Şcoala Postliceală Sanitară “Grigore Ghica Vodă” Iaşi

Proiect
Examenul de absolvire a şcolii postliceale sanitare
Calificarea profesională: asistent medical generalist

Îngrijirea bolnavului cu Colecistită Acută

Îndrumător,
Candidat,

Promoţia 2015
Îngrijirea bolnavului cu Colecistită acută

Cuprins

2
I. Argument
II. Îngrijirea bolnavului cu Colecistită Acută
Obiectiv 1:
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie
Obiectiv 2 :
Prezentarea gererala a bolii Colecistita Acută
a. Definiţie
b. Clasificare
c. Etiologie
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluţie şi prognostic
g. Tratament
h. Complicaţii
Obiectiv 3:
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în
îngrijirea bolnavului cu Colecistită Acută
a. Fişa tehnică nr. 1
b. Fişa tehnică nr. 2
c. Fişa tehnică nr. 3
d. Fişa tehnică nr. 4
Obiectiv 4:
Procesul de îngrijire al unui pacient cu Colecistită
Acută
a. Interviu (culegerea datelor)
b. Nevoi fundamentale după V. Henderson
c. Plan de îngrijire
Obiectiv 5:
Educaţie pentru sănătate la un pacient cu Colecistită
Acută
III. Bibliografie
IV. Anexe

3
 I. Argument

Colecistita acută este o afecţiune a veziculei biliare, caracterizată anatomo-

patologic prin inflamaţia organului, iar clinic printr-un sindrom dureros abdominal
acut, însoţit de febră şi modificări locale.
Scopul prezentului proiecteste de a identifica problemele de îngrijire specifice
pentru un pacient cu colecistită acută în vederea evitării complicaţiilor.
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu colecistită acută şi de care
trebuie să ţină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt: stare
de disconfort abdominală, greaţă însoţită de vărsături, cefalee, agitaţie, uneori frison
şi febră.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie.
2. Prezentarea generală a colecistitei acute.
3. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical generalist în îngrijirea
bolnavului cucolecistită acută.
4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu colecistită acută.
5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu colecistită acută.
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe
profesionale:
1) Analizează noţiunile de ecologie şi igienă în interrelaţia cu sănătatea
2) Identifică factorii care pot altera stilul de viaţă sănătos
3) Elaborează planul de îngrijiri (Planul Nursing)
4) Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii
5) Aplică tehnici de îmbunătăţire continuă a calităţii serviciilor de îngrijire
6) Monitorizează starea de sănătate
7) Susţine pacientul în menţinerea/restaurarea calităţii vieţii
8) Aplică intervenţii proprii şi delegate
9) Evaluează rezultatele îngrijirilor aplicate
10) Identifică nevoile nutriţionale de vârstă şi de stare a individului
11) Raspunde din punct de vedere profesional, moral, legal
Aplicarea procesului de îngrijire la pacienţi cu colecistită acută s-a finalizat prin
analiza unui caz cu colecistită acută pentru care s-a elaborat un interviu. Pe baza
interviului realizat s-au evidenţiat problemele de dependenţă sepecifice la nivelul
celor 14 nevoi fundamentale- conform principiului Virginiei Henderson.
În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu colecistită acută
respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe plan au fost evidenţiate problemele
de dependenţă, obiectivele de îngrijire, intervenţiile autonome şi delegate aplicate
precum şi evaluarea intervenţiilor aplicate.

4
 II. Îngrijirea bolnavului cu Colecistită Acută

Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie

Anatomia ficatului

Ficatul este cea mai mare glandă din corpul uman.

Asezare: Este situat în cavitatea abdominală- etajul supramezocolic, în partea
superioară dreaptă, imediat sub diafragm, iar lobul său stâng se întinde până în
epigastru. Locul ocupat de ficat se numeşte loja hepatică.
Configuraţia externă: Are forma unui semiovoid , aşezat transversal în
abdomen, cu lungimea de aproximativ 28 cm, diamtrul antero-posterior de 18cm,
înalţimea de 8 cm şi greutatea de aproximativ 1400g; are culoare roşie-cărămizie,
datorită cantităţii mari de sânge pe care o conţine.
Funcţiile ficatului: Sunt importante şi variate: ia parte la digestia intestinală,
depozitează în el o parte din substanţele care depăşesc nevoile imediate ale
organismului, degradează şi sintetizează diferite substanţe, ia parte la menţinerea
compoziţiei plasmei, menţine echilibrul glucidic, transformă grăsimile în forme care
se oxidează mai usor, sintetizează fermenţi necesari funcţiilor proprii sau ale altor
organe, reglează metabolismul apei si controlează debitul sanguin, opreşte
pătrunderea toxinelor in orgnism, are rol în formarea globulelor roşii, intervine în
termoreglare, secretă si excretă bila.

CAILE BILIARE EXTRAHEPATICE

Sunt constituite din:

a) Calea biliară principală reprezentată de canalul hepatocoledoc.
b) Calea biliară accesorie reprezentată de vezicula biliară şi canalul cistic.

Vezicula biliară (colecistul) este un rezervor anexat căilor de excreţie a bilei,

în care aceasta se acumulează în intervalul dintre prânzuri. Este situată în fosa
veziculei biliare de pe faţa viscerală a ficatului. Are o lungime de aproximativ 10 cm,
o largime de 4 cm şi o capacitate de 50-60 ml.
Prezintă trei porţiuni: fundul, corpul şi colul.

Funcţiile veziculei biliare sunt urmatoarele: de rezervor, de concentrare şi

resorbţie, de secreţie şi de contractilitate.

5
 Bila şi rolul ei in organism

Bila este formată de celule hepatice şi celule Kupffen. Este produsă în mod
continuu astfel încât în 24 de ore se realizează o cantitate de 600-1200ml. Ritmul
secreţiei este mai redus noaptea şi mai crescut ziua. Bila se elimină in duoden doar în
cursul digestiei alimentelor. Între timp ea se acumulează treptat în vezicula biliară,
unde suferă un proces de concentrare prin absorbţie de apa si ioni şi primeşte o
cantitate de mucus.
Funcţiile bilei sunt imprtante şi se referă la fenomenele de digestie şi
metabolism:
1. Bila contribuie la neutralizarea reacţiei acide a amestecului
alimentar sosit din stomac in intestin;
2. Intervine decisiv in digestia grăsimilor, favorizând emulsionarea lor.
Stimulează fermenţii specifici (lipaze); ajută la absorbţia acizilor graşi şi a unor
substanţe solubile în grasimi (vitaminele);
3. Contribuie la întreţinerea peristaltismului intestinal;
4. Contribuie la menţinerea echilibrului între diferiţii ioni în cursul
digestiei;
5. Contribuie la eliminarea unor produşi de excreţie (pigmenţi biliari,
medicamente, metale);
6. Acţionează ca agent bacteriostatic, inhibând creşterea unor germeni
patogeni.

Compoziţia bilei
 Apa (97%)
 Săruri biliare (1%). Ele reprezintă cel mai important constituent al bilei
şi sunt reprezentate de glicolat şi taurocolat de sodiu.
Procentul sărurilor biliare variază în funcţie de alimentaţie. Ajunse in intestin
ele trec in circulaţia venei porte şi ajung din nou la ficat, unde stimulează formarea de
noi săruri biliare. În felul acesta se stabileşte circuitul enterohepatic al sărurilor
biliare.
Sărurile biliare îndeplinesc următoarele funcţii:
1. La nivelul intestinului emulsionează grăsimile şi potenţează lipaza
pancreatică.
2. Formează cu grăsimile complecşi coleinici solubili în apă, permiţând astfel
absorbţia grăsimilor şi a vitaminelor liposolubile A, D, E, K şi F.
3. Stimulează peristaltismul intestinului- rol laxativ.
4. Menţine echilibrul florei microbine a intestinului gros, combătând flora de
putrefacţie- rol antiputrid.
5. Stimulează formarea bilei- rol coleretic.

6
  Pigmenţii biliari (0,5%) sunt reprezentaţi de bilirubină si biliverdină.
Iau naştere din hemoglobina eliberată prin distrugerea blobulelor roşii bătrâne la
nivelul ficatului şi al splinei.
Formarea lor începe cu separarea hemului de globină şi apoi, prin reducere,
transformarea acestuia în pigmenţii amintiţi. Fierul trece in plasmă şi se uneşte cu o
globină (transferina), fiind dus la organele hematopoetice. Globina este descompusă
în aminoacizii din care este alcătuită. Pigmenţii biliari fiind produşi de dezasimilaţie
ai hemoglobinei şi eliberându-se prin bilă, îi conferă acesteia caracterul de produs de
excreţie.
Pigmentul principal, bilirubina, are culoare galben-aurie şi la început insolubilă
în apă, dar solubilă în alcool şi grăsimi. Ea circulă legată de proteinele sanguine.
Aceste caracteristici sunt variabile pentru bilirubina neajunsă în ficat. După ce ajunge
în ficat, ea se conjugă cu acidul glicoronic, sub influenţa unei enzime
(glicoroniltransferaza), care o face să-şi modifice proprietăţile. Abia acum bilirubina
va începe parcurgerea căilor biliare către intestin. Bilirubina neconjugată a fost numită
„indirectă”, iar cea conjugată ‚,directă”, după comportamentul în timpul reacţiei Van
der Bergh (reacţie pozitivă în prezenţa bilirubinei conjugate directe). Acumularea
pigmenţilor biliari în sânge se soldează cu apariţia icterului (culoarea galbenă a
tegmentelor şi a sclerelor) atunci când bilirubina creşte peste valoarea de 2mg%.
Reacţia Van der Bergh ne ajută să vedem ce fel de bilirubină s-a acumulat şi spre ce
capitol de patologie ne îndreptăm atenţia.
După ce au ajuns în intestin, pigmenţii biliari suferă în continuare o serie de
modificări. Bilirubina este transformată sub influenţa florei intestinale în
urobilinogen, o mare parte din acesta este oxidat şi transformat în stercobilinogen,
care se elimină prin fecale. Restul de urobilinogen se elimină o parte prin urină şi o
parte este resorbit şi adus la ficat (circuitul eneterohepatic).
 Colesterolul (1-2%) este un produs de oxidare. Provine din două surse:
sânge şi ficat.
În sânge ajunge din alimente bogate în colesterol, iar în ficat este sintetizat de
acesta din acid acetic şi grăsimi degradate.
 Lecitina (0,1%).
 Mucina – produsă de pereţii căilor excretoare şi ale veziculei.
 Substanţe minerale: clorura, fosfatul şi bicarbonatul de sodium dau bilei
un pH alcalin = 7,3-7,4.
 Cantităţi mici de: acizi graşi, acid glicoronic, acid uric şi uree.
Celulele hepatice şi celulele Kupffen formează bila în mod continuu.
Aceasta, trecând prin canaliculele biliare, canalele biliare perilobulare şi canalul
hepatic, ia fie calea directă prin canalul coledoc spre duoden în timpul digestiei, fie
calea veziculei biliare prin canalul cistic intre digestii, unde se acumulează. Ţinând
seama de aceasta, deosebim două feluri de bilă:

7
  Bila hepatică (primară) care trece din ficat direct în duoden în timpul digestiei.
Este un lichid galben verzui care conţine 97% apă şi 3% reziduu uscat (substanţă
organic şi norganică);
 Bila veziculară se varsă in duoden din vezicula biliară numai în timpul
alimentaţiei. Este mai vâscoasă (conţine mucus din mucoasa veziculei) şi mai
concentrată în pigmenţi biliari (în timpul acumulării ei în veziculă o parte din
apă se resoarbe prin pereţii acesteia).

Mecanismul scurgerii bilei în duoden

Eliminarea bilei în vezicula biliară se face pe cale umorală şi pe cale
reflexă.
a) Pe cale umorală – excreţia bilei în duoden e condusă de colecistokinină,
hormon care se formează la contactul mucoasei duodenale cu conţinutul acid al
acesteia şi unele principia alimentare. Trecând în sânge, colecistokinina ajunge la
căile biliare extrahepatice şi produce evacuarea bilei în duoden.
b) Pe cale reflexă - prin pătrunderea hranei în duoden sunt excitaţi
receptorii centripeţi din mucoase; excitaţia ajunge la sistemul nervos central şi de
acolo, pe calea nervilor vagi (nervi parasimpatici), pornesc impulsuri la sfincterul
veziculei biliare şi la sfincterul Oddi, astfel încât bila venită direct de la ficat (bila
hepatică) trece în intestin, atâta timp cât durează digestia.
După încetarea digestiei, sfincterul Oddi se închide şi se deschide sfincterul
vezicii biliare, astfel încât acum bila hepatică ia calea vezilculei biliare, unde se
acumulează. Contracţia sfincterelor se datorează nervilor Splahnici (simpatici) care au
acţiune contrară vagului.
Timpul de eliminare al bilei depinde de natura alimentului, de exemplu după
ingerarea de lapte bila se elimină timp de 5-7 ore, iar după pâine 8-9 ore.

8
 Obiectiv 2: Prezentarea generală a bolii -Colecistită acută

a.Definiţie

Colecistita acută este o afecţiune a veziculei biliare, caracterizată anatomo-

patologic prin inflamaţia organului, iar clinic printr-un sindrom doreros abdominal
acut, insoţit de febră şi modificări locale.

b.Clasificare

Colecistita poate fi clasificată astfel: acută şi cronică.

c.Etiologie

Colecistitele acute infecţioase primitive sunt foarte rare şi se întâlnesc în special

la copii. De cele mai multe ori infecţia este secundară. Ea se grefează uşor datorită
rezistenţei scăzute a pereţilor ischemiaţi, aflaţi sub presiunea conţinutului vezicular.
Dintre germenii care invadează secundar vezicula biliară, cei mai frecvenţi
provin din intestin: bacilul Escherchia Coli, mai rar colostridii, salmonele,
pneumococi, stafilococi.
Infecţia se produce fie pe calea circulaţiei porte, fie pe calea arterei cistice, fie
pe cale limfatică. Alteori germenii pătrund în căile biliare prin canalul coledoc. Când
infecţia este provocată de germenii anaerobi se produce cangrena veziculară
(colecistită emfizematoasă).
Principalele leziuni în colecistiteacute sunt:
1. Congestia şi edemul pereţilor veziculei;
2. Colecistul este mărit, sub tensiune, cenuşiu-roşiatic, verziu sau albastru-
verzui, cu vasele seroase congestionate;
3. Seroasa este acoperită de exudant inflamator; aderente în structurile
învecinate;
4. Pereţii veziculei tumefiaţi. La secţionare eliberează o bilă subţire albicioasă
sau muco-purulentă, gălbuie, tulbure sau hemoragică;
5. Pereţii de culoare roşu închis, presăraţi pe secţiune cu focare hemoragice şi
purulente (în fazele avansate ale bolii);
6. Pe mucoasă ulceraţii mari, cu margini zdrenţuite, acoperite cu placarde
purulente;
7. Denudarea muscularei, prin dispariţia mucoasei pe teritorii largi (în formele
avansate ale bolii);
8. Microabcese la nivelul şi infiltrarea mucoasei cu leucocite polinucleare şi
eozinofile (acolo unde nu mai există mucoasă);

9
 9. În colecistită gangrenoasă: veziculă presărată cu pete cenuşii sau cu aspect
marmorat. La deschidere se evacuează un lichid cafeniu-negricios, cu miros fecaloid;
10. Perforaţia veziculei când procesul inflamator este foarte avansat.

d.Simptomatologia

Durerea abdominală este declanşată de obicei de ingerarea unor alimente

colecistokinetice: grăsimi, tocături, prăjeli, mezeluri, maioneză sau de produse
celulozice: mazăre, fasole, varză.
Durerea, de multe ori, începe în epigastru, unde poate fi discretă, dar se
continuă cu violenţă spre dreapta. Iradiere este uniformă. În colică biliară tipică,
durerea iradiară dorsală în dreapta, urcând uneori spre vârful omoplatului, mai rar
coborând in zona laterală. Intensitatea durerii este inegală, de la frustă la cea foarte
violentă. Uneori este at de intensă, încât bolnavul evită să inspire profund. Modul de
instalare al durerii este frecvent brusc, dar poate fi şi progresiv. Durata este variabilă,
pe măsură ce procesul inflamator avansează, durerea devine severă şi persistentă. În
general, durerea abdominală din colecistită acută nu cedează decât parţial şi temporar
la analgezice şi antiseptice.
Un alt simptom este greaţa, însoţită de vărsături. Iniţial se elimină alimentele
consumate, stagnate obişnuit intragastric, după care apare conţinutul bilos, uneori în
cantitate mare. Eforturile mari de vomă cu evacuări explozive pot duce la ruptura
mucoasei esogastrice.
Aversiunea faţă de alimente este totală şi intoleranta gastrica obişnuită.
Starea de disconfort abdominală se amplifică prin senzaţie de balonare
epigastrică sau difuză datorită parezei intestinale. Eliminarea de gaze poate fi
suprimată şi constipaţia frecventă.
Simptomele generale sunt nelipsite: cefalee, agitaţie, uneori frison şi febră.
Dacă predomină infecţia căilor biliare, pacientul prezintă frison, însoţit sau nu de
hipertermie. Frisonul domină, în general, tabloul clinic la bolnavul vâestnic.
Intensitatea febrei reflectă proporţiile şi extinderea inflamaţiei la căile intra si
extrahepatice.
Icterul este rar întâlnit şi este provocat de extinderea inflamaţiei la canalul
coledoc, de prezenţa unui calcul coledocian sau de extinderea inflamaţiei la căile
biliare intrahepatice. El nu este foarte intens şi nu este însoţit de prurit.

e.Diagnostic

Diagnosticul pozitiv de colecistită acută se pune pe baza a trei factori:

1. anamneeză

10
 2. tablou clinic
3. analize de laborator şi explorări funcţionale

1.1. Diagnostic diferenţial

Întotdeauna colecistita acută este suspectată în prezenţa unei colici biliare, de

intensitate mare şi constantă, rezistenţa la terapie analgezică şi antispastică, insoţită de
febră şi de apăsare musculară, la un bolnav cu trecut biliar şi eventual cu semne
radiologice de litiază biliară.
Colecistita acută trebuie diferenţiată de:
1. Pancreatită acută;
2. Ulcerul gastro-duodenal perforat;
3. Litiază veziculară;
4. Cancerul vezicular
5. Infarctul moicardic;
6. Colica reno-uretrală dreaptă;
7. Apendicită acută cu sediu subhepatic

f.Evoluţie şi prognostic

Evoluţia bolii depinde deci de extinderea procesului inflamator şi de gravitatea

infecţiei.

Prognostic: În colecistită gangrenoasă mortalitatea se apropie de 100% dacă nu

se intervine de urgenţă chirurgical. În perforaţie veziculară prognosticul depinde şi de
intervalul de timp dintre debutul crizei şi momentul intervenţiei chirurgicale: cu cât
acesta este mai scurt, cu atât prognosticul este mai favorabil.

g.Tratament

Tratamentul colecistitei acute este: medical, dietetic, chirurgical şi profilactic.

Internarea este obligatorie pentru orice bolnav, atât pentru stabilirea
diagnosticului exact, cât şi pentru urmărirea evoluţiei bolii de bază şi aplicarea
tratamentului adecvat.

Tratamentul medical
Primul obiectiv al tratamentului este calmarea durerii abdominale, care se face
prin administrarea de injecţii i.m. cu Scobutil compus: 1 fiolă la 8 ore, Algocalmin: 4-
6 fiole/zi sau Fortral: ½ fiola în criză. În formele hiperalergice, sub stricta

11
supraveghere se poate administra 100-150 mg Mialgin la 6-8 ore. Dacă durerea nu
cedează nici la acest tratament şi intervenţia chirurgicală nu se impune, se poate
încerca perfuzie i.v. cu Xilina 1%. Se mai aplică pungi cu gheaţă pe hipocondrul
drept. Nu se administrează morfină pentru că aceasta creşte spasmul căilor biliare.
Un alt obiectiv al tratamentului este echilibrarea hidroelectronică şi calorică.
În formele uşoare, hidratarea bolnavului se face oral cu ceai slab de muşeţel sau
sunătoare.
În formele medii şi grave aportul hidric, electrolitic, caloric şi vitamunic se face
în primele 3-5 zile numai parenteral, prin perfuzii cu soluţii glucozate 5-10%,
tamponate cu insulină: 1 U insulină ordinară pentru 2 g glucoză. Se mai adaugă
vitaminele B1, B6, C câte 2 fiole/zi, precum şi soluţii de electrolit în raport cu
rezultatul ionogramei serice. Hidrataţia şi alimentaţia parenterală se înlocuiesc treptat
cu forme orale numai în cazurile favorabile în care procesul inflamator se remite
treptat.
În cazurile severe, cu evoluţie spre complicaţie şi tratate anterior cu alte
antibiotice, se indică următoarele asocieri:
1) Ampicilină i.v. 2 g la 4 ore + Gentamicină 3-5 mg/kg/zi i.m. sau i.v. +
Metronidazol în perfuzie lentă 100 mL (500 mg) 2-3 ori/zi.
2) Rifampicilină 30 mg/kg/zi + Gentamicină (aceeaşi doză ca mai sus).
3) Gentamicină (aceeaşi doză ca mai sus) + Cefoxitină (cefalosporină din
generaţia a doua) 1-2 g i.m. sau i.v. la 8 ore.
La tratamentul medicamentos se mai adaugă:
 Antiseptice şi eubotice intestinale: Saprosan, Mexaform, Negamicin
însotite de clisme evacuatoare;
 Antiemetice: Emetiral, Torecan, Plegomazin;
 Sedative: Hidroxizin, Diazepam.

Tratamentul dietetic
În prima zi după criza acută se administrează regim hidro zaharat: ceai slab de
muşeţel sau sunătoare. A doua şi a treia zi, dacă fenomenele dureroase cedează, se
adaugă pâine prăjită şi supa mucilaginoasă de orez. Din a patra zi se introduc alimente
uşor digerabile, neiritabile, cu valoare calorică ridicată: supa de zarzavat cu fidea,
cremă de legume, cartofi copţi, carne de vită preparată rasol sau perişoare, unt,
compot, peltea sau mere.
După externare, bolnavul va ţine regim de cruţare 6 luni- 1 an cu: legume cu
celuloza fină, fructe coapte (exclus cele cu coaja groasă), iaurt, brânză de vaci, cartofi,
cereale fierte, ulei vegetal (de măsline) 30-40 g/zi, pui, paste, rasol, borş. Sunt
interzise carnea grasă de orice fel, afumăturile, brânză grasă şi fermentată, ouăle
prăjite, varză, guliile, ceapă, nucile, condimentele iuţi, rântaşurile, făină prăjită şi
uleiul preparat termic.

12
 Sunt recomandate sucurile de drenaj biliar, administrate fracţionat şi în doze
crescute progresiv (de exemplu: 300 mL morcov+30 mL sfeclă+90 mL castravete).

Tratamentul chirurgical
Colecistita acută este cea mai frecventă complicaţie a litiazei biliare (95%).
Tratamentul indicat este cel chirurgical şi se efectuează în trei situaţii:
1) operaţia urgenţă;
2) operaţia precoce;
3) operaţia întârziată.
1) Operaţia de urgenţă se adresează pacienţilor care prezintă la internare o
complicaţie (perforaţie, colecisto-pancreatită) sau la care boala progresează rapid spre
stare toxică.
2) În majoritatea cazurilor, se face o operaţie precoce în primele 72 de ore de
la internare, interval necesar pentru precizarea diagnosticului, stabilirea unui bilanţ
elementar al stării de sănătate a bolnavului şi pentru un tratament preoperator
antispastic, antibiotic şi de reechilibrare hidroelectrolotică. Se evită intervenţia după
mai mult de 10-12 zile, când leziunile inflamatorii pericolecistice tind să se
organizeze şi disecţia devine dificilă şi primejdioasă.
3) Operaţia întârziată este rezervată pacientului cu simptome mai blânde. În
această situaţie se corectează mai întâi afecţiunile asociate pentru micşorarea riscului
operator. Tot o operaţie întârziată se face pacientului cu simptome uşoare şi difuze, la
care diagnosticul nu este clar de la început. În acest caz se intervine după 6-8
săptămâni de la criza acută iniţială. Această abordare a bolii necesită două spitalizări,
o perioadă mai lungă de incapacitate fizică şi nu scade semnificativ mortalitatea şi
morbiditatea faţă de operaţia precoce.

Tratamentul profilactic
Următeşte prevenirea factorilor care favorizează apariţia afecţiunii:
1. Depistarea şi tratarea precoce a infecţiilor microbiene de vecinătate;
2. Tratarea dischineziei biliare şi a diabetului zaharat;
3. Depistarea si tratarea chirurgicală a litiazei biliare;
4. Combaterea obezităţii;
5. Tratarea afecţiunilor endocrine şi a tulburărilor din climax;
6. Alimentaţia echilibrată, preparată corespunzător, fără exces de
grăsime;
7. Combaterea tendinţei de stază biliară cu: dieta, ceaiuri, ape minerale.

f. Complicaţii

 Colecistipancreatită acută;

13
  Empiemul vascular;
 Coleperitoneu (perforaţie) localizat sau generalizat;
 Plastronul colecistic (peritonită plastică localizată);
 Hemoragia peritoneală prin invadarea arterei cistice;
 Supuraţii pericolecistice (abcese în jurul colecistului);
 Inclavarea calculului în duoden (sindromul Bouberet) sau ilionul terminal
(ileus biliar);
 Fisule biliare;
Letalitatea creşte cu vârsta şi în condiţiile existenţei unor boli sistemice.
Factorii de risc care agreează prognosticul sunt: prezenţa unei formaţiuni
tumorale în hipocondrul drept, icterul, leucocitoză peste 15000/mm3.

14
 Obiectiv 3: Rolul autonom şi delegat al asistentei medicale în
îngrijirea pacientului cu Colecistită Acută

Profesiunea de asistent medical este o profesiune nobila, calitatea principala a unui

asistent medical find dragostea fata de semenii sai.
Activitatea de ingrijire a asistentei medicale, desfasurata zilnic, presupune intelegerea
si aplicarea cunostintelor si aptitudinilor invatate in scoala.
Ingrijirea va fi centrata pe individ adresandu-se consecintelor starii de boala, si avand
ca scop restabilirea starii de sanatate a pacientului cat mai repede posibil. Pentru aceasta
pacientul va fi ajutata sa isi regaseasca independenta in realizarea nevoilor fundamentale.
Internarea in spital reprezinta pentru pacient, un eveniment traumatizant, deoarece
acesta este scos din mediul familial, nu isi mai poate desfasura activitatile zilnice zilnic, nu
stie cat va dura boala sau daca aceasta ii va afecta capacitatea de a munci. Acestea sunt
doar cateva intebari la care pacientul asteapta raspuns.
Astfel, asistenta medicala va trebui sa raspunda la aceste intrebari, in masura
competentelor sale, ea avand un rol important in pregatirea pacientului, ajutandu-l sa
treaca mai usor peste perioada de internare.
Rolul autonom al asistentei medicale va consta astfel in:
- Pregatirea fizica si psihica a pacientului pentru interventiile din timpul internarii,
- Urmarirea oricarei modificari ce poate sa apara in evolutia afectiunii, precum si
eventualele complicatii in evolutie. Pacientul poate fi agitat, necooperant, somnolent sau
chiar comatos, iar anamneza poate fi dificila, examinarea il poate obosi foarte mult.
De aceea ii vom adresa intrebari simple, generale pentru a evalua starea de constienta a
bolnavului, apreciem vizual modul de respiratie si observam coloratia tegumentelor
(ceanoza, icter, paloare). In acelasi timp cautam pulsul la radiala pentru aprecierea
frecventei, amplitudinei si regularitatii si evaluam aspectul extremitatilor
(calde/reci/umede/cianotice).
- Ingrijiri de comfort, cu mobilizare active in pat, atunci cand el nu-si poate indeplini
independent anumite functii; ajutorul asistentei medicale este in functie de varsta, de
natura bolii, de alte dificultati fizice, psihice si sociale.
- Asigurarea igienei corporale si vestimentare
- Incurajarea bolnavului sa-si dobandeasca independenta insotindu-l la plimbari scurte,
repetate; il invata gimnastica respiratorie
- Stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijita si cu apartinatori, obtinand astfel , atat
a pacientului cat si a familiei acestuia, la regimul de viata ulterior externarii.
Asistenta medicala va trebui sa tina cont de o serie de factori care pot influenta
comunicarea, precum si de nivelul socio-cultural al pacientului, mediul in care se
desfasoara acesta (liniste, fara factori care pot perturba discutia).
Asistenta este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii
mai bune de viata si sanatate, realizand educatia pacientului in ceea ce priveste:
- intelegerea cauzelor bolii, a factorilor care o favorizeaza sau o agraveaza

15
- medicatia recomandata si efectele secundare ale acesteia
- dieta: orarul meselor, alimentele recomandate sau cele netolerate
- odihna si masuri antistres: consiliere psihologica, programarea unor vacante, respectarea
pauzelor de relaxare si repaos, identificarea surselor de stres profesional si familial.
Toate aceste activitati ale asistentei medicale, precum si pregatirea fizica si psihica a
pacientului, se incadreaza in activitatea de educatie si de linistire pe care asistenta o duce
cu bolnavul din momentul primirii lui in sectie.
Atitudinea ei fata de bolnav trebuie sa reflecte dorinta permanenta de a-l ajuta. Orice
pacient ce urmeaza a fi supus unor investigatii este ingrijorat in privinta procedurii si a
diagnosticului, iar in unele cazuri, anxietatea este foarte accentuate. In astfel de momente
se impune calmarea pacientului.
Crearea climatului favorabil, atitudinea prieteneasca constituie factorii importanti ai
unei bune pregatiri psihice si a succesului procesului de ingrijire, precum si recuperarea
pacientului si redarea acestuia familiei cat mai rapid.
In ceea ce prieste investigatiile delegate ale asistentei medicale, acestea vor urmari
corectarea starii de hipoxemie, prevenirea complicatiilor.
La indicatia medicului asistenta medicala:
- va aplica metodele de observatie: va observa la pacient modificarile provocate de boala
sau tratament, eventualele complicatii, anuntand imediat medical si va pregati materialele
necesare pentru interventii si reanimare
- aplica masurile de urgenta in remiterea crizei de insuficienta rectorie comform indicatiei
medicului
- va realiza recoltarea unor produse patologice pentru examene de laborator si pregatirea
pacientului pentru investigatii radiologice, endoscopice, pentru explorari paraclinice ale
aparatului digestive
- va administra la indicatia medicului: medicamente (antisimptomatice, antibiotice)
Pacientul internat este o persoana dezechilibrata temporar, exclusa de la viata zilnica
normala si foarte vulnerabila. Asistenta medicala va trebui sa asigure confortul, calmul in
jurul sau, sa “educe” familia, sa calmeze anxietatea contaginoasa a rudelor si familiei, sa
limiteze cu tact timpul vizitelor.
Alinarea tutror suferintelor fizice si psihice va fi obiectivul principal in ingrijirea
pacientului. Cu blandete si cu fermitate, de fiecare data gesturile si comportamentul vor
oferi bolnavului un grad crescut de confort, incredere in echipa de ingrijire, precum si un
climat favorabil refacerii. Acest climat de incredere si siguranta creat, va fi exploatat la
maxim.
Ingrijirile terapeutice acordate, se vor face respectand:
- regulile de asepsie si antiseptie,
- orarul fata de alimentatie, tip de alimentatie,
- cale de administrare, doze

16
- eventualele reactii adverse, efecte nedorite, deoarece orice efecte secundare, modificari in
starea ulterioara a pacientului trebuie sa fie semnalate medicului, pentru a evita agravarea
lor si a institui masurile adecvate.
Pregatirea pacientei in vederea externarii este, de asemenea necesara. Bolnavii cat si
apartinatorii trebuie sa inteleaga consecintele si beneficiile respectarii regimului prescris.
Scopul nostru va fi in obtinerea compliantei pacientului nostru si a familiei acestuia la un
regim de viata normal, la tratament si bineinteles revenirea lui in spital doar pentru control
periodic.
Devotamentul, amabilitatea, discretia, abilitatea sunt atuuri majore care nu trebuie sa
lipseasca unei asistente medicale si care vor completa, in mod fericit, constiinciozitatea
profesionala, cu scopul foarte bine precizat- reintoarcerea pacientului la viata normala in
cel mai scurt timp posibil, revenirea lui in mijlocul familiei cat mai curand.

17
 Fişa tehnică nr. 1 Sondajul duodenal

1. Definiţie
Prin sondaj duodenal se înţelege o metodă de caracterizare a duodenului
introducându-se o sondă prin cavitatea nazală sau bucală.
2. Scopul
 de diagnostic – se recoltează suc duodenal pentru analize de laborator
 terapeutic, de drenare a căilor biliare şi de introducere a medicamentelor
 de hidratare şi alimentaţie prin sondă naso-duodenală
 de aspiraţie continuă preoperator sau postoperator
3. Materiale necesare
Sterile de unică folosinţă:
 sonde duodenale din poletilenă sau poluretan;
 sondă duodenală Denis, sondă duodenală Levin cu fir radioopac;
 sondă de alimentaţie şi aspiraţie; manuşi sterile;
 2 seringi de 20 ml, perfuzor special pentru alimentaţie;
 eprubete 3-4 pentru pentru recoltarea sucului duodenal şi a bilei A, B, C pentru
examen bacteriologic, parazitologic sau biochimic; stativ pentru eprubete;
 pensă hemostatică sau o clemă pentru comprimarea sondei; leucoplast,
lubrefiant pentru sondă;
 medicamente: soluţie de sulfat de magneziu 33%, 20-40 ml, novocaină o fiolă,
medicamente antiparazitare pentru lamblia, antibiotice la recomandarea
medicului, soluţie de glucoză 5%, soluţii de hidratare;
 recipient pentru colectare a lichidului aspirat; taviţă renală, stetoscop, prosop.
4. Pregatirea pacientului
 Psihică – se explică necesitatea, avantajul tehnicii, disconfortul creat la
introducerea sondei, se ia consimţămantul.
 Fizică – se informează pacientul să nu mănânce, tubajul se face dimineaţa pe
nemâncate, să nu fumeze pentru a nu influenţa secreţia gatro-duodenală; se
introduce sonda cu pacientul în poziţie şezând sau semişezând pe cavitate
nazală sau bucală; se invită pacientul să sufle nasul.
5. Execuţie
 Se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile sterile
 Se introduce sonda pe cale nazală; pentru aceasta se lubrifiază capătul sondei,
pacientul stă în uşoară hiperextensie, se introduce sonda ţinând-o ca pe un
creion prin cavitatea nazală până în faringe, se verifică prezenţa capătului
sondei în faringe prin examinarea cavităţii bucale, dacă se vede capătul sondei
invită pacientul să flecteze uşor capul şi solicită să facă mişcări de deglutiţie
până ce sonda se angajează pe esofag; pacientul va fi solicitat să înghită treptat

18
 sonda, iar în momentul deglutiţiei, asistenta va introduce sonda 2-3 cm la
fiecare deglutiţie; va solicita pacientul să facă inspiruri profunde pentru a evita
senzaţia de greaţă; la diviziunea de 45-50 cm în dreptul aripei nazale, sonda se
află în stomac;
 Dacă sonda este în stomac, se aşează pacientul în decubit lateral drept şi se
continuă introducerea sondei prin pilor în duoden; pentru a se uşura înaintarea
sondei se aşează sub rebordul costal drept o pătură facută sul; la diviziunea de
65-75 cm sonda se află în duoden; timpul de introducere a sondei este de
aproximativ o oră şi jumătate;
 Verificarea poziţitei sondei se face prin introducerea de aer cu seringa care nu
mai poate fi recuperat decât în cantitate mică dacă sonda este în duoden;
 Se extrage cu seringa lichid duodenal toată cantitatea găsită în duoden care se
introduce în prima eprubetă şi va constitui bila A sau bila duodenală de
culoare galben deschis; dupa aceasta se introduc 2 seringi de 20-40 ml de sulfat
de magneziu pentru a se stimula secreţia biliară, se pensează sonda şi se lasă
pacientul în decubit lateral drept 20-30 minute, după care se extrage cu seringa
bila B sau bila veziculară de culare în mod normal brună; se extrage toată
cantitatea şi se introduce în a doua eprubetă notată cu B; în continuare se
extrage cu seringa bila C sau bila hepatică de culoare galbenă transparent, în
mod normal care provine din canalele biliare hepatice;
 Dacă tubajul se face cu scop de alimentare-hidratare, sonda va rămâne pe loc,
se fixează pe faţa pacientului cu benzi de leucoplast şi se alimentează pacientul;
dacă se face cu scop de aspiraţie, se introduce capătul sondei într-un recipient
de colectare;
 Se introduc medicamentele recomandate sub formă de soluţie cu seringa pe
sondă;
 Extragerea sondei se face după ce a fost golită prin introducere de aer cu
seringa, se clampează capătul extern şi se retrage cu grijă; tubajul cu scop
explorator durează aproximativ 3 ore;
 Se etichetează eprubetele, se completează bonul de trimitere la laborator pentru
analiza indicată de medic.

6.Îngrijiri acordate
 Se recomandă repaos câteva ore la pat, se măsoară funcţiile vitale
7.Incidente
 Pot apărea: greaţă la introducerea pe cale bucală a sondei, senzaţie de căldură
8.Observaţii
 Se dezobstruează sonda în caz de înfundare, cu seringa prin introducerea a
câţiva ml de apă sau ser

19
 Fişa tehnică nr. 2 Colecistografie

1.Definiţie
Colecistografia reprezintă radiografierea veziculei biliare (colecistului) umplută cu
substanţă de contrast, administrată de obicei pe cale orală.
2.Scop
 Examinarea formei, poziţiei, conţinutului precum şi contractilitaţii veziculei
biliare, inclusiv descoperirea prezenţei de calculi radioopaci.
3.Materiale necesare
 Prânz compus din ouă, smântână şi unt cu pâine sau 50 gr ciocolată; cărbune
animal; triferment, substanţă opacă (Razebil sau acid iopanoid); antihistaminice
 Materialele pregătite se transportă lângă pacient
4.Pregătirea pacientului
 Psihică - se anunţă pacientul şi se explică necesitatea efectuării tehnicii
 Fizică – se administrează pacientului cu 2-3 zile înaintea examinării cărbune
medicinal de 3 ori pe zi, câte 2 tablete şi regim hiperproteic; cu 1-2 zile înaintea
efectuării colecistografiei, se administrează pacientului un regim dietetic uşor
digerabil, evitând alimentele cu conţinut bogat în celuloză şi hidracarbonate
concentrate.
5.Execuţie:
 În ziua precedentă examenului la orele 12 se administează un prânz compus din
ouă, smântână şi unt cu pâine (provoacă contracţii puternice şi golirea vezicii
biliare); în caz de dureri prânzul poate fi înlocuit cu 50 gr ciocolată sau cu un
sondaj evacuator;
 După masă se efectuează o clismă evacuatoare cu ser fiziologic sau ceai de
muşeţel călduţ pentru evacuarea gazelor din colon;
 Se testează toleranţa la Razebil: după masă, la orele 16se administrează
pacientului o tabletă care se dizolvă pe limbă; se supraveghează pacientul
pentru a observa dacă nu are hipersensibilitate la iod:
- Dacă apar roşeaţă, senzaţii de arsură, furnicături, tahicardie, greţuri, urticarie
– se întrerupe administrarea;
- Dacă pacientul suportă bine iodul la 20-30 minute se administrează celelalte
3 tablete de Razebil în decurs de 5 minute.
 Se aşează pacientul în decubit lateral drept timp de 30-60 minute şi se
efectuează încă o clisma evacuatoare;
 Pacientul este condus la Radiologie (după 14-16 ore şi respectiv 10-14 ore când
vezicula biliară se umple cu substanţa de contrast);

20
  Pacientul va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare; în
cazul în care vezicula biliarănu s-a umplut cu substanţă opacă se mai
administrează 4 tablete de Razebil, iar examinarea se repetă a treia zi;
 Se administrează prânzul Boyden (2 gălbenuşuri ou frecate cu 30 gr zahăr sau
50 gr ciocolată);
 Se efectuează radiografii în serie la intervale de 30-60-90 minute;
 Se notează examenul în foaia de observaţie.
6.Îngrijiri după tehnică
 Pacientul va fi ajutat să se îmbrace, va fi condus la salon şi instalat comod în
pat;
 Se supraveghează continuu pacientul.
7.Incidente şi accidente:
 Spasme abdominale
 Greţuri
 Stare de rău general
8.Observaţii:
 Nu se efectuează la pacienţii cu afecţiuni hepato-biliare acute, insuficienţă
renală, reacţii alergice la iod, stări febrile.

21
 Fişa tehnică nr. 3 Colangiografia

1.Definiţie
Colangiografia reprezintă radiografierea căilor biliare (inclusiv colecistul) pline
cu cubstanţă de contrast administrată pe cale intravenoasă.
2.Scop
 Explorator - examinarea formei, poziţiei, conţinutului precum şi contractilitaţii
veziculei biliare, inclusiv descoperirea prezenţei de calculi radioopaci.
3.Materiale necesare
 Pobilan, antihistaminice, hemisuccinat de hidrocortizon, medicamente de
urgenţă (glucoză pentru perfuzii, Romergan, Norartrinal), aparat de perfuzie,
aparat de oxigeno-terapie, seringa 20 ml şi ace pentru injecţii intravenoase,
materiale pentru clismă.
4.Pregătire psihică
 Se anunţă pacientul şi se explică tehnica şi necesitatea ei
5.Pregatire fizică
 În dimineaţa examinării se efectuează o clisma evacuatoare;
 Pacientul nu necesită pregătire dietetică.
6.Testarea toleranţei pacientului la iod (substanţă de contrast)
 Se instilează în sacul conjunctival al unui ochi o picatură din fiola Pobilan; în
caz de reacţie hiperalergică, în decurs de 5 minute apare o hiperemie
conjunctivală a ochiului respectiv sau prurit intens;
 Se injectează intravenos foarte lent 1 ml substanţă şi se supraveghează
pacientul pentru a observa daca apare reacţie hiperergică (roşeaţă şi edem al
feţei, cefalee, dispnee, greţuri şi vărsături);
 Dacă apar semnele reacţiei se întrerupe administrarea Pobilanului;
 Reacţia hiperergică se combate urgent cu antihistaminice, perfuzie intravenoasă
de glucoză cu Norartrinal, se administrează oxigen şi se anunţă medicul
reanimator.
7.Administrarea substanţei de contrast
 Dacă toleranţa organismului este bună, pacientul este aşezat pe masa
radiologică;
 Se administrează substanţa opacă, încălzită la temperatura corpului, foarte lent
(în decurs de 10 minute);
- la adulţi o fiolă de 20 ml Pobilan 30-50%;
- la copii 1 ml sau 0,45 gr substanţă activă kg/corp.
 După terminarea inhecţiei se execută radiografiile: căile intra şi extrahepatice
se opacifiază în 15-30 minute; dacă pe filmele executate nu apar vizibile căile

22
 biliare, la 40 minute dupa terminarea injecţiei, se administrează 2-3 linguri
sirop codeină 2‰ (într-o singură doză);
 Se notează examenul în foaia de observaţie.
8.Îngrijiri după tehnică
 Pacientul va fi ajutat să se îmbrace, va fi condus în salon şi instalat comod în
pat
9.Incidente
 Reacţii alergice – roşeaţă şi edem al feţei, dispnee, greţuri, vărsături.
10.Observaţii
 Nu se efectuează la pacienţii cu:
- afecţiuni hepato-biliare acute;
- insuficienţă renală;
- reacţii alergice la substanţa de contrast;
- stări febrile.

23
 Fişa tehnică nr. 4 Recoltarea de sânge venos în sistem vacutainer

1.Definiţie
Recoltarea în sistem vacutainer este o tehnică actuală performantă care permite
o dozare exactă atat a cantităţilor de sânge necesare pentru analize cât şi a
anticoagulantelor folosite la unele recoltări.
2.Scop
 efectuarea de analize hematologice, biochimice, serologice sau imunolagice
3.Locul de electie
 venele de la plica cotului
 venele antebraţului
 venele de pe faţa dorsală a mâinii
4.Materiale necesare
 mănuşi, vacuumuri adecvate tipului de analiză; vacuumurile de aspiraţie sau cu
vid înlocuiesc eprubetele şi au avantajul că aspiră exact cantitatea de sânge
necesară analizei de laborator, aspiraţia se face pana la semn;
 holderele sunt suporturi pentru acul de puncţie de unică folosinţă;
 ace speciale de puncţie cu două capete pentru adaptare la holder, de calibre 21-
22 G si 22-23 G;
 seringă şi ac, eprubete, garou, etichete adezive, câmp protector;
 anticoagulante heparina, EDTA,citrat de Na 3,8%
 soluţii dezinfectante pentru tegumente, alcool sanitar, betadină, tampoane de
vată, comprese sterile, benzi adezive;
 suport pentru braţul pacientului – scaun cu spătar special; stativ – suport pentru
vacutainere;
 plasture pentru evitarea sângerării ulterioare şi a suprainfectării;
 recipiente pentru colectarea materialelor folosite cu risc biologic.
5.Pregătirea psihică
 se explică necesitatea, importanţa şi avantajul rezultatelor analizelor
6.Pregătirea fizică
 pacinetul trebuie să fie în repaus fizic şi psihic, fără stres;
 nu va consuma: apă, ceai, cafea, zahăr deoarece por influenţa rezultatele;
 se va întrerupe medicaţia cu câteva zile înainte la indicaţia medicului;
medicamentele care pot influenţa rezultatele sunt anticoagulantele,
anticonvulsivele, antihipertensive, hipoglicemiante, preparate hormonale,
antibiotice sau antivirale;
 poziţia pacientului la recoltare poate fi şezândă, cu braţul în extensie şi
supinaţie sau decubit dorsal;
 se va evita locurile de puncţie unde sunt afecţiuni dermatologice

24
7.Execuţie
 se spală mâinile şi se îmbracă manuşile
 se aplică garoul la 5-8 cm deasupra locului puncţiei
 se dezinfectează tegumentul cu un tampon de vată îmbibat în alcool
 îndepărtează teaca de protecţie de la ac
 cu mâna dreaptă se ţine holderul cu acul cu bizoul în sus
 se fixează tegumentul cu policele mâinii stângi la 2-3 cm de locul ales
 se pătrunde cu acul la început oblic prin piele într-un unghi de 15-30 de grade,
apoi se înaintează în axul longitudinal al venei
 se umplu pe rând vacutainerele, introducându-le cu capacul de cauciuc în
capatul acului din holder; cantitatea de sânge recoltată trebuie să fie aspirată
până la semn
 vacutainerele cu anticoagulant necesită după recoltarea probei de sânge
omogenizarea sângelui cu anticoagulantul, de aceea se vor toti prin balansare
de 8-10 ori cu mâna stângă imediat dupa recoltare
 dupa ce s-au recoltat toate analizele se desface garoul, se extrage acul cu holder
din venă sub un tampon de vată
 se face compresiune asupra locului puncţiei câteva minute fară a flecta braţul,
după care se aplică un plasture
 se completează biletul de trimitere la laborator şi se transportă imediat
vacutainerele cu sângele recoltat
 se reorganizează locul de muncă prin sortarea şi colectarea deşeurilor
8.Îngrijiri acordate
 în cazul unei afecţiuni sau tratament cu scăderea coagulării se recomandă o
compresie mai îndelungată pe locul puncţiei
 pacientul supravegheat va sta în repaus câteva minute în poziţie şezând sau
decubit dorsal
9.Incidente şi accidente
 hematom – prin infiltrarea cu sânge a ţesutului perivenos – se retrage acul şi se
comprimă locul 1-3 minute
 perforarea venei – se retrage acul
 ameţeli, paloare, lipotimie, colaps – se întrerupe puncţia şi se acordă ajutor de
urgenţă
10.Observaţii
 puncţia venoasă se execută în condiţii de asepsie perfectă
 de evitat: atingerea produsului evacuat – prevenirea îmbolnăvirii
profesionale
 toate recoltările se fac cu garoul aplicat, excepţie făcând VSH-ul

25
OBIECTIVUL 4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu Colecistită
Acută

a. Interviul (culegerea datelor)

1. Date generale:
a. Iniţiale: M.D
b. Vârsta: 59 ani
c. Sex: feminin
d. Starea civilă: căsătorită
e. Nr.copii: 1
f. Religie: creştin- ortodox
g. Naţionalitate: română
h. Limba vorbită: română
i. Statut social: mediu
j. Ocupaţia: pensionară
k. Loc de muncă: -
l. Data internării: 13.04.2010
m. Diagnosticul la internare: colecistopancreatită acută
Resurse: ale bolnavului
Domiciliu: localitate Iasi, jud Iasi
Locuieste: cu soţul
Nivel de educaţie/ studii: liceu
Greutate: 81kg
Înalţime: 154 cm
Semne particulare: neagă

2. Obişnuinţe de viaţă:
a. consumatoare de: Alcool-nu Cafea - da Tutun -nu Drog–nu
b. alergii cunoscute – neagă

3.Probleme de sănătate
a.Antecedente medicale personale:
- PM la 14 ani, UM la 53 ani, S-1, N-1, A-0;
- 04/01 – hernie de disc operată
- HTA, Angină pectorală
b. Antecedente heredocolaterale: nu se cunosc
c. Motivele internării actuale: Pacineta cunoscută cu HTA oscilantă de aproximativ
10 ani, valori maxime 180/100mmHg şi crize anginoase la efort şi stres (face
tratament intermitent neputând preciza numele medicamentelor), relatează apariţia de

26
câteva zile a unor dureri localizate în epigastru şi hipocondru drept însoţite de greţuri,
vărsături. Se internează de urgenţă în vederea stabilirii diagnosticului şi a conduitei
terapeutice.
d. Istoricul stării actuale: Relatează debut în urma cu câteva zile a unor dureri
localizate în epigastru şi hipocondru drept însoţite de greţuri, vărsături.
4. Examenul clinic general:
a. Tegumente şi mucoase: normal colorate
b. Greutate: 81 kg
c. Înălţime: 154 cm
d. Ţesut celular subcutanat: ţesut conjunctiv adipos – bine reprezentat, obezitate
e. Sistem ganglionar şi limfatic:superficial, nepalpabil
f. Aparat loco-motor: aparent integru
g. Aparat respirator: torace normal conformat, excursii costale şi simetrice,
sonoritate pulmonară normală, murmur vezicular fiziologic, FR = 18/min
h. Aparat cardio-vascular:cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice bine
bătute, şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng pe linia medio-claviculară T.A=
140/90 mm Hg, FC=80/min, artere periferice pulsatile
i. Aparat digestiv: greţuri, vărsături, apetit diminuat, abdomen voluminos (pe bază de
ţesut adipos), mobil cu mişcările respiratorii, dureros, spontan şi la palpare la nivelul
epigastrului şi hipocondrului drept. Ficat şi vezică biliară mărită de volum, splina în
limite normale.
j. Aparat uro-genital: loje renale libere, nedureroase, micţiuni fiziologice
k. Sistem nervos şi organe de simţ: orientat temporo-spaţial

5. Investigaţii:
a. Examenul sângelui:
 Uree – 0,29 mg%
 Glicemie – 103 mg%
 Potasiu – 4,5 mmol/L
 Proteine totale – 7,1 g/dl
 TGO/AST – 34 U/L
 Trigliceride – 85 mg%
 LDH – 857 U/L
 GGT – 28
 Bilirubina conjugată – 0,0
 Bilirubina neconjugată – 6
 TGP/ALT – 28 U/L
 Colesterol – 221mg%
 Fosfatază alcalină – 65 U/L

27
  Clor – 110 mmol/L
 Creatinina – 0,7 mg%
 Sodiu – 142 mmol/L
 Amoniac – 44 umol/L
 Hemoglobină – 14,2g%
 VSH – 7 mm/h
 Amilază – 30 U/L
 Albumina – 4,4 g/dl
 GA – 8400/mm3
 N – 78,5%
 E – 1%
 L – 11,8%
 M – 8,7%
 Trombocite – 120000/mm3
b. Examenul urinei: sumar urină – albumină, glucoză absent, sedimente rare leucocite,
amilazurie 274U/L
c. Alte examene de specialitate:
 E.K.G. (electrocardiogramă) – T negativ în D III, ADFdifazic în DI şi DII;
subdenivelări de ST 1mm de tip orizontal cu T negativ în V3, V4, V5 şi de 0,5
mm în V6. TA=130/75 mmHg; FC=64/min
 Examen ecografic – ficat cu reflexivitate crescută, omogen, atenuare acustică
posterioară, moderată steatoză. Colecist separat profund median, cu pereţii
îngroşaţi, fără calculi. VP, CBP calibru normal. Pancreas uşor mărit de volum,
structură hiperecogenă, neomogenă. Absenţa lichidului liber în cavitatea
peritoneală. Rinichi drept, rinichi stâng, slină în limite normale.

6. Tratament:
a. Tratament medicamentos :
- Preductal 35mg, 2cpr/zi
- Bretaloc Zoc – 50 mg, 1cpr/zi
- Alprazolam 0,25mg, 1cpr/zi
- Nononitron 60 mg, 1cpr/zi

28
 b.Nevoile fundamentale după V. Henderson

Nevoile fundamentale Manifestări de Manifestări de Surse de

independenţă dependenţă dificultate
1.A respira şi a avea o - dispnee - Hta/HTA
bună circulaţie -bradicardie -cordiopatia
-TA oscilantă ischemică cronică
dureroasă

2.A bea şi a mânca - apetit absent, - inflamaţia acută a

greţuri, vărsături colecistului şi a
pancreasului
3. A - urină - aspect normal
elimina - scaun - aspect: normal
- frecventa: 1scaun/1-2
zile
- consistenta:omogena

4.A se mişca şi a-şi - stare generală - colecistită acută

menţine o bună postură alterată, dureri -pancreatită acută
localizate la -obezitate
nivelul
epigastrului şi
hipocondrului
drept
5.A dormi a se odihni - somn si odihnă - stare de boală,
necorespunzatoar durerile de la
e calitativ şi nivelul
cantitativ, stare epigastrului si
generală alterată, hipocondrului
dureri localizate drept
la nivelul
epigastrului si
hipocondrului
drept
6.A se imbrăca şi a - poartă haine
dezbrăca corespunzătoare care ii
permit o libertate a

29
 mişcărilor
- se imbraca si dezbraca
singur
7.A fi curat, îngrijit şi a-şi - deprinderi igienice -dezinteres fata de -stare de anxietate
proteja tegumentele riguroase propria persoană dată de durere
-fose nazale libere, urechi -obezitate
curate
-piele curată, normal
pigmentată
-păr şi unghii curate, bine
îngrijite
8.A-şi menţine T=36 grade C -stare subfebrilă -colecistită acută
temperatura în limite Piele roz
normale
9.A evita pericolele - potenţial de - colecistită acută
complicaţii -pancreatită acută
edematoasă
-Cardiopatia
ischemică cronică
dureroasă
-obezitate
10.A comunica - comunicare - debit verbal
insuficientă moderat
- necunoaşterea
bolii şi
prognosticului
acesteia
11.A se ocupa de propria - independent la nivelul -inflamatia acută a
realizare acestei nevoi colecistului şi a
pancreasului
12.A se recrea - dificultate de a - lipsa de activităţi
desfăşura activităţi distractive în jur
recreative - epuizare
- dificultate de a se
concentra în
timpul unei
activităţi
recreative
13.A invăţa să-şi păstreze - dezinteres în a - lipsa de
sănătatea învăţa despre informaţii

30

14.A acţiona conform
credinţelor şi valorilor sale credinţele şi valorile sale
tratamentul ce va referitoare la boala
trebui să-l urmeze sa
- lipsa de
cunoaştere a
mijloacelor ce se
pot folosi pentru a-
şi menţine
sănătatea
- actionează după

31
 3. PLAN DE ÎNGRIJIRE

PROBLEME ŞI
OBIECTIVELE DE EVALUAREA
Dată MANIFESTĂRI DE INTERVENŢII ŞI INVESTIGAŢII
ÎNGRIJIRE ÎNGRIJIRILOR
DEPENDENŢĂ
13-04  Debutul este acut  calamarea durerii  se aeriseşte salonul  Combaterea durerii
prin durere care creste  repaus absolut sau luarea unei pozitii
treptat in intensitate antalgice
localizata in epigastru  se aplică local pungă cu gheaţă
si cu tendinta la  se administrează un antialgic:
iradiere in hipocondrul Algocalmin f.II.i.m.
drept
Masurarea parametrilor vitali: T.A, P,
R, Tº

 greturi, varsaturi  combaterea greturilor  se aşează pacienta în poziţie sezândă  Ameliorarea

si varsaturilor  se protejează lenjeria cu muşama şi greţurilor şi
aleză vărsăturilor
 se ajută pacienta în timpul
vărsăturilor
 se oferă un pahar cu apă aromată
pentru clătirea cavităţii bucale
 se administrează:
antiemetic: Metoclopramid 2f/zi
soluţie izotonă: Glucoză 5 % 1000 ml
Ser fiziologic 1000 ml

32
 febra, frison  scaderea febrei si  se înveleşte pacienta cu o pătură în  Normalizarea
combaterea frisonului plus temperaturii corporale
 se aplică comprese umede, se  Diminuarea
aeriseşte camera frisonului
 asigurarea unui aport hidric
corespunzător
 administrez lichide (ceai,apă) pe cale
orală
 se serveşte bolnava cu o supă caldă
 se administează un antitermic:
Paracetamol 1tb 3/zi
 antibiotic Penicilina 1,2 gr/zi

 Explorari paraclinice
 Leucocitoza
 Transaminaze ↑
 Acografie abdominala
 Scintigrama biliara

Tratament:
 reechilibrare hidro-electrolitica
 repaus digestive
 antibiotice cu spectru larg
Ampicilina, Gentamicina, Metronidazol
 antispastice si antialgice Papaverina,
Atropina, Scobutil, Algocalmin

33
14-04 - anxietate din cauza - combaterea anxietăţii - se asigură un climat cald, confortabil -dispariţia anxietăţii
interventiei ce - psihoterapie
urmează
Măsurarea parametrilor vitali - parametrii vitali în
- intervenţia s-a T.A - 110/60 mmHg limitele normale
efectuat sub narcoza P – 83b/ min
T - 36,5°C - pacienta trează
- pacienta este operată R – 19r/min răspunde la stimulii
Diureză 1800 ml externi
prezentând:

- vărsături post- - ameliorarea vărsăturilor - se aşează pacienta în decubit dorsal, cu

operatorii post-operatori capul într-o parte - ameliorarea
- se protejează lenjeria cu muşama şi vărsăturilor
aleză
- se ajută pacienta în timpul vărsăturilor,
- se adminisrează un antiemetic:
Metoclopramid 1f/zi, i.m
- soluţie hipertona:- Glucoză 5% - 500
ml

- Ser fiziologic –
1000 ml

- dureri post-operatorii - diminuarea durerilor - se aeriseşte salonul

post-operatorii - repaus absolut sau luarea unei pozitii - ameliorarea durerilor
antalgice
- se aplică local pungă cu gheaţă

34
 - se administrează un antialgic:
Algocalmin f.II
15-04 -durere în hipocondrul - diminuarea dureri - schimbarea pansamentului - ameliorarea durerii
drept - psihoterapie
- repaus absolut sau luarea unei poziţi
antalgice
- se admnistrează un antialgic:
Algocalmin f.II.i.m.
- Antibiotic:
Penicilină 3f/zi

- pacienta doarme
- insomnie - combaterea insomniei - se educă pacienta să practice tehnici liniştită
de relaxare: să citească, să asculte
muzică
- se favorizează odihna pacientei, prin
suprimarea surselor care-i pot determina
insomnie: reducerea zgomotului,
evitarea discuţiilor cu voce tare,
închiderea uşilor la salon
- se administrează un tranchilizant:
Diazepam tb. 1
16-04 - pacienta este externată, starea generală este bună; parametrii vitali sunt în limitele normale: TA = 120/60 mmHg,
P = 74 b/min R = 16 resp/min T = 36,2˚C ; tranzitul de gaze şi materii fecale este reluat iar plaga este fără semne de
inflamaţie.
I se administrează tratamentul prescris de către medic i se explică şi i se fac recomandări de regim igieno-dietetic pentru acasă.
Va urma tratamentul în ambulatoriu conform Rp.
- revine la control peste 1 lună.

35
OBIECTIVUL 5. Educaţie pentru sănătate la un pacient cu
Colecistită Acută

Educaţia pentru sănătate

În timpul spitalizării şi la externare, asistenta va explica bolnavului ca
pentru prevenirea complicaţiilor şi recăderilor va trebui să deţină o sumă de
cunoştinţe care îi vor permite să se îngrijească singur şi să îşi rezolve astfel
problema de sănătate.
Iniţial, asistenta va evalua cunoştinţele pe care le are pacientul în
momentul respectiv, discutând cu acesta. Apoi va evalua motivaţia pe care o
are bolnavul şi va găsi un moment propice pentru realizarea planului de
educaţie.
Asistenta medicală va stabili cu pacientul obiective foarte precise pe
care, până la ieşirea din spital, aceasta le va atinge în întregime. Pentru aceasta,
asistenta medicală va utiliza în discuţia cu pacientul pliante, reviste şi
demonstraţie practică.
Pacientul cu colecistită acută va cunoaşte:
- evoluţia, tratamentul şi complicaţiile bolii;
- regimul dietetic în cursul spitalizării;
- regimul dietetic după externare cu durată de 6 luni – 1 an şi
necesitatea unei cure de balneaterapie de 2 ori pe an;
- respectarea unui program de odihnă de 8 ore/ noapte;
- renunţarea la alcool şi fumat;
- revenirea la control de 2 ori pe an sau ori de câte ori starea lui o
necesită.
Asistenta medicală va comunica pacienţilor care nu suferă de colecistită
acută modalitaţile şi conduita de prevenire a acestei afecţiuni.

Externarea bolnavului
Data externării bolnavului este stabilită de medicul primar şef de secţie.
Asistenta medicală va aduna documentaţia referitoare la bolnav, pe care o
pune la dispoziţia medicului de salon în vederea efectuării epicrizei.
Asistenta va fixa cu pacientul ora plecării pentru a-l putea asigura
alimentaţia până în ultimul moment. Va verifica dacă hainele cu care bolnavul
a sosit sunt corespunzătoare anotimpului, iar în cazul în care nu sunt
corespunzătoare va comunica familiei, cerând să fie aduse haine
potrivite.Asistenta anunţă familia cu 2-3 zile înainte de data examinării
pacientului.

36
 Asistenta medicală va explica bolnavuluiindicaţiile primite de la medic şi
scrise în biletul de externare. Va lămuri în special prescripţiile referitoare la
tratamentul ce trebuie continuat la domiciliu, la regimul alimentar şi asupra
continuării tratamentului prescris la domiciliu şi va insista ca la data indicată
să se prezinte la control.

37
 III. BIBLIOGRAFIE

1. Schaffler J. Braun, Renz U. –Ghid clinic explorări, diagnostic, terapie,

urgenţe, Editura Mrdicală S.A., Bucureşti, 2004
2. Balta G., Stănescu M.O., Kyowski A., Titirică L. – Tehnici speciale de
îngrijire a bolnavilor, Editura Medicală, Bucureşti, 1998
3. Carol Mozes – Tehnica îngrijirii bolnavilor, Editura medicală,
Bucureşti, 1998
4. Fransois Aubert, Philippe Guittard – Esenţial medical de buzunar,
Editura Fundaţia Libra, Bucureşti, 2002
5. Karl Heinz Krisel – Îngrijirea bolnavului, Editura All, Bucureşti, 1998
6. Lucreţia Titirică – Ghid de Nursing, Editura Medicală, Bucureşti, 2000
7. Lucreţia Titirică şi colaboratorii – Îngrijirea specială a bolnavilor,
Editura Medicală, Bucureşti, 2002
8. Mircea Ifrim – Compendiu de anatomie,Editura Medicală,
Bucureşti,1993
9. Nicolae Angelescu – Patologie şi nursing chirurgical, Editura
Medicală, Bucureşti, 2003
10.Prof. Univ. Dr. Doc. Enescu L., Eugenia Drăghici – Anatomia şi
fiziologia omului, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu Mureş, 1998
11.Prof. Univ. Dr. Doc. Enescu L. – Farmacologie, Editura Dimitrie
Cantemir, Târgu Mureş, 1998

38
IV. ANEXE

39
40
41