Sunteți pe pagina 1din 49

Patogenia infecţioasă

-prima etapă în producerea unei boli infecţioase este reprezentată de pătrunderea în organism a agentului
patogen
-pătrunderea agentului patogen se face la nivelul unor porţi de intrare
-poarta de intrare poate fi:
1. tegumentul
- există soluţii de continuitate ( infecţii stafilococice, erizipel)
-uneori tegumentul este indemn (infecţii stafilococice la nivelul foliculului pilos)
2. mucoasele
-mucoasa căilor respiratorii superioare şi inferioare: virusuri, stafilococ, streptococ, H.influenzae
-mucoasa digestivă. Salmonella, enterovirusuri, bacterii Gram (-)
-mucoasa căilor urinare: bacterii G (-) dar şi G (+)
-mucoasa conjunctivală: Chlamydia,adenovirusuri
3. pătrundere direct în sânge: prin intermediul vectorilor

Diagnosticul în bolile infecţioase


-etape:
1.Ancheta epidemiologică: trebuie sa stabileasca:
-izvorul de infectie: se pun intrebari :
-daca a vizitat sau a primit vizita unei persoane bolnave
-daca a facut deplasari
-daca are animale in locuinta sa:caini,pisici,rozatoare
-calea de transmitere:
-daca a consumat vreun aliment in comun cu alte pers. si acelea au prezentat semne de boala
-daca a fost in contact direct cu o pers.cu leziuni ale pielii
-daca a manipulat obiecte din lana,piei de animal bolnav
-daca a observat prezenta unor muste
-daca a facut tratament parenteral in ultimele 6 luni.
-starea imunologica:
-daca a mai suferit de boli infectioase (de care si cand)
-daca a facut vaccinari (pt.ce boli si cand)
2.Diagnostic clinic (manifestari de dependenta):
-sindrom febril:
-sindrom infectios si meningian: febra,varsaturi,cefalee,fotofobie,hiperestezie cutanata,rigiditatea cefei
-sindrom encefalitic: febra mare,frison,ameteli,vertij,agitatie,delir,halucinatii,somnolenta,convulsii
-sindrom eruptiv: exantem (macule,papule,vezicule,cruste,petesii), enantem(muc.bucala),alte semne: masca
Filatov(scarlatina), facies plans(rujeola).
-sindrom gastro-intestinal: varsaturi,diaree,tenesme
-alte semne: catar oculo-respirator, colaps periferic( h-TA, h-termie,teg.palide,cianoza extremitatilor,puls
accelerat.
3.Examene paraclinice:
-ex.din sange: VSH, HLG, fibrinogen, proteina C reactivă, glicemia,TGP, bilirubina
-alte probe: examenul sumar de urină, urocultura, ECG, EEG, exudat faringian, examenul din spută, Rx
pulmonar, puncţie lombară.
I. Ingrijirea pacientului cu scarlatina

Definitie: boala infecto-contagioasa cauzata de streptococul beta hemolitic tip A


-este apanajul vârstelor preşcolare şi şcolare (sub 2 ani copilul moşteneşte imunitatea de la mamă)
Sursa de infecţie:
-persoanele bolnave de scarlatină
-purtătorii de streptococ
Transmitere:
-pe cale aerogenă
-alimente
Poarta de intrare: respiratorie
Perioada de incubaţie : 3-5 zile
Tablou clinic (manifestari de dependenta):
-debutul este brusc,cu febră,cefalee frontală,disfagie (angină)
-durează 24-48 h
-exantemul: apare la nivelul gâtului,se extinde pe trunchi şi membre
-este rugoasă la palpare
-nu este prezentă la nivelul feţei
-congestia pomeţilor + paloare perioronazală formează masca Filatov
-la nivelul plicilor de flexiune apar peteşii,echimoze,linii echimotice formând semnul lui Pastia (datorită
fragilităţii vasculare crescute )
-semnul garoului pozitiv
-enantemul:
-congestie faringiană + amigdaliană intensă
-ciclul limbii - limba este iniţial încărcată, ulterior procesul de depapilare, limba „zmeurie”,
proces de reepitelizare, limba „sticloasă”
-adenopatie latero-cervicală
-perioada de descuamatie (2-3 saptamani)
Complicaţii:
1. imediate: miocardita toxică,meningita,adenite,sinuzite,otite,otomastoidite,septicemii
2. tardive: reumatism articular acut, glomerulonefrită
Problemele pacientului:
-hipertermie, cefalee, durere in gat, varsaturi, prurit, izolare sociala, slabiciune, alterarea nutritiei, risc de
deshidratare, risc de infectie a tegumentelor, risc de complicatii.
Obiective:
-atenuarea febrei,varsaturilor,cefaleei,pruritului, echilibrare hidro-electrolitica, hidratare,reducerea riscului de
transmitere a infectiei, prevenire a complicatiilor si a suprainfectarii mucoaselor si tegumentelor.
Interventii:
1.Febra:
- comprese reci (10°-15°C) aplicate pe cap, torace sau trunchi la interval de 10-15 minute, de 3-6 ori, până când
se observă scăderea temperaturii cu 1°-2°C; sau împachetarea în cearceafuri care se schimbă din 5 în 5 minute.
-camera bine aerisita, antitermice (paracetamol)
2.Ameliorarea inflamatiei:
-gargara cu ceai de musetel,bomboane antiseptice
-dezinfectie nazo-faringiana
-analgezice
3.Ameliorarea confortului prin:
-combaterea pruritului: lotiuni de alcool mentolat
4.Echilibrare hidro-electrolitica:
-regim hidro-lacto-zaharat,supe de legume,zeama de compot,sucuri de fructe,vitamine
Adulţii sunt încurajaţi să bea 2-3 litri de lichide/zi.
5.Prevenirea infectiilor si a complicatiilor:
-izolare in sectia de boli infecto-contagioase
-repaus la pat cel putin 7 zile
-igiena tegumentelor (curatare zilnica,pudrare cu talc sau alcool mentolat)si a mucoaselor (gargara,
faringosept). Baia generala zilnica se face dupa ce pacientul nu mai prezinta febra.
-respectarea regimului igieno-dietetic
-dezinfectia: lenjeriei,obiectelor,veselei,camerei(formolizare),folosirea de plosti individuale
-analiza urinei si a exudatului faringian (timp de 3 saptamani,repetate periodic).
6.Tratament etiologic:
-penicilină G 50-100.000 UI/kg în 2 prize/zi,timp de 7-10 zile
-Moldamin 1/săptămână timp de 3 săptămâni
-eritromicina,
-in formele toxice: gammaglobuline
-in formele socogene: HSHC

Asistenta medicală testează receptivitatea persoanelor la scarlatină cu ajutorul testului intradermic Dick, care
se realizează astfel: - se injectează intradermic, pe faţa anterioară a antebraţului, 0,2 ml toxină de streptococ
scarlatiniform; - pe faţa anterioară a antebraţului opus se face un martor injectând intradermic 0,2 ml toxină
streptococică scarlatiniformă inactivată; - rezultatul se citeşte după 18 ore; - reacţia este pozitivă dacă apare un
eritem sau un infiltrat cu diametrul de cel puţin 10mm; - testul intradermic Dick este un test de imunitate:
absenţa reacţiei arată rezistenţa organismului, iar prezenţa reacţiei arată susceptibilitate de a face boala.

Enantem scarlatina
Enantem (cum arată mucoasele,aspectul faringelui in interior) : pete purpurice pe luetă (omuleţ) şi vălul
palatin (în fundul gâtului) pe un fond eritematos (roz-roşu) = ”rosu in gat”; depozite de puroi la nivelul
amigdaleleor, bilateral, limba zmeurie, cu papilele inflamate

Exantem scarlatina
Enantem (Congestie faringiana+amigdaliana) scarlatina

Límba saburala (scarlatina)

Límba zmeurie (scarlatina)


Masca Filatov(congestia obrajilor+paloare) scarlatina

Descuamatie lamelara (scarlatina)


Masca Filatov (congestia obrajilor + paloare perioronazala) scarlatina

Exantem scarlatina: papule aspre dureaza 5-6 zile


II. Ingrijirea pacientului cu rujeola
Definitie: boala acuta infectioasa foarte contagioasa produsa de virusul rujeolic
Sursa de infectie - bolnavii de rujeolă
Perioada de incubaţie - 9-11 zile
Poarta de intrare:
-căile respiratorii
-mucoasa conjunctivală
Tablou clinic (manifestari de dependenta):
-debut insidios,cu febră înaltă (39-40°C), frison, tahipnee
-triplu catar: ocular (conjunctivita,lacrimare); nazal (rinoree,nas infundat); traheobronsic(tuse seacă,raguseala)
-enantem: hiperemia mucoasei buco-faringiene; semnul Koplic dispare in prima zi de eruptie (micropapule albe
in dreptul molarilor)
-exantem: macule de culoare rosie, catifelate la palpare, dispare la digitopresiune (iniţial retroauricular,fata,apoi
la nivelul gâtului,toracelui, extremităţilor),nu produce prurit.
-extinderea erupţiei se face în 3 zile
-tegument uşor umed
-elementele eruptive pot conflua sau sunt separate de ţesut indemn
-dispar în ordinea inversă a apariţiei lor
-lasă un tegument pigmentat
-fata are aspect de aspect de ”facies plâns”
-tulburari digestive: greturi,varsaturi,dureri abdominale,inapetenta
-tulburari nervoase: cefalee,iritabilitate,agitatie,dezorientare,inchidere in sine,neliniste
Complicaţii:
-laringita acută, pneumonie interstiţială, encefalite, miocardită, suprainfectarea.
Problemele pacientului:
-hipertermie, cefalee, dispnee cu tahipnee,obstructia cailor respiratorii, tuse, alterarea integritatii pielii legata de
exantem si enantem,risc de deshidratare,risc de infectii si complicatii,intoleranta la efort.
Obiective:
-diminuarea febrei,a catarului,tusei
-ritm respirator regulat
-echilibrare hidro-electrolitica
-ameliorarea confortului fizic si psihic
-sa nu prezinte complicatii sau infectii
Interventii:
1.Febra:
-comprese reci pe frunte,torace,membre
-aerisirea incaperii
-in caz de frison se acopera bolnavul cu inca 1-2 paturi
-antitermice: aspirina 3x1/zi, algocalmin, ibuprofen,paracetamol
-antibiotice: penicilina G ( 2x1 milion unitati/zi inj.I.M )
2.Dezobstrucţia căilor respiratorii şi diminuarea tusei şi polipneei:
-umidificarea aerului din salon prin aşezarea de vase cu apă pe calorifer, fierberea unei infuzii de muşeţel
-cavităţile nazale se curaţă de secreţii;
-hidratarea pacientului;
-administrarea medicaţiei prescrise: rinosept,faringosept – antitusive (codeine fosfat), antiinflamatorii (HSHC
100 mg/zi in perfuzie de glucoza 10%
3.Prevenirea deshidratării:
-administrând zilnic bolnavului 2000-3000 ml lichid;
-dieta constă, în perioada febrilă, în lichide (supe, ceaiuri, limonadă, sucuri de fructe, lapte, apă minerală, sifon,
etc), administrate cu stăruinţă şi grijă, în funcţie de toleranţa gastrică.
- imediat ce toleranţa gastrică permite, dieta se îmbogăţeşte treptat, devenind completă în convalescenţă (fără
nici o restricţie ).
4.Prevenirea infectării mucoaselor şi tegumentelor:
-spală ochii bolnavului de 1-2 ori pe zi cu ceai de muşeţel;
-îndepărtează secreţiile nazale şi protejează narinele prin aplicaţii de creme simple;
-cavitatea bucală trebuie curat întreţinută (gargară cu ceai de muşeţel , apă de gură);
-urechile şi mastoidele se controlează atent zilnic;
-efectuează toaleta pe regiuni, baia generală fiind permisă doar în perioada de convalescenţă;
-schimbă lenjeria pacientului şi lenjeria de pat ori de câte ori este nevoie.

Exantem rujeola:
Semnul Koplic (rujeola) : apar după 2 pînă la 4 zile, de obicei pe mucoasa bucală în dreptul
molarilor superiori 1 și 2. Aceste pete seamănă cu granulele fine de nisip alb înconjurate de areola
inflamatorie.

Semnul Koplic (rujeola)


III. Ingrijirea pacientului cu varicela
Definitie: boala infecto-contagioasa determinata de virusul varicelo-zoosterian. Este una dintre cele mai
contagioase boli eruptive
Sursa - om bolnav manifest clinic sau inaparent
Transmitere - cale aeriană (picat.fligge) sau obiecte contaminate
Poartă de intrare - respiratorie
Tabloul clinic( manifestari de dependenta):
-incubaţia = 14 zile
-debut - febră, alterarea stării generale, mialgii, discretă tuse
-exantem: maculă în faza iniţială – papulă – veziculă - secreţie asemănătoare „picăturii de rouă pe petalele de
trandafir”
-lichidul la început este clar apoi tulbure (vezicule invadate de leucocite), – crustă, - detaşare
-elementele eruptive apar în valuri, fiecare val fiind însoţit de un puseu febril
-au caracter polimorf
-erupţie generalizată inclusiv pe pielea păroasă a capului
-erupţie foarte pruriginoasă
-enantem: la nivelul mucoaselor cavităţii bucale, conjunctivale sau genitale, care ulcerează rapid
transformându-se în leziuni aftoase cu contur ciclic, nedureroase, gălbui.
-micropoliadenopatii
Complicaţii:
-pneumonie interstiţială, bronhopneumonii, abcese pulmonare
-glomerulonefrită,zona Zooster,suprainfectare tegumentară
-gravidele cu varicelă pot transmite virusul transplacentar cu efet teratogen (avort, varicelă congenitală,
naştere prematură, letalitate neonatală mare). Evoluţia bolii este mai severă la femeia gravidă cu complicaţii
respiratorii şi chiar cu deces.

Problemele pacientului:
-alterarea integritatii pielii,legata de leziunile veziculare
-alterarea confortului legat de prurit
-risc de alterare a imaginii corporale,legat de cicatricile(posibile) ramase in urma gratajului
-risc de infectie a tegumentelor legat de gratajul leziunilor pruriginoase
-risc de complicatii( pneumonie,encefalita variceloasa), legat de procesul infectios sau de suprainfectia
leziunilor.
Obiective:
-sa-si pastreze integritatea pielii
-sa nu fie expus microorganismelor infectioase
-sa inteleaga masurile de control al infectiei si al gratajului
-sa-si pastreze sentimentul de bunastare si stima de sine
Interventii:
-scaderea febrei prin: aerisirea incaperii,paracetamol,panadol,
-igiena tegumentelor cu apa alcoolizata
-baie doar dupa caderea crustelor
-izolare la domiciliu in cazurile necomplicate
-ameliorarea pruritului: alcool mentolat,talc mentolat, antihistaminice
-local: unguent cu acyclovir
-igiena cavitatii bucale cu ceai de musetel, badijonari cu stamicin,vitamina A
-educatia pacientului: sa nu se scarpine
-supravegherea pt.a observa semnele aparitiei complicatiilor( febra,cefalee)
-alimentatie usor digerabila( supe,ceaiuri,compoturi,piureuri)
Enantem (varicela)

Exantem: varicela
Exantem :varicela

Exantem: varicela
Enantem: mucoasa conjunctivala
IV. Ingrijirea pacientului cu Zona Zooster

Definitie: boala infecto-contagioasa produsa de virusul varicelo-zoosterian


Sursa - om bolnav manifest clinic sau inaparent
Transmitere - cale aeriană (picat.flugge) sau obiecte contaminate
Poartă de intrare - respiratorie
Tabloul clinic( manifestari de dependenta):
-incubaţia nedefinită
-debutul: durere,senzatie de arsura în zona unde urmează să apară erupţia, foarte intensă (apare cu 3-7 zile
inaintea exantemului)
Exantemul: este circumscris în limitele dermatomului afectat, de obicei unilateral, se opreşte la linia mediană.
Elementele eruptive parcurg acelaşi ciclu de transformare (maculă, papulă, veziculă, crustă, cicatrice), dar
deosebit de cel varicelos prin următoarele:
 apare un singur puseu eruptiv, maximum două, iar aspectul este monomorf
 chiar în cazul generalizării secundare, dermatomul primar afectat se recunoaşte prin bogăţia mai
mare a exantemului
 elementele afectează membrana bazală existând posibilitatea ca reparaţia finală să fie fibroasă în
lipsa suprainfecţiei bacteriene (cicatrice definitivă, pigmentată)
 nu este însoţit de creşterea febrei, aceasta sugerând o complicaţie
Localizare:
-zona oftalmică - traiectul nervului oftalmic
-zona facială + prinderea pavilionului urechii - zona Ramsay-Hunt
-zona intercostală,zona fesieră,coapsă
Forme clinice
-forme dureroase fără dermită,
-forme nedureroase, recidivante.
La persoanele cu imunitate deprimată poate evolua necrotic, cu elemente buloase confluente ce duc la denudări
persistente şi greu de vindecat.
-există forme paralitice prin afectarea unor fibre nervoase motorii. Zona descrisă de Ramsey şi Hunt afectează
nervul cranian 8 cu hemiplegie facială, dar pot fi afectaţi şi unii nervi spinali cu paralizii ce mimează
poliomielita. Recuperările motorii sunt dificile şi incomplete.

Complicaţii:
-sindromul algic postherpes pe o durată variabilă, uneori toată viaţa.
-suprainfecţii cu piogeni care provoacă febră şi alte manifestări septice.
Complicaţii oculare: keratită, ulceraţii corneene, uveită în localizările trigeminale oftalmice.
Complicaţii neurologice: meningite, encefalite.
Interventii:
-combaterea durerii : paracetamol,algocalmin,piafen
-local - acyclovir unguent
-acyclovir p.o. sau inj. (7-10 zile)
-vitaminoterapie (grup B),
-cazurile necomplicate se izolează la domiciliu.
-leziunile herpetice corneene: Acyclovir local, iar uveita beneficiaza de corticoterapie.
-durerile reziduale: carbamazepină, amitriptilină, antialgice diverse.
Exantem: zona zooster
Exantem: zona zooster

Exantem: zona zooster


V. Ingrijirea pacientului cu rubeola
Definitie: este o boală infecţioasă care produsa de virusul rubeolic
Perioada de incubatie: 18 zile
Sursa de infectie: omul bolnav cu boala manifestă clinic sau inaparentă
Contagiozitatea: , începe cu 3-7 zile înaintea exantemului şi încetează după 5-7 zile de la debut. Nou-născuţii cu
rubeolă congenitală sunt contagioşi toată viaţa.
Poarta de intrare: mucoasa respiratorie şi cea conjunctivală
Transmitere:
-orizontală - de la o persoană la alta pe cale aeriană
-verticală - de la mamă la făt

Tabloul clinic (manifestari de dependenta):


Debutul: In primele 2-4 zile apare:
- febra moderata,
- catar nazal (cu secretii apoase),
- ochi rosii, usor injectati,
- dureri in gat, dureri de cap,
- stare generala caracterizata prin indispozitie, usoara inapetenta.
Faza de stare (3-5 zile):
-exantem: apare într-un singur val, este generalizat, cuprinzând faţa, trunchiul şi membrele, este micromaculos,
constituit din pete mărunte de dimensiunea unui bob de orez de culoare roz în număr variabil, are o durată
variabilă de la 1 la 4 zile, fără pigmentaţie reziduală.
-adenopatii(primul si ultimul semn al rubeolei) în regiunea occipitală, retroauricular, larocervical, axilar,
inghinal de dimensiuni mici, mobili,durerosi.
-enantemul bucal: mucoasă hiperemică, uşor congestionată.
Convalescenţa: trece rapid, fără afectarea stării generale, artralgii persistente.
Complicaţii: Sunt posibile, dar rare: purpura tombocitopenică, anemia autoimună, encefalita posteruptivă.

Rubeola la gravide

Ridică cele mai mari probleme, infecţia se transmite fătului transplacentar.


Dacă infecţia survine în primul trimestru de sarcină va determina moartea fătului sau apariţia unor malformaţii:
(cardiace, oculare, osoase, cerebrale, etc.)
Dacă survine după încheierea organogenezei, dar înainte de formarea sistemului imunitar, copilul va fi incapabil
să dezvolte antricorpi protectori şi va fi contagios pe toată durata vieţii.

Problemele pacientului:
-disconfort,subfebrilitate,cefalee,odinofagie,artralgii,impotenta functionala
-izolare,risc de complicatii
Obiective:
-sa i se diminueze starea de disconfort,febra,cefaleea,durerile articulare
-sa nu prezinte complicatii
Interventii:
1.Febra: camera aerisita, paracetamol,algocalmin,novocalmin
2.Cefaleea: comprese cu apa rece pe frunte (paracetamol,algocalmin)
3.Regimul alimentar este unul de cruţare, dar nu sever, cu hidratare corectă, sucuri de fructe, ceaiuri, apă plată,
legume, fructe, brînzeturi nefermentate, neafumate, iar după perioada febrila se poate administra şi carne albă
de peşte şi eventual pui. Nu se recomandă exces de proteine pe perioada febrilă.
4.Se recomandă repaus la pat în cazurile mai severe sau odihnă activă la domiciliu în cazurile cu evoluţie mai
uşoară. (minim 7 zile)
Profilaxie
- vaccinare ROR la varsta de 1 an, revaccinare in clasa I si vaccinare in clasa a VIII a doar a fetelor. Durata
imunităţii induse postvaccinal este de aproximativ 15-20 ani.
Exantem (rubeola):

Exantem :Rubeola congenitala


Enantem (rubeola):
VI. Ingrijirea pacientului cu mononucleoza infecţioasă

Definitie: boală infecţioasă având ca şi etiologie virusul Ebstein-Barr (EBV)


-caracteristică vârstelor tinere (15-25 ani)
Sursa de infecţie - persoanele cu boala manifestă clinic sau inaparentă
Calea de transmitere:
-salivară („boala sărutului”)
-alimentaţie, obiecte contaminate
Incubaţia : 2-6 săptămâni
Tablou clinic (manifestari de dependenta):
-debutul poate fi brusc sau insidios care imbraca aspectul unei angine:
- examenul faringelui: angină eritematoasa sau o angină cu depozite purulente, confluente în false membrane ce
acoperă amigdalele putând fi extinse şi pe luetă şi pilierii faringieni.
-febră,frisoane
-alterarea stării generale
-cefalee,mialgii
-adenopatie generalizată, predomină cea latero-cervicală, dar este prezentă şi în zona axilară, inghinală,
occipitală,nedureroasa
-splenomegalie, hepatomegalie
-afectare hepatică: transaminaze ↑, bilirubină ↑
-exantem maculo-papulos cu aspect rujeoliform sau urticarian ce apare mai ales în cazurile tratate cu ampicilină
- enantem (pete hemoragice pe mucoasa palatală)
Evoluţia este variabilă în timp. După 10-14 zile de la debut febra scade, iar celelalte semne se atenuează.
Tratament:
-antipiretice
-izolare + repaus la pat (10-14 zile)
-regim igieno-dietetic: crutare hepatica,hepatoprotectoare
-tratamentul suprainfecţiilor bacteriene (streptococ sau stafilococ): Penicilină, Eritromicină
-evitarea efortului fizic cel putin 6 luni
-igiena cavitatii bucale
-elemente eruptive: antihistaminice, cortizon, vitaminoterapie

Enantem: mononucleoza infectioasa (faringe+amigdale hiperemice)


Exantem: mononucleoza infectioasa
VII. Ingrijirea pacientului cu parotidita epidemică (oreion)
Definitie: boala infectioasa produsa de virusul urlian
Sursa de infectare - omul bolnav cu boala manifestă clinic sau inaparentă
Transmitere – cale aerogenă, prin picături de salivă, contact direct, dar şi indirect prin obiecte proaspăt
contaminate de bolnav.
Incubaţie : 3 săptămâni
Contagiozitatea: se întinde între ultimele 5 zile de incubaţie şi 8-10 zile în faza de stare.
Tablou clinic (manifestari de dependenta):
Debut: -febră,frisoane,cefalee
-alterarea stării generale
-dureri moderate în loja parotidiană
-durere în loja parotidiană la masticaţie
-ştergerea şanţului în loja parotidiană
-sensibilitate moderată la palpare

-în evoluţie: - prinderea parotidei opuse


-vărsături explozive,în jet,de tip central
-poziţie de „cocoş de puşcă”
-stare generală alterată
-durere în zona pancreatică
-greţuri,vărsături
-sensibilitate la palpare în zona pancreatică
-dureri intense în zona scrotală
-zona scrotală edemaţiată
-sensibilitate în zona ovarelor
-Parotidita se dezvoltă iniţial unilateral, dar în peste 50% din cazuri bilateral în decurs de 1-4 zile.
-Tumefacţia are toate caracterele clasice inflamatorii tumor, rubor, calor,dolor.
-În forma comună a bolii bolnavul prezintă asimetrie facială prin tumefacţia importantă a regiunii
retromandibulare, de la ureche până spre jumătatea superioară a gâtului. Local există tumefiere, glanda parotidă
se palpează, consistenţa este crescută, elastică şi se remite în medie în 7 zile.
-La examinarea cavităţii orale se constată o angină eritematoasă, iar în regiunea molarului 2 superior se
vizualizează orificiul canalului Stenon care este burjonat, hiperemic.
În afectarea bilaterală faciesul capătă aspectul de pară.
Alte localizari:
Submaxilita urliană: tumefiere relativ bine delimitată, paramedian, submandibular, formaţiune elastică, uneori
sensibilă, uni sau bilaterală.
Fiecare nouă afectare inflamatorie este anunţată de un puseu hipertermic ce se remite în 24h după exprimarea
noii determinări. Cazurile cu hipertermie pot deteriora starea copilului, apărând greţurile, vărsăturile, neliniştea,
agitaţia, tulburări ale senzoriului.
Pancreatita urliană: dureri abdominale „în bară”, în etajul superior, vomismente şi intoleranţă digestivă.
Orhita urliană: apare numai după pubertate. Rar primară, orhita apare secundar altor manifestări la aproape
25% dintre bolnavii de sex masculin. Se manifestă prin tumefierea hemiscrotului, tegumentul fiind infiltrat
hiperemic şi cu sensibilitate importantă. Rar afectarea poate fi bilaterală. Suferinţa este accentuată de
ortostatism şi mers. Inflamaţia durează 10-14 zile în absenţa terapiei, sindromul infecţios este prezent. Creşterea
în volum a testiculului în spaţiul închis şi inextensibil (membrana albuginee neavând fibre elastice) antrenează
ischemierea secundară a epiteliului seminifer germinativ, avid de oxigen datorită ratei foarte mari de
multiplicare celulară.
Absenţa tratamentului poate duce la azoospermie (sterilitate).
Meningita urliană: apare la 25-40% din cazuri, evoluează spontan spre remisie timp de 14-21 zile, perioadă în
care sindromul infecţios poate să persiste.
Alte localizări posibile, dar mai puţin întâlnite sunt: ooforita (ovarita), tiroidita, miocardita, artrita.

Complicaţii:
-complicaţii nervoase(encefalita, mielita şi meningomielita, poliradiculonevrita, nevrite,surditate)
-complicaţii în sarcină (malformaţii congenitale aproape 20% dintre copii infectaţi in utero în primul trimestru
de sarcină).
-DZ, sterilitate, hipotiroidism, miocardită, encefalită
Interventii:
-nu există tratament etiologic
-regim igieno-dietetic: hidric, h-glucidic, h-lipidic (cel puţin 10-14 zile după externare)
-izolare si repaus la domiciliu în cazuri necomplicate
-reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică
-virusul urlian dă imunitate
-Pancreatita se tratează prin întreruperea temporară a alimentaţiei orale, antispastice, corticoterapie.
-Meningita: corticoterapie, depleţie, vitamine grup B.
-Orhita: comprese locale reci, corticoterapie, antipiretice, 5-7 zile.

Profilaxie
-Vaccinare ROR: la vârsta de 1 an si revaccinare in clasa I a
Tumefactie dubla a parotidei
VIII. Ingrijirea pacientului cu tuse convulsivă
Boală acută, infecţioasă, extrem de contagioasă, specific umană, determinată de bacili din genul Bordetella
pertussis şi parapertussis, caracterizată prin tuse în accese, afectarea stării generale, risc mare de complicaţii, cu
imunitate durabilă. Este cunoscută popular sub numele de „tuse măgărească”.

Definitie: este o boală infecto-contagioasa provocata de bacili : Bordetella pertussis si parapertussis,


caracteristică vârstelor mici („tuse magareasca”)
Contagiozitea: începe din ultimele zile de incubaţie şi se extinde în primele două săptămâni ale perioadei de
stare.
Incubatia: 1-3 saptamani
Sursa de infectie: om bolnav/purtător
Transmitere - cale aerogenă direct prin picături de salivă şi indirect prin obiecte contaminate.
Poarta de intrare: respiratorie

Tablou clinic (manifestari de dependenta):


-prima fază - etapa catarală (aprox.2 săptămâni): tuse simpla, agitaţie, subfebrilităţi
-a 2- a fază - faza de stare (3-4 săptămâni):
-accese tipice de tuse convulsivă
-bolnavul îşi pregăteşte tusea - expir sacadat - inspir zgomotos (cianoză, agitaţie) - expir sacadat
- perioadă de linişte
-ciclul se repetă de:10-20 ori/zi
-accesele de tuse sunt mai frecvente noaptea
-accesele de tuse sunt urmate de vărsături alimentare sau expectoraţie de secreţie mucoasă
Tusea este chinuitoare, cianogenă, emetizantă, fără expectoraţie, rareori se elimină un mucus aderent
şi translucid. Inspirul şuierător a atras denumirea de „tuse măgărească” prin asemănarea cu răgetul
măgarului.
-a 3-a fază - faza de declin (2-3 săptămâni): accesele de tuse se răresc
-a 4-a fază - faza de convalescenţă

Complicaţii:
-hemoragii conjunctivale
-rupturi vasculare intracraniene
-pneumotorax
-hernii ombilicale/inghinale
-prolaps anal
-encefalopatie hipoxică
-tulburări hidro-electrolitice şi acido-bazice
-suprainfecţii
Interventii:
-izolarea bolnavului la domiciliu (se interneaza doar cazurile severe si complicate)
-aerisirea camerei,umidificarea ei
-alimentare în cantităţi mici şi dese,usor digerabila
-reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică
-antihistaminice,sedative,antiemetice, antiinflamatoare
-tratament etiologic:
-eritromicină 30mg/kgcorp/zi 7-10 zile
-Biseptol 6-8 mg trimetoprim/kg/zi la copii
-Ampicilina, Amoxicilina în doze de 50-100 mg/kg
-Azitromicina: 10mg/kg corp/zi, 5 zile
-complicaţiile infecţiose:
-cefalosporine de generaţie II, III
-corticoterapie
- gama globuline antipertussis
-oxigen
-profilaxie - vaccinare (DTP): la 2,4,6,12 luni, revaccinare la 6 ani si clasa 8 a
IX. Ingrijirea pacientului cu difterie

Definiţie: boală infecto-contagioasa produsa de bacilul difteric Corynebacterium diphteriae, care rămâne
cantonat la poarta de intrare unde se multiplică şi provoacă fenomene locale, sub formă de edem şi false
membrane, iar prin difuzarea în organism a unei exotoxine foarte puternice provoacă fenomene toxice la
distanţă, în variate organe, care constituie esenţa şi gravitatea bolii.
Incubaţia: 7 zile
Sursa de infecţie - omul bolnav / purtător
Transmitere : cale aerogenă prin picături de secreţie salivară, indirectă, prin obiecte contaminate de bolnav.
Poarta de intrare: nazală, faringiană, conjunctivală, tegumentară, anală, vaginală
Tablou clinic (manifestari de dependenta):
-debutul este diferit în funcţie de localizare:
Angina difterică:
Localizarea faringiană reprezintă tabloul clinic cel mai frecvent al infecţiei difterice.
Debut: treptat, insidios, în contrast cu debutul „furtunos” al celorlalte angine bacteriene.
-Sindromul infecţios este moderat crescând gradat însoţit de: oboseală, greaţă, vărsături, anorexie, odinofagie.
- Obiectiv, se constată o roşeaţă de nuanţă închisă cu formarea unui exudat opalin, care se transformă rapid în
false membrane, de culoare albă sidefie, gălbuie, foarte consistente (ca un „şorici”), încât nu se dezagregă dacă
sunt agitate în apă.
Perioada de stare
-Falsele membrane se extind rapid putând cuprinde tot faringele, sunt greu de detaşat, iar după detaşare se
produc sângerări locale, refăcându-se apoi repede.
-Falsele membrane se însoţesc de un edem faringian intens, care se poate extinde şi regiunea submaxilară şi
cervicală.
-Ganglionii limbatici regionali se măresc considerabil, sunt sensibili la presiune;
-semne generale de toxemie: febră 39°, greţuri, vărsături, astenie intensă, paloare, ochi încercănaţi, buze livide,
tahicardie, hipotensiune arterială.
Forme clinice
1. Forme atipice, apar mai ales la vaccinaţi, care păstrază un grad de rezistenţă specifică.
2. Difteria larvată şi adenoidita difterică.
3. Angina difterică malignă prezintă o simptomatologie locală şi generală intensă. Debutul este brusc, cu
alterarea stării generale. În faringe edemul este considerabil, falsele membrane se extind rapid în tot
istmul faringian, inclusiv lueta (aspect de limbă de clopot) şi sunt de aspect brun din cauza hemoragiilor
locale, care însoţesc difteria malignă. Bolnavul exală un miros fetid. Edemul periganglionar cervical
este intens, ajungând până la torace, gâtul pare că se continuă cu faţa. Apar hemoragii multiple, cutanate
şi mucoase, insuficienţa cardiocirculatorie este maximă, hepatomegalie, oligurie. Decesul se produce
rapid, uneori cu tot tratamentul administrat precoce.

Difteria extrafaringiană
Este vorba de forme clinice cu poartă de intrare extrafaringiană, unde se dezvoltă local o leziune primară
caracteristică, cu false membrane şi necroză locală. Astfel au fost descrise:
 difteria laringiană, crupul difteric apare mai ales la copii, tabloul clinic este de laringită obstructivă, la
care se adaugă şi simptomatologia de toxemie.
 difteria nazală, cu rinoree seroasă, apoi hematopurulentă, fetidă şi dezvoltarea de false membrane în
vestibul şi periorificial.
 difteria cutanată cu diverse porţi de intrare (obilicală, auriculară, plăgi).
 difteria mucoasă (genitală, conjunctivală) cu tablou clinic identic difteriei faringiene.
Complicaţii:
-insuficienta respiratorie
-cardiovasculare – sunt cele mai grave.
a. Miocardita difterică este de două feluri:
 Miocardita precoce – apare în primele 10 zile de boală, se manifestă cu: puls rapid,
tulburări de ritm, insuficienţă circulatorie, moarte fulgerătoare. Acest tablou de şoc
este determinat de leziunile toxice produse în toate organele, cuprinzând şi
suprarenalele şi endoteliul vascular.
 Miocardita tardivă – apare în a doua şi a treia săptămână de boală când leziunile
locale s-au vindecat. Se manifestă prin: paloare accentuată, hipotensiune arterială,
colaps, puls slab filiform, semne de suferinţă cardiacă: zgomote asurzite, ritm
neregulat şi tahicard, insuficienţă circulatorie gravă. Bolnavul este dispneic, prezintă
dureri epigastrice, vărsături. Decesul poate surveni brusc. Pe traseul EKG apar
modificări, negativarea undei T, interval P-R mărit, bloc complet A-V.
-nervoase – acestea sunt frecvente şi afectează nervii cranieni şi periferici realizând paralizii sau nevrite
periferice. Aceste complicaţii apar într-o anumită ordine cronologică.
a. Paralizia vălului palatin – este cea mai frecventă complicaţie nervoasă a difteriei,
apare între a 14-21 zi de la debutul bolii. Se manifestă prin: voce nazonată, regurgitarea
lichidelor pe nas, obiectiv, vălul palatin apare imobil şi flasc.
b. Paraliziile oculare (oculo motorul comun şi extern, muşchi ciliari – slăbirea sau
pierdera reflexelor de acomodare la distanţă) apar între a 4-5 –a săptămână.
c. Paralizii ale musculaturii faringiene, laringiene, respiratorii, faciale.
d. Nevritele periferice ale extremităţilor membrelor apar între a 7-10–a săptămână, fiind
cele mai tardive
-alte complicaţii toxice – leziuni renale mai frecvent la nivelul tubilor renali, glanda suprarenală, leziuni
degenerative de tip hemoragic.
Interventii:
-internare obligatorie
- repaus la pat, izolarea bolnavului
-dietă adaptată în funcţie de toleranţa digestivă.
-vitamine din grupul B şi Calciu
-tratament etiologic:
-ser antidifteric: 10.000-20.000 unitati (in formele usoare); 50.000-100.000 (forme grave)
-anatoxina difterică se administrează după 7 zile de la aplicarea serului. Se începe cu 0,1 ml, 0,4
ml în alt loc decât locul unde s-a administrat serul.
-Eritromicina 30-40 mg/kgc/zi,7-10 zile
-Penicilină G 100.00 U/kgczi
-Cefalosporine
-obstrucţie mare cu imposibilitatea alimentaţiei:
-alimentaţie parenterală
-reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică
-antiinflamatoare: cortizon

Profilaxie:
Vaccinare cu DTP la varsta de:2,4,6,12 luni si revaccinare in clasa I a cu DT.
X. Ingrijirea pacientului cu gripa

Definitie: boală infecţioasă acută determinată de virusul gripal, caracterizată clinic prin manifestări respiratorii
şi generale severe, iar epidemiologic printr-o mare contagiozitate.
Incubaţie: scurtă : 12-24 h,maxim 72 h
Sursa de infecţie:
-omul bolnav
-păsări migratoare, păsări domestice, animale domestetice
Transmitere - cale aerogenă direct prin picături de secreţie nazo-faringiană şi indirect prin obiecte proaspăt
contaminate de bolnav.
Poarta de intrare - căile respiratorii
Contagiozitatea: 3-5 zile.
Tablou clinic (manifestari de dependenta):
-debut brusc,acut:
-febră înaltă : 39-40°C, frisoane
-alterarea stării generale ( astenie, adinamie)
-tuse seacă, cefalee
-mialgii intense
-rinoree seroasă iniţial,ulterior sero-mucoasă (sdr.cataral)
-se întinde pe o perioadă de 3-4 zile
-faza de stare ( 3-4 zile):
- febra, facies vultuos, conjunctive injectate, fotofobie,
-mialgii generalizate,tuse iritativa,junghi toracic,dispnee
- greţuri, vărsături, anorexie
- limba este acoperită de depozite albicioase aderente, realizând aspectul de “limbă de porţelan”.

-faza de declin:
-febra începe să se remită
-rinoreea şi tusea seacă scad ca intensitate şi frecvenţă
-persistă astenia fizică şi psihică
Complicaţii:
-neurologice: meningite,encefalite,mielite,nevrite, poliradiculonevrite
-cardiace: miocardită, pericardită
-renale: glomerulonefrită
-respiratorii: laringita, bronsita, pneumonie

Interventii:
-izolare şi repaus la domiciliu, internarea se efectuează doar în formele grave complicate
-dietă hidro-lacto-zaharată sau în funcţie de toleranţa individuală
-tratament simptomatic, antiinflamatoare nestroidiene, antipiretice, antialgice, antitusive
-comprese calde în jurul gâtului - în caz de laringită
-antitusive, vitamine
-decongestionante nazale
-profilaxia suprainfecţiilor
-tratamentul suprainfecţiilor
-tratamentul miocarditei, şocului, encefalitei
-profilaxia gripei: -vaccinare după cunoaşterea tipurilor de virusuri care circulă în acel an
XI. Ingrijirea pacientului cu Hepatita acută A

Definitie: boala infectioasa provocata de virusul hepatitic A


Contaminare : enterală
Sursa de infecţie: -bolnavii cu hepatită acută virală A manifestă clinic sau asimptomatică
Căi de transmitere: -fecal-orală (enterală)->”boala mâinilor murdare”,
-obiecte contaminate,
-consum de apă contaminată
Incubatie: 14-40 zile
Tablou clinic (manifestari de dependenta):
-debut: forme diverse,atipice (1-10 zile) faza preicterica:
-febră,
-mialgii, artralgii
-astenie, adinamie
-greţuri,vărsături, anorexie
-dureri epigastrice,
-uneori scaune diareice,
-senzatie de greutate in hipocondrul drept
- uşoară hepatomegalie cu sensibilitate la palpare
-perioada de stare:
-simptomatologia de debut începe să se remită treptat
-apare coloraţia galbenă sclero-tegumentară – icterul, prurit
-hepatomegalie sensibilă la palpare, consistenţă moale
-afectare pancreatică:
-simptomatologie nervoasă - astenie, adinamie, somnolenţă (evoluţie gravă)
-tulburări de coagulare - epistaxis, gingivoragii
-examinări de laborator:
-crescute: sideremia,transaminazele,bilirubina,fosfataza alcalina,fosfolipide
-scazute: colesterol,albumina (din electroforeza proteinelor serice)

-perioada de declin - după 2 săptămâni de la debutul bolii


Probleme:
-febra,disconfort,anorexie,greturi,varsaturi,dureri (epigastrice,de cap,musculare,articulare)
-alterarea nutritiei prin deficit
-astenie,adinamie,anxietate,prurit
-oligurie,constipatie sau diaree
-risc de infectii
Obiective:
-diminuarea febrei,varsaturilor,greturilor,pruritului,durerilor
-reechilibrare hidro-electrolitica
-sa prezinte: diureza normala,tranzit intestinal normal,teg.si muc.curate si integre
Interventii:
-internare in spital cel putin 2 saptamani
-observarea functiilor vitale
-repaus la pat (obligatoriu cat timp testele de citoliza sunt crescute)
-combaterea febrei: imbracaminte lejera,temp.coresp. in salon, antipiretice
-combaterea varsaturilor: lichide reci in cantitate redusa(30-60 ml), la 30-60 minute; antiemetice (supozit)
-regim igieno-dietetic:
-la inceput: hidro-lacto-zaharat (ceai,compot,suc de fructe,lapte,iaurt,supa de zarzavat)
-apoi: alimente usor digerabile (branza de vaci,carne: pasare,peste,vita; unt frisca,smantana)
-in formele severe: perfuzii I.V. cu glucoza
-tranzit intestinal normal: fructe,zarzavaturi,clisme,laxative
-vitamine grup B,C,E,K
-protectoare hepatice: silimarina,aspatofort,
-in formele severe: corticoizi
-in icter prelungit: anghirol,colebil
-educarea pacientului:
-crutarea ficatului: efort,abuz alimentar,toxice,etc
-alimente interzise: prajeli,rantasuri,afumaturi,conserve,grasimi animale,alcool
-dispensarizare 12 luni (efectuarea de examen clinic si de laborator)
-masuri de prevenire si de transmitere a bolii
XII. Ingrijirea pacientului cu Hepatita acută B
Definitie: boala infectioasa provocata de HBV
Sursa de infectie: bolnavul acut sau purtatorul de virus B
Calea de transmitere:
- prin saliva, lacrimi, secretii genitale, sperma, sange menstrual
- de la mama la copilul nou nascut in timpul sarcinii
- interventii stomatologice, seringi,ace,instrumentar chirurgical
- transfuzii de sange si derivati
- barbierit,ras,manichiura,pedichiura,tatuaje,piercing-uri
Tablou clinic:
1. perioada de incubaţie : 42-160 zile
2. perioada de debut: -febră, -astenie, -adinamie, -scaune diareice, -artralgii, -erupţii tegumentare
3. perioada preicterică: -urini închise la culoare, -starea generală se alterează
4. perioada icterică:
-coloraţie galbenă sclero-tegumentară
-hepatomegalie sensibilă la palpare,consistenţă moale
-splenomegalie
-revărsat pleural consecinţa complexelor imune
-manifestări cardiace
-manifestări vasculare
-manifestări renale
-manifestări psihice
-manifestări nervoase
Forme clinice:
1. forma anicterică - rară
2. forme icterice prelungite
a) forma icterică prelungită simplă - regresie lentă a icterului
b) forma icterică persistentă
-persistenţa tabloului histo-patologic 1-3 ani
-nu există elemente de cronicizare
c) forma colestatică
-persistenţa icterului
-prurit tegumentar
-↑ fosfatazelor alcaline
-↑ bilirubinei
-colesterol > 300 mg%
d) forma ondulantă (recidivantă)
3. forme severe
a) forma fulminantă
-consecinţa distrugerii masive a hepatocitelor (necroză hepatocitară)
-clinic: inapetenţă, intensificarea icterului, somnolenţă diurnă,insomnii nocturne, hemoragii
,epistaxis, gingivoragii
-ficat ↓ în dimensiuni
-paraclinic: transaminaze crescute,TQ prelungit ( > 15 secunde)
b) forma subfulminantă
Tratament:
1. regim igieno-dietetic
-repaus la pat
-alimente bogate în glucide - miere,compoturi proaspete
-uleiuri vegetale, fructe
-carne de pasăre, peşte
2. hepatoprotectoare
-vitamine de grup B
-Mecopar 3x1 tb./zi
-Silimarină : 3-6 tb./zi
-Aspatofort
3. tratamentul hepatitei acute cu evoluţie spre cronicizare: IFNα (dacă hepatita B este în faza acută nu se
administrează IFN)
4. tratamentul hepatitei fulminans
-plasmă sau sânge proaspăt, cortizon
-perfuzii cu glucoză şi aspatofort
-arginină-sorbitol
-controlul timpilor de coagulare

Ingrijirea pacientului cu Hepatita acută C


-contaminare parenterală->sânge
-evoluţie spre cronicizare
-incubaţie : 1- lună
-simptomatologie săracă:-astenie -adinamie
Examene paraclinice:
-transaminazele ↑
-tratament:
-igieno-dietetic
-patogenetic
-IFN 3-6 milioane de 3 ori/săptămână 4-6 luni
XIII. Ingrijirea pacientului cu Febra tifoidă

Definitie:este o boală specifică omului cauzata de salmonell\ typhi


Sursa de infecţie:
-oamenii bolnavi de febră tifoidă
-purtători de bacil tific asimptomatici
Transmitere : fecal – orală
-determină imunitate solidă, dar în caz de reinfectare cu doze masive boala poate recidiva
Incubaţie: 7-10 zile
Tabloul clinic (manifestari de dependenta):
-debut gradat (70-80% din cazuri) prin:
-frisonete, febră
-dureri musculare
-insomnie
-anorexie
-fenomene respiratorii de tip bronşită
-spre sfârşitul primei săptămâni de boală se instalează starea tifică
-perioada de stare (S2-S3)
-febră ridicată (39-40°C)
-elemente eruptive tegumentare - rozeole tifice (formaţiuni maculoase,uşor elevate,roz)
-cefalee intensă
-insomnie
-apatie marcată
-obnubilare
-manifestări digestive: -hiposecreţie salivară, -mucoase uscate, -congestia faringelui
-manifestări cardio-vasculare: -↓ TA, -tahicardie, -modificări de miocardită
-sdr.hemoragipare - epistaxis, gingivoragii
-tulburări respiratorii - bronşită
-perioada de declin (S4): -febra ↓ treptat, simptomele se atenuează
-perioada de convalescenţă - poate dura câteva săptămâni
-recrudescenţa = revenirea febrei în perioada de declin
-recăderea = reapariţia simptomatologiei în plină afebrilitate (perioada de convalescenţă)
Prognostic bun sub tratament;mortalitate 1-2%
Complicaţii:
-digestive: -stomatită, -parotidită, -hemoragia digestivă
-cardio-vasculare: -miocardită toxică, -pericardită, -tromboflebită
-hepato-biliare
-respiratorii: -pneumonii, -pleurezii
-nervoase: encefalita
-urinare: -pielonefrită
-osoase: -abcese osoase
Tratament:
-izolarea pacienţilor
-repaus
-dietă hidrică
-tratament etiologic - administrate p.o.
-cloramfenicol
-biseptol
-ampicilină
-amoxicilină
-fluoroquinolone
-cefalosporine de generaţia III
-tratament adjuvant:
-cortizon în formele severe, hipertoxice şi în caz de complicaţii (encefalite,poliradiculonevrite)
-vit.grup B, vit.C, vit.K
-tratamentul complicaţiilor:
-perforaţie intestinală - tratament chirurgical
-hemoragii digestive - tratament chirurgical
-tratamentul purtătorilor (4%)->fluoroquinolone
Profilaxie:
-internare în spital până la apariţia a 3 coproculturi negative
-control la persoanele ce lucrează în industria alimentară sau în colectivităţile umane
-control bacteriologic al apei şi al produselor alimentare
-vaccinări la persoanele cu risc ↑: -zonele endemo-epidemice
XIV. Ingrijirea pacientului cu Tetanos
-este o boală infecţioasă necontagioasă
-este o boală de inoculare datorită transferului de toxină de la nivelul porţii de intrare
-agentul etiologic - Chlostrydium tetanii
Sursa de infecţie:
-om
-animale
Transmitere - contact direct cu produse contaminate
Tablou clinic:
-incubaţie : 3-4 zile
-debut (1-3 zile):
-senzaţie de parestezii, iritabilitate
-perioada de stare (2-3 săptămâni):
-contractură musculară generalizată
-afectează musculatura paravertebrală - poziţie de opistotonus
-contractura musculaturii feţei - ”râs sardonic”
-uneori contractura muşchilor flexori - poziţie de flexie
-uneori contractură egală a flexorilor şi extensorilor - tetanos rigid
-contracțiile sunt foarte dureroase au durată variabilă în funcţie de severitatea bolii
Evoluţie: severă
-boala netratată este letală
-mortalitatea variază în funcţie de forma clinică
Complicaţii:
-respiratorii
-cardio-vasculare:
-gastro-intestinale:
-rupturi musculare, fracturi
Tratament - cât mai precoce posibil
-administrare de ATPA deoarece serul nu imunizează
-administrare de antibiotice
-combaterea sdr.de contractură - miorelaxante: -diazepam
-reechilibrare hidro-electolitică
-oxigeno-terapie intermitentă
-monitorizare permanentă a pacientului
-tratamentul complicaţiilor
Profilaxie: - vaccin DTP
XV. Ingrijirea pacientului cu Rabie (turbarea, lyssa)

Definitie: boală infecţioasă caută determinată de virusul rabic transmisă de la animale la om prin muşcătură,
caracterizată printr-o encefalo-mielită cu evoluţie letală.
Etiologie: virusul rabic face parte din familia Rhabdoviridae
Transmitere:
-rezervorul domestic: câine, pisică, bovine, cabaline, porcine
-rezervorul silvatic: vulpi, lupi, bursuci, coiote, sconx, vidre, şobolani, şoareci, iepuri, liliecii.
Incubaţia: 20-60 zile, extreme 8 zile – 2 ani, cazuri citate cu incubaţie 20 ani
Tabloul clinic:
-debut:
-modificări de caracter, cefalee, indispoziţie, depresie,
-la nivelul rănii: iritaţie locală, durere intermitentă
-sensibilitate faţă de lumină şi zgomot
-hipersecreţie salivară, tulburări la înghiţire
-perioada de stare: bolnavul prezintă uneori forma furioasă
-hidrofobie, teama de a înghiţi apă, contractură dureroasă a musculaturii faringiene
-hiperacuzie, miros exagerat
-halucinaţii, insomnie
-febră, tahicardie
Tratament
-izolare, cameră individuală
-imobilizare, legături speciale
-personal extrem de protejat
-toate obiectele atinse de bolnav şi contaminate cu salivă vor fi distruse
-tratamentul simptomatic urmăreşte calmarea bolnavului, sedative, tranchilizante,
imunostimulatoare, vitamine
Profilaxie
-tratament local al plăgii
-ser antirabic, vaccin antirabic – (se începe imediat după muşcătura rabigenă )
Reactii postvaccinale
-reacţii alergice locale
-reacţii neurologice grave ca encefalita postvaccinală, mielita, polinevrita sau nevrite periferice
-tratamentul: corticoterapie
XVI. Infecţia cu HIV
-etiologie: HIV
-realizarea infecţiei:
-cale de pătrundere - mucoasa genitală,mucoasa bucală,direct în sânge

Tablou clinic:
1. infecţia primară (sdr.retroviral acut)->apare la 50-70% din pacienţi
-simptomatologie asemănătoare cu gripa sau cu mononucleoza
-test HIV (-)
-viremie ↑
-CD4 ↓ tranzitoriu sub 500
-fenomene neurologice: meningită, polinevrite
-modificări dermatologice: rash-uri, alergii
-infecţii oportuniste minore: candidoza orală
-fenomenele remit spontan
2. stadiul asimptomatic (infecţia cronică)
-CD4 : 500-1500
-viremie relativ stabilă
-test HIV (+)
3. stadiul simptomatic timpuriu
-CD4 : 200-500
-manifestări clinice sugestive: limfadenopatie generalizată persistentă, febră + diaree > 1 lună,
scadere în greutate peste 10%
-infecţii oportuniste minore: candidoză oro-faringiană sau vaginală persistentă
-infecţii repetitive cu virusuri herpetice: herpes simplex, herpes Zooster
4. stadiul simptomatic tardiv (AIDS,SIDA)->CD4 < 200
a) infecţii oportuniste majore
b) cancere: sarcom Kaposi, limfom non-Hodgkin
c) encefalopatia HIV:
-demenţă
-tulburări motorii->tremurături,instabilitate în ortostatism
-tulburări de comportament
-conştienţă păstrată
d) sdr.de emaciere,caşectizant (wasting)

Tratamentul infectţiei cu HIV


-tratament antiretroviral
-indicaţii: copii, adulţi, gravide > 14 săptămâni, profilaxie postexpunere
-obiective:
-prelungirea vieţii
-supresie virală maximă
-restaurare imunologică
-reducerea transmiterii infectiei
-preparate medicamentoase: zidovudina, lamivudina, indinavir
-schimbarea tratamentului se face în caz de :
-eşec terapeutic (peste 400 copii la 6 luni de la iniţierea tratamentului)
-efecte adverse toxice
-intoleranţă
-noncompleanţă
1. profilaxia şi tratamentul infecţiilor oportuniste
2. terapie nutriţională
3. consiliere psihologică
4. susţinere psihiatrică
5. integrare socială
XVII. Meningitele infecţioase
Definitie: proces inflamator localizat la nivelul leptomeningelui
-meningitele sunt boli grave,cu evoluţie rapidă spre deces
Clasificare: bacteriene,virale,fungice,cu protozoare

Meningite bacteriene
Poarta de intrare: poate fi reprezentată de căile respiratorii
Etiologie: -meningococ, pneumococ, Klebsiella,Proteus,Piocianic,E.coli,streptococ de grup B
-H.influenzae, stafilococ
Calea de transmitere:
- hematogenă,contiguitate
-inoculare directă - TCC
-iatrogenă - puncţie lombară septică
Incubaţie: 2-3 zile
Tablou clinic:
-debut acut:
-febră înaltă (39-40°C)
-frisoane
-cefalee intensă
-mialgii
-alterarea stării generale
-vărsături de tip central (în jet)
-fotofobie - bolnavul se întoarce cu spatele spre lumină
-poziţie antalgică în „cocoş de puşcă”
-manifestări din partea aparatului digestiv: scaune diareice,↓ apetitului
-redoarea de ceafă
-la nou-născuţi şi sugari nu există redoarea de ceafă
-la nou-născuţi + sugari: bombarea fontanelei anterioare şi pulsaţii la nivelul ei
-paraclinic:
-examenul fundului de ochi
-puncţie lombară
-examenul frotiului
Complicaţii: encefalita,abcese,paralizii de nervi cranieni,sechele postencefalită
Tratament:
a) etiologic
-dozele de antibiotic sunt mai mari decât în alte infecţii
-se începe cu doze mari de atb.şi nu se modifică în timpul tratamentului dozele
1. meningococ: Penicilină G ,10 zile, cefalosporine de generaţia III,Rocephine
2. pneumococ: cefalosporine de generaţia III, quinolone de generaţia III
3. stafilococ: oxacilină ,cefalosporine de generaţia III,minoglicozide intrarahidian sau parenteral
4. E.coli: cefalosporine de gener. III,quinolone de gen. III, aminoglicozide intrarahidian sau
parenteral
5. Anaerobi - penicilină G + metronidazol
b) patogenetic
-reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică
-cortizon - facilitează pătrunderea antibioticelor în LCR
c) simptomatic
-combaterea febrei şi a durerii
-reducerea edemului cerebral: -manitol, -furosemid, -glucoză 33% tamponată cu insulină
-izolarea bolnavului
-febră - regim bogat în lichide

Meningitele virale
Etiologie: enterovirusuri - Echo,Coxsackie, v.gripale şi paragripale, adenovirusuri, v.urlian
Sursa de infecţie - omul bolnav sau purtător
Transmitere - aerogenă
Poartă de intrare: digestivă (enterovirusuri) sau respiratorie
Tabloul clinic:
-incubaţie scurtă
-debut acut: febră înaltă ,frisoane, cefalee, mialgii, vărsături de tip central, fotofobie, semne de sdr.meningeal
(+)
Paraclinic:
-puncţie lombară:
-LCR clar, hipertensiv
-reacţia Pandy poate fi (-) sau +, ++
-elemente prezente - iniţial PMN,ulterior limfocite
-glicorahie normală
-proteinorahie uşor ↑ (35-40 mg%)
-evidenţierea virusului - imunofluorescenţă,culturi virale
Complicaţii: encefalită, afectarea nervilor cranieni
Tratament:
-patogenetic - asemănător cu meningitele bacteriene
-meningită cu v.herpetic - acyclovir (tratament etiologic)

XVIII. Encefalitele
Definitie: procese inflamatorii localizate la nivelul axului cerebro-spinal cu prinderea lui parţială sau în
totalitate
Clasificare: virale,bacteriene, produse de protozoare
-postinfecţioase - după rujeolă,rubeolă
-postvaccinale - antipertusis, antirabic
Sursa de infecţie:
-păsările călătoare, mamifere (cal, oaie, capră), vectori, om
Transmitere:
-cale aeriană
-poartă de intrare digestivă – enterovirusuri
Tablou clinic:
-debut acut:
-febră înaltă
-astenie, adinamie
-cefalee
-mialgii
-vărsături de tip central
-fotofobie
-agitaţie
-manifestări neuro-psihice:
-confuzie
-dezorientare temporo-spaţială
-halucinaţii
-ulterior stare de somnolenţă - comă
-paralizii de nervi cranieni, preze, ROT exagerate
-manifestări cardio-vasculare: tahicardie sau bradicardie
Complicaţii:
-paralizii de nervi cranieni
-degradarea progresivă a intelectului
-decerebrare
-tulburări psiho-intelectuale
-suprainfecţii:escare, bronhopneumonie de aspiraţie
Tratament:
-internarea bolnavului
-igienă riguroasă a tegumentelor şi mucoaselor
-alimentaţie parenterală sau pe sondă nazo-gastrică
-combaterea agitaţiei - diazepam,fenobarbital
-vitamine (grupul B)
-piracetam
-combaterea edemului - manitol, furosemid
-combaterea procesului inflamator - cortizon 2-3 săptămâni:
-HHC
-prednison
-tratament etiologic: în funcție de etiologia virusului, de ex. herpesvirusuri - acyclovir i.v.
-aport suplimentar de proteine
-antibiotice în caz de suprainfecție bacteriană

XIX. Poliomielita (paralizia infantilă)


-determinată de virusurile poliomielitice (tipuri 1-3)
Poarta de intrare - fecal-orală
Incubaţia :14 zile
Sursa : om bolnav /convalescent
Clasificare:
infecţia inaparentă->nu există manifestări clinice
boala minoră
poliomielita paralitică
Tablou clinic:
-boala minoră:
-ascensiuni termice
-catar al căilor respiratorii superioare
-disfagie moderată
-manifestări din partea tubului digestiv: -dureri abdominale, -scaune diareice
-semnele şi simptomele durează 2-3 zile
-boala minoră apare la copiii vaccinaţi
-boala minoră poate avea evoluţie spre vindecare sau poate determina
- poliomielita paralitică
-după 24-48 h de la dispariţia febrei se produce o nouă creştere a temperaturii (afectarea meningelui şi SNC)
după care febra scade
-paralizii: -asimetrice, -flasce, -ROT abolite, -regresia paraliziilor este în ordine inversă apariţiei lor
Complicaţii: atelectazia pulmonară, suprainfecţii – bronhopneumonie, escare, dilataţie gastrică, tromboze
datorită imobilizării, hipotrofii musculare
Tratament:
-internare în servicii de specialitate
-repaus fizic absolut
-nu se administrează tratament intramuscular
-imobilizare cu membrele afectate în poziţii fiziologice
-vitamine din grupul B
-antialgice, antipiretice
-paralizia musculaturii respiratorii - respiraţie asistată

Toxinfecţiile alimentare
Definitie: reprezintă ingerarea odată cu alimentele a agenţilor patogeni şi a toxinelor lor
Agenţi etiologici: Salmonelle,stafilococ,Klebsielle,Clostrydium perfringens,Vibrio hemolyticus
-în România predomină salmonellele şi stafilococi
Alimente implicate în producerea TIA:
-carnea, special carnea tocată - Salmonelle
-ouăle, special ouăle de raţă - Salmonelle
-preparate din ouă (maioneze,prăjituri) - Salmonelle
-lapte şi produse lactate - stafilococ

TIA cu Salmonelle
-incubaţie : 6-12 h
-debut usu.brusc:
-febră înaltă
-alterarea stării generale
-greţuri,vărsături
-dureri abdominale
-scaune diareice apoase-verzui
-există riscul de producere a septicemiilor

TIA cu stafilococi
-incubaţie scurtă (30 minute - 4 ore)
-debut acut:
-vărsături
-usoare afebrilităţi
-rar scaune diareice
-durere abdominală
-stare generală alterată
Complicaţii:
-pierderi de apă şi electroliţi
-septicemii
-deces
Tratament:
-reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică: ceaiuri de mentă,chimen + zaharină, Gesol
-nu se administrează antibiotice,doar furazolidon
-în cazurile grave,cu pericol de septicemii se administrează antibiotic
-regim alimentar:
-în primele 12 h ceaiuri, rehidratări mixte
-ulterior pâine prăjită, supă de morcovi
-treptat se revine la alimentaţia normală

Botulismul

Definitie:boală determinată de bacilul botulinic (toxina sa) în condiţii de anaerobioză


Tablou clinic:
-debut acut:
-alterarea stării generale, astenie ,mucoase uscate
-nu se poate acomoda privirea la distanţă, diplopie, midriază, oftalmoplegie
-tulburări de deglutiţie,de respiraţie; dacă nu se intervine - deces
Tratament:
-ser antibotulinic 20 U/kg/zi - se repetă până dispar simptomele
-eliminarea agentului patogen din intestin - laxative,clisme
-antibiotice de protecţie, dacă este nevoie
-reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică
-nu se administrează antispastice

Dizenteria bacteriană
-face parte din grupul Shigellozelor
Definitie: este o boală infecţioasă caracterizată prin scaune cu mucus, puroi, sânge acompaniate de tenesme
(senzaţie imperioasă de defecaţie cu absenţa scaunelor
Sursa de infecţie : omul bolnav ce elimină Shigella prin scaun sau convalescenţii sau purtătorii
Transmitere:
-fecal-orală
-prin apă dar şi prin alimente
Tablou clinic:
-incubaţie variabilă : 12-24 h
-debut acut:
-febră înaltă
-alterarea stării generale
-greţuri,vărsături
-dureri abdominale
-scaune diareice apoase sau cu produse patologice
-semne de deshidratare de grade diferite
Complicaţii:
-deshidratare - şoc hipovolemic
-şoc toxic
-perforaţii intestinale
-peritonită
-septicemie
Tratament:
1. forme uşoare
-repaus digestiv 12 h (ceaiuri,supă de morcovi,de orez)
-reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică:
-rehidratare parenterală
-săruri de rehidratare orală->Gesol
-furazolidon 5-7 zile
-imodium
-antispastice
-există riscul producerii disbiozei intestinale
2. forme grave
-reechilibrare hidro-electrolitică şi acido-bazică
-regim alimentar
-antibioterapie
Bibliografie:

1. M. Voiculescu – “Boli infecţioase”, vol. II, Ed. Medicală, Bucureşti, 1960.


2. M. Chiotan – “Boli infecţioase”, Ed. Naţional, 1999.
3. RA Hope, JM Longmore, TS Hodgetts, PS Ramrakha – „Manual de medicină clinică”, Ed.
a III-a, Ed. Medicală, Bucureşti, 1995.
4. Aurel Ivan – “Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile”, Ed. Polirom, Iaşi, 2002.