MINISTERUL EDUCAȚIEI

ȘCOALA POSTLICEALĂ “HENRI COANDĂ” BUCUREȘTI

CALIFICAREA PROFESIONALĂ:
ASISTENT MEDICAL GENERALIST

COLECISTITA LITIAZICĂ -
PROCESUL DE NURSING

Coordonator proiect:
Profesor: MIHAI PREDA

Absolvent:
BUCUR NICOLETA

BUCUREȘTI
2023
 Cuprins

Introducere privind motivarea alegerii lucrării de proiect..........................................................3

1. Simptomele afecțiunii....................................................................................................4
1.1.Anatomia ficatului....................................................................................................4
1.1.1. Structura ficatului.........................................................................................4
1.1.2. Vascularizația și inervația ficatului..............................................................4
1.1.3. Funcțiile ficatului.........................................................................................5
1.2. Anatomia veziculei biliare.......................................................................................6
1.2.1. Forma și dimensiunile..................................................................................6
1.2.2. Peretele veziculei biliare..............................................................................7
1.2.3. Structurile de deschidere..............................................................................7
1.2.4. Vascularizația și inervația............................................................................9
1.3.Fiziologia veziculei biliare.....................................................................................10
1.3.1. Bila.............................................................................................................10
1.3.2. Rolul sărurilor biliare în digestie................................................................11
1.3.3. Mecanismul secreției biliare și eliminarea bilei.........................................12
1.3.4. Reglarea secreției și excreției biliare..........................................................13
1.4. Formarea calculilor biliari.....................................................................................13
2. Diagnosticul pozitiv.....................................................................................................16
3. Diagnosticul diferențial................................................................................................19
4. Evoluție și complicații..................................................................................................21
4.1.La nivelul căilor biliare..........................................................................................22
4.2.La nivelul ficatului.................................................................................................23
4.3.La nivelul tubului digestiv......................................................................................23
5. Tratament.....................................................................................................................24
5.1.Tratamentul medical...............................................................................................24
5.2.Tratamentul chirurgical..........................................................................................25
STUDII DE CAZ
Cazul nr. 1................................................................................................................................27
Cazul nr. 2................................................................................................................................33
Cazul nr. 3................................................................................................................................40
Concluzii..................................................................................................................................45
Bibliografie...............................................................................................................................46

2
 Introducere privind motivarea alegerii lucrării de proiect

Am ales să expun această afecțiune, deoarece este considerată o afecțiune frecventă și

poate avea forme clinice mai puțin evidente, ce pot întârzia prezentarea la medic și implicit
tratamentul. Deși afectează aproximativ 30% din populație, aceasta este uneori
asimptomatică, fiind descoperită în urma unui control ecografic de rutină. Este mai frecventă
la personele de sex feminin, la cei cu vârsta de peste 40 ani, persoanele care au o dietă
hipercalorică, dar și la pacienții obezi. Statisticele arată că în țările dezvoltate, aproximativ 10%
dintre adulți și 20% dintre persoanele cu vârsta mai mare de 65 ani au calculi biliari.
Motivul alegerii este acela de a evidenția metodele de prevenire prin combaterea
factorilor de risc, a suferinței, precum și complicațiile acesteia. Înțelegerea acestei afecțiuni și
a opțiunilor de tratament disponibile poate contribui la ameliorarea simptomelor și
îmbunătățirea calității vieții pacienților.
Prevenirea bolii este extrem de importantă în practica medicală și depinde în mare
măsură de atitudinea cadrelor medicale, dăruirea și devotamentul în a acorda ajutor celor
suferinzi.

3
 1.Simptomele afecțiunii

1.1.Anatomia ficatului

Ficatul este un organ complex și vital în cadrul sistemului digestiv și al întregului

organism uman. Cunoașterea detaliată a anatomiei ficatului este esențială pentru înțelegerea
funcțiilor sale fiziologice și a patologiilor asociate.

1.1.1.Structura ficatului

Ficatul este un organ cu numeroase funcții metabolice, este cea mai mare glandă
exocrină, de circa 1200-1800 g, așezată sub diafragmă, în unghiul superior drept al cavității
abdominale (loja hepatică). Ficatul prezintă o față superioară, pe care se disting doi lobi (stâng
și drept), și o față inferioară cu patru lobi (stâng, drept, pătrat și caudat) și hilul hepatic. Ficatul
este acoperit de o capsulă fibroasă numită capsula Glisson, care îl protejează structural.
La nivel microscopic, ficatul este organizat în unități funcționale numite lobuli. Fiecare
lobul este format din hepatocite, celule hepatice specializate, care sunt dispuse într-o structură
hexagonală. Hepatocitele sunt orientate radial în jurul unei vene centrale și sunt organizate în
lame hepatice. Acestea sunt înconjurate de o rețea complexă de canale biliare, capilare
sinusoidale și celule endoteliale.

1.1.2. Vascularizația și inervația ficatului

Ficatul prezintă o vascularizație dublă: vascularizația nutritivă reprezentată de artera

hepatică și ramurile ei, până la nivelul lobulilor hepatici și vascularizația funcțională realizată
de către sistemul port hepatic format din vena portă, care începe prin capilare la nivelul tubului
digestiv și se termină prin capilare la nivelul lobulilor hepatici. Artera hepatică este ramura
principală a arterei mezenterice superioare și furnizează sânge arterial ficatului. Acesta aduce
oxigen și substanțe nutritive hepatocitelor pentru funcționarea lor optimă. Artera hepatică și
vena portă furnizează sângele necesar funcționării ficatului și asigură transportul substanțelor
nutritive, oxigenului și toxinelor metabolice
Vena porta este o venă mare care colectează sângele provenit din stomac, intestinul
subțire, colonul și alte organe abdominale. Acest sânge conține substanțe absorbite din tractul
digestiv și este transportat către ficat pentru a fi procesat și metabolizat înainte de a fi distribuit
în restul organismului. Sângele venos este purificat prin intermediul capilarelor sinusoidale
hepatice, unde hepatocitele metabolizează substanțele și elimină toxinele.

4
 Ficatul este inervat de către sistemul nervos vegetativ, care este compus din diviziunile
simpatică și parasimpatică. Aceste diviziuni controlează activitatea funcțională a ficatului și
reglează fluxul sanguin, secreția biliară și metabolismul.
Componenta simpatică a sistemului nervos vegetativ furnizează inervație prin
intermediul nervilor splahnici, care provin din ganglionii simpatici situați în jurul coloanei
vertebrale. Acești nervi transmit semnale de la sistemul nervos central către ficat, reglând fluxul
sanguin și metabolismul în funcție de nevoile organismului.
Componenta parasimpatică a sistemului nervos vegetativ este responsabilă pentru
controlul activității digestive și de eliminare. Inervația parasimpatică a ficatului provine din
nervul vag, care transmite semnale de la creier către ficat pentru a stimula secreția biliară și
digestia grăsimilor.
Ambele componente ale sistemului nervos vegetativ, simpatică și parasimpatică,
lucrează împreună pentru a regla funcționarea ficatului, menținând un echilibru adecvat al
activității metabolice și secretorii.
Ficatul beneficiază de o bogată vascularizație prin intermediul arterei hepatice și venei
porte, care furnizează sângele necesar pentru funcționarea optimă a organului. În plus, ficatul
este supus controlului nervos prin intermediul sistemului nervos vegetativ, care reglează
activitatea funcțională a ficatului prin intermediul inervației simpatică și parasimpatică.

1.1.3. Funcțiile ficatului

Ficatul îndeplinește multiple funcții vitale în organism. Printre acestea se numără:

a) Metabolismul în care ficatul joacă un rol cheie în metabolismul carbohidraților, lipidelor și
proteinelor. Acesta reglează nivelurile de glucoză din sânge prin glicogenoliză și
gluconeogeneză. De asemenea, ficatul sintetizează lipide și metabolizează acizii grași.
b) Sinteza și secreția bilei - hepatocitele produc și secretă bilă, un lichid necesar pentru digestia
și absorbția grăsimilor în intestinul subțire.
c) Detoxifierea în care ficatul este responsabil de eliminarea și metabolizarea substanțelor
toxice din organism, inclusiv medicamente, alcool și produse de degradare a proteinelor.
d) Depozitarea - ficatul servește ca un depozit temporar pentru substanțe precum vitaminele
solubile.

5
1.2. Anatomia veziculei biliare

Vezicula biliară este un organ mic, situat sub ficat (fig.1). Aceasta joacă un rol
important în sistemul digestiv, fiind implicată în stocarea și concentrarea bilei, un lichid produs
de ficat și utilizat în digestia grăsimilor.

Fig.1 Localizarea vezicii biliare

1.2.1. Forma și dimensiunile

Vezicula biliară are o formă asemănătoare cu o pară, fiind alcătuită dintr-un fund, un
corp și un col. Dimensiunile pot varia, dar în general, organul are o lungime de aproximativ 7-
10 cm și o capacitate de stocare de aproximativ 30-50 ml de bilă. Ea este aşezată pe fața
anterioară a șanțului antero-posterior drept, într-o scobitură a acesteia numită foseta biliară.
Vezicula biliară vine în contact cu peretele abdominal la nivelul coastei a IX. Are o
lungime de 10 cm, o grosime de 3- 4 cm și o capacitate de circa 60 ml.Fundul veziculei biliare
este mobil, fiind acoperit din toate părţile de peritoneul visceral. El depăşeşte marginea
anterioară a ficatului în funcţie de gradul de umplere al veziculei biliare.

6
 Fundul veziculei biliare se află în incizura cistica a marginii anterioare a ficatului și
vine în raport cu peretele abdominal.
Corpul are o față superioară, care aderă de fața interioară a ficatului și vine în raport cu
colonul transvers și cu prima porţiune a duodenului.
Colul sau gâtul veziculei biliare are o formă conică și este cuprins în ligamentul
hepatoduodenal. El este delimitat de veziculă de canalul cistic prin două şanţuri care corespund
în interior la două valvule. Gâtul veziculei biliare vine în raport cu ramura dreaptă a venei porte
și cu bulbul duodenal.

1.2.2. Peretele veziculei biliare

Structura peretelui veziculei biliare este alcătuit din trei tunici: tunica mucoasa, tunica
conjunctivo-musculară și tunica seroasă.
Tunica mucoasa prezintă la examenul cu ochiul liber o serie de pliuri, dintre care unele
dispar după întinderea peretelui, altele nu. Acestea din urmă delimitează mici cavități pe
suprafaţa mucoasei. La examenul microscopic mucoasa apare formată dintr-un epiteliu
absorbant în care se găsesc celule cu plăcuță striată (microvili) și celule calciforme. Corionul
mucoasei este format din țesut conjunctiv în care se afundă glandele mucoase.
Tunica conjunctivo-musculară este alcătuită din țesut conjunctiv și din țesut muscular
neted. Fibrele musculare sunt dispuse în fasciculă cu dispoziţie plexiformă (circulare, oblice și
longitudinale).
Tunica seroasă este formată din peritoneul visceral de pe fața inferioară a corpului
veziculei și în regiunea fundului, iar pe fața superioară a corpului se află țesut conjunctiv lax.

1.2.3. Structurile de deschidere

Vezicula biliară are două deschideri importante. Una dintre ele este numită canalul
cistic și este legat de ficat prin intermediul canalului cistic comun. Această conexiune permite
bilei să fie colectată și stocată în veziculă. Cealaltă deschidere este canalul cistic comun, care
se unește cu canalul hepatic comun pentru a forma canalul coledoc, prin care bila este eliberată
în intestinul subțire (fig.2).
Canalul hepatic și canalul coledoc alcătuiesc canalul hepatocoledoc care drenează bila
în duoden.
Vezicula biliară și canalul cistic formează împreună aparatul diverticular al căilor
biliare extrahepatice.

7
 Fig.2 Structura anatomică a ficatului și căilor biliare
Canalul cistic este un conduct care continuă vezicula biliară, și care se deschide în
canalul hepatocoledoc. El are o lungime de 3-4 cm și un calibru de 3-4 mm. Mucoasa canalului
cistic prezintă numeroase proeminențe lamelare numite valvulele lui Heistei. Acestea nu sunt
altceva decât plici ale mucoasei în structura cărora intră fibrele musculare, și uneori acești plici
au aspect spiralat.
Canalul hepatocoledoc este un conduct cu diametrul de 4-5 mm format din două
segmente, și anume canalul hepatic comun și canalul coledoc.
Canalul hepatic comun ia naştere din cele două trunchiuri biliare de origine, unul drept
și unul stâng. El iese din ficat la nivelul hilului hepatic, mergând pâna la confluența cu canalul
cistic.
Canalul hepatic comun este cuprins între epiplonul hepatoduodenal (împreună cu artera
hepatică și vena portă), și are o lungime de 3 cm.
Canalul coledoc continuă canalul hepatic comun, întinzându-se de la confluența
canalului hepatic cu canalul cistic, pâna la deschiderea în duoden. El are o lungime de circa 6
cm. Canalul coledoc se continuă în jos și înăuntru, trece în spatele zonei lateromediană a
duodenului descendent împreună cu canalul pancreatic principal (WINSURE) în ampula lui
VATER (fig. 3).

8
 Ampula lui VATER se deschide în duoden printr-un orificiu la nivelul papilei moi.

Fig. 3 Eliminarea bilei

Extremitățile celor două canale coledoc și WINSURE sunt înconjurate de un fascicul
muscular cu rol de sfincter. Ampula lui VATER este și ea înconjurată de un fascicul muscular
care alcătuiește sfincterul lui ODDI, cu rol în reglarea evacuării sucului bilopancreatic în
duoden. Ca structură, canalul hepatocoledoc este format dintr-o tunică externă conjunctivo-
musculară și o tunică internă, mucoasă prevăzută cu un epiteliu cubic. Mucoasa canalului
coledoc conţine glande tubulare a căror secreţie diluează bila. Canalul hepatocoledoc este
învelit de seroasa principală.

1.2.4. Vascularizația și inervația

Vezicula biliară primește sângele prin intermediul arterei cistice, o ramură a arterei
hepatice. Această arteră furnizează oxigen și substanțe nutritive țesuturilor veziculei biliare.
Inervația este asigurată de nervii simpatici și parasimpatici care controlează funcționarea și
contracțiile veziculei biliare.
Căile biliare sunt conducte care asigură transportul bilei de la celulele hepatice pâna la
duoden. Ele alcătuiesc prin urmare aportul excretor al ficatului.

9
Deosebim două tipuri de căi biliare:
• căi biliare intrahepatice
• căi biliare extrahepatice
Căile biliare intrahepatice sunt reprezentate de caniculele biliare intracelulare care nu
au un perete propriu, colangiole, canalele biliare interlobulare situate în spaţiul pat; canalele
hepatice drept și stâng.
Căile biliare extrahepatice sunt reprezentate de canalul hepatic comun rezultat din
unirea canalului hepatic drept și canalului hepatic stâng, canalul coledoc, vezicula biliară și
canalul cistic.

1.3.Fiziologia veziculei biliare

1.3.1. Bila

Bila este produsul de secreţie exocrină a ficatului, este secretată în mod continuu de
celulele hepatice, și aceasta poartă numele de bilă hepatică. În perioadele interdigestive, bila
hepatică este transportată prin canalul hepatic și cistic în vezicula biliară, unde se acumulează
și se concentrează de aproximativ 10 ori, și aceasta se numeşte bila veziculară (fig.4).

Fig.4 Bila veziculară

Bila este un lichid a cărei culoare variază în raport cu concentraţia, cea care se scurge
din vezicula biliară (bila veziculară) este de culoare brun închisă, iar cea care se scurge din
canalul coledoc și din canalele hepatice (bila hepatică) este de culoare galben aurie (fig.5).
Bila hepatică este alcătuită din 97% apă și 3% substanțe organice și anorganice.
Substanţele organice în proporţie de 2,4% sunt reprezentate de numeroşi compuşi: acizi
și săruri biliare, pigmenţi biliari, colesterol și diferite grăsimi.
10
 Substanţele anorganice în proporţie de 0,7% sunt formate din săruri de Na, K, Mg si Ca
(bicarbonați, fosfaţi si cloruri).

Fig.5. Aspectul bilei

1.3.2. Rolul sărurilor biliare în digestie

Acizii biliari și sărurile biliare joacă cel mai important rol în digestia și absorbţia
intenstinală, se găsesc în proporţie de 1% și reprezintă cel mai important constituent al bilei.
Sărurile biliare sunt reprezentate prin glicocolat și taurocolat de sodiu care provin din
combinarea acizilor colic, chenodeoxicolic și licocolic, cu aminoacizii glicolul și taurina,
formându-se acizii biliari glicolic și taurocolic care cu sărurile de Na dau sărurile biliare
amintite.
Sărurile biliare manifestă o acţiune asemănătoare detergenţilor, scăzând tensiunea
superficială a particulelor mari de grăsimi și determinând astfel fracţionarea sau emulsionarea
lor în particule foarte fine. Prin emulsionare, suprafaţa de contact a grăsimilor alimentare cu
lipaza pancreatică devin mai mari, ceea ce accelerează procesul de descompunere enzimatico-
hidrolitică a acestora. De asemenea, se consideră că sărurile biliare au proprietatea de a activa
lipaza pancreatică. Aceste săruri formează cu grăsimile, complecşi coleinici solubili în apă,
permiţând astfel absorbţia grăsimilor și a vitaminelor liposolubile A, D, E, K si F. Tot aceste
săruri au rol laxativ, stimulând peristaltismul intestinal, menţin echilibrul florei microbiene a
intestinului gros, combătând mai ales flora de putrefacție - rol antiputrid.
Un alt rol al sărurilor biliare este acela de a stimula formarea însăși a bilei - rol coleretic.
Pigmenții biliari reprezintă produșii de degradare ai grupării proteice din molecula
hemoglobinei. Ei sunt aceia care dau coloraţia bilei. In bilă există doi pigmenţi biliari și anume

11
bilirubina care se găsește în cantități mari și bilirubina care se găsește în cantități mici.
Bilirubina este un produs de oxidare al bilirubinei. Bilirubina existentă în plasma sanguină
circulă combinată cu globulină sau cu o albumină.
Pigmenții biliari nu au rol în digestie, ei fiind produşi de degradare care se elimină prin
fecale și urină, ceea ce dă bilei caracterul de a fi un produs de excreţie.
La nivelul celulelor hepatice, ea este desprinsă de aceste proteine, cuplată cu acidul
glucoronic, după care se varsă în calculii biliari, iar de aici trece în intestin prin căile biliare
extrahepatice.

1.3.3. Mecanismul secreției biliare și eliminarea bilei

În timpul digestiei intră în joc mecanismele de reglare a excreţiei biliare care produc
contracția veziculei biliare, a canalului hepatocoledoc concomitent cu deschiderea sfincterului
Oddi și eliberarea billei în douden. Toate aceste modificări se datorează faptului că odată
secretată, colecistochinina ajunge pe cale sangvină la nivelul căilor biliare extrahepatice.
Rolul determinant în mecanismul de eliminare intermitentă a bilei este îndeplinit de
contracţiile veziculei biliare şi de relaxarea sfincterului Oddi care constă într-o îngroşare a
musculaturii circulare la afluenţa canalului coledoc în ampula Vater. În perioadele
interdigestive coledocul este contractat, iar presiunea depăşeşte 50-70 mm Hg.
Bila înmagazinată în vezicula biliară se concentrează prin reabsorţia apei şi sărurilor
minerale, putându-şi reduce volumul de 10 ori. Se adaugă în schimb mucus excretat de
mucoasa veziculei, bila veziculară devenind astfel mai vâscoasă datorită mucusului. Eliminarea
bilei este produsă de contracţia veziculei biliare şi relaxarea sfincterului coledocian.
Vezicula se contractă ritmic de 2 ori până la 6 ori pe minut. Se produce astfel o creştere
a presiunii din veziculă şi din canalele hepatice până la 250-300 mm Hg care echivalează
presiunea secreţiei biliare şi secreţia încetează, fenomen care nu are loc în condiţii normale
pentru că sfincterul Oddi cedează.
Colesterolul este substanța din care iau naştere acizii biliari, ca și sărurile, pigmenții
biliari, colesterolul din bilă este în parte eliminat prin fecale, în parte reabsorbit în sânge din
interiorul venei porte, ajungând astfel din nou în ficat (este asa numitul ciclu entero-hepatic al
sărurilor biliare, al pigmenților biliari și colesterolului). El nu are rol în digestie.

12
1.3.4. Reglarea secreției și excreției biliare

Reglarea secreţiei biliare (evacuarea bilei din căile biliare în douden) se face printr-un
mecanism dublu: nervos și umoral. Astfel, contracţiile ritmice ale veziculei biliare, care au ca
efect excreţia bilei în douden, sunt reglate atât pe cale nervoasă cât și pe cale umorală.
Reglarea nervoasă se realizează prin reflexe la care participă nervii simpatici și
parasimpatici, contracţiile veziculei biliare sunt stimulate de excitațiile parasimpatice și
inhibate de excitațiile simpatice. În cazul musculaturii sfincterului lui Oddi fenomenele se
petrec invers: parasimpaticul inhibă contracţiile sfincterului, iar simpaticul o stimulează.
Reglarea umorală se realizează prin intermediul unui fenomen numit colecistochinetor,
care se formează la nivelul mucoasei duodenale prin contactul cu acidul gastric provenit din
stomac și cu principiile alimentare, dintre care cele mai importante sunt grăsimile. În perioadele
interdigestive bila este secretată continuu, ea nu pătrunde în duoden din cauza contracției
sfincterului Oddi. Ca atare, bila este împinsă prin canalul cistic în vezicula biliară unde se
concentrează de circa 10 ori.

1.4. Formarea calculilor biliari

Atunci când compoziția bilei de modifică, în vezicula biliară se depun cristale de

colesterol, care, în combinație cu sărurile biliare și pigmenții biliari duc la formarea calculilor
biliari (pietre de mici dimensiuni).
În cazul în care cantitatea de lichide este prea mică pentru componentele dizolvate, se
formează mai întâi cristale microscopice, a căror dimensiune crește în timp, mai întâi sub formă
de nisip, apoi calculi. Calculii de mici dimensiuni poti fi eliminați din organ odată cu lichidul,
însă, imediat ce ating o anumită dimensiune, împiedică funcționarea normală a organului în
care s-au format.
Pot exista între una si 200 de astfel de pietre mici (2-3mm).
Calculii biliari sunt de două feluri :
- calculi biliari formați din colesterol – reprezintă 80% dintre calculii biliari și sunt
galbeni-verzui
- calculi biliari pigmentari formați din bilirubină, sunt mai mici ca dimensiuni și închiși
la culoare.

13
 Prin definiție, colecistita litiazică este o afecțiune provocată de dezvoltarea unor calculi
biliari (fig.6) în veziculă sau în căile biliare extra sau intrahepatice, și a căror prezență poate să
nu se manifeste clinic sau poate să se însoțească de o simptomatologie zgomotoasă.
Colecistita litiazică de cele mai multe ori poate să existe fără nicio manifestare clinică.
În alte cazuri, boala poate să evolueze lent sau cu manifestări zgomotoase. Localizările
calculilor sunt și ele determinante pentru tabloul clinic.
Forma latentă a colecistitei litiazice se manifestă prin senzație de plenitudine în
hipocondrul drept, jenă dureroasă la acest nivel, mai ales după efort, oboseală sau abateri de la
regimul alimentar. Pot apărea și tulburări intestinale sub formă de constipație spastică, de diaree
postprandială sau de colopatie mucomembranoasă.

Fig.6 Calculi biliari

Durerea abdominală este declanșată de obicei de ingerarea unor alimente

colecistokinetice: grăsimi, tocături, prăjeli, mezeluri, maioneză sau de produse celulozice:
mazăre, fasole, varză. Relația cu masa este de mare valoare în diagnostic, deoarece masa
declanșează colica în peste 93% din cazuri, în timp de stresul psihofizic numai în 3%.
Manifestarea zgomotoasă a colecistitei litiazice se datorează unor contracții spastice
reflexe ale veziculei sau ale căilor biliare. Cel mai des, durerea apare brusc, mai ales noaptea,

14
cu intensitate violentă. Iradierea este neuniformă. În colecistita litiazică durerea iradiază în
dreapta urcând uneori spre vârful omoplatului, mai rar coborând în zona laterală. Tot atât de
caracteristică este și iradierea în umărul drept. Rar se propagă descendent spre flancul și fosa
iliacă dreaptă, situație extrem de periculoasă, deoarece duce la confuzii de diagnostic.
Intensitatea durerii este inegală de la cea frustă la cea foarte violentă. Uneori este atât
de intensă, încât bolnavul evită să inspire profund. Modul de instalare al durerii este frecvent
brusc, dar poate fi și progresiv. Durata este invariabilă, pe măsură ce procesul inflamator
avansează durerea devine severă și persistentă. În general durerea abdominală din colecistită
nu cedează decât parțial și temporar la analgezice și antispastice.
Un alt simptom este greața însoțită de vărsături. Inițial se elimină alimentele
consumate, stagnate obișnuit intragastric, apoi apare conținutul bilios, uneori în cantitate mare.
Eforturile mari de vomă cu evacuări explozive pot duce la ruptura mcoasei esogastrice.
Aversiunea față de alimente este totală și intoleranță gastrică obișnuită.
Starea de disconfort abdominală se amplifică prin senzație de balonare epigastrică sau
difuză datorită parezei intestinale. Eliminarea de gaze poate fi suprimată și constipația
frecventă.
Simptomele generale sunt nelipsite: cefalee, agitație, uneori frison și febră. Dacă
predomină infecția căilor biliare pacientul prezintă frison, însoțit sau nu de hipertermie.
Frisonul domină în general tabloul clinic la bolnavul vârstnic, traducând prezența unor forme
distructive. Intensitatea febrei reflectă proporțiile și extinderea inflamației la căile intra și
extrahepatice. Dacă leziunea e cantonată la colecist, febra se mnține 4-6 zile în platou. O curbă
febrilă cu oscilații ample reflectă extinderea infecției dincolo de colecist și leziuni distructive
severe (gangrena colecistica). Asociată cu icter și frisoane repetate se traduce prin apariția unei
complicații (angiocolita acuta).
Starea generală a pacienților diferă semnificativ, de la relativ satisfăcătoare până la
foarte gravă, însoțită de insuficiența multiplă de organe, în dependență de severitatea procesului
inflamator local și gravitatea patologiilor concomitente. Ca urmare a iritării peritoneale,
bolnavii sunt reținuți să se miște și preferă statul culcat. Bolnavul adoptă o poziție antalgică,
devine agitat, cu transpirații abundente și extremități reci. Respirația este superficială și mai
frecventă ca de obicei.
Frecvența pulsului este paralelă cu creșterea temperaturii, rar pulsul este aritmic. Pulsul
variază de la 80 până la 120 bătăi pe minut. Tahicardia pronunțată reprezintă un simptom
alarmant, care sugerează o intoxicație severă și schimbări morfopatologice grave în colecist și
cavitatea peritoneală.
15
 Tegumentele sunt de culoare obișnuită sau puțin icterice. Ictericitatea ușoară este
caracteristică pentru pacienții cu colecistită litiazică, chiar și în lipsa calculilor în ductul biliar
comun. Apariția icterului pronunțat și persistent indică o obstrucție mecanică a fluxului bilei
spre duoden de către un calcul biliar cuprins în porțiunea terminală a coledocului sau sindromul
Mirizzi.
Limba este uscată și saburală.
Abdomenul este ușor balonat, partea dreaptă superioară a peretelui abdominal nu
participă sau doar parțial în actul de respirație. La palpare sub rebordul costal drept se constată
durere pronunțată și contractura mușchilor abdominali.
Importanță majoră prezintă simptomul Murphy pozitiv, care se determină prin
exercitarea unei presiuni constante asupra peretelui abdominal în proiecția colecistului, în timp
ce bolnavul este rugat să respire adânc. La sfârșitul inspirului când vezicula împinsă de
diafragm prin intermediul ficatului se apropie de degete, apare durerea și respirația se întrerupe
brusc.

2.Diagnosticul pozitiv

Diagnosticul pozitiv de colecistită litiazică se pune pe baza următorilor factori:

Examenul clinic
Medicul va colecta o anamneză detaliată, în care se vor evalua simptomele pacientului,
cum ar fi durerea abdominală în hipocondrul drept, greața, vărsăturile și febra. De asemenea,
medicul va efectua un examen fizic pentru a identifica semnele clinice specifice colecistitei,
cum ar fi sensibilitatea la palpare în hipocondrul drept și posibila prezență a unei mase
palpabile.
Ecografia abdominală
Ecografia este metoda de diagnostic imagistic preferată pentru colecistita litiazică.
Aceasta permite vizualizarea veziculei biliare și a eventualelor pietre sau semne de inflamație,
cum ar fi îngroșarea pereților veziculei biliare sau prezența lichidului în jurul acesteia.
Ecografia transabdominală este explorarea imagistică tradițională de diagnostic.
Ecografia normală asociată cu teste biologice normale are o valoare predictivă negativă foarte
ridicată (95%). Ecografia poate releva prezența calculilor la nivelul segmentului distal al căii
biliare principale, dilatarea căii biliare principale și căilor biliare intrahepatice.

16
Testele de sânge
Se pot realiza analize de sânge pentru a evalua nivelurile enzimelor hepatice, cum ar fi
alanin aminotransferaza și aspartat aminotransferaza, precum și nivelurile bilirubinei.
- nivelurile mari de bilirubină în plasmă indică blocaj printr-un calcul. Acesta se va manifesta
prin icter și urină hipercromă
- nivelurile mari de aminotransferaze indică afectarea celulelor hepatice
- valorile mari ale fosfatazei alcaline indică obstrucție
- leucocitoza este un mecanism de apărare care însoțește infecțiile din ficat sau vezica biliară.

Colangiografia
Aceasta este o procedură imagistică care implică injectarea unui agent de contrast în
sistemul biliar pentru a vizualiza căile biliare și vezicula biliară. Poate fi realizată sub formă de
colangiografie endoscopică retrogradă (ERCP) sau colangiografie prin rezonanță magnetică
(fig.7). Avantajele colangiografiei RM față de ERCP sunt reprezentate de lipsa manipulării
endoscopice, de lipsa iradierii, de faptul că nu necesită administrare de substanță de contrast și
de lipsa complicațiior iatrogene (5% post ERCP), cea mai frecventă fiind pancreatita.

Fig.7 Colangiografie RM

17
 Pentru diagnostic se mai utilizează și tomografia computerizată (fig.8).

Fig.8 CT abdominal
Scintigrafia hepatobiliară
Acest test implică injectarea unui izotop radioactiv care este absorbit de ficat și eliminat
în bilă. Apoi se realizează o scanare pentru a urmări fluxul bilei și pentru a evalua funcția
veziculei biliare.
Tubajul duodenal
Diagnosticul pozitiv se poate baza și pe tubajul duodenal care declanșează dureri sau
prin care obținem o bilă în care se descoperă cristale de colesterol, bilirubinat de calciu.
Greutăți de diagnostic putem întâmpina în colecistitele atipice mai ales ca localizare a durerii
sau în cele în care tabloul clinic este dominat de unele fenomene de însoțire (ileus paralitic,
frison urmat de ascensiune termică, colici fără durere sau cu o modestă jenă în hipocondrul
drept). În aceste situații este importantă anamneza, stabilindu-se legătura dintre alimentele
colecistokinetice și apariția acestor fenomene.

18
 3.Diagnosticul diferențial

Diagnosticul diferențial trebuie realizat întotdeauna când nu avem confirmarea

ecografică.
În formele latente în care predomină fenomenele dispeptice diagnosticul diferențial se
face cu gastritele, ulcer, colite, apendicite.
În formele cu colici veziculare se exclud afecțiunile abdominale ce se manifestă prin
crize dureroase: ulcerul gastric și duodenal penetrant, colica renală (în care durerea iradiază
descendent spre deosebire de colica biliară în care durerea iradiază ascendent), pancreatita
acută, infarctul miocardic, pneumonia bazală dreaptă, hepatita acută.
În prezența colicii biliare diagnosticul diferențial se face cu alte afecțiuni asemănătoare
prin intensitatea simptomelor, prin localizarea durerii în aceeași regiune sau într-o regiune
apropiată.
Când pacientul descrie că durerea este mai accentuată în epigastru atunci se îndrumă
către gastro-enterologie pentru a realiza și o endoscopie digestivă superioară – diagnostic
diferențial cu gastrita acută esofagită de reflux sau chiar un cancer gastric.
Dacă pacientul descrie persistența durerii, asociază și tulburări de tranzit intestinal, are
peste 40 ani, recomandarea este de a efectua și o colonoscopie de screening – diagnostic
diferențial cu tumorile de colon drept, polipoză colonică, diverticuloză colonică.
În colica renală sau ureterală dreaptă durerea are de obicei sediul de intensitate
maximă în regiuna lombară, dar poate iradia descendent pe traiectul ureterului, în zona
organelor genitale.
Mișcările respiratorii nu intensifică durerile de origine renoureterală, dar există
fenomene urinare care însoțesc colica și apare hematuria și/sau leucociturie la examenul urinei.
Apendicita acută nu ridică probleme de diagnostic, atunci când sediul apendicelui este
normal, deoarece durerea spontană și mai ales la palpare are sediul maxim în fosa iliacă dreaptă
de unde poate iradia în tot abdomenul în caz de peritonită acută. La palpare, apăsarea musculară
sau contractura abdominală în caz de perforație apendiculară se găsește în aceeași zonă.
Apendicita acută ridică probleme de diagnostic atunci când poziția apendicelui este normală,
ascendentă sau retrocecală.
Ulcerul gastro-duodenal perforat are un tablou clinic mai dramatic, instalându-se
prompt contractura abdominală și se poate evidenția clinic și radiologic prezența
pneumoperitoneului.

19
 Pancreatita acută debutează cu fenomene mai zgomotoase prin insuficiență
circulatorie acută mergând până la șoc. Durerea cu iradiere în bară imobilizează bolnavul.
Creșterea de peste cinci ori a analizei demonstrează existența pancreatitei.
Afecțiunile pleuro-pulmonare sunt mai ușor de diferențiat, debutul lor este cu
ascensiune termică care precedă durerea, uneori cu frisoane. Se însoțesc frecvent de junghi,
tuse, semne radiologice de pleurită, pneumonie sau infarct pulmonar.
Angina pectorală și infarctul miocardic inferior crează confuzii când durerea
precordială iradiază în zona colecistului. Pentru elucidarea diagnosticului au importanță
apariția durerii legate de efort sau digestie, durata mai scurtă a acesteia, reducerea spontană în
repaus sau la nitroglicerină pentru criza de angor. Hipertensivii fac ascensiuni ale valorilor
tensionale, iar coronarienii pot face crize anginoase veritabile.
Ocluzia arterei mezenterice face rar diagnosticul diferențial, durerea fiind intensă,
difuză, însoțită de grețuri, vărsături și urmată la scurt timp de meteorism.
Dischineziile biliare pot fi de două tipuri:
- hipotonia veziculară (colecistotomia) se diferențiază de colecistita litiazică prin faptul că în
sindomul dispeptic biliar poate apărea și constipația alternantă cu diareea, migrenă, veziculă
biliară palpabilă, iar în tubajul duodenal apare bila B veziculară, hiperconcentrată, în cantitate
mare care se scurge timp îndelungat. Colecistografia evidențiază o veziculă biliară mare cu
contracție slabă după prânzul Boyden.
- hipertonia veziculară se diferențiază prin apariția durerilor intense după alimente
colecistokinetice însoțite de diaree intraprandială. Tubajul duodenal esre dureros, bila B
veziculară se scurge discontinuu, iar colecistografia evidențiază o veziculă biliară mică cu
evacuare rapidă.
Colici biliare nelitiazice sunt date de afecțiuni biliare inflamatorii nelitiazice care au ca
simptomatologie jenă în hipocondrul drept, grețuri, gust amar în gură, balonări.
Aceste colici biliare nelitiazice se deosebesc de cele litiazice prin examenele
radiologice la care se evidențiază calculi radioopaci și radiotransparenți.
Ele mai pot fi date și de afecțiuni neinflamatorii sau colecistoze la rândul lor
determinate de dezvoltarea exagerată a unor elemente structurale ale veziculei biliare și anume:
dezvoltarea mucoasei și muscularei peretelui vezicular dă adenomiomatoză, dezvoltarea unor
celule dă colesteroză, dezvoltarea elementelor nervoase dă neuromatoză, iar calcificarea
veziculei dă vezicula calcară.

20
 În absența colicii biliare se face diagnosticul diferențial al fenomenelor dispeptice
biliare, al durerilor, care ar sugera colici biliare. Mare importanță are examenul radiologic la
care în lipsa imaginilor calcare pot fi luate în discuție următoarele :
- hernia hiatală este sugerată de toracele cu deschidere largă și confirmată de examenul baritat
al esofagului și stomacului în poziție Trendelenburg
- ulcerul gastro-duodenal este frecvent la bărbați și se caracterizează prin ritmicitatea și
periodicitatea durerii
- hernia epigastrică este foarte dureroasă și produce reflex tulburări ale tranzitului
gastrointestinl, care este ușor de recunoscut dacă bolnavul contractă mușchii drepți abdominali
- prolapsul mucoasei pilorice unde simptomatologia acestuia sugerează mai degrabă un ulcer
duodenal
- diverticuloza duodenală are o simptomatologie dispeptică și dureroasă, ușor de recunoscut la
examenul baritat
- nevralgia funcţională, zona zoster, pleurita diafragmatică pot fi şi uşor eliminate prin
anamneză şi examen clinic complet.
Dificultăți diagnostice apar în cazurile atipice, când manifestările clinice nu corespund
modificărilor patologice în vezica biliară, precum și în boala avansată complicată cu peritonită
generalizată, când este imposibil de a identifica sursa primară a infecției intraabdominale.
Calculii coledocieni, care provin din vezica biliară în majoritatea cazurilor, se pot forma
și în coledoc. Sunt rareori asimptomatici. De regulă, se manifestă prin durere, icter și febră.
Icterul este mai pronunțat, caracterul este de tip obstructiv, scaunele decolorate, urina
hipercromă, cu prezența hepatomegaliei. In comparație cu icterul neoplazic hepatic, icterul din
calculoza coledociană prezintă variații de intensitate. Vezicula destinsă poate fi deseori palpată.

4.Evoluție și complcații

Evoluția colecistitei litiazice este extrem de variabilă. In cele mai multe cazuri se
descoperă prezența calculilor abia dupa intervenția chirurgicală. Alteori, evoluția este cronică
și manifestările sunt minore, de tip dispeptic, sau poate evolua zgomotos cu colici biliare
frecvente.
Complicațiile colecistitei litiazice sunt numeroase și pot interesa căile biliare, ficatul,
pancreasul și tubul digestiv.

21
4.1. La nivelul căilor biliare
Complicațiile cel mai des întâlnite sunt datorate infecțiilor: colecistita acută, angiocolita
acută, gangrena.
Calculii pot provoca ulcerații ale pereților veziculei sau ale coledocului și apoi să creeze
fistule biliare în duoden, colon sau fistule cutanate.
Oddita poate fi și ea o complicație a colecistitei, iar hemocolecistul este cauzat de
hemoragiile în cavitatea veziculară. Odditele sunt procese inflamatorii stenozante cu evoluţie
recurenţială care se dezvoltă aproape constant în legătură cu litiaza coledociană.
Simptomatologia constă în icter ondulat şi dureri intermitente în hipocondrul drept cu iradiere
spre stânga. Variabilitatea icterului se datorează componentei edematoase şi modificarea
spasticei tranzitorii. Cu timpul se produc leziuni ireductibile (displazice şi sclerozante).
Diagnosticul poate fi diferențiat confundându-se cu icterul mecanic și cu orice obstacol pe calea
biliară principală. Colangiografia dacă este pozitivă evidențiază coledocul dilatat și cu
evacuare întârziată.
Ciroza biliară secundară este rar întâlnită, apare în icterele mecanice, de obicei prin
litiază coledociană, complicate de angiocolită şi evoluţie intermitentă care permite durata lungă
a colestazei.
Hemocolecistul se datorează hemoragiilor în cavitatea veziculară. Hemobilia este rară.
Hidrocolecistul (hidropsul vezicular) (fig.9) se datorează obstruării gâtului
veziculei biliare sau cisticului. Vezicula biliară este destinsă, este palpabilă sub recordul costal,
ca o tumoră rotundă elastică, în tensiune foarte dureroasă. Destinderea colecistului determină
subţierea pereţilor lui. În veziculă se găseşte bilă sau un lichid clar, albicios sau limpede,
denumit „bila albă”, fiindcă nu are constituenţi biliari, ci este produsul secreţiei mucoasei
colecistului. Hidropsul vezicular poate să dispară prin dezobstrucţie spontană.

Fig.9 Hidropsul vezicular

22
 Cancerul veziculei și a căilor biliare este însoțit de litiază în aproape jumătate din cazuri,
iar aproximativ 10% dintre litiazici fac cancer al veziculei biliare.
Cancerul veziculei biliare este una dintre cele mai grave complicații. Peste 90% din
cancere apar pe veziculă litiazică. Sediul durerii este în epigastru și în hipocondrul drept cu
iradiere posterioară, la început este de intensitate moderată, apoi din ce în ce mai pronunțată,
persistentă, agravată nocturn. Intermitent apar colici biliare.
4.2. La nivelul ficatului
Pot apărea complicații cu hepatită cronică colostatică, care poate ajunge la ciroză
hepatică.
Complicațiile pancreatice se pot manifesta și sub formă de pancreatită acută hemoragică
și cronică.
4.3. La nivelul tubului digestiv
Migrarea unui calcul voluminos fie pe cale naturală, fie printr-o fistulă bilioduodenală
poate să provoace un ileus biliar, accident întâlnit în special la femeile în vârstă. Ileusul biliar
reprezintă producerea sau micşorarea de calculi biliari în intestin la nivelul ileonului terminal
şi jejunului producând ocluzie intestinală.
Calculoza biliară se poate complica şi cu tulburări funcţionale la nivelul pilorului şi cu
inflamaţii piloro-duodenale. Fistula biliară este deseori consecinţa unei ulceraţii locale produse
de prezenţa calculilor care erodează peretele colecistic şi rareori este urmarea unei colecistite
acute. Fistula se poate deschide în duoden, stomac, colon sau în arborele biliar şi reprezintă
modalitatea prin care calculii se pot elimina spontan. Datorită frecvenței cu care cancerul
vezicii biliare apare la bolnavii cu colecistită litiazică se recomandă intervenție chirugicală în
toate cazurile. Prognosticul rămâne puțin grav și depinde de respectarea dietei și de inflamațiile
ce pot apărea. Complicațiile colecistitei litiazice impun însă un prognostic sever.
Litiaza coledociană complică 25% din cazurile de litiază veziculară prin migrarea unui
calcul în calea biliară principală. Tabloul clinic poate fi înşelător fiind dominat de fenomene
colecistice, iar icterul nu este prezent întotdeauna. Importanţă pentru diagnostic are examenul
radiologic. Simptome prezente: durere intensă, icter şi febră.
Peste o treime din bolnavi fac complicații severe și fiecare din aceste complicații
îngreunează tratamentul chirurgical și mărește mortalitatea operatorie. Letalitatea crește odată
cu vârsta și în condițiile unei boli sistemice. Printre factorii de risc care agravează prognosticul
îi reprezintă prezența formațiunilor tumorale în hipocondrul drept, icterul, leucocitoză mai
mare de 20000 elemente.

23
 În colecistita cangrenoasă, mortalitatea este foarte mare dacă nu se intervine chirurgical.
La pacienții cu perforație veziculară, prognosticul depinde și de timpul dintre debutul crizei și
momentul intervenției chirurgicale. Cu cât intervalul este mai mic, cu atât prognosticul este
mai bun.
Complicațiile infecțioase pot apărea atunci când bacteriile pătrund în vezica biliară
inflamată. Aceste complicații pot include:
- Empiem - infecție a vezicii biliare care poate duce la colecție de puroi.
- Septicemie - o infecție gravă a sângelui care poate apărea ca urmare a răspândirii
bacteriilor din vezica biliară inflamată..
- Perforația vezicii biliare - în cazuri rare, vezica biliară inflamată poate se poate perfora.
Aceasta poate duce la scurgerea bilei și a bacteriilor în cavitatea abdominală, ceea ce
poate duce la o infecție abdominală severă și poate necesita intervenție chirurgicală imediată.
Abces hepatic - o infecție care poate apărea atunci când bacteriile se răspândesc la
nivelul ficatului, ceea ce poate duce la formarea unui abces.

5. Tratament

Tratamentul colecistitei litiazice este medical și chirurgical.

5.1. Tratamentul medical - este indicat atunci când sunt semne de complicații, pacientul
rămânând sub supraghere continuă.
Internarea este obligatorie pentru stabilirea diagnosticului corect și pentru urmărirea
evoluției.
Bolnavul va rămâne în repaus complet; pe regiunea hipocondrului drept se fac aplicaţii
calde, iar în caz că există febră se va pune o pungă cu gheaţă. Regimul alimentar va fi hidric,
minimum 24 de ore: ceai, limonadă, suc de fructe; apoi se va trece la supe de zarzavat
strecurate, cu griș, lapte îndoit cu ceai, iaurt, iar mai târziu piureuri de legume, cartofi, paste
făinoase, compot; după 4-5 zile se va trece la dieta litiazicului cronic.
Medicamentele folosite sunt antispasticele pe bază de nitriţi, nitroglicerină, petidină sau
asocierea Papaverină-Atropină, Scobutil, Lizadon, Foladon, Fobenal. Rezultate bune se obţin
cu perfuzii de procaină în soluţii glucozate şi cu adaos de Atropină şi Papaverină. Morfina nu
este recomandată, provocând spasm oddian şi vărsături; dacă totuşi colica nu cedează, vor fi
preferate Mialginul.
Blocajul vago-simpatic regional cu procaină 1 % poate da rezultate bune.
După calmare se recomandă evacuarea intestinului prin clisme uşoare.

24
 Repausul va fi indicat numai în cazul unei vezicule sensibile sau în caz de febră.
Compresele umede alcoolizate sunt recomandabile în stările febrile.
Dieta va urmări reducerea grăsimilor şi va realiza valoarea calorică adăugând glucide.
Va fi oprit consumul de alimente şi băuturi prea reci (îngheţată, siropuri la gheaţă, bere
la gheaţă etc.); în schimb, se recomandă ca mesele principale să fie încheiate cu o infuzie caldă
(muşeţel, sunătoare, tei, rozmarin). Mesele vor fi reduse cantitativ şi dese. Vor fi interzise
slănina, salamul, cârnaţii, şunca grasă, creierul, carnea grasă, peştele gras, icrele, sardelele,
gălbenuşul de ou, carnea de raţă, de gâscă, ciupercile, leguminoasele uscate, smântână, frişca,
brânzeturile fermentate, cremele, sosurile cu rântaş, prăjelile, ceapa, condimentele iritante,
cacaua, ciocolata, cafeaua, alcoolul, nucile, alunele.
Medicamentele folosite sunt antispastice mai uşoare (Lizadon, Foladon, Scobutil),
eventual cu adaosuri de tranchilizante (Hidraxizin, Meprobamat).
Laxativele neiritante pot fi utilizate, dacă persistă constipaţia.
Antibioticele nu se prescriu decât dacă apar semne de infecţie.
Tubajul duodenal terapeutic se va face numai în perioade de linişte, când există semne
de atonie sau hipotonie colecistică sau în caz de icter cu obstrucţie incompletă.
Dacă există fenomene infecţioase supraadăugate, sau disbacterii intestinale, se pot
instila pe tub şi antibiotice. Nu se va face tubaj în caz de veziculă hipertonă, în procesele
aderenţiale de pericolecistită.
Tratamentul care urmăreşte dizolvarea calculilor, se face cu Acid Chenodezoxicolic
(Chenolith, Chendol). Se administrează 500 - 1000 mg/zi (4-8 capsule), în trei prize sau într-
o singură priză seara la culcare, timp îndelungat (6 luni - 2 ani).
Tratamentul hidromineral este recomandabil abia la cel puţin o lună după ultima colică.
Agenţii fizici pot fi folosiţi sub formă de aplicaţii locale de nămol, diatermie şi unde ultrascurte
în doze moderate.

5.2.Tratamentul chirurgical este indicat în următoarele situaţii: calculul coledocian

persistent complicat cu infecţie, veziculă plină cu calculi, confirmarea diagnosticului la un
bărbat chiar dacă a existat o singură colică în antecedente, dacă debutul şi colicele au survenit
la o femeie după menopauză, când funcţia veziculară este nulă sau redusă, dacă funcţia
veziculară este bună, este preferabil să ne abţinem de la operaţie, bolnavii care au depăşit 60
de ani este mai bine să fie supuşi intervenţiei chirurgicale.

25
 Există astăzi o unanimitate în ceea ce priveşte indicaţia tratamentului chirurgical, în
toate cazurile de colecistită litiazică, atât datorită riscului mare al complicaţiilor cât şi datorită
posibilităţii transformării complete în cancer a litiazei biliare.
Unii autori recomandă intervenţia chirurgicală tuturor bolnavilor cu colecistită litiazică.
Operația precoce sub 72 ore este de elecție în toate formele acute de colecistită.

26
 STUDII DE CAZ
Cazul nr 1
1.Datele personale și istoricul bolii
B.V. în vârstă de de 36 ani din București, sector 3, de profesie lucrător comercial, religie
ortodoxă, se prezintă la camera de gardă acuzând durere în partea dreaptă și superioară a
abdomenului după o masă copioasă, care se menține 48 de ore și cedează greu la medicația
simptomatică. Pacientul acuză grețuri și senzație de gust amar, febră 39 C, anxietate.
2. Motivele internării - durere în hipocondrul drept, greață, febră.
3. Antecedente personale fiziologice și patologice – fără importanță
4. Examenul clinic
Starea generală este alterată, este conștient, cu facies palid, tegumente și mucoase
palide, respirație dispneică, contractură musculară, abdomen moderat destins de volum, mobil
cu respirația, hipersensibilitate la atingerea peretelui abdominal, glob vezical și meteorism.
Examenele de laborator prezintă leucocitoză marcată, bilirubina, fosfataza alcalină,
transaminaze și amilaze crescute.
Radiografia abdominală evidențiază calculi radioopaci, iar ecografia abdominală pune
diagnosticul de colecistită litiazică cu modificări la nivelul peretelui veziculei biliare.
Tomografia computerizată decelează colecist cu conținut neomogen prin prezența unei
formațiuni cu densități calcare, cu diametrul de 7mm.
In urma examenelor clinice și paraclinice se decide internarea și intervenția chirurgicală
(colecistectomie laparoscopică).
Nevoi fundamentale afectate
1.Nevoia de a-și menține temperatura în limite normale
2.Nevoia de a se alimenta și hidrata
3.Nevoia de a elimina
4.Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
5.Nevoia de a fi curat, îngrijit, a proteja tegumentele și mucoasele

27
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing
Măsor și notez
1.Nevoia de a-și Hipertermie Scăderea febrei și temperatura și La indicația medicului Am notat
mentine datorită procesului menținerea celelalte funcții vitale administrez funcțiile vitale în
temperatura în infecțios, temperaturii în în foaia de observație antitermice,antibiotice, foaia de
limite normale manifestată prin limite normale antispastice observație
febră, frisoane, Asigur temperatura
transpirații reci Pacientul să fie adecvată în salon și Efectuez la indicația Am măsurat și
echilibrat aerisesc încăperea medicului recoltări de notat cantitatea
hidroelectrolitic și sânge în puseu febril și de lichide
nutrițional Hidratez oral prelevez probe ingerate și
cantitativ și pacientul, dar și biologice pentru eliminate
calitativ parenteral pentru a examene de laborator
preveni deshidratarea Pacientul prezintă
Pacientul să aibă o și ținând cont de temperatura
stare de bine fizic ionogramă corpului în limite
și psihic normale
Asigur dieta
corespunzătoare –
recomand servirea
mesei în cantitate
mică pentru a asigura
o bună golire a vezicii

Schimb lenjeria de
corp și de pat
menținându-le curate

Aplic comprese și
împachetări reci

28
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing

2. Nevoia de a Alimentație și Pacientul să aibă o Hidratez pacientul cu Administrez perfuzii Pacientul a fost
se alimenta și hidratare stare de bine, să fie cantități mici de cu glucoză, vitamine, hidratat
hidrata inadecvată prin echilibrat lichide oral sau electroliți la indicația parenteral, iar
deficit, datorită hidroelectrolitic și parenteral medicului oral a primit
imobilizării, nutrițional, să nu cantități mici de
inapetenței și stării prezinte greață Urmăresc și notez în Urmăresc diureza ceai neîndulcit.
de greață F.O. cantitatea de
manifestată prin lichide și alimente Administrez medicație Senzația de vomă
dezechilibru ingerate antiemetică a dispărut, și-a
hidroelectrolitic și reluat apetitul
nutrițional Administrez
pacientului alimente
pe cale orală după ce
starea de greață a
trecut

Explorez gusturile și
obiceiurile alimentare
ale pacientului

Servesc pacientul cu
alimente la
temperatura camerei,
la ore regulate

Asigur un climat
confortabil și
încurajez pacientul

29
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing
Verific prezența
3. Nevoia de a Eliminare urinară Pacientul să aibă globului vezical și Efectuez sondaj Bolnavul elimină
elimina inadecvată datorită micțiuni spontane anunț medicul dacă se vezical la indicația urina cu ajutorul
tulburărilor de de urină și fecale confirmă medicului, respectând sondei
tranzit intestinal, condițiile de asepsie
manifestată prin Pacientul să fie Previn apariția Sonda este
glob vezical și echilibrat psihic infecțiilor urinare prin Administrez laxative permeabilă,
meteorism manevre sterile și pentru evitarea pacientul nu
aplic unguent cu constipației prezintă semne de
antibiotic în jurul infecție urinară
meatului urinar
În a treia zi, s-a
Urmăresc plaga renunțat la sondă,
operatorie și notez iar pacientul
aspectul în FO urinează normal

Urmăresc buna
funcționare a tubului
de dren și aspir cu
seringa secrețiile de la
acest nivel

Liniștesc pacientul și
îl încurajez să-și
exprime sentimentele
în legatură cu
problema sa

Asigur climat cald,

confortabil

30
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing

4. Nevoia de a Postură inadecvată Pacientul să aibă o Asigur repausul La indicația medicului Pacientul prezintă
se mișca de a-și datorită afecțiunii stare de bine și pacientului într-o administrez antialgice, o stare generală
păstra o bună manifestată prin confort fizic poziție care să-i antispastice, perfuzii ameliorată,
postură dureri mențină un confort cu No-Spa, simptomele încă
Diminuarea optim Algocalmin, ser persistă, însă s-au
durerilor fiziologic mai diminuat în
Explic pacientului intensitate
cauzele care au dus la
aceste manifestări și îl
asigur că se vor
rezolva

Așez pacientul în
poziție decubit dorsal
cât mai confortabil
posibil pentru a-i
diminua durerile

31
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing

5. Nevoia de a fi Alterarea Pacientul să fie Identific împreună cu La indicația Pacientul prezintă

curat, îngrijit, a tegumetelor echilibat psihic pacientul cauza medicului, efectuez o stare relativ
proteja datorită durerilor, înaintea anxietății și factorii dezinfecție corectă a bună fizică și
tegumentele și anxietății, intervenției declanșatori regiunii operatorii cu psihică și este
mucoasele manifestată prin chirurgicale alcool și betadină, conștient de
tegumente umede, Îi explic pacientului apoi aplic comprese necesitatea
imposibilitatea de Pacientul să importanța menținerii sterile intervenției
a-și efectua igiena prezinte igienă curate a tegumentelor
singur corespunzătoare pentru prevenirea Administrez perfuzii Pacientul este
îmbolnăvirilor și il cu soluții electrolitice însoțit la sala de
ajut în efectuarea și antibiotice operație unde este
igienei preoperator și preluat de
postoperator asistenta
Îi explic necesitatea medicală de sală.
intervențiilor

Observ și notez zilnic

schimbările survenite
în comportamentul
pacientului

Îi asigur lenjerie de
corp și de pat curate

32
Cazul nr 2
1.Datele personale și istoricul bolii
V.M. în vârstă de 44 ani, sector 4, București, sex feminin, vânzătoare confecții, religie
ortodoxă, se prezintă la spital îndrumată de medicul de familie, cu cefalee, durere cu intensitate
maximă în hipocondrul drept, grețuri, vărsături, stare febrilă cu transpirații abundente și stare
generală alterată.
2. Motivul internării – stare febrilă, durere în hipocondrul drept, grețuri, vărsături.
3. Antecedente personale fiziologice – fără importanță
4. Antecedente personale patologice – Diabet zaharat tip II, HTA, apendicită la 10 ani
5. Examenul clinic
Starea generală este alterată, pacienta prezintă tegumente icterice, respirație dificilă, TA
160/90 mm Hg, anxietate, puls 65b/min, temperatura 38,7 C.
Ecografia evidențiază un colecist mărit de volum, foarte destins, cu peretele îngroșat,
edemațiat, cu dublu contur.
Analizele de laborator arată leucocitoză 15.000/mm³, VSH 23 mm, eritrocite 6,6 mg/mm3,
glicemie 153 mg/dl, creatinină 0,9 m/dl, TGP, TGO crescute.
În urma investigațiilor se decide internarea pentru evaluarea stadiului afecțiunii și tratament
medicamentos.

Nevoi fundamentale afectate

1. Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație
2. Nevoia de a se alimenta și hidrata
3. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
4. Nevoia de a dormi și odihni
5. Nevoia de a-și menține temperatura în limite normale
6. Nevoia de a comunica

33
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing

1.Nevoia de a Respirație Pacienta să respire Supraveghez funcția Administrez medicația Pacienta e mai
respira și de a deficitară datorită normal respiratorie și o notez prescrisă de medic și liniștită și
avea o bună durerii manifestată în foaia de observație observ efectul acesteia prezintă respirație
circulație prin dispnee normală
Învăț pacienta să aibă Administrez oxigen
posturi adecvate care pe mască
să favorizeze respirația

Invăț pacienta tehnici

de relaxare

Asigur salonul să fie

aerisit și un climat
optim

34
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing
Ajut pacienta ăn
2. Nevoia de a Alimentație și Pacienta să aibă timpul vărsăturilor și Administrez medicație Pacienta a fost
se alimenta și hidratare apetit crescut fără o învăț tehnici de antiemetică, vitamine hidratată oral și
hidrata inadecvată prin grețuri, vărsături relaxare și săruri minerale parenteral
deficit, datorită numai la indicația
durerii și stării Pacienta să fie Calculez numărul de medicului Senzația de vomă
febrile și de greață echilibrată calorii necesar pe 24h a dispărut, și-a
manifestată prin nutrițional Administrez perfuzii reluat apetitul
dezechilibru Servesc pacienta cu cu glucoză alimentar
hidroelectrolitic și alimente la
nutrițional temperatura camerei

După încetarea
vărsăturilor rehidratez
pacienta treptat cu
cantități mici de
lichide

Explorez gusturile și
obiceiurile alimentare
ale pacientei

Conștientizez pacienta
asupra importanței
regimului alimentar în
menținerea sănătății

35
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing
Repaus absolut la pat
3. Nevoia de a Postură inadecvată Pacienta să aibă Administrez medicația Pacienta nu mai
se mișca de a-și datorită tonusul muscular Ajut pacienta să se prescrisă de medic prezintă dureri
păstra o bună disconfortului adecvat, să fie ridice/așeze în pat (calmante) și observ mari, reușește să
postură abdominal echilibrată psihic și efectul acestora se miște singură
manifestat prin fizic și să aibă o O învăț tehnici de prin salon
limitarea mișcărilor poziție care să relaxare, destindere
și dificultăți în favorizeze
respirație respirația Planific împreună cu
pacienta exerciții
fizice moderate

Suplinesc pacienta în
satisfacerea nevoilor
sale și o servesc la pat
cu cele necesare

36
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing

4. Nevoia de a Dificultate de a se Pacienta să Observ și notez Administrez medicația Pacienta nu

dormi și odihni odihni datorită exprime o stare de calitatea somnului indicată de medic și reușește să se
anxietății și durerii bine și să doarmă 8 precum și perioada observ efectul acesteia odihnescă ziua și
manifestată prin ore pe noapte somn-odihnă noaptea
insomnii
Monitorizez funcțiile
vitale și vegetative

Creez un climat de
încredere și siguranță

Asigur microclimat
corespunzător,
respectând dorințele
pacientei

Învăț pacienta tehnici

de relaxare

37
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing

5. Nevoia de a- Hipertermie din Pacienta să fie Măsor și notez La indicația medicului

și mentine cauza infecției, echilibrată temperatura în foaia administrez Pacienta prezintă
temperatura în manifestată prin hidroelectrolitic și de observație antitermice, temperatura
limite normale transpirații umede nutrițional antibiotice, corpului în limite
și reci cantitativ și Monitorizez și evaluez antispastice și observ normale
calitativ funcțiile vitale efectul acestora
Se hidratează
Pacienta să aibă o Hidratez oral și singură și
stare de bine fizic parenteral pentru a prezintă o stare
și psihic preveni deshidratarea de bine

Scăderea febrei și Calculez bilanțul

menținerea ingesto-excreto
temperaturii în
limite normale Asigur temperatura
adecvată în salon și
aerisesc încăperea

Schimb lenjeria de
corp și de pat
menținându-le curate

Aplic comprese și
împachetări reci

38
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing

6. Nevoia de a Comunicare Pacienta să prezinte Ajut pacienta să fie Administrez medicația Pacienta
comunica ineficientă la nivel stare de bine din echilibrată psihic și observ efectul comunică foarte
afectiv din cauza punct de vedere al acesteia bine cu
anxietății comunicării Încurajez pacienta să- personalul și cu
manifestată prin mi comunice stările ceilalți pacienți
teamă sufletești prin care din salon
trece

O asigur de
profesionalismul
personalului care o
vor trata și să aibă o
atitudine de
receptivitate și de
încredere

39
Cazul nr 3
1.Datele personale și istoricul bolii
V.M. în vârstă de 54 ani, Giurgiu, sex feminin, pensionară, religie ortodoxă la
departamentul de urgență cu dureri severe în partea superioară a adomenului, greață și vărsături.
Pacienta relatează apariția în urmă cu 2 săptămâni a durerilor în hipocondrul drept, dureri ce se
accentuează postprandial. Sesisează și o scădere în greutate, datorită inapetenței și senzației de
greață.
2. Motivul internării – grețuri, vărsături, durere în abdomen.
3. Antecedente personale fiziologice – fără importanță
4. Antecedente personale patologice – bronșită astmatiformă, cardiopatie ischemică
5. Examenul clinic
Examinarea fizică indică o sensibilitate puternică în partea dreaptă a abdomenului și o
creștere a temperaturii corporale, tegumente și facies palide.
Se suspectează o colecistită litiazică și se recomandă efectuarea unor teste de laborator și
imagistice. Analizele de laborator indică o creștere a nivelului de leucocite, indicând o infecție,
enzimele hepatice ALT și AST, bilirubina sunt și ele crescute, iar ecografia abdominală confirmă
prezența calculilor în vezica biliară, precum și semne de inflamație a acesteia.

Nevoi fundamentale afectate

1. Nevoia de a se alimenta și hidrata
2. Nevoia de a evita pericolele
3. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură
4.Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație

40
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing

1.Nevoia de a se Alimentație Pacienta să nu mai Cântăresc pacienta Ofer regimul hidric Vărsăturile s-au
alimenta și inadecvată prin prezinte vărsături semilichid, diminuat, starea
hidrata deficit datorită Notez frecvența și normocaloric prescris pacientei se
vărsăturilor Pacienta să fie caracterele îmbunătățește și
manifestată prin echilibată vărsăturilor Administrez medicația prezintă apetit
scădere ponderală hidroelectrolitic și în raport cu orarul alimentar normal
nutritițional Încerc administrarea meselor și observ
orală de lichide și efectul acesteia
alimente semilichide,
eventual opresc
alimentația orală și
montez abord venos

Recoltez analize de
laborator la indicația
medicului

Explic pacientei
importanța
consumului de lichide
și de alimente

41
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing

2. Nevoia de a Anxietate moderată Pacienta să nu mai Încurajez pacienta sa Administrez calmante Pacienta nu
evita pericolele și dureri din cauza prezinte stare de comunice cu cei din doar la indicația reușește să se
infecției anxietate și să fie jur, să-și exprime medicului și observ odihnească
manifestată prin echilibrată psihic în emoțiile, nevoile și efectul acestora noaptea
insomnie termen de 2 zile frica

Risc de complicații Ajut pacienta să

descrie corect
intensitatea durerii și
să sesizeze momentele
de remisie sau
exacerbare

Asigur confort psihic,

precum și odihna

Observ și notez
calitatea somnului

42
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing

3. Nevoia de a Dificultate de a se Pacienta să-și Recomand pacientei Administrez medicația Pacienta acceptă
se mișca de a-și mișca din cauza păstreze tonusul să evite efotul fizic și prescrisă de medic și cu greu ajutorul
păstra o bună durerilor muscular și să fie o învăț să adopte o observ efectul acesteia
postură manifestată prin echilibrată psihic poziție adecvată Reușește să se
limitarea mișcărilor pentru ameliorarea dea jos din pat
durerii pentru necesități

Schimb poziția
pacientei la fiecare 2
ore

Redau încrederea
pacientei că problema
este trecătoare și își va
putea relua activitățile
normale

43
 Nevoia Intervenții specifice
fundamentală Diagnostic de Obiective Intervenții autonome Intervenții delegate Evaluare
afectată nursing

4.Nevoia de a Respirație Pacienta să respire Supraveghez funcția Administrez Pacienta e mai

respira și de a deficitară datorită normal respiratorie și o notez antitusive, liniștită și
avea o bună durerii manifestată în foaia de observație bronhodilatatoare la prezintă respirație
circulație prin dispnee, indicația medicului și normală
accentuată și de Asigur ca salonul să observ efectul acesteia
bronșita de care fie aerisit în mod
suferă constant și să aibă un Administrez oxigen
climat optim prin pe mască
umezirea aerului

Asigur raport suficient

de lichide

Învăț pacienta să aibă

posturi adecvate
(sezând, semișezând)
care să favorizeze
respirația

Invăț pacienta tehnici

de relaxare

44
 Concluzii

In concluzie, am ales această afecțiune deoarece are o incidență crescută în rândul femeilor,
simptomatologia este variată și de multe ori neglijată până ce boala ajunge să se complice și devine
necesar tratamentul chirurgical.
Conform definiției, colecistita este o afecțiune inflamatorie a veziculei biliare de etiologie
infecțioasă sau neinfecțioasă, caracterizată clinic prin dureri în hipocondrul drept, febră, frisoane,
greață, vărsături. Pornind de la definiție și tabloul clinic, am efectuat această lucrare structurând-o
în mai multe etape.
În primul capitol am ales să prezint noțiuni de anatomie și fiziologie a ficatului și căilor
biliare, în al doilea și al treilea capitol am prezentat diagnosticul pozitiv și diferențial întrucât este
direct dependent de realizarea examenelor paraclinice, deoarece simptomatologia nespecifică nu
poate orienta diagnosticul. Menționez că diagnosticul pozitiv se pune pe baza anamnezei,
examenelor paraclinice și a celor histopatologice postoperatorii. Este dificil de pus, deoarece
pacientul tipic este cel cu durere în hipocondrul drept sau epigastru după ingestia de alimente, cu
evoluție îndelungată, și la care examenul ecografic nu prezintă calculi. Aceste simptome pot afecta
în mod semnificativ calitatea vieții pacienților, interferând cu activitățile zilnice și alimentația.
Evoluția bolii, din următorul capitol, este extrem de variabilă. Aproximativ 1/3 dintre
pacienți pot dezvolta complicații severe ce îngreunează tratamentul chirurgical.
În mod normal, complicațiile nu ar trebui să apară dacă se respectă un regim alimentar
corespunzător. Controalele medicale, analizele și ecografia abdominală sunt recomandate, în
special la pacienții cu antecendente de inflamație a colecistului, care impune vizite regulate la
medic. Cunoașterea opțiunilor de tratament și a avantajelor și dezavantajelor acestora este
importantă pentru a putea oferi pacienților cele mai potrivite strategii terapeutice.
Înțelegerea cauzelor și factorilor de risc ai colecistitei litiazice poate ajuta la promovarea
prevenției și educației pacienților. Identificarea persoanelor cu risc crescut și adoptarea unui stil de
viață sănătos pot ajuta la reducerea incidenței acestei afecțiuni și a complicațiilor asociate.
Concluzia principală la care am ajuns pe parcursul acestei lucrări este aceea că în mai toate
cazurile se indică intervenția chirurgicală, atât datorită riscului mare de complicații, cât și datorită
posibilității evoluției spre cancer.

45
 Bibliografie

Corneliu Borundel - Manual de medicină internă pentru cadre medii, Ed All, 2016
Prof. Dr. Crin Marcean - Tratat de îngrijiri medicale pentru asistenți medicali, Ed Universitară
Carol Davila, 2021
Protocol de diagnostic și tratament în colecistita litiazică – Sp Orășenesc Buhuși
Protocol de diagnostic și tratament în litiaza biliară – Sp Municipal Timisoara
Dr. N. Angelescu – Tratat de patologie chirurgicală, Ed Medicală, 2003
https://www.royalhospital.ro/colecistita-litiazica/
https://www.romedic.ro/semne-ce-indica-probleme-cu-fierea-vezica-sau-secretia-biliara-0P40221
https://www.start.bio/ro/sanatate/reg-enor/512/reg-enor-descriere-detaliata/?more=2
https://www.scientia.ro/biologie/37-cum-functioneaza-corpul-omenesc/3358-bila-si-vezica-
biliara-rol-structura.html
https://slideplayer.com/slide/14351899/
https://stefantuca.ro/litiaza-biliara/
https://medinst.ro/rmn/colangiografie/
https://gabimatei.ro/operatie-colecist-fiere/
https://www.sansumclinic.org/medical-services/radiologyGR/ct-scans/ct-of-the-abdomen

46