Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vasile Pârvan
2
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
CUPRINS
Argument……………………..…………………………………...……………4
Capitolul 1 – Noţiuni de anatomie şi fiziologie a ficatului……………….…………..….……5
1.1 Definiţie………………………………….…………………..………...………5
1.2. Greutate şi dimensiuni…………………………………………………………5
1.3. Aşezare şi formă……………………………………………………………….5
1.4. Vascularizaţia şi inervaţia ficatului………...…………………………………..5
1.9. Structura lobulară a ficatului…………………………………………………..6
1.10. Fiziologia ficatului……...………………………………………………..…...7
1.11. Funcţiile ficatului………………...………………………………………..….7
Capitolul 2.- Hepatita ………………………..……………………………………………..…9
A. Hepatita acută…………………………………………………………………...9
2.1 Definiţie……………………………………………………...………………..9
2.2 Anatomie patologică…………………………………………………………14
2.3 Simptomatologie……………………………………………………………..15
2.4 Tratament…………………………………………………………………….15
B. Hepatita cronică…………………………………………………...……………17
2.5. Definiţie………………………………………...…………………………….17
2.6. Etiopatogenie……….…………………………………………………………17
2.7. Simptomatologie………………………………………………………………18
2.8. Tratament…..………………………………………………………………….19
2.9. Profilaxie şi educaţie pentru sănătate………………………………..………...20
2.10. Rolul asistentului medical în îngrijirea pacienţilor cu afecţiuni hepatice…….20
Capitolul 3.- Cazuri practice…………………………………………………………………24
Cazul A………………………………………………..………………………24
Cazul B………………………………………………….…………….………35
Cazul C………………………………………………….……………….……49
Bibliografie………………………..……………….………………………………………...63
Agenda medicală……………………………………..………………………………………64
3
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
ARGUMENT
Am ales această temă deoarece făcând practică într-o secţie de boli infecţioase am stat
mereu în preajma pacienţilor cu hepatită şi alte afecţiuni ce necesită spitalizare în această
secţie. Am văzut cum bolnavi sosiţi în stare gravă şi cărora iniţial nu li se dădeau prea multe
şanse de supravieţuire îşi reveneau spectaculos datorită devotamentului cu care erau îngrijiţi
de către echipa medicală, fapt care mi-a îndreptat paşii spre această profesie.
Hepatitele virale constituie un grup de boli ale ficatului, caracterizate prin leziuni
predominant inflamatorii, difuze, în ficat şi având cauze unele virusuri care atacă ficatul şi au
evoluţii diferite.
La îngrijirea bolnavilor cu hepatită virală trebuie avut în vedere faptul că
simptomatologia hepato-biliară adesea ascunde o boala infecţioasă de etiologie virală sau
consecinţele acesteia care păstrează încă un oarecare grad de contagiozitate mult timp după
vindecarea aparentă sau reală a bolii iniţiale.
Rolul asistentului medical este, în primul rând, de a preveni transmiterea virusului la
pacienţii necontaminaţi. Pentru aceasta trebuie să cunoască şi să aplice toate măsurile
necesare, de asepsie şi antisepsie şi să educe atât pacienţii sănătoşi cât şi pe cei bolnavi cu
privire la măsurile de profilaxie ce se impun pentru evitarea transmiterii virusurilor.
Când afecţiunea s-a instalat asistentului medical îi revine sarcina de a îngriji pe cel aflat
în suferinţă, alături de întreaga echipă medicală, un rol complex pe care l-am descris pe larg în
capitolul doi al acestei lucrări.
4
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
CAPITOLUL I
1. DEFINIŢIE
Ficatul este cea mai voluminoasă glandă a aparatului digestiv, de culoare roşie-
cărămizie, situat în loja subdiafragmatică (hepatic), în hipocondrul drept.
5
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
Vasele limfatice se adună într-o reţea subseroasă, care ajunge la ganglionii sternali,
mediastinali anteriori şi pancreatico-lienali, cu limfa colectată de pe faţa superioară şi la
ganglionii hilului hepatic cu limfa colectată de pe faţa inferioară şi din limfaticele septurilor
intrahepatice.
Nervii ficatului provin din plexul hepatic, format din fibre simpatice ce ies din
ganglionul celiac şi din fibre parasimpatice, ce se desprind din ambii nervi vagi. Sinapsa
fibrelor simpatice este în ganglionul celiac.
În interiorul ficatului, unele fibre nervoase pătrund în tunicile vasculare, alte fibre
nervoase se pot urmări până în imediata apropiere a celulelor hepatice sau chiar în interiorul
lor. Inervaţia hepatică are rol vasomotor, secretor şi trofic.
Prin aşezarea sa în calea sângelui provenit din tubul digestiv, pancreas şi splină, prin
transformările chimice numeroase şi variate ce au loc la nivelul lui şi prin volumul mare al
6
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
irigaţiei sale sanguine, ficatul ocupă un loc central, indispensabil în menţinerea vieţii.
Înlăturarea sa nu este compatibilă cu supravieţuirea. Ficatul ia parte la digestia şi absorbţia
intestinală prin secreţia biliară; joacă rol important de glanda digestivă.
Ficatul are rol important în ;
- menţinerea compoziţiei plasmatice (homeostazei), oferind proteine nou-formate;
- menţine nivelul glicemiei;
- transformă grăsimile în forme mai uşor oxidabile.
- sintetizează numeroşi fermenţi necesari activităţilor proprii, ca şi altor ţesuturi ;
- degradează hormonii circulanţi în exces;
- prin bogata irigaţiei sale sanguine, ficatul reprezintă o staţie importantă în reglarea
metabolismului apei şi a circulaţiei de întoarcere, controlând debitul sanguin şi cruţând astfel
inima de un aport rapid şi important de lichide;
- prin acelaşi mecanism, de control al debitului sanguin şi de reglare a metabolismului
ficatul, opreşte pătrunderea de substanţe toxice în organism;
- În perioada embrionară, ficatul reprezintă un organ al hematopoezei.
Funcţia biliară (biligeneza) – secreţia biliară rezultă din activităţile celulelor Kupffer şi
celulelor hepatice. Bila se varsă în intestin în cantităţi de 600-1000ml/24 ore.
Sărurile biliare reprezintă cel mai important component al bilei. Ele indeplinesc mai multe
activităţi:
- participă la emulsionarea grăsimilor în intestin şi la stabilirea acestor emulsii; prin
aceasta se măreşte enorm suprafaţa particulelor grase, intensificându-se atacul enzimatic.
Însăşi acţiunea lipazei pancreatice este activată de sărurile biliare.
- au rol important în absorbţia vitaminelor liposolubile (A, D, E si K), absorbţia fierului
şi calciului alimentar;
- stimulează secreţia biliară prin acţiunea lor coleretică, rol important în stimularea
peristaltismului intestinal şi rol de menţinere a echilibrului microbismului intestinal.
Funcţia metabolică – se referă la toate substanţele nutritive:
7
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
CAPITOLUL II
HEPATITA VIRALĂ ACUTĂ
8
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
2.1 DEFINIŢIE
Hepatita virală acută este o boala infecţioasă transmisibilă, apărând sub formă de
epidemii sau chiar pandemii. Este provocată de un virus filtrabil specific, care - introdus în
organism pe cale digestivă sau accidental, pe cale parenterală - provoacă o îmbolnăvire a
intregului organism şi în mod deosebit a parenchimului hepatic. Boala se manifestă prin semne
de infecţie generală şi prin simptome digestive şi hepatice, însoţite sau nu de icter.
Istoric şi terminologie: încă din secolul al XVIII-lea şi al XlX-lea au fost observate
ictere febrile cu caracter epidemic în timpul razboaielor, denumite „boala militară" sau „icter
soldatesc". Apoi afecţiunea a fost observata şi între perioadele de epidemii, fiind cunoscută
sub numele de „icter infecţios benign". La sfarsitul secolului trecut, Botkin i-a recunoscut
caracterul infecţios şi a descris boala, de unde şi denumirea de „boala Botkin".
Hepatita virală a fost izolată ca entitate nosologică de circa 30 de ani, cu ocazia
ultimului razboi mondial, cand a cunoscut o mare raspandire. Boala figurează sub mai multe
denumiri: „hepatita infecţioasă", pentru hepatita cu virus A, şi „hepatita serică", pentru hepatita
cu virus B. Sub denumirea de „hepatita virotică sau virală" sunt cuprinse atat hepatitele cu
virus A şi virus B, cât şi cele provocate de alte virusuri decât cel hepatic. în legatura cu calea
de transmitere parenterală se vorbeste de „hepatita de inoculare", „hepatita de seringă" sau
„posttransfuzională", care nu trebuie confundată cu hepatita serică, deoarece pe cale
parenterală se poate transmite oricare dintre virusurile hepatice, nu numai virusul B.
Etiologie şi epidemiologie: hepatita virală acută este provocată de un virus specific,
cercetarile bacteriologice şi imunologice ducând la admiterea a doua virusuri, cu caractere
epidemiologice diferite.
Virusul A patrunde în organism în mod obisnuit pe cale orala, insa poate fi inoculat şi
parenteral. Perioada de incubatie dureaza intre 2 şi 6 săptămâni. în cursul bolii, virusul A a fost
gasit în sange, în sucul duodenal şi în materiile fecale. A putut fi decelat în materii fecale şi la
18 luni după boala. Contaminarea facandu-se cel mai frecvent pe cale digestiva, vectorul
obisnuit este apa. Boala poate să apara sporadic, dar deseori în focare epidemice, care
intereseaza colectivitati cu sursa de apa comuna: familie, internate, camine, scoli, cazărmi. În
timpul razboaielor sau al calamitatilor naturale, cand se produc aglomerari de populatie cu
conditii de igiena deficitara, izbucnirile epidemice, ale bolii cuprind mari mese de oameni.
9
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
10
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
2.3 SIMPTOME
Ddebutul este variabil. De cele mai multe ori, boala începe cu tulburări dispeptice,
uneori atribuite unor mese mai grele, care în fond nu fac decât să accentueze o stare dispeptică
existentă de câteva zile. Bolnavul se plânge de inapetenţă, greţuri, uneori vărsături, balonari
postprandiale, modificări de scaun (constipatie sau diaree), de multe ori dureri epigastrice cu
aspect de colică biliară. Alteori, boala are un debut cu aspect „gripal": cefalee, curbatură,
fenomene catarale ale cailor respiratorii superioare. în alte cazuri, debutul se manifestă prin
artralgii, mialgii, lombalgii, uneori tumefieri articulare, febră, îmbracand un aspect
„reumatismal". Dar toate aceste aspecte pot să lipsească, primul simptom care atrage atenţia
bolnavului fiind icterul. Hepatita virală acută evoluează de obicei în trei faze: preicterică,
icterică şi de rezolutie.
Faza preicterică are o durată de 3 - 4 zile până la 2 săptămâni, rar până la 4 săptămâni
şi se manifestă cu unele din semnele arătate mai sus, uneori cu intricarea lor. Ele apar pe un
fond de stare generală alterată: astenie, insomnie, cefalee, tulburări dispeptice, stare subfebrilă
(37,2 - 37,5°). Pot exista dureri în hipocondrul drept sau fosa iliacă dreaptă. În această fază
sunt descrise şi alte manifestări, urticarie, herpes zoster, iritaţii meningiene.La examenul
obiectiv se poate constata o hepatomegalie moderată, cu ficatul uşor sensibil, eventual şi o
splenomegalie discretă. Examenele de laborator arată urobilinogenurie, creşterea
11
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
12
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
perioade subfebrile; în aceste forme pot surveni şi recaderi icterice, la intervale de cateva zile
sau săptămâni. Daca icterul revine după trei luni de la disparitie, se considera ca este vorba de
o noua îmbolnăvire.
O parte dintre bolnavi ramane cu o suferinta asociata a duodenului sau a cailor biliare, suferinta
care nu trebuie interpretata ca o hepatita cronica. Alti bolnavi, cu un teren neuropsihic mai
labil, pot prezenta în continuare tulburări de tip obsesiv-anxios, preocupţi fiind de grija de
vindecare. O proporţie de 10% din bolnavi nu se vindecă, ci trec spre hepatita cronică - fie
direct, fie după o perioadă de latenţă, mai rar după o formă severă a distrofiei hepatice.
Distrofia hepatica este o posibilitate evolutivă foarte gravă a hepatitelor acute, care se
instaleaza rapid, fara prodroame, indiferent de cum a evoluat hepatita până atunci; exista doua
aspecte clinice: distrofia acută şi subacută.
Perioada de convalescenta a hepatitei virale acute lunga (2-4 luni) şi necesita
respectarea regulilor igieno-dietetice.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe tabloul clinic şi pe datele de laborator, este important
ca diagnosticul să fie pus încă din stadiul preicteric, cand trebuie să ne gandim la hepatita
epidemica şi să efectuam examenele necesare. Hepatita tip A este mult mai frecventa. Incidenţa
maximă este în copilărie şi adolescenţă. Infectţile inaparente sunt de 20 - 30 ori mai frecvente
decât cele manifeste (60 - 80% din populaţia de peste 50 ani, are anticorpi specifici). Nu
prezintă antigen Australia (Ag HBs). Incubaţia este în medie 4 săptămâni. Debuteaza relativ
brusc cu sindrom infecţios general şi manifestari digestive, mai rar pseudogripare sau tip boala
serului (eruptie urticariana, poliartralgii, caracteristice formei B). Evolueaza aproape totdeauna
spre vindecare chiar în formele prelungite. Recrudescentele şi recaderile sunt rare. Prognosticul
este bun. în concluzie bolnavul este un copil sau tânăr, cu sindrom hepatitic clinic icteric sau
anicteric şi cu sindrom de laborator, cu lipsa antigenului Australia, cu prezenta eventuala a
focarului şi cu evolutie benigna. Hepatita tip B (serica, de seringa, posttransfuzionala etc.) este
transmisa paren-teral sau neparanteral, cu tendinta la persistenţa infectiei şi cronicizarea bolii.
20 -40% din populatia adultă, a trecut prin infecţie ori prin forma subclinică, care este de 10
ori mai frecventă. Izvorul de infecţie este bolnavul acut sau cronic şi purtatorul. De obicei
transmiterea este parenterală. Aceasta forma prezintă antigen Australia. Are o incubatie de 40
- 80 zile, cu o medie de 60 de zile. Afecteaza cu predilectie adultii şi varstnici. Faza preicterica
este mai lunga, tulburarile digestive mai reduse, uneori sunt prezente semne de boala serului
13
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
2.4 TRATAMENT
14
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
15
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
B. HEPATITA CRONICĂ
2. 5 DEFINIŢIE
16
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
17
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
2.7 SIMPTOMATOLOGIE
Debutul: în aproximativ 50-60 % din cazuri debutul este insidios latent, iar în 30-40 %
din cazuri el este acut, hepatita cronică agresivă dezvoltându-se, de cele mai multe ori în
continuarea unei hepatite acute sau virus B nevindecată la care persistă antigenul Hbs în ser
timp de 13 săptămâni şi la care după câteva luni apar simptome şi semne improprii hepatitei
acute.
Dintre sindroamele care marchează debutul bolii, cele mai importante sunt: sindromul
neurastenic, dispeptic, icteric,hepatosplenomegalic şi cutaneomucus.
2.8 DIAGNOSTIC
a) Diagnosticul pozitiv de hepatita cronică se sprijină pe:
- prezenţa în antecedentele bolnavului, a episodului acut de hepatita virală ( îndeosebi
hepatita cu virusul B).
- sindromul clinic subiectiv ( dureri în hipocondrul drept, exagerate de efort, mese indigeste
şi palparea ficatului, tulburări dispeptice variate şi îndeosebi apetitul diminuat şi balonările
postpradiale);
18
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
Tratamentul medical:
- Tratamentele etiologice vizează cauzele încă active ale bolii.
- Tratamentele patogenetice au aplicaţii mai largi.
Tratamentul igieno-dietetic- consta în repaos fizic prelungit şi dietă.
19
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
20
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
21
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
Alimentaţia bolnavilor hepatici trebuie să fie fracţionată în doze mici şi dese pentru a
favoriza drenajul biliar permanent şi pentru aportul de calorii. În perioada acută a hepatitelor,
bolnavii primesc un regim de cruţare a ficatului prin evitarea grăsimilor şi a alimentelor
meteorizante, asigurându-se un aport bogat în hidranţi de carbon şi vitamine. Proteinele se vor
da în cantităţi progresive, pe măsură ce dispare inapetenţa, asigurând un aport bogat prin brânză
de vaci, carne fiartă de pasare, vită, grătar. Pe măsura ce starea bolnavului se ameliorează se
admit şi grăsimile vegetale si untul. Se interzic cu desăvârşire băuturile alcoolice, alimentele
prăjite şi condimentele. În timpul şi după colici este de preferat dieta lichidă. Pentru o
alimentaţie adecvată acestei situaţii, între asistenta medicală şi pacient trebuie să existe o
strânsă colaborare.
În cadrul pacienţilor cu afecţiuni hepatice, asistentei medicale ii revine sarcina de a
supraveghea şi urmări:
- culoarea sclerelor şi tegumentelor (icterizarea şi dezicterizarea );
- pruritul;
- culoarea scaunelor;
- aportul de lichide;
- culoarea si cantitatea urinei;
- greutatea corporala;
- formarea şi dispariţia edemelor;
- eventualele modificări de comportament.
Tot asistenta medicală este cea care efectuează ( la indicaţia medicului ) recoltările de
sânge, urină, fecale, sucuri digestive şi le trimite la laborator pentru efectuarea probelor
funcţionale ale ficatului, pancreasului şi vezicii biliare.
Ea efectuează sondajele exploratoare şi terapeutice, pregăteşte bolnavul pentru
examenul radiologic şi la indicaţia specială a medicului, pentru puncţia abdominală,
laparoscopia sau puncţie biopsică a ficatului. Îngrijirile trebuie efectuate în cunoaşterea
complicaţiilor posibile pe care asistenta are obligaţia să le revadă şi să le cunoască. Cele mai
frecvente sunt: colica biliara, icterul, hemoragia si semnele prevestitoare ale comei hepatice.
Medicaţia bolnavilor hepatici trebuie făcută numai la indicaţia medicului. Asistenta are
obligaţia ca la cea mai mică suspiciune să anunţe medicul. Corticoterapia si antibioterapia se
vor face cu precauţiile şi controalele obişnuite. Extracţiile de ficat, vitaminele, medicamentele
22
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
CAPITOLUL III
CAZURI PRACTICE
CAZUL A
PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI C. D.
23
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
Culegerea datelor
- Nume: C.
- Prenume: D.
- Data naşterii: 14 03 1947
- Domiciliu stabil: Vatra Dornei
- Ocupatia: pensionară
- Starea civilă: văduvă
- Stare materială: venit material modest. Locuieşte singură la bloc şi are doar o pensie
de 400 lei.
- Religie: ortodoxă
- Observaţii: Pacienta declară că nu fumează, nu consumă băuturi alcoolice. Consumă
mai mult alimente vegetale dar câteodată face excese de grăsimi şi condimente. Face mişcare
zilnic şi câteodată face eforturi fizice moderate.
Diagnostic de internare:
- Hepatită cronică cu virus B, puseu acut
Motivele internării:
- Durere în hipocondrul drept
- Greaţă
- Vărsături
- Cefalee
- Balonare
- Febră
- Astenie
- Somnolenţă
24
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
- Icter
- Inapetenţă
Antecedente heredo-colaterale:
- Nu se cunosc
Antecedente personale:
- Hepatită cronică B
- Dischinezie biliară
Istoricul bolii
Pacientă cunoscută cu hepatita cronică B, se prezintă la unitatea spitalicească acuzând
dureri în hipocondrul drept, cefalee, greţuri, vărsături, febră, inapetenţă, somnolenţă, astenie şi
prezintă icter tegumentar discret. Aceste simptome au apărut în urma unor excese alimentare
repetate.
26
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
EXAMENE DE LABORATOR
ALE PACIENTEI C. D.
27
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
Examen de urină
pH 6,5 4,8 – 6,8
densitate 1030 1015 – 1025
uree 389 mmol/l 166 -582,7 mmol/l
acid uric 99 mmol/l 30 -120 mmol/l
corpi cetonici 17mg/24h 10 -20 mg/24h
Urobilinogen Crescut Normal
Bilirubină urinară Pozitivă normal
28
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
29
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
Risc de
complicaţii
30
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
Risc de
accident
Risc de
complicaţii
31
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
32
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
33
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
34
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
35
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
Resp:19b/min
EVOLUŢIE ŞI RECOMANDĂRI
36
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
CAZUL B
37
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
Culegerea datelor
- Nume: M.
- Prenume: A.
- Data naşterii: 15 07 1952
- Domiciliu stabil: Vatra Dornei
- Ocupaţia: administrator de firmă
- Starea civilă: căsătorit
- Stare materială: venit material mediu, având un bar pe care îl gestionează, venit
completat de salariul soţiei.
- Religie: ortodoxă
- Are doi copii majori
- Observaţii: Pacientul declară că fumează cam un pachet de ţigări pe zi, consumă
băuturi alcoolice ocazional, în cantitate moderată, consumă frecvent carne şi alimente ce conţin
grăsimi animale.
Diagnostic de internare:
- Hepatită acută cu virus A
- Dislipidemie
- Obezitate gradul II
- Discopatie lombară
Motivele internării:
Antecedente heredo-colaterale:
- mama hipertensivă
- tata decedat în urma unui infarct miocardic
38
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
Antecedente personale:
- dislipidemie
- dischinezie biliară
- obezitate gradul II
- dischinezie biliară
Istoricul bolii
PENTRU PACIENTUL M. A.
40
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
EXAMENE DE LABORATOR
ALE PACIENTULUI M. A.
41
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
42
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
43
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
44
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
45
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
46
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
47
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
48
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
49
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
-am recomandat
menţinerea igienei
alimentare:spălatul pe
mâini înaintea servirii
mesei precum si a
alimentelor ce urmează
a fi gătite sau
consumate proaspete
-am pus la dispoziţia
bolnavului broşuri cu
informaţii despre
HVA(care sa cuprindă
informaţii despre
investigaţiile specifice
bolii,tratament si
evoluţie)
-am explicat
pacientului ca este
necesar sa se prezinte
la medicul de familie
pentru
dispensarizare pe o
perioada cuprinsă între
6-24 uni şi controale
clinice si de
laborator
-am implicat familia în
susţinerea pacientului
privind dieta şi modul
de viaţă al
50
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
acestuia şi am explicat
ca reintegrarea socio-
profesională se va face
treptat ştiind
faptul ca refacerea
ficatului necesită timp
mai îndelungat (2-3
luni)
51
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
EVOLUŢIE ŞI RECOMANDĂRI
52
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
CAZUL C
PLANUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTULUI E.B.
Culegerea datelor
- Nume: E
- Prenume: B
- Data naşterii: 17 02 1967
- Domiciliu stabil: Vatra Dornei
- Ocupaţia: contabil
- Starea civilă: căsătorit
- Stare materială: venit material mediu, completat de salariul soţiei şi de venituri
provenind din agricultură. Cresc animale şi cultivă legume.
- Religie: ortodoxă
- Observaţii: Pacientul cu hepatită virală A în antecedente, declară că nu fumează,
consumă băuturi alcoolice ocazional, în cantitate moderată, consumă frecvent carne şi alimente
ce conţin grăsimi animale, prăjeli, place mâncarea condimentată. Nu prea face mişcare pentru
că exercită o muncă de birou unde îşi petrece 8-10 ore pe zi apoi se urcă în maşină şi se duce
acasă. Doar la sfârsit de săptămână se ocupă de treburile casei. Recunoaşte că problemele de
la servici îl sresează adesea.
- Data internării: 12. 01. 2011
- Data externării: 17. 01 2011
Diagnostic de internare:
- Hepatopatită cronică cu virus C, puseu acut
Motivele internării:
- cefalee
- astenie
53
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
- tulburări dispeptice
- durere în hipocondrul drept
- hepatomegalie moderată
Antecedente personale:
- Hepatită virală C, cu doi ani în urmă
Istoricul bolii
După mai multe mese copioase consumate cu ocazia sărbătorilor de iarnă pacientul
începe să acuze fenomene dispeptice ca: greaţa, balonare, meteorism, eructaţii;
inapetenţă,cefalee frontală, durere în hipocondrul drept precum şi astenie moderată fapt care l-
a făcut să se prezinte la medic.
54
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
55
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
9. A evita
pericolele
56
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
EXAMENE DE LABORATOR
ALE PACIENTULUI E.B.
Ionograma serică:
Na 302 mg% 300-305 mg%
K 14 mg% 15-21 mg%
Ca 8,85 mg% 9-11 mg%
Mg 1,7 mEq/l 1,5-3 mEq/l
Bilirubina D 1,5 mg% Max. 0,3mg%
Bilirubina T 2,25 mg% Max 1mg%
Examen de urină
pH 5,5 4,8 – 6,8
densitate 1020 1015 – 1025
uree 380 mmol/l 166 -582,7 mmol/l
acid uric 94 mmol/l 30 -120 mmol/l
corpi cetonici 14mg/24h 10 -20 mg/24h
Urobilinogen Crescut Normal
Bilirubină urinară Pozitivă Normal
57
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
58
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
59
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
60
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
61
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
62
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
EVOLUŢIE ŞI RECOMANDĂRI
63
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
BIBLIOGRAFIE
64
Îngrijirea pacientului cu hepatită virală
65