18 I

Sistemul digestiv III: 1-

• **

Ficatul, vezicula biliară 9

4
9

x *. i

și pancreasul * —r*
■
-
e
■

FICATUL/626 Sistemul ca na licula r al pancreasului exocrin / 645

Prezentare generală / 626 Pancreasul endocrin / 647
Fiziologia ficatului / 626
Fișa 18.1 Corelație clinică: Lipoproteinele / 628
Vascularizatia ficatului / 629
t
Fișa 18.2 Corelație clinică: Insuficiența cardiacă
Organizarea structurală a ficatului / 630
congestivă și necroza hepatică / 634
Rețeaua limfatică / 635
I
Fișa 18.3 Corelație clinică: Producția de insulină și boala
Hepatocitele / 635
Alzheimer / 650
Tractul biliar/638
Fișa 18.4 Considerații funcționale: Sinteza insulinei, un
VEZICULA BILIARĂ/640 exemplu de procesare post-traducere / 651
PANCREASUL/643
Prezentare generală / 643 mSTOtOGil
HISTOLOGIE101 / 652
Pancreasul exocrin / 644

K FICATUL locul care va deveni duoden), formând diverticulul hepa­

Prezentare generală
Ficatul este cea mai mare masă de țesut glandular din organism
și cel mai mare organ intern, cântărind aproximativ 1.500 g și
reprezentând aproape 2,5% din greutatea corporală a organis­
mului adult. Este localizat în cavitatea abdominală, în cadranul
tic. Diverticulul proliferează dând naștere la hepatocite,
care sunt aranjate în cordoane celulare (cordoane hepatice)
și constituie astfel parenchimul hepatic. Ped icului inițial al
diverticulului hepatic devine canalul biliar comun. O ex­
tensie a canalului biliar comun formează diverticulul cistic
care va da naștere veziculei biliare si canalului cistic.
> >

drept superior și parțial în cadranul stâng superior, fiind protejat

de cutia toracică. Ficatul este delimitat de o capsulă formată din
țesut conjunctiv fi b ros (capsula Glisson) și de un înveliș setos
(peritoneu visceral) care înconjoară capsula, cu excepția zonelor
în care ficatul aderă direct la mușchiul diafragmă sau la celelalte
organe.
Anatomic, ficatul este împărțit prin depresiuni profunde în
doi lobi mari (lobul drept și lobul stâng) și doi lobi mai mici
(lobii pătrat și caudat; Fig. 18.1). Această diviziune anatomică
are doar o importanță topografica, prin conectarea lobilor fica­
tului la alte organe abdominale. Mai importantă din punct de
vedere clinic este diviziunea ficatului în segmente funcționale sau
chirurgicale care corespund vascularizației și drenajului biliar.
La embrion, ficatul se dezvoltă inițial ca o evaginație
endodermică pe peretele intestinului anterior primitiv (in
626
Fiziologia ficatului
Ficatul produce și secretă multe dintre proteinele plas-
matice circulante. Ficatul are un rol important în absorb­
ția, depozitarea și distribuția nutrienților și a vitaminelor
din sânge. De asemenea, menține nivelul de glucoză din
sânge și reglează nivelurile serice ale lipoproteinelor CU
densitate foarte scăzută (VLDL, very low-density
lipoproteins). Suplimentar, ficatul degradează sau con­
jugă numeroase substanțe toxice și medicamente; dacă însă
aceste substanțe sunt în exces, capacitatea de degradare sau
conjugare poate fi depășită și, consecutiv, ficatul este lezat.
Ficatul este și un organ exocrin; realizează secreția bilei
care conține săruri biliare, fosfolipide și colesterol. Alte
funcții importante sunt cele de tip endocrin.
 vena cavă inferioară (HDL, high-density lipoproteins). LDL transportă esteri
SUPRAFAȚA ai colesterolului din ficat în alte țesuturi. HDL îndepărtează
ligament falciform
DIAFRAGMĂTICĂ colesterolul din țesuturile periferice și îl transportă în ficxit (a 627
--------- -— -

se vedea Fișa 18.1).

lob drept • glicoproteine, care includ proteine implicate in trans­
>
portul fierului: haptoglobina, transferina și hemopexina.
• protrombina și fibrinogenul, componente importante
lob stâng ale cascadei de coagulare a sângelui.
• a-globuline și p-globuline non-imune, care intervin
o
I
în menținerea presiunii coloid-osmotice plasmatice și au
— ligament rol de proteine transportoare pentru diferite substanțe (a
vezicula
I
biliară rotund
se vedea Capitolul 10). 00

Ficatul depozitează și transformă mai multe vitamine și fierul. CZ)

SUPRAFAȚA VISCERALĂ * •
/
spațiu liber c/>
Numeroase vitamine sunt preluate din fluxul sanguin și, ul­

\\
terior, sunt stocare sau modificate biochimic in ficat. In lista
acestor vitamine sunt incluse:
9
> «

• vitamina A (retinol), o vitamină importantă pentru ve­

b— •
dere. Vitamina A este precursorul retinalului, substanță CTQ
necesară pentru sinteza rodopsinei la nivel ocular. Ficatul n
CZ)
joacă un rol major în absorbția, depozitarea și menținerea rt
<
ligament nivelurilor circulante de vitamina A. Când nivelurile serice
falciform 1

V de vitamină A scad, ficatul mobilizează depozitele existente

în celulele hepatice stelate (a se vedea paginile 634-635). • •
ligament
rotund Vitamina A este apoi eliberată în circulație sub formă, de
vezicula z
biliară retinol cuplat cu o proteină de legare specifică (RBP, O
CVI
venulă hepatică retinol-binding protein). Ficatul sintetizează, de aseme­
terminală nea, RBP; sinteza RBP este reglată de nivelurile plasmatice —
> *
(venă centrolobulară) de vitamina A. Deficiența în vitamina A poate determina
cecitatea nocturnă si multe leziuni cutanate.
I
>
o
• vitamina D (colecalciferol), o vitamină importantă in
triade >— •

portale metabolismul fosfocalcic. Vitamina D este obținută din vi­ o

tamina D3 introdusă prin alimentație și este produsă și in c
piele, în timpul expunerii la lumina ultravioletă, prin con­

gw ' 1
versia 7-dehidrocolesterolului. Spre deosebire de vitamina
A, vitamina D nu este depozitată în ficat, ci este distribuită
în mușchii scheletici și țesutul adipos. Ficatul joacă un rol
important în metabolismul vitaminei D prin transformarea
vitaminei D3 în 25-hidroxicolecalciferol, care reprezintă
h— •
P

h— •
•

forma predominantă de vitamină D circulantă. Conversia

FIGURA 18.1 ▲ Structura anatomică a ficatului. Această dia­ ulterioară are loc în rinichi, rezultând 1,25-hidroxicolecal-
gramă prezintă aspectul macroscopic al suprafețelor diafragmatice și ciferol, de 10 ori mai activ decât vitamina D3. Vitamina O
viscerale ale ficatului, cu repere anatomice indicate pe ambele suprafețe. D este esențială pentru dezvoltarea și creșterea sistemului O
Aria mărită a ficatului, secționată transversal (partea de jos), ilustrează or­ scheletic și a dinților. Deficiența vitaminei D este asociată
ganizarea microscopică hepatică generală, în lobuli. Se observă prezența co
triadelor portale hepatice la periferia fiecărui lobul; în centrul lobulului cu rahitismul și tulburările dc mineralizare a oaselor. C
> *

este poziționată venula hepatică terminală (vena centrolobulară). • vitamina K, importantă în sinteza hepatică de protrombină
si
>
a mai multor alti>
factori de coagulare.
o
Ca vitamina D, vi-
TI
tamina K derivă din două surse: vitamina K introdusă prin
Ficatul produce majoritatea proteinelor plasmatice circulante. O
alimentație, respectiv cea sintetizată în intestinul subțire de X»
Proteinele plasmatice circulante produse de ficat includ: către flora bacteriană intestinală. Vitamina K este transpor­ cz
tată la ficat sub forma înglobată în chilomicroni; este rapid
• albumine, care sunt implicate în reglarea volumului plas-
absorbită, utilizată parțial și apoi eliberată parțial împreună
matic și a echilibrului fluidului tisular prin menținerea
cu fracțiunea VLDL. Deficiența vitaminei K este asociata cu
presiunii coloid-osmotice plasmatice.
hipoprotrombinemia și tulburările de sângerare.
• lipoproteine, în special VLDL. Ficatul sintetizează cele
mai multe fracțiuni VLDL, care participă la transportul Suplimentar, ficatul este implicat in depozitarea,
trigliceridelor din ficat către alte organe. Ficatul produce metabolismul și homeostazia fierului. Ficatul sintetizează
în cantități mici și alte lipoproteine plasmatice, cum ar fi aproape toate proteinele implicate in transportul și metabol îza-
lipoproteinele cu densitate scăzută (LDL, low-den- rea fierului, inclusiv transferina, haptoglobina și hemopexina.
sity lipoproteins) și lipoproteine cu densitate crescută Transferina este o proteină plasmatică de transport al fierului.

I

628 FIȘA 18.1 Corelație clinică: Lipoproteinele
I_________
__ i Lipoproteinele sunt complexe multicomponente formate
din proteine și lipide, implicate în transportul colesterolului și
«c al tngliceridelor în sânge. Colesterolul și trigliceridele nu cir­
o
U_ culă liber în plasmă, deoarece lipidele nu sunt capabile de a
se menține în suspensie, fiind hidrofobe Asocierea proteinei
cu miezul conținând lipide face complexul suficient de hidro-
fil pentru a rămâne suspendat în plasmă.
3co Lipoproteinele îndeplinesc o varietate de funcții la nive­
lul membranelor celulare și în transportul și metabolizarea
cu lipidelor. Precursorii lipoproteinelor sunt produși în ficat.
O Componenta lipidică este produsă în REN, iar componenta
a proteică este produsă în RER al hepatocitelor. Complexele
de lipoproteine ajung la aparatul Golgi, unde veziculele se-
cretoare conținând particule lipoproteice electronodense
c/> sunt mobilizate și apoi eliberate la suprafața celulară care
î—
mărginește spațiul perisinusoidal, pentru a ajunge în circu­
cd lație. Secreția lipoproteinelor este reglată de mai mulți hor­
• '■—<
• —<
moni, cum ar fi estrogenii și hormonii tiroidieni.
Luând în considerare densitatea lor caracteristică, greuta­
cd tea moleculară, mărimea și compoziția chimică, au fost defi­
i H
nite patru clase de lipoproteine: chilomicronii, VLDL, LDL
o și HDL. Aceste lipoproteine diferă prin compoziția chimică
N și pot fi izolate din plasmă în funcție de proprietățile lor de
<D
> flotație, de la cele mai mari și mai puțin dense, până la cele
mai mici si mai dense.
>■ ■ "4
Chilomicronii, cei mai ușori dintre toate fracțiile lipopro­
teice, se formează numai în intestinul subțire. Principala lor
•
u
Haptoglobina se leagă la hemoglobina liberă în plasmă, de
unde întregul complex este îndepărtat de ficat, pentru a păstra
fierul. Hemopexina este implicată în transportul hemului liber
*
în sânge. Fierul este stocat in citoplasmă hepatocitelor sub formă
co
QJ de feritină sau poate fi transformat în granule de hemoside-
b£
• *—4
rină. Studii recente arată că hepatocitelc sunt principalele situ-
suri de depozitare pe termen lung a fierului. Supraîncărcarea cu
fier (ca în cazul multiplelor transfuzii de sânge) poate determina
hemocromatoza, o formă de leziune hepatică caracterizară
g<D prin prezența de cantități excesive de hemosiderină în hepatocite.
GO Ficatul degradează medicamente și toxine.
• —<
un Hepatocitelc sunt implicate în degradarea medicamente­
lor, a toxinelor și a altor proteine străine organismului
co
(xenobiotice). Multe medicamente și toxine nu sunt hidro-
file; prin urmare, ele nu pot fi eliminate în mod eficient din
circulație prin rinichi. Ficatul are capacitatea de a transforma
o aceste substanțe in forme mai solubile. Acest proces este reali­
zat de către hepatocite în două faze:
• Faza I (oxidarea) include hidroxilarea (adăugarea unei gru­
pări -OH) și carboxilarea (adăugarea unei grupări -COOH)
la un compus străin. Această faza se realizează în reticulul en-
doplasmatic neted (REN) și mitocondriile hepatocitelor. Este
necesară o serie de reacții biochimice în care intervin proteine
denumite în mod colectiv citocromul P450.
• Faza II (conjugarea) include conjugarea cu acidul glu-
curonic, glicina sau taurina. Acest proces face ca produsul
rezultat din faza I să fie și mai solubil în apă, fiind astfel
eliminat mai ușor la nivel renal.
>•
funcție este de a transporta cantitatea mare de grăsirr absor­
bite în sânge.
Fracțiunile VLDL sunt mai dense și mai mici decar chi­
lomicronii; ele sunt sintetizate predominant în ficat și, într-o
măsură mai mică, în intestinul subțire. VLDL sunt bogate
în trigliceride. Funcția lor este de a transporta majoritatea
trigliceridelor din ficat în alte organe. VLDL hepatice sunt
asociate cu apolipoproteina B-100 circulantă, sintetizată
tot în ficat, care ajută la secreția de VLDL. în boli congenitale
hepatice, cum ar fi abetalipoproteinemia și, într-o mă­
sură mai mică, în afecțiunile acute și cronice, ficatul nu poate
produce apolipoproteina B-100, ceea ce duce la blocarea se­
creției VLDL. în țesuturile obținute prin biopsie hepatică de
la acești pacienți, picături mari de lipide ocupă majoritatea
citoplasmei hepatocitelor.
LDL și HDL sunt produse în plasmă; totuși, cantități
mici din aceste fracții sunt produse de ficat. LDL sunt mai
dense decât VLDL, iar HDL sunt mai dense decât LDL.
Funcția LDL este de a transporta esterii colesterolului din
ficat în organele periferice. HDL sunt implicate în transportul
colesterolului din țesuturile periferice către ficat. Nivelurile
ridicate de LDL sunt corelate direct cu creșterea riscului de
t
boli cardiovasculare; nivelurile ridicate de HDL sau nivelurile
scăzute de LDL sunt asociate cu un risc scăzut de a dezvolta
afecțiuni cardiovasculare.
Ficatul este implicat în multe alte căi metabolice importante.
Ficatul are un rol important în metabolismul glucidelor,
deoarece stochează o cantitate adecvată de nutrienți pentru pro­
cesele celulare. în metabolismul glucozei, ficatul fosforileazâ
glucoza absorbită din tractul gastrointestinal, transformând-o în
glucozo-6-fosfat. In funcție de necesitățile energetice, gluco-
zo-6-fosfatul este fie stocat în ficat sub formă de glicogen, fie
utilizat în căile glicolitice. în timpul postului, glicogenul este
descompus prin procesul de glicogenoliză, iar glucoza este eli­
berată în circulație. în plus, ficatul intervine în metabolismul li-
pidic. Acizii grași derivați din plasmă sunt utilizați de hepatocite
prin p-oxidare, pentru a furniza energie. Ficatul produce, de
asemenea, corpi cetonici care sunt utilizați drept combustibil
de către alte organe (ficatul nu poate folosi corpii cetonici ca
sursă de energie). Implicarea în metabolismul colesterolului
(sinteza și absorbția din sânge) este o altă funcție importantă.
Colesterolul este utilizat în formarea sărurilor biliare, sinteza
VLDL și biogeneza organitelor celulare. Utilizând ionii de amo­
niu proveniți din degradarea proteinelor și a acizilor nucleici,
ficatul sintetizează aproape întreaga cantitate de uree din or­
ganism. O altă funcție a ficatului este implicarea în sinteza și
conversia aminoacizilor neesentiali. 9
Producția de bilă reprezintă o funcție exocrină a ficatului.
Ficatul intervine în numeroase transformări metabolice
ale nutrienților transportați prin sânge de la nivelul tractului
digestiv, pancreas și splină. Unele dintre aceste substanțe sunt
implicate în producerea de bilă, o secreție exocrină a ficatului.
Bila conține produse reziduale conjugate și degradate care sunt
 TABELUL 18.1 Compoziția bilei
Component
Apă
Fosfolipide (lecitină) și colesterol
Săruri biliare (numite și acizi biliari): primare (secretate de ficat):
acid colic, acid chenodeoxicolic; secundare (transformate de
microbiota intestinală): acid deoxicolic, acid litocolic
Pigmenți biliari, în principal glucuronidul de bilirubină produs în
splină, măduvă osoasă și ficat prin descompunerea hemoglo­
629
Funcție
Servește drept solvent în care sunt transportate alte componente O
Sunt substraturi metabolice pentru alte celule din organism; acți­
onează ca precursori ai componentelor membranei și ai steroi-
zilor; în mare parte reabsorbite în intestin și reciclate O
Acționează ca agenți de emulsifiere care facilitează digestia și ab­
sorbția lipidelor din intestin și contribuie la menținerea colestero­
lului și a fosfolipidelor din bilă în soluție; în mare parte reciclate,
circulând între ficat și intestin
co
Detoxifică (organismul) de bilirubină, produsul final al degradării un
h-* •
hemoglobinei și o transportă în intestin pentru eliminare CZj

binei o
Electroliți: Na*, K\ Ca?T , Mg2+, CI" și HCO3“ Stabilesc și mențin bila ca lichid izotonic; în mare parte reabsor-
biți în intestin
3
r—* •

CTQ
trimise înapoi în intestin pentru eliminare, precum și substanțe urmare, bila curge într-o direcție opusă direcției de curgere a ro
GO
care se leagă la metaboliții din intestin, pentru a facilita absorb­ sângelui. r-r
>— •
<
ția (Tabelul 18.1). Bila este transportată din parenchimul hepa­ Ficatul primește sângele care a irigat inițial intestinul, pan­
tic prin canalele biliare, care prin fuzionare formează canalul creasul și splina.
hepatic. Ulterior, canalul cistic transportă bila în vezicula
biliară, unde este concentrată. Prin canalul cistic, bila revine Ficatul este unic in comparație cu alte organe, deoarece pri­
in canalul biliar comun, care asigură transportul bilei din ficat mește o cantitate importantă de sânge venos, neoxigenat din
vena portă hepatică (aproximativ 75%). Sângele care ajunge O
și vezicula biliară la duoden (a se vedea Fig. 18.14). p
r-t
Ia ficat prin vena portă hepatică provine din tractul diges­
Funcțiile „endocrin-like" ale ficatului sunt corelate cu ca­ tiv și din organele abdominale majore, pancreasul și splina.
c
)—*

pacitatea sa de a modifica structura și funcția multor hor­ Sângele portal transportat în ficat conține: <

moni. o
• nutrienți și materiale toxice absorbite în intestin, ts
r— •
Ficatul modifică acțiunea hormonilor eliberați de alte or- O
9 > • celule sanguine și produșii rezultați din degradarea celule­
gane. Acțiunile endocrin-like realizate de către ficat implică: lor sanguine din splină, și w
► ■ *

• vitamina D, care este transformată de ficat în 25-hidroxi- • secrețiile endocrine ale pancreasului și ale celulelor entero-
colecalciferol, forma predominantă a vitaminei D circu­ endocrine din tractul gastrointestinal. >—■ •

►—
* •
lante (pagina 627). Astfel, ficatul este localizat direct în calea vaselor de sân^e
O p
• tiroxina, un hormon secretat de glanda tiroidă ca tetraio- care transportă substanțe absorbite din tractul digestiv, Deși > p<
dotironină (T4), care este transformat în ficat, prin deio- ficatul este primul organ care primește substraturi metabolice •
dinare, în forma sa biologic activă, triiodotironina (T3). și substanțe nutritive, el este, totodată, primul organ expus
• hormonul de creștere (GH, growth hormone), un substanțelor toxice care au fost absorbite.
hormon secretat de hipofiză. Acțiunea GH este amplifi­
>

Artera hepatică, ramură a trunchiului celiac, transporta □

cată de factorul de creștere 1 de tip insulinic (IGF-1, sânge oxigenat la ficat și asigură restul de 25% din cantitatea
o
insulin-like growth factor 1) produs de ficat și inhibată de sânge. Deoarece sângele din cele două surse se amestecă o
p
de somatostatină, secretată de celulele enteroendocrine chiar înainte de perfuzarea hepatocitelor din parenchimul he­
din tractul gastrointestinal. patic, celulele hepatice nu vin niciodată în contact cu sânge
c
► —*

• insulina și glucagonul, ambii hormoni pancreatici. Acești complet oxigenat.

hormoni sunt degradați în mai multe organe, cele mai im­ In interiorul ficatului, ramurile venei porte și ale arterei TI
portante situsuri pentru acest proces fiind ficatul și rinichii. hepatice care alimentează capilarele sinusoidale (sinusoidele) O

în contact direct cu hepatocitele și ramurile de drenaj ale sis­ —<

Vascularizatia ficatului
f
Pentru a aprecia corect numeroasele funcții ale ficatului
prezentate anterior, trebuie mai intâi să înțelegem vascu-
larizația sa unică și modul în care sângele este distribuit
hepatocitelor. Ficatul are o vascularizație dublă, care include
un aport venos (portal), prin vena portă hepatică și un
aport arterial, prin intermediul arterei hepatice. Ambele
vase intră în ficat la nivelul hilului (denumit porta hepa-
același loc prin care părăsesc ficatul canalul biliar comun,
care transportă bila secretată de ficat, și vasele limfatice. Prin
c=
temului canalelor biliare, care duc la canalul hepatic comun,
prezintă un traiect comun, regăsindu-se împreună la nivelul
unei structuri denumite triadă portală. Deși termenul de
triadă portală este convenabil, el este în esență greșit, deoa­
rece unul sau mai multe vase ale sistemului de drenaj limfatic
hepatic însoțesc întotdeauna vena, artera și canalul biliar (Fig.
18.2).
Sinusoidele se află în contact intim cu hepatocitele și asi­
gură schimbul de substanțe între sânge și celulele hepatice. Si­
nusoidele conduc spre o venulă hepatică terminală (vena
 venulă hepatică terminală (venă centrolobulară)
sinusoid hepatic
630 venulă internă

spațiu periportal (spațiul Mall) canalicul biliar

=3

O
ll.
capilar
ramificație
»
arterio-sinusoidală
ramură terminală a arterei hepatice
» ■■■ 4

□ )

GO
03
ramură terminală a venei porte
f) vas limfatic

O spațiu portal
a
• —<

•
v <
venă sublobulară

>■ 1 ■ 4

FIGURA 18.2 ▲ Vascularizația ficatului: triada portală. Triada portală este alcătuită din ramificații ale arterei hepatice, venei porte și canalului j
o biliar Sângele din ramificațiile terminale ale arterei hepatice și venei porte intră în sinusoidele hepatice Amestecul de sânge venos și arterial este trans­
NJ portat de sinusoide către venula hepatică terminală (vena centrolobulară). De aici, sângele se scurge în venele sublobulare, ramuri ale venei hepatice. Se
(U
> observă vasele mici și rețeaua capilară în țesutul conjunctiv perivascular din jurul fiecărei triade hepatice, în spațiul portal Se remarcă spațiul periportal
r\
Mall, situat intre spațiul portal și hepatocitele localizate la periferia externă a lobulului. Acest spațiu prezintă o cantitate mică de țesut conjunctiv, în care i
<
începe drenajul limfatic. De aici, capilarele limfatice în fund de sac formează vase limfatice mai mari care însoțesc ramurile arterei hepatice.
4-»
cd
O
• w-H

centrolobulară) care, la rândul său, se deschide în venele
sublobulare. Sângele părăsește ficatul prin venele hepa­
>—(
tice, care se varsă în vena cavă inferioară.
to Organizarea structurală a ficatului
<u Conform celor descrise anterior, componentele structurale ale
bD
• * —s
ficatului includ:
• parenchimul, format din cordoane organizate de hepa­
tocite, care la adult au în mod normal grosimea unei ce­
§
4-J
lule și sunt separate prin capilare sinusoidale. La copiii cu
vârsta de până la 6 ani, celulele hepatice sunt aranjate în
•
<Z)
M
cordoane care au grosimea corespunzătoare a două celule.
oo
• stroma conjunctivă, care este continuă cu capsula fi­
00 broasă Glisson. Vasele sanguine, nervii, vasele limfatice și
T-----
canalele biliare au traiect în stroma conjunctivă.
• capilarele sinusoidale (sinusoidele), canale vasculare
dispuse între cordoanele de hepatocite.
o • spațiile perisinusoidale (spațiile Disse), care se află
între endoteliul sinusoidal și hepatocite.
Pornind de la aceste informații, există mai multe moduri
o de a descrie organizarea acestor elemente structurale, urmă­
rind înțelegerea funcțiilor majore ale ficatului.
Lobulii hepatici
Există trei moduri de a descrie structura ficatului în terme­
nii unei unități funcționale: lobului clasic, lobului portal și
acinul hepatic. Lobului clasic este modalitatea tradițională
de a descrie organizarea parenchimului hepatic și este relativ
-
■■ ușor de vizualizat. Această organizare se bazează pe distribuția
ramurilor venei porte și ale arterei hepatice în interiorul fica­
tului, precum și pe calea pe care sângele corespunzător lor o
urmează, perfuzând în final celulele hepatice.
Lobului hepatic clasic este o masă tisulară aproximativ
hexagonală.
Lobului clasic (Fig. 18.3 și Planșa 65, pagina 654) este for­
mat din straturi suprapuse (stive) de cordoane de hepatocite
anastomozate, cu grosimea echivalentă unei celule, separate
prin sistemul anastomotic al sinusoidelor care perfuzează ce­
lulele cu sânge mixt, portal și arterial. Fiecare lobul măsoară
aproximativ 2,0 mm x 0,7 mm. în centrul lobulului se găsește
o ventilă relativ mare, venula hepatică terminală (vena
centrolobulară), în care drenează sinusoidele. Cordoanele
de celule radiază dinspre vena centrolobulară până la periferia
lobulului, iar sinusoidele au aceeași dispoziție. La unghiurile
hexagonului sunt localizate spațiile portale (canale portale),
țesutul conjunctiv lax stromal caracterizat prin prezența tria­
delor portale. Acest țesut conjunctiv este în continuitate cu
capsula fibroasă a ficatului. Spațiul portal este mărginit de
hepatocitele de la periferia lobulului. La marginile spațiului
portal, intre stroma conjunctivă și hepatocite, se descrie un
spațiu mic numit spațiul periportal (spațiul Mall). Acest
spațiu este considerat unul dintre locurile de origine ale limfei
de la nivelul ficatului.
La anumite specii (ex., suine; Fig. 18.4a), lobului clasic este
ușor de recunoscut, deoarece spațiile portale sunt conectate
prin straturi relativ groase de țesut conjunctiv. La oameni, însă,
există în mod normal foarte puțin țesut conjunctiv interlo-
bular, fiind astfel necesar, atunci când se examinează secțiuni
 sinusoide venula hepatică terminală histologicc hepatice, să se traseze linii imaginare intre spațiile
hepatice (venă centrolobulară) portale care înconjoară o venă centrolobulară, pentru a avea o
■
reprezentare asupra dimensiunii lobulului clasic (Fig. 18.4b). 631
canal biliar
Lobului portal pune în evidență funcțiile exocrine ale fica­
tului. >
venă
portă Funcția exocrină majoră a ficatului este reprezentată de se­
creția biliară. Astfel, axa morfologică a lobulului portal este
1 canalul biliar interlobular din triada portală a lobulului cla­ o
■
I sic. Marginile sale exterioare sunt delimitate prin linii ima­
arteră
hepatică ginare, trasate între cele trei vene centrolobulare din cei trei
- lobuli clasici adiacenți triadei portale considerate (Fig. 1 8.5a). OO
■
Aceste linii definesc un bloc tisular aproximativ triunghiular
care include acele porțiuni din compunerea a trei lobuli cla­ CZ) •

sici adiacenți, care secretă bila ce drenează in canalul biliar c/o

interlobular considerat ca axă. Acest concept permite o des­ r?
>—<

criere a .structurii parcnchimului hepatic comparabilă cu cea

a altor glande exocrine.
Acinul hepatic este unitatea structurală care oferă cea mai h—* •
FIGURAI8.3 ▲ Diagrama unui lobul hepatic clasic. Un lobul hepatic bună corelație între vascularizația, activitatea metabolică CTQ
c’asic poate fi reprezentat schematic ca o prismă poliedrică cu șase fețe, având G)
și patologia hepatică. cn
triade portale (arteră hepatică, venă portă și canal biliar) în fiecare dintre colțuri. Va­ m
►— •
sele de sânge localizate în triadele portale trimit ramuri de distribuție de-a lungul Acinul hepatic, de formă elipsoidală/romboidală, reprezintă <

laturilor lobulului, iar aceste ramuri se deschid în sinusoidele hepatice. Axa lungă a
lobulului este traversată de venula hepatică terminală (vena centrolobulară), care
primește sânge din sinusoidele hepatice. în imagine, un fragment de țesut hepa­
tic a fost îndepărtat din lobul, pentru o mai bună vizualizare a venulei hepatice ter­
minale Cordoane sau straturi de hepalocite interconectate sunt dispuse intr-un
cea mai mică unitate funcțională a parenchimului hepatic. Axa
scurtă a acinului este definită de ramificațiile terminale ale >
triadei porrale dispuse de-a lungul graniței dintre doi lobuli cla­
sici. Axa lungă a acinului corespunde unei linii trasate între •

O
model radial, de la venula hepatică terminală spre periferia lobulului. cele două vene centrolobulare, cele mai apropiate de axa scurtă. p
r-t
g,
<
$
7
o

fer-
« * AXM
*»
N
r •

fi
IE
forța *
o
««
►—*

*! •c •

* • M J. •

>—* •

< I
• >.

£
« *
ic&ă»
*''*•»*.
î
•4
or \ •.

- • O' K
>—< •
K?
v.
♦vj
* X

r-*"X
t:
. • »
MS jațgei^tol o b uj^ra^x^i»
3
•ta”
Fm n
xf f I1 »
p
A
St
•V»
£ fii r mp
&
*
O?

TJ
3 ?
A
O
5*' t

.«*..■
' s:€Kv
CZ

fi r t
>
.»•

r.
njî
•s af
î MB
FIGURA 18.4 Imagini de microscopie optică ale ficatului de porc și uman. a. Această imagine prezintă o secțiune transversală a unui
lobul de ficat de porc, colorară prin metoda Mallory-Azan pentru a vizualiza componentele țesutului conjunctiv. Se observă țesutul conjunctiv interlo-
bular gros (colorat albastru) care înconjoară lobulii. Venula hepatică terminală (vena centrolobulară) este vizibilă in centrul lobulului. 65x. b. Imagine de
microscopie optică a unui ficat uman, într-un preparat în colorație de rutină H&E. Se observă că, spre deosebire de ficatul de porc, lobulii ficatului uman
nu au septuri de țesut conjunctiv. Cordoanele de hepatocitedintr-un lobul se unesc cu cele ale lobulilor adiacenți. Limitele unui lobul pot fi aproximate,
totuși, prin trasarea unei linii (linieîntrerupta) de la un spațiu portal la altul, delimitând astfel lobului. 65x.
 lobul portal

632 lobul
axa lungă
clasic v- J ■>l

ZD
5

O
o Ac:!'
u_

ZJ
I i 7/z>

o 2
vn 3 7
■ H

2
co
Vi'
iV- ■
Kt
*

'/l .t*
(D
X
ru
1 li x//«

ci
■V
/I r/
)
'
acin hepatic
IF
O rs: f
■

a
r! i
venă centrolobulară
Cu triadă
spații zone
venă centrolobulară
portale
"c/>>
a b
>Cti
• w
...........
FIGURA 18.5 ▲ Compararea celor trei modele de organizare structurală și funcțională ale ficatului, a. în această secțiune de țesut
hepatic sunt vizibile contururile unui lobul hepatic clasic, ale lobulului portal și ale acmului hepatic Se observă că lobului clasic, în formă de hexagon
(roșu), prezintă venula hepatică terminală (vena centrolobulară) în centru și spațiile portale care conțin triadele portale în unghiurile periferice ale lobu­
» 11 K
lului. Lobului portal, de formă triunghiulară (verde), are spațiul portal în centru și venule hepatice terminale (vene centrolobulare) la unghiurile periferice
ale lobulului Un acin hepatic, în formă romboidală/de diamant (multicolor), are vase de distribuție pe axa centrală și venule hepatice terminale (vene
o centrolobulare) la fiecare pol b. Acinul hepatic constituie o interpretare funcțională a organizăm hepatice. El este formai din sectoare adiacente ale
’n câmpurilor hexagonale vecine ale lobulilor clasici, separate parțial prin vasele de sânge alocate. Zonele marcate cu l, 2 și 3 sunt alimentate cu sânge
OJ
>
care are cel mai bogat conținut în nutrienți și este cel mai bine oxigenat în zona l și cel mai sărac conținut în nutrienți și oxigen în zona 3 în acinul
nepatic, venulele hepatice terminale (venele centrolobulare) sunt poziționate la limitele ascuțite ale acinului și nu în centru, ca în lobului clasic Triadele
r\
»■ ■
MESil
M portale (ramificațiile terminale ale venei porte și ale arterei hepatice) și cele mai mici canale biliare sunt indicate în colțurile hexagonului care delimi­
4-J
tează forma lobulului clasic, în secțiune transversală.
Ctf
O
• Prin urmare, într-o imagine bidimensională (Fig. 18.5b), acinul culația este afectată și primele care se regenerează. Pe de altă
hepatic ocupă părți ale lobulilor clasici adiacenți. Acest con­ parte, celulele din zona 3 sunt primele care prezintă necroză
cept permite o descriere a funcției secretorii exocrine a ficatului ischemică (necroză centrolobulară) în situații de perfu­
comparabilă cu cea a lobulului portal. zie redusă și primele afectate de acumularea de grăsimi.
>
Hepatocitele din fiecare acin al ficatului sunt descrise ca Ele sunt ultimele care reacționează ia substanțele toxice și
GO
fiind dispuse in trei zone elipsoidale concentrice care încon­ staza biliară. De asemenea, între zonele 1 și 3 sunt observate
<D joară axa scurtă (a se vedea Fig. 18.5b). variații normale ale activității enzimelor, ale numărului si
• wM mărimii organitelor citoplasmaticc și ale mărimii depozite­
• Zona 1 este cea mai apropiată de axa scurtă și de sursa de
lor de glicogen citoplasmatic. Celulele din zona 2 prezintă
r—H sânge asigurată prin ramurile penetrante ale venei porte
3 caracteristici morfologice și funcționale, precum și reacții in­
și ale arterei hepatice. Această zonă corespunde periferiei
e
<U
lobulilor clasici.
termediare comparativ cu celulele din zonele 1 și 3.
• Zona 3 este cea mai îndepărtată față de axa scurtă și cea Vasele de sânge ale parenchimuIui
mai apropiată de vena hepatică terminală (vena centrolo­ Vasele de sânge care ocupă spațiile portale sunt numite vase
CC
bulară). Această zonă corespunde celei mai centrale regiuni interlobulare. Doar vasele interlobulare care formează cele
co a lobulului clasic, care înconjoară vena hepatică terminală. mai mici triade portale trimit sânge în sinusoide. Vasele inter­
T—
• Zona 2 se află între zonele 1 și 3, fără însă a avea o deli­ lobulare mai mari se ramifică în vasele de distribuție care se află
mitare netă. la periferia lobulului. Aceste vase de distribuție trimit ramuri
Definirea zonelor este importantă în descrierea și interpre­ la sinusoide (Fig. 18.6). In sinusoide, sângele curge centri­
o tarea modelelor de degenerare, regenerare și a efectelor toxice pet către vena centrolobulară. Vena centrolobulară are traiect
specifice în parenchimul hepatic, în raport cu gradul sau ca­ prin axa centrală a lobulului hepatic clasic, devine mai mare pe
litatea perfuziei sanguine a celulelor hepatice. Ca rezultat al măsură ce progresează prin lobul și se deschide într-o venă sub-
fluxului sanguin sinusoidal, gradientul de oxigen, activitatea lobulară. Mai multe vene sublobulare se unesc pentru a forma
vene hepatice mai mari, care drenează în vena cavă inferioară.
metabolică a hepatocitelor și distribuția enzimelor hepatice
Structura venei porte și a ramurilor acesteia în interiorul
variază în cele trei zone. Distribuția leziunilor hepatice rezul­
ficatului respectă structura tipică a venelor. Lumenul este mult
tate din ischemie și expunerea la substanțe toxice poate fi ex­
mai larg decât cel al arterei asociate. Structura arterei hepa­
plicată prin această interpretare zonală.
tice este similară cu cea a altor artere (are un perete muscular
Celulele din zona 1 sunt primele care primesc oxigen,
gros). Suplimentar furnizării sângelui arterial direct către sinu­
nutrienți și toxine din sângele sinusoidal și primele care pre­
soide, artera hepatică asigură sânge arterial și țesutului conjunc­
zintă modificări morfologice după ocluzia canalului biliar
tiv și altor structuri din spațiile portale mai mari. Capilarele
(staza biliară). Aceste celule sunt ultimele care mor dacă cir-

1
 venă portă Celulele Kupffer aparțin sistemului fagocitar mononuclear.
celulă Kupffer canal biliar arteră
Similar cu ceilalți membri ai sistemului fagocitar mono­
hepatica 633
flux sangui nuclear, celulele Kupffer sunt derivate din monocite. .................. - -- - I

Examinarea în microscopie electronică de baleiaj (SEM) < 4i-

și microscopie electronică de transmisie (TEM) arată clar >

că celulele Kupffer tapetează parțial sinusoidul. Anterior,

aceste celule au fost descrise ca fiind situate pe suprafața lu-
minală a celulelor endoteliale. Această descriere histolomcăO

veche a fost probabil bazată pe faptul că prelungirile celule­

flux biliar
lor Kupffer se suprapun ocazional cu prelungirile endoteli­
ale, prezente la polul luminai. Celulele Kupffer nu formează
> j
joncțiuni cu celulele endoteliale vecine. co
>— •
c/o
i *•»
r-t
o
’a
vena
s X •; •
T. 3
?'■?‘TI
J
vf.» •.’>
centrolobularâ )

>■ «

I
sinusoid
hepatic
*

•
ii-* 4’7- <•’.

' - 4 .;gr
t-KT.

• -A

W-.-<
*
- <■

I •A
oq’
o
c/>
rt-
>— •
triadă portală <

FIGURA 18.6 ▲ Diagrama fluxului de sânge și al bilei în ficat.

Această diagramă schematică a unui fragment dintr-un lobul clasic pre­ celulă Kupffe
•% • ■t-' '
'A# ț* •> • •

fes
zintă componentele triadelor portale, sinusurile hepatice, venula hepatică
terminală (vena centrolobularâ) și cordoanele asociate de hepatocite Să­ ■

gețile indică direcția fluxului sanguin în sinusoide. Se observă că direcția z. v'; n

fluxului biliar {săgeți verzi) este opusă direcției fluxului sanguin.
•J
4

. ■* K B
--------------.. - * . - * t

din aceste spații portale mai mari returnează sângele în venele nucleu •1 ' <

CD
interlobulare, înainte de a fi drenate în sinusoide. N
>-* •

Vena centrolobularâ este un vas cu pereți subțiri care 7,microyili ait- o

primește sânge din sinusoidele hepatice. Stratul endotelial al celulă hepatică ir7-'-X,7-z-."-
venei centrolobulare este înconjurat de mici cantități de fibre stelată -
(celula Ito) • Vi. -d
I
conjunctive dispuse în spirală. Vena centrolobularâ, numită W—k •
•V
astfel datorită poziției sale centrale în lobului clasic, este de fapt •

venula terminală a sistemului de vene hepatice și, prin urmare,

este mai corecta denumirea de venulă hepatică terminală. - -
. ■■

*5‘' ' I
Vena sublobulară, vasul care primește sânge de la venulele •

hepatice terminale, prezintă un strat distinct de fibre conjunc­

’ i
tive, atât fibre de colagen, cât și fibre elastice, poziționat în exte­
3C &
riorul endoteliului. Venele sublobulare și venele hepatice în o
care acestea drenează nu însoțesc în traiectul lor arterele. Deoa­ Ml G)
rece sunt vase solitare, ele pot fi diferențiate cu ușurință într-o 1/5 f
GH
secțiune histologica de venele porte care sunt membre ale unei K **
sinusoid •/ y-
■*. < C
<tVi hepatic
triade. Venele hepatice nu au valve.
/

Sinusoidele hepatice sunt tapetate de un endoteliu subțire t

~n
■■
«
discontinuu. ‘

o
'T
Endoteliul sinusoidal discontinuu are o membrană ba- cz
zală discontinuă, care lipsește pe suprafețe mari. Discontinui­
tatea endoteliului este evidentă în două moduri: ------ ---------- --------------------- --------- ---------- ---------- ---------------------

A -
• In celulele endoteliale sunt prezente fenestrații mari,
fără diafragme.
• Intre celulele endoteliale vecine sunt prezente spatii largi.
Sinusoidele hepatice diferă de alte sinusoide prin faptul
că peretele vascular conține și un al doilea tip celular, ma-
crofagul sinusoidal stelat sau celula Kupffer (Fig. 18.7 și
Planșa 66, pagina 656).
■
FIGURA 18.7 ▲ Imagine de microscopie electronică a două
capilare sinusoide hepatice. Un sinusoid hepatic (sus) prezintă un
macrofag sinusoidal stelat (celula Kupffer). Restul sinusoidului, precum
și celălalt sinusoid, sunt tapetate cie citoplasmă subțire a celulelor en­
doteliale în jurul fiecărui sinusoid există spațiul perisinusoidai (spațiul
Disse), care conține numeroși microvili ai hepatocitelor. în spațiul pe­
risinusoidai este prezentă și o celula hepatică stelată (celula Ito). cu o
incluziune lipidică mare șt câteva picături mai mici; nucleul urmărește
curbura incluziunii lipidice. 6.600x.
 Corelație clinică: Insuficienta cardiacă congestivă si
J 9 9

634 necroza hepatică

Leziunile hepatice pot fi determinate de modificările he-
modinamice ale sistemului circulator. în cazul insuficientei
5 cardiace congestive, inima nu este capabilă să asigure sufi­
•

GJ
U- cient sânge oxigenat pentru a satisface cerințele metabolice
ale multor țesuturi și organe, inclusiv ficatul, care este ușor
b.
afectat de hipoperfuzie și hipoxie (conținut scăzut de oxigen
■ ■
din sânge). Zona 3 a acinului hepatic este prima zonă afec­
tată de această afecțiune. Hepatocitele din această zonă sunt
GO -r-i
cd ultimele care primesc sângele care circulă prin sinusoide; ca
<D urmare, aceste celule primesc sânge care deja are un conți­
G nut scăzut în oxigen. Examinarea unei biopsii hepatice de la
o persoană cu insuficiență cardiacă congestivă prezintă un
model distinct de necroză hepatică. Hepatocitele din zona 3,
dispuse în jurul venei centrolobulare, suferă necroză ische­
mică. Uzual, în zonele 1 și 2, care corespund periferiei lobulu-
lui clasic, nu se constată modificări vizibile. Necroza de acest
cd tip este denumită necroză centrolobulară. Figura F18.2.1
>■
prezintă porțiunea centrolobulară a unui lobul clasic. Vacuo-
lele rotunde multiple indică acumularea de lipide, iar modifi­
cd cările atrofice sunt rezultatul fenomenelor de autofagocitoză
suferite de hepatocitele lezate. Necroza centrolobulară care
CD apare ca rezultat al hipoxiei este denumită ciroză cardiacă; •vi'-5;
NJ totuși, spre deosebire de ciroza adevărată, regenerarea no-
QJ
> dulară a hepatocitelor este minimă.

FIGURA F18.2.1 ▲ Imagine de microscopie optică a necrozei

»•

1
cd tisulare centrolobulare, în ficatul uman. Această imagine prezintă
CD un specimen de biopsie hepatică în colorația de rutină H&E, prelevat de la
• <

o persoană cu insuficiență cardiacă congestivă Cele mai severe modificări

patologice (denumite necroză ischemică) sunt prezente în hepatocitele
din zona 3. Această zonă înconjoară venula hepatică terminală (vena cen-
trolobulară). Acest tip de necroză este numit necroză centrolobulară. Se
>
observă prezența de numeroase vacuole rotunde, ceea ce indică acumu­
larea excesivă de lipide. Nu se observă modificări vizibile la periferia lobu-
uo Iului, care coresponde zonei l și unei părți importante din zona 2.320x r S: wlSr
CD
• H

■ M
Frecvent, prelungirile celulelor Kupffer par să traverseze lu- largi existente în stratul endotelial, precum și absenței mem­

s
CD
menul sinusoidal și chiar pot să îl blocheze parțial. Prezența
fragmentelor de hematii și a fierului sub formă de feritină in ci­
GO
toplasmă celulelor Kupffer sugerează că acestea pot fi implicate
DO în distrugerea finală a unor hematii deteriorate sau senescente,
care ajung în ficat din splină. O pane din fierul din feritină
co poate fi transformat în granule de hemosiderină și depo­
zitat în celule. Această funcție este stimulată foarte mult după
splenectomie, fiind esențială pentru eliminarea hematiilor.
branei bazale continue. Proteinele și lipoproteinele sintetizate
de hepatocite sunt transferate în sânge în spațiul perisinusoi-
dai; această cale este utilizată pentru secrețiile hepatice, altele
decât bila.
In ficatul fetal, spațiul dintre vasele de sânge și hepatocite
conține
»
insule de celule hematoformatoare. în cazurile
de anemie cronică la adult, celule hematoformatoare pot să
apară din nou în spațiul perisinusoidal.

Spațiul perisinusoidal (spațiul Disse) Celulele hepatice stelate (celulele Ito) stochează vitamina
O
A; pe de altă parte, în condiții patologice, ele se transformă
Spațiul perisinusoidal este locul schimbului de substanțe
în miofibroblaste și sintetizează colagen.
între sânge și celulele hepatice.
Celălalt tip celular prezent în spațiul perisinusoidal este ce­
O Spațiul perisinusoidal (spațiul Disse) se află între supra­
lula hepatică stelată (denumită în mod obișnuit celulă
fețele bazale ale hepatocitelor și suprafețele bazale ale celulelor
Ito). Aceste celule de origine mczenchimală reprezintă locul
endoteliale și celulelor Kupffer care rapetcază sinusoidele. Mi-
principal de stocare pentru vitamina A hepatică, sub formă
crovili mici, neregulați se proiectează în acest spațiu dinspre
de esteri de retinil, în picături lipidice citoplasmarice (a se
suprafața bazală a hepatocitelor (Fig. 18.8).
vedea Fig. 18.7). Vitamina A este eliberată din celula hepa­
Microvilii cresc de până la șase ori suprafața disponibilă
tică stelată sub formă de retinol (forma alcoolică), cuplat
pentru schimbul de materiale între hepatocite și plasmă. Nu
cu RBP, o proteină de legare a retinolului (RBP, reti-
există o barieră semnificativă intre plasma sanguină din sinu- nol-binding protein). Rețin olul este ulterior transportat
soid și membrana plasmatică hepatocitară, datorită spațiilor
 *- -
tirate crescută de stromă fibroasă perisinusoidală este un semn
i . . 4X timpuriu al reacției hepatice la substanțe toxice. Citoplasmă
' ■

a.« • • .. •
celulelor hepatice stelate conține elemente contractile, cum ar 635
v).\
1 ■ i • •
1 ■x
» J- \ f
..
I >'■ fi desmina și filamente de a-actină specifică mușchiului neted.
. - 1 ’
>•
-’)'r T/ l- In timpul contracției celulare, aceste celule cresc rezistența vas­
✓ \
rjv*ii , •.. ■
culară in interiorul sinusoidelor prin contracția canalelor vas­
,..T i
*
}
culare și conduc la hipertensiune portală. In plus, celulele

b<T
t •

■A .
' OT* r* hepatice stelate au rol în remodelarea matricei extracelulare pe
<7
o
-■::

■ •r.’. —x-
•A
- -•*
, % r

c. v

■ - --
durata recuperării consecutive unei leziuni hepatice.

iy ■ ♦
,.W
re **
■ '} 7 - .a • *: *. '
v S /'•* ' .- ■•
&: ’ Rețeaua limfatică
f

00
?.S w Limfa hepatică are originea în spațiul perisinusoidal.
*•

•< a *3-

Plasma care rămâne în spațiul perisinusoidal drenează în țesu­ oo

>— •
r': oo
CE tul conjunctiv periportal, unde există un spațiu mic, spațiul r-t
A' • Ci LLi-
. * .r
" '7z<- periportal (spațiul Mall) (Fig. 18.9), între stroma spațiului Q

A portal și cele mai periferice hepatocite din lobului hepatic cla­ 3c

> fe
•' r•

im MbV-b
’ •

* v
‘*$
•,•
- '.tr.’.'-vx. X
A T-..
1
’ • V

.
r sic. Din acest punct de colectare, fluidele intră apoi în capilarele
limfatice care au traiect împreună cu celelalte componente ale
H—«

' ' >'■ T

V.-'- - X- - triadei portale. cro'
•f
’A ■•“Ta
Limfa curge în vase din ce în ce mai mari, în aceeași di­ ro
v
! -"-A-.
•• • •
Vr-
?■’
•X •„>;< :: h recție ca și bila (adică de la nivelul hepatocitelor spre spațiile
CD
r-t

w
• ;■
<■

portale și, în final, până la hilul ficatului). Aproximativ 80%

■ ♦.. ’
■* • ’ , -
%

nT
• f • • • 1

r
.* ••

•4 .7 ? 42
•
-A , •• • l . Y din limfa hepatică urmează această cale și drenează în duetul
Li toracic, formând cea mai marc parte a limfei de la acest nivel.

.fe
. . <•
> •
.f •
&

(• :• z- ■•.’V
>— •
C • •.
.■ * T
." * 7’
■; A-')
. Hepatocitele o
V - p
c^!:<
*

4
. •?! A • * •* • <T • ?.. v
-
Hepatocitele formează cordoanele celulare anastomozate
C
AL
j-
t

'• * » »,
Ț-' <<<
• w• *
• ; $ ale lobulului hepatic. >—

<
" •*
.
v Hepatocitele sunt celule poligonale mari, măsurând 20-30 lini
*' ’ ' A
• I _ '•
. -*■
v. . O
X” '•
• I—
«■
•• * < A <
.. A . • < pe fiecare latură. Hepatocitele constituie aproximativ 80% din N • •
!\ I’
-• •>
1 populația celulară a ficatului. o
Nuclcii hepatocitelor sunt mari și sferici și sunt localizați in C_
4 ..T ■ • . • •
P
• . ♦
<
\
1
centrul celulei. Multe celule din ficatul adult sunt binucleace; cele
• • t * *< r
IP - r
mai multe dintre aceste celule sunt tetraploide (conțin cantita­
tea de ADN 4d). Heterocromatina este prezentă sub formă de
>—* •
p ■

p
*

FIGURA 18.8 ▲ Imagine de microscopie electronică care prezintă

aglomerări dispersate în nucleoplasmă și ca o bandă distinctă sub
pc
spațiul perisinusoidal (spațiul Disse). Spațiul perisinusoidal Disse (O) învelișul nuclear. Doi sau mai multi nucleoli bine dezvoltări sunt
> > »
>00
este situat intre hepatocite (H) și sinusoid Un spațiu (sâgeata mare) separă prezenți în fiecare nucleu. ►— •

celulele endotehaie (CE) care tapetează smusoidul. Astfel de spații permit Hepatocitele sunt celule cu durată de viață relativ lungă, com­
trecerea ușoară a substanțelor mici între sinusoid și spațiul perisinusoidal. parativ cu alte celule asociate cu sistemul digestiv; durata lor medie
Numeroși microvili se extind de la hepatocite în spațiu! perisinusoidal.
de viață este de aproximativ 5 luni. In plus, celulele hepatice au
□O
Aceste prelungiri sunt lungi și frecvent ramificate (săgeata mica). O hema­
tie (He) se află în interiorul smusoidului. 18.000x. o capacitate de regenerare considerabilă atunci când parenchimul O
hepatic este distrus ca urmare a proceselor hepatotoxice, a diverse­ P
GO
lor boli sau este îndepărtat prin rezecție chirurgicală. C
din ficat în retină, unde stereoizomerul 1 1 -râ-retinal se leagă
Citoplasmă hepatocitelor este în general acidofilă.
de opsina proteică pentru a forma rodopsina, pigmentul vi­
Componentele citoplasmarice specifice pot fi identificate prin
zual al bastonașelor și conurilor din retină. Timp de multi TI
proceduri de colorare de rutină sau speciale, care evidențiază
ani, uleiurile din ficat de pește (ex., uleiul din ficat de cod) O

au constituit surse nutritive importante, din punct de vedere • regiunile bazofile care reprezintă reticulul endoplasmatic
cz
medical și economic, de vitamină A. rugos (RER) și ribozomii liberi.
In anumite condiții patologice, cum ar fi inflamația cro- • numeroase mitocondrii; prezența a 800-1.000 de mito-
nică sau ciroza hepatică, celulele hepatice stelate pierd capa­ condrii în fiecare celulă poate fi demonstrată prin colorații
citatea de depozitare a lipidelor și a vitaminei A și se transformă vitale sau prin histochimie enzimatică.
în celule cu caracteristici de miofibroblast. Aceste celule par să • complexe Golgi mici, multiple, observate în fiecare celulă
joace un rol semnificativ în fibrogeneza hepatică; ele sin­ după colorare specifica.
tetizează și depozitează colagen de tip 1 și de tip III în spațiul • un număr mare de peroxizomi, identificați prin imunoci-
perisinusoidal, rezultatul fiind fibroza hepatică. Acest colagen tochimie.
este în continuitate cu țesutul conjunctiv din spațiul portal și • depozitele de glicogen colorate prin metoda acid periodic
țesutul conjunctiv care înconjoară vena cencrolobulară. O can- SchifF (PAS). Cu toate acestea, într-un preparat colorat cu

k
 F • "XV.
,;,7 F' ■ f' V ?' < <<
o
i

* 7
gL ’W ț. <; / J 1 *.
j
■ «».•

636 . v—.
I
—>
-,v ir
3 •
• X
Q 7. e’*'
fi ' •; v ;î?. ■ i

__ 1 •• •> J <’/■ î
=>
O
^Ta n a î ifrqț ♦ ya
JJEL
L;
* *
/» -

o FȚ-
u_
'‘y'
4; » ► - .«**

L-W ?
X; .
z

Xlfi
V 1 ■ * •' t * 9
t, * ’ •

>1 r
Lite*- |- < -jfȘ
* . »• r
v/ • *
<■ ■■■■4
a >
Z5
GC •u
■ *
. ;>A'5A
$

(D jSjațiu Q '

• -
Lo
M )
/cJ ,'-jL t
O ®eriporta<
;■ <

"B
* . *

a >s
.- cahalicuîSbiliar
♦ • * •' '* *Ș-
ci (sfâțiui
j..'Măiii) a
• > **
« :•■

kw 1®
p.
•t
*
r i <
i ht ră h e p â t i c
r M W 1 ■&

ee* te
;• ■ * >
• i-H ■

T TdC • ® 4
c/> . ■ -
•
’C-

•<» ®

>cd f
Ws
■

A ț
J\ ' ■<

• »—s ■ o J
I
i -
i ■<

LV
/
• *—<
s >*

•V
ț#-
ci 9 \
Qj Îr^ . •* JA 7-»,. ' *’
i - * ;•••
r* 1

e
r

.«2
» ■■■< e- -
r-j 4

ș
>" ■.

O
• w(
> f . •’
1 C.
N • F1 «

<D
>

e\
1 1
wi \ >• . 9
1V
JL/
i»
r
|

3
4—>
vena
portă ăsgsfeax 9
ă «.
ci &

• w-«
o w
FIGURA 18.9 ▲ Canalele Hering și canaliculul intrahepatic. a. Imaginea de microscopie optică prezintă o zonă în apropierea unui spațiu
• •
portal. Săgețile indică regiunile în care canaliculele biliare se deschid în canalele Hering Se observă canalul Hering tapetat parțial de hepatocite și parțial
de colangiocite. Canalul Hering drenează într-un canalicul biliar intrahepatic, înconjurat de hepatocite, spre deosebire de canaliculul biliar interlobular,
care este inclus în țesutul conjunctiv din spațiul portal. Se mai observă ramura terminală a unei vene porte (dreaptajos), însoțită de un mic canalicul bi­
>

• -H
liar. 800x b. Imagine de microscopie electronică a unui canalicul biliar intrahepatic Canaliculul biliar intrahepatic colectează bilă din canalele Hering. El
4-» este localizat aproape de hepatocite, dar legătura efectivă dintre canaliculele biliare și canaliculul intrahepatic nu este evidentă în acest plan al secțiun i
U0
QJ Canaliculul intrahepatic este format din colangiocite (O înconjurate de o lammă bazală completă (LB). Spațiul îngust (asteriscuri) în care se proiectează
b£
• —«
microvilii hepatocitelor este spațiul periportal (spațiul Mall), și nu spațiul perisinusoidal (spațiul Disse). 6.000x.

*■ < hematoxilină și eozină (H&E) bine conservat, glicogenul celulele vecine și canaliculele biliare. Suprafețele dispuse cu fața
este, de asemenea, vizibil sub forma unor spații neregulate, spre spațiul perisinusoidal corespund suprafeței bazale (domeniu
g<D conferind în mod uzual un aspect spumos fin al citoplasmei. bazai) specifice altor tipuri de celule epiteliale; suprafețele dispuse
• picături lipidice de diferite mărimi, observate după fixare cu fața spre celulele vecine și canaliculele biliare corespund su­
oo
• *-H adecvată și colorarea cu Sudan sau cu albastru de toluidină prafețelor laterale (domeniu lateral), respectiv apicale (domeniu
OO (Planșa 66, pagina 656). în secțiunile histologice de rutină, apical) specifice altor tipuri de celule epiteliale.
se observă uneori spații rotunde care reprezintă locul ocupat Peroxizomii sunt numeroși în hepatocite.
00
7------ anterior de picături lipidice dizolvate. Numărul de picături
lipidice crește după injectarea sau ingestia anumitor sub­ Hepatocitele au 200-300 de peroxizomi per celulă. Peroxizomii
stanțe hepatotoxice, inclusiv etanol. sunt relativ mari, cu un diametru ce variază între 0,2 și 1,0 pm
(Fig. 18.1 la). Ei reprezintă unul din situsurile principale de uti­
O • pigment de lipofuscină in lizozomi, observabil în cantitate di­
ferită în colorația de rutină H&E sau sub forma unor granule lizare a oxigenului, având astfel o funcție similară mitocondriilor.
maronii bine delimitate, evidențiate prin metoda PAS. Peroxizomii conțin o cantitate mare de oxidază care generează
peroxid de hidrogen toxic, H2O2. Enzima catalază, prezentă
După cum s-a menționat anterior, hepatocitul este o celulă în peroxizomi, degradează peroxidul de hidrogen în oxigen și
poliedrică; pentru facilitarea înțelegerii, este insă descrisă ca apă. Aceste tipuri de reacții sunt implicate in multe procese de
având șase suprafețe, deși pot exista mai multe. O secțiune sche­ detoxifiere care au loc în ficat (ex., detoxifierea alcoolului). De
matică a unui hepatocit cubic este prezentată in Figura 18.10. fapt, aproximativ o jumătate din etanolul care este ingerat este
Două dintre suprafețele sale sunt orientate spre spațiul perisinu­ transformat în acetaldehidă de enzimele conținute în peroxizomii
soidal. Membrana plasmatică corespunzătoare pentru două su­ hepatici. Li om, catalaza și D-aminoacid oxidaza, precum și
prafețe vine în contact cu cea a hepatocitului vecin și un canalicul alcool dehidrogenaza se găsesc în peroxizomi. în plus, peroxi­
biliar. Presupunând că celula este cubică, cele două suprafețe ră­ zomii sunt implicați în descompunerea acizilor grași (ft-oxidare),
mase, care nu pot fi văzute în diagramă, ar veni in contact cu precum și în gluconeogeneză și metabolismul puținelor.
 t

picături lipidice aparat

RER Golgi
637

FIGURA 18.10 A Diagramă a unui cor­

celulă endotelială
c?
Of y?
don de hepatocite interpus între sinu­
soide hepatice. Această diagramă prezintă REN
un cordon de hepatocite cu grosimea echi­
valentă cu dimensiunile unei singure celule, fibre de
I interpus între două sinusoide Dacă se pre­ colagen
I

supune că celula este cubică, două fețe ale I

I
fiecărei celule (indicate) ar fi în raport cu sinu­ celulă •
i

I soidele hepatice, două fețe ale fiecărei celule

(indicate) ar fi în raport cu canaliculele biliare,
iar cele două fețe suplimentare (nereprezen­
tate în imagine) ar fi în raport cu canaliculele
Kupffer

LUMEN AL
00

cn
GO
SINUSOIDULUI r-t-
biliare Se observă localizarea și aspectul unei O
celule hepatice stelate (celulă Ito), pline cu HEPATIC
vacuole citoplasmatice care conțin vitamina
A Fibrele de colagen rare, prezente în spațiul > *

perisinusoidal (spațiul Disse), sunt produse glicogen

&
de celulele hepatice stelate (celulele Ito). în (»
LUMEN AL •

anumite condiții patologice, aceste celule mitocondrii

SINUSOIDULUI CTQ
O
iși pierd vacuolele de depozitare și se trans­ HEPATIC on
formă în miofibroblaste care produc colagen spațiu >—* •

și conduc la fibrozâ hepatică. Se observă că Disse <

macrofagul sinusoidal stelat (celula Kupffer) canalicul zonula

formează o parte importantă a peretelui si­ biliar occludens
nusoidal.
•

/• C.C'-'”/ ;-'';-' 7' n

• -X V p
<-■ .X
V-
■
• >*» ••
aaf ■ A

c
>
►—

MM - * -?^v. f r>
V. <

®fcs
« &
O)
»

\r '
.J ts
£ >/.
:«sp
>“* •
c« - ■•

o
MiiA1
|------

f®' £■?
•w

c
►........

V-
A?,1
»». •
A
■^£E^ p
Y' ■

/ •. • i * W^REN. - -
•

gwr^. " •>: rz V» j§M •

3i?^©;REN‘S>v p
:' w
% •X. .* A
5>
V
Z'
Jț •
P<

WSM» ) IVI <*.w

W
t- A/-■ < .»•
< •

cv • p
a®
fcsi O -vr t-'Xy
-: • iv vV-V<b' ■w

'IP
:f. 5 '• V- i.*S -
• • n
-aVA ? *xs:I
' ’ w*’ -* ■***
*• * o
p

j^W
î'u
<• al

ng
LV-’’*-’
:/

0^1
" ■
■Âft

r
v-

••
’

>•
RjC*’

.<
•• V

fesa
1 '{>
*
GO
c
i-

"H
*

■ O 'h

*wMmfiW8 ig
% • * A •
.• » • *■

* •
se:-' *» ••
O

‘țpwsfc
X
.K ’...' -L.. •'

■ -ix
iZA *•. V* •
-V

'4X^5
i-AV <• •
. X

‘ '•'? /?5. >tiAn£3# ...

■
O '■

FIGURA 18.11 A Imagini de microscopie electronică ale unui hepatocit. a. Această imagine de microscopie electronică prezintă organitele
celulare și alte structuri citoplasmatice, în apropierea nucleului (M Aceste structuri includ un peroxizom (P), o mitocondrie (A?), incluziuni de glicogen
(/G). reticulul endoplasmatic neted (/?EN) și reticulul endoplasmatic rugos (PE/?). în stânga/os. membranele RER au fost secționate intr-un pian tangențial,
indicând ribozomn (delimitați printr-o linie punctata) pe fața citoplasmatică a membranei. 12.000x b. Această imagine prezintă o regiune de citoplasmă
in apropierea canahculului biliar (Q. Imaginea de microscopie electronică include un lizozom (D, mitocondrii (Al), REN și RER. Se observă microvilii din
canaliculul biliar I8.000X.
 REN poate fi dezvoltat extensiv în hepatocite. special rata de secreție a bilei) variază este destul de larg, schimbă­
REN poare fi dezvoltat extensiv în hepatocite, dar variază în rile morfologice ale aparatului Golgi sau ale lizozomilor citoplas-
638 mei peribiliare nu se corelează statistic cu rata de secreție a bilei.
raport cu activitatea metabolică (Fig. 18.11b). REN conține
cnzime implicate in degradarea și conjugarea toxinelor și medi­
camentelor, precum și enzimele responsabile pentru sinteza co­ Tractul biliar
ZD
Tractul biliar (arborele biliar) este sistemul tridimensional
5
o
lesterolului și a porțiunii lipidice a lipoproteinelor. In condițiile
de canale cu diametru în creștere, prin care bila curge de la he­
unui hepatocit confruntat cu medicamente, toxine sau stimu­
u_ patocite la vezicula biliară și apoi în intestin. In ficatul uman
lente metabolice, REN poate deveni organ i tul predominant in
celulă. Suplimentar stimulării activității REN prezent în celulă, adult există mai mult de 2 km de canalicule biliare și canale
anumite medicamente si hormoni induc sinteza de noi mem- biliare interconectate, având dimensiuni și forme diferite.
> ■ H

3 brane REN și a enzimelor asociate acestora. REN se hipertro- Aceste structuri nu sunt doar canale pasive; ele sunt capabile
GO
fiază după administrarea de alcool, medicamente (fcnobarbiral, să modifice fluxul bilei și să îi schimbe compoziția, ca răspuns
cd
QJ steroizi anabolizanți și progesteron) și anumiți agenți chimiote- la stimularea hormonală si neuronală.
9
Uj
O rapeutici utilizați în tratamentul cancerului. Tractul biliar este tapetat de colangiocite, care monitori­
c Stimularea REN cu etanol amplifică potențialul de deto- zează fluxul bilei și reglează conținutul acesteia.
xifiere a altor medicamente, a anumitor agenți cancerigeni și Colangiocitele sunt celule epiteliale care tapetează tractul
’c/> a unor pesricide. Pe de altă parte, activitatea metabolică reali­ biliar. Examinate in TEM, colangiocitele sunt identificate
9 pi zată de REN poate să crească efectele nocive exercitate de unii prin citoplasmă care conține foarte puține organite celulare,
compuși toxici asupra hepatocitelor, cum ar fi terraclorura de
■
.SS * carbon (CCI4) Ș> benzoapirenul.
prin prezența unor joncțiuni intercelulare strânse și a unei
lamine bazale continue. Domeniul apical al colangiocitelor
Aparatul Golgi din hepatocite poate avea până la 50 de uni­ este similar cu cel al hepatocitelor, cu microvili care se pro­
ctf tăți Golgi. iectează în lumen. In plus, fiecare colangiocit conține un cil
H
Z5 Examinarea hepatocitelor în TEM arată ca aparatul Golgi este primar care percepe schimbările din fluxul bilei, ce determină
O
mult mai complex decât aspectele observabile în specimenele his- modificări în secreția colangiocitelor (Fig. 18.12). Canalicu­
N
QJ
>
tologice de rutină. Colorațiile bazate pe impregnarea cu metale lele biliare mici sunt tapetate de colangiocite mici, în prin­
grele (colorația Golgi) a secțiunilor groase de ficat oferă informa­ cipal de formă cubică, dar pe măsură ce diametrul canalului
rs
* 1 *H
l—■* ții asupra extinderii rețelei de cisterne Golgi. Până la 50 de uni­ biliar crește, colangiocitele devin progresiv mai mari și au
4-J
tăți Golgi, fiecare formată din trei până la cinci cisterne dispuse formă columnară.
Ct
o foarte apropiat, precum și multe vezicule de dimensiuni mari și Canaliculul biliar este un canal mic format din depresiuni po­
mici sunt prezente în hepatocite. Aceste „unități” sunt de fapt ziționate față în față, la suprafața hepatocitelor adiacente.
ramificații ale aparatului Golgi sinuos, văzute în preparatele co­
Canaliculele biliare sunt cele mai mici ramuri ale tractului
lorate prin impregnare cu metale grele. Este posibil ca elementele
biliar în care hepatocitele secretă bilă. Ele formează o buclă com­
> aparatului Golgi concentrate în apropierea canaliculului biliar să
pletă în jurul a patru laturi ale hepatocitelor idealizate, consi­
• *—<
fie asociate cu secreția exocrină a bilei. De asemenea, cisternele
UD
derate a avea șase laturi (Fig. 18.13 și Planșa 66, pagina 656).
Golgi și veziculele din apropierea suprafețelor sinusoidale ale ce­
QJ Canaliculele biliare au aproximativ 0,5 pm în diametru luminai
t>D lulei conțin granule electronodense cu diametrul de 25-80 nm,
și sunt izolate de restul compartimentului intercelular prin jonc-
formate cel mai probabil din VLDL și alți precursori ai lipopro­
* ■
teinelor. Aceste substanțe sunt ulterior eliberate în circulație, acți­
zi unea fiind inclusă în funcția secretorie endocrină a hepatocitelor. '..r?

gQJ
GO
Globule dense similare sunt observate în porțiunile dilatate ale
REN și, ocazional, în terminațiile dilatate ale cisternelor RER,
unde sunt sintetizate.
I
A
cc Ti • 1 •

W®.
a

• -**• . k
Lizozomii concentrați în apropierea canaliculului biliar co­
IA
vststsi
Vi v" n*î**Ă<

co
x—
respund corpilor denși peribiliari observate în secțiunile
histologice.

B
Lizozomii din hepatocite sunt atât de heterogeni încât iden­
tificarea lor impune, chiar și în TEM, utilizarea de metode
o histochimice. Suplimentar evidențierii enzimelor lizozomale
normale, TEM relevă prezența altor componente: te/?-
o • Granule pigmentare (lipofuscină)
• Organite citoplasmatice parțial digerate ■ ■. •..

• Figuri de mielină *' ' '&. G>-I

Lizozomii hepatocitelor por fi și un loc de stocare normal
pentru fier (sub formă de complex de feri tină) și un loc de
acumulare patologică a fierului, în anumite boli de stocare.
Numărul de lizozomi creste intr-o varietate de afecțiuni, dc
9 >
la simpla stază biliară obstructivă la hepatita virală și anemic. Cu
toate acestea, deși intervalul în care funcția hepatică normală (în
FIGURA 18.12 ▲ Imagine de microscopie electronică a su­
prafeței luminale a canalului biliar. Canalul biliar este tapetat de
celulele epiteliale numite colangiocite. Suprafețele lor apicale prezintă
numeroși microvili scurți care se proiectează în lumenul canalului biliar.
Fiecare colangiocit are un cil primar lung, care percepe schimbările in flu­
xul luminai al bilei. Se observă că toți cilii sunt curbați în aceeași direcție
cu cea a fluxului biliar 3.600x. (Prin amabilitatea Dr.TetyanaV. Masyuk.)

li
 "'VTT ~~ distrugerea canalelor Hering pot contribui la instalarea CO-
l lestazei intrahepatice (obstrucția fluxului biliar).
r *>
• //

Canalul Hering are rol de rezervor al celulelor progenitoare

639
hepatice.
k • a 4’4

■ X!
__ F • _ *
Datorită localizării celulelor progenitoare hepatice la interfața
crucială dintre hepatocite și colangiocite, a fost lansară ipoteza
■

V
■: •• Vi
Ir■.• conform căreia nișa celulelor stern hepatice se află fie în epi­
r . • •.
■ ti
9‘
I
•I
teliul canalelor Hering, fie în vecinătatea lor. Această ipoteză a o
. <<
t - •
fost susținută de apariția precursorilor celulelor hepatice in apro­
A 1 pierea canalelor Hering în cele mai multe condiții patologice ca­
racterizate prin afectarea extensivă a hepatocitelor. Aceste celule 00
pot migra și se pot diferenția fie in hepatocite, fie in celule ale
â canalului biliar. Recent, reconstrucția tridimensională a reacții­ >— •

lor ductale în necroza hepatică sugerează că colangiocitele mici on

rT
care tapetează candele Hering proliferează extensiv și migrează G
►—•

în parenchimul ficatului. In marcarea imunocitochimică, aceste

1 /
celule exprimă markeri dubli, atât pentru antigenele biliare, cât c
.ii
* *’ •

și pentru cele hepatocitare și par a fi implicate in repararea țesu­

• > h— •
tului hepatic lezat în procesele patologice cronice. Prin urmare, QQ
canalul Hering constă din sau conține celule stern hepatice G
K <1
specifice. Studii de laborator sugerează că în viitor, celulele stern
GO
t a ‘_f
i S 2. Ag
M
t h— •

•
B B
\ « ;.JO ® hepatice ar putea avea în cele din urmă utilizare terapeutică în
<

*z • ’• IV .’’<
*
tratamentul bolilor hepatice.
9 . * 1

Canaliculul biliar reprezintă partea tractului biliar care este

■ - <A? •
• ?*>4 tapetată în întregime de colangiocite. 1J
■-
'•3. fef ■ I o
•

■■ ■ _L tt-k.
Ub.
I
__ ii Bila din canalul Hering continuă să curgă în canaliculul A\
r"t
FIGURA 18.13 ▲ Imagine de microscopie optică a canalicule- biliar intrahepatic (a se vedea Fig. 18.9), care este tapetat
lor biliare. Această imagine realizată cu putere de mărire mare prezintă în întregime de colangiocite. Canalul Hering traversează
mai multe cordoane de hepatocite, cu grosime corespunzătoare unei sin­ adesea limita lobulului și devine canaliculul biliar, în spațiul <

gure celule, separate de sinusoide hepatice. în anumite zone, planul sec­ periportal (spațiul Mall), după cum reiese din analiza tridi­ G
țiunii este paralel cu canaliculele biliare în acest plan, canaliculele relevă
N.
mensională a secțiunilor seriate hepatice, marcate prin imuno- O
dispoziția lor particulară, pe patru laturi ale hepatocitelor (săgeți). Vârfurile
săgeților indică acele canahcule biliare care apar doar în contur secționat
citochimie (a se vedea Fig. 18.9). Distincția principală dintre
canalul Hering și canaliculul biliar nu este amplasarea acestuia c\
transversal 1.240x.
în interiorul lobulului, ci dacă structura este parțial sau com­
•

tiuni strânse, care fac parte din complexe joncționale ce includ plet tapetată de colangiocite. ►— •

și zonule adherens și desmozomi. Microvilii a două hepatocite p

Canaliculele biliare intrahepatice transportă bila în cana­ ni (
adiacente se extind în lumenul canalicular. Adenozin trifosfataza lele hepatice.
(ATP-ază) și alte fosfataze alcaline pot fi localizate pe membra­ ^2
nele plasmatice ale ca nai i culelor, sugerând că secreția de bilă în Canaliculele au un diametru de aproximativ 1,0-1,5 Ltm și trans­
acest spațiu este un proces activ. Fluxul biliar este centrifug, adică portă bila la canalele biliare interlobulare care fac parte din
dinspre regiunea venulei hepatice terminale (vena centrolobu- triada portală. Aceste canale au un diametru variabil, între 15
și 40 pm și sunt tapetate de colangiocite cubice în apropierea o
lară) spre canalul portal (în direcție opusă fluxului sanguin). In O
apropierea canalului portal, dar în interiorul lobulului, canalicu­ lobulilor, care devin treptat cilindrice, pe măsură ce duetele se
apropie de hil. Celulele cilindrice au microvili bine dezvoltați, la CZ)
lele biliare se transformă în canale Hering scurte.
fel ca celulele din canalele biliare extrahepatice și vezicula biliară.
c
►■■ »

O caracteristică specifică a canalului Hering este peretele Pe măsură ce canalele biliare devin mai mari, ele dobândesc trep­
format din două tipuri de celule, hepatocite și colangiocite. tat un înveliș de țesut conjunctiv care conține numeroase fibre TI

Canalul Hering este un duet tapetat parțial de hepatocite elastice. în acest țesut conjunctiv apar celule musculare netede, O
X»
și parțial de colangiocite cubice. Similar cu alte colangiocite, pe măsură ce canalele se apropie de hil. Canalele interlobulare se
cz
hcpatocitele prezintă microvili la suprafața lor apicală și jonc­ unesc pentru a forma canalele hepatice stâng si drept, care,
țiuni strânse, iar domeniul lor bazai este situat pe membrana la rândul lor, se unesc la hil pentru a forma canalul hepatic
bazală, la fel ca restul epiteliului biliar
iar distal. Funcțional, așa
asa >
comun (Fig. 18.14).
cum este demonstrat prin videomicroscopie, canalul Hering La unele persoane, canalele Luschka sunt situate în
prezintă o activitate contractilă care facilitează un flux biliar țesutul conjunctiv dintre ficat și vezicula biliară, în apropi­
unidirecțional spre spațiul portal. Deoarece canalul Hering erea coletului veziculei biliare. Aceste canale se conectează la
reprezintă cel mai mic și cel mai apropiat afluent al tractului canalul cistic, și nu cu lumenul veziculei biliare. Din punct
biliar care conține colangiocite, acesta este adesea implicat în de vedere histologic, el e sunt asemănătoare cu canalele biliare
aceleași boli care afectează și canalele biliare mici. Tulburările intrahepatice; se consideră că pot reprezenta vestigii ale unor
A

funcționale în activitatea contractilă, precum și lezarea sau canale biliare embrionare anormale.

I
 valvă spiralată ° Aproximativ 90% din sărurile biliare, componente ale
(valva Heister)
bilei, sunt reabsorbite de intestin și transportate înapoi in
640 canal cistic canal hepatic comun
ficat, in sângele portal. Sărurile biliare sunt apoi reabsor­
canal biliar comun
vezicula biliară canal pancreatic accesoriu
bite și resecretate de hepatocite. Hepatocitele sintetizează
>«x (canal Santormi) noi săruri biliare pentru a le înlocui pe cele pierdute.
CC
<c • Colesterolul și lecitina, precum și cea mai marc partea
electroliților și a apei eliberate la nivelul intestinului in
QQ
bilă sunt reabsorbite si reciclate.
>
«=c
o Glucuronidul de bilirubină, produsul final detoxifiat
o papila rezultat din degradarea hemoglobinei, nu este reciclat. El este
duodenala
LU
minoră canal pancreatic principal excrctat prin materiile fecale, influențând culoarea acestora.
(canal Wirsung) Deficiența ce apare în procesul de absorbție sau conjugare a
sfincterul bilirubinei sau în secreția glucuronidului poate produce icter.
duetului biliar sfincterul canalului
> ■ H comun pancreatic principal Fluxul biliar din ficat se află sub control hormonal si nervos.
9
<

(sfincterul Rata fluxului sanguin spre ficat și concentrația sărurilor biliare

Boyden) ampula hepatopancreatică
ci (ampula Vater) din sânge exercită efecte reglatoare asupra fluxului biliar. Fluxul
O papila duodenală biliar este crescut atunci când hormoni precum colecistokinina
b majoră
sfincterul ampulei hepatopancreatice
(CCK), gastrina și motilina sunt eliberați de celulele enteroen-
(sfincterul Oddi) docrine în timpul digestiei. Hormonii steroizi (estrogenul în
timpul sarcinii) scad secreția bilei de către ficat. In plus, stimu­
• W-
larea parasimpatică mărește fluxul biliar prin stimularea con­
FIGURA 18.14 ▲ Diagramă care prezintă relația dintre canalele
hepatice, pancreatice și al veziculei biliare. Vezicula biliară este o
tracției veziculei biliare si relaxarea sfincterului Oddi. Bila care
> >

că structură în fund de sac, conectată la un singur canal cistic, în care nume­ părăsește ficatul prin canalul hepatic comun curge prin canalul
• <

• *—H
roase falduri ale mucoasei formează valva spiralată (valva Heister). Canalul cistic către vezicula biliară. După stimulare, vezicula biliară se
cistic se unește cu canalul hepatic comun și împreună formează canalul bi­ contractă în mod constant și eliberează bila în duoden, prin in­
liar comun care se deschide în duoden. La intrarea in duoden, canalul biliar termediul canalului biliar comun.
comun se unește cu canalul pancreatic principal, formând ampula hepato-
□o pancreatică (ampula Vater) și intră împreună în segmentul II al duodenului. Ficatul are atât inervație simpatică, cât și parasimpatică.
• Siincterele se găsesc în partea distală a acestor canale. Sfincterele canalului
N biliar comun (sfincterul Boyden) și al canalului pancreatic principal, precum
Ficatul (și vezicula biliară) primește terminării nervoase atât
>
și ampula hepatopancreatică (ampula Oddi) controlează fluxul de secreție din diviziunea simpatică, cât și din cea parasimpatică a siste­
biliară și pancreatică în duoden. Când sfincterul canalului biliar comun se mului nervos autonom. Nervii intră în ficat la nivelul hilului
contractă, bila nu poate intra in duoden; aceasta refluează in vezicula biliară, și se ramifică în interiorul parenchimului la nivelul spațiilor
3
4-» unde este concentrată și depozitată. portale, împreună cu elementele triadei portale. Fibrele
simpatice inervează vasele de sânge, iar stimularea crescută
Căile biliare extrahepatice conduc bila în vezicula biliară și în acest sistem determină o creștere a rezistentei vasculare,
> 9

duoden. scăderea volumului sanguin hepatic și o creștere rapidă a ni­

velurilor serice de glucoză. Se presupune că fibrele parasim-
Canalul hepatic comun are aproximativ 3 cm lungime și este
> patice inervează canalele biliare mari (cele care conțin țesut
tapetat cu celule epiteliale cilindrice, înalte, care se aseamănă
•
muscular neted în pereții lor) și, posibil, vase de sânge; sti­
oo foarte mult cu celulele care formează epiteliul veziculei biliare.
O mularea lor facilitează absorbția și utilizarea glucozei. Corpii
Canalul hepatic comun prezintă toate tunicile tractului digestiv
celulari ai neuronilor parasimpatici sunt frecvent prezenți în
(a se vedea pagina 569), cu excepția muscularei mucoasei. Ca­
apropierea hilului.
nalul cistic conectează canalul hepatic comun la vezicula biliară
și transportă bila deopotrivă in interiorul, cât și către exteriorul
s
QJ
veziculei biliare. Distal față de joncțiunea cu canalul cistic,
porțiunea fuzionată a canalului hepatic comun este denumită
: VEZICULA BILIARĂ
4—»
• *—<
UO canal biliar comun, extins aproximativ 7 cm până la peretele Vezicula biliară este o structură distensibilă, în formă de
duodenului, in ampula Vater. O îngroșate a tunicii musculare pară, cu un volum de aproximativ 50 ml la om (a se vedea Fig.
a duodenului la nivelul ampulei constituie sfincterul Oddi, 18.14). Este atașată pe suprafața viscerală a ficatului. Vezicula
co care înconjoară deschiderile canalului biliar comun, respectiv a biliară este un derivat secundar al intestinului anterior primitiv,
canalului pancreatic și acționează ca o valvă pentru reglarea care apare ca o evagi nație a canalului biliar primitiv ce conec­
fluxului de bilă și suc pancreadc în duoden. tează ficatul embrionar cu intestinul în curs de dezvoltare.
O Ficatul uman adult secretă, în medie, aproximativ 1 litru de Vezicula biliară concentrează și stochează bila.
bilă pe zi. Vezicula biliară este un organ în formă de sac îndreptat spre
CL
Bila îndeplinește două funcții importante. Este implicată în canalul cistic, prin intermediul unui colet. Prin acest canal pri­
O absorbția grăsimilor și este utilizata de către ficat ca trans­ mește dinspre canalul hepatic o bilă diluată. Vezicula biliară
portor pentru excreția colesterolului, bilirubinei, fierului poate stoca și elimina aproximativ 90% din apa din bila pri­
și cuprului. Compoziția bilei și funcțiile specifice ale majori­ mită, rezultatul fiind creșterea concentrațiilor de săruri biliare,
tății componentelor sale sunt prezentate in Tabelul 18.1. Multe colesterol și bilirubină de până la 10 ori. Ca răspuns la prezența
componente ale bilei sunt reciclate prin circulația portală. lipidelor in duodenul proximal, hormonii secretați de celulele
enteroendocrine ale intestinului subțire stimulează contracțiile
> >
Lamina propria a mucoasei este deosebit de bogată în ca­ )

musculaturii netede a veziculei biliare. Datorită acestor con­
tracții, bila concentrată este evacuată în canalul biliar comun,
care o conduce la nivelul duodenului.
Mucoasa veziculei biliare prezintă câteva caracteristici specifice.
Vezicula bibi iară goală sau parțial plină prezintă numeroase
falduri profunde ale mucoasei (Fig. 18.15). Suprafața
mucoasei constă dintr-un epiteliu simplu cilindric (Fig.
18.16). Celulele epiteliale înalte (colangiocite) prezintă ur­
mătoarele trăsături:
pilare fenestrace și venule mici, dar este lipsită de vase limfatice.
Lamina propria este foarte celulară și conține un număr mare 641
de limfocite și plasmocite. Caracteristicile laminei propria se
aseamănă cu cele de la nivelul colonului, un alt organ speciali­ o
zat pentru absorbția electroliților și a apei.
Glandele secretoare de mucină sunt uneori prezente în
lamina propria în vezicula biliară umană normală, in special în
vecinătatea coletului, dar sunt mai frecvent întâlnite în condiții
de inflamație. In aceste glande sunt prezente și celule aparent
identice cu celulele enteroendocrine ale intestinului. —X

• Microvili apicali numeroși, dar scurti si nu foarte bine Peretele veziculei biliare nu prezintă musculara mucoasei 00
> 9

dezvoltați > sau submucoasă.

• Complexe joncționale apicale care unesc celulele adia­
cente și formează o barieră între lumen și compartimentul
intercelular
• Concentrări localizate ale mitocondriilor în citoplasmă
apicală și bazală
• Falduri laterale complexe
Aceste celule se aseamănă foarte mult cu celulele de ab-
sorbtie din intestin.
9
Ambele celule prezintă caracteristicile sus-menționate, pre­
cum și localizarea Na '7K h ATP-azei pe membranele lor plas-
matice laterale și vezicule secretoare conținând glicoproteine în
citoplasmă lor apicală.
c/d
în exteriorul laminei propria, peretele prezintă o tunică mus­ r-t
CD
culară cu numeroase fibre de colagen și elastice, printre fasci­
culele de celule musculare netede. în ciuda originii sale dintr-un B
tub derivat din intestinul anterior primitiv, vezicula biliară nu
are musculara mucoasei sau submucoasă. Fasciculele musculare
netede sunt orientate aleatoriu, fără să aibă o organizare simi­
CTQ
lară peretelui intestinal. Contracția musculaturii netede reduce Cî)
GO
volumul veziculei biliare, forțând conținutul acesteia să se eva­
cueze prin canalul cistic.
La exterior de tunica musculară există un strat ^ros de cesut
conjunctiv dens (a se vedea Fig. 18.15). Acest strat conține
vase sanguine mari, o rețea limfatică extensivă si nervii vesreta-
O 9 >
>—* •

n
p
r-t

>——

nJ
N
o
£
h--*

f'
>—* •

P<
>—» •

o
’—J
o
c
I

<

m
h>4
o
c:
x>
CD
k.
r—

20
X*<

FIGURA 18.15 ▲ Imagine de microscopie optică a peretelui veziculei biliare. Mucoasa veziculei biliare este formată dintr-un epiteLu sim­
plu cilindric și lamina propria, un țesut conjunctiv lax ce prezintă de obicei numeroase falduri profunde în mucoasă. Sub acest strat există un strat relativ
gros, tunica musculară. Nu există musculara mucoasei sau submucoasă. Fasciculele de celule musculare netede ale tunicii musculare sunt orientate
aleatoriu La exteriorul tunicii musculare, există o tunică ce conține țesut adipos și vase sanguine, numită adventice. Porțiunea de veziculă biliară care
nu este atașată la ficat prezintă o seroasă tipică, în loc de adventice. 175x.
 I
X I-, ’l' *. Va.H . complexe
l :.r joncționale
<•4-
4
* < x • , 1

642 ’î »

•H
• •
■
; />
Zr ••X
f
J

1 '■'h\
‘\f/ L 1
,V _o
>«c w« 6" ■■

CC
.> A"<
Z7. . te" C3O

'A* *
.• • ••1 9 |
«x b‘* “• • *1*
i V•

s
% .

•"t
• / ■

M ■ ’ < !••••.■ •1

A*»
* • * •1'

■ A- jt ii
i «y
co
y'.'-te-
jf/
»^feA'.. V■

o
h vV ' ’ •
" 6 ■ In t •/r. ' 7*
%

K.
t

fe. .a

■ vte .w ■ J'’rÂ

s%
7: ■-
f

o -7^*7 r %
?A
. e5 W; ?
ii X. ’’ '

'7
:A /X

I
A > • Kv- '
•v<
IM
UJ
>
6 < •v' ’

Ț‘
—-

• • /•
**

fe A# 0.
> 4

</£
■î A
:^s l
A - jji
•5 /.
O/-
., 1
•

<
■

'.te-k
■ X7’*'
X

77
* •. 1 **A -

•y: IW
I *■ <

w
•;
* * A’
-’. ;C*. te .
■ ‘S A' .-•
•5;-rS
' ••• i4
3
i
’-dr.’; , V’ > -i
7\,
iw
* •r.***’.

GQ
Cj
QJ
O
r• ■ •

<•£< •’ •
Rfc vv %
«
*.r

*' «>
'• • Ă►
t
• •<

O ’ A
f»
•■

M
>T.<
'i
$'(■/•
(7 ■
)'f •
I 1

Î7.Alte l
A
•,

V-î^F
•.Vsr
)
W| te?
a ./'O ***** *M
l’-W s •• •j.iii* te-fVW :7
' w> . V
as
. ?
.? i * j
-1 • ' *
1 E
•.Q-:
i'3‘- aM" • {< 1
7:7 ■yAT'
y >r 1 îiL 1
k'/- •,/ »!
7-:
W' r riKC'
% M
r. f » I• • ■ . ■• A* v . •
c- IV;!
te®;.
p
• *— •«

V; ‘te ■3
< >1

h®.: .>7- T -•

7l
<
.u
> • <••r:.
• • i'
y
cd
• *—4
\\-7
•
"

'
"■

-
1 •<
I \

fI •
•

U i
■uite
r- ■ •

'4?
'a
h' }e-' ■'

ti
* 1 M
•\;d'
1
v7-r i
d:<T S< 7-
*

A.«/ ’
.w '■.'Ate.-
*•** • *< ■
J|V *■ ■

i ir
/■

■â
cd "b
îft/
~ i \
î- ’ » ;*|f ’ te • ZiY r-?; 4

A.'
<■ '“H Lv-- <•’
} ss I .▼ "'"V. /* >
r ?" 74 Otilj
!ț .■ A • ix «y
1,. • * j
o
7 •J -i
-

b ?< :■ -r •

4^ t

1<
>

N
QJ 5 *mV> ‘A ■' .> HI
s A. y-

O ?<*Y -75 * rv?zr'^

>

s®
aa ■i
r\
*■—H

4—»
Ct
.'7
. . o ‘•■A Q <'S ■
i'JA
f/\S. t
;A i
' Vi,

:?• .t
>)

*
‘4 %
x$
wr
wte"*..
y'
^'1
Cj;

'7 ® A-

A W. •
*

O
• w-H
* î’
v<v< a i
1
A- •A i
f-1-
t
f

.W
%

,. .te®
r V ■'

. fiiMf' ■vi
<;' /

l
■m
■ (■ S
( •— , •

-z :- I
t»
■,

K
4? <•
I I
«7.. c, K 1 /
\r •
>

illSA
-V % ."5
-y
GO ‘-w. T-< 4 / ;(•’
QJ . .V *
bJD ‘ AC
' >V' 7;- ';W: J
• *—H

|-j
!

I’
>•
'W
7.W £
*

<55 .■■ ■■■

-TC
‘C>
c•>
* *A
w *

w-r
2 t
__ „

?■ .
y o -; .1

.^’ V’ ■•;
T
A T0-
J’’/ 7

■j
V.-- Cfcf •-■.••
§ a^/ •.*€ •; ’
\ •
’i
'Ti <•
< -
* Y•
'- >te.
C577 >
r’ ■■ Wly? ’ ’ 7‘W -
- TC ’
«.*

oo
GO
• V—4
r r= . &
7‘
v
O

a’ 7^- . . .■ itoiiii
>
* •GZO* a®- '7.^1^
FIGURA 18.16 ▲ Imagini de microscopie electronică ale epiteliului veziculei biliare, a. Celulele cilindrice înalte prezintă caracteristici
co tipice celulelor absorbante, cu microvili la nivelul suprafaței apicale, un complex joncțional apical care separă lumenul veziculei biliare de spațiul inter-
celular lateral și numeroase mitocondrii în aria apicală a celulei 3.000x b. în timpul transportului activ de fluide, sărurile sunt pompate din citoplasmă
în spațiul intercelular, iar apa urmează sărurile. Atât sărurile, cât și apa difuzează apoi din lumen în celulă Pe măsură ce acest proces continuă, spațiul
intercelular devine foarte destins (săgeți). Fluidul se deplasează din spațiul intercelular lărgit (săgeți) de-a lungul membranei bazale, în țesutul conjunctiv
o subiacent (TC) și apoi in vasele sanguine. Creșterea în dimensiuni a spațiului intercelular lateral în timpul transportului activ de fluide este evidentă la
examinarea prin microscopie optică. 3.000x.

tivi care inervează tunica musculară și vasele de sânge (corpii visceral, formar dintr-un strat de mezoteliu și un strat subțire
celulari ai neuronilor parasimpatici se găsesc în peretele ca­ de țesut conjunctiv.
nalului cistic). Țesutul conjunctiv este bogat in fibre elastice Suplimentar, invaginările profunde ale mucoasei, numite
și țesut adipos. Stratul de țesut prin care vezicula biliară se sinusuri Rokitansky-Ashoff, se extind uneori prin tunica
atașează la suprafața ficatului este denumit adventice. Su­ musculară (Fig. 18.17 și Planșa 67, pagina 658). Se crede că
prafața neatașată este acoperită de o seroasă sau peritoneu sinusurile Rokitansky-Ashoff prevăd modificări patologice și
 și lumen. Apa se deplasează din citoplasmă și din lumen in spațiul
intercelular datorită gradicntului osmotic (se deplasează de la con­
centrație mare la concentrație mică, a se vedea Fig. 18.16b). Deși 643
y.
LA i
spațiul intercelular poate să se extindă intr-o măsură adesea vizibilă
în microscopie optică, această capacitate este limitată. Mișcarea o
electroliților și a apei în acest spațiu creează o presiune hidrostatică
ce forțează un fluid aproape izotonic să treacă din compartimen­
tul intercelular în țesutul conjunctiv subepitelial (lamina propria).
- —

Fluidul care intră în lamina propria trece rapid in numeroasele

o
capilare fenestrate și în ven uleie localizate subepitelial. Studiile
*yt 'x X • - » -• <Â3 asupra transportul fluidelor în vezicula biliară au fost primele care
au demonstrat rolul esențial al compartimentului intercelular în OQ
transportul transepitelial al unui fluid izotonic din lumen în re­
țeaua vasculară. Prin urmare, modificarea finală a bilei este in prin­ Czp
fȘvvt 'vă?’» GC
cipal rezultatul transportului activ de Na ”, CI și HCOj și al r-t
G)
transportului pasiv de apă, mediat de aquaporine, prin membrana
plasmatică a celulelor epiteliale ale veziculei biliare. B
s- y .*• V

K PANCREASUL •

CTQ
£ Prezentare generală
G)
uo

Bite
& ;- •'!
iokite
Si us Pancreasul este o glandă de formă alungită, in structura că­
reia se descriu anatomic un cap, un corp și o coadă. Capul
<
•

este porțiunea extinsă localizată în curbura în formă de C a

• •
$'
duodenului (Fig. 18.18). Pancreasul este conectat la duoden
A
• • î; * > prin țesut conjunctiv. Corpul pancreasului este localizat cen­
IV
4 v*.
tral, traversând linia mediană a corpului uman, iar coada O
li y
se extinde spre hilul splinei. Canalul pancreatic (canalul
p
r-t

Wirsung) se extinde pe toată lungimea glandei și ajunge in > «

■ lL - • • - & '-
duoden, la nivelul ampulei hepatopancreatice (ampula <
FIGURA 18.17 ▲ Imagine de microscopie optică a sinusurilor
Vater), în care se deschide și canalul biliar comun din ficat și G)
Rokitansky-Aschoff din peretele veziculei biliare. Această imagine N
h— •
prezintă mvaginațiile profunde ale mucoasei, extinse în tunica musculară.
O
Aceste mvaginații poartă numele de sinusuri Rokitansky-Aschoff. 120x canal cistic C► ■ *

canal hepatic comun

se dezvoltă ca rezultat al hiperplaziei (creșterea excesivă a celu­ vezicula biliară afetN canal biliar •
p——■*
lelor) și al hernierii celulelor epiteliale prin tunica musculară. comun canal pancreatic accesoriu h—> •

Bacteriile se pot acumula în aceste sinusuri, provocând infla- * (canalul Santorini) p

mație cronică, factor de risc pentru formarea calculilor biliari.
•
Concentrarea bilei necesită transportul cuplat al sărurilor
biliare și al apei. X
P3
Celulele epiteliale ale veziculei biliare transportă activ Na‘, " pancreas
O
CI și HCO3 din citoplasmă în compartimentul intercelular papila
duodenală u1 G)
al epiteliului. ATP-aza este localizară în membranele plasmatice
minoră GO
laterale ale celulelor epiteliale. Acest mecanism de transport activ
este în esență identic cu cel descris în Capitolul 17 pentru ente- j canal pancreatic
c
h *

rocitele intestinului subțire și celulele absorbante ale colonului. papila V principal

duodenală (canalul Wirsung)
Celulele epiteliale ale veziculei biliare exprimă două tipuri de “O
majoră -

canale pentru transportul apei, din clasa aquaporinelor z

(AQP1 și AQP8), proteine integrale de membrană care facili­ o
33
tează mișcarea pasivă rapidă a apei (a se vedea Capitolul 20, Fișa ampula hepatopancreaticâ m
duoden (ampula Vater)
20.5). Prezența acestor proteine tip canal pentru transportul apei co
c:
în membranele plasmatice apicale și bazo laterale ale celulelor epi- r—
teliale ale veziculei biliare sugerează participarea atât în absorbția, FIGURA 18.18 ▲ Diagramă a pancreasului, duodenului și a
cât și în secreția de apă. canalelor excretorii asociate. Canalul pancreatic principal (Wirsung)
+
Transportul activ de Na , CI și HCO3” prin membrana plas­ traversează lungimea pancreasului și intră în duoden, după ce se unește
matică laterală în compartimentul intercelular (paracelular) deter­ cu canalul biliar comun. Un canal pancreatic accesoriu (canalul Santorini)
este prezent în mod obișnuit și se deschide in duoden separat, prin papiia
mină creșterea concentrației de electroliți în spațiul intercelular.
duodenală minoră Locul de intrare al canalului biliar comun și al canalului
Concentrația crescură a electroliților creează un gradient osmotic pancreatic principal în duoden este reprezentat în mod obișnuit prin papila
’1 • • I

între spațiul intercelular și citoplasmă și între spațiul intercelular duodenală majoră, vizibilă pe suprafața interioară a duodenului

I
 vezicula biliară. Sfincterul hepatopancreatic (sfincterul ale pancreasului sunt realizate de două componente distincte
Oddi) înconjoară ampula și nu numai că reglează fluxul de din punct de vedere structural.
644 suc biliar și pancreatic în duoden, dar previne și refluxul con­
° Componenta exocrină sintetizează și secretă enzimele
ținutului intestinal în canalul pancreatic. I.a unii indivizi, este
in duoden. Aceste enzime sunt esențiale pentru digestia
prezent un canal pancreatic accesoriu (canalul Santo-
din intestin.
GO rini), un vestigiu al originii pancreasului din două primordii
• Componenta endocrină sintetizează și secretă în sânge
1X1 endodermice embrionare care se evaginează din intestinul an­
CE hormonii insulină și glucagon. Acești hormoni reglează
O terior primitiv.
Z
metabolismul glucozei, lipidelor și proteinelor în organism.
<=c Un strat subțire de țesut conjunctiv lax formează o cap­
Q_
sulă in jurul glandei. Din această capsulă se extind septuri în Componenta exocrină ocupă întreaga structură pancreatică;
glandă, care segmentează lobuli slab delimitați. In interiorul în interiorul componentei exocrine sunt prezente dispersat mase
lobulilor, o stromă formată din țesut conjunctiv lax încon­ distincte de celule, numite insule Langerhans, care constituie
*
joară unitățile de parenchim. Intre lobuli, țesutul conjunctiv pancreasul endocrin.
GQ
bine reprezentat înconjoară duetele mai mari, vasele de sânge
și nervii. în țesutul conjunctiv adiacent canalului pancreatic Pancreasul exocrin
(J există mici glande mucoase care se deschid în canal. Pancreasul exocrin este o glandă seroasă.
C Pancreasul este o glandă exocrină și endocrină.
cd Pancreasul exocrin seamănă foarte mult cu glanda parotidă,
• »—H
Spre deosebire de ficat, în care funcțiile exocrină și secretorie cu care poate fi confundat. Unitățile secreroare sunt de formă
C/>> (endocrină) sunt îndeplinite de aceeași celulă, funcțiile duale acinoasă sau tubuloacinoasă și sunt formate dintr-un epiteliu

*■■■ H
• —H

3
N
>

2
» ■1 H

•
4—»
GO
QJ
op

£QJ
GO
capilar
GO

oo

y duet colector
■
••
intralobular
celule acmoase duet intercalat

r
granule de zimogen

celule centroacinoase b
FIGURA 18.19 A Acinul pancreatic și sistemul de duete, a. în această imagine de microscopie a unei secțiuni subțiri, incluse in plastic și colorate cu H&E.
se poate observa un duci intercalat care începe într-un acin pancreatic. în interiorul acinului, celulele care formează duetul sunt celulele centroacinoase. Granulele
eozinofile de zimogen se văd clar in citoplasmă apicalâ a celulelor acinoase. 860/. b. în această diagramă se observă porțiunea inițială a duetului intercalat. De remar­
cat localizarea și formele celulelor centroacinoase din acin. Acestea formează peretele inițial al duetului intercalat, care se deschide într-un duci colector intralobular
 r* —’r— - -’. -— —•
a •
’>■*■•/ -j 4 •
urmează, împreună cu substanțele specifice pe care Ic digeră
pi
7 ’ w .s atunci când sunt activate.
■p •
yit-î'j
,f y;> 645
i O Endopeptidazele proteolitice (tripsinogenul, chimo-
<r' <r< tripsinogenul) și exopeptidazele proteolitice (procar-
■ C- , 25IF '
•?;; • boxipeptidaza, proaminopeptidaza) digeră proteine prin
• &tî<u
*to ?.1 scindarea legăturilor interne peptidice (endopeptidaze) sau
. w*
; e/ •31 •. / *■ ** 4

duc-tjintenc-alat prin scindarea aminoacizilor din capătul carboxi- sau ami-

p
F,. ••' <j
•~ r r Ti
■y- noterminal al peptidului. o
-1
r
câpjhar ' r;<<^ J t- ••
• Enzimele amilolitice (a-amilaza) digeră glucidele prin
<\ y scindarea legăturilor glicozidice ale polimerilor de glucoza.
r -SJy?
p-yki -
• Lipazele digeră lipide prin scindarea legăturilor estetice
00
I • l"^***» •
ale trigliceridclor, cu producerea de acizi grași liberi.

?7 -
-^elirte z<7 3 :
• Enzimele nucleolitice (deoxiribonucleaza și ribonucleaza)
digeră acizi nucleici, cu formarea de mononucleotide.
on
F—k •
c/d
HGe 11 ro aac"
n tuijVJ o aas e
i nV
- 7 v 11I

r-
r: W Enzimele digestive pancreatice sunt activate mimai
G>
B
îv.G-7t după ce ajung în lumenul intestinului subțire. Inițial, activitatea
e \- •
w *• t

• A proteolitică a enzimelor denumite enterokinaze prezente in « ■«

•f i
K
,
V-
a
te - . ;7 glicocalixul care tapetează microvilii celulelor intestinale absor­
bante transformă tripsinogenul în tripsină, o enzimă proteoli­
►— •
CTQ
' Vi ’ O---. CD
t CiV
& ■cS;:.y .' <<■ <‘

tică puternică. Tripsină catalizează ulterior conversia celorlalte GO

,j '4' ■-
- .

enzime inactive, precum și digestia proteinelor din chim.

r-r
<
•

!• i'; I
y
>c .
■■
Bazofilia citoplasmatică a celulelor acinoase pancreatice, ob­
•»Vv
•i z
c servată în TEM, are ca substrat un aranjament extensiv de RER
; Mielule > '• - \
•**c
și ribozomi liberi. Prezența acestor numeroase organite celulare
' '> • 7/
i-acinoase. //' J'
//* :•«

• W'-; se corelează cu nivelul ridicat de sinteza proteică caracteristic ce­

lulelor acinoase (Fig. 18.21). Un aparat Golgi bine dezvoltat este n
? 7-7-.,'./ V’?-

IU
k - •• =■v ■ ■

•i= prezent în citoplasmă apicală și este implicat în concentrarea și

:. - l 4^v. ‘ -
ambalarea produșilor de secreție. Mitocondriile sunt mici și, deși £
h——<
7< - •
> >. ' -i -.: . prezente în întreaga celulă, sunt concentrate printre cisternele <

FIGURA 18.20 ▲ Imagine de microscopie electronică a acinu­ RER. Celulele acinoase sunt unite la polul lor apical prin com­ CD
Nt
lui pancreatic și a unui duet intercalat. Se observă acinul pancre­ plexe joncționale, formând astfel un lumen izolat în care se ex­ o’
atic format din celule acinoase de formă piramidală. Aria bazală conține tind microvili mici de la suprafețele apicale ale celulelor acinoase
nucleul înconjurat de un RER extins și aparat Golgi. Porțiunea apicală h—*

prezintă granule de zimogen foarte bine păstrate. Este vizibilă originea

și în care granulele de zimogen sunt eliberate prin exocitoză. p
duetului intercalat tapetată de celule centroacinoase 5.800x. (Prin ama­
bilitatea Dr Holger Jastrow.) Sistemul canalicular al pancreasului exocrin >—< •
> 11
>—< •
*

simplu cu celule piramidale scroase (Fig. 18.19a și Planșa 68, Celulele centroacinoase (a se vedea Fig. 18.19a și 18.20) re­
pagina 660). Celulele au o suprafață liberă (luminală) îngustă prezintă începutul sistemului canalicular al pancreasului exo­
și o suprafață bazală largă. Țesutul conjunctiv periacinos este crin. Ele au un nucleu plasat central, aplatizat și citoplasmă in '«i
•

foarte redus. cantitate redusă, tipic pentru o celulă pavimentoasă.

I Celulele secretoare setoase ale acinului produc precursorii Celulele centroacinoase sunt celule ale duetului intercalat
enzimelor digestive secretate de pancreas. Acinii pancreatici localizate în acin. o
simt unici printre acinii glandulari; duetul inițial care continuă Celulele centroacinoase sunt în continuitate cu celulele G>
acinul, denumit duet intercalat, începe de fapt în interiorul 20
duetului intercalat scurt situat în afara acinului. Unitatea cn
acinului (Fig. 18.19b și Fig. 18.20). Celulele ductale situate în
structurală formată din celulele acinului și celulele centroaci­ c*
*■ l

interiorul acinului sunt numite celule centroacinoase.

noase seamănă cu un mic balon (acinul) în care a fost împins
Celulele acinoase sunt caracterizate prin bazofilia distinctă în
un pai (duetul intercalat). Duetele intercalate sunt scurte
citoplasmă bazală și prin granulele de zimogen acidofile în ci­ "O
și drenează în duete colectoare intralobulare. Nu există duete
toplasmă apicală (a se vedea Fig. 18.19a și Fig. 18.20). Granulele Z
striate (secretorii) în pancreas. O
de zimogen sunt mult mai numeroase în pancreasul persoanelor ZD
Rețeaua complexă, ramificată, a duetelor intralobulare dre­ m
care postesc. Celulele centroacinoase pavimentoase nu conțin
nează în duetele interlobulare mai mari, care sunt tapetate GO
ergastoplasmă și granule secretoare (a sc vedea Fig. 18.20); de cz
aceea, se colorează foarte palid cu eozină. Această colorare slabă cu un epiteliu cilindric jos, în care pot fi identificate celule ente-
ajută la identificarea lor în secțiunile histologice de rutină. roendocrine și uneori celule caliciforme. Duetele interlobulare,
la rândul lor, drenează direct în canalul pancreatic principal,
Granulele de zimogen conțin o varietate de enzime diges­
dispus pe lungimea glandei, paralel cu axa sa lungă, conferind
tive într-o formă inactivă.
acestei porțiuni a sistemului canalicular un aspect de coadă de
Enzimele pancreatice pot digera majoritatea substanțelor pește (a se vedea Fig. 18.18). Un al doilea canal de dimensiuni
alimentare. Enzimele inactive sau proenzimele conținute în mari, canalul pancreatic accesoriu, se formează în capul pan­
granulele pancreatice de zimogen sunt enumerate în cele ce creasului.

I
 ’■ ;r 1 \ iu * r j
1 ••-•
S-Ar 1
r «
* s
• v
Ți > • • v- .1.

^ <1 ) '. - Wa -
646
r,.' •-: £ te • -. r;» V. rî

..45?*r.-’
,
‘ <KW z
CJ
.<*
\ 7’
<. *. •
* o’ ■
.* \
c-
*•**
TlSp-
’1 •• ’

• ’t z .* (
1 r .. V';P.T->C <-%. r
v <. , • ț z •. • < 3-
'* >>4.^
Z.'» X *'••''
«T .*•• '
..X' ■:X
* */1

s- L X.
I
P-P <.< 7>
>.

• '.«SI

w
- z \ ' .&
<2.- // •x?'- Jț? ■ •/. .» < • ■.
'.;?f
=5 ’/ V 'V^ -• ÎV>' *V;
GO
<c s- ’ •x
C-
S:
\ 0 J CA-
•1
■
- -T^z.
'r-' ‘[CJ f-'
7 /7 *;.1
;’T' | UrÂ.X
LL) ’j- ;■,»

V7/ .'r.'V- p : •>’* -

;.X‘
V.■-
C4
¥ ; ■

CC
CJ)
■'■ ‘45» ' ui.\
•iz
C;-c-
■>/.
’ 7^'
;.c?7-<<•', ..
Xy
f’.- s. k '
S.
•V.-C*. )••
Au - -.r
■. - '6-' 'X‘ '

/ A •
î&X... AT
i

b ‘A
•*• t-
z 4ț
<'? C'-'A 7- 7? \
7 : sr z* j VYj ?/:

;W-z; B. i > 'A:

«X >fc ’Vc* •’ *• -*1
•'»* A
V'-3-. <r-
Q_
T • 1
L-
•.7 'î t
/•-v.xu t a
;V>,K
r<-\Se-vtV;-\.
--

•Ac/< ’î' ‘ -A
C'r- t?
4/,
,Vf-.

L- *?••<
•
-. W'A'ii ‘ X’ .th *■ . V. 1 ’
X,

•5
w—

5
UD
si •*** \ •
>/ strT-y.*X£r>-
W' w 7/r’BVi
1
*/A ' - •
. A W;’$ B->-
^5W>v5hC;A- (
:

• 1 •*
/<

".-A
•

t’ • v'‘’Vc>.'A ■■■' ' -

A.

4^
>■
w
îi;<\tes T. ■" a
5\'?- ■:' r

'«SfF
*• ’G-*

□hiÎ
*• * •* <•
<D
r-
- ’f

j ' '•
t4.
■r. î S’v .< a «SS&ftrV’'

#ș
• L®- . ,’r4z*;'j ' ji' r
WâW
. Fir* ■; 1 s -■ ?
.«C. Bi *» M ■'r<? ?\$ •■■. ■ ■
O t • '• vW- V A.» l

C 1 •'• y-zVH/^l.a . J' " M G» ■45

.Ru- w f .
C '7 fcJ'iMtX1 -
^.7.' - X-/
.«Au

•;-* • 1-. A
. '.-7VL1- -4-" >•. 4’W
•
t-*V»
.- Y ‘-!3
x ■:■■■'.' ■
■;•
’AX-;’. -s.- • ’Y/>.» -/-Avi y
• •.
7c
1 /■

z». /
/.»r;4
z.yir* ‘ ' A/ A •><C • "- ’ '-• 'X Ac v■

MiAl * i 7:îG •' 'x®t,wȘ.-.' »}».-<

• *—M ■.: b
•j-yS®
c/> • •
••
5-.
/
uwz. Ao* ,<n * d-A rV
ac -

i'M
te
• /• ’A

-K j z . rau.

Swl
2/

.2
4 •: • f >.- .• ■^.7-
TT •.
f'. ;Jr >. Î’®;. ■ • •* X A 1 <
• 1 •/V' \ .’ ’ VzĂ
r_ »•
• w—4

f.
'//r
i _• • t t
•*.
• V
■-
c-
/•
im "■ '■
; ffliWs;CrT‘.
/
aO'-T-’
■-r>7 1/6 VI AW ■'l W1' b>
’•* - 7*.
T.
»■ —H
’C? Z7
;!Wa
s•-
’c •' •. v » I .M- ■*-

•z • TTT 5Xf: Q- *? . ••

o .;A
• w—4

N
iXt'c;
• y ** • ?- -•■<■•% As> - V ^<W7- r
*T.t'
j.:-
tefi
Bil
QJ
>

'/a- ■ w
>{. ^6 r
L. o VA?- U
&

G
■

L<
w
Ml
■ 1
^x
< l "( i?P‘ s>.-■
VS«i? • '•

g Q,
•uj r2.»: V* 9 • • • 4
*«K VX
' îA
:;.T .s>
<T >;- v r

o X•.
• •

r4
•'/ 4 ' <• .• i>1? Y XV|
. .'•'41? K • 5 r ' ?-
.v.............
?AV.y^;^ v?
' ’• •• ?
■7
•Țz-'- : < v' ■■ ■
.»y > 4.
e_'S Kg
•V .7 .<■*'•
MC.- •. .< CCi yi.T'
V *.??•
iy’V. *®Or“_ Z* r< AVi ■ 1 •.
%f»z t
>.
>w. 5
■■
-T A ■
?<''.■ ac
r«

‘ l
1*. “
^;.<r lC '
v<-,
SM
t- ■
f*'-
T
■*<
.»
vO'C ,i.«
■

C‘- ? A-T?
:?• • 94^
• k«**
' ■

.w * ‘
i. / -

'-Z; a: “ fm-
• •B <v
«»
<w . n >• V’

>

• w-H

A
l’/fx
-;•> ••

yT'-T î'<-î
A? ’i'/B--'
•.%
fc: <v w 1

■ A*-
, //I-
A 7 swh<
^MV - -V •;/
•J* r A*PA2*-•-
1
UD
<u 5ș?r7z^i-r
■4-
tir* V^.* X * 7'T’ TiK'. JP?•&? Xx.W
M
I
A'-
^Wz>kV^'-
bD •> >
r * ' •*
A • TT4^
'
\?-r ‘..O*.
<- — •*▼’• V<?2’ • •*

î t‘ • . .
*

T!r*.
M

z*
x. Wv 5 .&’■•'<:. t •?:. t<? •. >/< a ■/

te-
•V*
’3ȚȚ:/. •• ■ ; 7’?N ■W/'-
•T
Krer>'; «Wr.
*<R ■h. '' ■ s*/
'O
. . ....

□ />:
-:T,, 'k«k' y ?*<x r-s » •'•-v 'Si i • .M •|*-rtK.V
• •• l-
7, v/TvA/ •
£OJ
’ *4' V-
*•
- . .<
W>47?:
'U A
•
r -" ■
: •* ' Wf 7? I.,
>fey-:rÂ?i
i-Y ' ‘
.7V
T&
.^.2.■t‘^.‘-
'.A ? • £■
îOx ^ .. •• «a 7" 'C-.Cj. .: '. 7y rSW’’
CO
• FIGURA 18.21 ▲ Imagine de microscopie electronică a citoplasmei apicale a mai multor celule acinoase pancreatice. 0 celulă
acinoasă pancreatică este delimitată prin linia întreruptă. Nudei (AO ai celulelor învecinate sunt evidenți în zona inferioară stăngă și dreaptă a imaginii.
Citoplasmă apicală conține reticulul endoplasmatic rugos (RER) bine reprezentat, mitocondrii (A4), granule secretorii cu zimogen (Z) și structuri Golgi
00 (G). La polurile apicale ale acestor celule este prezent un lumen (L) în care sunt eliberate granulele de zimogen. Un complex joncțional (O) este indicat
X----
lângă lumen. 20.000x.

Duetele intercalate adaugă bicarbonat și apă la secreția Secreția exocrină pancreatică este sub control hormonal și
O exocrină. nervos.
Pancreasul secretă aproximativ 1 litru de fluid pe zi, cantitate apro­ Doi hormoni secretari de celulele enteroendocrine prezente în
ximativ egală cu volumul inițial al secreției hepatice de bilă. In duoden, secretina și colecistokinina (CCK), sunt princi­
o timp ce bila este concentrată in vezicula biliară, întregul volum al palii reglatori ai pancreasului exocrin (a se vedea Tabelul 17.1,
secreției pancreatice este eliminat în duoden. Deși acinii secretă un pagina 581). Pătrunderea chimului acid în duoden stimulează
volum mic de fluid bogat în proteine, celulele duetului inter­ eliberarea acestor hormoni în sânge:
calat secretă un volum mare de fluid bogat în sodiu și bicarbonat. • Secretina este un hormon polipeptidic (27 de resturi de
Bicarbonatul arc rol în neutralizarea acidității chimului care trece aminoacizi) care stimulează celulele ducrale să secrete un
din stomac în duoden și în stabilirea pH-ului optim necesar acti­ volum mare de fluid cu o concentrație ridicară de HCO3 ,
vității enzimelor pancreatice principale. dar cu conținut enzimaric redus sau absent.
• Colecistokinina (CCK) este un hormon polipeptidic
(33 de resturi de aminoacizi) care determină celulele aci-
noase să secrete proenzime. 647

Acțiunea coordonată a celor doi hormoni determină secreția

unui volum marc de fluid alcalin, bogat în enzime, care ajunge
o
>

în duoden. Pe lângă influențele hormonale, pancreasul pri­

mește și inervație autonomă. Fibrele nervoase simpatice sunt
implicate în reglarea fluxului sanguin pancreatic. Fibrele para-
simpatice stimulează activitatea celulelor acinoase, precum și a
celulelor centroacinoase. Corpii celulari neuronali care pot fi
observați ocazional în pancreas aparțin neuronilor parasimpa- oo
tici postganglionari.
CZD
>— •
GO
Pancreasul endocrin m
CD
j—•
Pancreasul endocrin este un organ difuz care secretă hor­
monii ce reglează nivelul glucozei din sânge. c
> *

Insulele Langerhans, componenta endocrină a pan­

creasului, sunt răspândite în întregul organ în grupuri celu­ H— •

CTQ
lare de dimensiuni variate (Fig. 18.22). Se estimează că 1-3 CD
CZ)
milioane de insule constituie aproximativ 1-2% din volumul >— •

pancreasului uman, cele mai numeroase fiind localizate în <

zona cozii. Insulele individuale pot conține numai un număr

mic de celule sau multe sute de celule (Planșa 68, pagina
660). Celulele poligonale sunt aranjate în cordoane scurte,
neregulate, care sunt aprovizionate abundent de o rețea de
FIGURA 18.22 ▲ Imagine de microscopie optică a pancreasului,
în colorație H&E se observă un număr de lobuli pancreatici separați prin sep­
turi de țesut conjunctiv care sunt continue cu capsula subțire ce înconjoară
>—»•

O
capilare fenestrate. Celulele endocrine definitive ale insulelor glanda. Lobulii pancreatici sunt constituiți in mare parte din acmi exocrini și P
se dezvoltă intre săptămânile 9 și 12 de sarcină. din sistemul lor canalicular intralobular. Cei mai mulți dintre lobuli prezintă
r—‘

în secțiunile colorate cu H&E, insulele Langerhans apar structuri mici, rotunde, palid colorate, care sunt insulele Langerhans (sâgeți).
Adiacent lobulilor, în partea stângă jos, este un duet interlobular mare care
ca grupuri de celule palid colorate, înconjurate de acini pan- deservește pancreasul exocrin. 25x.
<

CD
creatici mai intens colorați. Nu este practic să se încerce iden- N.
O
I v -j tț,
I c
► ■■ ■<

U-
i -
' . * ■
< ♦ po

$ @r tK. ■
- “ •
H
>— •
«

? /• ’-î
p<
,- • '</)
>—* •

■
£ □O
3 Q. *
©
\>V • o CD
Gn
P*
H ■ *

b •* T' .A ***.
X-
e
"O
■ ML.. ' X»
z
o
K 4*
fiI
zo
m
jAțelulg A 0 x>
*■

oo
* * *3
c:

^8

FIGURA 18.23 ▲ Imagini de microscopie optică ale insulelor Langerhans. a. în această colorație de rutină H&E, este dificilă identificarea tipu­
rilor de celule insulare specifice, fără colorații speciale. în cel mai bun caz, se pot identifica celule mici (săjerO la periferia insulei, care sunt probabil celule
A 360x. b. Această imagine prezintă o insulă Langerhans dintr-un pancreas de șobolan, în colorația specială Gnmelius, bazată pe săruri argentice, care
reacționează cu celulele secretoare de glucagon. în pancreasul de șobolan, celulele A impregnate argentic sunt dispuse la periferia insulei, dispoziție care
nu se regăsește în pancreasul uman. 360x.
 TABELUL 18.2 Principalele tipuri de celule în insulele pancreatice
648
Tip celular %
Colorare citoplasmatică cu Mallory-Azan Produs Granule (TEM)

ZD A 15-20 Roșu Glucagon Aproximativ 250 nm; miez dens, excentric,

cn înconjurat de un halou clar
«x
LXJ
CC B 60-70 Brun-oranj Insulina Aproximativ 300 nm; numeroase, miez dens, cris­
o talin (unghiular), înconjurat de un halou clar
<a: D 5-10 Albastru Aproximativ 325 nm; matrice omogenă
Q_ Somatostatină

TEM, microscopie electronică de transmisie

f

5
go tificarea tipurilor de celule prezente în insule pe preparatele
microscopice uzuale (Fig. 18.23). După fixarea în formol
QJ
Zenker și colorarea prin metoda Mallory-Azan, este totuși po­
O
c sibilă diferențierea a trei tipuri de celule principale, desemnate
Cu ca celule A (alfa), B (beta) și D (delta) (Tabelul 18.2). Prin
această metodă, celulele A se colorează în roșu, celulele B în
brun-oranj, iar celulele D în albastru. Aproximativ 5% din ce­
lule nu sunt colorare după această procedură. TEM permite
• •—<
identificarea principalelor tipuri de celule după dimensiunea și
• densitatea granulelor lor secretorii. Aspectul diferit al celulelor
din insulele Langerhans poate fi, de asemenea, demonstrat prin
cd utilizarea imunofluorescenței (Fig. 18.24).
Celulele din insulele Langerhans, altele decât celulele B, sunt
o sule. Celulele D secretă somatostatină, care este depozitată
N corespondentele celulelor enteroendocrine din mucoasa gas-
trointestinală.
>
se vedea Tabelul 18.2). Celulele B conțin numeroase granule
secretorii cu diametru de aproximativ 300 nm, cu un miez
poliedric dens și o matrice palidă. Se consideră că miezul po­
liedric reprezintă insulină cristalizată.
Celulele A constituie aproximativ 1 5-20% din popula­
ția insulelor Langerhans și sunt în general situate la periferia
insulei. Aceste celule secretă glucagon (a se vedea Tabelul
18.2). Celulele A conțin granule secretorii cu diametru de
aproximativ 250 nm, mai uniforme în dimensiune și mai
dens împachetate în citoplasmă decât granulele celulelor B.
Granulele conțin glucagon stocat (Fig. 18.25).
Celulele D reprezintă aproximativ 5-10% din totalul țe­
sutului endocrin pancreatic și sunt localizate periferic în in­
în granule secretorii mai mari decât cele specifice celulelor A

și B (300-350 nm) și conțin material cu densitate electronică

■ 4
Pe lângă cele trei tipuri principale de celule din insule, au fost joasă până la medie (a se vedea Fig. 18.25).
Zj identificate trei tipuri celulare secundare, prin utilizarea unei Celulele insulare secundare constituie aproximativ
4—)
cd combinații de TEM și imunocitochimie (Tabelul 18.3). Fie­ 5% din țesutul insular și sunt corespondentele celulelor pa­
O
• ’ care tip celular poate fi corelat cu un hormon specific și fiecare lide evidențiate prin colorația Mallory-Azan. Caracteristicile
are o localizare specifică în insulă. și funcțiile acestor celule sunt prezentate în Tabelul 18.3.
Celulele B constituie aproximativ 60-70% din totalul ce­ Există dovezi care sugerează că unele celule pot secreta mai
I lulelor insulare la specia umană și sunt în general localizate mult decât un singur hormon. In citoplasmă celulelor A, mar­
în porțiunea centrală a insulei. Acestea secretă insulina (a
*4—>
carea imunocitochimică a localizat, suplimentar glucagoniiliii,
I
GO mai mulți hormoni: peptidul inhibitor gastric (G1P), CCK și
QJ
precursorul hormonal adrenocorticotrop (ACTH)Zendorfina.
Deși nu există dovezi morfologice clare care să ateste prezenta
celulelor G (ce sintetizează gastrină) în insule, gastrina poate
fi secretată de una sau mai multe dintre celulele insulelor Lan­
Eo gerhans. Anumite tumori cu celule insulare pancreatice secretă
cantități mari de gastrină, producând astfel o secreție excesivă de
GO
acid în stomac (sindromul Zollinger-Ellison).
GC
Funcțiile hormonilor pancreatici
00 Toți hormonii secretați dc pancreasul endocrin reglează func­
T----
ții metabolice, fie la nivel sistemic, fie la nivel regional (în
tractul gastrointestinal), fie local (în insula propriu-zisă).

o Insulina, principalul hormon secretat de țesutul insular,

Q_ FIGURA 18.24 A Insulă Langerhansîn pancreasul uman adult.
Această imagine de imunofluorescență arată insula Langerhans și distri­
O buția celulelor A secretoare de glucagon (verde) și a celulelor B secretoare
de insulina (roșu) în pancreasul aduli Celulele au fost contracolorate cu
4,6-diamidino-2-feniiindol (DAPI), care reacționează cu ADN-ul nuclear și
prezintă fluorescență albastră pentru nudei. Celulele B reprezintă majori­
tatea celulelor insulare, iar celulele A sunt dispersate în interiorul insulelor.
280x. (Preluare din Scharfmann R, Xiao X, Heimberg H, Mallet J, Ravassard
P. Beta cells within single human islets originate frorn multiple progeni-
tors. PLoS ONE 2008; 2: e3559.)
scade nivelul de glucoză din sânge.
Insulina reprezintă cea mai abundentă secreție endocrină.
Efectele sale principale se exercită în ficat, în mușchiul schele­
tic și țesutul adipos. Insulina are multiple acțiuni distincte în
fiecare dintre aceste țesuturi. In general, insulina stimulează:
• preluarea glucozei din circulație. Transportorii mem-
branari specifici pentru glucoza (GLUT4) sunt stimulați
și inserați în membranele celulelor musculare scheletice și
ale adipocitelor.
 Tipuri de celule secundare în insulele pancreatice
649
Tip celular Secreție Localizare (complementar insulei) Acțiuni
Celula PP Polipeptidul pancre- Stimulează celulele principale gastrice, inhibă secreția
(celula F)° atic biliară și motilitatea intestinală, inhibă enzimele pan­
creatice și secreția HCO3“
Celula D, Peptidul intestinal în acinii exocrini și epiteliul ca- Similare cu cele ale glucagonului (hiperglicemie și glico-
vasoactiv (VIP) naliculaH’ genoliză); afectează activitatea secretorie și motilitatea
I în intestin; stimulează secreția exocrină pancreatică
Celula ECa Secretina, motilina, în acinii exocrini și în epiteliul Secretina: acționează local pentru a stimula secreția
substanța P canalicular5 HCO3 în sucul pancreatic și secreția de enzime pan­ OO
t

creatice
Motilina: mărește motilitatea gastrică și intestinală CZ)
■

Substanța P: are proprietăți de neurotransmițător cn

r~t
G
Celula epsilon Grelina Epiteliul care tapetează regiu­ Stimularea apetitului
nea fundului stomacului0 3
"PP, polipeptid proteic; EC, celulă enterocromafină.
“Această localizare subliniază ontogenia pancreasului din intestinul embrionar. h— ■ •

OQ
cGrelina este produsă în stomac de celulele P/D, (Gf). O
us
• depozitarea glucozei prin activarea glicogen sintetazei • descompunerea chilomicronilor și a altor LDL în <
•

și inhibarea glicogen fosforilazei în celulele musculare și acizi grași liberi prin activarea lipoprotein lipazei (LPL).
ficat. Aceste acțiuni conduc la o sinteză ulterioară de glico­ Nivelul crescut de acizi grași liberi crește cantitatea de
gen (glicogeneză). trigliceride și determină formarea de picături lipidice (li-
• utilizarea glucozei prin promovarea glicolizei în ce­ pogeneza). ►— •
lule. Acest proces se realizează prin activarea piruvat de- • sinteza proteinelor in celulele musculare scheletice și n
p
hidrogenazei și fosfofructokinazei în celulele musculare hepatocite, prin creșterea absorbției celulare de aminoacizi rT

scheletice si ficat. și activarea căii de semnalizare mTOR (mammalian target

<

” T<v A 57 7 G
w
— •'K

/.'V ’.i- » Mec.--

<
* t •*/ Y \ A
•• >* fu-.; ,

5^ IV V-\® •
o’

Iw
' ■* r .ZJ1 ..^3 05® ► ■*

■V?
•ir 'l
.W- A--.
& 25^ • ' • "1* J 7 t-
>—* •

, ■ w- c;-.-
-H'
y»- - - ► V ■<- 1
sȘKS
'5?-.
• -X
«
. 'T <•*?>•
, <V Mp ’ “ .vi. 6 *?• *

- . - •? '■ •*
- ;y.
a

•- •
C
■■
•_ r Jfc *■

W »■

F'
fsaW’FlS I»1. *•
*•
• -W. S
r
jC
5
o
CD
P
<Z)

■
■1
&*■ 'fi- it i• "
h—*

“O

rw
r
,1 - ’■ = 2U ■
■
%. .,-S. -%. jț » •• ••<^î z
Șrrcelula Kgî».* *•>. O\ -M > ifl ;:. - o

1SB1t'W
- < ’<■ 30
m
co
gOfiasW
l r.1* •. •• iTl
P .7 ‘
-• c:

-s
■*«

•• •
?«. .ițe s u t-’co n j u h c t i v

FIGURA 18.25 Imagine de microscopie electronică a celulelor insulare pancreatice. Porțiunea din partea de sus a imaginii corespunde
unei celule A. Aceasta conține granule caracteristice (săgeți) care prezintă un miez sferic dens înconjurat de un halou clar și apoi de o membrană.
Această celulă prezintă un aparat Golgi caracteristic, foarte bine dezvoltat. Celula din partea de jos a imaginii este o celula D, care conține numeroase
granule delimitate de membrane, cu densitate electronică moderat scăzută (vârfuri de săgeți). 15.000x.
 Corelație clinică: Producția de insulina si boala
650 Alzheimer
Recent, cercetătorii au pus în evidență expresia insulinei și au fost reduse semnificativ în hipocamp (partea creic-jlui
=)

GO a factorilor de creștere insulinici (IGF I și IGF II) în responsabilă de memorie), lobii frontali și hipotalami. In
«c celulele nervoase din mai multe regiuni ale creierului. Se știe schimb, în cerebel (care în general nu este afectat în FA),
U_J
CC că rezistența la insulina caracteristică diabetului zaharat este cercetătorii au observat niveluri normale ale acestor hormoni.
O
z: corelată cu degenerare neuronală, disfuncție cognitivă și de­ Modificări ale producției de insulină din creier nu determină
Q_ mență. Ritmul redus al producției de insulină și IGF în creier simptome tipice pentru diabetul zaharat de tip 1 sau de tip 2,
contribuie la degenerarea celulelor creierului, un simptom dar ele pot indica faptul că BA poate fi o manifestare a dia­
timpuriu al bolii Alzheimer (BA). Examinarea postmortem betului de tip 3. Dacă aceste noi observații vor fi confirmate
a țesutului cerebral prelevat de la persoanele diagnosticate în viitor, ar putea fi posibilă dezvoltarea unui tratament țintit
3 cu BA a confirmat faptul că nivelurile de insulină și IGF pentru BA care nu este disponibil astăzi.
GO
cd
CU
CJ
C of rapamycin), responsabile pentru creșterea producției de CCK și glucagonul, eliberate în insule de către celulele A, acțio­
cd
ribozomi și scăderea proteolizei celulare. nează ca secreții paracrine pentru stimularea secreției de insulină
de către celulele B.
Absența sau cantitățile inadecvate de insulină duc la ni­
Nivelurile glicemiei de sub 70 mg/100 ml stimulează
veluri crescute de glucoza în sânge și la prezența glucozei în
eliberarea de glucagon; nivelurile semnificativ mai mari de
urină, patologie cunoscută sub numele de diabet zaharat.
• < 70 mg/100 ml inhibă secreția de glucagon. Glucagonul este
Diabetul zaharat este o problemă de sănătate publică la nivel
eliberat și ca răspuns la nivelurile scăzute de acizi grași din
mondial și afectează aproximativ 8,3% din populația SUA.
sânge. Insulina inhibă eliberarea de glucagon de către celu­
cd Complicațiile diabetului zaharat pot fi cardiovasculare (dis­
> 1 ■!
lele A, dar datorită circulației în cascadă în interiorul insulei
funcție a celulelor endoteliale cu afectarea membranei bazale,
O (explicată într-un paragraf care urmează), acest efect este in­
• V—< ex., hipertensiunea arterială, boli cardiace și accidente vascu­
N fluențat de o acțiune hormonală a insulinei transportate în
lare cerebrale), renale, retinopatice sau neuropatice. Expresia
> circulația generală.
redusă a insulinei si a factorilor de creștere insulinici în sis-
f >
Insulele au o inervație dublă, simpatică și parasim-
temui nervos central (SNC) a fost recent corelată cu boala
patică. Aproximativ 10% din celulele insulei vin în contact
4—»
Alzheimer (Fișa 18.3).
cd cu terminații nervoase, direct pe membrana lor plasmatică.
O Glucagonul, secretat într-o cantitate depășită doar de cea Joncțiuni gap bine dezvoltate sunt prezente între celulele
de insulină, crește nivelul de glucoză din sânge. insulelor. Evenimentele ionice declanșate de transmitătorii
> >

Acțiunile glucagonului sunt opuse acțiunilor insulinei.
Glucagonul stimulează eliberarea de glucoză în sânge și sti­
mulează gluconeogeneza (sinteza glucozei din metaboliții
4—> aminoacizilor) și glicogenoliza (liza glicogenului) în ficat.
GO
<L) Glucagonul stimulează și proteoliza pentru a promova gluco­
neogeneza, mobilizează grăsimile din celulele adipoase (lipo-
liza) și stimulează lipaza hepatică.
Somatostatina inhibă secreția de insulină și glucagon.
s Somatostatina este secretată de celulele D din insulele Lan-
gerhans. Este identică cu hormonul secretat de hipotalamus
sinaptici în terminațiile nervoase sunt transmise de la celulă
la celulă, prin aceste joncțiuni. Nervii autonomi pot avea
efecte directe asupra secreției de hormoni realizate de către
celulele A și B.
Stimularea parasimpatică (colinergică) crește deopotrivă se­
creția insulinei și a glucagonului; stimularea simpatică (adre-
■ Caracteristicile hormonilor
TABELUL 18.4 I pancreatici
• f1

00 Greutate moleculară
• *—< care reglează eliberarea somatotropinei (hormon de creștere) Hormon (daftoni) Structură
din adenohipofiză. Deși rolul precis al somatostatinci în insu­
Insulina 5.700-6.000 Două lanțuri de proteine
lele Langerhans este neclar, este demonstrat faptul că inhibă
00 legate prin punți disul-
X----- secreția de insulină și glucagon. De asemenea, suprimă secre­
furice: lanțul a, 21 de
ția exocrină a pancreasului. aminoacizi; lanțul p,
Caracteristicile moleculare ale hormonilor principali și ale 30 de aminoacizi
o unor hormoni secundari sunt prezentate în Tabelul 18.4. Glucagon 3.500 Polipeptid liniar: 29 de
aminoacizi
Q_ Reglarea activității insulelor Langerhans
Un nivel al glicemiei peste valorile normale de 70 mg/100 ml Somatostatină 1.638 Polipeptid ciclic: 14
O (70 mg/dl) stimulează eliberarea de insulină din celulele B, ceea aminoacizi
ce duce la preluarea și depozitarea glucozei în ficat și mușchi. VIP 3.300 Polipeptid liniar: 28 de
Reducerea consecutivă a nivelului de glucoză din sânge oprește aminoacizi
secreția de insulină. Unii aminoacizi stimulează secreția de insu­ Polipeptidul 4.200 Polipeptid liniar: 36 de
lina, fie singuri, fie în mod concertat cu nivelul ridicat al glice­ pancreatic aminoacizi
miei. Nivelul crescut de acizi grași din sânge stimulează eliberarea
de insulină, la fel și gastrina, CCK și secretina din circulație. VIP, peptid intestinal vasoactiv.
 I
t

nergica) crește eliberarea de glucagon, dar inhibă eliberarea
insulinei. Acest control nervos al insulinei și glucagonului
poare contribui la disponibilitatea glucozei circulante în reac­
țiile de stres.
>
Vascularizația pancreasului asigură o perfuzie în cascadă a
centrală a insulei sunt însoțite de celule A și D, astfel încât
sângele care ajunge la celulele B a perfuzat întotdeauna mai
întâi celulele A și D. Studii recente de imagistică de fluores­ 651
centă in vivo indică o dinamică distinctă a fluxului sanguin în
insulele Langerhans. Aceste studii sugerează că fluxul sanguin
este reglat de nivelul glicemiei, alături de interacțiunea com­ >

insulelor si
»
a acinilor.
plexă dintre vasodilatatoare și vasoconstrictoare, peptidele
După cum s-a menționat anterior, insulele Langerhans repre­ gastrointestinale și sistemul nervos autonom.
zintă numai l-2% din masa totală a pancreasului; totuși, ele Capilarele eferente mari părăsesc insulele și se ramifică
primesc aproximativ 10-1 5% din fluxul de sânge pancreatic. în rețelele capilare care înconjoară acinii pancreasului exocrin.
Există două modele predominante de flux sanguin în insu­ Acest flux în cascadă seamănă cu sistemele porte ale altor
lele Langerhans. Cel mai frecvent, sângele intră în centrul glande endocrine (hipofiză, suprarenale). 00
insulelor, perfuzând inițial miezul insulei și distribuindu-se Produșii de secreție ai celulelor insulare au efecte de reglare
ulterior spre periferie. în cel de-al doilea model, mai multe asupra celulelor acinoase: czp
arteriole penetrează periferia insulelor și se ramifică în capi­ oo
r-t
lare fenestrate pentru a perfuza centrul insulei. La om, se pare • Insulina, peptidul intestinal vasoactiv (VIP) și CCK sti­ O
că aceste capilare perfuzează inițial celulele A și D periferice, mulează secreția exocrină.>
3
înainte ca sângele să ajungă la celulele B, situate central. Va­ • Glucagonul, polipeptidul pancreatic (PP) și somatostatina > ■ ■■■*

sele mai mari cu traiect în septurile care penetrează porțiunea inhibă secreția exocrină.
>
•

CTQ
O
GO
r-t
h— •
Considerații funcționale: Sinteza insulinei, un exemplu <

>—<
de procesare post-traducere
----- . ________ ________ _______ .■--------- -------------- ---------- —
• •

Insulina este produsă de către celulele B din pancreas. aminoacizi legați încrucișat prin punți disulfurice la vârful buclei,
h— •
Este o proteină mică, constând din două lanțuri polipepti- care devine lanțul B, format din 30 de aminoacizi. Peptidul n
dice unite prin punți disulfurice. Biosinteza sa constituie un format din 35 de aminoacizi, îndepărtat din buclă, este numit p
rr
exemplu clar pentru importanța procesării post-traducere în peptidul C (peptid de legătură). Acesta este stocat în vezicu­ P
> <
realizarea structurii finale, active a unei proteine. lele secretoare și eliberat cu insulina în cantități echimolare. Nu
Insulina este inițial sintetizată ca un lanț polipeptidic unic a fost identificată nicio funcție fiziologică pentru peptidul C. <5
cu 110 aminoacizi și o greutate moleculară de aproximativ Deoarece peptidul C are un timp de înjumătățire mai CD
N
12.000 Da. Acest polipeptid se numește preproinsulină. lung decât insulina, sunt detectate concentrații mai mari de
O
Preproinsulină conține o secvență semnal aminoterminală peptid C în sângele periferic. Din aceste motive, măsurarea
C
(lungime de 24 de aminoacizi) care este necesară pentru ca nivelului circulant de peptide C furnizează informații clinice >■■■■«

p
hormonul precursor să intre în RER. Atunci când molecula pă­ importante despre activitatea secretoare a celulelor B. De­
trunde în cisternele RER, secvența semnal de preproinsulină oarece peptidul C este eliminat din organism prin rinichi, >— •
>■

este clivată proteolitic pentru a forma proinsulină. Transfor­ măsurarea excreției sale urinare oferă informații utile despre >—* •

marea post-traducere reduce preproinsulină la un polipeptid
cu o greutate moleculară de aproximativ 9.000 Da. Proinsulină
este un lanț polipeptidic unic de 81-86 de aminoacizi care are
forma aproximativă a literei G (Fig. F18.4.1). Două legături di­
sulfurice leagă bara literei G de bucla de sus.
în timpul împachetării și depozitării proinsulinei în aparatul
secreția de insulină din celulele B. Măsurătorile peptidului C '-t
sunt frecvent utilizate pentru a evalua funcția celulelor B re­ p<
ziduale la pacienții tratați cu insulină, pentru a distinge între
tipurile 1 și 2 de diabet și pentru a diagnostica și monitoriza
terapia insulinomului (tumora celulelor B). Peptidul C
poate fi utilizat pentru a evalua progresul transplantului de <

Golgi, o enzimă catepsin-like scindează cea mai mare parte pancreas sau de celule insulare.
o
a buclei, bara literei G devenind un lanț A format din 21 de o
po
c
>

secvență
semnal
lanț B lanț B lanț B "U
H2N H,N H,N
s z
S
S s lanț A s
5ș lanț A S s lanț A o
COOH ■< COOH -ezi
A zo

=>T
COOH -< m
S s SI
s ■

lanț C lanț C COOH GO

H,N
* C

preproinsulină proinsulină insulina

peptidul C

FIGURA F18.4.1 A Modificarea post-traducere a insulinei. Insulina este sintetizată ca preproinsulină, un lanț polipeptidic unic care
suferă modificări post-traducere. Inițial, secvența semnal este îndepărtată în cisternele RER, rezultând un lanț polipeptidic mai scurt, cunoscut
ca proinsulină, care este transportat la aparatul Golgi, unde este modificat ulterior prin formarea legăturilor disulfurice interne și îndepărtarea
unui lanț C, care produce insulina biologic activă.

I
 . -
--- ---------- —

652

v—■
o
/Î01 Sistemul digestiv III:
LU
O
I
HISTOLOGIE Ficatul, vezicula biliai
O

O
b—
co
și pancreasul
HZ

GO PREZENTARE GENERALĂ A FICATULUI

rt
cu £ Ficatul este cel mai mare organ intern și cea mai marc masă de țesut glandular din corp.
o D Ficatul joacă un rol important în preluarea, depozitarea și distribuția nutrienților. Pro­
c duce majoritatea proteinelor circulante din plasmă (ex., albumine), stochează fierul,
Q-( transformă vitaminele și degradează medicamentele și toxinele.
& Ficatul acționează și ca un organ exocrin (produce bila) și îndeplinește funcții de tip
endocrin.
D Ficatul are o vascularizație sanguină dublă: de tip venos, prin vena portă hepatică
• •—■<
și de tip arterial, prin intermediul arterei hepatice.

STRUCTURA FICATULUI HEPATOCITELE

o U Componentele structurale ale ficatului includ parenchimul D Hepatocitele (reprezintă 80% clin celulele hepa­ 1

N (cordoane de hepatocite), țesutul conjunctiv stromal, capilarele tice) sunt celule mari, poligonale, cu nudei sferici
<U
>
sinusoidale (sinusoide hepatice) și spațiile perisinusoidale (spa­ (adesea binucleate) și citoplasmă acidofilă care
rs
țiile Disse). conține REN, RER, numeroase mitocondrii și
3
4—>
& Există trei moduri de a descrie structura ficatului în termeni peroxizomi și multiple complexe Golgi mici.
care se referă la o unitate funcțională: lobului clasic (cu formă D Suprafața bazală a hepatocitelor vine în contact
U
poligonală), lobului portal (cu formă triunghiulară) și acinul cu spațiul perisinusoidal (spațiul Disse), în timp ce
hepatic (o arie în formă de diamant formată din trei zone care suprafața apicală este conectată cu cea a hepatoci-
se corelează cel mai bine cu vascularizația, activitatea metabo- tului adiacent, pentru a forma un canalicul biliar.
lică și patologia ficatului). D Canaliculele biliare drenează in canalele Hering
& Hepatocitele (așa cum apar în lobului clasic) sunt organizate în scurte, care sunt parțial tapetate de hepatocite și colan-
*4—» cordoane anastomozate neregulate care radiază spre o venă cen-
GO giocite cubice (celule care tapetează tractul biliar).
<U trolobulară. Vârfurile lobulului clasic poligonal sunt ocupate \D Canalele Hering conțin celule stern hepatice specifice.
de triada portală, care conține ramuri ale venei porte, arterei
hepatice, canale biliare și vase limfatice mici.
<
> Sinusoidele hepatice formează canale vasculare neregulate cu TRACTUL BILIAR

6<U traiect paralel între cordoanele de hepatocite. Acestea primesc

sânge amestecat (-75%) din circulația venoasă portală și sânge
D Tractul biliar este tapetai de un singur strat de
celule epiteliale cubice sau cilindrice numite co-
4—)
oo arterial (-25%) din circulația sistemică. langiocite, care controlează fluxul bilei și reglează
on > Sinusoidele hepatice sunt tapetate de un endoteliu subțire dis­ conținutul acesteia.
continuu. Spațiul perisinusoidal (spațiul Disse) se află între D Bila (produsă de hepatocite) este colectată în ca-
00 hepatocite și endoteliu; reprezintă locul de schimb de substanțe nalicule biliare și drenează în canalele Hering. De
x—
între sânge și celulele hepatice. acolo, bila continuă să curgă în canaliculele biliare
> Endoteliul sinusoidal include macrofage sinusoidale stelate intrahepatice și, mai departe, în canalele biliare in-
(celule Kupffer), care elimină hematiile senescente și reciclează terlobulare (parte a triadei portale). Canalele inter-
O moleculele de fier. lobulare se reunesc în final pentru a forma canalele
> Celulele hepatice stelate (celulele Ito) se află în spații perisinu­ hepatice stâng și drept, care părăsesc ficatul prin
soidale și sunt încărcate cu picături lipidice pentru depozitarea hilul hepatic.
o vitaminei A. în condiții patologice, celulele Ito au potențialul D Canalele biliare extrahepatice transportă bila în
de a se diferenția
>
în miofibroblaste. vezicula biliară și, în cele din urmă, în duoden.
 - — — •• W. ■■ K
*j

- 1

I . ♦
/

■■swa

653

PREZENTARE GENERALĂ A PREZENTARE GENERALĂ A PANCREASULUI ]

VEZICULEI BILIARE &
Pancreasul este o glandă exocrină și endocrină localizată în spațiul ■'
D Vezicula biliară este o structură distensi- retroperitoneal al abdomenului. I
bilă, în formă de pară, care concentrează D Componenta exocrină sintetizează și secretă enzimele hidrolitice di- |
(îndepărtează 90% din apă) și stochează gestive în duoden, care sunt esențiale pentru digestia din intestin.
bila. Este formată din acini seroși, care constituie cea mai mare parte a I
D Mucoasa veziculei biliare are numeroase masei pancreasului. I 00
pliuri adânci (pentru a crește suprafața), i) Acinii pancreatici sunt unici, deoarece duetele intercalate încep în acin; I
CZ)
o lamina propria bogată în vase de sânge prin urmare, celulele ductale aflate în interiorul acinului sunt denumite | ►— .
cn
si o tunică musculară bine dezvoltată celule centroacinoase (aspect caracteristic pancreasului). |
>
a
(insă fără musculara mucoasei sau sub- > Celula din acinul pancreatic are formă piramidală, cu granule secreto- j
mucoasă). rii (zimogen) localizate în citoplasmă apicală. Complexul Golgi, RER
3
> Colangiocitele cilindrice înalte sunt și un nucleu mare sunt situate în domeniul bazai al celulei. I
specializate pentru absorbția apei din D Duetele intercalate secretă cantități mari de sodiu și bicarbonați pen- I
bilă. Ele exprimă aquaporine (proteine tru a neutraliza aciditatea chimului care intră din stomac în duoden. I CPQ
D Duetele intercalate drenează produsul de secreție al acinilor panere- i
a
zn
tip canal pentru apă) care facilitează
r-T
mișcarea rapidă, pasivă a apei. atici în duetele intralobulare, duetele interlobulare mai mari și, în <’

I D Diverticulii profunzi ai mucoasei, denu­ final, în canalul pancreatic, care se varsă in duoden. >——i

miți sinusurile Rokitansky-Aschoff, se D Componenta endocrină (insulele Langerhans) sintetizează și secretă

extind frecvent prin tunica musculară. hormonii în sânge pentru a regla metabolismul glucozei, lipidelor și
D Contracția tunicii musculare reduce proteinelor. w— •

volumul veziculei biliare, forțând bila D Insulele Langerhans sunt dispersate în pancreas și conțin trei tipuri o
p
să se elimine prin canalul cistic și cana­ celulare principale: celule A (produc glucagon), celule B (produc in- rn
lul biliar comun în duoden. sulină) și celule D (produc somatostatină).J c
I—
w

<

n
N
►— •

o
I—<
>■—-

—< •

p
—î
P<
>—< •

p
n
o
p
C

X
</>

o
o
o
m
O

>

-.7
 PLANȘA 65 Ficatul I
9

654 Ficatul este cel mai mare organ intern și cea mai mare masă de țesut glandular din corp. Este unic pentru că primește o cantitate importan de sânge
din vena portă hepatică, ce transportă sânge venos din intestinul subțire, pancreas și splină. Astfel, ficatul este poziționat direct în calea • are trans­
mite substanțele absorbite din intestin. Prin această poziție, în ficat se realizează primul contact cu substraturile metabolice și nutrienți; totod ă, ficatul
5 este primul organ expus substanțelor nocive și toxice absorbite din intestin. Unul dintre rolurile majore ale ficatului este degradarea sau njugarea
4^ substanțelor toxice, pentru a le face inofensive. Totuși, ficatul poate fi grav afectat de un exces de astfel de substanțe.
(U
w
• ■i Fiecare celulă hepatică are atât funcții exocrine, cât și endocrine. Secreția exocrină a ficatului, numită bilă, conține produși reziduali conjugați și
u. degradați, care sunt trimiși înapoi în intestin, pentru a fi eliminați. De asemenea, bila conține substanțe care se leagă de metaboliți în intestine, pentru
a facilita absorbția. O serie de canale cu diametru și complexitate progresive, începând cu canaliculele biliare formate între hepatocitele separate și
in terminând cu canalul biliar comun, transportă bila de la nivelul ficatului și al veziculei biliare în duoden.
(O Secreția endocrină a ficatului este eliberată direct în sângele care irigă celulele hepatice; substanțele secretate includ albumină, a- și p-globuline
neimune, protrombină și glicoproteine, inclusiv fibronectina. Glucoza eliberată din glicogenul stocat și triiodotironina (T3), cel mai activ produs de deio-
V)' dinare al tiroxinei, sunt eliberate direct în sânge.
z Unitățile funcționale ale ficatului, descrise ca lobuli sau acini, sunt alcătuite din cordoane neregulate, interconectate de hepatocite, separate unele
<
de celelalte prin sinusoidele sanguine.
-J
! 0-
Ficat, om, H&E 65x; insert 65x. Artera hepatică și vena portă sunt ușor de identificat, deoarece sunt
5 dispuse una lângă cealaltă, în interiorul țesutului conjunctiv care în­
J Examinarea microscopică cu un obiectiv mic relevă un
conjoară canalul portal. Caracteristic, vena are pereți subțiri; artera are
număr marc de celule hepatice dispuse uniform in întregul
un diametru mai mic și un perete mai gros. Canalele biliare sunt
specimen. Hepatocitele sunt aranjate in cordoane cu gro­
formate dintr-un epiteliu simplu cubic sau cilindric, în funcție de di­
simea comparabilă cu cea a unei celule, dar atunci când sunt
mensiune. Se pot observa profiluri multiple ale vaselor de sânge și ale
secționate, ele apar sub forma unor cordoane interconectate, în grosimea
canalelor biliare fie din cauza ramificării, fie ca urmare a trecerii lor in
cărora există una sau mai multe celule, în funcție de planul de secțiune.
exteriorul planului secțiunii, cu revenire în plan.
Sinusoidele apar ca zone deschise la culoare între cordoanele de celule,
Vasul prin care sângele părăsește ficatul este vena hepatică. Vena he­
mult mai clar evidențiate în figura de mai jos (asteriscuri).
patică este ușor identificabilă deoarece apare singură, neînsoțită de arteră
I
în această figură este vizibil un canal portal. Ramurile arterei hepatice
(insert) și este înconjurară de o cantitate considerabilă de țesut conjunctiv
(AH) și ale venei porte (VP), canalele biliare (CB), vasele limfatice și nervii
(TC). In cazul în care există mai mult de un profil venos în acest țesut
i sunt prezente in interiorul unui sept conjunctiv. Artera și vena, împreună
cu canalul biliar, sunt denumite generic cu termenul de triada portală.
conjunctiv, dar nu există artere sau canale biliare, al doilea vas va fi o venă
hepatică. Acest aspect este ilustrat în insert, unde se observă un profil al
unei vene hepatice mici, chiar deasupra venei hepatice mai mari (VH).

Lobul hepatic, ficat, om, H&E 160x. hepatice au aspect de cordoane care radiază din vena ccntrolobu-
larâ. Un astfel de lobul este delimitat prin linia punctată, în figura
Venulele hepatice terminale sau venele centro-
de mai sus.
4 ■';!I lobulare (VC) sunt porțiunile cele mai distale ale venei
hepatice și, similar venei hepatice, sunt izolate, neînsoțite
Limitele lobulului sunt definite parțial de canalul portal. In alte
direcții, cordoanele lobulului nu par să aibă o limită; ele sunt in con­
de artere. Caracteristicile distinctive ale acestor vene sunt
tiguitate cu cordoanele de hepatocite ale unui lobul adiacent, lotuși,
sinusoidele care penetrează peretele, precum și cantitatea mică de țesut
dimensiunile lobulului pot fi estimate prin similitudine cu un cerc care
conjunctiv înconjurător. Aceste caracteristici sunt ilustrate în Planșa 66.
are centrul în vena centrolobulară și care încorporează acele cordoane ce
Pentru a defini limitele unui lobul, este indicat să examinați
prezintă un aranjament radial, până la punctul în care este prezent un
imagini de ansamblu ale ficatului, la o putere de mărire mică. Un
canal portal. Dacă lobului a fost secționat transversal, limita radială este
lobul este cel mai bine identificat atunci când secțiunea este trans-
*
stabilită de localizarea unuia sau mai multor canale portale, conform
versală. Vena centrolobulară apare ca un profil circular, iar celulele
canalelor biliare (CB) marcate în această figură.

AH, arteră hepatică VC, venă centrolobulară (venulă hepa­ asteriscuri (figura de jos), capilare
CB, canal biliar tică terminală) sinusoidale
NL, nodul limfoid VH, venă hepatică linia punctată (figura de sus), aproxi­
TC, țesut conjunctiv VP, venă portă mează limitele unui lobul
 WWBS'
»' - / ✓ • • • - ?-*- . • M • • •
'• '<

> - V;;- -:^

ț&z ''^4^ 655
tel

»W1® TJ

Ș&&»«WîMsass?
w
!;!VS-’:' B»
ț£e« z
>

itW"n <>££•
p
7uv?P??s ‘5<y^v<*v'"
îWW'
?>
■
•--<>> ?z‘
&
G)
UI

tft®
>\^r
c® 5-t ■ X*j
rP*
1 “a
< 4

l
/r ae*S
WS®. . ROW
WsS■ *whw W^: • .♦ J .v ,• •
AwM/Msj
“

■. Q
'•’*$? •■'
s-.W?«.,S':i“îț>;<.-
:>vp '
■*a‘ ' *•

’’îSîX’&jO>':
<7/. .•..•'9,4,

4>^zW 2-^
*k, t

te
—- ■
7 —-**-—

JyZ- VP
I
iiWiB
< «ir’

aa^a^tgg* s »««•

Ww
■ «^5 Vx-? ■ * r/-1-r” ’>•'*-• ^-*41

EISSSBs £ ttîft’iid
>>•? 11 .*î

*4*
V®;- B
w ‘ "
«îi*1 • X** r /' A
' * ’k ; V’ '■;■
w’a * V

aW®tW® /' •■',?i''*L.,lî£V--^

,<<.^‘ XC .'!.5^
• *.•'
?■’

!î U3
* •>
• -*' j
c *
• A5!"
i <•♦---x 5i
*' ■
' •«

?•!>
1
*4
•V"'‘^-’T<
-»*
a r$?y
y
%v
:. v: țȘ^
>.•’
•*
Îs :• r?-
▼ > *»

®®w< «• >-
‘r.,.
i*y.wv
\(s
• -

A’W'O
>.<. V ■^4•5
3w
1^-

9
v>
>< ■

f'^‘
><*<•
>v VH •r
&r. '• / 4

V? 1 > 1'
ț: < .
.SAktf;
■r •«’■ -.'■.

i\ "i’AV'.
r/; c
■>WĂ /■
lfvV
••fin -? ■ r \ •/*
• ♦ -• •• •. •VVk ?••> ‘\
.
?A\?<
:>-'•<’v:5?V
V- \ri.’ . :

: ■ Im v

• .. f<v
a *
b .<</*•!-ia
^wsaiR-'
- ■*
<-*> ••'JW-w* '■< ..
*• *4
*-c*w
• •! .
O'k?/ rt -
<w y

^iSpi
<•> '- . 0 ,9
» *■ .

... % z-'. .../ , /.'^ .

♦■• ■■5J W?-u ►<•• ® V
>f
i'-'-'C7'-
B^Oă WBOI ?:
®n®S'K»
r.țL
•<<?//
Ft O;8
•- '■■‘^aW’’^ AA
V?

‘ • *.
■ .*

1*/
 PLANȘA 66 Ficatul II
*

656
Există trei modalități de a descrie parenchimul hepatic în termeni de unitate funcțională, ca lobuli „clasici" lobuliportali sau acini. Lobului clasic este
un bloc tisular aproximativ hexagonal care are în centru o venulă hepatică terminală (vena centrolobulară), iar la cele șase colțuri cabale portale
(triade portale), fiecare conținând o ramură a venei porte, a arterei hepatice și un canal biliar. Lobului portal este un zonă triunghiulară care pune
în evidență funcția secretorie exocrină. Lobului portal are ca axă centrală canalul biliar al triadei portale din lobului clasic, iar marginile sale exterioare
sunt reprezentate prin linii imaginare trasate între venele centrolobulare cele mai apropiate de triada portală. Acinul hepatic permite cea mai bună
înțelegere a relației dintre vascularizație, activitatea metabolică și patologia hepatică. Acinul este o masă mică de țesut hepatic de formă romboidală care
are ca axă scurtă ramurile fine ale triadei portale care se află de-a lungul graniței dintre doi lobuli clasici, și ca axă lungă o linie trasată între două vene
centrolobulare, cele mai apropiate de axa scurtă. Hepatocitele din fiecare acin sunt dispuse în trei zone concentrice elipsoidale în jurul axei scurte; zona
(O 1 este cea mai apropiată, iar zona 3 este cea mai îndepărtată față de axa scurtă.
I <0
<

(/)'

Vena centrolobulară, ficat, om, H&E 500x;
z insert 800x,
Această imagine detaliază la o putere de mărire mai mare vena
centrolobulară și hepatocitele din jur prezentate în imagi­
nea de jos din Planșa 65. Citoplasmă hepatocitelor din acest
preparat arc un aspect spumos datorită pierderii glicogenului și a lipidelor,
în timpul procesării tisulare. Limitele celulare dintre hepatocite individuale
sunt sesizabile în unele localizări; ele nu sunt vizibile acolo unde secțiunea
trece in plan oblic peste marginile celulare. Frecvent, arunci când limitele
celulare sunt analizate la o putere de mărire mai mare (insert), de-a lungul
limitelor, in zona de mijloc, se observă un contur circular sau ovalar foarte
mic. Aceste contururi reprezintă canalicule biliare (CB).
Celulele care tapetează sinusoidele (S) prezintă puțină citoplasmă sau
citoplasmă este complet absentă în preparatele de rutină. Macrofagele
perisinusoidale (celule Kupffer [CK]) sunt în general recunoscute
prin nucleii lor ovoidali și prin proeminența celulei în lumen. Celula en­
dotelială, dimpotrivă, este o celulă pavimentoasă care are un nucleu mai
mic, aplatizat sau alungit. Unii nudei care corespund acestei descrieri sunt
observabili în imagine.
Punctul terminal a două sinusoide care se unesc cu vena centrolobu­
lară (VC) este indicat prin săgețile curbe. De remarcat că peretele venei
este susținut de țesut conjunctiv, format predominant din fibre de co­
lagen, care apare ca un material omogen colorat eozinofil (asteriscuri).
Fibroblastele (F) din acest țesut conjunctiv pot fi identificate și diferen­
țiate de celulele endoceliale (CE) care tapetează vena.

Sinusoide hepatice, ficat, șobolan, fixare
în glutaraldehidă și tetraoxid de osmiu,
7 albastru de toluidină 900x.
M Imaginea prezintă un țesut hepatic inclus in plastic, fixat prin
metoda utilizată în mod obișnuit pentru microscopia electro­
nică. Spre deosebire de preparatul în colorație H&E, această tehnică oferă
o reprezentare mai bună a detaliilor citologice ale hepatocitelor și sinusoi­
delor (S). Hepatocitele sunt colorate intens cu albastru de toluidină.
Citoplasmă prezintă mase neregulate, de culoare magenta (săgeți), care
reprezintă glicogenul, reținut prin fixarea cu glutaraldehidă și colorat me-
tacromatic cu albastru de toluidină. Sunt evidente picăturile lipidice (L)
de dimensiuni diferite care au fost reținute și colorate in negru cu osmiu,
utilizat ca fixator secundar. Cantitățile de lipide și glicogen sunt variabile
și, în condiții normale, reflectă aportul alimentar. Examinarea citoplasmei
hepatocitelor relevă prezența unor corpi mici, punctiformi, de culoare al­
bastru închis, ce contrastează cu fundalul albastru deschis al celulei. Acești
corpi corespund mirocondriilor. Acest specimen permite reprezentarea
clară a canalîculelor biliare (CB) dintre celulele hepatice. Canaliculele
biliare apar sub forma unor contururi circulare goale atunci când sunt
secționare transversal și sub formă de canale alungite (dreapta jos) atunci
când sunt secționate longitudinal.
Celulele care tapetează sinusoidele sunt de două tipuri distincte.
Celulele Kupffer (CK) sunt celulele cele mai evidente. Ele prezintă
un nucleu mare și o cantitate substanțială de citoplasmă. Ele protru-
zionează în lumen, dau aspectul de ocluzii parțiale, deși nu blochează
pasajul. Suprafața celulei Kupffer prezintă un aspect foarte neregulat
sau ondulat, datorat numeroaselor expansiuni care asigură o suprafață
celulară extinsă. Celulele endoteliale (CE) au un nucleu mai mic,
citoplasmă redusă și un contur neted al suprafeței.
Cel de-al treilea tip celular, cel mai rar observat, este lipocitul pe-
risinusoidal (celulă Ito), absent în această imagine. Această celulă are
aspectul unei celule palide, ce conține numeroase picături de lipide. In
picăturile lipidice este stocată vitamina A.

CB, canalicul biliar L, picături lipidice centrolobulare

CE, celulă endotelială S, sinusoid săgeți, glicogen
CK, celulă Kupffer VC, venă centrolobulară săgeți curbe, deschiderea sinusoidu-
F, fibroblast asteriscuri, țesut conjunctiv al venei lui în vena centrolobulară
 ■V*. 1

i
657
i> ■ •
'•b

z
CK *
*■

>
f • $

.. tzr- ■ z
1 •I
■w
ii
cV, 7
l*z ? -Ci
r CE O)
o
I 1
•>
»•

X
i

.
•h-
(•
x* •
vc 4
u
/

s
? CE
j"
i»
. ;r>v
' • *k
.. ■»/ < -.

1. V-
)
F ■
*1

S i . •:
’ «r
■ '£- ■ «

k~ — • *• i
 PLANȘA 67 Vezicula biliară
9

658
Vezicula biliară concentrează și depozitează bila, pentru a fi eliberată în duoden. Bila este concentrată prin transportul activ de săruri din bilă și prin
mișcarea pasivă a apei, ca răspuns la transportul de săruri. Mucoasa este caracterizată printr-un epiteliu de absorbție cilindric înalt, foarte emânător
w cu epiteliul intestinal și colonie, atât din punct de vedere morfologic, cât și funcțional. Celulele epiteliale sunt caracterizate prin numeroși mic? /iii apicali
ro
•—
scurți, complexe juncționale apicale, concentrări de mitocondrii în citoplasmă apicală și bazală și falduri laterale complexe. în plus, Na 7K' A1 P-aza este
localizată pe membrana plasmatică laterală a celulei epiteliale.

J2
□
*N
Veziculă biliară, om, H&E 45x. constituită din țesut conjunctiv dens semiordonat cu vase sanguine mai
£ Vezicula biliară este un organ cavi tar, in formă dc pară, care
mari (VS) și, periferic, din cantități variabile de țesut adipos (TA).
Mucoasa prezintă numeroase pliuri, care sunt evidente in special atunci
concentrează și depozitează bila. Imaginea prezintă grosimea
când musculatura este foarte contractată. Acesta este aspectul histologic
(O completă a peretelui. Peretele este format dintr-o mucoasă
obișnuit al veziculei biliare, cu excepția cazului in care sunt luare măsuri
(Muc), musculară (Mus) și adventice (Adv) și, pe suprafața sa
pentru fixarea și menținerea acesteia într-o stare de distensie. Uneori, dacă
liberă (absentă in imagine), o setoasă. Figura de jos prezintă mucoasa,
cn- la o putere de mărire mai mare. Musculara este formată din fascicule
secțiunea străbate o invaginare a unui pliu, această invaginare arc un aspect
z interconectate dc țesut muscular neted (MN). Adventicea (Adv) este
similar cu o glandă (săgeți). Totuși, mucoasa veziculei biliare nu conține
glande, cu excepția regiunii coletului, unde sunt prezente câteva glande mu­
coase fa se vedea figura din dreapta jos).
Q.
Mucoasa, veziculă biliară, om, H&E 325x. posedă un platou striat apical, subțire. lotuși, acest aspect nu este în­
totdeauna evident in secțiunile de rutină colorate H&E. Citoplasmă se
Mucoasa este formară dintr-un epiteliu simplu cilindric
colorează destul de uniform cu eozină. Acest aspect reflectă funcția sa de
înalt (Ep), dc absorbție, dispus pe o lamina propria con­
absorbție și contrastează cu colorația celulelor implicate în producția dc
stituită din țesut conjunctiv lax (TC). Epiteliul are caracte­
proteine. In cele din urmă, în relație cu funcția lor absorbantă, celulele
ristici distincte comparative cu epiteliul absorbant al altor
epiteliale prezintă frecvent la polul lor bazai spații intercelulare destinse
organe, dc exemplu intestinul. Epiteliul este constituit numai dintr-un
fa se vedea săgețile din figura din dreapta sus). Această caracteristică este
singur tip celular, respectiv celule cilindrice înalte fa se vedea figura din
asociată cu transportul fluidelor prin epiteliu și este observată în mod
dreapta sus). Nucleii sunt localizați în porțiunea bazală a celulei. Celulele
obișnuit în celulele absorbante intestinale.
9

Q Mucoasa, veziculă biliară, om, H&E 550x. caracteristică pentru lamina propria este prezența mai multor evaginân
|H5 ale mucoasei, denumite sinusuri Rokitansky-Aschoff (SRA), struc­
Lamina propria localizată subiacent epiteliului este de
turi diferite dc cele observate în mucoasă și prezentate anterior. Aceste
obicei foarte bogată in celule. In acest preparat, in corion
structuri sunt evidente în figura din stânga sus și o parte a peretelui
sunt prezente în afară de limfocite (L) și un număr mare
sinusului Rokitansky-Aschoff este prezentat in imaginea de mai jos, la o
dc plasmocite (P), acest aspect fiind relativ uzual. (Concen-
putere de mărire mai mare.
traiia
I
ridicată a plasmocitelor sugerează o inflamație cronică.) O altă

Mucoasa, coletul veziculei biliare, om, H&E
550x.
Cea mai mică dintre cele două structuri asemănătoare glan­
delor este formată din celule mucoase (CM) și repre­
zintă o secțiune printr-o glandă mucoasă (CM). Acest
specimen a fost prelevat din zona coletului veziculei biliare, zonă în care
sunt prezente frecvent glande mucoase. Se observă nucleii aplatizați ca-
racteristici, localizați la baza celulelor și aspectul palid colorat al citoplas-
mei, tipic pentru celulele secretoare dc mucină. în schimb, in epiteliul
structurii cu contur asemănător cu o glandă, contur doar parțial inclus
în imagine, nucleii sunt rotunzi sau ovali. Această structură tapetară de
epiteliu nu este o glandă adevărată, ci o invaginație a mucoasei care se
extinde către (și uneori prin) grosimea muscularei. Aceste invaginațn
sunt cunoscute sub numele dc sinusuri Rokitansky-Aschoff (SRA).

Adv, adventice Muc, mucoasă VS, vas de sânge

CM, celule mucoase Mus, musculară săgeți: figură stânga sus, invagmare
Ep, epiteliu P, plasmocite la nivelul suprafeței luminale; figură
GM, glandă mucoasă SRA, sinus Rokitansky-Aschoff dreapta sus, spații intercelulare
L, limfocite TA, țesut adipos
MN, mușchi neted TC, țesut conjunctiv, lamina propria

■
 659

Y-

z
jg ■(/)

SRA'i&f 6
>

O
/

^MW »•
>J

r’-* £
N
—-
*-
n
of
''.. -'. . ”-■- 4.-'

■ -c- ?Fiî MN
- - -<<
: :>
>
O"
■M9
’ -*•»'
•. b-- **•
>
—*r-/

wî
/• v-^. •« _<‘r
■' -

Qfc
ȘssSȘW? I
.

;-S •t. <-*!?.■

f<?ij
■S^ra¥’
Br
• >*** *
%1• .1«
V.? V-
<Y >y^; J
» . -, "• • < 'Cx
-■*- _7
A •5^.aL-\>7 /’ ’.
■ * >< <i- ? •?'.
-* ’
’U : v
V

igsgWM BA ‘
vs ewW “
Ifiil ti -'WwsSiS
L'?. » >!- ” ►?
-- *• .. *Z' X>x\. * / •
■""'’ ~J> ? V‘>
/V&r
-•-vi -J <>?.
X
Adv - «Mgh'*®.
.. B.. 1—
I< *-??*>• *^cJ^O /?; >>•.: * ’
sr'-ÂT
xr<-. -. ; -_• ■.. » ' • -• :. - . ■.
* - r
* .- -V - *■' ' * *< * V' ' u
v
“V
X
a.' • t»-, 'O

*^S’ *■*-/. *
<> . - -r *ÂȘȘ. S£$T
•r
z. •~r •- r* T " • <f **
J •• > •
7V ■■. at ■ ••

. **1

SRA

k
 PLANȘA 68 Pancreasul
9

660 Pancreasul este o glandă digestivă extramurală alungită, căreia anatomic i se descriu o zonă numită cap, situată în curbura în formă de C duodenului,
o zonă numită corp, care intersectează linia mediană a abdomenului și o zonă numită coadă, care se extinde către partea din spate a abdo ionului. Este
o glandă mixtă care conține atât o componentă exocrină, cât și o componentă endocrină, fiecare cu caracteristici distincte. Componenta e ncrină este
5 o glandă tubuloacinoasă compusă cu o rețea ramificată de duete care transportă secrețiile exocrine în duoden. Aceste secreții constau : Principal din
(U forme inactive ale unor enzime proteolitice puternice, precum și amilază, lipază, nucleaze și electroliți, în special HCO3
Ol
w Componenta endocrină este prezentă izolat, sub formă de insule de țesut epitelioid foarte bine vascularizate (insulele Langerhans). Celulele
c insulare secretă o varietate de hormoni polipeptidici și proteici, în special insulină și glucagon, care reglează metabolismul glucozei în celelalte țesuturi
<u ale corpului. Alți hormoni secretați de celulele insulare includ somatostatina, polipeptidul pancreatic, peptidul intestinal vasoactiv, secretina, motilina ș
Q.
substanța P. Toate aceste substanțe, cu excepția insulinei, sunt secretate și de populația celulelor enteroendocrine din intestin, organul din care pancrea­
co sul își are originea, în timpul dezvoltării embrionare. în timp ce insulina și glucagonul acționează în principal în reglarea endocrină a celulelor situate la
distanță, ceilalți hormoni (și glucagonul) au roluri semnificative în reglarea paracrină a celulelor B secretoare de insulină din insula pancreatică.
<0
<

(/)■

z Pancreas, om, H&E 160x; insert 360x. junctiv care formează stroma pentru elementele ce constituie parenchimul
glandei.
Pancreasul este înconjurat de o capsulă delicată formată din
Această figură prezintă o insulă Langerhans (IL) printre acinii mult
O. țesut conjunctiv relativ dens. Septurile care se detașează din
mai numeroși. (Insulele sunt mai numeroase in coada pancreasului și măi
capsulă împart pancreasul in lobuli, in imagine fiind prezentat
puțin numeroase in zona capului.) Celulele din insule sunt aranjate sub
un lobul, delimitat de țesut conjunctiv (TC). Vasele sanguine
formă de cordoane neregulate. în preparatele de rutină nu este posibilă
mai mari (VS) sunt prezente în septurile conjunctive; nervii se găsesc, de
identificarea diferitelor tipuri de celule prezente în interiorul insulelor. To­
asemenea, în septuri, dar se văd rar. în interiorul lobulului se află numeroși
tuși, celulele B sunt cele mai numeroase; acestea produc insulină. Urmează,
acini care constituie componenta exocrină, un duet intralobular (Din),
ca număr, celulele A; acestea produc glucagon. în insert sunt prezente nu­
duete intercalate (dificil de evidențiat la această putere de mărire mică) și
meroase capilare (săgeți). Etichetele A și B nu sunt destinate să identifice
insule Langerhans (IL). în lobul exista și vase sanguine mici și țesutul con­
celulele specifice, ci să marcheze acele părți ale insulelor unde celulele A și B
sunt localizate predominant, în număr marc.

Pancreas, om, H&E 600x. tinuă cu duetul intralobular; duetul intercalat este vizibil in secțiune
transversală la cea mai mare distanță de duetul intralobular și ulterior,
Acinii din pancreas sunt formați din celule setoase. în secțiuni,
în secțiune longitudinală, in centrul imaginii, orientându-se către due­
acinii au contururi circulare și neregulate. Lumenul acinului
tul intralobular. Lumenul duetului intercalat este evident in secțiunea
este mic și poate fi observat numai in secțiuni întâmplătoare
transversală, dar nu și în secțiunea longitudinală, deoarece planul secți­
printr-un acin (asteriscuri). Nucleul este localizat caracteristic
unii trece în principal printre celule, mai degrabă decât prin lumen In
la baza celulei acinoase. Există o zonă intens bazo filă adiacentă nucleului.
consecință, în această figură se pot observa foarte bine nucleii celulelor
Aceasta este ergastoplasma (Er), care reflectă prezența RER, activ în sinteza
din duetele intercalate. Ei sunt alungiți, cu axul lung orientat în direcția
enzimelor pancreatice. Unii acini prezintă o celulă poziționată central, cu
duetului. în plus, ei prezintă un model de colorare similar cu cel al celu­
citoplasmă care nu prezintă caracteristici speciale de colorare in secțiunile de
lelor centroacinoase și diferit de cel al nucleilor celulelor din parenchim.
parafină colorate H&E. Acestea sunt celule centroacinoase (CC). Ele
Odată ce celulele duetului intercalat au fost identificate într-o parte
reprezintă începutul duetelor intercalate.
a secțiunii, caracteristicile de colorare și localizarea lor pot fi folosite
Această imagine relevă foarte bine morfologia și conexiunile duete­
pentru a identifica duetele intercalate existente în alte părți ale lobulu-
lor intercalate. în primul rând, se remarcă aspectul în secțiune transver­
lui, multe dintre ele fiind marcare (DI).
sală al duetului intralobular (Din) constituit dintr-un epiteliu cubic.
(Nu există duete striate in pancreas.) Un duet intercalat (Dl) se con­

A, regiunea cu cele mai multe celule A Din, duet intralobular VS, vase sanguine
B, regiunea cu cele mai multe celule B Er, ergastoplasmă asteriscuri, lumen de acini
CC, celule centroacinoase IL, insule Langerhans săgeți, capilare
Dl, duete intercalate TC, țesut conjunctiv
 ^^,-
^V»z’^,r_
—^x,a ^SȘr *

''
*w *0

e s.-*
'
-£r^'-. ■
r? ^-.
f ♦
£..
'
d’-
''
1
661
■<£!?*
• < *- n».
*ta* -* '•*•
*»
>
-
- a^"- <>
.. •• 'Y '
<
*
•<-x’
%
■ i-:^ -.
*»•’-
» .1
- ^;,-o0 ?
rr> '< ’
.€^( jr u
' ^.^r — . «> r
bQ<5
-
*<>.**< rj ,------

7 % ' S
,0/^ ' ->^ >-%
•z^5*r?-.j7o x V:
z
%
■ o)?
’W
f
ck. - »
' t»> '•Voia ^-»**. © - - o
- t^' X*CaU£ S? - v’>S$ <<%*!-•? •*•;#.•>.'<-
o

e
; >
. V-Xi. <C c * p’A 4 ?* Z> k
c ” Y.t'/ rv;•«» ..• -îm
KM
■'• >’
O>.>

Ș?î ' •*
^Z<L»'9 ~^' <^0’ ' 3^
'-i^a -fi Ad ;?< ***
aC^zT
- 1M-'
<fk ^'5 ' ••AT c'^

*'<ci rt'1
1
>

<X’o.
4»^1 *<Vt"
’o - </. •■
■'«<c^\*
\ -J' >- • -5 , A %0 .

«X-y.
ft.' ■’'■
*
<»;>• •-V-^o *
* •“»<•>_*> A
•* •‘ ,y
Tx • •* ’_- 9. k>
- (1. v
•^.Q-
>^N
£.- <
*« - r-^. x-i
1

'•* - *> Atf ț:u\- K“ ©

'7-r '-J LÎ. v'^'c.S'^’ j'i' *- — * T« *4
_rv^‘- .r 1
zi <5° OQ -i ° i
•** *1
'Z^J
O
00
v;t»;%5 4/^ -^«0 *C° 'C
” I

> ~fr.
-=>? ff *XW--
“U
/.*:>>&“??/
^âteLg *■
e' ?<Dlnr«I *
^;y;
șr < >•'
-<'CÎW' o a'
J» f, A • OJ

6>
« „?w<♦
^■1 »..>s
*! ^fe?A «$
•
<ÎX<
’

^
-..

* '4-1’7
X

‘S
•

s* 7
*4> â.
.*<

.
-**

;>■*

*QI.
c?0
<4?Ti
7<cc?
.
'’.yj
P

\.
•■^x: y :>:
^vs; r-
5
n
O
a>
VJ

-'- 4^
.*■<»
* ' k' £f50
<• <9z„ - :• •>
'J
\& .
rJ
o? c_
>• ;■».■>. 'G OM
r Vc- âsx *,*
%. j, ® ■%■ .- </f '
o» u-fp
£ - 6*° • %
• •. <7- A _, **»
, 9X/o ;r<?'
-* ‘ » «1
1AJ ■ Yq JrțY^.,*
5’4 <aS■'''li
<; » -'*•
£*> **■ >*••.
8» 'IZ,-
L.-’ B* G-*- ■ r • V _ 11 -
■'’W” S’£_ .
4^-
•' -• •”

**-J <

•».î &>J£v
afe%
i / -Uavt/o. -
r«ț^r T«4’ V
".i *
'
^7 - «
• *^4?^O,.
</» ' %O
*'V»a i9-,. ’>
rA ’ v ’ W
•r.° \
S ’*3^ •'
1 *6

■•A■°--
«>SA. \a. <o<-
rd. '■»■ ~ V "
8^

?-<F-
jn^e* >
o‘ 5 • <■•/ V.%’ P-
f
•>>
;'• - ® £ J.’ s^2^’ ' «4. J-;■ o
jV '<
t-? J^TC -■' *—--3 «F * *•

6? -rt -
y3K^"‘a0 —x.
F *' “ •. o. '"-5f^- I ■—
-
-2 r^_
77 v• 'MM
-3 W .T'- - > w «•F-'
<7-1
"*•»■ C AV ‘
-*/ f

■/>
i ts * •' I
<

•»
i ^’

» z
13
is M ta-
\- r*
■

l <>

L,
T3
«y ^Er O* *-* *r'M-

b1 "■
>.
?
.«W
,: ■
V.
>. -

Ji,
■*%.
<F>_
£) M.? ’ ■' ^- r
*c

1/^ ’ <3L <&*> ;> r>- -J

.' ■ M
&J-g>.K&. "*O* •x>
£"’■ x*z'

4
<X •-.*'• ;v W ■
V^o
• *•
x /O
r - <’ 7’ '

£ ♦ ,
■■7^
« * *
A*
v.>
•V> 'AA^’
-/ ■** y 3r V /
4 * .6 ;
M?
■ Af *•

3 ! ’<PDI<^ Din A\
-

.« ** *v
re. ctJ

v r* »« "
* <

c£S- O
sEr^
«<" :c. < v

,TF-
<*• ■■•.'

_
‘..

*. Q
V
‘-^ * -<-■

A—