este contractat și este foarte strălucitoare. Datorită contracției vasului, nucleii celulelor endoteliale apar rotunzi
Tunica medie este formată mai ales din fibre musculare netede dispuse circular, fibre de colagen și elastice. Când fibrele musculare netede sunt contractare
nucieii acestora au un aspect spiralat (in tirbușon). Tunica adventice este constituită predominant din țesut conjunctiv. Nu se observă o limitantă elastică
externă bine definită, dar sunt prezente câteva structuri elastice (săgeți). 360x.
I

parativ cu cele din tunica medie. Fibrele de colagen previn
distensia peretelui arterial dincolo de limitele fiziologice in
timpul sistolei ciclului cardiac.
• Fibroblastele și macrofagele sunt principalele celule ale
adventicei.
• Vasa vasorum (vase sanguine) includ ramuri arteriale
mici, rețeaua lor capilară și venele corespunzătoare, in mod
similar vascularizației în general.
• Nervi vasorum (vascularis), numiți și nervi vasoconstric-
tori, sunt fibre nervoase simpatice postsinaptice amielinice.
Acești neuroni eliberează la nivelul sinapselor un neurotrans-
mițător, norepinefrina (NE), ce produce îngustarea lumenu-
lui vasului sanguin afectat (vasoconstricție).
Funcția vasa vasorum este de a furniza nutrienți și oxigen
peretelui vascular și de a îndepărta atât reziduurile produse
de celulele din peretele acestuia, cât și cele transportate prin 421
difuziune din lumenul vaselor.
Există o strânsă legătură intre densitatea crescută a vasa vaso­
rum din peretele arterial și severitatea procesului de formare
a plăcii ateromatoasc. Impactul hemodinamic (presiune san­
guină crescută, presiune scăzută a oxigenului, precum și aport
crescut sau îndepărtare defectuoasă a LDL-colesterolului) O
asupra funcției vasa vasorum poate juca un rol in patogeneza
plăcii ateromatoase.
—i
Arterele medii (arterele musculare) GO

Arterele musculare conțin mai multe fibre musculare netede CZ)

Funcția vasa vasorum este de a transporta nutrienți și oxi­ »

și mai puțină elastină în tunica medie decât arterele elastice. CZ)

gen în interiorul peretelui vascular și de a îndepărta produșii
de degradare.
In vasele sanguine mari, transportul oxigenului, al nutrienților și
al produșilor de degradare spre și dinspre lumen este suplimentat
In general, in zona de tranziție dintre arterele elastice și arte­ F>
rele musculare mari scade treptat cantitatea de țesut elastic,
iar celulele musculare netede devin principalul constituent al
. ............

mediei (Fig. 13.17 și Planșa 34, pagina 438). De asemenea,

prin difuziunea de la nivelul rețelei vasculare alcătuire din vasele O
limitanta elastică internă fiind mai proeminentă, devine
sanguine mici numite vasa vasorum. Acestea sunt artere mici
net vizibilă și permite diferențierea arterelor musculare de cele
care pătrund în peretele vascular din exterior și se ramifică for­ r— •
elastice. în multe cazuri, se poate identifica și o limitantă
mând o rețea de arteriolc și capilare care irigă porțiunea externă a O
<
elastică externă evidentă.
peretelui vascular. Venele mici care se formează din această rețea
CZ)
Tunica intimă este mai subțire în arterele musculare și con­
a vasa vasorum drenează sângele din capilare și ventile în venele o
ține o limitantă elastică internă proeminentă.
mari care însoțesc arterele. In porțiunea internă a peretelui vascu­
lar, nutrienții ajung prin difuziune din lumenul vascular. La om, Intima este relativ mai subțire în arterele musculare decât in
•“î
vasele cu un lumen mai mic de 0,5 mm diametru nu conțin de cele elastice și este constituită dintr-un endoteliu așezat pe o
obicei vasa vasorum. In acest tip de vase, tunica medie conține membrană bazală, un strat subendotelial subțire de țesut con­
x*
mai puțin de 30 de straturi celulare. junctiv și o limitantă elastică internă proeminentă. In unele 30

----------------------- m
tunica adventice 30
*
1
m
tunica medie
• •
m
• •
/

T fj/
tunica intimă I> *

celule endoteliale
nervi amielinici
i 2
membrană bazalâ
I

limitanta
elastică internă f

I
lamelă elastică
fibre musculare J ■ A

netede

vas de sânge limitanta elastică

externă

O
- fibre elastice - 7^^-

— fibrile -----
de colagen

fibroblast b
ARTERĂ MUSCULARĂ

FIGURA 13.17 ▲ Reprezentare schematică și imagine de microscopie optică a arterei musculare, a. în această :magine schematică j
anerei musculare, sunt reprezentate componentele celulare și extracelulare. Se observă distribuția componentelor celulare în toate cele tre; tunici Ș:
ccaiizarea limitantelor elastice externă și internă b. în imaginea de microscopie optică a unei secțiuni transversale printr-o arteră musculara în cco aț a
rezorcin-fucsină Weigert, se observă cele două straturi distincte de țesut elastic: un strat intern ondulat, limitanta elastică internă și, la exterior, limitanta
elastică externă bine definită. Tunica medie relativ groasă, situată între cele două limitante elastice, internă și externă, este constituita mai ales din fibre
Musculare netede dispuse circular, fibre de colagen și fibre elastice subțiri. Pe acest preparat, tunica intimă nu este vizibilă tunica adventice este bine
I ^Prezentată, fiind constituită predominant din țesut conjunctiv cu fibre de colagen și fibre elastice. 175x.

■
I
 1

artere musculare, stratul subcndotclial este atât de redus, încât
membrana bazală a endoteliului parc a fi in contact cu limi­
422 tanta elastică internă. Pe secțiunile histologicc, limitanta elas­
tică internă apare de obicei bine definită, sinuoasă, ondulată,
UJ datorită contracției fibrelor musculare netede (Fig. 13.16b).
UJ Grosimea intimei variază în funcție de vârstă si de alti fac-
cc > >
adipoase. Comparativ cu arterele elastice, adventicea arterelor
musculare este relativ groasă, având o grosime aproximativ egală
cu cea a medici. Fibrele de colagen reprezintă principalul com­
ponent cxtracclular. imediat adiacent mediei este vizibilă o con­
densare de material elastic, care constituie limitanta elastică
externă. Nervii și vasele sanguine mici străbat adventicca și se
>

UJ tori. La copiii mici, este foarte subțire. La adulții tineri, intima ramifica, dând naștere unor ramuri care pătrund în tunica medie
CC arterelor musculare reprezintă aproximativ 1/6 din grosimea a arterelor musculare mari în mod similar cu vasa vasorum.
c totală a peretelui. L-a vârstnici, intima se poate îngroșa datorită
depozitării de lipide în grosimea ei, frecvent sub forma unor Arterele mici si arteriolele 9

„striuri lipidice” neregulate.
cd Tunica medie a arterelor musculare este constituită aproape
3 în totalitate din fibre musculare netede si o cantitate redusă
O *
GO de material elastic.
>
Tunica medie a arterelor musculare este constituită din fibre
O
• *—H musculare netede dispuse printre fibre de colagen și o cantitate
redusă de material elastic. Fibrele musculare netede au in peretele
O arterial o dispoziție spiralată. Contracția acestora arc rol in men­
» ■ H ținerea presiunii sanguine. In mod similar cu arterele elastice, în
3 acest strat lipsesc fibroblastele. Fibrele musculare netede pre­
£<D zintă o lamina (bazală) externă, cu excepția zonelor în care sunt
Arterele mici și arteriolele se deosebesc între ele prin numă­
rul de straturi de fibre musculare netede din tunica medie.
In tunica medie, fibrele musculare netede sunt dispuse în unul
sau două straturi la nivelul arteriolelor și până la opt straturi
la nivelul arterelor mici (Fig. 13.18 și Planșa 35, pagina 440). In
mod caracteristic, intima arterelor mici prezintă o limitanta elas­
tică internă, în timp ce prezența acestui strat în arteriole nu este
obligatorie. In ambele tipuri de vase, endoteliul este similar cu cel
din alte artere, cu excepția faptului că prin microscopic electro­
nică s-au pus în evidență joncțiuni gap între celulele endoteliale
si fibrele musculare netede din tunica medie. Adventicea este un
>

4-J unite intre ele prin joncțiuni gap și au rol în secreția exrracelulară strat subțire de țesut conjunctiv, slab reprezentat, care se întrepă­
GO
de colagen, elastina și substanță fundamentală. trunde cu țesutul conjunctiv din jurul acestor vase.
GO
Adventicea arterelor musculare este relativ groasă și este în Arteriolele controlează curgerea sângelui în rețeaua capi­
00 general separată de tunica medie printr-o limitantă elastică lară prin contracția fibrelor musculare netede.
T-----
externă vizibilă. Arteriolele au rolul de a regla curgerea sângelui în rețeaua ca­
Adventicea arterelor musculare este constituită din fibroblaste, pilară. In mod normal, contracția mușchilor netezi din peretele
fibre de colagen, fibre elastice și, în unele vase, din câteva celule arteriolei creste rezistenta
i
vasculară si
> J
reduce sau oprește
■*y*Lr -- 7--
ii C
O
F ' arteriola? 1 A'Jfc
■T'

-O.-l
' -

16 7»
/ vT ?< '<)
• »!
.1 / - li

? /,-V i’ • ;
V
■;«^d
7 \
.
■ cj
/
ffMifllKjKSfe’
. -J,— •’•'
/ <•
: i i »
r r >
i.
•*

L - Jr ț ’;ă
3? .' *

- ,’:r. zVr :.v

r-
■lr : &
-* V } ’î.
FJ^N’
■ «•: a -
«’./j
If £ Â
\\ ■ ‘
•V
■ <-■ <
%k"
/A ■
■ ■ • I
HA
■
J Tr w -

V \ 4| & '
5 • J-
' 'i '• %
■ '’fT
%
F : (arteriplă
I
fcV <

■w
F
hi
/ ■

Ia; !
*. •’ S
<- • I
■1

* 'fc
f li
f'
. > //
Jftp • I
Y•ț . /-M
* ~^*J***^**
a ăA.
■
». //Oi
i<
Jn
FIGURA 13.18 Imagini de microscopie electronică, respectiv optică ale arteriolelor. a. Această imagine de microscopie electronică prezintă
o arreriolă în secțiune transversală Tunica intimă este alcătuită din endoteliu și un strat foarte subțire de țesut conjunctiv subendotelial (fibnle de colagen și
substanță fundamentală). Săgețile indică joncțiunile dintre celulele endoteliale adiacente Tunica medie este constituită dmtr-un singur strat de fibre musculare
netede (FMAJ). Tunica adventice este alcătuită din fibrile de colagen și numeroase straturi de fibroblaste (F) cu foarte puține prelungiri în lumen se observă
hematii. 6.000x. b. Imagine de microscopie optică a unei arteriole și a unei venule din derm. Se observă o arteriolă în secțiune longitudinală și alta în secțiune I
transversală. Nucleii rotunzi și ovalari din peretele ar ier ioiei secționate longitudinal aparțin fibrelor musculare netede din tunica medie. Forma rotund-ovalarâ a
nudeilor indică faptul că aceste celule au fost secționate transversal. Nucleii alungiți (săgep) aparțin celulelor endoteliale. 320x. Insert. La un obiectiv mai mar«?.
pe o secțiune transversală prin arteriola examinată se pol observa nucleii celulelor endoteliale care proeminează in lumen {săgeți) Nucleii fibrelor musculare
netede din tunica medie sunt vizibili sub forma unor structuri alungite care reflectă dispoziția lor circulară în jurul vasului 600x.
 sângele care ajunge în capilare. în zona în care dintr-o arteriolă
ia naștere o rețea capilară (un pat capilar), stratul muscular se
> îngroașă ușor și formează sfincterul precapilar. Majoritatea
f arteriolelor se pot dilata cu 60-100% față de diametrul lor obiș­
nuit și se pot contracta, menținând diametrul redus cu până
la 40% pentru o perioadă lungă de timp. Astfel, scăderea sau
! creșterea semnificativă a rezistenței vasculare are un efect direct
I asupra distribuției circulației sanguine și presiunii arteriale sis-
teniice. Acest mecanism de reglare direcționează sângele acolo
unde este nevoie. De exemplu, în timpul unui efort fizic in­
tens, cum ar fi alergarea, debitul sanguin spre mușchii scheletici
crește prin dilatarea arteriolelor și debitul sanguin spre intestine
scade, prin vasoconstricție arteriolară. După ingestia unei can­
tități mari de hrană, procesul se desfășoară invers.
K CAPILARELE
Capilarele sunt vasele sanguine cu diametrul cel mai mic,
adesea mai mic decât diametrul unei hematii.
Capilarele formează rețeaua vasculară sanguină care permite
fluidelor ce conțin gaze, metaboliți și produși de degradare să
traverseze peretele lor subțire. Corpul uman conține o rețea de
capilare cu o lungime totală de aproximativ 80.500 km. Fiecare
capilar este alcătuit dintr-un singur strat de celule endoteliale
și membrana lor bazală. Celulele endoteliale formează un tub
suficient de larg ca să permită pasajul hematiilor una câte una. In
numeroase capilare, lumenul este atât de îngust, încât hematiile
se deformează și se pliază pentru a putea trece mai departe (Fig.
13.19). Hematiile care traversează capilarele par să umple întreg
X \ ’ k»
Z endoteliale sunt unite între ele prin joncțiuni strânse (ocluzive)
Axa i care sunt vizibile în secțiunile transversale printr-un capilar cu
I metaboliți, de exemplu vezicula biliară, rinichiul, pancreasul și
Hi
t M
'■>
p\
WT
W" £ e * J.
l FIGURA 13.19 ▲ Imagine de microscopie optică a rețelei capi­
lare din retină. Acest preparat prezintă capilarele din retină etalate pe
lamă. După o digestie enzimatică ușoară, retina a fost etalată pe o lamă de
st-câ. colorată cu acid periodic Schiff (PAS) și contra-colorată cu hemato-
xilină în imagine se observă o arteriolă (A) în poziție longitudinală, cu un
strat bine vizibil de fibre musculare netede (FMN) dispuse circular. Această
aneriolă este intersectată de o venulă (7) Se poate observa rețeaua capi­
lară extinsă care conectează cele două vase. Nucleii celulelor endoteliale
If) sunt vizibili la nivelul capilarelor La această mărire, per ic ițele sunt dificil
de evidențiat. 560x (Prin amabilitatea Dl. Denineld W Player.)
lumenul vascular, reducând suprafața de difuziune a gazelor și a
nutrienților intre capilar și țesutul din jurul vaselor. In TEM in
secțiune transversală, lumenul capilarului pare a fi format dintr-o 423
singură celulă sau porțiuni ale mai multor celule. Datorită pere­
ților subțiri și legăturilor strânse cu țesuturile și celulele metabolic
active, structura capilarelor este adaptată schimburilor de gaze și
metaboliți intre celule și sânge. Volumul capilar raportat la supra­
fața endotelială și grosimea peretelui capilar favorizează transferul
substanțelor prin peretele vascular. O
Clasificarea capilarelor
___ X
Există trei tipuri de capilare: continue, fenestrate și cu pe­ GJ
rete discontinuu (sau sinudoidale).
C/D
Structura capilarelor variază in diferite țesuturi și organe. Pe
CZ)
baza aspectului lor morfologic, pot fi împărțite in trei catego­ r-r
rii: continue, fenestrate și sinusoidale.
O
>—*
Capilarele continue se găsesc in țesutul conjunctiv, muș­
f—*
chiul cardiac, mușchiul scheletic, mușchiul neted; piele; plă­ r- -‘
n
mâni; sistemul nervos central (SNC). Sunt alcătuire dintr-un
endoteliu vascular continuu așezat pe o membrană ba­
zală continuă (Fig. 13.20a). Celulele endoteliale conțin or- •
ganite citoplasmatice comune, câțiva microvili scurți la polul O
<
apical, un număr variabil de vezicule electronodense cu mem­
GO
brană proprie și numeroase vezicule de pinocitoză dispuse atât O
în apropierea suprafeței luminale, cât și a celei bazale a mem­
branei plasmatice. Veziculele au aproximativ 70 nm diametru și
»-î
sunt implicate în transcitoză, un proces prin care se transportă
molecule mari din lumenul capilar spre țesutul conjunctiv și in­
o
vers. In TEM, capilarele continue apar în secțiune transversală
sub forma a două membrane plasmatice ce delimitează o bandă
citoplasmatică ce poate include nucleul (Fig. 13.21). Celulele
3D
m
i—
m
perete continuu. Aceste joncțiuni strânse limitează pasajul mo­
leculelor printre două celule endoteliale, permițând doar trece­
rea moleculelor relativ mici (< 10.000 Da).
Capilarele fenestrate se găsesc în mod caracteristic în glan­
dele endocrine și in zonele în care are Ioc absorbția de fluide sau
tractul intestinal. Celulele endoteliale prezintă numeroase fe ne-
strații (cu un diametru de 70-80 nm) care formează canale ce
traversează peretele capilar (a se vedea Fig. 13.20b). Membrana
bazală este continuă și acoperă fenestrațiile de pe suprafața
bazală a membranei plasmatice. Celulele endoteliale prezintă și
la nivelul capilarelor fenestrate numeroase vezicule de pinocitoză.
Fenestrațiile se formează cel mai probabil în momentul in care
o veziculă de pinocitoză pe cale de dezvoltare își face loc prin
stratul subțire de citoplasmă și simultan creează o deschidere pe
partea opusă (Fig. 13.22). Fenestrațiile pot prezenta pe suprafață
o diafragmă subțire, non-membranoasă. Privită dinspre lumen,
diafragma are o formă asemănătoare unei roti de car cu spițe, cu
o îngroșate centrală și 14 spații în formă de pană (de despicat
lemnul). Aceasta derivă din glicocalixul provenit din veziculele
de pinocitoză, care probabil au format fenestrațiile. Aceste fene-
strații, numite și pori de filtrare, constituie zone specifice de
transport în celulele endoteliale care nu permit pasajul liber al
plasmei așa cum se întâmplă în capilarele sinusoidale (a se vedea
mai jos).
Capilarele fenestrate din tractul gastrointestinal si vezicula
biliară au mai puține fenestrații și un perete mai gros atunci
 membrană bazală celulă endotelială
424

1X1

1X1
CC
c
Q_
<X
O

î-«
a
hematie membrana bazală
d vezicule de in lumen discontinuă
o pinocitoză joncțiune strânsă
co
cd
>
CAPILAR CAPILAR CAPILAR
CONTINUU FENESTRAT SINUSOIDAL
O
FIGURA 13.20 ▲ Reprezentare schematică a celor trei tipuri de capilare, a. Capilarele continue sunt caracterizate de prezența unui endo-
teliu continuu așezat pe o membrană bazală continuă Celulele endoteliale sunt unite între ele prin joncțiuni strânse care restricționează trecerea mole­
u culelor dm lumen in țesutul subiacent b. Capilarele fenestrate au celule endoteliale cu numeroase fenestrații O membrană bazală continuă înconjoară
■■<
acest tip de capilar. în anumite organe, fenestrațiile pot fi acoperite de o diafragmă subțire, non-membranoasă. c. Capilarele cu perete discontinuu (ca­
Z5 pilare sinusoidale, sinusoide) prezintă deschideri largi atât în structura celulelor endoteliale, cât și între celulele endoteliale în plus, celulele endotelia’e
£ sunt situate pe o membrană bazală discontinuă, care este rudimentară în anumite organe sau poate chiar lipsi în totalitate.
CD când nu au loc procese de absorbție. Când are loc absorbția, Capilarele cu perete discontinuu (numite și capilare
U0
peretele devine mai subțire, iar numărul de fenestrații și de sinusoidale sau sinusoide) se găsesc în mod caracteristic in
CC vezicule de pinocitoză crește rapid. Schimburile ionice din ficat, splină și măduva osoasă hematogenă. Ele au un diametru
țesutul conjunctiv perivascular, determinare de absorbția sub­ mai mare și o formă mai neregulată comparativ cu celelalte ti­
00 stanțelor dizolvare, stimulează pinocitoză. Aceste observații
x— puri de capilare. Celulele endoteliale care căptușesc aceste capi­
susțin mecanismul de formare a fenestratiilor descris mai sus.
> >
lare prezintă discontinuități citoplasmatice largi și sunt separate
între ele prin spații intercelulare largi, neregulate, care permit
mf r •
:‘.<C pericit pasajul proteinelor plasmatice sanguine (a se vedea Fig. 13.20c).
Celulele endoteliale sunt așezate pe o membrană bazală dis­
1
continuă. Structura acestor capilare variază de la organ la organ
/
■ ■
și include celule specializate. In ficat, celulele endoteliale din si­
$
nusoide se găsesc alături de celulele Kupffer (macrofagestelate
l '
sinusoidale) și celulele Ito care stochează vitamina A (celule
stelate hepatice). In splină, celulele endoteliale sunt fusiforme,
lr «•.

•- z*
*«* . cu spații între celulele învecinate și sunt așezate pe o membrană
■ f
r •• * Sr
bazală rudimentară, care poate lipsi parțial sau chiar în totalitate.
.
w
*• joncțiune interceîulâiră^
•J. i
A** ’ ♦
Pericitele reprezintă o populație de celule stern mezenchi-
O— ■
1
■ i male nediferențiate care însoțesc capilarele.
O

Capilarele și anumite ventile posteapilare prezintă celule perivas-

V-
C <«z
...
•’rS _• .
. . X
• 4

• •
culare cu prelungiri care înconjoară celulele endoteliale. Ferici­
vezicule de tele (cunoscute înainte drept celule Roicget) sunt un exemplu de
•L’ ' \ v,
r- < pinocitoză^ .» celule perivascularc care învelesc endoteliul (a se vedea Fig. 13.21
•• -w ■>

Z
<
r
1

X- ?X-J și 13.22). Ele sunt dispuse în jurul capilarelor, pe care le încon­

.. . -
V. *
r. joară prin intermediul unor prelungiri citoplasmatice ramificate
\ r- r- Â •-/

xV*< O; ■‘"w ■
9* r --
și sunt înglobate de o membrană bazală care se continuă cu cea

9
• - .
•,.
X3
’ •
FIGURA 13.21 ▲ Imagine de microscopie electronică și repre­
zentare schematică a unui capilar continuu. Celulele endote' ale
care formează peretele capilarelor continue conțin numeroase vezicule de
pinocitoză. Joncțiunile intercelulare sunt frecvent caracterizate prin pre­
zența unor pliuri citoplasmatice (marginale) care pătrund la acest nivel in
lumen. Pe această imagine, nucleii celulelor endoteliale nu sunt prezenți în
planul de secțiune. La examinarea în microscopie electronică, se observă
că periatul prezintă o cantitate mică de citoplasmă înconjurată de iamina
bazală. 30.000x.
si\
.
a endoceliului. Peticitele sunt celule contractile și se află sub con­
z
trolul NO produs de celulele endoteliale. Există dovezi care suge­
lamina
rează că pericitele pot modula fluxul sanguin în patul capilar din
bazală
:-l. arii specifice (ex., creier). Pericitele au un rol de suport și ajută la
menținerea stabilității capilarelor și vcnulclor posteapilare prin-
tr-un proces complex de comunicare bidirecțională fizică și chi­
mică cu celulele endoteliale. Histologic, pericitele au aspect de
celule stern mezenchimale nediferențiate, cu nudei mari,
bogați în hetcrocromatină. Experimentai, s-a dovedit că semnale
provenite din mediul înconjurător por stimula proliferarea, ca­
pacitatea de migrare și diferențierea peticitelor într-o varietate
de tipuri celulare, care includ adipocite, fibroblastc, condrocite,
‘ v •• *• r

nervos vegetativ și norepinefrina eliberată de la nivelul glandei

■
-i y suprarenale determină contracția mușchilor netezi din peretele
■ '/țV aneriolelor (vasoconstricție), care va avea ca rezultat scăderea 425
'o
'''
fluxului sanguin în patul capilar. In aceste condiții, presiunea
$*- ■ > X'
capilară poate să scadă, iar absorbția fluidelor tisulare poate să
Si
p
■

r. -5-'
5'« '^1 feb: crească semnificativ. Această situație apare în timpul unor pier­ >
V

* '1 • Lrf'r ’
&
• ■»

y. ■<
Wj
g
•<
b / •
deri de volum sanguin, când șocul hipovolemic este prevenit
prin trecerea unei cantități importante de fluid în sânge.
^T7y. O "W A

■V, V: ■<.
,
^7} •*.
,
/
Densitatea rețelei capilare determină suprafața totală de o
• • z ■ ‘f .’-Vr:.
t*' . 2*— .
schimb intre sânge și țesuturi, care este în strânsă legătură cu
1
>
wffh
ci.t?,. ■ i-
■
activitatea metabolică a țesutului respectiv. Ficatul, rinichiul,
-------
ir® .• mușchiul cardiac și mușchiul scheletic au o rețea capilară foarte
co
:.y.ezjcu.le-.dev: Kt bogată, în timp ce țesutul conjunctiv dens, care este mai puțin
• • *
ir •

^4 activ metabolic, prezintă o rețea capilară mai puțin extinsă. CD

fc
O

'• .• ■

.-•A-; •V'-'*-
■■■.?; :W
Mr-* .->

ȘUNTURILE ARTERIOVENOASE
H— •
on
r~T
D

. •••• ^*.4' • .— '

- -■,.r. r—
Șanțurile arteriovenoase permit sângelui să scurtcircuiteze
<< **

jS^ • ' „ • ta
te
Sta-..
r- FJ
capilarele, prin realizarea unei legături directe între artere O
W: da mina. T ■A si vene.
<•
*.T

tfG&'Zîî»:
> Lr h‘
IȘa2ală<'^
». Vf. -
••

A
ta A
în general, în patul microvascular, arterele transportă sânge
spre capilare, iar venele transportă sângele de la capilare. Acest
>"î

O
<
•

i- *-in'
te? S’3i?.’
WJt
fi traiect artere — capilare - vene nu este însă obligatoriu. In nume­ Gn
eSA . * •
V •h
• vl Sg roase țesuturi există căi directe între artere și vene, care ocolesc O
£
>•
P*
i •y tfi \\
capilarele. Aceste traiecte sunt numite anastomoze arteriove­
noase (AV) sau șunturi AV (a se vedea Fig. 13.11). Șuncurile
>■ «

AV se găsesc frecvent în pielea de la nivelul vârfului degetelor,

c-L,ț .•! f J
tei' •: <5 nasului și buzelor, precum și în țesutul erectil din penis și clitoris. <
ta) A Arteriola din șuncurile AV este frecvent încolăcită, are un strat m
muscular neted relativ gros, este învelită la exterior de o capsulă m
FIGURA 13.22 ▲ Imagine de microscopie electronică și repre­
zentare schematică a unui capilar fenestrat. Citoplasmă celulelor
de țesut conjunctiv și este bogat inervată. Spre deosebire de sfinc- m
endoteliale conține numeroase fenestrații (săgeți mici), în zonele in care terul precapilar obișnuit, contracția fibrelor musculare netede
aceste fenestrații lipsesc, celulele endoteliale prezintă regiuni mai îngroșate, din peretele aneriolelor din șunturile AV conduce sângele în
cu vezicule de pinocitoză. în partea inferioară a imaginii de microscopie patul capilar, în timp ce relaxarea acestor fibre dirijează sângele
electronică, se poate observa o parte din pericit, ce include nucleul în colțul în venule, scurtcircuitând patul capilar. Șunturile AV au rol în
stânga jos 21 500x. în msert sunt evidențiate fenestrațiile și diafragma care
acoperă deschizăturile (săgeți mari). 55.000x.
termoreglarea suprafeței corpului. Închiderea unui sunt A\’
în piele dirijează sângele în patul capilar și intensifică pierderea
de căldură. Deschiderea unui șunt AV în piele reduce fluxul san­
osteocite și celule musculare scheletice. Pe parcursul dezvoltării guin în capilarele din piele și conservă căldura corpului. în țesu­
embrionare sau al angiogenezei (cx., vindecarea rănilor), petici­ tul erectil din penis, închiderea știutului AV direcrionează fluxul
tele dau naștere atât celulelor endoteliale, cât și celulelor muscu­ sanguin în corpii cavernoși și inițiază erecția.
lare netede. Peticitele sunt direct implicate în patogeneza bolilor Căile preferențiale, care prezintă un segment proximal numit
vasculare (ex., retinopatia diabetică și angiogeneza (umorală). metaarteriolă (Fig. 13.23), permit și ele unei anumite can­
In plus, proliferarea necontrolată a peticitelor duce la apariția tități de sânge să treacă nemijlocit din artere în vene. Capila­
hcmangiopcricitomului, o tumoră vasculară rară, care teoretic rele iau naștere atât din arteriole, cât si din metaarteriole. Deși
> > >

poare să apară oriunde există capilare în organism. capilarele nu conțin în peretele lor fibre musculare netede, în
punctul de origine al acestora (din arteriolă sau metaarteriolă)
Aspecte funcționale ale capilarelor există un sfinccer format din fibre musculare netede, sfincte-
Pentru o mai bună înțelegere a funcției capilarelor, trebuie luate rul precapilar. Aceste sfinctere controlează cantitatea de sânge
în considerare două aspecte importante - vasomotricitatea care traversează parul capilar.
(fluxul sanguin capilar) și extinderea sau densitatea rețelei
capilare.
Controlul fluxului sanguin este realizat prin stimuli locali și BZ VENELE
t? Bl
sistemici. Ca răspuns la acțiunea unor agenți vasodilacatori (ex.,
Tunicile peretelui venos nu sunt atât de bine definite precum
NO, presiune scăzută a Ch), celulele musculare netede din pe­
tunicile arterelor. în mod tradițional, in funcție de mărime,
retele aneriolelor se relaxează și, astfel, conduc la vasodilacarie si
venele sunt împărțite în patru categorii:
creșterea fluxului sanguin în sistemul capilar. Presiunea în capi­
lare crește și o cantitate mare de plasmă trece în țesuturi, proces • Venalele sunt clasificate, la rândul lor. în venule postea­
ce determină edemul periferic. Factori locali derivați din en- pilare și musculare. Ele primesc sânge de 1;ți capilare și au
doteliu, stimuli sistemici transmiși prin intermediul sistemului un diametru mic. de 0.1 mm.
 pasaj
preferențial
426
UJ
UJ
z sfinctere
UJ
precapilare
metaarteriolă
p 11M
arteriolă venulă
O Venulele postcapilare din sistemul limfatic sunt numite și ve­
GO
ctf
> capilar filamente
limfatic de ancorare
O
FIGURA 13.23 ▲ Schema microcirculației. Imaginea schematică pre­
zintă o metaarteriolă (segmentul inițial al pasajului preferențial’) din care se
o lăți sau grupați. Endoteliul acestor venule are capacitatea dea
formează capilarele. Sfincterul precapilar al arteriolei și metaartenolei contro­
lează intrarea sângelui în capilare. Segmentul distal al pasajului preferențial
primește sânge din patul capilar al microcirculației, însă la acest nivel, unde
6<D capilarele aferente intră în pasajele preferențiale, nu există sfinctere Vase
limfatice închise la un capăt se găsesc asociate patului capilar. în capilarele
4—J
GO limfatice se observă filamente de ancorare și un sistem de valve. ’Nota trad
• o rețea extinsă de RER. Aceste aspecte sunt tipice pentru func­
Pasajul preferențial (thoroughfare channel) reprezintă traseul pe care sângele
se deplasează d:nspre metaarteriolă către venulă. consecutiv contracției
sfincterelor precapilare.
00
• Venele mici au un diametru mai mic de 1 mm și sunt
situate în continuarea venulelor musculare.
• Venele medii sunt cele mai numeroase. De obicei, sunt
însoțite de artere și au un diametru de până la 10 mm.
• Venele mari au de obicei un diametru mai mare de 10
mm. Venele cave superioară și inferioară și vena portă hepa­
tică sunt exemple de astfel de vene mari.
Cu toate că și venele mari, și venele medii prezintă trei straturi
in structura peretelui, numite tunica intimă, tunica medie și tunica
adventice, acestea nu sunt atât de bine individualizate ca în cazul
arterelor. Venele mari și venele medii însoțesc de obicei traiectul
arterelor mari și medii. Arteriolele și venulele musculare pot fi și
ele uneori observate împreună, fapt ce permite compararea lor pe
secțiunile histologice. De obicei, venele au un perete mai subțire și
un lumen mai larg comparativ cu arterele corespunzătoare. Lume­
nul arteriolei este de obicei deschis, în timp ce lumenul venei este
frecvent colabat. Numeroase vene, în special cele care transportă
sângele împotriva gravitației, cum sunt cele din membre, conțin
valve, care permit sângelui să circule unidirecțional spre cord. Val­
vele sunt pliuri semilunare constituite dintr-un ax subțire de țesut
conjunctiv acoperit cu celule endoteliale.
Venalele si venele mici
Venulele poscapilare colectează sângele din rețeaua capi­
lară și prezintă caracteristic în structura lor pericite.
Venulele postcapilare sunt tapetate de endoteliu cu mem­
brana lui bazaiă și pericite (Planșa 35, pagina 440). Endoteliul
vcnulelor postcapilare este principalul loc de acțiune al agenți-
lor vasoactivi, de exemplu histamina și serotonina. Ca răspuns
la acțiunea acestor agenți, are loc extravazarea fluidelor și mi­
grarea globulelor albe din vase în timpul inflamației și reacțiilor
alergice. Venulele postcapilare din ganglionii limfatici intervin
in migrarea transmurală a limfocicelor din lumenul vascular
în țesutul limfoid. Fericitele sunt celule stern nediferențiate
de origine mezenchimală care realizează cu celulele endoteliale
conexiuni umbeliforme. Relația dintre celulele endoteliale si
> »
pericite asigură reciproc proliferarea și supraviețuirea. Ambele ;
sintetizează și au în comun membrana bazală (a sc vedea Fig.
1 3.21), sintetizează factori de creștere și comunică intre ele prin :
joncțiuni strânse și joncțiuni gap. Gradul de acoperire al vaselor .
de către pericite este mai marc la nivelul vcnulelor postcapilare I
decât la nivelul capilarelor.
Venulele cu endoteliul înalt sunt venule postcapilare speci­
alizate din țesutul limfoid care asigură migrarea unui număr
mare de limfocite din sânge.
nule cu endoteliul înalt (HEV) datorită aspectului cubic
al celulelor endoteliale, cu nudei ovalari. Ele sunt prezente
în toate organele limfoide secundare (periferice), cu excepția
splinei: ganglioni limfatici, amigdale și în foliculi limfoizi izo- ■
atrage un număr marc de limfocite; ele pot fi observate frec-
A
|
vent în timpul migrării prin peretele venulelor. In microscopie I
electronică, celulele endoteliale ale venulelor cu endoteliul înalt
prezintă un aparat Golgi proeminent, numeroși poliribozomi și
ția de secreție (demonstrată de prezența veziculelor de secreție
în citoplasmă). Ele conțin, de asemenea, corpi multiveziculari, i
vezicule de transport și corpusculi Weibel-Palade.
Venulele musculare se deosebesc de venulele postcapilare
prin prezența tunicii medii.
Venulele musculare sunt situate distal fată de venulele
>
postcapilare în rețeaua venoasă de întoarcere a sângelui și au
un diametru maxim de 0,1 mm. In timp ce venulele postca­
pilare nu conțin o tunică medie adevărată, venulele muscu­
lare au unul sau două straturi de fibre musculare netede care
constituie tunica medie. Aceste vase au si o adventice subțire.
> >
Venulele musculare nu conțin de obicei pericite.
Venele mici reprezintă o continuare a venulelor musculare.
Venele mici reprezintă continuarea venulelor musculare, iar di­
ametrul lor variază între 0,1 și 1 mm. Toate cele trei tunici sunt
prezente și pot fi recunoscute pe preparatele histologice de rutină
Media este formată de obicei din două sau trei straturi de fibre
musculare netede. Acest tip de vase prezintă o adventice mai groasă.
Venele medii
Venele medii au un diametru de până la 10 mm. Majoritatea
venelor profunde care însoțesc arterele intră în această categorie
(ex., vena radială, vena tibială, vena poplitee). Valvele reprezintă
o componentă caracteristică a acestor vase și sunt mai numeroase
in porțiunea inferioară a corpului, în mod particular la nivelul
membrelor inferioare, pentru a preveni curgerea retrogradă a
sângelui datorită gravitației. Frecvent, venele profunde .de mem­
brelor inferioare sunt sediul formării unor trombi (cheaguri san­
guine), proces numit tromboză venoasă profundă (TVP).
TVP se produce in cazul imobilizării membrelor inferioare din
cauza repausului îndelungat la pat (după o intervenție chirurgi­
cală sau spitalizare), protezelor ortopedice sau mișcărilor reduse
din timpul zborurilor de lungă durată. TVP poate pune viața in
pericol din cauza potențialului de a dezvolta embolie pulmonară
(obstruarea arterelor pulmonare) prin mobilizarea unui cheag de
sânge provenit din venele profunde.
J
 A î TC * J-
I r
tunica adventice
i I hi * M
-r-3 427
fibre
tunica medie
elastice \

fascicule
de fibre
tunica intimă ‘ A ‘ A &
■'1
I J

musculare
netede L» <
celule endoteliale
fibre de ■■ o»
colagen membrana bazală
‘ I
V \.. 3T .
■

00
fibre ■>

musculare
c.- •>
CZ)
h— •
Gn
netede
I r-t
O
/
I
macrofag
> "

/• Cco o
fibroblast r * / .

■ ț o» ? •

nervi amielinici
o
a b r.
CZ)
VENĂ DE DIMENSIUNI MEDII o
FIGURA 13.24 ▲ Reprezentare schematică și imagine de microscopie optică a unei vene de calibru mediu, a. Sunt marcate compo­
nentele celulare și extracelulare. Tunica medie conține câteva straturi de fibre musculare netede dispuse circular, cu fibre de colagen și fibre elastice »-î
chspersate printre ele. Se observă fibre musculare netede dispuse longitudinal la joncțiunea cu tunica adventice. b. în această imagine se observă o
secțiune transversală prin peretele unei vene de calibru mediu în colorația de rutină cu H&E.Tunica intimă este constituită din endoteliu și un strat foarte
<
subțire de țesut conjunctiv subendotelial, care conține câteva fibre musculare netede Tunica medie conține câteva straturi de fibre musculare netede
dispuse circular și spiralat, alături de fibre de colagen și fibre elastice. Se observă că cel mai gros strat este tunica adventice, care conține numeroase oo
m
fibre de colagen și câteva fibre elastice Cei câțiva nudei care sunt vizibili în acest strat aparțin fibroblastelor 360x.
o
m
Cele trei tunici ale peretelui venos sunt mai evidente în ori este greu de precizat dacă fibrele musculare netede situ­ GO
venele medii (Fig. 13.24): ate în apropierea endoteliului aparțin intimei sau mediei. X»
z
• Tunica medie este relativ subțire si conține fibre musculare
» > >
o
• Tunica intimă este constituită din endoteliu cu membrana m
netede dispuse circular, fibre de colagen și câteva fibroblasce.
bazală, un strat subendotelial subțire cu câteva fibre muscu­ I

• Tunica adventice a venelor mari (ex., venele subclavi-

lare netede dispersate printre elementele țesutului conjunc­ "O
culară, vena porră și venele cave) este cel mai gros strat al
tiv și, in unele cazuri, o limitantă elastică internă subțire, o
peretelui vascular. /Mături de fibre de colagen, fibre elastice m
adesea discontinuă.
și fibroblaste, adventicea conține și fibre musculare netede
• Tunica medie a venelor medii este mult mai subțire com­
dispuse longitudinal (Fig. 13.26). In adventicea ambelor
parativ cu cea din arterele medii. Conține câteva straturi
vene cave și în trunchiul pulmonar se observă extensii ale
de fibre musculare netede dispuse circular, printre care se
miocardului atrial sub forma unor prelungiri miocardice
găsesc fibre de colagen și fibre elastice. în plus, adiacent ad-
în formă de manșon. Aranjamentul, lungimea, orientarea
venticei, se mai pot observa fibre musculare netede dispuse
și grosimea acestor prelungiri miocardice pot prezenta va­
longitudinal.
riații individuale. Prezenta unor extensii miocardice care
• Tunica adventice este în mod caracteristic mai groasă > >

conțin fibre musculare cardiace in adventicea venelor mari

decât tunica medie și este constituită din fibre de colagen >

confirmă posibilitatea inițierii fibrilatiei atriale, cea mai

și o rețea de fibre elastice (Fig. 13.24b).
frecventă anomalie de ritm cardiac care contribuie la mor­
biditatea și mortalitatea de cauza cardiacă. Examinarea post-
Venele mari mortem a venelor pulmonare la pacienții cu fibrilație atrialâ
In venele mari, tunica medie este relativ subțire, iar tunica demonstrează frecvent prezența acestor prelungiri mio­
adventice este relativ groasă. cardice care conțin fibre musculare cardiace modificate.
>

Venele cu un diametru mai mare de 10 mm sunt considerate

vene mari.
" VASE DE SÂNGE ATIPICE
în multe părți ale corpului uman exista vase sanguine arteriale
• Tunica intimă a acestor vene (Fig. 13.25 și Planșa 34,
și venoase cu structură atipică. Acestea sunt următoarele:
pagina 438) este alcătuită dintr-un strat endotelial cu
membrana bazală, o cantitate redusă de țesut conjunctiv • Arterele coronare, considerate ca fiind artere musculare
subendotelial si câteva fibre musculare netede. Frecvent, li-
>
de dimensiuni medii, au originea în partea proximală a aor­
mita între intimă șii —
medie nu este clară, și de cele mai multe tei ascendente și sunt așezate pe suprafața inimii, în epicard.
 7-.
V

428 tunica adventice

"VT
UJ
tunica medie 1
o
Q- fibre de
colagen tunica intimă
■ 1■ j". V-

te ■
■ ’■>

S
UJ
CD
Z
«X
celule endoteliale
ii /1B • . **-

CD
UJ

<4^
membrana bazală
Q Șl, -
UJ
GQ
«X
fe
>
fascicule de < ■' r '-/fc
■■

celule musculare ». - i- «V ‘7, pj cfc

*. / -

netede t
•j
Cu
vasa
o vasorum I. £
pVb *
>
Tf Lv u
O
• »—<
nervi amielinici ■w T-VV ■ r
b
fibroblast
ci
O
VENĂ MARE

B(D FIGURA 13.25 ▲ Reprezentare schematică și imagine de microscopie optică a unei vene mari. a. Sunt indicate atât componentele ce­
lulare, cât și cele extracelulare. Se observă tunica medie cu un strat subțire de țesut muscular neted aranjat circumferențial și adventicea cu o cantitate
4-J crescută de fascicule de fibre musculare netede aranjate longitudinal, b. Această imagine prezintă o secțiune prin peretele unei vene porte umane
GO
in colorația uzuală H&E. Intima este greu de identificat la această mărire Media conține un strat de mușchi neted aranjat circular, alături de fibre de
un colagen și fibre elastice. Se poate observa că adventicea este cel mai gros strat al acestui perete vascular. Pe lângă o rețea extinsă de fibre de colagen și
elastice, adventicea mai conține și un strat gros de fibre musculare netede aranjate în fascicule longitudinale Aceste fascicule au dimensiuni variabile și
00 sunt separate între ele de fibre conjunctive. 125x (Prin amabilitatea Dr. Donald J Lowne Jr, Umversity of Cincinnati College of Medicine)
K----

fiind înconjurate de țesut adipos. Peretele arterelor coronare
este de obicei mai gros comparativ cu arterele comparabile
ale membrelor superioare și inferioare, datorită prezenței în
tunica medie a mai multor straturi circulare de tesut
>
mus-
cular neted. Pe preparatele uzuale cu H&E, stratul suben-
dotelial al intimei este slab vizibil la persoanele tinere, dar
se îngroașă progresiv cu înaintarea în vârstă prin creșterea
cantității de țesut fibroelastic și țesut muscular neted (Fig.
13.27). Limitanta elastică internă este bine dezvoltată, cu
toate că la vârstnici aceasta poate fi fragmentată, dedublată
sau chiar absentă focal. Consistenta relativ laxă a adventicei
este întărită de fasciculele longitudinale de fibre de colagen
care permit modificări continue ale diametrului vascular.
Modificările ate rosei erotice ale vaselor coronare, care re­
stricționează fluxul sanguin și aportul de oxigen la nivelul
mușchiului cardiac, vor conduce la boala cardiacă is­
chemică (a se vedea Fișa 13.3).
• Sinusurile venoase durale sunt dilatatii venoase la ni-
>
circular gros de țesut muscular neted din tunica medie,
vena safenă mare mai prezintă și numeroase fascicule de
fibre musculare netede longitudinale atât în intimă, cât și
în adventicea bine reprezentată. Tunica internă sau intima
este separată de tunica medie printr-o limitanta elastică in­
ternă subțire
>
si
>
slab dezvoltată. Vena safenă mare este frec-
vent prelevată chirurgical de la nivelul membrului inferior
și folosită pentru autotransplant în operația de bypass
coronarian cu grefă, când nu este disponibilă o grefa ar­
terială (de obicei prelevată din artera toracică internă) sau
sunt necesare mai multe grefe pentru anastomoze multi­
ple. Aceasta este una din cele mai frecvente operații majore
practicate în Statele Unite.
• Vena centrală a medulosuprarenalei, care trece prin
zona medulară a suprarenalei, precum și venele tributare
acesteia, au o tunică medie cu o structură neobișnuită.
Aceasta conține multiple fascicule de fibre musculare ne­
tede orientate longitudinal, cu aspect și dimensiuni va­

velul cavității craniene. Ele sunt în esență spații largi în in­
teriorul durei mater, tapetate de celule endoteliale și lipsite
de tesut
>
muscular neted.
• Vena șatenă mare este o venă subcutanată lungă a
membrului inferior care își arc originea la nivelul labei
piciorului și care se varsă în vena femurală, subiacent liga­
mentului inghinal. Această venă este frecvent descrisă ca o
venă musculară datorită prezenței unei cantități neobiș­
nuite de țesut muscular neted (Fig. 13.28). Pe lângă stratul
riabile (Fig. 13.29). Aceste fascicule de fibre musculare
netede, așezate neordonat (numite și pernițe muscu­
lare) se extind și în venele tributare mai mari ale venei
centrale a medulosuprarenalei. Acest aranjament unic, cu
dispoziție excentrică a fasciculelor musculare netede, de­
termină variații de grosime ale peretelui vascular. In zonele
în care fasciculele musculare sunt absente, celulele me­
dularei sau uneori chiar ale corricalei glandei suprarenale
sunt separate de lumcnul venei doar printr-un strat subțire
 endoteliu V
t » 'L* .!

429
tunicâTintimă
ș-n
E -:
"-VX *
i
Pk
”*

MC
A~
V
1 -

z
■A
I
t u n i eâfmed ie ..- r
<f- i
’ »■< A,
9 4

\ ». .■

*
LEI
' •*. <4
Un i
- Z i. -. •* i r. *• •
X>>K

X\- \ v Vi'
' 1
ț '(*
V ’

____

•X
*
• »
• J
HI t co
s&s
•
z i «
te S * > - 7-
•*rc ►— •
J 'A' '• X < ' ■ 4
- A-^,.7 I * CZ)
r-t
t uh icaLadye nȚic^tâ -3
<A
k r r - ? 7V o
9
y'
o B
1
•V * ir

A•z/ I f > xjg / ,4®

ia
> ■ ■■■<
a? a:?
Mi t
r ‘ a, - :W
■* o
AA
, S •> -» .
î
►— •
fasdcule I<>ngitiFdina i i O
<
b re
fi d Jmus g u I âr
nejmusc- ei netede®
areî netede
î?) Vy u -- .. - J* Jt/' .^, .. J A

CZ2

•
-..
■z i\-x/ FIGURA 13.27 ▲ Imagine de microscopie optică a unei artere o
* w
<9 I
coronare. Această imagine prezintă o secțiune transversală printr-o arteră > ■ *

S--I J •
.•’
.i-* r rr. v •
4. coronară a unui adult și evidențiază cele trei tunici similare celor dintr-o ar­
teră de tip muscular. Stratul subendotelial din tunica intimă (77) este mult
FIGURA 13.26 ▲ Imagine de microscopie optică a unei vene mai gros prin comparație cu cel al unei artere musculare similare, din cauza
mari. într-o secțiune prin peretele venei porte, această imagine evidenți­ procesului de îmbătrânire. Limitanta elastică interna (£7/) este vizibilă la li­ <

ază cele trei tunici ale peretelui vascular colorate cu H&E. Tunica intimă este mita cu tunica medie (TM), care este mult mai groasă față de alte artere de x>
GO
formată dm endoteliu și un fin strat subendotelial de țesut conjunctiv care tip muscular. Țesutul conjunctiv din tunica adventice (FA) are o dispunere m
conține și câteva celule musculare netede Tunica medie conține un strat laxă și conține la periferie fascicule de fibre de colagen dispuse longitudi­ m
relativ subțire de fibre musculare netede aranjate circular. Tunica adventice nal. Există o demarcație artefactuală între mușchiul cardiac (MC) și tunica
este cel mai gros strat al acestui vas sanguin. Ea conține un strat gros de adventice. 175x.
fascicule de fibre musculare netede așezate longitudinal (în imagine evi­ TI

dențiate în secțiune transversală), care sunt separate prin fibre de colagen x»

și e-’astice. Se observă un strat de țesut conjunctiv conținând fibre elastice și o
de colagen care separă fasciculele de fibre musculare netede dispuse longi­ m
de la țesuturi. Cele mai mici vase limfatice sunt denumite
tudinal ale adventicei de straiul de tesut
•
muscular neted din tunica medie. >

240x. (Prin amabilitatea Dr Donald 1 Lowrie Jr„ Umversity of Cmcmnati Col- capilare limfatice. Acestea sunt numeroase mai ales în țe­
lege ofMedicine.) suturile conjunctive laxe situate sub epiderm și in mucoase.
i
Capilarele limfatice pornesc ca niște tuburi „cu capăt orb” de
la nivelul patului microcapilar (a se vedea Fig. 13.23). Ele
de tunică intimă (a se vedea Fig. 13.29). Contracția scratu-
f

converg apoi în vase colectoare tot mai mari, numite vase I

I

lui muscular neted cti dispoziție longitudinală din tunica f

limfatice. Acestea se vor uni pentru a forma în final două

medie favorizeazăă eliberarea
_ în circulație de hormoni din
>
canale principale care se varsă în sistemul vascular sanguin
r*
medulosuprarenală.
prin intermediul venelor mari de la baza gâtului. Limfa intră
Venele din anumite regiuni (ex., retină, placentă, trabe- în sistemul vascular la nivelul joncțiunii dintre venele jugulare I
culc splenice) au, de asemenea, pereți vasculari cu structură interne și cele subclaviculare. Cel mai mare vas limfatic, care
atipică și vor fi discutate în capitolele care tratează organele drenează cea mai mare parte a corpului și se golește în venele
respective. de pe partea stângă, este canalul toracic. Celălalt canal lim­
fatic mare este canalul limfatic drept.
VASELE LIMFATICE Capilarele limfatice sunt mai permeabile decât capilarele
sanguine și au rolul de a colecta excesul de fluid tisular
Vasele limfatice transportă fluide de la țesuturi către circu­ bogat în proteine.
lația sanguină. Capilarele limfatice reprezintă o parte distinctă a sistemu­
Pc lângă vasele sanguine, mai există un sistem de vase prin lui circulator, care formează o rețea de vase mici in interiorul
care circulă un Fluid numit limfă prin cele mai multe seg­ țesuturilor. Datorită permeabilității lor crescute, capilarele
mente ale corpului. Aceste vase care conțin limfă servesc ca limfatice sunt mai eficiente decât cele sanguine în îndepăr­
vase accesorii vaselor sanguine. Spre deosebire de vasele san­ tarea fluidului bogat în proteine din spațiile intercelulare.
guine, care transportă sângele către și de la țesuturi, vasele Ele sunt specializate în preluarea moleculelor cu rol inflama­
limfatice sunt unidirecționale, transportând fluidul numai tor, a lipidelor alimentare și a celulelor imune. Odată ce flui-

1
 ■

endoteliu
%
5 ț•
430 W' ’’
* % '

UJ /9 ** €*• V -■--v
o
tunical MNÎ' S \ V'
*ifTț
intimă*
• fl
‘■<w ro 7 ai »':
u_
s « .
MN <1
fi
’
V ■O.-. ‘9T f
c:
I ‘O,
~ .w- « ML.w ■

z
•

UJ 1^87 f ' Vi

.1 * *.* ’4 . •
UJ tunica*------------- - , ■ ■ • 9/ *

oo --medie l ifF* t * *
I
c

fer
•
->T vena centrală
_1 ta*
a
L-** -• -ic * •l-

ig
- - <
t * ’

■-

J- - *♦--

■mn ■»>

'î'*- ./ • ' .* k.

htunica»
o
GO
-^'tunica;—]1 .
«intima* >, %' *

' adventice •! Ti ;;

•<V’J
> li. A*
O I ■■ •■ •

• *—« ▼

x-1 V T»V > v»_

U FIGURA 13.28 ▲ Imagine de microscopie optică a venei sa- l

>

s
1

QJ
4—'
GO
< fene mari. Această imagine evidențiază o secțiune prin peretele venei
safene mari. Tunica intimă este mai groasă față de alte vene de dimen­
siuni medii și este formată din numeroase fascicule de fibre musculare
netede (AW) dispuse longitudinal, separate de fibre conjunctive Tunica
medie conține un strat relativ gros de fibre musculare netede dispuse
circular. Tunica adventice este bine dezvoltată și conține straturi de fibre
CC musculare netede aranjate în fascicule spiralate, oblice și longitudinale
380x (Pnn amabilitatea Dr. Joseph J. Maleszewski)
00
T-----
dul colectat intră în vasul limfatic, acesta se va numi limfă.
O Vasele limfatice au rolul de a transporta proteinele și lipidele
care sunt prea mari pentru a traversa fenestrațiile capilarelor
cu rol de absorbție din intestinul subțire.
~ 9
vena
tributară
IMN
f
FIGURA 13.29 ▲ Imagine de microscopie optică a venei cen­
trale a medulosuprarenalei. Această imagine a unei glande suprare­
nale umane evidențiază o venă centrală mare a medulosuprarenale: șio
venă tributară, colorate în colorația uzuală H&E Peretele venei este foarte
neregulat, conține numeroase fascicule de fibre musculare netede (A'M
dispuse longitudinal, care se extind în peretele venei tributare Acest aran­
jament unic al fibrelor musculare, cu dispoziție excentrică, denumit une­
ori și pernițe musculare, duce la o grosime neregulată ai peretelui vascular
Se observă că la nivelul spațiilor dintre două fascicule de fibre musculare
netede (asterisc) lumenul venei este separat de celulele cromafine ale me­
dulosuprarenalei numai prin tunica intimă în partea opusă a pereteiu
fasciculele musculare lipsesc (la vârful săgeții) și celulele cortexului supra
9

înainte de a se întoarce în torentul sanguin, limfa trece renalei sunt în contact direct cu tunica intimă. 120x. (Prin amabilitatea Dr
prin ganglionii limfatici, unde vine în contact cu celulele Donald J. Lowrie Jr„ Umversity of Cincinnati College of Medicine.)
sistemului imunitar. Astfel, vasele limfatice nu au doar rol
adjuvant al sistemului vascular sanguin, ci reprezintă și o
parte integrantă a sistemului imunitar. mentele de ancorare se extind între membrana bazală in­
Capilarele limfatice sunt practic tuburi tapetate de completă și colagenul perivascular. Filamentele de ancorare
endoteliu care, spre deosebire de capilarele sanguine tipice, suni formate din microfibrile de fibrilină. Acestea sunt com­
nu conțin
>
o membrană bazală continuă. Membrana bazală puse din molecule de fibrilină-1 și proteina asociată mi-
incompletă poate explica permeabilitatea lor ridicată. Fila- crofibrilelor numită emilină-1, similare cu cele din fibrele

Corelație clinică: Boala cardiacă ischemică

9

Boala cardiacă ischemică sau cardiomiopatia is­ cu înaintarea în vârstă, istoricul familial și factori precum
chemică este definită ca fiind un dezechilibru între apor­ hipertensiunea arterială, fumatul, hipercolesterolemia și
tul și nevoile de sânge oxigenat de la nivelul inimii. Boala diabetul zaharat. în ateroscleroză, lumenul arterelor co­
cardiacă ischemică este cea mai frecventă afecțiune
»
car- ronare se îngustează progresiv din cauza acumulării de
diacă în Statele Unite și afectează aproximativ 1 din 100 de lipide, matrice extracelulară și celule, conducând la dez­
persoane. Cea mai frecventă cauză a acesteia este ate- voltarea plăcii ateromatoase (Fig. F13.3.1). Plăcile sunt
roscleroza. Riscul de dezvoltare a aterosclerozei crește formate prin depunere intra- și extracelulară de lipide,
 d Corelație clinică: Boala cardiacă ischemică (continuare)
431
proliferarea fibrelor musculare netede și creșterea sintezei
de proteoglicani și colagen în interiorul intimei peretelui
vascular. Fluxul sanguin devine critic când acesta este TA
jTM
scăzut la 90% sau mai mult. O ocluzie bruscă a lumenului
vascular cauzată de un tromb (cheag) eliberat în circulație
■-

de pe suprafața unei plăci ateromatoase poate grăbi un

eveniment ischemic acut. Evenimentele ischemice sunt
1
caracterizate prin durere anginoasă asociată cu ab- I _..'J
• -•
'/-—Ț ir•:• •
/
CaJ

■ . / CD
1..
• / f >■. h— •
- V /! 1 • f
GO
LEI ~
r"t
,stri O
'T 1 *
F

fw1' ' TI
> ■

o
*

- •v
9

FIGURA F13.3.2 ▲ Imagine de microscopie optică a unei »"“î

&'A -
.• -4* artere coronare cu un tromb mural. Această imagine prezintă o ►— •

secțiune transversala printr-o arteră coronară într-un stadiu mai puțin o

<
avansat al bolii aterosclerotice Placa fibrolipidicâ este vizibilă în tunica
intimă (TI); peste această placă se suprapune un tromb ce obstruează GO
parțial lumenul arterial. Linia punctata indică limita dintre intimă și tu­ o
nica medie (TM) Tunica adventice (TA) formează cel mai extern strat a.
r*
. ><,.#■ ? vasului. 40x. (Prin amabilitatea Dr. William D. Edwards.)
1
Sw» *‘
SK»\’A* V.
îpI a c ap te r o m a t o.a s a

<

sența aportului de sânge oxigenat la nivelul acelei regiuni X»

oo
a cordului care este vascularizată de artera coronară afec­ m
FIGURA F13.3.1 A Imagine de microscopie optică a unei tată. Tromboza de arteră coronariană precedă de m
plăci ateromatoase într-o arteră coronară. Această imagine obicei și grăbește apariția unui infarct miocardic, acesta
examinată la o mărire mică evidențiază o secțiune transversală printr-o fiind o insuficiență de aport sanguin survenită brusc,
m
arteră coronară umană cu boală cardiacă ischemică cronică Acest pre­ care va conduce la apariția unei arii de necroză celulară X» i

parat este colorat cu colorația Verhoeff van Gieson pentru evidenție­ în mușchiul cardiac. Se dezvoltă un tromb mural care, de i

rea fibrelor elastice și a fibrelor conjunctive. Porțiunile negre reprezintă o

obicei, este asociat unui endoteliu disfuncțional sau rupt m >

lamelele elastice; hmitanta elastică internă (LEÎ) intactă, distinctă, este de deasupra unei plăci ateromatoase (Fig. F13.3.2). Cu
prezentă între tunica medie (TM) colorată în roșu închis, ce conține fibre
timpul, zona afectată de infarctul miocardic se va vindeca, I
I
musculare netede, și intima (77) modificată patologic. Câteva zone co­
în locul țesutului distrus se va forma o cicatrice, regiune i
f
lorate în roz reprezintă fibrele de colagen depozitate în tunica intimă •

groasă, care conține placa ateromatoasă cu calcificări vizibile (roz-por-
tocaliu întunecat) și acumulări de lipide extracelulare (cristale aciculare
de colesterol). Porțiunea colorată roz deschis, care înconjoară lumenul
vascular, reprezintă cele mai recente depozite de material patologic De
remarcat că lumenul vasului este obstruat cu aproximativ 9096, ceea ce
conduce la un flux vascular coronarian inadecvat. Tunica adventice (TA)
reprezintă stratul cel mai extern al vasului de sânge. 34x. (Prin amabilita­
tea Dr. Wilham D Edwards.)
unde cordul își va pierde funcția contractilă. Apariția de in-
farcte cardiace multiple de-a lungul timpului poate să de-
termine o pierdere atât de mare a funcției cardiace, încât
să conducă la deces. Infarctul poate apărea frecvent și
I
în alte organe precum creierul, splina, rinichiul, plămânul,
intestinul, testiculul sau în diverse tumori (în special cele
ovariene și uterine).

elastice ale țesutului conjunctiv. Filamentele de ancorare
Mențin deschis lumenul vaselor în situații în care presiunea
tisulară este crescută, cum ar fi în inflamării. Deficitul de
s>nteză de emilină-1 produce defecte structurale și funcțio­
nale ale capilarelor limfatice la animale.
Spre deosebire de capilarele limfatice, vasele limfatice
l)rczintă anumite caracteristici care previn ieșirea limfei
din lumenul lor. Acestea includ joncțiuni ocluzive conti­
mai gros. Această creștere în grosime a peretelui este dato­
rată țesutului conjunctiv și fasciculelor de fibre musculare
netede. Vasele limfatice posedă valve, care previn curgerea
asigurând asttel fluxul unidirecțional
(Planșa 35, pagina 440). In sistemul limfatic nu există o
pompă centrală, limfa mișcându-se lent, iar această miș­
care este asigurată mai ales de compresia vaselor limfatice
de către mușchii scheletici adiacenti. Contracția stratului
’ » »

nue îmrc celulele endoteliale, respectiv o membrană bazală muscular neted din jurul vaselor limfatice contribuie supli­
c°ntinuă, înconjurată de fibre musculare netede. Odată ce mentar la propulsia limfei.
’asclc limfatice devin mai mari, și peretele acestora devine
 f *r

iot
F
432
JJ •
Ik _
y \
-,k ———
Sistemul cardiovascu’
T—

O
UJ
05
HISTOLOGIEi
O
O
cn
□c
PREZENTARE GENERALA A SISTEMULUI CARDIOVAS LAR
' Sistemul cardiovascular cuprinde inima, vasele de sânge și vasele limfatice. Acesta are
cd rolul de a transporta sângele și limfa către și de la diverse țesuturi ale corpului.
P Sistemul cardiovascular are două mari componente: circulația pulmonară (care trans­
O
uo portă sânge arterial de la inimă către plămâni și aduce sânge venos înapoi la inimă)
> și circulația sistemică (care transportă sânge arterial de la inimă către toate celelalte
O țesuturi din organism și aduce sânge venos înapoi la inimă). j

O INIMA CARACTERISTICI GENERALE ALE ARTERELOR SI VENELOR »

» ■<

3 P Inima este un organ muscular cu rol de P Peretele arterelor si venelor este format din trei straturi numite tunici.
>

•—<
pompă formai din patru camere (două acrii P Tunica intimă, stratul cel mai intern al vasului, este compusă din
QJ și doi venrriculi). Este formată din muș­ endoteliu, un strat subendotelial de țesut conjunctiv și o limitantă
co
• w—<
chiul cardiac (cu rol de contracție pentru elastică internă.
c/} a pompa sângele), un schelet fibros (pen­ P Tunica medie sau tunica mijlocie conține straturi circulare de fibre
tru atașarea valvelor și separarea mușchiu­ musculare netede și lamele elastice dispuse între acestea.
00 lui atrial de cel ventricular), un sistem de P La artere, tunica medie este relativ O sroasă si se extinde între limitanta
5

conducere (pentru inițierea și propagarea elastică internă si cea externă.

9

contracțiilor ritmice) și sistemul vascular
coronarian (arterele coronare și venele car­
O diace).
P Peretele inimii este compus din trei înve­
lișuri: epicardul, miocardul și endocardul.
P Tunica adventice, stratul cel mai extern, este format din țesut con­
junctiv, care conține fibre de colagen și câteva fibre elastice dispersate.
La acest nivel se găsesc vasa vasorum și o rețea de nervi autonomi
numiți nervi vasorum (vascularis).
o Celulele endoteliale interactionează activ cu celulele musculare netede
>

o P Epicardul (stratul visceral al pericardului
seros) este stratul cel mai extern al inimii și
este format din mezoteliul ce acoperă țesu­
tul conjunctiv și țesutul adipos. La nivelul
lui se găsesc și vasele coronare.
D Miocardul reprezintă stratul mijlociu și
este format din mușchiul cardiac.
>
și țesutul conjunctiv subiacent. Pe lângă faptul că mențin o barieră cu
permeabilitate selectivă între sânge și țesutul conjunctiv, celulele en­
doteliale au rolul de a preveni coagularea sângelui (prin secreția unor
agenți anticoagulanți și antitrombotici), de a modula rezistența vascu­
lară (prin secreția unor substanțe vasoddatatoare sau vasoconstricroate)
și de a modula răspunsurile imune.

P Endocardul este stratul intern și conține

endoteliul, țesutul conjunctiv subendo-
telial și un strat subendocardic în care se
găsesc celulele sistemului de conducere al
inimii.
P Contracția inimii este inițiată si sincro-
> > >
nizată de către sistemul de conducere,
alcătuit din fibre musculare cardiace modi­
ficate care formează nodul sinoatrial (SA),
nodul atrioventricular (AV), fasciculul AV
(His)și fibrele Purkinje.
D Frecvența cardiacă este reglată de către
nervii simpatici (cresc frecvența) și cei
parasimpatici (reduc frecvența), precum
și de hormonii circulând (epinefrina și
norepinefrina) și alte substanțe (Ca*’ ,
hormonii tiroidieni, cafeina etc).
ARTERELE
P Arterele sunt clasificate in trei tipuri în funcție de mărime și grosimea
mediei: artere mari (artere elastice), artere medii (artere musculare) și
artere mici (inclusiv arteriolele).
P Arterele elastice au o tunică medie care conține straturi multiple de
celule musculare netede separate prin lamele elastice. In medie nu se
găsesc fibroblaste.
D Arterele musculare, spre deosebire de arterele elastice, conțin o tunică
medie cu mai mult țesut muscular neted și mai puține lamele elastice. Aces­
tea au și o limitantă elastică internă bine reprezentată la nivelul intimei.
D Arterele mici și arteriolele pot fi diferențiate unele de altele prin numărul
de straturi de fibre musculare netede din tunica medie.
p Arteriolele au unul sau două straturi de țesut muscular neted și reglează
rezistenta vasculară, controlând astfel fluxul sanguin către rețelele capilare.
' P Sunturile arteriovenoase permit sângelui să scurtcircuiteze capilarele
prin asigurarea unui pasaj direct între artere și vene. Acest pasaj este reglat
prin contracția sfincterelor precapilare de la nivelul metaarteriolelor.
 •s»:
1

I
i
433

CAPILARELE VENELE
D Capilarele sunt vasele de sânge cu cel mai mic diametru si sunt a Venele sunt împărțite in funcție de
clasificate în trei tipuri diferite: continue (caracterizate printr-un I dimensiunea lor (diametru) în patru
endoteliu vascular neîntrerupt), fenestrate (cu numeroase discon­ tipuri: ventile (<0,l mm), vene mici
tinuități în peretele vascular și o membrană bazală continuă) și (< 1 mm), vene medii (< 10 mm) și
discontinue sau sinusoidale (cu diametrul mai marc, cu discon­ vene mari (> 10 mm).
____

tinuități largi și spații intercelulare, respectiv o membrană bazală 5 Venulele postcapilare colectează sân­ 00
discontinuă). gele din rețeaua capilară și sunt ca­
racterizate de prezența peticitelor. în GO
: Pericitele asociate capilarelor sunt o populație de celule stern me- H— •
CZ)
zenchimale nediferentiate. țesuturile limfoide, ele sunt tapetate de r-t
9

un endoteliu cu celule cubice (venule cu O

h—

endoteliu înalt), care facilitează migra­

rea masivă a limfocitelor din sânge.
O
VASELE LIMFATICE D Venele mici, medii și mari au o tunică o
D Vasele limfatice transportă lichidul interstițial de la țesuturi către medie relativ subțire si o tunică adven-
9 9 >—î
circulația sanguină. tice mai bine dezvoltată. r—< •
> o
P Cele mai mici și cele mai permeabile vase limfatice sunt numite ca­ D Venele, in special cele din membre, pot O
<

pilare limfatice. Acestea drenează limfa în vase limfatice mai mari și conține valve care împiedică curgerea po
GO
apoi in canalul toracic și canalul limfatic drept, înainte de a se vărsa în retrogradă
O a sângelui.
o O
sistemul venos. D Venele mari de lângă inimă pot conține
D Toate vasele limfatice posedă valve care au rolul de a preveni curgerea re­ un manșon de tesut muscular cardiac
9 9
*"1
trogradă a limfei. în tunica adventice.
O

nz
c/>
—i
O
o
cn
m
—•
O
—A
 PLANȘA 32 Inima 9

434
Sistemul cardiovascular este un sistem care transportă sânge și limfă către și de la țesuturile organismului. Sistemul cardiovascular include inima,
vasele sanguine și vasele limfatice. Vasele sanguine asigură calea prin care sângele circulă de la și către toate părțile corpului. Inima pompează sângele
în circulație. Vasele limfatice transportă fluidul derivat din țesuturi numit limfă înapoi către sistemul vascular sanguin.
Inima este un organ tetracameral alcătuit din atriile stâng și drept și ventriculii stâng și drept. Sângele de la țesuturi este readus la inimă în atriul
drept, de unde va intra apoi în ventriculul drept. De aici, sângele va fi pompat către plămâni pentru a fi oxigenat și apoi se întoarce în atriul stâng. Din
CVI atriul stâng, sângele intră în ventriculul stâng pentru a fi pompat mai departe în circulația sistemică, ajungând la toate țesuturile corpului.
(*)
Inima, care se dezvoltă dintr-un tub vascular drept în perioada embrionară, prezintă practic aceeași structură trilaminară a peretelui său ca și vasele
sanguine cu dimensiuni mai mari decât capilarele și venulele postea pila re. în vasele sanguine, cele trei straturi sunt: tunica intimă, ce conține endote-
liul vascular și țesutul conjunctiv subiacent; tunica medie, un strat muscular care variază în grosime în artere și vene; și tunica adventice, cel mai
<n- extern strat conținând țesut conjunctiv dens. în inimă, aceste straturi sunt numite endocard, miocard și epicard.
z

’dA Sept atrioventricular,, iinimă, om, H&E 45x;
-n msert 125x.
insert 125x.
Această imagine prezintă porțiuni din peretele atrial (A) și
cel ventricular (V) la nivelul septului atrioventricular
și al bazei valvei mitrale (VM). Ambele camere, precum și
valva sunt tapetate de endoteliul pavimentos al endocardului (En). Fi­
asemenea, observate extinzându-se de la peretele atrial către porțiunea
superioară a valvei. Insert. La o mărire mai mare, evidențiată in chenar
(întoarsă la -90°). se observă mai bine stratul endorelial al endocar-
dului (En), țesutul conjunctiv fibros dens (TCD) al acestuia și stratul
subendocardic. Intre țesutul fibros dispus dens, situat imediat subiacent
endoteliului și țesutul fibros dens dispus mai lax al subendocardului se
A

observă un strat subțire de țesut muscular neted (MN). In mod particu­

brele Purkinje (FP) din sistemul de conducere cardiac sunt vizibile
lar, se evidențiază fibrele Purkinje (FP) ale sistemului de conducere, care
în peretele atrial, fiind situate intre țesutul conjunctiv subendocardic sunt secționare longitudinal. Aceste fibre musculare cardiace modificate
(TC) relativ subțire și celulele musculare cardiace modificate
conțin același sistem fibrilar contracții ca și omoloagele lor mai mici din
(CM) subiacente din nodul atrioventricular (NAV). Un țesut conjunctiv miocard, dar miofibrilele sunt mai puține și mai dispersate, înconjurând
fibros dens (TCD), aflat in continuarea celui de la nivelul septului și
frecvent arii vacuolare. Discurile intercalare (DI), structuri tipice in
al straturilor subendocardice ale atuului si ventriculului, se extinde de
> organizarea mușchiului cardiac, sunt evidente in unele zone.
la baza valvei către cuspide. Fibre musculare cardiace subțiri pot fi, de

Arteră coronară și venă cardiacă, inimă, (TI), colorată întunecat, este delimitată de o limitantă elastică internă
om, H&E 30x. (LEI) care este ușor de evidențiat chiar și la această mărire microscopica rel­
ativ mică. O tunică medie (TM) musculară groasă este ușor de diferențiat
Această imagine reprezintă o secțiune transversală printr-o de tunica adventice (TA), care este fibroasă și mai subțire. Un vas arterial
arteră coronară si
»
o venă
»
cardiacă din >șamul coronar, destitui
5 mai mic (A) este vizibil în porțiunea din stânga sus a imaginii. Vasul mai
adipos (TAd) din jur are rolul de a forma un strat moale
mare este vena cardiacă (VC) care are un lumen larg și un perete subțire in
protector pentru vasele sanguine care trec prin șanțul coronar. Artera
comparație cu mărimea sa, caracteristică tipică pentru vene în comparație
coronară (AC) din partea de jos-stânga a acestei imagini este înconjurată
cu arterele. Tunica intimă (TI) a acestei vene apare ca un strat mai întune­
de mici fascicule de celule musculare cardiace (MC) mici care aparțin no­
cat. La această mărire nu este posibil să se diferențieze tunica medie de
dului atrioventricular (AMV9. La dreapta arterei se evidențiază o buclă a
adventice.
fasciculului de conducere (FC) ce conține fibre Purkinje. Tunica intimă

A, atriu MC, mușchi cardiac TCD, țesut conjunctiv dens

AI arteră mică MN, mușchi neted TI, tunica intimă
AC, arteră coronară NAV, nod atrioventncular TM, tunica medie
Dl, disc intercalar NL, nodul limfatic V, ventricul
En, endoteliu S, sânge VC, venă cardiacă
FC, fascicul de conducere TA, tunica adventice VM, valva mitrală
FP, fibre Purkinje TAd, țesut adipos
LEI, limitanta elastică internă TC, țesut conjunctiv
 435
En
* 3?*^'
®&...
.7?^- — «—■—** •*
<-îz .

?*•
• X. f
~Sfer fe
-iC?.

M^S’
_z ri
»- *•<.

* ':
.-
'■>• ... !a-f-
■Me*

} '<7v.75’6 1 î1
z
^■’ '>
* ••
4 '^'/ ->■% r— . .

*
■'s
p»*'
^A■M
W *<X; VÎX' . S‘ > • •tc Ax rr . ••
00
z-<f v., .
v-^A^x-
&*
ăsW^Oâ
ste^js:®?
7; _>--** <
«u *• •
•-
i
<? -

v
.^^;Ț —
>'•*’ *
'■'.’X. '.-"-r • •A* • z » •
«^.•.. .■x;77/' *'- • •
A:
-J
*-
Vi.

!^k*
z*. *v
no

NAAZO^'n < >■

.Ș^^ k Șî’;'
as»ao? 7 : 8B®
s . *:v ; X'. •.r
£<- *W£3e.’ 3 f <] C' -^ • • i -r
-Șa -., i.
■^:

y-
\^. *v i-.
z
•■■ ’ăk'^'x>, ><‘'?• i j. ,4

■ ,ț(
> -__ -■^•.,s _ « / *t- < srf
•- -- • ■ • •,- • }> _•_
i^ț '..-a

1 <’\ '•
*
J
FF\ Ș;*> i
/ t
ZvOkl '!*• ■
k’ ^4 ■ •]
>

1; iiîssb ‘>?.J
¥
I
*
a \ Vf
V\ ‘

«A
’i -7 ’T,GD-
i •c-
\ ■’*,...
> ' a..
wll Jtw
î Bal® ■fes?
/

r
»■

% *

i fi%
G
ta
5»

\
R1 ■aî^i’if
:p ’.
*el • V '. M .Vt • < ..;

’.A^ il
•vv:<x
. I v^.« i. \2x_j- .'
»■
’<: ”<4 &

jv A«t'
v •
!
cw • ’■ V
• 1

7 .
?>* vQVl_x£/V^
W / ■' /' ■'
z*
I< r
»Î/K*
1 •
«4

•V
if • TAd -v\
gr i ‘X
1
fi
t

•• v
<.

>. •w
^/X1 % ,’X • ■{
^MC t1
w
I
. \!C
■'<s >

X «7 / e-7 V .•
••
mi*- •
*//\ i*/
T

LviWw'
I
v•
!W
$Aiv$;X » iFBci
I •
L p
r>
pK
» \.t I I
% ’ •

,W;v ' ț ■■
1

X ' 4
. ?F
7 i'
S‘ir>/’ ■ ■•.:> \ -

. • , •r t \

- \

<• ac<fc ^ -'

<

-LEI
L.<:«XȚ

TA
'■ Jetei / . /
 PLANȘA 33 Aorta 9

436 Aorta, principala arteră sistemică a organismului, este o arteră de tip elastic. Prezența
numeroaselor lamele elastice fenestrate îi conferă rezistență la variațiile de presiune gene­
rate de contracțiile ritmice ale ventriculului stâng. Intima este mult mai bine reprezentată A? \

decât cea din arterele de tip muscular. Stratul subendotelial al intimei este constituit din , M , ■ ■

o țesut conjunctiv ce prezintă atât fibre de colagen, cât și fibre elastice. Componenta celulară
este constituită din fibre musculare netede și fibroblaste. Intima este delimitată la exterior

IUI
(*) de o limitantă elastică internă, ce reprezintă primul strat din multiplele lamele concentrice
co fenestrate din media vasului. Tunica medie este porțiunea cea mai bine reprezentată a
peretelui vascular. Printre lamelele elastice se pot observa fibre de colagen și fibre muscu­
lare netede, acestea din urmă fiind responsabile de sinteza fibrelor de colagen și elastice. ____________
Odată cu înaintarea în vârstă, numărul și grosimea lamelelor elastice din perete crește,
z astfel încât la vârsta de 35 de ani se pot observa până la 60 de lamele la nivelul aortei
toracice. în jurul vârstei de 50 de ani, lamelele individuale încep să prezinte modificări de­
generative, fiind treptat înlocuite cu fibre de colagen, cu scăderea progresivă a elasticității
! • y *3
$

ii!:®®
M
« i
Q. peretelui aortic.
Adventicea este constituită dintr-un țesut conjunctiv dens semiordonat și fibre elas­
tice ce au tendința să se aranjeze circumferențial. Aceasta conține, de asemenea, mici vase
de sânge ce irigă porțiunea externă a mediei, numite vasa vasorum ale aortei. La nivelul
fa
adventicei se pot observa și capilare limfatice.
IMAGINI MICROSCOPICE DE ORIENTARE: Imaginea de microscopie optică de sus repre­
zintă o secțiune transversală printr-o aortă umană de la un copil, colorată cu H&E. Intima (I)
• >

*
i
'
trj
/•

Sa»
se colorează mai slab comparativ cu media adiacentă (M). Adventicea (A) este constituită
din numeroase fibre de colagen și se colorează mult mai intens comparativ cu media sau intima. Imaginea de jos este de la un adult și a fost colorata
pentru a evidenția componenta elastică a peretelui vascular. în acest caz, intima (I) este foarte discret colorată, datorită conținutului redus în fibre elas­
tice. Media (M) este intens colorată datorită numărului crescut de lamele elastice. Adventicea (A) conține, pe lângă țesutul conjunctiv dens, și o cantitate
moderată de fibre elastice.

Aortă, om, H&E, 365x; insert 700x. Fibroblastele sune absente. Stratul extern ai vasului este reprezentat de
adventice (A). Materialul eozinofil din acest strat este constituit dintr-un
. ■
Această imagine microscopică prezintă straturile peretelui
>

țesut conjunctiv dens. Nucleii care se observă aparțin fibroblastelor. Se

aortic. Intima este alcătuită dintr-un endoteliu (En) supra­
observă un mic vas de sânge (VS) în adventice. în insert, la o mărire
pus unui țesut conjunctiv lax (TCL). Media (M) este cea
mai mare, se poate observa intima cu endoteliul (En) și o porțiune din
mai groasă porțiune a peretelui vascular. Structurile eozino-
medie. Materialul eozinofil de la nivelul intimei este constituit din fibre
filc ondulate sunt fibrele de colagen. Lamelele elastice nu sunt evidente
de colagen (FC). Principalul tip celular întâlnit la acest nivel este celula
intr-o colorație cu eozinâ. Nucleii sunt cei ai fibrelor musculare netede.
musculară netedă (CMN).

Aortă, om, hematoxilină ferică și albastru de examinarea atentă a mediei se pot observa nucleii celulelor musculare
anilină, 255x; insert 350x. netede dispuși printre lamelele elastice. în insert se evidențiază intima la
o mărire mai mare. La nivelul suprafeței luminate se por observa nucleii
Preparatul a fost colorat cu scopul de a diferenția fibrele
celulelor endoteliale (CEn). Restul intimei este constituit in majoritate
de colagen de materialul elastic. Intima (l) este constituită
din fibre de colagen (colorate în albastru) și câteva fibre elastice (FE)
predominant din fibre de colagen. Endoteliul (Eli) repre­ identificate prin colorarea mai întunecată. Nucleii fibroblastelor și ai ce­
zentat de câțiva nudei este slab vizibil. Media (M) conține numeroase
lulelor musculare netede (CMN) sunt dispuși aleator.
lamele elastice ce au aspectul unor linii ondulate de culoare neagră. Struc­
turile interpuse de culoare albastră reprezintă fibrele de colagen. Prin

Aortă, om, hematoxilină ferică și albastru de
anilină, 255x.
Această imagine de microscopic optică prezintă porțiunea
externă a mediei (M) cu lamelele ci elastice. Adventicea (A)
reprezintă partea predominantă a acestei imagini. In această
porțiune, fibrele groase de colagen (FC) sunt mult mai ușor de recunos­
cut. Porțiunea externă a adventicei este constituită din numeroase fibre
elastice ce apar sub forma unor structuri punctiforme de culoare neagră
Aceste fibre elastice au o dispoziție circulară, astfel încât atunci când
sunt secționate, apar ca structuri punctiforme de culoare neagră.

A, adventice FC, fibre de colagen TCL, țesut conjunctiv lax

CEn, celule endoteliale FE, fibre elastice VS, vas de sânge
CMN, celule musculare netede I, intima
En, endoteliu M, media

I
 437

■:''yțcL
1-* ■
X A.
’.' L '? ții I z
■(/)

' -' f «-•* X s V|

* /*
>/A-Y
•7 J *• k
w
C a)
v ;w K* *■

h7 •r i*

Ă %

9 • En f f

b ■* >. /■
i-
B
\
'*1

4
^.- *1 /
1
/

: 5fe’ v- W'-
■ 7i:

lițM '
I—
• .'• ? *
* <V> 1
H 7.»>\
pf ,n.

B 4^5
,* *7*
. • WH
. i

i/M»
te twț
iT
" -5
bJ'/
Srr :■’
7/w;
■ , (f

î
te *
’H ,
< ^Oji
feW'-i
-s
%
»' b /g
,t I

fi?; I
‘ ■ ■*
lS
I •/*

f' Jic
w
\ •.

i’ik • •1 > •
/

Jfi
f
I flb • ft
r.’ ■s('VV6ii ' ih.-<<( .-03
fl 5- ,
Tprryv I
£.

w
.1» \j

r ix Va ? '> '; ■'• V* ’t 1

. J'j^W .1 * AJ
. 5
@Em
' r<S’ i >
1• /<1
»
• ‘-2 >

■X•vw>rU’V!
S’ ,•,- 1. , I
t 1
i<
•9
•z =•1
f*
"■".iV
•K . / }
»I*
ftl
ii'- jf
■ \ > . <( .
\l;’ 1/'
•. •. j.

Pr . J< •
i Sl/Yi
s . 4%’îî
T T V*’-
-î '
ât
kv-.

tw a" V y.v z ‘ 4-

’^fe
■,1‘
<v’

I
r
fp • V A\
’-pi
v3
•,
• >
$ V’ A i

h’J
*7 4
\A Ui'i
'£ J 5’>' I

s nit 4,
■1
-L • ’>
’r U ‘•Vr
J-
s•
 PLANȘA 34 Artere musculare si vene medii
9 9

438
Arterele musculare conțin în tunica medie mai multe fibre musculare netede și mai puține fibre elastice decât arterele de tip elastic. Astfel, pe măsură
ce arborele arterial se îndepărtează de cord, țesutul elastic se reduce substanțial și țesutul muscular neted devine componenta principală a tunicii medii.
Arterele musculare sunt caracterizate prin prezența unei limitante elastice interne strălucitoare, ce separă intima de tunica medie, și frecvent de o
limitantă elastică externă, ce separă tunica medie de adventice. Arterele musculare sau arterele de calibru mediu constituie majoritatea arterelor
E cu denumiri individuale din organism. De obicei, venele însoțesc arterele în traiectul lor prin țesutul conjunctiv lax. Peretele venelor este constituit din
o aceleași trei tunici, dar tunica medie este mai subțire decât cea a arterei învecinate, iar adventicea reprezintă stratul predominant al peretelui venos. De
c obicei, venele au aceeași denumire ca și arterele pe care le însoțesc.
OJ
• MB
l/J*

Ui

JE Arteră musculară și venă medie, maimuță, spre deosebire de endoteliul venos (EnV), care este ceva mai dificil de
□
w H&E 365x. identificat. Imediat sub endoteliu se observă limitanta elastică interna
(LEI), o bandă subțire transparentă care separă intima de țesutul mus­
5 în această imagine, lumenul arterei se identifică în porțiu­
cular neted (MN) al tunicii medii (TM). Se observă faptul că tunica
E nea stânga si lumenul venei in cea dreaptă. Endoteliul arte­ medie este aproape de două ori mai groasă decât tunica adventice (IA).
o
u. rial (EnA) este clar vizibil pe suprafața ondulată a intimei.
O
4-*
h.

Arteră musculară, maimuță, H&E 545x. (LEI), ondulate și cu proprietăți refractive, care se află deasupra stratului
cel mai intern de fibre musculare netede (FMN) al tunicii medii (TM)
(*) Această imagine reprezintă o porțiune din figura de mai sus,
Partea de jos a imaginii microscopice e ocupată de tunica adventice
încadrată intr-un dreptunghi întors la 90° la o mărire mai
(TA), care este de aproximativ trei ori mai subțire decât tunica medic.
mare. La această mărire, se observă că celulele endoteliale
tn- turtite (EN) urmează conturul limitantei elastice interne
z
<

Venă medie, maimuță, H&E 600x. mai ușor de recunoscut față de cele din figura de mai sus, datorită for­
Q. mei nucleilor și citoplasmei ușor bazofile. Tunica adventice (TA) este
In această imagine, la o mărire mai marc, ce prezintă o por­
aproximativ de două ori mai groasă comparativ cu tunica medie și pare
țiune a peretelui venos din figura de mai sus, celulele endo-
să conțină doar fascicule de fibre de colagen și fibroblaste, acestea din
teliale (EN) sunt mult mai ușor de recunoscut și apar mult
* .
urmă putând fi recunoscute după nudei (N). Țesutul conjunctiv lax
mai proeminente decât cele ale endoteliului arterial. Limita
subiacent adventicei conține fascicule de fibre de colagen mai groase
dintre tunica intimă (1'1) și tunica medie (TM) este dificil de observat,
decât cele din adventice; în această porțiune a secțiunii se observă mai
dar fibrele musculare netede (FMN) din această medie subțire sunt mult
puține celule.

C, fascicule de colagen FMN, fibre musculare netede TA', tunica adventice a arterei
EN, celule endoteliale LEI, limitanta elastică internă TI, tunica intimă
EnA, endoteliu arterial MNm, mușchi neted de dimensiuni mici TM, tunica medie
EnV, endoteliu venos N, nudei
FE, fibre elastice TA, tunica adventice a venei învecinate
 ' A
■ <

■ 3 >

>
%•
îl c f
r
(
s
> . f

r• » i x’’
'X t *
439
<■ X 'k* r %

*
fi
EnA,z£-r\
f
.<)
L_*
ZZ

—
t A
-

i ■ '
? 4
/
/

'^1
'/
k
1
J
f
N : i;
<3-?-
-
i u
TM,
• T X ,> • >
z /
i •
•/
z
X • v- - 1 B 3. (< »' y ■*S.
;-..Z ': > ?
' \ <
. 1
- FiyiN-
/
t
I
•4
Z *
if t
X ■
ț
f
I
•
4
z ' •

, < > '

>

?z- M
X
w
«
n Â
C
' VV
ș.
*1
f r .
•

z
' > J

■ \
/
X ■■.;z

'«!

»\ . • f

'i■
’? 5
• V
• < > EnV
<<

LEI
ț9 fcJr;
>: ■
.< a
zr3 \ V“
/
*♦
rt>
.' 1 z
4
LX
r
>

» <-Ây
■ 4
k :J>.
X
' r
s
7 ., >•
99^-
MNm 4£> - ;i*v
3
Z<;-
7~ • / •* V ’
»y Oa: ■« t
w «

z, -■ , +
c
iz*
'( i i FE\^ f ___r f .n

V l
yz 1
z ' /
<
<■«f- . o fi)
»
»1:. -ț
V-. /

f
/» & • $: • rt>
t
'■
f! : X
.* x TA^' ■•4 _J t fj \ s
*v*
MB»
>>* J
>* z
< M f
V
•xi z Q
/ t
A
7 *
J> > ' ■ .X) 5
* /
r
»
X
/
/ <». ■
(D
* .
■■':
' -A r
3
r*
? >
î o
> «a 1. :
r.
A
/
A
\<
r o.
^B»

.A *-- Z -
1.- ȘT ^“3
^■Tl-4- < ’3»

. -3*- sa^n
l
FMN
hT.M,

'X
lei
*41 F M N-t*
■ ■»!'

-v.
r
/
'M
*

r
-4 /•
r vi
r » -■ - • ■> ■ •■
>**
FMN *.s r z
•nL j

z’ ‘ ■
r
<î-’j

•w-
^TA <»-
«*
i* . <

/ .< j •. \

z z ■7^

s Xjz*n__ ♦
z TM"
f A
' -J J '
IU •-

.^sr=5iaXr.n
x.
J

*•--
-&&> ;
r •rf
•.
%

K. 4 ••

V Z*
<1 r ’^r
" 9 * a.
»
~FE .
«*
I
c N-
ț N I > '^3ir*
*.
-U •’JBhU.
 PLANȘA 35 Arteriole, venule și vase limfatice
440 Arteriolele reprezintă componentele terminale ale arborelui arterial, situate înaintea unei rețele capilare sau a unui sunt arteriovenos. Peretele arte­
riolelor conține un endoteliu și un țesut muscular neted, fibrele musculare netede fiind dispuse în unul sau două straturi. Prezența limitantei elastice
O interne este variabilă în funcție de dimensiunea vasului. Arteriolele reglează fluxul sanguin în rețeaua capilară. Atunci când între arteriole și rețeaua
capilară este păstrată o relație normală, contracția fibrelor musculare netede din peretele arteriolelor reduce sau oprește fluxul sanguin spre capilare.
+5
Sfincterul precapilar reprezintă o discretă îngroșate a țesutului muscular neted în locul în care o rețea capilară derivă dintr-o arteriolă. Impulsurile
nervoase și stimularea hormonală pot determina contracția fibrelor musculare, direcționând fluxul sanguin în acel pat capilar în care nevoia de sânge
E este mai mare.
<u
</J
(U

ui* Arteriole, venulă și nerv de dimensiuni ce înconjoară lumenul. Celulele endoteliale sunt alungite și orientate
mici, vârful degetului, om, H&E 600x. cu axul lor lung in direcția de curgere a sângelui. Arteriolă din partea
5 dreaptă este o arteriolă foarte mică, deoarece are un singur strat de fibre
C în această imagine se pot identifica două arteriole (7I> sec­
musculare netede; de asemenea, nucleii lor sunt vizibili in secțiune lon­
ționate transversal și o venulă (V). Arteriolă din partea gitudinală. Nucleii celulelor endoteliale apar ca structuri mici, rotunde
stângă este considerată o arteriolă marc, datorită prezenței pe suprafața luminată. în vecinătatea unei arteriole mai mari se evidenți­
a două straturi subțiri de fibre musculare netede, ce formează tunica
o ază o venulă, iar în vecinătatea unei arteriole mai mici se evidențiază un
medie a vasului sanguin. Nucleii fibrelor musculare apar secționați nerv periferic (N) in secțiune transversală. Comparați peretele venulei
O longitudinal datorită dispoziției circumfercnțiale a fibrelor musculare.
format numai din endoteliu și un strat subțire de țesut conjunctiv cu ce!
I Nucleii celulelor endoteliale ai vasului apar ca structuri mici, rotunde. al arteriolelor. De asemenea, de remarcat lumenul relativ largai venulei

ID
(O Arteriolă, vârful degetului, om, H&E 350x. apar secționați longitudinal. După ce traiectul arteriolar se întoarce
brusc (segmentul 2), peretele vascular este astfel secționat încât se ob­

ă-z în această imagine se poare identifica o secțiune longitu­

dinală printr-o arteriolă. Datorită traiectului său neregu­
lat, peretele este astfel secționat încât singurul strat de fibre
servă lumenul. în acest segment, nucleii fibrelor musculare netede apar
ca structuri rotunde și nucleii celulelor endoteliale care tapetează lume­
<
nul vascular apar ca structuri alungite. în segmentul 3, secțiunea prin
musculare netede din tunica medie se observă in diferite
peretele vascular este din nou tangențiala. în segmentul 4, secțiunea este
incidențe de secțiune. în segmentul /, în partea stângă, peretele vascular
mai profundă, evidențiind din nou lumenul și unele celule endoteliale
a fost secționat tangențial. Astfel, lumenul vascular nu este inclus în pla­
privite din față (vârfuriIc de săgeți). Structura subiacentă vasului este un
nul de secțiune, dar nucleii fibrelor musculare netede din tunica medic
corpuscul Pacini (P).

Vas limfatic, vârful degetului, om,
H&E 175x.
Vasul limfatic din această imagine prezintă o zonă în care
face o buclă în formă de U în planul de secțiune, astfel că el
dispare din imagine in partea de sus și de jos. Peretele vasului
este alcătuit dintr-un endoteliu și o mică cantitate de țesut conjunctiv,
ambele fiind greu de diferențiat una de cealaltă. în interiorul vasului este
vizibilă o valvă (Val), structură caracteristică pentru un vas limfatic.
Ea este formată dintr-un strat subțire de țesut conjunctiv, acoperit de
endoteliu pe ambele părți. Nucleii abia vizibili la această mărire sunt
indicați cu ajutorul săgeților, majoritatea aparțin celulelor endoteliale
Tipic, lumenul conține un material limfatic precipitat (L); câteodată
pot fi prezente și limfocite. Adiacent vasului, in porțiunea dreapta se
observă țesut adipos (TA) și în porțiunea stângă sus țesut conjunctiv
dens scmiordonat (TCD).

Vas limfatic, vârful degetului, om, colorație (Val). Sunt vizibili doar câțiva nudei ai celulelor endoteliale (săgeți)
tricromă Mallory 375x. Un strat subțire de țesut conjunctiv subiacent endoteliului se amestecă

T cu țesutul conjunctiv dens din jurul peretelui vascular. De asemenea se

Vasul limfatic indicat aici se găsește la nivelul țesutului
poate observa și o venulă (V)-, ca poate fi diferențiată de un vas limfatic
iȚ.-j conjunctiv dens scmiordonat (TCD). Lumenul este nere­
prin prezența hematiilor din lumen.
gulat, fiind relativ îngustat in porțiunea subiacentă valvei

A, arteriolă P, corpuscul Pacini V, venulă

Ad, adipocit TA, țesut adipos Val, valvă
L, material limfatic precipitat TCD, țesut conjunctiv dens semior- săgeți, nucleii celulelor endoteliale
N, nerv donat vârfurile săgeților, celule endoteliale
F

441

z
-(/>

?, t- 'F'?
' < ■

O-
O
3
-if J-r
.-r^ajjFvl SXj
f

w ■** . -* • X
<
fD
*</>

,■4; - W-*.
—*—I
v<~
S5
</>

rz^ X'S rfrrr •

I •
> \

fșyggjr a *>1-- K
fD

w
-T /

——* .^Y- -»**■ - ■'

>

/'ÎZW' J - ■y-'
p
■
■5<- fc?-
^'’V ,W.'£
\

«
**-
_■ .«L>r -8Ț i
:' ? f S / S* V
\
\\’ <_____
7vek •V>7

*
11 iW w» , K

r **■
w:^^?

-4 '
t7
(MV' ,j
!• • ■*■■ »

âf «
f

r7
V J '
7<
. ■ :>■
♦

h* y O\
Ka '
1
H?
»iiM
" ?AQ. •'

*O’ ' c. >* X ' ?<

'M
iV , i : ’j
I
l.
i'Y. ’A \-h \-
”'.'i.]
•*J ■^'i«') ;; ? .<
<;f
- »
’,
J

L
»!'. J

r^l-z
f » » e* •

^'4v-
>/|,4,îrȘsD'i
&c
■ \\ v A. * *

...Y ;•'
>t<v 7«

; rA?'v%,
K
Vi .
<? iAK-
M'
;S- !

->y -■ >^V •■■\X

< <!' W ¥ Val «

T*’
kV r-V. - ta
r 6 3C^.- \. ■' ,iIj£D
(T v \ ^<5? V V. •X •

"'II
•«43^ > /
'- ■<

. t-
Wj;' •Zf^.4

?î g
•J
•—L. --
\<:7
• ’• z »

s r.O-^7 ■* X'. i i
1

ș w.vY
V

, *%T
I •’ . .- --XJ 7
<
c
. '< *’ • /

?h
■■A
IZ
Ad /
J
V TA ,■
* /
.Z' •. {
r
'' A\
'-42^
5*

>A
. ( \
' \ >^ < y$< x s
•/* V : . . .* -Z a
 *

c .1
• w
■ X

w 4
■ &

jr
- w1

f>
«a
-I
Sistemul genital f

masculin
PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI GENITAL GLANDELE SEXUALE ACCESORII / 812
MASCULIN/790 PROSTATA / 813
TESTICULUL / 790 Glandele bulbouretrale / 817
Determinarea sexului si dezvoltarea testiculului / 791
9 LICHIDUL SEMINAL/817
Structura testiculului / 793 PENISUL/818
Celulele Leydig / 794
SPERMATOGENEZA/797 Fișa 22.1 Considerații funcționale: Reglarea hormonală a
Faza spermatogonică / 798 spematogenezei / 797
Faza spermatocitară (meioza) / 799 Fisa 22.2 Corelație clinică: Factorii care afectează
• 9

Faza de spermatidă (spermiogeneza) / 800 spermatogeneza / 798

Structura spermatozoidului matur / 802
TUBII SEMINIFERI / 803
Ciclul epiteliului tubilor seminiferi / 803
Undele epiteliului seminifer / 803
Celulele Sertoli / 804
Fișa 22.3 Corelație clinică: Antigenele specifice
spermatice și răspunsul imun / 807
Fișa 22.4 Corelație clinică: Hipertrofia benignă de
prostată și cancerul prostatic / 815
Fisa 22.5 Corelație clinică: Mecanismul erecției si
• I 9 9

disfunctia erectilă / 818

DUCTELE INTRATESTICULARE / 808
9

SISTEMUL DUCTAL EXTRATESTICULAR / 808 ^HISTOtOGItj

HISTOLOGIE 101 / 820
Epididimul / 810
Duetul deferent / 811

K PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI
GENITAL MASCULIN
Sistemul genital masculin este constituit din testicule, due­
tele genitale extratesticulare, glandele sexuale accesorii și orga­
nele genitale externe reprezentate de penis și scrot (Fig. 22.1).
Glandele sexuale accesorii includ veziculele seminale, prostata
și glandele bulbouretrale. Cele două funcții principale ale tes­
ticulului sunt reprezentate de spermatogeneza (producerea
spermatozoizilor, cunoscuți și sub denumirea de gârneți mas­
culini) și steroidogeneza (sinteza androgenilor, numiți și
hormoni sexuali). Androgenii, în special testotesteronul, sunt
esențiali în cadrul spermatogenezei, joacă rol important în dez­
voltarea embrionului de sex masculin și diferențierea acestuia
spre fenotipul fătului masculin și sunt implicați în apariția
caracterelor sexuale (caracteristicile fizice și comportamentale
masculine). Diviziunea celulară din cursul producerii gârneților
masculini și feminini (ovulele) implică atât diviziunea normală
(mitoza), cât și diviziunea reducțională (meioza).
Capitolul 3 include o descriere succintă a mitozei și me-
iozei. Cunoașterea acestor procese este esențială pentru înțe­
legerea producției gârneților atât la sexul masculin, cât și la
sexul feminin.
^2 testiculul
Testiculele adulte sunt organe ovoide pereche situate in
scrot. Fiecare testicul este suspendat la nivelul porțiunii ter­
minale a unei pungi musculofasciale care se continua cu stra­
turile peretelui abdominal anterior și se proiectează la nivelul
scrotului. Testiculele sunt conectate prin cordoanele sperma-
ticc la peretele abdominal și fixate în scrot prin ligamentele
scrotale, vestigii ale gubernaculului (a se vedea mai jos in ca-
drul acestui capitol).

790
r

vezică ureter

peritoneu
veziculă 791
seminală
pubis

uretra prostatică rect

I
fr
i t

corp
cavernos ■-------------------------------------------------

'S /
— duet
ejaculator
o
k /
*
corp * - '

—77 n -
spongios . // fiu. !
prostată
FO
uretră hO
TJf/Z i glandă bulbouretrală
CZ)
gland penian an
\ duet deferent
n
epididim
scrot

> ■ •

tunica vaginală testicul

CTQ
FIGURA 22.1 ▲ Diagramă schematică a componentelor sistemului genital masculin. Structurile liniei mediane sunt surprinse in secțiune O
sagitală; structurile bilaterale, inclusiv testiculul, epididimul, duetul deferent și vezicula seminală sunt reprezentate in forma intactă. ►— •
r-t
► ■*

)—•
Determinarea sexului si dezvoltarea testiculului
f
• Gena SF-1 (gena factorului steroidogenic 1) care reglează
expresia unui număr de gene steroidogenice.
Diferențierea de gen este realizată prin intermediul unei CZ)

cascade de activări genice.

• Gena DAX-1 (inversare sexuală sensibilă la dozaj, regiu­ n
nea critică a hipoplaziei adrenale de pe cromozomul X, >—*
* •
Sexul genetic este determinat în momentul fertilizării prin gena 1) care codifică receptorul nuclear DAX-1. Activarea
prezența sau absența cromozomului Y. Cu toate acestea, testi­ acestui receptor suprimă gena SRY în cursul diferențierii
culele nu se formează până în săptămâna a șaptea de dezvoltare sexului gonadal, iar mutațiile sale sunt responsabile pentru
intrauterină. Sexul gonadal este determinat de prezența genei apariția hipoplaziei adrenale congenitale. m
</)
SRY localizate la nivelul regiunii determinante a sexului de
pe brațul scurt al cromozomului Y. Expresia genei SRY în cursul Testiculele se dezvoltă pe peretele posterior al abdomenu­ o
cz
dezvoltării embrionare timpurii acționează ca un declanșator al lui si coboară ulterior în scrot.
o:
diferențierii sexuale a gonadelor spre stadiul de testicul; prin ur­
Testiculele se dezvoltă în asociere intimă cu sistemul urinar,
mare, ea este responsabilă de determinarea sexului.
retroperitoneal, la nivelul peretelui posterior al cavității abdo­
Simpla informație genetică codificată la nivelul cromozomului
minale. Testiculele (ca și ovarele) derivă din trei surse:
Y nu este suficientă în vederea ghidării unei dezvoltări complexe a
gonadelor masculine. în schimb, gena SRY acționează ca un în­ • Mezodermul intermediar formează crestele urogenitale
O
trerupător general care controlează cascada numeroaselor activări pe peretele posterior al abdomenului, dând naștere celulelor
genice de la nivelul autozomilor 9, l l, 17, 19 și cromozomului Leydig (celulele interstițiale) și celulelor mioide (celulele peri-
X. Un factor de transcripție numit factorul de determinare rubulare contractile).
al testiculului (TDF), codificat de gena SRY, prezintă un do­ • Epiteliul mezodermal (mezoteliul celomic) delimi­
meniu molecular care se leagă de o regiune specifică a ADN-ului tează crestele urogenitale și dă naștere cordoanelor epiteliale
și ii modifică structura. ADN-ul afectat formează o buclă care digitiforme numite cordoane sexuale primare. Aceste cor­
permite legarea altor factori de transcripție. Aceștia, la rândul lor, doane cresc în mezodermul intermediar subiacent si sunt
cauzează activarea expresiei altor gene care inițiază nu doar for­ colonizate cu celule germinale primordiale. Cordoanele se­
marea testiculelor, ci și a altor organe sexuale masculine. O serie xuale primare dau naștere și celulelor Sertoli.
dc alte gene sunt exprimate aproape simultan cu gena SRY: • Celulele germinale primordiale migrează din sacul vi­
tei in la nivelul gonadelor în curs de dezvoltare, unde sunt
• Gena WT-1 (gena l a tumorii Wilms), necesară pentru dez­
încorporate în cordoanele sexuale primare. Aici se divid și se
voltarea normală a sistemului urogenital și pentru reglarea
diferențiază în spermatogonii.
transcripției SRY. Mutațiile genei WT-1 se evidențiază la
copii cu tumoră Wilms familială și la copii care prezintă Migrarea celulelor germinale primordiale în crestele genitale
malformații urogenitale asociate. induce proliferarea celulelor mezodermale ale crestelor si a ce­
• Gena SOX-9 (gena SRY [regiunea Y determinantă a se­ lulelor mezoteliului celomic în vederea formării cordoanelor
xului] - box 9) evidențiată la nivelul crestelor genitale sexuale primare. în acest stadiu, cordoanele sunt constituite
activează gena AMH (gena hormonului anti-Miiîlerian), din celule germinale primordiale, celule pre-Sertoli și un strat
responsabilă pentru sinteza factorului inhibitor Miillerian. de celule mioide înconjurătoare. Mai târziu, cordoanele sexu­
Mutația genei SOX9 este asociată inversării sexuale a indi­ ale primare se diferențiază in cordoane seminifere, care dau
vidului de sex masculin (46, XY). naștere tubilor seminiferi, tubilor drepți și rete testis (big. 22.2).
 A

duet paramezonefric In primele stadii ale dezvoltării, testiculele se formează pe pe­

\ duet mezonefric retele posterior al abdomenului din primordiile indiferente ale
792 aortă crestelor urogenitale, identice la ambele sexe. Pe parcursul
acestui stadiu indiferent, embrionul are potențialul de a se
dezvolta fie spre linia masculină, fie spre cea feminină. Cu toate
ZD
acestea, expresia genei SRY — prezente exclusiv în celulele pre-Scr-
=3
C-£ toli — orchestrează dezvoltarea embrionului pe linie masculină. In
stadiile timpurii ale dezvoltării embrionului de sex masculin, mc-
aî
UJ zenchimul care separă cordoanele seminifere dă naștere celule­
celule
lor Leydig (interstițiale) caic produc testosteron în vederea
germinale
primordiale stimulării dezvoltării primordiului indiferent cu formarea ulteri­
cordoane oară a testiculului. Testosteronul este responsabil pentru creșterea
sexuale primare
epiteliu celomic și diferențierea duetelor mezoncfrice (Wolffienc) spre duetele
« ■ <
a
tub intestinal proliferant genitale masculine cxtratesticulare. In acest stadiu timpuriu, ce­
O primitiv lulele Sertoli (sustentaculare) care se dezvoltă in cordoanele
GO
tubul mezonefric
seminifere produc o altă substanță hormonală importantă, nu­
E degenerat
duet mezonefric mită factor inhibitor Miillerian (MIF). Structura moleculară
rete testis în a MIF este similară cu cea a factorului de creștere transformam
•
curs de P (TGF-P). MIF este o glicoproteină de dimensiuni mari care
c
QJ
dezvoltare inhibă diviziunea celulară a duetelor paramezonefrice (Miilleri-
en ene), având drept consecință inhibarea dezvoltării organelor re­
w—— producătoare feminine (Fig. 22.3).
□
s Dezvoltarea și diferențierea organelor genitale externe (tor
din stadiul sexual indiferent) se produc concomitent și repre­
zintă un rezultat al acțiunii dihidrotestosteronului (DHT),
OD
• wH
duet un produs al conversiei testosteronului de către 5cx-reductazâ.
GO
paramezonefric In absența DHT, indiferent de sexul genetic sau gonadal,
CN cordoane tunica organele
O o
genitale externe se vor dezvolta în conformitate cu
Cxl seminifere albugineea b profilul feminin. Apariția testosteronului, a MIF și a DH I in
cursul dezvoltării embrionului de sex masculin are rolul dea
duet paramezonefric determina sexul hormonal (Fișa 22.1).
canal
o epididimar
degenerat La vârsta de aproximativ 26 de săptămâni de gestație, tes­
mezotesticul ticulele coboară din abdomen în scrot. Această migrare este
cauzată de creșterea diferențiată a cavității abdominale, alături
de acțiunea testosteronului care determină scurtarea guberna-
/
culului, ligamentul sensibil la testosteron care conectează polul
inferior al fiecărui testicul la scrotul în dezvoltare. Testiculele
coboară în scrot prin traversarea canalului inghinal, un pasaj
duet eferent
îngust situat între cavitatea abdominală și scrot. In timpul co­
borârii, testiculele aduc cu ele propriul aport vascular sanguin,
rete testis limfatic și propriul aport nervos, alături de sistemul lor duc­
tal extratesticular principal, duetul deferent. In unele cazuri,
coborârea testiculului este blocată, fenomen din care rezultă
C
criptorhidia sau testiculele necoborâte. Această condiție
sept cordon patologică este comună (30%) la nou-născuții prematuri și la
seminifer aproximativ 1% dintre nou-născuții la termen. Criptorhidia
FIGURA 22.2 ▲ Diagramă a stadiilor dezvoltării testiculare. a. Dia­ poate conduce la modificări histologice ireversibile ale testi­
grama prezintă embrionul de 5 săptămâni aflat în stadiul gonadei indiferente. culului și crește riscul de apariție a cancerului testicular. Prin
Crestele gonadale sunt vizibile pe peretele abdominal posterior și sunt infil­ urmare, un testicul necoborât impune intervenție chirurgicală
trate cu celule germinale primordiale (verde) care migrează din sacul vitelin
Orhidopexia (amplasarea în sacul scrotal) trebuie practicată,
Cea mai mare parte a gonadei în dezvoltare derivă din mezenchimul care își
are originea în epiteliul celomic. Celulele germinale primordiale vor fi apoi în­ preferabil înainte ca modificările histologice să devină ireversi­
corporate în cordoanele sexuale primare, b. intr-un stadiu mai avansat, sub bile, la vârsta dc aproximativ 2 ani.
influența hormonală a factorului determinant al testiculului (TDF), gonada in Spermatogeneza necesită ca testiculele să fie menținute la
curs de dezvoltare inițiază producția de testosteron. Acest eveniment este
temperatură mai mică decât cea a corpului.
urmat de diferențierea cordoanelor sexuale primare în cordoane seminifere.
în același timp, gonada in dezvoltare produce factorul inhibitor Mullerian (MIF) Pe măsură ce testiculele coboară din cavitatea abdominală in
care cauzează regresia duetului paramezonefric și a structurilor derivate din scrot, acestea aduc împreună cu ele vase sanguine, vase limfatice,
acesta. De notat că tubulii mezonefrici vin in contact intim cu rete testis in nervi autonomi, precum și o extensie a peritoncului abdominal
dezvoltare c. Fazele finale ale dezvoltării testiculare Tunica albugineea care
numită tunica vaginală, care acoperă suprafața lor anterolate-
înconjoară testiculul contribuie la dezvoltarea septurilor testiculare. Rete testis
se conectează la cordoanele seminifere și la sistemul ductal extratesticular care rală. Li nivelul scrotului, temperatura testiculelor este menținută
se dezvoltă din duetul și tubulii mezonefrici. cu 2°C până la 3°C sub valoarea temperaturii corpului. Această
 temperatură mai scăzută este esențială pentru realizarea sperma-

X togenezei, dar nu este necesară pentru hormonosinteză (steroido-

geneză), care poate fi realizată la temperatura normală a corpului. 793
Daca testiculele sunt menținute la temperatură mai înaltă (cx.,
din cauza febrei) sau dacă acestea nu reușesc să coboare în scrot,
nu se pot produce spermatozoizii.
Fiecare testicul este vascularizat de către o arteră testicu-
lară, ramură directă a aortei abdominale. Aceasta este extrem
de convolută in apropierea testiculului, unde este înconjurată de
ovul spermatozoid plexul venos pampiniform, care drenează sângele din testicul
spre venele abdominale. Acest aranjament permite realizarea unui
schimb de căldură intre vasele sanguine și menține testiculele la hO
XY temperatură scăzută. Sângele venos mai rece care se întoarce din
ro
testicul răcește sângele arterial, înainte ca acesta să pătrundă la ni­
o •

velul testiculului printr-un mecanism de schimb de căldură

cromozomii r-t
determinanti aiJ
contracurent. în plus, mușchiul cremaster, ale cărui fibre ru
sexului genetic provin din mușchiul oblic abdominal intern din peretele ante­
rior al abdomenului, răspunde la modificările temperaturii am­ F—
h- <
bientale. Contracția acestuia deplasează testiculul mai aproape
CTQ
de peretele abdominal, iar relaxarea sa coboară testiculul în scrot. n
Temperaturile scăzute cauzează la rândul lor contracția păturii h— •
gena SRY m
regiunea TDF(+) musculare netede subțiri (mușchiul dartos) din fascia superfi­ A

cială a scrotului. Contracția mușchiului dartos face ca scrotul să

devină plicaturat la temperaturi scăzute, pentru a regla în acest fel P
<— regiunea
pierderile de căldură (Fișa 22.2). cn
determinantă a
O
sexului gonadal
Structura testiculului >
•
«

Testiculele prezintă o capsulă neobișnuit de groasă de

gonada în
stadiul țesut conjunctiv dens, tunica albugineea.
indiferent O capsulă de țesut conjunctiv dens, neobișnuit de groasă, m
co
tunica albugineea, acoperă fiecare testicul (Fig. 22.4). Porți­
unea internă a acesteia, tunica vasculosa, reprezintă un strat o
c:
de țesut conjunctiv lax care conține vase sanguine. Fiecare testi­ cz
cul este împărțit in aproximativ 250 de lobuli prin intermediul
celule Sertoli celule Leydig unor septuri conjunctive care sunt proiectate din capsulă.
De-a lungul suprafeței posterioare a testiculului, tunica albugi­
secreția neea se îngroașă și se proiectează spre interior în calitate de me-
testicul
I
MIF | testosteron
determinantă
a sexului hormonal
DHT
diastin testicular. Mediastinul este străbătut de vase sanguine,
—- --------------------------------------------------------------------------------------

vase limfatice și dc duetele extratesticulare Ia intrarea, respectiv

—

>
ieșirea din testicul.

r
duet duet sinus urogenital
>

Fiecare lobul este constituit dintr-un număr de tubi seminiferi

contorti.
paramezonefric Și organe genitale
tubuli indiferente Fiecare lobul testicular este constituit din unul până la patru
mezonefrici tubi seminiferi în care sunt produși spermatozoizii, precum și
_________________ ________________

_ £__ o stromă conjunctiva în care sunt localizate celulele Leydig

V_________
(interstițiale) producătoare de testosteron (Fig. 22.5). Fie­
duete eferente penis care tub din cadrul unui lobul formează o buclă, iar datorită
epididim scrot lungimii sale considerabile, este extrem de contort, în realitate
duet deferent prostată
V formând adevărate pliuri. Porțiunile terminale ale buclei sunt
veziculă seminală uretra prostaticâ
duet ejaculator uretra peniană localizate în vecinătatea mediastinului testicular, unde pre­
regresie
zintă un traiect scurt, rectilinii!. Această porțiune a tubului se­
FIGURA 22.3 ▲ Diagramă a dezvoltării sexuale masculine și minifer este denumită tub drept (tubulus rectus). Aceasta
a influențelor hormonale în dezvoltarea organelor reprodu­ se continuă apoi cu rete testis, un sistem de canale anastomo-
cătoare. Diagrama ilustrează trei niveluri la care este determinat sexul zate aflat în mediastin.
embrionului. Sexul genetic este determinat în momentul fertilizării; sexul
gonadal este determinat prin activarea genei SRY. localizate pe brațul Tubii seminiferi sunt constituiți din epiteliu seminifer în­
scurt al cromozomului Y; sexul hormonal este determinat prin secreția conjurat de tunica propria.
hormonală asigurată de gonada in dezvoltare. Diagrama arată influența
factorului inhibitor Mullerian (MIF). a testosteronului și a dihidrotestoste- Fiecare tub seminifer arc o lungime de aproximativ 50 cm (cu
ronului (DHT) asupra dezvoltării structurilor prezentate. variații între 30 până la 80 cm) și un diametru de 150-250 um.

1
 capul
epididimului
794

capul
/ epididimului
•va
=5
O duet
deferent
duete eferente
eh tunica
oo albugineea
UJ
Pd&e

I
A
tub MM’ -

to® C
W fa. ■ y
\s
seminifer

a ț,'
• W-M
i ■■ -4
corpul sept
f-J epididimului
O
GO
cd
/

i tunica
rf®
■fV'Jț
țț
âț un i ca
vaginală
E mediastin
testicular
es.<P

II
■ *
> l
f i
albugineea
M fg
cd tJ J
/
■n'AI Vi
4—> X
rete testis vK tunica Safe/*
a \rs vaginală
’z

<U

V!;
rr}
f J I
*4
6O tubi drepți
r
■r
t
.1

4—>
GO «3|k t
Susi
coada epididimului d:
uo b
a ! co^ul e^idWLT wWte
OJ FIGURS 22.4 ▲ Secțiune sagitală prin testiculul uman. a. Diagrama de mai sus prezintă o secțiune sagitală pe linia mediană prin testeu l
CN uman Sistemul ductal genital include tubii drepți, rete testis, duetele eferente, canalul epididimar și duetul deferent. Se remarcă stratul gros de țesa:
conjunctiv, tunica albugineea și tunica vaginală din jur (Varianta modificată după Dym M. In: Weiss L, ed. Cell and Tissue Biology: ATextbook of Histo-
logy, 6th ed. Baltimore: Urban & Schwarzenberg, 1988.) b. Secțiune sagitală a unui specimen testicular colorat H&E împreună cu capul și corpul epidi­
dimului. Se observă tunica albugineea și tunica vaginală înconjurătoare. Pe secțiune se observă doar o mică porțiune aparținând rete testis. Legătura
O acesteia cu sistemul ductal extratesticular nu este evidentă pe această secțiune. 3x

Epiteliul seminifer este un epiteliu stratificat complex și neobiș­ prezintă fibroblaste tipice. La om, este constituită din trei până la
nuit, constituit din două populații celulare de bază: cinci straturi de celule mioide (celule peritubulare contracrile) și
fibrile dc colagen, localizate extern față de membrana bazală a epi­
• Celulele Sertoli, cunoscute și sub denumirea de celule ele
teliului seminifer (a sc vedea Fig. 22.6). La nivel ultrastructural.
susținere sau sustentaculare. Ele nu se mai replică după pu­
celulele mioide prezintă caracteristici asociate celulelor musculare
bertate. Sunt celule cilindrice cu prelungiri apicale și laterale
netede, inclusiv lamina externă și un număr mare de filamente
extinse care înconjoară celulele spermatogonice adiacente și
de actină. Ele prezintă și cantități mari de ret icul endoplasma-
ocupă spațiile dintre acestea. Configurația celulelor Sertoli
tic rugos (RER), aspect care indică rolul acestor celule în sinteza
însă nu poate fi distinsă pe preparatele colorate de rutină cu
colagenului, în absența fibroblastelor tipice. Contracțiile ritmice
hematoxilină și eozină (H&E). Aceste celule conferă tubilor
ale celulelor mioide creează unde peristaltice care ajută la deplasa­
organizarea structurală caracteristică, pe măsură ce se extind
rea spermatozoizilor și a lichidului testicular prin tubii seminiferi,
prin întreaga grosime a epiteliul ui seminifer.
până la nivelul sistemului ductal extratesticular. Extern rața de
• Celulele spermatogenice, care sc replică în mod regulat
stratul celulelor mioide se evidențiază vase sanguine, alături de o
și se diferențiază în spermatozoizi maturi. Aceste celule pro­
rețea vasculară limfatică extinsă, precum și celule Leydig.
vin din celulele germinale primordiale din sacul vitelin, celule
Odată cu înaintarea în vârstă, tunica propria devine mai
care colonizeză crestele Ogonadale în fazele inițiale
>
ale dezvol-
groasă. Ingroșarea este acompaniată de descreșterea ratei de
tării testiculului. Celulele spermatogenice sunt organizate pe
producere a spermei și de o diminuare globală a dimensiunii
straturi slab delimitate, printre celulele Sertoli adiacente; la
tubilor seminiferi. Ingroșarea excesivă mai precoce a tunicii
nivelul acestor straturi se observă fenomene dc dezvoltare
propria este asociată cu in fertili ta tea.
progresivă (Eig. 22.6). Cele mai imature celule spermatoge­
nice, numite spermatogonii, sunt localizate pe membrana
Celulele Leydig
bazală. Cele mai mature celule, numite spermatide, sunt
Celulele Leydig (celulele interstițiale) sunt celule mari,
atașate porțiunii apicale a celulei Sertoli, unde delimitează
poligonale, eozinofilc, care în mod tipic conțin picături lipi-
lumenul tubului.
dice (Fig. 22.7). Pigmentul lipofuscină este la rândul său evi­
Tunica (lamina) propria, numită si țesut peritubulur, repre­ dențiat frecvent în aceste celule, la fel și cristale citoplasmatice
zintă un țesut conjunctiv dispus pc mai multe straturi și care nu distincte, cu aspect dc bas ton aș, cristalele Reinke (Fig. 22.8).
 . 0X7 T*
• £
' -V <
••"'-"O
/
- 1
» 4 'A.
i; ±
H tunica albugineea
- ’■
o
J O e.- *4
«» V...
795
■ >■
'5’
■ -i ■’ <,
t A
i •v • l Q • a-

1SS j
<5
7. s . . ' < v Cm
7
-■
> r;

I
s’
F.":;fi-lV , • K. • A * a
• •
i -
• 7- 'n.f> e 0
•••-A? -.• •V, v • •*
•/
1

.fe'<--7V
7 ■•

vase sanguine
■ • •;

*'
••
» 9

£3
■jl'
♦

r '7 X... • . > 0. • -7 o

I
^^7BF • L
o

f ■ • 1.5z
. •• ••
sept celule ;» D
<<» /
•>
*

i :<'?/.• •.. ■

o
-
*v ■ .« . •• ••
.'■7 - • Leydig î Q
f&i-
r. •

c7. *. 2
o"
■

•/ <•

i.,: .» A |r ~
o
9

ro
Zi
* * a 1
-*•. •>* ; '
X-
w
-. •_ ’J ; ■

Z—.* *• o'©* bo
i •
s ti > v* o <
-f. X

.7- ® •
*
*

s J >
r•

©. f on
> >\ -:■■■ 7-
»• •«
• .• • y • :
••Misă S:7v---‘
•”>e?
0
CZ)

c
•’

z- 6
r-t
r”‘ ■ >'z (
»»
o ° • O? • *
' l *.
3
• * CD
»: v fi
îi A ' V." ' • f xs. c "I • * ;

* vjll *’ a
’v ♦x 1. r
tubj
•i <
* ■ ■..
♦ • > 7 ’

I
• I
0 O 'J y >■ ■ *

>-■
seminiferi •3 6 e > jr
.• t ■.' td . • • /

.■«.re
5. ■ ••:.• '■
c*>
U 3
4» d CTQ
. < * • l
ro
"• w.. tub
.- z,-;.
e tUb 7 • '•
e*

w w.
s
< I <

,34 ■W • «i \seminifer
• <v ; *

c
".WvV 1?' • t- t* . 'i * e-*
r-ț
< •

70H
’Sfi- r i
•• M

V >A
—Jl*
r.i & v
* o ** /
’ e
77 r- *

1 © * *
• ;. <•
’3-
3
k-- i V •• n
•'s
- \
> ' o
*r *-
■X ?..> ■ € «*
‘X ‘-f-
•? ♦ -

ip
■

â \ A
v NI <
■ •
>■

?•
îr >♦ O . '
I
■’jj a i ” ■ on
^77 ț» •. • ' * ’z ■
< •-
•/**

_•
■

.A- fc?
i}
. . o
FIGURA 22.5 Imagine de microscopie optică a testiculului uman. a. Imaginea la obiectiv mic a unei secțiuni colorate H&E dmtr-un testi >——

cui uman prezintă tubii seminiferi și tunica albugineea Vasele sanguine mai mari apar în zona internă a tunicii albugmee Tubii seminiferi sunt extrem
de contorți, prin urmare, profilurile pe care aceștia le prezintă pe secțiune sunt de aspect variabil. 30x. b. La obiectiv mai mare, pe specimenul prezentat
anterior se observă o serie de iubi seminiferi Se remarcă populația de celule Leydig (celule interstițiale) care se dispun sub forma unor mici aglomerări
în spațiile cuprinse între tubii adiacenți. 250x. m
cn

o
c:
c

spermatidă matură

spermatidă tânără

spermatocit
primar în
pahiten

o O-
complex joncțional
• - J
între celulele Sertoli

lamina bazală

celulă celule peritubulare (mioide)

Sertoli spermatogonie spermatogonie
spermatogonie
palidă de tip A de tip B
întunecată de tip A
FIGURA 22.6 ▲ Desen al epiteliului seminifer uman. Este prezentată relația dintre celulele Sertoli și celulele spermatogenice. Epiteliul semini
fer este situai pe lamina bazală, iar un strat de celule peritubulare înconjoară tubii seminiferi. Spermatogonia palidă de tip A cea întunecată de tip A și
cea de tip B, precum și spermatocitele în pre-leptoten sunt localizate în compartimentul bazai al epiteliului seminifer, sub nivelul complexului joncțional
dintre celulele Sertoli adiacente. Deasupra complexului joncțional, în compartimentul abluminal, se pot observa spermatocitele primate în pahiten,
^permatidele tinere și spermatidele mature, având citoplasmă compartimentată reziduală, care ulterior formează corpul rezidual (Redesenat după:
Clermont Y.The cycle of the seminiferous epithelium in man. Am J Anat 1963,112:35.)
 »%»
.»■

i. •* »’
■/x:
796
• C- v'. te-v- vte
I 1/ r ’• >•; V
A ■C’.'.-x- .
■ x
’< ‘ ’ v
teX. <

=3
I»
I
'7 . *
• V
î.
r.
W O î® A-/
,.x
■: < * -

V te -4
SCtetete - ■ ■
F tetei </■ ■ ■
—J
* 4 * > s’.;. :• > -■
=3
O V-teiRL?. L:
> .-r -. . ,v- •*!
i; -VL;’
te' te
r'
* 4 ’W-
• _•
GQ v-. * •- te.
1X1
7 ■ te-:'• 2 <
■tete
te te’/•■/«/te tete
ite : • V i..
/■ * •'

Vte. -.N-- • " >

X: w fer;: ■ ’7v*
V- V'.
- * .*•’

te*
-
,Â
• j 1
V
W te'-’'

w
0 * t
• •
■ :>
- • <'• z bJ
>
•.

tete
• I

»- • -S. &*
/Li
• • -w•
• • —M
>
*‘îe I Jte te.;, te ' f'Z .
w—M 4 ’ •’ » •»
>1
■;te;
• ■

X'v tete/ /.te . te t

•: -te " ■ :•
o . ; - -■

•--.te te -• teV-,
•

.7. >:
litete-.-
re--.'
■ • ■ •

/RER

o
•

cx fi' A V S. •7 .-.C/ ••te-x ■

.î -■ -'C-te'.'
. '<4 - /
s
• 7 fc*r

k ? . ’ /te vil ‘
•
te-’-V;-.
: •• ’.'y * rv • ,
.-/< 'I
_r. te.
k/v te • ' « •
cd 'M -7 .*■«>

'te
•\ ’
; ■<, ■

4—» /■
•*
:■
' •/*
•:
--,.v •- tete* ■^77

w
. c
•V
<■

c r- î”' •'
■’ tel
* *7
•tete \ Ir \
V.<
jt.—

QJ r ■Bte-
bD -i
• -
Vte
.• f >.
___ v... < -
- te . • MM-, i ./
■ 'te te" te- G
te-'- ’ < •?
9

R'
•
te ’“v
J <

g<D L a I’ * G i'zĂ- r, »•. T-

/<
'

te
•• "V.
Xte.te
*???* J ■

vîr •• .
'W
te
>

•<
te-Av-î-te
tefte/ ■" te- -
V

tete■R
•- -___ i ?k4. • •.

cc -V •<-te
•te'/te : FIGURA 22.7 ▲ Imagine de microscopie elec­
'•
■tefL-te’'.- ■te- ’: a te tronică a celulelor Leydig. Imaginea prezintă diferite

te/' r, x
te
» lf ♦

CN 1
' - * V-- .
ir
: >/.•
porțiuni ale celulelor Leydig. Citoplasmă conține RE’.'
CN c" .c ' • ’*A‘ • • •.. :/r- .
abundent, o caracteristică a acestor celule. Alte aspecte
"tete 7 •r-Tk

. K»
-
'■ -
r ■ ■; L tipice celulelor Leydig, observabile la obiectiv mic, sunt
\-v • --X » 'A <•’ ■■te I •k
numeroasele picături lipidice (L), profilurile segmentare

te
- _ , , T- ■ •— • r
Mzi - - ?v te-te ale aparatului Golgi (G) și prezența unui număr variab"
O * '-v
♦
■

te • '
de hzozomi (Li). Ocazional, se pot observa și profiluri a'e
..
4 ** *r^.’
• “te V
B L v>. tete1--’ -•
i te-
RER Se observă prezența micovililor de-a lungul anumi­
;/ •;
--5*.
4. ■*
’ ' • >r“
»-.vsu.T_ f >
* *
tor porțiuni ale suprafeței celulare (săgeți). M, citoplasmă

te
/
f-- . >• ■
• •A
' r£’'
•J macrofagului adiacent lOOOOx Insert. REN la obiectiv
'• IVI
■ • X • .>< •
I
I . "•

•.
•

Gj
»
mai mare. Particulele cu densitate mare reprezintă nc-u-
—• •
ziunile de glicogen. 60.000x.

Pc preparatele histologice de rutină, cristalele sunt refractive și creția glandelor accesorii și pentru apariția caracterelor
au dimensiuni de aproximativ 3 x 20 pm. Cu toate că natura sexuale secundare. Secreția INSL3 promovează diviziunea
și funcția lor exactă rămân necunoscute, ele reprezintă probabil meiotică la nivelul tubilor seminiferi.
un produs de natură proteică al celulei. La adult, secreția de testosteron este esențială pentru
La fel ca alte celule secretoare de steroizi, celulele Leydig menținerea spermatogenezei și a caracterelor sexuale se­
sunt prevăzute cu un reticul endoplasmatic neted (REN) cundare, a duetelor genitale extratesticulare și a glandelor
foarte bine dezvoltat, responsabil de eozinofilia citoplasmei (a sexuale accesorii. Celulele Leydig ale testiculelor adulte
se vedea Fig. 22.7). Enzimele necesare sintezei testosteronului reprezintă sursa principală de INSL3 circulantă. Determi­
din colesterol sunt asociate REN. De asemenea, în celulele narea INSL3 este utilizată în cadrul testelor clinice pentru
Leydig sunt prezente mitocondrii cu criste tubulo-veziculare, a stabili indicele capacității steroidogenice a celulei
o altă caracteristică a celulelor secretoare de steroizi. Leydig. Pe lângă 1NSL3, celulele Leydig produc și secretă
Celulele Leydig se diferențiază și secretă testosteron pe oxitocină. Oxitocina testiculară stimulează contracția ce­
parcursul vieții fetale timpurii. Secreția de testosteron este ne­ lulelor mioide care înconjoară tubii seminiferi, favorizând
cesară pe parcursul dezvoltării embrionare, pentru maturarea în acest fel transportul spermatozoizilor spre duetele efe-
sexuală și pentru îndeplinirea funcției reproducătoare: rente.
• La embrion, secreția testosteronului și a altor androgeni Celulele Leydig sunt active în faza de diferențiere timpurie
este esențială pentru dezvoltarea normală a gonadelor la a fătului de sex masculin, iar ulterior trec într-un stadiu inac­
fătul du sex masculin. Pc lângă testosteron, celulele Leydig tiv, începând din luna a 5-a de viață fecală. Celulele Leydig
secretă proteina insulin-like 3 (INSL3), care stimulează inactive se diferențiază foarte dificil de fibroblaste. Când sunt
coborârea testiculului în timpul dezvoltării.
expuse stimulării gonadotrope la pubertate, celulele Leydig
• La pubertate, secreția de testosteron este responsabilă devin din nou active, secretoare de androgeni și rămân in
pentru inițierea producției de spermatozoizi, pentru se­ acest stadiu pe tot parcursul vieții.

■
 - ------- —•
Tumorile cu celule Leydig sunt tumori predominant
«a? 5 - .*■

benigne și apar pe parcursul a doua perioade distincte (la copii

. N?--
și la aduliii cu vârstă cuprinsă intre 20 și 60 de ani). Sunt tu­ 797
X-
** • • c ... -
i ■ ■’ T
- - ' • i
4
.r • r . mori sensibile hormonal și secretă androgeni sau o combinație
v. -. ••
a k?' de androgeni și estrogeni. Tipic, sunt constituite din celule uni­
I « -
•’ %
forme care prezintă toate caracteristicile celulelor secretoare de
■ •' < li-
•• hormoni steroizi care conțin cristale Reinke. Primul simptom
â;

A
î. •
&
• '»’ r-
■fa al acestor tumori benigne, pe lângă creșterea în volum a testicu­
lului, este de obicei legat de nivelurile anormale ale producției o

■.
o
-
'• V
•
hormonale. In etapa prepuberală la băieți apare precocitatea
sexuală (modificări puberale neașteptate la o vârstă fragedă),
no
- . .. - < .‘î
in timp ce la adult se pot observa aspecte de feminizare (dez­ NO
V '
•?.
*
.. •
X ■ « • .
zțl voltarea caracterelor sexuale feminine) și ginecomastia (dez­
voltarea glandelor mamarc la bărbați). CZ)
■ - xT
i’ ■.>
T®
■ *
• ** •-. • A1
.e
... . 'v*»
. «a. ’ .

■■ ■

SPERMATOGENEZA
cn
r-t
o
•

. ..
' :/L’

n
” - > • .’/s;

Spermatogeneza reprezintă procesul prin care spermato- r-—

i •;
O:
y t • ’' ' r t'k - y.y ■■ ■ - ■

/»*? ' • -4"<•!

.V r / A' goniile devin spermatozoizi. CTQ
A
ru
•.<v ... .
7 Z/
-
Spermatogeneza, procesul prin care se produc spermatozoi­
■ hk'
• •••
•
zii, implică o serie de evenimente unice și complexe. Aceasta m
• / > . ’T-'T ';,■
^7: C
începe la scurt timp înainte de pubertate, sub influența nive­ ► —

lurilor crescute de gonadotropine pituitare și continuă pe par­

y r cursul vieții. Din considerente descriptive, spermatogeneza este
A- * ’• K
•" ft f-;
împărțită în trei faze distincte: CZ)
n
r? > A/ V.AF' • Faza spermatogonică, în care spermatogoniile se divid >—*
BS * •

prin mitoză pentru a se înlocui pe ele insele și pentru a asi­

■W gura populația de spermatogonii angajate (în diferențiere)
• ’’ •.51
y*
R care în final vor da naștere spermatocitelor primare
GO
• Faza spermatocitară (meioza), in care spermatocitele
Z.2 •sOXvv • m
primare sunt supuse unor diviziuni meiotice in vederea re­ =□
FIGURA 22.8 ▲ Imagine de microscopie electronică a unui cris­ S
ducerii atât a numărului de cromozomi, cât si a cantității de X»
tal Reinke. Imaginea prezintă structura internă a unui cristal Reinke din > »

citoplasmă celulei Leydig umane. Se pot observa REN (sdgep) și o picătură ADN pentru a produce celule haploide denumite spermatide O
• Faza de spermatidă (spermiogeneza), in care sper- o
lipidică (/.) în citoplasmă. 16 OOOx. (Prin amabilitatea Dr Don F Cameron) m
matidele se diferențiază în spermatozoizi adulți m
hsl
X»

Considerații funcționale: Reglarea hormonală a spermato­

22 genezei
Funcționarea normală a testiculului este dependentă de activi­ timpurii au subliniat faptul că aceste produse farmacologice
tatea hormonală prin căile endocrine și paracrine. Funcția en­ determină descreșterea semnificativă a concentrației intra-
docrină a testiculului este realizată primar la nivelul populației testiculare a testosteronului și o inhibare a spermatogenezei.
de celule Leydig care sintetizează și secretă hormonul andro- Restabilirea spermatogenezei survine după întreruperea utilizării
gen circulant principal, testosteronul. Aproape toată cantita­ acestor agenți contraceptivi. Cu toate acestea, la anumiți indivizi,
tea de testosteron este produsă la nivelul testiculului; mai puțin acest tip de contracepție nu este eficientă și nu cauzează supre-
de 5% este produs la nivelul glandei suprarenale. La om, se sia spermatogenezei.
estimează că populația totală de celule Leydig produce apro­ Nivelurile periferice ale testosteronului au următoarele efecte:
ximativ 7 mg de testosteron pe zi. Pe măsură ce testosteronul
părăsește celulele Leydig, acesta trece în capilarele sanguine • Diferențierea sistemului nervos central (SNC), a aparatului
și limfatice și traversează țesutul peritubular pentru a ajunge la genital și a sistemului ductal extratesticular
nivelul epiteliului seminifer. • Dezvoltarea și menținerea caracterelor sexuale secundare
Sunt necesare concentrații locale crescute de testosteron la (cum ar fi pilozitatea facială, distribuția tipic masculină a
nivelul testiculului (estimate la o valoare de 200 de ori mai mare părului pubian și vocea de tonalitate joasă)
decât cele circulante) pentru proliferarea și diferențierea celule­ • Dezvoltarea și menținerea glandelor sexuale accesorii
lor spermatogenice. Acest nivel testicular crescut de testosteron secundare (veziculele seminale, prostata și glandele bulbo-
poate fi redus semnificativ printr-un feedback negativ dat de uretrale), a sistemului ductal genital extratesticular, precum
testosteronul exogen. Cercetări intensive în acest domeniu sunt și a organelor genitale externe (care reprezintă în cea mai
direcționale spre dezvoltarea unui prototip de medicamente
contraceptive bazate pe testosteron la bărbați. Studiile clinice (continuarea la pagina 79S)
 Considerații funcționale: Reglarea hormonală a spermato­
798 FIȘA 22.1 genezei(continuare)
mare parte produsele secundare ale conversiei la dihidro- sintetizează trei hormoni implicați în acest proces: hormonul
testosteron, DHT) luteinizant (LH), care la bărbat este cunoscut sub denumirea
1X1
Z
• Asigurarea proceselor anabolice și metabolice, inclusiv dez­ de hormon stimulator al celulei interstițiale (ICSH); hormonul
1X1 voltarea scheletului, dezvoltarea mușchilor sheletici, distribuția foliculostimulant (FSH); și prolactina (PRL). Ca răspuns la elibe­
CD
O subcutanată a țesutului adipos și susținerea funcției renale rarea LH de la nivelul hipofizei, celulele Leydig produc cantități
5 • Menținerea aspectelor comportamentale, inclusiv libidoul crescute de testosteron. PRL acționează în combinație cu LH
2 în vederea creșterii activității steroidogenice a celule'or Leydig.
CC Activitățile spermatogenică și steroidogenică ale testiculului
UJ
sunt reglate prin interacțiunile hormonale existente între hipo- Deoarece în celulele Sertoli există receptori pentru FSH și tes­
CL.
CO tosteron, aceste celule reprezintă reglatorii primari ai spermato-
talamus, lobul anterior al hipofizei și celulele gonadale (celulele
Sertoli, spermatogenice și celulele Leydig). Hipofiza anterioară genezei.

•
a în etapa finală a spermatogenezei, spermatidele sunt supuse H&E. Spermatogoniile umane sunt clasificate in trei tipuri
unui process de maturare finală și sunt eliberate din celulele pe baza aspectului nucleului, pe preparatele histologice de rutini
o
GO Sertoli de susținere, printr-un mecanism denumit spermiație,
• Spermatogoniile de tipul A întunecate (Ad) prezintă
în lumenul tubilor seminiferi.
6 nudei de formă ovoidală, intens bazofili și cu cromatinafin
granulară. Aceste celule sunt considerate celulele steni ale
Faza spermatogonică
2 în faza spermatogonică, celulele stern se divid pentru a se
epiteliului seminifer. Ele se divid la intervale neregulate pen­
’c tru a da naștere fie unei perechi de spermatogonii de tip Ad
înlocui pe ele însele și pentru a menține o populație de sper­ care se mențin în calitate de celule stern de rezervă, fie
QJ >
matogonii angajate în diferențiere.
unei perechi de spermatogonii de tip Ap.
3 Celulele stern spermatogonice trec prin diviziuni multiple • Spermatogoniile de tip A palide (Ap) prezintă nudei de
gaj și produc progenitori spermatogoniei care prezintă diferențe în
privința aspectului nuclear pe preparatele colorate de rutină cu
formă ovoidală cu cromatina fin granulară, palid colorata.
Spermatogoniile de tip Ap sunt angajate în procesul de di-
GO
CC —

CN
FIȘA 22.2 Corelație clinică: Factorii care afectează spermatogeneza
C\J

Celulele spermatogenice sunt foarte sensibile la agenți nocivi. • Hormonii steroizi și medicația asociată. Expunerea fie la
Modificările degenerative cum ar fi apoptoza, desprinderea pre­ estrogen sintetic (dietilstilbestrol), fie la alți steroizi sexuali poate
o matură a celulelor sau formarea de celule gigante multmucleate exercita feedback negativ asupra secreției de FSH, determinând
sunt vizibile imediat după expunerea la astfel de agenți. Factorii scăderea spermatogenezei. Expunerea prenatală la estrogeni
care afectează negativ spermatogeneza sunt reprezentați de: are potențialul de a inhiba secreția de gonadotropină fetală și
inhibă proliferarea celulelor Sertoli.
• Deficiențele dietetice. Reducerea aportului de nutrienți
• Agenții toxici. Agenții mutageni, antimetaboliții și unele pes-
afectează spermatogeneza. Vitaminele, coenzimele și micro-
ticide, de exemplu dibromocloropropanul (DBCP), pot să afec­
elementele de tipul vitaminelor A, B12, C, E, p-carotenii, zincul
teze drastic spermatogeneza și producția de spermă normală.
și seleniul sunt cunoscuți ca factori care afectează producerea
DBCP este un pesticid nematocid încă utilizat în anumite țări
spermatozoizilor.
în curs de dezvoltare. S-a arătat că acest agent cauzează scă­
• Factorii de mediu/stilul de viată. Un studiu recent ela-
derea majoră a numărului de spermatozoizi și este implicat în
boratîn Danemarca a comparat numărul spermatozoizilor în
apariția infertilității instalate după expunere. Alți agenți care pot
două grupuri populaționale, bărbați tineri din mediul rural și
să afecteze fertilitatea includ substanțele chimice din masele
populațiile urbane. O medie mai crescută a spermatozoizilor
plastice (ex., ftalații), pesticidele (ex., DDT), produșii rezultați în
(24%) s-a depistat la bărbații proveniți din mediul rural compa­
urma combustiei (ex., dioxinele), derivații policlorinați ai difeni-
rativ cu cei care au aparținut grupului urban.
lului (PCB) și alții. Multe dintre aceste substanțe chimice dețin
• Tulburările de dezvoltare. Criptorhidia, hipospadiasul și di­
proprietăți estrogenice foarte reduse și pot afecta fertilitatea.
verși factori cum ar fi greutatea mică la naștere sunt considerați
Toxicitatea exercitată direct asupra spermatogoniei este legată
factori de risc importanți în apariția cancerului testicular asociat
de modificările în calitatea spermatozoizilor.
cu reducerea calității spermei și reducerea fertilității.
• Radiația ionizantă și agenții alchilanți. Iperita în formă
• Afecțiunile sistemice sau infecțiile locale. Procesele in-
* •
gazoasă și procarbazina au efecte toxice asupra spermatogoni-
fecțioase care privesc testiculul (orhitele) pot avea efect negativ
ilor. Radiația electromagnetică și microundele afectează
asupra spermatogenezei. Afecțiunile sistemice cum sunt febra,
numărul spermatozoizilor și motilitatea acestora.
bolile renale, infecția cu HIV sau alte virusuri, precum și tulbură­
rile metabolice pot duce la o spermatogeneză defectuoasă. Celulele care proliferează sunt în mod particular sensibile la
• Temperatura testiculară crescută. Stilul de viață seden­ agenți mutageni și la absența metaboliților esențiali. Prin urmare,
tar poate să afecteze abilitatea de menținere a unei tempe­ celulele Sertoli care nu se divid, celulele Leydig și celulele stern de
raturi scăzute a testiculului în scrot. O temperatură scrotală rezervă, care prezintă activitate mitotică redusă, sunt mai puțin vul-
mai mare decât cea normală a fost asociată cu imposibilitatea nerabile decât celulele spermatogenice care se divid intens și sunt
realizării spermatogenezei. angajate în procese de diferențiere.
 ferențiere care conduce la apariția spermatozoizilor. Acestea
trec prin mai multe diviziuni mitotice succesive, crescându-și
astfel numărul. Spermatogoniile de tip Ap sunt denumite și
celule stern de reînnoire.
• Spermatogoniile de tip B prezintă nudei de formă sfe­
rică, cu cromatina condensată sub forma unor grămezi mari
de-a lungul anvelopei nucleare și în jurul unui nucleol cen­
tral (a se vedea Fig. 22.6).
Un aspect neobișnuit al diviziunii spermatogoniei de tip
Ad cu formarea spermatogoniilor de tip Ap este reprezentat de
faptul că celulele fiice rămân conectate printr-o punte fină de
citoplasmă. Același fenomen este evidențiat la fiecare diviziune
mitotică și meiotică ulterioară a descendenților perechii origi­
nare a spermatogoniilor de tip Ap (Fig. 22.9). Astfel, toți des-
cendenții unei perechi inițiale de spermatogonii de tip Ap sunt
conectați, într-o manieră similară unui șirag de perle. Aceste
conexiuni citoplasmatice rămân intacte până în stadiile finale
Faza spermatocitară (meioza)
în faza spermatocitară, spermatocitele primare suferă divi­ 799
ziuni rneiotice pentru a reduce atât numărul de cromozomi,
cât si cantitatea de ADN.
Diviziunea mitotică a spermatogoniilor de tip B determină apa­
riția sperrnatocitelor primare. Acestea își replică ADN-ul la
scurt timp după apariție și înainte de începerea meiozei, astfel
încât fiecare spermatocit primar va conține un număr normal
de cromozomi (2n) și o cantitate dublă de ADN (4d). Fiecare
cromozom este constituit din două cromatide surori; de unde și
cantitatea 4d a ADN-ului.
PO
Meioza I arc ca rezultat atât reducerea numărului de cromo­
zomi (de la 2n la In), cât și apariția stării haploide a cantității de
ADN (du la 4d la 2d); astfel» spermatocitele secundare sunt carac­ cn
terizate printr-un număr haploid de cromozomi (1 n) și o cantitate G>
2d a ADN. Deoarece nu mai are loc nicio replicare ADN pre­
mergătoare meiozei II, după această diviziune, fiecare spermatidă
>

ale maturării spermatidei și sunt esențiale pentru dezvoltarea va avea număr haploid de cromozomi (In), fiecare conținând o
CTQ
sincronă a fiecărei clone derivate din perechea originară de ce­ singură cromatidă (Id). Meioza este detaliată in Capitolul 3; mai
lule Ap. jos, urmează o descriere succintă a meiozei spermatocitare. b—• •

Profaza primei diviziuni rneiotice, în cursul căreia cromatina r-f

După mai multe diviziuni, spermatogonia de tip A se dife­
rențiază în spermatogonie de tip B. Apariția spermatogoniilor se condensează sub forma cromozomilor vizibili, durează până
de tip B reprezintă evenimentul final al fazei spennatogonice. la 22 de zile în cazul spermatocițelor primare umane. La finalul
p
cn
n
f2~r
> ■
>— •
i - tip A întunecate >—*

j i
>ro
'c C/>
O
CD “U
x: O m
1X1
30
I
I g
:>
- tip A palide E
o
’
Q_
un
I H3 O
FIGURA 22.9 ▲ Diagramă reprezen­ ni CD
tând generațiile de celule spermato- m
z
genice. Diagrama prezintă natura clonală a !
m
generațiilor succesive de celule sperrnatoge-
--A. <>. ■’ O tip B
mce Spermatogoniile de tip A întunecate se
recunosc în calitate de celule stern de rezervă la 75
o ■'& primare ro
nivelul testiculului, în timp ce spermatogoniile CD
de tip A palide sunt privite drept celule stern
de reînnoire. Spermatogoniile de tip A palide
trec printr-o sene de diviziuni celulare sincrone
§
TA.1 FcL
..^^A^^nddre
ru O
n;
£ g
x_
o
CL
un
fie pentru a produce noi celule de tip A palide, UJ

fie pentru a forma celule mai diferențiate, sper­ s

l------- — —*

matogoniile de tip B. care vor fi ulterior supuse

altor diviziuni până la atingerea stadiului de
spermatocit primar. De remarcat faptul că divi­
«

4 U- M I
< 4' -
W;. 4K tinere

«U
ziunea citoplasmatică este completă numai în 32
stadiul de spermatogonie de tip A întunecată. "3
Toate celelalte celule spermatogenice rămân E
mature a;
conectate prin punți intercelulare pe măsură >< CL
rxi w I
ce trec prin diviziuni mitotice și rneiotice și LU « 1 li I Ill II GJ

Ss
Z i NI
! /
diferențierea spre stadiul de spermatide. Se LU 1 ^5
O
observă faptul că spermatocitele primare sunt O
supuse meiozei I, iar spermatocitele secundare CC
sunt supuse meiozei II. Celulele se separă și for­ LU
Q_
LO
mează spermatozoizi individuali pe măsura eli­ I

berării lor din epiteliul tubului seminifer. Corpii

L;
reziduali rămân conectați și sunt fagocitați de corpi reziduali
celulele Sertoli (Modificat după: Dym M, Faw-
cett DW. Further observations on the numbers
ofspermatogonia, spermatocytes, anei sperrna-
tids connected by intercellular bridges in the spermatozoizi
mammalian testis. Biol Reprod 1971 ;4:195-215.)
 profazei, se pot identifica 44 de cromozomi autozomi și 2 cro­ • Faza Golgi. Această fază este caracterizară prin prezența gra- g
mozomi sexuali. X si Y, fiecare având două unirăți filamentoase nulelor pozitive la reacția acid periodic—Schi fi (PAS) care se =
800
’ »

de cromatină (cromatide). Cromozomii omologi sunt cromo­ acumulează in complexele Golgi multiple ale spermatidci. ?
zomi pereche și se aliniază la nivelul plăcii metafizice. Granulele proacrozomale, bogate în glicoproteine, fu­
<x Cromozomii omologi pereche, numiți tetrade deoarece zionează într-o veziculă delimitată de membrană, vezicula
rxi
ixi sunt constituiri din patru cromatide, fac schimb de material gene­ acrozomală, adiacentă membranei nucleare. Dimensiu- ț
z
LU tic printr-un proces denumit crossing-over. Pe parcursul acestui nile veziculei și conținutul acesteia cresc pe parcursul acestei
CD
O
schimb, cele patru cromatidese rearanjează într-o structură tripartită faze. Poziția veziculei acrozomale este determinantă pentru
<x numită complex sinaptonemal. Acest proces asigură diversitatea stabilirea polului anterior al spermatozoidului in dezvoltare.
s genetică. Prin schimbul genetic, cele patru spermatide rezultate din De asemenea, centriolii migrează din regiunea juxtanudearâ
CC
UJ fiecare spermatocit diferă unele față de altele și față de oricare altă spre polul posterior al spermatidci, unde centriolul matur se
Q_
CQ spermatidă. In urma procesului de crossing-over, cromozomii omo­ aliniază în unghi drept față de membrana plasmatică. Ccn­
logi se separă și se deplasează spre polii opuși ai fusului meiotic. triolul inițiază asamblarea celor nouă perechi de microtubuli
Astfel, tetradele, care au fost modificate prin crossing-over, se separă periferici și a celor doi microtubuli centrali care vor constitui
si devin din nou diade. Cele două cromatide ale fiecărui cromozom
> axonema cozii spermatozoidului.
•
i 1 'K
F-*
original (deși modificat prin crossing-over) rămân împreună. Acest • Faza de capsulă acrozomală. în această fază, vezicula acro­
(J proces este opusul a ceea ce s-a întâmplat pe parcursul mitozei, când zomală se extinde peste jumătatea anterioară a nucleului. Struc­
GO
cd cromatidele pereche - una reprezentând „șablonul”, iar cealaltă re­ tura remodelată poartă denumirea de capsulă acrozomală.
P prezentând ADN-ul nou sintetizat — se separă. Porțiunea membranei nucleare localizată sub nivelul capsulei
• 4
Deplasarea unui anumit cromozom aparținând unei perechi acrozomale își pierde porii și devine mai groasă. Conținutul
cd omoloage spre oricare pol al fusului este aleatorie (cromozomii
• •—M
4—» nuclear se condensează la rândul său. Cantitatea de ADN a
de origine maternă și paternă nu se sortează la nivelul plăcii me­ spermatidci ocupă un spațiu de șase ori mai mic decât canti­
Ch
QJ tafizice). Această sortare întâmplătoare reprezintă o altă alta sursă a tatea de ADN din cromozomii aflati în mitoză. O astfel de
diversității genetice a spermatozoidului rezultat. condensare a AON este obținută prin prezența unor proteine
■ M

□ Celulele derivate din prima diviziune meiotică sunt denumite

mici, foarte bazice, numite protamine care sunt incorporate
s
CD
spermatocite secundare. Aceste celule intră imediat în profaza
celei de-a doua diviziuni meiotice fură să sintetizeze o nonă moleculă
în cromatină pe parcursul spermiogenezei, înlocuind histonele
centrale.
co de ADN (fără să traverseze faza S; a se vedea pag. 89-90). A doua
• F—«
• Faza acrozomală. în această fază, spermatidă se reorien-
OO diviziune meiotică este scurtă si durează doar câteva ore. Fiecare
>
tează în așa fel încât capul să fie adânc inclus în celula Senoh
spermatocit secundar conține un număr redus de cromozomi
CN
și să fie orientat spre membrana bazală. Flagelul in dezvoltare
(In), reprezentat de 22 de cromozomi autozomi și un cromozom
CN se extinde în lumenul tubului seminifer. Nucleul condensat
sexual, fie X, fie Y. Fiecare dintre acești cromozomi este consti­
al spermatidci se aplatizează și se alungește și, alături de acro-
tuit din două cromatide surori. Spermatocitul secundar conține
zomul situat deasupra, se deplasează spre zona imediat adia­
o cantitate diploidă (2d) de ADN. în timpul metafazei celei de-a
O centă membranei plasmatice anterioare, iar citoplasmă este
doua diviziuni meiotice, cromozomii se aliniază la nivelul plăcii
dislocată posterior. Microtubulii citoplasmatici se organizează
metafizice, iar cromatidele surori se separă și se deplasează la polii
sub forma unei teci cilindrice, manșonul, care se extinde de
opuși ai fusului. După finalizarea celei de-a doua diviziuni meio­
la nivelul versantului posterior al acrozomului până la polul
tice, membranele nucleare se reformează, apar două spermatide
posterior al spermatidei.
haploide, fiecare conținând 23 cromozomi monocromatidici (In)
și o cantitate de ADN de 1 d; cele două spermatide se formează din Centriolii, care au inițiat mai devreme dezvoltarea flagelului, se
spermatocitele secundare (Fig. 22.10). deplasează acum spre suprafața posterioare a nucleului, undecentri-
olul imatur se atașează de un șanț superficial de la nivelul nucleului.
Faza de spermatidă (spermiogeneza) Aceștia suferă apoi modificări pentru a forma piesa de legătură sau
în faza de spermatidă, spermatidele sunt supuse remodelării celu­ regiunea gâtului spermatozoidului în dezvoltare. Noua fibre dense
lare extensive pe măsura ce se diferențiază în spermatozoizi maturi. se dezvoltă din centriolii atasati nucleului si se extind la nivelul cozii.
> > >

Fiecare spermatidă care se formează în urma diviziunii meio­
tice este o celulă haploidă in ceea ce privește cantitatea de ADN
(1d). iar numărul de cromozomi (1n) pe care îl conține este re­
prezentat de 22 de autozomi și un cromozom sexual, fie X, fie
Y. Aceasta etapă nu mai este urmată de nicio diviziune celulară.
Spermatidă haploidă se diferențiază în spermatozoid matur care
este, la rândul său, haploid. Condiția normală, diploidă, este re­
stabilită în momentul fertilizării ovocitului.
Remodelarea celulară extensivă care apare în cursul diferen­
țierii populației de spermatide in spermatozoizi maturi (spermi­
ogeneza) presupune parcurgerea a patru faze. Aceste faze sunt
inițiate în timp ce spermatidele sunt atașate fizic de membrana
celulei Sertoli prin joncțiuni specializate. Modificările morfolo­
gice care se produc pe parcursul celor patru faze ale spermiogene-
zei sunt prezentate pe scurt în Figura 22.1 l.
devenind astfel fibre dense externe, localizate periferic față de mi­
crotubuli i axonemei. Aceste fibre stabilesc legătura dintre nucleu și
flagel; de unde și denumirea de piesă de legătură.
Pe măsură ce membrana plasmatică se deplasează posterior
pentru a acoperi flagelul în dezvoltare, manșonul dispare, iar mi-
tocondriile migrează din restul citoplasmei pentru a forma o teaca
strânsă, helicoidală în jurul fibrelor dense din regiunea gâtului și a
extensiei sale posterioare (Fig. 22.12). Această regiune este denu­
mită piesă intermediară a cozii spermatozoidului. Distal fațade
piesa intermediară se evidențiază o teacă fibroasă constituita din
două coloane longitudinale și numeroase prelungiri de legătura, ce
înconjoară cele nouă fibre longitudinale ale piesei principale si
se extinde până în apropierea porțiunii distale a flagelului. Acest
segment scurt al cozii localizat distal față de teaca fibroasă poartă
numele de piesă terminală.
 EVENIMENTELE PREMITOTICE/MEIOTICE

801
----------------------->

faza S

două perechi de
cromozomi omologi faza G, faza G,
O
MEIOZA
MITOZA profaza I
ro
ro
CZj
* •
GD

r?
profaza leptoten zigoten pa hi ten diploten diakineză
w

OQ
CD
metafaza I •
r-t
continuarea meiozei continuarea meiozei A

așa cum este observată asa

*
cum este observată
în spermatogeneză în ovogeneză
metafaza
A
d
>03
C/î
03 n
c
o
— tj • •

N T3 ---------- &
O £
CU ro
anafaza E * co
’n
"O
■>
m
io S
X>

O
CT
telofaza m
z
m
rsi
x»

primul globul polar

>03
03
\—
celule fiice *
O
4-*
H3
23
ra
N
O
•»
LJ
<D
03
spermatide I \
o <D
C
E D
*N
>

globuli polari
ovocit
(suferă apoptoză)
I
spermatozoizi

*notă: profaza II, anafaza II și

telofaza II nu sunt prezentate ovul
FIGURA 22.10 ▲ Comparație între mitoza și meioza unei celule spermatogonice. Cele două perech de cromozom: 2n) de ora ne nu-
ternă și paternă sunt reprezentate cu roșu, respectiv cu albastru Diviziunea mitotică produce celule fiice care sunt identice dm punct de vedere genetic
cu celula parentală (2n). Diviziunea meiotică, care are două componente, o diviziune reducțională și o diviziune ecvaponală, produce o celulă care
deține doar jumătate din numărul de cromozomi (n). în plus, pe parcursul stabilirii perechilor de cromozom; in timpul profazei i a diviziunii meiotice, se
realizează schimburi intre segmentele de cromozomi și are loc fenomenul de crossing-over, asigurăndu-se astfel diversitatea genetică Spre deosebire
de alte specii, la om, primul globul polar nu se divide.
 4,5 pm lungime, 3 pm lățime și 1 pm grosime (a se vedea big.
Golgi
22.12). Capsula acrozomală, care acoperă cele doua treimi
802 veziculă anterioare ale nucleului, conține hialuronidază, neuramini-
flagel acrozomală dază, fosfatază acidă și o protează similară tripsinei nu­
«I centriol mită acrozină. Aceste enzime acrozomale sunt esențiale pentm
rxi
UJ i penetrarea zonei pellucida a ovocitului. Eliberarea enzimelor
z acrozomale arunci când spermatozoidul vine în contact cu ovu-
LU
O
O l
capsula acrozomală
capsula
«X \ regiunea postacrozomală
acrozomală
2 \ \ piesa intermediară piesa principală piesa terminală
CE \ ____ \ i I________
LU manșon
Q_ t I II li i
GO
teacă fibroasă

r
I

•
a i K / ^inel I
cap
■V---------
gât
i
coadă

membrană celulară
» ■■
F—*

acrozom
O r ?—teacă
nucleu nucleu
cc
cd - ) vacuole

s (
r
I mitocondrială nucleare

o
/
t
*
manșon fI
Ii

CJ
acrozom
b£) teaca
W < postacrozomală'
FIGURA 22.11 ▲ Diagramă a spermiogenezei la om. Modifică V
centriol
s rile de bază în structura organitelor cheie ale spermatidei sunt ilustrate în
piesa de
QJ
co
• •—4
această schemă (a se vedea textul pentru explicații detaliate). (Modificat
după: Dym M. In-Weiss L, ed. Cell andTissue Biology: ATextbook of Histo-
logy, 6th ed Baltimore Urban & Schwarzenberg, 1988.)
l ' u’
Kyj

V A legătură
fibre dense
externe
co •
A

Faza de maturare. In această ultimă fază a remodelării sperma­ mitocondrii

complex axonemal
tidei, se reduce cantitatea de citoplasmă din jurul flagelilor pen­
CX1 REGIUNEA CAPULUI SI A GÂTULUI
C\J tru a forma spermatozoidul matur. Celulele Sertoli Fagocitează
apoi excesul de citoplasmă care este cunoscut și sub denumirea
de corp rezidual. Punțile intercelulare care au fost evidențiate
la gârneții în dezvoltare încă din stadiile de prespermatocit sunt
o menținute la nivelul corpilor reziduali. Spermatidele nu mai sunt
u

interconectate și sunt eliberate de la nivelul celulelor Sertoli.

z\J e-'lL teaca
o Spermatidele sunt eliberate în lumenul tubilor seminiferi
mitocondrială

în timpul unui proces denumit spermiație. z-

mitocondrii

Spre sfârșitul fazei de maturare din timpul spermatogenezei, sper­

fibre dense externe
matidele elongate sunt eliberate din celulele Sertoli în lumenul tu­
bilor seminiferi. Acest proces complex este denumit spermiație și microtubulii
complexului axonemal
implică îndepărtarea progresivă a complexelor joncționale specia­
lizate dintre celulele Sertoli și spermatide și ruperea legăturii dintre PIESA INTERMEDIARĂ
i
acestea. Prezența integrinelor pl în aceste complexe joncționale,
precum și creșterea activității kinazei asociate integrinelor in mo­
mentul spermiației sugerează existența unui control enzimatic asu­ 5 teaca fibroasă
pra spermatidelor eliberate. Rata spermiației la nivelul testiculului
determină numărul de spermatozoizi în sperma ejaculată. Diferite
I tratamente farmacologice, agenți toxici, precum și supresia go- fibre dense externe
nadotropinei sunt asociate cu eșecul în spermiație, fenomen în
care spermatidele nu sunt eliberate, însă sunt reținute și fagocitate dublete externe

de celula Sertoli.
perechea centrală de microtubuli

Structura spermatozoidului matur PIESA PRINCIPALĂ

Evenimentele apărute în cursul spermiogenezei determină
apariția unei celule unice din punct de vedere structural.
Spermatozoidul uman matur este de aproximativ 60 pm lun­
gime. Capul spermatozoidului este aplatizat si ascuțit, având
FIGURA 22.12 ▲ Diagramă a spermatozoidului uman. Diferitele
regiuni ale spermatozoidului sunt prezentate în partea stângă. Aspeaeie
structurale cheie ale capului (vizualizat în plan frontal și sagital), ale piesei in­
termediare și ale piesei principale sunt ilustrate în partea dreapta (Mod nea’
după Pederson PL, Fawceii DW. In- Hafez ESE, ed Human Semen and Ferti ity
Regulation m the Male St. Louis: CV Mosby, 1976.)

I
 Iul reprezintă prima etapă a reacției acrozomale. Acest proces
complex favorizează penetrarea spermatozoidului, precum și fer­
tilizarea ulterioară, prevenind în același timp pătrunderea altor
spermatozoizi la nivelul ovocitului.
Coada spermatozoidului este împărțită in următoarele
segmente: regiunea gâtului, piesa intermediară, piesa principală
și piesa terminală. Gâtul scurt conține centriolii și zona de ori­
gine a fibrelor dense. Piesa intermediară este de aproximativ
pm lungime și conține mitocondriile înfășurate în manieră
helicoidală în jurul fibrelor dense și în jurul complexului axo-
nemal. Mitocondriile asigură energia necesară pentru rcaliza-
rea mișcărilor cozii, fiind astfel responsabile pentru moți li tarea
spermatozoidului. Piesa principală are aproximativ 40 pm lun-
fibroasă localizata
gime și conține teaca fibroasa localizată extern fată
>
de fibrele
dense și față de complexul axonemal. Piesa terminală, cei apro-
ximativ 5 pm terminali al flagelului spermatozoidului matur,
conține doar complexul axonemal.
Celulele spermatocitare nou eliberate sunt procesate în epidi­
dim, unde dobândesc mobilitatea propriu-zisă și trec în conti­
nuare prin procese de maturare.
Celulele spermatocitare nou eliberate sunt imobile și sunt
transportate din tubii seminiferi într-un fluid secretat de celulele
Sertoli. Fluidul împreună cu sperma trec prin tubii seminiferi
datorită unor contracții peristaltice asigurate de celulele cont tac­
tile peritubulare din lamina propria. Acestea pătrund la nivelul
tubilor drepți, un segment scurt al tubului seminifer unde epi­
teliul este constituit doar din celule Sertoli. La nivelul mediasti-
nului tcsticular, fluidul și spermatozoizii pătrund în rete testis,
un sistem anastomozat de duete delimitate de epiteliu simplu
cubic (Planșa 87, pagina 824). Din rete testis, acestea ajung în
porțiunea extratesticulară a duetelor eferente (ductuli efte-
rentes), primul segment al sistemului ductal extratesticular, iar
apoi in porțiunea proximală a canalului epididimar (ductus
epididymis). Pe măsură ce spermatozoizii se deplasează prin cei
4-5 m ai canalului epididimar extrem de torsionat, aceștia do­
bândesc mobilitate și suferă mai multe modificări care le asigură
maturarea. Aceste modificări includ:
• condensarea și mai imensă a ADN-ului nuclear datorită nu­
meroaselor remodelări ale cromatinei care conduc la înlocu­
irea histonelor cu protamine. Capul spermatozoidului scade
in dimensiuni.
• reducerea în continuare a cantității de citoplasmă. Sper­
matozoizii devin mai subțiri.
> Durata spermatogenezei la om este de aproximativ 74 de zile.
• modificări suferite de lipidele și proteinele membranei
plasmatice, precum și modificări în nivelul de glicozilare.
• alterări ale membranei acrozomale externe (decapacitare).
Factorul superficial de decapacitare intervine pentru a inhiba
abilitatea de fertilizare a spermatozoizilor (pag. 81 l).
Inițierea mobilității spermatozoidului în cursul tranzi-
cuini celular prin epididim este cel mai probabil risociată mo-
dificărilor nivelurilor imracelulare ale adenozin monofosfatului
ciclic (AMPc), ionilor de calciu (Ca2D și pH-ului intracelular.
Acești factori reglează activitatea flagelului prin modificarea
fosforilării proteice, rezultate în urma activității protein ki-
nazelor și a protein fosfatazelor. De exemplu, stimularea
farmacologică a activității protein kinazei A crește mobilitatea
spermatozoizilor, pe când inhibarea activității protein fosfatazei
poate să inițieze sau să stimuleze această mobilitate. Acest lucru
sugerează faptul că fosfatazcle dețin un rol important in regla­
rea activității cinetice a spermatozoizilor.
Contracția mușchiului neted care înconjoară duetele extrates- 03
ticularc distale și mai largi continuă să deplaseze spermatozoizii
prin acțiune peristaltică până când aceștia ajung în porțiunea dis-
rală a canalului epididimar, unde sunt stocați înainte de ejaculare.
Spermatozoizii pot să persiste mai multe săptămâni în siste­
mul ductal cxtratesticular, însă nu supraviețuiesc decât 2-3 zile
in tractul genital feminin. Spermatozoizii dobândesc abilitatea O
de fertilizare a ovocitului numai după o anumită perioadă de
timp petrecută in tractul genital feminin. Acest proces, care
implică detașarea și înlocuirea componentelor glicocalixului ro
ho
(glicoconjugate) din membrana spermatozoidului, este denu­
mit capacitare. Capacitatea spermatozoizilor este descrisă in cn
►— •
detaliu în cadrul Capitolului 23. GC
r-t
O
k— •
■T TUBII SEMINIFERI
» .
Ciclul epiteliului tubilor seminiferi CTQ
O
Celulele spermatogenice aflate în diferențiere nu sunt
b—• •
aranjate întâmplător la nivelul epiteliului seminifer; tipurile celu­
lare specifice se dispun grupat. Aceste grupuri sau asocieri celu­ F1 *
F—*
lare
1 sunt posibile datorită punților intercelulare și sunt prezente
între descendenții fiecărei perechi de spermatogonii de tip
cn
Ap. Gruparea este posibilă și datorită faptului că celulele sincro­ n
nizate rămân suficient timp in cadrul fiecărui stadiu de maturare. >—
•
Toate fazele de diferențiere se desfășoară secvențial in cadrul ori­
cărui situs dat la nivelul tubului seminifer, pe măsură ce descen­
denții celulelor stern rămân conectați prin punți citoplasmatice
și trec prin diviziuni mitoticeși meiorice sincrone și prin procese c:
09
de maturare (a se vedea Fig. 22.10).
Fiecare grup sau asociere celulară identificabilă este con­ GO
siderată un stadiu al unui proces ciclic. Scria de stadii care sur­ m
S
vin intre două apariții succesive ale aceluiași model de asociere z
celulară Ia nivelul oricărui situs în tubul seminifer constituie un TI
m
ciclu al epiteliului seminifer. Ciclul epiteliului seminifer a □9
fost studiat mai ales la șobolani, unde apar 14 stadii succesive
într-o secvență
>
liniară
o
de-a lungul tubului. La om, sunt defi-
nite șase stadii sau asocieri celulare în cadrul ciclului epiteliului
seminifer (Fig. 22.13). Aceste stadii nu sunt chiar atât de bine
delimitate precum cele identificate la rozătoare deoarece, la om,
asocierile celulare apar sub forma unor arii neregulate care for­
mează un model în mozaic.
In urma injectării unei doze de timidină tritiatâ, o anumită gene­
rație celulară poate fi urmărită prin biopsii secvențiale prelevate
din tubii seminiferi. In acest fel, poate fi determinat timpul ne­
cesar celulelor marcate să treacă prin diferite stadii. In grosimea
epiteliului seminifer pot fi prezente mai multe generații de ce­
lule în dezvoltare la nivelul oricărui situs și in orice interval de
timp, ceea ce determină apariția asocierilor celulare caracteristice.
Studiile autoradiografice au evidențiat faptul că durata ciclului
epiteliului seminifer este constantă, circa 16 zile la om. La om
ar fi necesare aproximativ 4,6 cicluri (fiecare având o durată de
16 zile) sau aproximativ 74 de zile, pentru ca o sperniatogo-
nie produsă de celula stern să iși completeze procesul de sper-
matogenezâ. Ulterior, ar fi nevoie de aproximativ 12 zile pentru
ca spermatozoidul să străbată epididimuL în fiecare zi sunt
produși aproximativ 300 de milioane de spermatozoizi la nivelul
 un tip A întunecate
•u
804 o
—5

3 tip A palide
QJ
r—f
O
STADIUL/ lO
CC o
Z5
LU tip B
U_

z
2 celulă Sertoli
LU
c/>

DQ
preleptoten
=3

leptoten ■O
Q
—t

3
Q*
*—« <—•
O
’ zigoten n

dcn un
“O
O
“U

“5 pahiten "3'
3 tv

s CV
o
n diploten
“1
Q
•»!
□
w ■
r? 3
cd Q
•i—» O
N
metafază
c Cj

QJ
en anafază
a
£ secundar
QJ
UO
*

cZ in
T5 - tinere
(D
“5
3
CN CV
r-r
CXJ ol
STADIUL IV fD / matură

o spermatozoid

FIGURA 22.13 ▲ Desen reprezentând stadiile epiteliului seminifer uman. Diagrama prezintă fiecare din cele șase asocieri (stadii) ce.ulare
identificabile care apar în cadrul ciclului epiteliului seminifer uman Aceste stadii ale spermatogenezei sunt definite artificial în conformitate cu modifi­
O cările observate la nivelul spermatidelor pe parcursul diferitelor etape de diferențiere. în 1952, au fost descrise pentru prima oară de Leblond și Clermont
cele șase stadii ale epiteliului seminifer uman și, de atunci, au fost adoptate de majoritatea cercetătorilor Stadiile sunt numerotate cu cifre romane de 'a
I la VI. (Asocierile celulare din acest desen sunt adaptate după: Clermont Y The cycle of the sernmiferous epithelium in man Am J Anat 1963,112:35-51

testiculului uman. Lungimea unui ciclu și timpul necesar pentru
realizarea spermatogenezei sunt constante și specifice pentru fie­
care specie. Prin urmare, în cazul oricărui tratament farmacolo­
gic (ex., tratamentul infertilității masculine), în care substanța în
cauză afectează fazele inițiale ale spermatogenezei, sunt necesare
aproximativ 86 de zile pentru ca efectele acelui compus asupra
producției de spermatozoizi să poată fi observate.
Undele epiteliului seminifer
După cum s-a specificat mai sus, ciclul epiteliului seminifer de­
scrie modificările care apar în timp la nivelul oricărei regiuni din
tubuli. în plus, undele epiteliului seminifer descriu distribu­
ția tiparelor de asociere celulară (stadiile spermatogenice)
de-a lungul tubului. La rozătoare și la alte mamifere studiate,
inclusiv primatele subumane, fiecare stadiu ocupă o lungime
semnificativă a tubului seminifer, iar stadiile par să se desfășoare
secvențial de-a lungul tubului. La șobolan, există aproximativ 1 2
unde în fiecare tub. Secțiunile transversale prin tub evidențiază
de obicei doar un tipar de asocieri celulare. Aceste unde sunt
absente în epiteliul seminifer uman, iar aranjamentul stadiilor
spermatogenice de-a lungul tubului seminifer este întâmplător.
Fiecare tipar de asociere celulară (stadiu spematogenic) prezintă
o distribuție de tip mozaic în tubul seminifer (Fig. 22.14).
Componentele mozaicului nu se extind în jurul circumferinței
tubului și nu sunt secvențiale. Prin urmare, secțiunile transver­
sale prin tubii seminiferi umani evidențiază nu mai mult de șase
stadii diferite ale ciclului, având distribuție similară unor felii de
prăjitură în jurul circumferinței tubului.
Celulele Sertoli
Celulele Sertoli constituie adevăratul epiteliu al epiteliului se*
minifer.
Celulele Sertoli (celulele sustentaculare) sunt celule epiteli-
ale înalte, columnare, care nu se divid și se dispun pe mem­
brana bazală groasă și pluristratificată a epiteliului seminifer
(big. 22.1 5). Ele reprezintă celulele de suport pentru dezvolta­
rea viitorilor spermatozoizi care se atașează de suprafața lor in
urma meiozei. Celulele Sertoli conțin REN extensiv, RER bine
dezvoltat, precum și depozite de lamele inelare. Ele prezintă
r
secțiune cu grosime de 5pm —| flancat de o pereche de corpusculi care conțin ADN numiți
▼ cariozomi (Fig. 22.16).
V
X
XI La om, sunt caracteristici corpii de incluziune (corpii 805
X

\
XII Charcot-Bottcher), localizați la nivelul citoplasmei bazale.
i
XI ■ I
Aceste structuri cristaloide fine, fusiforme, au dimensiuni de
X i
!

10-25 pm lungime și 1 pm lățime și sunt vizibile pe preparatele

a histologice de rutină. Cu ajutorul microscopici electronice de
secțiune cu grosime de 5pm transmisie, ele au fost descrise ca fascicule de filamente dense, cu
diametrul de 1 5 nm, rectilinii, fie paralele, fie convergente, având
O
>
X
II ’ V organizare rudimentară (a se vedea Fig. 22.15). Compoziția lor
I S X
< vi III \ chimică și funcția rămân necunoscute; cu toate acestea, studii
V''
IV ro
iv r III /

IV
recente au detectat o acumulare de proteine cu rol de receptori
pentru lipoprotcine (CLA-1). Acest aspect sugerează posibila
ro
------- '- b implicare a corpilor de incluziune in transportul lipidelor și in cn •

FIGURA 22.14 ▲ Diagramă reprezentând organizarea epiteliu- utilizarea lor la nivelul celulelor Sertoli. QO
CT
lui seminifer la om și la alte specii, a. La șoareci și la alte specii de
rozătoare, o asociere celulară particulară ocupă diferite lungimi de-a lungul
Complexul joncțional intercelular dintre celulele Sertoli adi­ 2
tubului Prin urmare, pe o secțiune transversală tipică nu poate fi surprinsă acente este constituit dintr-o combinație unică din punct de
*—

decât o singură asociere celulară, b. La om, asocierile celulare apar la nivelul vedere structural de elemente specializate membranare și > «

unor ani neregulate de-a lungul tubului, iar datorită acestui fapt, secțiunile citoplasmatice. CTQ
transversale evidențiază două sau mai multe astfel de asocieri.
J JO
—J
Celulele Sertoli sunt conectate unele cu celelalte printr-un com­ >—* •

numeroase mitocondrii sferice și alungite, aparat Golgi bine plex joncțional intercelular neobișnuit (Fig. 22.17). Acest
> ■ ■■<
dezvoltat și un număr variabil de lizozomi, picături lipidice, complex este caracterizat parțial printr-o joncțiune extrem de
vezicule și granule de glicogen. strânsă (zonula occludens) care include mai mult de 50 de linii
A
C%4
Citoscheletul celulei Sertoli prezintă una dintre cele mai de fuziune paralele la nivelul membranelor adiacente. In plus, Qn
elaborate structuri si
>
conține:
>
două componente citoplasmatice caracterizează acest complex n
joncțional unic: ►
* •
<
• microtubuli abundenți și orientați predominant paralel față
de axul lung al celulei. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă • O cisternă REN aplatizată care se dispune paralel față
la numeroase alte tipuri celulare, nucleația microtubulilor i zona joncțiunii fiecărei celule.
de membrana plasmatică in
are loc la periferia celulei Sertoli și nu la nivelul centrului de O
• c ■Km t:’ cz
^■L
<•» j

V ti -v 00
organizare a microtubulilor (MTOC). Toți sunt orientați cu
capătul (—) spre vârf și cu capătul (+) spre baza celulei. In
plus față de rolul lor în transportul vezicular, studii recente
-r *
A,C.
?•-; *•
<

llfc
A - -Vi ’
*•
w •*>
■
<✓>

B
b* •
sugerează faptul că microtubulii și proteinele motorii asociate t z
<.;.
microtubulilor sunt responsabili de repoziționarea spermati- TI
r ‘ ’« B- m
delor elongate înglobate în citoplasmă celulei Sertoli. I
< -a _ * V

30
• filamentele intermediare care reprezintă constituentul
majorai citoscheletului celulei Sertoli, sunt formate predomi­
• 'ZB- ■
\ ' ■.

B...• !• X-
nant din vimentină (clasa III de filamente proteice interme­ k .
' '
• 4
r- n
1 ' *

•
diare). Acestea formează o teacă perinucleară care înconjoară
și separă nucleul de alte organice citoplasmatice. Filamentele .>
•V v’AV - fc
->;/• <

O x. v
o ■' '
intermediare se extind de la nivelul tecii perinucleare la jonc­ k <4.
*
££ o
ol
țiunile desmozom-like dintre celulele Sertoli adiacente și la
• 'Â • *
.fe'
-
nivelul hemidesmozomilor. î? - “•

• filamentele de actină care sunt concentrate sub nivelul

membranei plasmatice, în apropierea joncțiunilor interce-
9

w
%•
J'
}•
r> 4
r' •
*
p•
-• <
. .
.
4 -
A»
. *

y
'V '
! fs. • •> •

lulare. Filamentele de actină asigură întărirea si stabiliza- r ,x i, •; v.

O 9

rea specializărilor joncționale intercelulare dintre celulele T"- * ■■

•* •
:
x
■
- •
•
*
1 *
9
‘ ->-S \ V f ’>
« w « - • «o • .V
Sertoli. X1 <
V
■

T- tk vC
A ■

Nucleul celulei Sertoli este eucromatic, aspect care reflectă •Jk

•; 5 • -A <
.6 % -

*w „-'‘A O • w
activitatea crescută a acestei celule, și este, în general, de formă ♦
• .•
r- s

ovală sau triunghiulară și poate să prezinte una sau mai multe ■ -•

—- —
invaginări adânci. Atât forma, cât și localizarea sa pot fi varia­ < >

bile. Acesta poate avea aspect aplatizat, fiind localizat la nivelul
polului bazai al celulei și dispus paralel cu porțiunea bazală a
celulei, sau poate fi triunghiular sau oval, localizat în acest caz
•n apropiere sau la oarecare distanță de polul bazai al celulei.
La anumite specii, nucleul celulei Sertoli conține o structură
tripartită unică constituită dintr-un nucleol care conține ARN,
LB —
FIGURA 22.15 ▲ Imagine de microscopie electronică a unei
celule Sertoli umane. Această imagine prezintă corpii de mckizi jne
caracteristici, cristaloizii Charcot-Bottcher, prezenți la nivelul citoplasmei
bazale a celulei Sertoli. Lamina bazala (LB) este indicată pentru orientare
9.000x. Insert. La obiectiv mai mare se observă filamentele cristaloiduiui.
27.000X. (Prin amabilitatea Dr. Don F. Cameron.)
 ■

806 spermatide
mature

oc
UJ
u_
spermatidă
z tânără
S COMPARTIMENT
UJ filamente de LUMINAL
GO
actină
joncțiune specializata
dintre celula Sertoli
ZD
și spermatidă
microtubuli \l

vM iUi
u
V
hi » V
7/
a RER 7) ' t _ 1
spermatocit
primar
i l
o
GO
că
cariozom 9b Q O COMPARTIMENT \ \ (

—I BAZAL spermatogome
£ 1
21__ ' ______ __

că \ REN /
4-J
• < membrană bazală
a aparat Golgi joncțiunea specializată dintre celulele Sertoli adiacente
CD
FIGURA 22.16 ▲ Desen reprezentând celula Sertoli și relația acesteia cu celulele spermatogenice adiacente. Desenul prezintă jonc­
țiunile intercelulare specializate dintre celulele Sertoli adiacente, precum și joncțiunile intercelulare specializate dintre celula Sertoli și spermatide’e
mature Complexul joncțional dintre celulele Sertoli adiacente reprezintă un dispozitiv de adeziune care include joncțiuni strânse ce contribuie la
£<D realizarea barierei hematotesticulare. Joncțiunile specializate dintre celula Sertoli și spermatidele mature sunt situate în recesuri adânci la nivelul polului
apical al citoplasmei și sunt privite doar ca dispozitive de adeziune. Prelungirile laterale ale celulelor Sertoli se extind peste suprafața spermatociteior ș
GO
spermatidelor. De remarcat aspectele ultrastructurale ale celulei Sertoli, inclusiv dispoziția microtubulilor și forma particulară a nucleului și a cariozom^-
DO lui acestuia (Reprodus cu permisiune după: Bloom W, Fawcett DW A fextbook of Histology. Philadelphia WB Saunders, 1975.)

CN • Fasciculele de filamente de actină, împachetate în mani­ formate, urmată de dezintegrarea joncțiunii situate deasupra lor.
CN
eră hexagonală, sunt interpuse între cisternele REN și mem­ Astfel, în cadrul diferențierii celulelor spermatogenice, meiozași
branele plasmatice. spermiogeneza apar la nivelul compartimentului luminai.
A

In ambele compartimente, celulele spermatogenice sunt

Un complex joncțional similar celui identificat la nivelul ce­
lulelor Sertoli este prezent la nivelul sinusului in care sunt atașate
spermatidele. Joncțiunea strânsă este absentă, iar spermatidă nu
prezintă cisterne aplatizate de REN și nici fascicule de filamente
de actină (a se vedea Fig. 22.16 și 22.17). Alte joncțiuni speciali­
zate ale celulelor Sertoli includ joncțiunile gap dintre celulele Ser­
toli adiacente, joncțiunile desmozom-like dintre celulele Sertoli
și celulele spermatogenice tinere și hemidesmozomii localizați la
interfața dintre celula Sertoli și membrana bazală.
Complexul joncțional dintre celulele Sertoli realizează diviza­
rea epiteliului seminifer într-un compartiment bazai și unul
luminai, segregând astfel dezvoltarea și diferențierea celulei
germinale post-meiotice de circulația sistemică.
Joncțiunile dintre celulele Sertoli separă două compartimente
epiteliale, un compartiment bazai și un compartiment lu­
minai (a se vedea big. 22.16). Spermatogoniile și spermatocitelc
primare tinere sunt poziționate restrictiv la nivelul compartimen­
tului bazai (între joncțiunile dintre celulele Sertoli și membrana
bazală). Spermatocitelc mai mature și spermatidele sunt restric­
ționate la nivelul feței luminale a joncțiunilor dintre celulele
Sertoli. Spermatocitele tinere apărute prin diviziunea mito-
tică a spermatogon iilor de tip B sunt nevoite să traverseze
complexul joncțional pentru a se deplasa din compartimentul
bazai în compartimentul luminai. Această deplasare este posibilă
înconjurate de prelungirile celulelor Sertoli. Datorită relației
neobișnuit de strânse dintre celulele Sertoli și celulele sperma­
togenice în curs de diferențiere, s-a sugerat faptul că celulele
Sertoli ar juca rol de celule „doică” sau de celule de suport (ele
funcționează pe baza schimburilor de substrate metabolice și
reziduuri dintre celulele spermatogenice în dezvoltare și siste­
mul circulator).
In plus, celulele Sertoli fagocitează și dezagregă corpii rezi­
duali formați pe parcursul ultimului stadiu al spermiogenezei.
De asemenea, fagocitează orice celulă spermatogenică ce nu a
reușit să se diferențieze complet.
Complexul joncțional dintre celulele Sertoli adiacente re­
prezintă situsul barierei hematotesticulare.
Pe lângă compartimentarea fizică descrisă mai sus, complexul
joncțional dintre celulele Sertoli adiacente creează și o barieră de
permeabilitate denumiră bariera hematotesticulară. Această
barieră este esențială pentru asigurarea unei compartimentări fi­
ziologice în cadrul epiteliului seminifer în ceea ce privește com­
poziția ionică, proteică și conținutul în aminoacizi și glucide
Prin urmare, compoziția fluidului prezent în iubii seminiferi și
în duetele extratesticulare diferă considerabil față de compoziția
plasmei sanguine și a limfei testiculare.
Proteinele plasmatice și anticorpii circulanți sunt excluși din
lumenul tubilor seminiferi. Produsii >
rezultați> în urma secreției
»

datorită formării unui nou complex joncțional intre prelungi­ exocrinc a celulelor Sertoli (în mod particular proteina de le­
rile celulei Sertoli care se extind sub nivelul spermatocitelor nou gare a androgenilor [ABP], care prezintă afinitate crescută
 •a: .. \ ’ •*s de legare a testosteronului și a DHT) se găsesc în concentrație
x •* •
■0K* marc la nivelul himenului tubilor seminiferi și mențin concen­
trația crescută a testosteronului, ceea ce asigură un micromcdiu 07
** V. v
favorabil pentru diferențierea celulelor spematogcnice.
Cel mai important, bariera hematotesticulară izolează celu­
1 . 7
/
lele germinale haploidc diferite din punct de vedere genetic și,
: A t
■
deci, antigenicc (spermatocitele secundare, spcrmatidele și sper­
matozoizii) de sistemul imunitar al adultului de sex masculin.
Antigenele produse de spermatozoizi sau specifice acestora sunt
împiedicate să pătrundă în sistemul circulator. Invers față de
•*’ V
4 această situație, 7-globulincle și anticorpii specifici spermatozoi­
N s2 zilor depistați la anumiți indivizi sunt împiedicați să ajungă Ia ro
bo
— • V: nivelul celulelor spermatogenice in dezvoltare din tubul semini-
r -■ A-
Wfes
-vy fer (Fișa 22.3). Prin urmare, bariera hematotesticulară joacă
•

. Z‘-\
O
rol esențial în izolarea celulelor spermatogenice de componentele GO
* -S sistemului imunitar. Q

-
•
X '*
r L-.
T
b

Celulele Sertoli prezintă funcții secretorii atât exocrine, cât

»

—-jj _ iu,- -1

> «
si endocrine.
.•

• ••
- ??7î •>

Pe lângă secreția fluidului care facilitează pasajul spermatozoi­

CTQ
O
..•A
• it’w- r *•' z t.9 -
• -
—-

zilor în curs de maturare de-a lungul tubilor seminiferi spre

£r?
9
•• 4 ?-vff h—< •
i • • •. •? •'
4* '
>3 m
.w' • c
duetele intraresticulare, celulele Sertoli produc factori cri­
, -
.. '-f i.• 9- •v.
v- o • •_

’.r * *
f
*< •
tici necesari pentru progresia cu succes a spermatogoniei spre
• :
• : - , > *
-V/
I * *
?>r - V.
forma matură, spermatozoidul. Acestea secretă proteina de
• I . •• v/.. legare a androgenilor (ABP), de 90kDa. ABP favorizează
l y*’ - ■. V ?:
fi* S.' ........ . . concentrarea testosteronului în compartimentul luminai al tu­ n
»—
bului seminifer, unde cantitățile crescute de testosteron sunt > *

FIGURA 22.17 ▲ Imagine de microscopie electronică de esențiale pentru maturarea normală a spermatozoidului în curs
transmisie a joncțiunilor celulei Sertoli. Imaginea prezintă
complexul joncțional dintre celulele Sertoli adiacente, iar în imediata
de dezvoltare.
sa apropiere se evidențiază o joncțiune specializată între celula Sertoli Receptorii pentru FSH și testosteron sunt prezenți la ni­
și o spermatidă. Condensarea și conferirea formei nucleului sperma- velul celulelor Sertoli; prin urmare, funcția lor secretorie este c:
00
tidei (/V) suni în faze înaintate. Acrozomul (A) spermatidei apare sub reglată atât de FSH, cât și de testosteron (Fig. 22.18). Celulele
forma literei V, iar asociat acestuia se observă joncțiunea specializată Sertoli secretă mai multe de substanțe cu rol endocrin, cum ar GO
m
a celulei Sertoli caracterizată prin prezența de fascicule de microfila-
mente secționate transversal (sdgep). Reticulul endoplasmauc asociat
fi inhibina, o glicoproteină hormonală de 32 kDa, implicată in Ș
bucla de feedback care inhibă eliberarea hormonului foliculo- z
este localizat în imediata vecinătate a fasciculelor de microfilamente.
TI
Joncțiunea dintre celulele Sertoli este situată dedesubt, asigurând stimulant (FSH) din hipofiza anterioară. In plus, celulele Sertoli m
conexiunea dintre o celulă Sertoli (Sz) și celula Sertoli adiacentă (5?) sintetizează activatorul plasminogenului, care convertește □□
Vârfurile de săgeată indică limitele joncțiunii. Se observă faptul că plasminogenul in forma hormonală activă, proteolitică, plas-
joncțiunea prezentată aici evidențiază aceleași elemente, fasciculele
mina, transferina (o proteină transportoare a fierului) și ce-
de microfilamente (săgeți), precum și reticulul endoplasmauc, așa
cum sunt ele identificate la nivelul joncțiunii specializate dintre celula ruloplasmina (o proteină transportoare a cuprului). Mai mult,
Sertoli și spermatidă La acest obiectiv nu este evidentă joncțiunea celulele Sertoli secretă și alte glicoproteine care funcționează ca
strânsă asociată complexului joncțional care conectează celulele Ser- factori de creștere sau factori paracrini, cum ar fi factorul inhi­
toli adiacente 30.000x. bitor Miillerian (MIF), factorul celulei stern (SCF) și factorul
neurotrofic derivat din linia celulară glială (GDNF).

Corelație clinică: Antigenele specifice spermatice și

FIȘA 223
Două aspecte sunt certe în legătură cu importanța imunolo-
gică a barierei hematotesticulare:
• Spermatozoizii și celulele spermatogenice prezintă mole­
cule unice, care sunt recunoscute ca „străine" (non-self)
de către sistemul imunitar.
• Spermatozoizii sunt produși pentru prima oară la pu­
bertate, la mult timp după ce individul a devenit imuno-
competent (capabil să distingă moleculele străine și să
producă anticorpi împotriva lor).
Eșecul celulelor spermatogenice și spermatozoizilor
de a rămâne izolați determină producerea de anticorpi
răspunsul imun
împotriva spermatozoizilor. Un astfel de răspuns imun este
uneori observat după vasectomie și în unele cazuri de
infertilitate. în urma vasectomiei, anticorpii împotriva
spermatozoizilor sunt produși atunci când celulele sis­
temului imunitar sunt expuse spermatozoizilor care pot
fi eliberați din duetele deferente lezate. Astfel, sperma­
tozoizii nu mai sunt izolați de sistemul imunitar la nivelul
tractului reproducător. în anumite cazuri de infertilitate, au
fost identificați în spermă anticorpi anti-celule spermatice.
Acești anticorpi cauzează aglutinarea spermatozoizilor,
împiedicându-le deplasarea și interacțiunea cu ovulul.
808
I

oc hipotalamus i

=5
O

(
CZ>
LU
f— GnRH
<x lobul anterior al
CC
I— hipofizei
X
LU (adenohipofiza)
<- «I
c
>—
>
"S
o
ZD
O

=5

LU

GO
CO

inhibină

O
□o

p
•u-»
^Egfl
<D
bn
3
celule Sertoli ice celule Leydig
<D estradiol testosteron
A
4—> <_____ _ _____ I

5
QO
-X

CC 1 inhibitor
------- stimulator
■
________________________ ——-
C\J ♦

CXl

f dhC /
/ /

o
• organe reproducătoare accesorii
• caractere sexuale secundare
• efecte metabolice
• efecte comportamentale
FIGURA 22.18 A Diagramă reprezentând reglarea hormonală a funcției reproducătoare masculine. Săgețile albastre indică acțiunea
stimulatorie a sistemului hormonal; săgețile roșu indica feedback-ul inhibitor A se vedea textul pentru explicații. DHT, dihidrotestosteron; FSH. hormonul
foliculostimulant; GnRH, hormonul de eliberare a gonadotropmei; LH, hormonul luteinizant.

K DUCTELE INTRATESTICULARE
în porțiunea terminală a fiecărui tub seminifer există o tranziție
abruptă spre tubii drepți sautubuli recti. Această porțiune ter­
minală scurtă a tubului seminifer este delimitată doar de celule
Sertoli (Planșa 87, pagina 824). In apropierea porțiunii lor ter­
minale, tubii drepți se îngustează, iar epiteliul care îi delimitează
se modifică, devenind epiteliu simplu cubic.
Tubii drepți drenează în rete testis, care reprezintă o serie
de canale interconectate aflate la nivelul țesutului conjunctiv
bogat vascularizat al mediastinului testicular (big. 22.19). Ca-
nalclc care constituie rete testis sunt delimitate de epiteliu sim­
plu cubic sau cilindric jos. Celulele prezintă câte un singur cil și
puțini microvili scurți, aflați la nivelul polului apical.
IK SISTEMUL DUCTAL EXTRATESTICULAR
T
Sistemul ductal extratesticular se dezvoltă din duetele me-
zonefrice (Wolffiene) și din tubulii mezonefrici.
Dezvoltarea inițială a celulelor Leydig și declanșarea secreției
de testosteron stimulează diferențierea duetului mezonefric
(Wolfhan) în sistem ductal excretor pentru testiculul aflat in
 T7
Vi -.7 v: (• 'i
V-* /
F1
' :t\v 4 ••
»
•t ’ «
.•fs
^’r- 7 •r.
z 809
w
•• - . ■ ■
• * - \
....
. ' L’*
z *•’ ..7 ;*
4*
s»
I <■£} venă 3’ 7?
»
Ar R % </seminifer
<
- ri ____
'■te 7
n I
i -i
%

?’7 t
'-A. •V. Y-ij-r»-.
4 ay
E Â tr.»
1» 1 >■ _ _

ti
*
W:;
-V •?

3^
-
.t
< ’ 7“
-■y
. • ■*
<.< '

A'
■

W f. >
.* V * ■

k- K yyy,7'^<” ' •
: a, • 4
a ro
rete'testis. s^; ro
1P n rete teșjis -
* .*• •
O.
'. * î?. < A; z / A*
£>. t
f' .y. ” _ "A ' **
«r, C/1
venă i V
a
f.
; Â. ’*
ar vc
w" x. " m
Fi -•’zVp- O
B
> •
* 7,
••
$
v^) Lt 1
: 5
4^^'* /

%
$. j .tSt • S y ■ *

CJQ
. • ’V-*.**- ~K n
l- ’l
$

’T1 •

S.^J .• 'or '.

* A '1 1
FIGURA 22.19 ▲ Imagine de microscopie optică a testiculului uman. a. Specimenul colorat H&E prezintă regiunea care include mediastinul
testicular în partea dreaptă se găsesc tubii seminiferi, iar în partea stângă se evidențiază canalele anastomozate ale rete testis. Săgeata indică porțiunea co
terminală a unui tub drept, delimitată doar de celule Sertoli. La nivelul acestui situs, conținutul tubului pătrunde în rete testis, iar canalele vor fi ulterior n
delimitate de epiteliu simplu cubic. 70x. b. în această imagine este prezentată, la obiectiv mai mare, o secțiune puțin mai în profunzime, obținută > *

din același specimen, la nivelul căreia se poate identifica rele testis (stânga), o secțiune transversală printr-un tub seminifer (dreapta sus) și porțiunea >—»

terminală a tubului drept (asterisc) în locul în care acesta pătrunde în rete testis De remarcat schimbarea bruscă a lipului de epiteliu care delimitează
structurile, evidentă la acest nivel Epiteliul care delimitează rete testis este unul simplu cubic 275x.
GO
duet
mezonefrosul pe co
paramezonefric cale de degenerare veziculă
m
seminală
d

f
/ o
f
i
i c=
rete testis '/
o
duet ejaculator
r
prostată X»

I / tubi utricula prostatică m

x
tubuli — _______
A seminiferi în duet
/

< ZD
mezonefrici dezvoltare deferent /
x>
r/ uretra m
apendicele
prostatică co
tunica epididimului
albugineea o
duete \
c:
eferente apendicele testiculului
■>

I
x»
ZD
rete testis
bulb sinovaginal

canal
j^tub
duet epididimar
seminifer
mezonefric
/

tunica
albugineea
sinus
urogenital
a b
FIGURA 22.20 Diagramă reprezentând dezvoltarea sistemelor ductale intra- și extratesticulare. a. Diagrama prezentă tesucu <.
in cea de-a șaptea săptămână de dezvoltare, înainte de coborârea acestuia în sacul scrotal Se observă cum duetul mezonefric și tubJii acestuia dau
naștere sistemului duelai extratesticular pentru testiculul în dezvoltare, b. Secțiune sagitalâ a unui testicul complet dezvoltat și poz.ționat a nivelul
scrotului. De remarcat faptul că veziculele seminale, duetele ejaculatoare, duetele deferente și epididimul se dezvoltă din duetul mezonefric. Duetele
eferente își au originea in tubulii mezonefrici. Tubii seminiferi, iubii drepți și rete testis se dezvoită din gonadele indiferente Prostata se dezvoltă din
excrescențe multiple care își au originea în uretra pelvină (un derivat al sinusului urogenital).
 rv
»•
r>? ~ \ I'
V. ✓ de fierăstrău (a se vedea Fig. 22.21). Din loc în loc, printre
- • .. ■K celulele columnare se evidențiază celule bazalc caic joacă rol de
810 V. ‘M .7 •9t • *
1 « celule stern. Celulele înalte cilindrice sunt ciliatc. Celulele joase
1
■■ •)’•..
* •
•
. ••
f
A neciliate prezintă în schimb numeroși microvili și invaginâri ca-
y
DC
<c
’V .«?
naliculare ale suprafeței apicale, precum și numeroase vezicule
—1
ZD
- (X • A
de pinocitoza, corpi denși delimitați de membrane, lizozomi
O ' '.15 . \ *
<A- -Î5' W ’X
.- *»s
w
/:
și alte structuri citoplasmatice asociate funcției de endocitoză.
>
‘ ‘ \ <

Cea mai mare parte a fluidului secretat la nivelul tubilor semi-

GO * ' I.

■ B ' “ ??-
UJ
<bvs / '■i ' • - •
■
'

rv •
! •. <
f>“ —
B ’ •
•t c *
• »
%
«
niferi este reabsorbită în duetele eferente.
La nivelul duetelor extratesticulare se poate vizualiza un
CC
• J
- . *
, i
r.
• --
-’C
- a....X strat muscular neted care apare prima dată în porțiunea
X --z^-
uu 1
4 incipientă a duetelor eferente. Celulele musculare netede se
—I
7
’/'> ie dispun sub forma unui strat gros constituit din mai multe rân­
«a:
l—
r - MN^ /
! X
-te %
<*•->

duri de celule care prezintă un aranjament circular similar unei

o
ZD
•r
f
1X<^7x6
*

t
(Z teci localizate în peretele duetului. Printre celulele musculare

W'
O * *

' \ v\ sunt răspândite fibre elastice. Transportul spermatozoizilor prin

ZD Sv *
V2,- ’ 4: duetele eferente este puternic influențat atât de activitatea cili­
2
LU -- î lor, cât și de contracția acestui strat fibromuscular.
C/J 1V • -'

CQ
■'T - Epididimul
' -.<■ > .•?v ‘ ' XV i
-*•
Epididimul este un organ care conține duetele eferente și
•X’Z.C . . *■ ''.aL*.
a FIGURA 22.21 ▲ Imagine de microscopie optică a duetelor efe­
canalul (duetul) epididimar.
* ■ ■ <
rente. Specimenul prezentat a fost colorat cu acid picric și hematoxilină Epididimul este o structură semilunarâ dispusă de-a lungul su­
o pentru o mai bună vizualizare a componentelor epiteliale ale duetelor efe­ prafețelor superioară și posterioară ale testiculului. Are o lungime
GO rente Duetele eferente sunt tapetate de epiteliu pseudostratificat cilindric de aproximativ 7,5 cm și este constituit din duetele eferente
Suprafața luminală prezintă aspect neregulat sau ondulat datorită grupuri­
g lor alternante de celule columnare și celule cubice. Duetele sunt înconju­
și canalul epididimar, precum și din vasele sanguine asociate,
țesut muscular neted și țesut conjunctiv înconjurător (Fig. 22.22
rate de mai multe straturi de celule musculare netede cu dispoziție circulară
ci (A4/V) La nivelul lumenului duetelor se evidențiază grămezi de spermato­ și Planșa 88, pagina 826). Canalul epididimar are aspectul unui
•
zoizi (aste/'/scur/') Stroma este constituită din țesut conjunctiv (70 care con­ tub cu traiect extrem de spiralat, cu o lungime de 4-6 m. Epidi­
Ch
<D ține vase sanguine (VS) de diferite dimensiuni. 120x. Insert. La obiectiv mai dimul este divizat în trei porțiuni, un cap, un corp și o coadă
bD mare, se pot observa la nivelul epitehului pseudostratificat celule cilindrice f——

F—*
și cubice care prezintă cili rari. 500x / *• 7 v .v 'v; ’< ;<<y

> - -* ) «
o-..: J w’'. • Q-- /
r (/ i
curs de dezvoltare (Fig. 22.20). Porțiunea duetului mezonefric >7'"
1 . » •
•—<

<v adiacentă testiculului în dezvoltare devine convolută si se di- k // ^'7

$ /■' ■ •' '■

:'h
• *, //•
4-» > ■ *’Â ’•
• •
r't '*•..’
7-
GO ferențiază formând canalul epididimar. Mai mult, o parte r I) ■,

CC (aproximativ 20) din tubulii mezonefrici rămași în această re­

- -?
V • •'
/ r< •
■• r-ȚV ■ 1 <•

c
. ’-A ;
giune stabilesc contact cu cordoanele seminifere în dezvoltare, ■

CXJ
O
* -• ••
iar în final formează duetele eferente (Fig. 22.21 și Planșa •V
CXJ
88, pagina 826). Acestea conectează rete testis în dezvoltare la
<
"W ;\V. 'I •
SfcX<>
>-•
B .
» .
-H. '
canalul epididimar. Această porțiune distală a duetului mezone­ V?3r? >
-1 vs .z’x

I
fric dobândește o pătură musculară netedă groasă și devine duet
deferent. Porțiunea terminală a duetului mezonefric distal dă
»
? .v.f,-: I.
V • • t

naștere duetului ejaculator și veziculelor seminale. ? ’>

X
x -

ir-. r-.z-.r
Duetele eferente sunt tapetate de epiteliu pseudostratifi-
cat cilindric. *
y>a
- ‘• 9
- Âi * X • •.
--<'-
’

7-A ■ -7 -

■M
■
■ r' 75
La om, aproximativ 20 de duete eferente conectează canalele &

care formează rete testis din porțiunea superioară terminală

a mediastinului la porțiunea proximală a canalului epididi­
mar. Pe măsură ce duetele eferente părăsesc testiculul, devin
’ i
'‘■'A.-
•*

ir
■ ‘ .7 ’
extrem de spiralate și formează 6 până la 10 mase conice, de­
'1
numite eoni vasculosi (lat., sinonim lobuli epididimari), ale ~A
căror baze constituie o parte din capul epididimului. Coni vas­
culosi, fiecare cu lungimea de aproximativ 10 mm, conțin due­ FIGURA 22.22 ▲ Imagine de microscopie optică a epididimu­
tele extrem de convolute care măsoară 1 5-20 cm în lungime. La lui uman. Secțiunea colorată H&E prezintă canalul epididimar cu traiect
baza conurilor, duetele eferente se deschid într-un singur canal extrem de spiralat Acest traiect particular este reflectat de diferitele pro­
filuri ale duetului, care se pot evidenția pe specimenul de fața. La nivelul
epididimar (a se vedea Fig. 22.4).
țesutului conjunctiv se identifică numeroase vase sanguine (VS). Vasele
Duetele eferente sunt delimitate de un epiteliu pseudostra- tind să urmeze traiectul duetului; prin urmare, și ele vor reflecta profilur.
tificat cilindric care conține aglomerări de celule înalte și joase, multiple care aparțin mai multor vase. Duetul secționat și încadrat in
ceea ce conferă suprafeței luminale un aspect similar dinților dreptunghi este prezentat la obiectiv mai mare în Figura 22 23.30x.
 (a se vedea Fig. 22.4). Duetele eferente sunt localizate la nivelul o Celulele principale variază de la 80 pm înălțime, la ni­
pului, iar canalul epididimar ocupă cor
capului, corpul și coada. Spermato- velul capului cpididimului, la aproximativ 40 pm înălțime,
zoizii nou produși care pătrund din testicul în epididim se matu- la nivelul cozii. Acestea prezintă numeroși microvili lungi, 811
rează de-a lungul pasajului pririn canalul epididimar, dobândind modificați, numiți Stereocili, care se extind de la nivelul
mobilitate și abilitatea de a fertiliza ovocitul. In timpul acestui suprafeței lor luminale (Planșa 88, pagina 826). Stereocilii
proces de maturare dependent de androgeni, capul spermatozoi­ variază in înălțime, de la 25 pm la nivelul capului, la aproxi­
dului este modificat prin adiția factorului superficial asocird mativ 10 pm, la nivelul cozii.
decapacitării care conține substanțe glicoconjugate din fluidul & Celulele bazale sunt celule mici, rotunde, localizate pe
epididimar. Acest proces numit decapacitare inhibă abilitatea membrana bazală. Acestea reprezintă celulele stern ale epi­ O
de fertilizare a spermatozoizilor înrr-o manieră reversibilă. Fac­ teliului ductal.
torul superficial asociat decapacitării este mai târziu eliberat pe
Frecvent, la nivelul epiteliului se pot identifica limfocite mi­ ro
parcursul capacitării, fenomen care are loc la nivelul tractului
grate numite celule cu halou. In condiții normale, epiteliul bO
reproducător feminin chiar înainte de fertilizare. După matura­
cpididimului reprezintă nivelul cel mai proxima! al sistemului
rea din epididim, spermatozoizii își pot transporta conținutul GO
ductal extratesticular în care sunt prezente limfocite. •

haploid de ADN la nivelul ovulului, iar după capacitate, se por c/j

r~t-
lega de receptorii pentru spermatozoizi din zona pellucida a ovu­ Celulele epididimului dețin atât funcție de absorbție, cât și G
Bc
*
—•

lului. Această legare declanșează reacția acrozomală, în care sper­ de secreție.

matozoidul se folosește de enzimele acrozomale pentru a penetra Cea mai mare pane a fluidului care nu este reabsorbit la ni­ > «

suprafața externă a ovocitului. velul duetelor eferente este reabsorbit în porțiunea proximală CTQ
a epididimului. Celulele epitcliale fagocitează orice corpi re­ G
Celulele principale din epiteliul pseudostratificat al epidi­ >—fi

ziduali care nu sunt îndepărtați de celulele Sertoli, precum și >— •

dimului sunt caracterizate prin prezența stereocililor. r-f
spermatozoizii care degenerează la nivelul duetului. Citoplasmă >
p ■«
Similar cu cea mai mare parte a sistemului ductal extratesticu­ apicală a celulelor principale conține numeroase invaginări lo­
lar, canalul epididimar este delimitat la rândul său de epiteliu calizate la baza stercocililor, precum și vezicule delimitare de
pseudostratificat cilindric (Fig. 22.23). In general, acesta con­ endomembrane, corpi multiveziculari și iizozomi (Fig. 22.24). CZ5
ține două tipuri de celule: Celulele principale secretă glicerofosfocolină, acid sialic și gli- n
coproteinc, care alături de glicocalix și steroizi, intervin în pro­ > *

Af / *<
; - f1 'J * >—< •

I* // _*
V...
cesul de maturare a spermatozoizilor. Aceste celule prezintă
• c' ■ • ■* Ar *
9 t
/
,
.
!/

v\’ 9 . numeroase cisterne ale RER dispuse în jurul nucleului situat

" i O •
f* bazai și aparat Golgi supranuclear, surprinzător de mare. Profilu­ co
■ *? /'■
> * \X
l x • "'IK < j rile REN și RER sunt prezente și în citoplasmă apicală. co
y 7/ <
J
.*. •
$

învelișul muscular neted al canalului epididimar își mărește

m
'■i .}•//
<• '»•
O
<
- S
• .v. | • -•
treptat grosimea, pentru ca la nivelul cozii epididimului să cz
r~
fie constituit din trei straturi. o
'•'. • ■■ ■
Y cz
A*
La nivelul capului epididimului și în cea mai mare parte a cor­ o
. ,r,
• fi
V 9
pului acestuia, pătura musculară netedă este constituită din-
—I
x>
1

5 *■
*
. ‘ ‘1* tr-un strat subțire de celule musculare netede dispuse circular, m
X
• w
•
*■ JL. ^celule similar celui din duetele eferente. La nivelul cozii, se evidenți­

M'" * r Principale 3J
ază în plus două straiuri musculare longitudinale, unul intern, X»
u* o
7 - ••ov* iar celălalt extern. Cele trei straturi se continuă apoi cu cele m
go
*/z>' trei straturi musculare netede ale duetului deferent, următoarea I

/ H ' fi
&
structură din sistemul ductal extratesticular (Planșa 89, pagina o
I?' • ’.b c=
‘o 828). r~
l/A ' A7 X»

io v "K, ;■ i ’iț Diferentele de natură funcțională ale mușchiului neted de la

> > > 30
A ' Vt > ■'
acest nivel se asociază diferențelor de ordin morfologic. Capul
ÎW'
*

\ Z J celule
VA». - *
bazalt și corpul epididimului prezintă contracții peristaltice spontane
F"
.M •1

! h____
<*—

4
-
V • ►''

&-
*
—
4f; <1 și ritmice care servesc deplasării spermatozoizilor de-a lungul
duetului. In schimb, coada este caracterizată printr-un număr
r conjunctiv
“"' >
A Adens vr ■
jriuschi neted.
;!A redus de contracții peristaltice. Aceasta porțiune reprezintă
■

L'rr )i ••
• >
rezervorul principal pentru spermatozoizii maturi. Datorită
contracțiilor intense ale celor trei straturi musculare netede, în
FIGURA 22.23 ▲ Imagine de microscopie optică a canalului epi- urma unei stimulări neuronale adecvate asociate cu procesul
didimar uman. Imaginea prezintă aria dreptunghiulară din Figura 22.22 la ejaculării, spermatozoizii intră în duetul deferent.
obiectiv mai mare și evidențiază cele două tipuri de celule ale epiteliului care
delimitează epididimul, celulele principale, respectiv celulele bazale. Stereoci- Duetul deferent
11 (săgeți) se extind de la nivelul suprafeței apicale a celulelor principale Nu­
dei i celulelor bazale au formă sferică și sunt localizați în imediata vecinătate Duetul (canalul) deferent este cel mai lung segment al sis­
a membranei bazale, pe când nucleii celulelor principale au formă cilindrică, temului ductal extratesticular.
respectând astfel forma columnară a celulei. Un strat de celule musculare
netede cu dispoziție circulară înconjoară epiteliul ductal. Lumenul duetului Duetul deferent (vas deferens) reprezintă continuarea directă
conține numeroși spermatozoizi. 250x. a cozii cpididimului (a se vedea Fig. 22.1). Acesta prezintă un tra-
 ■

o
812
9^ S 9

QZ ;r>
O sa:< 3 ■'S ■ • <5

c
¥ P’’
cn - ■■ ■
*' .. U>'i;
UJ î ■••• ■■
.* T* ;> ’-iS •&9 •5 ' : . ,-r • •»
o
o iz- •':■■ și tDV-Tk 1 -*<?

<=c .'• T.:

ÎL '.t
7 74
■V :
* ■
UJ ’X

<x
X
UJ
c/)
.’ * •
■ • • / u.. .^.c,
■:W
'Iffi O7 C-'VT.'
■** A-A
-.A ■S ..

C;,- 9
3

^7
UJ
UJ
<

y.--- ■ ■
••/v •
fe--
r• • a- • • * •t v\
••
•t
u A-r
O
o
z
<?. •. • - ‘ ,-.7
«
.•
V-. >:.• CP V.' ./V

V'’
- 9 I.

O '7: / 4
• I
•; >• ' -
«X & :ri

w -a :.v V7
1 •
_J • ’ f . •> “•»

CD ■w- • î
%
•¥
* \
r/n
** >Z‘
{
©
p ■■ u- j.X- •

ir Ș?
•-L .
■ H
*. ■—

.H 4
A
•*•.:. ». ■
$
o-r •• ' x:^: - X. . ' .■ h
w—
-ST- 9 ’• *
■
a, i- 1 : .1.$
• *—H ‘ t
'--.ei
* > .< /. •

{
â
i : ••
r ■j '¥:/ Mi •-.••SiV1
o ‘ -v .. .. ; w 9

d> • c

ca > ’•
•

<;■? -•• r-
•wb
VI

■\ .. 1
ci —
.r L-
£ __ _ • • .; ' r’4

r_-x. - '•

■ <
•

£
■~r -/«.o
cVm -l-.r
■r* _

s? ■ Ț ■ • - *• - -
u<î** - .9 L *7
M A* •—
■u
cd
FIGURA 22.24 ▲ Imagine de microscopie electronică de transmisie a epididimului. a. Imagine de microscopie electronică a epite u’u
care delimitează epididimul, prezentând celule principale (CP) care se extind spre lumen și o celulă bazală (CB) poziționată la nivelul porțiunii bazale a
<D •53 b. Su­
epiteliului. în lumen se observă spermatozoizi (S) Citoplasmă apicală a celulelor principale prezintă numeroși microvili lungi (stereocili) 3 000x
b£>
prafața apicală a celulei epiteliale cu numeroșii săi microvili lungi (stereocili) Se observă în lumen piesa intermediară a spermatozoidului (S) Structurile
—■j mici, luminoase, circulare (vârfurile săgeților) reprezintă vezicule de endocitoză 13.000x.

E<D funcție
iect ascendent de-a lungul marginii posterioare a testiculului, în că epiteliul ampulei și cel al duetului ejaculator au o îuncțiese- >

GO apropierea vaselor și nervilor testiculari. Ulterior pătrunde în ab­ cretorie. Celulele conțin numeroase granule de pigment galben.
un domen în calitate de componentă a cordonului spermatic, prin Peretele duetului ejaculator nu prezintă strat muscular; țesutul
pasaj de-a lungul canalului inghinal. Cordonul spermatic conține fibromuscular al prostatei îl substituie.
CN totalitatea structurilor aferente si eferente ale testiculului. Pe lângă
Cxl
ducrul deferent, cordonul spermatic conține artera testiculară, ar­ gg GLANDELE SEXUALE ACCESORII
terele mici ale duetului deferent și ale mușchiului cremaster, plexul
pampiniform, vase limfatice, fibre nervoase simpatice și ramura Veziculele seminale pereche secretă un fluid bogat în fructoză.
genitală a nervului genitofemural. Toate aceste structuri sunt în­ Veziculele seminale sunt glande tubularc pereche, înalt pli-
conjurate de fascii care provin din peretele abdominal anterior. La caturate, alungite, localizate pe peretele posterior al vezicii uri­
părăsirea cordonului spermatic, duetul deferent coboară în pelvis nare, paralel cu ampula duetului deferent. Un duet excretor scurt
până la nivelul vezicii urinare, unde capătul său distal se lărgește care pornește din fiecare veziculă seminală se unește cu ampula
pentru a forma ampula duetului deferent. Ampula se unește duetului deferent pentru a forma duetul ejaculator. Vezicu­
cu duetul veziculei seminale și se continuă prin prostată până lele seminale se dezvoltă sub forma unor evaginări ale duetelor
la nivelul uretrei ca duet ejaculator. mezonefrice (Wolffiene) în regiunea viitoarelor amptile. Peretele
Duetul deferent este delimitat de un epiteliu pseudostratificat veziculelor seminale este constituit din mucoasă, un strat subțire
cilindric similar celui identificat la nivelul epididimului (Planșa de țesut muscular neted și un înveliș fi b ros (Fig. 22.26). Mucoasa
89, pagina 828). Celulele columnare înalte prezintă la rândul lor prezintă un număr mare de falduri primare, secundare și terțiare
stereocili care se extind spic lumen. Celulele bazale rotunde sunt care au rolul de a mări aria suprafeței secretorii (Planșa 91, pagina
dispuse pe membrana bazală. Spre deosebire de epididim însă, lu- 832). Hoațe cavitățile neregulate formate în acest fel comunică
mcnul duetului nu are un contur neted. Pe preparatele histologicc însă cu lumen ul.
(Pig. 22.25) acesta pare să prezinte falduri longitudinale adânci pe Epiteliul pseudostratificat cilindric conține celule columnare
cea mai mare parce a lungimii sale, probabil datorită contracției înalte, Iară cili și celule mai mici, rotunde, localizare pe mem­
stratului muscular gros (1-1,5 mm) al duetului pe parcursul fixării. brana bazală. Celulele mai mici par a fi identice cu cele evidenți­
Ampula duetului deferent prezintă falduri mucoase mai ate în restul sistemului ductal extratesricular. Acestea reprezintă
înalte, ramificate care asociază frecvent diverticuli glandulari. celulele stern care dau naștere celulelor cilindrice. Celulele cilin-
Stratul muscular care înconjoară ampula este mai subțire decât drice prezintă aspecte morfologice similare celulelor secretoarc
cel al restului duetului deferent, iar straturile longitudinale dis­ de proteine, având RER bine dezvoltat și vacuole de secreție
par in apropierea zonei de origine a duetului ejaculator. Se parc mari, situate în citoplasmă apicală.
 [ dKfll
■***»!“ —• •

arteYakSLven
<~l
dut-tul 13
deferent
•w-• -L ** * ** ~
t.
- b

ttlM
B; -r-.

O
V *
e ț /
• — «*

N-v w /JQ

ro
venele/Q ro
p. - \ r ■X r ...............
■iplexului
tt
_ • ><. pâmpiriiform
i CZj
>— •
'! cn
m

a
1 O

a
3
<* • . r—•

* -
, *- a-
•*7^ O- CTQ
a
i1 1 ■ ■
I
V
•
/*
f r-t
A *4

r ’’ ‘ * . . ►

. *
r *-* • _

J A'"
A

CZ)
o
£■*
FIGURA 22.25 ▲ Imagine de microscopie optică a cordonului spermatic uman. a. La obiectiv mic este prezentata o secțiune transversală »
h—< •
■ «

a cordonului spermatic care conține diferite structuri Acestea includ duetul deferent, artera și vena testiculare însoțitoare, precum și venele plexului
pampiniform. 15x. Insert. O venă pampmiformă vizualizată la obiectiv mai mare. Se observă fasciculele de fibre musculare longitudinale (secționate
transversal) în tunica adventice și tunica mumă. 55x b. Această secțiune transversală a duetului deferent prezintă peretele muscular gros organizat pe
trei straturi distincte longitudinal intern (MN[LJ), circular mijlociu (MN[CI) și longitudinal extern (MN[LJ) lOOx. Insert. Epiteliul pseudostratificat care “O

delimitează duetul deferent vizualizat la obiectiv mai mare. Celulele principale înalte prezintă microvih lungi (stereocili; săgeți). Celulele bazale se află in
□□
o
proximitatea membranei bazale și prezintă nudei de formă sferică. 215x. GO
x>
Produsul de secreție
f
al veziculelor seminale are cu- intern, un strat submucos intermediar și un serat periferic care
loare albicioasă-gălbuie și consistență vâscoasă. Conține fruc- conține glandele prostatice principale (Fig. 22.27). Glandele
toză, principalul substrat metabolic al spermatozoizilor, alături de Ia nivelul stratului mucos își deversează produsul de secreție
de alte glucide simple, aminoacizi, acid ascorbic și prosta- direct la nivelul uretrei; celelalte două straturi conțin duete care
glandinc. în ciuda faptului că prostaglandinele au fost izolate se deschid la nivelul sinusurilor prostatice localizate pe ambele
pentru prima oară la nivelul prostatei (de unde și denumirea), părți ale crestei uretrale, pe peretele posterior al uretrei.
acestea suni în realitate sintetizate in cantități mari la nivelul Parenchimul prostatic la adult este împărțit în patru
veziculelor seminale. Contracția învelișului muscular neted al zone distincte din punct de vedere anatomic și clinic:
veziculelor seminale în timpul ejaculării determină eliberarea • Zona centrală înconjoară duetele ejaculatoare pe măsură
produsului de secreție în duetele ejaculatoare și favorizează eli­ ce acestea pătrund la nivelul prostatei. Conține aproximativ
minarea spermei din uretră. Funcția secretorie și morfologia 25% din țesutul glandular și este rezistentă atât față de car-
veziculelor seminale se află sub controlul testosteronului. cinogeneză, cât și față de reacțiile inflamatorii. Comparativ
cu alte zone, celulele zonei centrale sunt caracterizate prin
IK PROSTATA aspecte morfologice distincte (citoplasmă mai bine repre­
zentată și slab bazofilă, precum și nudei mai mari localizați
Prostata, cea mai mare glandă sexuală accesorie, este îm­ la niveluri diferite în celulele adiacente). Descoperirile re­
părțită din punct de vedere morfologic și funcțional în mai cente sugerează faptul că această zonă își are originea em-
multe zone.
briologică în celulele duetului mezonefric incluse la nivelul
Prostata este cea mai mare glandă sexuală accesorie a prostatei în curs de dezvoltare.
sistemului reproducător masculin. Forma și dimensiunea sa • Zona periferică deține 70% din țesutul prostatic. Aceasta
sunt asemuite frecvent cu cele ale unei nuci. Principala funcție înconjoară zona centrală și ocupa părțile posterioră si late­
a glandei este reprezentată de secreția unui fluid clar, slab al­ rală ale glandei. Cele mai multe carcinoame prostatice
calin (pH 7,29), care contribuie la formarea fluidului seminal. derivă din zona periferică. Zona periferică este palpabilă
Prostata este localizată la nivelul pelvisukii, sub vezica urinară, în cursul tușeului rectal. Zona este cea mai susceptibilă la
zonă în care aceasta înconjoară porțiunea prostatică a uretrei. inflamați?.
>

bste constituită din 30-50 de glande tubuloalveolare dispuse • Zona de tranziție înconjoară uretra prostatică: aceasta cu­
sub forma a trei straturi concentrice: un strat mucos situat prinde aproximativ 5% din țesutul glandular al prostatei și
 < * '
»/1
V
Tl •*
B/
&

814
*•
vy T\
pt
c
co
o
□c
Q. 1.1 / * *-
«Zjbfr»- • ' *■

I â '
Mc«
•K .
fes
C'

1 <

\
< '■* ?
o r

GO . i,
"Ctlkjg ț
6 ✓
: \ f * 1 *'

s
LfA ,4

cd
•ii '

i
■

’ *
«ar *»■
R.
■A ■
. .1 • •
■U-»
i i *»

r:
w
• w—M
«• -i
a <•

QJ
b£)
<

*s <•VJ
* î
>•
4

: •t <
•
'■.ÎC, v
n
iii ri
BJT? •

• ■ <
3
ț.-1 4

»’ • -

£
QJ u■
■ ■
- Ji- -
■k 1 •

4c
I sMr *

•jkl
GQ ••
' ’6 J
• w-M

cn ii: \ • A ■w
st
b
FIGURA 22.26 ▲ Imagine de microscopie optică a veziculei seminale umane, a. O porțiune a veziculei seminale umane colorată HâE
C\l
CM este prezentată la obiectiv mic Vezicula seminală este o structură tubulară sinuoasă, iar pe secțiune prezintă aparent un număr de lumene izolate, in
realitate, nu există decât un singur lumen. Mucoasa este caracterizată prin pheaturăn extensive (săgeți). Este așezată pe o pătură de țesut muscular
neted gros (MA/) organizat pe două straturi, un strat circular intern și un strat longitudinal extern 20x b. La obiectiv mai mare sunt prezentate faldur’, e
mucoasei acoperite de epiteliu pseudostratificat. Săgețile indică celulele bazale. 500x
o conține glandele mucoase. La indivizii mai vârstnici, celulele mai ales pe seama componentelor stromale. Alături de noda­
parenchimului acestei zone suferă frecvent diviziuni extensive lii glandulari ai zonei de tranziție, această creștere determină
(hiperlazie) și dau naștere unor mase nodulare de celule epi- o mai intensă compresie uretrală și reținerea în continuare
teliale. Deoarece zona de tranziție este situată proxima! față a urinei în vezica urinară.
de uretra prostatică, acești noduli pot comprima uretra pros­
în plus, stroma fibromusculară ocupă suprafața anteri-
tatică, fiind o cauză a disuriei. Această condiție este cunoscută
>
oră a prostatei până la uretră și este constituită dintr-un țesut
sub denumirea de hiperlazie benignă de prostată (BPH)
conjunctiv dens semiordonat care conține o cantitate mare de
și este prezentată în Fișa 22.4 (paginile 815-816).
fibre musculare netede.
• Zona periuretrală conține glandele mucoase și submu-
coase. In stadiile mai avansate ale BPH, zona aceasta poate fi Creșterea epiteliului glandular prostatic este controlată hor­
supusă unor fenomene de creștere patologică care sunt puse monal de către dihidrotestosteron.
La nivelul fiecărei zone a prostatei, epiteliul glandular este în
stroma fibromusculară uretra general simplu cilindric, însă se pot evidenția arii de epiteliu sim­
anterioară f plu cubic, pavimentos și ocazional pseudostratificat (Fig. 22.28).
/

I Alveolele glandelor prostatice, mai ales cele evidențiate la bărba­

zona de tranziție
ții de vârstă mai înaintată, conțin frecvent concrețiuni pros­
tatice (corpora amylacea) de diferite forme și dimensiuni,
zona frecvent până la 2 mm diametru (a se vedea Fig. 22.28 și Planșa
periuretrală
90, pagina 830). Pe secțiune, acestea apar sub forma unor corpi
i
lamelari concentrici și se consideră că derivă din precipitarea ma­
uretra
prostatică t
terialului secretat in jurul fragmentelor celulare. Se pot calcifiai
veziculă parțial.
seminală
Epiteliul glandular se află sub influența hormonilor sexuali,
duet deferent cum ar fi testosteronul și androgenii secretați de glanda suprare­
nală. Acești hormoni pătrund la nivelul celulelor secretoare ale
zona centrală
epiteliului glandular și suni convertiți la dihidrotestosteron
zona periferică
(DHT) sub acțiunea enzimei 5ot-reductază. Efectul DH 1 este
FIGURA 22.27 ▲ Desen reprezentând zonele prostatei de aproximativ 30 de ori mai puternic decât al testosteronului.
umane. Desenul ilustrează, prin culori diferite, localizarea relativă a celor
Legarea DHT de receptorul androgenic (AR) are ca rezultat
patru zone ale prostatei, alături de stroma fibromusculară a glandei.
 ••?»• l'l « * •
•A T,: * -
*4 *

Pz :fy . ■ -’c
>v -X •; 15
w; •* . . 1
r
vSr’t-
* r -
- c** ’•
f”

'i
•

• r •
■z
.•>7' J
« ; i
I ’A • *4

-• Z

lZ' *

-
4
>/!

'• • • - ■■
&

;-„X7 §35^3
• • X, bo
<
>'.•
.:U;
A
*
jAr/.
i- ;; ■
•:’* ÎZF /S’ ■
■MS ro
- *
*j
3? “<•
0 - •
CZ)•
feri* oo
m
* «<*

- • l
> ■«

• I "X*

CfQ
r V * « .1 <
£<x /-ti O
——
r-
z J ►—< •
r*.
r-t

h ■

Si
..A-
X •’

« -I CZ)
<4 n
■
1 .1 ► «

sw
Bw 4J
□□
O
OO
tV V *

FIGURA 22.28 ▲ Imagine de microscopie optică a prostatei umane, a. Specimenul colorat Mallory-Azan conține glandele tubuloalveolare (G/) și
țesutul fibromuscular care formează septurile dintre ariile glandulare La nivelul lumenelor, se pot observa concrețium prostatice de dimensiuni variabile. Colo­
rația utilizată pentru acest specimen permite diferențierea rapidă a componentei musculare netede (colorate în roșu) de țesutul conjunctiv dens semiordonat al
stromei (colorat în albastru). 60x b. Imaginea la obiectiv mai mare prezintă o arie în care epiteliul glandular este pseudostratificat Nucleii rotunzi localizați adia­
cent țesutului conjunctiv (vârfurilesăgeților) aparțin celulelor bazale. Nucleii mai alungiți și situați mai la distanță față de zona bazală a epiteliuiui aparțin celulelor
secretom De remarcat liniile terminale (săgeți), evidente la nivelul regiunii apicale a acestor celule Zonele colorate în roșu de la nivelul țesutului conjunctiv dens
reprezintă celule musculare netede. 635x.

n Corelație clinică: Hipertrofia benignă de prostată și

L—
cancerul prostatic
Hipertrofia benignă de prostată (hiperplazia nodu- bitorii 5a-reductazei scad concentrația DHT și reduc astfel
lară a prostatei, BPH) se întâlnește aproape exclusiv în dimensiunea prostatei și gradul de obstrucție al uretrei.
zonele de tranziție și periuretrală, conducând la obstrucția Tratamentul minim invaziv utilizează tehnica laser,
parțială sau totală a uretrei (Fig. F22.4.1a). O teorie larg accep­ microunde sau energia bazată'pe radiofrecvență pentru a
tată a patogenezei BPH este legată de acțiunea dihidrotesto- degrada țesutul prostatic care cauzează obstrucția uretrală.
steronului (DHT). DHT este sintetizat de celulele stromale prin Aceste tehnici includ coagularea interstițială cu laser (ILC),
conversia testosteronului circulant în prezența 5a-reductazei. hipertermia indusă de microunde și ablația transuretrală cu ac
Odată sintetizat, DHT acționează ca un agent autocrin asupra (TUNA). în sfârșit, o mare varietate de proceduri chirurgi­
celulelor stromale și în calitate de hormon paracrin asupra cale sunt utilizate pentru a îndepărta regiunile hipertrofiate
celulelor epiteliale glandulare, conducând la proliferarea aces­ ale prostatei. Aceste proceduri includ incizia transuretrală a
tora (Fig. F22.4.1b). Se presupune că BPH apare într-o oare­ prostatei (TUIP), metoda mai extinsă a rezecției transuretrale
care măsură la toți bărbații până la vârsta de 80 ani. a prostatei (TURP) și metoda recent introdusă care presu­
La ora actuală sunt disponibile mai multe opțiuni pentru pune modificarea procedurii TURP, care utilizează energia
tratamentul BPH. Tratamentul non-invaziv include me- laser pentru a vaporiza țesutul prostatic, tehnică denumită
dicația (blocanții de receptori a) care induce relaxarea mus­ vaporizare fotoselectivă a prostatei (Green-light PVP).
culaturii netede prostatice și determină scăderea presiunii
asupra uretrei comprimate. Testele clinice au arătat că inhi- (continuă pe pagina S16)
 Corelație clinică: Hipertrofia prostatică benignă și
816 FIȘA 22.4 cancerul prostatic(continuare)
«=c stroma fibromusculară zona de tranziție
*x anterioară (BPH)
cn
o
cc
Q-
• \?
<J a / '•
*
*—<
<
W ■
o ::
g ■ zî- -
r
A
Cu
c
QJ
zona periferică uretra prostatică
* 1 <
6CJ FIGURA F22.4.1 ▲ Hiperplazia prostatică benignă (BPH).
•l—> a. Fotografia de mai sus prezintă o secțiune transversală a prostatei
un îndepărtate chirurgical de la un pacient diagnosticat cu BPH. Supra­
CZD fața de secțiune evidențiază o zonă de tranziție mărită, cu numeroși
noduli hiperplazici, bine delimitați, care comprimă uretra prostatică
CXl Se remarcă aspectul normal al țesutului din zona periferică. (Prin
CN amabilitatea lui Jodi L. Hilderbrand, PA.) b. Imagine de microscopie
optică a glandelor prostauce cu epiteliu hipertrofiat De remarcat
cum aceste celule formează falduri care se orientează spre lumenul
glandelor. 200x. (Reprodus cu permisiune, după: Rubin E, Gorstem F,
Schwaning R, Strayer DS. Rubin's Pathology, 4rh ed. Baltimore: Lip-
pincott Williams & Wilkins, 2004; Fig. 17-40.)
Cancerul prostatic este unul din cele mai comune tipuri
de cancer la populația de sex masculin. Riscul de dezvoltare
a cancerului prostatic de-a lungul vieții este de 16,7% (1 din
6 bărbați). Incidența bolii crește cu vârsta și se estimează că
70% dintre bărbații cu vârsta cuprinsă între 70 și 80 de ani vor
dezvolta cancer prostatic. Tumorile se dezvoltă în general în
zona periferică a glandei. în trecut, detecția precoce era rară,
deoarece creșterea anormală a tumorii nu afecta uretra, astfel
încât să determine simptome care să atragă atenția. Prin ur­
mare, cancerul prostatic era de cele mai multe ori inoperabil
în momentul detecției. Cu toate acestea, la sfârșitul anilor
1980, introducerea metodei de screening bazate pe antigenul
specific prostatic (PSA) a crescut semnificativ diagnosticul
precoce al acestei afecțiuni. Acest screening, combinat cu
tușeul rectal efectuat anual în cadrul programelor de scree­
ning, a determinat creșterea spectaculoasă a diagnosticului în
stadiile incipiente.
Screeningul PSA pentru detectarea cancerului
prostatic este discutabil. Recent, studiile epidemiolo-
gice efectuate pe scară largă au scos în evidență faptul că
procentul bărbaților diagnosticați cu cancer prostatic, dar
care nu dezvoltă niciodată manifestări clinice asociate poate
să fie de 23-66%. Abordarea actuală consideră că valoarea
screeningului pentru cancerul prostatic în marea majoritate a
cazurilor este scăzută, datorită faptului că pentru cei mai mulți
bărbați riscurile impuse de metodele de screening (testarea
repetată, terapia agresivă și anxietatea pacientului) depășesc
beneficiile. Prin urmare, screeningul cancerului prostatic prin
utilizarea testului PSA este considerat controversat la
-w*-;
A
>?
L * ’
... # «
7 • ■Vi?*' I
, •A 7C
/ M* -
a
T/
|// -
> J?-
• 1
i
Mfc - W ^5 uâl
ora actuală de către experții în domeniul sănătății și de către
organizațiile care publică ghiduri de screening și recomandări
pentru specialiștii din domeniul clinic.
Cel mai comun sistem de clasificare a cancerului prostatic
este cunoscut sub denumirea de scor Gleason, scor utilizat
pentru anticiparea comportamentului tumorii și pentru esti­
marea ratei de supraviețuire. Țesutul obținut din două biopsii
prelevate de la nivelul celor mai întinse arii de cancer prostatic
este evaluat și notat prin acordarea unui scor care variază de
la 1 la 5. Scorul de 1 indică prezența celulelor bine diferențiate,
care constituie forma de cancer cu cea mai scăzută rată de
creștere și comportamentul cel mai puțin agresiv. Un scor de
5 este acordat în cazul evidențierii celulelor slab diferențiate
I •
care sunt caracteristice formei de cancer cu creșterea cea mai
rapidă. Luate în calcul împreună, aceste note reprezintă un
scor Gleason sau o sumă între 2 și 10. Cu cât scorul este mai
ridicat, cu atât cancerul se va dezvolta și se va răspândi mai
rapid.
Tratamentul cancerului este pe cale chirurgicală, prin
radioterapie sau printr-o asociere a celor două în cazul paci-
enților care prezintă o leziune localizată. Terapia hormonală
reprezintă tratamentul de elecție pentru cancerele avansate
care au metastazat. Deoarece celulele prostatice maligne sunt
androgen-dependente, scopul terapiei este să priveze celulele
de acțiunea testosteronului prin efectuarea orhiectomiei (înde­
părtarea testiculului) sau prin administrarea de estrogeni sau a
agoniștilor hormonului de eliberare a gonadotropinelor (GnRH)
pentru a suprima producția de testosteron. în ciuda tratamentu­
lui, pacienții care prezintă metastaze au prognostic nefavorabil.
 apariția unei modificări conformaționalc a receptorului, precum * 0 ’

și relocarea sa din citosol în nucleul celulei. La acest nivel, dime- ‘A? *

ni fosforilați ai AR se leagă de o secvență specifică a AI )N-ului,

l
» ¥ •a.
1 ’
17
/ 9 •
cunoscută sub denumirea de element de răspuru r 1 «A
*
*
localizată la nivelul regiunilor promotor ale genelor ținta. Prin *

cipala funcție a AR constă în creșterea sau descreșterea ratei de ** < >

4X

transcripție a genelor specifice. DHT stimulează creștem epite- •

c

<4 < • . zv ■ 7^-

''
&
liului prostatic normal, însă și proliferarea și creșterea BPi I și a 1

cancerului prostatic dependent de androgeni. • » l' o

Prostata secretă fosfataza acidă prostatică (PAP), fîbrinoli-
zină, acid citric și antigenul specific prostatic (PSA).
Celulele epiteliale ale prostatei sintetizează mai multe enzime,
i*
I
!
,-
„ -fW-.. %*
B ’4
NJ
ro
in mod particular antigenul specific prostatic (PSA), fosfataza CZ)
>— •
acidă prostatică (PAP), fibrinolizina și acidul citric.
i.
1 cn
r-t

D r ^9 O
• Antigenul specific prostatic (PSA), o scrin pretează de f.M
D
33 kDa, este unul dintre cei mai importanți markeri tumorali 4
utilizați în practica clinică. în condiții normale, PSA este se­
D >- *

cretat în alveolele prostaticc și este în final încorporat în fluidul * ** rf» i ■ ! CTQ

O
seminal. Secreția alveolară a prostatei este împinsă la nivelul *
►—ț

uretrei in timpul ejaculării prin contracția țesutului fibromus- Z r-t

ctilar al prostatei. Deoarece PSA este eliberat predominant D > ■ ■ «

la nivelul secreției prostatice, doar cantități foarte reduse ale

acestuia (de obicei sub valoarea de 4ng/ml) se găsesc în mod
r „ îf - p3

Pi::
U*
normal în sângele circulant al individului sănătos. Cu toate
f. ; Z n
acestea, în cancerul prostatic, concentrația serică a PSA este
crescută; PSA este secretat în cantitate mare și este transferat in i z 5 • kî > 1 ■■■*

►—< •
H * ji u

circulație de către epiteliul prostatic transformat. Prin urmare,

nivelurile ridicate ale PSA sunt în legătură directă cu activita­
tea crescută a celulelor maligne prostatice. Un nivel al PSA de
V
o
4-10 ng/ml sugerează existența unui risc de 25% pentru dez­ zc
FIGURA 22.29 ▲ Imagine de microscopie optică a glandelor
voltarea cancerului prostatic; nivelurile PSA peste 10 ng/ml o
bulbouretrale umane. Secțiune colorată H&E reprezentând glandele cz
sugerează un risc mai mare de 67%. Un nivel crescut al PSA bulbouretrale, glande tubuloalveoîare compuse. Epiteliul este constituit F”

din celule cilindrice secretoare de mucus Nucleii sunt împinși la polul go

seric este utilizat în calitate de marker clinic al prezenței
și progresiei cancerului prostatic. Recent, a fost acceptată pe
scară largă teoria conform căreia cantităti mici de PSA sunt
O >
prezente in numeroase țesuturi non-prostatice, inclusiv la ni­
velul sânului, ovarului, glandelor salivare și țesutului hepatic,
precum și în diferite tipuri de tumori. Este important de men­
ționat că nivelurile crescute ale PSA în sângele circulant pot fi
asociate cu afecțiuni benigne (necanceroase) cum ar fi pros-
m
bazai al celulelor datorita produsului de secreție acumulat în citoplasmă. S
Citoplasmă este similară celulelor secretoare de mucus. De remarcat pre­ z
zența mai multor duete (0) delimitate de epiteliu simplu cilindric. Duetele x>
confluează pentru a forma un singur duet excretor. în anumite zone, due­
tele conțin celule secretoare de mucus (săgeți). 40x
diafragmei urogenitale (a se vedea Fig. 22.1). Duetul fiecărei

tatitele (infecții iile prostatei), întreruperea aportului sanguin glande traversează fascia inferioară a diafragmei urogenitale si se

la nivelul prostatei sau BPH (a se vedea Fișa 22.4 pentru maii alătură porțiunii inițiale a uretrei peniene. Glandele bulboure­

multe detalii referitoare la screeningul bazat pe PSA).
• Fosfataza acidă prostatică (PAP) (100 kDa) este o
cnzimă care reglează creșterea celulară și metabolismul
epiteliului glandular prostatic. Deoarece niveluri serice
crescute ale PAP s-au evidențiat la pacienții cu cancer
prostatic metastazat, această enzimă este utilizată de rutină
ca un marker alternativ la PSA pentru tumorile pros­
tatei. Măsurarea nivelurilor PAP și PSA este utilă pentru
stabilirea prognosticului cancerului prostatic.
• Fibrinolizina secretată la nivelul prostatei are rolul de a li-
chefia sperma.
Glandele bulbouretrale
Glandele bulbouretrale secretă fluidul preseminal.
Glandele bulbouretrale (glandele Cowper) pereche sunt
trale sunt structuri glandulare tubuloalveolare compuse similare
histologic cu glandele secretoare de mucus (Fig. 22.29). Epiteliul
simplu cilindric, a cărui înălțime variază in funcție de statusul
funcțional al glandei, se află sub controlul testosteronului.
Secreția glandulară cu aspect clar, similară mucusului, con­
ține cantităti mari de galactoză si galaciozamină. acid galactu-
ronic, acid sialic și metilpentoză. Stimularea sexuală determină
eliberarea acestei secreții, care constituie cea mai mare parte a
fluidului preseminal și are rolul de a lubrifia uretra peniană,
neutralizând orice urmă a urinei acide.
LICHIDUL SEMINAL
Lichidul seminal (sperma) conține fluidele și spermatozoizii
din testicul, alături de produșii de secreție din epididim, duetul
deferent, prostată, veziculele seminale si glandele bulbouretrale. -

structuri similare unor boabe de mazăre localizate la nivelul Lichidul seminal asigură necesarul de nutrienți (aminoacizi, ci-
818 FIȘA 22.5 Corelație clinică: Mecanismul erecției si disfuncția erectilă
* 9
■■ Erecția penisului reprezintă un eveniment vascular inițiat
ZD
cn de SNC și menținut prin intermediul unor interacțiuni com­
z plexe care au loc între evenimentele vasculare și cele neuro­
LU
□_ logice. SNC răspunde la stimulii externi sau interni (impulsuri
senzitive, percepție, dorință etc.) care implică inervația sim­
patică și parasimpatică a penisului.
Stimularea parasimpatică inițiază erecția prin relaxa­
>
a
■ <
rea celulelor musculare netede trabeculare și prin dilatarea
arterelor helicine. Acestea conduc la expansiunea corpilor
o
GO
cavernoși și, într-o mai mică măsură, a corpului spongios.
Sângele arterial se acumulează la nivelul acestui țesut
s erectil prin compresiunea venulelor pe tunica albugineea
inextensibilă. Acest proces este cunoscut sub denumirea de
ai mecanism corporal veno-ocluziv. Tunica albugineea
• comprimă și venele mari care drenează sângele din corpii
cavernoși, astfel încât fluxul sanguin venos este, la rândul
QJ
bO său, blocat și determină turgescența și rigiditatea penisului.
Doi neuromediatori, acetilcolina și NO, sunt implicați în
relaxarea musculaturii netede în timpul inițierii și menținerii
EQJ erecției penisului.
GO • Acetilcolina este eliberată din terminațiile nervoase
GO parasimpatice și acționează în principal pe celulele en-
doteliale care tapetează spațiile vasculare ale corpilor ca­
CN vernoși. Acest eveniment cauzează eliberarea peptidului
CN intestinal vasoactiv (VIP) și, mai important, a NO.
• Oxidul nitric (NO) activează guanilat ciclaza din celu­
lele musculare netede trabeculare în vederea producerii
O guanozin monofosfatului ciclic (GMPc). GMPc determină
relaxarea celulelor musculare netede.
trați și fructoză) și protejează spermatozoizii în timpul pasaju­
lui lor prin sistemul ductal extratesticular. Sperma este alcalină
(pH 7,7) și favorizează neutralizarea mediului acid al uretrei și
al vaginului. Constituenții principali ai lichidului seminal por
fi detectați în secreția veziculelor seminale (65-75%) și a pros­
tatei (25-30%). Constituenții adiționali includ fluidul testicu-
lar (2-5%) care nu a fost absorbit in totalitate la nivelul tubilor
drepți, precum și secreția glandelor bulbouretrale (Cowper)
care constituie mai puțin de 1% din compoziția spermei. Li­
chidul seminal conține și prostaglandine (produse de veziculele
seminale) care se presupune că ar influența tranzitul acestuia
prin duetele genitale, atât masculine, cât și feminine, și ar de­
ține un rol în procesul de implantare al ovulului fertilizat.
Cantitatea medie a spermei ejaculate are un volum de
aproximativ 3 ml și conține în mod normal până la 100 mili­
oane de spermatozoizi pe mililitru. Se estimează că 20% dintre
spermatozoizii oricărui ejaculat sunt anormali din punct de ve­
dere morfologic, iar aproape 25% sunt imobili.
PENISUL
Erecția penisului implică umplerea spațiilor vasculare ale
corpilor cavernoși și ale corpului spongios.
Penisul este constituit clin două mase dorsale de țesut erectil,
corpii cavernoși, și o masă ventrală de țesut erectil, corpul
spongios, în care este inclusă porțiunea spongioasă a uretrei.
9 *
Stimularea simpatică determină inhibarea erecției pe­
nisului prin contracția celulelor musculare netede trabeculare
ale arterelor helicine. Aceste evenimente determină scăderea
fluxului sanguin spre corpii cavernoși, reducând astfel presiu­
nea sângelui din țesutul erectil până la atingerea unei presiuni
venoase normale. Presiunea mai scăzută din corpul cavernos
permite deschiderea venelor din corpii cavernoși și drenarea
excesului de sânge.
Disfuncția erectilă (ED) reprezintă imposibilitatea de
a atinge și de a menține un timp suficient erecția penisului
pentru a asigura un raport sexual satisfăcător. Aportul sanguin
arterial este elementul critic pentru asigurarea erecției; prin
urmare, orice afecțiune care scade fluxul sanguin la nivelul
corpilor cavernoși poate să fie responsabilă de eșecul erecției.
Multe cazuri de disfuncție erectilă care nu implică afecta­
rea nervilor parasimpatici pot fi tratate cu succes la ora actu­
ală cu ajutorul citratului de sildenafil (Viagra). Acest compus
stimulează efectul de relaxare al NO pe celulele musculare
netede ale corpilor cavernoși prin inhibarea fosfod ieste razei,
responsabile pentru degradarea GMPc. După cum s-a men­
ționat mai sus, GMPc cauzează relaxarea țesutului muscular
neted care, la rândul său, permite aportul sanguin la nivelul
corpului cavernos pentru inițierea erecției. Cu toate acestea,
atunci când apar leziuni ale fibrelor nervoase parasimpatice
(ex., ca urmare a intervențiilor chirurgicale prostatice), citratul
de sildenafil va rămâne fără efect, deoarece evenimentele
biologice care implică stimularea parasimpatică și eliberarea
aceticolinei nu se pot produce. în absența acetilcolinei, NO nu
este capabil să producă GMPc. în lipsa GMPc, celulele mus­
culare netede sunt incapabile de relaxarea necesară pentru a
asigura aportul sanguin care să umple țesutul erectil.
Un strat de țesut fibroelastic dens, tunica albugineea, asi­
gură legătura dintre cele trei structuri și formează o capsulă in
jurul fiecăreia dintre ele (Fig. 22.20). Corpii cavernoși conțin
numeroase spații vasculare largi, neregulate, delimitate de en-
doteliu vascular. Aceste spații sunt înconjurate de un strat sub­
țire de tesut muscular neted ce formează trabecule localizate la
> >
nivelul tunicii albuginee care interconectează corpii cavernoși .și
formează o adevărată rețea. Fascicule neregulate de celule mus­
culare netede se pot observa frecvent sub forma unor „pernițe
subendoteliale” care înconjoară spațiile vasculare neregulate
(Fig. 22.31). Țesutul conjunctiv interstițial conține numeroase
terminații nervoase și vase limfatice. Spațiile vasculare cresc in
dimensiuni și își măresc gradul de rigiditate prin umplerea cu
sângele provenit în cea mai mare parte din artera profundă
a penisului care se divide în ramuri numite artere helicine.
Aceste artere se dilată în timpul erecției (Fișa 22.5) în vederea
creșterii fluxului sanguin spre penis. O anastomoză arteriove-
noasă (AV) este localizată între artera profundă a penisului și
sistemul venos periferic (a se vedea Fișa 22.5).
Pielea care acoperă penisul este subțire și slab atașată de țesutul
conjunctiv subiacent cu excepția glandului penian, unde este
foarte subțire și aderentă. Pielea de la nivelul glandului este atât
de subțire, încât sângele localizat în venele sale musculare largi și
anastomozate care drenează sângele din corpul spongios poate să
îi confere uneori o culoare albăstruie. Țesutul adipos este absent in
țesutul celular subcutanat. Există însă un strat fin de celule muscu-
 vene dorsale superficiale vase dorsale
piele
profunde
fascia superficială
venă dorsală profundă
(fascia Colles) . 819
arteră dorsală
fascia profundă
(fascia Buck) O
nerv dorsal • X
.»• A\
— tunica —
albugineea
o
1 >W
’A'iv-.’ 1
artera profundă
a penisului ro
ro

corp
hsj * *
CZ)
GO
rt
•

cavernos ro

> *

corp spongios CTQ

G)
<■

1
►—• •

uretra a uretra b r-t

>—*

FIGURA 22.30 ▲ Secțiune transversală prin penis, a. Diagrama prezintă o secțiune transversală prin penis unde se observă localizarea vaselor
majore și a nervilor, alături de relația acestora cu fasciile și țesutul erectil, b. Imaginea prezintă un specimen penian colorat H&E și secționat transversal
în apropierea bazei acestuia. De remarcat aranjamentul corpilor cavernoși și al corpului spongios; cel din urmă conține uretra 3x
00
O
lare netede care se continuă cu fascia dartos dc la nivelul scrotului. nervoase visceromotorii inervează musculatura netedă a trabe- p-<
>—*

La bărbații necircumciși, glandul este acoperit de un fald cutanat, culelor tunicii albuginee, precum și vasele sanguine. Acar fibrele ►— •

prepuțul, similar unei membrane mucoase la nivelul porțiunii sale nervoase senzitive, cât și cele motorii viscerale joacă rol esențial
interne. La nivelul pielii penisului, chiar în proximitatea glandului, în realizarea răspunsurilor erectile și ejaculatoare. Stimularea
se pot identifica numeroase glande sebacee. parasimpatică inițiază erecția, pe când stimularea sim­ “O
m
Penisul este inervat de fibre nervoase motorii somatice și patică suprimă erecția și cauzează ejacularea, contracția rit­ z
viscerale (simpatice și parasimpatice). Numeroase terminații mică a mușchiului neted care favorizează ejecția spermei din co
cz
nervoase senzitive sunt distribuite prin țesutul penian. Fibrele uretra spongioasă (a se vedea Fișa 22.5).
r
/ r; »

'■•W
<• . -zi,? -
*' \. ' < '<

'>
- ‘
t*» I" .

, /? ;
•>
• “

•-
- —
••
■
'■ -’i-' ■. ■.

.
*

-
kh r/ Z. !•**

r- 1
J

- 1
■'* -V' •'^K
.V 'ti>'■
"W
1'1

iS-.;
1 ■** ■

O V
' T' * *

-x/ r;
* K ț. ■ w C3

SW-;’
■
.• -•!< •

o
K
;.a
■ ;’»• .<
__ ].<*:,s. **

<T ■< <■ »7- • '< • ' ji . • v .. •

1SK ’ A:
. X7 •* • . 7/ t •. r A • x .>>
, 1 ■•7’
?■,r!ja^ • Jb. -

m:'
>
ferr -
/J
l - cv
ș >Z (

'■«9
-V’-
X

* Ww • -

■4
a- r*. ■

V.

SBSS01S1
A- '5
'

' ..;>q
■■
«v.
țy * -
IM te

U
t (O***.
■ ;c\' » • > r* '/
I ;i •ii . • • • .■ n|2 x
,A ■
’s‘ > -7.
i.-.vVi . -4-•;•;-.n
5. <
-

A__.
■

a • 4

»
2

FIGURA 22.31 ▲ Imagine de microscopie optică a corpului spongios, a. Secțiunea colorată H&E prezintă corpul spongios si uetra. 20x
b. La obiectiv mai mare, corpul spongios prezintă numeroase spații vasculare neregulate De remarcat stratul muscular neted din jur?\MN) ce formează
.pernițele subendotehale". 135x.

820
o
tai Sistemul genital
LU
CD
masculin
o
o
cn
PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI GENITAL NI
□z
D Sistemul genital masculin este constituit din testicule, duetele genitale extratesticulare,
glandele sexuale accesorii și organele genitale externe reprezentate de penis și scrot.
C Testiculele sunt localizate in scrot și sunt responsabile de realizarea spermatogenezei (pro-
* ■ ■■H
ducția spermatozoizilor) și steroidogenezei (sinteza hormonilor steroizi numiți androgeni).
o
CO
Cu
( TESTICULELE
£
l Dezvoltarea sistemtdui genital masculin este coordo­
nată printr-o cascadă de activări genicc declanșate ca
aQJ răspuns la prezența cromozomului Y (cromozomul de­
terminant al sexului genetic).
» <
Activarea genei SRY la nivelul regiunii determinante a
□ sexului din cromozomul Y duce la producerea factoru­
£<D lui determinant al testiculului (TDF), care activează o
serie de alte gene necesare pentru dezvoltarea organe­
•
co lor reproducătoare masculine (regiunea determinantă
a sexului gonadal).
L Secreția hormonală a testiculului în curs de dezvoltare
CN
C\l permite creșterea și diferențierea organelor genitale
masculine (secreția determinantă a sexului hormonal).
Testiculele se dezvoltă pe peretele posterior al abdo­
menului din trei surse: mezodermul intermediar (for­
o mează crestele urogenitale), epiteliul mezodermal (dă
naștere cordoanelor sexuale primare) și celulele germi­
nate primordiale (care migrează din sacul vitelin).
1 Sub influența testosteronului și a factorului inhibitor
Miillerian (MIF), testiculele se dezvoltă din gonadele in­
diferente până în stadiul de organe complet formate care
ulterior coboară în scrot, la Analul perioadei de dezvol­
tare fetală.
> Dihidrotestosteronul (DHT) este“ responsabil pentru dez-
voi tarea erg
organelor genitale externe și a glandelor sexuale
accesorii.
D Poziționarea scrotală a testiculelor permite inițierea
spermatogenezei. Acest proces necesită o temperatură
mai scăzută decât cea normală a corpului.
Fiecare testicul prezintă aproximativ 250 de lobuli care
conțin între unu și patru tubi seminiferi cu traiect ex­
trem de spiralat, înconjurați de un corion cu vase san­
guine, vase limfatice și celule Leydig (interstițiale).
Celulele (interstițiale) Leydig secretă testosteron și alți
hormoni (ex., androgeni, proteina 3 similară insulinei)
care coordonează dezvoltarea și coborârea testiculului.
I- I ubii seminiferi sunt constituiri dintr-un epiteliu semi­
nifer care conține celule Sertoli și celule spermatoge-
nice. Pereții tubilor sunt formați din țesut conjunctiv
cu celule mioide (celule peritubulare contractilc).
% *n V«
SCULIN '
SPERMATOGENEZA
D Spermatogeneza este procesul prin care spermatogoniile
se dezvoltă și formează spermatozoizii maturi. Acest pro­
ces începe înainte de pubertate și continuă toată viata.
D Spermatogeneza are loc în tubii seminiferi la nivelul a
două compartimente realizate de celulele Sertoli: un
compartiment baza! care conține celule diploide (sper­
matogoniile) și un compartiment luminai care conține
celule haploide (spermatocitele și spermatidele).
1 Aceste compartimente sunt separate de complexele
joncționale dintre celulele Sertoli care reprezintă situ-
sul barierei hematotesticulare.
D La om, spermatogeneza durează aproximativ 74 de zile
și este împărțită în trei faze distincte.
•} In cadrul fazei spermatogonice, spermatogoniile (celulele
stern) sunt supuse mitozelor pentru a asigura atât propria în­
locuire, cât și apariția unei populații de celule angajate în dife­
rențiere care în final vor da naștere spermatocitelor primare.
0 In faza spermatocitară, spermatocitele primare trec prin
prima diviziune meiotică (care durează până la 22 de zile)
pentru a produce spermatocitele secundare. Ulterior,
acestea sunt supuse celei de-a doua diviziuni meiotice (cu
durată de doar câteva ore) din care rezultă celulele haplo­
ide numite spermatide, ce prezintă un număr redus de
cromozomi si o cantitate mai mică de ADN.
In faza spermatidică (spermiogeneza), spermatidele
trec printr-un proces extensiv de remodelare celulară
alături de celulele Sertoli, proces care include conden­
sarea conținutului de ADN nuclear, formarea capsulei
acrozomale și dezvoltarea unui flagel lung.
D Spermatidele se diferențiază apoi în spermatozoizi, elibe­
rați în lumenul tubului seminifer pe parcursul spermiației.
î Spermatozoidul matur prezintă un cap turtit, acoperit
de o capsulă acrozomală (conține enzimele hidrolitice
necesare penetrării ovulului) și un complex axonemal
localizat la nivelul cozii, structură înfășurată în manieră
helicoidală de către mitocondrii.
Spermatozoizii proaspăt eliberați nu sunt mobili. Pasa­
jul acestora prin tubii seminiferi este facilitat de con­
I tracția celulelor mioide. Spermatozoizii pătrund mai
întâi la nivelul porțiunii scurte a tubilor drepți, iar apoi
în rete testis, care este conectată prin intermediul due­
telor eferente cu capul epididimului. .
 !
821
-- - - -------- —_____ - --_____ - - - - _____ _ ___ - «Am* *• — ■■■■ — ■ „. ■■■■■—— I ■■ —■ ■■ ■■■ — ■■ ■ II ■■■>■■■■■— ■■« ■

SISTEMUL DUCTAL EXTRATEST; r / GLA DELE SEXUALE ACCESORII

0 Sistemul ductal extratesticular se dezvoltă din duetele mezo- Veziculele seminale sunt acoperite de* o mucoasă
nefrice (Wolffiene [epididimul, duetul deferent, duetul ejacu- care formează numeroase falduri subțiri. Acestea se­
cretă un fluid bogat în fructoză care devine un con­
O
lator]) și din tubulii mezonefrici (duetele eferente).
D Duetele eferente conectează rete testis cu canalul epididimar, stituent al spermei. <

care formează capul, corpul și coada epididimului. Spermatozoi­ Duetul excretor al flecarei vezicule seminale se
bO
zii dobândesc mobilitate, sunt supuși în continuare proceselor de unește cu ampula duetului deferent pentru a forma ro
maturare și sunt reținuți în epididim înainte de ejaculare. duetul ejaculator, care penetrează prostata pentru a !

D Canalul epididimar este tapetat de epiteliu cilindric pseu- se deschide apoi la nivelul uretrei prostatice. >— •

dostratificat care prezintă stereocili și este înconjurat de un ; •) Prostata este o glandă tubuloalvcolară situată sub on
rt
strat de țesut muscular neted a cărui grosime crește treptat. vezica urinară și înconjoară uretra prostatică. Pa- O
>—•

D Duetul deferent (vas deferens) reprezintă o continuare directă rcnchimul prostatic este divizat in mai multe zone
a cozii epididimului. Este tapetat de epiteliu pseudostratificat distincte din punct de vedere anatomic și clinic.
cilindric cu stereocili, înconjurat de un strat muscular gros E) Epiteliul glandular al alveolelor prostatice este sim­ CTQ
(de 1-1,5 mm). plu cilindric și prezintă concrețiuni prostatice ca­ O>
D In timpul ejaculării, spermatozoizii sunt forțați să treacă din racteristice, frecvent localizate la nivelul lumenelor 2.
m
A
epididim în duetul deferent, iar ulterior sunt propulsați în glandulare. -

duetul ejaculator. D Prostata secretă mai multe enzime, inclusiv fosfa-

taza acidă prostatică (PAP) și antigenul specific B
&

prostatic (PSA). on
PEN8SUL O
0 Glandele bulbouretrale (ale lui Cowper) sunt locali­
D Penisul este constituit din trei țesuturi erectile: doi corpi caver­ zate la nivelul diafragmei urogenitale și iși deversează > ■■ *

>—*

nos! la nivelul feței dorsale a penisului și un corp spongios care produsul de secreție direct în uretra peniană. Acestea
conține porțiunea spongioasă a uretrei. au rolul de a lubrifia și proteja uretra.
P Țesuturile erectile conțin spații vasculare care își măresc dimen­ D Sperma conține fluidele și spermatozoizii de la ni­ se
siunile și rigiditatea prin umplerea cu sânge în timpul erecției. velul testiculului, precum și produsele de secreție ale CQ

epididimului, duetului deferent, prostatei, vezicule­ O

r-
lor seminale și glandelor bulbouretrale. O
O
m
CD
—*

■
 PLANȘA 86 Testicul!
Sistemul genital masculin este constituit dintr-o pereche de testicule, epididimul asociat fiecărui testicul și duetele genitale, alături de glandele
reproducătoare accesorii și penisul. Funcțiile celor două testicule sunt producția spermatozoizilor și sinteza și secreția androgenilor,în special tes­
tosteronul. Evenimentele diviziunii celulare care conduc la formarea spermatozoidului matur implică atât diviziunea celulară normală, mitoza, cât și
5 diviziunea reducțională, meioza, pentru a genera apariția unui număr haploid de cromozomi și a unui conținut de ADN haploid. Secreția androgenilor la
nivelul testiculului este inițiată timpuriu în perioada dezvoltării fetale și este esențială în vederea continuării dezvoltării normale a fătului de sex masculin.
*3
La pubertate, secreția androgenilor este reluată și este responsabilă pentru inițierea și menținerea producției de spermatozoizi (spermatogeneza), a
.01
secreției glandelor sexuale accesorii (ex., prostata și veziculele seminale), precum și pentru dezvoltarea caracterelor sexuale secundare.

<0
Testicul, maimuță, H&E 65x. Vasele sanguine (VS) se pot identifica la nivelul porțiunii interne a capsu­
lei, porțiune cunoscută sub denumirea de tunica vasculosa, și la nivelul
Această secțiune a testiculului prezintă tubii seminiferi și
septurilor conjunctive.
Z tunica albugineea (TA), capsula organului. Capsula este
Tubii seminiferi au traiect spiralat; astfel, aspectele pe care aceștia le
foarte groasă, iar de la nivelul ei se extind septuri de țesut
prezintă pe secțiune sunt variabile. Nu în puține cazuri, peretele tubului
conjunctiv (S) care divid organul in compartimente. Fiecare
este secționat tangențial, mascând lumenul și având aspectul unei mase
compartiment conține mai mulți iubi seminiferi și constituie un lobul (L).
celulare solide (X).

Tubi seminiferi, testicul, maimuță, vizibil. Citoplasmă celulei Sertoli se extinde de la periferia tubului spre
H&E 400X. lumenul tubul ar.
Celulele spermatogenice reprezintă generații succesive de ce­
La obiectiv mai marc, se poare identifica o populație de
lule aranjate sub forma unor straturi concentrice. Astfel, spermatogoni-
• V* *

fii , celule interstitiale

>
care se prezintă sub forma unor mici ilc (Sg) sunt situare la periferie. Spermatocitele (Sc), dintre care multe
aglomerări celulare in spațiile dintre tubii adiaccnți. Ele prezintă nudei mari, rotunzi, cu o distribuție cromatiniană distinctă
sunt constituite preponderent din celule Leydig (CL), care repre-
(datorită reorganizării materialului cromatinian), sunt localizate deasu­
zinrâ principala sursă de testosteron la sexul masculin. Ele se pot iden­
pra spermatogoniilor. Spermatidele (Sp) sunt constituite din una sau
tifica ușor datorită localizării lor și datorită nucleului mic, rotund și
două generații și ocupă zona cea mai apropiată de lumen. Iubii repre
citoplasmei eozinofile. In strânsă asociere cu celulele Leydig se găsesc
zentati în această imagine au fost identificați în funcție de stadiul de
macrofage, insă in număr mai redus. Macrofagele sunt însă dificil de
dezvoltare. Tubul situat în dreapta sus poate fi încadrat în stadiul VI.
identificat pe secțiunile colorare H&E.
In acest stadiu, spermatidele mature (identificate datorită colorării in
In jurul epireliului tubular al fiecărui tub seminifer se evidențiază
albastru închis a regiunii capului celulei și pe baza flagelului cozino-
un strat de celule pavimentoase strâns apoziționate care formează o
fil filiform care se orientează spre lumen) sunt pe cale să fie eliberate
structură similară unei teci. La om, se identifică mai multe straturi de
(spermiogeneza). Generația mai tânără de spermatide este constituită
celule care înconjoară epiteliul seminifer. Celulele învelișului perirubu-
din celule rotunde cu nudei de aceeași formă. Examinarea, în sensul
lar prezintă caracteristici mioide și sunt responsabile pentru activitatea
acelor de ceasornic, permite evidențierea tubului aflat în stadiul VII.
peristaltică lentă a tubilor. în zona periferică a stratului mioid se evi­
care reprezintă o etapă ceva mai avansată. Spermatidele mature sunt
dențiază un canal limfatic larg care ocupă un spațiu extins între iubi.
acum absente. Pe măsură ce ne apropiem de stadiul VIII, tubul din
Pe secțiunile histologice de rutină însă, canalul limfatic este de obicei
partea de jos a imaginii prezintă o populație de spermatide care suferă
colabat și, prin urmare, nu poate fi recunoscut. Elementele celulare care
modificări ale formei nucleului. Se remarcă aspectul conic al nucleilor
înconjoară epiteliul tubular sunt cunoscute sub denumirea generică de
(săgeți). Continuarea maturării spermatidelor este reflectată la nivelul
lamina propria (LP) sau țesut de graniță. Lamina propria este în acest
tubului în partea de sus a imaginii, stadiul XI. în final, tubul etichetat ca
caz o structură atipică, nefiind constituită din țesut conjunctiv lax. în
fiind in stadiul II, în partea stângă, este caracterizat printr-un grad ceva
condiții normale, limfocitele și alte tipuri de celule care aparțin sistemu­
mai avansat al maturării spermatidelor luminate, alături de începerea
lui imunitar sunt absente.
unui nou ciclu (stadiul I), cu prezența unei populații de spermatide nou
La examinarea epiteliului tubular se pot identifica două tipuri ce­
formate. Prin examinarea populației de spermatide și aprecierea numă­
lulare: o populație de celule spermatogenice cu caracter proliferativ și
rului generațiilor prezente (una sau două) și a gradului de maturare.se
o populație neproliferativă, celulele sustentaculare sau celulele Sertoli.
poate preciza cu aproximație stadiul în care se găsește tubul cu ajutorul
Celulele Sertoli sunt considerabil mai reduse numeric și pot fi iden­
unei diagrame.
tificate pe baza nucleilor alungiți, palid colorați (nS) și a nuclcolului

CL, celule Leydig Sc, spermatocite X, secțiune tangențială printr-un tub

L, lobul Sg, spermatogonii cu lumen mascat
LP, lamina propria Sp, spermatide săgeți, nucleii spermatidelor prezen­
nS, nucleii celulelor Sertoli TA, tunica albugmeea tând modificări timpurii de formă
S, septuri de țesut conjunctiv VS, vase de sânge
—
/V SA-Y/v-- ’ I • •
:?S?® > yr • ■- • .
••<’■' 1
^,- ■ :>

W-> ■
, -’'4{
■?&>
f.
"x I
r~ * .
*
- *
V» • 5>. ’
r ' * ;Tl •țgțyr~ . ■ •-v.^rtr.'vcircT^- -;’ î: • 7-** -

îWțSffiv:
> •F
' * -w . x" •*

^«Ww'’ tr. -7..>-

P--—'TT1
■w -4 V- feyfe i r>2s>:^7^ <U® ..z} “O

wys^
- Ir
,feȘa&
»
>âL V-V. : i •**•>>*•

■ •■• • . •
K. - wz >
i • .• • j

J^K; z
Jr
,W , •^-z?W... € i, *

r
7 * '.'• •*/.’
u: - •■

*1. ■;<^:
î J
w
vj<r?' -v
<
•V '(fi
•7 #•
**k
♦ ? r ■> *

. X>
-■e >

*
•R

>
/îi': -•>• li • r •» •* *«
<> •
:li FS^'•y• t .•••/;

00
•i X ’
<>i -: X
•■•r. •-.“.
;x ,r/<;?’.7;

<zz
t ■?
*»• A
}^
•■; ?...
ST'
ZWV.^Z/; -
G>

Bl
>
.'••§' ■ A-..V
>r-.y.
■ ■
k(*’*.51 *x'• •.
m*
Wi7^;
:;
<••■••.; ‘•-t

^PZT';- <:>
^yu;; /»'• KH- -t
,-,.:W^ (/>

:>•-
V

!'^;\ O^^WW^-'TAr 2_
35
• ■'T* * •. ’ » *^ . 2 •- :(» .•rt- ’.• !

r-Wf-Xt:
r;-.
Pw#
*
îtkT’
'Xf.
.f- ■ ' i

m <«
^4? ■ . *uS8
A?’
!.v<-;'
w ■ ■ r?.
<wgar
4«î 4a#1.?. M IM
/-
Wiă£T:: ■'■fii
«srf iis

«riarr
, -,. --'i

111 ■;
■’-’Z'S/ ...
• • ’.M

•*4^5 _, ?R -,re
-•'■y’lz
w- A--<v* ’ •rX-
.«»

1
!

A ;h ' V’
»'Ws
•. <.
t-zX$ț; r<
fc «7* J -‘ •»
•/- rXjf
<*

-‘i:

fe:-7
> i
.
Si*':- ..-1 t
^^$Rirjg^zZ?-
___ «fe“ ■ ■■ <•’• - v4.-:; '■■J-S l‘~y * '( ’■ *. V - •
<
4.
•* * •:<<■ "-rr
T- A■ irix. •*. - 7
ij- S: *. r
wjv
u-Jai l-_ 1
?R-<£5;?r ------ vr- - —-r r
- r^T .V — ,
^'5 <
7?4
/ > .. u^F
’ * 7w'“'
XI '•-’' **»
•■w
-X. ’ *

(. M «'lat
t •e'’
>■ i
Vr;<* ■ r e :lc..
v%
'*» ^.•-*
•ml
« *®® ase
1 «J
I i t^‘” I t'& l>
-

Jl>T?p
-- g ,ar .;
ns
.-: ■<< r~- o *1
-ft)* «
-> l

Sp ■<• ?< lef •" "

!i’ . c> <->.^ *

fe® ->x<•;11 •>

9 ■ 4 *■ ■•'■

r
■
-
*Lh
* 4
A

KV*
z’

f
fZ/v. •L
*r ; gi. •:jxl;
z * 'Z’fe >1
î

'
?
"•
•^Wz- - A®»K
—< •■ ■- f * «
& . /''v. -j * ••
r *W -5<vSx

' 4<W :. *♦
/*•

r 'M ’5:^ ■A e’>i- 'b

t: v-’
* o
•«t*»
.V*

V
5# W*
>

•’. * w
r ®nS
• ■
4 ® •■.
■ >z'
■<
••
1
>*•

<>
©
Vt> ? VI
1 ‘A xr v\
,.e e X '-K*-'
n:-^t ■ '•? ♦ -Î 2i.,A
• tV
i W/^- Sg;î;' v i: »v
‘î
•< * *;-p
*■* « ’%.

< ®> nS e>

“ ?*■ „ w C-. '’
> ■-

w^, 7 €■
. Vv ?
x e
y>
rt*SM■ ' ă ■;-îf «
f V *■’ / •' T
€ ’
1
? $• eL«
VW
A
O *
>.* K • 4 ijvx
'.♦ «r
?GL/
■ rfs
’c • »'•

£?.
■

C**J
- '2b _ ■ • *
MC
'7
e e.

••H
' <• **«-*'\ i*

'ate . O it
• P*.
**
‘5 (’ ;*)•-•
• 4%*.*s
SW
v-
Î>L <■ '
/
•r < *
€*
: P •. 4 b ’V -T G f.
,1 s e< c a
'-Fî ■ , Q
•' \4-*> ■
*?•
spr
***** «-. *.
•3 *? 5>’ z *
< Mr

. >4>
/
•< ‘f '<*•
. jO <7S o
II
**? .
<«>*<*
* /
X’x
4d ' € / <
w

f
Qr- ’ c?, <■ O ■a ‘t .
<«• Z «>■
V V
t> VII
r
I
> ♦V
" c * <5R
%

o •■• A *5 .>•
w r -2
'»» -Ci.*''- \q- 3
yf ‘z’
V.
v*
V> * X
țy> ;<>
r^,'. ■<.*

c %
• iJ
ir ”• k>
? f
4l,i-'*- <r,
î?
r Sc
r*iV>
♦ <
•• ';-c • X «. -
c ,«
'•^ £ 1* X
Sp
' ' oP r
<
c r
/ f- • :►

° w 9
*.7|
. ,f:.^
■•,
<v *W s £ < \

* t^- ’ *>
'Jr / O . 6
p / •*
• » . «V . v) t
•iA 2
l.M • -4
"* X F1 *
c> . c'
>
<0
r9
s
•'■■ < *

® »w' ,-.3
«y. a ii
Viiî1»
•vi w
T . &"

£•
•VK^-Jλ . *7\""
« «.
.•
9
«■ LP
- Ț.^ < ./jR ** « <* >
•n &
<

«f
*>...

> Li
& < *4 ' o f? ■
;
“
r - ■•;
4W
‘

ti w— -4— I . «M. M
Q ■X
‘1Q L-. xxL -i a
 ■

PLANȘA 87 Testicul II
>

824 în timp ce testiculul matur este caracterizat prin prezența tubilor seminiferi, testiculul imatur prezintă cordoane celulare ce constituie un epiteliu cu
celule sustentaculare (Sertoli) care înconjoară gonocite prezente ocazional. Gonocitele sunt precursorii spermatogoniilor care derivă din celulele
germinale primitive ce au invadat gonada în curs de dezvoltare la embrion. La pubertate, cordoanele se canalizează, iar gonocitele încep să treacă prin
diviziuni multiple care dau naștere spermatogoniilor; spermatogoniile, la rândul lor, se vor divide și se vor diferenția, formând spermatozoizii matur1
5
Tubii seminiferi se continuă cu tubii drepți (tubuli recti), delimitați doar de celule Sertoli. Tubuli recti se continuă cu rete testis, o serie de canale
anastomozate la nivelul mediastinului testicular care reprezintă porțiunea terminală a sistemului ductal intratesticular.
.O

00 r < Testicul prepuberal, nou-născut uman, lorată și apare de obicei sub forma unui inel clar perinuclear. Aceste aspecte
<
r 5 H&E 180x; insert 360x. conferă gonocitului morfologie distinctă pe secțiunile histologice (insert).
■ •
</>
în general, gonocitele se găsesc la periferia cordonului, insă multe dintre
z Diferitele tipuri de celule germinale reprezentative pentru ele pot avea o localizare mai centrală. Ele dau naștere spermatogoniilor care
<
spermatogeneză, aflate la nivelul tubilor seminiferi, nu sunt încep să prolifereze la băieții cu vârstă cuprinsă între 10 și 1.3 ani. Epiteliul
prezente in testicul înainte de pubertate sau în testiculul seminifer este ulterior populat cu celule aflate în diferite stadii ale spermato-
Q. posrpuberal necoborât in scrot. în schimb, „iubii” sunt reprezentați de
genezei, după cum se poate observa la adult.
cordoane de celule cu lumen absent. Cordoanele seminifere pre­ Cordoanele seminifere sunt înconjurate de unul sau mai multe stra­
zintă același traiect sinuos ca la adult; tunica albugineea (TA) a testicu­ turi de celule cu expansiuni citoplasmatice lungi și nudei aplatizați.
lului, deși mai subțire, prezintă aproape aceeași grosime relativă.
Ultrastructural, aceste celule sunt similare fibroblastelor și vor forma ce­
Cordoanele seminifere au diametrul considerabil mai mic decât tubii se­
lulele mioide peritubulare ale adultului.
miniferi ai adultului și sunt constituiri din două tipuri de celule: gonocitele Celulele interst ițiale (Leydig) sunt net vizibile la nou-născut și sunt
sau prima generație de spermatogonii, cu origine in celula germinală primi­
o reflexie a efectelor reziduale ale hormonilor de origine maternă. Ce­
tivă. care migrează din sacul vitelin in gonada aflată în dezvoltare la embrion;
lulele Leydig regresează însă, nefiind vizibile până la pubertate. Pe acest
și o celulă similară celulei Sertoli a adultului. Cea din urmă predomină și
preparat, celulele Leydig (CL) pot fi observate intre cordoane (in-
formează cea mai marc parte a cordonului. Celulele au formă cilindrică, iar
sert). Sunt celule ovale sau poligonale și sunt strâns grupate, astfel încât
nucleii sunt localizați in apropierea membranei bazai e. Gonocitele (G)
celulele adiacente stabilesc conexiuni unele cu celelalte. în ansamblu,
reprezintă precursorii celulelor germinale definitive sau spermatogonii. Sunt
acestea prezintă același aspect ca și celulele Leydig de la adult.
de formă rotundă, cu nucleu sferic, situat central. Citoplasmă este slab co­

Mediastin testicular, testicul, maimuță, tai, locul in care un tub semimfer se termină și se unește cu rete teșii»
H&E 65x. (RT). Aceste aspecte pot fi recunoscute în aria delimitată in dreptunghi,
prezentată la obiectiv mai mare in imaginea de mai jos. Tubii seminiferi
In porțiunea posterioară a testiculului, țesutul conjunctiv
sunt aranjați sub forma unei bucle, fiecare porțiune terminală venind
al tunicii albuginee se extinde mai adânc în profunzimea
în contact cu rete testis. Tubii seminiferi se deschid in rete testis prin
organului. Extensia internă a țesutului conjunctiv poartă
intermediul tubului drept. Tubii drepți au traiect foarte scurt și sunt
numele de mediastin testicular. Acesta conține o rețea de canale
delimitați de celule similare celulelor Sertoli; celulele germinale sunt
anastomozate numită rete testis. în imaginea de față, se poate observa
absente la acest nivel.
doar o porțiune restrânsă a mediastinului testicular (MT). Aria include
însă câțiva tubi seminiferi (TS) in partea de sus a imaginii și, acciden-

Tub drept, testicul, maimuță, H&E, 400x. tează rete testis sunt uneori mai mult pavimentoase decât cubice sau.
ocazional, pot avea formă cilindrică joasă. Tipic, prezintă un singureii,
Tubul drept sau tubulus rectus (TR) din această imagine
însă acesta este dificil de vizualizat pe preparatele colorare de rutină cu
pare sâ se termine pe o parte înainte de a se termina pe
----------------------------
H&E.
cealaltă parte. Acest aspect pur și simplu reflectă unghiul
-----: * . '
Țesutul conjunctiv al mediastinului este foarte dens, însă nu prezintă
sub care s-a efectuat secțiunea. Atunci când tubul drept
alte aspecte particulare, nici nu prezintă celule musculare netede. Li ni­
se termină insă, epiteliul care il delimitează devine brusc cubic. Acesta
velul acestui țesut conjunctiv sunt prezente celule adipoase (Cri) și vaw
reprezintă deja rete testis, care constituie un sistem de canale anastomo­
sanguine (VS), în special vene de dimensiuni variabile.
zate ce se continuă cu duetele eferente. Celulele epiteliale care delimi­

CA, celule adipoase MT, mediastin testicular TR, tubulus rectus

CL, celule Leydig RT, rete testis TS, tubi seminiferi
G, gonocite TA, tunica albugineea VS, vase sanguine
 r • T- T
4 i
9 Jt
K
* , 7
Jk.
•*4i \r^- ''
*’>
* v\
I

Wi

. >
«v ■
.-\
I - I
i i.
825
A >
«11 r* *
■*£> c > • •

I '^r-TA 1

Fc« • a; 9r
' \<
1 .
"U
► 9 ; •' ' flL
H ,h
tî-<, w <

V
* . w >
*- *<
*K ** .
t •• # • ± r-J*
i1 Iq
*«k 4
ri
.
* * i
jf. L :
.CI, ; *u
• <
. 4*> z
'(/>

"”•>1
1Â
9 M•
_ t
L* <
I

n • '»•:

>?',
> Ai
»
; a • .»
•■* V 4

■ 00
' ♦. : t !• ' > V «Ju 'W. • -'S .• r
. <S* 0 / * •. ,.V
.W^’
.
■\¥
:V. *
a

" X
M.A •
J**-
*
'
«rcr
<

<>
t
;z3
; u <r
<â«?v
’*"' -*•&--1 7^
(D
v»
Â’
a
'
Z
a*
cr k >4*'
'■
’
*
i
<i‘
• ■** Xu 1
c
CI *
• rr CL
&>A 9^.. ■

.w?, *
F’
9^- ■. ?- ,y

**• V
i • •• •/ J1-**
*^'j
•■' .

V.7- \ €

a
■* » 7 * 7 *
<// • •*
A
•z
•***
. es
/

hi
• wX 1* r Y5 ■> •- ’W I
. -■■

•* £r^

uaay
^2V i/Q:
\<
**«* 4 *.

• • -. T-.» a
* .

. •'< zX*rJ.4
•., «.••••.
:r% i 7,7 ■“ ’®^» k;*
i
s
K* "2
h-#

IR
•»‘
’ i e- •

âV’^
.(4;>BFw; -te M
Lr* *.» e^* i’
n;;-
‘•v ••-\
■%vjr'-‘ <
r ■* ••

v-^’rs

r , '2
r*; ., ’ • «i ’^Z ta? •
. -*
'r*. M
A .?.’■
?< • </> <£'4
-. / - -* > • • • r.^y; RT
£>,RȚ *
vA

Z
•k_—■-T» —*—~
: - ■'

. < 1 ■'•. ■. .7- ,-

r^3 • —. * ■ ? *»
. f»

-•.
<L ’. • pw4
MT *• ’ •' > -"•'-V <4~Z'‘J- -TîS&Ă' 7-'
■_• ■ .•—y .-
IX. '
• i>Z * Wjjr»'
•' -*
o** —<.
n/ . 11
ti ■*'? "Sr^'^ - « >
a^'^ss • <v

*f\ î
4 >s
>
'77■ <5&*
<K
x :/'7.J7 ‘.7

h«.. s- 5--— / *
4 ?
, /^r
•« . • v< .1 '

e'»
< / z »
<x .
< ^z?
■**
* • r *
*r a
/ A f
x .r«-
X <
/

<r *
t-
\K *>
t 7 -4? '•■
> . * ■ :rt s
} tA ’ .
a* w fa
; <e <•
* */• t
’ 4» *** • *:
•* ** <
AS
< -

4 •*•
) ;■•>. ® /?;
>y
<4^ V^*

31*' •*>
« a F*«UtT șu»
L
ft*- -^T'-
‘vv r; C:
.’; <n u? «.> ■’^A»
-W=5 -*•-
K® * r
* «M

. <rT^*
Z 4

F
TR w .
’ -* MU •*»•

i S - 7 t"«

•f /XX ’ 1
4»

*
r

•jr •; I * -,

> >< <

i£7C <* V
•m
*~V"<«..’ »> «■

<*

RT *•
_ L
 PLANȘA 88 Duetele eferente și epididimul
826 La rândul său, rete testis este conectată prin ~20 de duete eferente (duduii efferentes, vestigii ale nefronilor rinichiului mezonetric fetal) la canalul
epididimar. Duetele eferente sunt primele elemente componente ale sistemului ductal extratesticular al sistemului genital masculin. Cea mai mare
parte a fluidului secretat de tubii seminiferi este reabsorbită în duetele eferente. Stratul muscular care caracterizează sistemul ductal extratesticular se
3 poate vizualiza pentru prima oară în porțiunea incipientă a duetelor eferente. Canalul epididimar are un traiect extrem de spiralat, de 4-6 m lungime;
E spermatozoizii se maturează în timpul pasajului de-a lungul acestui duet, dobândesc mobilitate, precum și abilitatea de a fertiliza ovulul. Maturarea este
în același timp un fenomen dependent de androgeni și implică transformări ale membranei plasmatice a spermatozoidului, precum și adiția la nivelul
glicocalixului a glicoproteinelor secretate de celulele epiteliale ale epididimului.
’q.
Q
• MB

(D Duete eferente, testicul-epididim, prezintă suprafața apicală cu aspect similar unei margini in perie datorită
C maimuță, H&E 60x; insert 360x. microvililor (vârful săgeții, insert). în schimb, suprafața bazală a duetului
O prezintă un contur mai neted (a se vedea figura de mai jos și inserții!}.
«a

£Ol In jur de 12-20 de duete eferente părăsesc testiculul și

servesc drept canale de legătură între rete testis și canalul epi­
Unele celule, în general celulele înalte, cilindrice, prezintă cili (C) (insert).
In timp ce celulele ciliate favorizează mobilizarea conținutului tubului
o didimar. Fiecare duci eferent se înfășoară in manieră spiralată spre epididim, celulele cu microvili sunt responsabile mai ales pentru ab­
Ol de mai multe ori și prezintă un traiect extrem de convolut, pentru ca în sorbția fluidului din lumen. Pe lângă celulele cilindrice și cubice, epiteliul
V final să formeze un grup de structuri conice; împreună, acestea formează
3 de la acest nivel prezintă și celule bazale; prin urmare, acesta va fi catalogat
Q porțiunea inițială sau capul epididimului. Atunci când sunt examinate drept pseudostratificat cilindric. Celulele bazale conțin o cantitate redusă
pe secțiune tisulară, duetele prezintă o varietate de profiluri neregulate
de citoplasmă și prezumtiv, joacă rol de celule steni.
CO datorită numeroaselor înfășurări și spiralări. Aceste aspecte sunt evidente Duetele eferente prezintă un strat fin de celule musculare netede
co in partea dreaptă a acestei imagini.
dispuse circular (MN, insert). Țesutul muscular este localizat in apropi­
Epiteliul care tapetează duetele eferente este distinct, deoarece grupu­ erea suprafeței bazale a celulelor epiteliale, fiind separat de aceasta doar
rile de celule cilindrice alternează cu grupurile de celule cubice, conferind
printr-o cantitate redusă de țesut conjunctiv (TC, insert). Datorită aces­
z astfel suprafeței luminale aspect neregulat. Prin urmare, mici depresiuni
tei asocieri strânse, țesutul muscular neted poate fi confundat sau iden­
similare unor cupe sunt vizibile in zonele in care epiteliul conține gru­
tificat eronat drept țesut conjunctiv. Țesutul muscular neted favorizează
puri de celule cubice sau cilindrice joase. Tipic, aceste celule mai joase
deplasarea conținutului luminai al duetului spre canalul epididimar.

Epididim, maimuță, H&E 180x. Aceștia se pot distinge imediat de nucleii sferici ai celulelor bazale.
situați în apropierea membranei bazale. Alte aspecte evidente ale celulelor
Datorită formei sale, epididimul este divizat în trei seg­
cilindrice includ prezența unui aparat Golgi supranuclcar, bine dezvol­
mente: cap, corp și coadă. Porțiunea inițială a capului con­
tat (care nu poate fi vizualizat la această mărire), incluziuni pigmentare
ține canalul epididimar, un duet unic, convolut, în care
(P), precum și numeroși lizozomi care se pot identifica folosind tehnici
se deschid duetele eferente. Acest duet este inițial extrem de
adecvate.
convolut, însă devine mai puțin sinuos la nivelul corpului și cozii. O sec­
Datorită înălțimii neobișnuite a celulelor cilindrice și, din nou. da­
țiune efectuată prin capul epididimului, după cum este prezentat în
torită aspectului sinuos al duetului, în anumite zone, lumenul are aspect
imaginea de mai sus, „taie" canalul epididimar în numeroase zone, iar la
neregulat; la nivelul lumenului se pot identifica „insule" epiteliale (a se
nivelul duetelor eferente se pot observa profiluri de aspect variabil.
vedea săgețile, imaginea de mai sus). Astfel de aspecte se datorează torsiu­
Epiteliul conține două tipuri celulare distincte: celulele înalte cilin­
nilor bruște ale duetului unde peretele epiteliului dintr-o parte a duetului
drice și celulele bazale similare celor identificate în duetele eferente. Prin
este parțial secționat. De exemplu, o secțiune efectuară in planul săgeții a
urmare, acest epiteliu este la rândul său pseudostatificat cilindric. Celulele
vârfdublu din imaginea de față ar putea să determine apariția unei astfd
cilindrice au înălțimea cea mai marc la nivelul capului epididimului, pen­
de insule epiteliale izolate.
tru ca ulterior înălțimea lor să scadă înspre coada epididimului. Suprafața
Duetul este circumscris printr-un strat subțire de țesut muscular
liberă a celulei prezintă Stereocili (SC). Stereocilii reprezintă microvili
neted, similar celui asociat duetelor eferente. în porțiunea terminală a
foarte lungi și ramificați. Aceștia aderă intre ei în mod evident în timpul
epididimului, însă, țesutul muscular neted este mai gros și prezintă și fibre
preparării țesutului pentru a forma structuri caracteristice conice, fine,
longitudinale. După învelișul muscular neted, apare o cantitate redusă
care se pot observa cu ajutorul microscopului optic. Nucleii celulelor
de țesut conjunctiv (TC) care asigură legătura dintre buclele duetului și
cilindrice sunt alungiți și localizați la distanță medie față de baza celulei.
prezintă vase sanguine (VS) și fibre nervoase.

C, cili TA, țesut adipos săgeți, „insule" epiteliale prezente în

MN, mușchi neted TC, țesut conjunctiv lumen
P, pigment VS, vase sanguine vârful săgeții (insert), margine în perie
SC, stereocili
 827

2
-CC
>

O
c
n
F*
rt>
Q
n>
ST
?S
□
o
*</»
■■■•

"U

I 7 trQ .

\ i’O • •J
& • • J
Ut. ov << • '-i
o
r. •.
. S-- a ’
1 /-\TC
' 5> r-• J••:5 « /<*
a’*

■<
•

x
j,> Vî*^' ■ '^ "''' "

■ V
r -•
*
•-

t Lfe? ••

>4*"* 2 IV
jr±'-« • •»
** / *■

i
L*’■-,*•• n '*-
» /• - •A?* >■

4 *«
»•: • , < </
* Lrx A % ? V «7 • ?H
A<*
; *^r ♦

- -
k -
TC
- -•-< - V ’s
»i

*
#
’• > « ?•> <

O < J
& î-' <■ ■!
f '-V ?L< <
I
\
9 V
•.
TiJ
4><
Sa;
V*
L-'J
o
' 1
«a
u
C-
n W
e
O

*'?hJ
-4
w _>
<<

r . #*■
««
M/
I o I

F •‘f 'A W
e • %
J A *4 <*’*.•*•

w'
/ 67
.. /i\ *,
i

^-'1
)

r
I
-•< / ’•'
• : j*
•*r

i '■k
r»
 PLANȘA 89 Cordonul spermatic și duetul deferent
82 Duetul deferent (vas deferens) continuă canalul epididimar sub forma unui tub muscular cu perete gros care părăsește scrotul și străbate canalul
inghinal, în componența cordonului spermatic. La nivelul inelului inghinal profund, duetul deferent se continuă în pelvis, iar posterior față de vezica
urinară se unește cu duetul excretor al veziculei seminale pentru a forma duetul ejaculator. Duetul ejaculator pătrunde apoi la nivelul prostatei și se
c deschide în uretră.
Spermatozoizii maturi sunt stocați în porțiunea terminală (coada) a canalul epididimar. Aceste celule sunt forțate să pătrundă în duetul deferent
£01 prin contracțiile intense ale straturilor musculare netede ale acestuia, în urma unei stimulări nervoase adecvate. Contracția stratului muscular neted al
"U duetului deferent favorizează mobilizarea spermei prin duetul ejaculator până la nivelul uretrei în timpul reflexului de ejaculare. Veziculele seminale (a se
3 vedea Planșa 91) nu reprezintă locuri de stocare a spermei, ci mai degrabă au rol în secreția unui fluid bogat în fructoză, care va forma o parte a spermei
5
4-»
w ejaculate. Fructoză reprezintă principalul substrat metabolic pentru spermatozoizi.
3
■u
’55*
w Iv.' Cordon spermatic, om, H&E 80x. Țesutul muscular neted al duetului deferent este dispus sub forma
*5 -3 unui strat longitudinal extern (MN[L]), a unui strat circular mijlociu
tu In această figură este prezentată o secțiune transversală prin
(MN[CJ) gros și sub forma unui strat mai subțire longitudinal intern
E
ki
duetul deferent și prin unele dintre vasele și nervii care
(MN(Lj). Intre epitcliu și stratul muscular neted longitudinal intern se
OJ acompaniază duetul la nivelul cordonului spermatic. Pere­
Q. evidențiază un strat de țesut conjunctiv lax de grosime moderată, lamina
</> tele duetului deferent este extrem de gros, în special datorită
propria (LP). Țesutul conjunctiv care înconjoară intim duetul deferent
prezenței unei cantități mari de celule musculare netede. Țesutul mus­
conține fibre nervoase și câteva vase sanguine mici, care asigură inerva-
C cular de la acest nivel se contractă când țesutul este îndepărtat, ceea ce
ția și aportul sanguin al duetului. De fapt, unele dintre aceste vase pot
O cauzează faldurarea in sens longitudinal a mucoasei. Din acest motiv, pe
"O fi observate cum penetrează stratul muscular neted longitudinal extern
preparatele hisrologice, lumenul (L) prezintă de obicei aspect neregulat
O (asteriscuri).
pe secțiune transversală.

O)
00 Duet deferent, om, H&E 320x; naștere din venele spermatice. Aceste vase sunt suplimentate cu sânge de
I
insert 250x. la nivelul testiculului. (Plexul pampiniform primește tributare și de la
nivelul epididimului.) Acesta este de fapt o rețea vasculară anastomozată
■L-ii
" Epiteliul care tapetează duetul deferent este pseudostra-
care formează cea mai mare parte a cordonului spermatic. Porțiuni ale
z ty t tificat cilindric
____ : cu stereocili (vârfurile de săgeți). Acesta este mai multor astfel de vene (VS) se pot vizualiza în partea de sus dreapta a
similar epiteliului epididimului, însă celulele componente
imaginii de mai sus împreună cu câteva fibre nervoase (N). Morfologia
nu sunt chiar atât de înalte. Nucleii alungiți ai celulelor cilindrice pot
neobișnuită a acestor vene se referă la peretele muscular gros al acestora
fi imediat diferențiali de nucleii de formă sferică ai celulelor bazale
care, la prima vedere, poate să creeze confuzia cu vasele de tip arterial.
(săgeți). Epiteliul este localizat pe un strat de țesut conjunctiv care se
Examinarea lor mai atentă (insert) evidențiază faptul că cea mai marc
extinde până la nivelul stratului mscular neted; submucoasa nu este pre­
parte a peretelui acestor vase este constituit din două straturi de celule
zentă la acest nivel.
musculare netede — un strat circular extern MN(C) și un strat longitu­
Un aspect unic al cordonului spermatic este reprezentat de prezența
dinal intern MN(L).
unui plex de vene cu caractere atipice (plexul pampiniform) care ia

L, lumenul duetului deferent MN(L), strat longitudinal de țesut asteriscuri, arterele mici care irigă
LP, lamina propria muscular neted duetul deferent
Lu, lumenul vaselor sanguine N, fibră nervoasă săgeți, nucleul celulei bazale
MN(C), strat circular de țesut muscu­ VS, vase sanguine vârfuri de săgeți, stereocili
lar neted
 '*•
< î:
/ '• .
' '

r - 13r*v<r •* : *•
' -*4
"‘**"a*
- <-x-
. <r->
* i
pi*
W----- *•*

•
' — **■*
•n
‘-î
c? - -*•
2
-
-.
-s
:
.'<■ -r:
♦• *' ✓
jz: >.
> v f/5 V :-- A ‘
/ t - ‘■ **//

?l • r 00
/
* z *i
CD
■ ' X
r'- ■ r ' * •

< •.r
> '
y •>'■■' :-:-;~'-’y.
r• tf-7 •

X:
» '' ’ >
MN(L) • <
» \c I
W- u

iW ',40-^;
•' •*/ I
• f . '■
ț. F
•JT
â i
■•.V'. •
•î^ ■
c$ ’ ,
'

’ #
•■ -

MV
:•
• X •-1 ’ A
•
^xv i
i' VJs ' .; kĂ.?/
x 4: ip,. ,
* \ t / <-

•t

®ț^( z<;
* V
r

<* r
A.'''■,p?:i’.'' i •
‘r. • 1
' • “. *»:

.^.vrp
L ■ <, >*

• •»
. - V?z... . ■ ; .

'4v*>z>-
j
- X

*v>
i'

>
4. *

.‘W; .
-Ât-
>-
-f
• •— •-
• - • - •«.
•
.< r <
■o»

•- - fj
•Al ■•->
•' • - <■

►- -. -T- p. T-
Q.
fD
-r^’
ÂT
Q
□

i 1

» *

.
1
4

<

•*.

^■\
M-
r?.
n

w i

J
iv
p
1
 PLANȘA 90 Prostata 9

30 Prostata este cea mai mare glandă sexuală accesorie. Este constituită din 30-50 de structuri glandulare tubuloalveolare care înconjoară uretra proxi-
mală. Datorită acestei interrelații, hiperplazia prostatică benignă, o afecțiune comună vârstei mai înaintate, poate să determine obstrucția parțială sau totală
a uretrei.
«3
Glandele prostatice sunt dispuse pe trei straturi concentrice: un strat mucos, un strat submucos și un strat periferic care conține structurile glandulare
</> principale ale prostatei. Glandele mucoase își deversează produsul de secreție direct la nivelul uretrei; produșii de secreție ai celorlalte două seturi de glande
O sunt transportați prin duetele care se deschid în sinusurile prostatice pe peretele posterior al uretrei. Toate glandele sunt constituite dintr-un epiteliu pse-
Q. udostratificat cilindric care secretă diverse componente ale spermei, inclusiv fosfataza acidă, acidul citric (un nutrient pentru spermatozoizi) și fibrinoiizina
(care menține sperma în stare lichidă). Agregatele de celule epiteliale degenerate și produșii de secreție precipitați formează concrețiunile prostatice
O localizate în alveolele glandulare; aceste structuri reprezintă un criteriu important care ajută la recunoașterea microscopică a țesutului prostatic.
O) Stroma este caracterizată prin prezența a numeroase fascicule mici de celule musculare netede, astfel încât aceasta poate fi descrisă drept stromâ
fibromusculară. Contracția acestui constituent muscular are loc în momentul ejaculării, ceea ce forțează pătrunderea secreției la nivelul uretrei. în
cn- jurul glandei se poate vizualiza o capsulă fibroelastică ce conține fascicule mici de celule musculare netede.
z
, ;• » •
Ol Prostată, om, H&E 47x. ționat că multe dintre alveole por să pară rudimentare in ceea ce privește
structura (vârfurile de săgeți). Acest aspect se referă pur și simplu la un stadiu
O porțiune a prostatei este prezentată la obiectiv mic în
inactiv în care acestea se găsesc și este întâlnit cu frecventă crescută la indi­
această imagine. O mică secțiune din capsulă (Cap) poate fi
vizii vârstnici. Agregatele de celule epiteliale degenerate și precipitatele de
observată in colțul din stânga sus. Restul câmpului este ocupat
produși de secreție formează concrețiunile prostatice fQdin lumenul
de componentele glandulară și stromală ale prostatei. Glandele
alveolelor; acestea cresc treptat ca număr și își măresc dimensiunile odată cu
tubuloalveolare ale prostatei variază mult in privința formei, după cum se
înaintarea în vârstă. Concrețiunile se colorează cu eozină și pot avea aspect
poate vedea in această imagine. Acestea pot să apară ca structuri tubulare, ca
concentric lamelor, după cum se poate remarca în cazul concrețiunii din
alveole izolate, ca alveole ramificare sau sub formă de tubi ramificați. Secti-
» > partea de jos dreapta. Cu timpul, se pot impregna cu săruri de calciu și pot
unile tangențiale prin alveole pot să determine apariția unor aspecte de tip
fi astfel ușor recunoscute la examenul radiologie al abdomenului inferior
„insule epiteliale (vârfurile de săgeți) localizate în lumenul alveolelor. Acest
fapt se datorează conturului neregulat al suprafeței epiteliale. Trebuie men-
Glandele și stroma fibromusculară, prostată, om,

H&E 178x; sunt din nou evidente in lumenul alveolelor și într-o regiune comprimi
insert superior 350x; insert inferior 650x. epiteliul până în punctul în care acesta devine greu de recunoscut hutr-
tul inferior, corespunzător dreptunghiului mai mic, permite vizualizarea
La acest obiectiv mai mare, stroma fibromusculară
clară a naturii pseudostratificate cilindrice a epiteliului prostatic (Ep).
poate fi clar vizualizată sub epiteliul secretor tubuloalveolar,
Celulele bazale bine delimitate (vârfurile de săgeți) se pot observa alături
având rol de suport, cât și în ariile nesecretorii, mai pro­
de celulele secretoare cilindrice, mai înalte. Un vas sanguin de calibru
funde. In insertulsuperior, corespunzător dreptunghiului mare. colorația
mic aflat imediat sub epiteliu se poate recunoaște prin prezența eritroci-
mai intensă a țesutului muscular neted (MN) permite realizarea
telor in lumen. Un infiltrat limfocitar pare să umple stroma dc-a lungul
unei distincții clare față de țesutul conjunctiv stromal cu care acesta este
marginii inferioare a acestei imagini, ceea ce sugerează existența unui
intim intricat. La nivelul prostatei nu se pot identifica clar fascicule sau
proces inflamator care afectează prostata.
straturi de celule musculare netede; mai degrabă, țesutul muscular este
C, concrețiune prostatică
distribuit aleatoriu in întreaga stromă. Concrețiunile prostatice (C)
Cap, capsulă

Ep, epiteliu vârfuri de săgeți: imaginea de sus,

L, limfocite „insule epiteliale"; imaginea de jos,
MN, mușchi neted săgeți, alveole inactive celule bazale
VS, vas sanguin
 t •v^f A •-5 — . 7'4-V;
•spc.
W ;’WWC
% • • ■<

•>:S‘ A
fi . r x?* * • • - w. ^>*7 j
,• • >< .V

Cap ’S^feW^fc;? ; • * r
831
rf .A^.^rTirr' <‘"5- ;’?

fcț-
> '■»
r
*£
St >X-i
A r’
•a•*k* * y A- ?>A
:.A „,
' 'WW..
g^u. 'T V '
!• •> •

L*
<L
JZ
/

■^r/ ■■ ....
î w< J
i

< '
;.->
•z s O
■?.'5y'> i\^:-.

W'A-’r;?-i'ij^-/‘âr ^'<r î> 2

sa/'s ;7> /■
< 1

■$?
in&A. a8 x-^s
14;
1 hâB < B

,4 vz<w *• _n

fx.
<0
o
r
■' w‘

• 'J? •*"•
•• />
**
-/<
•

*
<■

- ; W^BS! '•^
a "U
B'lfeAltefe yWS SW^1
’ <<’’e..»
»•
„ V-
o
^O' :3ft
/-•/« -
^tK9i_

s
(/»
•*
UăP.j ’
<*
a>
k *
■a
^'h ^y
c>
oi
r”/o

k£Â «2<â
■ c -n |. :: r - % M-&y * •• » 4 <V
f.
•'

,A •c y» : •. - - *.*> • •*
• < y„ •■». ?

■,; • /1 ii- A'*r S

‘<0^
/’^

tî ■
-«<

J
• .. fvX^ // V / ?./>£x-.^ • - ^
V
®?w»
1 < * *' *
s \?v< .
\A'\
1
■■ /r ■ -
<A^r-^’ .^'•,
•'
*2#
.V-*v 7!. .§,
■ -> • >*’•. ii ’
J,
<§A' •X, ’7
»^r • V“_
> ;
*
•
’ m
\
r* » >: J .AjJ
' -•»' ■"*

■. *:
Uw • r /*53S - »-.t --C^ -* - ?el.7
fii
kX» • 1-
Oi
□ &£*<r
MV'•*’
; '
♦

W.;r5»\
•By ■<A-
■*Q * <> •
• d v\ ■<

MN
•5^
V. •tjWfCv-w • r 0 ■«
>v A| r? /
>55
’^S;
tL*“

: /
V/< *w
<W "w
>
%

A. O^;
,’vl £4'^ '-' Vx > ' -
;7®fe?
*’
Jffesv^
'Wr5’e<-

r.
ÎT w!

c W'~ w&fcss
*<*vT>ș£&^SW-
r v
»•
=$w - <
 PLANȘA 91 J
Vezicula seminală
Veziculele seminale reprezintă evaginări ale porțiunii terminale a fiecărui duet deferent care formează structuri tubulare cu traiect extrem de spiralat.
Deși secțiunile prin această structură pot prezenta numeroase lumene, acestea reprezintă în realitate diferite aspecte ale unui singur lumen tubular
continuu. Veziculele seminale sunt mărginite de epiteliu pseudostratificat cilindric similar celui al prostatei.
cu Secreția veziculelor seminale este reprezentată de un material vâscos, albicios-gălbui care conține fructoză, alte glucide simple, aminoacizi, acid
c ascorbic și prostaglandine. Cu toate că prostaglandinele au fost izolate pentru prima oară la nivelul prostatei (de unde și denumirea), acestea sunt de
E fapt sintetizate în cantități mari de veziculele seminale. Fructoză este principala sursă de nutriție pentru spermatozoizi.
Mucoasa este așezată pe un strat gros de țesut muscular neted care se continuă direct cu cel al duetului deferent, unde își au originea veziculele
JU seminale. Acest țesut muscular neted este constituit dintr-un strat circular intern și un strat longitudinal extern (a se compara această dispoziție cu cele
5 trei straturi musculare netede ale canalului epididimar și ale duetului deferent, Planșa 88), care sunt dificil de diferențiat. Contracția păturii musculare
w netede în timpul ejaculării forțează trecerea secrețiilor provenite din veziculele seminale în duetele ejaculatoare. Dincolo de țesutul muscular neted se
N
evidențiază țesutul conjunctiv al adventicei.

T—
Veziculă seminală, om, H&E 30x.
z •r Imaginea prezintă o secțiune transversală printr-o vezi­
culă seminală. Datorită naturii spiralate a veziculei,
par a fi prezente două lumene aproape distincte, alăturate.
Acestea sunt insă conectate, astfel încât, în realitate, toate
spațiile interne sunt continue, iar ceea ce se observă aici este de fapt o
configurație bidimensională care reflectă un tub spiralat.
Mucoasa veziculelor seminale este caracterizată prin faptul că este
extrem de faldurată sau crestată. Crestele pot să varieze în dimensiuni
și sunt tipic ramificate și interconectate unele cu celelalte. Crestele mai
largi por forma reccsuri care conțin creste mai mici, iar pe secțiunile
oblice, acestea au aspectul unor arcade ale mucoasei care acoperă faldu-
rile mai mici (săgeți). Atunci când planul secțiunii este normal fațade
suprafață, crestele mucoasei se prezintă sub forma unor „vilozități”. în
anumite arii, mai ales în regiunea periferică a lumenului, faldurile in­
terconectate ale mucoasei au aspectul unor alveole. Fiecare dintre aceste
compartimente este însă o simplă structură similară unui buzunar des­
chis care se continuă cu lumenul. Mucoasa este susținută de un țesut
conjunctiv lax hipercelular (TC) care, la rândul său, este înconjurat d
țesut muscular neted (MN).
Veziculele seminale au aspectul unor formațiuni sacifonne pereche,
alungite. Fiecare veziculă este constituită dintr-un singur tub faldurat și
spiralat care prezintă ocazional diverticuli in perete. Extremitatea supe­
rioară se termină în fund de sac; extremitatea inferioară este contractau
și ia aspectul unui duet excretor îngust și drept, care se unește și se des­
chide la nivelul duetului deferent corespunzător.

să nu fie imediat recunoscut ca fiind pseudostratificat. în anumite ani.

Falduri ale mucoasei, vezicule seminale,
acesta apare mai gros (vârfulsăgeții), iar pe baza dispoziției nucleilor, di
om, H&E 220x.
impresia de stratificare. Acest lucru se datorează secțiunii tangențiale
La obiectiv mai mare, faldurile mucoasei evidențiază epi­ prin epiteliu și nu reprezintă o stratificare reală. Lamina propria a mu­
teliul (Ep) și țesutul conjunctiv lax subiacent sau lamina coasei este formată dintr-un țesut conjunctiv hipcrcelular, câteva celule
propria (LP). Epiteliul este descris ca fiind pseudostratifi­ musculare netede și este foarte bogată în fibre elastice.
cat. Este constituit din celule cilindrice joase sau cubice și celule bazale
mici, rotunde. Cele din urmă sunt dispuse la întâmplare intre celulele
principale mari, insă sunt relativ rare. Din acest motiv, epiteliul poate

Ep, epiteliu TC, țesut conjunctiv vârful săgeții, secțiune oblică prin
LP, lamina propria săgeți, arcadele mucoasei epiteliu
MN, mușchi neted
 -T-
■" ■ ’A.

- •. <
-

>? 7.' 33
,• ■
r.'' MN
: .
..
•

*;
•
I A .i, ‘V *
i .* •
' ■ . 1• •
îl V?
*. •- <
h*.
••

z
I y» ■
/ .
- z?« • ■• -* r/ ’
• *.
t *4

v-\ •-?/• ■?'

' > - . *‘7
.9 : -
x .
-
.‘-t ’' V

/V
f • *•
‘ <0
.1» f t
r k« •
74 j- ~ MN >
. -i.

?/■ ■

JL-- ..

l/'-lV *
%
Z'i
4 a •. • * f
N
o;,.- . 1%

Pv* . J
n
•, > • "V < C_
> ■
-•c I •»•
• tl
K fi)
■r
i ' •! c
•V
•?.-• v»
r
• i.
•t
rt>
■ ’ •
f’ •
:;i •
. X'.-/ x
3
V 5
* .■ ’l

. • fi)
•(S '• V.
> •.» • file
•7 •?
•t *

■ \ ■

1
 A *•
Gr -•
•-A

•rt x* î•
,J9r

Organele endocrine
*

.-1
s*
O •<A’
<C^r-
i

&

&

PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI ENDOCRIN / 742 Zonele corticosuprarenalei / 770

Hormonii și receptorii lor / 743 Zona glomerulară / 770
Reglarea secreției hormonale și mecanismul de Zona fasciculată / 771
feedback / 745 Zona reticulară /773
GLANDA PITUITARĂ (HIPOFIZA) / 745 Glanda suprarenală fetală / 773
Organizarea macroscopică și dezvoltarea embrionară / 746 Fișa 21.1 Considerații funcționale: Reglarea secreției
Vascularizatia / 747
* glandei hipofize / 746
Inervatia / 748
I
Fișa 21.2 Corelație clinică: Principiile bolilor
Lobul anterior al glandei pituitare endocrine / 754
(Adenohipofiza) / 748 Fișa 21.3 Corelație clinică: Patologii asociate cu secreția
Lobul posterior al glandei pituitare 'deADH/754
(Neurohipofiza) / 751 Fisa 21.4 Corelație clinică: Funcționarea anormală a
9 l I

HIPOTALAMUSUL / 755 tiroidei / 763

GLANDA PINEALĂ (EPIFIZA) / 756 Fisa 21.5 Corelație clinică: Celulele cromafine si
9 1 t

GLANDA TIROIDĂ/757 feocromocitomul / 772

GLANDELE PARATIROIDEZ 764 Fisa 21.6 Considerații funcționale: Biosinteza hormonilor
9 ai

suprarenalei / 774
GLANDELE SUPRARENALE/766
Vascularizatia / 766
I
«Q? HISTOLOGIE101 / 776
MlSTOlOGltJ

Celulele medulosuprarenalei / 767

PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI Glandele endocrine nu au canale de excreție și produșii lor

K ENDOCRIN
Sistemul endocrin eliberează produși de sinteză denu­
miri hormoni [Gr. hormaein, a excita, a pune in mișcare],
care reglează activitățile diferitelor celule, țesuturi și organe.
Funcțiile
>
lui sunt esențiale
>
în menținerea
>
homeostaziei si>
în
coordonarea creșterii și dezvoltării organismului și sunt simi­
lare cu cele ale sistemului nervos. Ambele sisteme acționează
>
pe celule și organe periferice. Comunicarea in sistemul nervos
se realizează prin intermediul transmiterii impulsurilor ner­
voase de-a lungul prelungirilor neuronale și descărcarea ne-
urotransmițătorului. Comunicarea în sistemul endocrin este
realizată prin intermediul hormonilor, care sunt transportați
la destinație prin spațiile interstițiale și prin sistemul vascular.
Cele două sisteme sunt interdependente din punct de vedere
funcțional. Sistemul endocrin produce un răspuns mai lent
și mai prelungit decât sistemul nervos. Ambele sisteme pot
acționa simultan pe aceleași celule și țesuturi țintă, iar unele
celule nervoase secretă hormoni.
de secreție sunt transportați către anumite destinații prin
intermediul matricei extracelulare a țesutului conjunctiv și
prin sistemul vascular.
în general, glandele endocrine sunt agregate de celule
epitelioide (celule epiteliale care nu au suprafață liberă) aso­
ciate CLi țesut conjunctiv. Deși glandele endocrine variază ca
mărime, formă și localizare în organism (Fig. 21.1), ele c" au
totuși
>
câteva caracteristici comune. Glandele endocrine nu
au duete excretorii; prin urmare, secreția lor este descărcată
în matricea extracelulară a țesutului conjunctiv, de obicei in
apropierea capilarelor. De acolo, produșii secretați (hormo­
nii) sunt transportați în lumenul vaselor de sânge (sau lim­
fatice) pentru a fi distribuiri în întregul organism. Hormonii
acționează asupra unor organe sau țesuturi țintă aflate la dis­
tanță de glanda secretoare. Din acest motiv, glandele endo­
crine sunt bine vascularizate și înconjurate de rețele vasculare
bogate. Excepție face placenta, unde hormonii produși de
șineițiotrofoblast trec direct în sângele matern ce înconjoară
vilozitățile coriale (a se vedea Capitolul 23).

742
 caracteristici sunt utile in identificarea microscopică a organe­
hipotalamus lor endocrine specifice.
glanda pituitară Celulele individuale care secretă hormoni sunt prezente în
743
glanda pineală multe organe și participă la controlul activității acestora.

glandă tiroidă Totalitatea celulelor endocrine izolate localizate în diferite

timus organe constituie sistemul neuroendocrin difuz (SNED; a
plămâni se vedea pagina 578). Pe lângă funcția lor endocrină, celulele
glande
inimă — paratiroide SNED exercită un control autocrin (al activității proprii) sau o
glande paracrin (al celulelor epiteliale adiacente) prin difuzia peptidclor
ficat------------
suprarenale secretate. în alte capitole se discută despre funcția endocrină a
stomac--------
țesutului adipos, a celulelor individuale din ficat, pancreas, ri­ bo
pancreas ------ —
rinichi---------- ------ placentă nichi, tractul gastrointestinai și din sistemele cardiovascular, res­
L
intestin subțire pirator, genital, limfatic și din tegument (a se vedea Fig. 21.1).

ovare
(femeie) Hormonii și receptorii lor CTQ
n
vezicule în general, un hormon este considerat o substanță biolo­
seminale
gică ce acționează asupra celulelor țintă specifice. CD
b—
prostată testicule O
în definiția clasică, un hormon este un produs secretat de ce­
țesut adipos
(bărbat) o
lule și organe endocrine, care trece în circulație (sânge) pentru
GLANDE a fi transportat către celulele țintă. Multă vreme, acest control
piele O
ENDOCRINE endocrin al țesuturilor tintă a constituit elementul central al
> > O
MAJORE
ORGANE CU endocrinologiei. Cu toate acestea, o mare varietate de hormoni •

CELULE și substanțe cu activitate hormonală nu ajung în Huxul sanguin,

SECRETOARE O
ele fiind eliberate în interstițiul țesutului conjunctiv. Acestea
DE HORMONI
pot acționa asupra celulelor adiacente sau difuzează în apropi­
“O
ere, acționând asupra unor celule țintă care exprimă receptori 2X3
specifici pentru acel hormon (Fig. 21.2). Acest tip de control m
hormonal se numește control paracrin. In plus, unele celule m
z
exprimă receptori pentru hormonii pe care îi secretă. Acest tip
de acțiune hormonală este denumit control autocrin. In acest zo
FIGURA 21.1 ▲ Localizarea glandelor endocrine majore și m
a organelor care conțin celule secretoare de hormoni. Acest caz, hormonii reglează activitatea celulei care îi secretă. Figura o
m
desen prezintă glandele endocrine majore în care celulele secretoare de 21.2 rezumă diferitele mecanisme de control hormonal. z
hormoni constituie majoritatea parenchimului glandei. De reținut că pla­ m
Hormonii includ trei clase de compuși. 2X3
centa este un organ temporar, dezvoltat din țesuturi materne și fetale și
este, de asemenea, un important organ endocrin care secretă în timpul Celulele sistemului endocrin eliberează mai mult de 100 de
sarcinii hormoni steroizi și proteici (a se vedea Capitolul 23). Celule secre­ hormoni si substanțe cu activitate hormonală care din
toare de hormoni, considerate în mod obișnuit ca parte a sistemului neu- » 9

co
punct de vedere chimic se împart în trei clase de compuși:
roendocrin difuz (SNED), sunt prezente în multe organe, a căror activitate c/>
o reglează. în plus, țesutul adipos are o activitate hormonală importantă, • Peptidele (peptide mici, polipeptide și proteine) formează m
prin secreția mai multor hormoni, factori de creștere și citokme, denumite
cel mai mare grup de hormoni. Sunt sintetizate și secretate c:
generic adipokine (a se vedea Capitolul 9).
de celule din hipotalamus, glanda hipofiză, glanda tiroidă. c=
Așa cum s-a menționat anterior, majoritatea celulelor pro­
m
ducătoare de hormoni au o origine epitelială, provenind z
o
din epiteliul tubului intestinal primitiv (lobul anterior al o
glandei hipofize, glandele tiroidă și paratiroide), dar ele pot * * o
ZXJ
avea și origine nervoasă, comună cu a sistemului nervos z
S
central (SNC) (lobul posterior al hipofizei, epifiza) sau din
crestele neurale (medulosuprarenala). Doar câteva glande/
celule endocrine au origine mezenchimală și sunt derivate din
crestele urogenitale (corticosuprarenala, celulele Leydig
. 4» * * .
din testicul si celulele secretoare de steroizi din foliculii ova-
>

rieni evolutivi).
Acest capitol descrie glandele endocrine majore în care
celulele secretoare de hormoni constituie majoritatea parenchi-
mului glandei. Celulele secretoare din parenchimul glandei se
pot organiza în foliculi (glanda tiroidă), cordoane anastomozate
(glandele suprarenale) sau cuiburi (glandele paratiroide). De ase­
menea, ele sunt prezente în grupuri (nucleii din hipotalamus) sau
pot forma straturi care înconjoară elementele funcționale și
structurale ale unui organ (testicul, ovar sau placentă). Aceste
■
ai b c
FIGURA 21.2 ▲ Mecanisme de control hormonal. Aceasta
diagramă prezintă trei tipuri de mecanisme de control, a. în contro­
lul endocrin, hormonul este eliminat dintr-o celulă în sânge și este
transportat către celulele țintă, b. în controlul paracrin, hormonul
este secretat dintr-o celulă și acționează asupra celulelor adiacente care
exprimă receptori specifici, c. în controlul autocrin, hormonul acționează
asupra unor receptori situați chiar la nivelul celulei care il produce.

a
 glandele paratiroide, pancreas și de celule neurocndocrine
diseminare în tractul gastroinresrinal și sistemul respira­
744 tor. Atunci când sunt eliberați în circulație, acești hor­
moni (insulina, glucagonul, hormonul de creștere
z [growth hormone, GH], hormonul adrenocortico-
DC trop [adrenocorticotropic hormone, ACTH], hormo­
O
O nul foliculostimulant [follicle-stimulating hormone,
o
z FSH], hormonul luteinizant [luteinizing hormone,
LU
LH], hormonul antidiuretic [antidiuretic hormone,
s
_ I
ADH], oxitocina, interleukinele și diferiți factori de
=5 creștere) se dizolvă ușor în sânge și, in general, nu necesită
LU proteine speciale dc transport. Totuși, majoritatea hormo­
CO nilor polipeptidici și proteici au proteine de transport spe­
co cifice (ex„ proteina de legare a factorului de creștere
«x al insulinei [insulin growth factor-binding protein,
><x
—I IGFBP]).
•X
CC • Steroizii, compuși derivați din colesterol, sunt sintetizați
LU
z și secretați dc celule din ovar, testicul și din cortexul su-
LU
05 prarenalian. Acești hormoni (sexuali și corticosupra-
LU renalieni) sunt eliberați în sânge și transportați la celulele
□c
<x țintă cu ajutorul proteinelor plasmatice sau al proteinelor
z de transport specifice, cum ar fi proteina de legare a
LU
bxl androgenilor. Aceste proteine transportoare protejează
LU
CC hormonul de degradare în timpul transportului către țe­
Q.
sutul țintă. Când este nevoie, hormonul se desprinde de
proteina transportoare pentru a deveni activ.
• Aminoacizii și analogii acidului arahidonic și derivații
O
•— <
lor, precum catecolaminele (norepinefrina și epinefrina
Ui - derivați de fenilalanină/tirozină) și prostaglandinele,
O prostaciclinele și leucotrienele (derivați ai acidului
O arahidonic) sunt sintetizați și secretați de mulți neuroni,
precum și de o varietate de celule, inclusiv celule ale me-
QJ dulosuprarenalei. în acest grup de compuși sunt incluși și
QJ
* ■ ■ < hormonii tiroidieni, derivații iodurați ai tirozinei, care
O
cl sunt sintetizați și secretați de glanda tiroidă. Catecolaminele
se dizolvă ușor în sânge când sunt eliberate în circulație, în
bn timp ce hormonii tiroidieni circulă predominant legați de
O trei tipuri dc proteine de transport: o globulină specifică
ce leagă tiroxina (thyroxine-binding globulin, TBG),
o prealbumină (transtiretina) și albumina serică.
Oxl
Hormonii interacționează cu receptori hormonali specifici
pentru a modifica activitatea biologică a celulelor țintă.
Primul pas în acțiunea hormonului asupra unei celule țintă
este legarea lui la un receptor specific. Studii recente su­
gerează că unii hormoni por determina apariția unor răspun­
suri fără a implica interacțiunea cu receptorii lor. Hormonii
interacționează cu receptori expuși pe suprafața celulei țintă,
localizați în interiorul citoplasmei sau în nucleu. în general, se
descriu două categorii de receptori hormonali:
• Receptorii de suprafață interacționează cu hormoni ce nu
pot străbate membrana celulară, cum sunt hormonii peptidici
sau catecolaminele. Activarea acestor receptori are ca rezultat
generarea rapidă a unor cantități mari de molecule mici intra-
celulare numite mesageri secunzi (Fig. 21.3a). Moleculele
amplifică semnalul inițiat de interacțiunea hormon-receptor
și sunt produse prin activarea unor proteine asociate mem­
branei numite proteine G (denumite astfel datorită capa­
cității lor de a hidroliza guanozin trifosfat [GTP1). Aceste
sisteme includ sistemul adenilat ciclază/adenozin mo-
nofosfat ciclic (AMPc) (pentru majoritatea hormonilor
proteici și catecolaminclor), sistemul guanilat ciclazâ/
guanozin monofosfat ciclic (GMPc) (un sistem antago­
nist AMPc, întâlnit în cazul unor hormoni proteici), siste­
mul tirozin kinazei (pentru insulina și factorul de creștere
epidermic [EGF]), sistemul fosfatidil inoziiolilor (pentru
oxitocina, hormonul de eliberare a gonadotropinei [GnRH],
angiotensină II și neurotransmițători, cum ar fi epinefrina)
și activarea unor canale ionice (în cazul majorității ne-
urotransmițătorilor). Majoritatea moleculelor dc mesageri
secunzi exercită un efect stimulator asupra metabolismului
celular. Exemple de molecule cu rol de mesager secund sunt
AMPc, 1,2-diacilglicerol (DAG), inozito 1,4,5-trisfo-
sfat (IP3) si Ca2 . Un răspuns inhibitor este obținut in prin­
cipal prin GMPc, care interferează cu producerea dc AMPc.
Moleculele de mesager secund, generate în urma unor reaqii
in cascadă ale acestor sisteme, modifică metabolismul celulei
și sunt responsabile de răspunsurile specifice produse de hor­
moni (a se vedea Fig. 21.3a).
• Receptorii intracelulari sunt folosiți de hormonii ste-
roizi, hormonii tiroidieni și vitaminele A și D (Fig.
21.3b). Hormonii steroizi și vitaminele A și D pot străbate
cu ușurință atât membrana celulară, cât și membranele nu­
cleare. în absența hormonului, receptorii steroizi pentru
glucocorticoizi și gonadocorticoizi (androgeni ad ren aii) se
află în citoplasmă, în timp ce receptorii pentru estrogen și
progesteron sunt localizați în nucleu. De asemenea, în nu­
cleu se găsesc receptorii inactivi ai hormonilor tiroidieni și
cei pentru vitaminele A și D. Receptorii intracelulari sunt
complexe multiproteice mari care conțin trei domenii de
legare: o regiune de legare a ligandului sau hormonului
situată la capătul COOH-terminal, o regiune de legare la
ADN și o regiune NH2-terminală cu activitate de reglare
a expresiei genice. Transportul complexului receptor-ligand
în nucleu în vederea reglării transcrierii este posibil deoa­
rece receptorul inrracelular conține un semnal de localizare
nucleară (NLS, nuclear localization signal) (a se vedea Fig.
21.3b). Legarea hormonului la receptor determină transfor­
marea alosterică a receptorului într-o formă care se leagă de
ADN și activează ARN polimeraza. Aceasta duce la tran­
scrierea ADN în ARNm, ceea ce va avea ca rezultat produ­
cerea unor noi proteine cu rol în reglarea metabolismului
O
celular. Prin urmare, hormonii care acționează cu ajutorul
receptorilor intracelulari influențează în mod direct expresia
genelor, fără ajutorul unui mesager secund (a se vedea Fig.
21.3b). Acest tip dc semnalizare este descrisă ca semnali­
zare nucleară inițiată de steroizi.
Acțiunea hormonilor steroizi asupra genomului celulei
care induce răspunsul biologic sub forma sintezei unei pro­
teine noi este un răspuns care necesită timp (ore sau zile).
Cu toate acestea, unele celule reacționează mai rapid (în câ­
teva secunde sau minute) la stimularea prin hormoni steroizi,
prin creșterea nivelului inrracelular al Ca2' și activarea mai
multor proteine intracelulare. Acest efect a condus la desco­
perirea receptorilor membranari pentru steroizi, care au
o structură similară cu receptorii intracelulari, dar sunt lo­
calizați pe membrana plasmatică, cel mai adesea în caveole.
Legarea la receptorii membranari steroidicni activează cascada
de semnalizare prin proteine G, care la rândul lor, activează
protein kinazcle, provocând o schimbare rapidă în activita-
 estrogeni
glucocorticoizi progestogeni
androgeni 745
hormoni
hormon proteic enzimă activată de steroizi
proteina G
4
/ ’
proteină G receptor
proteină de transport membranar
receptor l pentru
pentru ~ steroizi
proteine (în caveole)
-4

receptor x
citoplasmatic ro
mesager secund ____*

■ISfNLSl j
canal proteine receptor
ionic noi nuclear I : mesager secund
/ARNm^ CTQ

y
>■ —*
3

fu
’ *
-
a
a b
O
n
SEMNALIZARE PRIN RECEPTORI SEMNALIZARE NUCLEARĂ SEMNALIZARE MEMBRANARĂ ’-i
•

CELULARI DE SUPRAFAȚĂ INIȚIATĂ DE STEROIZI INIȚIATĂ DE STEROIZI

CD
FIGURA 21.3 ▲ Mecanisme generale de acțiune ale hormonilor proteici și steroizi. a. Această diagramă prezintă schematic modul de ac
jneal hormonilor proteici, care implică receptori celulari de suprafață. Hormonii se leagă de receptorii de suprafață (conturulportocaliu indică receptorul
activat) și inițiază o cascadă de reacții de semnalizare intracelulare care pot include proteine G și diferite protein kinaze care duc la sinteza unor mesageri o
secunzi Aceștia, la rândul lor, generează răspunsuri specifice hormonale în celula stimulată, care pot influența activitatea unor canale proteice, transcrierea
nucleară și sinteza sau degradarea proteinelor, b. Această diagramă arată cele două mecanisme de acțiune ale hormonilor steroizi, respectiv semnalizarea z
o
nucleară inițiată de steroizi (implică receptori intracelulari) și semnalizarea membranară inițiată de steroizi. în modelul de semnalizare nucleară (săgeți verzi).
un i hormoni steroizi (ex., glucocorticoizi, androgeni) traversează membrana plasmatică și se leagă de receptori specifici citoplasmatici Această legare a “O

hormonului provoacă transformarea alosterică a receptorului, iar complexul rezultat se deplasează in nucleu, pe baza existenței unui semnal de localizare
nucleară (NLS), unde se leagă de ADN și reglează transcrierea genelor specifice (contur portocaliu). Alți hormoni steroizi (ex., estrogeni, progestogeni) se c=
leagă direct de receptori specifici nucleari (săgeți albastre). Această legare a hormonului la receptorul nuclear transformă complexul intr-un factor de
transcriere a ADN-ului (conturportocaliu) și conduce la transcrierea ARNm și sinteza ulterioară de noi proteine responsabile pentru răspunsurile specifice 30

hormonale ale celulei stimulate în modelul de semnalizare membranară inițiată de steroizi (săgeți roșu), receptorii steroizi sunt exprimați pe membrana
celulară, de obicei în caveole, iar calea lor este similară cu cea a mecanismului de semnalizare prin receptori celulari de suprafață. zc
“□
o
tea celulară (a se vedea Fig. 21.3b). Acest tip de semnalizare prcson.il produce suficient aer rece pentru a scădea tempera­ ~n
rsi
este cunoscut ca semnalizare membranară inițiată de tura mai jos de valoarea prescrisă a termostatului, termostatul X»
steroizi. Ambele căi de semnalizare ale steroizilor, nucleară este declanșat și oprește compresorul. Atunci când tempe­
și membranară, converg pentru a oferi un răspuns biologic ratura se ridică deasupra valorii prescrise, feedback-ul nega­
complet al celulei țintă la stimularea prin hormoni steroizi. tiv este anulat și compresorul repornește (pentru mai multe
informații despre feedback-ul negativ, a se vedea Fișa 21.1,
Reglarea secreției hormonale și mecanismul de Considerații funcționale: Reglarea secreției glandei hipofizu).
Activitățile hormonilor sunt monitorizate în mod constant
feedback »

la mai multe niveluri, începând cu procesele de biosinteză

Secreția hormonală este controlată prin mecanisme de feed­
back.
Secreția hormonală este adesea controlată prin mecanisme
de feedback declanșate de organul țintă . în general, feed-
back-ul apare atunci când răspunsul la un stimul (acțiunea
unui hormon) are un efect asupra stimulului original (celula
secretoare de hormoni). Natura acestui răspuns determină
tipul de feedback. Sunt recunoscute două tipuri de feedback:
feedback negativ, mult mai frecvent întâlnit, care apare
atunci când răspunsul diminuează stimulul inițial și feed-
back-ul pozitiv, care apare atunci când răspunsul amplifică
stimulul original.
Pentru a înțelege mai bine funcția mecanismelor de feed­
back, sc poate folosi analogia cu un sistem de climatizare care
utilizează un sistem simplu de feedback negativ. Când eoni-
moleculară, până la punctele finale de acțiune hormonală.
Mai multe exemple de mecanisme de feedback sunt discu­
tate în secțiunile referitoare la hipofiză, hipotalamus și glanda
tiroidă.
K GLANDA PITUITARĂ (HIPOFIZA)
Glanda pituitară și hipotalamusul, regiune a encefalului
la care este atașată glanda pituitară, sunt conectate anatomic
și funcțional și asigură controlul endocrin și neuroendocrin
al altor glande endocrine. Datorită rolului central pe are îl au
in cadrul sistemelor de reglare prin feedback, ele sunt numite
organele centrale ale sistemului endocrin. In trecut, contro­
lul secreției hormonilor pituitari de către hipotalamus a fost
considerat ca funcție majoră a sistemului neuroendocrin.
 Considerații funcționai©:
746 FIȘA 21.1 > 9

Reglarea secreției glandei hipofize

«X Eliberarea hormonilor din lobul anterior al hipofizei • Nivelul III: Efectul de feedback al hormonilor cir-
este fin reglată prin mecanisme de control care acționează la culanti. Nivelul hormonilor din circulația sistemică con-
u_
o trei niveluri: trolează secreția celulelor din lobul anterior al hipofizei.
Q.
De cele mai multe ori, secreția este controlată prin feed-
□z • Nivelul I: Secreția hipotalamică a hormonilor de
back-ul negativ realizat de către hormonii glandelor țintă
>*x reglare. Glanda pituitară este controlată de hipotalamus
asupra hormonilor secretați de glanda pituitară. De exem­
CC prin hormoni de reglare (de eliberare sau de inhibare)
jX plu, secreția de TSH este inhibată de hormonii tiroidieni
care sunt descărcați în venele porte hipofizare. Hormonii
produși în glanda tiroidă sub influența TSH-ului.
=3 hipotalamici de reglare sunt produși de celulele hipotala-
Pentru a înțelege mai bine mecanismul de reglare ne­
musului ca răspuns la nivelurile circulante ale hormonilor
Q. gativă, să luăm ca exemplu mecanismul de feedback
din circulația sistemică și la impulsurile primite din SNC.
negativ care controlează sinteza și secreția hormonilor
Q Acești hormoni acționează direct asupra receptorilor
Z tiroidieni T3 și T4 (a se vedea Fig. 21.18). Secreția hormonilor
«x specifici membranan asociați cu proteine G localizați la
—J tiroidieni este controlată prin TSH-ul eliberat în sânge din
CD nivelul celulelor din lobul anterior al hipofizei. Activarea
lobul anterior al hipofizei. Dacă nivelurile sanguine ale T3 și
receptorilor provoacă semnale pozitive sau negative care
T4 sunt ridicate, TRH nu este sintetizat sau eliberat. Dacă
afectează transcrierea genică și conduc la stimularea sau
nivelurile sanguine ale T3 și T4 sunt scăzute, hipotalamusul
inhibarea secreției hormonului hipofizar. Majoritatea hor­
o monilor tropi produși de lobul anterior al glandei hipofize
eliberează TRH în sistemul port hipotalamo-hipofizar. Elibe­
•
cj
■<
rarea de TRH stimulează celule specifice din lobul anterior
sunt reglați de hormoni de eliberare cu structură polipep-
o al hipofizei să producă TSH, care, la rândul său, stimulează
tidică, excepție făcând dopamina. Secreția de prolactmă
o (PRL) este reglată în principal de dopamină (secreția de
tiroida pentru a produce și elibera mai mulți hormoni tiroi­
dieni. Pe măsură ce valorile hormonilor tiroidieni cresc,
PRL este inhibată prin eliberarea de dopamină din hipo­
sistemul de feedback negativ oprește descărcarea de TRH
QJ talamus).
din hipotalamus. Folosind același mecanism de reglare a
O • Nivelul II: Secreții paracrine și autocrine ale celule­
feedback-ului negativ, hormonii tiroidieni acționează direct
lor hipofizare. Eliberarea hormonilor din glanda pituitară
și asupra celulelor tireotrope din lobul anterior al hipofizei
C— este controlată de factori de creștere solubili și citokine pro­
pentru a inhiba secreția de TSH.
duse de celule din glanda pituitară.

O
CN
Astăzi, domeniul neuroendocrinologiei s-a extins, el cuprin­
zând multiplele interacțiuni reciproce dintre sistemul nervos
O central (SNC), sistemul nervos autonom (SNA), sistemul en­
docrin și sistemul imunitar, cu rol în reglarea homeostaziei și
a răspunsurilor comportamentale la stimulii de mediu. De
exemplu, axele neuroendocrine cu rol in menținerea homeo­
staziei energetice au fost discutate în Capitolul 9 (Țesutul
adipos).
Organizarea macroscopică și dezvoltarea
embrionară
Hipofiza este compusă din țesut epitelial glandular și țesut
nervos (secretor).
Glanda pituitară [Lat. pituta, flegma — reflectă originea nazo~
faringianâ] este o glandă endocrină de mărimea unui bob de
mazăre, cântărește 0,5 g la bărbați, respectiv 1,5 g la femeile
multipare (care au dat naștere la doi sau mai mulți copii). Ea
este situată la baza encefalului, intr-o depresiune in formă de șa
a osului sfenoid, numită sella turcica (șaua turcească). O
tijă scurtă, infundibulul, și o rețea vasculară conectează glanda
hipofiza la hipotalamus.
Hipofiza are două componente funcționale (Fig. 21A):
• Lobul anterior (adenohipofiza), format din țesut epi­
Cele două componente au origine embriologică dife­
rită. Lobul anterior al hipofizei derivă dintr-o evaginație
a ectodermului orofaringelului spre creier (punga lui
Rathke). Lobul posterior al glandei hipofize derivă dintr-o
extensie descendentă (viitorul infundibul) a neuroecto-
dermului planșeului celui de-al treilea ventricul (di-
encefal), în timpul dezvoltării creierului (Fig.21.5).
Lobul anterior al hipofizei constă din trei componente
derivate din punga Rathke:
• Pars distalis, cea mai mare parte a lobului anterior al
hipofizei, care ia naștere din peretele anterior îngroșat al
pungii.
• Pars intermedia, un vestigiu subțire al peretelui poste­
rior al pungii, care este situată lângă pars distalis.
• Pars tuberalis, care se dezvoltă din pereții laterali îngro-
șați ai pungii și formează un guler sau un manșon în jurul
infundibulului.
Infundibulul embrionar va da naștere lobului posterior al
glandei hipofize. Lobul posterior al glandei hipofize cmc
format din:
• Pars nervosa, care conține axoni ai unor neuroni secre-
tori si terminațiile lor.
> >

telial glandular ® Infundibulul, care se află în continuarea eminenței me­

• Lobul posterior (neurohipofiza), format din țesut ner­ diane și conține axonii neuronilor secretori care formează
vos (secretor) fracturile hipotalamo-hipofizare (a se vedea Fig. 21.4).
 celule neurosecretoare din nucleu paraventricular
hipotalamusul ventral (oxitocină) nucleu supraoptic (ADH)
(hormoni de eliberare și de inhibare) 747

(V
■

hipotalamus
corp mamilar
l

-f . a.fi o
I .
•c
X eminența mediană ----------

pars tuberalis chiasmă optică ro

___ X
infundibul
lot» - \Z_*
A tract hipotalamo-hipofizar
<

X
c
OP'; CTQ
Mi
.v r pars nervosa
nu
g
> ■ *
pars intermedia pars distalis G
posterior //
' ■ »*'-

e-
’• < A 7 : i *
^-—77 G
foliculi
I
a b o
(
1 l n
lob lob anterior — •

oostenor
FIGURA 21.4 ▲ Glanda hipofiza. a. Secțiune histologică a glandei hipofîze Lobii hipofîzei pot fi identificați pe baza aspectului lor. localizăr.. și
g
relațiilor dintre ei 7x b. Această schemă prezintă părțile componente ale hipofîzei și conexiunile lor cu hipotalamusul. Lobul anterior al glandei hipofîze
constă din pars distalis, pars tuberalis și pars intermedia, lobul posterior constă din infundibul și pars nervosa. Observați distribuția nucleilor hipotalamici o
cu neuroni secreton Nucleul paraventricular produce oxitocmă, iar nucleul supraoptic produce ADH. Acești hormoni sunt eliberați în pars nervosa Ne­
uronii secretori din nucleii ventrali ai hipotalamusului secretă hormoni de eliberare și hormoni de inhibare care sunt descărcați în capilarele sistemului z
port hipofizar (situate in eminența mediană și infundibul) pentru a ajunge la pars distalis. o
x>

Vascularizatia arterele carotide interne și din artera comunicanta posteri-

f
oară a poligonului Willis. cz
Cunoașterea particularităților vascularizației glandei hipofize
este importantă pentru înțelegerea funcțiilor sale. Sângele • Arterele hipofizare inferioare vascularizeazâ în princi­
ZO
arterial este adus la nivelul hipofizei prin două categorii de pal pars nervosa. Ele provin exclusiv din arterele carotide
artere (Fig. 21.6): interne. De observat faptul că cea mai mare parte a lobului x—-»
n:
anterior hipofizar nu are o vascularizație arteriala directă. “O

• Arterele hipofizare superioare vascularizeazâ pars tu­ o

~n
beralis, eminența mediană și infundibulul. Ele provin din

r neuroectoderm neuroectoderm

os sfenoid
ectoderm
orofaringian mezenchim

b
ectoderm
orofaringian
lob posterior
sinus sfenoid glanda pituitarâ
lob anterior
a în dezvoltare
punga c
Rathke

FIGURA 21.5 ▲ Dezvoltarea glandei hipofîze. a. Hipofiza se dezvoltă din două structuri diferite: un diverticul ectodermic provenit din p afonul crc-
fanngelui (punga lui Rathke) și o extensie descendentă neuroectodermică a planșeului diencefalic Acest desen arată relația dintre aceste două structuu ’a un
embrion de 6 săptămâni b. La IO săptămâni de viață intrauterină, glanda hipofiză prezintă țesut ectodermic din orofaringe în imediata vecinătate a țesutului
nervos. Punga Rathke este pe cale să piardă legătura cu orofaringele. c. Celulele din punga Rathke se divid și se diferențiază rapid, formând pars distalis și încon­
joară infundibulul, care, împreună cu pars nervosa, formează lobul posterior al glandei hipofîze, derivat din neuroectoderm.
 1

Lobul anterior al glandei pituitare (Adenohipofiza)

748 Lobul anterior al hipofizei controlează alte glande endo­
i • a. hipofizară
\\ superioară crine și unele țesuturi non-endocrine.

«X
k X.
Lobul anterior al glandei hipofize arc organizarea tipică
n a unui țesut endocrin. Celulele sunt organizate în cuiburi și
capilarele
U_
cordoane separate prin capilare sinusoidale fenestrate cu un
O eminentei
Q.
mediane si ale diametru relativ mare. Aceste celule răspund la semnalele hi-
□c f

potalamtisului prin sinteza și secreția mai multor hormoni

1
infundibulului ,A
vene porte
»<X
hipofizare
hipofizari. Patru hormoni ai lobului anterior - hormonul
CC
<x adrenocorticotrop (ACTH), hormonul * e stimulare
ZD
tiroidiană (tireotrop) (TSH; tireotropina), hormonul
vene foliculostimulant (FSH) și hormonul luteinizant (LH)
□_ hipofizare - sunt numiți hormoni tropi, deoarece ei reglează activita­
o vene tea celulelor din alte glande endocrine din organism. Cei doi
z hipofizare
«X hormoni ai lobului anterior rămași, hormonul de creștere
—J artera
o hipofizară (GH sau STH) și prolactina (PRL), nu sunt considerați
inferioară tropi, deoarece ei acționează direct asupra organelor țintă care
capilarele sistemului port nu sunt glande endocrine. Caracteristicile și efectele hormo­
hipofizar în pars distalis
nilor hipofizari ai lobului anterior sunt rezumate în Tabelul
FIGURA 21.6 ▲ Schema vascularizației glandei hipofize și sis­
21.1.
temul port hipotalamo-hipofizar. Artera hipofizară superioară și
o artera hipofizară inferioară sunt ramuri ale arterelor carotide interne Ar­
o tera hipofizară superioară vascularizează pars tuberalis, eminența medi­
Pars Distalis
ană și infundibulul, unde dă naștere unei rețele capilare care se deschide
în venele porte hipofizare Aceste vene dau naștere unei a doua rețele Celulele din pars distalis variază ca dimensiune, formă și
capilare în pars distalis, unde sunt eliberate secrețiile neuroendocnne proprietăți tinctoriale.
<D produse în hipotalamus și descărcate în eminența mediană și infundibul.
■ 1H
o Artera hipofizară inferioară asigură aportul de sânge la pars nervosa și Celulele din pars distalis sunt aranjate în cordoane și cui­
a are foarte puține conexiuni (sau deloc) cu sistemul port hipotalamo-hi­ buri, separate de capilare. Descrierile inițiale ale celulelor din
en
f
pofizar. Sângele din glanda hipofiză este drenat în sinusul cavernos și
părăsește cavitatea craniană prin venele jugulare interne.
pars distalis s-au bazat exclusiv pe proprietățile tinctoriale

o ale granulelor de secreție din citoplasmă celulelor. Folosind

amestecuri de coloranți acizi și bazici (Fig. 21.7), histologii au
\—
identificat trei tipuri de celule în funcție de reacția lor fațade
Sistemul port hipotalamo-hipofizar este legătura esențială colorant: bazofile (10%), acidofile (40%) și cromofobe
CxJ
dintre hipotalamus și hipofiză. (50%). Această clasificare nu oferă însă informații asupra ac­
Arterele care vascularizează pars tuberalis, eminența mediană tivității secretorii sau rolului funcțional al acestor celule.
> >

și infundibulul dau naștere unor capilare fenestrate (plexul ca­
pilar primar). Aceste capilare drenează sângele in vene porte,
numite vene porte hipofizare, care merg de-a lungul lui
pars tuberalis și dau naștere unei rețele de capilare sinusoi­
dale fenestrate (plexul capilar secundar). Acest sistem vascular
transportă secrețiile neuroendocrine ale neuronilor hipotala-
mici de la nivelul eminenței mediane și infundibulului până
la celulele din pars distalis.
Majoritatea sângelui din hipofiză drenează în sinusul ca­
vernos de la baza diencefalului și apoi în circulația sistemică.
Unele date sugerează că sângele poate să dreneze și prin vene
porte scurte care merg de la pars distalis la pars nervosa și
că fluxul sanguin se poate deplasa dinspre pars nervosa spre
hipotalamus. Pe această cale scurtă, hormonii lobului anterior
al hipofizei ar putea exercita un feedback direct la nivelul hi-
potalamusului, fără a parcurge circuitul complet al circulației
sistemice.
Inervația
Fibrele nervoase care străbat infundibulul și pars nervosa
provin din nudei hiporalamici și ajung in lobul posterior al
glandei hipofize (a se vedea secțiunea următoare, referitoare la
lobul posterior). Fibrele nervoase care intră în lobul anterior
al hipofizei sunt fibre postganglionare ale sistemului nervos
Prin imunocitochimie au fost identificate cinci tipuri funcți­
onale de celule în pars distalis.
Toți hormonii lobului anterior hipofizar cunoscuți sunt pro­
teine mici sau glicoproteine. Acest fapt important a permis
identificarea diferitelor tipuri de celule specifice prin imuno­
citochimie (Tabelul 21.2). Astfel, au fost identificate cinci ti­
puri de celule în lobul anterior hipofizar:
• Somatotropele (celule GH sau STH) sunt cele mai frec­
vente celule din pars distalis și reprezintă aproximativ 50%
din parenchimul lobului anterior hipofizar. Aceste celule
sunt ovale, au dimensiuni medii, prezintă nudei rotunzi
localizați central și produc hormonul de creștere (GH,
growth hormone sau STH, somatotrop). Ele se înca­
drează în categoria celulelor acidofile din cauza granulelor
eozinofile din citoplasmă. Trei hormoni reglează eliberarea
de GH din celulele somatotrope. Doi dintre aceștia sunt
hormoni hiporalamici cu acțiune antagonică: hormonul
de eliberare a hormonului de creștere (growth hor-
mone-releasing hormone, GHRH), care stimulează eli­
berarea de Gl l din celulele somatotrope și somatostatina,
care inhibă eliberarea de GH. Recent, a fost izolat din celu­
lele gastrice un al treilea hormon, grelina, un peptid cu 28
de aminoacizi. Acesta este un stimulator puteri tic al secreției
>

autonom și au funcție vasomotorie. de GH și corelează aportul alimentar cu secreția de GH.

 Hormonii lobului anterior al glandei hipofize
749
Hormon Structură GM (kC-j ii principale

Hormon de creștere Proteină cu lanț 21.700 Stimulează la nivelul ficatului și al altor organe sinteza și secreția de
(somatotrop, GH) liniar (191 aa) IGF-I (insulin-like growth factor I), care la rândul său, stimulează di­
viziunea celulelor progenitoare situate în cartilajele de creștere și în
mușchii scheletici, ducând la creșterea organismului
Prolactină (PRL) Proteină cu lanț t
22.500 Stimulează dezvoltarea glandei mamare; inițiază formarea laptelui;
liniar (198 aa) stimulează și menține secreția de cazeină, lactalbumină, lipide și
glucide din lapte
ho
Hormon adrenocorticotrop Polipeptid mic 4.000 Menține structura și stimulează secreția de glucocorticoizi și go-
(ACTH) (39 aa) nadocorticoizi (androgeni suprarenalieni) în zona fasciculată și
zona reticulară a cortexului suprarenalian
'-Î
Hormon foliculostimulant Dimer glicoproteica 28.000 Stimulează dezvoltarea foliculilor în ovar și spermatogeneza în testicul
CTQ
(FSH) (lanț a, 92 aa; lanț p,
111 aa)
a
Hormon luteinizant (LH) Dimer glicoproteica 28.300 Controlează maturarea finală a foliculului ovarian, ovulația și formarea o
(lanț a, 92 aa; lanț corpului galben; stimulează secreția de hormoni în celulele foliculare
(T)
pz 116 aa) și în corpul galben; la bărbați, este esențial pentru inițierea și men­
ținerea secreției de testosteron de către celulele Leydig (interstițiale)
28.000 Stimulează creșterea celulelor epitehale tiroidiene; stimulează sin­ O
Hormon de stimulare tiroi- Dimer glicoproteica O
diană (TSH) (lanț a, 92 aa; lanț teza și secreția tireoglobulinei și a hormonilor tiroidieni >—< •

3,112 aa)
o
-'Lanțurile a din FSH, LH și TSH sunt identice și sunt codificate de o singură genă; lanțurile p sunt specifice fiecărui hormon. kDa, daltom, aa, aminoacizi.

Tumorile hormonale active care au originea în celulele so- z

matotrope sunt asociate cu hipersecreția de GH și cauzează o
gigantism la copii și acromegalie la adulți.
• Lactotropele (celule PRL, mamotrope) constituie
C
15-20% din parenchimul lobului anterior hipofizar. Sunt
celule mari, poligonale, cu nudei ovali. Ele sintetizează 2
ZD
prolactina (PRL). Când stochează produs de secreție, ce­
lulele lactotrope prezintă numeroase granule acidofile (ca­ nz
racteristică histologică a unei celule acidofile). Atunci când “O
O
conținutul acestor vezicule este eliberat, citoplasmă celulei TI

lactotrope nu se colorează (caracteristică histologică a unei ru

celule cromofobe). Secreția de PRL se află sub control inhi­
bitor al dopaminei, catecolamină produsă de hipotalamus.
Este cunoscut faptul că hormonul de eliberare a tireotro-
pinei (thyrotropin-relesing hormone, TRH) și peptidul
intestinal vasoactiv (vasoactive intestinal peptide,
VIP) stimulează sinteza și secreția de PRL. In timpul sarci­
nii și alăptării, celulele lactotrope suferă hipertrofie și hiper-
plazie, determinând mărirea hipofizei. Aceste procese sunt
responsabile de dimensiunea mai mare a hipofizei la femeile
multipare.
• Corticotropele (celule ACTH) constituie, de asemenea,
15-20% din celulele parenchimului lobului anterior hipofi­
zar. Aceste celule poligonale, cu dimensiuni medii, cu nu­
dei rotunzi si excentrici, produc o moleculă precursoare a
FIGURA 21.7 A Pars distalis. Această secțiune prin pars dista'is este co­
hormonului adrenocorticotrop (ACTH) cunoscută sub lorată cu Ponceau 6R, albastru de anilină și galben Marti js, pentru a putea
numele de proopiomelanocortină (POMC). Celulele distinge diferitele tipuri ae celule și stroma formată din țesut conjunctiv
corticotrope sunt bazofile și prezintă o reacție puternic pozi­ Cordoanele celulare sunt înconjurate de o stroma delicată ae țesut con­
tivă cu reactivul acid periodic Schiff (PAS), datorită grupă­ junctiv, colorată in albastru. Capilarele sinusoidale sunt localizate în strânsă
rilor zaharidice asociate cu POMC. POMC este scindată de asociere cu parenchimul și conțin eritrocite colorate in galben. în regiunea
prezentată aici, celulele acidofile (A) sunt cele mai numeroase. Citoplasmă
enzimelc proteolitice din celulele corticotrope în mai multe lor se colorează în roșu intens Celulele bazotile (8) se colorează în albastru.
fragmente, si anume ACTH, p-lipotropină (p-LPH), hor­ Celule cromofobe (O, puține ca număr în această regiune, sunt practic ne­
monul de stimulare a melanocitelor (MSH), P-endorfină și colorate. 640x.
 TABELUL 21.2 Caracteristicile tinctoriale ale celulelor din lobul anterior al glandei hipofize
750
Procent din
Tip celular totalul celulelor Tinctorialitate Colorații specifice Produs de secreție
«X
rj
Somatotrope 50 Acidofilă Orange G (PAS -) Hormon de creștere (GH/STH)
u_ (celule GH/STH)
O
□_ Lactotrope 15-20 Acidofilă Orange G (PAS -), eritrozină Prolactină (PRL)
(celule PRL) Herlant, carmozină Brooke
Corticotrop 15-20 Bazofilă Hematoxilină plumbică Proopiomelanocortină (POMC), care la om
CC
(celule ACTH) (PAS +) este clivată în hormon adrenocorticotrop
(ACTH) și p-lipotropină (0-LPH)
Gonadotrop 10 Bazofilă Aldehid-fucsină Hormon foliculostimulant (FSH) și hor­
Q_ (celule FSH și LH) Aldehid-tionină (PAS +) mon luteinizant (LH)
Q Tireotrope ~5 Bazofilă Aldehid-fucsină Hormon de stimulare tiroidiană (TSH)
Z
«X (celule TSH) Aldehid-tionină (PAS +)
—J
CD

encelalină. Secreția de ACTH este controlată de hormonul
<D
Ch de eliberare a corticotropinei (corticotropin-relea-
i— < sing hormone, CRH) produs de hipotalamus.
O • Gonadotropele (celule FSH și LH) constituie aproxi­
o mativ 10% din celulele parenchimului lobului anterior
a hipofizar. Aceste celule ovale, mici, cu nudei rotunzi și
<D
excentrici produc hormonul luteinizant (LH) și hor­
OJ
■ < monul foliculostimulant (FSH). Ele sunt dispersate în
<L>
c pars distalis, se colorează intens cu coloranti bazici (carac­
teristică a celulelor de tip bazofil) și dau reacție PAS po­
i—< zitivă. Multe celule gonadotrope sunt capabile să producă
atât FSH, cât și LH. Cu toate acestea, studiile de imu-
nocitochimie au arătat că unele celule gonadotrope pot
T----- produce numai unul dintre cei doi hormoni. Secreția de
CN FSH și LH este controlată de hormonul eliberator de
gonadotropină (gonadotropin-releasing hormone,
GnRH) produs de hipotalamus. Atât FSH, cât și LH au
O un rol important în reglarea activității sistemului repro­
ducător masculin și a celui feminin, care sunt discutate în
Capitolele 22 și 23.
• Tireotropele (celule TSH) constituie aproximativ 5%
din celulele parenchimului lobului anterior hipofizar.
Aceste celule mari, poligonale, cu nudei rotunzi și excen­
trici produc hormonul tireotrop numit și hormonul de
stimulare a tiroidei (TSH), care acționează asupra celu­
lelor foliculare din glanda tiroidă, stimulând sinteza de ti-
reoglobulină și de hormoni tiroidieni. Celulele tireotrope
sunt celule bazofile și dau reacție PAS pozitivă. Secreția de
TSH este controlată de hormonul eliberator de tireo-
tropină (TRH) produs de hipotalamus, care stimulează
si
>
secreția
>
de PRL. Somatostatina are un efect inhibitor
asupra celulelor tireotrope și scade secreția de TSH.
Diferențele dintre cele cinci tipuri de celule din lobul an­
terior hipofizar sunt ușor de observat cu ajutorul microscopiei
electronice de transmisie (TEM). Caracteristicile celulelor
sunt rezumate în Tabelul 21.3.

TABELUL 21.3 Caracteristicile ultrastructurale ale celulelor din lobul anterior al glandei hipofize
-

Mărime vezicule secretorii/ Alte caracteristici ale

Tip celular Mărime/Formă Nucleu/Localizare Caracteristici citoplasmei
Somatotrope Medie/ovală Rotund/central, cu Dense: 350 nm, apropiate Nu are
nucleoli vizibili
Lactotrope Mare/poligonală Oval/central Inactive: 200 nm, dispersate Lizozomi în număr crescut după
Active: dense, pleiomorfe, 600 nm, lactație
dispersate
Corticotrope Medie/poligonală Rotund/excentric 100-300 nm Picături lipidice, lizozomi mari,
fascicule perinucleare de fila­
mente intermediare
Gonadotrope Mică/ovală Rotund/excentric Dense: 200-250 nm Aparat Golgi proeminent, cis­
terne RER dilatate
Tireotrope Mare/poligonală Rotund/excentric Dense: <150 nm Aparat Golgi proeminent cu
numeroase vezicule

RER, reticul endoplasmatic rugos

 Alături de cele cinci tipuri de celule secretoare de hormoni, ? DV Vi •^rx“’A«

• 'HȘv'»,
lobul anterior al glandei hipofize conține și celule foliculo- • • j1
stelate.
> ’ r'
751
• • j • ’ Mi

Celulele foliculostelate din lobul anterior al glandei hi­ *

1 vw £4^:3 •

pofize au formă stelată, cu prelungiri citoplasmaticc care

kr • •
înconjoară celulele producătoare de hormoni. Ele au capa­
’ St?-O/ *
citatea de a forma grupuri celulare sau fol icnii mici și nu Wh.':
produc hormoni. Celulele foliculostelate sunt interconec­
tare prin joncțiuni gap care conțin proteina conexină 43. ip V-S ' r
o
Pe baza studiilor imunocitochimice și electrofiziologice, se
;xr 1 --v
X-

presupune că rețeaua de celule foliculostelate (interconec­

fe' I
- ’ •

•5"
ro
tate prin joncțiunile gap) transmite semnale de la pars tube- •K
S/v-T-
: pars) distalis; %.

ralis la pars distalis. Aceste semnale pot controla eliberarea \ '3% 'S’fi 1’
-fi?
r*

hormonilor din lobul anterior hipofizar. Astfel, rețeaua r-sTv.v

4 r
>-
foliculostelată pare că acționează alături de sistemul venos F %£
gkjpars nervosa-
o Ir •/ • *•
CTQ
£7^ ' ■< ! '

port hipofizar. Studii recente ale joncțiunilor gap in vitro

s
A^

sugerează că acestea interconectează nu numai celulele foli­

culostelate, dar și celulele producătoare de hormoni, ceea ce vă iL-''
B' • vt' f. G)
h- ■■«

O)
pledează pentru existența unui mecanism adițional de sem­ A ’jT’ I..
* 1• CD
V /
nalizare în lobul anterior al glandei hipofize. <— ti <J

-»
n w•
Pars Intermedia / t - cr* O
o
Pars intermedia înconjoară o serie de mici cavități chis-
tice care reprezintă resturi embrionare din cavitatea
®7»
’■» Jl

"■4..
k ; fi
pungii Rathke. l ______________ o
V.
Celulele parenchimatoase din pars intermedia înconjoară
FIGURA 21.8 ▲ Secțiune la nivelul glandei hipofize umane O
foliculi cu coloid. Se pare că celulele care căptușesc foliculii I—
adulte prin pars intermedia. Această secțiune colorată cu albastru 3>
derivă din celulele foliculostelate sau din diferitele celule se­ de toluidină arată pars intermedia, situată între pars distalis (stânga) și pars Z
O
cretoare de hormoni. TEM arată că ele formează complexe nervosa (dreapta) La om, această parte a glandei este rudimentară. Carac­
joncționale în zona apicală și conțin vezicule mai mari decât teristic pentru pars intermedia este prezența unor foliculi cu coloid (FC), “O

celulele clin pars distalis. Natura coloidului folicular nu este de dimensiuni diferite și a unor grupuri mici de celule, formate d n celule
c=
cromofobe și celule bazofile. 120x.
cunoscută; adesea, în interiorul acestuia s-au observat resturi —<

3>
celulare. Pars intermedia conține celule bazofile si cromo-
> > 3J
2=»<
fobe (Fig. 21.8). Frecvent, celulele bazofile și cavitățile chis- «**-**

tice se extind în pars nervosa. n:

Funcția celulelor din pars intermedia este încă neclară la
om. La unele specii, celulele bazofile au în citoplasmă vezi­
cule care conțin a- sau p-endorfină (un compus similar
morfinei). La broaște, celulele bazofile produc hormon de
stimulare a melanocitelor (MSH), care stimulează sinteza
de pigment metanie și dispersia pigmentului în melanocite.
La om, MSH nu este un hormon funcțional, el fiind un pro­
dus secundar al procesării post-traducere a P-LPH-ului. De­
oarece MSH-ul se găsește în cantități mici în pars intermedia
umană, se presupune că celulele bazofile din pars intermedia
sunt corticotrope.
Pars Tuberalis
~o
Lobul posterior al glandei pituitare (Neurohipofiza) o
~n
Lobul posterior al hipofizei este o extensie a sistemului h3
3>
nervos central (SNC) care stochează și eliberează produși
de secreție din hipotalamus.
Lobul posterior al glandei pituitare, cunoscut și sub
denumirea de neurohipofiza, constă din pars nervosa și
infundibul, care conectează pars nervosa la hipotalamus.
Pars nervosa, componentă a glandei hipofize cu origine ner­
voasă, conține aproximativ 100.000 de axoni nemielinizați
care aparțin unor neuroni secretori al căror corp celular se
află în nucleii supraoptic și paraventricular din hipotala­
mus. Acești axoni formează tractul hipotalamo-hipofizar A

Pars tuberalis este o extensie a lobului anterior în jurul tijei
infundibulare.
Pars tuberalis este o regiune imens vascularizată care con­
ține vene din sistemul port hipotalamo-hipofizar. Celulele
parenchimatoase sunt aranjate în grupuri mici sau cordoane,
în asociere cu vase de sânge. Cuiburi cu celule pavimentoase
și foliculi mici căptușiți cu celule cubice sunt dispersate în
aceasta regiune. Aceste celule prezintă adesea imuno reactivi­
tate pentru ACTH, FSH și LH.
și sunt unici din două puncte de vedere. In primul rând, ci nu
stabilesc sinapse cu aici neuroni sau celule țintă, ci se termină
în imediata vecinătate a rețelei de capilare fenestrate din pars
nervosa. In al doilea rănd, ei aparțin unor neuroni care conțin
vezicule scerctorii distribuite în toate componentele celulare
(corp celular, axon și terminațiile axonale). Datorită activi­
tății secrecorii intense, neuronii conțin numeroși corpi Nissl
și, din această perspectivă, sunt asemănători cu neuronii din
cornul medular ventral și cu celulele ganglionare.
Lobul posterior al glandei hipofize nu este o glandă endo­
crină. El este un loc de stocare a neurosecrețiilor produse
de neuroni din nucleii hipotalamici supraoptic și paraventri-
 cular. Axonii nemielinizați transportă produșii de neurosecre- 50-80 nm, asemănătoare cu veziculele cu miez dens din
ție în pars nervosa. Alți neuroni din unii nudei hipotalamici medulosuprarenală și clin terminațiile axonale ale nervi­
752 (descriși mai jos) eliberează produșii lor de secreție în rețeaua lor adrenergici. Veziculele neurosecretorii, care se agrega
de capilare fenestrate a infundibulului, prima rețea capilară a pentru a forma corpii Herring conțin fie oxitocinâ, fie
sistemului port hipotalamo-hipofizar. hormon antidiuretic (ADH; denumii și vasopresină;
<c
rsi Tabelul 21.4). Fiecare hormon este un peptid mic cu nouă
u_
Microscopia electronică evidențiază trei tipuri de vezicule
O neurosecretorii, distincte morfologic, în terminațiile ner­ resturi de aminoacizi. Cei doi hormoni diferă între ei doar
o_ prin două resturi de aminoacizi. Fiecare veziculă conține,
voase din pars nervosa.
□c de asemenea, ATPși neurofizină, o proteină care se leagă
>«x Veziculele delimitate de membrană din pars nervosa sunt de de hormon prin legături necovalente. Oxitocinâ și ADH
CC
«=c trei dimensiuni:
sunt sintetizați sub formă de precursori, molecule mari
ZD • Vezicule neurosecretorii cu diametrul de 10-30 nm care care includ hormonul și neurofizină specifică. In timp ce
se acumulează in terminațiile axonale. Prin acumularea lor, se deplasează de la corpul celulelor nervoase până la ter­
Q-
<X axonul se dilată în apropierea terminațiilor axonale (Fig. minația axonului, molecula mare este clivată proteolitic
Că
21.9). Aceste dilatării, numite corpi Herring, sunt vizibile în hormon si>
neurofizină. Imunocitochimia demonstrează
Z
<x la microscopul optic (Planșa 81, pagina 780). La microsco­ că oxitocinâ si
>
ADH sunt secretari>
de celule diferite din
CD pul electronic, la nivelul corpilor Herring se observă, ală­ nucleii hipotalamici.
turi de numeroasele vezicule neurosecretorii și mitocondrii,
câțiva microtubuli și profiluri de REN (Fig. 21.10). ADH facilitează reabsorbția apei din tubii distali și colec­
QJ • Terminațiile nervoase prezintă și vezicule de 30 nm care tori ai rinichiului prin modificarea permeabilității celulelor
c< conțin acetilcolină. Aceste vezicule ar putea avea rol în eli­ pentru apă.
S—<
o berarea veziculelor neurosecretorii. Denumirea originală de vasopresină a provenit de la ob­
o • In axonul terminal, alături de celelalte vezicule delimitate servația că dozele mari, nefiziologice, ADH-ula determină
C de membrane, se observă și vezicule mari cu diametru de creșterea tensiunii arteriale prin stimularea contracției
QJ
QJ /r \ ,

QJ ă..'7 *• ’ ’ fl
v-y/ 'V- t Ai <
-3’1^ f
c i'

•‘..I-WK
C*<V ■" w ■ Wi » * z ,•
t ’’ • i
z- '
■W V. - •
< ■

*•’,
î!^'

b£)
»—■<
r• f/.• r

r«
r
*
U-
;«sx
■0 ’ s.,-
- «*
..... . :• ?.• N

YYta'W
/ »r *

•a •

CN *• \ 'i'

OT O-
5
, • aJV;*X*

I ' .

^=w
ia • •
O
*
SjK

T-.
■ - >■ :?- <:•
<,;
•4

Jr*i
..
-. k ••- > ’»• <• • r<* >. w
E Ip. iy f y•J ■
- I

■<ă
'v 'i
- ■ -■ v
;* f '

.•
(z\z. \ ■-'«.fz.
r
V* 4.
> • •
i ■£
... >...

vs :•
. . -ix j
• . Jf
- -
T
ir>h ■./-
s "A

-■/
u.b; i '• '
•* __ , r Os 7 |
)
>-;4 4

7 .
5K
> •%
■:y/
: ' ■ • : Vu •
8S 7 f
•' / : •1

i
- /■ ii *. ——i
U_ «*-*1
« • InWfi iii ■ Wi ^i11! ‘Hm J x'rfr?
FIGURA 21.9 ▲ Imagine de microscopie electronică a corpilor Herring în lobul posterior al hipofizei de șobolan. Porțiunile dilatate
ale axonilor din tractul hipotalamo-hipofizar, numite corpi Herring (CH), conțin numeroase vezicule neurosecretorii cu oxitocinâ sau ADH. Ele sunt
înconjurate de celule gliale specializate numite pituicite (P). Rețineți localizarea corpilor Herring în imediata vecinătate a vaselor de sânge (75). repre­
zentate majoritar de capilare fenestrate. tapetate de celule endoteliale (E). 6.000x. (Prin amabilitatea Dr Holger Jastrow.)

1
 ~~ ~

V/t; 'î bilor contorți distali și tubilor colectori din rinichi, ceea
granule5 de r r—» *

neurosecretie’^
ce va avea ca efect creșterea permeabilității pentru apă.
■ ij'~
i’T I
■>^4 R
Inserarea aquaporinei 2 (AQP-2) în domeniul apical și a 753
’i
. .< r
> aquaporinei 3 (AQP-3) in domeniul latcrobazal al acestor
/ / celule asigură rcabsorbția rapidă a apei in epiteliul tubu-
■ i <- . iî lar. ADH acționează pe receptorul său specific V2 localizat

4 in domeniul laterobazal al celulelor care căptușesc tubii

/ •

contorți distali și tubii colectori; mutația acestui receptor

' *t este responsabilă pentru diabetul insipid nefrogen (Fișa o
4 . I 21.3).

4r
Osmolaritatea plasmatică și volumul sanguin sunt monito­
ro
• .1
wl
e -j rizate de către receptori specializați ai sistemului cardiovascular
(ex., corpii carotidieni și aparatul juxtaglomerular). O creștere

•|ș
ir a osmolarității sau o scădere a volumului sanguin stimulează
< /; >
eliberarea de ADH. In plus, neuronii secretori hipotalamici pot
w
r
V.-.
S 4 t• • " — -i

■i W
• •
'
4 servă ca osmoreceptori, inițiind eliberarea de ADH. Durerea,
6
A
*
V
"f-*:£ * fi ■
• S - k' a . traumatismele, stresul emoțional și nicotină și derivații săi sti­
« '<>
2 r* y •> O
<ۥ V- &
>«<?
■
>*
* ■ ■ r*-.- •
mulează, de asemenea, eliberarea ADH. H—
* A .
O

’Ukc v * f /
.
*
Oxitocină stimulează contracția mușchiului neted uterin si
» »

a celulelor mioepiteliale din glanda mamară.

» ro

At ' I
* ■>

• r ^9
Oxitocină este un stimulator mai puternic al contracției o
mușchiului neted decăt ADH-ul. Ea are ca principală acțiune n
b—e
r-* •
stimularea contracției:
>
b—•

ti- . o G)
• mușchiului neted uterin în timpul orgasmului, men­
_ c strualei și nașterii. In apropierea nașterii, celulele mus­
O
endoteliuf. culare netede uterine răspund de 200 de ori mai repede
r <
v- A V I
•Vr..,y x - la oxitocină. Acest lucru este însorit de creșterea numă-
;t ■
u’
fix*.
V -* •
•J i, ■ -' y ți
<. •
3 <
> •

rului de joncțiuni gap dintre celulele musculare netede și

Z
O
X»
>
*4 iz ■;
/
i;
•-
•
.•I
de creșterea densității receptorilor pentru oxitocină. “D
• celulelor mioepiteliale din alveolele și duetele glandei
FIGURA 21.10 A Imagine de microscopie electronică a neuro-
hipofizei de șobolan. Se pot observa granule de neurosecreție și vezicule
mamare. Secreția >
de oxitocină este declanșată
»
de stimuli
mici, prezente în porțiunile terminale ale axonilor din tractul hipotalamo-hi- nervoși care ajung la hipotalamus. Acești stimuli inițiază zo
pofizar Capilare cu endoteliu fenestrat sunt prezente în imediata vecinătate un reflex neuron mo ral care seamănă cu un reflex senzori- x><
a terminațiile nervoase. 20.000x. (Prin amabilitatea doctorilor Sanford L Palay motor simplu. La nivelul uterului, reflexul neuroumo- zc
și P Orkland.)
ral este inițiat prin distensia vaginului și a colului uterin. -O
o
mușchiului neted din arterele mici și arteriole. Nivelurile La nivelul sânului, reflexul este inițiat prin alăptare TI

fiziologice ale ADH-ului au însă efecte minime asupra ten­ (supt). Contracția celulelor mioepiteliale care înconjoară x»
siunii arteriale. ADH este principalul hormon implicat în polul bazai al celulelor alveolare și ductale din canalele mai
reglarea homeostaziei apei și a osmolarității fluidelor mari determină eliberarea laptelui și trecerea acestuia prin
corpului. Principalul efect fiziologic al ADH-ului este in­ duetele care se deschid la nivelul mamelonului (ejecția lap­
serarea de canale pentru apă (aquaporine) în celulele tu- telui; a se vedea pagina 871).

"BELUL 21.4 Hormonii lobului posterior al glandei hipofize

■ta
Hormon Structură Sursă Funcții principale
Oxitocină Polipeptid cu 9 ami­ Corpi celulari ai neuronilor Stimulează activitatea celulelor contractile din jurul
noacizi localizați în nucleii hipota- duetelor excretorii ale glandelor mamare, favorizând
lamici supraoptic și para- ejecția laptelui; stimulează contracția mușchiului
ventricular' neted în uterul gravid
Hormon antidiuretic Polipeptid cu Corpi celulari ai neuronilor Reduce volumul de urină prin creșterea reabsorbției
(ADH; vasopresină) 9 aminoacizi; două localizați în nucleii hi-* apei în tubii colectori din rinichi; scade rata de
forme: arginină-ADH potalamici supraoptic și transpirație ca răspuns la deshidratare; crește
(cea mai frecventă paraventricular* tensiunea arterială prin stimularea contracțiilor
formă la om) și lizi- celulelor musculare netede din peretele arteriolelor
nă-ADH

Studiile imunocitochimice indică faptul că oxitocină și ADH-ul sunt sintetizați de neuroni diferiți din nucleii supraoptic și paraventricuîar a: hipotalamusu-
lui- Studiile biochimice au demonstrat că nucleul supraoptic conține cantități egale din ambii hormoni, în timp ce nucleul paraventricular conține mai multă
Ox|locinâ decât ADH, dar mai puțină decât cantitatea găsită în nucleul supraoptic

754 FIȘA 21.2 Corelație clinică: Principiile bolilor endocrine
Afectarea mecanismelor de semnalizare care coordonează
rsi și controlează funcția mai multor organe și procese biologice
U_ reprezintă baza multor boli endocrine. Biochimia clasică,
O
q_ fiziologia și progresele în biologia celulară, moleculară și în
□E genetică, combinate cu observațiile clinice sunt capabile să
explice mecanismele prin care acționează hormonii și care
><x
CC conduc la apariția bolilor endocrine. Bolile endocrine pot
«X
avea patru cauze majore:
• Excesul hormonal. Cea mai comună cauză a excesului
Q_ hormonal este creșterea numărului total de celule care
Q produc un anumit hormon. Un exemplu este hipertiroi-
Z dismul (boala Graves, a se vedea Fișa 21.4). în esență,
prezența anticorpilor anormali care imită acțiunea TSH-
O
ului stimulează o creștere dramatică a numărului de celule
tiroidiene. în alte cazuri, secreția crescută de hormoni
este legată de anomalii genetice care modifică sinteza și
QJ secreția hormonilor. Pe lângă acestea, mutații ale genelor
c<
supresoare tumorale și ale protooncogenelor pot duce la
O proliferarea celulelor mutante care produc hormonul spe­
o cific. Acest proces este întâlnit frecvent în celulele lobului
anterior hipofizar.
• Deficitul hormonal. Deficitul hormonilor poate rezulta
<D
din distrugerea unui organ endocrin printr-un proces
patologic (ex., tuberculoza glandelor suprarenale) sau
<D
Cm
autoimun (ex., boala lui Hashimotoîn care anticorpii anor­
mali distrug celulele producătoare de hormoni tiroidieni).
De asemenea, anomalii genetice care duc la o dezvoltare
anormală a glandelor endocrine (ex., hipogonadismul
hipogonadotrop), sinteza de hormoni cu structură mo­
dificată (ex., deleția genei GH) sau reglarea anormală a
CXI secreției hormonale (ex., hipoparatiroidismul asociat cu
mutația receptorului pentru calciu exprimat la nivelul ce-
o
FIȘA 21.3 Corelație clinică: Patologii asociate cu secreția de ADH
o
Absența sau reducerea secreției de ADH conduce la o stare
cunoscută sub numele de diabet insipid, care se carac­
terizează prin poliurie (producerea unor volume mari de
urină diluată - până la 20 I pe zi) cu urină hipotonă și fără
gust (insipidă). Persoanele cu această afecțiune au polidip-
sie, ceea ce le permite să contracareze pierderea apei prin
consumul unor cantități mari de lichide. Această boală este
cauzată frecvent de traumatisme craniene, tumori sau alte
leziuni care pot afecta hipotalamusul sau lobul posterior al
glandei hipofize. Această formă a bolii este denumită diabet
insipid hipotalamic, spre deosebire de diabetul insipid
nefrogen, în care secreția de ADH este normală sau ridi­
cată, dar există o lipsă a răspunsului renal la ADH. Diabetul
nefrogen este de obicei o afecțiune congenitală legată de
mutații ale genei pentru aquaporina 2 (AQP-2) sau mutații
ale receptorilor V2 pentru ADH din tubii renali. Diabetul insi­
pid de tip hipotalamic este de obicei tratat prin administrarea
de analogi sintetici ai ADH-ului (desmopresma), în timp ce
tratamentul formei nefrogene are ca scop reducerea volu­
mului de urină.
■
lulelor paratiroide) pot determina scăderea nivelului seric
sau lipsa hormonilor activi. O altă cauză poate fi leziunea
iatrogenă a glandelor endocrine, cum ar fi leziunea glan­
dei paratiroide în timpul tiroidectomiei (extirparea glandei
tiroide).
• Modificarea răspunsului tisular la acțiunea hor­
monilor. Această categorie de afecțiuni endocrine este
adesea provocată de o varietate de mutații genetice ale
receptorilor hormonali (ex., TSH, LH și PTH). La pacienții
cu diabet zaharat, rezistența la insulină în mușchi și ficat
este cauzată în principal de semnale provenite din țesutul
adipos (a se vedea Capitolul 9).
• Tumori ale glandelor endocrine. Majoritatea tumo­
rilor endocrine sunt active hormonal și se asociază cu
hipersecreție hormonală. Există și tumori ale glandelor
endocrine care nu produc hormoni, dar care comprimă
organele vecine sau provoacă distrugeri ale altor organe,
cauzate de metastaze. Un exemplu în acest sens este
cancerul tiroidian, care poate metastaza în tot corpul, fără
a prezenta semne de hipersecreție a hormonului tiroidian
(hipertiroidism).
Hormomi sunt utilizați în tratamentul bolilor endocrine.
»
O utilizare obișnuită este terapia de substituție hor­
monală atunci când o anumită glandă endocrină nu este
dezvoltată sau încetează să producă hormonul necesar. Hor­
monii și analogii lor sintetici pot fi utilizați și pentru a suprima
efectele altor hormoni. Hormonii tiroidieni și hormonii steroizi
pot fi administrați pe cale orală, în timp ce hormonii proteici
(ex., insulina, GH) trebuie administrați parenteral. Inovațiile
tehnologice recente, precum minipompele computerizate și
injecțiile intramusculare depot, au făcut ca tratamentul hor­
monal să fie mai ușor de administrat.
Nivelul anormal de ridicat al ADH-ului se întâlnește în sin­
dromul de secreție inadecvată a hormonului antidiu-
f
retic (SIADH), care se caracterizează prin hiponatremie (nivel
seric scăzut de sodiu) și scăderea osmolarității serice, asociată
cu excreția excesivă de sodiu în urină și creșterea osmolarității
urinare. în SIADH, nivelul ridicat de ADH crește absorbția apei,
ducând astfel la producerea de urină concentrată, incapacitatea
de a excreta apa și hiponatremie care rezultă mai degrabă din
excesul de apă, decât din deficiența de sodiu. Creșterea secre­
ției de ADH poate fi legată de afecțiuni ale SNC (tumori, leziuni,
infecții sau accidente vasculare cerebrale), boli pulmonare (pneu­
monie, boală pulmonară obstructivă cronică, abces pulmonar
sau tuberculoză), tumori care secretă ADH (carcinom pulmonar
cu celule mici, tumori ale pancreasului, timom sau limfoame) și
anumite medicamente (antiinflamatoare, nicotină, diuretice etc).
Tratamentul SIADH depinde de etiologie și include restricție de
lichide și tratament farmacologic. Un antagonist al receptorului
V2 pentru ADH (conivaptan) este acum disponibil pentru pacien­
ții cu SIADH, el fiind administrat pentru a ameliora hiponatremia
și pentru a mări diureza de apă liberă, fără pierderea altor ioni în
urină.
 îl ABELUL21.5 Hormoni de reglare hipotalamici
755
Hormon Structură Sursă Funcții principale
Hormon de eliberare a La om, două forme: Corpii neuronilor localizați în Stimulează secreția și
hormonului de creștere polipeptide cu 40 și 44 de nucleul arcuat al hipotala- expresia genică a GH-lui din celu­
(GHRH) aminoacizi musului lele somatotrope
Somatostatină La om, două forme: Corpii neuronilor localizați în Inhibă secreția de GH din celulele
nucleii hipotalamici periven- somatotrope și de TSH din celulele
O
polipeptide cu 14 și 28 de
aminoacizi tricular, paraventricular și tireotrope; inhibă secreția de insulmă
arcuat din celulele B din insulele pancreatice
Corpii neuronilor localizați în Inhibă secreția de PRL din celulele
ro
Dopamină Catecolamină (derivat de ____-

aminoacid) nucleul arcuat al hipotala- lactotrope

musului
Hormon de eliberare a Polipeptid cu 41 de ami­ Corpii neuronilor localizați în Stimulează secreția de ACTH din
corticotropinei (CRH) noacizi nucleii hipotalamici penven- celulele corticotrope; stimulează CfQ
r*

tricular, arcuat și paraventri­ expresia genică a POMC în celulele

cular medial corticotrope » ■ ■ ■*

Hormon de eliberare a go-
nadotropinei (GnRH)
Hormon de eliberare a
tireotropinei (TRH)
Polipeptid cu 10 aminoacizi
Polipeptid cu 3 aminoacizi
Corpii neuronilor localizați în Stimulează secreția de FSH și LH în
o
nucleii hipotalamici arcuat, celulele gonadotrope o
ventromedial, dorsal și para­
ventricular o
Corpii neuronilor localizați în Stimulează secreția de TSH în celu­
o
•
nucleii hipotalamici ventro­ lele tireotrope; stimulează sinteza și
medial, dorsal și paraventri­ secreția de PRL
cular

ACTH, hormon adrenocorticotrop, FSH, hormon foliculostimulant; GH, hormon de creștere; LH, hormon luteinizant; POMC, proopiomelanocortinâ; PPL, zc
pro'actmâ; TSH, hormon de stimulare tiroidiană. “O
O

Analogii sintetici ai oxitocinei sunt adesea administrați
în perfuzie intravenoasă pentru inițierea și stimularea con­
tracțiilor uterine în timpul travaliului și nașterii. Prepara­
tele nazale de oxitocină sunt utilizate pentru a stimula lactația
la femeile care alăptează.
Pituicitul este singura celulă specifică a lobului posterior
hipofizar.
Pe lângă
O
numeroșii
>
axoni
>
si terminațiile
>
axonale ale neuroni-
lor hipotalamici secrctori, lobul posterior al glandei hipofize
conține fibroblaste, mastocite și celule gliale specializate nu­
mite pituicite, asociate cu capilare fenestrate. Aceste celule
asemănătoare astrocitelor au formă neregulată și multe pre­
lungiri. Nucleul lor este rotund sau oval, iar in citoplasmă
sunt prezente incluziuni pigmentare. Ca și astrocircle, ele
posedă Filamente intermediare specifice asamblate din pro­
teine acide fibrilare gliale (GFAP). Adeseori, prelungirile
pituicitelor se termină în spațiul perivascular. Datorită nume­
roaselor prelungiri și a relațiilor apropiate cu vasele sanguine,
pituicitele au un rol de susținere, similar cu cel al astrocitelor
din SNC (a se vedea pagina 373).
HIPOTALAMUSUL
Hipotalamusul controlează activitatea glandei hipofize.
Hipotalamusul este situat la baza encefalului, în zona mij­
litic, greutatea corporală și apetitul. Hipotalamusul produce
compuși pe care îi eliberează prin neurosecreție. Alături de cz
oxitocină și ADH, neuronii hipotalamici secretă polipeptide cn
c:
care stimulează sau inhibă secreția și eliberarea hormonilor
din lobul anterior al glandei pituitare (Tabelul 21.5). Aceste
polipeptide hipotalamice se acumulează în terminațiile
nervoase din apropierea eminenței mediane și a infundibulu-
lui și sunt eliberate în rețeaua de capilare din sistemul port
hipotalamo-hipofizar pentru a fi transportate către pars
distalis a glandei hipofize.
Mecanismul de feedback reglează funcția endocrină la
două niveluri: hipofizar, unde este reglată secreția de hor­
moni hipofizari și hipotalamic, unde este reglată secreția
hormonului hipotalamic de eliberare.
Nivelul circulant al unui produs specific secretat de un organ
țintă, un hormon sau metabolitul său poate acționa direct fie
asupra celulelor din lobul anterior al glandei hipofize, fie asupra
hipotalamusului, unde reglează secreția hormonilor de elibe­
rare hipotalamici (a se vedea în Fig. 21.18 bucla de feedback
hipotalamo-hipofizo-tiroidian pentru glanda tiroidă). Acțiunea
prin feedback la cele două niveluri asigură un control de preci­
zie al activității secretorii. In mod obișnuit, hormonul produs
de către organul țintă reglează activitatea secretorie a celulelor
din hipotalamus și din glanda hipofiză implicate în reglarea se­
creției sale.
>

locie a acestuia și înconjoară porțiunea ventrală a celui de-al
treilea ventricul. El coordonează majoritatea funcțiilor endo­
crine ale organismului și conține principalii centrii de control
ai sistemului nervos autonom. Printre altele, reglează tensiu­
nea arterială, temperatura corpului, echilibrul hidroelectro-
In plus, informațiile obținute de la majoritatea stimulilor
fiziologici și psihici care ajung la creier ajung și la hipotalamus.
Bucla de feedback hipotalamo-hipofizar reprezintă calea prin
care SNC controlează activitatea secretorie a celulelor din lobul
anterior al glandei hipofize și, în consecință, a întregului sistem

I
 endocrin. Secreția peptidclor hipotalamice de reglare reprezintă r ar
756
principalul mecanism prin care schimbările in starea emoțio­
nală determină modificări în homeostazia organismului.
O
r» .
4t«*
O

r A
■
fi ’i

>«x g" GLANDA PINEALĂ ► • — x-

. ■.?:
'■
—J
* * *
«X
LU
z Glanda pineală (corpul pineal, epiphysis cerebri) este o te
qZ I.
glandă endocrină sau neuroendocrină care reglează ritmul cir- & 2
<c cadian al organismului. Ea se dezvoltă din neuroectodermul «X

Q c?
Z
<c
plafonului posterior al diencefalului și rămâne atașată de en- V,S-, %

—J ccfal printr-o tijă scurtă. La om, este localizată in partea pos- r

CD < -
> 4g»‘ **»-
■

terioară a celui de-al treilea ventricul, in apropiere de centrul /

rr'

creierului. Glanda pineală arc forma unui con de pin aplati­ Le fr-î A

zat, de aici și numele său (Fig. 21.1 1). Ea măsoară 5-8 mm

L
■

QJ
.£
in înălțime și 3-5 mm in diametru și cântărește 100-200 mg.
. t. fi?
" A 1

Epifiza conține două tipuri de celule parenchimatoase: pi­

b
<;«£***•
- :
O nealocite și celule interstițiale (gliale). -T aer.'ț ■O®.
J» ■ • ■* * *
3
c Pinealocitele sunt celulele principale ale epifizei. Ele sunt &

t- ♦~
QJ
QJ
QJ
aranjare în grupuri sau cordoane celulare localizate în lobulii
delimitați de trabeculele conjunctive desprinse de la nivelul
pici mater care acoperă suprafața glandei. Aceste celule au un
L «** --vi 4

cs •
t V< < - AJ
Ori
&■

bJj < l * ’ty

fi -1;
O
w
•• •.' ■
/• •. x *M
1

'W
■
■#

CN
l - ■ -
> •: -
>,>< .A
r/.j, <rs ■
fe' •/./-băi».
•* 2
V'...
■
•V: <*-
•*
• •
‘.X-
* •'
s*”~
• ;K. t ■ r rft*. •
.0 ■a ‘XX;
^*2*
<-
t»
/ *2 •••-,: •> .
5X ■fi: GTV- ■ - ;.'5 ș». Ț® J-W£.AfiS?? ....
o "2.\ ’ > -O *
•y ••
.• <

zi-*? ■’V'Ă- ; ••
fi--.-WL' ■.v

/ ■■■■•

> i-. • • FIGURA 21.12 ▲ Imagine de microscopie optică a epifizei umane.

X-/? La obiectiv mare se observă concrețiunile caracteristice numite nisip cerebra'
A.7
-T ’•

y1
sau corpora arenacea Majoritatea celulelor observate în secțiune sunt pîneab-
re'-?'- z _•*’* V* rr
. _ / • >--5 ' J cite (celulele principale ale epifizei). Ele sunt aranjate în grămezi sau cordoane.
< • J-7A-- *- «T a?
■< ’ ■ *• *•*
4?" A •>
Vasele de sânge (V5) care conțin hematii sunt ușor de identificat, numeroase
■.<
X.

■'■Ti
|
■ -AS alte vase de sânge sunt, de asemenea, prezente, dar ele nu sunt recunoscute ;a
i . • •
s* V-A/' .'C ■ y ■ •
'K.- ■> * *•-
această putere de mărire, în absența hematiilor. 250x.
.fi. ■
SCSZ -
•rr
.1 fi ' -T7 A-X -T fir,,-:-
7A<Î.
■»

>.
» z *.
.y
1* i?
--
■ȚȚ -'fi: <V nucleu mare, adânc invaginat, cu unui sau mai mulți nuclc-
■7 ■ T- oli proeminent! și o citoplasmă care conține picături lipidice.
l •—■

-fifi
•W • a > • a —’

t* ’■'*'* ’l'■•x V
* Când sunt examinate la TEM, în pinealocite se observă, alături
'.' fi" ' - fi-fi'"fi ■ de organicele celulare comune, numeroase vezicule delimitate
4
•*F
/
de membrane, cu miez dens, localizate în prelungiri citoplas-
' r*. • L . . /Z
.•
»1
. r~-~^
/’ 24 •'
>t•
matice alungite. Aceste prelungiri conțin și numeroase fascicule
. * .
;<A. 7 TîsT- ■: paralele de microtubuli. Terminațiile dilatate ale prelungirilor
•H I fififi.- 'fi
' I
•
citoplasmatice vin în raport apropiat cu capilare sanguine.
&£* reces Acest raport sugerează puternic activitatea lor neuroendocrină.
>
pineal •*
•-v’

Celulele interstițiale (gliale) constituie aproximativ 5®b

fe^?, din celulele glandei. Ele au proprietăți tinctoriale și ultrastruct 11-

W:
*
* * .* *
rale asemănătoare astrocitelor, amintind de pituicitele din lobul
• . .
posterior hipofizar.
Alături de cele două tipuri de celule, epifiza umană conține
\ - *•
concrețiuni calcificate, numite corpora arenacea sau nisipul
FIGURA 21.11 ▲ Imagine de microscopie optică a epifizei la copil. cerebral (Fig. 21.12). Aceste concrețiuni par a fi rezultatul prc-
Această secțiune colorată H&E este o secțiune mediană prin glanda în formă cipitării fosfaților și carbonarilor de calciu în jurul unor prote-
de con de pin Extremitatea conică a glandei se află în partea superioara a ine descărcate din citoplasmă pinealocicelor în timpul exocitoze
imaginii. Săgețile indică partea glandei care se conectează cu comisura poste-
produșilor de secreție. Concrețiunile apar în copilărie și cresi
rioară Glanda este formată de o evaginație a porțiunii posterioare a plafonului
celui de-al treilea ventricul (diencefal). Zonele întunecate indicate prin asteris­ numeric odată cu vârsta. Deoarece sunt opace la razele X și sun:
curi sunt cauzate de hemoragie în interiorul glandei. 25x. situate pe linia mediană a creierului, ele servesc ai puncte dt
 TABELUL 21.6 Hormonii epifizei
i 757
Hormon Structură Sursă Funcții principale
Melatonina Indolamină Pinealocite Reglează bioritmurile ultradiene ale organismului și ciclul zi/noapte
(A/-acetil-5-metoxitriptamină) (ritmul circadian); inhibă secreția de GnRH și reglează steroidoge-
neza la nivelul gonadelor, în special în legătură cu ciclul menstrual;
ia animale, afectează activitatea sexuală sezonieră
o
GnRH. hormon de eliberare a gonadotropinei.

reper în examinările radiologice și în tomografia compute­ o lățime de 2,5 cm și o greutate de 20-30 g, se află pe părțile FO
____
rizată (CT). laterale ale faringelui și traheii superioare. Istmul traversează
Epifiza umană corelează intensitatea și durata luminii cu suprafața anterioară a celui dc-al doilea și al treilea cartilaj
activitatea endocrină. traheal. Adeseori un lob piramidal se extinde superior de
istm. O capsulă subțire formată din țesut conjunctiv încon­ CTQ
Epifiza este un organ fotosensibil și un important ceasornic
joară glanda (Fig. 21.13). Ea trimite în parenchim trabecule
biologic care reglează ciclul zi/noapte (ritmul circadian). Ea
care delimitează parțial lobii și lobulii neregulați. Foliculii a
obține informații despre intensitatea luminii (lumină, întune­
tiroidieni constituie unitățile funcționale ale glandei. o
ric) de la nivelul retinei prin intermediul tractului retino-hi-
Glanda tiroidă se dezvoltă din endodermul care căptușește o
potalamic, care este conectat în nucleul suprachiasmatic cu
tracturi nervoase simpatice ce ajung la epifiză. In timpul zilei, planșeul faringelui embrionar.
impulsurile luminoase inhibă sinteza hormonului major al Glanda tiroidă începe să se dezvolte în timpul celei de-a patra
o
n
epifizei, melatonina. De aceea, activitatea epifizei, măsurată săptămâni de gestație dintr-un primordiu format prin îngroșa- •
—*
prin modificări ale nivelului plasmatic al melatoninci, crește rea endodermică a planșcului faringelui embrionar. Primordiul
la întuneric și scade la lumină. La om, aceste modificări circa-
diene ale secreției de melatonină joacă un rol important în re­
CD
glarea bioritmurilor organismului (ritmului circadian).
Melatonina este eliberată la întuneric si reglează funcția X»
> O > z
de reproducere la mamifere prin inhibarea steroidogenezei o
gonadale (Tabelul 21.6). Secreția de steroizi gonadali este
scăzută prin acțiunea inhibitoare a melatoninci asupra neu­ 30
O
ronilor secretori hipotalamici (nucleul arcuat) care produc
O
GnRH. Inhibarea GnRH-ului determină o scădere a elibe­ x»<
rării de FSH și LH din lobul anterior al glandei pituitare.
artera și vena ------
Alături de melatonină, extractele de epifiză de la multe ani­
tiroidiene superioare
male conțin numeroși neurotransmițători, cum ar fi seroto-
nina, norepinefrina, dopamina și histamina și hormoni glanda tiroidă
hipotalamici de reglare, cum ar fi somatostatina și TRH.
Din punct de vedere clinic, tumorile care distrug epifiza sunt vena tiroidiană x
asociate cu pubertatea precoce (debut precoce al pu­ mijlocie
bertății). artera tiroidiană
Studiile pe animale demonstrează că informațiile refe­ inferioară 4
ritoare la lungimea zilei ajung la epifiză de la fotoreceptorii
din retină. Astfel, epifiza influențează activitatea sexuală se­
zonieră. Epifiza are rol în adaptarea la schimbările bruște ale
lungimii zilei, cum ar fi cele experimentate de călătorii care
suferă de oboseală cauzată de decalajul de fus orar vene tiroidiene inferioare
(jet lag). Epifiza are rol și în modificarea răspunsurilor
emoționale la durata redusă a zilei în timpul iernii, în zonele indică localizarea glandelor paratiroide
temperate și subarctice, cunoscută sub numele de tulburare pe fața posterioară a lobilor laterali
afectivă sezonieră (seasonal affective disorder, SAD). FIGURA 21.13 ▲ Topografia și vascularizația glandei tiroide.
Acest desen arată localizarea glandei tiroide în regiunea anterioară a gâ­
K GLANDA TIROIDĂ tului, in imediata vecinătate a traheii și a cartilajelor laringiene. Glanoa este
formată din doi lobi laterali conectați printr-un istm, in aproximativ 4096
din cazuri, glanda tiroidă prezintă un lob piramidal, care este un vestigiu
Glanda tiroidă este localizată în zona anterioară a gâtului,
al canalului tireogios, o conexiune cu baza limbii în timpul embriogenezei.
adiacent de laringe și trahee. Glanda tiroidă primește sânge din arterele tiroidiene superioare și inferioare,
Glanda tiroidă este o glandă endocrină bilobată localizată iar sângele venos este drenat in venele tiroidiene superioare, medii și in­
ferioare. Pe suprafața posterioară (profundă) a lobilor laterali există două
in zona anterioară a gâtului, formată din doi lobi laterali
perechi de structuri ovale mici, glandele paratiroide superioare si inferioare.
mari uniți printr-o bandă subțire de țesut tiroidian numită Observați zonele conturate care arată localizarea glandelor paratiroide vizi­
istm. Cei doi lobi, fiecare cu o lungime de aproximativ 5 cm. bile din vedere anterioară.
 creste caudal si formează o invaeinație asemănătoare unui duet,
cunoscută sub numele de canal tireoglos. Canalul tireoglos coloid
758 '■^Mr’v’sr

a
e.
coboară prin țesutul gâtului până la destinația lui finală, in fața Mv CJ
• V
traheii, unde se împarte în doi lobi. In timpul acestei migrări i
• • ■*»'

><c caudale, canalul tireoglos se atrofiază, putând lăsa un rest embri­ I

?VV ' A
».► . V.
q
onar, lobul piramidal ai tiroidei, care este prezent la aproximativ
o I --• •*»: j'x*.
cc 40% din populație. în jurul săptămânii a noua de gestație, celule G \

endodermice se diferențiază în plăci de celule foliculare care PBGZ,

c
q încep să se organizeze în foliculi. In săptămâna 14, se pot ob­ < 'RER r.
z serva foliculii delimitări de celule foliculare, care conțin coloid în G >.J

c > >

CD lumenul lor. In timpul săptămânii 7, celulele epiteliale care deli­

mitează invagi nația celei de-a patra pungi branhiale (faringiene) E
(denumită uneori și a cincea pungă branbialăY formează corpul . ' ? • * 'A
A: 4*-
ultimobranhial, care migrează spre glanda tiroidă în dezvoltare •* r J ‘i
<D i

a și invadează lobii laterali. După fuzionarea cu tiroida, celulele

corpului ultimobranhial se dispersează printre foliculi, dând naș­
O
o tere celulelor parafoliculare care sunt încorporate in epiteliul
î-
fol icul ar. v yy \ ■ ■ ■
Foliculul tiroidian este unitatea structurală si funcțională a
,LBE'^
QJ
<D glandei tiroide. lumenul
*■

QJ LBF capilarului
Un folicul tiroidian este un compartiment asemănător unui
c chist sferic, cu un perete format dintr-un epiteliu simplu FIGURA 21.15 ▲ Imagine de microscopie electronică a celulelor
ci
foliculare din glanda tiroidă de șobolan. Această imagine arată celu
U( cubic sau cubo-cilindric numit epiteliu foiicular. Sute de
foliculare cilindrice joase, așezate pe un singur rând La nivelul suprafețelor ap-
O mii de foliculi care au diametrul de 0,2 mm până la 1 mm
constituie aproape întreaga masă a glandei tiroide umane. Fo­
cale sunt vizibili microvili (Mv) aflați în contact cu coloidul, în timp ce suprafețele
bazale ale celulelor foliculare sunt în raport cu o lammă bazală (LBF). 0 cantitate
liculii conțin o masă gelatinoasă numită coloid (Fig. 21.14). mică de țesut conjunctiv separă celulele foliculare de lumenul capilarului De
CN Suprafețele apicale ale celulelor foliculare sunt în contact cu notat că celulele endotehale care delimitează lumenul capilarului fenestrat (6r-.-
se sprijină pe o lamina bazală (LBE). Acumularea de hzozomi (L) și picături de
coloidul, iar suprafețele bazale cu o lamina bazală.
resorbție coloidală (PRO, aparatul Golgi (G) dezvoltat, reticulul endoplasmatc
rugos (RER) și mărirea spațiilor mtercelulare indică o activitate intensă a celule­
O lor foliculare N, nucleu, CJ, complex joncțional. 14000x. (Prin amabilitatea D'
I Holger Jastrow.)

" '’i Epiteliul foiicular conține două tipuri de celule: celule foli­
O ■ •-t! I culare și parafoliculare.
I
I
I
Parenchimul glandei tiroide este compus dintr-un epiteliu
** x- <-y «te ‘

•j
|

care conține două tipuri de celule:

O- pi
r: • *
• Celulele foliculare (celulele principale) sunt responsa­
’<■ W £ bile de sinteza hormonilor tiroidieni și T3. Aceste celule
* wj*-~ ■ ■ 1 *?v
-■ r

%
•

variază ca formă și mărime în raport cu starea funcționala

■■

J
a glandei. în colorația hematoxilină-eozină (H&E), celulele
foliculare prezintă o citoplasmă slab bazofilă la polul bazai,
•r> ■ c* -’
A?: . cu nudei rotunzi care conțin unul sau mai muki nucleoli
>

proeminenți. Aparatul Golgi are o poziție supranuclear.î.

>

> / ...

Picături lipidice și granule PAS pozitive pot fi identificate

■ * ’Â"
< 1 prin metode specifice. Ultrastructural, celulele foliculare
■

1• -*
prezintă organitele celulare asociate în mod obișnuit atât cu
celule secretoare, cât și cu celule absorbante (Fig. 21.15),
formează complexe joncționale la capătul apical al celulei și
• w
conțin microvili scurți pe suprafața celulară apicală. Nume­
roase cisterne ale reticulului endoplasmatic rugos (RER) se
PO 3 x' - • o/ u observă în regiunea bazală. Veziculele mici prezente în cito­
4 & ■,
<<.■ ' - A-; plasmă apicală sunt asemănătoare morfologic cu veziculele
* asociate cu aparatul Golgi. în citoplasmă apicală se observa
i: * • ■ ■ ..
O ~
numeroase vezicule de endocitoză, identificate ca picături
Cc . ___ _ ;— .tS. L J» , O C X m
de coloid resorbit, precum și lizozomi.
FIGURA 21.14 ▲ Glanda tiroidă. Imagine de microscopie optică a • Celulele parafoliculare (celulele C) sunt localizate la
unei tiroide umane în colorația H&E. Se observă foliculii tiroidieni care con­ periferia epiteliului foiicular și se află în interiorul lami-
țin coloid. Fiecare folicul constă dintr-un singur rând de celule epiteliale ce
înconjoară o masă centrală, coloidul. Săgețile indica capilarele sanguine din­
nei bazale foliculare. Aceste celule nu vin în contact cu
tre foliculi. 500x. lumenul foiicular. Ele secretă calcitonina, un hormon
 1 )
.7 < - ■ ’ ’■ ' Z. -
•X '• -ț
r ’•
1

c 1 i
(
k>-.' ■
759
' » ’ ’7
^/-.y te
,.7/
*'• . «-.7.
^7,:. ■
«ti i

: v’ i
• \t ir
*«
—

«<z »
CF ‘7
1? /• r W” 7-7
^5-V.C .
8
—
r —țax•
f *’
>
*■*!
;•&c. . - i
% •_ *• * \
l" V <✓
** pr-. ' Z"7X ■ _
7 , JF*
te r-Â> / • *

o
4^- * • I ■>

* CF >
> . •F <■
«•* >

1 *
• «.
-•
/ '■ ' ' - -f.
«
b'Ă— » o^**
" rZ /«sa; t- r • v>

... -

l•c<V* ?î
•1
I

■ -^T'
-

Ț I 'J
*
1
/* .X
;
'jy^
I
a"

r.'.^y
• *4 9
\y 1. ; .
■- *
7- ro
___ i
'J *
I . /**

■C • f. * > A »•
- ■ •J * z
L- < < -
r_-î¥ > X -. V
CP / -v.t v • JeS-.
< i
'♦O;
;w .T
• V •
■ t
•• T- - .. ■
•• • .< . Z-<*
2 •
> . .y ■'»X‘,
CIQ

I
•
, rî * '* ’ ' 'i

W- Skv
k? **
? .>• C-9 ■'.C
i» • <J - - ~•
I r. < '

SI • •
* fD
<77 c? ’V O*
7“ $
r -
; • • c *•' 4 —T* •*
F*-* ^-‘’z •X ■
e G
3
V* Z

T • ’
'■
•/A __
■V..
M7; < ■ *-A-< • f ffesâ' >—

să? "'
f• ’ ■

• S-
*
X4: » _ -C*T
z »■ \ _f
.< z—
'4^9* ț
i-, AL
_• “• ■

tt'f; ?... ■ • V
L-V
' -«•> ...”
o
<<
--
n

i&l^8
- -• ' v.; x ’ -
‘x.'

’ • • 'wL
1

w
V

■ - . I r< .

&
■•••'
■ 7;
J f ■ ■ f • W?• ZÎV- — >
siv. ■>? r 1 •«,
o
CE ■. 'TI -
- '■î- ■5. <'' A-
4» <r >- -
r :■ /
V-.-1 ■.»• • . •
• l • •

y■
â
■

1 ■>, *i : LB t
7 *
CD
C •. ■ -'.y
•
>41 ■
A
v/i
FĂ 5>
■’-A’. «.,> •* " Z

O -
.y.■. *

'■
eu
; f, . • Z-' •
O
x>
7 \
« > ,

«- .
**
z» —•
Fî A 1-. r../' <
"-
i — - -zw —
J
'.•X*. -
X
>Z.

ZD
O
FIGURA 21.16 ▲ Imagine de microscopie electronică a unei celule parafoliculare. Prelungiri citoplasmatice ale celulelor foliculare (săgeți'}
O
înconjoară parțial celula parafoliculară (CP), care conține numeroase granule electronodense și un aparat Golgi (G) proeminent. O lamina bazala (LB) este X>‘
asociată cu celulele foliculare (CF). O parte din masa coloidală (O a doi foliculi adiacenți poate fi văzută în colțurile din stânga ale imagini: 12.000x. (Prin
amabilitatea Dr. Emmanuel-Adrien Nunez.)

care reglează metabolismul calciului. In preparatele colo­ lui. Secreția acestor hormoni este controlată de TSH-ul >

rate H&E, celulele C sunt palide și apar fie solitare, fie în eliberat din lobul anterior al glandei pituitare.
grupuri mici. Celulele parafoliculare umane sunt dificil de • Calcitonina (tirocalcitonina) este sintetizată de celu­
identificat la microscopul optic. La microscopul electro­ lele parafoliculare (celulele C) și este un antagonist fi­
nic, celulele parafoliculare prezintă numeroase vezicule de ziologic al hormonului paratiroidian (P FH). La animalele
secreție mici, care variază în diametru de la 60 la 550 nm inferioare, calcitonina are un rol important în reglarea con­
și un aparat Golgi proeminent (Fig. 21.16). centrațiilor serice ale calciului: la om, rolul său fiziologic ră-
mâne neclar. Calcitonina scade concentrațiile de calciu din
O rețea extinsă de capilare fenestrate derivate din arterele sânge prin suprimarea acțiunii de resorbție a osteoclastelor
tiroidiene superioară și inferioară înconjoară foliculii. In țe­ și favorizează depunerea calciului în oase prin creșterea ratei
sutul conjunctiv interfolicular apar și capilare limfatice care
> calcitoninei este redată
calcificarii oseinei. Secreția o direct de
pot să ofere o a doua cale de transport pentru hormonii se­ nivelul calciului din sânge. Nivelul ridicat de calciu stimu­
cretați» de glandă.
o lează secreția; nivelul scăzut o inhibă. Secreția de calcitonina
Funcția glandei tiroide este esențială pentru creșterea și nu este influențată de hipotalamus și hipofizâ. Calcitonina
dezvoltarea normală. este secretată de mai multe tumori endocrine (ex., carci-
nomul medular tiroidian); de aceea, ea este folosită ca
Glanda tiroidă produce trei hormoni, fiecare fiind esențial
marker tumoral pentru a monitoriza progresele în timpul
pentru asigurarea unui metabolism normal și pentru hoine-
recuperării, după rezecția chirurgicală a tumorii. Deși calci-
ostazic (Tabelul 21.7):
tonina este utilizată pentru tratarea pacienților cu mai multe
• Tiroxina (3,3',5,5-tetraiodotironina, T4) și 3,3',5-tri- tulburări asociate cu resorbția osoasă în exces (ex., osteo­
iodotironina (T3) sunt hormoni sintetizați și secretați de poroza și boala Paget), nicio boală nu a fost asociată cu
către celulele foliculare. Ambii hormoni reglează me­ deficiența sau absența acesteia după tiroidectomia totală.
tabolismul bazai al celulelor și țesuturilor și producerea de
căldură si
> influențează
> creșterea
> și
> dezvoltarea
o omanismu-
 TABELUL 21.7 Hormonii glandei tiroide
760
Hormon Structură Sursă
Q
Tiroxină Derivați de tiro-
t
Celule foliculare
O
(tetraiodotironină, T4) și zină iodată (celule princi­
□C triiodotironină (T3)° pale)
o
z absorbția glucidelor din intestin
«X
—J Calcitonină (tirocalcitonină) Polipeptid cu 32 Celule parafolicu-
o
de aminoacizi lare (celule C)
'Glanda tiroidă secretă mai mult T., decât T3; totuși, aproximativ 40% din T., este convertit periferic în T3, care acționează mai rapid și este un hormon mult ma
C puternic.
°Deficitul de T3 și T.: în timpul dezvoltării are ca rezultat formarea de neuroni cu dimensiuni reduse, formarea unui număr mai mic de neuroni, mielinizare
O defectuoasă și deficit intelectual sever
o
QJ Componenta principală a coloidului este tireoglobulina, o
O formă inactivă de stocare a hormonilor tiroidieni.
Componenta principală a coloidului este o glicoproteină
c< iodată mare (660 kDa) denumită tireoglobulină, care
conține aproximativ 120 de resturi de tirozină. Coloidul
mai conține și alte glicoproteine și mai multe enzime. El
O se colorează cu coloranți bazici și acizi și este puternic PAS
pozitiv. Tireoglobulina nu este un hormon. Ea este o formă
X-----
de stocare inactivă a hormonilor tiroidieni. Hormonii tiroi­
CN
dieni activi sunt eliberați din tireoglobulină și numai după
o prelucrare celulară ulterioară sunt eliberați în capilarele
sanguine fenestrate care înconjoară foliculii. Tiroida este
o unică printre glandele endocrine, deoarece stochează canti­
tăți mari de hormoni extracelular.
Sinteza hormonului tiroidian implică mai multe etape.
Sinteza celor doi hormoni tiroidieni majori, tiroxină (T4)
și triiodotironină (T3), are loc în foliculul tiroidian în mai
multe etape (Fig. 21.17):
1. Sinteza tireoglobulinei. Tireoglobulina este sintetizată
în celulele cpiteliale foliculare la nivelul RER. Glicozilarea
tireoglobulinei are loc în RER și aparatul Golgi, înainte de
a fi împachetată în vezicule și secretată prin exocitoză în
lumenul foliculului.
2. Absorbția, difuzia și oxidarea iodurii. La nivelul
celulelor cpiteliale foliculare, iodura este preluată din
sânge și transportată în citoplasmă activ cu ajutorul unui
transportor simport sodiu/iod dependent de ATP-
ază (sodium/iodide simporter, NIS). NIS este o pro­
teină transmembranară de 87 kDa care asigură absorbția
activă a iodurii prin membrana bazolaterală a celulelor
cpiteliale foliculare. Aceste celule sunt capabile să con­
centreze anionul iodură, concentrația lui intracelulară
fiind de 30-40 de ori mai marc decât cea plasmatică. Ani-
onii de iodură difuzează rapid spre membrana celulară
apicală. De aici, sunt transportați în lumenul foliculului
cu ajutorul unui transportor de iod/clor de 86 kDa,
localizat în membrana celulară apicală, numit pendrină.
Anionul iodură este apoi imediat oxidat la forma activă
de iod molecular. Acest proces arc loc în coloid și este
catalizat de tiroid peroxidaza (TPO) legată dc mem­
brana apicală.
Funcții principale
Reglează metabolismul bazai (crește rata de utilizare a
glucidelor, sinteza și degradarea proteinelor și sinteza și
degradarea grăsimilor); reglează producerea de căldură;
influențează creșterea organismului și a țesuturilor și dez­
voltarea sistemului nervos la făt și la copilul rnic°; crește
Reduce nivelul calciului din sânge prin inhibarea resorbției
osoase și stimularea depunerii calciului în oase
3. lodarea tireoglobulinei. Unul sau doi atomi de iod
sunt adăugați la resturile de tirozină ale tireoglobulinei.
Acest proces are loc în coloid, la suprafața microvililor
celulelor foliculare si
>
este catalizat tot de către tiroid
peroxîdază (TPO). Adăugarea unui atom de iod la
un singur rest de tirozină formează monoiodotirozina
(MIT). Adăugarea unui al doilea atom de iod la MII
formează diiodotirozina (DIT).
4. Formarea T3 și T4 prin reacții de cuplare oxidativă.
Hormonii tiroidieni se formează prin reacții de cuplare ■
oxidativă a două resturi de tirozină iodate aflate în ime­
diata vecinătate. De exemplu, când resturile Dl 1 și MU
învecinate suferă o reacție de cuplare, se formează T3; I
când două resturi DIT reacționează
>
unul cu celălalt, se
formează T4. După iodare, T4 și T3, precum și resturile
de DIT și MIT rămân legate de molecula de tireoglo- i
bulina și sunt stocate în lumenul foliculului, la nivelul
coloidului. I
5. Absorbția coloidului. Ca răspuns la TSH, celulele foli­
culare preiau tireoglobulina din coloid printr-un proces de
endocitoză mediată de receptori. După endocitoză, tireo- I
globulina urmează cel puțin două căi intracelulare diferite.
• In calea lizozomală, rireoglobulina este internalizată ]
și transportată sub formă de vezicule de endocitoză j
până la endozomii timpurii. Aceștia se maturează în li-
zozomi sau fuzionează cu lizozomii existenți. Absorbția '
tireoglobulinei este confirmară de prezența în regiunea I
apicală a celulelor foliculare a veziculelor mari de en- j
dociroză numite picături de resorbție coloidală. :
rireoglobulina endocitată este degradată de proteazele
lizozomale în aminoacizii și grupările zaharidice con­
stituente, eliberând moleculele T4, T3, DIT și MIT (a
se vedea calea marcată 5L din Fig. 21.17). In condiții
fiziologice, aceasta este calea majoră urmată de picătu- ;
iile de coloid absorbire.
• în calea transepitelială, rireoglobulina este trans­
portară intactă de la suprafața apicală la suprafața ba-
zolaterală a celulelor foliculare. Pentru a accesa această
cale, tiroglobulina se leagă de megalină, un receptor
specific de 330 kDa care aparține familiei de recep­
tori de endocitoză LDL, localizat la nivelul suprafaței
apicale a celulelor cpiteliale foliculare, aflat în contact
 761
COLOID %

QO
iod MIT*»
molecular DIT*»
tiroid O cv~v~>
tireoglobulină o peroxidază
c
G Q O 0 / t3 Î4

r. /
iCl /
\ o

S’
o
e
oo
r*. r\ O
o
transportor HiI /'o
receptor
iod/clor (

(pendrina)
r / T3-y83 megalină ro
o □ o / ___ i
o iI
lizozom
f o 1
o88 sy i
î
Q/i

o
o - 4' l
QQO
O
/ picături

7 CTQ
Q &
-O.
(2 (5TE) de coloid
/
Golgi absorbite ►—*
88
ii A O)
v\ / ~
\
\
>
CD
*

Of < CD

7
I 88 H-*

// O
RER /
n
9
Si * •

9
Q CD

o
t *

X»
z
°iodură o
celule endoteliale ■ ■

transportor simport — -
LUMENUL CAPILARULUI sodiu/iod (NIS) zo
o
o
sinteză----- ► absorbție----- ► x><
FIGURA 21.17 A Etapele sintezei hormonilor tiroidieni. în această diagramă se observă două celule foliculare: una în procesul de sinteză a tireo­
globulinei (/n stânga, marcata cu roșu) și cealaltă in procesul de absorbție a tireoglobulinei (in dreapta, marcată cu albastru). Numerele, care sunt descrise
detaliat în text, indică etapele sintezei: /, sinteza și secreția tireoglobulinei; 2, preluarea din sânge și concentrarea anionului iodură de către un transpor­
tor simport de sodiu/iod (NIS), eliberarea de iodură în coloid prin intermediul transportorilor de iod/clor (pendrină) și oxidarea iodurii la iod molecular
prin acțiunea tiroid peroxidazei; 3. iodarea tireoglobulinei in coloid; 4, formarea hormonilor f3 șiT., în coloid prin reacții de cuplare oxidativă; 5L, absorbția
coloioului pe cale hzozomală (calea principală); 5TE, absorbția coloidului pe cale transepitelială mediată de receptorul megalină; și 6, eliberarea!-, și i
din celulă în circulație. DIT, diiodotirozină; MIT, monoiodotirozină, RER, reticulul endoplasmatic rugos.

direct cu coloidul. Tireoglobulină internalizată de me­
galină evită calea Hzozomală, veziculele de endocitoză
ajungând la nivelul membranei bazolaterale a celulelor
foliculare (a se vedea calea marcată cu 5TE clin Fig.
2I.17). în condiții patologice asociate cu hipersecre-
tic de TSH sau TSH-like, expresia megalinei este
crescută, iar cantități mari de tireoglobulină urmează
calea transepitelială. Această cale poate reduce gradul
de eliberare a Tț și T3 din tireoglobulină care urmează
calea Hzozomală. Pacienții cu boală Graves si alte
boli tiroidiene au cantități detectabile de tireoglobu­
lină circulantă care conține fragmente ale receptorului
megalină.
Dacă hipersecreția de TSH persistă, cantitatea de coloid
din fol icul este redusă, deoarece sinteza, secreția și iodarea
tireoglobulinei se asociază cu o intensificare a absorbției,
împiedicând acumularea de coloid.
6. Eliberarea T4 și T3din celulele foliculare în circulație.
Celulele foliculare produc în principal T, intr-un raport
T4 la T3 de 20:1. Eliberarea Tt și T3 din tireoglobulină
se face predominant pe cale Hzozomală și numai cantități
mici de T4 și T3 sunt eliberate legate de tireoglobulină.
Atât Tj, cât și T3 traversează membrana bazală și ajung
în capilarele sanguine și limfatice. Majoritatea hormoni­
lor eliberați sunt imediat legați de o proteină plasmatică
(54 kDa), globulina specifică care leagă tiroxina
(thyroxine-binding globulin, TBG) (-70%), sau de o
prealbumină numită transtiretină (-20%). T, se leagă
preferențial de TBG, în timp ce T3 se leagă preferențial
de transtiretină. Mai puțin de 10% din hormonii eliberați
sunt legați la albumina serică, lăsând doar cantități mici
(-1%) de hormoni circulanți liberi , care sunt activi me-
tabolic. Hormonii circulanți liberi sunt cei care acționează
în sistemul de feedback care reglează activitatea secreto-
rie a tiroidei (Fig. 21.18). O treime din T.{ circulant este
 V

x— / /

Ti )centri
k -7.
762

»<X
Q
hipotalamus
CE) t4-t3
x

O
DC

«x
Q
: II
[TRH Jțsomatostatină
conversie
în astrocite
și tanicite

Z OATP
bariera
CD hemato­
TSH
encefalică
lobul anterior al
glandei pituitare (adenohipofiza)
•
C I prolactină conversie 1
t3
o T4->T3
o inhibitor
stimulator
C
O

O
C
ca
bD
V I T4_+ t3 j

6 x

CN organe țintă în organism

î creșterea î metabolismul
î dezvoltarea î producerea de căldură în organism
O

FIGURA 21.18 ▲ Sinteza, transportul și reglarea secreției hormonilor tiroidieni. Sinteza de T4 și T5 este reglată printr-un mecanism ce
feedback negativ Celulele folicuiare din glanda tiroidă sintetizează predominant T4, de aproximativ 20 de ori mai mult decât T3; cu toate acestea. Leste
transformat în organele periferice (ex„ ficat, rinichi) în T3, forma mai activă Aproximativ 99% din T4 și T3 eliberați din glanda tiroidă se leagă în circulat;-?
de proteine plasmatice specifice. Forma liberă (nelegată) deT4 șiT3 exercită efectul de feedback negativ, inhibând eliberarea ulterioară deT4șîT3 Efecu
inhibitor se exercită la nivelul lobului anterior al hipofizei și la nivelul hipotalamusului La nivelul hipofizei, T4 șiȚ, inhibă secreția deTSH de către celule e
tireotrope. Pentru a obține un efect inhibitor asupra hipotalamusului, ambii hormoni, T4 șiT3, trebuie să traverseze bariera hematoencefalică fo'osind
transportorul hormonal tiroidian OATP localizat în membrana celulelor endoteliale Concentrația crescută de T4 și T3 reduce expresia transporton'or
OATP ca parte a buclei de feedback negativ, reducând astfel cantitatea de hormoni tiroidieni disponibili în creier După traversarea barierei hematoer.
cefalice,T4 și T, sunt transferați în astrocitele învecinate, undeT4 este transformat înT3 De reținut că T3 este hormonul predominant care intră în neuron
T4 și T3 sunt secretați în lichidul cefalorahidian, de unde sunt preluați de tamcite (celule ependimare specializate) și astrocite, la nivelul cărora T: este
transformat în T3. Alături de TRH, care stimulează și secreția de prolactină de către celulele lactotrope, hipotalamusul secretă somatostatină care are un
efect inhibitor asupra secreției de TSH de către celulele tireotrope. Mecanismul de feedback este activat ca răspuns la nivelurile scăzute ale hormonilor
tiroidieni în sânge sau în funcție de necesitățile metabolice. Alături de mecanismele de control chimic, numeroase terminații nervoase din hipotalamus
reglează secreția de TRH. De exemplu, frigul crește secreția de TRH, în timp ce creșterea temperaturii o inhibă. TRH, hormon de eliberare a tireotrop ne
TSH, hormon de stimulare tiroidianâ (tireotropmă); OATP, polipeptide transportoare de amom organici.

transformată în T3 în organe periferice, cum ar fi rinichii,
ficatul și inima. T3 este de cinci ori mai puternic decât T4
și, prin legarea la receptorii nucleari tiroidieni din celulele
țintă, este principalul hormon tiroidian responsabil de ac­
tivitatea biologică.
Transportul prin membrana celulară este esențial pentru
acțiunea hormonilor tiroidieni și pentru metabolism.
Datorită structurii lor biochimice, s-a considerat mult timp
că hormonii tiroidieni pot intra în celulă prin difuziune
simplă. In prezent, se cunoaște faptul că hormonii tiroidieni
sunt transportați prin membranele celulare cu ajutorul unor
molecule transportoare. în SNC, T3 și sunt transpor­
tați prin bariera hematoencefalică la celulele nervoase și gli-
ale de către transportorul monocarboxilat 8 (MCT8) și
MCT10, precum și de o familie de polipeptide transpor­
toare de anioni organici (OATP). De exemplu, transpor­
torul OATP l C l este exprimat exclusiv în celulele endoteliale
care formează bariera hematoencefalică și este responsabil de
preluarea T4 în creier. MCT8 se găsește în inimă, rinichi,
ficat și mușchi scheletici. La persoanele de sex masculin, mu­
tațiile genei MC 1’8 determină apariția sindromului Allan-
Herndon-Dudley, caracterizat prin întârziere psihomoto-
ric și deficit intelectual sever, asociat cu nivel seric crescut
de l’3. Modificări ale MC1’8 împiedică transportul T3 în
celulele nervoase, ceea ce perturbă dezvoltarea normală a
 FIȘA 21.4
li.' ftrflMi « k*
Corelație clinică: Funcționarea anormală a tiroidei 763

Cel mai frecvent semn al bolilor tiroidiene este gușa mc.
rea volumului glandei tiroide. Ea se poate asocia fie cu hipo-
tiroidism, fie cu hipertiroidism.
Hipotiroidismul poate fi cauzat de deficitul de iod
alimentar (gușă prin deficit de iod, gușa endemică)
sau de una dintre cele câteva boli autoimune moștenite,
cum ar fi tiroidita autoimună (tiroidita Hashimoto).
Tiroidita autoimună se caracterizează prin prezența
autoimunoglobulinelor anormale îndreptate împotriva
leagă la receptorii TSH din celulele foliculare și stimulează
activitatea adenilat ciclazei. Nivelurile crescute de AMPc
în celulele foliculare vor duce la stimularea continuă a ce­
lulelor și la creșterea secreției de hormoni tiroidieni. Din
cauza feedback-ului negativ, nivelul circulant al TSH-ului O
este de regulă scăzut. Totuși, ca urmare a stimulării prin
autoanticorpi, glanda tiroidă suferă hipertrofie, iar hormonul
tiroidian este secretat la valori anormal de mari, provocând
ro
un metabolism crescut. Cele mai multe dintre semnele ------ X

tireoglobulinei (Ac antiTg), tiroid peroxidazei (ATPO) și
receptorului pentru TSH (TRAb). Rezultatele sunt apop-
toza celulelor tiroidiene și distrugerea foliculilor. Nivelul
circulant scăzut al hormonilor tiroidieni stimulează elibe
rarea unor cantități crescute de TSH, care determină hi­
pertrofia tiroidei prin sinteza crescută de tireoglobulină.
clinice sunt asociate cu creșterea ratei metabolismului și
creșterea activității simpatice. Acestea includ scăderea în
greutate, transpirație excesivă, tahicardie și nervozitate. Un
semn clinic caracteristic este proeminența globilor oculari CfQ
și refracția palpebrală, ca rezultat al creșterii activității sim­ >—ț
patice și depunerii crescute de matrice extracelulară în țe­ G)
I ■

Hipotiroidismul adulților, denumit anterior mixedem sutul adipos situat în spatele globului ocular (Fig. F21.4.1a). G)
(datorită aspectului pufos al pielii), se caracterizează prin Glanda tiroidă este mărită. Particularitățile microscopice G)
—
> •

lentoare psihică și fizică. Edemul care apare în stadiile
severe de hipotiroidism este cauzat de acumularea unor
cantități mari de acid hialuronic în matricea extracelulară a
țesutului conjunctiv din derm.
includ prezența la nivelul foliculilor tiroidieni a celulelor
foliculare cilindrice. Datorită utilizării crescute a coloidului,
acesta tinde să fie absent în zonele de contact cu suprafața
o
o
apicală a celulelor foliculare (Fig. 21.4.1b). Tratamentul pen­ •

în hipertiroidism (gușa toxică sau boala Graves) tru boala Graves este fie intervenția chirurgicală cu extirpa­
rea glandei tiroide, fie administrarea de iod radioactiv <13’l), G)
se eliberează în circulație cantităti excesive de hormoni
f •

tiroidieni. Persoanele cu boală Graves au niveluri detecta­ care distruge cele mai active celule foliculare.
bile de autoanticorpi. Imunoglobulinele anormale (IgG) se o
x>
o

o
v-t, 20
O
O
X><

• 1 •
A •4

* *• •

‘7 > r
Ml*
-*%• • *

t * •7^»
. • •• *

1 w — <4^*’**-*

• - '• <
• *

df-v
••
/?
''S,
-4 - - *

. > -r *■ < F
4»
<> J
FT a
•k**' ,' ‘ _• • •.

.* > JL
I

4
9 . !•' /• ”
M •

T3
* *
4

4» » .

r ‘
FIGURA F21.4.1 ▲ Hipertiroidism. a. Pacientă tânără cu semne de hipertiroidism. Observați mărirea de volum a glandei tiroide $ sem­
nele oculare tipice cunoscute sub numele de exoftalmie. b. Imagine de microscopie optică a glandei tiroide la un pacient cu boală Graves.
Datorită utilizării crescute a coloidului, există o lipsă de colorare a acestuia la periferie, in apropierea suprafeței apicale a celulei foliculare. Se
observă că majoritatea celulelor sunt cilindrice. (Reprodus cu permisiune după: Rubin E, Gorstein F, Rubin R. Schwarting R. Strayer D. Rubin’s
Pathology, Clinicopathologic Foundations of Medicine, 4th ed. Baltimore: Lippincott Williams & Wilkins. 2005.)

I - -
 creierului. în condițiile in care T3 nu este utilizat de celula
nervoasă, hormonul se acumulează in sânge si determină
764 apariția semnelor de tireotoxicoză.
Triiodotironina (T3) este mai activă biologic decât tiroxina
IXJ
Q (T4).
O Odată ce moleculele T3 și T, intră în celulă, ele interacțio-
CE
nează cu un receptor nuclear specific tiroidian, similar
<x
CC cu receptorul care inițiază calea de semnalizare a steroizilor
Q_ (a se vedea Fig. 21.3b). T3 se leagă la receptorii nucleari mult
1X1 mai rapid și cu o afinitate mai marc decât T4, astfel încât T3
LU este mai rapid și mai activ din punct de vedere biologic decât
Q parenchimul glandular.
Z T4. T3 se leagă și de mitocondrii, crescând producția de ATP.
Prin urmare, activitatea biologică și efectul metabolic al
—J
CD
hormonilor tiroidieni sunt în mare măsură determinate de
concentrația in tracei u Iară a T3. Mai mulți factori influențează
concentrația intracelulară a T3. Aceștia includ concentrația
<D
serică a T3, care depinde de rara de conversie a T4 în T3 în
C
• *
organele periferice, de transportul hormonilor tiroidieni prin
o membrana celulară de către transportorii hormonilor tiroi­
o dieni și de prezența enzimelor iodotironin deiodaze, care
activează sau inactivează hormonii tiroidieni. De exemplu,
QJ două deiodaze numite D\ și D± transformă T4 în forma mai
<D
■'* activă T3, în timp ce a treia enzimă numită Z)3 degradează T4
QJ la forma inactivă rT3 (revers T3) și DIT. Ambii hormoni, T3
ci și T4, sunt deiodați și dezaminați in țesuturile țintă, conjugați
i—< în ficat și apoi ajung în bilă, de unde sunt excretați în intestin.
Hormonii tiroidieni conjugați și liberi sunt excretați la nivel
renal.
T-----
Hormonii tiroidieni sunt esențiali pentru dezvoltarea nor­
CN
mală a fătului.
La om, hormonii tiroidieni sunt esențiali pentru creșterea și
dezvoltarea normală a fătului. în timpul sarcinii normale, T3
O și 1 traversează bariera placentară, ei fiind necesari în stadiile
inițiale ale dezvoltării creierului. Glanda tiroidă fetală începe
să funcționeze în a 14-a săptămână de gestație, devenind o
sursă suplimentară de hormoni tiroidieni. Deficitul hormonal
tiroidian în timpul dezvoltării fetale are ca rezultat deterio­
rarea ireversibilă a sistemului nervos central (SNC), manifes­
tată prin formarea unui număr redus de neuroni, mielinizare
defectuoasă si
>
deficit intelectual. Dacă insuficienta
>
de hor-
moni tiroidieni materni este prezentă înainte de dezvoltarea
glandei tiroide fetale, deficitul intelectual este sever. Studii
recente arată că hormonii tiroidieni stimulează, de asemenea,
exprimarea genei pentru GH în celulele somatotrope. Prin
urmare, pe lângă anomaliile neuronale, apare și o hipotrofie
staturală caracteristică. Combinația
>
acestor două anomalii se
numește hipotiroidism congenital.
GLANDELE PARAȚI ROI DE
Glandele paratiroide sunt mici glande endocrine care au
raporturi apropiate cu glanda tiroidă. Ele au formă ovală,
diametrul de câțiva milimetri și sunt dispuse in două perechi,
glandele paratiroide superioare și inferioare. Aceste
glande sunt de obicei localizate in țesut conjunctiv, pe fața
posterioară a lobilor laterali ai glandei tiroide (a se vedea Fig.
21.13). Cu toate acestea, numărul și localizarea lor pot varia.
La 2-1 0% dintre indivizi apar glande suplimentare care suni
asociate cu timusul.
Structural, fiecare glandă parați roida este înconjurată du
o capsulă conjunctivă subțire care o separă de tiroidă. Din
capsulă se desprind trabecule care împart țesutul glandular
în lobuli, imprecis delimitați. Țesutul conjunctiv este mai
evident la adult, odată cu dezvoltarea țesutului adipos care
crește cantitativ pe măsura înaintării în vârstă, ajungând sâ
reprezinte până Ia 60-70% din masa glandulară.
Glandele primesc sângele de la arterele tiroidiene inferi­
oare sau de la anastomozele dintre arterele tiroidiene supe­
rioare și inferioare. Fiind glande endocrine, bogate rețele de
capilare sanguine fenestrate și capilare limfatice înconjoară
Glandele paratiroide se dezvoltă din celulele endodermice
ale celei de-a treia și a patra pungi branhiale.
Din punct de vedere embriologic, glandele paratiroide
inferioare (și timusul) derivă din a treia pungă branhialâ;
glandele paratiroide superioare (și corpul ultimobranhial)
derivă din cea de-a patra pungă branhială. Inițial, glandele para-
tiroide inferioare coboară împreună cu timusul. Ulterior, glan­
dele paratiroide inferioare se separă de timus și ajung inferior
de glandele paratiroide superioare. Nesepararea lor determină
la adult asocierea atipică a glandelor paratiroide cu timusul. Ce­
lulele principale se diferențiază în timpul dezvoltării embrio­
nare și intervin activ in reglarea metabolismului calciului la făt.
Celulele oxifile se diferențiază ulterior, la pubertate.
Celulele principale și celulele oxifile constituie celulele epi-
teliale ale glandei paratiroide.
• Celulele principale sunt cele mai numeroase celule din
parenchimul glandular (Fig. 21.19) și sunt responsabile de
sinteza, depozitarea și secreția unor cantități mari de PTH.
Ele sunt celule mici, poligonale, cu un diametru de 7-10
pm și un nucleu localizat central. Citoplasmă palidă și ușor
acidofilă conține lipofuscină, mult glicogen și picături lipi-
dice. Veziculele mici, dense, delimitate de membrană, ob­
servate la TEM, dar și la microscopul optic după utilizarea
unor colorații speciale, sunt considerate forma de stocare
a PTH. Celulele principale pot prolifera atunci când suni
stimulate cronic prin modificări ale calcemiei.
• Celulele oxifile constituie o componentă minoră a paren-
chimului glandular și nu există date care să demonstreze câ
au un rol secretor. Ele se găsesc izolate sau în grupuri mici;
celulele sunt rotunjite, mai mari decât celulele principale
si au o citoplasmă intens acidofilă (a se vedea Fig. 21.19).
Mitocondriile, de multe ori cu forme și dimensiuni bizare,
ocupă aproape întreaga citoplasmă și sunt responsabile de
acidofilia acesteia. Nu există vezicule de secreție, iar RER,
dacă există, este în cantitate mică. Citoplasmă mai conține
ocazional lizozomi, picături lipidice și glicogen distribuit
printre mitocondrii.
Parathormonul reglează nivelul calciului și fosfatuluiîn sânge.
Funcția paratiroidelor este de a regla calceinia și fosfatemia. ;
Hormonul paratiroidian (PTH) este esențial pentru viață.
De aceea, în timpul tiroidectomiei trebuie luare măsuri
pentru a păstra țesut paratiroidian funcțional. Dacă glandele
sunt îndepărtate complet, moartea se va instala ca urmare
a contracției tetanice a mușchilor, inclusiv a mușchilor
laringieni și a altor mușchi respiratori, pe măsură ce nivelul
calccmiei scade.
 este reglată de nivelul sanguin al calciului printr-un meca­
4 ' nism de fecdback. Atunci când receptorii din celulele princi­
& pale detectează un nivel scăzut al calciului plasmatic, secreția 765
de PTH este stimulată; nivelul ridicat al calciului plasmatic
<inc inhibă secreția de PTH.
^3 >

PTH acționează la mai multe niveluri:

£ • Are acțiune la nivelul țesutului osos. De ani de zile,
resorbția osoasă a fost considerată principalul efect al acți­
rz I unii PT H. în realitate, acțiunile PTH asupra osului sunt
i r/

•••
y 'V J mult mai complexe. PTH acționează direct și indirect asu­
pra mai multor tipuri de celule osoase. Receptorii pentru
ro
Z^CĂ
Sț i
t • O
PTH se găsesc la nivelul celulelor osteoprogenitoare, oste­
oblastelor, ostcocitelor și celulelor osoase de suprafață. In
■ â’Wfc® »^'lc
mod surprinzător, celulele de resorbție osoasă (osteoclas- O
tele) nu au receptori pentru PTH, ele find activate indi­ ’-s
'■
> 45: ■ CTQ
rect prin mecanismul de semnalizare RANK-RANKL ai
£ osteoblastelor (pagina 226). Expunerea prelungită și con­ o
>■1 *

tinuă la PTH mărește producția de RANK in osteoblaste o

y ^VS(
și scade secreția de osteoprotegerină (OPG). Aceste modi­ G)
__i M?* I 43
ficări stimulează diferențierea osteoclastclor, ceea ce duce
(x la creșterea resorbției osoase si eliberarea de calciu si fosfați
9 9 > > »
O
în lichidul extracelular. Expunerea scurtă și intermitentă la o
PTH mărește masa osoasă pe calea de semnalizare AMPc/
IGF-I la nivelul osteocitelor și osteoblastelor. Acest efect
anabolic al creșterii masei osoase prin administrarea inter­
I mitentă de PTH este utilizat în tratamentul osteoporozei
o
zț' ' (a se vedea Fișa 8.2 din Capitolul 8, paginile 237-238).

JS,f • Scade excreția urinară de calciu prin stimularea reab-

•' -*-x

—*- I z
sorbției lui tubulare, crescând astfel concentrația calciului o
m
fr.!!. VWSVSBKai ■ ( /-Si în sânge. r~
m
FIGURA 21.19 ▲ Imagine de microscopie optică a glandei para- • Crește excreția urinară a fosfatului, reducând astfel "O
X»
tiroide umane. în această secțiune colorată H&E se observă o parte din concentrația
9
de fosfat în sânge
O
si
»
lichidele extracelulare.
capsula conjunctivă a glandei (Cop) Vasele de sânge (VS) sunt localizate în • Conversia la nivelul rinichiului a 25-OH vitaminei
septul conjunctiv, între lobii glandei Celulele principale sunt aranjate în două zo
D3 în 1,25-(OH)2 vitamina D3, formă hormonală activă,
mase celulare (partea superioară și inferioară) și sunt separate de un grup mare o
ae celule oxifile (centru) Celulele oxifile sunt celule mai mari, cu o citoplasmă este reglată în principal de PTH, care stimulează activitatea
o
intens eozinofilă. Ele pot apărea în grupuri mici sau în mase mai mari, așa cum la-hidroxilazei și crește astfel producția de hormon activ. m
se observa in imagine Celulele principale sunt mai numeroase Ele sunt mai • Stimulează absorbția intestinală a calciului. Este de
mici, având mai puțină citoplasmă și, prin urmare, nucleii lor apar apropiați reținut faptul că vitamina Dj are un efect mai puternic
Celulele adipoase (CA) sunt prezente intr-un număr variabil, dar limitat. 175x
decât PTH asupra absorbției intestinale a calciului.

PTH și calcitonina au efecte antagonice asupra nivelului

PTH este un peptid liniar cu 84 de aminoacizi (Tabelul
21.8). El se leagă la un receptor specific aflat la nivelul celule­
lor țintă care interacționează cu o proteină G pentru a activa
un sistem de mesageri secunzi. Eliberarea PTH determină
creșterea concentrației calciului plasmatic. în același
timp, reduce concentrația de fosfat plasmatic. Secreția PTH
calciului din sânge.
PTH mărește nivelul de calciu din sânge, clar valoarea maximă
a calcemiei este atinsă după mai multe ore de la eliberarea
hormonului. PTH pare să aibă o acțiune homeostatică destul
de lentă, pe termen lung. In schimb, calcitonina scade rapid

Parathormonul

Hormon Structură Sursă Funcții principale

Parathormonul Polipeptid cu 84 de Celule princi­ Crește nivelul calciului din sânge în trei moduri: (1) stimulează eliberarea
(PTH) aminoacizi pale3 de calciu din oase (acționează asupra osteoblastelor prin sistemul de
semnalizare RANK-RANKL, crește numărul relativ de osteoclaste); (2)
acționează asupra rinichiului, stimulând reabsorbția de calciu la nivelul
tubului distal și inhibă reabsorbția fosfatului în tubul proximal; și (3) crește
formarea de 1,25-dihidroxicolecalciferol (1,25-[OH]? vitamina D;,)în rinichi,
stimulând prin aceasta reabsorbția tubulară a calciului

"Unele date sugerează că celulele oxifile, care apar în glanda paratiroidă la vârste cuprinse între 4 și 7 ani și cresc numeric după pubertate, pot produce PTH.
RANK-RANKL, receptor activator al NF-kB - receptor activator al ligandului NF-kB.

i
 nivelul calciului din sânge și arc un efect maxim în aproxima­
tiv 1 oră; prin urmare, ea arc o acțiune homeostatică rapidă. W; /
t “ •’
țpL. ••

766 t*

MJ
K glandele suprarenale V
_■
- '
r Tiî
meTdlosupra renală

<x
z
Glandele suprarenale (adrenale) sunt organe pereche 1,0 W PL *
a*-?• ’ > 1 •’;)

LU situare in cavitatea abdominală, rctroperitoneal. Glanda su­ a.:T’'5 •

*1.
CC
«X prarenală dreaptă este aplatizată și triunghiulară, în timp ce *•** r,x.’ _/ * * corticosi arenalâ
CC
Q_ glanda suprarenală stângă are formă de semilună. Ambele $ > .. ■ * *•

=3 ;vena cențralaia
c/> sunt înglobate în grăsimea perirenală, fiind situate la polii su­ > *<
l'med u losu p rka r.e n a I ei
LU

LU
O
z
c
periori ai rinichilor (Fig. 21.20). Glandele suprarenale secretă
hormoni steroizi si catecolamine.
>

Glandele suprarenale sunt acoperite de o capsulă con­

junctivă groasă din care pornesc trabecule care se extind în pa-
•<
L- \
W-'
•
ț'liT
sgr Wfew .. »<•.*. *
l

T
*>

■■

CD
renchim, de-a lungul vaselor de sânge și nervilor. Parenchimul kt i ^^ugr^rigna'la
secretor este organizat în două regiuni distincte (Fig. 21.21): 7*»' ■

• Corticala este regiunea care secretă hormoni steroizi. Ea

o
s
< " • ® 9 .< *
l^r,

cs
o
o

55
se află sub capsulă și reprezintă aproximativ 90% din gre­
utatea glandei.
• Medulara este regiunea care secretă catecolamine. Ea este
situată profund de corticală și formează centrul glandei.
Celulele parenchimatoase ale corticalei și medularei sunt de
*- țXr4
• -
t

m qd Îj I os u'pfiaî^&Ța
’ui-&
.w

w ini •

^'5,
• X/.- vena
. suprarenală
V#?

7-t
■
: V’ ■
'< *

**£<&*'
QJ origine embriologică diferită. •^^.7
» 11 <
, * 1
QJ
Celulele corticalei au origine embriologică în mezodermul
Ch
mezenchimal, in timp ce medulara provine din celule ale -
-a?? '-TV
uf crestelor neurale care migrează în glanda in curs de dezvol­ ' ' '
■V, 3 ’
s
tare (Fig. 21.22). Deși distincte din punct de vedere embrio-
FIGURA 21.21 ▲ Imagine de microscopie optică a glandei su­
prarenale. La obiectiv mic, în colorație H&E, se observă întreaga glanaâ
artere suprarenale suprarenală, cu corticala la periferie, care înconjoară zona centrală, medu­
CN superioare stângi
arteră frenică lara în zona medulară se află vena centrală Se observă că zona profundă
inferioară stângă a corticalei este mai întunecată decât zona superficială, ca urmare a spă­
lării lipidelor în zona glomerulară și în partea externă a zonei fasciculate.
Această secțiune include, de asemenea, o secțiune transversală a vene-
O \ glandă suprarenală suprarenale. în peretele căreia țesutul muscular neted este organizat in
stângă fascicule formate din fibre musculare orientate longitudinal. 20x
w

I arteră suprarenală
mijlocie stângă
h logic, cele două regiuni ale glandei suprarenale sunt în relație
funcțională (a se vedea mai jos). Celulele parenchimatoase
din zona corticală sunt controlate parțial de lobul anterior
arteră si venă
al glandei pituitare și intervin în reglarea metabolismului și
suprarenale
inferioare menținerea echilibrului electrolitic (Tabelul 21.9).
stângi
i
r di'
Vascularizatia 9

u
I
Fiecare glandă suprarenală este irigată de arterele su­
arteră si venă
■ 7
prarenale superioară, mijlocie și inferioară și drenată de
/
renale stângi
vena suprarenală (a se vedea Fig. 21.20). în partea stângă,
x <
vena suprarenală drenează în vena renală stângă, în timp ce in
partea dreaptă, vena suprarenală se varsă direct în vena cavă
aortă abdominală inferioară. Arterele se ramifică înainte de a intra în capsulă,
dând naștere mai multor artere mici. In capsulă, prin ramifi­
FIGURA 21.20 ▲ Topografia și vascularizatia glandei supra­ cația arterelor iau naștere trei tipuri de vase care asigură distri­
renale (adrenale). Acest desen arată localizarea glandei suprarenale buția sângelui (Fig. 21.23). Ele sunt reprezentate de:
stângi (la polul superior al rinichiului stâng). Grăsimea perirenală a fost
înlăturată pentru a observa vascularizația organului. Se observă că glan­ o capilare capsulare care vascularizează capsula.
dele suprarenale primesc sânge din trei artere. Artera suprarenală mijlo­ • capilare corticale sinusoidale fenestrate care vasculari­
cie provine direct din aorta, în tirnp ce arterele suprarenale superioară și zează corticala și apoi se deschid în capilarele sinusoidale din
inferioară provin din artera frenică inferioară stângă, respectiv din artera
medulară.
renală stângă Sângele este drenat în vena suprarenală, care in partea
stângă se varsă în vena renală stângă, iar in partea dreaptă direct in vena
cavă inferioară.
 ° arteriole medulare care traversează corticala, mergând
creastă neurală
in interiorul trabeculelor și care conduc sânge arterial in
capilare medulare sinusoidale. 767
Astfel, medulara primește sânge din sursă dublă: sânge
ganglion simpatic
(din creasta arterial din arteriolele medulare și sânge venos din capilarele
neurală) sinusoidale corticale. Venulele care iau naștere din capila­
primordiu cortical
rele corticale si medulare se deschid in mici vene colectoare
tub neural al cortexului fetal »

în dezvoltare (din mezodermul mcdulosuprarenaliene care prin confluența formează o venă

intermediar) mare, vena centrală a medulosuprarenalei; aceasta
aortă drenează sângele direct în vena suprarenală ce se deschide
in vena cavă inferioară în partea dreaptă și in vena renală bO
stângă în partea stângă (a se vedea Fig. 21.20). La om, vena —1

creastă urogenitală centrală a medulosuprarenalei și afluenții săi au o structură

mezenter dorsal . .
deosebită a peretelui vascular, celulele musculare netede din O
celule tunica medie fiind orientate longitudinal și dispuse in fas­
cromafine CTQ
p
cicule musculare distincte (Fig. 2 1.24). Contracția sincronă
din viitoarea
Rulosuprarenală a fasciculelor musculare netede longitudinale de-a lungul
□ro
venei centrale si »
a afluenților
>
săi determină scăderea volu- rp
mului glandei suprarenale. Aceasta facilitează eliberarea in cp
tub digestiv — celulele circulație a hormonilor din zona medulară a suprarenalei, o
primitiv cortexului
acțiune comparabilă cu stoarcerea unui burete umed.
fetal O
Vasele limfatice sunt prezente în capsulă și în țesutul n
conjunctiv din jurul vaselor de sânge mai mari. Ele au fost •

identificate și in parenchimul medularei. Vasele limfatice au o

un rol important în distribuirea cromograninei A produse
de celulele cromafine. Cromogranina A este un complex
o
cortex fetal proteic de 48 kDa care asigură depozitarea in tracei ulară a
epinefrinei și norepinefrinei, dar și o moleculă precursoare ZZL
pentru mai multe peptide reglatoare, cum ar fi vasostatina, m
cortex
permanent pancreastatina, catestatina și parastatina. Aceste peptide m
zona
fasciculată modulează funcția neuroendocrină a celulelor cromafine cz>
>
cz
zona (efect autocrin), dar și a unor celule din structura unor or­ "U
□□
glomerulară gane
O
aflate la distantă.
>
ZD
m
Celulele medulosuprarenalei
i—
Celulele cromafine din medulosuprarenale sunt inervate m

medulosuprarenala de neuroni simpatici preganglionari.

zona Parcea centrala a glandei suprarenale numită și medulosu-

reticulară
FIGURA 21.22 ▲ Dezvoltarea glandei suprarenale, a. în această
etapă timpurie, cortexul se dezvoltă din celulele mezodermului interme­
diar, iar medulara se diferențiază din celulele crestelor neurale și migrează
din ganglionul simpatic învecinat Celulele care formează cortexul fetal
provin din celulele mezoteliale situate între rădăcina mezenterului dor­
sal și crestele urogenitale in dezvoltare (viitoarele gonade). Ele se divid și
se diferențiază în celulele cortexului fetal b. Celulele mezoderrmce din
cortexul fetal înconjoară celulele zonei medulare în curs de dezvoltare
Ulterior, mai multe celule mezenchimale migrează din mezoteliul pere­
telui abdominal posterior. Ele înconjoară masa inițială de celule care con-
pnecelulele cortexului fetal și celule cromafine Aceste celule dau naștere
mai târziu cortexului permanent, c. în acest stadiu (aproximativ 7 luni de
dezvoltare), cortexul fetal ocupă aproximativ 70% din cortex. Cortexul
permanent se dezvoltă în afara cortexului fetal. d. Cortexul suprarenalian
complet dezvoltai este vizibil la vârsta de 4 luni. Cortexul permanent înlo­
cuiește cortexul fetal, care la această vârstă a dispărut complet. Observați
âPariția zonelor în cortexul permanent.
prarenală are un parenchim format din celule epicelioide
mari, palide, numite celule cromafine (celule medu­
lare), la care se adaugă țesut conjunctiv, numeroase capilare
sanguine sinusoidale și nervi. Celulele cromafine sunt de fapt
neuroni modificați (Fișa 21.5). Numeroase fibre nervoase
simpatice preganglionare mielinizate ajung direct la celulele
cromafine din medulosuprarenala (a se vedea Capitolul 12).
Sub acțiunea impulsului nervos venit pe calea acestor fibre,
celulele cromafine care sintetizează catecolamine eliberează
produsul de secreție în mediul intern. Prin urmare, celu­
lele cromafine sunt considerate echivalentul unor neuroni
postganglionari. Ele nu au însă prelungiri axonice. Studiile
experimentale arată că în culturi celulare, de la nivelul ce­
lulelor cromafine se extind prelungiri asemănătoare axonilor.
Creșterea axonală poate fi inhibată de glucocorticoizi - hor­
moni secretați de corticosuprarenală. Astfel, hormonii corti-
cosuprarenalieni controlează morfologia celulelor cromafine
și împiedică formarea prelungirilor neuronale. Prin urmare,
celulele cromafine seamănă mai mult cu celulele endocrine,
produsul lor du secreție fiind descărcat în sânge prin interme­
diul capilarelor fenestrate.
 TABELUL 21.9 Hormonii glandei suprarenale
768 i-------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Hormon Structură Sursă Principalele funcții

UJ
Corticosuprarenala
«x
z Mineralocorticoizi: aldo- Hormoni steroizi (derivați Celule din zona glome- Menținerea echilibrului electrolitic prin
UJ
DC steron (95% din activitatea din colesterol) rulară acțiune pe tubul distal din rinichi (cresc
«X
DC mineralocorticoidă aparține reabsorbția de sodiu și scad reabsorbția
Q_ aldosteronului) de potasiu); mențin echilibrul osmotic în
ZD
cn urină și previne acidoza
UJ
_j Glucocorticoizi: cortico- Hormoni steroizi (derivați Celule din zona fascicu- Asigură defășurarea unui metabolism
UJ
Q steron și cortizol (95% din din colesterol) lată (într-o mică mă­ normal, acționând în special pe me­
Z activitatea glucocorticoizilor sură si
»
celule din zona tabolismul glucidelor (cresc rata de
<X
aparține cortizolului) reticulară) transport a aminoacizilor la ficat, fa­
O vorizează îndepărtarea proteinelor din
mușchiul scheletic și transportul aces­
tora la ficat, reduc catabolismul gluco­
<U zei la nivel celular și stimulează sinteza
.s de glicogen în ficat, mobilizează gră­
simile din depozite și stimulează utili­
zarea lor ca sursă energetică); asigură
o rezistența la stres; inhibă răspunsul
a inflamator și unele reacții alergice
QJ
Gonadocorticoizi (androgeni Hormoni steroizi (derivați Celule din zona reticu­ Androgeni slabi, care asigură la sexul
<D suprarenalieni): dehidro- din colesterol) lară (într-o mică mă­ feminin dezvoltarea la pubertate a pilo­
QJ epiandrosteron (DHEA), sură si celule din zona zității axilare și pubiene; efecte de mas­
CJ dehidroepiandrosteron sul­
t

fasciculată) culinizare; în concentrații serice normale,

en fat (DHEAS) și androsten- funcția
/
lor este de obicei nesemnificativă
dion (secretați atât la bărbați,
cât și la femei)

Medulosuprarenala
CN
Norepinefrină și epinefrină (la Catecolamine (derivați de Celule cromafine Simpatomimetice (produc efecte similare
om, 80% epinefrină) aminoacizi) celor induse de stimularea sistemului
nervos vegetativ simpatic)3; cresc frec­
o vența cardiacă, cresc tensiunea arterială,
reduc fluxul sanguin la nivelul viscerelor
și pielii; stimulează conversia glicogenu-
lui în glucoză; determină hipersudorație;
determină dilatarea bronhiolelor; cresc
frecvența respiratorie; încetinesc diges­
tia; reduc sinteza enzimelor digestive la
nivelul glandelor digestive; scad diureza

"Catecolaminele influențează activitatea epiteliului glandular, a mușchiului cardiac și a mușchilor netezi localizați în pereții vaselor de sânge și ai viscerelor.

In medulosuprarenala se găsesc și celule ganglionare. 300 nm, alături de profiluri de RER și un aparat Golgi bine
Axonii lor sc extind la parenchimul corticosuprarenalei pentru dezvoltat. Prin metode histochimice s-a demonstrat că unele ce­
a modula activitatea secretorie de la acest nivel și pentru a in­ lule cromafine secretă epinefrină, iar altele norepinefrină (Fig.
erva vasele de sânge, dar și în afara glandei către nervii splanh- 21.25). La TEM, cele două populații de celule cromafine se de­
nici care inervează organele abdominale. osebesc între ele prin aspectul veziculelor de secreție delimitate
de membrane:
Celulele cromafine ale medulosuprarenalei au activitate
secretorie. • O populație de celule conține vezicule mari, cu miez
Celulele cromafine sunt organizate în grămezi ovoidale și electronodens. Aceste celule secretă norepinefrină.
cordoane scurte anastomozate. Capilarele sanguine au raporturi • O populație de celule conține vezicule mai mici, omo­
apropiate cu celulele din parenchim. Ele provin fie din capilarele gene și mai puțin electronodense. Aceste celule secretă
corticale, fie, ca ramuri, din arteriolele medulare. epinefrină.
Ukrastructural, celulele cromafine sunt caracterizate prin
numeroase vezicule de secreție cu diametre de la 100 până la
T

r
z*-!
corticosuprarenală
769
1
•.< * 2- medulosuprarenală
ramură capsulară a r *
arterei suprarenale
i?
arteriolă medulară ■ •

arteriolă cortical o

Vi ■
capsulă
zona glomerulară
ro
___ i

mineralocorticoizi
a .. *’* r - • aldosteron
•- •/

-A?,'- zona fasciculată

f>
• /•>
'■ glucocorticoizi n>
<r
/■Î-a C • cortizol
• corticosteron
o
ru
sinusoide
cortico-H gonadocorticoizi
suprarena
ii
I\ o • DHEA
O
•DHEAS
• androstendion
n
»-î
h— •
ț } ’l
zona reticulară
gonadocorticoizi
• DHEA
•DHEAS

te
O

>rC5
i
»
.• 9 @5 • androstendion
glucocorticoizi
I—
X»
z
o
/
n • cortizol m
• corticosteron r~
F.’S m

sș .. . medulosuprarenala co
cz
/f z'

[l •* •
1 s
.....

V
.

■ ■■ j ■
catecolamine
• epinefrină
• norepinefrină
“O
□3
□□
m
\e
\c z
V.

teminații nervoase m
simpatice preganglionare
vena centrală a
medulosuorarenalei
FIGURA 21.23 ▲ Organizarea și vascularizația glandei suprarenale umane. Această diagrama arată va școlarizat ia corticosjprarenaei și me-
dulosuprarenalei Artenolele corticale formează o rețea capilară corticală. care descarcă sângele într-o a doua rețea capilară din medulară. Rețeaua ca­
pilară medulară provine în principal din artenolele medulare și drenează sângele în vena centrală a medularei. Sunt notate medulosuprarenala. zonele
corticosuprarenalei, tipurile celulare corespunzătoare și produși! lor de secreție.

Exocitoza conținutului
»
veziculelor de secreție
•
este declan- Glucocorticoizii secretați de corticosuprarenală determină
șată prin eliberarea acetilcolinei din fibre simpatice pre­ conversia norepinefrinei în epinefrină la nivelul celulelor
ganglionare care fac sinapsă cu fiecare celulă cromafină. cromafine.

Epinefrină și norepinefrină reprezintă mai puțin de 20%
clin conținutul veziculelor de secreție. Alături de catecolamine,
veziculele conțin cantități mari de proteine solubile de 48
kDa, numite cromogranine, care par să fie responsabile de
densitatea conținutului veziculelor. Aceste proteine, împreună
cu ATP și Ca2', pot ajuta la legarea în vezicula de secreție a
moleculelor cu greutate moleculară mică reprezentate de ca-
tecolamine și se eliberează împreună cu hormonii în timpul
exocitozei. Catecolaminele sunt sintetizare în citosol și sunt
transportate în vezicule sub acțiunea unei ATP-aze activate
de ionii de magneziu. Medicamente precum rezerpina, care
determină epuizarea catecolaminelor din vezicule, pot inhiba
acest transport.
Glucocorticoizii produși în corticosuprarenale ajung di­
rect în medulosuprarenală datorită comunicării capilarelor
corticale cu capilarele sinusoidale medulare. Ei stimulează
enzima care catalizează metilarea norepinefrinei pentru a
produce epinefrină. Originea fluxului sanguin care ajunge
la medulosuprarenală se corelează cu diferențele regionale
privind distribuția celulelor cromafine. Celulele care conțin
epinefrină sunt mai numeroase în zonele medulosuprarenalei
unde ajung capilarele sinusoidale corticale care conțin glu­
cocorticoizii secretați. La unele specii, celulele care conțin
norepinefrină sunt mai numeroase in acele regiuni ale medu-
losuprarenalei unde ajung capilarele derivate din arteriolele
medulare.
 * A fc* K’r. AȘ, •• .*•
•V f?’
»

.r ”
•« ■ lează glicogenoliza (eliberarea glucozei în sânge) și mobilizează

770
.

• :
s.
.• f -r * •
• *- • • - *'
•a'* V-
•. '• n
' 'X ■ * <
• -»
.fa
acizii grași liberi din țesutul adipos. Eliberarea catecolaminelor
determină și creșterea tensiunii arteriale, dilatarea arterelor coro­
nare, vasodilatația vaselor din mușchii scheletici, vasoconstricția
”-n. 'Ay- •A - i- - J
LU
■- i 2'a <• vaselor din piele și tub digestiv, creșterea ritmului cardiac și creș­
■‘î' ■ r » ./
* >>!

z
LU
r ț
''u- * t* — •* ’.•*
K V
•’ MN
v»
-X
%
vena centrală a 'vr fi terea frecvenței și amplitudinii respirației.

az medulosuprarenalei , „ r:'~
LX
9
. ,V>- -. •»

«x
ac
• v'.’f •*
/ mn;./- Zonele corticosuprarenalei
o. Tz A'* -
•r Corticosuprarenala este împărțită in trei zone în funcție de
ZD 5. -7
co l - •• *>•
s •- *
. *'*-»• ?
~î>*
' ii <med u Ipș u p r a re n a lai dispunerea celulelor sale (Fig. 21.26):
LU •. ■ /. ‘ - 7 ' f '>-5 ■-. ■.-’ £7^*' z ‘.ilsxEZi
LU
• Zona glomerulară, zona externă, subțire, care constituie
Q FIGURA 21.24 ▲ Imagine de microscopie optică a venei centrale
Z
până la 15% din volumul corticalei
a medulosuprarenalei. Această imagine arată centrul glandei suprare­
<c
nale cu vena centrală a medulosuprarenalei /n mijloc Peretele venei are un
• Zona fasciculată, zona de mijloc, mai groasă, care con­
CD aspect foarte neregulat, având câteva proeminențe in lumen, formate din stituie aproape 80% din volumul corticalei
mușchi neted (MN) (numite și perne musculare). Aceste proeminențe conțin • Zona reticulară, zona internă, care constituie numai
fascicule longitudinale de fibre musculare netede din tunica medie a va­ 5-7% din volumul corticalei, dar care apare mai groasa
QJ sului în zonele în care fasciculele de fibre musculare sunt absente, celulele decât zona glomerulară datorită poziției sale centrale
C4 din medulosuprarenală (partea inferioară a imaginii) sau uneori celulele din
• wH
corticosuprarenală (partea superioară a imaginii) sunt separate de lumen
u numai printr-o tunică intimă subțire. Observați apropierea dintre zona re- Zona glomerulară
o ticulară si lumenul venei. 180x. Celulele din zona glomerulară [Lat. glonitis, minge] sunt
împreună cu glucocorticoizii, catecolaminele pregătesc or­ aranjate în grupuri celulare cu formă ovală, foarte apropiate
QJ ganismul pentru răspunsul „fugă sau luptă". între ele si în cordoane arcuate care se continuă cu cordoa-
>
QJ nele celulare din zona fasciculată (a se vedea Fig. 21.26a).
■
QJ
<
Eliberarea bruscă a catecolaminelor creează condițiile pen­
Celulele din zona glomerulară sunt relativ mici, columnare
tru utilizarea maximă a energici și, prin urmare, pentru realizarea
ct sau piramidale (a se vedea Fig. 21.23). Nucleii sunt sferici
efortului fizic maxim. Atât epinefrina, cât și norepinefrina stimu-
O£ și se colorează intens, având cromatină condensată. La om,
Ui

O &'( • x »
in unele regiuni ale corticosuprarenalei, zona glomerulară
poate să nu fie vizibilă. O rețea bogată de capilare sinusoi­
■••si —

; >5
I
i -^r *ZJ
\r

: *2 I•
dale fenestrate înconjoară fiecare grup de celule. Celulele au
r->/J
cxi : 5fcvUJ Rf . un reticul endoplasmatic neted (REN) abundent, multiple
«ȘA
>
K*>i? <vi;

f
•r*
L- - ■ . ». • »
complexe Golgi, mitocondrii mari cu criste aplatizate, pa­
K 7 x*. " >• ci
.f r - ’ ••
ralele și suprapuse, ribozomi liberi și puțin RER. Picăturile
O r?:
T’-y-.
» • ••

X>

Ip*.
• • .<

• ’G . \-
_V< ’ a
r
<£?
. V z*- <•

-A'
' v lipidice sunt rare.
■4-Vsf .■‘j J » 1
Zona glomerulară secretă aldosteron, care intervine în con­
y -' 4

-.r~
:<x- >a ■
?7 -P-1
1
trolul tensiunii arteriale.
•- xX’ »
r
-
.^3 ; Celulele din zona glomerulară secretă principalul
r >? > 'v^t
‘'7 -Al;
mineralocorticoid numit aldosteron, un hormon cu rol
f I
ren
■
&
St :
;a .< ■
M-.c tt.y
în reglarea homeostaziei sodiului, potasiului și a volumului
ț'
%

r*V •• -
X *
■'X-4
.
•
z- • . de apă. Aldosteronul acționează la nivelul celulelor epiteliale
- A-
• «
r. iz?: V ■ :
j. ■’
*
din tubii distali ai nefronului, celulelor de la nivelul mucoa­
'■i i- i-
s ■<■
-• -t?.’ sei gastrice, glandelor salivare și sudoripare, unde stimulează
reabsorbția de sodiu, iar la nivel renal stimulează și excreția
,. r>*

'•i'
.,r î
- • •
de potasiu. Aldosteronul este sintetizat din colesterol prin-
-A
c.
p•V H 2-
. ■

■ - e. "ii tr-o serie de reacții enzimatice controlate de angiotensina 11

Ar . "
r ’
”î». • << (a se vedea mai jos). Etapa finală a biosintezei aldosteronu-
rȘ./)!
...^X’’'
-NE->‘ A • • 7 •>'yi ■ • • y •
’■

lui este asigurată de aldosteron sintetaza, o enzimâ care

■ 'X/- ’ este exprimată exclusiv în celulele din zona glomerulară.
Wfe A.'
v t--f S'' ■
f l • *. •*
>* <.. î ț
La nivelul celulelor din zona glomerulară lipsește enzima
< A- •
-r >9' ■>
1 7ct-hidrolaza și, prin urmare, aceste celule nu sunt capa­
4
f
•T ’ -
»
•
*
' f’
l '4. X, • tT ■ '• ■ -< S^S- ..■■X bile să producă alți hormoni steroizi suprarenalieni, cum ar
fi cortizolul sau androgenii adrenali.
5®
*' “i
r -<
*•
^7 c—.o V- : ■ (

Sistemul renină-angiotensină-aldosteron asigură controlul

FZ v'
> - *- ■ * &
• ' »
r ■ a r “•
>*. z. 7 • '« -XV
*•/* •5J” ti
feedback-ului pentru zona glomerulară.
•
* •X * • ••
■w '
Zona glomerulară este sub controlul sistemului renină-an-
FIGURA 21.25 ▲ Imagine de microscopie electronică a celule­ giotensină-aldosteron (SRAA). Celulele juxtaglome-
lor din medulosuprarenală. în rnedu'osuprarenală există două tipuri
rulare din rinichi eliberează renină ca răspuns la scăderea
de celule. Celulele secretoare de norepinefrina (NE) sunt identificate prin
veziculele lor, care conțin un rniez electronodens. Celulele secretoare de tensiunii arteriale sau a nivelului de sodiu din sânge. Renina
epinefrină (E) conțin vezicule mai puțin electronodense. 15.000x. circulantă catalizează conversia angiotensinogenului plas-
 1
A1? y
.’z*Âa^r»îz»’**'Hi*
capsula
** * V-, • “ ' Jțv;; « rl *.
f*' fâr.’scicaiâtăț.I'j^ 771
■

£
►k* z-> *- k c-»; /
-•5 . ■ ■/
■
^•îy-w. ZOna.idsuiGuiaia , «/• -
’*V
>zo h a g I dhrenu I a ră, 1
’«■

$.
▼V .
ț-' ■ ? ■

t Vi
v•
<
> *
i'
V." ■•
V ■

aSj. r.v* '•v r / .i t

zona^reticularăc’z
o
--
o

W-
ă
® A' t

w.
^’y- •
• r~*-
- *• .tc A
•t
• ‘â O
}’ • '«r
©

r ■ . •
<•»?
5'-’ J» //
.*
■' ,5T: r'<
<. <■_

«* <• - r ? - bO
___
*

i
-•

.’ s* A-' •< A-V »4>

O•
TCiti
med u I o s u p na renală
CTQ

șir
r
.
p

w •ți •ț y
x- • ■
î .•?
•?* >
■’c7 Z -•z Q
• -
‘‘
vena centrală a G)
medulosupra renalei r.r:

o
1 Ci

'V
?

l'1
te®jf • e ...
&
I.'.X

o.
.< •, *. f

HlihfS
*

IO
'
n
>—*

(T>
•

FIGURA 21.26 ▲ Imagini ale corticalei și medularei din glanda suprarenală umană, a. Secțiune a zonei corticale periferice în colorat e H&E CD
Se observă capsula conjunctivă, zona glomerulară și zona fasciculată. Zona glomerulară se continuă cu cordoane celulare drepte caracteristice zonei X»
fasciculate între cordoane se găsesc capilare și câteva artenole Dungile roșii reprezintă capilare care conțin hematii. 120x b. La acest nivel se remarcă z
o
partea profundă a zonei fasciculate, zona reticulară și medulara. Cordoanele drepte din zona fasciculată se continuă în zona reticularâ cu grupuri m
celulare cu formă neregulată. Medulosuprarenala este formată din grămezi celulare ovale și cordoane celulare scurte anastomozate. Se observă, de m
asemenea, vena centrală a medulosuprarenalei. Pe secțiune transversală, în peretele acesteia, se remarcă fasciculul gros de mușchi neted, dispus lon­ GO
gitudinal. 120x cz
“O
ZO

30
matic în angiotensină I, care la rândul ei este convertită în Zona fasciculată secretă în principal glucocorticoizi care m
angiotensină II în plămâni, de către enzima de conversie a reglează metabolismul glucozei și al acizilor grași.
angiotensinei (ACE). Angiotensină II stimulează celulele din Celulele din zona fasciculată nu pot produce aldosteron, m
zona glomerulară pentru a sintetiza si secreta aldosteron. Pe deoarece la nivelul lor lipsește enzima aldosteron sintetază.
măsură ce tensiunea arterială, concentrația de sodiu și volu­ Ele posedă alte două enzime importante, 17ot-hidrolaza și
mul sanguin cresc ca răspuns la aldosteron, eliberarea reninei 17,20-liaza, care asigură sinteza de glucocorticoizi si can­
din celulele juxtaglomerulare este inhibată. Medicamentele tități mici de gonadocorticoizi (androgeni adrenali).
care inhibă ACE din plămâni sunt eficiente în tratamentul Numele de glucocorticoizi este legat de rolul acestor hor­
hipertensiunii esențiale cronice. moni în reglarea gluconeogenezei (sinteza glucozei) și a
glicogenogenezei (polimerizarea glucozei). Unul dintre
Zona fasciculată principalii glucocorticoizi secretați de zona fasciculată, cor-
Celulele din zona fasciculată [Lat. fascis, fascicul]sunt mari
tizolul, acționează asupra multor celule și țesuturi pentru
și poliedrice. Acestea sunt aranjate in cordoane lungi, alcătu­
a crește disponibilitatea metabolică a glucozei și a acizilor
ire din unul sau două șiruri de celule, separate prin capilare
grași, ambele fiind utilizate ca surse de energie. Un alt gki-
sinusoidale (a se vedea Fig. 21.26a). Celulele din zona fas­
cocorticoid secretat este corticosteronul, care circulă in
ciculată au un nucleu sferic și palid. Celule binucleate sunt
sânge la niveluri de 10-20 de ori mai mici decât cortizolul.
frecvent întâlnite în această zonă. TEM arată caracteristicile
Glucocorticoizii poc avea efecte diferite sau chiar opuse. în
celulelor secretoarc de steroizi, respectiv un REN foarte dez­
funcție
»
de locul de <acțiune:
>
voltat (mai mult decât în celulele din zona glomerulară) și mi-
tocondrii cu criste tubulare. Ele conțin un aparat Golgi bine • In ficat, glucocorticoizii stimulează transformarea ami-
dezvoltat si numeroase cisterne ale RER care pot da bazofi- noacizilor în glucoza, formarea glicogenului prin polime­
lic unor părți ale citoplasmei (Fig. 21.27). In mod obișnuit, rizarea glucozei și preluarea la nivel celular a aminoacizilor
citoplasmă este însă acidofilă și conține numeroase picături si acizilor grași.
AO »
lipidice, care dau un aspect vacuolat în secțiunile histologice • In țesutul adipos, glucocorticoizii stimulează hidroliza
de rutină din cauza extracției lipidelor în timpul deshidrată­ trigliceridelor în o
glicerol si grași
acizi o liberi.
> >
rii. Picăturile lipidice conțin precursori ai hormonilor steroizi • In alte țesuturi, glucocorticoizii reduc rata de utilizare a
secretați (grăsimi neutre, acizi grași, colesterol și fosfolipide). glucozei și stimulează oxidarea acizilor grași.
 - J K
* *!
' K / /
• t- < /
*< 9
• •* V’. •> "i

772
>■" ...
*1
> .• • • • - • • < ’ / \
v
î ’ • • f• •
c
;•
:L.--
-A > k te.

V L ■
•5
.5 •
* ss
V. . i
\ 71
>■

• - >
••
UJ - ■ .
• fc •
X-, '/ L I
__ I •. Ai ’ • * • te •

■’ ?■’ . . •
V-. '
«X * ’ 1' -•' c . '■ t

z
-J
1 *?>'**' z-.*
te*

H l •v
I <’

•< *2. >A A >

•» -
LU S-/ '
5? > v • • “? -
J
i «■J ■-.?
CC
«X T. ... .r: l
•-’a
4 •’A»r
\ r- •
•* ■/
xS. • -4

cc
0T
V. ; ■ • ■ - / A#<

■ •
/ «X

A -
4.
•• • 4l____
o. «
*. * ; ..■t ''r- X
=>

cn
•'•< te»

.t *1 4
z- 7 ■ i ■ /

UJ r ■■ >: •1 ... -. -
__ i
UJ
o »
*

/
— v. » ;•*
1
*
V
■■r';
-W ■
■

z
■ • •. ■
•; > ■ ..
.X. ■

f
* «z• c- ; -
. ‘îî.* ■ V.*

w
> ■ • .

. ••
CD -
• • ’ ;■ ■ - ■ '
.1!?^ <• ' *‘w-‘ *
■
*

...®T -
.
:
.
*.
»
’j
* .j
■3
. «’ ••• .
//

V f
■fe
•; .. -

Ch C- - -.e rc-
- 2
. ■

W
S î V *
•
•*
...
• : ?;
- •

i./-- y .• - *

i
- X
S; •- J’ v,.
■ . . .

K■®
4a -

O l ■. : A is.L. •
•• • *• . * T >

o £ £
A •/
/X’: ,k <-
A l t $
■■■. A' -r
&
Lz Vj''..7'
; '• .

- </’•
■ '?1 • - *, “ • •* - b
■ -

J.. : j i
fc? :r : - -■ /
£
I v;-•:<
- K ■

J®®
' ■ ;
■ &
•j ’ t ’*- }- z h* c* i
*• //'M
QJ I -

.■i; ■>-t;.-
' : ■ - : • • f .

.M --;A
wr 'T.V-
QJ
- - <:■
te-

2
4
I

■
•

■
'' C, -.
-Y.<

■Jsn-i..
, t

• •
"K .s ** 1 ■■■ -; v.
’ -X- Bk
FIGURA 21.27 ▲ Imagine de microscopie electronică a celulelor din zona fasciculată. Limita dintre celulele adiacente ale cordon® /
O celular este indicată de vârfurile săgeților Se observă numeroase picături lipidice (L) (lipidul a fost parțial extras). 15.000x. Insert. La putere de mărire
crescută, o zonă din celula aflată in partea superioară a imaginii arată cantitatea mare de REN, caracteristică celulelor secretoare de steroizi. Se remarce
și componente din aparatul Golgi. 40 OOOx.
CN

o S&. Corelație clinică: Celulele cromafine

I
i
i
i—
si feocromocitomul
Celulele cromafine ale medulosuprarenalei (numite astfel mai multe feocromocitoame conțin predominant celule cro­
deoarece reacționează cu sărurile de crom) fac parte din mafine care secretă norepinefrină, în comparație cu medu-
sistemul celulelor care preiau din circulație precursori ai losuprarenala normală care conține aproximativ 85% celule
aminelor și îi decarboxilează (sistem APUD). Se consideră secretoare de epinefrină. Stimularea receptorilor a-adre-
că reacția cromafină implică oxidarea și polimenzarea ca- nergici are ca rezultat creșterea tensiunii arteriale, crește­
tecolaminelor conținute în veziculele de secreție ale acestor
» I
rea contractilității cardiace, glicogenoliză, gluconeogeneză
celule. Clasic, celulele cromafine au fost definite ca celule și relaxarea musculaturii intestinale. Stimularea receptorilor
derivate din neuroectoderm, inervate de fibre simpatice pre- p-adrenergici are ca rezultat o creștere a frecvenței cardi­
ganglionare și capabile să sintetizeze și să secrete cateco- ace și a contractilității. Tratamentul de elecție este rezecția
lamine. chirurgicală a tumorii. în timpul intervenției chirurgicale
O tumoră rară derivată din celulele cromafine este feo­ este necesară o monitorizare atentă cu a- și (3-blocante,
cromocitomul care produce cantități excesive de cateco- pentru a preveni crizele hipertensive.
lamine. Deoarece celulele cromafine se găsesc și în afara Pentru a rezuma, feocromocitoamele sunt adesea de­
medulosuprarenalei, la nivelul ganglionilor simpatici para- scrise în conformitate cu „regula lui 10":
vertebrali și prevertebrali, precum și în alte locații, tumorile • 10% sunt extraadrenale (paraganglioame) și, dintre aces­
se pot forma și în afara glandei suprarenale. Aceste feocro- tea, 10% sunt localizate extraabdominal.
mocitoame extraadrenale sunt numite paraganglioame, • 10% apar la copii.
deoarece grupurile de celule cromafine situate în sau în ° 10% sunt multiple sau bilaterale.
apropierea sistemului nervos autonom (SNA) se numesc • 10% nu sunt asociate cu hipertensiune arterială.
paraganglioni. Pacienții pot avea simptome episodice, le­ • 10% sunt maligne.
gate de efectele farmacologice ale secreției excesive de • 10% sunt familiale.
catecolamine. De aceea, feocromocitomul poate amenința • 10% recidivează după îndepărtarea chirurgicală.
viața, ducând la creștere bruscă a tensiunii arteriale, la arit­ • 10% sunt descoperite întâmplător, în timpul investigațiilor
mii cardiace, anxietate și teama de moarte iminentă. Cele imagistice efectuate în alt scop.
• In celule precum hbroblastelc, glucocorticoizii inhibă
sinteza proteinelor și chiar stimulează catabolismul prote­
inelor pentru a furniza ficatului aminoacizii necesari glu-
coneogenezei.
De asemenea, glucocorticoizii scad intensitatea răs­
punsurilor imune și inflamatorii și, ca urmare, împiedică
vindecarea rănilor. Hidrocortizonul, o formă sintetică de
corrizol, este utilizat în tratamentul alergiilor și inflamațici.
El diminuează răspunsul inflamator prin inhibarea sintezei de
interleukină 1 (IL-1) și IL-2 de către limfocite și macrofage.
Glucocorticoizii stimulează distrugerea limfocitelor în gangli­
onii limfatici și inhibă mitoza limfoblastelor.
ACTH-ul reglează secreția zonei fasciculate.
Sinteza și secreția de glucocorticoizi și steroizi sexuali din
zona fasciculată se află sub controlul feedback-ului realizat
de sistemul CRH-ACTH. ACTH-ul asigură creșterea și
menținerea celulelor, stimulează sinteza hormonilor steroizi
și crește fluxul sanguin în glanda suprarenală. La animale,
administrarea de ACTH determină hipertrofia zonei fasci­
culate.
Glucocorticoizii circulanți pot acționa direct asupra glan­
dei pituitare, dar cel mai frecvent își exercită controlul de
feedback asupra neuronilor din nucleul arcuat al hipotalamu-
sului, determinând eliberarea de CRH în sistemul port hi-
potalamo-hipofizar. Totodată, s-a dovedit că glucocorticoizii
circulanți și efectele lor fiziologice stimulează centrii nervoși
superiori care, la rândul lor, determină eliberarea de CRH din
neuronii hipotalamici.
Zona reticulară
Celulele zonei reticulare [Lat. retet rețea] sunt mai mici
decât cele din zona fasciculată, iar nucleii lor sunt mai in­
tens colorați (a se vedea Fig. 21.23). Ele sunt aranjate în
cordoane anastomozate separate prin capilare fenestrate.
Celulele au relativ puține picături lipidice. Au fost identifi­
cate două tipuri de celule, clare și întunecate. Celulele întu­
necate au numeroase granule mari de lipofuscină, iar nucleii
sunt intens colorați. Celulele din această zonă sunt mici,
>
deoarece au mai puțină citoplasmă decât celulele din zona
fasciculată; astfel, nucleii lor apar mai apropiați. Ele prezintă
caracterele unor celule secrctoare de steroizi, cu REN bine
dezvoltat și numeroase mitocondrii alungite cu criste tubu­
lare, in timp ce cantitatea de RER este mică.
Zona reticulară secretă în principal gonadocorticoizi (an­
drogeni suprarenalieni).
Secreția principală a celulelor din zona reticulară este re­
prezentată de gonadocorticoizi (androgeni suprare­
nalieni), în principal dehidroepiandrosteron (DHEA),
dehidroepiandrosteron sulfat (DHEAS) și androsten­
dion. Celulele secretă și unii glucocorticoizi, dar în cantități
mult mai mici decât cele din zona fasciculată. Și aici, princi-
palul glucocorticoid secretat este cortizolul.
DHEA si > DHEAS > au acțiune mai slabă decâto androgenii
produși de gonade, dar ci au efect asupra dezvoltării carac­
terelor sexuale secundare. La barbari, > androgenii
c? adrenali
au o importanță minoră, deoarece testosteronul produs de
testicul este un androgen mult mai puternic. La femei, an­
drogenii adrenali stimulează creșterea părului axilar și pu-
bian in timpul pubertății și adolescentei. DHEA poate fi
transformat in androstendion, iar acesta, la nivelul țesutu­
rilor periferice, in estrogeni și in androgeni mai puternici, 773
cum ar fi testosteronul. Enzima cheie care asigură conversia
androstendionului in testosteron este 17-cetosteroid re-
ductaza (17KSR), aceasta fiind calea majoră prin care este
produs testosteronul la femei.
Zona reticulară este controlată prin feedback de sistemul
O
CRH-ACTH, dovadă fiind atrofia ei după hipofizectomie.
După această intervenție chirurgicală, structura și funcția
zonei reticulare se mențin prin administrarea de ACTH exo­
ro
gen.
Glanda suprarenală fetală O
Glanda suprarenală fetală constă dintr-un cortex periferic CfQ
>—»
subțire permanent și un cortex intern mai gros, numit și
zonă fetală. CD
După ce s-a format, glanda suprarenală fetală este deose­ o
bită în ceea ce privește organizarea și mărimea ci. comparativ
cu alte organe în dezvoltare. Glanda provine din celule me-
O
zoteliale cu origine mczodcrmică, situare între rădăcina me- n
zenterului și crestele urogenitale in dezvoltare (a se vedea Fig.
21.22a). Celulele mezodermice pătrund in mezenchimul su­
o
biacent și dau naștere unei mase mari de celule eozinofile care
va deveni cortexul letal funcțional (a se vedea Fig. 21.22b).
Mai târziu, un al doilea val de celule derivate din mezote- o
liul peretelui abdominal posterior înconjoară masa celulară Z
inițială (a se vedea Fig. 21.22b). în cea de-a patra lună de O
m
viață intrauterină, glanda suprarenală atinge dimensiunea și m
greutatea maximă, fiind doar cu puțin mai mică decât rini­ cn
cz
chiul adiacent (a se vedea Fig. 21.22c). La termen, glandele "U
ZID
suprarenale sunt echivalente ca mărime și greutate cu cele ale
□□
adultului, dar produc 100-200 mg de steroizi pe zi, aproxi­ m
mativ de două ori mai mult decât la adult. z
Aspectul histologic al glandei suprarenale fetale este apa­ m
rent similar cu cel al glandei suprarenale adulte. In peri­
oada fetală târzie, cea mai mare parte a glandei constă din
cordoane de celule eozinofile mari care constituie aproxi­
mativ 80% din masa sa. Această porțiune a glandei, denu­
mită cortexul fetal (zona fetală), provine din migrația
inițială a celulelor mezodermice. Restul glandei este compus
dintr-un strat periferic cu celule mici, care au puțină cito­
plasmă. Această regiune, denumită cortexul permanent,
provine din migrația secundară a celulelor mezodermice.
Odată format la nivelul embrionului, cortexul permanent
subțire pare similar cu zona glomerulară adultă. Celulele
sunt aranjate în grupuri arcuate care se continuă cu cor­
doane scurte. Acestea, la rândul lor, se continuă cu cordoa-
nele zonei fetale (Fig. 21.28). In preparatele colorate FINE,
citoplasmă celulelor din cortexul permanent prezintă un
grad de bazofilie; în combinație cu nucleii a căror cromatină
este mai condensată, cortexul permanent apare bazofil, in
comparație cu zona fetală care este acidofilă.
La TEM, celulele cortexului permanent prezintă mito­
condrii mici cu criste aplatizate, paralele și suprapuse, nu­
meroși ribozomi și contururi ale aparatului Golgi. Celulele
din zona fetală sunt mai mari și sunt dispuse în cordoane
neregulate, cu lățime variată. La TEM, în aceste celule se
observă mitocondrii sferice cu criste tubulare, picături mici
 W 4.’^ ■•• • r -2 * ■*—
v •<
V < *
■ -

• 3 * 4^.
nu -r.
1z5
zz, ,
% *
»■ ' *

]' -o i L F-w- <

o
.O.
A* e* o> ••v/ '■ A > e 2-.-
LU

£ ©
O o
3L?
I
«X °V - *Q
&
,V ; O
z
UJ » • /• ,
m
*" ° s<
: OS o • ° ÎA
*
1
Co •
%-0_
■'; L
o •c
O
AO

(J
q /,k©°
-O
z,
fi 5' T -t c
CC
c
o:
Q_
./O
e ro
•®o •jF’
.ț> ■ ‘0 F ,Cq< . Cic.»
''

r
\ * e, o bztz • '
*? °
?
® v». Oft
o
1
* *

c ■ f .
o
Qb
■

w
•' o
O
F J I

4
V
£.11 o
fit\ -
'W<:
=D rL-^_ 1 ’c ' Q.-t ’ C,
’<>

♦r
•
o . o .i o^*.bi » yj 65 Y • '• «u-
îsk * ©V» c
GO
F'Ti !£>O %■?
♦ <

?.zo
f c« - o « J ■
«b.
«W~ iuo0.5
UJ o9 0
I»*; o c
1
î
■fr,
\ d® . -’z . -ÎLZZ. Z-4. S .*«. ‘

A -->■ --S ?.?4 ° t £

UJ OG O*
<1

fi S-.0.y e<
:■

Q o *
o 4- r, r 5°
z
-X
—1 Q°’Ol
’x wSi ’
- F'L'On
?o; O<3

r
X* «° ''. 5**
•A ..u ’ '
r
O
I
f zi
■• r •.

Î4- :tS
|::7 I ,
O
'A *•*
O *•
f

.:°!Z o ° ■

v :-T
«aș,
• o o
«l A. > *
W5 : c Iw

iST. 3 ?
> - 1

ț» O
' o l
©o • v-
-v' .

o
o c/fo -
,V ‘. X
f l ( 5 • • ’• J >

<D b
Gr O
o*-
L. .j* < o°, ^7 •V-’> ■';
I '. ăi • .1

c< . & Jfcx*-'

“ -ST
o »
1 5g
T: U ;K
"S J
o O. h
© I, -v
■

o i 1 ’.A
•
J D r a*
t
Oo O
? ’s.
%
•- - O/
O ■ o
5 o
°oO
o
’ÎC fi ■' 4. -

i
» *
V o ''Ap t •i
■
i'
&

<u C t>o- - •>

fifi
l ,A
.* v
/ •

O o ' W M-i ® J® !®
CJ
î '© ’J-
4 &!• ' ? v Gg 43
. - -2?
o • - ■'
(,• -'.A *
*

QJ
<

.: > •
A. . •
• <1
• . 7’ v _ . W: © ■
?c
FIGURA 21.28 ▲ Imagini de microscopie optică ale glandei suprarenale umane fetale. a. Secțiune prin glandă suprarenală fetală, colorație
H&E, examinată la obiectiv mic Cortexul permanent (CP) este indicat în partea superioară a imaginii Mai jos este zona fetală (ZF) în care celulele sunt
aranjate în cordoane liniare anastomozate Unele capilare (O conțin hematii, fiind astfel mai ușor de identificat lOOx. b. Examinare a aceleiași secțiun;
la obiectiv mare, care arată capsula (Cop) și cortexul permanent subiacent Celulele sunt aranjate în grupuri arcuate care se continuă cu cordoane scurte.
Observați apropierea dintre nudei și cantitatea mică de citoplasmă din aceste celule. 200x c. Examinarea la obiectiv mare a celulelor din zona fetală. Se
CM
observă dimensiunea ușor mai mare a nucleilor și cantitatea mai mare de citoplasmă din fiecare celulă a zonei fetale. De asemenea, se remarcă eozinofi-
lia citoplasmei, comparativ cu bazofiha citoplasmei din celulele cortexului permanent. 200x (Preparat original prin amabilitatea Dr William H. Donne'iy •

Considerații funcționale:
FIȘA 21.6 Biosinteza hormonilor suprarenalei
9 »

Colesterolul este precursorul hormonilor steroizi, repre­ scindarea lanțului lateral al colesterolului este catalizată
9

zentat de corticosteroizi și hormonii sexuali, al acizilor biliari de enzima P450 legată de scindarea lanțului late­
și vitaminei D. Aproximativ jumătate din colesterolul din ral (P450scc) sau desmolaza, care se găsește numai în
organism provine din dietă, iar cealaltă jumătate provine din mitocondriile celulelor producătoare de steroizi. Această
sinteza de novo. Sinteza colesterolului are loc în citoplasmă enzimă este activată de angiotensina II în zona glomeru-
pornind de la acetil-CoA. Din cantitatea de colesterol pro­ lară și de ACTH în zonele fasciculată și reticularâ. Celelalte
dusă zilnic, aproximativ 10% se sintetizează în ficat, iar 15% enzime necesare sintezei de steroizi sunt localizate în
în intestin. O mică parte din colesterol este sintetizată de REN, citosol și mitocondrii. Astfel, o moleculă precursoare
celulele din corticosuprarenale. Atât colesterolul alimentar, se poate muta de mai multe ori de la REN la mitocondrii și
cât și cel sintetizat de novo este transportat sub formă de înapoi la REN înainte de a se obține structura moleculară
lipoproteine cu densitate scăzută (LDL). Colesterolul definitivă a unui anumit corticosteroid.
este stocat în citoplasmă celulelor din corticosuprarenale Esterii de colesterol îndepărtați din picăturile lipidice
sub formă de picături lipidice care conțin esteri de colesterol. citoplasmatice pentru a fi utilizați în sinteza hormonului
Hormonii steroizi din glandele suprarenale sunt sinteti­ steroid sunt rapid înlocuiți cu esteri de colesterol conținuți
zați din esteri de colesterol prin îndepărtarea unei părți a în LDL transportate în sânge. Acești esteri sunt sursa pri­
lanțului lateral și prin modificări la anumite poziții ale mole­ mară a colesterolului utilizat în sinteza corticosteroizilor. în
culei de colesterol. Enzimele care catalizează aceste modi­ condiții de stimulare cu ACTH pe termen scurt sau lung,
ficări sunt localizate în diferite zone ale corticosuprarenalei, pentru sinteza corticosteroizilor sunt utilizate depozitele
respectiv în anumite componente celulare. De exemplu, de lipide din celulele corticosuprarenalei.
 ■

de lipide, REN bine dezvoltat, care explică eozinofilia cito-
plasmei și un aparat Golgi bine reprezentat.
Dezvoltarea glandei suprarenale fetale face parte dintr-un
proces complex de maturizare și pregătire a fătului pentru
viata extrauterină.
Suprarenala fecală nu are o zonă medulară distinctă.
Celulele cromafine sunt prezente, clar ele sunt dispersate
printre celulele zonei fetale și sunt greu de recunoscui in
preparatele H&E. Celulele cromafine au originea in crestele
neurale (a se vedea Fig. 21.22a) și invadează zona fecală in
momentul formării acesteia (a se vedea Fig. 21.22b). In tim­
pul perioadei fetale, ele rămân organizate în grupuri celulare
mici, împrăștiate în cortexul fecal (a se vedea Fig. 21.22c).
Vascularizația sanguină atât a cortexului permanent, cât
și a zonei fetale este asigurată de capilare sinusoidale care se
află printre cordoanele celulare și care se deschid în vene mari
aflate în centrul glandei. Spre deosebire de suprarenala post-
nacala, arteriolele sunt absente in parenchimul glandei supra­
renale fetale.
stcroizilor sunt absente în suprarenala fecală, dar sunt pre­
zente in placentă. In mod similar, placenta nu are anumite
enzime necesare sintezei hormonilor steroizi placencari care 775
sunt insă prezente în glanda suprarenală fetală. Astfel, glanda
suprarenală fetală formează împreună cu placenta o unitate
fetoplacentară. Moleculele precursoare sunt transportate
intre cele două organe pentru a permite sinteza glucocorticoi-
zilor, aldosteronului, androgenilor și cstrogenilor.
La naștere, cortexul fetal suferă o involuție rapidă care re­ O
duce volumul glandei in prima lună postnatală la aproxima­
tiv un sfert din dimensiunea anterioară. Cortexul permanent
crește și se mat urează pentru a da naștere zonelor caracteris­ ro
tice cortexului adult. Odată cu involuția și dispariția celu­
lelor din zona fetală, celulele cromafine se agregă pentru a
forma medulosuprarenala. Dacă glandele suprarenale nu
reușesc să se dezvolte în mod corespunzător, poate apărea OQ
po
hiperplazia adrenală congenitală (congenital adrenal
hyperplasia, CAH). CAH reprezintă un grup de boli auto- o>
H *
I
zomal recesive caracterizate prin deficitul unei enzime impli­ O
cate în sinteza cortizolului si/sau aldosteronului. Deficitul de Q
>

Funcțional, glanda suprarenală fecală este controlată de sis­ 21-hidroxilază implicată în sinteza aldosteronului este cea
temul CRH-ACTH prin intermediul pituitarei fetale. Pentru mai frecventă formă de CAH, ea reprezentând mai mult de O
a sintetiza hormoni steroizi, suprarenala fecală cooperează cu 90% din cazuri.
o
’-î
placenta, deoarece anumite enzime necesare pentru sinteza >—ț
h—» •

CD
r-
z I
o
m
m
GO
c:
"O
30

30
m

m
 -• -

776
J 1(Î1 J
Organele endocrine
o
r—

UJ
o
HISTOLOGIE
o V

__ I
o
co
3:
X.
PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI ENDOCR

D Sistemul endocrin produce diferite secreții numite hormoni și substanțe active hor­
<v
Ci monal care intră în sistemul circulator pentru a fi transportate către celulele țintă.
’ J-l
D Hormonii și substanțele active hormonal sunt împărțite în trei clase: peptide (ex., insulina,
O GH, ACTH), steroizi (steroizi gonadali și corticosuprarenalieni) și aminoacizi și analogi
O
deacid arahidonic (ex., catecolamine, prostaglandine).
a £ Hormonii interacționcază fie cu receptori specifici de suprafață (hormonii peptidici sau
<U
catecolam inele), fie cu receptori intracelulari (hormonii steroizi și hormonii tiroidicni).
QJ
H
P Reglarea funcției hormonale este controlată prin mecanismele de feedback declan­
0
c ‘
șate de la nivelul organelor țintă. f
--- ----------------------------------- ----------------------------"-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- - --------------------------------------------------------------------- ------------ -------------------------------------------------------'
î|
Cu
en
6 GLANDA PITUITARĂ (HIPOFIZA)

Glanda pituitară este compusă din două părți: lobul anterior (ade-
GLANDA PINEALĂ (EPIFIZA)

Epifiza este o glandă neuroendocrină care se dez­ J

T------
nohipofîza), alcătuit din țesut epitelial glandular și lobul posterior voltă din neuroectoderm și rămâne atașată la en-
CXI
(neurohipofiza), alcătuit din țesut nervos secretor, cu originea în cefal. Datorită legăturilor cu globul ocular prin
neuroectodermul SNC. tractul retinohipotalamic, ea acționează ca un im­
Lobul anterior al glandei pituitare este alcătuit din trei părți: pars portant reglator al ritmului circadian.
o distalis, pars intermedia și pars tuberalis, caic înconjoară infun- D Epifiza conține două tipuri de celule parenchi-
dibulul. matoase: pinealocite, care secretă melatonina și
£ Sistemul port hipotalamo-hipofizar servește drept legătură între . celulele interstițiale de susținere (gliale). De ase­
hipotalamus și glanda pituitară și asigură aportul de sânge la nive­ menea, prezintă concrețiuni calcare caracteristice
lul acesteia. numite corpora arenacea sau nisip cerebral.
' Circulația portală este formată d intr-o rețea de capilare fenestrace
localizată în infundibul și eminența mediană a hipotalamtisului, din
venele porte hipofizare și o rețea secundară de capilare localizată în
GLANDA TIROIDĂ A
pars distalis. Prin această circulație sunt transportați la celulele din
pars distalis hormonii de eliberare secretații de neuroni hipotala- Glanda tiroidă este localizată la nivelul gâtului
mici, realizându-se astfel controlul secreției adenohipofizei. și se dezvoltă din endodermul planșeului farin-
£ Pe baza afinității tinctoriale a granulelor dc secreție, celulele din gelui primitiv.
pars distalis pot fi bazofile (10%), acidofile (40%) și cromofobe D Glanda tiroidă constă în principal din foliculi
(50%). ’ ;
tiroidieni, formați dintr-un epiteliu folicular
L Pe baza reacțiilor imunocitochimice, în pars distalis au fost iden- ; care este de obicei simplu cubic. Lumenul foli-
tificate cinci tipuri funcționale celulare: somatotrope (celule GH) culilor este plin cu o substanță gelatinoasă, nu­
care produc hormon de creștere (GH; somatotrop); lactotrope mită coloid, care conține tiroglobulină, forma
(celule PRL, mamotrope) care produc prolactină (PRL); cortico- I de stocare a hormonilor tiroidieni.
trope (celule ACTH) care produc proopiomelanocortină (POMC), D Epiteliul folicular conține două tipuri de celule:
o moleculă precursoare a hormonului adrenocorticotrop (ACTH); celule foliculare care produc hormonii tiroidi­
gonadotrope (celule FSH și LH) care produc atât hormon lutei- cni T4 și T3 și celule parafoliculare care produc
nizant (LH), cât și hormon foliculostimulant (FSH); și tireotrope calci ton ină.
(celule TSH) care produc hormonul tireostimulant (TSH). b Sinteza hormonilor T4 și f3 are loc în celulele fo-
Lobul posterior al hipofizei (pars nervosa și infundibulul) este o ex­ liculare și în lumenul foliculului. Aceasta implică o
I

tensie a SNC. El eliberează hormoni sintetizați în nudeii hipotalamici scrie dc etape, de la sinteza tiroglobulinei, la prelu­
supraoptic (hormonul antidiuretic [ADH] sau vasopresina) și para- area și oxidarca iodului, până la iodarea tiroglobu-
ventricular (oxitocina). linei pentru a forma hormonii Eț și 13.
li Tractul hipotalamo-hipofizar transportă ADH și oxitocina în D Ca răspuns la stimularea TSH, celulele folicu­
lobul posterior, unde sunt depozitați in dilatații axonale (corpii lare resorb coloid și transportă T4 și T3 in cir­
Herring) și apoi eliberați în circulație. culație.
 777

GLANDELE PARATIROIDE

î* Glandele paratiroide (două perechi) sunt situate pe fața posterioară a glandei tiroide. Ele se dezvoltă din a treia și a patra
pungă branhială.
D Glandele paratiroide conțin două tipuri majore de celule epiteliale: celule principale, care sunt cele mai numeroase și
secretă parathormon (PTH) și celule oxifile.
■■ PTH reglează concentrațiile de calciu și fosfat din sânge. El se leagă la receptorii pentru PTH de la nivelul celulelor țintă
și crește nivelul Ca2' în sânge. ro
----- X

GLANDELE SUPRARENALE (ADRENALE)

CTQ
D Glandele suprarenale sunt două organe cu formă triunghiulară, înglobate în grăsimea perirenală,, situare
si----- la polii superi-
ori ai rinichilor.
o
D Glandele adrenale sunt organizare în două regiuni distincte: corticala, o regiune secretoare de hormoni steroizi, care se
o
dezvoltă din mezoderm și medulara, o regiune secretoare de catecolamine, care se dezvoltă din celulele crestelor neurale.
O
D In timpul vieții intrauterine, glanda suprarenală fetală este compusa din cortexul fetal, fără a avea o regiune medulară distinctă.
0 Medulosuprarenala conține celule cromafine care sintetizează epinefrină și norepinefrină, pregătind organismul pentru
un răspuns „luptă sau fugă”.
o
n I

D Corticosuprarenala conține trei zone: zona glomerulară (externă); zona fasciculată (la mijloc, groasă) și zona reticulară h-* •
'

(internă), care comunică cu medulosuprarenala.

rt)
D Celulele din zona glomerulară formează grupuri celulare ovoidale și produc mineralocorticoizi (ex., aldosteron). Siste­
mul renină-angiotensină-aldosteron asigură mecanismul de feedback care controlează activitatea secretorie a celulelor
din zona glomerulară. zc
co
D Celulele din zona fasciculată sunt aranjate în cordoane celtdare lungi și produc glucocorticoizi (ex., cortizol) care con­
o
trolează gluconeogeneza (sinteza glucozei) și glicogenogeneza (polimerizarea glucozei). Activitatea secretorie a celulelor I”
o
din zona fasciculată este controlată de ACTH.
E2
D Celulele din zona reticulară sunt aranjare în cordoane celtdare anastomozate, separate de capilare fenestrate și produc m
—A

androgeni slabi (mai ales DHEA). Activitatea secretorie a celulelor din zona reticulară este controlată de AC I H. CD

I
I

-f -
 PLANȘA 80 Pituitara I
778
Glanda pituitară este localizată la baza creierului și se află într-o depresiune a osului sfenoid, numită șaua turcească, situată la nivelul planșeului fosei
craniene mijlocii. Este conectată printr-o tijă scurtă cu hipotalamusul. Deși este atașată de creier, numai lobul posterior al glandei, neurohipofiza,se
dezvoltă din neuroectoderm. Lobul anterior al glandei, adenohipofiza, este mai voluminos și se dezvoltă din ectodermul orofaringian ca un diverticul
al epiteliului bucal, numit pungă Rathke.
Lobul anterior reglează activitatea altor glande endocrine. Acesta este compus din grămezi și cordoane de celule epitelioide, separate prin capilare
fenestrate. Lobul posterior este un tract nervos ale cărui terminații axonale stochează și eliberează produși de secreție sintetizați în corpul neuronilor
situați în nucleii supraoptic și paraventricular. Aceste secreții sunt reprezentate de oxitocină și hormonul antidiuretic (ADH). Alți neuroni din
hipotalamus produc neurosecreții pe care le eliberează în capilarele fenestrate ale infundibulului, prima rețea capilară a sistemului port hipofizar
o și, ulterior, le transportă în capilarele fenestrate din lobul anterior. Aceste secreții hipotalamice reglează activitatea lobului anterior al glandei hipofize.
co
w- Pituitara, om, H&E 50x. al pungii Rathke. Pars distalis este cea mai voluminoasă componentă a
z
<
Această imagine este o secțiune sagitală a glandei pituitare.
lobului anterior. Pars distalis conține o varietate de tipuri de celule care
nu sunt distribuite uniform, ceea ce duce la existența unor zone colorate
Lobul posterior al glandei este delimitat de linia întreruptă
diferit (unele mai palide, altele mai întunecate).
(indicată dc săgeți) care il separă de lobul anterior. Pars ner-
Fiecare dintre componentele lobului anterior, adică pars distalis, pars
VOSa (PN) este porțiunea extinsă a lobului posterior care se
tuberalis și pars intermedia prezintă caracteristici la nivel celular care ajută
continuă cu infundibulul. Pars tuberalis (PT) din lobul
la identificarea lor, arunci când sunt examinate la o mărire superioară
anterior este situată in jurul infundibulului, dar poate acoperi pars ner­
Aceste caracteristici sunt descrise în legendele de mai jos, precum și in cele
vosa intr-o măsură variabilă Pars intermedia (PI) este o lamă subțire
prezentate în Planșa 81.
de țesut care se află intre pars distalis (PD) și pars nervosa. Aceasta se
‘învecinează cu o mică cavitate (Cav) care constituie un rest embrionar

Pars distalis, pituitară, om, H&E 375x. intens bazofilă. Celulele cromofobe (C) sunt, de asemenea, foarte
numeroase in acest câmp. Citoplasmă lor se colorează foarte palid, spre
___ Secțiunea arată o regiune din pars distalis a lobului an­
deosebire de citoplasmă celorlalte două tipuri celulare. Celulele sunt
terior care este bogată in celule acidofile (A). Celulele
________
dispuse în cordoane și grămezi, între care se pot observa capilare (Cap),
bazofile (B) sunt prezente în această zonă în număr mai
dintre care unele pot fi recunoscute, dar cele mai multe sunt colabateși
mic. Celulele acidofile sunt ușor de identificat prin acidofilia
dificil de vizualizat la această mărire.
ciropl asmei, spre deosebire de celulele bazofile a căror citoplasmă este

Pars distalis, pituitară, om, H&E 375x. deși, in mod obișnuit, într-o regiune predomină un anumit tip celular)
Celulele cromofobe fOsunt relativ numeroase în această imagine.
Această secțiune arată o regiune din pars distalis a lobu­
Nucleii sunt ușor de observat, în timp ce citoplasmă celulelor se distinge
lui anterior care este bogată in celule bazofile (B). în câmpul
cu dificultate.
examinat nu se pot observa celule acidofile (în alte zone
există o distribuție cvasi egală a celulelor acidofile și bazofile.

Pars intermedia, pituitară, om, PAS/negru- aprins. Pars intermedia conține câteva chisturi mici (Chi). Celulele care
albastru de anilină 80x. alcătuiesc pars intermedia, slab reprezentată la om, sunt celule bazofile
mici și celule cromofobe. Celulele bazofile se colorează intens in albas­
7^ Această secțiune arată o mică parte din pars distalis tru. în dreapta se observă o zonă cu puține celule, pars nervosa fPA'A
(PD)\ in cea mai mare parte a imaginii se observă pars
intermedia (PI) a lobului anterior. La acest nivel, pars
distalis conține numeroase capilare cu hematii, care apar în roșu

A, celule acidofile Caps, capsulă PI, pars intermedia

B, celule bazofile Cav, cavitate PN, pars nervosa
C, celule cromofobe Chi, chisturi PT, pars tuberalis
Cap, capilare PD, pars distalis
 - -X
Lr^x-’ 5^*

>.v;?‘r.. . ? PT 9
• • * • < *; >r
r 779
' '.‘V<>r’■ ’• - -7 / ■ /
• >
'J''; '? -a. ' ’\âț; Vj\
U
•••7-
y ‘ : - <3^5* <£\ *i?”
•’ *■ î V f X
r ' < A< ’ i*v
?•; r.' ■•-«
; t
•.* ?;/ »: -. «
‘ * •- / • •*
/ ' a
- -• ** • •• -• - >
** •.- '\
4-
• h /
\|'

/
/
<C«V
-,r> . -. 3,-.<v‘« ; ■

• • •
»''

• -
3 z
'(/>
^viRl • -■. :<
, S

YĂ
^î-< A
c * ’Ki
• /?•
.< i •. 9• * A
« / '
y. ’’*• ?• X
•■- '3*;' : % • • •*Jr i <
■y*.v< I 00
’C- 7?
&......... •f?’
•* a
. V f , ’■* ; 7» /
<A* -. / a.
o
t -r - -

p K* CI
;■?• * X* 'Jir
4?SBpWW>/ ’-' ’ '-r.r ••
»v^ \* f <<
/
’
/
f •
f

"U
i

7^-
. ;• - — —r

■;' :V-
u
•
J
‘ '*
WZpi ■' • .< ■ ./
r*
C
PN
‘
'*x.z
%V
.
• •' a;
«
.V- 3 .
> < z> r
“» <r
*- .
Vr?z i "^i
:&
r<<

r < V? C V/F
•
cu
•> St ■■■’/■: ■
f < 4 , •t
■

/
i
t
cu
»
T v 9
' -^/v ' . ■ ? .'■■ *>

•»•<>•-3-«’.
=4’’< ■■
••1 '• /
’*• »z-7-
' A V• t
• -3l* ,V-7 .<rt
_<x^ .
• »V • • '■f>
•
.:< ‘ Z-'- :■>'

2 < f--
T r
-w
W •F* r - * •
,
-’-5Z;rr‘
#»,. -r -
f:^

<Z- Vc 1*7 >>-

.1
*
•
&
ft
* >•
'.'■>. r ^-..- S.'’
I

■: f
>.
-v /;''3
B • • 9

■^...( ’-<Xo9 2
1 ■-,;
MT '.'- '
r-/ țc v,*_ s
- ".y-:
Caps <>7;^
<r-*\j.
.^;t.

'Z-.
’; <

'.T-X -'. . -w*5

V»
AU
' ’ • '■*¥?
a-?
'_
—___
<.
</.,:>' o.’ . ;
'’ - *‘ F & \ « •*
pî®>
?- \ vd
X-
1?^ •- ■
%
• t
•«*^x ’ -
A • tj
( *5< ’, «•» o v '.
* <v* '
B» 5 - - r- '
”•-
‘4 •
i
fi;
'• V -A
■o •<
1 • ■ »
< t-
5/
l.-*^ 1C e»
- :■ •■
'1■ ■(w
-■/;

.V
I I
/v ț • y - -' ‘ ' î p •?
c

'4
<

f* \>,s • ’*
♦A J" * w *i;i
&
r. ^>*'.• , •? * -

>.f. ’ X
/

-r
w
& > •

i V-’r.
*>
e*4
•* 'v ’ 'A- -
ui */'••'
9X-“’ < ÎJ
• ••

4
.
...
e

t*
VX“

: iS re x. >• 7 >‘ •< V

... ‘ l.-

I •. • J /• -
‘. V ^•.5.
-k •'
« X. c■.^

A; -
. •..' > •■
V
M C -5^RD?-f
•? PN'
V > i •• ^
*’ •>- wi i * .'*< £<F
1 1
c --V‘ k
-%*/
'/V
v?>
rT\ S > •.
CF
z/
F
X-
>*
t.’ »?.
i -"A <•
*
;■>
v

V - w

1 B ?>. ••' s^-

a
■!
i
I

I,
• %

fc.^.>gr v=-. -•: a

•Z^.-
/

îiv * ••* v
< *-• -
^X' •. .z
;i^^>5'7,. ^ * 4 «M 7ț-' ■- "t
5
fe^T>': • V5. T
^'>.- » V •

* ».* •
•• *X- • - w- .•,-
' - j1' . • -At- > ’-r. •
A
•>
■f • •*

/ l•A
>’/
■'*
st i \ ✓r f u
r*«* ac. *
-/?> *
1 *■ i ■ • - *S. —* » A . z*
• 'C
 PLANȘA 81 Pituitara II
780
în pars distalis, parenchimul se compune din două tipuri de celule: cromofobe și cromofile. Celulele cromofobe se colorează palid, cele cromofile
se colorează intens. Celulele cromofile sunt la rândul lor de două tipuri, acidofile și bazofile. Celulele bazofile se colorează cu coloranți bazici (ex.,
ra hematoxilină), în timp ce celulele acidofile se colorează cu coloranți acizi (ex., eozină). De asemenea, citoplasmă celulelor bazofile se poate colora prin
reacția acidului periodic Schiff (PAS) din cauza glicoproteinelor stocate în granulele de secreție.
**
Pe baza unor caracteristici citochi m ice și u It restructura le speciale, celulele acidofile pot fi subdivizate în două grupuri. Unele celule, denumite soma-
’5
4-* totrope, produc hormonul de creștere, hormonulsomatotrop (STH); altele, numite lactotrope, produc prolactina (PRL).
sz Și celulele bazofile pot fi separate în grupuri, pe baza unor caracteristici observabile la microscopul electronic și prin folosirea unor metode cito-
chimice speciale. Celulele tireotrope produc hormonul tireostimulant (TSH); cele gonadotrope produc hormoni gonadotropi, hormonul foliculostimu-
lanț (FSH) și hormonulluteinizant (LH); iar cele corticotrope produc hormonuladrenocorticotrop (ACTH) și lipotropina (LPH).
co Celulele cromofobe formează un grup heterogen de celule. Multe sunt considerate celule acidofile sau bazofile degranulate.
<

(/)*

£L
ga
___ • - ,il
Pars distalis, pituitară, om, Mallory 360x;
insert 1.200x.
roșie sau ruginie. Citoplasmă celulelor bazofile este colorată mov până la
albastru închis, iar a celulelor cromofobe (C) albastru palid, Insertul
prezintă cele trei tipuri de celule la o mărire superioară. Granulele de
Această secțiune prin pars distalis este dinrr-o zonă unde
secreție ale celulelor acidofile (A) și bazofile (B) sunt vizibile. Ele sunt
există o distribuție aproape egală a celulelor acidofile (A)
cele care se colorează și sunr responsabile de culoarea celor două tipuri
și bazofile (B). Se pot observa cuiburi și cordoane de ce­ de celule. în celulele cromofobe (C) granulele lipsesc, observându-se
lule delimitate prin septuri fine de țesut conjunctiv (colorat in albastru).
doar o culoare de fundal albastru palid.
Se pot identifica capilare dilatate (Cap), pline cu eritrocitc (colorate în
galben). Citoplasmă celulelor acidofile arc in acest preparat o culoare

Pars nervosa, pituitară, om, H&E 325x. Hormonii lobului posterior, oxitocina și hormonul antidiuretic (ADH;
vasopresina), sunt sintetizați în nucleii hipotalamici și transportați prin
în pars nervosa din lobul posterior se observă celule
|
fibrele iractului hipotalamo-hipofizar în lobul posterior, unde sunt
numite pituicite și fibre nervoase nemielinizate, axoni ai
stocați în zone dilatate ale fibrelor nervoase. Neurosccretiile stocate apar
neuronilor din nucleii hipotalamici supraoptic și paraven-
pe preparat sub forma corpilor Herring (CH). în preparatele H&E,
tricular. Pituicitele (P) sunt asemănătoare cu celulele gliale
corpii Herring apar sub forma unor mici insule de substanță eozinofili
din sistemul nervos central. Nucleii sunt rotunzi sau ovali;
Printre fibrele nervose pot fi observate capilare (Cap).
citoplasmă se extinde din regiunea nucleară sub forma unor prelun­
giri citoplasmatice lungi. în preparate colorate H&E, citoplasmă pitui­
citelor nu poate fi observată distinct de fibrele nervoase nemielinizate.

Pars nervosa, pituitară, om, PAS/negru-
albastru de anilină, 250x; insert 700x.
In această secțiune prin pars nervosa, nucleii pituicitelor
c (P) sunt colorați cu albastru de anilină', fibrele nervoase
se colorează parțial, formând un fundal albastru deschis.
Cu această metodă de colorare, corpii Herring (CH) apar ca insule
negre. Insertul'arată la o mărire superioară corpul Herring aflat in partea
inferioară a imaginii. Textura granulară a corpului Herring, așa cum
se observă aici, este o reflectare a acumulării de granule de secreție in
terminațiile nervoase. Se observă capilarele (Cap) evidente, prin con­
trastul realizat de colorarea in roșu
»
a eritrocitclor.

A, celule acidofile C, celule cromofobe CH, corpi Herring

B, celule bazofile Cap, capilare P, pituicite
P, e ;
■ ■'"

• ‘*7
*•*’ ' 'Js .* x' •
•/ 70.
-
e> . *: -ACrL-'.' •c 4

*:. J
4^ A C ~ ':
■ <..

?*‘o ' - *>'

w\
« * •
r*>
'•»
■U

•4
A . ***•
Zi" J.Z«

,r A? •x.
z
,^Â
x\ { -< T
. * - * ■

«• * >
>
'
s /.■ a

i• &
' !® a '.?>
—* 1 • *•* tfL • *<•«/ f

y-
3
<
*
U2 -z'' -- & O $

Cap7^^- ■\!

■1

A'
I -

w. ••
/
‘

'£ t
■ -1 * \
-

-5 A A * ■ v ■

KT X
& *
V
*•.

e»
\ . V. .
T*- , <S'
xV'
e, \

v5 c .
i >
A
’k
.
>
V
.
X • <
Cap
3 •A
c-

!• .
«• r
&
<

4
■>

V
f * •«
w
^ZR < R
< «
V
'
»

\>
■ 1f“.
>
p -
* * •

/
w w \
•x
*
% X»

. ' t »-
\
¥

r -< I > *»*

V
CH*
r* A
V A
I
L < ac
\ 3

* * K
> ■<
w. - *
•r_
X.
K*>> Q 1
$
I
* t K *
'5
>
V° .- ’Z
z ’
*

CH
%k
b'
n«*
< JS «r <

/
X

y ♦
 PLANȘA 82 9
Glanda pineală
782
Glanda pineală (corpulpineal, epiphysis cerebri) este localizată în creier, deasupra coliculilor superiori. Deși * ' ■

se dezvoltă din neuroectoderm, la adult seamănă foarte puțin cu țesutul nervos.

i2 în glanda pineală au fost descrise două tipuri de celule: pinealocite (celule parenchimatoase) și 6.
«

(TJ •• •« ‘

<V celule gliale. Forma celulelor nu poate fi apreciată decât prin aplicarea unor metode speciale de colorare.
c Acestea ar arăta că celulele gliale și pinealocitele au prelungiri extinse. Pinealocitele sunt mai numeroase,
’q.
într-un preparat colorat H&E, nucleii pinealocitelor apar palid colorați. Nucleii celulelor gliale sunt mai mici și
fU
■u heterocromatici.
c Secreția glandei pineale are un efect antigonadal: scade producția de steroizi gonadali. De exemplu,
A-
*
fU
hipogonadismul a fost raportat în tumorile pineale formate în principal din pinealocite, în timp ce pubertatea
o precoce (pubertate care debutează la vârste foarte fragede) este asociată cu tumori de celule gliale (probabil < ■ - ■
1 i

pinealocitele au fost distruse). în plus, experimentele pe animale de laborator indică faptul că glanda pineală
CM
are o funcție neuroendocrină, conectând funcția endocrină (în special funcția gonadală) la ciclul nictemeral.
00
<
Stimulii luminoși ajung la glanda pineală prin intermediul căilor optice care se conectează cu ganglionul L,"* •< •
cervical superior. în ganglionul cervical superior au originea fibrele postganglionare care ajung la nivelul
<n- glandei pineale. Aceasta are rol în adaptarea la schimbări bruște ale lungimii zilei, cum ar fi cele cu care se
i

• w
‘

z
<
confruntă călătorii care suferă de jet lag (oboseală cauzată de decalajul de fus orar), precum și rol în reglarea
V--
răspunsurilor emoționale la reducerea duratei zilei în timpul iernii, în zonele temperate și în zonele subarctice V. ’ * îi* *
(tulburare afectivă sezonieră [SAD]).

• • •
Glanda pineală, om, H&E 180x. Vasele de sânge, in general artere (A) și vene (V) mici, sunt localizate in
țesutul conjunctiv. Arterele dau naștere capilarelor care înconjoară lobu
Glanda pineală este înconjurată de o capsulă foarte subțire
Iii și pătrund in interiorul lor pentru a vasculariza parenchimul glandei,
(Cap), derivată din pia mater. Din capsulă se desprind tra­
în această secțiune, chiar dacă puterea de mărire este scăzută, capilarele
becule conjunctive (TC) care se extind in parenchimul
(C) sunt ușor vizibile datorită hematiilor aflate in lumen.
glandei și il împart in lobuli. Lobuliî (L) sunt incomplet
delimitați de țesutul conjunctiv și au dimensiuni variate.

Glanda pineală, om, H&E 360x; insert
I Pinealocitele sunt neuroni modificați. Nucleii lor sunt rotunzi și palici
700x.
>T r j în această imagine se observă la putere de mărire superioară
a o zonă din parenchimul glandular, precum și nisipul
cerebral (NC) sau corpora arenacea. Observat chiar
la puteri de mărire mai mari, corpora arenacea are o structură lamelară
greu de distins. De regulă, se colorează intens cu hematoxilină. Prezența
acestor structuri este un clement care ajută la identificarea glandei pine­
ale. O examinare atentă a celulelor din parenchimul glandei relevă două
tipuri celulare. L'n tip de celula este reprezentat de pinealocite (sau
celulele principale ale glandei pineale), care sunt cele mai numeroase
colorați datorită conținutului mare in eucromatină. Cel de-al doilea tip
celular este celula interstițială sau glială, care constituie un procent rela­
tiv mic din populația celulelor din glanda pineală. Nucleii acestora sunt
mai mici și mai alungiți decât cei ai pinealocitelor. Insertularata câteva
celule gliale (G) care pot fi identificate prin nucleii lor heterocro­
matici. Majoritatea nucleilor prezenți în câmp aparțin pinealocitelor.
De asemenea, în insert se observă câteva fibroblaste (F) localizate in
interiorul unui trabecul conjunctiv.

A, aneră F, fibroblast NC, nisip cerebral

C, capilar G, celulă glială TC, trabecule conjunctive
Cap, capsulă L, lobul V, venă

^■«1 I
 c*>- - Aj O<3>
7-^
"A’^5 ^*\n>--- &>*««-» r°.^'V ->'
•

v tT° L '^2>i
r
•*>£ ;Cir
&

«.
X 4
^r
(

3
4 ■' - ■

f*
/<•
*
^■

•X • - Z> ‘ ?A 1U
A ‘*î- b'(^ ,z.<; l_ AL_._
4 X •>
s zr-*“4^
Z
^X^xx*c;;.7?yx xr 7 - •••:
• ’> ’S.
"T . -
* :'ZT---
!►>■’•*
•y r
'■*'? <’A‘.
-1
<

a .’•<
-5
C.^A - p- v->?.
^Ak-W'
;
• ■
* '-’• .a' •'
r' .-A
'■/

s
s • V ', . • .**-•
A?/-*rT^ «>2-.
(HltC -V ;»t*:s
4
<î>
X “ x- .r7A?.'
00
IO
».^^.X^.^ A Yj. 'A#'" * A» . </^ •

w Ow 2
x\\ . • -x '
-

WwiwZ4
* ♦. x •< 9 ►* ’z
r**?wr
i£«/. Z-6
.•;>* a» o>
£?' - V■ A<^^ < ■’ .e<
3
Q.
Z " '' T-iÂ. b^-ExA
* /i>* ^:'C^. fii

. g- 4/‘
< •;’?*’■ *

** : >*
O/
j*/

'X ■ .^y
"U
5
■B»

5>
rt>
fii
. r* bP-> file
...

G
X»
—««r ■

■ •
1 •

■■ :-.2. <
Kj k
*•
/

•
rawpWw P^.xlr M.
*»
*A'
T'
■ '-J J

\
a. ?'* ,\x ■ I •j ^•^■•%:<ț1â ,1?:“ ,*? £*> '■&^: l \ -
£/ •*'■ 8 *»’i
f
VfK>fv’i * >'; Â i
,F^> ■
<

FOT’.*
"

” •
S»W
,?«c»;;-s
'fi «zi.-
■$

>
4
•.‘ss
ăi Jxte • W

* v \*
a
T 4feWr . v
&■%< >-^T
AS
_.
T7 -
*
^r?
kr.
-
•Z z “ _.y

G
i '
QA - * :b'' $© *1 ’a N
1
&

?e.
l %
I
f
W"
<u.v JH
-■^X? li
V B 4 * ♦1/ V M Xj '^. r. ^9/
-,

[, 'aW M> ■ ț» '.-• 9.

r;i;- : •* z
i
7“^’ < ® X xZ*»7’ ■- V O H
<? rf a
' -<.

w*
wr- x> «ÎÎW» ■ •/■■■ O'rfL^r’
*v
_'X'.
*-.-<•*

T
.Qjrfjtrx *

i "*5’<
'x>
'’ •
3 jt &
V *'
r yk
/

<•/
i
1 .* r
* e^(<fe-A
b^JF*\Tt? (9- '•'
= ASai cM 4j* ■ y

9 1 ■ &~'f s *• •if fxC^ J c ?«s n

I
?) ’■
*: A î ‘W,
•3F ’ :^ • 7 X
*» ® %

<i-. J- • '
*®
G
■ *X-

^v”tesî -9/^
1' ;- ’ft
X • »£
•ț fi- 4- *7? Jk ♦>
< * :■
\

n vf' ■* *. *** * •

’© j|
*
Jp
țK3 ? » =X
►?< *9 >ș4> • :• '-^:- /■ §) >.
V; «x-
si»
$•
»

c> ,->
9
rr*'
• e ■« : K
-X ■
'•• r
■>«>'* '

o:< ,^c < " ,< • >e - i >' ■

*>
&
<.^.
•0
xj
*/S , &♦ -
£$ ■ Q •■
b- > ".?*. K rz/ <w
<?e>% • J-d e .-sf
•_’ >-*?S%
» / ■ V •0,
%

I
<

--cF* ©■ ’ ■ .: v SM
y fdM y^> 4?^
<
»
Șf .?-X a
♦
v- ; ;
f»
3?
V*V : « .£ ',■ •<9 -
.<

• ' .J
&

.V»
r®
-
:• *. <$■' i 1 _ ■o

• .fL'l
J*

■.

r ■•$ ■ t- ■ -
*

A '.'
k if U '*? ® ',&■ ■’
v®
k. a J^- :®T.
■>C>'
^â-. ??£: •XL
• •. fi
 PLANȘA 83 >
Glandele tiroidă și paratiroide

Glandele paratiroide sunt de obicei în număr de patru. Fiecare glandă este înconjurată de o capsulă și se află în raport apropiat cu glanda tiroidă sau
este parțial înglobată în glanda tiroidă. Trabecule conjunctive desprinse din capsulă se extind în parenchimul glandei.
01 Glandele paratiroide secretă un hormon care influențează nivelul calciului și metabolismul osului. Injectarea parathormonului la animale de labo­
"O
rator are ca rezultat eliberarea calciului din oase prin acțiunea osteocitelor (osteoliză osteocitară) și a osteoclastelor. Extirparea glandelor paratiroide are
o ca rezultat o scădere rapidă a nivelului seric al calciului.
Glanda tiroidă este localizată la nivelul gâtului, în strânsă relație cu partea superioară a traheii și partea inferioară a laringelui. Este formată din doi
(U lobi uniți printr-un istm. Foliculul, o cavitate plină cu coloid, tapetată de un singur rând de celule cubice sau cilindrice joase, este unitatea funcțională a
Q. glandei tiroide. O rețea bogată de capilare este prezentă în țesutul conjunctiv care separă foliculii între ei. Țesutul conjunctiv mai conține și vase limfatice
*35*
"U
o • - > -:
Glandă paratiroidă, om, H&E 320x. numeroase. Ele sunt mai mari decât celulele principale, dar au nucleii
■

r\
mai mici și mai intens colorați. Citoplasmă lor este acidofilă, iar limi­
Se observă cum vasele de sânge (VS) cu calibru mai mare
dl I. • 1»

tele celulare sunt vizibile. Aceste celule sunt aranjate în grupuri de di­
sunt asociate cu trabecule conjunctive și, ocazional, cu ce­
verse mărimi, care apar răspândite printre celulele principale. Astfel de
"U lule adipoase (71/ Parenchimul glandelor paratiroide este
c organizat in cordoane sau grupuri celulare, separate prin
grupuri de celule oxifile pot fi identificate și la puteri de mărire mică,
fQ deoarece aria ocupata de ele conține mai puțini nudei decât o suprafață
capilare și septuri fine de țesut conjunctiv.
O comparabilă cu celule principale, după cum se observă și în imagine.
In colorația H&E, in parenchimul glandular se pot distinge două
Celulele oxifile apar la sfârșitul primei decade de viață și devin mai nu­
CO tipuri celulare: celule principale și celule oxifile. Celulele principale
meroase la pubertate. O creștere a numărului lor poate fi observară la
00 (CP) sunt mai numeroase. Ele conțin un nucleu rotund, înconjurat de
vârstnici.
o cantitate mică de citoplasmă. Celulele oxifile (CO) sunt mai puțin

z
<
Glandă tiroidă, om, H&E 240x. de distins la această mărire, nucleii celulelor ne por da indicații asupra
localizării și aranjamentului lor. Tiroida este bogat vascularizată: vase
Imaginea prezintă o secțiune histologică la nivelul glandei
de sânge (VS) mari sunt localizate în țesutul conjunctiv (TC) și o
tiroide. Foliculii tiroidieni (F) variază ca mărime și formă
rețea de capilare înconjoară foliculii.
și sunt foarte apropiați. Masa omogenă din interiorul fiecă­
Această secțiune conține și câteva zone formate din grupuri nun
rui folicul se numește coloid. Celulele foliculare ale glandei
de celule cu nudei care au aceeași mărime, formă si tinctorialitate ca și
formează un epiteliu simplu cubic care înconjoară coloidul. O exami­
cei ai celulelor foliculare. Aceste zone reprezintă foliculi secționați
nare atentă a suprafeței apicale a celulelor foliculare evidențiază mici va-
tangențial (Fst).
cuole, semn al resorbției coloidului. Deși celulele individuale sunt greu

A, celule adipoase F, foliculi tiroidieni VS, vase de sânge

CO, celule oxifile Fst, folicul secționat tangențial
CP, celule principale TC, țesut conjunctiv

I
 w
♦ -V*
< ^ .xT7 ,'**> 4!i oW.
<
'A-

/
-a
*z a
&
*1
»• ;

H > f e - ^*^1CO^*,’,'
>. *•

■
- ■ 785
4F-»
/•

r >

z
-(/)

A A i 00
w
<? a
Q>
□
Q.
rt>
rt>
e *+
■Me 1 4 i

3< O
A E
file
. *
*V>
■M*

"U
fii
cp; 4 - fii
*♦
Mi*

■ >' $ -t
o
E
o
•—. •> — -
 PLANȘA 84 9
Glanda suprarenală I
786
Există două glande suprarenale, câte una la polul superior al fiecărui rinichi. Fiecare glandă este formată din două structuri distincte morfologic și
funcțional: o corticală și o medulară. Corticala se dezvoltă din mezoderm și secretă hormoni steroizi; medulara se dezvoltă din neuroectodermul
i£2 crestelor neurale și secretă catecolamine.
Corticosuprarenala este împărțită în trei zone, în funcție de tipul și aranjamentul celulelor parenchimatoase. Acestea sunt desemnate ca zona
c glomerulară, zona fasciculată și zona reticulară. Zona glomerulară constituie 15% din volumul corticosuprarenalei. Secretă mineralocorticoizi
<D
Q (aldosteron). Zona fasciculată constituie aproximativ 80% din volumul corticosuprarenalei. Secretă glucocorticoizi (cortizol și corticosteron) și o cantitate
Q. mică de androgeni suprarenalieni. Zona reticulară (5-7% din volumul corticosuprarenalei) produce majoritatea hormonilor androgeni suprarenalieni.
5 Zonele fasciculată și reticulară sunt sub controlul hormonului adrenocorticotrop (ACTH) secretat de lobul anterior al hipofizei, ca răspuns la factorul
</)
de eliberare a corticotropinei (CRF), produs de hipotalamus. Zona glomerulară nu este reglată prin ACTH, ci prin angiotensina II, care face parte din
"□c controlul prin feedback al sistemului renină-angiotensină-aldosteron ce controlează și tensiunea arterială.

Glandă suprarenală, om, H&E 45x. partea interioară, zona medulară, se observă aspectul ci mai palid. O
co cantitate mică de țesut adipos (TA) în care glanda este parțial înglobată
Această imagine histologică la putere de mărire mică este
este vizibilă in partea centrală superioară a secțiunii. 1 imita corricalâ-
o secțiune parțială a unei glande adrenale în care se pot
mcdulară (linii punctate) arc un contur ondulat, o ilustrare a formei
observa capsula (Cap), corticala (Cort) adiacentă unei
z
<
suprafețe a glandei, medulara (Med) localizată subcorti-
neregulate a glandei. în zona medulară există vase de sânge (VS) rela­
tiv mari. Acestea sunt venele adrenomcdulare, care drenează atât zona
cal si o foarte mică porțiune a corticalei adiacente celeilalte suprafețe a
corticală, cât și zona medulară.
glandei (Cort, centru jos). Zona corticală are o structură heterogenă atât
din punct de vedere arhitectural, cât și tinctorial. în ceea ce privește

Corticosuprarenală, glandă suprarenală, Zona fasciculată (ZF) este formată din cordoane celulare
om, H&E 180x. alcătuite în mod obișnuit din două șiruri celulare, orientate radiat
• . .V.-. către medulară. Celulele din partea externă a zonei fasciculate sunt mai
-- Această imagine este o secțiune histologică la putere de mărire
mari decât cele din partea internă a acestei zone și mai palide datontă
1 mai marc și arată o parte din capsulă și corticosuprare-
numărului mare de picături lipidice pe care le conțin. Celulele din
nala din imaginea precedentă. Capsula este alcătuită din
zona reticulară fZ/?>sunt relativ mici, conțin puține picături lipidicc
țesut conjunctiv dens traversat de artere mai mari (71/ care vor da naștere
sau acestea sunt absente, și se colorează cu eozină. Datorită dimensiuni­
vaselor mai mici ce vor iriga corticala și medulara. Zona glomerulară
lor mici, nucleii sunt apropiați unul de altul, la fel ca și în cazul celulelor
(ZG) este localizată la partea periferică a corticosuprarenalei, imediat sub
din zona glomerulară.
capsulă. Parenchimul acestei zone este format din celule mici care sunt
dispuse sub formă de arc sau mici cuiburi ovale.

Corticosuprarenală, glandă suprarenală, lipidice decât cele din zona fasciculată. Celulele din partea externă
om, H&E 245x. a zonei fasciculate sunt pline cu picături lipidice, motiv pentru care
citoplasmă lor este palid colorată. Trabecule fine de țesut conjunctiv
Această imagine este o secțiune histologică mărită a zonei
(săgeți) se extind din capsulă pentru a înconjura grupurile de celule din
•-d marcate de dreptunghiul din stânga in figura de mai sus.
zona glomerulară și se prelungesc între cordoanele celulare din zona
Secțiunea prezintă zona glomerulară (ZG) și par­
fasciculată. Capilarele și arteriolele sunt situare in interiorul trabeculclor
tea externă a zonei fasciculate (ZF). Observați dimensiunea mai
conjunctive. De regulă, capilarele sunt colabate și, prin urmare fără
mică a celulelor din zona glomerulară comparativ cu a celor din zona
imaginile hematiilor în lumen, sunt greu de identificat.
fasciculată. Celulele din zona glomerulară conțin mai puține picături

Corticosuprarenală, glandă suprarenală,
om, H&E 245x,
Această imagine este o secțiune histologică mărită a zonei
i marcate de dreptunghiul din partea dreaptă a figurii de mai
sus. Partea profundă a zonei fasciculate (ZF) conține
celule mai mici, încă aranjate în cordoane celulare și cu o cantitate mai
mică de picături lipidicc. Celulele din zona reticulară (ZR) suin
aranjate în cordoane celulare anastomozate și conțin cel mult o can­
titate mică de lipide, motiv pentru care citoplasmă lor se poare colora
cu eozină.

A, artere TA, țesut adipos ZR, zona reticularâ

Cap, capsula VS, vase de sânge linie punctată, limita corticală-
Cort, corticală ZF, zona fasciculată medulară
Med, medulara ZG, zona glomerulară săgeți, trabecule conjunctive
 s®jsAy^v ('$■>. s ^*w-s ■ vk »<:
șB' *

■ -'-V r<-y
787

®a 5-W^ă^* 9 >1
VW I
r
J •
-A

’ 1 9'4^
" *
:r>j5’'/'.'*"-'’ •>/l
\• " u -
.'<-!

j- y

TJ
_ ■-- ■«
.^.
<• * -ț • .■^’V a Y1 •

^,xs fș'^7
-?-
Y«.'y\Zj. i*Q> _A-
k ^••-i
,^.^Z .%■ ÎV
7** kzf' r” ’^a..'
k
.- x«:-i
& «■■Sț'ț .7- - f.i ■

.ci'.-j r< .<-<•/■■;.>., >

»&
t
• .. - ’ >•-

w <>?
VAi-. < >u<
'•T7 - r~‘ ‘ ?^V;:
z
&
eA’© ,•.•*•-’
■■^’Y'
?> •iTZ v- •• -**.: “ r- ■ \' •

n
) 4
•_•* l
♦ z'a

.- i -7’- ’7' <n

pd®i
6’^ <=./ . —' *>
J
?£;& a;:.< *• / * A >’’ '
>7;i >P

fsi7 y I »» « . X • • • • * •
■ •:s5
•-<g
.<* ?•.
*• 4*
*•*- \. ‘
• ■ _x •
- -x.“ ';-ir>7-;
-■•
•*«^* •• • - »>' t~
Z '

5
^'•> wu* • .."••»'• •• •"*•*■ .**. -• -^1 * ■• •
^•CT^.TÎ- *
s/7-
, *”r // .Zy/{. -.•-\y'..A.>
S.
r>
A -• -:■,, 5/A*’ > :z. ls*
:?21 x.^-V4 v-7^?
jfzî
• • -. f,7*/ * *•- < •*
i 5:\\ *
• l >• . '• rJ
• y<!^ . •• E- v •’.z> »
X»;
. •<« -%“.■•.• »*.-• i
£1 , C2 ■'X- v< â /•;
-<.
r rj/y>
2
<<4 f
•AX K
v-t •*>
«tf. •»
J^X-5-1 ’jy v-r'-f
Ftr£-fek 't •.■<7 NA.
iWăi •S •VrO> -K C<X-v>
>•< ■7^.
’ ‘

• .^ • -•' 2
.C- z
0>
o
i v *< • • '! .•
>7rS

V
V t-z/ • •/ •

7 t->r«! "—*•
<•
••k ;•*- y-.' f i 5
Q.
»S® %
ev
.r*
‘Y*.5<v i ’Vfr uf\t"
u. 7.*'
I
u- L.^ "AZ ’C- 9
‘X.\ •** - ' > ;

^4w
:•>jA'.<: XV * • ?? 7 •?. >!/J4
>>.
y-'. '»•' Z-*Cv -'
u
*.<>
•7--J./îx r •' >; v>
^9 fu ~ a
C
?2> V»p*§2 ■Med
?<x:W w
Zi •*< V'i* V-
i
V *1 : -^7 '
. :• W<
X'3-' r *^} *
A >* . , • •*_ r--'.
t\ a.
.L-.';■??& f
i-XA, J ■ <* "O
x:
p w.^w
<^v
1\
»• - _
V<:j> î *>*
*
kZX -
/ ■ 2- Vig.x *-*X
fw9H W* 1
tu
Wi-
<;OS:lr?â-
C/i T
17iS
m; a 8
r r* *<
9 -!
r<c Vz X •n • ' “'• .<<< <: -VM ’X.X ?YPC rt>
t.Vv 3v>
-•V
•» 9

’
r^.';t?c.'.?'
* ■ » *~Aw
>:••-*>■.' • ît>*;
- *• X *.• • 1 ■.
»-k . • - • **z.
^*5 5
r/^r W
-.4-, 7' ■??•.’ -
f r/

! :^gw? ' -A -’CF* '

Vv • <**1
M.' ■
?r <r-:;-a.-'-?-‘ - ■%<<.* yr

-x W<
£&v.-^5 Sft*. -
^a?cvv /* *4A f
’. * • ■ < I* •
I
<-Y-i L
VĂț-r-'Ț ?r rCort . . <■ >

7;'v>
i^v Li v*. iW râXâî^
. >\/ >.v,,
*ixy,
K*z“ iz .' e-\
lf
J.z^# <--V$
)<C •! Z51
..“- -’W t*. : _••/•/. a
:.S'^ •v • l< ^>.UJ
*#<
•• -..?
=?> .*. *¥
r>c*''
a-w' 'z
4--' '.f-.r.'"/’ .-
’x A

VXM
- 7/r‘- * ' Z>T *>'*’ • ’ *-
o3S m1 •• / r ~v ^^3-.s’-- c 1
* r,
'
V7^
. <<7f c. ‘•w^^ ’-*
’

.rjr
**^-4.
*

. -
o .
*>
e®
'’
•z-o.
-
'A n ✓•■•
i
A 2° 7-
.<*<'<•' •«’<
5- o.. - A ».- A.- »' 11
• •/ O \
z. T2\» •V. A /1/. z?v^* oj'; > •.
»? c.. > a
1 ■. .
. • '?
*M
V ~ 1 •■
h^/^Odp< <9>'r Jp'
/ \ ; *V<" ^7?; t\â?. / •'•'•*’
/Ta J>’« z ^5'0
g6'
ț. .-.4’-Xt
v° 1 ’
Cf-z
n
Lvr.;c
:®^or <0^
<. - *>■ 7 o .
' ..'•i.vțd • *
' ic7 '3 -»<
e • J/ * • ••/ /•
, I ,.O cr-
.*r
, o- ,^7
!> - •w ? <\\V -’Af A
->;/
î>k .2 , fi IOf’ 0 • flOr>
9
O®.- ' ;’t Of. '

.- 4*R
*n<
9 I
-;>d
• z

V -^7' O O’.; >* ro'°L7?!i^’7-‘y,- Ă tu ,*Z • vA*

(. ^e‘t '
/>: •Pz^ . , -Y • > -* * V o o
-* fx/ 7v ' Z 0:0'
;â /o* '•<40,
I - *Z** *.’C? • y< (-
’ -o < ÂG ‘X*
—'-r r ?: " \e'-. > ‘
•
<■ 7/' "■;: 6 -)- ' ' o 1 * / a
’ >7^^? i
2 J •* j z
o >i rv
—r
•« • V

A- • z^^^ro0'-
^/.Z '.M/' /-z/’ &
<A
s*K W ?». Î2V2 */ v.r j
<b
• wV?.:
-■*• a»
W<-

-■■■/ >-7\
f ., * ■

L ■ '•®2
X» ■ .

e c >t. î < >u 1 A’>? -

sX> < -©o ;
r I

?> ’ <1! $
d
<a- rr-^
*—•
"C x6> :**t
Z-LZ 7‘r Ar <ât «■ • wU • ?

fw^
k » / • >7 * *<•

-W <‘L
- .»*' A
- ^61. - ®^■•^1 ’PA^r47
t 321^ f y/r^z^>r’u5; /Jy 0;e>\V ;?'z »•.
'7^ r* f *

> ([(■.
- ®-,-» k r *7> 4 r 7- . - .?/. v „u tâL- KT

2* '»* 2 C
a‘ •* - O
• .-. ’•• O» fi,
;• > Ui ^c-o<
‘^9X^9
• .zQ>-'r e .-; o O’r.'ț-
yM <k
^Z'Gir
v.””^f- •;' 2 L-
• Zk. -\ / xO • .? '<&> ^oir 5*^*v —. (/© < **.r- » **.—
-•
■>;>¥/
> Ctf
< * K €■ J>- :
* • •'*< ■ •
v a-
> .<• .’ \’ .<> -/ • c
^Piî ,t Pl4>j0. . 5"a€AI'c', O p^-o >• *
L. . c /s * ^r-y-
-;x o.AtfV.'i
"{7. I
.. w / *> ;c;«- ir-^ ; •' X
îC’o • ‘4 5 -.
~a *9 ~ • *T W %£• ~ ~ * 'L » \
T-xX« O î'» a . V c^’( "C•*•«?•£
fi>„<^‘.-^•£15 o w. (5 ^! Y J a. ,. V-
F ,
*
■ «Ț --■- /*
y f ., flgfe.. ’ cw aj ■< t-11
i . ’^ttsr l iX <1; r o-o-*1 .•« 4*
< .
%* f
• *y«
O1-
'WI \ . J |
v - A*.**
* <1

I ^77^ €J •k
/ jTjrjp.- -
w S'Sk'0^ ■^șr-
•
• ’<*
Aw* <? ••C7.
> • < Wcj H; ' ■• ‘"Mc T-‘ ^r^-. , \ .- *<T2T • X/ A
4• n ?
*I Oz.* ,•
tpc/f'.- a v <;:• L 1 >> •-.;-
Mi; .1 j:

S>' ■ ^^7^-7 T’ ® r X I

' V->T A'■!.<

* ‘

x- O •--.
••■••/• ■- ! 4. \ Th* ’ A. *
:O>7> p},--. >
x. *.;<*

A’ ; *
>1 u? / * I ^0/4’ O^- ‘' .'-M » .-
o, ■n0-j-.
•w-ÎA e:« • ■ - 3 H ..•7* '>>
<r. J o ■ ’ O' x ’r •
'/‘O ?>•/ P/ow' o W®,< ■> . ’lj
k< ’*^' •’
^«- ••-• » -
\ O -< '7p ;<■,-',z/
>A 4-^ •> p’^ <
ÎV^ ' r?’4V--
7^:77'
O
O A-a
15 > •7/V^ C?':;^F--
S.’ r -Z/ s'/. -Ol P
re.- J •:qXA<;4^.'.-7 • •« ■'■ .0 v
\

L'Z-i‘PQ'> 4j -l^l .
•o
.• 4 7»/.O g'
f•%' -'® (ț•s.<ă
T-_ J /

^z^Âb.-
s/ _. G ' & yy-;o « r-zr'?^-
ÎȘo5) •’/'f q ;«'Xr* *?• «Va-j*;
e<
in < .zi^>*„ l % .4 L® ;< r <
1
9

'•c°.V25/ ;4 fcw: o -u f > A,

>
h74
a M■:eÂ■.‘’^
’;L * '
—4
<& • 1r T\ &f&£&WoV —■ <^o >•..’r y -
• !-V t<O o-.'
k^A^o. V*- <1^ £z
____________ _____ •x'.'î'J--'e.'
■ e^-1^ .. 1<. ;■-< -—v
.4
<-y •» *> ■• V»
\ (&• J \-
' ;:'/s /'>:'■■ a ,W'.Ț) Z ' "7 ; /O"' r. > <1 - 7

I’
c • --* •<
z
&ț O
^'7-a “> O 2
)’

'

• 'Ov.'/O--.
M

t "> r*

IW:^ :?-a 2 2>>* n:

<r ■
7’Z^-o':
L ,v»‘
.-••*’ -i

’7 Q c -•*•• ■ X
5 F, 4 <’ ’ ■- A>Q • - - ‘ w I X3>
/ •

<5 0
_ ;?k ‘
•• • , a>
4T
r ;v ’/Jr* r

£•
•. i1-. 775K.Ă(i ’ crh-, 0^G ^.’ 7:7^ ■•< ^rtZF>> •S, > r©
>
-ZG ”
>.’ •'
«
* «• ♦«■.«* • -e XV oa'î
*■ x %’ ‘ e
'«c‘ a\V • ^-4< 4 *0
"ȘjO,•
ir. r\. * ¥>i j
O ' • v-\
?â' L<H • 1 k*-’ 1xî 9>' ’'\\ '-:ZF^ Lk •
. r •("•»_ , 7■ • • • 4*5- W
\.<p:
>//■
>rv »•
O ț
y- 1 - *3 7^-’ >&■©.•

UG iț' c©4 ■ :* r< n ia,,^___

K:
-27
— ^-.7^ . a’ I .• 4
. • al

"*Q
^7 © ■’ ? © 1 O •
©?■ °~
■V- ■«.!'>
, ©2-; $' ^■--
r
i* V
* , - \ .-yîXf v.’. i z - ■ -. . ■
^^7
ff
O Q
*' G; ș j*
o ■ >•« /

.«5>
> ,C£ .k9

i
 ■

PLANȘA 85 9
Glanda suprarenală II
78 Celulele medulosuprarenalei au aceeași origine embriologică ca și celulele postganglionare ale sistemului nervos simpatic. Ele sunt inervate direct
de celule preganglionare ale sistemului nervos simpatic și pot fi considerate neuroni postganglionari specializați pentru secreție. Aceste celule produc
catecolaminele epinefrină și norepinefrină.
Medulosuprarenala primește sânge din două surse: din arteriole care străbat corticosuprarenala și din capilare care se continuă de la nivelul cor-
ticosuprarenalei și care formează un tip de circulație portală. Astfel, o parte din sângele care irigă medulosuprarenala conține hormonii zonei corticale,
C ei având rol în controlul secreției medularei. Sângele părăsește medulosuprarenala prin vena centrală. Structura acesteia este deosebită, deoarece în
Ol
h. tunica medie conține fascicule proeminente de mușchi neted, cu fibre musculare orientate longitudinal, a căror contracție facilitează curgerea rapidă a
ra sângelui atunci când sunt eliberate catecolaminele din celulele medulosprarenalei.
Q.
5
</>

<U
■u Medulosuprarenală, glandă suprarenală,
c om, H&E 175x; insert 250x.
ra
O Această secțiune histologică la putere de mărire mică arată
celulele medulosuprarenalei. Celulele medulosuprare-
IO nalei sunt organizare in grupuri ovoidale și cordoane scurte
00
anastomozaie. Citoplasmă celulelor este acidofilă, dar cu intensitate
diferiră intre celule. Citoplasmă unor celule este foarte slab colorată,
(fl-
z
Medulosuprarenală, glandă suprarenală,
om, H&E 125x.
Această imagine de microscopie optică prezintă o secțiune
prin vena centrală a medulosuprarenalei (VCM)
care drenează sângele venos din medulosuprarenală. Tunica
medie (TM) este neobișnuit de groasă. Mușchiul neted care participă la
apărând aproape clară, în timp ce altele prezintă o acidofilie intensă. In
această secțiune histologică poate fi observată și o zonă din tunica medie
(TM) a peretelui venei centrale a medulosuprarenalei. Particularitățile
venei centrale sunt descrise în figura din stânga jos. Insertul prezintă in­
sule de celule ale medulosuprarenalei la o mărire superioară. Intre aceste
grupuri de celule există capilare (Cap) care, ca și în corticosuprarenala.
pot fi identificate după conținutul lor în hematii.
formarea peretelui vascular este dispus sub formă de fascicule musculare
orientate longitudinal, pe direcția axului lung al vasului de sânge. Ce­
lulele musculare și lumenul venei sunt surprinse în secțiune transversală,
în timp ce vena centrală ocupă cea mai mare parte a secțiunii, celulele
medulosuprarenalei (CM) pot fi văzute in mai multe locații din
jurul venei. Partea din figură încadrată de dreptunghi este văzură la o
mărire superioară în figura din dreapta, jos.

Vena centrală a medulosuprarenalei,
glandă suprarenală, om, H&E 350x.
Această secțiune detaliază la o putere de mărire superioară
zona de țesut surprinsă in dreptunghiul din figura din stânga,
jos. In partea de jos a câmpului este vizibil parțial lumenul (L)
venei centrale a medulosuprarenalei (VCM). Tunica intimă (TI)
a vasului este relativ subțire, dar poate să conțină o cantitate variabilă de
țesut conjunctiv. Mușchiul neted (MN) din tunica medie (TM) este ușor
de identificat, el fiind aranjat în fascicule secționate transversal. Nu se
observă în peretele vascular o adventice propriu-zisă. Țesutul conjunctiva!
peretelui venos se amestecă cu structurile înconjurătoare. Celulele gan­
glionare (CG) se găsesc frecvent în apropierea peretelui venei centrale
a medulosuprarenalei. Sunt celule mari, cu citoplasmă moderat bazohlă.
Din cauza dimensiunii mari a celulei, frecvent, nucleul nu este prins in
secțiune și de aceea vedem numai citoplasmă celulei.

Cap, capilare L, lumenul venei centrale a medulosu­ TM, tunica medie

CG, celule ganglionare prarenalei VCM, vena centrală a medulosupra-
CM, celulele medulosuprarenalei MN, mușchi neted renalei
TI, tunica intimă
 O \ : * >■ n *-’, ‘ A *■ t
.0
f aft v I
r ° <3'r < -o '•■■■

<• •»
QIJ -o o ... .-I O '
\oh
X
>'■..

• • •. 4 y • f
• .’oo" t?r-■x
< -
6i\.. O' ț-^ > -’ ,v?-
“ f xr
^•o..;V,-
' i fr?^4':’ ' VA -’ A Za ■ X©
C

' > X? ?< G.V *> FX V

<X
I' -> A<
i
■
<7if-
<

. :©■
>, < >
>< -<S •<? Go <

V xo x ■ .
-jckiv A\
■/

S‘
I

Jf .z ’ .*'5a-*î ’ * ' •'^ £ - ' ?■ <•■'*■- .— >'') '

>
4<- x • -^ , e
IV r ' ■ w’A
•^k;’-j ° *S—;Z
-V <4 ^
?< - ‘ ^S-

r
O a• ^\.K ' ,
*’ • ~V ? k?£
• «■ X: 4 * 3 ' Xr^ r/
e-f- ’
&■ •

<.r- ■• _ o° /'^t■<---••.-r
r99:
X.

vr <' ^°--
5-'< •' t X-S
♦'< * _<
o

K Z- / A
C€4» ’ i i ® '<'
z
v <
\

■ V
• :-<-- - -
’f » V*
•^7 ■ ?. 6
., ■- o c> > -?. ? , -
1
: v rz o-o.
>
A» •>■ ^*6 - (j • vf
• \n,
>' •>*
tHV C 3
; VV * A*
Â9 4*
?:•
0
It
’ -*<«•
>’?- -*Z « I >

1;
o
ș&*x
:î O-* >
4*
*k*- v ■_ 1L r <** * J »-i• B "* o / x-’
r<
o
5
v
ov .©;
\('-^ }
/
>■>.! ’
tJc
$>$*-z, „ ;Si ; A;
««br-i>
;; ■' ;■/

00
a» 4

ÎU;e w. .*» r © ";W =>v* :r'/0.o

'I O/A
'^\
•
. 7’Wm? CJ1
c * 'p'-*. ^-’?'
-•\t.a <r'A-7^ ZXi’‘» *r

■uw
’f } A
'• •
>^-,
w
A* 0 -."ț :, , -^4- ■
©•■«» - A‘ '--* /o
O
iZ-» ?w<
' '■■•r -■•• x; • '-/‘L V?' '■' ■
}y >?i5ii'ik»-.;.. LJO'- 0‘
1
-X^L-
'r < JAf
*^’ -
u * '.
.■ ’i L’-'î
.*:->
. , - 4,i ?«• 4- o
•zș?*’r\aiA< ■ >:
,‘v?O<*. ft< fZ n- Z:/’-
fii
5
, • Vj’.
Q.
Z.*- 0' . y;<
-«.
W*:
• O-
/<x..,.; fii
: '■

• ■ ?riV ? ■ ’-' ..'^ —k- «J'-X; e , ,n

.'/ <>■>-,?.s. -
1 u f'- kc- ;■ Jr C
k
Of o>w<C 1 s'© *-X»‘ ■ X>s
'-. * V
-- ’-’X
<v >
-'■ i
'■AAvi^z.,,.''.^--
®^‘>1

V* ' '’-'i'S "O

A’ ° c ■ W^Z? X‘' 'îî ; O TM ■■
- > fii
K(î U ?O ^ -'<• •• t
t *
.: $ î>X7 >A .. \'^. rt>
1’0
"
U- .•
- ^-- ^.>5-^4 L
"-•tî1 -4
4;^ •©■•.Ar
.^'X.
.
:.©
' -®
j,®
6> v • - 3 jâ. * '
ifi t

:fS£3-t ‘*-
□
< ' *<? t
-oX.* ‘ ~ C(?R “> • • r< . 7_^V<- -,s y o ■ . fii
•'■ <
t. M
A=’WaIW- file

-f
(fex .•
*?
t *« •<e 3.
*i »•*■ -V*
0? -xv* k- * ' ® A* r
®V*.
_
&
^r.o Z. r
<î' ‘/©? x® -• - ’ V Z:.7 M'' .: * '
»\T1'
?-z2 ©: •• #, >* .
- ; n ;o
? ©Mî-
.

'. e ®; \
> • 1
<?-x '?■ e?>-- '- - '' • -* ...»
?x> t -1 © .<
< -
Xv- ' '.*’ r o > ’ \'o.
<o< ■ w ■ .;■ ș'. £ *» O

wWtWO^
■A< WliX
Tn ? 'Ve?^'■> -'
I ’a/- * •»■
»>$ Zi '^2r 15?
•fc.?
•*
V -

$\ 4s?<^ K ■ '.

_ wr®
ii^Xv- il
1. 5^w.
Aî'?!'4;.f<, •«■Fw. ■' y a,
?A Z<n •• « » • <4S /<. L ' *> ■,4^- -

<w ’i
’/V
, , V ’

iii!
CG
?£Y
‘W'ÎS
—
CM
BfS
■ ■' 3 “
? e/-G- X?; - •V

Joc
V *
? < - »«z c.” « *“ * • * • r
t -'>
<>s •ș.-w.?*,- £ »
S->‘o\X
¥ *» ,r 1 1 •■ — _ -^47
.. S'X' r^-
u?

W4^ -fh ’®fe -'*W-O. ’ f < <' /Z’Cr j/ A

*
/■-/

•j<“

w® «1
' J„ 7ZT’V'K>
x»:xp-^:^a ■
s ** • • «•*-T* • n
r-** -“•• *•* e< » *<3X a
- -r./-\i *V..? r-rf ’--W^F'
4 J-i îcrVj
Jjțr* f r VX6"
■

ZȘ^fy^Si -v •
;>■'-< x<
’ *\^vî'£ *•
f® WX:M. ?B:
<*'•

., n

f
j

VCM- ea
■JH
l e

B^^MF
w
>V/ Aii-OMiwS
to>
iu
V**
A

W
.Ml,
• *'.r '-iX f
‘ / . *•
• e. .'»t

îMN J>.S‘<z-- ><

■Z•< ■. \;i■ ?,';■ *•.

rta •1
•ă'-'j&k v\.' ■■■r I r *■'
r^-u 3 * x*’

-TM
. X ■;• <7X <’’• »
. ^... ‘ «•- J a**(Ău <-A> •

• C M •'

,1««^
• »y- • /. -C7>-*
?*•
Z •?>. -Ti
■^'4r M'

e s|w *®wb i W—
• ■'■ * -Ti

’z

fes-
'^' *^-r . r< —

■v'-v/<S; & •4 Mi
 r

o
(>

rj 1
7

Sistemul urinar
r1

-
•W.

t.
I

<■?

PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI VASCULARIZAȚIA RINICHIULUI / 722 o

URINAR/698 VASELE LIMFATICE/724 1

STRUCTURA GENERALĂ A RINICHIULUI / 699 INERVAȚIA RINICHIULUI/724 /-»

Capsula / 699 URETERUL, VEZICA URINARĂ Șl URETRA / 724

Corticala si medulara / 700
t
Ureterele / 726
Lobii și lobulii renali / 701
Vezica urinară / 727
Nefronul / 701 Uretra/727
Organizarea generală a nefronului / 701
Tubii nefronului / 703 Fișa 20.1 Considerații funcționale: Rinichiul și
Tipuri de nefroni / 704 vitamina D / 699
Tubii colectori / 705 Fișa 20.2 Corelație clinică: Glomerulonefrite induse
Aparatul de filtrare al rinichiului / 705 de anticorpi anti-membrană bazală glomeruIară;
Mezangiul / 711 Sindromul Goodpasture / 706
Aparatul juxtaglomerular / 712 Fișa 20.3 Corelație clinică: Sistemul renină
FUNCȚIILE TUBILOR RENALI / 714 - angiotensină - aldosteron și hipertensiunea
Tubul confort proximal / 715 arterială / 713
Tubul drept proximal / 716 Fișa 20.4 Corelație clinică: Examenul de urină / 714
Segmentul subțire al ansei Henle / 717 Fișa 20.5 Considerații funcționale: Structura și funcțiile
Tubul drept distal / 718 canalelor de apă tip aquaporine / 720
Tubul confort distal / 718 Fișa 20.6 Considerații funcționale: Hormonul antidiuretic
Tubul conector / 719 reglează activitatea tubilor colectori / 721
Tubii colectori corticali și medulari / 719
CELULELE INTERSTIȚIALE / 720
7i6î\
HISTO FIZI OLOGI A RINICHIULUI / 720 - HISTOLOGIE101 / 728
^MJSTCXOGlfj

PREZENTARE GENERALĂ7 A SISTEMULUI catabolism. Pentru menținerea homeostaziei organismului-

URINAR
Sistemul urinar este constituit din doi rinichi, două uretere,
care realizează legătura dintre fiecare rinichi și vezica urinară,
și uretra, prin intermediul căreia se permite pasajul urinei din
vezica urinară către exterior.
Rinichii dețin un rol important în homeostazia organismu­
lui prin conservarea fluidelor și a electroliților, dar și prin
eliminarea produșilor de catabolism.
Ca și alte organe, precum plămânii și ficatul, rinichii rețin în
organism substanțele necesare și elimină o serie de produși de
rinichii reabsorb apă, electroliți și o serie de metaboliți. Rinichi:
intervin decisiv în menținerea constantă a pH-ului plasmei,
prin reglarea echilibrului acido-bazic, realizat prin eliminarea
de ioni de hidrogen atunci când fluidele devin prea acide sau
prin eliminarea de bicarbonat atunci când fluidele corporale
devin prea alcaline. Rinichii joacă un rol important în reglarea
și menținerea compoziției și volumului fluidelor extracelulare.
Deșeurile metabolice sunt eliberate de către celule în torentul
circulator și apoi, la nivelul rinichilor, acestea sunt îndepărtate
din sânge prin filtrare și excretate în urină.
Rinichii sunt organe intens vascularizate, ei primind apro­
ximativ 25% din fluxul sistolic cardiac. Atât funcția excreto-

698
 X
FISA 20.1 Considerații funcționale: Rinichiul si vitamina D
J ■>
*
In pofida numelui său, vitamina D este un precursor inactiv
care suferă o serie de transformări pentru a deveni un hormon
pe deplin activ ce intervine în reglarea nivelului calcemiei. Cele
două surse de vitamină D din organismul uman sunt:
• Pielea, la nivelul căreia vitamina D3 (colecalciferolul)
este produsă rapid sub acțiunea razelor ultraviolete asupra
precursorului acesteia, 7-dehidrocolesterolul. Pielea este sursa
majoră de vitamină D-j, mai ales în regiunile în care nu se rea­
lizează suplimentarea aportului vitaminei D prin dietă. în mod
normal, o expunere zilnică la lumina solară cuprinsă între 30
minute și 2 ore poate oferi suficientă vitamină D pentru a satis­
face necesarul zilnic al organismului pentru această vitamină.
• Dieta, din care vitamina D3 este absorbită de intestinul
subțire în asociere cu chilomicronii.
La nivel sanguin, vitamina D3 este atașată la proteina de
legare a vitaminei D și transportată la ficat. La nivel hepa­
tic are loc prima transformare ce implică hidroxilarea vitaminei
D3, cu formarea 25-OH vitaminei D3. Acest compus este
eliberat în torentul circulator și suferă a doua hidroxilare la
nivelul tubilor renali proximali, pentru a produce un compus
foarte activ, 1,25-(OH)2 vitamina D3 (calcitriolul). Acest
proces este reglat fie în mod indirect, prin creșterea nivelului
rie, cât și cea homeostatică a rinichiului încep când sângele
ajunge la nivelul aparatului de filtrare glomerular. Inițial,
plasma este separata de celule și proteinele cu greutate mole­
culară mare, rezultând un ultrafiltrat glomerular de sânge
sau urină primară, care este ulterior modificat prin rcabsorb-
ția selectivă și secreția specifică realizată de celulele renale.
Urina finală este condusă prin intermediul ureterclor la nive­
lul vezicii urinare, unde este depozitată până la eliminare prin
intermediul uretrei.
Urina finală conține apă, electroliți și produși de catabo-
lism precum uree, acid uric, creatinină și alți compuși de de­
gradare metabolică a unor variate substanțe.
Rinichiul funcționează și ca un organ endocrin.
Activitățile endocrine renale includ:
• Sinteza și secreția hormonului glicoproteic eritropoietină
(EPO), care acționează asupra măduvei osoase și reglează
critropoieza, ca răspuns la scăderea concentrației sanguine
de oxigen. EPO este sintetizată de către celulele endoteli-
ale ale capilarelor pcritubulare de la nivelul corticalei renale
și acționează asupra unor receptori specifici de pe supra­
fața celulelor progenitoare eritrocitare (Er-P) din măduva
osoasă. Forma recombinantă a eritropoietinei (RhEPO)
este utilizată în tratamentul anemiei pacienților cu boală
renală cronică în stadiu terminal. Aceasta este folosită
și pentru tratarea anemiei cauzate de supresia medulară
care se dezvoltă la pacienții cu SIDA tratați cu medicamente
antiretrovirale, precum azidotimidina (AZT).
• Sinteza și secreția proteazei acide renină, o enzimă impli­
cată în reglarea volumului și a presiunii sanguine. Renina
este produsă de către celulele juxtaglomerulare și clivează
angiotensinogenul pentru a elibera angiotensina I (a se
vedea paginile 713-714).
9 699
plasmatic al ionilor de Ca2* care declanșează secreția de
PTH, fie în mod direct, prin scăderea nivelului de fosfați circu- >
lanți, ce stimulează activitatea 1-a hidroxilazei, responsabile de
conversia 25-OH vitaminei D3în forma activă a acesteia, 1,25-
(OH). vitamina D3.1,25-(OH)2 vitamina D3 activă stimulează O
absorbția intestinală a ionilor de Ca2 ’ și de fosfat și crește mo­
bilizarea Ca2 de la nivelul țesutului osos. Ca urmare, aceasta
este necesară pentru dezvoltarea normală și creșterea oaselor
și dentiției. Compusul similar vitaminei D3, vitamina D2
ro
(ergocalciferolul), parcurge aceleași etape de conversie și
CZp
determină aceleași efecte biologice.
Pacientii care suferă de boală cronică renală în stadiu GO
m
terminal prezintă o conversie inadecvată a vitaminei D în a
metaboliții săi activi, care determină o deficiență a vitaminei
D3. La adulți, deficiența vitaminei D3 se manifestă prin mine­
B
h——
ralizare osoasă deficientă și diminuarea densității osoase. Ca
urmare, pacienții cu boli renale cronice și mai ales cei care
sunt supuși hemodializei renale prelungite primesc adesea •
suplimente de vitamina D3 și calciu, pentru a evita perturbarea
severă a homeostaziei calciului din cauza hiperparatiroidismu-
lui secundar, afecțiune frecventă în aceste cazuri. Deficitul de
vitamină D3 din copilărie conduce la rahitism, afecțiune care GO
determină osificarea anormală a țesutului osos. 30
cz
o
o:
• Hidroxilarea 25-OH vitamina D3, un precursor steroid 30
produs la nivel hepatic, către forma sa activă hormonal, O
1,25-(OH)2 vitamina D3. Această conversie este controlată m
z
în primul rând de către parathormon (PTH), care stimu­ m
30
lează activitatea enzimei l-a hidroxilază și crește producția
r~
de hormon activ (a se vedea Fișa 20.1). X*<
30
STRUCTURA GENERALĂ « RINICHIULUI Z
O
Rinichii sunt organe mari, roșietice, în formă de boabă de fa­ z
sole, localizate de o pane și de alta a coloanei vertebrale, în spa­ cz
I—
țiul retroperitoneal al regiunii posterioare a cavității abdominale. c:
Rinichii se extind de la nivelul vertebrei a 12-a toracice până la
nivelul celei de a 3-a vertebre lombare, cu poziționarea ușor mai
joasă a rinichiului drept. Fiecare rinichi măsoară aproximativ 10
cm lungime x 6,5 cm lățime (de la nivelul marginii concave până
la nivelul celei convexe) x 3 cm grosime. La polul superior al
fiecărui rinichi se găsește câte o glandă suprarenală, inclusă
în fascia renală asociată cu un strat gros protector de țesut adipos
peri renal. Marginea medială a fiecărui rinichi este concavă și
prezintă o fisură profundă verticală, denumită hil, prin care trec
vasele și nervii renali și iese porțiunea în formă de pâlnie a origi­
nii ureterului, denumită pelvis renal. O secțiune realizată prin
rinichi ilustrează relația dintre aceste structuri la nivelul hilului
renal, în spațiul denumit sinus renal (Fig. 20.1). Deși nu este
prezentat în figură, spațiul dintre și din jurul acestor structuri
este constituit din țesut conjunctiv lax și țesut adipos.
Capsula
Suprafața rinichilor este acoperită de un țesut conjunctiv care
formează capsula. Aceasta constă in două straturi distincte: un
strat extern de fibroblaste și fibre de colagen și un strat intern cu o
componentă celulară reprezentată de miofibroblastc (Fig. 20.2).
 coloană renală Corticala si medulara
f
vase arcuate
Examinarea macroscopică a heinisecțiunilor renale proaspăt re­
700 alizate relevă faptul că rinichiul poate fi împărțit în două zone
piramide
distincte:
ZD
• Corticala (cortexul), porțiunea externă de culoare roșu-brună
=3
• Medulara, porțiunea internă, mult mai palid colorată
nz hil
o venă
raze

Culoarea observată pe suprafața de secțiune nefixată reflectă

z renală
a?7 medulare
cc distribuția sângelui la nivelul organului. Aproximativ 90-95%
«c din cantitatea de sânge care traversează rinichiul corespunde
>c calice cortexului; 5-10% corespunde medularei.
mici
CC Cortexul este caracterizat prin prezența cor pusculilor re­
1X1
z arteră *
nali si a tubilor asociati acestora.
* 9

1X1 renală
CD Cortexul este constituit din corpusculii renali, alături de
«X
oc pelvis renalz medulară tubii contorți și tubii drepți ai nefronului, iubii conec­
ZD tori, tubii colectori și o rețea vasculară extensivă. Nefronul
O este unitatea funcțională de bază a rinichiului, structura aces-
=> >
ureter
CC V corticală tuia fiind detaliată în următoarea secțiune. Corpusculii renali j
cn sunt structuri sferice, dificil de identificat macroscopic. Aceștia
calice mare constituie prima porțiune a nefronului și conțin o rețea capilară
FIGURA 20.1 Diagrama structurii rinichiului. Diagrama re-
unică, ce poartă denumirea de glomerul.
prezintă o nemisecriune renală, ce relevă organizarea sa structurală Examinarea secțiunilor prin cortex, efectuate perpendicular pe
a
• —H
suprafața renală, evidențiază o serie de striații verticale, care par a
Prin activitatea lor contraccilă, miofibroblastele asigură rezistența emana dinspre medulară (a se vedea Fig. 20.1). Aceste striații sunt
5 la variațiile de volum și de presiune asociate activității renale. Cu razele medulare (razele Ferrein). Numele lor reflectă aspectul
»■ 1 —H

d toate acestea, rolul lor specific nu este pe deplin cunoscut. Cap­ lor, acestea părând a radia dinspre medulară. Aproximativ400-5
£OJ sula penetrează rinichiul la nivelul hilului renal, unde formează
țesutul conjunctiv care acoperă sinusul și se continuă cu țesutul
de raze medulare se proiectează înspre cortex dinspre medulară.
Fiecare rază medulară reprezintă o aglomerare de tubi
cc conjunctiv care intră în structura pereților calicelor și ai pelvisu-
drepți și tubi colectori.
co lui renal (a se vedea Fig. 20.1).
Fiecare rază medulară este constituită din tubii drepți ai ne­
*—
fronului si tubi colectori. Ariile de corticală renală localizate
>
CN
I •
l^
■Jir
-- -.o.

—__ T .•
între razele medulare prezintă în structura lor corpusculi renali,
tubii contorti ai nefronului si tubii conectori. Aceste arii sunt
, j
VlSTzsS ■ > >

• V •• . •
■
1
SEC
***-
cunoscute sub numele de labirint cortical. Fiecare nefron îm­
v—
O CJ
•• ■

ro preună cu tubul său conector (care face legătura cu un tub

* - ••
I — < ST"
r- ’ ‘
colector de la nivelul razei medulare) formează tubul urinifer.
r
-------------
’ ■

_ •' Zonele de medulară se caracterizează prin prezența tubilor

*.. / r?
h. -
sV
■ - -
5^- drepți, tubilor colectori și a unei rețele particulare de capi­
u. - ■ ■

• - •’ ■ i <
□ A ■:£ S S;IO lare, vasa recta.

O o';4-0^ Tubii drepți ai nefronului și tubii colectori se continuă din

p ■' re s
- 'O cortex către medulară. Aceste structuri sunt asociate cu o rețea
o Q O 0?- <0- ! _
de capilare denumite vasa recta, cu un traiect paralel cu dife­
oo ritele structuri tubulare. Aceste vase reprezintă porțiunea vascu­
&

/' *• z ' lară a mecanismului de schimb contracurent care reglează

- o concentrația urinei.
>

Datorită dispoziției diferite și a lungimii variabile, tubii

'e ✓A
'r.
... medularei realizează o serie de structuri conice denumite pi­
ramide (Fig. 20.3). La nivelul rinichiului uman sunt prezente
în general 8-12 până la maxim 18 astfel de piramide. Acestea
FIGURA 20.2 ▲ Imagine de microscopie optică a capsulei re­
prezintă baza spre capsula renală și vârfi.11 orientat către sinusul
nale umane. Această imagine în colorație Mallory-Azan evidențiază capsula
(cap) și o porțiune din cortexul renal subiacent. Stratul extern al capsulei (SEQ
renal. Porțiunea apicolă a fiecărei piramide, denumită papilă re­
este constituit dintr-un țesut conjunctiv dens. în aceasta zonă a capsulei se nală, proeminează într-un calice mic sub forma unei structuri
observă un număr reiativ redus de fibroblaste; nucleii acestora apar ca profiluri în formă de cupa, care reprezintă o extensie a pelvisului renal.
înguste, alungite, de culoare roșie, pe fondul albastru al fibrelor de colagen. Vârful papilei renale este cunoscut și sub denumirea de area cri-
Stratul intern al capsulei (S/Q constă dintr-un număr mare de miofibroblaste ai brosa (aria cribriformă), fiind perforat de deschiderile tubilor
căror nudei apar ca profiluri de culoare roșie, rotunde sau alungite, în funcție
de orientarea acestora din cadrul secțiunii Se observă că fibrele de colagen
colectori (Fig. 20.4). Calicele mici sunt ramuri ce provin din 2-3
din acest strat sunt relativ dispersate și că nucleii miofîbroblastelor sunt mai calice mari, care la rândul lor sunt compartimente majore ale
abundenți decât ai fibroblastelor din stratul capsulat extern. 180x pelvisului renal (a se vedea Fig. 20.1).
 capsulă k mari pentru a sc extinde periferic pe părțile laterale ale piramide­
—C9X- 28X
lor, formând coloanele renale (coloanele Bertin). Deși coloa­
nele renale prezintă aceleași componente structurale ca și celelalte 701
9* zone de țesut cortical, ele sunt privite ca zone ale medularei. Prac­
tic, ariile de corticală renală sunt atât de extinse, încât acestea „se
O
•*
revarsă” pe părțile laterale ale piramidelor, într-o manieră ce poate
corticală fi comparată cu înghețata care depășește marginile și se scurge pe
1
• io părțile laterale ale cornerului.
!
/

i
Lobii si lobulii renali
f
rază
-medulară Numărul lobilor renali este același cu numărul de piramide renale. ro
2 I ----------
Fiecare piramidă medulară împreună cu țesutul cortical

■
&
'Bi
•-< B'-1
II 1

©
bandă
externă asociat de la baza acesteia și din vecinătatea sa (jumătate din
fiecare coloană Bertin adiacentă) formează un lob renal. Orga­
CZ)
•

medulară .6 nizarea lobară a rinichiului este evidentă in perioada fetidă de ro

externă I o bandă
internă dezvoltare a acestuia (Fig. 20.5). Fiecare lob renal se reflectă ca
o convexitate (bosă) la nivelul suprafeței rinichiului, dar acest > ■■ ■«

aspect dispare după naștere. Cu toate acestea, suprafața boselată

'5>- __ I »—*
caracteristică rinichiului fetal poate persista până la adolescență
•
r—
sau, în unele cazuri, chiar până la maturitate. Fiecare rinichi
4
uman prezintă între 8 și 18 lobi renali. La unele specii de ani­
• ;
i male, rinichii prezintă doar o singură piramidă renală; acești
/

rinichi sunt clasificați drept unilobari, spre deosebire de rinichii

GO
medulară
internă V —® multilobari umani.
30
Un lobul este constituit dintr-un tub colector si totalitatea cz
o
I nefronilor care se deschid la nivelul acestuia. c=
30
Lobii renali sunt subdivizări, la rândul lor, in lobuli renali care X»
constau dintr-o rază medulară centrală și ariile de corticală în­ o
m
conjurătoare (Fig. 20.6 și Planșa 75, pagina 732). Deși centrul z
m
papilă renală sau axa unui lob renal este ușor de identificat, limita dintre doi 30
lobului renali adiacenți nu este delimitată in mod evident prin
FIGURA 20.3 ▲ Diagramă ce ilustrează nomenclatura standard
septuri conjunctive. Conceptul de lobul renal are o bază fiziolo­
a structurilor componente ale rinichiului. Cele două tipuri de nefroni
renali sunt prezentate împreună cu sistemul de iubi asociați. Nefronul cu ansă gică importantă; raza medulară, conținând tubul colector pentru 30
Henle lungă este prezentat în partea stânga și nefronul cu ansă Henle scurtă un grup de nefroni care drenează în acel tub, constituie unitatea Z
este ilustrat în partea dreaptă. Diagrama evidențiază poziția relativă a cortica- secretorie renală. Aceasta este echivalentă cu unitatea secretorie O
’ei. medularei, papilei renale și a capsulei (fără desen la scară) Aria în formă de z
glandulară sau lobului glandular.
con inversat din cortex reprezintă o rază medulară. Porțiunile componente ale c
nefronului sunt indicate cu ajutorul cifrelor /, corpusculul renal include glome­ cz
rulo! renal și capsula Bowman; 2, tub contort proximal; 3, tubul drept proximal; Nefronul
4, porțiunea descendentă subțire a ansei Henle, 5, porțiunea ascendenta subțire
a ansei Henle, 6, porțiunea ascendentă groasă a ansei Henle (tubul drept distal); Nefronul este unitatea morfofunctională a rinichiului.
*

7, macula densa localizată în zona terminală a ansei ascendente groase; 8, tub
contort distal; 9, tub conector, 9\ tub conector al unui nefron juxtamedular care
formează un arc (tub conector arcuat); 10, tub colector cortical, 1 /, tub colector
din medulara externă; și 12, tub colector din medulara internă (Modificat după:
Knz W, Bankir L A standard nomenclature for structures of the kidney.The Renal
Commission of the International Union of Physiological Sciences (IUPS). Kidney
Int 1988;33:1-7.)
Fiecare piramidă este împărțită într-o zonă medulară ex­
ternă (adiacentă cortexului) și o zonă medulară internă. La
rândul lor, zonele de medulară externă sunt subîmpărțite într-o
bandă internă și o bandă externă. Această zonare a pirami­
delor renale poate fi observată doar pe secțiunile sagitale realizate
prin piramidele unui specimen nefixat. Acestea reflectă localiza­
rea diferitelor structuri ce alcătuiesc nefronii la niveluri distincte
în piramidele renale (a se vedea Fig. 20.3).
Coloanele renale reprezintă ariile de corticală prezente la
nivelul medularei.
Ariile de corticală renală care acoperă piramidele sunt suficient de
Nefronul este unitatea fundamentală structurală si funcțională
> >
I
a rinichiului (a se vedea Fig. 20.3). Ambii rinichi umani con­
țin aproximativ 2 milioane de nefroni. Nefronii sunt responsa­
bili de producerea urinei și corespund componentei secretorii
a unor alte glande. Tubii colectori sunt responsabili pentru
concentrarea finală a urinei si glandelor
, sunt analogi
o duetelor o
exocrine care participă la modificarea concentrației produsului
de secreție. Spre deosebire, însă, de o glandă exocrină, în care
componenta secretorie și cea ductală iau naștere dintr-o singură
evaginație epitelială, nefronii și tubii lor colectori au originea în
primordii diferite și devin doar ulterior conectați.
Organizarea generală a nefronului
Nefronul este constituit dintr-un corpuscul renal și un sis­
tem de tubi.
Corpusculul renal reprezintă prima porțiune a nefronului.
Acesta este constituit din glomerul, un ghem de 10-20 de
anse capilare, înconjurate de un strat dublu de celule epite-
 702

ZD
—J
ZZ)
zc
o
z
QZ
«X
>«c
—I
<c
cc
uu
z
LU
o
•X
CC
ZZ5

o
ZD
CC
co

ce

FIGURA 20.4 ▲ Papila renală și calicele, a. Această imagine de microscopie electronică de baleiaj ilustrează o structură conică, papila rena z
ce proemmează în calicele renal. Vârful pa pi lei conține o serie de orificii (săgeți) ale duetelor colectoare (duete Bel I i ni). Aceste duete transportă urma de
la nivelul piramidelor la nivelul calicelui mic Suprafața papilei care conține aceste orificii de deschidere este aria cnbriformă. 24x. (Prin amabilitatea Dr.
QJ C. Craig Tisher.) b. Imagine de microscopie opucă a unui fragment tisular corespunzător papilei renale, in colorație H&E, ce evidențiază porțiunea dista’ă
4—> a duetelor colectoare care se deschide la nivelul calicelui mic. 120x.
<Z)

oo '■^
w>- iirtr-var
; ■ -
liale ce formează capsula Bowman. Capsula Bowman este
i-i^W porțiunea inițială a nefronului, unde fluxul sanguin clin capi­
O

pte
4_ &
•1 • J •
larele glomerulare este supus filtrării pentru a forma urina pri­
CXI
l
k-'*‘

w- :.-. • - &5. &

6. <
mară sau ultrafiltratul glomerular. Capilarele glomerulare
•4 W ■h
""

• /x.
*J- “**»•
sunt aprovizionate de o arteriolă aferentă ce este drenară

n, .w
• rj-

O V 4:'-VJ
de o arteriolă eferentă, care ulterior se ramifică și gene­
•'
- lobrenal rează o nouă rețea de capilare pentru vascularizația tubilor
I
‘ 7^- i-x-' - .--v- - 1>.” .7 renali. Locul în care arteriolele aferentă și eferentă penetrează
X - ..A
■ ■■ / /

t&i ; -r și ies prin stratul parietal al capsulei Bowman se denumește

■
e- / -oi • •
9^ iî:V- ■&-
polul vascular al corpusculuîui renal. Opus acestui pol se
află polul urinar al corpusculuîui renal, locul unde începe
*y - tubul contort proximal (Fig. 20.7).
- ■
Următoarele porțiuni ale nefronului (porțiunile tubulare),
î
S- *'î’-2i?--cX ce continuă capsula Bowman, sunt:
■yjy *
câh ce­

• ’c”-- S’
w rn l cV • Segmentul gros proximal, alcătuit din tubul contort
proximal (pars convoluta) și tubul drept proximal (pars
recta)
Vv • ’X
i^ A
• Segmentul subțire, care constituie porțiunea subțire a
/.

*•'
■
I • •“
ansei Henle
cofti'caiă. -medulaîă i /-AJr
o Segmentul gros distal, constituit din tubul drept distal
T . - j|ÎH-
' - *

' *Cg* Z (pars recta) și tubul contort distal (pars convoluta)

•
—w *

s
M

. && ■ >

Tubul contort distal realizează conexiunea cu tubul

- •#/>
colector cortical, adesea prin intermediul unui tub co­
■&££r .^x-rr.*. -.’<i- • îs». - 'v~ -■' - •»« -x nector, astfel formându-se tubul urinifer (nefronul împre­
FIGURA 20.5 ▲ Imagine de microscopie optică a rinichiu­ ună cu tubul colector; a se vedea Fig. 20.3). Tubul colector
lui fetal. Această imagine a unui rinichi fetal, în colorație H&E, evidențiază cortical se continuă în medulară cu un tub colector me-
corncala, medulara și două piramide renale asociate. Se observă că fiecare A

convexitate de pe suprafața rinichiului corespunde unui lob renal Post natal,

du Iar și drenează la nivelul papilei piramidei renale. In no­
boselura suprafeței rinichiului dispare și rinichiul va prezenta o suprafață ex­ menclatura clinică, tubul colector cortical, tubul colector
ternă netedă. 30x. medular și uneori tubul conector sunt denumiți colectiv
r
capsulă

703
secțiune mărită la dreapta

piramidă renală
>

tub contort
\ corticală proximal
o
L'

v ■ '

. » __ coloană
pelvis renal / renală corticală
* L-
macula densa

1 tub contort
•
distal GO
r-t
ureter L I) cz
a
>—•

j tub colector
raze medulare cortical

II
rază medulară >-s •
(conține numai
tubi drepți)

»sIr I AA
,1 ••
A :1
li

■ ISO
tub colector GO
f-
i medular intern ZO
C=
• c /
11 » I I • *, O
llr-M’A f
porțiunile c=
s ■
.raze Jî'.’fcu
ascendente
ZD
X*
m'eSulare); - și descendente O
■ 'ii m
ale ansei Henle
* • (* ■

»
7^ v?.-Z-
W 2

!<£1 F / m
□□

I
f IJ' *
r?3Sc I X>
l .1
tub colector r~

ț * • • % ’x • *
i

l
»• < « Agmedulară i medular extern X><
X*
I
% V I I «Va.X • â \ *4

», □□
»
} z
I V ’ ZI
te r
i w f "*
V zc
-* V duet papilar
**«
c:

»
labirmtu'h
.1
Sonti&al& ■ dU-Aîfe
£
i
(duet Bellini)

papilă renală
i—
<=

FIGURA 20.6 ▲ Diagrame și imagine de microscopie optică ale unui rinichi adult normal. Diagrama din partea superioară stângă
reprezintă o hemisecțiune prin rinichiul adult normal inclusă pentru orientare Diagrama din dreapta reprezintă un detaliu care evident.ază relația dintre
doi nefroni, tubii și duetele acestora de la nivel cortical și medular. Nefronul superior, un nefron localizat in zona corticală mijlocie, se extinde doar pe o
scurtă distanță către medulară și prezintă un segment subțire scurt al ansei Henle. Nefronul inferior, un nefron juxtamedular, prezintă o ansă Henle 'ungă
ce pătrunde profund la nivelul medularei. Ambii nefroni drenează in tubii colectori corticali de la nivelul razelor medulare. Imaginea de microscopie
optică ilustrează o secțiune la nivelul corticalei Aceasta este organizată într-o sene de raze medulare conținând tubii drepți și tubii colectori corticali și,
intre aceștia, labirintul cortical care conține corpusculii renali, tubii contorți proximali și tubii contorți distali asociați. Un lobul renal este constituit dintr-o
rază medulară în centru, asociată cu câte jumătate din zonele labirintice adiacente laterale razei medulare 60x.

tubi colectori, subliniind faptul că acest segment rezulta Pornind de la nivelul capsulei Bowman, porțiunile secvențiale
clin confluarea mai multor nefroni. ale nefronului sune reprezentate de următorii iubi:
• Tubul contort proximal pornește de la nivelul polului uri­
Tubii nef ronului
nar al capsulei Bowman. Acesta prezintă inițial o porțiune
Segmentele tubulare ale nefronului sunt denumite în cu un traiect foarte sinuos sau întortocheat, pentru ca apoi
funcție de traiectoria pe care acestea o prezintă (contort să pătrundă la nivelul razei medulare, unde se continuă cu
sau drept), de localizarea lor (proximal sau distal) și de tubul drept proximal.
grosimea peretelui (subțire sau gros).
 tub contort distaI
celule musculare
704 netede

ZD
4 'j(0 celulele
maculei densa
arteriolă
=3
3=
aferentă °owo"o
O V
z celule arteriolă
CC
juxtaglomerulare eferentă
«X
J
r. V
maculă'densa ? r
>«x prelungiri celulele A , 'Mg>\ .Păl’iiașcuian
.. s/ \ V
podocitare M “ 1 mezangiale
c -4
extraglomerulare
(pedicele)
DC
UJ
z
?/ I11
*»\ l
Y
o I >^l
L • A, 91
&

LU
o podocit Q
<x '• 4 f 1
-celule
DC

capilare >f t
mezangiale
rI E* '
o
ZD
QC
F—
CQ
glomerulare *•

'
Al
Zi I

5
4

!
/
7 [I *»- • •

Y< spațiu urinar

L. - •£•

membrana - pol
C bazală celulele epiteliale parietale
glomerulară ale capsulei Bowman

lamina bazală
tub contort proximal ie a
8cu
co
• —K

GO FIGURA 20.7 ▲ Structura unui corpuscul renal, a. Această diagramă ilustrează organizarea unui corpuscul renal și a structurilor asociate ia r
velul polului vascular și al celui urinar. Celulele mezangiale sunt asociate cu endoteliul capilar al glomerulului renal și cu membrana bazală glomeru’ară
Celulele maculei densa de la nivelul tubului distal prezintă un contact intim cu celulele juxtaglomerulare ale arteriolei aferente și cu celulele mezang;a'e
CN extraglomerulare. (Modificat după Kriz W, Sakai T. Morphological aspects of glomerular function. In Nephrology Proceedmgs of the 10th Internationa
Congress of Nephrology. London. Bailliere-Tindall, 1987.) b. Imagine de microscopie optică în colorație H&E ilustrând un corpuscul renal. Macula densa
se observă in imediata vecinătate a polului vascular al acestuia. 160x.

o • Tubul drept proximal, denumit uzual segmentul ascen­
dent gros al ansei Henle, coboară către medulară.
• Segmentul descendent subțire al ansei Henle este
continuarea tubului drept proximal la nivel medular. Acesta
realizează o întoarcere în U înspre cortex.
• Segmentul ascendent subțire al ansei Henle este
segmentul care continuă segmentul descendent subțire al
ansei, imediat după întoarcerea în U.
• Tubul drept distal, cunoscut și ca segmentul ascendent
gros al ansei Henle, este continuarea segmentului ascendent
subțire al ansei. Tubul drept distal prezintă un traiect as­
minală, tubul contort distal drenează într-un tub colector
cortical care se găsește în raza medulară, fie prin interme­
diul unui tub conector arcuat, fie printr-un tub scurt
care este denumit simplu tub conector.
Ansa Henle formează întreaga porțiune în U a nefronului.
Tubul drept proximal, alături de segmentul descendent sub­
țire al ansei Henle care realizează întoarcerea în U, segmentul
ascendent subțire al ansei Henle și tubul drept distal sunt de­
numiți colectiv drept ansa Henle. în unii nefroni, segmen­
tele subțiri descendente si ascendente ale ansei Henle sunt
> >

foarte scurte; de aceea, întoarcerea în U poate fi realizată de

cendent la nivelul medularei și pătrunde ulterior în cor-
ticală, la nivelul razei medulare, ajungând în vecinătatea
corpusculului renal de origine. Acesta părăsește ulterior
raza medulară și vine în contact cu polul vascular al pro­
priului corpuscul renal. La acest nivel, celulele epiteliale
ale tubului localizate adiacent arteriolei aferente a glo­
merulului sunt modificate și formează macula densa.
Tubul distal părăsește apoi zona corpusculului renal și de­
vine tubul contort distal.
• Tubul contort distal este mai puțin sinuos decât tubul
contort proximal; ca urmare, pe secțiunile de labirint cor­
tical sunt surprinse mai puține profiluri de tubi distali
comparativ cu cele de tubi proximali. în porțiunea ter-
către tubul drept distal.
Tipuri de nefroni
In funcție dc localizarea corpusculilor renali la nivelul corti-
calei, se pot identifica maii multe tipuri de nefroni (a se vedea
Fig. 20.3):
• Nefronii subcapsulari sau nefronii corticali prezintă
corpusculii renali localizați la nivelul ariei externe a cor­
texului. Aceștia au anse Henle scurte, care pătrund doar
la nivelul zonei externe a medularei. Aceștia>
sunt nefronii
tipici care au fost descriși anterior, a căror• întoarcere în U
arc loc la nivelul tubului drept distal.
• Nefronii juxtamedulari reprezintă circa o oprime din
numărul total de nefroni. Corpusculii lor renali sunt loca­
lizați în imediata vecinătate a bazei piramidei renale. Aceș­
tia au anse Henle lungi și segmente ascendente subțiri
lungi, care pătrund adânc la nivelul ariilor de medulară
internă ale piramidelor renale. Aceste aspecte structurale
sunt esențiale pentru mecanismul de concentrare a urinei,
care este descris într-o secțiune următoare.
>
cortex formează cea mai mare parte a razelor medulare. Por­
țiunile subțiri ascendente și descendente ale ansei Henle sunt
întotdeauna localizate in medulară. Astfel, acest aranjament 705
al nefronilor (și al tubilor colectori corticali) conferă aspectul
caracteristic al suprafeței de secțiune a rinichiului, așa cum se
remarcă în Figura 20.6.
Aparatul de filtrare al rinichiului

• Nefronii intermediari sau nefronii medii corticali Corpusculul renal conține aparatul de filtrare al rinichiului,
O
prezintă corpusculii renali localizați în ariile medii ale cor­ care constă în endoteliul glomerular, membrana bazală glo­
ticalei. Aceștia au anse Henle cu o lei ngi mc intermediară. merulară subiacentă și foița viscerală a capsulei Bowman.
ro
Corpusculul renal este o structură sferică ce are un diame­
Tubii colectori
tru mediu de 200 pm. Acesta este constituit dintr-un ghem
Tubii colectori corticali se formează în cortex prin fuziu­
de capilare și foițele epiteliale viscerală și parietală ale capsu­ •
nea mai multor tubi conectori sau a unor tubi conectori GO
lei Bowman (Fig. 20.8). Aparattd de filtrare, cunoscut și sub r-T
arcuați ai mai multor nefroni și se continuă la nivelul razelor G>
denumirea de barieră de filtrare glomerulară, înconjurat
medulare către medulară. Atunci când tubii colectori corticali
de foița parietală a capsulei Bowman, este alcătuit din trei *
ajung la nivel medular, sunt denumiți tubi colectori medu­ r—*
componente diferite:
lari externi sau interni. Aceștia se îndreaptă către vârful pi­
ramidei renale, unde converg în duete colectoare mari (până • Endoteliul capilarelor glomerulare, care prezintă
c
h— •
la 200 pm), numite duete papilare (duete Bellini), care numeroase fenestrații (Fig. 20.9). /Xceste fenestrații sunt
se deschid la nivelul calicei ui mic (a se vedea Fig. 20.4). Aria mai mari (70-90 nm în diametru), mai numeroase și *-î
papilci renale care conține orificiile de deschidere ale acestor mai neregulate decât cele ale altor tipuri de capilare fc-
duete colectoare mari se denumește aria cribriformă.
>
nestrate. Mai mult, diafragma care acoperă fenestrațiile
GO
Pe scurt, aspectul macroscopic al parenchimului renal capilarelor din alte localizări este absentă la nivelul ca­
zo
reflectă structura nefronului. Corpusculul renal și tubii săi pilarelor glomerulului renal. Celulele endoteliale ale ca­ cz
o
contorți proximali și distali formează labirinturile corticale. pilarelor glomerulare prezintă un număr mare de canale
de apă aquaporină-1 (AQP-1), care permit pasajul rapid cz
Porțiunile drepte ale tubilor proximali și distali, ca și porți­ 20
unile subțiri ascendente și descendente ale ansei Henle din al apei prin endoteliu. Produșii de secreție ai celulelor X»
o
m
z
m
□□
r~
celule epiteliale parietale - foița parietală a
/ lamina bazală capsulei Bowman zo
membrana bazală z
glomerulară 1 o
n:
celule endoteliale cz
cu fenestrații
cz

fantă de filtrare

prelungire
podocitară
podocit

spațiu
subpodocitar
stratul de la
suprafața
endoteliului spațiu urinar

capilar glomerular
FIGURA 20.8 ▲ Diagramă a barierei de filtrare. Săgeata indică direcția în care se deplasează fluida plasmatîc la nivelul barierei de f.trare
g omerulare, pentru a forma ultrafiltratul glomerular (urina primară), care se acumulează la nivelul spațiului urinar al capsulei Bowman. Se observă stra­
turile barierei de filtrare care includ celulele endoteliale fenestrate, membrana bazală glomerulară și podocîtele cu fante de filtrare cu diafragme între
pedicele. Suplimentar. în această diagramă sunt ilustrate stratul de glicoproteine de ia suprafața celulelor endoteliale și spațiul subpodocitar
 706

=5
_ l

ZC
O
■ /
z:
CC *

c
><x
<x
cc
LU
Z
LXJ
O
L ■ «a.
CC
FIGURA 20.9 ▲ Imagine de microscopie electronică de ba­
leiaj a suprafeței interioare a capilarului glomerular. Peretele
O
capilar prezintă proeminente orizontale determinate de citoplasmă celu­
CC lelor endoteliale în rest, fenestrațiile sunt observate sub forma unor pro­
cn nie numeroase, întunecate, rotunde sau ovale 5 600x (Prin amabilitatea FIGURA 20.10 ▲ Membrana bazală glomerulară a rinichiului
Dr. C. CraigTisher.) uman evidențiată prin imunofluorescență. Membrana bazalăgorre-
rulară (MBG) conține cinci (a1 - a5) din cele șase lanțuri de colagen de tip-.'
U( Această imagine mărită a MBG din glomerulul renal a fost obținută utilizând
anticorpi primari monoclonali anti-lanț al al moleculelor de colagen de t’p
IV, care au fost vizualizați prin anticorpul secundar conjugat cu fluoresceinâ
1 200x (Prin amabilitatea Dr. L. Barisoni.)
endoteliale, cum ar fi oxidul nitric (NO) sau prostaglan-
■ <

dinele (PGE2), dețin un rol important în patogenia mai

multor boli trombotice glomerulare. gina 6). MBG este constituită dintr-o rețea de colagen
p • Membrana bazală glomerulară (MBG), o lamina
QJ tip IV (în principal lanțurile a3, ci 4 și co), laminină.
co bazală groasă (300-700 nm), este rezultatul fuziunii nidogen și entactină, asociate cu proteoglicani ce
• «

CZ) membranei bazale a celulelor endoteliale si a membranei>
bazale a podocitelor, celulele ce formează foița viscerală a
O capsulei Bowman. Datorită grosimii sale, aceasta poate
Cxl fi evidentă în secțiunile microscopice colorate cu me­
toda acid periodic Schiff (PAS) (a se vedea Fig. 1.2, pa-
conțin heparan sulfat, precum agrina sau perlecanul,
și cu glicoproteine multiadezive (a se vedea pagina
174). MBG poate fi evidențiată prin tehnici de inmno-
fluorescență, cu anticorpi specifici pentru lanțurile ci ale
fibrelor de colagen IV (Fig. 20.10). Mutații ale genei care

Corelație clinică: Glomerulonefrite induse de anticorpi

FISA
J
20.2 anti-membrană bazală glomerulară;
L-— Sindromul Goodpasture
Așa cum s-a prezentat în secțiunea referitoare la asam­
blarea laminei bazale (a se vedea Capitolul 5), compo­
nenta principală a oricărei membrane bazale, inclusiv
membrana bazală glomerulară (MBG), este mole­
cula de colagen tip IV. Zona centrală a acestei molecule
este formată din trei lanțuri de monomeri a, fiecare fiind
constituit din unul sau mai multe din cele șase tipuri de
lanțuri a cunoscute pentru colagenul tip IV (a se vedea
Tabelul 6.2, pagina 162). Fiecare moleculă de colagen tip
IV prezintă trei domenii: un domeniu aminoterminal 7S,
un domeniu central colagenic helicoidal și un domeniu
necolagenic carboxiterminal NC1. Arhitectura moleculară
a colagenului tip IV reprezintă cheia înțelegerii fiziopato-
logiei bolilor glomerulare renale. De exemplu, un răspuns
autoimun față de domeniul necolagenic NC1 al lanțului a3
al colagenului de tip IV (a3[IV]) din structura MBG este
responsabil pentru dezvoltarea unei glomerulonefrite
induse de anticorpi anti-MBG. Această boală este
caracterizată prin depunerea liniară de anticorpi de tip
imunoglobulină G (IgG) la nivelul MBG. La unii indivizi,
anticorpii anti-MBG pot reacționa încrucișat și cu mem­
brana bazală alveolară pulmonară, inducând apariția
sindromului Goodpasture.
Clinic, sindromul Goodpasture se caracterizează prin
apariția glomerulonefritei rapid progresive (inflamația glo-
merulilor) și a hemoragiilor alveolare secundare distracției
barierei alveolo-capilare. Ca răspuns la prezența depozite­
lor de IgG la nivel glomerular, are loc activarea sistemului
complement și leucocitele circulante vor elabora o serie de
proteaze care vor determina o distrucție a MBG, asociată
cu depuneri de fibrină. Fibrina, la rândul său, stimulează
proliferarea celulelor parietale ale capsulei Bowman și deter­
mină un aflux local de monocite circulante. Produsul acestor
reacții este adesea vizualizat în glomeruli ca o structură în
formă de semilună, un aspect morfologic caracteristic
glomeruionefritelor (Fig. F20.2.1). Majoritatea pacienților cu
sindrom Goodpasture prezintă glomerulonefrite severe cu
semilune și, tranzitoriu, un titru înalt de anticorpi circulanți

I
I

Corelație clinică: Glomerulonefrite incluse de anticorpi

FISA
J
20.2 anti-membrană bazală glomerulară; 707
Sindromul Goodpasture (continuare)
O
anti-MBG. Formarea de anticorpi anti-MBG este inițiată Tratamentul în sindromul Goodpasture vizează, în
de factori declanșatori, precum virusurile, cancerul, agenți primul rând, reducerea titrului de anticorpi patogeni cir-
farmacologici sau compuși chimici din vopsele, solvenți și culanți. Acest scop se poate atinge prin plasmafereză, me
coloranti. todă prin care plasma este înlocuită cu fluid, proteine sau O
Persoanele cu sindrom Goodpasture se prezintă atât plasmă obținută de la un donator. Suplimentar, tratamen­
cu simptomatologie respiratorie, cât și renală. Acestea in­ tul imunosupresor și administrarea de corticosteroizi sunt
clud dispnee, tuse, hemoptizie, hematurie (sânge în urină), benefice pentru a împiedica sistemul imunitar să producă ro
protemurie (proteine în urină) și alte simptome caracteris­ autoanticorpii patogeni.
tice insuficienței renale progresive.
CZ)
>—• •
GO
rt
O
»—»

f—*

1 ——

)
*—*

iA\\'
■“1
%
i,'-1

>“î

GO

30
C
O

cz
30

^.w’urinar*^ O
m
FIGURA F20.2.1 A Imagine de microscopie optică a unui glomerul în sindromul Goodpasture. a. în acest specimen de m
biopsie renala, colorat prin metoda tricrornă Mallory, moleculele de colagen de la nivelul matricei rnezangiale și al capilarelor glomerulare sunt
□3
colorate în albastru închis Colorația roșu aprins din corpusculii renali reprezintă fibrina care se pierde din ansele capilare glomerulare în spațiul
3=»<
urinar O semilună celulară (evidențiată de o linie întreruptă') este constituită din depozite de fibrină infiltrate de macrofage și celule epiteliale
parietale proliferate de la nivelul capsulei Bowman. Culoarea albastru deschis care înconjoară glomerulul reflectă reacția edematoasă cu celule ZO
care mediază reacția inflamatorie. Se observă membrana bazală a foiței parietale a capsulei Bowman. 320x. b. Aceasta imagine de imunofluo-
Z
rescență a corpusculului renal ilustrează membrana bazală glomerulară marcată cu anticorpi anti-lgG umană, vizualizați cu anticorp; secundari
O
conjugați cu un colorant fluorescent. în sindromul Goodpasture, IgG se fixează la nivelul domeniului NCl ai colagenului tip IV (lanțul ci3) care zz
este prezent la nivelul MBG. Se remarcă faptul că MBG care înconjoară capilarele glomerulare prezintă o grosime variabila. Spațiul rămas liber cz
este ocupat de o semilună celulară. 360x. (Prin amabilitatea Dr. Joseph P. Grande.) cz

<
I

codifică lanțul ot5 al colagenului tip IV determină sin­ voltă în perioada embrionară dintr-unul dintre fundurile de I
j
dromul Alport (glomerulonefrită ereditară), care se sac ale nefronului în curs de dezvoltare, prin invaginarea !

<•

manifestă prin hematurie (prezența de hematii în urină), capătului terminal tubular sub forma unei cupe cu două II
proteinurie (prezența unei cantități importante de pro­ straturi epiteliale. Stratul celular intern (foița viscerală) se
teine în urină) și prin insuficiență renală progresivă. In află în raport direct cu rețeaua de capilare, glomerulul, care
sindromul Alport, MBG devine îngroșată neregulat, cu se formează ia acest nivel. Stratul extern, denumit si foita > >

o lamina densă laminată și nu mai servește drept barieră
eficientă de filtrare. Colagenul tip IV constituie ținta și
în boli autoimune, cum ar fi sindromul Goodpasture
și boala Alport post-transplant. Ambele boli sunt ca­
racterizate prin prezența de autoanticorpi anti-MBG și se
manifestă printr-o glomerulonefrită rapid progresivă
(a se vedea Fișa 20.2).
• Foița viscerală a capsulei Bowman, care prezintă ce­
lule specializate denumite podocite sau celule epiteliale
viscerale. Aceste celule prezintă o serie de expansiuni ci-
toplasmatice care se dispun în jurul capilarelor glomerulare
(Fig. 20.11 și Planșa 76, pagina 734). Podocitele se dez-
parietală a capsulei Bowman, este constituit din celule epi­
teliale pavimentoase. Această cupă se închide în final pen­
tru a forma o structură sferică care conține în interiorul său
glomerulul. Pe măsură ce se diferențiază, podocitele emit o
seric de expansiuni citoplasmatice în jurul capilarelor care
se ramifică, generând prelungiri secundare denumite pedi-
cele sau prelungiri podocitare. Prelungirile podocitare
se interdigitează cu cele ale podocitelor învecinate, aspect
care poate fi observat cu ajutorul microscopiei electronice
de baleiaj (SEM; Fig. 20.12). Spațiul alungit dintre prelun­
girile podocitare se denumește fantă de filtrare și arc apro­
ximativ 40 nm, fiind acoperit de o diafragmă a fantei de
 . 4'- '•
■ 7' : 1 .

rC 4 £• z- v
K
<• ;■ '
v z- “• ț«.r- •

‘.7..’ '.v>'
Jg
708 • • •
-A
* „\ !
■
| \
A/r,-.
.•
' • f • ‘
'*5:... •A A .
c ;
■ c> &
i
A •'77’'
I

wF- KW/
' /)'
;J I - -,<•* 1 •
ZD . -A •
7 • .J
;•<) .f
CM
■

) ■ 4 •• •
ZD -V
. . • • r.
*6 ’ . < •. v/
nz e Zi • i—
M r
<’?•
■
--■ ■■ I

o -• 54 •<1 ’ J* - * : - k' ■

"ti ...r '^'7 '• s •

2 l r" ’ ' -
D*'
A
fc
•«/
CC < *• •‘y .7/ ■. .-X.-

<x
>«x
*1 '• • •- ■ ; ' A-vaU'Z;.
j
_I * * * ■ -W" J • y-S'-.yO'E.
' "■'.©V
jtw
«X 1 -• *
CC «■’V ■•
(

:4
ixi
• Y'
.• ■-
.r“>

2 A
•■./AX'. /.
IXI ;r. •■
<er t
o } \4

it c
. v?
■ <:
•X * z h -s
CC / 'y/' .W..\ c
Z5
A\- p A.
>

JI*
r/- s&1
« V. -, •- 7
CC . ■. ? -
c
Oi
i 4-

• S>-
5*' ’*r"' l~
••. ■'
'.ra-Z'- * t. ■
•■QbSW 4
.JÎP-
z • /1 w
/ •Z/
>
’,*»r •
‘ • 7

.« •
■ .•V M1 A-

cd </V':
• • ”*

C
—
• * 4 w- A» 4; - - "c
,Vm’.

- .ÂX’.’v.-
«s i iufes.
u . . . •' /a
î j •' z •. 5
î-i
3
kc-, A Jz‘* A■ »!
r • f. r *

i.
•! 4

w—"H
I—ț
■- -* • >'--7 ’
■■ ■ • ' ■ 7a
■" - ■■'■' k ' i /,7‘ ’
'f"- . ZZ

a ^’hi

rt
'VC\’ 4

E<U
z*
&
A"
us
l •
i ■ ■. ■

{A w « > k.— _ - /
■ - 7^^-”
~zy--L>
Yj
% .
,• •* ii'- G
/
V

cz> ♦
ț-' ••Vj.Vpi
I
; t x ; ■
-<;7>
'-’Z
TCP - ■4 ’
• >
1

CC >• •
7^
O i •/ •- •Y--.Z
ii a .i k-
&
4

c
&w
\l-v
/
CN ■ >. •

M
a
•. ’ ■

/ J. :. ■î’,
. JA . :/.
^■r ''/Z-

w
* » ’
•*-

vr.' .
’f

<•
țfi ■' p
FIGURA 20.11 ▲ Imagine de microscopie electronică de transmisie a unui glomerul, la nivelul polului urinar. Regiunile nucleară
și perinucleară ale celulelor endoteliale (CE) care tapetează capilarele glomerulare (O proeminează în lumenul vascular. Prelungirile podocitelor (Pjse
află la suprafața externă a capilarelor în exteriorul podocitelor se află spațiul urinar (U) Capsula Bowman (CB) se observă în partea stânga, aceasta se
continuă la nivelul liniei punctare (marcată cu capete de săgeți) cu celulele epiteliale ale tubului contort proximal (TCP). Se observă numeroasele mitocon
drii (A4) care se găsesc la nivelul polului bazai al acestor celule și marginea în perie (MP) la nivelul polului apical, proeminând în spațiul urinar în partea
superioară dreaptă a imaginii se pot observa nuc leii a trei celule mezangiale (CM) adiacente. 4.700x.
•*.c

filtrare foarte fină, structură ce acoperă spațiul de filtrare rea și menținerea citoscheletului de actină al podocitelor sunt
deasupra MBG (Fig. 20.13, insert). considerate drept procese critice în reglarea mărimii, permea­
bilității și selectivității fantei de filtrare. Mutațiile genei nefri-
Nefrina este o proteină structurală importantă a diafragmei nei (NPHS1) se asociază cu sindromul nefrqțic r congenital,o
fantei de filtrare. boală caracterizată prin proreinurie masivă și eăeme.
Studii recente au arătat că diafragma fantei de filtrare pre­
Stratul de pe suprafața celulelor endoteliale glomerulare și
zintă o structură proteică complexă, de tip fermoar, cu o re­
spațiul subpodocitar contribuie la funcția glomerularâ, în
giune densă centrală. O proteină transmembranară, nefrina,
ansamblu.
reprezintă o componentă structurală și funcțională esențială
a diafragmei fantei de filtrare. Moleculele de nefrină din pre­ Aparatul de filtrare este o barieră semipermeabilă cu o structură
lungirile podocitarc opuse interacționează în mijlocul fantei extrem de complexă, cu proprietăți care permit o rată înaltă de
de filtrare (interacțiune homofilă), formând astfel o regiune filtrare a apei, pasajul nerestricționat al moleculelor cu greu­
densă centrală, prevăzută cu pori pe ambele părți (Fig. 20.14). tate moleculară mică și medic și excluderea aproape completă
Acest strat proteic intercelular conține și alte molecule de ade­ a albuminei serice și a altor proteine mari. Aparatul de filtrate
ziune, precum Neph-1, Neph-2, caderina P, FAT1 și FAT2. poate fi astfel descris ca o barieră ce prezintă în structura sa
Diafragma fantei de filtrare este ferm ancorată la numeroase două straturi celulare discontinue, endoteliul capilarelor
filamente de actină existente in prelungirile podocitelor. Regla- glomerulare și foița viscerală a capsulei Bowman, si-
 709

b '•
/

X •1
•L

ro

CZ)
te— •
oo
m
CD
te—

a
5=
►—

r-*
>-î
►— •
>—•

• • J

ia
{Y*
■' —,

MV . &
)
w.
.• /•

cn
Lî < e
...^ □□
6; r--4 f I* j c=
o
•teX 6 <*
2
I•

•y
••
-
✓
;S -<1 r 'z> " c:

1
pod.o,citv
sj 'A K *
• 20
vil
■;. 1 ’l X>
s * ** ' I 1 •; CD
m
z
A ■
" . - r
m
Z'.-.. &:*4g -
30
î»
* a X>‘

,®N < -
/
r
ZD
Z
s, -vH* - '<• 1
. •! * • ..
i^te O

W
h <
1 □c
•"•te
I
T7- »* *----- . ȚWiy^ cz

•W
X •
r
• ✓ *•
ir”
c:
b’Llr « ’ JC. V
. ;t V) »

l
w.
.

'
I
t
».
I!
•>
■** -

4 V
. ; i', • 1-
i'bi *-* > ’l

FIGURA 20.12 ▲ Imagine de microscopie electronică de baleiaj a unui glomerul. a. Imagine de ansambiu, la o putere de mărire mică,
ce evidențiază traiectul sinuos al capilarelor glomerulare acoperite de podocite. 700x b. Imagine la putere de mărire mare a ariei din dreptunghiul din
imaginea a Se observă că podocitul și prelungirile sale citoplasmatice îmbrățișează peretele capilar. Prelungirile podocitare primare (1 “) generează prelun -
o Insert.
g rile podocnare secundare (2°) care, la rândul lor, dau naștere pedicelelor. Spațiul dintre pedicelele interdigitate creează fantele de filtrare. 6.000x
Această mărire a anei din dreptunghi relevă fantele de filtrare și ilustrează evident că pedicelele alternante aparțin prelungirilor podocitare secundare ale
unei celule; pedicelele care se interpun aparțin celulei adiacente. 14.000x.
•X»

tuate de o parte și de alta a unui strat extracelular continuu, • Stratul endotelial de suprafață al capilarelor glomeru­
reprezentat de membrana bazală glomerulară. în mod tra­ lare este constituit dintr-o rețea groasă, bogată în glucide
dițional, aceste trei straturi au fost considerate drept bariera de (200-400 nm), atașată la suprafața luminată a celulelor
filtrare glomerulară. Pe de alta parte, în structura acestui aparat endoteliale glomerulare. Acesta conține glicocalixul, for­
de filtrare au fost recent incluse alte două straiuri fiziologic im­ mat din proteoglicani încurcați negativ (precum perlecanul,
portante, și anume stratul de suprafață al celulelor endoteliale sindecanul și versicanul) atașați la membrana plasmaticâ,
ale capilarelor glomerulare și spațiul subpodocirar. asociați cu lanțuri laterale de glicozaminoglicani (precum
 f -i— ■ — r-
'i
•,S i ’ -s •• 1

/ :•

710 / .1/ ; F «
ii
r •
-5 ,•' x ■ A i- y'..V
: 'a/ k' •

K . ■ ?' ■”

=>
✓ ■ x . r '•

A " A'
- •'<.
—I r A
!
ZD
capilar
zc
o
^OdbgțA'j-vț • •
T
7 >'
k. ra
z iv V.
CC
e
■' % ■
■ I'?° * k
•X Z* r
<c membrana bazaîă^^&â - * •' A ' •<

•r r- jT*’
<Z.<pz> * • -T ' G:s'
glomerulafăt?
■»
.I
* ’o

1 ■■ z
CC
UJ
z • T
UJ
o
CC
li spațiu șubpodocitar
ZD
o
o capilar
CC
r a
GO

'A

p'e-dicele..
________________

cd
CS FIGURA 20.13 ▲ Imagine de microscopie electronică de transmisie a unui capilar glomerular și a unui podocit adiacent. Pedice-
lele podocitelor sunt dispuse la nivelul laminei bazale, adiacent endoteliului capilar și împreună, toate cele trei componente - endoteliul capilar, lamina
3 bazală și podocitul - formează aparatul de filtrare. 5.600x Insert. Săgețile mari indică fenestrațiile endoteliului. Pe partea opusă a laminei bazale se af s
pedicelele podocitelor. Se observă diafragma fantei de filtrare (săgeți mici) ce acoperă spațiile dintre pedicelele adiacente. 12.000x.

g<u heparan sulfatul și condroitin sulfatul) și cu proteine peri­

4—'
FAT1 si FAT2 I.

uo ferice ale membranei plasmatice. Proteinele plasmatice

caderină P (ex., albumina) adsorbite din sânge acoperă suprafața lumi-
CZ)
a-actinină nală a glicocalixului.
- -
• Spațiul șubpodocitar este un spațiu îngust, delimitat între
CM prelungire , .. jl prelungirile podocitare cu diafragmele fantelor de filtrare pe
podocitară,
\
de o parte, și corpul podocitar, pe de altă parte (a se vedea
Fig. 20.13). Reconstrucțiile tridimensionale recente ale acestor
o filament spații au demonstrat caracterul lor interconectat, dar restrictiv
r
de actină din punct de vedere structural. Spațiile subpodocitare acoperă
aproximativ 60% din întreaga suprafață a barierei de filtrare
glomerulare și pot interveni în reglarea fluxului glomerular
MBG
prin aparatul de filtrare.

Membrana bazală glomerulară (MBG) funcționează ca o

t
\
barieră fizică și ca un filtru ionic selectiv.
\

A
nefrină Așa cum s-a prezentat anterior, MBG conține în structura sa
Neph! și Neph2
colagen tip IV și tip XVIII, sialoglicoproteine și alte glico-
proteine necolagenice (ex., laminină, fibronectină, entactinâ),
FIGURA 20.14 ▲ Diagramă a diafragmei fantei de filtrare. precum și proteoglicani (ex., perlecan, agrină) și glicozamino-
Diafragma fantei de filtrare este o structură complexă, de tip fermoar, con­ glicani, mai ales heparan sulfat (Fig. 20.15). Aceste compo­
stituită dm nefrină, o proteină transmembranară Domeniile extracelulare ale nente sunt localizate în anumite porțiuni ale MBG:
nefrinelor pornesc de la nivelul prelungirilor podocitare opuse ale podocitelor
vecine și se interdigitează in mijlocul fantei, formând o regiune densă centrală • Lamina rara (lucida) externă este adiacentă prelungiri-
cu pori pe ambele fețe. Domeniile intracelulare ale nefrinelor interacționează
lor podocitare. Această lamina este deosebit de bogată in
cu filamentele de actină ale citoscheletului din citoplasmă prelungirilor po-
docitare. Stratul moleculelor de nefrină este consolidat la nivelul atașării lor la polianioni precum heparan sulfatul , care împiedică pasajul
prelungirile pcdocitare prin proteinele Nephl și Neph2, care interacționează moleculelor încărcate negativ.
între ele și cu nefrină. La nivelul fantei de filtrare se găsesc și alte molecule © Lamina rara (lucida) internăi este localizară adiacent
de adeziune, precum caderina P, FATl și FAT2. Se observă că prelungirile po endoteliului capilar. Profilul său imolecular este similar cu
docitare sunt separate prin membrana bazală glomerulară (MBG} de celulele
cel al laminei rara externe.
endoteliale fenestrate care tapetează capilarele glomerulare. (Adaptat după-
Tryggvason K, Patrakka J, Wartiovaara J. Hereditary proteinuria syndromes and ® Lamina densa reprezintă porțiunea suprapusă a celor două
mechanisms of proteinuria. N Engi J Med 2006; 354:1387 401 .) lamine bazale, poziționară între cele două lamine rara. Această

FIGURA 20.15 ▲ Glomerul evidențiat prin imunofluores-
cență. Aceasta imagine de microscopie de fluorescentă triplu expusă
evidențiază un glomerul al unui șobolan adult normal, marcat cu doi
anticorpi diferiți. Unul dintre anticorpi recunoaște componente extra-
celulare specifice, și anume proteoglicanul heparan sulfat al membra­
nei bazale (PGHS-MB, marcat cu rodamină) Celălalt anticorp recunoaște
proteoglicanul condroitm sulfat al membranei bazale (PGCS-MB, marcat
cu fluoresceină). Datorită expunerii triple a imaginii microscopice, se ob­
servă o colorație galbenă în zona în care cei doi markeri fluorescenți sunt
co-expnmați Fluorescența albastră este dată de supracolorarea nucleară
cu marker nuclear Hoechst imaginea demonstrează că există o com­
partimentare în ceea ce privește populațiile proteoglicanilor glomeru
lan Membrana bazală capilară glomerulară este constituită exclusiv din
PGHS-MB, în timp ce matricea mezangială (galben) conține atât PGHS-MB,
cât și PGCS-MB. La nivelul capsulei Bowman se observă o reacție intensă
doar pentru PGCS-MB 360x. (Prin amabilitatea Dr. Kevin J McCarthy.)
lamina conține colagen tip IV, care este organizat într-o rețea ce
acționează ca o barieră fizică. Colagenul tip XVIII, perlecanul
și agrina sunt responsabili de încărcătura anionică a membra­
nei bazale glomerulare. Laminina și alte proteine prezente la
nivelul laminelor rara internași externă intervin în atașamentul
celulelor endoteliale și al podocitelor la MBG.
MBG restricționează trecerea particulelor, în special a prote­
inelor care au o greutate moleculară mai mare de aproximativ
70.000 Da sau raza peste 3,6 nm (ex., albumina sau hemoglo­
bina). Cu toate că albumina nu este un constituent uzual al uri­
nei, aceasta poate fi uneori prezentă, demonstrând astfel faptul că
dimensiunea albiiminei este apropiată de dimensiunea efectivă
a porilor barierei de filtrare. Glicozaminoglicanii polian ionici ai
laminelor rara prezintă o încărcare intens negativă și restricțio­
nează trecerea particulelor și moleculelor anionice prin MBG,
chiar a celor cu greutate moleculară mai mică de 70.000 Da. în
P°ficla abilității barierei de filtrare de a restricționa proteinele,
câteva grame de proteine trec prin barieră, in fiecare zi. Aceste
proteine sunt reabsorbite prin endocitoză la nivelul tubului con­
fort proximal. Albuminuria (prezența unei cantități semnifica­
tive de albumină în urină) sau hematuria (prezența unui număr 711
semnificativ de hematii in urină) indică existența leziunilor fizice
sau funcționale ale MBG. în astfel de situații (ex., nefropatia
diabetică), numărul de situsuri anionice, in special al celor de
la nivelul laminei rara externe, este în mod semnificativ redus.
Diafragma fantei de filtrare acționează ca un filtru selectiv
de mărime.
Fanta de filtrare îngustă, formată de prelungirile podocitare
si
>
diafragmele
O
fantei de filtrare, acționează
’
ca o barieră fizică ro
ce restricționează deplasarea soluților și solvenților prin bari­
era de filtrare. Descoperirea proteinelor specifice care formează
r—* •
diafragma de filtrare a condus la aprofundarea funcției apa­ GO
ratului renal de filtrare. Cele mai multe proteine identificate la G)
nivelul diafragmei
O
dețin
>
un rol crucial în• dezvoltarea si tune-
ționarea normală a rinichiului. Arhitectura diafragmei fantei
de filtrare este responsabilă de proprietățile de adevărat filtru
r—
selectiv de mărime care conferă glomerulului caracterul de sită
* •
moleculară. O serie de mecanisme previn colmatarea diafrag­
A
mei fantei de filtrare. Acestea includ încărcătura negativă a
glicozaminoglicanilor MBG, încărcarea negativă a membranei
celulare podocitare și activitatea fagocitară a celulelor mezangi-
cz>
ale ale corpusculului renal.
30
Modificările de la nivelul diferitelor componente ale aparatu­ cz
o
lui de filtrare influențează activitatea celorlalte componente.
cz
zo
Structura moleculară și compoziția fiecărei componente a ba­
rierei glomerulare de filtrare au consecințe importante asupra O
m
componentelor adiacente ale acesteia. De exemplu, modifică­
m
rile moleculare de la nivelul MBG alterează nu doar contribuția □□
acestui strat, dar și rata de filtrare a soluților și solvenților care r~
traversează endoteliul capilarelor glomerulare, pe de o parte și X»<
prin foița viscerală a capsulei Bowman, pe de altă parte. Mai ZD
mult, este important de înțeles faptul că bariera de filtrare glo­ z
merulară nu este o structură pasivă, ci una activă care se remo- o
nz
delează și își modifică permeabilitatea.
cz
Foița parietală a capsulei Bowman este formată dintr-un cz
epiteliu simplu pavimentos.
Foița parietală a capsulei Bowman conține celule epite-
liale parietale care formează un epiteliu simplu pavimentos.
La nivelul polului urinar al corpusculului renal, foița parietală
se continuă cu epiteliul cubic al tubului contort proximal (a se
vedea Fig. 20.7 și 20.1 l). Proliferarea celulelor epiteliale parietale
este un element tipic de diagnostic în anumite tipuri de glo-
merulonefrite (inflamării glomerulare). Pentru exemplificarea
unei astfel de afecțiuni, a se vedea Fișa 20.2. Spațiul dintre foițele
viscerală și parietală ale capsulei Bowman se numește spațiul
urinar sau spațiul Bowman (a se vedea Fig. 20.11). Acesta re­
prezintă recipientul ultrafiltratului glomerular (urina primară),
produs la nivelul aparatului de filtrare al corpusculului renal. La
nivelul polului urinar al corpusculului renal, spațiul urinar se
continuă cu lumenul tubului contort proximal.
Mezangiul
La nivelul corpusculului renal, MBG este comună pentru câ­
teva capilare, formând u-se astfel un spațiu in care se «ăseste un
grup adițional de celule, denumite celule mezangiale. în
consecință, celulele mezangiale sunt înconjurate de MBG (Fig.
 1

celulă mezangială celule mezangiale

celulă endotelială in
matrice —— <
o : c I
712 prelungiri membrana

k •d *
mezangială O
podocitare bazală G
glomerulară —

=D

3'^
< I
ZD Q
V I
O fenestrațiile
7
z
CC
«c
celulei
endoteliale Vsk 1 J
rJol -
‘,^:L - > f ; •'■ r -j» ' E
r ••

«=ș
><x f
r* Ai
«c
CC
nr 99
f *
*

' \
■(

LU
z 1I ■
c
1X1 podocit
o
I
«c I
CC Q.
celulă endotelială
o
>
,o\ i x-
=5 fante prelungiri a membrana bazală^ .
CC de filtrare podocitare a celulelor epiteliale \ .
co parietale ale capsulei Bowman
FIGURA 20.16 ▲ Diagramă și imagine de microscopie optică ce ilustrează relația dintre celulele mezangiale intraglomerulare
și capilarele glomerulare. a. Celula mezangială și matricea asociată sunt înconjurate de membrana bazală a capilarelor glomerulare (MBG). Celu'e -
mezangiale sunt localizate în același compartiment cu celulele endoteliale și pot fi intim asociate fie cu MBG, fie cu celulele endoteliale, în cazul in care' o-
cd sește MBG interpusă. De remarcat că o celulă mezangială secretă matrice mezangială extracelulară care conferă suport capilarelor glomerulare b. Imagre
Ch de microscopie optică a glomerulului renal, colorat prin metoda PAS. MBG este evidentă la nivelul glomerulului și înconjoară capilarele glomeruiare. MBG
• —H
se reflectă la nivelul polului vascular și devine membrana bazală a celulelor epiteliale care formează foița parietală a capsulei Bowman. Nudeii ceLie’:'
mezangiale PAS pozitive sunt localizați între ansele capilare, mai frecvent înspre centrul glomerulului. Preparatul a fost supracolorat cu hematoxilină. 360*.
*■ ■

p
<D 20.16). Aceste celule, împreună cu matricea lor extracelulară,
GO formează mezangiul. Acesta este mai evident la nivelul bazei
GO vasculare a glomerulului si la nivelul interstițiilor dintre capilarele
glomerulare adiacente. Nu toate celulele mezangiale sunt locali­
zare în interiorul corpusculului renal; o parte dintre acestea sunt
OJ localizate la exteriorul corpusculului, la nivelul polului vascular,
unde sunt desemnate drept celule lacis, parte componentă a
aparatului juxtaglomerular (a se vedea Fig. 20.7).
Celulele mezangiale prezintă următoarele funcții importante:
• Fagocitoză și endocitoză. Celulele mezangiale îndepăr­
tează reziduurile și agregatele proteice de la nivelul MBG
și al diafragmei fantei de filtrare, menținând astfel filtrul
glomerular fără detritusuri. Ele endocitează și procesează o
varietate de proteine plasmatice, inclusiv complexe imune.
Menținerea integrității structurale și funcționale a barierei
glomerulare reprezintă principala funcție a celulelor mezan­
giale.
• Suport structural. Celulele mezangiale produc compo­
nente ale matricei extracelulare mezangiale care oferă suport
podocitelor, în ariile în care membrana bazală epitelială este
absentă sau incompletă (a se vedea Fig. 20.16). Matricea
mezangială are o compoziție care diferă substanțial de cea a
MBG și permite trecerea moleculelor mari dinspre lumenul
capilarelor către mezangiu.
• Secreție. Celulele mezangiale sintetizează și secretă o va­
rietate de molecule, precum interleukina 1 (IL-1), PGE2 și
factorul de creștere derivat din plachete (PDGF), care joacă
un rol important în răspunsul față de leziunile glomerulare.
• Modularea distensiei glomerulare. Celulele mezangiale
prezintă proprietăți contractile. In trecui, se considera că prin
contracție, celulele mezangiale ar putea interveni in creșterea
volumului sanguin intraglomerular și a presiunii de filtrare.
Studii recente au demonstrat că celulele mezangiale au o con­
tribuție minimă la filtrarea glomerulară și că, probabil, por
interveni in reglarea distensiei glomerulare, ca răspuns la creș­
terea presiunii sanguine.
• Clinic, s-a observat că celulele mezangiale proliferează in
anumite boli renale în care cantități anormale de proteine și
de complexe proteice sunt reținute la nivelul MBG. Prolifera­
rea celulelor mezangiale reprezintă un aspect semnificativ in
nefropatia cu imunoglobuline A (IgA) (boala Berger),
în glomerulonefrita membranoproliferativă, în nefrita
lupică și în nefropatia diabetică.
Celulele mezangiale și juxtaglomerulare au ca origine em-
briologică precursori ai fibrelor musculare netede, de la nivelul
mezenchimului metanefric. în cursul dezvoltării, aceste celule
se caracterizează prin faptul că exprimă receptori pentru fac­
torul de creștere derivat din plachete (PDGFR). Migra­
rea acestora la nivelul glomerulilor în dezvoltare este ghidată de
efectul chemotactic al factorului de creștere £ derivat din
plachete (PDGF£), care este exprimat de podocitelc în curs de
dezvoltare. Cu toate că celulele mezangiale sunt evident celule
fagocitare, acestea sunt neobișnuite, în sensul că nu derivă din
precursorii uzuali ai sistemului fagocitar mononuclear, și anume
monocitele sanguine.
Aparatul juxtaglomerular
Aparatul juxtaglomerular este constituit din macula densa,
celulele juxtaglomerulare și celulele mezangiale extraglo-
merulare.
La nivelul polului vascular al corpusculului renal, imediat adi­
acent arteriolelor aferentă și eferenră și adiacent unor celule
mezangiale extraglomerulare, se găsește porțiunea terminală j

I
 Corelație clinică: Sistemul renină-angiotensină-
FISA 20.3
J aldosteron și hipertensiunea arterială 713

Sistemul renină-angiotensină-aldosteron (SRAA)
deține un rol important atât în homeostazia Na și a volu­
mului sanguin, cât și în reglarea presiunii arteriale pe termen
îndelungat. Renina secretată de aparatul juxtaglomerular
renal convertește angiotensinogenul în angiotensină I, care
este apoi convertită la nivel pulmonar, de către enzima de
conversie a angiotensmei (ACE), în angiotensină II, unul
dintre cei mai puternici vasoconstrictori din organismul
uman. Angiotensină II are o funcție importantă, prin stimu­
larea secreției de aldosteron la nivelul corticosuprarenalei.
Aldosteronul intervine în reabsorbția de Na ’ și excreția de
de 24 ore este de regulă normal la acești pacienți. Cerce­
tătorii au înțeles cauzele hipertensiunii cronice esențiale
abia atunci când s-a demonstrat că un factor din veninul
unui șarpe din America de Sud (vipera braziliană, Bothrops
Jararaca) reprezintă un inhibitor puternic al ACE la nivel pul­ O
monar, determinând apariția unei noi game de medicamente
folosite pentru tratamentul acestei boli frecvente.
„Leziunea" din hipertensiunea arterială esențială este
ro
astăzi considerată a fi excesul de sinteză a angiotensinei
II la nivel pulmonar. Ca urmare, dezvoltarea așa-numiți-
lor inhibitori ai ACE — captopril, enalapril și derivați ai GO • •

K+; astfel, aldosteronul exercită un efect de retenție a volu­ factorului identificat în veninul de șarpe — au revoluționat cz>
mului de apă extracelulară (Fig. F20.3.1). tratamentul hipertensiunii esențiale. Aceste medicamente a
Mult timp, cardiologii și nefrologii au considerat că hi­
pertensiunea arterială esențială, cea mai frecventă
antihipertensive nu determină reacțiile secundare adesea
periculoase pe care le au diureticele și p-blocantele, care au
3
formă de hipertensiune, ar fi oarecum corelată unei anomalii reprezentat cele mai uzuale medicamente utilizate anterior în
a SRAA. Cu toate acestea, nivelul reninei într-un interval tratarea acestei boli. f— •
>-î
>—*

>-î

inhibitor ACE
> angiotensinogen -- > angiotensină I ’■ oo
k_____________________________ ____ —Z ---------------------------- Z

I c=
ficat enzima de o
conversie a
c=
r - . 1 i angiotensinei
inhibitorii reninei ■ renina inhibitorii l (ACE)
aldosteron O
sintetazei m
<__ ____ ______________________ z:
m
plămâni _____________ zo

glanda v blocant al
suprarenală/-^?? receptorilor pentru
<■ £ angiotensină II j ---------- angiotensină II
3J
V
X z

I blocant al o
n:
aparat receptorilor MC
c:
juxtaglomerular

* /
1 aldosteron arteriole
c.

• reabsorbtie de Na+
9

• excreție de K+
9
• vasoconstrictie
• retenție de apă
l J
inhibitor
stimulator rinichi
_______________ z

creșterea perfuziei aparatului • î presiunea sanguină

juxtaglomerular

FIGURA F20.3.1 A Diagramă care ilustrează sistemul renină-angiotensină-aldosteron (SRAA) și țintele unor posi­
bile influențe farmacologice. SRAA este o cascadă endocrină multisistemică ce intervine în reglarea homeostaziei electrolitice. 3 echi­
librului fluidelor și a presiunii sanguine, printr-o serie de acțiuni exercitate asupra rinichiului și sistemului cardiovascular. Scăderea presiuni
de perfuzie renale declanșează eliberarea de renină de către celulele juxtaglomerulare în fluxul sanguin și inițierea cascaoei acestui sistem.
Săgețile albastre indică efectul stimulator asupra acestui sistem; săgețile roșii indică feedback-ul inhibitor și acțiunea agențîlor farmacologici
inhibitori. Printre agenții farmacologici frecvent utilizați care influențează SRAA se numără blocanții receptorilor pentru mineralocorticoizi
(MC) (ex., spironolactonă, eplerenonă), inhibitorii ACE (ex., captopril, enalapril), inhibitorii de renină (ex., aliskiren) și blocanții receptorilor
I
pentru angiotensină II (ex., valsartan, losartan). Inhibitorii aldosteron sintetazei sunt încă în fază experimentală.
714 FISA 20.4 Corelație clinică: Examenul de urină
9
Analiza urinei este o parte importantă în examinarea paci-
<c enților suspectați de o boală renală. Aceasta include câteva
z
1X1 măsurători fizice, biochimice și microscopice ale caracteris­
DC
ticilor urinei, precum: pH-ul, greutatea specifică (măsurarea
DC
O indirectă a concentrațiilor ionice), bilirubina, concentrația
unor compuși intermediari rezultați în urma metabolismului
QQ
=3 acizilor grași (cunoscuți drept corpi cetonici), hemoglobina
și concentrația proteinelor. Excreția de cantități excesive de
UJ
proteine la nivel urinar (proteinurie sau albuminurie) este
un semn diagnostic important de boală renală și reprezintă o
O parte cheie a examenului de urină. Fiziologic, rinichii excretă
z
prin urină mai puțin de 150 mg de proteine pe zi. Cu toate
u_
tubului drept distal al nefronului. La acest nivel, peretele tu­
C bului prezintă o serie de celule numite generic macula densa.
5 In microscopia optică, celulele maculei densa sunt evidente,
deoarece sunt mai înguste și de regulă mai înalte decât celelalte
celule care tapetează tubul distal (a se vedea Fig. 20.7). Nucleii
acestor celule apar aglomerați, până la o aparentă suprapunere
parțială, de unde și denumirea de macula densa.
oo
Jn aceeași localizare, celulele musculare netede din peretele
CZ) arteriolei aferente adiacente (și, uneori, al arteriolei eferente)
sunt modificate. Acestea conțin granule secretorii si nucleii
lor sunt sferici, spre deosebire de nucleii tipic alungiți ai fibre­
CN
lor musculare netede. Aceste celule juxtaglomerulare (a se
vedea Fig. 20.7) necesită colorații speciale pentru evidențierea
granulelor secretorii în microscopia optică.
O antiport Na'r/H+ și canale de K+ reglate de pH și calciu. Ac­
Aparatul juxtaglomerular reglează presiunea sanguină
prin activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron.
In anumite condiții fiziologice (ingestie redusă de sodiu) sau
patologice (reducerea volumului sanguin secundar hemora­
giei sau diminuării perfuziei renale ca urmare a unei com­
presiuni asupra arterei renale), celulele juxtaglomerulare sunt
responsabile de activarea sistemului renină-angiotensi-
nă-aldosteron (SRAA). Acest sistem joacă un rol impor­
tant în menținerea homeostaziei sediului și a hemodinamicii
renale (a se vedea Fișa 20.3). Granulele celulelor juxtaglome-
rularc conțin o aspartil protează denumită renină, care este
sintetizată, stocată și eliberată în fluxul sanguin de către celule
musculare netede modificate. In sânge, O 2
renina catalizează hi-
droliza unei on-globuline circulante, denumite angiotensino-
gen, cu formarea unui decapeptid denumit angiotensină I.
Apoi,
• Angiotensina I este convertiră în octapeptidul activ an­
giotensină II, de către enzima de conversie a angi-
otensinei (ACE), care este prezentă la nivelul celulelor
endoteliale ale capilarelor pulmonare.
• Angiotensina II stimulează sinteza și eliberarea hormonu­
lui aldosteron de la nivelul zonei glomerulare a glan­
dei suprarenale (a se vedea pagina 770).
• Aldosteronul, la rândul sau, acționează asupra celulelor
tubilor conectori și colectori, induce creșterea reabsorbției
de Na’ și apă și secreția de K\ cu creșterea volumului
sanguin și a presiunii arteriale.
că excreția excesivă de proteine indică aproape întotdeauna
o boală renală, efortul fizic extrem, cum ar fi jogging-ul sau
deshidratarea severă pot determina proteinurie marcată
la unele persoane fără o afecțiune renală. Examinarea la
microscop a urinei poate pune în evidență prezența de he­
matii, leucocite, cristale și agenți patogeni, precum bacterii și
fungi. Frecvent, aceste elemente sunt încorporate în structuri
cilindrice denumite cilindri urinari. Matricea cilindrilor
urinari este formată dintr-o proteină de 85 kDa, denumită
uromodulină (proteina Tamm-Horsfall), care precipită
la nivelul lumenelor tubilor contorți distali și tubilor colectori,
în decursul unor afecțiuni.
• Angiotensina II este un vasoconstrictor puternic care in­
tervine în reglarea rezistenței vasculare renale și sistemice
Aparatul juxtaglomerular funcționează nu numai ca
organ endocrin care secretă renina, ci și ca un senzor al vo­
lumului sanguin și al compoziției fluidului tubular. Celulele
maculei densa monitorizează concentrația de Na de la
nivelul fluidului tubular și reglează atât rata de filtrare glome-
rulară, cât și eliberarea de renina de la nivelul celulelor jux­
taglomerulare. Se consideră că scăderea concentrației de Na
la nivelul tubului contort distal reprezintă un stimul pentru
niște molecule unice transportoare de ioni exprimate la nive­
lul membranei apicale a celulelor maculei densa. Aceste mo­
lecule includ canale cotransport pentru Na "/K /2C1 , canale
tivarea căilor de transport membranar conduce la modificarea
concentrației ionice intracelulare a celulelor maculei densa și
inițiază semnalele de eliberare a unor mediatori, precum Al P,
adenozina, oxidul nitric (NO) și prostaglandinele (PGE?).
Aceste molecule acționează într-o manieră paracrină, atât
asupra celulelor juxtaglomerulare subiacente de la nivelul ar-
teriolei aferente pentru a secreta renina, cât și asupra celulelor
musculare netede, care se vor contracta. Creșterea suficientă
a volumului sanguin pentru a determina întinderea celulelor
juxtaglomerulare la nivelul arteriolei aferente poate constitui
un stimul care să închidă bucla de fecdback și să oprească
secreția de renină.
L>
FUNCȚIILE TUBILOR RENALI
9
Pe măsură ce ultrafiltratul glomerular tranzitează iubii
uriniferi și tubii colectori renali, acesta suferă modificări care
implică atât absorbție activă și pasivă, cât și secreție.
• Anumite substanțe din ultrafiltrat sunt reabsorbite, unele
parțial (ex., apa, sodiul și bicarbonatul) și altele integral
(ex., glucoza).
• Alte substanțe (ex., creatinina, acizii organici și bazele or­
ganice) sunt adăugate compoziției ultrafiltratului (urina
primară) prin activitatea de secreție a celulelor tubulare.
Ca urmare, volumul ultrafiltratului se reduce substanțial și
urina devine hiperosmotică. Ansele Henle lungi, tubii conectori
I

și colectori care au un traiect paralel cu vasele sanguine cu aranja­ " h ~ .7>

• •

ment similar, denumite vasa recta, servesc ca bază a mecanismului

kj 'i l- 715
de multiplicare contracurent care este instrumentul principal în
TTf I Li/'
concentrarea urinei, aceasta devenind hiperosmotică.
! : I l-l :
ip • •• V ■ț <1I fi •T
- F ■If- .
v I
c I M ■.1■ I z .(

Tubul contort proximal //■-l 7 •1 C ij l; j-i

Ai
te - I $

I
z•
Tubul contort proximal este locul inițial și cel mai impor­ i

tant pentru reabsorbție.

i ■■ -
> • •

• • *
11i ■■ V ■
I
o
Tubul contort proximal primește ultrafiltratul renal de la ■ <

'■f •
■

,-rl <
nivelul spațiului urinar al capsulei Bowman. Celulele cubice
ale tubului contort proximal prezintă specializări elaborate de
suprafață asociate celulelor angajate în absorbție și în trans­
•. f. x-

/'V 1
I-
..
1X
rS'Șk NJ

portul fluidelor. Acestea prezintă următoarele caracteristici: Bl V-k. ’V •

feb
!•
GO
w
'■ ■■ . v-
-r-.* ■ (X)
• O margine în perie constituită din microvili relativ ■ *<,
r-T
27 o *
CD

B3m
lungi, strâns împachetați și drepți (Fig. 20.17) •• -•
»—•

• Un complex joncțional format d intr-o joncțiune strânsă, . - .1

k! »
îngustă, care închide spațiul intercelular dinspre lumenul
fefî' r Ai

fe
> ■
L -- ' •t. ;
tubular si
>
o zonula adherens care menține
hilară cu celulele vecine
>
aderenta
>
interce-
Otf - :L. /«z,\
F~1

• Plici sau falduri localizate pe fețele laterale ale celulelor,

care sunt prelungiri mari, aplatizate ce alternează cu prelun­
giri similare ale celulelor adiacente (a se vedea Fig. 20.16)
• Interdigitații extinse ale prelungirilor bazale ale ce­
lulelor adiacente (Fig. 20.18 și 20.19)
tF.
O»
btFrf. ..X; 27^"'“
L 'A

•.V
t'k" • >■

ii ’-î

• Striații bazale, constând în mitocondrii alungite, con­
centrare în prelungirile bazale, cu o orientare perpendicu­
lară pe suprafața bazală (a se vedea Fig. 20.18)
Pe preparatele microscopice bine fixate, striațiile bazale și
marginea în perie facilitează diferențierea celulelor tubului
contort proximal de cele ale altor tubi.
Chiar la baza celulei tubului contort proximal, în prelun­
girile interdigitate, suni prezente fascicule de microfilamente
cu o grosime de 6 nm (a se vedea săgețile, Fig. 20.18 și 20.19).
cili primari
margine în perie
(microvili)
margine
celulară
TI
C=
z
*
o
FIGURA 20.18 ▲ Imagine de microscopie electronică a unei
r“
celule de la nivelul tubului proximal. Suprafața apicală a celulei pre­ m
zintă microvili strâns împachetați (Mv), care sunt recunoscuți ca margine
în perie în microscopia optică. La nivelul citoplasmei apicale se observă și c=
CD
numeroase vezicule (V). în regiunea apicală a celulei se observă lizozomi
(D Nucleul celulei nu a fost inclus în planul secțiunii. La nivelul prelungiri­ o
20
lor interdigitate ale celulei se observă numeroase mitocondrii (M) orientate
□□
longitudinal Mitocondriile sunt responsabile pentru aspectul de stnațîi ba­ m
zale observabile în microscopia optică, mai ales dacă spațiul extracelular z
2t>
este lărgit. Imaginea de microscopie electronică relevă și lamina bazala (Lfî), r-
o cantitate mică de țesut conjunctiv și endoteliul fenestrat (En) al unui ca­
pilar pentubular adiacent. 15.000x. Insert superior. La o putere de mărire
mai mare, la nivelul regiunii microvililor se observă vezicule mici de endo-
citoză care s-au desprins din membrana plasmatică de la baza microvililor.
32 OOOx. Insert inferior. Imagine la o putere de mărire superioară a porți­
unii bazale a prelungirilor interdigitate (Pi) de sub nivelul regiunii ocupate
de mitocondrii. Aspectul de la extrema bazală a acestor prelungiri relevă un
material dens (săgeți) care reprezintă fascicule de filamente de actină (a se
vedea Fig. 20.16). 30.000x.

'J
Aceste filamente de actină pot juca un rol în controlul depla­
1
1

<'X sării fluidului de la nivelul spațiului extracelular bazolateral,

* w

prin membrana bazala tubulară, către capilarul pericubular

i adiacent.
lamina bazala
FIGURA 20.17 ▲ Desen al celulelor tubului contort proxi­
mal. Desenul unei imagini de microscopie electronică arată suprafața de
secțiune în dreapta și o vedere tridimensională a suprafeței bazolaterale
a unei celule cu o față parțial secționată, în stânga. în desen au fost înde­
părtate interdigitațiile celulelor adiacente, pentru a se observa interdigi-
tațiile bazolaterale. Unele dintre aceste prelungiri interdigitate se extind
pe toată înălțimea celulei. Prelungirile sunt lungi la nivelul regiunii bazale
Și formează un compartiment extracelular, adiacent membranei bazale.
La nivel apical, microvilii formează o margine în perie. în unele zone din
desen, microvilii au fost omiși, pentru a se putea observa aspectul nere­
gulat al marginii apicale celulare (După Bulger RE The shape of rat kidney
tabular cells. Am J Anat 1965;116:253.)
Tubul contort proximal recuperează cea mai mare parce a
fluidului din ultrafiltrat. Din cei ISO 1/zi de ultrafiltrat care
intră în nefroni, aproximativ 120 1/zi sau 65% din cantitatea
de ultrafiltrat este reabsorbiră la nivelul tubului contort pro­
ximal. Două proteine importante sunt responsabile de reab-
sorbția fluidului în tubii contorți proximali:
• Pompele Na /K ATP-azice, proteine transmembcanare
care sunt localizate la nivelul faldurilor laterale ale membranei
plasmatice. Acestea sunt responsabile de reabsorbtia Na". care
este factorul principal ce determină reabsorbția de apă in tubul
contort proximal. Gi în epiteliul intestinal și cel al veziculei
biliare, acest proces este declanșat de transportul activ de Na '
către spațiul intercelular lateral. Transportul activ de Na este
 <
La nivelul tubului contort proximal este reabsorbită aproape
toată cantitatea de glucoza, aminoacizi și polipeptide mici.
716 g *4" Ca la nivelul intestinului, microvilii celulelor tubului contort
• X . • _______ proximal sunt acoperiri de un strat bine reprezentat de glico-
• V. • . ■ Jl • . r
:■
-
calix care conține câteva ATP-aze, peptidaze și concentrații mari
<X
z I • de dizaharidaze. La nivelul tubului contort proximal, aproape
UJ
CC
p.. 100% din glucoză este recuperată cu ajutorul cotransportori-
CC ,. -aJ •..? ■. • kM 1
lor Na ’ -glucoză (SGLT2) care absorb simultan Na și glucoza
o
■

*. ••- • .
<V . < • v.

1 • A %• •. din lumcnul tubular. Preluarea glucozei de către celulele epite-

m ■
i A liale generează o concentrație ridicată de glucoză iniracelulară,
=> • •
-k'
care activează familia transportorilor de glucoză (GLUT2).
LUI En
•'.►’.v. • •
■ *’ - -?• -

GLUT2 transportă glucoza prin membrana bazolateralâ către

/

¥■• C
o
z
r,
r V-
; •
.
r
țesutul conjunctiv, de unde aceasta pătrunde în vasele sanguine.
Celulele tubului contort proximal recuperează și aproximativ
=5
U_
: ■ ■
-
■ .
■ *1
..
*7^4 . .
98% din aminoacizii filtrați. Acești aminoacizi sunt absorbiți
*

r cu ajutorul unor transportori pentru aminoacizi, fie la schimb

4» . / vA * * •! JKtr cu ionii de Na”, H+ și K~ (transportori de aminoacizi acizi),
r , LB
.<• •■

L''- • . V
• ’i.-:

4 <î y fie cu ionii de Na ’ și H* (transportori de aminoacizi bazici și

• .•
u< • i
■■•>■ •.
••
.•K J
f--/. ■ /
neutri). Marginea în perie a tubului contort proximal seamănă
.s
’C A r'-’ - .

£J ? < •
■’ ■■

’
:

• .••• ■<
«*
kSK 1 •
’•

& :•!
-■

cu platoul striat de la nivelul intestinului subțire, prin faptul că

posedă numeroase peptidaze care degradează proteinele mari în
FEn -- • • «’k * *4- r.4 L
• • -U ■

4
••'r
proteine mai mici și polipeptide. Polipeptidele mici sunt re­
w
.o •• «• *, J * • . • * • ■'■..V -I
»■■■ H
yj _ x*** .'■■ '■■ I
*
cuperate printr-un proces similar cu cel al glucozei, implicând
£QJ ’ Ar4 ’
■ ■ .
.-. •
I »
.d V /
cotransportori peptidici pentru H’ la nivelul suprafeței apicale

fl
'■ ■•>•;

\
r (PepTl și PepT2). Odată ce pătrund în celule, polipeptidele
uo - ■ ■■

A- V »

sunt rapid degradate și transportate prin domeniul membranar

■■

x- ■
oo '< ‘ ■-
•«
r * * •’ . /
bazolateral ca aminoacizi liberi.
• . .”1

/ * ‘
r'J*.
Proteinele și polipeptidele mari sunt endocitate la nivelul
CN - - -t-.. - • - *• — -V-

tubului contort proximal.

FIGURA 20.19 ▲ Imagine de microscopie electronică a unei
celule a tubului contort proximal. Aceasta secțiune este aproape Printre microvilii celulelor tubului contort proximal sunt pre­
tangențială și ușor oblică la nivelul bazei unei celule din tubul contort zente invaginații tubulare profunde. Proteinele de la nivelul
O proximal, al lammei bazale subiacente și al unui capilar în partea stânga ultrafiltratului care ajung la lumenul tubular se leagă la nivelul
a imaginii se observă endotehul capilarului (En). în mod caracteristic, ce­
receptorilor de endocitoză exprimați pe membrana plasmatică.
lulele endoteliale prezintă numeroase fenestrații {FEn) și, in acest plan de
secțiune, fenestrațiile sunt vizualizate frontal, având un profil circular. Pla­ Când proteinele se leagă la receptori, se inițiază un proces de
nul de secțiune face ca lamina bazală (LB) să apară ca o bandă groasă de endocitoză și veziculele de endocitoză conținând proteinele
material omogen în dreapta laminei bazale se observă prelungirile inter- legate formează endozomi timpurii care conțin proteine mari
digitate bazale ale celulelor tubului proximal. Prelungirile lungi și drepte (a se vedea Fig. 20.18). Acești endozomi timpurii urmează
conțin filamente de actină orientate longitudinal (săgeți) în acest pian
să devină lizozomi și proteinele endocitate sunt degradate de
de secțiune, spațiul bazai extracelular se prezintă sub forma unui labirint
localizat între prelungirile celulare. 32.000x hidrolaze acide. Aminoacizii rezultați în urma degradărilor li-
zozomale sunt reciclați în circulație prin compartimentul inter­
urmat de difuzia pasivă a ionilor de CI ’, pentru menținerea celular și țesutul conjunctiv interstițial.
neutralității elect rochi mice. Acumularea NaCl in spațiul inter­ De asemenea, pH-ul ultrafiltratului este modificat la nivelul
celular lateral crează un gradient osmotic care atrage apa din tubului contort proximal prin reabsorbția de bicarbonat și prin
lumen spre compartimentul intercelular. Acest compartiment secreția specifică în lumen a unor acizi organici exogeni și a
se destinde odată cu creșterea cantității de fluid; pliurile laterale unor baze organice derivate din circulația capilară peritubulară.
se separă pentru a permite această distensie.
• Aquaporina 1 (AQP-1), o proteină transmembranară de
Tubul drept proximal
mici dimensiuni (-30 kDa) care funcționează ca un canal de
Celulele tubului drept proximal (segmentul descendent gros al
apă al membranei celulare a tubului contort proximal. Depla­
ansei Henle) nu sunt la fel de specializate in absorbție ca cele care
sarea apei prin aceste canale membranare nu necesită energia
tapetează tubul contort proximal. Sunt mai puțin înalte, cu o mar­
înaltă produsă de către pompele Na' /K ’ ATP-azice. Meto­
gine în perie mai puțin dezvoltată și cu expansiuni laterale și ba-
dele imunocitochimice pot fi utilizate pentru a demonstra
zolatcralc mai puțin complexe. Mitocondriile sunt mai mici decât
prezența acestor proteine.
cele ale celulelor segmentului contort și sunt distribuite arbitrar în
Presiunea hidrostatică care se formează in compartimentul citoplasmă. Celulele prezintă mai puține invaginații apicaleși un
intercelular destins, probabil ajutată de activitatea contractilă a număr mai mic de vezicule de endocitoză și de lizozomi. Celulele
filamentelor de actină de la baza celulelor tubulare, conduce un tubului drept proximal au o structură ce asigură captarea restului
fluid în esență izoosmotic prin membrana bazală tubulară către de glucoză care a scăpat recuperării din tubii contorți proximali,
țesutul conjunctiv renal. La acest nivel, fluidul este rcabsorbit înainte ca ukrafiltratul să ajungă la nivelul segmentului subțire al
în vasele rețelei capilare peritubulare. ansei Henle. Aceste celule prezintă cotransportori de mare afini-
tare pentru Na- și glucoza (SGLT1) care reabsorb simultan Na și
glucoza de la nivelul lumenului tubular. Ele posedă și transportori
de glucoza complementari GLUT1 la nivelul membranelor lor
bazolaterale, prin care acestea transportă glucoza extracelular și in
matricea extracelulară.
Segmentul subțire al ansei Henle
Lungimea segmentului subțire este variabilă, în funcție de lo­
calizarea nefronului la nivelul corticalei. Nefronii juxtamedulari
prezintă ansele cele mai lungi; nefronii corticali au ansele cele mai
scurte. Mai mult, segmentul subțire este tapetat de o varietate de
tipuri celulare. In microscopia optică este posibilă identificarea
a cel puțin două tipuri de segmente subțiri tubulare, unul cu
un epiteliu mai pavimentos, comparativ cu celălalt. Examinarea
în microscopia electronică a unor segmente subțiri ale variaților
nefroni relevă diferențe suplimentare, și anume existența a patru
tipuri de celule epiteliale (Fig. 20.20):
• Epiteliul de tip I este prezent în porțiunile subțiri descen­
dente si ascendente ale ansei Henle ale nefronilor cu ansă
>
scurtă. Acesta constă într-un epiteliu simplu pavimentos.
Celulele nu prezintă aproape nicio interdigitație cu celulele
învecinate și doar câteva organite citoplasmatice.
• Epiteliul de tip II, întâlnit în porțiunea descendentă subțire
a nefronilor cu anse Henle lungi din labirintul cortical, constă
în epiteliu mai înalt. Aceste celule prezintă organite abundente
nefron cu nefron cu
ansă scurtă ansă lungă
•
■q
G-
l I o de săruri decât de apă. Cele două segmente ale ansei Henle pre­
/ <□
r ansei este mai puțin permeabilă pentru Nar și uree; totuși,
I acestei porțiuni a nefronului. Ureea intră in acest segment
corticală Tip I
medulară
o
șl
> 7?
$
/
Tip IV Tip III
FIGURA 20.20 ▲ Diagramă a celulelor epiteliale ale seg­
mentului subțire al ansei Henle. Această diagramă prezintă diferi
tele tipuri de țesut epitehal și regiunile în care se găsesc, în segmentul
subțire al anselor Henle scurte și lungi Diagrama epiteliului nu include
regiuniie nucleare ale celulelor epiteliale. (Modificat după: Madsen KM,
Tisher CC. Physiologic anatomy of the kidney. In: Fisher JW (Ed). Kidney
Hormones, London, UK: Academic Press 1986; 3-45-100.)
și numeroși microvili mici, rotunjiți. Proporția interdigitațiilor
laterale cu celulele vecine este variabilă în Vineție de specie.
O Epiteliul de tip III, prezent la nivelul segmentului subțire 717
descendent al ansei din medulara internă, constă intr-un epi­
teliu mai aplatizat. Celulele prezintă o structură mai simplă și
mai puțini microvili comparativei! celuleleepitelialede tip II.
Interdigitațiile laterale sunt absente.
o Epiteliul de tip IV, localizat la nivelul întoarcerii în U a ne-
fronilor cu ansă lungă și pe toată lungimea segmentului as­ o
cendent subțire al ansei, constă intr-un epiteliu aplatizat, fără
microvili. Celulele conțin puține organite.
ro
Rolurile specifice ale celor patru tipuri celulare sunt co­
relate cu rolul acestora in mecanismul de schimb contracu-
rent care realizează concentrarea fluidului tubular. Diferențele czp
GO
morfologice, precum microvilii, mitocondriile și gradul de in- e—t
O
terdigitare intercelulară reflectă probabil rolul specific, activ
sau pasiv, al celulelor în cadrul acestui proces.
C-
r 1 —
Segmentele descendente și ascendente subțiri ale ansei
Henle prezintă diferențe ale proprietăților lor structurale și f—
H-• •
funcționale.
»
t-5
Studiile asupra ultrafiltratului care pătrunde la nivelul porțiunii *"î
descendente subțiri a ansei și care părăsește porțiunea ascendentă
subțire a ansei Henle au arătat faptul că ultrafiltratul suferă mo­
-n
dificări dramatice ale osmolarității sale. Ultrafiltratul care intră la
z
nivelul segmentului descendent subțire al ansei este izo- o
osmotic, în timp ce ultrafiltratul care părăsește segmentul as­
cendent subțire al ansei este hipoosmotic față de plasmă. f—
m
Aceste modificări sunt realizate prin reabsorbția mai importantă
c=
zintă permeabilitate diferită, deci și funcții diferite:
CD
F”
• Segmentul descendent subțire al ansei Henle este
O
30
□□
foarte permeabil pentru apă, datorită prezenței de aqua- m
z
porine (AQP) care permit pasajul apei. Această porțiune a
mici cantități din aceste substanțe poc pătrunde la nivelul
al nefronului prin intermediul transportorilor A2 (UT-A2).
Deoarece fluidul interstițial al zonei medulare este hiperos-
motic, apa difuzează în afara acestui segment al nefronului
prin osmoză și determină concentrarea progresivă în Na* și
CI* a conținutului luminai. Celulele acestui segment al ansei
«
nu realizează transport activ de ioni: ca urmare, creșterea osmo-
*
laritatii fluidului tubular care are loc la acest nivel al nefro­
nului este determinată, în cea mai mare pane, de diviziunea
pasivă a apei în țesutul conjunctiv peritubular. l
• Segmentul ascendent subțire al ansei Henle este foarte
permeabil pentru Na și CI datorită prezenței de cotrans-
portori pentru Nar/K*/2C1~ la nivelul membranei plasmatice
apicale. Na’r este ulterior pompat in afara celulelor prin inter­
mediul Na'VK" ATP-azelor, in timp ce K" și CI* difuzează
pasiv prin canalele specifice către zona medulară, conform gra-
dientului de concentrație al acestora. Cu toate că energia fur-
nizată de ATP este necesară pentru deschiderea acestor canale,
deplasarea CI nu implică un transport activ, și nici activitatea
Al P-azei stimulată de CI”. Ionii cu sarcină electrică opusă. în
acest caz Na* (majoritar) și K*, urmează pasiv anionii pentru
a menține neutralitatea elecrrochimică. Hiperosmolaritatea in-
terstițiului este direct corelată cu activitatea de transport a ce­
lulelor din acest segment al nefronului. Mai mult, porțiunea
 •w
ascendentă subțire a ansei este impermeabilă pentru apă; de /■ 0
Mv^
aceea, concentrațiile de Na ’ și CI cresc la nivelul interstițiu-
718
> >

lui, care devine progresiv hipcrosmotic, în timp ce conținutul

>
< • z a > •« * W* '. V •

tubului nefronului devine hipoosmotic. De aceea, segmentul

b: -• ••>. '■y ■ ”
î• a aaa ■ -a
¥
•

a. ața- 7.7
—J
<£
Z
UJ
oc
ascendent subțire al ansei este uneori denumit și segmentul
de dilutie al nefronului.
In plus, celulele epiteliale care tapetează porțiunea ascendentă
aa
o

di
W ■

a- ■a :■ ț
-

W
“w
a aasc
t- .• •- '25
QC
O
groasă a ansei produc o proteină de 85 kDa denumită uromo- l- *: a**
dulină (proteina Tamm-Horsfall), care influențează reabsorb- ‘■'•t
CQ ■V-? •7* '« ■
ția de NaCl și capacitatea de concentrare a urinei. Uromodulina
ZD

w
■ >

- V.
UJ
modulează adeziunea celulară și transducția semnalelor, prin in­ ,s •
VW/'
aW
teracțiunea cu diferite citokine. Aceasta inhibă agregarea cristale­ .?4-. ■ .1.

ă. a'- aa
•• *
J’.J' •• * K

lor de oxalat de calciu (împiedicând formarea de calculi renali) •

O
z și oferă protecție împotriva infecțiilor tractului urinar. La persoa­ aa-a-'a , > •• •• •
3'T Z<A.. . •• •
F-f

=3 i %

U_ nele cu boli renale inflamatorii, uromodulina precipitată este 9

/i? ‘ ' 'ri
r1
detectară în compoziția urinei sub formă de calculi urinari (a V' ' , ‘a. '•’z***; •

a -esa■a'ața:" s
se vedea Fișa 20.4).

a
o&
/J r •

.-v 4 I
Tubul drept distal ț ■’*
^-4
*
a
• •—<

5
■

5
£QJ
<
Tubul drept distal este parte componentă a porțiunii ascen­
dente a ansei Henle.
Tubul drept distal (segmentul ascendent gros), compo­
nent al porțiunii ascendente a ansei Henle, prezintă un segment
Basfc-
' T%.. 1V
î
a
r... .. ..

A;
.

M.W
Ăl * s l

medular și unul cortical; segmentul cortical este localizat la nivelul V• r

CZD
00 razelor medulare. Tubul drept distal, ca și porțiunea ascendentă
subțire a ansei, are rol în transportul ionilor din lumenul tubular • -Q ?
aa&a:a
’ /''“X ■
CC
bl
rfîw f• -y P; -4
tț J
în interstițiu! renal. Membrana polului apical al celulelor din acest _

ist
• * r ■ •

segment tubular prezintă transportori electrici neutri (tip simport)

CN
care permit pătrunderea în citoplasmă celulei a ionilor de CT ,
Na” și K~. Na” este transportat activ prin faldurile largi bazolate-
rale prin intermediul pompelor Na7K” ATP-azice; ionii de CI
o și K” difuzează din spațiul intracelular prin intermediul canalelor
de CC și K”. O parte din ionii de K' revin în fluidul tubular
prin intermediul canalelor de K” și determină o încărcare pozi­
o tivă a lumenului tubular, în raport cu interstițiu!. Acest gradient
pozitiv asigură forța motrice pentru reabsorbția și a altor ioni, pre­
cum Ca“” și Mg“~. Aceste schimburi ionice se produc în absența
deplasării apei prin peretele tubului drept distal, rezultând astfel o
separare a apei de electroliții pe care îi conține.
In preparate microscopice colorate uzual, celulele cubice mari
ale tubului drept distal prezintă o citoplasmă palid eozinofilă, iar
limitele laterale ale celulelor sunt slab definite (Planșa 77, pagina
736). Nucleul celulei este localizat la polul apical și uneori, în
special in porțiunea dreaptă a tubului, determină proeminarea
celulei în lumen. Aceste celule prezintă numeroase falduri bazo-
laterale; în zona bazală, în aceste falduri sunt localizate numeroase
mitocondrii (big. 20.21). La polul apical, celulele au doar câțiva
microvili, mai puțin dezvoltați comparativ cu cei din celulele tu­
bului drept proximal (a se compara Figurile 20.18 și 20.19).
Tubul contort distal
Structura și funcția tubului contort distal este adaptată eli­
minării și absorbției de Na .
Tubul contort distal, localizat în ariile de labirint cortical, are
o lungime de -5 mm, reprezentând doar o treime din lungimea
tubului comori proximal. Acest tub începe de la o distanță vari­
abilă de macula densa și se extinde până 1a tubul conector, care
face legătura dintre nefron și iubii colectori corticali. Celulele
tubului comori distal sunt asemănătoare celor din tubul drept
aa — î
^%LB
• • ••
O» V
•» V ' kț>/ OX ■■ 1
•- ■■ < *r
_r - /■? *
■ PI.
FIGURA 20.21 ▲ Imagine de microscopie electronică a unei
celule din tubul contort distal. Suprafața apicală a celulei prezintă căi.
microvili (A4v), dar aceștia nu sunt suficient de lungi sau de numeroși pentru
a conferi aspectul de margine în pene (a se compara cu Fig 20.15). Nucleul și
aparatul Golgi (G) se poziționează în zona apicală a celulei Mitocondmle C’.'
sunt dispuse predominant în regiunea bazală a celulei, în prelungirile interd-
gitate (P/). Ca și în cazul celulei din tubul proximal, numărul mare de mitocon­
drii explică aspectul de striații bazale, vizibil în microscopia optică. Adiacent
suprafeței bazale a celulei se observă o lamină bazală (£8). 12.000x.
distal (porțiunea ascendentă groasă a ansei), dar sunt mult mai
înalte și nu prezintă o margine în perie bine dezvoltată. Similar
tubului drept distal, epiteliul tubului comori distal este relativ
impermeabil pentru apă. Porțiunea inițială a tubului contort dis­
tal este sediul principal pentru reabsorbția de Ca“ , reglată de
hormoni paratiroidieni. Comparativ cu orice alt segment al ne­
fronului, celulele tubului contort distal prezintă cea mai intensă
activitate a ATP-azelor Na /K -dependente, la nivelul membra­
nelor lor bazolaterale; această activitate enzimatică asigură forța
motrice pentru transportul de ioni. Astfel, acest tub scurt este
responsabil pentru:
• reabsorbția de Na : si secreția de K la nivelul ultrafil-
9 > >
traiului, cu conservarea ionilor de Na în organism
• reabsorbția ionilor de bicarbonat, concomitent cu secre­
ția ionilor de H , determinând acidifierea ulterioară a urinei
o reabsorbția clorului (CI ), care este mediată de interxen-
ția transportorilor Na 7CI sensibili la compuși tiazidici
° secreția de amoniu, ca răspuns la necesitatea rinichiului
de a secreta acid și de a genera bicarbonat

I
Tubul conector
Tubul conector reprezintă zona de tranziție între tubul con­
tort distal și tubul colector cortical.
Iubii conectori ce aparțin nefronilor subcapsulari sc deschid
direct în tubii colectori corticali, în timp ce tubii conectori ai
nefronilor localizați în zona centrală corticală și juxtamedular se
unesc cu aici tubi conectori, pentru a forma întâi un tub conec­
tor arcuat, înainte de a se uni cu tubul colector cortical. Epiteliul
acestui segment realizează tranziția graduală de la tubul contort
distal la tubul colector și prezintă o combinație de celule din am­
bele regiuni: celule principale specifice tubului colector cortical
și celule ale tubului contort distal. Atât studiile morfologice, cât
și cele fiziologice au demonstrat că tubii conectori dețin un rol
important în secreția de K (cel mai probabil datorată prezenței
celulelor principale), funcție reglată parțial prin intermediul mi-
neralocorticoizilor sintetizați de către corticosuprarenală.
Tubii colectori corticali si medulari 9
Tubii colectori corticali si
>
medulari controlează osmolari-
tatea urinară finală, prin reabsorția apei. Tubii colectori de la
nivelul medularei externe sunt sediul reabsorbției ureei, prin
difuziune facilitată de transportorul de uree Al (UT-A1). 'Iubii
colectori sunt tapetați de un epiteliu simplu. La nivel cortical,
celulele sunt aplatizate, de formă pavimentoasă spre cubică. La
nivel medular, celulele sunt cubice, cu tranziție spre celule ci­
lindrice pe măsură ce tubii cresc în dimensiuni. Tubii colectori
sunt ușor de diferențiat de tubii proximali și distali, trăsătura
particulară fiind limitele celulare vizibile în microscopia optică
(Planșa 77, pagina 736).
La nivelul tubilor colectori sunt prezente două tipuri celu-
lare distincte:
• Celulele palide, numite și celule principale sau celulele
tubului colector (TC), constituie tipul celular predominant.
Sunt celule palid colorate, având caracteristic falduri bazale ade­
vărate, și nu expansiuni care se interdigitează ai cele ale celulelor
FIGURA 20.22 ▲ Imagine de microscopie electronică de bale­
iaj a unui tub colector. în această imagine se observă celule întunecate
(asteriscuri), care prezintă numeroase lamelipodii sau creste mici și scurte pe
suprafața lor și celule palide, fiecare cu un cil primar, alături de microvili mici,
pe suprafața lor liberă Termenii palici și întunecat se referă la aspectul colora-
Vei citoplasmei, și nu la diferențele de densitate care reflectă caracteristicile de
încărcare electrică a suprafeței acoperite a specimenului. (Prin amabilitatea Dr
L Craig Țîsher.)
vecine. Celulele palide au un singur cil primar și câțiva microvili
seu ni (Fig. 20.22). Citoplasmă conține câteva mitocondrii mici,
719
sferice. Aceste celule prezintă numeroase canale de apă din familia
------------ —
aquaporinelor, reglate prin hormonul antidiuretic (ADH); aceste
canale, numite aquaporine 2 (AQP-2), sunt responsabile de
permeabilitatea apei la nivelul tubilor colectori. Suplimentar, la
nivelul membranei bazolaterale există și aquaporinele AQP-3 și
AQP-4. Celulele principale exprimă,, de asemenea, numeroși
receptori citoplasmatici pentru mineralocorticoizi (MR); ca ur­
mare, celulele constituie principala țintă pentru acțiunea aldos-
teronului (a se vedea mai jos).
o Celulele întunecate, numite și celule intercalare (CI), apar N3
O
în număr considerabil mai mic. Conțin numeroase mitocondrii,
astfel încât citoplasmă lor este mai densă, mai închisă la culoare. GC
►—* •
La nivelul suprafeței apicale sunt prezente microplici (falduri ci- CC
r-t
toplasmaticp), precum și microvili. Microplicile sunt ușor obser­ G)
vate în SEM, dar pot fi confundate cu microvilii in TEM (a se
vedea Fig. 20.22). Celulele nu au falduri bazale, dar există inter- r-*
digitații cu celulele vecine, localizate bazai. La nivelul citoplasmei
i ‘
r—•
apicale se observă numeroase vezicule. Celulele intercalare sunt ’-î
►— •
implicate în secreția de H “ (celule intercalare a) sau de bicar­
bonat (celule intercalare Ș), in funcție de necesitatea rinichiu­ ’-î
lui de a excreta acizi sau baze. Celulele intercalare a secretă activ
H' în lumenul tubului colector prin intermediul unor pompe -n
ATP-dependente și eliberează HCOj” prin intermediul trans- c=
z
ponorilorCl /F lCOj localizați la nivelul membranei bazolate­ o
rale. Celulele intercalare [3 prezintă o polaritate inversă și secretă
ionii bicarbonat în lumenul tubului colector. Datorita tipului de m
dictă și a necesității de a excreta acizi, epiteliul tubilor colectori
cz
conține mai multe celule intercalare a decât p. 00
înălțimea celulelor tubilor colectori crește progresiv, pe mă­ o
□o
sură ce acestea trec din regiunea externă a medularei spre cea in­ 30
m
ternă, devenind cilindrice în regiunea papilei renale. Numărul de z
celule întunecate scade progresiv până la dispariție, pe măsură ce
tubii colectori se apropie de papila renală.
Aldosteronul nu acționează la nivelul tubului contort distal, ci
la nivelul tubilor conectori și colectori.
Prin experimente anterioare, realizate prin micropuncții renale, I
s-a stabilit că celulele tubului contort distal reprezintă ținta prin­
cipală pentru aldosteron. Cu toate acestea, metodele mai noi de
cercetare în biologia moleculară indică faptul că aldosteronul
acționează in special asupra celulelor principale (palide) ale
tubilor colectori. Celulele principale nu sunt prezente în tubii
contorți distali și apar dispersate în tubii conectori. Astfel, aldos­
teronul — similar ADH-ului - acționează asupra tubilor colectori
corticali și medulari, care sunt tapetați predominant de celulele
principale. Această confuzie este motivată de faptul că Huidui tu-
bular colectat în timpul experimentelor prin micropuncție a avut
frecvent contact cu celulele din tubii conectori si tubii colectori
corticali: acest fapt a condus la ideea că tratamentul experimental
cu aldosteron a avut un efect asupra tubului contort distal. Stu­
dii moleculare axate asupra expresiei genice au demonstrat clar
prezența receptorului pentru mineralocorticoizi (aldosteron) in
celulele principiile.
Aldosteronul legat la receptorii pentru mineralocorticoizi
din celulele principale acționează ca un factor de transcrip­
ție pentru proteinele implicate în schimburile Na / K .
Aldosteronul este secretat de corticosuprarenală si eliberat ca ur­
mare a stimulării angiocensinei ll sau prin creșterea concentrației
 ''
Considerații funcționale: Structura și funcțiile canalelor
720 FISA 20.5 de apă tip aquaporine
«>■ Aquaporinele (AQP) au fost recent recunoscute ca o familie
—I de proteine transmembranare mici, hidrofobe, cu rol în medierea
transportului de apă la nivelul rinichiului și al altor organe (ficatul,
3:
o vezicula biliară). Până în prezent, au fost caracterizate și donate
z 13 tipuri de aquaporine. Greutatea moleculară a AQP este de
CC 26-34 kDa. Fiecare proteină este constituită din șase domenii
«c transmembranare, dispuse astfel încât să formeze un por distinct.
CD AQP sunt prezente în localizări care implică rolul lor în transpor­
o tul de apă: la nivelul tubilor renali (reabsorbția de apă), creierului
o și măduvei spinării (reabsorbția lichidului cefalorahidian), celule­
— lor acinoase pancreatice (secreția de suc pancreatic), aparatului
u_
o lacrimal (secreția și reabsorbția lacrimilor) și la nivelul ochiului
cn (secreția și reabsorbția umorii apoase). Cele mai multe AQP
nz sunt selective pentru pasajul apei (AQP-1, AQP-2, AQP-4, AQP-
5, AQP-6 și AQP-8), în timp ce altele, precum AQP-3, AQP-7 și
AQP-9, numite și aquaghceroporine, transportă și glicerol și alte
î-< molecule mari. Cei mai importanți membri ai familiei AQP sunt:
ci
• AQP-1 este exprimată la nivel renal (tubii contorți pro-
C ar putea fi utilizați în tratamentul hipertensiunii arteriale, in­
• ■< ximali) și în alte celule, precum hepatocitele și hematiile.
AQP-1 este prezentă și în ganglionii limfatici, la nivelul
5 celulelor endoteliale ce tapetează sinusurile limfatice și al
d
£ sanguine de K~ (hiperkalemie). Aldosteronul se leagă de recep­
4—• torul citoplasmatic pentru mineralocorticoizi (MR) și ulterior
GO
este translocat in nucleu. Complexul aldosteron-MR acționează
GO
ca un factor de transcripție, reglând expresia genelor pentru mai
multe proteine implicare în reabsorbția de Na ’ și secreția de K .
CM Aceste proteine includ canalele de sodiu epiteliale (ENaC), ca­
nalele de potasiu din medulara renală externă (ROMK) și Na+/
K ATP-aza. Sinteza de noi proteine canal și de enzime durează
O aproximativ 6 ore. Rezultatul acțiunii aldosteronului este crește­
rea reabsorbției de Na ‘ și secreției de K ” de către celulele princi­
pale. Consecutiv, crește concentrația serică de Na ’ care, la rândul
ei, determină creșterea volumului sanguin și a presiunii arteriale.
CELULELE INTERSTIȚIALE
Țesutul conjunctiv din parenchimul renal, denumit țesut in­
terstițial, înconjoară nefronii, tubii și vasele sanguine și lim­
fatice. Acest țesut crește progresiv de Ia nivelul corticalei (unde
reprezintă aproximativ 7% din volum) la nivelul regiunii in­
terne a medularei și papilei renale (unde poate constitui mai
mult de 20% din volum).
La nivelul corticalei, sunt identificate două tipuri de celule in-
terstițiale: celule asemănătoare fibroblastelor, localizare între
membrana bazai ă a tubilor și capilarele peritubulare adiacente
acestora, și, mult mai rar, macrofage. Prin relația intimă cu polul
bazai al celulelor epiteliale tubulare, fibroblastele din interstițiul
renal sunt asemănătoare cu fibroblastele subepiteliale prezente in
intestin. Aceste celule sintetizează și secretă colagenul și glicozami-
noglicanii din matricea cxtracclulară a interstițiului renal.
La nivelul medularei, majoritatea celulelor interstițiale sunt
similare miofibroblastelor. Aceste celule sunt orientate în
lungul axei structurilor tubulare și pot avea un rol în compri­
marea acestor structuri. Ele prezintă fascicule de filamente de
actină, un RER abundent, un complex Golgi bine dezvoltat
și lizozomi. Incluziunile lipidice prezente în citoplasmă variază
(cresc sau descresc) în funcție de statusul diuretic.
celulelor endoteliale din venulele postcapilare cu endoteliu
înalt, precum și la nivelul celulelor endoteliale ale chiliferului
limfatic intestinal.
• AQP-2 este exprimată în porțiunea terminală a tubilor
contorți distali, la nivelul tubilor conectori și în epiteliul
tubilor colectori. Activitatea AQP-2 este reglată de către
hormonul antidiuretic (ADH), astfel încât este considerata
ca un canal de apă ADH-dependent. Mutații ale genei
care codifică AQP-2 sunt asociate cu diabetul insipid
nefrogen congenital.
• AQP-3 și AQP-4 au fost identificate la nivelul suprafeței
celulare bazolaterale a celulelor palide ale epiteliului tubilor
colectori renali, precum și la nivelul epiteliului gastromtesti-
nal (AQP-3), al celulelor acinoase pancreatice (AQP-12), în
creier și măduva spinării (AQP-4).
Cercetări recente privind structura și funcțiile AQP au
condus la dezvoltarea unor blocanți ai canalelor de apă, care
suficienței cardiace congestive, edemului cerebral și pentru
reglarea presiunii intracraniene și intraoculare.
Cele mai multe fibroblasce din țesutul renal interstițial se
formează printr-un mecanism denumit tranziție epitelio-me-
zenchimală. Conversia celulelor epiteliale tubulare în celule
cu fenotip mezenchimal este inițiată prin modificarea echili­
brului în concentrația locală de citokine. In timpul leziunilor și
inflamației cronice persistente din parenchimul renal, numărul
fibroblastelor crește și, prin sinteza excesivă de matrice extrace-
lulară, arhitectura interstițială normală a rinichiului este distrusă.
Cercetări recente au sugerat faptul că în fibroza renală, mai
mult de o treime din totalul fibroblastelor responsabile de această,
patologie provin din celulele epiteliale tubulare prezente in ari±
lezată. Proliferarea fibroblastelor, ca răspuns la factorii mitogeni
locali, conduce de obicei la insuficiență renală ireversibilă, carac­
terizată prin nefrită tubulointerstițială. Tratamentele recente
aplicate în fibroza renală sunt axate asupra inhibării formării de
fibroblaste, prin modificarea echilibrului local al citokinelor in
favoarea tranziției inversate, mezenchimo-epiteliale.
^2 HISTOFIZIOLOGIA7 RINICHIULUI
Mecanismul de multiplicare contracurent conduce la forma­
rea urinei hiperosmotice.
Termenul contracurent indică o curgere a fluidului în structuri
adiacente în direcții opuse. Capacitatea rinichiului de a pro­
duce urina hiperosmotică este dependentă de mecanismul de
multiplicare contracurent, constituit din trei structuri:
° Ansa Henle acționează ca un multiplicator contracurent
Ultrafiltratul se deplasează prin porțiunea descendentă a seg­
mentului subțire al ansei spre papila renală, apoi se întoarce
spre joncțiunea cortico-medulară din porțiunea ascendenta, a
segmentului subțire. Grad ien ții osmotici ai zonei medulare
sunt stabiliți de-a lungul axei ansei Henle.
• Vasa recta formează bucle paralele cu ansa Henle. Acestea ac..
ționează ca zone de schimb contracurent pentru apă și dectr<v
liți intre porțiunea descendentă (arteriolae rectae) și P0Hiiinea
I
 ascendentă (venulae rectae) ale vasa recta. Vasa recta Facilitează
menținerea gradientului osmotic al zonei medulare.
• Tubii colectori medulari acționează ca un dispozitiv de
echilibrare osmotică. Ultrafiltratul modificai la nivelul
acestor iubi va fi echilibrat ulterior de către interstitiul
>
medular
hiperosmotic. Nivelul de echilibrare depinde de activarea cana­
lelor de apă ADH-dependente (AQP-2).
Un gradient stabil al concentrației de ioni produce urina
hiperosmotică, printr-un efect multiplicator contracurent.
Ansa Henle creează si menține un O
gradient al concentrației de
> > >
ioni în interstițiu! medular, care crește de la nivelul joncțiunii
cortico-medulare către papila renală. Așa cum a fost precizat
anterior, porțiunea descendentă subțire a ansei Henle este per­
meabilă pentru apă, în timp ce porțiunea ascendentă a ansei
Henle este impermeabilă pentru apă. De asemenea, celulele
segmentului ascendent subțire suplimentează ionii de Na" și
CI din interstitiul
>
renal.
Deoarece apa nu poate părăsi porțiunea ascendentă subțire
a ansei, interstițiul devine hiperosmotic în raport cu conținutul
luminai. Deși o parte din ionii de CI și Na+ din interstițiul
renal difuzează înapoi în nefron la nivelul porțiunii descendente
subțiri a ansei, ionii sunt transportați în afara lumenului din nou,
în porțiunea ascendentă subțire a ansei și în tubul drept distal
(porțiunea ascendentă groasă a ansei). Acest proces produce un
efect multiplicator contracurent. Ca urmare, concentrația
de NaCl din interstițiu crește treptat de-a lungul ansei Henle și,
consecutiv, în structura medularei, de la joncțiunea corticome-
dulară la papila renală.
Vasa recta ce cuprind arteriolele descendente și venulele
ascendente acționează ca structuri de schimb contracurent.
Pentru o mai bună înțelegere a mecanismului de schimb
contracurent, este necesară o trecere în revistă a circulației
renale, de la locul in care arteriola eferentă părăsește corpuscu-
lul renal.
3
Considerații funcționale: Hormonul antidiuretic reglează
FISA 20.6 activitatea tubilor colectori
Permeabilitatea pentru apă a epiteliului tubilor colectori este re­
glată de către hormonul antidiuretic (ADH, vasopresină),
un hormon sintetizat la nivelul hipotalamusului și eliberat în
circulație de la nivelul lobului posterior al hipofizei. ADH crește
permeabilitatea pentru apă a tubilor colectori, producând urină
mai concentrată. La nivel molecular, ADH acționează asupra
aquapormelor 2 (AQP-2), canale de apă reglate de ADH, loca­
lizate în epiteliul porțiunii terminale a tubului contort distal, în
epiteliul tubilor conectori și în epiteliul tubilor colectori. Totuși,
rolul ADH este mai important în tubii colectori. ADH se leagă la
receptorii de pe suprafața celulelor acestor tubi și declanșează
următoarele acțiuni:
• Translocarea veziculelor intracitoplasmatice ce
conțin AQP-2 la nivelul suprafeței celulare apicale - un
efect de scurtă durată. Consecutiv, are loc o creștere a nu­
mărului de canale AQP-2 disponibile la suprafața celulelor
și crește astfel permeabilitatea epiteliului pentru apă.
• Sinteza de AQP-2 și inserarea acestora în membrana
celulară apicală - efect pe termen lung.
Arteriolele eferente ale corpusculilor renali localizați
în cea mai marc parte a corticalei se ramifică, generând o
rețea de capilare care înconjoară porțiunile tubulare ale ne- 721
fronului în cortex; această rețea este denumită rețea ca­
pilară peritubulară. Arteriolele eferente ale corpusculilor
renali juxtamcdulari formează câteva arteriole care nu se >
ramifică și care au un traiect descendent in piramida me­
dulară. Aceste arteriole drepte (arteriolae rectae) re­
alizează in zona profundă a medularei o întoarcere in U și
urcă sub formă de venule drepte (venulae rectae). Ar­
teriolele descendente și venulele ascendente sunt denumite
generic vase drepte (vasa recta). Arteriolele drepte rea­ ro
lizează o rețea de capilare tapetate de un endoteliu fenestrat,
care asigură vascularizația structurilor tubulare in interiorul
b—* •
piramidei renale. GO
r-t
Interacțiunea dintre tubii colectori, ansele Henle și vasa
ro
recta este responsabilă de concentrarea urinei prin meca­
nismul de schimb contracurent. r ■
Deoarece porțiunea ascendentă groasă a ansei Henle pre­
K— •
zintă o activitate de transport crescută și este impermeabilă
pentru apă, ultrafiltratul modificat care ajunge in final la
>—:
nivelul tubului contort distal este hipoosmoiic. In prezența
ADH-ului, tubii contorți discăli și tubii colectori sunt foarte
permeabili pentru apă. Ca urmare, la nivelul corticalei, unde
interstițiul este izoosmotic în raport cu sângele, ultrafiltratul
ăă
o
modificat la nivelul tubului contort distal este echilibrat și “H
devine izoosmotic, parțial prin difuziunea apei spre inter­
O
stițiu și parțial prin adăugarea in compoziție a altor ioni, r—
O
alții
>
decât cei de Na’ si
>
CC. La nivelul medularei, cantități * O
mari de apă ies din ultrafikrat, pe măsură ce tubii colectori X»
traversează interstițiul, care devine progresiv hiperosmotic, □□
în parcursul lor spre papila renală.
Vasa recta formează in zona medulară bucle cu dispoziție o
zn
paralelă ansei Henle. Prin această dispoziție, vasele asigură iri­ <=
garea medularei, fără a perturba gradientul osmotic realizat cz
Creșterea osmolarității plasmatice sau reducerea volumu­
lui sanguin stimulează eliberarea de ADH, la fel și nicotină.
în absența ADH, rinichiul produce o cantitate foarte mare
de urină diluată. Această stare patologică poartă numele de
diabet insipid central (DIC). Studii recente au arătat că
mutații la nivelul a două gene care codifică sinteza de AQP-2,
respectiv de receptori pentru ADH, sunt responsabile pentru
apariția unei forme de DIC numite diabet nefrogen insipid,
în această boală, rinichii nu reacționează la acțiunea ADH, de­
oarece proteinele receptor pentru AQP-2 și ADH sintetizate de
către celulele epiteliale ale tubilor colectori prezintă defecte ge­
netice. Consumul de apă în exces poate să inhibe eliberarea de
ADH, stimulând astfel producerea unei cantități mari de urină
hipoosmotică.
Creșterea secreției de ADH poate produce o urină intens hi-
perosmotică, conservând apa în organism. Consumul inadecvat
de apă sau pierderea apei prin transpirație, vărsături sau diaree
stimulează eliberarea de ADH. Aceasta duce la creșterea per­
meabilității epiteliului tubului contort distal și al tubilor colectori și
stimulează producerea unui volum mic de urină hiperosmotică.
 prin transportul de CI la nivelul cpiteliului porțiunii asccn- tiu, are loc fără consum de energie clin parcea celulelor endotcliale.
dente a ansei Henle. Energia care pune în mișcare acest sistem este aceeași cu cea care
722 Vasa recta formează un sistem de schimb contracurent, acționează în cadrul sistemului multiplicator, și anume difuzi­
astfel: ambele părți ale buclei, arterială și venoasă, au un pe­ unea Na1 și CI în afara celulelor din porțiunea ascendenți,
rete subțire care formează plexuri de capilare fenestrate în toată impermeabilă pentru apă, a ansei Henle. Sistemul dc schimb
ZD
-J structura medularei. Pe măsură ce vasele arteriale coboară în me­ con tracii rene și alte mișcări ale moleculelor în diferite părți ale
=5
dulară, sângele pierde apa în interstițiu și acumulează săruri din nefronului sunt ilustrate în Fig. 20.23.
X
O interstițiu, astfel încât la vârful ansei, profund în zona medulară,
z
DC
sângele este in echilibru cu Huidui intersrițial hiperosmotic. K VASCULARIZATIA RINICHIULUI
Pe măsură ce vasele venoase urcă spre joncțiunea cortico-me-
dulară, procesul este inversat (sângele hiperosmotic pierde săru­ Unele aspecte legate de vascularizația rin țiului au fost
rxi rile in interstițiu și acumulează apă din interstițiu). Acest schimb deja descrise în relație cu funcțiile specifice (filtrarea glomc-
cc pasiv de apă și săruri contracurent, realizat între sânge și intersti- rulară, controlul tensiunii arteriale și schimbul contracurent).
c
z
o
co
c
+ anion
H bicarbonat
tub contort distal

h2o
u r tub
conector

.s glomerul <a
K+z>
d . Na+
K+Na+ K+C|-
tub contort proximal K+
gQJ H2O
1 l
l
Na+

A-J H+
GO tub
Na+
glucoza — colector
aminoacizi cortical
polipeptide
f>Na+
><X
CN h2o <

ci-
2 t H2° O
cc
H2O * O
h2o o
O tub drept
proximal K+
Na+
3 h2o
Na+

acizi H+
organici anion 4 h2o
/ bicarbonat
segment descendent h2o
subțire al ansei Henle »<
*
A Na+ cc
Ca2+ <
h2o Mg2+ K+
D
2 H20 Q
IU
H2O . segment ascendent 3 h2o
subțire al
Transport activ h2o ansei Henle

Schimb activ
h2o i

Cotransport activ Na +
Na+
Schimb dependent K+
t” de aldosteron
ci-
Difuziune pasivă ci- [UT-A1
HUT-A2 uree
uree T 3 h2o
Difuziune a apei
dependentă de ADH UT-Al
tub
T-Aî~| Transport facilitat colector
T-A2| Transportori de uree ansa Henle medular

i Difuziune a apei
dependentă de aquaporine
aqp

FIGURA 20.23 ▲ Schemă ce ilustrează deplasarea substanțelorîn interiorul și în afara nefronului și a sistemului detubi colectori.
Simbolurile indică modalitatea de transport, precum și transportorii specific pentru anumite molecule, care acționează la nivelul nefronului și al tub:lor
colectori (a se vedea notațiile din legendă).
r
Cu toate acestea, este necesară o descriere generală a vascula-
rizației renale.
Fiecare rinichi primește câte o ramură importantă a aortei
abdominale, artera renală. Artera renală se ramifică la nivelul
sinusului renal și generează arterele interlobare ce pătrund in
structura rinichiului (Fig. 20.24). Aceste artere au traiect intre pi­
ramidele renale până la nivelul corticaiei, apoi se întorc și urmează
un traiect arcuat de-a lungul bazei piramidei, între medulară și cor­
arteriola eferentă, care la rândul său generează o a doua rețea
de capilare, capilarele peritubulare. Dispoziția acestor ca­
pilare este diferită în funcție de originea acestora, de la n ivelul 723
glomerulilor corticali sau juxtamedulari.
° Arteriolele eferente ale glomerulilor corticali se
continuă cu o rețea de capilare peritubulare care încon­
joară tubii uriniferi locali (Fig. 20.24).
O Arteriolele eferente ale glomerulilor juxtamedulari au

ticală. Astfel, aceste artere interlobare se numesc artere arcuate.
Ele se ramifică si formează arterele interlobulare, cu
>
traiect ascendent în corticală, spre capsula renală. Deși limi­
tele dintre lobuli nu sunt evidente, arterele interlobulare,
atunci când sunt surprinse în secțiuni perpendiculare pe vas,
sunt localizate la jumătatea distanței dintre două raze medu­
lare adiacente, în labirintul cortical. Pe măsură ce traversează
cortexul spre capsula renală, arterele interlobulare se ramifică
un traiect descendent la nivelul medularei, dc-a lungul anselor
Henle; ele se ramifică in vase mai mici, distribuite spre vârful
piramidei, dar realizează întoarceri in U la diferite niveluri și
se reîntorc sub formă de vase drepte spre baza piramidei (a se
vedea Fig. 20.24). Ca urmare, arteriolele eferente ale glome­
rulilor juxtamedulari generează vasa recta descendente, GO
cn
care împreună cu vasa recta ascendente sunt implicate r-t
în sistemul de schimb contracurent. Acestea drenează prin G
>—*

rețeaua de capilare peritubulare medulare în venele arcuate.

în arteriole aferente, câte una pentru fiecare glomerul. Din f—<
Aceste vase au fost descrise în explicarea sistemului de schimb > ■
artera interlobulară se poate ramifica direct o singură arteriolă
contracurent (pagina 721).
aferentă sau se formează un trunchi comun care se poate rami­ ’-î
•
fica in mai multe arteriole aferente. O parte dintre arteriolele în general, fluxul venos renal are o direcție inversă fluxului >—

interlobulare ajung aproape de periferia corticaiei, in timp ce arterial, iar venele au un traiect paralel cu cel al arterelor cores- *

altele pătrund la nivelul capsulei renale și asigură vascularizația pondente (a se vedea Fig. 20.24). Ca urmare,
arterială a acesteia. • Capilarele corticale peritubulare drenează în venele <

Arteriolele aferente generează o rețea de capilare care for­ interlobulare, care se continuă cu venele arcuate, venele
GO
mează glomerulul. Capilarele glomerulare reunite formează interlobare și, în final, vena renală. O
cz
X»
arteriole— □□
aferente și bu
venă stelată
eferente—

capilare
ZD
glomerulare
Z
O
zz:
cz
capilare arteră interlobulară, cz
corticale venă interlobulară
peritubulare
plex cortical
peritubular
arteriolă eferentă
juxtamedulară arteră arcuată,
venă arcuată

vasa recta descendente

(arteriolae rectae)
vasa recta ascendente
rețea (venulae rectae)
t

capilară
medulară
arteră mterlobară,
venă interlobară

FIGURA 20.24 ▲ Schemă ce ilustrează vascularizația rinichiului. Artera renală se ramifică, generând arterele interlobare care, a rându'
lor, dau naștere arterelor arcuate la limita dintre corticală și medulară Arterele interlobulare rezultă prin ramificarea arterelor arcuate și au un traiect
ascendent spre capsula renală, formând arteriolele aferente care se continuă cu capilarele glomerulare. Glomerulii din partea externa a corticaiei trim.'
arteriole eferente spre capilarele peritubulare corticale care înconjoară tubii în corticală. Glomerulii adiacent, medularei, denumiți glomeruli juxtame­
dulari, trimit arteriole eferente aproape in totalitate în rețeaua medulară de capilare, care conține vasa recta (vasele drepte) descendente. Sângele se
întoarce de la nivelul medularei prin vasa recta (vasele drepte) ascendente și rețeaua de capilare, prin vene care se continuă cu venele arcuate. Venele
stelate localizate în vecinătatea capsulei drenează rețeaua capsulară, iar plexul peritubular cortical drenează în venele interlobulare și venele arcuate
 • Rețeaua vasculară medulară drenează în venele ar-
cuate și de acolo mai departe.
724 • Capilarele peritubulare localizate lângă suprafața renală

«X
și capilarele de la nivelul capsulei drenează în venele
Stelate (denumite astfel datorită modelului lor de distribu­
** s

. ......
> A • *.*
•*»

w®
DC ) k • •L*'

1X1
DC
ție, văzut de la nivelul suprafeței renale), care se continuă cu
venele interlobulare, și de acolo mai departe.
■■ ® ■./ c
EpȚ.:-
.
-V' Q &
. A>
=5
i
CZ>
VASELE LIMFATICE
&

.«x - , "W 0
>«x
DC
<x
Rinichii prezintă două rețele importante de vase limfatice.
4 C» A*
ol
*£■
I
-i
z
, • '*1 A-
ce Aceste rețele nu sunt observabile cu ușurință pe preparatele
o
«x
microscopice de rutină, dar pot fi evidențiate prin metode ex­
o perimentale. Una dintre rețele este localizată în regiunea ex­ '•

r^j ternă a cortexului si drenează la nivelul vaselor limfatice mai •

LU >
>
mari de la nivelul capsulei. A doua rețea este localizată mai
ZD
profund in parenchimul renal și drenează la nivelul vaselor 8
CE limfatice mai mari din sinusul renal. Intre cele două rețele lim- k» M’.
LU >

fatice există numeroase anastomoze. k . Y!

1X1
DC
O
K INERVAȚIA RINICHIULUI
K >?
FIGURA 20.25 ▲ Imagine de microscopie optică a epiteliu-
lui tranzițional (uroteliul). Această imagine în colorație H&E indică
Fibrele nervoase care formează plexul renal aparțin în prin­ grosimea de 4-5 straturi celulare a epiteliului din ureterul destins. Cele ele
Cu cipal componentei simpatice a sistemului nervos autonom. superficiale prezintă un aspect caracteristic rotunjit, în formă de dom sau
C? umbrelă. Țesutul conjunctiv (lamina propria) subiacent epiteliului de tran­
• —« Acestea determină contracția fibrelor musculare și, consecu­
tiv, vasoconstricție. ziție (EpT) prezintă relativ multe celule, printre care și hmfocite Vasele san­
guine (VS) sunt abundente în această arie 450x
Z3 • Contracția
> arteriolelor aferente ce vascularizează glomerulii
o
20.26). Acest epiteliu stratificat este practic impermeabil pen­
g
QJ
renali reduce rata de filtrare și scade producția de urină.
• Contracția arteriolelor eferente ce părăsesc glomerulii re­
tru săruri și apă. în epiteliul tranzițional, celulele sunt dispuse
cc nali crește rata de filtrare și producția de urină. pe cel puțin trei straturi:
• w-H

oo • Pierderea inervației simpatice conduce la creșterea secreției
de urină.
lotuși, este evident că inervația extrinsecă nu este nece­
CN
sară pentru funcționarea normală a rinichiului. Deși fibrele
nervoase renale sunt secționare în timpul transplantului, rini­
chiul transplantat funcționează normal.
^'2 URETERUL, VEZICA URINARĂ Șl URETRA
o Toate căile urinare prezintă aceeași organizare, cu excepția
uretrei.
La nivelul ariei cribrosa, urina iese din tubii colectori și pă­
trunde într-o succesiune de structuri tubulare specializate pentru
a o stoca și transporta în exteriorul corpului, fără a-i modifica
compoziția. In ordine, urina curge spre un calice mic, un
calice mare și pelvisul renal și părăsește fiecare rinichi prin
uretere, fiind direcțională spre vezica urinară, unde este sto­
cată. In final, urina este eliminată prin uretră.
Toate aceste căi excretorii renale, mai puțin uretra, pre­
zintă aceeași structură generală: o mucoasă (tapetată de epi-
teliu de tranziție), o musculară și o advenrice (sau, în unele
regiuni, o seroasă).
Epiteliul de tranziție tapetează calicele, ureterele, vezica
urinară și porțiunea inițială a uretrei.
Epiteliul de tranziție (uroteliul) tapetează căile urinare
pornind de la nivelul rinichiului și formează o interfață între
spațiul urinar și vasele sanguine, nervii, țesutul conjunctiv și
celulele musculare netede localizate subiacent (Fig. 20.25 și
• Stratul superficial este format din celule poliedrice mari
(25-250 |jtm diametru), uni- sau binucleate, ce proeminează
în lumen. Aceste celule sunt frecvent descrise drept celule în
formă de dom sau celule umbeliforme, ca urmare a as­
pectului curbat sau arcuat al suprafeței lor apicale (a se vedea
Fig. 20.26). Forma acestor celule este variabilă, în funcție de
gradul de umplere a cailor urinare. De exemplu, în vezica uri­
nară goală, celulele umbeliforme sunt aproximativ cubice, iar
în vezica urinară plină, celulele sunt foarte întinse, aspectul
fiind aplatizat, pavimentos. Marginile celulare prezintă on-
dulații largi cu aspect de creste, formate prin interdigitarea
membranelor apicale ale celulelor adiacente. Aceste interdi-
gitații, asemănătoare cu linia unui fermoar închis, contribuie
la bariera paracelulară de înaltă rezistență care întărește jonc­
țiunile strânse.
>
• Stratul intermediar prezintă celule în formă de pară (sau
de rachetă de tenis), conectate cu celulele umbeliforme din
stratul supraiacent prin desmozomi. Grosimea acestui strat
este variabilă în funcție de gradul de umplere a vraciului
urinar. La specia umană, stratul intermediar poate include
până la cinci rânduri de celule. Atunci când celulele umbe­
liforme din stratul superficial sunt îndepărtate din epiteliu,
celulele din stratul intermediar se diferențiază rapid și înlo­
cuiesc celulele de suprafață absente.
• Stratul bazai este constituit din celule mici, cu un singur
nucleu și este localizat deasupra membranei bazalc. Acest
strat conține celulele stern ale uroteliului.
Epiteliul începe la nivelul calicelor mici, unde prezintă doar
două straturi celulare; numărul acestora crește progresiv, la 4-5

I
r
,- iț.
i5T>.' '
re >' 1
noi plasmatice apicale este acoperită dc plăcile uroteliale con­
■x, _

H a - cave, rigide, separate prin zone balama înguste (Fig. 20.27).

i
. ■; ' -- ^3
VF In secțiune transversală, se observă că foița externă a bistratului 725
, ■<>7
<-•. -.7 ■ ■• ' - lipidic este dc două ori mai groasă decât foița internă; astfel,
- -1
’■ 7 •' -.
'-"’S;-.. : .. _i - % regiunea corespunzătoare plăcii uroteliale este asimetrica, fiind
•■vr • • , Ai
O
»•
* .’? ?' ■ denumiră unitate membranară asimetrică (UMA). Foița
V» 7A> externă groasă a plăcii uroteliale prezintă în structura sa o matrice
■ /'■
/■» .
Cx r«
VF
77 v.. • * . ■ <
cristalină dc particule proteice cu dimensiuni de 16 nm, dispuse
b- S’
* într-un aranjament hexagonal, formate dintr-o familie de cinci
• • $
»
•• -\X ... • • X '
>r 4!*î^ proteine transmembranare numite uroplakine (UPIa, UPIb,
w *- ■ -
- .. ;
■ vv 7 . • ••' r • *. . c<7
fc<S
V. : UPII, UPIIla și UPIIlb; Fig. 20.28). Aranjamentul cristalin al
■>'■•■-‘7 •-x--“ y-4 £> O
S
uroplakinelor asigură impermeabilitatea plăcilor uroteliale față ro
Mi
\V > ■* 1

•. >
7T77c7<---- ;i|- z
r *
de molecule mici (apă, uree și protoni). Alături de joncțiunile
•>

jX*.
- EpT- •*** 1
VF 1 intcrcelulare strânse, plăcile uroteliale au un rol important în GT)
c /
r •— 77-^ •. ;i\ >1 bariera de permeabilitate urotelială. Zonele balama ale membra-
>— .

CS)
r ■■ 7^ sJL f“t

Jl
>. V •
* .^5; u . ••!•._ x ’rL.’1 «*? , •c
r /
i O)
V> >—•
c*F- *
£-> •
• -•;

•^7-V
<; 2 7- ? 7.‘ • 7. *'• ’

u-‘7b.,.. * x
PU X PU
p-*' • -
•
; /.-• ’.
• ■ Vv • ^b:-- r—

â1
> ■*

Sr' —*r'_
**■
■ -y
*• F. .■ >. ./z • ■
Sg ; \ • • / r”
C- •• •!
♦—

y; •W-
'■ .
tWT*: V '
J. K.v . _
'""î
H— •
!

■M ?T>s^
• --O--
"‘7 !><7-7 »

rx?.
f-> ».
• */•.•
•
•
■ •
I

1 yiiz b • -*>
& k’ w

c • _. • • O.M.C
/-C \ r{
’ • r**
A *.

%
'7
V c^y ■77<7\ * t.v-F
; /'Z- "X
•'£*
t- •
' -
*t .
\V-
.
W’- '" ■
. V’ •
• er.-'/

Ș ►’T *r;

-•« —* % .‘j’
r« i f
A *•;

S/?
UM
'.: \JȘ7:
•" • ■

.
«• -A>
/
•• *
■•■•P-âV-?
7- y*-
■( r~. ■ '
cz
20
m
...
’ -:

».Cț.v ’ 7^
■:^'r \ .< 5’
9'
L i
«w : < ?-P
• Of <• .
m
zo
MO*
«/•*>.
Si' -c - /-i
CZ
sl-\.
LP B '> •
*.*• ■> -•* •

-.w
■< r
v. î- y >; J * —
>>—--5V A' ’ V-
<
• ■ ‘ v'-*l • \
B? Ve> A -- VFÎ T
X *

îpi
•-■•A.
•. .< u‘.
, ^z. A ' t*
• A
r fc*-' •*
c| rsi
* T-***'.
r *
y-‘. o
/ .
*•/
• — - Tjfej U-v.
Qr > >
•' tr /'

ifc c
J o .u’,
u?_ jk:**
-.7 L >
□□
.<< '• -. <57? z
FIGURA 20.26 ▲ Imagine de microscopie electronică de
«x/ ■■■.■••;..
30
transmisie a epiteliului vezicii urinare. Tunica mucoasă a vezicii uri­
«37
•*

u* 7-?v-7^7 a x><
nare este constituită din epiteliul de tranziție (EpT) supraiacent laminei pro­ -.i. '. i'' <2
pria (LP). Stratul superficial (SS) este format din celule umbeliforme, la nivelul
cărora se observă vezicule fusiforme (VF) evidente aici, la o putere de mărire
PU .v “ V-
r /• * c:
V»
■W -
□□
relativ mică VF sunt prezentate la o putere de mărire mai mare in Figura V? m
•
*
2027 Stratul intermediar (5/). cu o grosime variabilă, este formai din celule *- • .
zo
ce se pot diferenția și înlocui celule umbeliforme eliminate Stratul bazai (SB)
conține celule stern ale epiteliului de tranziție. 5.000x.
'£
A’' **-* **
X ‘

Xv ?\ r
>S<-q
-..
.Ya>
rv a X»

U>1'
■
■f A

zZB ; < u;'A-

• M

- _• w
straturi celulare în urecer si la sase sau mai multe în vezica urinară .’■»
n’XA ■ *
> > •.

.x •*?
goală. Pe de altă parte, atunci când vezica urinară este destinsă,
uroteliul prezintă doar două-trei rânduri celulare (a se vedea Fig.
20.26). Această modificare reflectă capacitatea celulelor epiceliale
rw
. E-'rf wte
S.-V.
xt'
XiT»
><y

‘-‘i •

de a se adapta la distensie. In vezica urinară destinsă, se aplati­ FIGURA 20.27 ▲ Imagine de microscopie electronică de
zează în special celulele umbeliforme din stratul superficial, iar transmisie a polului apical al unei celule umbeliforme. a. Cito­
cele din straturile intermediare alunecă una peste alta, pentru plasmă prezintă vezicuie de dimensiuni mici, filamente și mitocondrii, dar
a susține creșterea suprafeței. Odată ce diferitele celule s-au re­
trăsătura cea mai caracteristica este reprezentată de vezicu’eie fusiforme
(VF) Se observă câ membrana plasmatică apicală este acoperită de plă­
organizat în vezica urinară destinsă, aspectul rezultat constă în cile uroteliale (PLf) concave, rig de, separate prin zone balama (2’8) înguste
prezența celor trei straturi „adevărate”. 27.000x. b. Imaginea realizată la o putere de mărire mai mare relevă că
membrana care formează veziculele fusiforme (săgeată este similară cu
Suprafața luminală a epiteliului tranzițional este acoperită
membrana plasmatică apicală a plăcilor uroteliale (PU). Ambele membrane
de plăci uroteliale rigide, care conțin în structura lor uropla-
sunt îngroșate și reprezintă unități membranare asimetrice (CA M), la nivelul
kine, proteine cristaline ce joacă un rol important în bariera cărora foița externă a bistratului lipidic este de doua ori mai groasă decât
de permeabilitate. foița internă. Uroplakinele, proteinele specifice plăciior uroteliale. sunt sin­
4^
tetizate ia nivelul RER și apoi transportate în aparatul Golgi unde, prin ohgo-
In peretele vezicii urinare goale, TEM evidențiază un aspect
merizare. formează particule de 16 nm. cu o asamblare finală intr-o matiice
foarte aparte, în formă de scoică, al membranei plasmatice cristalină Rețeaua trans Golgi împachetează UMA în vezicule fusiforme,
apicale a celulelor umbeliforme. Cea mai mare parte a membra- pentru a fi eliberate la nivelul membranei celulare apicale. 60.000x.
 plăci vezicule vârful unui aparat dc atașare filamentar al E. coli, care interac-
uroteliale zone balama fusiforme
ționează cu uroplakinele prezente în unitatea membranară
726 asimetrica a plăcilor uroteliale. Suplimentar, interacțiunea cu
uroplakinele activează o cascadă de evenimente care conduc la
«c invazia bacteriană în celulele epiteliului de tranziție.
CC

1X1 Epiteliul de tranziție menține bariera de permeabilitate

CC
ZD
urotelială, în pofida schimburilor dinamice care au loc în
peretele vezicii urinare și al căilor urinare.
cn-
>c Pe măsură ce vezica urinară și căile urinare se destind, suprafața
CC
c ondulată a mucoasei devine întinsă și se extinde. Cel uleie um­
z
CC a beliforme suferă modificări ale membranei apicale, ca urmare
o RELAXATĂ a prezenței veziculelor fusiforme. Observate în TEM, vezi­
«X
o culele fusiforme sunt orientate perpendicular și sunt localizate
în imediata vecinătate a membranei plasmatice apicale. Acestea
1X1
sunt formate din unităti membranare asimetrice similare cu
t

cele prezente la nivelul plăcilor uroteliale. Ca răspuns la distensia

ZD vezicii urinare, membrana apicală se extinde prin exocitoza vezi­
CC
uu culelor fusiforme, care devin parte componentă a suprafeței ce­
1X1 lulare (a se vedea Fig. 20.28). Cele mai multe vezicule fusiforme
CC i
ZD fuzionează la nivelul regiunilor balama cu suprafața celulară api­
\ b

ÎNTINSĂ
cală, în timp ce veziculele rămase adoptă o poziție mai paralelă
plăci noi adăugate cu membrana apicală. în timpul micțiunii, procesul este inversat:
din veziculele fusiforme membrana apicală provenită din veziculele fusiforme este recu­
C foită perată prin endocitoză, astfel încât membrana apicală a celulelor
• <
•

externă
■. ■ —

c umbeliforme se micșorează.
>

* < foită_ î
Țesutul muscular neted al căilor urinare este dispus sub
—*8^1
1

internă 1 rccobo formă de fascicule.

s<u
*•(

unitate Pe toată lungimea tractului urinar, o lamina propria densă,

membranară
co asimetrică
d colagenică susține uroteliuL In structura pereților căilor uri­
cn
CsJ I# 16 nm
aranjament cristalin
de uroplakine
FIGURA 20.28 ▲ Diagrame ale suprafeței luminale a celule­
O lor umbeliforme. a. Acest desen ilustrează suprafața luminală a celulelor
umbeliforme într-o vezică relaxată. Se observă că membrana plasmatică
apicală a fiecărei celule este acoperită de plăci uroteliale ondulate, concave,
separate prin zone balama înguste. Veziculele fusiforme (desenate cu altă
culoare) ce conțin plăci membranare adiționale se acumulează in porțiu­
nea superioară a celulei. Majoritatea sunt orientate vertical, iar o parte sunt
atașate la zone balama ale membranei plasmatice apicale. b. Această dia­
gramă prezintă aceeași celulă din diagrama de mai sus, însă într-o vezică
destinsă. Se observă plăcile care au fost adăugate la suprafață din veziculele
fusiforme. Veziculele rămase în acest stadiu sunt vizibile într-o poziție mai
orizontală, c. în secțiune transversală, placa urotelială prezintă caracteristici
ale unității membranare asimetrice (UMA), în care foița externă a distratului
lipidic este de două ori mai groasă decât foița internă UMA sunt prezente
atât în plăcile uroteliale, cât și în veziculele fusiforme d. Foița externă mai
groasă a plăcii uroteliale conține un aranjament cristalin hexagonal de pro­
teine cu diametrul de 16 nm, reprezentate de o familie de proteine trans-
mernbranare denumite uroplakine.
nei plasmatice conțin toate celelalte proteine care există în mod
obișnuit in domeniul apical celular, precum receptori și canale
ionice. Aproximativ 85% din infecțiile tractului urinar sunt
determinate de Escherichia coli, bacterie uropatogenă,
care colonizează epiteliul tranzițional. Aderarea inițială la epite-
liu permite bacteriei să rămână localizată pe suprafața epitelială,
împiedicând astfel îndepărtarea ei in timpul jnicțiunii. Această
adeziune este mediată de către adezinele FimH, localizate la
nare nu există musculara mucoasei sau submucoasă. In por­
țiunile tubulare (uretere și uretră), sub lamina propria sunt
dispuse de obicei două straturi de țesut muscular neted:
• Stratul longitudinal, stratul intern în care celulele mus­
culare sunt aranjate într-un model de spirală laxă
• Stratul circular, stratul extern în care celulele musculare
sunt dispuse într-un model de spirală strânsă
Acest aranjament al țesutului muscular neted este opus
celui existent la nivelul tunicii musculare a tractului intes­
tinal. Țesutul muscular neted al tractului urinar este asociat
cu țesut conjunctiv, astfel încât se formează fascicule paralele,
și nu straturi musculare propriu-zise. Contracția peristaltică
a musculaturii netede determină trecerea urinei din calicele
mici, prin uretere, spre vezica urinară.
Ureterele
Fiecare ureter, de aproximativ 24-34 cm lungime, transportă
urina de la nivelul pelvisului renal la vezica urinară. Porțiunea
distală a ureterului pătrunde în vezica urinară, urmând un tra­
iect oblic prin peretele vezicii. Epiteliul de tranziție (uro-
teliul) tapetează suprafața luminală a peretelui ureterului. In
afară de uroteliu, peretele este format din țesut muscular neted
și țesut conjunctiv. Țesutul muscular neted este dispus în trei
straturi: un strat intern longitudinal, un strat mijlociu circu­
lar și un strat extern longitudinal (Planșa 78, pagina 738). lo­
tuși, stratul extern longitudinal este prezent doar în porțiunea
distală a ureterului. De regulă, ureterul este inclus în țesutul
adipos retroperitoneal. Acest țesut adipos, împreuna cu vasele
și nervii formează adventicea ureterului.
 Odată cu distensia vezicii urinare, orificiile de deschidere ale
ureterelor sunt presate, astfel încât posibilitatea de reflux urinar
in uretcrc este redusă. Contracția țesutului muscular neted dirs
peretele vezicii comprimă orificiile de deschidere ale ureterelor
în vezica urinară. Acest fapt previne propagarea spre rinichi a
infecțiilor de la nivelul vezicii urinare și uretrei (siiusuri frec­
vente pentru infecția cronică, în special la sexul feminin).
In porțiunea terminală a ureterelor, asociat celor două stiaiur
musculare descrise anterior, este prezent un strat extern rnuscu
Iar gros, în special în porțiunea în care ureterul străbate peretele
vezical. Cele mai multe descrieri ale musculaturii vezicile indică
faptul că acest strat longitudinal se continuă în peretele vezicii
și devine un component principal al acestuia. Totuși, la nivelul
vezicii urinare, țesutul muscular neted nu este clar separat în stra­
turi distincte.
Vezica urinară
Vezica urinară constituie un rezervor distensibil pentru urină,
localizat in pelvis, în spatele simfizei pubiene; mărimea și forma
vezicii urinare depind de gradul de umplere al acesteia. Vezica
urinară prezintă trei orificii de deschidere, două corespunzătoare
ureterelor (orificiile ureterale) și unul uretrei (orificiul ure­
tral intern). Aria triunghiulară în care se deschid aceste trei orifi­
cii, numită trigon, este relativ netedă și are o grosime constantă,
in timp ce restul peretelui vezicii este gros și pliat când vezica
este goală, respectiv subțire și neted când vezica este in disten-
sie. Aceste aspecte reflectă originile embriologice diferite ale tri-
gonului și restului peretelui vezical. Trigonul derivă din duetele
mezonefrice embrionare, iar cea mare parte a peretelui vezical se
formează din cloacă.
Țesutul muscular neted al peretelui vezicii urinare formează
mușchiul detrusor. în apropierea orificiului de deschidere a
uretrei, celulele musculare formează sfincterul uretral intern
involuntar, structură musculară cu aranjament inelar, care în­
conjoară deschiderea uretrei. Fasciculele musculare netede ale
mușchiului detrusor sunt organizate mai puțin ordonat, com­
parativei! fasciculele musculare existente la nivelul segmentelor
tubulare ale căilor urinare, astfel încât fasciculele musculare și
colagenice se întrepătrund într-o manieră aleatorie (Planșa 79,
pagina 740). Contracția mușchiului detrusor al vezicii urinare
comprimă întregul organ, forțând eliminarea urinei în uretră.
Vezica urinară este inervată de către ambele componente
ale sistemului nervos autonom, simpatică și parasimpatica:
• Fibrele nervoase simpatice formează un plex la nivelul
adventicei; aceste fibre pot inerva vasele din peretele vezicii.
• Fibrele parasimpatice provin de la nivelul segmentelor
S2-S4 ale măduvei spinării și au traiect asociat nervilor pel-
vini splanhnici, până la nivelul vezicii urinare. Aceste fibre se
opresc la nivelul ganglionilor terminali localizați în fasciculele
musculare si în adventice si constituie fibrele eferente ale re-
> >
flexului de micțiune.
• Fibrele senzitive care pornesc de la vezica urinară spre por­
țiunea sacrală a măduvei spinării reprezintă fibrele aferente ale
reflexului de micțiune.
Uretra
?tra este un tub fibromuscular care transportă urina de
la nivelul vezicii urinare către exterior, prin orificiul uretral 727
Mărimea, structura și funcțiile uretrei diferă intre
sexe.
' ul masculin, uretra constituie porțiunea terminală
a sistemelor urinar și genital. Uretra masculină măsoară aproxi­
mativ 20 cm lungime și prezintă trei porțiuni distincte:
o
O retra prostatică se întinde pe o lungime de 3-4 cm, de
la nivelul colului vezical prin prostată (a se vedea pagina
791). Este tapetată de epiteliu de tranziție (uroteliu). Due­ ro
tele ejaculatoare ale sistemului genital pătrund in peretele
posterior al uretrei prostatice, alături de numeroase canale C/)
h— •
prostatice de dimensiuni mici care iși elimină produsul de cz)
m
secreție in acest segment. a
o Uretra membranoasă are o lungime de aproximativ
1 cm, de la vârful prostatei la bulbul penian. Ea străbate r—
► ■ «
spațiul profund al perineului de la nivelul peretelui
T—1
pelvin, la intrarea în perineu. Țesutul muscular schele­ »“5
►— •
tic din spațiul profund al perineului care înconjoară ure­
tra membranoasă formează sfincterul uretral extern
î
(voluntar). Epiteliul de tranziție nu mai este prezent la
acest nivel. Această porțiune a uretrei este tapetată de un
cz
epiteliu stratificat sau pseudostratificat cilindric, care se zo
aseamănă mai mult cu epiteliul căilor genitale, decât cu m
m
epiteliul porțiunilor mai proximale ale căilor urinare. 33
• Uretra peniană (uretra spongioasă) se extinde apro­ c
ximativ 15 cm prin întreaga lungime a penisului și se <
deschide la suprafața corpului, la nivelul glandului pe­ m
hsi
nian. Uretra peniană este înconjurată în traiectul ei pe­ o
nian de corpul spongios. Este tapetată de un epiteliu
cz
pseudostratificat cilindric, cu excepția porțiunii sale ter- 30
minale, unde epiteliul este stratificat pavimentos, in conti­ z
nuitate cu pielea care acoperă penisul. In acest segment se 30
ZE*‘
deschid duetele glandelor bulbouretrale (glandele
•GQ
Cowper) și ale glandelor uretrale secretoare de mucus
cz
(glandele Littre). 30
m
La sexul feminin, uretra este scurta, măsurând 3-5 cm în 33
x>
lungime, de la nivelul vezicii urinare până în zona vestibulului
vagi nai, posterior de clitoris. Mucoasa prezintă in mod carac­
teristic o scrie de pliuri longitudinale. Ca și uretra masculină,
este tapetată inițial de epiteliu de tranziție, continuare a epite-
liului vezicii urinare, dar care se modifică in epiteliu stratificat
pavimentos înainte de capătul său terminal. In porțiunea mij­
locie, unii autori au raportai prezența unui epiteliu stratificat
cilindric sau a unui epiteliu pseudostratificat cilindric.
Numeroase glande uretrale mici se deschid în lumenul u re­
trăi, în special in porțiunea proximală a uretrei feminine. Alte
glande, denumite glandele parauretrale, omoloage ale pros­
tatei masculine, elimină produsul lor de secreție in duetele
parauretrale comune. Aceste duete se deschid pe fiecare parte
a orificiului uretral extern. Glandele produc o secreție alcalină.
Lamina propria este constituită dintr-un țesut conjunctiv in­
tens vascularizat, asemănător cu corpul spongios prezent la
sexul masculin. In zona în care uretra străbate diafragma uroge­
nitală (partea membranoasă a uretrei), mușchiul striat scheletic
al diafragmei formează sfincterul uretral extern (voluntar).
728
T—
CD
Ll_
fel <
\
\
LU
s histologie]
o
__ i
O
CO
zc
D Sistemul urinar include rinichii, ureterele, vezica urinară și uretra.
D Funcțiile esențiale ale rinichilor includ menținerea homeostaziei, prin controlul echi­
c
• V-H
5 nea arterială (renina) și metabolismul calciului (activarea vitaminei D).
gQJ
STRUCTURA GENERALĂ A
oo
RINICHIULUI
QO
? Fiecare rinichi este înconjurat de o capsulă de țesut
conjunctiv și conține o zonă externă denumită cor-
CM ticală și o zonă internă denumită medulară, for- |
mată din 8-12 piramide renale. Corticala se extinde
in jurul ariilor de medulară renală, formând coloa­
O nele renale, care separă între ele piramidele renale. 1
t Corticala renală prezintă în structura sa corpusculii
renali și tubii contorți și drepți asociați acestora. Agre- .
garea tubilor drepți și a tubilor colectori la nivelul cor-
ticalei formează razele medulare.
D Un lob renal este constituit dintr-o piramidă renală și
țesutul cortical asociat acesteia.
£ Baza fiecărei piramide renale este îndreptată către cor- [
ticală, în timp ce vârful acesteia (papila) proemineazâ la
nivelul calicelui mic, o ramură a calicelui mare care, la
rândul său, reprezintă o diviziune a pclvisului renal.
D La nivelul hilului, pelvisul renal se continuă cu ure-
terul, care asigură pasajul urinei către vezica urinară.
!> Fiecare rinichi primește sânge prin intermediul ar- ț
terei renale, care se ramifică în arterele interlobare
(circulă printre piramidele renale), ce își modifică
apoi traiectul, fiind dispuse de-a lungul bazelor pira­
midelor renale (arterele arcuate) și care se ramifică,
la rândul lor, în arterele interlobulare, care se distri­
buie la nivel cortical.
L- La nivelul corticalei, arterele interlobulare generează
arteriolele aferente (câte una pentru fiecare glome-
rul), caic vor genera capilarele ce formează glomerulul.
Capilarele glomerulare reunite formează arteriola efe-
rentă, aceasta generând ulterior o nouă rețea secun­
dară de capilare, capilarele peritubulare.
D Unele capilare
. *peritubulare care însoțesc segmen­
tele subțiri ale anselor Henle formează bucle lungi
denumite vasa recta.
' Capilarele peritubulare drenează în venele interlobu-
lare, care drenează in venele arcuate, venele interlo-
bare și apoi în vena renală.
_________________________________________________________________________________
Sistemul urinar
PREZENTARE GENERALĂ A SISTEMULUI URINAR
librului hidro-electrolitic, al pH-ului plasmatic, al osmolarității tisulare și al presiunii
arteriale; filtrarea și excreția unor produși de catabolism; activitățile endocrine, cum
ar fi secreția de hormoni care reglează eritropoieza medulară (eritropoietina), presiu­
STRUCTURA Șl FUNCȚIA NEFRONILOR
:
D Nefronul este unitatea structurală si funcțională a rinichiului.
> >
i Nefronul este constituit dinrr-un corpuscul renal și o porți­
une tubulară lungă care include un segment proximal gros
(tubul contort proximal și tubul drept proximal), un segment
subțire (porțiunea subțire a ansei Henle) și un segment distal
gros (tubul drept distal și tubul contort distal). Tubul contort
distal se continuă cu tubul colector care se deschide la nivelul
papilci renale.
D Corpusculul renal conține glomerulul renal, care este încon­
jurat de un strat cpitclial dublu ce formează capsula Bowman.
D Aparatul de filtrare renal este constituit din endoteliul capi­
larelor glomerulare, membrana bazală glomerulară (MBG)
și podocitele capsulei Bowman.
D MBG încărcată negativ, conținând colagen tip IV și XVIII, si-
aloglicoproteinc, glicoproteine necolagenice, proteoglicani și
glicozaminoglicani, acționează ca o barieră fizică și un filtru
selectiv pentru ioni.
D Podocitele își extind prelungirile citoplasmatice in jurul ca­
pilarelor, dezvoltă numeroase prelungiri secundare denumite
pedicele, care se întrepătrund cu pedicelele podocitelor în­
vecinate. Spațiu) dintre pedicelele întrepătrunse formează o
fantă de filtrare care este prevăzută cu o diafragmă a fantei
de filtrare.
D BMG a corpusculului renal este comună mai multor capilare
pentru a crea un spațiu pentru celulele mezangiale și matri­
cea lor extracelulară.
> Celulele mezangiale sunt implicate în fagocitoza și endoci-
toza reziduurilor prinse la nivelul fantei de filtrare, în secreția
I
unor substanțe cu rol paracrin; totodată reprezintă elementul
de suport al podocitelor și participă la modularea distensiei
glomerulare.
D' Aparatul juxtaglomerular este constituit din macula densa
(monitorizează concentrația ionilor de Na" din fluidul tu-
>
bular), celulele juxtaglomerulare (secretă renină) și celulele
mezangiale extraglomerulare. Acesta reglează tensiunea ar­
t
terială prin activarea sistemului renină-angiotensină-aldo-
steron (SRAA).
j
 - I *

>S c a' '

“t-•

729
ț

FUNCȚIILE TUBILOR RENALI

»
• <• TERUL, VEZICA URINARA Șl
JRETRA
> Ultrafiltratul glomerular din capsula Bowman si răba le
sistemul tabular al nefronului și tubii colectori, tapetau »
Toate căile urinare, cu excepția uretrei, prezintă aceeași
de celule epiteliale care secretă și absorb diferite sub­ organizare generală. Acestea sunt tapetate de o mucoasă
o
stanțe pentru a produce urina finală. care este constituită dintr-un epiteliu de tranziție (uro-
0 Tubul contort proximal primește ultrafiltratul glome­ teiiu) și au o tunică musculară netedă și o adventice
bO
rular din capsula Bowman. Acest tub reprezintă locul (sau scroasă) de natură conjunctivă.
de inițiere și locul principal de derulare a procesului I 5 Epiteliul de tranziție (tranzițional) este un epiteliu stra­
de reabsorbție a glucozei, aminoacizilor, polipeptide- tificat specializat cu celule mari în formă de dom/cupolă | co
►— •

lor, apei și electroliților. sau umbrelă (umbeliforme) care procmineazâ în lumen. o:

<—T
D Reabsorbția ukrafiltratului continuă pe măsură ce D Celulele umbeliforme prezintă o membrană plasm atică [ ro
acesta circulă de la tubul contort proximal către tubul modificată, ce conține plăci și vezicule fusiforme, con­
drept proximal (porțiunea descendentă groasă a ansei stituind invaginări ale excesului de membrană plasmatică *

Henle), care coboară până la nivel medular. necesar pentru extensia suprafeței apicale asociate cu dis- I
D Ansa Henle, prin cele două porțiuni ale sale, una des­ ■■■■
tensia organului.
O 1 H— •
——
cendentă (cu permeabilitate crescută pentru apă) și alta & Ureterul conduce urina de la pelvisul renal la vezica uri­
ascendentă (cu permeabilitate ridicată pentru ionii de nară. Ureterul este tapetat de epiteliu de tranziție supra- >-î
Na+ și CI”), realizează concentrarea ukrafiltratului. iacent țesutului muscular neted organizat în trei straturi [
D Tubul drept distal (porțiunea ascendentă groasă a ansei) distincte și adventicei de natură conjunctivă. | n:
prezintă un traiect ascendent către propriul corpuscul Vezica urinară este tapetară de epiteliu de tranziție și co
renal situat în zona corticală, unde va veni in contact cu prezintă multiple falduri ale mucoasei, cu excepția regi­ o
arreriola aferentă. In această porțiune, celulele epiteliale unii trigonului. Peretele său muscular este gros și bine o
ale tubului renal formează macula densa. dezvoltat, fiind reprezentat de către mușchiul detrusor. I ! E2
m
<•
i
D Tubul contort distal drenează la nivelul tubului colec- D Uretra permite pasajul urinei de la nivelul vezicii uri- | <—■

nare către exterior, prin orificiul uretral extern. o

tor cortical care se află in raza medulară. Acestea ajus­ —*

tează în continuare concentrația ionilor de Na” si K” la

> >
Uretra feminină este scurtă și este tapetată de epiteliu tran­
nivelul ukrafiltratului. zițional (jumătatea superioară), de epiteliu pseudostratifi- .
Tubul colector medular este tapetat de celule cubice cat cilindric (jumătatea inferioară) și de epiteliu stratificat |
care suferă o tranziție către celule cilindrice, pe măsură pavimentos (în apropierea capătului său distal). I
I

ce tubul se mărește. Tubii colectori prezintă aquaporine a Uretra masculină este mult mai lungă O
decât cea feminină
și canale de apă dependente de ADH. care participă la și este împărțită în trei porțiuni: uretra prostatică (tapetată t

reglarea reabsorbției de apă. de epiteliu tranzițional), uretra membranoasă, scurtă, care i

D Tubii colectori sc deschid la nivelul papilei renale,’ ,ari I străbate sfincterul uretral extern (tapetată de epiteliu stra­
ultrafiltratul modificat, denumit acum urină, circulă tificat sau pseudostratificat cilindric) și o porțiune lungă,
consecutiv prin căile urinare. uretra peniană (tapetată de epiteliu pseudostratificat cilin­
dric).

— —- • I

\
 PLANȘA 74 >
Rinichi I
730 Sistemul urinar este constituit din rinichi, organe pereche; uretere, organe pereche care fac legătura dintre rinichi și vezica urinară; și uretra, care
conectează vezica urinară cu exteriorul corpului. Rinichii conservă electroliții și fluidele organismului și îndepărtează cataboliții, precum ureea, acidul
uric, creatinina și produșii rezultați din degradarea diferitelor substanțe. Rinichii produc urina, inițial sub formă de ultrafiItrat sanguin care va fi modificat
IE de către celulele tubulare renale, prin reabsorbție selectivă și secreție specifică. Rinichii funcționează și ca o glandă endocrină, producând eritro-
poietina, un factor de creștere care reglează eritropoieza, și renina, un hormon implicat în reglarea presiunii arteriale și volumului sanguin. Rinichii
’E hidroxilează vitamina D, un pre-hormon steroid, pentru producerea formei sale active.
E Fiecare rinichi are un aspect turtit, în formă de boabă de fasole și cu dimensiuni de aproximativ 10 cm lungime, 6,5 cm lățime (de la nivelul feței con­
vexe la marginea concavă) și 3 cm grosime. La nivelul zonei concave mediale, fiecare rinichi prezintă un hil, o zonă indentată prin care vasele sanguine,
nervii și vasele limfatice intră sau părăsesc rinichiul. Porțiunea inițială în formă de pâlnie a ureterelor, pelvisul renal, părăsește rinichiul tot la nivelul
hilului. 0 hemisecțiune prin rinichiul proaspăt evidențiază două regiuni distincte: o zonă corticală, de culoare roșu-brună situată la exterior, și o zonă
<
medulară, mult mai palidă, localizată spre interior, în continuitate cu pelvisul renal. Corticala se caracterizează prin prezența corpusculilor renali și a
(/)■
tubilor acestora, inclusiv tubii contorți și drepți ai nefronului, tubii colectori corticali și o vascularizație extensivă.
z
Rinichi, om, specimen proaspăt 3x, vârfurile libere ale piramidelor caic se proiectează la nivelul unei serii de
spații colectoare urinare largi, denumite calicele mici fC/V/J; suprafața
Imaginea prezintă o secțiune frontală prin zonele corticală internă a calicelor este albă. Calicele mici drenează în calicele mari
și medulară ale unui rinichi nefixat, obținui in urma unei
și acestea, la rândul lor, se deschid la nivelul pelvisului renal, care
autopsii. Zona hilului renal, vizibilă, constă în calicele
direcționează urina în ureter.
mici (gri/alb) înconjurate de un țesut adipos de aspect gal­ Un aspect interesant al acestui specimen este faptul că sângele a fose
ben. Regiunea externă a parenchimului renal arc o culoare roșu-brună',
reținut în multe dintre vase, permițând astfel vizualizarea mai multor
aceasta este corticala. Corticala este ușor de diferențiat de porțiunea
vase renale în localizarea lor topografică. Printre vasele ce por fi identifi­
internă, medulara, arie care este împărțită la rândul său intr-o zonă cate pe suprafața de secțiune renală prezentată în imagine se află vasele
externă (ME), identificată aici prin prezența vaselor drepte, vasa recta
interlobulare (VI) la nivelul corticalei; venele arcuate și arterele
(VR), și o porțiune internă (MI), care este mai palidă și cu un aspect mai
arcuate (AA) la baza piramidelor; arterele interlobare (AIL)si venele in-
omogen. Medulara este constituită din piramidele renale, care au baza
terlobare (VIL) dintre piramidele renale; și, la nivelul medularei, vasele
îndreptată către zona corticală și vârful sub formă de papilă (P) direc­
care se distribuie către și dinspre rețeaua de capilare de la nivelul pira­
țională către hilul renal. Piramidele sunt uneori doar parțial separate
midei. Aceste ultime vase, atât arteriole, cât și ventile, au o traiectorie
intre ele, ca in această figură, de arii de corticală renală desemnate drept
relativ rectilinie și de aceea ele sunt desemnate colectiv drept vasa recta
coloane renale (ColR). Cea mai mare parte a zonei externe a pira­
(VR). (Prin amabilitatea Dr. Eric A. Pfeifer.)
midei din stânga nu a fost inclusă în planul de secțiune. Papilclc sunt

Corticala și medulara, rinichi, om, H&E lare) înconjurat de foițele viscerală și parietală ale capsulei Bownian In
20X. zona corticală se observă grupuri de tubi, cu un traiect mai mult sau
mai puțin rectiliniu, dispuși pe o direcție radială pornind dinspre baza
Secțiunea histologică prezentată include corticala și o medularei (săgeți)-, acestea sunt razele medulare. în schimb, in medulară
parte a medularei. La limita dintre cele două zone (mar­
* se remarcă profiluri de structuri tubulare aranjate ușor curbat in aria
cată parțial cu o linie întreruptă) se observă numeroase sec­
externă a medularei și îndreptându-se treptat pentru a deveni drepte in
țiuni ale arterelor arcuate (AA) și ale venelor arcuate (VA). Elementul
porțiunea internă a medularei. Dispoziția tubilor (și a vaselor sanguine)
morfologic distinctiv al cortexului renal, indiferent de planul secțiunii,
determină aspectul fin striat al suprafeței de secțiune a piramidei, aspea
este reprezentat de prezența corpusculilor renali (CR). Aceștia sunt
care este observat și în specimenele macroscopice (a se vedea figura de
structuri sferice constituite dintr-un glomerul (ghem de vase glomeru-
mai sus).

AA, artere arcuate ME, medulară externă VIL, venă interlobară

AIL, arteră interlobară Ml, medulară internă VR, vasa recta
CM, calice mic PR, papilă renală linia întreruptă, limita dintre corticală
ColR, coloană renală VA, vene arcuate și medulară
CR, corpusculi renali VI, vase interlobulare săgeți, raze medulare

I 1
I

731

TJ

z
*>

/<
»

p^î 3
r- h
UE ■v-1
/>
/
A:
r. * >

i' 0$ • ?' ■■ 5 ' *■

1:<S
-w

^X-'- '^. X
*^%ACS *v •1 •»
J*
_ I

‘Corticală,
£S
•.
’\t *1-
>*•
.1 *•
••
CR
<;''X lil
• r’r; >
o

9i
• - *’ •• .

An-. «^. ■.Vîf-’ 4*

>» *^r* X?*
'^xSV
>4-:-.’
-Ms. r.- 11 **z

tw SP
'i.r<

Z^v/

w ' -;-W
?ssîfe Sî® >: ■;
. tf » :&'A- H
‘Miri

;ws
w3iw
f -

r ,
■•' ■
. ■/ .
t-.
■ !. :. - <V.
>;-l^
s
^7^ £

I '^liî» ââf -•

«^SSiaPs
r?
t».

^*
. ;r)

Z‘ ^is,'’;.
'"safe-^i^®*
WSw ți

l
b- 9

»-*4^ *- X *•■

£SV<>’
■' • >v*i 1
&
î a■
L • *• . < » *--»
£s<< >
Cv A
iV Uj
$

•• «> Î-*
<>v
'-5
t-X&i?.
w' .W; V J.H .»

k®
'A5 tff

1$
-
*
K iX’îV
.?***•< <KV4 s. •?.vă‘ •* »
!. X a? X
 PLANȘA 75 Rinichi II
>

732 Nefronul este unitatea funcțională a rinichiului. Fiecare rinichi uman prezintă în structura sa aproximativ 2 milioane de nefroni. Aceștia sunt responsabili
de producerea urinei și corespund porțiunii secretorii a altor glande. Tubii colectori sunt responsabili de concentrarea finală a urinei, fiind analogi
componentei ductale a glandelor exocrine. Un nefron este constituit dintr-un corpuscul renal și un tub renal. Corpusculul renal este format din glo-
merulul renal, un ghem de 10-20 de anse capilare, înconjurate de o cupă epitelială bistratificată, capsula renală Bowman. Capilarele glomerulare
sunt alimentate la nivelul polului vascular al capsulei Bowman de o arteriolă aferentă și drenate de o arteriolă eferentă care părăsește capsula
Bowman, tot la nivelul polului vascular, pentru ca ulterior să se ramifice într-o rețea de capilare care vascularizează tubii renali. La polul opus al capsulei
Bowman se află polul urinar, locul prin care ultrafiltratul renal părăsește capsula renală. Porțiunea tubulară a nefronului este constituită din segmentul
proximal gros (alcătuit din tubul contort proximal și tubul drept proximal), segmentul subțire, care constituie porțiunea subțire a ansei Henle
și segmentul distal gros, care este format din tubul drept distal și tubul contort distal. Ansa Henle este porțiunea în formă de U a nefronului, con­
stituită din porțiunea dreaptă groasă a tubilor proxima li și distali și porțiunea subțire dintre aceștia. Tubul contort distal se continuă cu Tubul colector
cortical, fie printr-un tub conector, fie printr-un tub conector arcuat. Nefronul împreună cu tubul conector formează tubul urinifer.
</)■

z
<

o. | Corticală, rinichi, om, H&E 60X, alungite, iau forma literelor J, C, sau chiar S. Razele medulare sunt con­
-
stituite din grupuri dc tubi drepți care au o direcție asemănătoare și care
11 Corticala renală este divizată în zone denumite labirin­
par a radia dc la baza piramidei renale. Atunci când razele medulare
tul cortical (LC) și razele medulare (RM). Labirintul
sunt surprinse în secțiuni longitudinale, așa cum se observă și in această
cortical conține corpusculii renali (CR), care se pre­
figură, acești tubi se prezintă sub formă dc profiluri alungite. Razele
zintă sub forma unor structuri relativ mari, sferice. Fiecare
medulare prezintă în structura lor tubii drepți proximali (segmentele
corpuscul renal prezintă in jurul său tubii contorți proximali și tubii
groase; segmentul descendent al ansei Henle), tubii drepți distali (seg­
contorți distali. Aceștia sunt parte componentă a labirintului cortical.
mentele groase; segmentul ascendent al ansei Henle) și tubii colectori
Datorită traiectului lor sinuos, tubii contorți, în special cei proximali,
corticali.
prezintă profiluri variate, in mare parte ovale sau rotunde; altele, mai

Corticală, rinichi, om, H&E 120X. observă un corpuscul renal (CR). în schimb, formele prezentate dc
tubii razelor medulare din această figură sunt destul dc diferite dc cele
Figura prezintă o alră imagine a cortexului renal, la o
din figura de deasupra. Toți tubii delimitați de o linie întreruptă apar­
putere de mărire
mă ceva mai mare, secționat într-un plan po­
țin razei medulare (RM) și toți sunt surprinși în secțiune transversală.
ziționat intr-un unghi drept față dc imaginea din figura de
O imagine dc ansamblu a tubilor de la nivelul razei medulare permite
mai sus. Porțiunea periferică a imaginii prezintă labirintul
identificarea acestora pe baza mărimii, a formei lumenului și a mărimii
cortical, în care tubii au mai ales un profil rotund sau oval, dar unii
celulelor tubulare. Aceste trăsături, ca și alte caracteristici ale labirintului
sunt mai alungiți și mai curbați. Aspectul este la fel cu cel al ariei labirin­
cortical, sunt prezentate în Planșa 76.
tice corticale din imaginea de mai sus. La nivelul labirintului cortical se

CR, corpuscul renal RM, rază medulară linia întreruptă, limita aproximativă a
LC, labirint cortical razei medulare
F

w RS
•» F.-'A , - • * ■
:/ a > •.' •
- ^‘îX’
>
Vv ’•-7u,- < j *Y r V i J6

iSs^Ș^sî
Si?’ -- • vna^L;șsw®
**<.*’«- •’
’' ><

• / L.!»*.•'A 1
-
X. .<.'
*'

.?<^‘
. « •
‘. v,‘.

• 1?-v VV,

•/
1
r . .
%’ar rfrv'Qi...
• /r’<
'? -
* f*

>< *'3 ’•7. •’"

*» I <
^<4
-ÎT”r
•v -A
*

• ’!
t
?.? - V
î.f u wW«74»^
1 733
£
rt
n •> m* * .*•* Z*A. % *» t' » ’

X -..- v5 ■i
3 ’
«>. *'/ • • . /*
-••>••;/
«<-. r- '/. :,• *■i-z '/.«>
jWWfeW;>j/3
ViiV ^•.rp

^feswaS
C’z 2> *
-7
jI *■ *

Oj ; Z/L*r^ z^J •» ;
u
.<^,:
r
îțp% .. .
»»ir - » ►.,
•'<7.'
<-cr-
c •
I
♦ 4'
• vV- ./>
^7^^vWî??
t A •*’
•• • - î* - > Z'-
.p ? , r'*
, <" '*A. •♦•*'»/,•'
A \V<i?S** *• /T
^:?zc
f • • • ’a*
1
>3k£Fv h«- /
1
z
ir
U I >-,"\ S ■>/.< ’.‘r7*’’>
•*
Vs.-.--- ’r X-» y> 1*
A
' '■
4 Î ’>> i t*P rV
--yZ

*ăfe * : , '• •
' •" -f' . ! H hj». <-•’ —■
3’
jPr «
'>

* s •.-yi; a7?- ‘7 v >eî;.\

?wHOfe-
>|-'v •fi
• ; • ( n p\. •?
&F b <;■ y
•/

p ss
-
<wws
**T J

W *•<-■ - * *3 J
fy».
V* i”’* t T* *
SW& • ,,,
■&..^‘V v*’ r’’-''<

:î_ 1 tl W
’w wwrs
-V ; .%;.. - -»«4 J 50
' -’. ’• ■
! Mf (l£fi V i »c

a
* ’%••■£•
^‘;V -*;l -i fe-î.Cj!
•*» 1

3
mbw
sa .. ■'
; .,.«W' ■; X’a-a-z? î ri») t Szal;
..c» ii'- ■M#

l®w5r
■•■^ r<<.».'Y-, * 4 L'
SE ®
• wtes
■^•''•,r9b -
• b
•2>
i v*-£ • ’< • 1 » b i
*
•- 4‘‘ :'j
***<£?,
***±V
"• * c<:• • 9\Jy <
A* -///T-v.
:// ’Sgp ni agftw Wifp
&te; W* *
r, ’olRî'S^
k<;\\ 3.-X; Vi. -x'
riA-Z v<-■/î'.-r ? î^fi-:"' •*“
' vV.7%' 5
WW-
•
:
aâ4®0LW'S' Iefei
aHr
fi
"ite ;^isSSR
-V'*.>• •.'^.••7

vr- ( '- -_. I J l •• .* •

x 5>J
V--T11! j
•+.WaSoffi,.«,
,^î-zV- ■*■'?<■' ?'î’t.’ Z/,yA'• ..<,v?i

'■> L
«

. R :
r;.^ W®Bi
WSB®S;^ 31
5Ș;Li4>-i
•/? • M/îw^ra;

•’
•»
«;v.
XV
/^•*x2ir
WJ^V'-
ș^Of® -F'‘^

<;V' h1 y.. r ’r-,

>’Y
• -• • XV • . w

r) ^tW-
• ”#_<

.w-t- î$
’r-r. '
I

.- >$
-x
:U w
V
» ■* *

*’
’S •»■*
• > V "5Lv<
w *.? <I
-^aș?
••
’ *

A ,'X .li '. •*;>.«-. r’J

■•.- ,<■ *■a-r
j •/ •• ij.?;»1
L k U 31? «4ț.«.*e,.-.
-*
•'^'-^7‘'. ■>-'2i^'v^'.: i
-M :’ &.-4: s5.':: WWF^
Ki®S' ’
itr^&A.*Ăr
’W®,j z

Z: j,iYȘZx< -_r .tz’if4'*?>_>^-v*

“ — *• • •

WWBi
/</.? ’«x
a Wț' £ ■^>X .< vl
••
> 1v
KY r£\ -. *0
t 5
VA * ? > '* o;. e

kW
3-
.□> ®J W . ww X.’ll
ta X <k>''/42--o
9' >;
,- t •

■-

k
\ .r
/ • i.. ■
'47<9?t$ :. .e> V •’ G ■■ M

iii y
■<>
(

•f t.

RfcW gk/1 J

MfeM
c-• x. 4 O X (^ ’
<' -

£ 'J
— <y—
î ■’..-M.’ .- 15
isZ ?' >
n
)

- • •- -> • e ©■• -> a/"

•>

ir'13 '
A\\

J?V*.
■V
<:W> C ,
> y i'*v ■4\y<A.x
<*/ x> /J
■■ 'W.'Y' fi
ii**
•«L*i
/>'.’? V/:
J. • iv e$k,
Kt X •

jy."" m "

f V- X
6; ?
?
ax•T.

... ; 7 • .- . j
'-V , 3 • IF * ’. •>■' t * ,
f^( \ ' - c>.c '<<i
'
'J
r’Y.
°:
Z 4 7: : r
r. L' V 1 *! 4' *
J8 -
ir
4
KbÂ. ‘ ♦' ■>z

'<, ;^v.5yy;x
•* L i

i«j^L ■1
\ ’ ■*■'•■' /'

, - - >rs9 o '< ■. î >;’ • -^^Er <

,'ĂV /
Af . x5i t . •’’ /• T ? zrfr^-fee if.*.-—-ybr_.
5? \> »•’••. !>’J «J .•'
J; V*
•>L: —w :«
■ .-j
V
 PLANȘA 76 9
Rinichi III
734 Tubii contorți proxima li și distali prezintă trăsături care permit identificarea lor în secțiunile la parafină în colorația H&E. Tubul contort proximal are în
general un diametru mai mare comparativ cu tubul distal; secțiunile transversale ale lumenului apar adesea stelate. La polul apical al celulelor tubului
contort proximal se observă adesea o margine în perie (microvilii apicali). Tubul contort proximal este de peste două ori mai lung comparativ cu tubul
contort distal; de aceea, majoritatea contururilor tubulare care se identifică la nivelul labirintului cortical sunt secțiuni prin tubii contorți proximali.
Celulele mezangiale și matricea lor extracelulară constituie mezangiul corpusculului renal. Acestea susțin endoteliul capilarelor glomerulare și
se extind către polul vascular, unde devin parte componentă a aparatului juxtaglomerular. Porțiunea terminală a segmentului gros a! nefronului vine
în contact cu arteriola aferentă. Celulele epiteliale tubulare din imediata vecinătate a arteriolei sunt mai înguste, mai înalte și mai strâns împachetate,
comparativ cu celelalte celule tubulare, formând macula densa. Celulele musculare netede arteriale opuse maculei densa sunt modificate în celule
juxtaglomerulare care secretă renină, ca răspuns la scăderea concentrației sanguine a NaCI.

<

(/)•

z
<
Tubi contorți proximali și distali, rinichi,
om, H&E 240X.
tur bine delimitat. Lumenul tubilor proximali este adesea stelat; acest
aspect nu este remarcat și la nivelul tubilor distali. în mod caracteristic,
pe secțiunile transversale ale tubilor proximali, numărul nucleilor este
Imaginea prezintă o arie de labirint cortical, in care se
mai redus comparativ cu segmentul echivalent al tubilor distali.
Q. observă șase tubi contorți distali (TCD). Tubii con­
Cele mai multe dintre aceste trăsături pot fi folosite drept criterii
torți proximali (nemarcați) prezintă un diametru ușor
de diferențiere pe preparatele histologice intre porțiunile drepte ale
mai marc comparativ cu tubii distali. Tubii proximali au margine în
segmentelor groase, proximale și distale din razele medulare, conform
perie, în timp ce iubii distali prezintă un lumen mai evident, cu un con-
figurii din dreapta.

Tubi drepți proximali și distali, rinichi, om, contururilor de tubi drepți proximali (TDP)și tubi drepți distali (TDD)

ii H&E240X.
In imagine, toate contururile tubulare de la nivelul razei
este aproximativ egal la nivelul razei medulare, așa cum se observă in
figură, prin marcarea acestora. Se observă faptul că, spre deosebire de
tubii drepți distali, tubii drepți proximali prezintă o margine in
medulare sunt rotunde, cu excepția tubului contort pro­
perie și au un diametru exterior mai mare, mulți dintre aceștia având un
ximal (1 CP) inclus în colțul dreapta jos al figurii (acesta
lumen stelat. In structura razei medulare mai intră și tubii colectori
aparține zonei de labirint cortical adiacent). în al doilea rând, numărul
corticali (TCC).

Corpusculi renali, rinichi, om, sunt mai mari si

>
se colorează mai slab decât cei ai celulelor endotelialc și
H&E 360X. mezangiale.
Un tub contort distal (TCD) și doi tubi contorți proximali (TCP)
Corpusculul renal se prezintă sub forma unei structuri
sunt marcați în figura din stânga. Celulele tubului distal sunt mai
sferice la periferia căreia se află o capsulă fină care închide un
aglomerare pe un versant. Aceste celule aglomerare formează macula
spațiu necolorat, denumit spațiul urinar (asteriscuri) și un
densa (MD) care se află in vecinătatea arteriolei aferente.
ghem de anse capilare sau glomcrul, care se prezintă sub forma unei mase
în figura din dreapta, se pot observa ambii poli ai corpusculului
celulare mari. Capsula corpusculului renal, cunoscută sub denumirea de
renal, polul vascular și polul urinar. Polul vascular este caracterizat
capsulă renală sau capsulă Bowman, este formată de fapt din două
prin prezența arteriolelor (A), dintre care una pătrunde in corpuscul și
porțiuni: o foiță parietală, care este notată (CB), și o foiță viscerală. Foița
alta il părăsește (săgeatâ cu dublu sens). Arteriola aferentă prezintă celule
parietală este reprezentată de un epiteliu simplu pavimentos. Foița
musculare modificate care conțin granule, denumite celule juxtagloine-
viscerală este formată din celule denumire podocite (Pod), dispuse
rulare (nu sunt evidente in această figură). La nivelul polului urinar,
la exteriorul capilarelor glomerularc. Exceptând situația când acestea
foița parietală a capsulei Bowman se continuă cu porțiunea inițială a
delimitează clar spațiul urinar, precum celulele marcate în figura din
tubului contort proximal (TCP). La acest nivel, spațiul urinar al cor­
stânga, podocitele pot fi dificil de diferențiat de celulele endoteliale ca­
pusculului renal se continuă cu lumenul tubului contort proximal și
pilare. Pentru a complica și mai mult structura, celulele mezangiale sunt
celulele se modifică, de la un epiteliu simplu pavimentos la un epiteliu
parte componentă a corpusculului renal. în general, nucleii podocitelor
I simplu cubic sau cilindric jos, cu margine în perie.

A, arteriolă TCC, tub colector cortical asteriscuri, spațiu urinar

CB, capsulă Bowman (foița parietală) TCD, tub contort distal săgeată cu dublu sens, vas de sânge
MD, macula densa TCP, tub contort proximal la nivelul polului vascular al corpus­
Pod, podocit (foița viscerală a cap­ TDD, tub drept distal culului renal
sulei Bowman) TDP, tub drept proximal
 X” ~
&,?
<. •r. ‘ -
i •?■**•■ -'••
TDD^V 735
©<? b!WT o ; f-

v/ ■_ ?$./ o V- < . 't-J*'dPȘ

IU. 7
-W' 9 TCD,
ftlDP
wE.
■■

‘*1 : '.. I ■ / * TC D TD
f»v
'<*-• -. j !i
a,
.“l
<*» 3V
v •*.-•;
Z A* ?C ,'/t-'■ ! *
z
* '>

L. o"
b JLv
Q ■«'
■ C .
r -. \1
r^|w
0 >*■ Si A l

v•
O)

TCC

^5«-
SE
TDP _<
lt
<’ 6 ® j
i

* ' 1

< -

«■•— . •-» •• •*

>
r
i<

Of
s< K < * R
> •*-

£ TCP —
—’ 0'
f4
FT

,^0X wa w

z?<& Mic-
:4>

A
> *
IT <0-
z~->s i:

TCD
m
T- 1

O
L ; - ® '■

Vj
 PLANȘA 77 f
Rinichi IV
736 Corpusculii renali sunt localizați exclusiv în zonele de labirint cortical. Medulara conține segmentele groase ale tubilor drepți proximali și distali, ală­
turi de segmentele lor subțiri, de tubii colectori și de vasele vanguine care se distribuie paralel cu aceștia. Aceste structuri funcționează ca sisteme de
multiplicare contracurent, respectiv de schimb contracurent, care în final produc urina hipertonă. Urina finală este drenată prin duetele papilare (duetele
Bellini) în calice, acestea din urmă deversându-se în pelvisul renal.

Medulară, rinichi, om, H&E 240X. cu segmentele corespondente ale cehilor tubularc proximale. In cele din
o • urmă, limitele dintre celulele cpitelialc care formează tubii colectori sunt
In această imagine este prezentară o secțiune prin porțiunea dc regulă evidente (asteriscuri)-, acesta constituie unul dintre criteriile cele
externă a medularei. Această zonă conține segmentele
mai de încredere de identificare a tubilor colectori.
proximale și distalc groase, segmentele subțiri și tubii colec­
<
Segmentele subțiri (S) ale ansei Henlc prezintă cel mai subțire perete
tori medulari. Toți acești tubi sunt paraleli și sunt surprinși
w* in secțiune transversală; dc aceea, se prezintă sub forma unor contururi
dintre roți tubii din medulară. Acestea sunt tapetate dc un epiteliu sim­

z circulare. Tubul drept proximal (TDP) prezintă în mod caracteristic

plu cubic sau simplu pavimentos, așa cum se observă și in imagine, și lu­
menul lor este relativ larg. Ocazional, o secțiune poate cuprinde zona dc
un lumen stelat și o margine in perie (sau o suprafață apicală fragmen­
tranziție dintre segmentul gros și cel subțire și poate fi recunoscută chiar
tată din cauza ruperii parțiale a marginii in perie). Acești tubi prezintă
și în cazul secțiunilor transversale prin tubi. O astfel dc joncțiune este
Q. in general un diametru exterior mai mare decât cel al tubilor drepți
evidentă în această figură (tubul marcat cu două săgeți in lumen). Pe de
distali (TDD). Pereții tubilor drepți distali prezintă un număr mai marc
o parte, celula tubulară (săgeata orientată către stânga) este caracteristică
de nudei, comparativ cu segmentele corespondente ale tubilor drepți
segmentului proximal; prezintă o margine distinctă, in perie. Cealaltă
proximali. Se observă că lumenul tubului drept distal este mai rotunjit
parte a tubului (săgeata orientată către dreapta) este compusă din celule
și suprafața celulelor mai precis delimitară. Tubii colectori (TC) au un
cubice joase, asemănătoare cu celulele care formează segmentul subțire.
diametru exterior relativ asemănător cu cel al tubilor proximali și sunt
Alături de tubii uriniferi și tubii colectori, in această figură se observă
mai largi decât tubii distali. Celulele care tapetează pereții tubilor colec­
numeroase alte structuri mici, tubulare. Acestea sunt vase sanguine cu
tori sunt cubice, dc dimensiuni mai mici decât cele ale tubilor proximali;
perete subțire, tapetat de endoteliu.
astfel, aceștia prezintă un număr relativ mai mare de nudei comparativ

Piramidă renală, rinichi, om, Porțiunea apicală a piramidei (vârful ele săgeată), cunoscută sub
H&E 20X. denumirea de papilă renală, este dispusă intr-o structură cu formă
de cupă sau pâlnie, denumită calice. Aceasta colectează urina care pă­
In această figură este prezentată o piramidă renală, la o
răsește vârful papilei renale, prin duetele papilare (Bellini). (Vârful real
putere de mărire redusă. Piramidele sunt structuri conice
al papilei și orificiile de deschidere ale duetelor nu se observă în acest
care conțin în principal tubi drepți, duete și vase cu traiect
plan de secțiune, la această putere de mărire redusă). Suprafața papilei
drept (vasa recta). Linia punctată din partea stângă a imaginii este loca­
îndreptată către lumenul calicelui mic este tapetată dc un epiteliu
lizată la joncțiunea dintre corticală și medulară; astfel, marchează baza
simplu cilindric sau simplu cubic (EpSC). (Acest epiteliu a fost separat
piramidei. Se observă vasele arcuate (VA) poziționate la limita dintre
focal dc suprafața papilei și apare ca o bandă tisulară subțire). Calicele
corticală și medulară. Acestea definesc limita dintre cele două zone. Cei
este tapetat de epiteliu tranzițional (EpT). Deși acest epiteliu nu poate
câțiva corpusculi renali (CR), superior stânga, aparțin coloanei renale
fi observat la puterea de mărire redusă utilizată în imagine, limita din­
medulare. Aceștia sunt denumiți corpusculijuxtamedulari.
tre epiteliul cilindric, care capotează papila și epiteliul dc tranziție, care
In acest preparat histologic, piramida este oarecum distorsionată,
acoperă suprafața internă a calicelui, este marcată cu romburi.
aspect evidențiat de ariile in care tubii sunt secționați in plan longitudi­
nal, inferior stânga și in plan transversal și oblic, în alte arii. Modificarea
planului secțiunii se datorează faptului că piramida a fost parțial pliată.

CRf corpuscul renal TDP, tub drept proximal săgeată direcționată spre dreapta,
EpSC, epiteliu simplu cilindric VA, vase arcuate celula segmentului subțire
EpT, epiteliu de tranziție asteriscuri, limitele dintre celulele săgeată direcționată spre stânga,
S, segment subțire unui tub colector celula tubului proximal
TC, tubi colectori romburi, limita dintre un epiteliu vârful săgeții, localizarea vârfului
TDD, tub drept distal tranzițional și unul cilindric piramidei
r

- !
4p
y i o r'
H -3
7a1

c l

€"'A
ik’■ vi
A
4
TDP ! ® i ■
.v^y >
 ••
2
737
A °--4 *-.
•"■ '» -f
>

X:
9-
r■ -te-

I
<^r 4 ia r
1 »x v x<s?

T J- l
. •<-
fee- f
•b . fi jJ
"-•.V3 rTDP k
1 î
-Jj
-iiț
> >>

! <^Z*- H. ua”* TI \
s
*
rtî /■ y
: iW> -TDP
J
>
XL
î? b I’< ' x>r7^.W
33?;
•.
A XL ■ ^'Â.U
" <

z.
s
’
T * f

Xsu - •
> . *7 £ 4 &
•\Jț Sb/$
Ajw r*
Js •(/)

A>te
y> r
./ ■

» ©TDD'âJrV TDD X® ■ ■' :. t “ \

5;":<
“' j TC
■ Wtdd 7F JAV*^
XA\.
- • • •- . A) .
. A <rfcA*
<»«<
V’
'■■ ■

K-
t f *\ . '• .^.
6J< ,■. *?vt r .
. z*
I • i.
>' L ® ’
W

\
r»
s n
/»/ < *

1 TDD^B> -
>/* *
■ Vv i
. fl
<j

&
■

/ TC * II rt W . £ *
> ~ -i
. ji © - >/. av A v. 1
•■■*.’ *
k<’ Jtef • •
I

ao

ri
SS •■
<7. r<

XiA
TDD1 FTDP& \>A v-«» 7 tdp;
t<5\ < •5/ 2?w£T
!z. a t'irnrLV- '
* £k -

<&
*• .r -; .£v;Tdi& . •
■*ăx.«=*% , ..JFw
1 7
FX."
f
• *-

UMT

I ’
TOO
/ Wa'j
A -J
> ’ * .-

w
TDP
*
&

I *6sS ALrD9
W<ii lfo ’p ’h t' iȚffi
tdp-F
I * I*
feA(S
--^' w.
•* ./ >
» 1 y/<)
L x\ r • f te'- ?
•>■ ,v
I ’• i
* -C* /
21*
<•;"?< îl SK<
» Iji^' UK. WL- & ?*^_î L_.••>---
zf
>■-.

i
—n

^Wsț *

r>
*

jJSUire;-.w<v.
■^;
u •' ‘

> . •
1

•-L r73 /
X
, .
..
•vr- ț r
^2
i^”'-
f.'
yi' i <r^-'
asMO?z
CR ■ 4fc®8fe7 A — EpT
W‘ Xt-
• ‘

■ - J * ■■
S
•

'
.

■A>. >>
'
-'•■■A.
:• •'>'•«■ (1 -
:

'/-. 7,
' J
■' . •<

>>-V--;-!.;7--'
71 >zr fx 'Tiartasi®.^
WPW3T ' '
;;
’w- >» *
«s.
;

*NA'
' •- *

* •: > <\>ș
.\^-;'7/.
K. tiJn^B
te
i

W
; *• — • • «•
>4 • •
• ; / r-<» - *-< * S- •
** » * *
*’ V
••••■> < •
-* •

* '• r 'y
' •
EpSC :■

.:.,V'i X
% "A- "' <

.-mi ^zr-’.'jV-^v.u ■*.

r.
.
.<7

».
^^**- -a.-i

£&Si5£<5 iX-»-,CTV • "• _ t - . F»

1

h->:r'tz7z^L’**5^. v;>;

îW^te" **?
Piramidă renală
■

^■' ■4 <
A*
«?
7^
t

-X'
W w— -

z - '^ '■. • V' -

St» I

.•
^^teZ" -
•S.
- ,r :s ?<.-A ■
A

‘^tsișgafy^
•x .
•Xt/?
> • — •K

K
■ •- * * I

■
**

fe.
•î. ?w ■ AArAe- EPȘ<? » te

*: \

»T
'•r

Xw^’'
 PLANȘA 78 9
Ureter
738 Ureterele sunt două structuri tubulare care transferă urina de la nivelul ri­
-

nichilor către vezica urinară. Acestea sunt tapetate de epiteliu de tranziție

(uroteliu), un strat impermeabil care tapetează căile urinare, de la nivelul
(TAv^X^w * t
calicelor renale până la nivelul uretrei. Capacitatea acestui epiteliu de a deveni
mai subțire și mai aplatizat permite căilor urinare să se adapteze distensiei
A W' •r
p*•
determinate de urină.
Epiteliul este susținut de o lamina propria densă, bogată în fibre de colagen ' 1
I V.
V-,
‘V,
care, la rândul său, este localizată supraiacent unui strat intern longitudinal r' XeX •<
■
c\. '•
și unui strat extern circular de celule musculare netede. Contracțiile ritmice cV - ■ \

z?
’ ••• ■

<
ale acestui mușchi contribuie la scurgerea urinei dinspre rinichi spre vezica -> X
N
(/)*
urinară. ar
z
<
IMAGINE DE MICROSCOPIE OPTICĂ DE ORIENTARE: în această imagine
obținută la o putere de mărire redusă se evidențiază întreg peretele ureterului,
<■ e# «ct j

care este constituit dintr-o mucoasă (Muc), o musculară (Mus) și o adven­

Q. tice (Adv). Se observă că ureterele sunt localizate în spațiul retroperitoneal al
cavității abdominale, în parcursul lor către vezică. Ca urmare, seroasa (Ser)
"Ti
acoperă parțial circumferința acestui tub. Datorită contracției celulelor muscu­
lare netede ale muscularei, suprafața luminală este caracteristic plicaturată și
creează un lumen stelat.
Utili;-r
K* *

ypv;/' • < •
• •|I •’Si*i*.
•» • -•

....

>rW

*r

Ureter, maimuță, H&E 160X,
Porțiunea de perete ureteral din aria dreptunghiulară a ima­
ginii microscopice de orientare este examinată cu un obiec­
tiv cu putere de mărire mai mare în această figură. Se poate
recunoaște epiteliul gros de acoperire, care apare distinct și
precis delimitat de restul peretelui. Acesta este epiteliul de tranziție
(uroteliul) (Ep). Restul peretelui este constituit din țesut conjunctiv
(TC) și țesut muscular neted, identificabil ca stratul colorat mai închis.
Secțiunea include și o cantitate de țesut adipos 67/1/ ca parte compo­
nentă a adventicei.
Epiteliul tranzițional împreună cu țesutul conjunctiv de susținere
formează mucoasa (Muc). O zonă distinctă de submucoasă nu este
prezentă, cu toate că acest termen este folosit uneori pentru a dehm
țesutul conjunctiv situat in imediata vecinătate a mușchiului.
Musculara (Mus) este constituită dintr-un strat intern longitudi-
nai (MN[l])y un strat mijlociu circular (MN[c)) și un strat extern lon-
gitudinal (MN[l]). Stratul extern longitudinal este însă prezent doar în
treimea inferioară a ureterului. într-o
o secțiune transversală prin peretele
>
ureterului, straturile intern și extern de celule musculare netede sunt
secționate transversal, în timp ce stratul mijlociu circular este secționat
longitudinal. Acesta este aspectul prezentat în această imagine.

Epiteliu de tranziție, ureter, maimuță, H&E ficial al epiteliului de tranziție (uroteliul) sunt in mod caracteristic cele
400X. mai mari și unele dintre ele sunt binucleate (săgeată). Celulele stratului
bazai sunt cele mai mici și, în mod tipic, la acest nivel se observă o aglo­
9T .
Această imagine evidențiază stratul intern longitudinal
.
r

merare nucleara, datorită citoplasmei reduse a fiecărei celule. Celulele

de celule musculare netede (MN[l]) Iai o putere de din stratul intermediar sunt așezate pe câteva rânduri și sunt mai nun
mărire mare. Se observă că nucleii celulelor sunt rotunjiți, comparativ cu celulele din stratul bazai, dar mai mici decât celulele din
indicând faptul că celulele musculare sunt secționate transversal. Imagi­ stratul superficial.
nea ilustrează și epiteliul de tranziție <£/?/ Celulele din stratul super-

Adv, adventice MN(I), strat longitudinal de fibre mus­ TA, țesut adipos
Ep, epiteliu de tranziție culare netede TC, țesut conjunctiv
MN(c), strat circular de fibre muscu­ Muc, mucoasă VS, vase de sânge
lare netede Mus, musculară săgeată, celulă superficială
Ser, seroasă binucleată
r
<
<

739

w $

V'A<-
z
« ’ <'

«t v17
X < XT
' rin, ^Sr " -h
co
rji/» -.^'Ă'WAX . VS^
5 »•
rt>
**
%
rt>
s
jil /• -’■ '
W 'W

. Să-- *■ *. i s
* •*■ *W

'V
Mtn. t•

' «e

•^ăSV;
‘v

TA J
 PLANȘA 79 Vezica urinară
740 Vezica urinară primește urina de la cele două uretere și o stochează până când, sub sti­
mulare nervoasă, are loc contracția peretelui vezical și expulzarea urinei prin uretră. Vezica
urinară este tapetată, ca și ureterul, de epiteliu de tranziție (uroteliu). Sub epiteliu și ir
■

•
vET -
<9 țesutul conjunctiv subiacent, peretele vezicii urinare conține țesut muscular neted care *

C este uzual descris ca fiind aranjat într-un strat intern longitudinal, un strat mijlociu circular
■ .

’îZ și un strat extern longitudinal. Ca în majoritatea organelor cavitare distensibile care își go­
5
■■ ■

lesc conținutul printr-un orificiu îngust, țesutul muscular neted din peretele vezicii urinare
tu
U este mai dezordonat decât în descriere (aspect plexiform), permițând astfel o contracție
'A-ASi»
’n
£
relativ uniformă a peretelui muscular vezical.
IMAGINE DE MICROSCOPIE OPTICĂ DE ORIENTARE: Această imagine de ansamblu
permite evidențierea în totalitate a grosimii peretelui vezicii urinare. Lumenul tapetat de
Site r>z.

O) epiteliu se află în partea de sus a imaginii. Se poate observa cum unul dintre uretere trece •V

prin peretele vezicii urinare și se deschide în lumenul acesteia. Majoritatea țesutului care
se observă lateral și în partea inferioară a conturului ureteral este țesut muscular neted.
cn-
-
r r-’S
z
<
Vi
: - - -

■t.» . 't v
U»r-.U> -’Y? .—,

>5-^5 C-.
-**- -s*

Vezică urinară, om, H&E 60X. tiv este mai acidofil comparativ cu țesutul care formează musculara
(M). Epiteliul împreună cu țesutul conjunctiv asociat formează mu­
în această imagine se observă întreaga grosime a peretelui
coasa vezicii urinare. Musculara este formată din fibre musculare aran­
vezicii urinare. Ca aspect mai rar întâlnit, se poate observa
jate pe trei straturi care se disting cu dificultate. Ar trebui notar faptul
că unul dintre uretere (U) străbate peretele vezicii urinare
că ureterul care străbate peretele vezicii urinare prezintă propriul strai
și se deschide in lumenul acesteia. Epiteliul de tranziție
muscular neted cu celule orientate longitudinal (MN[L]). Artere (rl) și
(Ep) care căptușește lumenul vezicii urinare se observă în dreapta. Sub
vene (V) de talie medic pot fi observate ocazional la nivelul muscularei
epiteliu este prezent un strat gros de țesut conjunctiv (TC) care prezintă
vase de sânge (VS) de dimensiuni variate. Se observă că țesutul conjunc-

Epiteliu de tranziție, vezică urinară, om, acestuia, reprezentând mucoasa urererului. Adiacent mucoasei se află
H&E 250X. celulele musculare netede secționare longitudinal (MN/L]) din peretele
<■
< •> :
.