MINISTERUL EDUCAŢIEI

Şcoala Postliceală Sanitară „ Carol Davila ”

Localitatea Tg-Jiu Judeţul Gorj

PROIECT DE CERTIFICARE
CALIFICAREA PROFESIONALĂ
ASISTENT MEDICAL GENERALIST

COORDONATOR:
DR. HORTOPAN RAMONA CRISTINA

ÎNDRUMĂTOR:
AS. MED. SIMION VASILICA

ABSOLVENT:
MURAREȚU ION-CLAUDIU

2022

MINISTERUL EDUCAŢIEI
0
 Şcoala Postliceală Sanitară „ Carol Davila ”
Localitatea Tg-Jiu Judeţul Gorj

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU COLICĂ RENALĂ

COORDONATOR:
DR. HORTOPAN RAMONA CRISTINA

ÎNDRUMĂTOR:
AS. MED. SIMION VASILICA

ABSOLVENT:
MURAREȚU ION-CLAUDIU

2022

1
 MOTTO :

Învinge: greutăţile profesiunii tale;

Stăpâneşte: supărarea şi nerăbdarea ta;
Gândeşte-te: că cel suferind este:
“dezarmat, fără putere şi are nevoie de ajutorul şi îngrijirea ta!”

2
 CUPRINS

ARGUMENT ........................................................................................................................... 4
CAPITOLUL I. Anatomia și fiziologia aparatului urinar ........................................................ 5
I. 1. Noțiuni de anatomie .............................................................................................. 5
I. 2. Noțiuni de fiziologie ........................................................................................... 12
CAPITOLUL II. Colica renală ............................................................................................... 13
II. 1. Definiție ............................................................................................................ 13
II. 2. Etiologie ........................................................................................................... 13
II. 3. Fiziopatologie ................................................................................................... 14
II. 4. Diagnostic clinic ............................................................................................... 16
II. 5. Diagnostic paraclinic ........................................................................................ 17
II. 6. Diagnostic diferențial ...................................................................................... 18
II. 7. Tratament ......................................................................................................... 19
II. 8. Prognostic ........................................................................................................ 20
II.9. Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului aflat în colică renală în secția
de urologie.............................................................................................................................. 21
II.10. Rolul asistentei medicale în efectuarea actelor medicale de
investigații ...................................................................................................................................
............. 23
II.11. Educația pentru sănătate ................................................................................... 38
CAPITOLUL III. Îngrijiri specifice.................................................................................... 41
III.1. Cazul 1........................................................................................................... 41
III.2. Cazul 2........................................................................................................... 48
III.3. Cazul 3........................................................................................................... 53
Concluzii ........................................................................................................................... 59
Bibliografie........................................................................................................................ 60

ARGUMENT

3
 Promovarea şi menţinerea sănătăţii cât şi prevenirea îmbolnăvirilor sunt obiective
importante în actualul sistem de sănătate. Medicina zilelor noastre are un caracter profund
profilactic, iar de la dreptul de sănătate s-a ajuns la datoria de a păstra sănătatea. Dar existenţa
omului nu poate fi concepută fără boli, deaceea preocuparea pentru îngrijirea pacientului a
fost şi rămâne unul din ţelurile umanitare ale medicinei.
Dintre bolile frecvent întâlnite se înscrie şi colica renală. Am ales ca temă „Îngrijirea
pacientului cu colică renală ” , datorită faptului că în activitatea practică pe care am
desfăşurat-o în timpul stagiului clinic, în cei trei ani am acordat îngrijiri de nursing mai
multor pacienţi care sufereau de această boală. Apărând la toate vârstele, are de regulă un
diagnostic cu atât mai sever cu cât se instalează la o vârstă mai timpurie.
Consecinţele şi rapiditatea instalării complicaţiilor, precum şi
tendinţa frecventă la recidive m-au impresionat iar empatia manifestată faţă de pacienţii
cu această afecţiune m-a ajutat să înţeleg mai bine această boală, fapt pentru care colica renală
mi s-a părut potrivită ca subiect al acestei lucrări. Folosind o bogată bibliografie de
specialitate şi însuşindu-mi noţiuni de nursing din cadrul orelor la care am participat la şcoală,
voi încerca să subliniez importanţa acestei afecţiuni.

4
 CAPITOLUL I
ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA APARATULUI URINAR

I. 1. Noţiuni de anatomie
Aparatul urinar este alcătuit din cei doi rinichi şi din căile evacuatoare ale urinii:
calice, bazinele ,uretere, vezica urinară şi uretra.

 Rinichii, organele secretoare ale urinii, au formă de boabe de fasole şi sunt situaţi de o
parte şi de alta a coloanei lombare. Fiecare rinichi este înconjurat de un strat celulo-
adipos şi învelit cu o capsulă fibroasă inextensibilă, este situat în loja renală. Rinichii au o
margine convexă, o margine internă concavă şi doi poli : unul superior şi altul inferior.

5
 Pe partea concavă se afla hilul renal, alcătuit din arteră şi vena renală, limfaticele,
nervii, joncţiunea uretro-bazinetală.
Rinichiul drept este ceva mai jos situat decât cel stâng. Loja renală este limitată în sus
de diafragm, în spate de ultimele două coaste şi de desuptul lor de muşchii şi aponevrozele
lombare, iar înainte, de viscerele abdominale. Situarea lombo-abdominala a rinichilor explică
de ce durerile renale pot fi resimţite lombar, abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se
evidenţiază ca o masă abdominală şi de ce flegmoanele perinefretice cu evoluţie superioară
îmbracă simptomatologie toracică.

Unitatea anatomică şi fiziologică a rinichiului este NEFRONUL, alcătuit din

GLOMERUL (polul vascular) şi TUBUL URINIFER (polul urinar). Numărul nefronilor
din cei doi rinichi se evaluează la 2 milioane. Glomerurul este primul element al nefronului şi
este alcătuit dintr-un ghem de capilare care rezultă din ramificaţiile unei arteriole

6
aferente, provenită din artera renală. Capilarele se reunesc apoi şi formează o arteriolă
eferentă, care se capilarizează din nou în jurul primei porţiuni a tubului urinifer.
Tubul urinifer al doilea element al nefronului- se prezintă sub forma unui canal lung
de 50mm, format din următoarele segmente:
- capsula Bowman,
- tubul contort proximal,
- ansa Henle,
- tubul contort distal
- tubii colectori.

Capsula Bowman are forma unei cupe care înconjoară glomerulul şi este alcătuit din
două foiţe. Capsula Bowman împreună cu glomerul pe care-l conţine, poartă numele de
corpuscul Malpighi. Din tubii contorţi distali, prin canalele colectoare şi canalele comune care
se deschid în papilele renale, urina formată trece în calice şi de aici în bazinet.
Legătura bazinetelor cu vezica urinară–organ dotat cu o musculatură puternică situate în
pelvis, înapoia pubisului-este realizată prin cele două uretere.
Traiectul abdomino-pelvian al ureterelor explică posibilitatea compresiunii acestora de
către fibroame, chisturi ovariene sau canceroase recto-sigmoidiene
 Căile urinare
A. Ureterul

7
 Ureterele sunt conducte care continuă bazinetele celor doi rinichi, coborând
retroperitoneal de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. Are o lungime de aproximativ 25cm.
Ajung în pelvis de unde se varsă în vezica urinară. Sunt formate din fibre longitudinale, la
exterior şi circulare la interior, graţie cărora execută mişcări ondulatorii caracteristice
(peristaltice) care fac ca urina să se întoarcă în vezică. Pe faţa inferioară uretrele au o
mucoasă, şi pe cea externă un înveliş conjuctiv.
B. Vezica urinară

Este un organ cavitar cu o capacitate de 250-300ml, situat în pelvis, posterior de

simfiza pubiană. Prin structura sa, vezica urinară are câteva caracteristici care o deosebesc de
alte rezervoare din organism. Acestea constau în marea ei plasticitate, în puterea de a menţine
urina, fără resorbţie şi totodată în puterea de expulzie până la ultima picătură de urină.
Forma vezicii urinare diferă după cum este ea goală sau plină. Când este goală are
forma semilunară, partea ei superioară formând o concavitate cu deschidere în sus, care

8
aproape atinge partea inferioară sau fundul vezicii. Când este plină, vezica devine ovoidală şi
depăşeşte superior simfiza pubiană, venind în contact cu peretele anterior al abdomenului.
Vezica urinară prezintă un fund situat inferior, un corp şi un vârf. Fundul vezicii are o
porţiune anterioară cuprinsă între orificiile de deschidere a ureterelor şi orificiul intern al
uretrei, denumită trigonul vezical. Vârful este legat de ombilic prin ligamentul ombilical
median, ce ridică o plică peritoneală pe faţa posterioară a peretelui anterior al abdomenului şi
care rezultă din obliterarea unei formaţiuni embrionare numită canal alantoidian. Vezicii i se
disting o faţă anterioară, două feţe laterale şi o faţă posterioară.
Raporturile vezicii urinare faţa anterioară a vezicii vine în raport cu simfiza pubiană,
faţa posterioară în partea de sus.
C. Ureterul
Este un canal musculo-membranos care diferă în raport cu sexul. La bărbat există un
canal comun, urinar şi genital, de la vezică la meatul urinar. Are patru porţiuni :
- intraparietală,
- prostatică (3 cm),
- membranoasă (prin diafragmă urogenitală)
- spongioasă sau pelviană.
La femei este un canal întins de la vezică până la vulvă, paralel cu vaginul
şi posterior , are o lungime de cca. 4 cm, fiind scurtă, se pot produce infecţii urinare frecvente.
Are două porţiuni: intrapelviană şi perineală, orificiul inferior este situate posterior de clitoris.
D. Uretra
Uretra este canalul excetor al vezicii - are la femeie un traiect foarte scurt de
aproximativ 5 cm, spre deosebire de bărbat, la care traiectul este lung şi traversează prostata,
de unde posibilitatea compresiunii uretrale de către un adenom sau cancer de prostată cu
rasunet asupra întregului arbore urinar.

9
 I. 2. Noţiuni de fiziologie
Rinichiul este un organ de importanţă vitală şi are numeroase funcţii, dintre care
funcţia principală constă în formarea urinei.

Funcţiile rinichiului:

1. Funcţia de formare a urinei:

Prin aceasta se asigură epurarea organismului de substanţe toxice. Formarea urinei se
datorează unui mecanism compex de filtrare la nivelul glomerulilor şi de reabsorţie şi secreţie
la nivelul tubilor.
Prin filtrare glomerurală se formează urina primitivă, 150 l urină primitivă în24h,d in
filtrarea a 1500 l plasmă). Urina primitivă are compoziţia plasmei, dar fără proteine, lipide şi
elemente figurate. Conţine deci : apă, glucoză, uree, acid uric şi toţi electroliţii sângelui.
În faza următoare la nivelul tubilor, care reabsorb cea mai mare parte a filtratului
glomerural, se formează urina definitivă. La acest nivel se face o selectare : tubii reabsorb
total sau în mare cantitatea de substanţe utile şi în cantitate mică pe cele toxice. Substanţele
utile sunt substanţe cu prag, care sunt eliminate prin urină numai când concentraţia lor
sanguină a depăşit limitele fiziologice (apa, glucoză, NaCl). Substanţele toxice sunt
substanţe fără prag, eliminarea lor în urină făcându-se imediat ce apar în sânge. Apa se
10
reabsoarbe în proporţie de 99%, glucoza în întregime, sărurile şi clorura de sodiu în proporţie
variabilă de 98%. Substanţele toxice nu sunt reabsorbite decât în proporţie mult mai mică:
uree33%, 75% acid uric.
2 .Funcţia secretorie de menţinere a echilibrului acido-bazic
Rinichiul poate secretă şi elimina unele substanţe, ca amoniacul, cu rol foarte
important în echilibrul acido-bazic. Rinichii exercită o serie de funcţii endocrine, dintre care
amintim: eritropoieza medulară.
3 .Funcţia de epuraţie sanguină cu rol important în reglarea tensiunii
arteriale.Aşadar, procesul de formare a urinii cuprinde o fază glomerulară, în care prin filtrare
se formează urina definitivă şi o fază tubulară, în care prin reabsorţie şi secreţie se formează
urina definitivă. Caracterul de urină definitivă este dobândit de tubii distali prin procesul de
concentrate, sub influenţa hormonului retrohipofizar. După cantitatea de apă pe care o are la
dispoziţie, rinichiul elimină unele substanţe într-o cantitate mai mare sau mai mică de apă,
rezultând o urină cu densitate variabilă. Urina formată permanent – diureza(1,5- 2,5 ml/min) –
se depozitează în vezica urinară, de unde când se acumulează o anumită cantitate (250 – 300
ml), se declanşează reflex micţiunea deschiderea sfincterului vezical şi golirea vezicii.
Micţiunea este un act conştient, deschiderea şi închiderea sfincterului vezical putând fi
comandate voluntar. În afară de funcţia excretorie rinichiul are un rol predominant în
menţinerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de acizi şi cruţarea bazelor, menţinand
pH-ul la 7,35. Rinichii mai asigură constanţa presiunii osmotice a plasmei eliminand sau
reţinand, după caz, apă şi diferiţi electroliţi. Secretă unele substanţe ca renină, cu rol în
menţinerea constantă a tensiunii arteriale, elimină unele medicamente, substante toxice.
Micţiunea
Urina elaborată de rinichi ajunge prin tubii colectori la nivelul papilelor, umple
calicele şi bazinetul, apoi prin contracţia acestora, este eliminată în uter. Prin unde de
contracţie urina este transportată de-a lungul ureterului până în vezica urinară.
Vezica urinară are proprietatea de a-şi mări capacitatea în timpul umplerii, fără
modificări importante ale tensiunii pereţilor şi ale presiunii intravezicale, Această proprietate,
denumită plasticitate, este rezultatul unei adaptări a tonusului musculaturii vezicale la
creşterea conţinutului.

11
 Înregistrarea presiunii intravezicale a arătat că, după o uşoară creştere iniţială la
primele jeturi de urină, presiunea înregistrează un platon în tot timpul umplerii vezicale până
la volumul de 300-400 ml, când are loc o creştere bruscă a presiunii şi este declanşată
micţiunea reflexă când împrejurările permit.
Prima senzaţie de plenitudine vezicală este percepută la un volum de 100-150ml, la
150-200ml este resimţită prima dorinţă de micţionare, iar peste capacitatea fiziologică
vezicală apar contracţii puternice ale musculaturii peretelui vezical, care determină senzaţia
necesităţii impedioase de a urina.
Micţiunea este rezultatul unor reflexe declanşate de distensia pereţilor vezicali.
Impulsurile afernte sunt transmise unui centru lombar, de unde se descurcă impulsuri aferente
care, prin fibrele hipogastrice, inhibă contracţiile, relaxează muşchii vezicali şi întăresc
tonusul sfincterului neted al colului vezical.
Concomitent distensia vezicală declanşează impulsuri care ajunse la măduvă pe calea
nervilor ruşinoşi sunt conduse apoi pe căi aferente nespecifice spre centrii nervoşi superiori.

12
 CAPITOLUL II
COLICA RENALĂ
II. 1. Definiţie
Colica renală este un sindron acut, paroxistic, de obicei apiretic, însoțit de agitații și
iradieri ureto-vzico-genitale, provocat de un spasm al căilor urinareexcretoare superioare.
Paroxism dureros, cu localizare lombară și iradiere antero-inferioară spre fosa iliacă,
testicul și scrot la bărbat și vulvă la femeie, prezentând o evoluție ondulatorie, cu maxime -
dureroase și perioade de acalmie. Reprezintă o urgență medicală și urologică.
Maximul de intensitate este situat de obicei în unghiul costo-vertebral și în aria
imediat inferioară coastei a XII-a, putând avea sediu variabil, în funcție de localizarea
obstacolului.

II. 2. Etiologie
Cauza principală a colicii renale este reprezentată de instalarea bruscă a unui obstacol
în calea evacuării urinei, a cavități renale, ureter, joncțiunea uretero-vezicală, ceea ce crește

13
brusc presiunea în sistemul uretero-pielo-caliceal și produce excitația presoreceptorilor renali
pentru durere. Obstacolul ce blochează brusc calea urinară este :
- cel mai des un calcul,
- dar poate fi, la fel de probabil, un cheag ( sângerare reno-ureterală ),
- material de supurație de origine renală (TBC renal).

Alte cauze :
- procese de vecinătate ( inflamații, tumori ) prin compresiune extrinsecă ;
- cauze iatrogene postterapeutice (chirurgicale, litotritie, radioterapie) ;
- infarct renal.

II. 3. Fiziopatologie
Crește brusc presiunea în sistemul colector situat deasupra obstacolului și în același
timp apare un spasm al musculaturii netede a căilor urinare, ce amplifică la rându-i presiunea.

14
Se intră într-un cerc vicios : obstacol -> spasm -> creșterea presiunii -> amplificarea efectului
de obstacol.
Ecografic se evidențiază hidronefroză sau ureterohidronefroză unilaterală putându-se
vizualiză în funcție de natura sa și obstacolul.
La U.I.V. rinichiul este mut de partea afectată. Parenchimul renal se impregnează cu
substanța de contrast ce nu poate ajunge în căi « rinichi mare alb A» - semn de stază renală.

II. 4. Diagnostic clinic

Clinic, bolnavul prezintă durere paroxistică, cu debut brusc, uneori în plină sănătate
aparentă. Bolnavul caută o poziție antalgică, pe care nu o poate găsi -“element util în
diagnosticul diferențial cu alte sindroame dureroase abdominale, care frecvent, imobilizează
bolnavul. Colica renală se însoțește de :
 simptomatologie digestivă : grețuri, vărsături, ileus, sindrom pseudoocluziv a€“ semne
de iritație retro-peritoneală ;
 semne neuropsihice : agitație, anxietate extremă ;
 simptomatologie cardiovasculară : de obicei, TA și pulsul nu prezintă modificări.
Asocierea febrei poate accelera pulsul, iar scăderea TA în acest caz sugerează o
infecție urinară ;
 semne urinare : Colica poate fi urmată de hematurie, ce poate fi cauzată de un calcul
ce a migrat, devenind apoi obstructiv. Urina poate fi limpede prin excluderea
rinichiului afectat sau tulbure prin suferința rinichiului opus. Asocierea colicii renale
cu hematurie și disturie la bolnavul cu diabet zaharat sau mare consumator de
analgezice poate sugera necroza papilară. Există o serie de particularități
simptomatologice în funcție de localizarea obstacolului :
- obstacolul înalt ( caliceal, pielic și ureteral lombar ), va produce un maxim dureros lombar,
cu iradiere în fosa iliacă și organele genitale ;
- obstacolul ileopelvin ureteral va mima apendicita acută sau diverticulită Mekel ;
- calculul juxtavezical va determina colică renală însoțită de semnele iritației vezicale :
- polakiurie,
- tenesme vezicale,

15
 - durere pelviperineala, etc.
Palparea lombară poate decela nefromegalie ( se efectuează cu blândețe pentru a nu
exacerba durerea ). Manevra Giordano este contraindicată - duce la creșterea presiunii în
cavități cu risc de ruperea structurilor aflate în tensiune. Auscultator ( medic ) se pot decela
sufluri de arteră renală ce ar putea explica o ischemie renală acută - cauzată de colica renală.

II. 5. Diagnostic paraclinic

Se efectuează de urgență :
- echografie abdominală,
- RRVS ( radiografie reno-vezicală simplă ),
- sumar de urină,
- eventual recoltare de sânge ( glicemie, creatinină, acid uric).
Ecografia : poate evidenția sediul și natura obstacolului și distensia căilor urinare în
amonte de acesta ( câți rinichi are pacientul ).

Diagnostic paraclinic
Se efectuează de urgență :
- echografie abdominală,
- RRVS ( radiografie reno-vezicală simplă ),
- sumar de urină,
- eventual recoltare de sânge ( glicemie, creatinină, acid uric).
Ecografia : poate evidenția sediul și natura obstacolului și distensia căilor urinare în
amonte de acesta ( câți rinichi are pacientul ).

16
 RRVS : poate evidenția formațiuni radioopace în aria de proiecție a aparatului urinar
fără a avea însă certitudinea.
Uneori la analizele de laborator se constată oligurie până la anurie când obstacolul se
instalează pe un rinichi unic congenital, funcțional, sau chirurgical. Sumarul de urină poate
evidenția hematurie macroscopică, leucociturie - piurie, orientând apartenența durerii la
tractul urinar.
Se mai pot efectua ( la indicația medicului ) UIV - după calmarea durerii, scintigramă
-renograma izotopică și la nevoie tomografie computerizată.

II. 6. Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial în absența traumatismului lombar, se face cu :
 pielonefrita acută
 sarcina ectopică
 anexită acută / orhită acută
 compresiile nervoase

17
  colică biliară - este prezent sindromul dispeptic,
 apendicita acută caracterizată prin semnele de compresie apendiculară, leucocitoză,
febră,semnele peritonitei, absența microhematuriei.
 ulcerul perforat cu durere violentă epigastrică și peritonită instalată rapid și semnele
hemoragiei digestive
 pancreatita acută, cu semne sanguine și urinare ale lizei pancreatice, cu durere « în
bară ».
Toate celelalte sindroame dureroase abdominale nu sunt însoțite de regulă de
hematurie, distensie echografică a cavităților renale, semne radiologice de litiază. Bolnavul în
colică renală e agitat spre deosebire de iritația peritoneală în care bolnavul caută poziții
antalgice și devine imobil.

II. 7. Tratament
Tratamentul cuprinde 2 faze : calmarea durerii și tratarea cauzei .
 Calmarea durerii : se va încerca îndeplinirea obiectivului de la camera de gardă a
clinicii și se obține astfel :
1. CURA DE SETE: aportul hidric redus, scade diureza și deci presiunea pe căi. Dacă
se decide instalarea unei perfuzii i. v. , această nu va depăși 250 ml ser perfuzabil, având rolul
de vehicul de transport pentru substanțele analgezice, antispastice, antiinflamatoare în colicile
rebele.
2. Administrare de ANALGEZICE ( Algocalmin, Salicilați, Piafen, Fortral, Tramal,
derivați morfinici ).
3. ANTISPASTICE miolitice ( Papaverină, Nitroglicerină, Lizadon, Scobutil, No-spa
).
4. ANTIINFLAMATOARE nesteroidiene ( Ibuprofen, Indocid, Fenilbutazonă,
Diclofenac, Piroxicam, preferabil supozitoare, având efect pe 2 căi: efect antiinflamator cu
reducerea edemului la nivelul obstacolului, cu efect permisiv pentru urină, scad diureza și
deci presiunea ).
5. Se mai folosesc alfa- blocante ( Ergotoxin, Prazosin, Alfuzosin, Tamsulosin ).
6. Antibioterapia se asociază doar când urocultura este pozitivă sau semnele clinice
indică suspiciune de infecție urinară.

18
 7. Se pot utiliza aplicațiile de căldură locală ( sticle cu apă, buiote, pernă electrică).
8.Tratamentul simtomatologiei asociate.
 Tratarea cauzei se face în secția de urologie, de către specialistul urolog, în urma
diagnosticului stabilit.
Tratamentul administrat în colica renală
Algocalmin:
Mod de acțiune: analgezic, antipiretic și antiinflamator, slab antispastic.
Indicat în: cefalee, nevralgii lumbago, durere reumatismală articulară și musculară febrilă,
colici.
Mod de administrare: un comprimat (500 mg), un supozitor de un gram sau a nevoie (dureri
intense, colici) intramuscular sau intravenos.
Contraindicat în: leucopenie
Diazepam: comprimat de 2 mg si 10 mg: fiole a 2 ml si 10 ml.
Mod de acțiune: tranchilizant din grupa benzodiazepinelor nixalate și anticonvusivante,
antispastic puternic, slab parasimpatolitic.
Efectul este de lungă durată.
Indicat în: stari de anxietate, nevroze, sindrom psihovegetativ.
Reacții adverse: somnolentă, amețeală, oboseală, hipotensiune, agitație psihomotorie. Injectat
i.v. (mai ales repede) poate fi cauza de deprimare respiratorie marcatî. Injectarea i.m. este
dureroasă uneori de-a lungul venei injectate.
Contraindicat în: stari comatoase, colaps, insuficiență pulmonară acută, deprimare
respiratorie, insuficiență respiratorie decompensată, glaucom, alergie specifică. Se recomandă
evitarea băuturilor alcoolice.
No-spa:
Mod de acțiune: antispastică și vasodilatator.
Indicat în: Spasme ale musculaturii netede în afecțiuni cu origine biliară: colecistolitiaza,
colangiolitiaza, colecistita, pericolecistita, colangita, papilita. Spasme ale musculaturii
tractului urinar: nefrolitiaza, ureterolitiaza, pielita, cistita, tenesme vezicale. Ca adjuvant: în
spasme ale musculaturii netede a tractului gastrointestinal (ulcer gastric și duodenal, gastrita,
enterita, colita, spasmul cardiei și pilorului, sindromul colonului iritabil, constipație spastica
și meteorism, pancreatita); în boli ginecologice (dismenoree, anexita, dureri atroce în timpul

19
travaliului, contractii tetanice uterine, avort iminent); în dureri de cap de origine vasculară
(migrene).
Reacții adverse: Dureri de cap, amețeală, greață, palpitații, hipotensiune.
Contraindicat în:insuficienta hepatică, renală și cardiacă severe
Metoclopramid:
Mod de acțiune: antivomitiv, favorizează golirea stomacului, efect de normalizare a funcțiilor
motorii și secretorii ale tubului digestiv.
Indicat în: greață, vomă, sughiț, diskinezii digestive, migrene.
Reacții adverse: uneori constipație sau diaree, dozele mari pot provoca somnolenta și
tulburari extrapiramidale.
Contraindicat în: sarcină, prudentă renală.
Triferment:
Mod de acțiune: preparat enzimatic digestiv, cuprinde fermenți pancreatici, lipolitici și
amilolitici.
Indicat în: pancreatita cronică, dispepsii de putrefactiei și fermentație, tulburari digestive.
Mod de administrare: 1-4 drajeuri cu apă după mesele principale.

II. 8. Prognostic
Prognosticul în colica renală este determinat de mai mulţi factori, variabili de la
bolnav la bolnav.
În formularea acestuia trebuie multă prudenţă deoarece multe aspecte evolutive care
înseamnă la început la un pronostic benign se dovedesc în timp ca periculoase, ameninţând
uneori chiar viaţa bolnavului.
Terenul pe care se dezvoltă colica are o deosebită pondere în acest sens. Astfel,
evoluţia bolii este incomparabilă mai nefavorabilă la un individ care suferă concomitent de
boli dismetabolice sau de sistem (hepatită cronică sau ciroză, diabet, leucoze) comparativ cu
un individ litiazic fără aceste boli.
În privinţa vârstei, discuţiile sunt contradictorii. Vârsta înaintată, prin prezenţa
frecventă a uropatiei obstructive, a aterosclerozei şi HTA, grevează în mod firesc prognosticul
de colică renală.

20
 Volumul şi sediul calculilor influenţează de asemenea prognosticul. Astfel, calculii
mari, coraliformi, cu sediul pielocaliceal, deşi relativ bine toleraţi, sunt periculoşi deoarece
compromit lent rinichiul. Dar şi calculii migratori sunt deseori foarte agresivi.
Colica pe rinichiul unic, congenital sau chirurgical, comportă un pronostic cu totul
rezervat.
Nu există calcul renal inofensiv; pe tăcute sau cu zgomot, în ritm lent sau mai rapid,
brutal sau insidios, prezenţa calcului în rinichiul pe care l-a format determină leziuni de
amploare variabilă, de la cele detectabile microscopie până la nefromegalie gigantă
pionefrotică (Proga).
Opuse acestor aspecte mai mult sau mai puţin pesimiste, stau rezultatele terapeutice
bune, datorate în bună măsură posibilităţilor achiziţionate în ultimele două decenii.

II.9. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

AFLAT ÎN COLICĂ RENALĂ ÎN SECȚIA DE UROLOGIE

 Culegerea de date
Pornind de la presupunerea: « pare a fi o colică renală », asistentă medicală poate să
obțină o serie de informații extrem de utile în conduita ulterioară :
A. INFORMAȚII GENERALE :
- alergii cunoscute ? dacă da, la ce anume. Administrarea unor medicamente la care pacientul
este alergic poate duce la șoc anafilactic.
- afecțiuni cronice în tratament ? dacă da cu ce anume. Se vor avea în vedere interacțiunile
dintre medicamente ce pot cauza multiple complicații. Alergiile și afecțiunile cronice de care
suferă pacientul vor fi menționate în foaia de observație obligatoriu.
B. INFORMAȚII LEGATE DE MOTIVUL PREZENTĂRII LA CABINET:
- ați mai fost la medic pentru o problemă similară ?
- ați mai avut vreo colică renală până acum ? dacă da : aveți documente medicale de la
prezentarea anterioară ? cum s-a soluționat?
- știți dacă aveți afecțiuni renale ?
- vă încadrați într-una din situațiile următoare ?
- aveți 2 rinichi ? : - normali ?- malformați ?

21
 - aveți un singur rinichi ? : - congenital ?- funcțional?- chirurgical?
- evaluarea pacientului pe baza principiilor celor 14 nevoi fundamentale
 Monitorizarea:
- evaluarea funcțiilor vitale ( tensiune, puls, respirație, diureză, temperatură) și raportează
medicului modificările apărute
- evaluarea caracteristicilor durerii și a aspectului macroscopic al urinei
- tratamentul de aplicat ( rol delegat în aplicarea tratamentului specificat în scris de către
medic). Tratamentul se administrează după un orar prestabilit, la intervale de 8 sau 12 ore,
combinații de antispastice, antiinflamatorii și anlgezice. La cerere, în funcție de
simptomatologie, se adaugă antitermice, antiemetice. Administrarea medicației prescrise se va
face cu precauțiile de rigoare legate de : verificarea produsului (atenție la termenele de
valabilitate, aspectul produsului, integritatea ambalajului), calea de administrare ( Ex:
Diclofenacul nu se administrează decât strict intramuscular ), tehnica administrării ( sunt
binecunoscute incidentele și accidentele ), interacțiuni între medicamente (Ex : Diclofenac +
No-Spa= precipită ). Nerespectarea acestor precauții poate conduce la apariția unor
complicații în evoluția pacientului putând fi asimilate malpraxisului. NU se perfuzează
pacientul. SE LIMITEAZĂ ingestia de lichide - pacientul va intra « în cură de sete »
- aplicațiile calde
- programează și urmărește efectuare investigațiilor indicate de medic : echografie de urgență,
RRVS, probe de sânge ( uree sangvină, creatinină serică, glicemie, ac. uric), probe de urină
(sumar de urină, urocultură). Dacă medicul indică se efectuează U.I.V. (probele de funcție
renală trebuie să fie normale și pacientul să aibă aproximativ 24 de ore de acalmie)
- asistenta medicală explică pacientului cum să colecteze urina și să urineze prin tifon ( am
putea recupera calculul pentru analiza chimică ), recoltează probe de sânge și urină,
pregătește pacientul pt U.I.V.
- acordă îngrijiri pacientului care varsă
- acordă sprijin moral pacientului și familiei
- DELEGAT, sub îndrumarea medicului, numai pe bază indicațiilor scrise de acesta

22
  Aspecte particulare
A. Colica renală la femeia gravidă :
- este contraindicată investigarea radiologică,
- administrarea medicației se va face sub îndrumarea medicului specialist de obstetrică-
ginecologie.
B. Colica renală la pacientul aflat în tratament cu anticoagulante ( Trombostop,
Sintrom, Plavix, Aspirina/Aspenter,etc.) : în cazul unor astfel de tratamente se va avea în
vedere faptul că administrarea de calmante sub forma de injecții intramusculare poate
determina hemoragii spontane, destul de importante și greu de controlat.
C. Administrarea medicației la pacienții cu alte afecțiuni - ex : GLAUCOM -
contraindică administrarea de : Piafen, Nitroglicerină.

II.10. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EFECTUAREA ACTELOR

MEDICALE DE INVESTIGAŢIE

Rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă
să-şi menţină sau să-şi recâştige sănătatea, prin îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar fi
îndeplinit singur, dacă ar fi avut voinţa sau cunoştinţele necesare.
Ajutorul acordat medicului şi bolnavului în cursul examinării clinice degrevează pe
acesta din urmă de eforturi fizice, îi previne o serie de suferinţe inutile, contribuie la crearea
unui climat favorabil între bolnav şi medic, face aceesibilă medicului explorarea tuturor
regiunilor organismului, servindu-l şi cu instrumentarul necesar, toate acestea intervenind
pentru scurtarea timpului de consult al bolnavului.

 ASISTAREA EXAMINĂRII CLINICE A BOLNAVULUI

Sarcinile asistentei în pregătirea şi asistarea unui examen clinic medical sunt
următoarele:
- pregătirea psihică a bolnavului
- adunarea,verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar
- dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului
- aducerea bolnavului în poziţiile adecvate examianarilor

23
- asigurarea iluminaţiei necesare examinărilor
- deservirea medicului cu instrumente
- ferirea bolnavului de traumatisme şi răceala
- aşezarea bolnavului în pat după examinare şi refacerea patului
SE VA MONITORIZA:
- pulsul, tensiunea arterială, temperatura, diureza
- se va urmări dacă bolnavul respiră normal
- se va urmări dacă pacientul mănâncă şi bea normal
- se va urmări dacă pacientul elimină pe toate căile de eliminare
- se va urmări dacă pacientul se mişcă şi îşi menţine o postură bună (în mers,aşezat,întins şi
când îşi schimbă postura de la o poziţie la alta).

 Injecţia intravenoasă
Definiţie : reprezintă crearea unei căi de acces într -o venă cu ajutorul unui ac.
Scop:
-explorator - recolatrea sângelui pentru examnene de laborator : biochimice, hematologice,
serologice, bacteriologice
- terapeutic: -administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase
- recolatrea sângelui în vederea transfuzării sale
-execuatrea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
Locul injecţiei:
- venele de plica cotului,unde se formează “M”venos prin anastomozarea lor
- venele antebraţului
- venele de pe faţa dorsală a mâinii
- venele subclaviculare
- venele femurale
- venele maleorale interne
- venele jugulare şi epicraniene (mai ales la sugar şi copilul mic)

24
 Pregătirea injecţiei:
-materiale: de protectie - perna elestica pentru sprijinirea braţului,muşama ,aleza, tampon de
vata îmbibat în alcool medicinal, instrumentar şi material sterile: - ace şi seringi de diferite
mărimi în funcţie de scopul injecţiei, garou.
-pacientul: - pregătirea psihică - se informează pacientul asupra scopului puncţiei
- pregatirea fizică- se aşează pacientul într - o poziţie confortabilă
- se examinează caliatatea şi starea venelor având grijă ca
hainele să nu împiedice circulaţia de întoarcere la nivelul braţului
- se aşează braţul pe perniţa şi muşama în abducţie şi extensie
totală
- se dezinfectează tegumentele
- se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului
injecţiei, strângându-l astfel încât să oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera
-se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind
astfel turgescente.

25
 Execuţia injecţiei :

- îmbrac mănuşile sterile şi mă aşez vizavi de pacient

- fixez vena cu policele mâinii stângi,la 4-5 cm sub locul injecţiei, exercitând o uşoară
compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine
- se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna dreaptă, între
policele şi restul degetelor
- se pătrunde cu acul traversând, în ordine, tegumentul, în direcţie oblică, apoi peretele venos,
învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul înaintează în gol
- se schimba direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei
- se controlează pătrunderea acului în vena prin aspiraţie cu seringa
- se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului
şi a pumnului
- se aplica tamponul îmbibat în alcool medicinal la locul de pătrundere a acului şi
se retrage brusc acul
- se comprimă locul injecţiei 1-3 min, braţul fiind în poziţie verticală

26
 Îngrijirea ulterioară a pacientului:
- se face toaleta locală a tegumentului
- se schimba lenjeria dacă este murdară
- se asigura o poziţie comodă în pat
- se supraveghează pacientul
Accidente:
- hematom -se retrage acul şi se comprimă locul puncţiei 1-3 min
- străpungerea venei-se retrage acul în lumenul venei
- ameţeli, paloare, lipotimie- se întrerupe injecţia, pacientul se aşează în decubit dorsal fără
pernă,se anunţă medicul.

 Injecţia intramusculară :
Injecţia musculară introduce substanţa medicamentoasă adânc în ţesutul muscular.
Această cale de adminstrare permite o acţiune rapidă prin absorbţia în circulaţia sistemică.
Administrarea intramusculară este aleasă atunci când pacientul nu poate primi medicaţie
orală, când este prea iritantă gastric.
Locul de injectare trebuie ales cu multă grijă, se va face şi în funcţie de constituţia
fizică a pacientului. Se evită zonele cu edeme, iritaţii, semne din naştere, echimoze. Injecţiile
intramusculare sunt contraindicate pacienţilor care prezintă tulburări ale mecanismelor de
coagulare, după terapii antitrombotice, în timpul unui infarct miocardic.
Materiale necesare:
- medicaţia prescrisă de medic comparată cu cea ridicată de la farmacie
- seruri pentru dizolvat
- seringă
- ac
- mănuşi
- comprese
- paduri alcoolizate
Medicaţia prescrisă trebuie să fie sterilă. Seringa şi acul trebuie alese adecvat (pentru
injecţia intramusculară acul trebuie să fie mai lung, în funcţie de ţesutul adipos al pacientului,
de locul ales pentru injecţie şi cu un calibru potrivit pentru vâscozitatea substanţei de injectat).

27
 Pregătirea echipamentului:
- se verifică medicaţia prescrisă ca dată de expirare, coloraţie, aspect
- se testează pacientul să nu fie alergic, în special înaintea administrării primei doze
- dacă medicaţia este în fiolă, aceasta se dezinfectează, se sparge şi se trage doza indicată,
eliminând aerul din seringă. Apoi se schimbă acul cu unul potrivit pentru injectare
intramusculară dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dezinfectează
capacul de cauciuc, se reconstituie lichidul, se trage doza indicată, se scoate aerul şi se
schimbă acul cu cel pentru injecţia intramusculară tehnica de extragere a substanţei dintr-un
flacon este următoarea: se dezinfectează capacul flaconului, se introduce acul, seringa se
umple cu aer, trăgând de piston, aceea cantitate echivalentă cu doza care trebuie extrasă din
flacon, se ataşează apoi la acul din flacon şi se introduce aerul, se întoarce flaconul şi seringa
se va umple singură cu cantitatea necesară.

Alegerea locului de injectare în injecţia intramusculară trebuie făcută cu grijă. Acest

loc poate fi muşchiul deltoid (se poate localiza foarte uşor pe partea laterală a braţului, în linie
cu axilă), muşchiul dorsogluteal (poate fi uşor localizat împărţind imaginar fesa cu ajutorul
unei cruci, rezultând patru cadrane. Cadranul superior şi exterior este muşchiul căutat,
muşchiul ventrogluteal (poate fi localizat prin linia imaginară ce trece prin extremitatea
superioară a şanţului interfesier) şi muşchiul de pe faţa antero-externă a coapsei (vastus
lateralis).
Administrarea:
-se confirmă identitatea pacientului
- se explică procedura pacientului

28
- se asigură intimidate
- se spală mâinile, se pun mănuşile
- se va avea în vedere să se rotească locul de injectare dacă pacientul a mai făcut recent
injecţii intramusculare
- la adulţi deltoidul se foloseşte pentru injectare de cantităţi mici, locul de administrare uzual
fiind faţa supero-externă a fesei, iar la copil faţa antero-laterală a coapsei
- se poziţionează pacientul şi se descoperă zona aleasă pentru injectare
- se stimulează zona de injectare prin tapotări uşoare
- se şterge cu un pad alcoolizat prin mişcări circulare
- se lasă pielea să se usuce
- se fixează şi se întinde pielea cu ajutorul mâinii nedominante
- se poziţionează seringa cu acul la 90 de grade, se atenţionează pacientul că urmează să simtă
o înţepătură, se recomandă să nu îşi încordeze muşchiul
- se introduce printr-o singură mişcare, repede, acul prin piele, ţesut subcutanat, până în
muşchi
- se susţine seringa cu cealaltă mână, se aspiră pentru a verifica dacă nu apare sânge. Dacă
apare, se va retrage acul şi se va relua tehnica dacă la aspirare nu apare sânge, se va injecta
substanţa lent, pentru a permite muşchiului să se destindă şi să absoarbă gradat medicaţia
- după injectare se retrage acul printr-o singură mişcare, bruscă, sub acelaşi unghi sub care a
fost introdus
- se acoperă locul puncţionării cu un pad alcoolizat şi se masează uşor, pentru a ajuta
distribuirea medicamentului (masajul nu se va efectua atunci când este contraindicat, cum ar
fi la administrarea de fier)
- se îndepărtează padul cu alcool şi se inspectează locul puncţionării, pentru a observa
eventualele sângerări sau reacţii locale
- dacă sângerarea continuă, se va aplica compresie locală sau gheaţă în caz de echimoze se va
reveni şi inspecta locul injecţiei la 10 minute şi la 30 de minute de ora administrării
- nu se va recapa acul
- se vor arunca materialele folosite în recipientele specifice de colectare.

29
 Consideraţii speciale:
- la pacienţii care au tratament îndelungat intramuscular se va ţine o evidenţă clară a zonelor
de injectare pentru a le roti
- la pacienţii anxioşi se poate ţine gheaţă, pe zona de injectare înainte de adminstrare, câteva
secunde, pentru a anestezia întrucâtva locul
- se încurajează pacientul întotdeauna să relaxeze muşchiul pentru că injectarea într-un
muşchi încordat este dureroasă
- injecţia intramusculară poate distruge celule musculare, determinând astfel, creşteri ale
nivelului CK (creatinkinaza) care pot duce la o confuzie, deoarece aceeaşi creştere poate
indica un infarct miocardic. Pentru a diferenţia cauzele, trebuie cerută analiza celulelor
musculare specifice inimii (CK-MB) şi a lactodehidrogenazei. La pacienţii care necesită o
monitorizare atentă a CK si CK-MB se va schimba modul de adminstrare medicamentoasă din
intramuscular în intravenos, tocmai pentru a evita confuziile precizate mai sus. din cauza
unui ţesut muscular mult mai slab dezvoltat, trebuie avut în vedere că la pacienţii varstnici,
absorbţia medicamentului are loc mult mai rapid.
Complicaţii:
- injectarea accidentală de substanţe iritative în ţesutul subcutanat datorită alegerii unui ac
inadecvat sau unei tehnici greşite de administrare. Aceasta poate determina apariţia unui
abces.
- dacă locul de injectare nu se roteşte şi se fac injecţii repetate în acelaşi loc, aceasta poate
conduce la o slabă absorbţie a medicamentului şi, implicit, la scăderea eficienţei acestuia.

 Tehnica de recoltare a urinei

Pentru:
A) Urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină. Recoltarea se poate executa:
a) direct: la jumătatea micţiunii;
b) prin sondaj vezical;
c) prin puncţie vezicală;
Pregătirea psihică şi fizică a pacientului:
- se anunţă şi se instruieşte privind folosirea bazinetului;
- să ştie să utilizeze numai recipientul gol şi curat;

30
- să urineze fără defecaţie;
- să nu urineze în timpul toaletei;
- să protejeze patul cu muşama şi aleză;
- se aşează plosca sub pacient;
- se face toaleta organelor genitale externe;
Execuţie:
a)Recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiunii:
Se recoltează urina de dimineaţa (concentraţie mare de germeni) în absenţa unui
tratament cu perfuzii (efect de diluţie). Prima cantitate de urină emisă, aproximativ 50 ml, se
elimină la toaletă sau în bazinet, apoi fără să se întrerupă jetul urinar, se recoltează
aproximativ 5 ml urină într-o eprubetă sterilă. Se flambează gura eprubetei înainte şi după
recoltare, se astupă repede cu dopul, se etichetează eprubetă cu datele personale
ale bolnavului, se transportă la laborator.
b) Recoltarea urinei prin sondaj vezical:
- se utilizează atunci când recoltarea la jumătatea micţiunii nu este posibilă şi când punctia
vezicală nu este dorită;
- se folosesc sonde (catetere) cu o singură cale unidirecţională (există risc de infecţie externă).
- asistenta medicală se spală pe mâini cu apă şi săpun; îmbracă mănuşile sterile;
evidenţiază meatul urinar; dezinfectează cu oxicianură de mercur orificiul uretral de sus în jos
în direcţia anusului;
- lubrifiază sonda cu ulei steril;
- orientată cu vârful în sus, sonda se introduce în uretră 4-5cm; paralel cu înaintarea sondei,
extremitatea acesteia va fi coborâtă printr- o mişcare în formă de cerc, pentru a-i uşura
trecerea în vezică;
- primele picături se lasă să se scurgă în tăviţa renală, apoi în recipientul pregătit;
- în caz de sondă vezicală permanentă nu se recoltează urină din punga colectoare, ci numai
prin puncţie în porţiunea proximală a sondei după o dezinfectare atentă a suprafeţei acesteia.

31
 Îngrijire ulterioară:
- ajută pacientul să se îmbrace;
- se aeriseşte salonul;
B) Glicozuria
- se face prin recoltarea urinei pe 24h într-un vas curat şi suficient de mare pentru întregul
volum al urinei. Eliminarea zahărului nefiind aceeaşi în cursul zilei, se face colectarea urinei
într-un singur vas, omogenizând-o. Din urina colectată se trimit la laborator numai 250 ml,
notându-se însă cantitatea totală.

 Tehnica perfuziei intravenoase

Perfuzia - introducere pe cale parenterală (intravenoasă) , picătură cu picătură, a
soluțiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionică și volemică a organismului.
Introducerea lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct în venă, prin
canule de material plastic ce se introdud transcutanat prin lumenul acelor (acestea apoi se

32
retrag) sau chirurgical, prin evidențierea venei în care se fixează o canulă de plastic ce se
menține chiar câteva săptămâni (denudare venoasă).
Scop :
- hidratarea și mineralizarea organismului;
- administrarea medicamentelor la care se urmărește un efect prelungit;
- depurativ - diluând și favorizând excreția din organism a produșilor toxici;
- completarea proteinelor sau altor componente sangvine, alimentație pe cale parenterală.
Pregătirea materialelor necesare:
- tavă medicală acoperită cu un câmp steril
- trusă pentru perfuzat soluții ambalată steril;
- soluții hidrante în sticle R.C.T. închise cu dop de cauciuc și armătură metalică sau în pungi
originale de material plastic, riguros sterilizate și încălzite la temperatura corpului
- garou de cauciuc;
- tăviță renală;
- stativ prevăzut cu brățări cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
- 1 - 2 seringi Luer de 5 - 10 cm cu ace pentru injecții intravenoase și intramusculare
sterilizate;
- o pernă mușama;
- 1- 2 pense sterile;
- o pensă hemostatică;
- casoletă cu câmpuri sterile;
- casolete cu comprese sterile;
- substanțe dezinfectante, alcool, tinctură de iod, benzină iodată;
- romplast;
- foarfece;
- vată.
Se pregătesc instrumentele și materialele necesare. Se scoate tifonul sau celofanul
steril de pe flacon, se desprinde sau se topește la flacără parafina de pe suprafața dopului, care
se dezinfectează cu alcool. Se desface aparatul de perfuzie și se închide prestubul. Se
îndepărtează teaca protectoare de pe trocar și se pătrunde cu el prin dopul flaconului. Se

33
închide cu pensa hemostatică, imediat sub ac tubul de aer, se îndepărtează teaca protectoare
de pe ac și se pătrunde cu acesta în flacon, prin dopul de cauciuc, fără să se atingă trocarul. Se
suspendă flaconul pe suport. Se fixează tubul de aer la baza flaconului cu o bandă de
romplast, având grijă să depășească nivelul soluției sau al substanței medicamentoase. Se
îndepărtează pensa hemostatică, deschizând drumul aerului în flacon. Se îndepărtează teaca
protectoare de pe capătul portac al tubului, se ridică deasupra nivelului substanței
medicamentoase din flacon și se deschide ușor prestubul, lăsând să curgă lichidul în
dispozitivul de perfuzie, fără ca picuratorul să se umple cu lichid. Se coboară progresiv
portacul, până când tubul se umple cu lichid, fiind eliminate complet bulele de aer. Se ridică
picuratorul în poziție verticală și se închide prestubul, aparatul rămânând atârnat pe stativ.
Pregătirea psihică și fizică a bolnavului:
- I se explică bolnavului necesitatea tehnicii.
- Se așează bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebrațul în extensie și
pronație.
- Se așează sub brațul ales o pernă tare, acoperită cu mușama și câmp steril.

Efectuarea perfuziei :
- Spălarea pe mâini cu apă și săpun.
- Se examinează calitatea și starea venelor.
- Se aplică garoul de cauciuc la nivelul brațului.
- Se dezinfectează plica cotului cu alcool.

34
- Se cere bolnavului să închidă pumnul și se efectuează puncția venei alese.
- Se verifică poziția acului în venă, se îndepărtează garoul și se adaptează amboul aparatului
de perfuzie la ac.
- Se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în venă și se reglează viteza de
scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, în funcție de necesitate.
- Se fixează cu leucoplast amboul acului și porțiunea tubului învecinat acestuia, de piele
bolnavului
- Se supraveghează permanent starea bolnavului și funcționarea aparatului.
- Dacă este necesar se pregătește cel de-al II-lea flacon cu substanță medicamentoasă,
încălzindu-l la temperatura corpului.
- Înainte ca flaconul să se golească complet, se închide prestubul pentru a împiedica
pătrunderea aerului în perfuzor și se racordează aparatul de perfuzie la noul flacon.
- Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului să curgă; operația de schimbare trebuia să
se petreacă cât mai repede, pentru a nu se coagula sângele refulat din ac și se reglează din nou
viteză de perfuzat a lichidului de perfuzat.
- Înainte de golirea flaconului se închide prestubul, se exercită o persiune asupra venei
puncționate cu un tampon îmbibat în soluție dezinfectantă și printr-o mișcare bruscă, în
direcția axului vasului, se extrage axul din venă.
- Se dezinfectează locul puncției cu tinctură de iod, se aplică un pansament steril și se fixează
cu romplast.
Îngrijirea bolnavului după tehnică:
- Se așează bolnavul confortabil în patul său.
- Se administrează bolnavului lichide călduțe ( dacă este permis).
- Se supraveghează bolnavul.

 Măsurarea tensiunii arteriale

Tensiunea arteriala reprezintă presiunea exercitată de sangele circulant asupra pereţilor
arteriali.

35
 Scop: evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii, rezistenţa
determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor). Se măsoară tensiunea arterială
sistolică(maximă) şi cea diastolică(minimă) = elemente de evaluat.
Loc de măsurare :
- artera humerală
- artera radială(electronic)
Materiale:
- tensiometru(Riva-Rocci, cu manometru, electronice)
- stetoscop biauricular
- tampon de vată
- alcool
- pix de culoare roşie
Metode:
- auscultatorie
- palpatorie
- oscilometrică
Tehnică :
1. Metoda auscultatorie:

- repaus timp de 5 minute

- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, braţul fiind în extensie

36
- se fixează membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale sub marginea inferioară a
manşetei
- se introduc olivele stetoscopului în urechi
- se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc până la dispariţia
zgomotelor pulsatile
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei până se aude
primul zgomot(acesta reprezintă valoarea tensiunii arteriale maxime). Se reţine valoarea
indicată continuându-se decomprimarea pană cand zgomotele dispar(tensiunea arterială
minimă)
2. Metoda palpatorie :
- determinarea se face prin palparea arterei radiale, etapele fiind identice metodei
auscultatorii;
- se utilizează în cazuri deosebite cand nu avem la în demană un stetoscop
- valorile se determină înregistrând valoarea indicată pe cadranul manometrului în momentul
în care simţim că trece prima undă pulsatilă, aceasta echivalând cu tensiunea maximă
- valoarea tensiunii arteriale minime se calculează după formula:
TAmin=TAmax/2 + 1 sau 2
- diferenţa dintre TAmax şi TAmin se numește tensiune diferenţială şi nu are voie să fie mai
mică de 30mmHg
- are dezavantajul obţinerii unor valori mai mici decat in realitate
Valori normale:
TAmax TAmin
-1-3 ani 75-90 mmHg 50-60 mmHg
- 4-11 ani 90-110 mmHg 60-65 mmHg
- 12-15 ani 100-120 mmHg 60-75 mmHg
- adult 115-140 mmHg 75-90 mmHg
- varstnic >150mmHg >90 mmHg
Modificări ale TA
1. HTA = creşterea TA peste valalorile normale
2. Hipotensiune arterială = scăderea TA sub valorile normale
3. Modificări ale TA diferenţiale = variaţiile TAmax şi TAmin nu se fac paralel

37
4. TA diferită la segmente simetrice (braţ stâng, drept)
Notarea :
-se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare roşie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur
-se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat
-în alte documente medicale se notează cifric.

II.11. EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE

Educaţia pentru sănătate vizează educaţia bolnavului cu colică renală, în

vederea profilaxiei recurenţelor şi a complicaţiilor bolilor renale. Prevenirea recidivelor
presupune identificarea tuturor factorilor endo şi exogeni de risc şi “inactivarea lor”.
Asociat cu recurenţa coliciii renale s-au raportat:
- alimentaţia: subnutriţia şi excesul de proteine
- hidratare insuficienta : sunt necesari 2 l de apă pe zi pentru o hidratare adecvată
- temperaturile crescute: favorizează deshidratarea
- apa cu un conţinut crescut de Ca2+: favorizează apariţia pietrelor din calciu-calculi calcici
- stilul de viaţă şi ocupaţia: locul de muncă într-un mediu care favorizează deshidratrea,
stresul, starea de încordare psihică,
- expunerea prelungită la temperaturi crescute factori endocrini şi metabolici : tulburări în
metabolismul mineralelor, hiperparatiroidismul
- factori genetici : rude de sânge cu istoric de colică renală
- antecedente personale în colica renală.
Bolnavul trebuie educat referitor la tratament pe toată durata vieţii sale. El trebuie să
dobândească următoarele cunostiinte:
- alimentare corectă
- evitarea inhibării reflexului de micţiune (produce distensia vezicii urinare ,stază urinară care
favorizează apariţia calculilor)
- asigurarea unui aport corespunzător de lichide
- evitarea consumului de medicamente cu efect diuretic sau nefrotoxice,fără prescripţie
medicală

38
- toaleta regiunii perianale pentru a evita pătrunderea microorganismelor în tractul urinar
- evitarea aportului excesiv de săruri minerale (alimente,apă minerală)
- cunoasterea factorilor favorizanţi în apariţia şi evoluţia afecţiunilor renale
(oboseala,frig,umiditate)
- evitarea excesului de proteine şi sare care suprasolicită funcţional rinichiu.
Boala şi infirmitatea pot fi congenitale, dar cel mai adesea sunt rezultatul unui regim
de viaţă nesănătos care se poate datora unor cauze individuale, economice sau altor cauze.
Educarea sau pregătirea fac parte din îngrijirile de bază, ce trebuie acordate marii majorităţi
a persoanelor care se prezintă pentru tratament. Unele persoane, deşi sunt de acord cu
îngrijirile, iau o poziţie defensivă atunci când li se prezintă propria responsabilitate în ceea ce
priveşte sănătatea, informarea şi educarea lor. Se pare că obiecţiile au la bază prezumţia că
asistenta medicală intervine în programul de educare a bolnavului, ceea ce
este domeniul medicului. Ori, este clar stability că rolul asistente imedicale de a
educa bolnavul referitor la căile de promovare a sănătăţii şi la vindecarea bolnavului, este
o continuare a planului terapeutic stabilit de medic.

Studiul celor 3 cazuri m-a pus în fața a trei pacienți, care au acelașii diagnostic
medical, “colică renală”, dar cu probleme diferite.

Prima pacientă în varstă de 54 ani se internează pentru dureri lombare stângi cu

iradiere în fosa iliacă stângă și hipogastru, tenesme vezicale, polakiurie, disurie, vărsături.

A beneficiat de tratament cu No-spa, Algocalmin, Piroxicam, Triferment, Biseptol,

perfuzie litică (glucoză + 1 fiolă Scobutil + 1 fiolă No-spa + 1 fiolă Algocalmin).

Dupa 7 zile de spitalizare, cand bolnava s-a externat nu mai era agitată, durerile
colicative s-au rarit, vărsăturile au încetat, polakiurie, disurie și tenesmele vezicale au
disparut, TA a scazut 115/70 mm Hg.

A doua pacientă în varstă de 70 ani, se internează pentru dureri difuze abdominale mai
accentuate în hipocondrul stâng, greață, vărsături, cefalee, amețeală. Spre deosebire de prima
pacientă care a suportat doar 7 zile de spitalizare, aceasta fiind mai în varsta și mai slabită, a
suportat 30 de zile de spitalizare, dar datorită îngrijirii medicale bine acordate, s-a externat cu
39
stare generală bună. A beneficiat de tratament cu: No-spa 3 tb./zi, Piafen 3 f./zi,
Metoclopramid 2 f/zi, Diclofenac 2 sup. de 2 ori pe zi, Cistenal 4 tb.

A treia pacientă în varstă de 55 ani s-a internat pentru dureri lombare stângi, frisoane,
grețuri, vărsături, inapetență, disurie, polakiurie, tenesme vezicale și balonare. Aceasta a stat
10 zile în spital și s-a externat cu stare generală ameliorată, au disparut grețurile și vărsăturile,
durerile s-au ameliorat, frisonul a dispărut, iar temperatura este în limite normale. A făcut
tratament cu: No-spa, Metoclopramid, Diazepam, Diclofenac, Algocalmin, Rumeyn.

Cele trei paciente au suportat cu bine spitalizarea și tratamentul administrat.

Tratamentul medicamentos va fi continuat și la domiciliu alături de un regim bogat în lichide.

40
 CAPITOLUL III
ȊNGRIJIRI SPECIFICE

III. 1. Cazul 1
 Culegerea datelor
Numele: D.
Prenumele: M.
Domiciliu: Tg-Jiu
Ocupaţia: profesoră
Data internării: 13.02.2020
Data externării: 18.02.2020
Numărul zilelor de spitalizare: 6 zile
Motivele internării: dureri lombare stângi cu iradiere în fosa iliacă stângă şi hipogastru,
tenesme vezicale, polakiurie, disurie.
Anamneza:
Antecedente heredo-colaterale
mama 85 ani – HTA, ulcer duodenal
tata decedat – HTA, AVC
Antecedente personale: 1973 sarcină extrauterină
1976 hepatită virală acută cu virus A, colici renale repetate
Condiţii de viaţă si muncă: lucrează ca operator într-o fabrică de calculatoare, nu fumează,
consumă cafea ocazional.
Comportamentul faţă de mediu: normal.
Istoricul bolii: Bolnava afirmă că a prezentat frecvente colici renale stângi în antecedente,
însoţite de varsături şi cresterea TA (VALORI MAXIME 180/100 mm Hg) care cedau la
administrarea de analgezice şi antispastice.
În ultima lună episoadele colicative s-au exacerbat ca frecvenţă şi intensitate, motive
ce au determinat internarea.
41
Diagnostic la internare: colică renală stângă repetată, litiază renală stângă.
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: colică renală stângă repetată (în observaţie, litiază
joncţională uterovezicală stânga şi spondiloză lombară).
Surse de dificultate: Fizică
Manifestări de dependenţă: dureri lombare, tenesme vezicale, disurie, polakiurie, grețuri,
vărsături.
NEVOI PERTRURBATE:
Nevoia de a evita pericolele – dureri, risc de pierdere a integritaţii fizice.
Nevoia de a o elimina – polakiurie
disurie
tenesme vezicale.
Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie – durere, dispnee, HTA 180/110 mm Hg.
Nevoia de a bea şi a mânca – alimentaţie inadecvată din cauza greţurilor şi varsaturilor.
Nevoia de a mişca şi a avea o bună postura – imobilitate, durere colicativă.
Nevoia de a-şi pastra tegumentele şi mucoasele curate şi uscate – imobilizare, igienă
deficitară.
Nevoia de a dormi, a se odihni –durere agitaţie.
Nevoia de a învaţa – necunoştere.

Investigaţii paraclinice:
Examen serologic:
 hemoglobină 13 g%;
 hematocrit 41;
 leucocite 4800;
 neutrofile – 4%;
 limfocite 17%;
 monocite – 15%;
 trombocite – 22500;
 glicemia 8 mg%;
 VSH – 19 mm/ora; uree – 32 mg%;
 acid uric – 32 mg%;

42
  Tymol – 2 UML;
 albumine – 55,7;
 fibrinogen – 257 mg%;
 bilirubinemie totală – 0,88 mg %;
 bilirubinemie directă – 0,06 mg %;
 TGO 7,5 UI/l; TGP 4 UI/l;
 colesterol 295,5 mg %,
 creatinemie – 0,38 mg %.
Examen de urină:
albumina: absentă;
epitelii: rare;
glucoză: absentă
urobilirogen: normal;
densitate: 1007:
cloruri: prezent microoxalat de calciu;
urocultură: germeni necrescuţi.
EKG – ritm sinusal de 65/minut;
axa QRS + SO traseu normal
MRF – cord aortic hiluri accentuate vasculare
Examen ginecologic: uter fibromatos. Se recomandă chiuretaj biopsic.
Urografie:
- imagini renale cu fotografie normală; secreţia prezintă bilateral la 5 minute. Aspect
mai hipoton al uterului stâng. Vezica urinară se opacifiază lent, amprenta pe conturul
superior.
Ecografie abdominală (litiază renală stângă):
Rinichiul drept fără distensie la aparat pielocaliceal, desen mai neregulat al raportului
pielocaliceal (bilateral).
Rinichiul stâng cu mică eclazie la calice. Ficat fără formaţie, fără căi biliare
intrahepatice destinse. Colecist fără imagini cu con de umbră.
Vezică urinară fără formaţii, fără depozit, fără lichid la nivelul cavităţii peritoneale.

43
Tratament:
13,14,15.02
Triferment tablete –1/zi
Diazepam tablete – 1/zi
Perfuzie litică (Glucoză + 1 f No-spa + 1 f Algocalmin)/zi
16,17,18.02
Algocalmin fiole 2/zi
Piroxicam supozitoare 1/zi
Epicriza:
Pacienta care a prezentat colici renale de la 30 de ani fără eliminarea de calcul se internează
după o perioadă de colici renale pentru investigaţii.
La internare era asimptomatică, TA – 115/70, plus = 76/ min, regulat, durere la palpare in
flancul stâng. Investigaţiile de laborator sunt normale, uroculturile repetate au fost negative.
În sumarul de urină apar albumina - urme fine, leucocite şi hematii rare, EKG şi MRF fără
modificări patologice. Urografia efectuată arată ureter stâng vizibil pe traiectul său dilatat fără
posibilitatea afirmării certe a litiazei. Ecografia abdominală nu arată aspecte patologice legate
de rinichi. S-a efectuat examen ginecologic care a evidenţiat cervicita acută. S-a recomandat
tratament.

Evaluarea finală:
La externare, dupa 7 zile de spitalizare, bolnava nu mai este agitată, durerile colicative
s-au rarit, vărsăturile au încetat. polakiuria, disuria si tenesmele vezicale au disparut, TA a
scazut la 115/70 mm Hg.
Bolnava a suportat cu bine spitalizarea şi tratamentul administrat. Diureza s-a
restabilit. Ea trebuie sa mai urmeze tratamentul şi la domiciuliu şi a fost educată în vederea
administrării.

44
 Plan de nursing
Nr. Nevoia Problema Obiective Intervenţii proprii și delegate Evaluare
crt. perturbată pacientului
1. Nevoia de a Durere Calmarea Am asigurat repaus la pat Durerea şi starea
evita Risc de pierdere a durerii Am liniştit pacienta și am administrat bolnavei s-au
pericolele integritaţii fizice Evitarea analgezice şi antispastice, la indicația ameliorat
pericolelor medicului:algocalmin, no-spa.
Am recoltat produse biologice pentru
efectuarea analizelor de laborator.
2. Nevoia de a Polakiurie Reluarea Am măsurat şi notat diureza Diureza s-a
elimina Disurie diurezei Am administrat medicaţia, la indicația restabilit
Tenesme vezicale normale medicului:diclofenac Pacienta nu mai
Am urmărit bilanțul lichidian prezintă tenesme
vezicale şi disurie
3. Nevoia de a - durere - calmarea Am liniştit pacienta Durerea s-a
respira şi a - dispnee durerii Am așezat pacienta în poziție care ameliorat
avea o bună - HTA=180/100 -reluarea favorizează respirația Pacienta s-a
circulaţie mm Hg respiraţiei Am recoltat produse biologice pentru liniştit
normale efectuarea analizelor de laborator. S-au notat
- scăderea TA Am administrat medicaţia, la indicația tehnicile in foaia
cu hipotensoare medicului de observaţie

Am monitorizat funcțiile vitale și le-

45
 am notat în foaia de temperatură.
4. Nevoia de a Vărsături Combaterea Am administrat medicamente Încetarea
bea şi a vărsăturilor antivomitive, la indicația medicului vărsăturilor
manca Am asigurat regim igienico-dietetic
Am măsurat şi notat vărsăturile
5. Nevoia de a Imobilitate Calmarea Am administrat medicaţie Pacienta cu
se mişca şi de Durere colicativă durerii antispastică, la indicația medicului mobilitate bună
a avea o bună Reluarea Am mobilizat pacienta pentru Nu au apărut
postură mobilitaţii prevenirea complicaţiilor escare
Am luat măsurile necesare pentru
prevenirea ecarelor
6. Nevoia de a- Igiena deficitară Curaţirea Am asigurat toaleta tegumentelor cu Pacienta prezintă
şi păstra Imobilizare tegumentelor şi apă şi săpun tegumente şi
tegumentele mucoaselor Am mobilizat pacienta și am asigurat mucoase uscate şi
şi mucoasele Reluarea schimbarea poziţiei curate
uscate şi mobilitaţii
curate
Nevoia de a Durere Calmarea Am administrat calmante pentru În urma
dormi, a se Agitaţie durerii durere, la indicația medicului: tratamentului
odihni Asigurarea diazepan durerea şi somnul
odihnei Am administrat sedative, la indicația revin la normal
pacientei medicului

46
 Am asigurat un climat de liniște, de
siguranță.
8. Nevoia de a Cunoștințe Educaţie Se recomandă respectarea Pacienta are
învața insuficiente sanitară tratamentului medicamentos şi cunoştinte
regimului dietetic necesare
referitoare la
boala şi la modul
de administrare a
tratamentului.

47
III.2. CAZUL II

CULGEREA DATELOR
Numele: M.
Prenumele: A.
Domiciliu: Tg-Jiu
Ocupaţia: pensionară
Data internării: 11.01.2021
Data externării: 14.01.2021
Numărul zilelor de spitalizare: 3 zile
Motivele internării: Bolnava se internează pentru dureri difuze abdominale, mai accentuate
în hipocondrul stâng, greaţă, vărsături
Anamneza:
-antecedente heredo-colaterale: fără importanţă
-antecedente personale: 1995 HAV cu virus hepatic A, colici renale repetate
Condţtii de viată şi muncă: nu fumează şi nu consumă cafea.
Istoricul bolii: Cu trei zile înaintea internării, bolnava acuză dureri instalate brusc, difuz
abdominal, cu intensitatea marită în fosa iliacă şi lombar stâng. Durerile au fost însoţite de
greaţă şi vărsături alimentare în cantitate redusă, fără a fi influentate de acestea.
Acestea nu au cedat nici la administrarea de Scobutil, iar datorită lor bolnava nu s-a mai
alimentat timp de 2 zile.
Diagnostic la internare: colică renală stangă.
Diagnostic la externare: colică renală stangă, pielonefrită acută, dischinezie biliară.
Surse de dificultate: fizică
Manifestări de dependenţă: dureri abdominale difuze, greţuri, vărsături, cefalee, ameţeli,
dureri nocturne de-a lungul coloanei vertebrale
Nevoi perturbate
Nevoia de a evita pericolele – dureri, risc de pierdere a integrităţii fizice.
Nevoia de a o elimina – vărsături
Nevoia de a bea şi a manca – greaţă, vărsături, alimentaţie insuficienta

48
 Nevoia de a se misca si a avea o bună postură – ameţeală, bolnava nu-şi poate menţine
echilibrul
Nevoia de a dormi, a se odihni – cefalee, insomnie, dureri
Nevoia de a învata – ignoranţă
Nevoia de a pastra tegumentele şi mucoasele uscate – imobilizare, igienă deficitară,
dureri de-a lungul coloanei vertebrale
Examinari paraclinice
MRF: fără leziuni evolutive
Examen radiologic: cord aortic, hiluri accentuate bilateral
Examen ginecologic: uter normal
EKG: ritm sinusal 60/min., ax QRS – 30, traseu normal
Evolutia – 13, 14, 15, 16, 17 iunie, durere persistentă în flancul şi fosa stângă, acuză cefalee
şi ameţeli, dureri nocturne de-a lungul coloanei vertebrale (se recomandă masaj).
Ecografie abdominală: Ficat mărit cu ecostructură neomogenă. Colicist cu pereţi îngroşaţi cu
mici flacoane biliare. Vena portă in hil 12-5-13 mm. Rinichiul drept fără distensie de aparat
pielocaliceal, fără formaţii. Rinichiul stâng schita de distensie al grupului caliceal inferior,
mica imagine hiperecogenă. In treime mijlocie la nivelul raportului pielocaliceal.
Splina în limite normale. Pancreas pneumogen, neregulat, conturat, fără colecţii sau formaţii.
Vezica urinară fără formaţii. Uterul prezintă numeroase calcifieri.
Examen serologic:
 hemograma: Hemoglobină 12,5;
 hematocrit 40%;
 leucocite;
 neutrofile segmentate 78;
 limfocite 10;
 monocite 8;
 glicemie 120 mg%,
 VSH – 25mm; uree 48,5 m%;
 acid uric 5,5 g%;
 tymol 2 UML,
 amilazemie 32g.

49
Examen transaminaze: TGO 81, TGP 82, colesterol 22,6 mg%
Examen de urină: densitate: 1020, reacţie acidă, albumină, glucoză absentă, sedimente,
epitelii rare, leucocite rare, săruri rare, frecvent urat amorf.
Urocultura: germeni peste 100.000, sensibil la ciprofloxacin (norfloxacin).
Tratament:
11.01.2021
-Piafen fiole 3/zi
-Diclofenac supozitoare 2x2

12,13.01.2021
-Metoclopromid fiole 2/zi
-Cistenal 4 tablete
-Piafen fiole 3/zi

14.01.2021
-Diclofenac supozitoare 2x2
-Piafen fiole 3/zi
-Metoclopromid fiole 2/zi
Evaluare finală

50
 Plan de îngrijire

Nr. Nevoia Problema Obiective Interventii propri și delegate Evaluare

crt. perturbată pacientului
1. Nevoia de a Dureri Calmarea Am asigurat repaus la pat Durerea si starea
evita Risc de durerii Am linistit pacienta si am administrat bolnavei s-au
pericolele pierdere a Evitarea antispastice pentru calmarea durerii, la ameliorat
integritații pericolelor recomandarea medicului:algocalmin,
fizice diazepan.
2. Nevoia de a Vărsături Oprirea Am administrat antiemetice , la Vărsăturile s-au
elimina vărsăturilor recomandarea medicului ameliorat
Am asigurat alimentarea şi hidratarea
pacientei,
Am monitorizat funcțiile vitale și le-am
notat în foaia de temperatură
Am urmărit bilanțul lichidian.
3. Nevoia de a Greaţă Oprirea Am administrat medicaţie antivomitivă, Greţurile şi
bea şi a mânca Vărsături greţurilor şi la indicația medicului: metoclopromid vărsăturile au dispărut
Alimentaţie vărsăturilor Am monitorizat funcțiile vitale și le-am Pacienta este
insuficientă Alimentarea notat în foaia de temperatură alimentată
corespunzătoare Am învăţat pacienta să inspire profund corespunzător
Am asigurat alimentarea prin PEV
4. Nevoia de a se Ameţelă Ameliorarea Am administrat medicaţia prescrisă de -starea bolnavului s-a

51
 mişca şi de a ameţelii şi medic ameliorat
avea o bună Pacienta nu- şi menţinerea Am asigurat repausul la pat
postură poate menţine echilibrului
echilibru
5. Nevoia de a Cefalee Calmarea Am administrat medicaţia prescrisă, Cefaleea şi durerea au
dormi, de a se Insomnia cefaleei constând în antinevralgic, sedative şi dispărut
odihnii Dureri Asigurarea antispastice: diazepan Somnul fiziologic s-a
somnului Am asigurat un climat de liniște, de reluat
Calmarea confort,
durerii Am oferit pacientei un pahar de lapte
cald înainte de culcare.
6. Nevoia de a Ignoranţă Educaţie Am evaluat nivelul cunoștințelor cu Pacienta are
învața sanitară privire la boală cunostinţe necesare
I-am oferit pacientei materiale referitoare la modul
informative de viaţă pe care
Am educat pacienta cu privire la regimul trebuie sa-l respecte
de viață pe care trebuie să-l urmeze
7. Nevoia de a-și Igienă Curăţarea Am efectuarea toaleta tegumentelor cu Bolnava prezintă
păstra deficitară mucoaselor şi apă şi săpun tegumente şi mucoase
tegumentele și Imobilizare tegumentelor Am mobilizat pacienta şi am asigurat uscate şi curate
mucoasele dureri ale Mobilizarea schimbarea poziției la fiecare 2 ore
uscate și coloanei pacientei pentru a preveni apariția escarelor.

52
curate vertebrale

53
III.3. CAZUL III

CULEGEREA DATELOR
Numele: M.
Prenumele: C.
Domiciliul: Tg-Jiu
Ocupaţia: ingineră
Data internării: 15.03.2021
Data externării: 21.03.2021
Numarul zilelor de spitalizare: 7 zile
Motivele internării: dureri lombare stângi cu iradiere în fosa iliacă stângă, frisoane, greţuri,
vărsături, inapetenţă, disurie, polakiurie.
Anamneza:
Antecedente heredo-colaterale – fără importanţă
Antecedente personale: menarha la 13 ani, nașteri 2, avorturi 3 şi menopauză la 46 ani;
posthisterectomia
Antecedente personale patologice: ocluzie intestinală operată cu o lună în urmă, litiază renală,
boală artrozică, hepatită cronică persistentă, histerectomie totală.
Condiţii de viaţă şi muncă: corespunzătoare
Istoricul bolii : Pacienta în varstă de 55 ani operată pentru ocluzie intestinală cu o lună în
urmă se internează pentru dureri lombare cu iradiere în fosa iliacă stângă şi organele genitale
externe, disurie şi polakiurie, fenomene debutate în urmă cu un an de zile şi accentuate în
ultima vreme cand s-au adagat greţuri, frisoane şi senzaţie de tensiune vezicală şi balonare.
Pacienta a urmat tratamentul cu Cistenal, în urma caruia descrie un episod hematuric care nu
s-a mai repetat.
DIAGNOSTICUL LA INTERNARE:
colică renală stangă, în observaţie litiază renală stangă.
DIAGNOSTIC LA EXTERNARE:
colică renală stângă, infecţie urinară fără izolare de germeni.
SURSE DE DIFICULTATE:
Fizică.

54
MANIFESTARI DE DEPENDENŢA:
dureri lombare stângi, frisoane, greţuri, vărsături, inapetenţă, disurie, polakiurie, tenesme
vezicale, balonare.
EXAMINARI PARACLINICE:
Examen radiologic: Rx gastro-duodenal: reflex gastro-esofagian fără modifiăari esofagiene.
MRF: nu sunt leziuni evolutive pulmonare
EKG: ritm sinusal 70/min., axa QRS = 0’’. Traseu normal.
Urografie: aerocolie accentuată, secreţia prezentă în dreapta la 7 minute. Arborele
pielocaliceal stâng începe să se opacifieze la 15 minute. Secreţia şi excreţia devin egale ca
intensitate la 30 de minute.
Ecografie abdominală:
- ficat în limite normale, colecist cu nivel mediu, vezică urinară fără formaţii, pancreasul,
capul şi corpul fără formaţii, hemiabdomenul inferior mascat de gaze. Posibila distrofie de
ureter stâng.
Evoluţia :
- 19 Martie: acuză dureri difuze abdominale şi dureri lombare în special în partea stângă şi
meteorism abdominal.
- 20 Martie: acuză dureri lombare
- 21 Martie: aceleaşi cauze subiective
- 22 Martie: au cedat durerile
TRATAMENT:
15,16. 03.2021
-No-spa fiole 2 x 2;
-Diazepan tablete 2
17,18,19.03.2021
-Algocalmin fiole 3
-Metoclopramid tablete 3 x 2;
-Diazepam tablete 2;
-Diclofenac supozitoare 2;
20,21.03.2021
-Algocalmin fiole 3;

55
-Diclofenac supozitoare 2

Epicriza
Dupa 10 zile de spitalizare, bolnava se externează cu stare generală ameliorată,
greţurile şi vărsăturile au dispărut, este alimentată corespunzator, durerile s-au ameliorat,
polakiuria şi disuria au dispărut, frisonul a dispărut, iar temperatura este în limite normale.
Ea a suportat bine tratamentul care va fi continuat şi la domiciliu alaturi de un regim
dietetic, bogat în lichide

56
 Plan de nursing

Nr. Nevoia Problema Obiective Intervenţii propii și delegate Evaluare

crt. perturbată pacientului
1. Nevoia de a Durere Calmarea Am administrat antispastice, la Durerile s-au
evita pericolele durerii recomandarea ameliorat
medicului:algocalmin, no-spa.
Am monitorizat funcțiile vitale și
le-am notat în foaia de
temperatură.
2. Nevoia de a Polakiurie Reluarea Am administrat medicaţia Fenomenele urinare s-
elimina Disurie diurezei recomandată de au ameliorat
Senzaţie de medic:metoclopromid.
tensiune Efectuez sondaj vezical la
vezicală recomandarea medicului
Meteorism Urmăresc bilanțul lichidian
Hematurie Asigură hidratarea și
mineralizarea pacientului
Monitorizez funcțiile vitale și le
notez în foaia de temperatură
3. Nevoia de a bea Greţuri Observarea şi Administrez antiemetice la Greţurile şi vărsăturile
şi a manca Vărsături notarea indicația medicului s-au ameliorat
Inapetenţă vărsăturilor Ofer pacientei un pahar cu apă să- Alimentaţia este

57
 Reluarea și clătească gura aproape normală
alimentaţiei Asigur hidratarea și mineralizarea
pacientei
Cercetez gusturile şi deprinderile
alimentare ale pacientei
Aleg alimentele în funcţie de
preferinţele,deprinderile şi
nevoile pacientei
4. Nevoia de a Hipertermie Pacienta să Administrez medicaţia prescrisă Temperatura corporală
păstra aibă de medic şi urmăresc efectul este în limite normale
temperatura temperatura acesteia
corpului în corporală în Aplic pături suplimentare, sticle
limite normale limite calde, termofoare
normale Schimb lenjeria de corp şi de pat
ori de câte ori este nevoie
Monitorizez funcțiile vitale și le
notez în foaia de temperatură

5. Nevoia de a Insomnie Calmarea Învăţ pacienta tehnici de relaxare pacienta a avut un

dormi, a se Durere durerii şi modalităţi care să-i favorizeze somn liniștit
odihni Vărsături Oprirea somnul prin discuţii, demonstraţii,
Polakiurie vărsăturilor material documentar

58
 Asigurarea Administrez tratamentul
somnului medicamentos prescris de medic
fiziologic constând în antispastice, sedative,
antiemetice:algocalmin, diazepan.
Asigur un climat confortabil,
Liniștesc pacienta și îi ofer un
pahar cu apă , pentru a-și clăti
gura.
6. Nevoia de a Cunoștințe Educarea Fac psihoterapie cu pacienta Pacienta are
învata insuficiente bolnavei discut cu ea despre starea actuală, cunoştinte necesare
Explorez nivelul de cunoştinţe al despre modul de viaţă
pacientei cu privire la boală, pe care îl va urma.
modul de manifestare, modul de
participare la intervenţii şi la
procesul de recuperare
Învăț pacienta sa respecte regimul
alimentar si medicamentos

59
 CONCLUZII

1. Colica renală este un paroxism dureros, cu localizare lombară și iradiere antero-

inferioară spre fosa iliacă, testicul și scrot la bărbat și vulvă la femeie, prezentând o evoluție
ondulatorie, cu maxime dureroase și perioade de acalmie.
2. Cauza principală a colicii renale este reprezentată de instalarea bruscă a unui
obstacol în calea evacuării urinei ale cavități renale, ureter, joncțiunea uretero-vezicală, ceea
ce crește brusc presiunea în sistemul uretero-pielo-caliceal și produce excitația
presoreceptorilor renali pentru durere.
3. Ecografic se evidențiază hidronefroză sau ureterohidronefroză unilaterală putându-
se vizualiza în funcție de natură sa și obstacolul.
4. Clinic, bolnavul prezintă durere paroxistică, cu debut brusc, uneori în plină sănătate
aparentă. Bolnavul caută o poziție antalgică, pe care nu o poate găsi - element util în
diagnosticul diferențial cu alte sindroame dureroase abdominale, care frecvent, imobilizează
bolnavul.
5. Tratamentul cuprinde 2 faze : calmarea durerii și tratarea cauzei .

60
 BIBLIOGRAFIE
1. Radu N. Cârmaciu, Cezar Th. Niculescu, Leila Torsan - Anatomia şi fiziologia
omului;
2. Alexandru Ciocâlteu - Litiaza urinară ;
3.Ursea Nicolae - Litiaza renala ;
- Terapeutica medicală, volum II 1994 ;
4.Traian Caracas - Litiaza renală – urinara 1991 ;
5.Dorin Nicolescu- Urologie 1990.
6.Azamfirei, L., Juncu, D.N., Medicină intensivă, vol. 3, Ed. Prisma, Târgu-Mureş.

7.Benson, H.J., Gunstream, E.S., Talaro, A., Talaro, P.K., Anatomy and Physiology. Laboratory
text book, fifth edition, W.C.B. Braun Publishers, United States of America, 1992.

8.Civetta, J.M., Taylor, R.W., Kirby, R.R, Critical care, J.B. Lipincott Company, Philadelphia,
1998.

9.Creager, J.G., Human anatomy and physiology, second edition, W.M.C. Brown Publishers,
1993, United States of America.

10.Papilian, V., Anatomia omului, vol. 2, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982.

11.Tehrman, W.E., Cancer, W.B. Saunders, Montreal, 1992.

12.Thorton, B., Cete 10 legi universale ale sănătăţii, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2003.

13.Titircă, L., Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţii medicali, Ed. Viaţa
Medicală Românească, 2001.

14.Titircă, L., Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor

fundamentale, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2001.

15. www.corpul-uman.ro
16.www.romedic.ro
17.Mircea Niculescu, Gheorghe Niculescu-Compendiu de anatomie, Editura Stiintifică
și Enciclopedică, București 1988.
18.Virginia Henderson- Principiile fundamentale ale îngrijirii bolnavului.
19.Florian Chiru – Urgențele medicale vol 1, Ed. RCR PRINT, București, 2003

61