Sunteți pe pagina 1din 57

ARGUMENT

Subiectul temei mele de licență pe care l-am ales se numeşte “ Îngrijirea pacientului cu
hepatită cronică ”. Ceea ce m-a determinat sǎ îmi aleg aceastǎ temǎ a fost faptul cǎ am întalnit
un numǎr mare de persoane cu aceastǎ boalǎ.

Scopul acestei lucrǎri este de a evidenția activitatea asistentei medicale privind


profilaxia, tratamentul autonom și delegat al acestei boli. Cu ajutorul cunoștintelor de
medicinǎ internǎ și nursing bazate pe cele 14 nevoi fundamentale, încerc sǎ prezint unele
activitǎti ce fac parte din îngrijirea bolnavului cu aceastǎ afecțiune.

Hepatitele cronice constituie un grup de boli ale ficatului, caracterizate prin leziuni
predominant inflamatorii, difuze, cronice în ficat având cauze variate și evoluții diferite. Ele
reprezintă un grup morfologic bine definit clinic și anatomic și diferit de hepatoze, un alt mare
grup de boli hepatice ,cronice, inflamatorii, cu leziuni predominant degenerative și cu
mecanism dismetabolice.

Hepatitele cronice au leziuni infiltrativ-inflamatorii în spațiile porte și în interiorul


lobulilor, asociate deseori cu leziuni hepatocelulare necrotice și variate reacții hiperplazice
fibrotice, care conditionează în ansamblul lor evoluția bolii. După aspectele clinice și mai ales
anatomice la biopuncția hepatică, hepatitele cronice se pot deosebi în hepatite cronice
persistente, ale căror leziuni infiltrative sunt limitate la nivelul spațiilor porte, de intensitate
redusă și fără agravări, evoluând de obicei spre vindecare sau stabilizare de-a lungul câtorva
ani și în hepatitele cronice evolutive, active, zise sau agresive, cu leziuni infiltrative bogate în
spațiile porte și periportal, cu invadarea și dislocarea periferiei lobulare, cu alterări necrotice
hepatocelulare insulare, cu fibroză reactivă și cu agravarea progresivă a leziunilor, cu evoluție
mai lentă sau mai rapidă, deseori spre ciroză.

În hepatitele cronice este nevoie, pe lângă tratamentul etiopatogenic aplicat și de un


repaus fizic și psihic de minimum un an, prin pensionare temporară și tratamente repetate
aplicate în spital, sanatorii, cu intervale la domociliu sub control medical, clinic și paraclinic.
Tendința evolutivă și uneori cirogena a acestor hepatite reclamă un tratament igieno-dietetic

1
medicamentos și sanatorial corect și sustinut aplicat. Se pot obține astfel ameliorări și
retrocedări după 2-3 ani de tratament.

În aceste forme de hepatite cronice agresive sunt necesare controale bioptice repetate la
12-18 luni, întrucât evoluția lor clinică și biochimică nu acordă totdeauna cu starea lor
lezională. Nu rareori se văd bolnavi, în special tineri, cu forme clinice ușoare,cu teste hepatice
slab pozitive, care par a avea o hepatită cronică persistentă și la care biopsia hepatică arată
leziuni invadate periportale de tipul hepatitei agresive.

2
ISTORIC
După cercetări intense, cadrul nosologic al hepatitelor cronice este bine conturat în
prezent. De-a lungul timpului, mulţi autori s-au întrebat dacă conceptul de hepatită nu
corespunde unei entităţi heterogene.
În tratatele lui Bockus, Gidart și Schiff, ediția 1963, hepatitele cronice nu formează
obiect de studiu. Abia în ediţia din 1969 a tratatului lui Schiff, este descrisă hepatita cronică
activă. Denumirea de hepatită cronică a fost introdusă de Kalk în anul 1957. El a urmărit prin
puncţii, biopsii repetate evoluția unei hepatite virotice acute spre hepatită cronică și apoi spre
ciroză hepatică. Deci de la început, hepatita cronică a fost concepută ca studiu intermediar
între hepatita acută și ciroză.
Interpretarea nu a fost acceptată de către toţi autorii întrucât a existat și modalitatea ca hepatita
virotică acută să evolueze direct spre ciroză. Nu toate hepatitele cronice au un prodom acut
manifestat clinic și de asemenea nu toate hepatitele cronice evoluează spre ciroze, unele
stabilizându-se său chiar vindecându-se. După unii autori, termenul de hepatită cronică ar fi
imprecis și ambiguu. El s-ar putea aplica oricărei stări inflamatorii hepatice anormal de
prelungite. Se înţelege prin hepatite cronice stări inflamatorii hepatice, predominant
interstiţiale, fără regenerarea nodulară său dezorganizarea arhitectonicii ca în ciroze de
etiologie variată, care durează mai mult de un an și cărora le corespund manifestări clinice
variabile, de regulă simptome de insuficiență hepatică şi de grade variabile de alterare ale
testelor de explorare hepatică.
În general hepatita epidemică survenită pe un ficat indemn nu se cronicizează mai
devreme de un an pentru că agresiunea virotică survenită pe un ficat lezat se cronicizează în
intervale mult mai scurte. Limitele conceptului de hepatită cronică se întind de la hepatita
acută la ciroză hepatică, implicând diferenţierea de aceste entităţi extreme. În ceea ce priveşte
hepatita acută, nu se știe exact în toate cazurile nici când începe și nici când trece în
cronicizare.
Hepatita cronică poate evolua spre ciroză, dar va trebui diferenţiată de aceasta cel puţin
din punct de vedere etiologic și patologic. Esenţial, nu sunt boli diferite. Ciroza hepatică
reprezintă stadiul ireversibil, final al hepatitei cronice agresive. Dar nu toate hepatitele cronice
evoluează în mod necesar spre ciroză. Diagnosticul de hepatită cronică este insuficient, de
aceea trebuie să i se adauge etiologic stadiul și sensul evolutiv.

3
CAPITOLUL I

HEPATITELE CRONICE VIRALE

Hepatita cronică reprezintă o stare inflamatorie a ficatului, localizată predominant


portal sau periportal, fără dezorganizarea arhitectonicii lobulilor hepatici, fără regenerarea
nodulară, cu manifestări clinice variate și alterarea testelor biologice hepatice, care durează cel
puțin un an.

Hepatita cronică se situează intre hepatita acută și ciroza hepatică.

Pe baza criteriilor morfopatologice se deosebesc două forme principale de hepatită cronică:

- 19 hepatita persistentă;

- 20 hepatita agresivă ( activă sau evolutivă ).

1.1. Definiție

Hepatita cronică este definită prin prezența inflamației și necrozei hepatice,timp de cel
puțin 6 luni.

Deși toate tipurile de hepatite cronice au trăsături comune histopatologice,clinice și


biologice, sunt descrise mai multe catogorii distincte:

- hepatite cronice virale;

- hepatite cronice autoimune;

- hepatite cronice medicamentoase;

În multe cazuri, caracteristicile clinico-paraclinice nu permit încadrarea în nici una din


cele 3 categorii. Aceste forme de hepatită cronică idiopatica (criptogenetica) sunt posibile
forme de hepatită cronică autoimună. Evoluția hepatitelor cronice este variabilă de la forme

4
ușoare cu progresie lentă la forme severe asociate cu fibroza și dezorganizări arhitecturale care
în final determină ciroză.

Figura4. Hepatita cronică – aspect histo-patologic

Figura5. Hepatita cronică – aspect histo-patologic

1.2. Clasificare

Clasificarea veche a hepatitelor cronice a avut la baza criterii histopatologice


(localizarea și extensia leziunilor hepatice) incluzând 3 tipuri:

- hepatita cronică persistenta;

- hepatita cronică lobulara;

- hepatita cronică activa.

Aceste tipuri nu au implicații prognostice, în prezent fiind utilizată o clasificare mai


completă bazată pe o combinație de variabile histopatologice, clinice și serologice.

5
Clasificarea actuala se face pe baza:

- etiologiei;

-activitatii necroinflamatorii (gradului):

-extensiei fibrozei (stadiului)

Clasificarea etiologică

Pe baza caracteristicilor clinice și serologice pot fi diferențiate mai multe tipuri, cu implicatii
prognostice și terapeutice;

-Hepatite cronice virale:

- virus hepatitic B;

- virus hepatitic B si D;

- virus hepatitic C;

- virus hepatitic G

- alte infecții virale: virusul citomegalic poate determina hepatita cronică la nou născuți
și ocazional la imunosupresați;

-Hepatite cronice autoimune:

- tip 1 (,,lupoida”) - anticorpi antifibra musculară neteda și antinucleari;

- tip 2 - anticorpi anti-LKM;

-Hepatite cronice medicamentoase.

-Deficitul de α1 antitripsina și boala Wison pot fi însoțite de un tablou histomatologic


de hepatita cronică, dar sunt încadrate separat.

6
-Hepatita cronică criptogenica are cauză necunoscută.

Clasificarea pe baza gradului

Se face prin evaluarea severității activității necroinflamatorii pe baza unor criterii


cantitative structurate în sisteme separate de scor. Sunt cuantificate:

-necroza periportala care rezulta prin eroziunea plăcii limitate a spațiului port, la
interfața dintre infiltratul inflamator limfoplasmocitar și hepatocitele periportale apărînd zone
de necroză parcelară (piecemeal necrosis);

- necroza confluenta face legătura între structurile vasculare realizând aspectul de


necroza în punți (bridging necrosis), între tracturile portale sau mai severă între tracturile
portale și venele centro-lobulare;

-degenerarea hepatocitară și necroza focală (spotty necrosis) din interiorul lobului;

- prezenta inflamatiei portale cuantifica infiltratul inflamator predominant


limfoplasmocitar la nivelul spațiului de port.

Clasificarea histopatologica

Categoriile histopatologice de hepatită cronică persistentă, lobulară și activă au fost


treptat înlocuite de noile clasificări mai precise.

Modificarea histopatologica Stadiu Scor

Absența fibrozei - 0
Expansiune periportală Fibroza ușoară 1
Septuri-porto-portale Fibroza moderată 2
Septuri porto-centrale Fibroza severă 3
Ciroza Ciroza 4

7
Stadiile degradării ficatului

Hepatita cronică persistentă este caracterizată prin prezența unui infiltrat inflamator
mononuclear (limfoplasmocitar) localizat la nivelul spatiului port. Infiltratul inflamator nu se
extinde intralobular, iar “placa limitanta” a hepatocitelor periportale este intacta Deși fibroza
periportală minima poate fi prezentă, arhitectura lobulară este păstrata, iar ciroza absentă.

Pacienții cu hepatită cronică persistenta sunt in general asimptomatici sau au simptome


generale ușoare (astenie fizica, anorexie, greata. Examenul obiectiv este normal cu excepția
hepatomegaliei, iar valorile transaminazelor sunt moderat crescute.

8
Clasic, se consideră că hepatita cronică persistenta nu progreseaza decat exceptional
spre leziuni mai grave (hepatita cronica activa sau ciroza hepatica).

Potentialul evolutiv este insa in general prezent in special la pacientii cu hepatita cronica
persistenta virala sau autoimuna in remisiune clinica (spontana sau terapeutica).

Hepatita cronica lobulara presupune asocierea focarelor de necroza si inflamatie


intralobulara fiind similara anatomo-patologic cu hepatita acuta. Placa limitanta este intacta,
fibroza periportaIa absenta sau usoara, iar arhitectura lobulara pastrata.

Hepatita cronica lobulara este considerata o varianta a hepatitei cronice persistente cu


componenta 1obulara, si are acelasi tablou clinico-paraclinic. Prognosticul si potentialul
evolutiv sunt similare cu hepatita cronica persistenta.

Hepatita cronica activa este caracterizata histopatologic prin:

-extinderea infiltratului inflamator limfoplasmocitar portal la nivel periportal si mai putin


intralobular;

-eroziunea placii limitante a hepatocitelor periportale, cu distrugerea hepatocitelor situate


la interfata dintre infiltratul inflamator si parenchimul hepatic (piecemeal necrosis) reprezinta
leziunea minima care stabileste diagnosticul de hepatita cronica activa;

-leziunile mai severe presupun formarea de zone de necroza confluenta (bridging


necrosis) care indica in general progresia catre ciroza;

-o forma extinsa si severa a necrozei confluente este necrozamultilobila-ra asociata cu


deteriorarea clinica rapida;

-fibroza consta in formarea de septuri conjunctive situate initial in jurul tracturilor


portale (fibroza stelata), care se extind in lob si izoleaza hep-tociteleformand “rozete’;

9
- necroza confluenta detennina colapsul retelei de reticulina si aparitia fibrozei in
punti, care favorizeaza reorganizarea arhitecturala lobulara si regenerarea nodulara care
determina aparitia cirozei.

- hepatocitele au modificari degenerative (balonizare, corpi acidofilici Councilman).

- pot fi prezente modificari de colestaza sau alterari ale ductelor biliare, in special in
cazurile cu hepatita cronica virala C.

In general hepatita cronica activa este mai severa clinic decat hepatita cronica persistenta
sau lobulara, majoritatea pacientilor avand simptome generale (in special astenie
fizica). Transaminazele au valori crescute, iar icterul sau hiperbilirubinemia sunt mai
frecvente. Desi la pacientii cu necroza parcelara izolata este dificil de demonstrat progresia
catre ciroza hepatica, pacientii cu leziuni mai severe evolueaza catre ciroza (aproximativ 20-
50% din pacientii cu hepatita cronica activa evidentiata pe punctia biopsie hepatica au si
ciroza hepatica).

1.3. Patogenie

Hepatita cronica este caracterizata prin implicarea factorilor imunologici in


perpetuarea agresiunii hepatocitare. Este postulata o reactie imunologica orientata impotriva
antigenelor membranei hepatocitare.

Sunt implicate atat imunitatea umorala (hiper-y-globulinemia si anticorpii tisulari


circulanti sunt frecvent prezente), cat si cea celulara (procesul este mediat de limfocitele
sensibilizate si celulele mononucleare din infiltratul inflamator portal si periportal, care
favorizeaza necroza periportala).

Multi autori considera hepatita cronica un mod de progresie a leziunii initiale, mai
degraba decat o entitate distinctiva.

1.4. Tablou clinic

Este comun tuturor formelor de hepatita cronica, cu particularitai legate de etiologie.

10
Un procent variabil de pacienti sunt asimptomatici. Simptomul dominant este
astenia fizica. Se asociaza acuze dispeptice (greata, anorexie), jena dureroasa la nivelul
hipocondrului drept, postprandial sau la efort, mialgii sau artralgii.

Examenul obiectiv evidentiaza hepatomegalie cu consistenta normala sau usor


crescuta, cu suprafata neteda, sensibila la palpare. Se asociaza frecvent splenomegalia.

Pacientii pot fi icterici, iar in formele severe apar semne de insuficienta hepatica (stelute
vasculare, epistaxis, gingivoragii).In functie de etiologie se asociaza alte manifestari
autoimune sau sistemice.

1.5. Explorari paraclinice

Explorarea functionala hepatica

- Sindromul de insuficienta hepato-celulara indica in general o functie de sinteza


normala, cu modificari ale albuminei, indicelui de protombina si pseudoeolinesterazei, in
perioadele de exacerbare.

- Sindromul de citoliza este frecvent intalnit, desi cresterea transaminazelor nu reflecta


severitatea hepatitei cronice (indicata de punctia biopsie hepatica).

Transaminazele (aspartataminoiransferaza, AST si alanina-minotransferaza, ALT) pot fi


insa folosite pentru o apreciere biologica aproximativa:

- hepatita cronica usoara, cu valori de pana la 3 ori limita superioara a normalului,


sub 100 UI/dL;

- hepatita cronica moderata cu valori de pana la 10 ori limita superioara a normalului,


sub 400 UI/dL;

- hepatita cronica severa, cu valori de peste 10 ori limita superioara a normaluiui,


peste 400 UI/dL.

- Sindromul de colestaza poate fi prezent:

11
- nivelul bilirubinei serice totale este crescut variabil, in special in formele severe;

- enzimele de colestaza cresc in formele colestatica de hepatita cronica virala (B sau C)


sau in hepatita cronica medicamentoasa.

Explorarea imunologica

- Electroforeza proteinelor plasmatice indica cresterea Y-globulinelor

- Imunoeclectroforeza indica cresterea IgG si uneori IgM in hepatitele cronice virale,


respectiv cresterea IgG, IgM si sau IgA in hepatita cronica autoimuna.

- Imunofenotiparea permite evidentierea dezechilibrelor imunologice prin determinarea


populatiilor si subpopulatiilor limfocitare, in functie de markeri de suprafata specifici.

Explorarile imagistice

- Scintigrama hepato-splenica evidentiaza hepatomegalia, modificarea repartitiei captarii


hepatice si captarea splenica sau medulara, dar arc rezolutic moderata si este scumpa
(foloseste izotopi radioactivi Au198 sau Tc 99)

- Ecografia abdominala este explorarea de electic pentru aprecierca dimensiunilor si


structurii ficatului, respectiv splinei, oferind si informatii suplimentare despre organele
adiacente (sistemul venos port in special);

- Ecografia Doppler este utila pentru evidentierea hipertensiunii portale, si implicit


pentru diagnosticul diferential cu ciroza hepatica.

Explorarea morfologica

Diagnosticul pozitiv al hepatitei cronice este un diagnostic prin excelenta


histopatologic si se efectueaza prin punctie biopsie hepatica (simpla sau cu abord intercostal,
preferabil ghidat ecografic sau tomografic) sau prin recoltare in cursul laparascopiei.

12
-Punctia biopsie hepatica este esentiala pentru confirmarca diagnosticului pozitiv si
pentru clasificarea hepatitei cronice (sugereaza etiologia si stabileste gradul, respectiv studiul).
Permite diagnosticul diferential cu ciroza hepatica, cu sensibilitate si specificitate mare, fiind
esentiala pentru evaluarca evolutiei spontane si sub tratament. Erorile de diagnostic
histopalologic prin punctie biopsie hepatica apar datorita:

- varabilitatii distributiei si severitatii leziunilor hepatice, care favorizeaza erori de


esantionare, in special pentru biopsiile mici.

- dificultatilor de diferentiere a cirozei hepatice pe biopsiile mici (sunt necesare coloratii


reticulinice si un histopatolog cu experienta);

- dificultatilor de diferentiere intre necroza periportala parcelara (piccmeal necrosis) si


infiltratul inflamator lobular;

- prezentei balonizarii si necrozei hepatocitelor periportale in afectiunile colestatice.

Explorarea etiologica

Presupune identificarea markerilor virali, a markerilor autoimuni, respectiv a


medicamentelor posibil implicate si permite stabilirea formei etiologice de hepatita cronica.

1.6. Diagnostic pozitiv

Presupune parcurgerea mai multor etape:

- diagnosticul pozitiv al hepatitei cronice sugerat de tabloul clinico-biologic si stabilit pe


baza punctiei biopsie hepatic;

- aprecierea gradului activitatii necroinflamatorii si stadiului de fibroza

- identificarea etiologici pe baza testelor serologice si eventual prin determinarea


markerilor virali in ficat;

13
- stabilirea formelor clinice particulare (colestatice, cu hipersplenism, cu fenomene
autoimune, porfirie).

1.7. Diagnostic diferential

Ciroza hepatica este diferentiata pe baza absettei sindromului de hipertensiune


portala (evaluat clinic, ecografic si endoscopic), insa excluderea cu certitudine se face pe baza
punctiei biopsie hepatice.

Boala hepatica alcoolica este diferentiata pe baza istoricului si stigmatelor de


etilism cronic. Functia biopsie hepatica este necesara pentru excluderea certa (steatoza
hepatica se asociaza foarte rar hepatitei cronice, apar depozite de hialin alcoolic Mallory,
infiltrate focale cu polimorfonucleare si afectare hepatocitara maxima la nivelul zonei 3).

Boala Wilson este exclusa pe baza istoricului familial, debutului. frecvent cu


hemoliza si ascita. Sunt necesare examenul cu fonta al corneei pentru evidentierca inelului
Kayser-Fleischer, preferabil efectuat la toti pacientii cu hepatita cronica si varsta sub 30 de ani.
Diagnosticul de boala Wilson este confirmat pe baza valorilor scazute ale cuprului si
ceruloplasminei serice, asociate cu valori crescute ale cuprului urinar. Cuprul hepatic este
crescut. Hemocromtloza este exclusa prin deteminarea fierului seric.

1.8. Principii de tratament

Repausul la pat este inutil, cu exceptia perioadelor de exacerbare clinico-biologica.


Exercitiile fizice sunt incurajate, iar activitatea profesionala este normala, cu evitarea eforturilor
mari.Dieta este normala. Excesul de alcool este interzis.Obiectivul principal al tratamentului
consta in reducerea incidentei cirozei carcinomului hepatocelular.

Deoarece aceste complicații apar tardiv, majoritatea studiilor clinice folosesc criterii
substitutive, fără certitudinea că evoluția acestor criterii biochimice, virologice și
histopatologice este corelată cu evoluția clinică.

Tratamentul hepatitelor cronice include și tratament etiologic și patogenic,asociat cu utilizarea


medicamentelor hepatoprotectoare.

14
Medicamentele hepatoprotectoare intervin în sintezele proteice și ale acizilor
nucleici :

- au fost utilizate acidul orotic, acidul aspartic si vitaminele din grupul B cu


eficacitate limitata.

- Silimarina are acțiune stabilizatoare a membranei hepatocitare care inhiba


penetrarea particulelor virale in hepatocit.

- Acidul ursodezoxicolic poate ameliora funcția hepatica, cu efect benefic în special


asupra componentei biliare.

HEPATITA CRONICA VIRALA

Virusurile hepatice A si E, cu transmitere enterală, determină forme autolimitate de


hepatită acută și nu determina hepatita cronica. Virusurile hepatice B, C si D au risc de
cronicizare și determina tot spectrul de hepatite cronice, cu potențial evolutiv spre ciroza.
hepatica și carcinom hepatocelular. Hepatita cronica virala B

Hepatita cronica vira1a B este definită prin prezența inflamației și necrozei hepatice,
determinate de virusul hepatic B (HBV), cu durata de peste 6 luni.

Epidemiologie

Diferă în funcție de zona geografică, America de Nord, Europa de Vest, tarile din Africa
si Asia de Sud-Est, este afectată populația până la 15%.

Tratament

Tratamentul hepatitei cronice virale B depinde de nivelul replicarii virale și nu de aspectul


histopatologic, deoarece toate formele de hepatită cronică pot progresa către ciroza heptică.

În funcție de tratament sunt:

- virologic, prin disparitia ADN-HBV, char daca antigenul HBs persista

15
- biochimic, prin normalizarca activitatii serice a transaminazelor.

- histopatologic, prin ameliorarea inflamatiei si necrozei.

HEPATITA CRONICA VIRALA C

Definiție

Este o boala inflamatorie cronică determinată de virusul hepatic C, cu evoluție de peste 6


luni și care are potential de progresiune spre ciroza

Diferențe dintre un ficat cirotic și unul normal

Incidenta si prevalenta

Hepatita cronica virala C reprezinta 40-50% din totalul afectiunilor hepatice are o
prevalenta variabila in functie de zonele geografice.

Boala se poate transmite prin transfuzii de sange sau preparate din sange, in injectii,
manopere stomatologice sau chirurgicale, transplant de ficat, pe cale sexuala sau perinatal.

16
Tabloul clinic

Hepatita cronica virala C se asociaza frecvent cu manifestari extrahepatice:

-Renale: glomerulonefrita membranoproliferativa, nefropatii tubulointerstitiale ,


sindrom hepato-renal.

- Hematologice: anemie aplastica, purpura trombocitopenica idiopatica, limfoame;

- Vasculite: crioglobulinemie mixta, poliarterita nodoasa, sindrom Sjogren.

- Cutanate: porfiria cutanata tardiva, lichenul plan.

- Endocrinologice: diabet zaharat, tiroida Hashimoto

- Diverse: sialoadenita limfocitara, sindrom hepato-pulmonar.

Explorari paraclinice

- explorari biochimice

- explorari imunologice

- explorari serologice

- explorari imagistice:

- ecografia

- scintigrama hepatosplenica Au198 sau Tc99

- Biopsia hepatica

Forme clinice

- asociaerea hepatitei cronice virale C cu infectia virala B determina forme severe de


boala cu risc mare de aparitie a carcinomului hepatocelular.

17
- asocierea hepatitei cronice virale C cu etilismul cronic: alcoolul potenteaza replicarea
VHC si favorizeaza evolutia spre ciroza sau cancer celular.

- asocierca hepatitei cronice virale C cu HIV are o evolutie nefavorabila cu frecvente


complicatii determinate de infectia cu HIV.

Evolutie

Infectia cu virus hepatic C are o evolutie lent progresiva catre hepatita cronica la 50-80%
dintre pacienti (intr-un interval mediu de 10 ani) si ciroza hepatica la 20% dintre pacienti (in
medie dupa 20 ani).

Complicatii

Complicatiile sunt determinate de obicei de manifestarile extrahepatice, in general cu


caracter autoimun, ale infectiei VHC sau de terapia antivirala administrata timp indelungat.

Tratament

- Tratament cu interferon α

- Terapia combinata

- Imunostimulente

- Corticoterapia

1.9. Evoluție și prognostic

Heptita cronică prezintă următoarele modalitati de evoluție:

- retrocedarea și stabilizarea leziunilor sub tratament;

- evoluția puseurilor, cu recudescenta fenomenelor clinice hepatice ( in special


icterul) și sistemice, dar fara tendinta cirogena cel putin cativa ani;

18
- evolutia pe termen lung ( lent progresiva) catre ciroza hepatica.

Sunt de prognostic nefavorabil, pentru evolutia hepatita cronica , starea subfebila,


splenomegalia marcata, sindromul hemoragipar, proxitivitatea si cresterea principalelor teste
hepatice.

1.10.Tratament

Perspective favorabile terapeutice in aceste hepatopatii cronice pot fi asteptate in special in


fazele incipiente, fara degradari mari ale parenchismului hepatic sau modificari scleroase
avansate.

Pentru a obtine rezultate satisfacatoare tratamentul trebuie sa fie:

- individualizat la forma anatomoclinica la faza evolutiva si la factorii


etiopatogenici implicati;

- să cuprindă mai multi agenti terapeutici cu acțiune sinergica complementara;

- să fie sistematic aplicat în cure repetate și în timp indelungat.

Obiectivele principale sunt:

- suprimarea sau atenuarea factorilor etiopatogenici;

- oprirea sau retrocedarea procesului inflamator;

- ameliorarea funtionala si regenerarea parenchimului hepatic;

- evitarea sau tratarea complicatiilor;

Obiectivele de mai sus pot fi realizate prin tratamente comlexe, igieno-dietetice si


medicamentoase indelung aplicate si in unele cazuri prin interventii chirurgicale.

Tratamentul medical

19
Tratamentele etiologice vizeaza cauzele inca active ale bolii.

Tratamentele patologice au aplicatii mai largi.

Tratamentul igieno-dietetic- consta in repaos fizic prelungit si dieta.

Repaosul la pat- nu este necesar dacat in perioadele evolutive ale hepatitei, cand bolnavul
prezinta icter, febra etc. In restul cazurilor bolnavul trebuie sa stea in repaos la pat 12-15 ore
pe zi.

Regimul alimentar- trebuie individualizat in functie de toleranta digestiva si trebuie sa


cuprinda toate principiile alimentare si sa aiba o valoare calorica adecvata.

Alimentele trebuie sa fie preparate dietetic, iar mesele trebuie sa fie mici si frecvente (4-5)
pe zi.

Se recomanda un regim normocaloric sau hopercaloric ( 2 500- 3 500 calorii/zi) in functie


de starea de nutritie a bolnavului.

Regimul trebuie sa cuprinda ratia normala de proteine, glucide, lipide, vitamine, saruri
minerale.

Alimente interzise

Dintre cele mai inportante sunt: afumaturi, conserve, mezeluri, branzeturi fermentate, carne
de porc grasa, slanina, carnati, peste gras, icre, vanat, maioneze, fasole uscata, rantasuri, alune,
nuci, condimente, bauturi alcoolice.

Dieta alimentara are importanta capitala devenind un factor terapeutic.

In hepatitele cronice dieta va fi bogata in proteine animale, vitamine si glucide.

Carnea de vaca, pasare sau peste (150-200 g/zi), branza de vaci, casul sau urda (50-100
g/zi), laptele si iaurtul (300-400 g/zi), ouale fierte moi (4-5 /saptamana) furnizeaza acizi
aminati esentiali sintezelor proteice si regenerarii hepatice.

20
Fructele crude, sucurile de fructe, zarzavaturile si legumele verzi vor asigura necesarul de
vitamine.

Trebuie evitate varza si legumele bogate in celuloza, care intretin fermentatii intestinale.

Fainoase ca grisul, orezul, pastele fainoase si dulciurile, totalizand 400-500 g/zi sunt
necesare acoperirii nevoilor energetice.

Lipidele vor fi asigurate, de preferat, din uleiuri vegetale (40-60 g/zi), care sunt mai bine
metabolizate de ficatul insuficient.

Tratamentul medicamentos-are astazi posibilitati multiple de influentare a bolilor hepatice


prin substante anabolizante vitaminice, antiinflamatorii, imunodepresoare si trofice hepatice.

Anabolizantele de tip hormonal stimuleaza sintezele proteice.

Exemplu: Decanofort- fiola intamuscular, 1-4 fiole timp de 3-4 saptamani in cura de 6
injectii; Naposim- comprimate, 1-4/zi.

Vitaminele se administreaza oral si parenteral.

Se recomanda administrarea intramusculara, o data pe saptamana, a unui "coktail" alcatuit


din vitaminele: 200 mg vit. B1+250 mg vit. B6 +1000 gamma vit. B12 + 50 mg vit. E,
concomitent cu administrarea per orala de complexe de vitaminice.

Vitamina B12 are o actiune anabolizanta in doze mari, iar vit. B1, B2 si B6 intervin in
procesele enzimatice si energetice ale metabolismelor hepatice.

Antiinflamatoare de tip Cortizon se indica, tinand cont de contraindicatiile terapiei cu


acesta (diabet zaharat, ulcer gastro-duodenal, hipertensiune arteriala, insuficienta renala
cronica).

21
Exemplu: Prednisonul se va administra pe o perioada indelungata ( 6-18 luni) in cure de
40-60 zile cu pauze de 20-30 zile incepand cu 40-60 mg/zi in prima saptamana scazand treptat
cate 5 mg saptamanal, ajungand la doza de intretinere de 15 mg/zi. Dieta va fi fara sare, iar
tratamentol va fi aplicat sub contol medical. In forme grave de hepatita cronica agresiva se
foloseste asocierea Prednisonumui cu Azatioprina(Imuran).

Imunodepresoarele se administreaza in scopul diminuarii sau suprimarii raspunsului imun


al organismului si intreruperii mecanismului imunologic al leziunilor hepatice.

Preparatele comerciale: 6- Mercaptopurina, Imuran, Leukeran si Ciclofosfanida.

TROFICE HEPATICE

2 stimuleaza regenerarea hepatica prin participarea lor directa in biosinteza bazelor


pirimidinice, care intra in structura acizilor nucleici. Se gaseste in preparatul
comercial Purinor si Endonal ( acidul Ortic);

3 stimuleaza biosinteza proteinelor favorizand regenerareahepatica. Preparat


comercial: Aspoforte ( acid aspatic).

1.11. Profilaxie- educatie pentru sanatate

Tratamentul profilactic - constă în primul rând în aplicarea măsurilor de profilaxie privind


infecția cu virusurile hepatice( factorul etiologic cel mai frecvent al hepatitei cronice) si
anume:

1 diagnostic precoce și izolare cât mai precoce a bolnavilor;

2 administratrea de gamaglobuline la contactii bolnavilor de hepatite cu virus A;

3 selectarea donatorilor de sânge prin determinarea antigenului Hbs și a


transaminazelor;

22
4 folosirea sângelui sau a preparatelor de sânge numai în situatii de necesitate;

5 respectarea regulilor de asepsie si antisepsie la tratamentele partenterale;

6 prelevari pentru analize;

7 tratamente dentare;

8 combaterea alcoolismului;

9 evitarea abuzului de medicamente hepatotoxice;

10 măsuri de protecție a muncii la persoanele care vin în contact cu toxice industriale


hepatotrope;

13 alimentația ratională.

Profilaxia secundara este inclusă în tratamentul rațional și adecvat al hepatitei cronice


agresive.

23
CAPITOLUL II

2.1.Rolul asistentului medical în pregătirea bolnavului pentru explorări


clinice și paraclinice

Din cauza afecţiunilor, pacientul devine străin de fiinţa sa, în sinele său aflându-se
ceva potrivnic lui, care îl face să sufere. Se află în faţa asistentului medical ca fiinţă precară,
tarată, care nu se mai regăseşte în lume ca om întreg având constiinţa infirmităţilor săle, de
aceea asistentul medical are obligaţia de a elimina orice sentiment de înstrainare, de a reda
încrederea în forţele proprii, înainte de a iniţia orice investigaţie.
În cadrul clinicii bolnavul este supus unor investigaţii clinice și paraclinice pentru
stabilirea diagnosticului și a tratamentului. Asistentul medical participa la efectuarea acestor
investigatii ca persoana delegată de medic şi ca persoana autonomă.
Din punct de vedere autonom asistentul medical are obligatia de a reda încrederea
pacientului şi de explicarea tehnicilor de investigare la care va fi supus pentru stabilirea
diagnosticul.
PREGĂTIREA PSIHICĂ A PACIENTULUI
O buna înţelegere şi informare despre testul pe care pacientul trebuie să îl
efectueze în scop diagnostic ne va ajuta să pregătim pacientul adecvat pentru respectiva
manevră. Explicându-i pacientului procedura medicală cu claritate vom caştiga încrederea şi
cooperarea să. De exemplu, înaintea unei recoltari dificile şi dureroase trebuie să informam
pacientul asupra tipului şi gradului de disconfort pe care probabil îl va simţi. De asemenea
trebuie informat cât timp va dura procedura, la ce efecte să se aştepte după şi în cât timp vor fi
gata rezultatele. Ştiind exact la ce să se aştepte, pacientului îi va fii mult mai uşor să coopereze
şi să suporte manevra în sine.Daca trebuie doar să asistăm medicul în timpul unei recoltări,
trebuie vorbit cu pacientul pe parcursul acesteia, să îl încurajăm, şi apoi să-l supraveghem
pentru eventualele efecte adverse său complicaţii, pregatite pentru a acorda îngrijirile specifice
în orice situaţie.
Unele teste necesita instrucţiuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea totală a
pacientului şi de corecta recoltarea probelor, cu atat mai mult cu cât unele necesită anumite
condiţii de recoltare şi schimbarea regimului de viaţă înaintea recoltării .

24
CONSIMŢĂMÂNTUL PACIENTULUI
Este un drept al pacientului să i se ofere toate informaţiile pentru a înţelege exact
ce i se va face, procedura medicală în sine, riscurile şi implicaţiile manevrei înainte de a
consimţi şi a semna că este de accord cu efectuarea procedurii.
A explica procedura, cum va fi efectuată şi potenţialele riscuri este în primul rând
responsabilitatea medicului. Asistenta va relua explicaţiile medicului, se va asigura că
pacientul le-a înţeles bine şi va verifica dacă pacientul a semnat consimtământul atunci când
este necesăr.

EXAMANE CLINICE SI PARACLINICE

Anamneza -este metoda prin care asistentul va obţine date de la pacient(anturaj


său aparţinători) cu privire la starea de sănătate şi de boală, precum şi mediul ambiental în care
evoluează acesta.

Asistenta va permite pacientului să-şi exprime suferinţele şi îl va asculta fără să îl


întrerupă, apoi va pune întrebări(închise şi deschise) şi în tot acest timp va observa pacientul,
va afla datele biografice a pacientului( varsta, sexul, locul naşterii, condiţii de viaţă şi muncă),
motivele inernării( 2-3 simptome de ordin general său local), APF(antecedente personale
fiziologice) se face la femei și se va urmari: menarha, succesiune şi durata ciclului menstrual,
durata fluxului, nr. de naşteri şi de avorturi, tulburări ale ciclului menstrual și menopauza.

APP(antecedente personale patologice) va urmari: boli infectioase, BTS și boli


organice.

AHD(antecedente heredo-colaterale): boli de care au suferit rude de gr. I, decesul


rudelor la varste tinere, boli ereditatre, boli determinate de coabitare și ahd semnificative. Iar
la final se va incheia cu interbari legate de conditiile de viata și munca.

Examenul clinic general

Se realizează de către medic, asistentul medical având rolul să asigure foaia de


observaţie, instrumentarul necesăr, rezultatele de la investigaţii şi ajuta pacientul să se
dezbrace şi aşezarea acestuia în poziţiile cerute de căătre medic. Acesta va cuprinde:

25
- inspecţia regiunilor corpului şi se termină cu observarea unor mişcări cum ar fi
ridicatul din pat şi mersul

- palparea oferă informaţii despre volumul, suprafaţa, consistenţa, sensibilitatea şi


mobilitatea unor organe( piele, strat adipos, muschi, ggl.limfatici, sistem osteo-articular și
organe abdominale) observandu-se mimica pacientului

- percuţia anumitor zone obţinându-se diferite sunete în funcţie de intensitate,


tonalitate și timbru

- ascultația inimii și plămânilor


Recoltarea sângelui: sângele se recoltează de obicei pentru examinări
hematologice, parazitologice, biochimice, serologice, microbiologice și virusologice. Se poate
recolta sânge capilar, venos, prin puncția venoasă.

Hemoleucograma constă în determinarea numărului de elemente figurate:


eritrocite (4,5-5mil/mm3 femei) ; reticulocite 10-15%; hemoglobina 15-2g/100mlbarbati; 13-
2g/100ml femei ) leucocite 4200-8000/mm3 ; limfocite (20-40% ) monocite (4-8% ) ;
trombocite 150-400.000/mm3.

26
Viteza de sedimentare a hematiilor ( VSH ) : Rapiditatea cu care se produce
depunerea hematiilor (1-10mm/1h,7-15mm/2h ;2-13mm/1h;12-17mm/2hfemei ).
Examene biochimice:
Se efectuează prin puncție venoasă, dimineața, bolnavul fiind „a jeune”.
Sideremia – constă în determinarea cantității de fier în sânge, în hepatita virală se
observă o creștere.
Se recoltează 10ml de sânge într-o eprubetă cu ac de platin fără seringă; valoarea
normală este de 100 – 160ml.
Transaminaza, fosfataza alcalină – constă în dozarea enzimelor celulare, se
recoltează 5 – 10ml sânge venos, dimineața pe nemancate, fără substanță anticoagulantă;
valorile normale sunt:
- TGO = 2 – 20u.i;
- bilirubina totală = 0,6 – 1 mg;
- bilirubina directă = 0,1 – 0,4mg%
- fosfataza alcalină = 2 – 4u.i.
Electoforeza – servește pentru determinarea cantitativă a fracțiunilor proteice din
sânge. În hepatita virală se constată o creștere.
Indicele de protombina – tip Quick – protombina este sintetizată în ficat, de
aceea îmbolnăvirile parenchimatoase se arată deficit de protombină.
Ureea și creatinina – în hepatita virală se observa o creștere. Val. normale:
- uree = 0,20 – 0,40g/ 1000ml
- creatinina = 0,6 – 1,20mg%
Glicemia – reprezintă cantitatea de glucoză din sânge, în hepatita virală acută este
normală. Val. normla = 0,80 – 1,20gr%
Examenele serologice – cercetează prezența sau absența anticorpilor în serul
bolnavului. În hepatita se caută AgHBs .
Puncția biopsică
Reprezintă introducerea unu ac de puncție într-un organ parenchimatos pentru
recoltarea unui fragment de țesut. Puncția se practică pentru ficat, splină, rinichi, ganglionii
limfatici, plămâni, tumori solide.
Scop:

27
*explorator:
- examenul histopatologic al țesutului extras pentru stabilirea diagnosticului.
Indicații: îmbolnăviri ale organelor mai sus menționate pentru confirmarea
diagnosticului clinic său precizarea stadiului imbolnavirilor.
Contraindicații:
- diateze hemoragice;
- rinichi unic (anatomic, funcțional) pentru puncția renală.
Locul puncției:
*punctia hepatică:
- fața anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană, imediat sub rebordul
costal sau în plina matitate (dacă ficatul este mărit);
- de-a lungul liniei axilare posterioare în spațiul IX său X intercostal drept (dacă
ficatul se menține în limite normale, sau sub aceste limite);
Pregatirea puncției:
- materiale de protecție a mesei de operație;
- materiale pentru dezinfecția tip 3;
- instrumente și materiale sterile: ace pentru puncția hepatică (Vim-Silverman,
Menghini);
- ace lungi de 10cm cu bizoul alungit pentru puncția splenică;
- ace cu diametrul de 1-2mm și lungimi diferite pentru puncția ganglionară, seringi
de 5-20ml, ace pentru anestezie, câmpuri chirurgicale, mănuși, comprese, tampoane, trusă de
perfuzie, pense hemostatice, lame de microscop, vas cu 50ml ser fiziologic, taviță renală,
hârtie de filtru;
- medicamente: tonice-cardiace, hemostatice, sânge izogrup, izoRh.
Pregatirea pacientului:
*psihic.
*fizic:
- se controlează cu câteva zile înainte timpul de sângerare, timpul de coagulare,
timpul de protrombină, trombocitemia;

28
- se administrează cu 2 zile înainte, medicație coagulantă, tonicocapilară (vit C, K,
preparate de calciu) care se conțina și după puncție 1-2 zile (această pregatire se face
îndeosebi după puncția hepatică, splenică, renală)
- se asigură poziția:
*pentru puncția hepatică- decubit dorsal cu trunchiul ușor ridicat sau
decubit lateral stâng cu mâna dreaptă sub cap.
Efectuarea puncției:
- se execută de către medic și 2 asistente;
- se desfășoară în sala de tratament;
- se efectuează dezinfecția mâinilor;
- medicul alege locul puncției, poziția corespunzătoare pentru locul puncției;
- se face dezinfecția tip 3;
- medicul face anestezia, asistenta menține poziția pacientului;
- medicul protejează locul puncției cu câmp steril; asistenta servește câmpul
chirurgical, servește mănușile sterile;
- medicul execută puncția; asistenta serveste acul de puncție;
- medicul aspiră țesutul (cu excepția puncției efectuate cu acul Vim-Silverman care
este prevăzut cu obturator despicat); asistenta supraveghează pacientul pentru a sta în
inspirație profundă, supraveghează pulsul, respirația, culoarea feței;
- medicul îndepartează acul; asistenta badijonează locul puncției cu tinctură de iod,
aplică pansament compresiv uscat fixat cu benzi de romplast.
Ingrijirea ulterioară:
- pacientul rămâne la pat 24-48ore în decubit lateral drept pentru puncția hepatică
și decubit dorsal după puncția splenică și renală;
- se supraveghează funcțiile vitale timp de 24ore;
- la locul puncției se aplică pungi cu gheață;
- de administrează calmante ale tusei dacă este cazul;
- se controlează urina 3-4zile după puncția urinară pentru a sesiza apariția
hematuriei.
Pregatirea materialelor obținute prin puncție, pentru laborator:

29
- fragmentele mici de țesuturi se îndepărteaza din ace prin insuflare de aer cu
seringa; sunt pregătite de către medic sub forma de amprente pe lama de sticlă sub forma de
frotiuri.;
- se întocmește buletinul de trimitere la laboratorul de anatomie patologică.
Reorganizarea locului de muncă.
Notarea în foaia de observație.
Accidente:
- tuse instantanee, hemotorax prin atingerea pleurală;
- hemoragie care se combate prin hemostatice;
- șoc pleural.
De reținut:
- acele de puncție se sterilizează numai prin căldură uscată, umezeala altereaza
țesuturile.
De evitat:
- mișcarea pacientului în timpul puncției poate duce la ruperea acelor și lezarea organelor
puncționate.

Ascită cu circulație colaterala

30
2.2. ÎNGRIJIRI SPECIFICE BOLII
Inter-relaţiile funcţionale ale ficatului cu căile biliare, etiopatogenia adesea
comună a celor două grupe de afecţiuni, fac ca îngrijirea bolnavilor cu afecţiuni hepatice său
biliare să se facă împreună, având multe elemente comune de explorare şi de tehnică
terapeutică care interesează direct munca asistentei medicale.
La îngrijirea acestor bolnavi trebuie avut în vedere faptul că simptomatologia
hepato-biliară poate să ascundă o boală infecţioasă, care păstrează un oarecare grad de
contagiozitate şi după vindecarea aparentă său reală a bolii.
Majoritatea îmbolnăvirilor ficatului (hepatite acute, cronică, ciroze hepatice),
neîngrijite în mod corespunzător evoluează spre insuficienţa hepatică. Tulburările de
metabolism din cursul stărilor de insuficienţă hepatică favorizează invadarea organismului de
substanţe toxice care acţionează asupra sistemului nervos central. De aceea, afecţiunile
hepatice sunt însoţite de modificări psihice importante ca: tulburări de somn, scăderea
afectivităţii, bradipsihie, care pe măsura agravării insuficienţei hepatice duce la somnolenţă,
obnubilare şi comă.
Amplasarea bolnavilor hepato-biliari
Se va face în saloane mai mici, liniştite, unde pericolul difuzării unor infecţii este
mai mic şi odihna psihică a bolnavilor să fie asigurată.
În special bolnavii cu ciroză hepatică care sunt foarte sensibili faţă de infecţii, nu
vor fi aşezaţi în săloane unde se îngrijesc îi bolnavii cu angine, stafilococii cutanate său
infecţii pulmonare.
Asigurarea repausului fizic şi psihic
În perioada acută a bolilor hepatice, bolnavii trebuie convinşi de asistentă să
respecte repausul fizic şi psihic. Trebuie convinşi ca pe timpul spitalizării să nu studieze
lecturi grele; activitatea psihica ca şi cea fizica poate provoca recidive său agravări
nerecuperabile.
Scularea din pat a bolnavului o hotărăşte medicul iar asistenta va respecta
cuantumul mişcărilor şi durata zilnica de părăsire a patului.
Poziţia cea mai bună pentru bolnavi în pat în cursul bolilor hepatice este decubit
dorsăl, poziţie care asigură o bună irigare a ficatului. În cursul cirozelor ascitogene, bolnavul
trebuie lăsăt să-şi aleagă el poziţia cea mai comodă care este dictată de volumul ascitei.

31
În igiena personală a bolnavilor hepatici, se va ţine cont că pielea acestora este
edemaţiată şi deci mai sensibila, ceea ce impune o atenţie mărită.
Asistenta medicală va avea grijă ca unghiile acestor bolnavi să fie tăiate scurt,
rotund, pilite şi întreţinute cu atenţie pentru că aceştia au tendinţa la grataj în cursul acceselor
de prurit, existând astfel pericolul infectării tegumentelor.

Alimentaţia bolnavilor hepatici


Trebuie fracţionată în doze mici şi dese. Bolnavii vor primi un regim de cruţare a
ficatului prin evitarea grăsimilor şi a alimentelor meteorizante asigurându-se un aport bogat
în hidranţi de carbon şi vitamine. Proteinele se vor da în cantităţi progresive. Se vor interzice
băuturile alcoolice, condimentele şi alimentele prăjite. În cursul cirozelor hepatice regimul va
fi hiposodat.
Dieta monotonă a bolnavilor trebuie făcută mai acceptabilă prin procedee
culinare.
În prima zi se administrează regim hidro zaharat: ceai slab de muşeţel său
sunătoare. A doua şi a treia zi, dacă fenomenele dureroase cedează, se adaugă pâine prăjită şi
supă mucilaginoasă de orez. Din a patra zi se introduc alimente uşor digestibile, neiritabile, cu
valoare calorică ridicată: supă de zarzavat cu fidea, cremă de legume, cartofi copţi, carne de
vită preparată rasol său perişoare, unt, compot, peltea său mere.
Un regim de cruţare hepatică cu: legume cu celuloză fină, fructe coapte (exclus
cele cu coaja groasă), iaurt, brânză de vaci, cartofi, cereale fierte, ulei vegetal (de măsline) 30-
40 g/zi, pui, peşte rasol, borş.
Sunt interzise carnea grasă de orice fel, afumăturile, brânza grasă şi fermentată,
ouăle prăjite, varza, guliile, ceapa, nucile, condimentele iuţi, rântaşurile, făina prăjită şi uleiul
preparat termic.
Sunt recomandate sucuri de drenaj biliar, administrate fracţionat şi în doze
crescute progresiv (de exemplu: 300 ml morcov + 30 ml sfeclă + 90 ml castravete).

Alimente recomandabile:

a) Carnea şi mâncărurile de carne – se permite carnea de pasăre, viţel său vacă


fiartă, la grătar său perişoare. Se permit sărmăluţele în foi de viţă, de asemenea se poate
consuma şi peştele slab

32
b) Laptele şi derivatele săle – laptele dulce şi bătut, iaurtul, brânza de vaci, urda
dulce, caşul, telemeaua; se recomandă o cantitate de 300-400 g/zi

c) Produsele făinoase – cum sunt macaroanele, tăiţeii, orezul său grişul fierte bine
în lapte său chiar cu unt; se mai pot prepara sub formă de papanaşi cu brânză de vaci, budinci
de macaroane, de griş său orez

d) Ouăle fierte moi sau ochiuri româneşti (fierte în apă şi servite cu unt proaspăt)
dar nu mai des de două ori pe săptămână; se vor evita numai de către bolnavii care suferă de
colecistopatii

e) Grăsimile – se indică numai untul proaspăt, frişca şi grăsimile vegetale


(untdelemnul); acestea nu vor depăşi însă 50 g/zi

f) Vegetale – sunt permise o serie de zarzavaturi şi legume crude, cum ar fi


sălatele crude, legume verzi, sfeclă roşie fiartă, morcovi, pătlăgele roşii preparate toate sub
formă de sălate, steuri de legume, piureuri, supe de zarzavat îngroşate cu făinoase şi supe-
cremă de legume

g) Supe şi ciorbe – se admit, pe lângă supele de zarzavat cu paste făinoase, şi


supele de pasăre şi vacă, precum şi ciobele cu borş, de vacă, pasăre, perişoare, de oase, toate
fără a fi condimentate

h) Fructele – sunt permise proaspete toate cu excepţia nucilor, alunelor şi


migdalelor

i) Sosurile – sunt permise numai cele dietetice, preparate numai cu unt proaspăt
sau cu untdelemn, fără rântaş, prăjeli şi condimente

j) Dulciurile – sunt indicate mai ales cele naturale său preparate din fructe; astfel
amintim – mierea de albine, marmelada, gemurile, dulceaţa, şerbetul, spuma de fructe cu
albuş, crème de lapte, de zahăr ars, prăjituri cu fructe, cu brânză de vaci

k) Băuturi – sunt permise toate sucurile, orajandele şi siropurile de fructe,


compoturile, ceaiurile de plante

Alimente interzise

În general sunt interzise: alcoolul, condimentele, mâncărurile prăjite, gătite cu


sosuri, rântaşuri, grăsimea de porc (untura), precum şi conservele de carne şi peşte.

33
Să dăm câteva exemple:

- grăsimi: grăsimea de porc, slănina, grăsimi prăjite

- carne grasă: de porc, berbec, gâscă, vânat, etc.; carnea afumată, conservată,
mezeluri; apoi carnea tocată condimentată şi prăjită, peşte gras

- ouăle prăjite

- legumele uscate: fasolea, mazărea

- unele zarzavaturi: castraveţi, conopidă, ceapă, usturoi

- sosurile de rântaş şi grăsimile încinse

- fructele: nucile, alunele, migdalele

- dulciuri: prăjiturile cu multă cremă cu unt şi gălbenuşuri multe

Vreau să atrag atenţia încă o dată, asupra interzicerii absolute a băuturilor alcoolice
timp de cel puţin un an de la trecerea bolii, deoarece poate produce complicaţii de tipul
hepatitei cronice şi cirozei, cu urmări serioase pentru tot restul vieţii.

Supravegherea bolnavilor hepatici


Se urmăreşte temperatura, culoarea sclerelor şi a tegumentelor (icterizarea său
dezicterizarea), pruritul, culoarea scaunelor, culoarea şi cantitatea urinei, aportul de lichide,
edemele, greutatea corporală, dispariţia edemelor, modificări de comportament.

Administrarea medicaţiei bolnavilor hepatici se va face după indicaţia


medicului
Astfel se administrează:
- antispastice - Scobutil, Papaverină,
- coleretice - Colebil, Anghirol
- enzime de substituţie – Triferment
- cortizonice
- diuretice
- factori lipotropi – Mecopar
- hepatoprotectoare - Silimarina
- antisclerogene – Colchicina

34
Pentru corectarea deficitului proteic se fac perfuzii cu plasmă.

Educaţie pentru sănătate


Asistenta medicală va ţine cont de normele de prevenire a infecţiilor
intraspitaliceşti şi în acest sens va respecta cu stricteţe măsurile de asepsie şi antisepsie în
efectuarea manoperelor terapeutice În acelaşi timp va învăţa bolnavul în tot timpul spitalizării
şi la externare să respecte şi el anumite reguli de viaţă pentru a preveni recăderile şi
complicaţiile.

Profilaxia hepatitei virale

Măsurile de profilaxie sunt multiple şi se adresează sursei de infecţie, căilor de


transmitere şi persoanelor receptive.

Identificarea tuturor surselor de virus este doar parţial realizabilă, deşi rezervorul
de virus este reprezentat numai de om: bolnavi cu forme de hepatită aparentă, inaparentă său
purtători sănătoşi.

Depistarea este mai uşoară la bolnavii cu forme acute, la care izolarea este
obligatorie pentru 21 de zile său mai mult. Măsurile de igienă pentru suprimarea căii fecal-
orale au eficienţă în măsura în care sunt riguros şi permanent aplicate, condiţii greu de realizat,
mai ales la copii.

Dezinfecţia cuprinde măsuri de sterilizare a tuturor obiectelor şi instrumentelor


utilizate de bolnavi, folosindu-se: apa şi săpunul, alcoolul iodat 0,5 %, cloramina sol. 2 %
pentru obiecte, clorura de var 20% pentru urină, fecale, sânge, formolizarea pentru camere,
fierberea pentru vase şi instrumente, autoclavarea pentru seringi şi instrumente.

Depistarea este mai grea pentru bolnavii cu forme cronice, cu antigen HVCs
prezent şi pentru purtătorii cronici. Această grupă poate fi instruită asupra modului de
comportare: conduită igienică, combaterea promiscuităţii, interdicţia de a dona sânge.

Pentru întreruperea căilor de transmitere este foarte importantă sterilizarea corectă


a instrumentelor medicale, folosirea seringilor de unică utilizare.
35
Sângele va fi manipulat fără să se vină în contact cu tegumentele, în toate unităţile
sănitare şi îndeosebi în serviciile de hemodializă şi boli infecţioase.

Hepatitele posttransfuzionale se previn prin înlăturarea abuzurilor de folosire a


sângelui şi produselor săle, prin trierea donatorilor cu ajutorul testelor şi prin folosirea cu
precădere a donatorilor voluntari decât a celor plătiţi.

Măsurile de profilaxie se realizează prin înregistrarea, controlul periodic şi


dispensărizarea bolnavilor şi prin respectarea, de către pacienţi, a indicaţiilor medicale.

CAPITOLUL III
PREZENTAREA PLANURILOR DE ÎNGRIJIRE

CAZUL I
- Numele și prenumele: R.M., 47 ani, sex F;

- Mediul urban; operator panificație;


36
- Data internării: 25.01.2017;

- Data externării: 07.02.2017;

- Diagnostic de internare: hepatită virală cronică activă;

- Motivele internării: : dureri abdominale, mărire în volum a


abdomenului și icter intens;

Anamneză;
a) Antecedență heredo-colaterale: fără importanță;

b) Antecedente personale ( fiziologice, patologice);

- Rujeolă în copilărie;

- Apendicectomie la 10 ani;

- Menarhă la 13 ani;

- Ciclu regulat.

c) Condiții de viață și de muncă:- corespunzătoare;

d) Comportare față de mediu:- bună.

Istoricul bolii actuale – pacienta prezintă dureri în hipocondrul drept, sub


rebordul costal, grețuri, astenie fizică și psihică, inapetență, motiv pentru care s-a internat în
secția ,, Gastroenterologie ,, .

Examen clinic general:

- Tegumente și mucoase: normal colorate

- Sistem musculo-adipos: slab reprezentat

- Sistem ganglio-limfatic: nepalpabil

- Aparat osteoarticular: integru din punct de vedere clinic,


torace normal conformat

37
- Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate
pulmonară normală, murmur vezicular prezent

Aparat cardio-vascular:

- șoc apexian în spațiul intercostal stâng

- zgomote cardiace ritmice.

Aparat digestiv:

- ficat de 4 cm sub rebordul costal, abdomen suplu sensibil


la palpare, constipație.

Aparat renal:

- loje renale libere

Date variabile:

- temperatura: 36 grade Celsius

- puls: 80 bătăi/minut

- tensiune arterială: 130/70 mm Hg

- scaun: 1 la 2-3 zile

- diureza: 1200 ml

- apetit: diminuat

Investigații de laborator

Hemoleucograma: - Hb=13.2gr%, Ht=40%, Tr=112.000

- VSH: 1h=3mm, 2h=7mm

- Glicemie: 90 mg%

- Uree: 26mg%

38
- Probe hepatice:

- Bilirubina totală: 0,59 mg/dl

- TGO=84 UI/I

- TGP=150 UI/I

- Fosfataza alcalină: 142 U/L

- Amilaza sănguină: 8 U/L

- Colesterol: 199 mg/dl

- Trigliceride: 70 mg/dl

Alte examinări:

- Puncția biopsică evidențiază hepatita cronică HAL 8 și Ag


HBS pozitiv.

- Ecografie: ficat hiperecogen microglanular cu aspect


steatozic

Tratament:

Pacienta necesită tratament cu Peginterferon alfa-2a (Pegasys)-


180 μ g/săptămână, timp de 4 luni.

La tratamentul cu Pegasys pacienta prezintă: febră 40 grade Celsius, frison,


mialgii la prima doză.

- Vitamina B1, B6, B12-2 ml - câte 1 fiola/zi

- Silimarină 70 mg- 3 cp/zi

- Furosemid – 2 ml - 1fiolă/zi

- Clismalax- la nevoie în constipații

- Arginină-sorbitol -250 ml/zi soluție perfuzabilă


39
- Glucoză 5%- 500ml/zi

PLANUL DE ÎNGRIJIRE
CAZUL I
Problema de
Obiective Intervenții Evaluare
dependență
- Respect regulile de asepsie în efectuarea
tehnicilor de investigaţie şi tratament
folosind instrumentar de unică folosinţă,
colectat şi ars la crematoriu după folosire.
- Respect circuitele intraspitaliceşti pentru
a preveni transmiterea bolii.
- Urmăresc funcţiile vitale şi vegetative şi
le consemnez în foaia de temperatură.
- Recoltez produse biologice şi patologice
pentru examenul de laborator respectând
regulile de asepsie şi de protecţie (folosesc
mănuşi de cauciuc). Pacienta nu
Riscul Recăpătarea
- Respect şi asigur igiena generală şi prezintă
deteriorării stării de
individuală în sălon şi secţie. agravarea
stării sănătate
- Asigur lenjerie de pat şi corp curate, bolii.
generale.
schimbată ori de câte ori este nevoie
(lenjeria folosită este colectată în săci
speciali şi dezinfectată).
-Administrez medicaţie antispastică,
hepatolitică şi hepatoprotectoare,
antivomică prescrisă de medic respectând
doza şi ritmul.
- Transmit dispensarului de comunitate
datele despre pacienta pentru a efectua
ancheta epidemiologică şi dezinfecţia de
focar.

40
- Explic pacientei necesitatea menţinerii
repausului digestiv până la dispariţia
simptomelor.
Să se poată Supraveghez şi asigur necesărul hidric şi Toleranţa
Deficit alimenta şi alimentar corespunzător (sucuri proaspete, digestivă se
alimentar. hidrata ceaiuri, fructe, compoturi, dulceaţă, reia
normal. biscuiţi, pâine prăjită, supe, zarzavat). progresiv.
-Administrez medicaţie antispastică şi
antivomă, respectând,doza şi medicaţia.

- Discut cu pacienta, îl încurajez, îi explic


Pacienta
şi caut să-l conving că îngrijirile primite
Recăpătarea comunică,
vor fi bune, echipa de intervenţie este
Anxietate forţelor acceptă
foarte bună, este competentă.
fizice. îngrijirile
- Instalez bolnava într-un sălon cu bolnave
medicale.
cu aceeaşi afecţiune.
- Explic pacientei necesitatea menţinerii
repausului la pat în poziţie de decubit
dorsăl.
Deficit al Să se poată Pacientul
- Asigur pat cu somieră comodă, lenjerie
posturii. deplasă acceptă şi
curată, sălon aerisit.
normal. colaborează.
- Îi facilitez bolnavei activităţi recreative
( ascultă muzica preferată la cască, reviste
şi ziare).
- Discut cu pacienta şi îi explic să nu se
Tranzitul
împacienteze pentru că starea respectivă
intestinal se
Eliminări Normalizarea este tranzitorie, respectând regimul igieno-
reia.
defectuoase. eliminărilor. dietetic în câteva zile eliminările se vor
Balonările
normaliza.
diminuează.
- Administrez medicaţie antispastică.
Creşte Revenirea la - Instalez pacienta într-un sălon liniştit, Pacienta se
necesitatea starea bine aerisit, cu semiobscuritate, pat odihneşte

41
comod.
- Menţin liniştea estompând zgomotele din
odihnei timpul activităţii diurne
fiziologică
diurne şi ( curăţenie,administrarea mesei,a
dinaintea suficient.
nocturne tratamentului)
bolii.
- Administrez medicaţie sedativă
respectând doza şi ritmul prescris de
medic.
Dificultatea Să-şi poată
- Asigur condiţii pentru efectuarea toaletei Tegumente şi
menţinerii menţine
generale şi locale respectând regulile de mucoase
tegumentelor tegumentele
asepsie, obiecte de toaletă proprii, curate şi
curate. şi mucoasele
dezinfectate după fiecare folosire. integre.
curate.
- asigur unui microclimat favorabil
- ajut bolnava să adopte o poziţie (cu
trunchiul mai ridicat) care să-i amelioreze
Ameliorarea dispneea
Dificultăţi
dispneei. - încurajez bolnava să se alimenteze
respiratorii
Evacuarea - regim de cruţare hepatică
datorită
lichidului de - reechilibrare hidroelectrolitică şi
ascitei şi
ascită. acido-bazică
anemiei.
- pregătesc fizic şi psihic pacienta şi
particip la puncţia abdominală,
-administrez tratamentul recomandat de
către medic.

Evoluţie :
– bună cu tratament permanent la domiciliu cu:

- Lagosa 150 mg 2 tb /zi


- Esenţiale 300 mg 2tb /zi
- cu control la 3 luni , transaminaze hepatice, ELFO şi dozare viremie 6 luni-1 an.
Progres favorabil

42
Recomandare :
- evitarea eforturilor fizice
- tratament prescris
- regim alimentar se recomanda fructe şi legume proaspete, fără alcool şi tutun.

CAZUL II
- Numele și prenumele: P.V., 57 ani, sex F;

- Mediul urban; pensionară;

- Data internării: 22.02.2017;

- Data externării: 07.03.2017;

- Diagnostic de internare: hepatită virală cronică activă cu


virus C

43
- Motivele internării: : dureri abdominale, epistaxis,
inapetență, pierdere în greutate;

Anamneză;
a) Antecedență heredo-colaterale: fără importanță;

b) Antecedente personale ( fiziologice, patologice);

- Sarcină extrauterină în 1987

- Menarhă la 12 ani

- Hepatită cronică din 1991

c) Condiții de viață și de muncă:- corespunzătoare;

d) Comportare față de mediu:- bună.

Istoricul bolii actuale – Boala a început în urmă cu câțiva ani, cu dureri


abdominale difuze, grețuri, vărsături. Bolnava mai prezintă astenie și inapetență

Examen clinic general:

- Tegumente și mucoase: normal colorate

- Sistem musculo-adipos: slab reprezentat

- Sistem ganglio-limfatic: nepalpabil

- Aparat osteoarticular: integru din punct de vedere clinic,


torace normal conformat

- Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate


pulmonară normală, murmur vezicular prezent

Aparat cardio-vascular:

- șoc apexian în spațiul intercostal stâng

- zgomote cardiace ritmice.

44
Aparat digestiv:

- ficat la 3 cm sub rebordul costal, abdomen suplu sensibil la


palpare, constipație.

Date variabile:

- temperatura: 36.5 grade Celsius

- puls: 70 bătăi/minut

- tensiune arterială: 130/70 mm Hg

- scaun: 1 la 2 zile

- diureza: 1400 ml
- apetit: absent

Investigații de laborator

Hemoleucograma: - Hb=11gr%, Ht=30%, Tr=140.000

- VSH: 1h=7mm, 2h=13mm

- Glicemie: 80 mg%

- Uree: 28mg%

- Probe hepatice:

- Bilirubina totală: 0,80 mg/dl

- TGO=84 UI/I

- TGP=150 UI/I

- Fosfataza alcalină: 136 U/L

- Amilaza sănguină: 82 U/L

- Colesterol: 200 mg/dl

45
- Trigliceride: 78 mg/dl

Alte examinări:

- Puncția biopsică evidențiază inflamația și fibroza.

Tratament:

Pacienta necesită tratament cu Peginterferon alfa-2a (Pegasys)-


180 μ g/săptămână, timp de 6 luni și Ribavirină 1200 mg/zi.

- Vitamina B1, B6, B12- 2 ml - câte 1 fiola/zi

- Silimarină 70 mg- 3 cp/zi

- Clismalax- la nevoie în constipații

- Arginină-sorbitol -250 ml/zi soluție perfuzabilă

- Glucoză 20%- 400ml/zi

PLANUL DE ÎNGRIJIRE
CAZUL II
Problema de
Obiective Intervenții Evaluare
dependență
Dificultăţi Ameliorarea - asigur un microclimat favorabil Dispneea se
respiratorii dispneei şi a - ajut bolnava să adopte o poziţie (cu ameliorează
datorită anemiei. trunchiul mai ridicat) care să-i uşor.
anemiei. amelioreze dispneea
- încurajez bolnava să se alimenteze
- regim de cruţare hepatică.
- reechilibrare hidroelectrolitică,
nutritivă şi acido-bazică
- pregătesc fizic şi psihic pacienta
pentru investigaţii
-administrez tratamentul recomandat de
către medic

46
- regim de cruţare hepatică
- încurajez pacienta să se alimenteze şi
o informez asupra regimului alimentar pe
care trebuie să-l adopte
- cântăresc zilnic bolnava
Alterarea stării Ameliorarea - alimentez pacienta parenteral
Curba
de nutriţie stării de instituind perfuzii cu glucoză
ponderală
datorată nutriţie. 5%,vitamine şi electroliţi după indicaţiile
staţionară
inapetenţei medicului
- hidratez pacienta parenteral conform
indicaţiilor medicului
- administrez tratamentul recomandat
de către medic.

- ajut pacienta să aibă o bună postură în


pat şi să efectueze mişcările care-i sunt
Diminuarea Ameliorarea necesăre Capacitatea
capacităţii de a durerilor - administrez şi supraveghez de efort s-a
se mişca Diminuarea medicaţiei prescrise de medic ameliorat
datorită oboselii. - echilibrare hidrică, nutritivă şi acido- uşor
bazică pe cale parenterală
-administrez analgezice
Alterarea
- i se va explica necesitatea unei bune
integrităţii
hidratări şi nutriţii
tegumentelor
- regim de cruţare hepatică
şi a senzaţiei Hidratare. Pacienta este
- recoltez sânge pentru analize
de a se simţi Combaterea hidratată.
- administrez medicaţia recomandată
curată, anemiei.
de către medic, inclusiv suplimente de
datorată
fier
deshidratării şi
-hidratare parenterală
anemiei.

47
- încurajez pacienta să-şi exprime
sentimentele, temerile său furia faţă de
Diminuarea diagnostic
Pericolul unei Pacienta este
anxietăţii - informez pacienta asupra opţiunilor
evoluţii mai puţin
pacientei şi terapeutice existente şi asupra
nefavorabile anxioasă şi
consilierea posibilităţilor evolutive
datorită acceptă
pentru - pregătesc psihic şi fizic pacienta
gravităţii investigaţiile
acceptarea pentru investigaţiile recomandate
diagnosticului. recomandate.
diagnosticului - încurajez pacienta să apeleze la
psihoterapie.

- instalez pacienta într-un sălon liniştit,


bine aerisit, cu semiobscuritate, pat
comod.
Creşte Revenirea la
- menţin liniştea estompând zgomotele
necesitatea starea Pacienta se
din timpul activităţii diurne
odihnei diurne fiziologică odihneşte
( curăţenie,administrarea mesei,a
şi nocturne. dinaintea suficient.
tratamentului)
bolii.
- administrez medicaţie sedativă
respectând doza şi ritmul prescris de
medic.

Evoluţie – buna cu tratament permanent la domiciliu cu:


- Lagossa 150 mg 2 drajeuri /zi
- Esenţiale 500 mg capsule 2/zi
- control la 3 luni , transaminaze hepatice, ELFO şi dozare viremie 6 luni-1 an.
Progres favorabil
Recomandare :
- tratament prescris
- regim alimentar se recomanda fructe şi legume proaspete, fără alcool şi tutun.

48
CAZUL III
- Numele și prenumele: T.V., 45 ani, sex F;

- Mediul urban: casnică;

- Data internării: 22.12.2016;

- Data externării: 15.01.2017;

- Diagnostic de internare: hepatită virală cronică activă cu


virus C

- Motivele internării: : dureri abdominale, adinamie,


inapetență, hepatalgii;

49
Anamneză;
a) Antecedență heredo-colaterale: fără importanță;

b) Antecedente personale ( fiziologice, patologice);

- Menarhă la 12 ani;

- Ciclu neregulat.

- Hepatită cronică din 1999

c) Condiții de viață și de muncă:- corespunzătoare;

d) Comportare față de mediu:- bună.

Istoricul bolii actuale – Boala a început în urmă cu câțiva ani, cu dureri


abdominale difuze, grețuri, vărsături. Bolnava mai prezintă astenie și inapetență. In urma cu
aproximativ 10 zile simptomatologia s-a accentuat motiv pentru care pacienta se prezinta
pentru internare si investigatii.

Examen clinic general:

- Tegumente și mucoase: normal colorate

- Sistem musculo-adipos: slab reprezentat

- Sistem ganglio-limfatic: nepalpabil

- Aparat osteoarticular: integru din punct de vedere clinic,


torace normal conformat

- Aparat respirator: torace normal conformat, sonoritate


pulmonară normală, murmur vezicular prezent

Aparat cardio-vascular:

- șoc apexian în spațiul intercostal stâng

50
- zgomote cardiace ritmice.

Aparat digestiv:

- abdomen suplu; ficat cu marginea inferioara la 2 cm sub rebordul costal drept .


Constipatie ( 1 scaun la 2 zile )

Date variabile:

- temperatura: 36,8 grade Celsius

- puls: 75 bătăi/minut

- tensiune arterială: 130/70 mm Hg

- diureza: 1200 ml

Investigații de laborator

Hemoleucograma: - Hb=15gr%, Ht=34%, Tr=120.000

- VSH: 1h=8mm, 2h=12mm

- Glicemie: 78 mg%

- Uree: 25mg%

- Probe hepatice:

- Bilirubina totală: 0,85 mg/dl

- TGO=95 UI/I

- TGP=150 UI/I

- Fosfataza alcalină: 175 U/L

- Amilaza sănguină: 70 U/L

- Colesterol: 150 mg/dl

- Trigliceride: 65 mg/dl
51
Alte examinări:

- Puncția biopsică evidențiază inflamația și fibroza.

Tratament:

Pacienta necesită tratament cu Peginterferon alfa-2a (Pegasys)-


180 μ g/săptămână, timp de 6 luni și Ribavirină 1000 mg/zi.

- Vitamina B1, B6, B12- câte 1 fiola/zi

- Silimarină 70 mg- 3 cp/zi

- Arginină-sorbitol -250 ml/zi soluție perfuzabilă

- Glucoză 20%- 400ml/zi

- Furosemid 40 mg- 1/zi

PLANUL DE ÎNGRIJIRE

CAZUL III
Problema de
Obiective Intervenții Evaluare
dependență
Dificultăţi Ameliorarea - asigur un microclimat favorabil Dispneea se
respiratorii dispneei şi a - ajut bolnava să adopte o poziţie (cu ameliorează
datorită anemiei. trunchiul mai ridicat) care să-i uşor.
anemiei. amelioreze dispneea
- încurajez bolnava să se alimenteze
- regim de cruţare hepatică.
- reechilibrare hidroelectrolitică,
nutritivă şi acido-bazică
- pregătesc fizic şi psihic pacienta
pentru investigaţii
-administrez tratamentul recomandat de
către medic

52
- regim de cruţare hepatică
- încurajez pacienta să se alimenteze şi
o informez asupra regimului alimentar pe
care trebuie să-l adopte
- cântăresc zilnic bolnava
Alterarea stării Ameliorarea - alimentez pacienta parenteral
Curba
de nutriţie stării de instituind perfuzii cu glucoză
ponderală
datorată nutriţie. 5%,vitamine şi electroliţi după indicaţiile
staţionară
inapetenţei medicului
- hidratez pacienta parenteral conform
indicaţiilor medicului
- administrez tratamentul recomandat
de către medic.

- ajut pacienta să aibă o bună postură în


pat şi să efectueze mişcările care-i sunt
Diminuarea Ameliorarea necesăre Capacitatea
capacităţii de a durerilor - administrez şi supraveghez medicaţia de efort s-a
se mişca Diminuarea prescrise de medic ameliorat
datorită oboselii. - echilibrez hidric, nutritiv şi acido- uşor
bazic pe cale parenterală
-administrez analgezice
Alterarea
- i se va explica necesitatea unei bune
integrităţii
hidratări şi nutriţii
tegumentelor
- regim de cruţare hepatică
şi a senzaţiei Hidratare. Pacienta este
- recoltez de sânge pentru analize
de a se simţi Combaterea hidratată.
- administrez medicaţia recomandată
curată, anemiei.
de către medic, inclusiv suplimente de
datorată
fier
deshidratării şi
-hidratez parenteral
anemiei.

53
- încurajez pacienta să-şi exprime
sentimentele, temerile sau furia faţă de
Diminuarea diagnostic
Pericolul unei Pacienta este
anxietăţii - informez pacienta asupra opţiunilor
evoluţii mai puţin
pacientei şi terapeutice existente şi asupra
nefavorabile anxioasă şi
consilierea posibilităţilor evolutive
datorită acceptă
pentru - pregătesc psihic şi fizic pacienta
gravităţii investigaţiile
acceptarea pentru investigaţiile recomandate
diagnosticului. recomandate.
diagnosticului - încurajez pacienta să apeleze la
psihoterapie.

- instalez pacienta într-un salon liniştit,


bine aerisit, cu semiobscuritate, pat
comod.
Creşte Revenirea la
- menţin liniştea estompând zgomotele
necesitatea starea Pacienta se
din timpul activităţii diurne
odihnei diurne fiziologică odihneşte
( curăţenie,administrarea mesei,a
şi nocturne. dinaintea suficient.
tratamentului)
bolii.
- administrez medicaţie sedativă
respectând doza şi ritmul prescris de
medic.

Evoluţie – buna cu tratament permanent la domiciliu cu:


- Lagosa 150 mg 2 drajeuri /zi
- Esenţiale 500 mg capsule 2/zi
- control la 3 luni , transaminaze hepatice, ELFO şi dozare viremie 6 luni-1 an.
Progres favorabil
Recomandare :
- tratament prescris
- regim alimentar se recomanda fructe şi legume proaspete, fără alcool şi tutun.

54
CONCLUZII

Studiul de faţă a cuprins un număr de 3 de pacienți diagnosticați cu hepatită


cronică virală C. Acestora li s-a administrat terapie antivirală cu Peg-IFNα-
2a/ribavirină.
Surprinderea trăsăturilor comune oferă o mai bună înţelegere a profilului
clinic al pacienţilor cu HCV , în vederea unui diagnostic precoce şi iniţierii optime a terapiei.
Nu au existat probleme în ceea ce privește cooperarea cu bolnavii. Aceștia au fost
încurajați pentru o evoluție favorabilă și pentru a accepta terapia și climatul din spital.
Decompensările au fost prevenite prin discuții zilnice și prin acordarea
tratamentului simptomatologic adecvat.
Terapia a fost eficientă prin executarea la timp, corect șiurmărirea eventualelor
efecte secundare. Nu s-au semnalat reacții adverse la medicamente.
Parametrii fiziologici urmăriți zilnic au indicat o evoluție bună.

55
BIBLIOGRAFIE

Prof.dr. Adrian Streinu-Cercel- "Totul despre hepatite si virusurile hepatitice


hepatitele a,b, c, d, e", București, "Editura Coreus Publishing" , 2008

Lucreția Titircă – Breviar de explorări funcționale și de îngrijiri speciale acordate


bolnavilor, Editura "Viața medicală românescă", București,2000

Lucreția Titircă – "Ghid de nursing",Editura "Viața medicală românească",


București, 1999

56
Cezar Th. Niculescu - " Anatomia si fiziologia omului - Compendiu ", Editura
Corint, 2009

Marin Voiculescu - Hepatatita virala, Editura" Medicală", București, 1977

Marin Voiculescu - Medicina generala , Editura "Medicală", București, 1990

57