r.

F:
II
it
1
'
[TNIVERSITATEA
''
TTTIJ MAIORESCU
I'
FACULTATEA
DE MEDICINA
Florina
OPRIS
BIOF:TZICA
SX
F'HZICA
IVIEDICALA
LUCRARI
PRACTICE
EDITIA A DOUA
BUCURESTI,
2OOO
BlnJr-t- l-l
CI]PRINS
l. Elemente de teoria erorilor-
Prelucrarea rezwltatelor masurarilor........... ....'..7
1.1. Erorisistematicesieroriintimplatoare..........
....-...-..7
1.2. Erori absolute si erori relative.... .........-.....9
I . 3. Eroar ea rentltatului masurarilor.
eroarea medie......... I O
E-
E=
E=
lE=
E=
E=
E=
E=
E=
E=
E-
E
EH
EE
EH
D:
r:
r:
C=
E=
E=
Editura
[otecl
pro
Calea CEldragi nr. 156. bl. 53bis, ap. 4.
Sector 3, Bucuregti
Tel. / Fax: Ol 322.64.44,327.39.29
E-mail: rotech@)fx.ro
wwrv.rotech.ro
Eroarea medie patratica, eroarea probabila si
2. Elemente de geometrie analitica.
Reprezentarea grafrca a rezultatelor.-........ .....12
2.l.Sisteme de coordonate -...........12
2.2. Reprezetrtarea geometrica a ecuatiei cu doua variabile ..........14
2.4. Reprezentari grafice si obtinerea unor informatii
suplimentare...........
........ l9
3. Metode frzice de studiu a fenomenelor rnoleculare ...................23
3.1. Metode frzice de determinare a tensiunii superficiale a
lichidelor si a solutiilor.......... ........23
3.2. Metode fizice de determinare a viscozitatii lichidelor si a
solutiilor.
........29
3.3. Cromatografia pe hirtie ..........34
4. Metode optice folosite in studiul i;olutiilor de
interes biologic...
............37
E=
4. 1. Determinarea concentratiei solutiilor cu
metoda refractometrica ..................31t
E=
4.2. Studiul substantelor optic active cu metoda polarimetrica .....44
4.3. Determinarea concentratiei unor solutii prin
metoda colorimetrica ......... ............51
4.4. Microscopie optica...... ............-56
Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale
OPRI$, FLORINA
Biolizicl gi fizici medicall : Iucriri practice
Florina Oprig - Bucuregti: Rotech Pro, 20OO
96 pag.; 13 x 20 cm.
ISBN 973-997 t2-4-5
577 .3 :61 (07s.8X07 6.s)
noTEcrr
m
.PRO-
I
+l
lil
-5.
M"tode focometrice aplicate in studiul analizorului vi2ual.......63
1il5.1.
Metoda focometrului simplu """""""""
63
5.2. Ochiul ca sistem optic centrat
I[Corectarea defectelor geometrice ale ochiului..-......-..-.-..-..'.""""
65
il6.
M"tode electrice utilizate in biologie si medicina...-..-.--. .------."67
.16.1- Studiul osciloscopului catodic....-.--.--.--.--.-.---'..---
...-------"-""" 67
{6.2.
Studiul transportului pasiv prin membrane perneabile...-.. ....74
il6_
3.Modelarea electrica a membranei celulare.
-Caracteristica
tensiune
-
intensitate ----..-.-.."'78
il
7. Protectie frzica impotriva radiatiilor ionizante .-"""" 8l
IZ.
t . Principiile protecti ei frzice impotriva radiatiilor ionizante..-. 8 1
-7
.2. Studierea legii de atenuare a radiatiilor ionizante.
IDrt".-inarea coeficientulului de atenuare.-....---.....
....-- 83
-7
.3. Lesea de atenuare a radiatiilor ionizante.Ehcienta ecranelor.
fPu."rr..Irl
de injumatatire......
----.---'87
PREFATA
Reforma. in sensul modernizarii invatamintului. mai ales al
celui medical, impune o intrepatrundere mai strinsa intre latura
teoretica si cea experimentala, intre activitatea didactica si cea de
cercetare, insistind pe dezvoltarea spiritului creator si a abilitatii
tehnice a viitorrrlui medic.
In concordanta cu predictiile medicinii secolului XXI, infonrratizat
si supercomputerizat, cind sc vor itnagina tehnologii altcnrativc,
fiziczt. chimia si electronica, alaturi de biologia molecttlara, cu
traiectorii convergente, prin miniatudzarea dispozitivelor si
producerea rnoleculelor de sinteza cu functii specifice si larga
aplicare in terapie, vor conduce la aparitia unui nou domeniu,
electronica molecul ara, baza medicinii viitorului.
Irr acest context, actualul invatamint de bioflzica are menirea
de a-i fonna viitorului medic fundamentul stiintific, necesar unor
asenlerlea cerinte, stirnulindu-i disponibilitatea de adaptare si
utilizare a noilor tehnici.
Lucrarile practice de bioflzica unnaresc nu numai creerea unor
abilitati tehnice studer.rtilor, dar si a rigurozitatii stiintifice, prin
redactarea corecta si concisa a Lritor referate cle laborator, mini-
lucrerri stiintifice.
95
iloo"trcRAREA
DATEL'R DE LAB.RAT.R -.....89
I
- B ib lio grafie generala
I
I
r
r
I
r
I
I
r
I
I
Lucrarea de fata se adreseaza studentilor de la facultatile de
medicina si stomatologie, ca si celor de la colegiile de tehnica
dentara sau de laborator, cuprinzind lucrari experimentale, legate
de aspectele esentiale ale biofizicii si ale tehnicilor frzice utlliiate
in medicina.
In prezenful volum, s-4 urmarit ca Iucrarile sa fie cit mai
variate, acoperind si completind tematica de la curs, tinind cont
insa, de posibilitatile materiale actuale, cu speranta diversificarii
lor in viitorul apropiat.
1. ELEMENTE
DE TEORIA ERORILOR.
PRELUCRAREA
REZULTATELOR
MASURA'I'OITI I,OIt
l.l Erori sistematice si erori intimplatoare
orice experiment poate fi afectat de erori, incil prccizi;r
masurarilor este intotdeauna limitata, iar rezultatele rnzrslrr:rrilol
efectuate contin, mai mult sau mai putin, anumite aproximi,rtii.
Erorile masurarilor se pot diferentia in doua certegr>rii : cnrr.i
sistematice si erori intimplatoare, in functie de caracterul lor.
1-1-1- Erorile sistematice, in majoritatea cazurilor, sirrt clllc tlr.
imprecizia aparatelor, de caracter gresit al metoclei clc nrzrsur.iu-(:,
sau de factori externi cu actiune unilaterala- Aceasta czrtcgclric ttt:
erori prezinta
caracter legic si poate fi total elinrinirtlr, grr.irr
perfectarea
aparatului folosit, aplicarea corecta a rnclo<lclor. rlc
masurare, sau elirninarea factorilor cu actiune unilateralzr.
Exemplu de asemenea erori sistematice : masurarcil tnrglrirrlsi
de rotire al planului luminii total polarizate cu un apzrral car-r:,
pentru apa indica alt unghi decit zero. Masurarilc pcntrtr
substantele optic active vor fi eronate, daca in reztrltatclc oblilrrrlr:
nu se introduce corectia respectiva.-
1.1.2 Erorile intimplatoare
sint date de in-rprccizia citir.ii
indicatiilor aparatelor de masura si de inregistrare:r alcsltlrir, sirtr tlr.
factori fluctuanti, care nu pot fl nici prevazuti, r-rici corrlrr,lirlr. (tlt,
ex- variatiile de tensiune electrica cle la reteaua clc alirrrcrnliut.),
erorile intimplatoare neavind un caracter Iegic. Ac:c:slc. t.rr rr i
aleatorii pot nlari, sau micsora valorile rnasurar-i lor r:lccltrirtt..
eliminarea lor totala fiincl practic imposibila, tlirr. lt.,r ur
probabilitatiior
perrnite nrir:sorarea porrclcrii accstor (ir'()r
i ilrill)r.r
rezultatului clefinitiv al masurarilor, prin nlarirea rrrrrrurr.trlrri rlt.
}
r
t
r
f
II
II
rD
lr
lr
if
f
rJ
rf
:
r
F
$
E
5
b
H
b
tr
E
:;
r
i
l
6
I
I
I
t
I
r-
I
I
I
I
I
I
nr;rsuril i cfbctuate si aplicarea legilor stabilite de teoria
prolrirlrilitatilor intimplatoare, in legatura cu repetarea multipla a
r r r;; r l l t r r r r i tcrIor fenomene intimplatoare.
l(t'zrrltatul unei masurari, pentru o anumita marime fizica, se
lrriri lrturrcslc si eveniment. Daca se repeta masurarea acelei marimi
st' prrrl obtine diverse valori | il1, a2, fl3.......8,, care nu sint egal
Pnrbirbilc.
Daca se repeta determinarile de N ori, evenimentul a1 se
;rrr:rlc
r-c1>cta de n1 ori, a2den2 ori, sau in general, evenimentul a; de
n, or-i. varloara [; reprezinta frecventa absoluta de aparitie a
t'vclrirncntului a;, iar raportul n; / N, frecventa relativa. Daca
rrrilrr:rnrl total de masurari, N, creste, se poate defini probabititatea
rlt'ulrtritie a evenimentului n; :
Iri
:
limnl /N,cind N -+
oo
si Epi: 1 (1)
I )aca toate evenimentele au frecventa de aparitie egala cu
rrrrilirlcu, atunci n
:
N
;
cind un eveniment este sigur, are
lrrrrlrirbilitatea
l, iar cind este imposibil, are probabilitatea zero.
I)crrl.tr valorile
I
ar, az,-...81,....8q
I
cu probabilitatile asociate
I
p1,
l)2,..--l)i,....Pn l,
unde pt <
1, se poate trasa curba de distributie Gauss
( 1i11. I
) si sc poate calcula media aritmetica, A, ? valorilor obtinute:
,\ (:t1 *fl2*....I,)/n:
E; a;/n undei:1r2,3r....n (2)
Postulatul mediei aritmetice, introdus de Gauss pebaza teoriei
probabilitatilor, reprezinta situatia cea mai probabila, cu atit mai
sigura, cu cit numarul n este mai mare. Rezulta deci, ca fiecare
masurare frzica trebuie repetata de rnai multe ori, iar la un numar
suficient de mare de rnasurari, valoarea cea mai probabila
a
marimii este determinata de media aritmetica a tuturor valorilor
obtinute prin masurarile experimentale.
1.2. Erori atrsolute si erori relative
Pentru a se obtine valoarea finala cit mai exacta a marimii
tizice masurate, R, valoarea media aritmetica A se poate studia
compatativ cu valoarea fiecarui eveniment, ai, folosind atit erorile
absolute, cit si cele relative.
1.2-l- Eroarea atrsoluta se defineste ca diferenta dintre
valoarea medie aritmetica A si valoarea fiecarui eveniment a; din
rezultatele obtinute si se noteaZa cu Ei I
E1
:
A - 81 unde i:1r2r3r".".n (3)
Erorile absolute pot fi atit pozitive, cit si negative, (fapt pentru
care se mai nurnesc si erori centrate, fata de media A, sau centrale),
suma lor fiind, teoretic, nula.
l-2-2- Erorile relative pot fi definite pentru fiecare din
valorile evenimentelor a;, ca si pentru media aritmetica, A.
Raportul dintre eroarea absoluta a fiecarei masurari, ; si
valoarea rnasurarii respective, a;. se numeste eroarea relativa a
masurarii si se noteaza cu E; :
6;
:
t1 / a; unde i
:
l, 21 3, ....n (4)
Raportul dintre eroarea absoluta rneclt'e. F_ il rezutrlatuiui
de l'rnitiv ai rnasurariior si val()area sa meciie A. se numeste eraarea
I
I
I
l,'ig. 1. Curba de distributie Gauss, unde A corespunde
r*ilntetice, x - valorilor a; si y - probabilitatilor
asociate, p;
mediei
-__----r
ir
relativa medie a rezultatului si se loteaza cu Tln ( vezi 1 .3.3):
(s)
tla: elA
Spre deosebire de eroriie absolute, care nu depind de
dimensiunile marimii masurate, fiind determinate
numai de
precizia masurarilor, erorile relative se exprima in procente, iar in
expresia 1or intervine marimea masurata A, adica la o aceeasi
precizie a masurarilor, eroarea lor relativa, in diverse cazu,.i,
poate
h diferita. Erorile relative dau posibilitatea de evaluare a preciziei
masurarilor si din aceasta cauza este necesar sa se calculeze. in
orice masurare experimentala, eroarea relativa a rezultatului.
1.3. Erorile rezultatului masurarilor.
Eroarea medie
patratica, eroarea probabila si eroarea medie
Pentru calcularea erorii relative, 6o, a rezultatului masurarilor
efectuate, trebuie determinata eroarea absoluta ta. Pentru aceasta
marime, in teoria erorilor intimplatoare se introduc trei formule
diferite, care dau expresiile a trei erori diferite 84, folosibile pentru
caracterizarea
preciziei reztltatelor masurarii. Cele trei variante
sint: eroarea medie patratica, oA, eroarea
probabila, ra si
eroarea medie a rezultatului, 11a. IJzual, se calculeaza eroarea
medie patratica, Oa a rezultatului masurarilor, Sau eroarea
probabila r4- Eroarea medie Tle se foloseste mai rar'
1.3.1. Eroarea medie patratica, on, se calculeaza, conform
teoriei erorilor intimplatoare, dupa formula :
oA:tILEiz/n(n-l)l'''
Toate erorile masurarilor sint cuprinse intre valorile cxtrcrttt:
pozitive si negative ale lui 06, iar erorile intimplatoare mzrl'i, ittlr tr
directie sau alta sint mai putin probabile decit erorile mici- l)ilt
acest motiv, in formula (6) se introduce un coeficient suburril:tr,
care, calculat pe baza teoriei probabilitatilor, are valoarcit tlt:
O,6745, sau aprox. 2/3, reprezentind valoarea maxint:t :t
probabilitatii pi.
7.3.2. Eroarea probabila,, t
A,
d rezultatului se calculear,zt tl t I p: t
expresia :
14:+0r6745on
(7)
{
In formulele (6) si (7) se introduc cele doua semtrc,
( I
)'
1
deoarece ambele,semne sint egal probabile, adica valoarrcat cx:tclit ;r
r'l
rnarimii masurate poate n mii mare si mai mica, egal pnrb:rlril,
r"'clecit
valoarea determinata prin formula (1). Din formule:lt:
((r) sr
r' ,(7)
se obserwa ca daca n creste, eroarea rezultatului st:lttlt'
_l'proportional
cu radacina patrata din n ( n - I
),
clcci pc:lrlrtt tttt
,i,-numar suficient de mare de masurari, eroarea t-ezult:rlultti potrlt' lr
"
foarte mica.
,
1.3.3. Eroarea relativa medie a rezultatului, 116, Sr:
Poltlt'
calcula tind cont de eroarea absoluta medie, tr carc ilre
('xl)l('rilir
:
tLe1 |/n
undei:1,2,3,.-.n
(tl)
Raportind eroarea absoluta medie la media aritmetica a rczttll:tlt'lrtt
obtinute, A, se obtine eroarea relativa medie a rezullitlrrlrri, t1,,1,
conform expresiei (5) sau :
rla
:
EIA:
IIi
ei] / nA unde i:1,2,3,-..rt
(r')
Cea mai frecvent folosita este eroarea probabila, irtcil, pt' ltrrz.t
formulelor (2) si (7) se poate Calcula valoarea deflnilivir ;r rrr:rr rrrrrr
tizica masurate, pentru n
<
30, R, dupa relatia :
!
!
!
D
!
I
I
,I
r
r
I
I
I
(6)
uncle i
-
1.2,3. ...n. iar n rcprezinta numarul de tnasurari- Pentru n
<
30, ia numitor aParc clirect n
2
il
t0
I
+
:I
il
il
il
il
il
I
r
I
I
il
I
I
il
il
il
il
il
il
I
I
U
f
*
- xr ai / n
+
o,G74s
I
Ei si2 / n'
lt''
(10)
unde
primul
termen din partea dreapta a acestei expresii reprezinta
valoarea
cea mai probabila a marimii masurate, media aritmetica
\rauss,
iar
al doilea termen, eroarea probabila.
2.
ELEMENTE DE GEOMETRIE ANALITITA.
REPREZENTAREA
GRAFICA A REzULTATELOR
2.1.
Sisteme
de coordonate.
.
Pentru
determina rea pozitiei urlui punct in plan, se folosesc, de
cete
mai
nrulte ori, doua sisteme de coordonate : sistemul cartezian
ortogonal
si sistemul polar.
2'1.1.
Sistemul de coordonate cartezian. Coordonatele unui
lruttct oarecare
M (fig.2), in sistemul de coordotrate cartezian, sint :
nbscisa
x si odonito-y, care se iau cu seryrne determinate, conforme
celo[
patrLl
cadrane.
2.1.2. Sistem de coordonate polar. Coordonatele unui punct
oarecare M ( fig.3
)
sint raza vectoare p
- distanta de la punctul
M pina ia un anumit punct O, considerat polul sistemului de
coordonate si unghiul polar g
- unghiul dintre raza vectoare OM
si o anumita axa Ox
,
axa polara.
Fig. 3. Coordonatele unui punct M ( p, g
)
in sistem de coordonate polar
Fig. 4. Relatia dintre coordonatele carteziene si coordonatele polare
Unghiul tp se considera pozitiv daca, incepind de la axa polara,
se roteste in sens trigonometric; in caz de rotire in sens orar, se
considera negativ.
Daca polul sistemului de coordonate polar coincide cu originea
sistemului de coordonate cartezian (fig.a) si axa polara coincide cu
partea pozitiva a abscisei, intre coordonatele carteziene ( x,y
)
ale
punctului M si coordonatele sale polare ( p, q
)
exista relatiile :
y: psing
0
Fig'
z-
Coordonatele
unui punct M(x,y) si semnele in
cadrans,
in sistern de coordonate cartezian
x: pcos9
si
(1r)
1tr
-!\
p: (x'+ y.)t,, tgq: r,/x
l2
cele patru
l3
2.2. Reprezentarea geometrica a ecuatiei cu doua variabile
Ecuatia:
F(x,v)
:
o sau y
:
f(x) (.r4)
reprezinta ecuatia unei drepte in sistemul de coordonate cartezian,
daca inlocuindu-se coordonatele oricarui punct al acestei drepte in
ecuatie se obtine o identitate (satisfac ecuatia), iar coordonatele
tuturor celorlalte puncte ale planului nu satisfac aceasta ecuatie.
2.2.2. Ecuatia dreptei cu coeficient unghiular
Y
:
kx + b
t
r
s
k
i:i
i
:l
a
L
I
unde coeficientul unghiular k
:
dreapta cu axa Ox
),
iar parametrul
este egal cu lungimea segmentului
Oy, tinind cont de semn
(tle. 6).
unde parametrii a si b,
segmentelor deten-r-r i nate
7).
(17)
tg q ( g - unghiul lirrrrrirl rlt'
b, numit ordonata ln origlrrt.
determinat de drcapta
;-rc:
irxrr
E
I
I
rEl
f
rJ
I
r
I
f
rf
II
I
lf
rI
I
Ecuatia :
F(p'g): o
(1s) sau p
:
f (g)
este ecuatia unei drepte in coordonate polare.
Dreapta. Intr-un sistem de coordonate cartezian, linia dreapta
este data de o ecuatie liniara in raport nu coordonatele curente x si y.
2-2.1. Ecuatia generala a unei drepte :
Ax+By+C:0
(16)
Pentru C
:
O, Ax * By
:
0, dreapta trece prin originea axelor de
Fig. 5. Reprezentarea ecuatiei generale a dreptei si cazurile particulare
coordonate; pentru B
:
0, Ax t- C
:
0, dreapta este paralela cu
axa Oy, iar pentru A
:
0, By + C
:
0, dreapta este paralela cu
axa Ox (fig. 5).
t4
Fig. 6. Ecuatia dreptei cu coeficient unghiular'
Ecuatia dreptei cu coeficient unghiular poertc rellrc:zr.:rrlll
()t
t(
(
dreapta, cu exceptia dreptelor paralele cu axa Oy.
2.2.3. Ecuatia dreptei cu segmente deternrinate
;rt'
lrxclt' rlt
coordonate (ectntia dreptei cu intersectii, sau taieltrri) cslt' :
x/a +
Ylb:
I
( I8)
T
I
I
Iuati cu ser-nnul
.t-
s:rr-r
de dreapta pe axelc clc
. sirtl ltttrl,ttrrrll
I
corltrlotutlt'
(
ltr
rl
I
T
:
t5
I
H
It
H
:il
iI
IT
j{
EI
II
u
il
r!
u
u
il
:l
rl
]I
TI
il
f
xl
U
t
Fig. 7. Ecuatia dreptei cu taieturi
Daca t
:
".
(
dreapta este paralela
cu axa Oy
),
ecuatia
dreptei este x
:
a; daca a
:
"o
( dreapta este paralela cu axa
Ox), ecuatia dreptei este y
-
b .
2.3 Reprezentarea grafica a unor curlre plane.
b) y
:
ax-' (n>lsiintreg)
este
o curba de tip hiperbolic (fig. 9).
Fig. 9. Curbe de tip hiperbolic
Asimptotele sint axele de coordonate si nu exista
extrern; pentru n
:
l, curba este o hiperbola echilatera.
2.3.2. Curtre exponentiale
a) (fig. l0)r y:a* (a>0)
.T
Fig. 10. Curbe exponentiale
r
n
x
6
&
t
!
I
!
*
r
r
,
E
i
i
i
r
:
:
i
(20)
puncte de
(2t)
t;
tr
2.3.1. Graficul functiei putere
:
a) y: ax' (n >
lsiintreg)
este o parabola
de ordinul n (frg. 8) si nu are asimptote.
Fig. 8. Graficul functiei putere:
a)n-par;b)n-impar
(re)
o) o)
t6
t7
DA)
b) curba exponentiala naturala. Pentru a
:
Y:e*
functia y luind numai valori pozitive,
c) graficul functiei y
:
exp.- (ax)'
(22)
iar asimptota este axa Ox.
(23)
l
F
E
L
L
t
t
t
t
t
t
t
T
I
t
r
r
r
f,
lr
It
rt
II
it
t
li
I
+.'|
"-j
-
curba reprezentata in fig. 1l este simetrica in raport cu axa oy,
asimptota fiind Ox. Maxim in punctul A (0, I
);
puncte cle
inflexiune: B si C ( t | / a2t'2, | / et/z
).
Fig. ll. Curba y: exp.
erorilor
identica cu distributie normala a
Din aceasta categorie face parte curba de distributie normala a
erorilor, curba lui Gauss. (vezi. l.l.Z., fig. l).
d)graficulfunctiei y: k e-u* (24)
unde a si k pozitive; ordonata la origine, y.
:
k, asimptota, axa Ox
(fig.
t2).
Fig- 12. Graficul asimptotei, cu ye: k, X
Din aceasta categorie de functii fac parte si legea de atenuare a
radiatiilor ionizante,
A
:
A6 s-P
*
,
sau legea Beer - Lambert
folosita in colorirnetrie si spectrofotometrie,
r
:
ro e-
c r,
care vor
fi studiate in lucrarile practice respective.
2-4- Reprezentari grafice
si obtinerea unor informatii
suplirnentare
Graficele se pot trasa pe hirtie mirimetrica, ma.ual sau prin
inter:rnediu! sistemelor de inregistrare. sau folosind prog..^. d"
grafica pe computer, in urrna determinarii e*pe.imertal. a
perechilor de variabile ( x;, y;
).
Datorita dispersiei rezultatelor obtinute in urma efectuarii
diverselor masurari, graficul
se traseaza plintre punctele ( xi, yi)
gasite
experimentai, conform reiatiei matematice care le
guverrreaza (drearrta.
asirnptota, etc.).
Pe de alta parte. din reprezentarile grafice realizate in finalul
unui experiment. se pot obtine. prin diverse metode, informatii,
calitative si cantitative, in plus pentru acel experiment. Dintre
aceste metocie, trebuie mentionate interpolarea
si extrapolarcir
grafica si transfor-nrarea
dependentei exponentiale, pentru o functic
y
-
ke "^,(capr" 2.3.2.d, icrnnula24) indeoenclentalinizrrzr,prin
iogaritrnal r:.
=
j
-t
l
1
iq
(u*')
l8
I
il
2-4.l.Interpolarea
grafica se poate aplica
de ex' in cazul
il
a*#1;;i;;;.t-;;,uG
u ir,Ji"iloi
de refractia
ai unor solutii
de
il
;;;;;;i.atii
diflrite,
dar din aceasi
substanta'
r,"r.llff
;t
jifff "l'i,,"1,,1i:";-T,J",",?;1"H"3',,ffi,X1"'tli
Sfdiferite,dintrecaresecunoastenumaiconcentratiasolutiei2'c2'
celelaltefiindnecunoascute,C*1Sic*z.Stiindordonatalaorigine-
.il indicele
de ."nu"ii"
al apei
(
""
:
+'i-11'
si perechet
u".
"1"1ii':
;:'J.':;*:ri'rt#tll;:,.:"'Ti?,':i1'i;:':lill;#ii!
2.4.2. Extrapolarea
grafica se poate aplica
in afara
domeniului
de vaiori cunoscut initial, de unde deriva si denumirea
respectiva,
procedindu-se
grafic, sau analitic'
analog
cu
interpolar"u,
(
fig. 14), dar numai cu conditia calegea
de variatie sa
fie riguros respectata
si in afara domeniului
dat' ceea ce nu se
intimplaincazulindicilorderefractieaiunorsolutiide
concentratii
mai mari de 25
o
'
m,
t
:I
il
il
il
il
I
r
,I
il
:I
:I
il
il
I
"I
ordonata
valorile
in ordine
crescatoare'
)nata valolrrE
ur \rruruv
'ndicele
de
iil;
a determina
concentratia
solutiei'
pentru::t:]'.-^-^
aaq
^
..f.;;#;;;,
;" la valoarea
respectiva
pe ordonata'
se traseaza
o
^^Lrnqrq
;',lftff
;";;=:ilfi"ui"t"'s:t.cteazad'"i'1"'-::::i,T""'""""tt,""fi
:
i:ft',ii';"il;'
;;'
;
=
;i;; ;'l
ry::,:l.
j,"'^l'*',",'
--:
: n ?:::l:
fff]#HXil"i.l
r"t"#;r;";;";,;
pentru
",.
out tiind faptul
ca acesta
valoare
se afla in
ir-rtervalul t
0
'+ cz
),
aPrioric
interpolare
grafica
'
av
cunoscut,
metada
se numeste
Yl2
'ft.t
2.4.3. T-ransfonmarea
dependentei
exponentiale
in
dependentaliniaraprinlogaritmaresepoetteaplica'deexemplu,
i, cazul legii de atenirare u *dirtiilor
ionizante
(de tipul functiei de
la cp. Z.l.Z.a
),
scrisa
direct pentru viteza de lrumarare
a
impulsurilor Pe
sec. :
R
:
Rs s-ir*
(25)
caregral-rcvzrdaoasinrptota,cuordonatalaorigineRe,indicind
sc:rclerea la zero a u.iiritutii
radioactive
cind radiatiile
sint
absorbite total de un strat de material frzrc protector de grosime
care tinde la infint.Practic
insa, grositnea fit'rita a stratului
protector
se poate detenrrina
experimental'
(fig' 15)' iar prin logaritmarea
relatiei
(25) :
Fig. 14. Metodzr
%
extrapolarii
grafice
4N
e/
Fig' 13' Metoda
interpolarii
grafice
Interpolarea
se poare f?"t.'].
anaiitic'
tinincl
cont de ecuatia
1f1'L:1)tci
cle tip Z-Z'Z'iiotttrf'
(17)' adica:
n
:
rtra
+ k c' unde
r:ocrlcicnlui
r.rnghir-riar,
k
:
tg<{::(nr-
ilu)/c2
:
(n1- lr.)/c1"
e
?,o
hr It lnR4
-
!-tx
21
(26)
dependenta devine de tip liniar : y
:
b - k x, avind ordonata la
origine, pentru X:0, b
:
Ro si intersectia cu abscisa, pentru y:
0n x
:
ln Ro / p
$t9.l5).
Dar, x fiind masurat experimental, din
intersectia cu abscisa se poate calcula p, coefrcientul de aternuare
al radiatiilor : p
:
ln Ro I x, deci se pot obtine informatii
suplimentare despre alti factori frzici, care nu ar putea fi masurati
experimental direct, cum ar fi coeficientul de atenuare,
lr.
Fig. 15- Transformarea dependentei exponentiale in dependenta
liniara:
a) dependenta exponentiala, unde yo
:
Ro, x
-)
oo
;
b) dependenta liniara, unde yo
:
ln Ro, x
:
ln Ro / p
3. METODE F'IZICE DE
MOT,ECULARI,
3.1. METODB F'IZICE
TENSIUNII SUPERFICTALE
SOf,UTIILOR
STUDIU A }-I'NOME,NIII,oR
DE DETERMINARI.]
A
A LICHIDEI,OR
SI A
Tensiunea superficiala
este o constanta rizica a oricar-ui
lichid. caracteizind
interfata dintre doua lichicle nemiscibilc. sau
dintre lichid - vapori, in echilibru static, sau in clrrgere clin:rp-ric1,
coeticientul de tensiune superficiala dinarnica fiind, pentru zrcclasi
lichid, mai mare decit coeficientul de tensiune superficiala st1lic1.
Dar, diferenta fiind de ordinul l0
-4
- l0
-s
N / m, se folosesc uzr_ral,
valorile pentru coeficientul de tensiune superficiala static:r.
denumit curent si tensiune superficiala, fiincl de fapt, o const:rpt1rtg
material.
Metodele folosite pentru determinarea tensiunii superficialc ir
unui lichid si a tensiunii interfaciale dintre doua lichicle sc pol
clasiflca in trei categorii :
a) Metode statice, bazate pe starea de echilibru a supral'ctci
libere a lichidului, independenta
de timp si invariabila iri ctrr.sul
cleterminarilor.
Aceste metode sint singurele utilizabile pcntru
determinarea
tensioactivitatii,
deoarece se stie ca agitatia tcnnica (
sau starea dinamica a lichidului
),
conduce la schirnberrca
concentratiei
superficiale a substantelor tensioactivc, a car()r
tensioactivitate creste cu cresterea lantului carbonic ( alcooli, acizr
organici, denurniti si seriile lui I'raube).
b) Metode dinamice, in care lichiclul este ir-r rniscarc, incil nrr
erislit tirrrptrl fiz.ic Itecesar pentr-u orear)iztrrca lrrolcerrllrr.lr ir
interf'etelor. Acesle metode sint deci inadecvatc pcntrlr stu(l iL:r-(.ir
strbstalrtelor
tettsioactive, dar sint mult mai accesibilc:. rlirr
1-rrrncl
<le
vcdcre experimet-rtal
si utilizate fiecvent pcntru liclriclclcl
l)r.lt.(.
:ii
r ubstzr ntel e ftrret nct ivitate tcn s iozrct i
r,,a.
It
IT
t]
if
tr
iI
tr
tf
lf
lf
f
T
I
rf
lf
l!
b) a)
I
l
aa
_)
22
il
il
:il
JI
:il
il
,il
il
rl
:[
rt
il
rt
rf
c) Metgdg
-mixte,
cind lichidul este in miscare, dar foarte lent,
incit sb poate apropia de starea de echilibru.
Toate cele trei categorii de metode sint aplicabile pentru
lichidele care uda peretii si mai mult, metodele statice pot fi
fblosite pentru determinarea unghiului de racordare, precum si a
rezultantei dintre fortele de coeziune si fortele de adeziune,
manifestate la interfata lichid - solid.
Metoda stalagmometrica ( metoda dinamica a picaturilor
sau metoda lui Traube)
Scopul lucrarii este de a determina coeficientul de tensiune
superficiala dinamica, la suprafata proaspata a lichidului, aflat in
regim de curgere laminara.
Principiul metodei. Pentru un lichid aflat in regim de curgere
laminara, printr-un capilar picurator Traube, picaturile se dezvolta
dupa schema din fig. 16. In momentul cind picatura se desprinde,
greutatea sa, G, este echilibrata de forta de tensiune superficiala,
Iro, de-a lungul circumferintei coletului de strangulare, de raza r'
<
r, raza capilarului, incit conditia de echilibru se poate scrie :
G: Fo sau mg
:
2fir'o (27)
unde m - masa picaturii, g - acceleratia gravitationala, o
coeficientul de tensiune superficiala al lichidului.
t,'ig. 16. Formarea si desprinderea picaturii, dupa Tate
Legea lui rate stabileste experimental ca, indiferent de natura
lichidului, raza coletului de strictiune, r', este direct proportionala
cu raza capilarului, r, incit se obtine :
mg
:
kro (legealuiTate)
(2g)
unde k este determinat experimental, avind valoarea k: 3,g. Dar
m
:
t p, unde v - volumul unei picaturi, p - densitatea lichidului,
incit se poate scrie :
vpg
:
k r o
(2e)
Aplicind acesta metoda pentru o singura picatura, eroarea ar fi,
evident, foarte mare, fapt pentru care e de preferat sa se lucreze cu
un anumit volum, v
:
n v, unde n - numarul de picaturi continute
in volumul v, mentinut constant pentru toate determinarile,
indiferent de natura lichidului care trebuie studiat, incit volumul
unei singure picaturi poate fi explicitat ca hind : v
: y
/ n, iar
relatia (29)
devine:
Vpg/n
:
kro
(30)
Deoarece valoarea razei capilarului nu poate fi determinata
foarte exact, este de preferat eliminarea acesteia din calcule,
recurgindu-se la determinari relative, lasind sa curga, prin acelasi
capilar, volume egale din lichidul de cercetat si dintr-un lichid de
referinta, caruia i se cunosc constantele fi,zice, in speta, apa
di.,stilata, pentru care oa
:73
l0-3 N / m si densitate p,,
:
t03 kg /
m.
Scriind relatia (30) si pentru lichidul de referinta :
il
r
il
U
il
4I
il
t
.L
L
Vp,g/n"
:
kro.
si facind raporhrl relatiilor (3O) si (31), se obtine :
24
25
(31)
pna /
Pan
:
o I o^
din care rezulta :
o
:
Pnooo
lP^n
(32)
(33)
-
Aplicind relatia
(33) se calculeaza
coeftcientul
de tensiune
srperhciala al lichiclului de studiat, metoda folosindu-se
frecvent
p"rrt* masurari relative ale tensiunii superf,rciale'
Aceastametodanuareungradfoartemaredeprecizie,dareste
convenabila
pentru lichidele
pure si solutiile
micromoleculare
netensioactive
si mai adecvata
lichiclelor
pentru care viteza de
curgere a picaturilor este mai mare'
.Y11qi111",.!,'.g!.+
- stalagmometru
Traube
- solutiile
,
d9 ccrcetat. netensioactive'
cu densitatea
precizata, sau a caror der-rsitate s. d.i".rrir-,L
"r,
densitnetrtr
lichidul de referinta
( apa distilata)
- pahare Berzelius
- densimetru
Descrierea
aParatului'
Stalagmonrel1!!
T1gub-9
(tig'17) este reprezentat
de un tub de
-;ticla
graiat. prevd}ut c* un rezervor sf-eric. gradatiile coltiuuind si
,.leasupra rezen'orului'
iar in parlca inf-erioara
'
rn zigzag' cu ttll
serlment orizot]tal capilar, cu cliatnctrul sub 1 mtn' continuat cu Llll
selrne.t capilar verlical, al can:i orificiu inferior reprezirrta locul
lirrnrare si dcsprinderc
al picaltrl'i i
Fig. 17. Stalagmometrul Traube
La extremitatea superioa-ra a stalagmometrului, este atasal rrrr
tub de cauciuc. prevazut cu o
para
de cauciuc, (sau o seringa), cr-.
ajutorul careia se poate aspira lichidul de nasurat in aparat.
Modul de lucru
Stalagmometrul se fixeaza vertical pe un suport metalic-
Pentru cele doua tipuri de lichide, cel de referinta si cele de
studiat, se determina numarlll de picaturi, cuprinse intre doua
repere fixe, deasupra si dedesubtul rezervomlui, ( reper superior si
reper inferior
),
strict aceleasi, procedind astfel :
1. se aspira lichidul de referinta pina deasupra reperului
superior;
2. se lasa sa curga liber lichidul, pina in dreptul reperului
superior, cind incep sa se nurnara pieaturile. pina in dreptul
reperului inferior, notind nurnarul de picaturi, ff,,. Se repet;t
fftasurarea de 8 - 10 ori. pentru precizia determinaii;
n
lr
tr
tr
E
E
-\
l
''J\-)',,''^1,
t.,
lt
tr
D
f
I
f,
f
E
rr
lf
E
l:
ll
ll
26
I
I
I
I
I
il
I
I
il
il
il
il
I
I
:I
I
:E
:!!
rn
:[
I
II
il
I
3. se
goleste
stalagmometrul
de lichidul
de referinta'
procedind.r-".
,J"g
- ;p"1utiunile
de la punctele
1 si 2 - cu
scrlutiile
de cercetat,
notindu-se'
de fiecaie
data'
numarul
de
picaturi, n1;
4. cu ajutorul
relatiei
(33) se calculeaza
coeficientul
de tensiune
superficiala,o,pentrufiecare.solutiedecercetat'aplicindu-se
caiculul erorilor
( cap' 1 3'3' rel'10)'
Densitateasolutilordestudiat:(lat:20'C)
Not:r. Proprietatile
lichidelor
vairaza
foarte
sensibil
-
cu
tcnrperatura-
De
"*L"tpt",
densitatea
apei are valoarea
O' 99823
g /
cn-rt la 20oc si o.qblol
g / cm3 la 25"c'
Analog'
tensiuuea
superticiala
a apei,
ptt'tru afeleasi
ternperaturi'
prezinta valorile
:
72,53 mN / m si 71,78 mN / m
Aplicatii
ale metodei
stalagmometrice'
In cazul unor lichide
biologice
s-au
putut deterrnina
urmatoarele
valori :
solutie apoasa
concentralie
(%o)
NaCl
t0
15
20
25
CzHeO
10
15
20
25
Ser sanguin
Plastna oxalatata
Urina
Saliva
Licliid cefalo - rahidian
densitate
(g/"..t')
1,071 I
1, [090
1,1485
1,1897
o,9824
o,9760
o,9696
o,9628
64,4 - 68,2 mN / m
75,2 mN / rn
58,4 - 72,8 mN / rn
70,2 mN / m
74mN/m
1 r) i'
l-I
r"
3.2. METODE FTZTCE' DE DETERMINARE
A
VTSCOZTTATII LICHIDELOR ST A SOLUTIILOR
Orice lichid este sediul unor procese de frecare foarte intense.
Daca o zotTa din interiorul unui lichid incepe sa se miste, se
constata urmatoarele fenomene: miscarea se comunica progresiv,
prin unde longitudinale, din aproape in aproape, in zonele
invecinate si scade progresiv, daca inceteaza carza care a
determinat-o. Acest fenomen de frecare in interiorul lichidelor a
fost denumit viscozitate.
Daca se considera doua straturi de lichid, paralele, de suprafata
AS, aflate la distanta Ax, avind viteze diferite, v1 Si v2, deci intre ele
avind viteza relativa Av
:
v1 - Y2, parz,lelismul vitezei celor doua
straturi invecinate
ya
caracteriza regimul de curgere laminara-
Mentinerea diferentei de viteza intre doua suprafete paralele
invecinate, necesita aportul unui lucru mecanic, care sa
compenseze fortele de viscozitate, de fapt, forte de frecare naturale-
S-a constatat ca forta de
viscozitatc este direct proportionala cu
suprafata de contact intre cele doua straturi, AS, direct
proportionala cu gradientul de viteza, AvlAx, prin intermediul unui
coeficient de proportionalitate,
n,
denurnit coeficient de
viscozitate al lichidului, constanta de material, incit se poate scrie
forta de viscozitate F :
F
:
n
AS Av/Ax
(34)
relatie in care
n
se presupune ca estc independent de gfadientul de
viteza, in cazul lichidelor pure, numite si licl-iide newtoniene, cind
coeficientul de viscozitate este si el denumit, newtonian.
unitatea de masura in S.I. este Pascal - secunda ( Pa
.
s. sau N's
L:n'), unitate care intr-o perioada relativ scurta' 1961 - 1975. a
lbst denumita Poiseuille.
(in otloarea celui care a cercetat acest
icrro6rep). utilizinclu-se inca
-':zual
circpi subnruliiplu, lttlilatca
ir'+ise
29
28
&,
f
( Po), cu relatia de transfornare : 1 Pa
.s :
10 Po ( 1 Pa.s
-
I
Poiseuille: l0 poise
:
I deca Po).
Lichidele obisnuiie au coeficientul de viscozitate, t-1, de ordinul
l0
{
-
lo-s Pa-s, dar ajunge la I Pa-s pentru lichidele foarte
vizcoase, de ex. glicerina. Apa, la temperatura de 20
oC
are'q,
:
l0
-3
Pa-s. Coefrcientii de viscozitate ai lichidelor, sau fenomenele
de viscozitate, fiind datorate fortelor intermoleculare, scad cu
cresterea temperaturi i.
Trebuie precizat ca pentru majoritatea solutiilor de interes
biologic, in special cele macromoleculare, lichide nenewtoniene,
.
fortele de frecare cresc mai lent decit gradientul de viteza, incit,
pentru a se putea aplica formula (34), este necesar sa se ia in
considerare dependenta coeficientului de viscozitate de gradientul
de viteza si in acest caz, coeficientul de viscozitate este denumit
nenewtonian.
,-
_,.
--': .
_t
,.,j;,
, Scopul lucrarii este de a masurir coeficientul de viscozitate al
unor lichide newtoniene, prin comparatie cu viscozitatea apei, deci
efectuarea unor determinari de viscozitati relative.
Principiul metodei. Aparatul utilizat este vizcosinretrul
Ostw,ald (fig. l8), cu care se poate determina viscozitatea relativa,
utilizind legea lui Poiseuille, care stabileste volumul de lichid, V,
aflat in curgere laminara printr-un capilar de raza r si lungime l, in
inter-valul de timp, t, sub actiunea diferentei de presiune
hidrostatica AP :
Ylt
:
n AP rn / 8 11 ! (3s)
Fig. 18. Viscozimetrul Ostwald
Lichidul de viscozitatea necunoscuta, rl, aflat in rezervorul A,
curge prin capilar catre rezeryoml B, intre reperele N si N' irr
tirnpul t.
Mentinind aceeasi temperatura si aceleasi repere, se nlas()ilr-,ir
timpul de curgere pentru un lichid de referinta, apa, cu coeficicntul rlc
viscozitate cunoscut, r1,. Aplicind legea lui
poiseuille
si pentru aper :
V/t^: zr Ap.ra / 8 11, I (36)
si tind cont ca raportul presiunilor hidrostatice este egal cu raporlul
densitatilor: AP / LP^
:
p / p^,iar v si t sint aceleasi, raporlul
celor doua relatii, (35 si 36), conduce la expresia :
r
I
I
I
r
r
I
T
I
I
I
r
f
I
r
T
r
r
I
I
E
E
I.er. =
rl /n.
:
pt/p^t^
Cunoscind der-rsitatile si masurind
determina viscozitatea relativo,
Iret.
viscozitatea
apei. q,
:
10-3 Pa.s,
ahsoluta.q :
1-1. p t / p,tu (Pa.s)
(37)
timpii de curgere, sc poirlc
( adimensionala
),
sau sliirrrl
se poate calcula viscozit:rle
30
3l
(38)
il
I
Materiale necesare
I
- viscozimetru Ostwald
|
- cronometru
.f - solutiile de cercetat, cu densitatea ptecizata, sau a caror
-
densitate se determina cu densimetru
I
- lichidul de referinta ( apa distilata
)
- termometru
il
- pahare Berzelius
- pipete de 10 ml
r
f)cscrierea aparatului
I
-r
Viscozimetrul Ostwald. (fig. 18) este un tub din sticla in
{
lirrma literei IJ, ramula capilara fiind prevazuta, in partea sa
l
superioara cu un rezeryor A, deasupra si dedesubtul acestuia fiind
--E
-
trasate reperele N si N'; ramura mai larga prezinta un rezervor, B,
I[
irr prartea sa inferioara. La extremitatea ramurii capilare este atasat
ulr tub de cauciuc, prevazut cu o para de cauciuc, ( sau o seringa),
l[ ncccsara pentru aspirarea lichidului inrezeworul A-
4. se goleste
aparatul de lichidul
de referinta si se usuca;
5- pentru lichidele de studiat, se procedeaza
identic ca pentru
lichidul de referinta (operatiile
I - 4
),
masurindu-se timpii de
curgere, deci t;
6. cu ajutorul relatiei ( 37
)
se calculeaza viscozitatea relativa,
l'l,er., iar cu formula ( 38
),
viscozitatea absolut?, T.l, aplicindu_se
calculul erorilor (cap. 1.3.3. rel.10).
Nota. coeficientul de viscozitate al lichidelor variaza foarte
sensibil cu temperatura . Apaprezinta valorile : 1,004 mpa.s la2o
oC
si o, 895 mPa.s la 25
"C.
Aplicarea determinarii viscozitatii relative : in laboratoarele
clinice, pentru determinarea unor parametri
biologici, cu rol
important in diagnosticul precoce si / sau diferentiat. viscozitatea
relativa a singelui se determina cu ajutorul viscozimetrului
Fless,
bazat pe acelasi principiu ca si viscozimetul ostwald, valorile
determinate indicind crestere viscozitatii singelui cu virsta, limitele
normale fiind intre 3,9 si 4,6-
pentru
serul sanguin, valorile
normale sint intre 1,21 si 2,14, in cazul lichidului cefalo-rahidian
-
| .Ol4 si pentru urina intre 1,00 si 1,14.
rn cazul solutiilor de macromolecule, se poate determina, atit
viscozitatea relativa, fata de solventul pur, cit si viscozitatea
specifica si viscozitatea intrinseca, din care se poate calcula
greutatea moleculara. Metoda fiind foarte sensibila, se poate studia
denaturarea termica a macromolecureror;
de X, in cazul
colagenului, viscozitatea intrinseca variaza intre 115 si 3,5 l/g. Atle
valori ale viscozitatii intrinseci, exprimate in cm3/g r
"o-,r-
-
albumina umana - 3,9; fibrinogen - 25; miozina - 217: virusul
mozaicul tutunului - 36,7.
:[|
]D
Modrrl de lucru
viscozimetrul se fixeaza in pozitie verticala pe un suport
nretalic.'
Pentru cele doua tipuri de lichide, cel de referinta si cele de
stucliat, se masoara tirnpul de curgere intre cele doua repere N si N',
cirrc incadreaza rezervorul A, procedindu-se astfel :
l. se introduce lichidul de referinta in ramura mai larga cu
a-iutorul pipetei, aprox. 213 din volumul rezervorului B;
2. se aspira lichidul in ramura capilara, pina deasupra repemlui N;
3. se lasa lichidul sa curga si in mornentul cind meniscul
ctrncav al lichidului este tangent la reperul N, se declanseaza
cronontetrul, rnasurind timpul de curgere pina in dreptul reperului
N', clcci t,,; se repeta masurarea de 8 - l0 ori pentru ptecizia
tlct r:r'nrinarii,
:[
il
:[
:il
:[
r
I
il
il
32
JJ
3.3. CRC)MATOGRAFIA
PE HIRTIE
cromatografra
a fost descoperita in 1903, de catre botanistul
rus Tswett, care a observat ca un extract din frunze se separa in
zone colorate, atunci cind o picatura
din extract migra, prin
capilaritate pe o hirtie de filtru. Aceasta separare clara intre
clorofila verde, xantofila galbena
si carotenul rosu, justifica
atribuirea acestei metode de separare a numelui de cromatografie,
de la grecescul
Xprollo-,
care inseamna culoare.
Principiul general
al metodei se bazeaza pe notiunea de
repartitie
a unui constituent intre doua faze.IJn constituent A solvit
intre-un solvent este denumit faza mobila,
p1.
Se aduce in contact
aceasta faza cu o alta faza, in general
solida, apelata faza
stationara, Pz si in functie de natura fazelor si cea a compusilor
care urrneaza a fi cromato grafrati,
fenomene fizico-chimice
diferite
arttreneaza trecerea constituentului
A intre
p1
si
p2
si retentia, mai
mult sau mai putin a constituentului
A de citre
p2,
cind se
desprinde de P1. Este deci suficient ca aceasta partajare
intre faze
sa difere pentru mai multi constituentii
A,B,c,.--.., cd acestia sa fie
separati, iar pentru extragerea compusilor A,B,C,..., S practica
apoi developarea
crornatogramei,
sau eluarea, (procedeu
chimic
prin care se elibereaza o substanta de pe absoibantul sau, prin
spalari repetate), umrata de analiza calitativa sau / si cantitativa.
cromatografia
este deci o metoda de separare si izolare a
compusilor diferiti dintr-un amestec. o metoda fizico-chin-rica de
mare precizie.
scopul lucrarii este de a separa colnpollentii dintr-un arnestec
de coloranti, filtrati printr-un
absorbant.
Principi.l metodei consta in repartitia selectiva a
constituentilor
unui amestec, intre doua faze lichide, partial
rrriscibile. Faza stationara este apoasa, iar faza
'nobila
estc
reprezentata
de un arnestec de solventi neaposi, faza apoasa fiincl
mentinuta stationara de un suport solicl, o hirtia de filtru verticala.
c.lre llu itrterviiie itl procesul clc partajzrrc ii c()r)stituc:ntil1-1r iltre cele-
I
E=
[;
*J,1
"f
ffi ;', i :ilJ,:,,"il'i1:,
"B
*:::
HT ;:il?::,
"
i, c rei n c, u n
r i
cromatografia
pe
hirtie
ir;;
o.
acetat
cre ceiulo
za) poate
fr
t :
unidirnensionala
(migrare
r",)--"-ri"gura
directie),
bidime,sionala (doua
directii
ortogo,ale),
.u.,
circulara.
Cromatografia
t
=
unidimensionara
poate
fi ascenclenta
sau descendenta,
deprasarea fazei
mobire
fiindc""di;;;;;
i."a.,o*l
gravitarie.rta'
deprasarea
t
=
F i ec a re c o n s t i t u en,
"
u t I
""
r* il
";;';'
":::
:1T ]
"-,
spatiur
x1, in ti-p
".
fara
moiii,
;;:Hil;:#i:T:il:i,:il::?:
L
=
defini
factorur
de repartitie,
R', ca raportur
di.tre
crista,ta
parcursa de frontul
constituentului,
xp ,i i-rrtrf
fazei
mobile,
d ,
t
l
Rr
:
X1 / d
(39)
t=
I=
se poate
demonstra
ca factorur
de reparlitie
nu depinde
decit
de c.eficientul
de
p"";i-; Ionstitulnt.rtui
-J
deci
este
o r
=
caracteristica
a fiecarel
sub-stante.-cu
cit
;fr"i;";;r
de partaj
este
mai mare'
sau altfel
spus,
"" "ii-.",e
mai p.rt...ri",
fixarea
pe faza
r
=
stationara,
cu atit este
mai
mic Rr.
Prin
coeficient
a. pa.taj,''
x,
::
intelege
raportul
dintre
f
=
concerrtratia
C2 infazap,
si C, i.,
p,
, I(
:
C, / c . r_^^r:^:_, ,
1
I
t
a" pu,tul
a.p*;'#ii4ili.T
i:*[
;,.?;f,;*";#:.J,]i
r
:
;Hfr1i:::,;H]
sorubil
in fazastarionara,
J;;;;;,"i
murr cr va
r
=
Materiale
necesare f
r - vas de sticla,
sau prastic,
cu capac
etans
si sistem
r
a hirtiei
de filtru (fi;.1;i'
!u r(rP<ru
stans
st ststenl
de priuclcrc
f
- cilindru
de sticra pe,tru
sistemur
de solventi
- sistem
de sotventi
1_renot , ;;;:'8
.
2
)
f
- benzi
de hirtie
cle'fiItru
diilJ,.,"i"o,rrte
in functie
d pentru
rrvrrdts
rrl runctle
de cilinclrirl
ilf
solventi
- amestecr-rl
de coloranti,
care trebr_iic
strldiat
|r
- tnicropipele
'rt'+Lrrirr
ll
lr
rr
34
-) -)
:t
Modul de lucru
:T
-x
In cilindrul de sticla se introduc cca. 50 ml. de solvent si pe hirtia
'{
tlc filtru, care urrneaza sa fie imersata cca.2 - 3 crn in solvent, se
il
nrarchcaza cu creionul nivelul solventului ( interzisa folosirea
qll
-
pixurilor cu pasta sau cerneala, care pot interfera cu solventii). Pe
il
hirtic de fiItru, la I cm deasupra nivelului fazei mobile, se aplica
O,0l rnl din amestecul de coloranti care trebuie studiat, apoi se usuca
il
pata de coloranti. Se introduce hirtia de filtru astfel preparata tn
cilindrul cu solventi, plasat in vasul cu capac, (fig. l9), acesta se
I inchide etans si se lasa amestecul de coloranti sa migrezetirnp de 30
-.-
nrinute, dupa care se scoate hirtia de fiItru, se usuca si se masoara d,
"f
rcspcctiv x6 calculind Rf pentru fiecare constituent, dupa relatia
il
(39). Fiecare banda colorata poate fi apoi eluata in solvent si dozata
-r
cantitativ prin metoda colorimetrica sau spectrofotometrica.
:!
il'
,tr
:I
'r
:I
a) b) c)
:I
l,'ig. 19. Cromatografia pe hirtie.
a) vasul de cromatografie; b) hirtia de filtru, pe care se marcheaza
I
pozitia initiala a amestecului de coloranti; c) componentele separate
-
Aolicatii. Data fiind sensibilitatea foarte mare a metodei,
{--
cromatografia pe hirtie se foloseste la determinarea compozitiei rn
I
.rciz.i aminati a proteinelor, la separarea medicamentelor si a
rrrctabolitilor lor. Cromatografia pe silica-gel permite separarea
f
lipiclelclr, a fosfolipidelor si a oligonucleotidelor. In general,
l)L:r'nrilc
separarea moleculelor mici si a zaharurilor, pe baza
I .'trrgcrii tazci mobile si a partajului intre ccle cloua laze lichider.
4. METODE
OPTICE FOLOSITE
IN STUDI.IL
SOLUTIILOR DE INTERES
BIOLOGIC
SAU AL
PR-EPARATELOR
BIOLOGICE
un fascicul
de lumina incident pe suprafata
de separare,E,
a
doua medii dispersive
normar adiaiente,
este divizat in facicul
reflectat in primul
mediu, sub acelasi unghi ca si cer de incidenta
si fascicul refractat,
in cel de al doilea *idi.r, dupa un unghi care
scade cind indicele de refractie
al mediului, crestel
Fasciculul
refractat, la rindul sau, poate
fi partial
absorbit
(atenuat)
in interiorul
mediului, incit facicului
transmis,
va
prezenta o intensitate
energetice,
sau luminoasa,
mai mica.
Deci fluxul luminos incident,@;,
se regaseste
in fluxur reflectat,
@., fluxul absorbit,@"
si fluxul transrnis, @, :
UE
@i
:
@. *
@"* @,
(40)
incit se pot defini o serie de factori fotometrici
: factorur de
reflexie, p: @,/ @;,factoruldeatrsortrtie,
o: {D,/ @i si
factorul de transmisie,
a
:
cD
.
/ @
;
suma ror fiind egara cu
unitatea:p +
cr +
t
-
1
In functie de ponderea
acestor factori pot fi determinate
alte
proprietati (concentratia
mediului),
sau caracteristici
ale mecliilor
strabatute :
- refringenta
mediului,
bazata pe fenomenul
de reflexie totala, prin
metode refractometrica;
- rotirea planului
de polarizare
al luminii de catre substa.tele
optic
active, prin metoda polarimetrica;
- transmisia
lumi.ii de care anumite medii, prin
metodele
fotocolorimetrica
si spectrofotometrica
_
I
il
36
3,1
4.1. DETERMINAREA CONCENTRATIEI SOLUTIILOR
CU METODA REFRACTOMETRICA
Indicele
de refractie al oricarei solutii creste cu cresterea
concentratiei
de solvit si vaiaza foarte sensibil cu temperatura.
Determinarea
indicilor de refractie, n, ai mediilor dispersive
normale
se bazeaza pe dispersia lurninii - variatia indicelui de
refractie
cu lungimea de unda - si pe fenomenele care se
evidentiaza
la suprafata de separare a doua medii adiacente,
reflexia
si refractia luminii.
Cind lumina se propaga dintr-un mediu mai refringent, catre
unul
mai putin dens optic, la suprafata de separare dintre cele doua
medii poate
avea loc fenomenul de reflexie totala, pentru unghiuri
de incidenta
mai mari ca unghiul limita al primului mediu. Rezulta
deci,
ca unghiul limita este o caracteristica optica a oricarui mediu
dispersiv
normal.
Scopul lucrarii este de a determina concentratiile unor solutii,
prin
masurarea indicilor lor de refractie. .
Principiul metodei se bazeaza pe dependenta unghiului
litnita,
l, de indicele de refractie relativ, fr2tt a doua medii
dispersive
normal adiacente :
sin I rlrz
:
llnzr: n1 / n2 (40)
Pe suprafata de separare, I, a doua medii adiacente, dispersive
nonnal,
cu n
2
)
n
1,
pot avea loc urmatoarele fenomene (fig. 20):
- pentru
raze incidente sub un unghi i
<
I, se produce refractie,
razele
trecind din mediul mai refringent, 2 in mediul I mai putin
refringent,
dir-rd o plaja luminoasa;
- pentru
raze incidente sub unghiul limita, i
:
l, unghiul de
refiactie
este r
:
fi I 2, raza refractata fiind in lungul suprafetei
tle separare,
X, a ceior doua medii, cind sin l:1 / Ir
21
:
tr / n,
tnecliul
rnai putin re{iingent llincl aerui, cu indicele Ce refiactie
r
:
l, se poate
scrie indicele
de refractie
relativ n
- pentru
razere
incidente
zub unghiuri
i >
r, se produce
fenomenul
de reflexie
totara,
razere
fiind rJflectate
in aceiasi
mediu,
cer mai
refringent,
dind
o plaja
i"t""."uiu.-'
absolut
direct n
Fig. 20.
Refractie
si
incidenta,
i si indicii
de
reflexie
totala
in functie
cle unghiul
refractie
n1 Si n2
is
={
I
El
r{
EJ
I
rr
Ei
il
rl
r=
de
In aparatul
clenumit
refractometru,
fenomenul
de reflexic
totala
se produce
ra interfata
;in;e
richidur
a" ,iraiut
si prisn_ra
rptica'
iar din constructi,
p baza relatiei (40),
se pot citi dir-ect
indicii
de refractie
ai lichii.r".
"t"diate,
precunl
si concentratia
solutiilor,
deoarece,
intre i,dicele
de refracrr"
,i concentratizr
solutiei, (intre
anumite
limite
de concentratie,
dependente
si cle
natura
sorviturui),
regea
de variatie
este riniara
;
r=
t=
F=
n
:
no +
kc
@D t
=
utrde k >
f iar n.,Iru
este o simpla
constanta,
avincl
o sernnificatic I
=
f-tzica
si a,ume
el reprezirrt,
i;;;.le
de ."tiu.ii"-rr
solventurLri.
corespunzator
pentru
c
:
0, sau in cazul
sotutirtt.
apou..,
indicerc
l
=
de refiacti-e
ar apei, r1',: 4/3- ientru
sorutii
de co,ce,tratii
miri
nrici" sub 30
o/o,
regea se verifica
rigur.s,
dar la conce,tratii
rrr:ri
[
=
ilXi;,.j."t"dc,1a
i,riicerui
cie rcfi'actic
cic corcerlir;rii*
,,., ,rai csr..
[
=
l=
r=
-19
3B
=l
:l
:l
:l
:l
:l
il
:l
:I
:t
:l
:I
:I
:r
:I
:t
I
il
:T
il
il
L
Materiale necesare
- refractometru
Abbe'
- solutii de glicerina, de concentratii
:
Ct, cz
:
lDo/o, C3, C4
:
20o/o, Cs
- apa distilata
- micropiPete
-hirtiea.ntt*sautifonpentrucuratatfeteleprismer
Descrierea aParatului
RefractometrulAbbe,(ng.2t)prezintacap^iesaesentialaun
btoc format din doua
prisme identice
(fig' 22)' cu sectiunea
principala un triunghi dieptunghic,
cu unghiul refringent
de 6O_o,
intre
'suprafetele
corespunzatoare
ipotenuzelor'
-
ulmind sa fie
introduslichidul
de studiat. Cele doua prisme fiind alipite
pe fetele
ipotenuze, forrrreaza astfel o lama cu fete plan - paralele' prin care
radiatiile incidente normal nu sint deviate'
Oglinda,deconcavitatemare'aproapeplana'legatasolidarde
blocui-prismelor,
transmite lumina de la o sursa,
pe fata a,terioara
a acestuia.
Fig. 21. Schema refractometrului
Abbe'
Blocul
prismelor se poate roti in
jurul unei axe care trece prrn
virfulA, asifel incit unghiurile de incidenta
pe ipotenuza
prismelor
vor creste de la A spre B (fig. 22), ttecind de la valori mai mici
decit unghiul limita,
(cind se produce refractie),
prin unghiul limita
la valori mai mari decit acesta, producind reflexia totala.
Lentilele L (L, si L2) formeiza o luneta Galilei' care serveste la
observarea cimpului, iar cu ajutorul vizorului vr, prevazut cu o
cruce reticulara
(pentru facilitarea selectarii unghiului limita), se
poate vizualiza timita de demarcare clara a celor doua plaje, sub
io.,,,u unui diametru orizontal,
plasat in intersectia
firelor
reticulare
( frg. 23).
Cu ajuiorul alidadei, blocul
prismelor poate fi rotit, fata de un
sector ciicular,
( 3, frg. 21) etalonat direct in indici de refractie.
Fig. 22. Sectiune prin blocul
prismelor; O - oglinda plana'
Producerea fenomenelorde
reflexietotala,
i,l, (i), refractie, i
< l,
(2) si masurarea unghiului limita, i
:
l, in lungul ipotenuzei AB'
Pentru iluminare se foloseste lumina alba, care va h dispersata
de prisma in radiatiile monocromatice,
fapt pentru care linia de
demarcatie dintre plaja luminoasa si cea intunecata
poate aparea
irizata in rosu - portocaliu sau indigo - violet'
Inlaturarea benzii colorate se realizeaza cu ajutorul
compensatorului
de dispersie,
plasat in fata lentilei obiectiv a
vizorului. Compensatorul
este alcatuit dintr-o prisuna Amici
( trei
4r
t
40
41
prisrne
lipite cu balsam de canad,a, in sectiune principala,
triunghiuri isoscele, prismele
extreme din crown, cu rrp: t,OtS,
cea centrala din flint, cu r1p
:
1,752), care lasa sa treaca nedeviata
numai radiatia galbena
a sodiului, notata conventional ca linia D a
sodiului, incit la temperatura de 25 "C, I
D
:
5g9,3 nm. Fata de
aceasta aceasta linie, dispersia unghiulara a radiatiilor extreme ale
spectrului
vizlbil are sensuri diferite, incit prin rotirea tamburului
gradat,
atasat compensatorului,
se elimina total band a irizata.
Indicii de refractie se citesc pe scala solidara cu blocul
prismelor,
cu ajuton-rl lupei atasata vizorului 2. (in functie de
pozitia
diametrului orizontal din interiorul acestui vizor, care
baleiaza scala), pina la a cincea zecirnala, ultimele cloua zecimale
citindu-se pe scala din dreapta scarei indicilor rle reflractie, pe
principiul
citirii Ia subler; cea de-a doua scala mai poate fi folosita
si direct la citirea concentratiilor, pebaza relatiei (4t), cu c.onditia
ca aparatul sa fie termostatat, blocul prisnrelor fiind prevazut cti
circuit de tennostatare.
Moclrrl cle lucnr
Refractometrul
se plaseaza
in fata sursei
regleaza oglinda O, pentru a sc obtine iluminarea
se se procedeaza
astfel :
l. se deschide blocul prismelor,
se sustine prisma basculanta astfel
ca suprafata ipotenuzei sa fie orizontala si se picura pe ea lichidul
de referinta, (apa distilata), in strat uniform, aioi sc inchicle blocul
1-rrismelor,
surplusul de lichid scurgindu-r- p.ir-, santr-rletul cu care
prisma este prevazuta;
2. prin rotirea tambumlui alicladei se acluce linia de demarcatie,
(diametru
orizontal) dintre prajele Iuminoasa si intunecata, in
intersectia
firelor reticulare, iar prin rotirea ta'rburului
compensator
se elimina irizarea din clreptul liniei de clcinarcatie,
(frg.23)
de lumina si se
optima" dup:r care
.i
-)
+L
I
f
1
>l
Fig. 23. Selectarea unghiului i:I
3. prin vizorul V2 se citeste indicele de refractie astfel : pe scala
din stinga se citesc unitatile si primele trei zecimale, de
jos
in sus,
pina la pozitia diametrului orizontal, a patra zecin:rala (eventual a
cincea) se citeste pe scala din dreapta, ca la subler si se noteaza
valoarea citita; pentru corectitudinea rnasurarii, se fac cite l0 citiri;
4. sc deschide blocul prisrnelor, se curata cu grija, fara a se
z,giria suprafhta prismei, si se introduce lichidul de stucliat, repetind
exact aceieasi proceduri ca pentm apa, operatiile I - 3.
ln cazul cind, pentru apa distilata aparatul indica alta valoare
decil 1.3333, se calculeaza A, n, . eroare sislemalica, si se va tine
cont de ea in cazul celorlalte citiri ai indicilor de refractie ai
solutiilor de lucru, dupa care se ef-ectueaza calculul erorilor (
cap. I .3.3., rel. 10).
Pentru detenninarea concentratiilor necunoscute, c1, c3, c5, din
reprezent:rrea grafica a rezultatelor, n
:
f (c), prin interpolare si
extrapolare se detentrina valorile acestor concentratii (cap. 2-4.1. si
2.4.2.).
Aplicatii. Indicele de rel'ractie al sen-rlui umarr este cuprirrs
intrc 1,34870 si 1.35170. t-iind rnarit cind creste procentul
proteinelor serice, incit clin determinarea indicelui de refractie se
pot :rfla variatiile substantelor proteice din orgatrism, cu rol
cleoscbil ir"r diagr-rostic. De ex. ctria.gnosticr-rl rlc ncf-r-it:r clorurenric:r
sc poate pLllle lblosincl n-]etocl:l refr;rcton'ietric;i,
l,roicinele
liincl
scazute in singe (75 - 90 ing 7o).
!
t
E
E
F-
F
r
j
I
i
IJ
t-
43
[-
t-
[=
E=
E=
a
I
I
4.2. STUDIEREA SITBSTANTELOR OPTIC
CU METODA POLARIMETRICA
ACTIVE
il
S-a obsevat ca atunci cind lumina naturala traverseaza o
I varietate de carbonat de calciu, apelat spat de fslanda,
..
(cristalizeaza
in sistem rombic sau sub forma de romboedru),
{
apare fenomenul de dubla refractie, raza de lurnina naturala fiind
.t
dublu refractata, in alte doua raze de aceeasi intensitate luminoasa.
-
Una dintre acestea (fig.24), IIIO este refractata in conformitate
I
I
:!
r
I
I"u
legile refractiei, fapt pentru care a fost numita ra1,a ordinara,
fccalalta
raza II2E iese practic nedeviata din cristal, fiind numita
ruzo extraordinara. Un sir de litere privite printr-un astfel de
'tDcristal
se va vedea dublu (fig.25).
il
:[
r!
:[
il
il
il
T
]I
FG
Ii'ig. 25. Dedublarea imaginii prin spatul de islanda
[Jn asemsnea fenomen il ofera si alte substante cristalizate, cu
exceptia acelora care sint cristalizate in sistem cubic.
W. Nicol a sectionat in doua
jumatati
un cristal de spat de
Islanda, (diagonal si perpendicular pe cele doua diagonale mici ale
bazelor romboedrului), apoi a lipit cele doua
jumatati
cu balsam de
Canada (n:1,540). La spatul de Islanda no
:
1,658, in timp ce
indicele de refractie al razei extraordinare, n, poate lua valori intre
1,486 si 1,685, dupa directia razei in cristal. Aceasta mare diferenta
conduce la folosirea preferentiala a cristalelor de spat, pentru
obtinerea separata a celor doua raze polarizate in planuri
ortogonale intre ele, deoarece o asemenea prisma denumita mai
simplu
?'nicol"are
proprietatea de a retine raza ordinara, prin
reflexie totala pe stratul de balsam de Canada, (raza care este apoi
absorbita in interioarul tubului innegrit al aparatului, in care se
afla), in timp ce raza extraordinara trece nedeviata fata de directia
incidentei.
In timp ce vibratiile transversale ale luminii au loc in toate
directiile si in planuri perpendiculare pe directia de propagare,
vibratiile transversale ale radiatiei extraordinare au loc intr-o
singura directie si intr-un singur plan, acela al sectiunii principale.
In acest mod, lumina naturala este plan
- polarizata, sau mai pe
scurt, polarizata, iar noile proprietati pe care le-a dobindit,
reprezinta
fenomenul
de polarizare, iar nicolul cu ajutorul caruia
s-a obtinut lumina plan-polarizata se numestepolarizon
Daca aceasta radiatie extraordinara polarizata trece printr-un al
doilea nicol, apelat analizor, cind acesta este rotit cu 90", cimpul
lui de vizibilitate apare, pe rind luminat sau intunecat. Minimele de
intensitate luminoasa apar cind axele (sau sectiunile principale ale
celor doi nicoli) fac intre ele un unghi de 9Oo, deci se obtine o
extinctie, adica o stingere a luminii (frg. 26), iar maximele, cind
cele doua axe sint paralele (frg.27).
Fig.24. Fenomenul de dubla refractie
I
d Dil
S
44
45
Fig'
Zo
Obtinerea
r.lnui minim de iluminare,
extinctie,
cind axele
I-
tn
gcneral,
substantele
opti
SrrL
*PE
ue alotlll olr(Jl ltr- lvlar
l,v'
Ni"stantele
a caror
molecule contin azot sau
fosfor
[=
l=
Dinpunctdevederealteorieielectronice,s-acxplicatrtrlil.cltr:
pru*rirri'ae
polarizare
prin
or1z7n\a
moleculalor
atlizotr()pc,
cirl'c
lI
I
nu au nici centru
de si-etrie'
nici
plan de simetrie'
A^ ,\ nrrlrrr. .- I
Fiecare
substanta
optic
activa
este
catactetizata
de o
putorc
,' :
rotatorie
specifica,
constanta
-
Je material'
dependenta
dc
temperatura
si inriJs
pt"p""l"""l":".1"1"tT."?
de unda la carc se
I
=
[is.
26
obrin.,ea
Jn,i
-i,,i-
de irumioare.
extincrie.
cind axere
I
i:::HfiG,.9;;;;
ia:t'::f-":"#;";;
t"X"l"
si precisa. rapr
f
=
*r".
a"r"r""ii'"li'"11rfr'illx'"*
|
t"t't"au
polarimetrica
este o n
I rl.}lili::t**l'lil'.:':l,;,:ill*:['l"i'"i"'li''1''ll"''t'11ilii:
r
=
::f;d;ti,]rtt, ,.'"rimetrul
cu penurnbra'
avind
diferite
variante
:
,
Laurent,
Landolt,
Lippich'
etc'' cu sisteme
clasice'd;-ti;t;
t;"'
E=
moderne,
cu sisteme
computeri
zate,
princrpiul
rarninid
insa acelasi'
E
=
dar deosebindu-se
prin modul
de iniicare
a pozitiei
de citire,
t-elul
lurninii
care se potifl''"o'a
si citirea
sau
prelucrarea
computerizata
1=
a datelor.
t
=
g-
[=
fi1,zz'
ottinerea
uuui ma\im de iluminare.
cind axele celor doi
I
s"oo,r,
lucrarii
csle de a determina
calitativ
si t:l:]t:t'l;
'ticoli
sint pa;;i;ie"
I nu,..."
roratorie
srrec,r,ca
". :1",f ll,l."',*"" ffi:",.1i:::.,1
I
=
Ul:i,?'":""':;"Ji:,;i;;';;'"r"iii
Je substai'l:
"pll:."1:"1:;1,:l F
=
"^
Instrxme
ul
folosit Denlnr cercetarea
luminii
polarizate,
l.
canlrrarrv
acestea
rolesc
planul luminil
-nstruir pe
baza
celor expuse
-,,
,,i'i."1,-l"l'i ffi"$;it
I ::::Xf.
unshiurilor
cu carc
c,,-Juuil
pe
Daza
celor exDuse mai sus
se numeste
porrrrrrrrrru,
|
-.,l".izate
f=
'u,,jr.""il-"ili'I";.iTXii.l'Jili",lii""
";'i".ii.riJ.-"'u""."r"
I
o"''i.',liio,rr
metodei
in cazur
porrrimetrurui
.
Lauretr_t,
"pttc
active.
adica
acir..rrlrtunr" care au
proprietatea de a devia
I _^,--r--.-., .,. nenrrmbra.
".
our.ri,
pe relatia liniara
dintrc
!=
"pti.
*rir..
"a""
".Ii'.J;;r;;;;';"
;.op.i.rut"u
de a <levia
I
rrrucrpru "
--.'ir.i,
pe relatia liniara
dintrc
!
=
:lqurde
potarizarF
q
rrrminii snre dfe^nta- subsra,rte
dextrosite-
I
pdiTiT",t:"-^::.,?"1,":.il::i,,i't,jminii
pola.irut. si concentratra
'un'ta"
poru'i.u,Jiir,,-'i'iti.
.p." J.."p' u.
'ubrnut"
.lextrosite'
I *:llli'-,i:'..iLr5'.-i oirr"iri
luminii
polarizate
si concentratra
",rspresrinsa,sz6lia;;;i;;;*i,;.
I :.1*:i,"1,":"#ili i,"e.'.a,tegea
tui Biot : ;i
,,rU'.tur-ttei
optic active,
sau legea
lui Biot
:
q1^.ln
9enera1. sr.rbstantele
optic active
contin in nrolecu^lele
lor utr
1
'"T"'
:
*'i;;
; I
@2)
'o'n
de
carbort qsimetric-
'ale
canri valente sint satislacule
prin
I
s''usau sirupe de ato-i dire.iti. Mai
pot fi optic active
si
I
"i'd'li-",ill'l],::,:',:*1":"i:l-'t"ll.::T,iii;1*,"""...otffi:
:i
uude : cr - unghiul
de rotatre
ousEr
vaL
t,vrrl'l" '^"^'--
..,^
-^^^ifinq
I
planr.rl lurninii o",In*",
1
c'
l^'
--
,Il:"::-::-1::i':"",illirilT;
El
;o,il"ili"T"l"",.1",,"liJ;,.0,r;ii;Y:;,t"':'r"?i;::;;"";,;. |
;,;,;i
ruminii
porarirare..,t
i.J,'
-
putere rolatorre
sPcsrrre4'
!l
nei.,,,nfiea
coqru.iror
narurari
(
oze - zahamri
simpre
I
il:li:':l;i"'I..i*:li:g:m::lj,'#5X.Tlt:'J';,:i5iJ]i;:
rJ
nuiJ,oiTl",
"ompu.ilor
naturali
(
oze - zahamri
simple
|
{poranzar<
svsrrrrq
"-''-.i
,oratie
produs de urr lichid,
care
;*t'io"ri."rir"i'#li""i,",]lililt*i',ti"*
i.,"
",u
Jo,.,u ro.m..
I
rnaterial' t
1eo^::',':t:
il,'"i}.,:'de substanra
oprrc ccr,va.
c,,,u
;'llo,J;'io',ilTl,li"';*,iili-'",l1'*J,,,i'.i,,.L
iiil"ili.
i""i..
|
,i.,r".i,r
(
reprczinta
unshiur-de
rorarie
proous o
u
,1;.'umire.eaaarrozroryr. care sinr rormare
din aceleasi
parri- dar
i i:ffi:::^*: ii:;,'."Jli.i'",;::':ili:;tt:
":i":l,;H
H
,1i{'l'mite.
eaaarrozroryt.
"-. "i*
formate
din aceleasi
parti- dar
i
inrr'-u'r cm colrrrrrs
""
"'-
''
a"t" in cmt. iaic - conceolr&tia
ar,:,\c
,n
se.s
invers. una o"o,"ilii,"ll,r"r'.-i.,J*,...
t".
| 11'ui'""lilTl'l-::lTjt.:';:,;i;";;;;";;,^
in roo cmrdc
5i,,T1",,i"311'."11f; :ffi i:1,1ffi'::::,:ii,"i:l#:.
:::
I
;.1:1';;;:,{,ii:*!',1:t,:*",'i';
ffI1"ii;^"
i,."iffi":[fH
j
qi';::'1".-$,:::'::J"l,i,'J,;:f,"'?"1,'iffl'Tl:i:,",,'.:.-iJ
|
;uli-l*ii;'"i:i:i":;t*
dc
'|ichid
(
r'i''|I'imea
luhurLri
4t)I"
il Descrierea aparatului
I
Aparatul Lsurent este unpa larimetru cu penumbra, adica cu
-,
iluminare slaba si egala a celor doua
jumatati
ale cimpului vizual.
-
Irolosirea acestui aparat sebazeaza pe nesimetria provocata, atunci
- cind s-e_produc doua planuri de lumina polaizata, care impart
crmpul de observatie in doua parti.
In functie de valoarea unghiului de rotire al analizodui, (fig.
28), cimpul de observatie poate avea :
jumatatea
din stinga mai
intunecata, (a), ambele jumatati
egal luminate (c), sau
jumatatea
din dreapta mai intunecata, (b), pozitia corecta de citire a
unghiului, fiind (c).
:I
:l
#':"#::iff:?:;
:r
- t:ilfl,ff 1""",1*l;-,'#::,ll1l.u,,,
I
substanta optic activa, de concentratii :
:t - pahare
"".XiiuiX:
1o
o/o'
c3' c4
:
a)
b)
l,'ig. 28. Alternanta iluminarii cimpului de
rotirea analizorului
- un nicol - polarizor
-
p;
- o diafragma, d si o placa subtire de cuart, astfel c,a razele care
trec prin ea, sa se propage
cu o diferenta de lungime de unda delv / 2;
- un tub cilindric, T, cu fata interioara inegrita, in care se
introduce solutia de analizat;
'
- un nicol - analizor
- A, care se poate
roti, cu ajutorul alidadei,
in acelasi timp cu un disc gradat D, prevazut
cu un cadran de cerc
gradat,
cu vernier;
- lentilele L1 si Ll formeaza o luneta Galilei, necesar
observarii cimpului.
b)
Fig.29. Polarimetrul
cu penumbra
Laurent
a) privire de ansamblu; b) schema
_(
detalii ir: text
)
:[
il
jD
:D
]I
rI
rI
rI
r
I
L
L
L
L
diferite, dar din aceeasi
2O
o/o,
ca
observatie. in functie de
Aparatul Laurent, (fig.29), este compus din urmatoarele piese
principale :
- la extremitatea b se afla o placa mica si transparenta de
bicromat de potasiu, care are rolul de a absorbi orice radiatie in
alirra de acelea date de sursa luminoasa intrebuintata;
49
48
Lumina monocromatica strabate fanta F a polarimetrului, trece
printr-o lentila care dirijeaza lumina, sub forma de fascicul paralel
spre nicolul polarizor, P, apoi trece prin solutia de analizat
ajungind la nicolul analizor, A, de unde este directionata prin
luneta spre ocular (fig.29).
Unghiul c[, cu care este rotit analizorul, se citeste cu ajutorul
unei lupe, atasata discului circular D, prevazut cu vernier, pentru
citirea zecimalelor.
Determinarile se fac la temperatura constanta, de 20 "C sau 25
"C. Pentru realizarea termostatarii, tubul cu solutia de studiat poate
fi inconjurat de un manson metalic, prin care, cu ajutorul unui
dispozitiv, poate circula apa la temperatura constanta.
Modul de lucru
- se urnple tubul polarimetmlui in totalitate, fara a ramine bule de
aer, cu lichidul de referinta, ( apa distilata), se introduce tubul in
polarimetru si se citeste unghiul indicat de aparat, (conform fig.
2B), dupa care se goleste tubul; pentru precizia rezultatului, se fac
l0 citiri:
- se introduc, pe rind, solutiile de studiat si se noteaza unghiurile
citite, cite 10 citiri pentru f-recare solutie; intre etapele de analizare
a solutiilor, se spala foarte bine tubul polarimetrului;
- toate operatiile se efectueaza cu aceeasi sursa de lumina si la
temperatura constanta.
In cazul cind aparatul indica pentru apa distilata alt urighi decit
zcro, aceasta indicatie fiind de tipul erorilor sistematicc, sc r-rotcazir
indicatia aparatului, si se tine cont de ea, in masurarile pentrtr
solutiile din substantele optic active, dupa care se aplica calculul
erorilor (cap. 1.3.3.. rel 10).
Pentru. solutiile de concentratie cunoscuta se calculeaza puterea
rotatorie specifica,
I
crlr"t :
lcrlr.'
100'cr /l.c (43)
iar din reprezentarea grafica c[
:
f (c), se detennina conccntratiilc
50
solutiilor necunoscute,
c1, c3, cs, prin interpolare
si extraporare si se
thce verificarea prin calcul, cu ajutorul relatiei (42).
Nota. Rezultatele precise in masurarea puterii rotatorii
specifice a unei substante se pot obtine, daca se tine cont de
lungimea de unda a radiatiei folosite si de temperatura la care are
loc cercetarea, deoarece
unghiul de rotatie al u,ui lichid activ oplic
depinde de natura substa,tei, de rungimea coloanei cle lichicl prin
care trece lumina, de lungimea de unda a radiatiei folosite si cle
temperatura la care se lucreaza.
Aplicatii. Polarirnetria
este fblosita pe scara larga in medicina
si biologie. In laboratoarele
clinice, pentru determinarea
expeclitiva
a glucozei si a albuminei in urina se folosesc polarimetre,
clLnurnite
L-Irometre, sau comercial,
polamat,
dincl, prin etalonare, direct
cantitatea cle zahar din probe - Zaharoza are puterea
rotatoric
specifica +
66,5" si glucoza + I09,5o, iar lel,uloza
_
91,5".
Determinarile pri, metoda polarimetrica
se coreleaza cu cele
prin rnicroscopin
in lurni,a polarizata,
care serweste la
detenni,area
izotropiei si anizotropiei diverselor
elenrentc
histologicc, cl,n err fi: lzr,-relelc osoase, fiL-lrele cle colugcr,
cromatina, mielina, cliscurile intunecate
aie fibrelor muscula.",
"1,r.
!
I
E
F
ET
[!
[=
F=
E=
F-
4.3. DETERMINARIIA
CONCENTRATIILOR
UNOI{
}
=
SOLUTII PRIN ME IODA COLORTMETRICA
E
=
colorimetria
este o medota de analiza fizica, utiiizata flrecvcrrr
f
=
in laboratoarele
biomedicale,
alati-rri cle .rct.clclc
spectrotbtometrice.
:
=
Metoda colorimetrica pennite determinarea concentratici trrrr.i
solutii dc substatrta colorata^ clupa intensitatea
culorii ci, pr.irr l!:
cclmparatie cll o solutie etalon, der concentratie cut'roscullr. tlrr
aceeasi substanta, deci in functie c1c al-.sorbtia ait...rrti,,r,, ,,
lt
:
radiatiilor luntinoase. colorinretria
ilincl un caz
lbtonretriei.
Jase. colorlntetrla
Irr,cl un caz partictrlirr
irl
I!:
Vlctocla coloritrletrica,
lolosind racliatii rlin rklnelliLrl r.i,,ilril ,(.
l!:
aplica la doua categorii prir-rcip:rle cle substante :
rl:
t:
:\
J1
il
il
il
il
r
I
I
I
!
T
il
,tr
il
-:!
-:I
,:tr
:I!
::tr
-il
t=!
r
I
:I
:!
- substante colorate si solvent incolor : solutii
neorganice'
(de ex'
sulfat de cupru in apa), solutii organice,
(iodoform' acridine -
trrange),
si solutii lrr{o("gice
animalE sau vegetale,
( hemoglobina
sau clorofila);
- substante
care fomeaza solutii colorate
cu diversi
reactivi
ohimici:
solutii de substante
neorganice
(de ex' sarurile
cuproamoniacale)
si solutii de substante
organice
sau fiziologice
(
de ex. acidul uric in prezenta cianurilor)-
Scopul lucrarii consta in determinarea
concentraiilor
unor
solutii
"olorut.,
prin evaluarea
luminii absorbite
de respectivele
solutii.
Principiul metodei se bazeaza
pe fenomenul
de atenuare'
de
absorbtie,'
u i.,t".rritatii
luminoasa
d.rp. traversare
unui strat de
substanta
colorata. Atenuarea
este cu aiit mai intensa cu cit solutia
este
mai concentrata si cu cit gfosimea stratului
de solutie este mai
mare.
Cantitativ, fenomenul este descris de legea Beer - Lambert
"
I
-
16
"
-ecr
(44)
runde
: I - intensitatea fascicolului
luminos
emergent
din solutie;
fo
- intensitatea
fascicolului
incident
pe solutie :
e - coeficient
de
extinctie,
dependent de lungimea de unda, X' a radiatiei
incidente'
si de frecventa proprie de rezonanta,
Y
r,
? respectivei
specii
atomice,
deci constanta de material,
(care poate fi defrnit in doua
variante
: coeficient natural de extinctie,
t1
,
si coeficient
zecimal
de extinctie,
e1,,
),
c - concentratia
solutiei
(y"), I - lungimea
<Irumului
Gb;; de radiatii
prin solutie,
iar e - bazalogaritmilo-r
neperieni
(logaritmi naturali inventati de matematicianul
scotian, J'
Neper).
Distanta parcursa I poate fi usor masurata'
raminind
de
cleterminat
iniensitatile h
si I. Metoda absoluta
de masurare
a
itccstora
fiind laborioasa si greoaie, in practica de laborator'
se
Itlloseste
o metoda relativa, in care se masoara
concentratra
llccLlltoscuta
a solutiei
prin raportare
la o solutie,
din aceeasi
suhstanta,
dar de concentratie
cunoscuta,
denurnita
si solutie
etalon. Astfel, trecind un fascicol de lumina prin cele doua medii,
care contin aceeasi substanta colorata, in acelasi solvent, dar de
concentratii cr si cz diferite, se variaza lungimile coloanelor de
lichid, 11*12, astfel incit intensitatile emergente sa fie aceleasi : 11:
}.z, rezwltind egalitatea exponentilor, conform legii Beer - Lambert"
Coeficientul de extinctie frind acelasi, se obtine :
C1 Ir
:
c2 12
(45)
de unde, daca c1 este concentratia cunoscuta, etalonul, iar c2, cea
care trebuie determinata, se obtine :
e2: c1 lr t lt @6)
Pe principiul acestei metode sint construite colorimetrul
Duboscq, colorimetrul Donnan, colorimetrul Pulfrich, colorimetrul
fotoelectric, etc.
Materiale necesare
- colorimetru Duboscq
- solutii de acridine - orange, (A.O.), de concentratii diferite:
c1
:
0r5
o/o,
c2 si ca, de concentratii necunoscute
-
pipete de 1O ml
Descrierea aparatului
Colorimetrul Duboscq permite determinarea rapida a
concentratiilor unor solutii, prin masurari relative.
Aparatul (fig. 30) prezinta urmatoarele componente : pe un
suport metalic vertical, pot culisa doua vase cilindrice verticale din
sticla, C, C', pentru cele doua solutii, etalonul si cea de studiat.
In interiorul vaselor cu solutii, se imerseaza baghetele
cilindrice sau prismatice de sticla, astfel incit coloana de lichid
colorat poate fi marita sau micsorata, daca baghetele patrund mai
putin sau mai mult, in fiecare din vase.
53
52
r
tr+
qE
ra
ra
+
r1
l1
I
,t
al
+=|
+-
C
P6fuo',
1t
l.
t,
1t
ffim:
.+.
[t"-;,,li;
rt:,oit""tarea
schematica
a colorimetrului
Duboscq
Cele
doua
vase
C si C,, asezate
pe suporti
rnobili, pot fi deplasate
c* aiutorul
vizelor
micrometrice,
incit rungimea
variabila a
coloanelo.
ie richid
ufrr; .;;;Jgn"t.t"
cre sticra se poate rnasura
Pe o scara
graclata,
cu venrier.
siste'rul
ontic
este format
dintr-o
rentila
Ia care ajung, prir-r tnten,ecliul
a i.,ua
serii cie prisme
cu reflexie
totara,
p
si
p,,
tmagi,ile
celor
cloua
coroa,e, privite
pe verticala.
cinrpul ocular este
clivizat
in doua sernicimp.r.i,
fi."u.e
a'ind culoarea
cili,cln:iui cu
substanta
respectiva.
In
";.;;,
v, ," pot rnonta
flltre colorate,
i,
rutlctte
de
culoarea
complernentara
culorii
solutiei
cle studiat.
.
Pri.
actiorterrea
,ricrorrizelor
se realizeaz.:r
o colortrtic
unifon,ir st
clc
inlcrsitatc
ctrila
a cclt.rr,1n,,r,,
r.,rricei.crrr.i"
rlcci Ir
:
I2, iirr
lurrginrilc
cor.a.cror
de licrrid
,ro. Ir irr'crs pr.porliorarc
cu
<^
masurarilor-
5_s
concentratiile
( formula
(45).
Pentru
iluminarea
intregului
sistem
optic,
in baza
metalic
al aparatului
este pd;;;;'placa
de portelan
alb,
o oglinda
plana,
care
va directiona
lumi,a
;;-i;-
;;.rr,
axului
vertical
al aparatului.
Modul
de lucru
suportului
mata,
sau
in lungul
L
t
E
- se introduc
in aparat
filtrele
de culoare
complementara
culorii solutiei
de anatiz-at,
in ,."si.",
iri.";;;b#Jilo",
- cu aparatur
gol,
se verifica
irumi,a;^;;i;a
si egaritarea celor doua
semicimpuri
"i.;i;;'- - se scot
"u.:l:
cilindrice_de
p: suporti
si cu ajutorul
pipetei
de
10 ml, se introduce
intr-unur
soiutia
Lturor,
i., .tiurur,
solutia
de
masurat;
vasele
se umplu
nurnai
2/3 din;",il;l
i;;,
- se praseaza
vaseTe
cirindric.
q"
.rpJaii'-ru,,,
se fixeazer vasul
cu sorutia
eraron,
d.
";";;;;.rii.
",
iu o ur*-i,u
di,riri,.rne,
11
a vernierurui
si prin
actiorru..,
-J".o.,ir"i
cirindrui,_ri
".,
sorr_rtia
crc__
ill$ll;,,,i.|
r::iiil'
'gut""
"."r.,.
do,,
;;;,Li,,-,p,,i,
rreci
:xr:;.*
ji*H[:T:]Jf #.t..f
,ll,,H;:*
j".xtlt:
- cind
se trece
ra marrirrea
altei solutii,
vasul
cu sorutia
etar.rr se lasa in aparat
si se scoar;;;t;elalat
,rr,
;;;.
;. spara
inai.rc
ffij:,jijl;.
," el arta a"l;G';roceclind
np.,i i,, i_nocl
arar,)e
c:,
Etr
rq
E=
F=
- valorile
ntastrrale
cu ajutorul
aparatului
t
ou
L :,:Ili 9.^t
:1"
i n area .,;.;
;;;,;
ii.,,
",,'
L?rl."
precizia
rezulratelo.,
,; fh;;i;'i;
.",",1:i,-Y:::l:
srarisric
fg"n
r i:, rcr. r0)
3^,:,:,:l-z.entarea
e."n.I
^
;
:';i'',',I
extrapolare
concertratiile
n""rro*.,.;'r]i
sc rntrocluc
in relirtia
C
-1.
citiri, pentr-u
iiccar-cr
si grafic.
se deterrnina
si pr.irr
sc veri l'ica prcci;ziir
r
t
J
r
l
]
]
I
f
r
r
I
r
f
I
I
I
I
I
r
il
:I
:I
:I
I
:!
:I
:I
:I
:!|
I
:ll
:!:
:ll
r
I
I
I
4.4. MICROSCOPIE OPTICA
Microscopia rezida in ansamblul metodelor de explorare si
studiere
a corpurilor de dimensiuni foarte mici, care nu pot fi
vizualizate
cu ochiul liber.
Evolutia tehnicilor de microscopie a pornit de la microscopul
simplu, sau lupa, (cu ajutorul careia Leeuwenhoek, cel mai renumit
observator
al secolului XVII, a facut descoperiri epocale: globule
de singe, infuzori, microbi etc.), trecind apoi la microscopul
compus
- rnicroscopul propriu-zis, uzual denumit doar microscop,
ajungindu-se
la microscopul electronic, cu o putere separatoarea
sub 0,1 nm, folosit in investigarea structurii macromoleculelor,
sau
microscopia
confocala si microscopia de forta atomica, cu
performante
mult mai elevate.
Scopul lucrarii consta in studierea microscopului, realizarea
abilitatii
de a folosi microscopul in conditii optime pentru
cercetarea
unor preparate celulare si determinarea,
prin metoda
micrometrica,
a dimensiunilor hematiilor.
Principiul metodei
Microscopul (fig. 3l) reprezinta un instrument optic centrat,
alcatuit
din sisteme de lentile, diafragme, oglinzi, diferentiate in
doua parti : partea optica de formare a imaginii si dispozitivul de
iluminare
a obiectului, insotite de diverse dispozitive mecanice, de
mare precizie, necesare functionarii aparatului.
Optica microscopului. Microscopul este format din doua
grupe
de lentile, sau din doua sisteme de lentile convergente :
obiectiv
si ocular.
Obiectivul este foarte convergent, cu distanta focala mica, de
citiva milimetri si cu deschidere mica, formind o imagine reala,
rasturnata
si mai mare a obiectului.
Ocularul este mai putin convergent, cu distanta focala de citiva
cerrtimetri
si cu o deschidere mai mare decit cea a obiectiwului, el
lirnctionind
ca o lupa
Fig. 31. Microscopul binocular : I - formarea imaginii;
II - schema mersului razelor; Fr plan focal inferior al
obiectivului; F - plan focal al ocularului; F
*
- plan focal al
intregului microscop; S - dispozitiv pentru impartirea fascicolului
luminos in doua; O - obiectul; O' - imaginea reala; O** - imaginea
finala virtuala.
Microscopul este un instrument care forrneaza imagineafinala
virtuala, mult mai mare decit obiectul (fig. 3l). Folosind un
obiectiv de distanta focala mica, f1, si plasind obiectul inaintea
focarului obiect F1 al lentilei obiectiv, se obtine imaginea reala, O*
,
rasturnata si mai mare ca obiectul, care va deveni obiect virtual
56
57
3:T3].:rila
ocular, de distanta focala mai mare, f2; imaginea data
*o
oDtectlv.fiind_plasata
aproape de focarul lentirei oculir, F2
,
v&
;::llta
tmaginea
finala, O'*, virtuala si mult mai mare ca obiectul.
*:"i;;::,i;x:i""::;:;,ilT.ffi
.;ff
;iJ:.#,f:::1,sf
i; ansamblul
obiectiv
ob. - ocurar oc. ar microscopurui,
care este
rnontat
intr-un
tub metalic T, este deplasat in raport cu obiectur,
il:.^.".r:
fixar pe platina,
p,
a microscopului (fie. 3l).
punerea
la
;,::l l
tmaginii
este inlesnita de surubul micrometric, denumit si
'tttcrovlZo,
care perrnite
o deplasare lenta, foarte mica, de ordinul r
'uuU rturl, pe
cind deplasarea rapida se realizeaza prinintermediul
rlacrovizei.
cr.Iicroscopul
este inzestrat si cu un dispozitiv, numit revorver,
#:,-l'.
posibilitatea
selectarii cimpului vizuar, prin schimbarea
;:ltl'
tntrodusa
de obiective, inclusiv a tblosirii obiectivelor cu
"rrcrsre,
unde
transmisia
este optima (fig.32)
fl'l.- :r.
obiectivul
microscopului
u/
schema
obiectivului
cu imersie,
4
: a) schema obiectivului uscat;
unde l, lichidul de imersie.
."
^11
c.azul
unor
obiective uscate, o parte din radiatiile incidente
,.*jj^":d".
prin
refractie
si reflexie totala, pe cind la obiectivele cu
,.;.1'st,
tndicele
de refractie al lichidului de imersie, l, fiind fbarte
ifltopi"
de cel al Ientirei, toate radiatiire incicle,te vor trece spre
"Dlectiv.
.o,,
9}r:"tivrrl
unui microscop este cori-1at cle etberatr-r, cromatice
- sterrce-
pri,
,sambiarca
u,or lcrtile cu indici de relracl!t:
58
diferiti pentru diverse lungimi de unda ale spectrului, avintl razclc
de curbura in anumite rapoarte. Spre exemplu, o lentila cor-rvcxzr clc
crown (silicat de calciu si potasiu) si una plan - convexa cle llint (
silicat de potasiu si plumb) au aberatii cromatice egale si de semn
contrar, focarul radiatiilor galbele coincizind cu cel al radiatiilor
violete, fiind un sistem acromatic. Aberatia de sfericitate se
corecteaza printr-un sistem aplanetic, unde lentila de crown are
raza de curbura l/6 din cea a celei de flint. Astfel se pot realiza
sisteme obiectiv apocromatice, la care aberatia cromatica si cea de
sfericitate este corectata, pentru diferite lungimi de unda.
Ocularele sint construite, in general, din doua lentile : lentila de
cimp si lentila oculara propriu-zisa, ambele plasate unitar, in partea
superioara a fubului microscopului. Ocularele curente sint de doua
feluri : oculare Huygens si oculare Ramsden (frg. 33 si 34).
Fig. 33. Ocular Huygens, cu lentila ocular rnica si lentila de cimp nrare
Ocularele lluygens au lentile plan-convexe, cu concavitatea in
jos,
spre obiectiv (fig. 33). In speta, lentila inferioara a ocularului
face parte din sistemul obiectiv : restringe imaginea, o face mai
clara si o formeaza in planul diafragmei D
,
care limiteaza cimpul
optic. Lentila superioara a ocularului este o lupa care mareste
imaginea formata in lentila de cimp, dind imaginea finala virtuala,
marita si la distanta de 6
:25
crr:, de ochi.
E-ig" 3.$. Ocuiar Ramsclen, cu leutiie cle rnarii-ne eg;ria
B'
r
r,
r
f
E
I
r
Ii,
r
r
I
J
r
r
I
I
r
r
I
<{}
il
il
()cularere
Ramsdensint
formate
din doua lentile plan-convexe
=t
itsczatc
cu
convexitatire
fata in.f:? (fi;.i+1.-irrr"ginea
data
de
()Drectrv
se
formeaza
in planur
diafrail?i
6. acest ocurar
mai
:r
cste
clenumit
si ocular'".to""opic,
lntrebuintindu-se
cind
se
ttrt,arcste
determinarea
puterii
a" *u.i..-;;;;;:"opurui,
sau cind
r
sc
cloreste
executarea
unor desene
microscopice,
deoarece
da un
t
**Bft::T"{',$&+:Sx1uterea rezorutiva
este caritatea
cea
n
;11:.Ho,;I;3"
in practicu
u
'''',ri
*i..or"op,
ea reprezentind
l.:y.::-r;;'-:;,'"',?;;lJ";i"ffi
,#,:li"'ilX;ff'::?::,.",",::Si,I3;
scparatoare
riniara
este
invers
proportionala
cu distanta
!
scparatoare,
d
,
iar apertura
num.ri"a,
(denumita
astfel de catre ,bbe"
creatorur
te6riei
;;;;*"
a microscopiei),
reprezinta
I
dcschiderea
sub
care ..
";;;-;biectul
: A
:
,, ,i, or, n fiind
"reliiii{.'..!::x;lift*'yhf;ilf
:*:.#';::x#tr";;
il
illF
*,,::ii
?ffi
l,:i 3T *
?fi
:h.
*::k*f
* *l;, :;
5(lcular.
D
Materiale
necesare
- microscon
optic,
cu obiective
diferite
( I5X si 40X)
n
- micrometre
obiectiv
si ocular
n
- frotiuri
de singe,
o..or*"Tistologie
fixate
?,.,,i:iii:i:r.io1Hlt"l,,
este
arcatuit
din
urmatoarere
1:<trrrponenle:
r
'
plclorur
microscopului,
format
dintr-o
masa metalica grea
cu
*l',l..-*
-suslilere,-_pe
care
se sprijina
,,coroana
vertebrara,,
a
rrllcroscopului
si in care se afla instarata
si o ogrinda
concava,
cu
I.,a
grade
de libertate
si diafragmu
a. iluminare.
In prus,
sistemur
(lc
iluminare
mai
contine,
coixiar
cu intregul
instrument,
un
!.ttdensor, sistem
de lentile
"orrr".g..rt.
si o diafragma,
cu 'lrtrtorulut
carora,
rumina
;;fr;;;
delgrindu
air,
-baza_
supo.r,
este concentrata
asupra obiectului;
deplasind
condensorur
pe
v-erticala,
se pozitiofieaza
obiectul in focarur
acestuia, pentru
a se
obtine o imagine
clara;
2. pe verticala,
deasupra sistemului
condensor,
se afla masuta
microscopului,
de forrna patratica,
cu ror a" sustinere
a
preparatului,
prezentind
un orificiu central suficient
de mare pentru
a lasa sa treaca radiatiile
care lumineaza p..pu.utrl-
Masuta, sau
platina
microscopului
este prevazuta
cu un siitem mecanic
care ii
asigura doua grade
de libertare
si cu un
"rci.-
de fixare a
preparatului,
sub forma de cleme, denumite
cavalerj.
3. tubul microscopului,
care sustine
sistemul
obiectiv
si
sistemul
ocular, pgSte
fi deplasat rapid r"- u3"i"*l
macrovizei
(cremaliera
cu surub) si deplasat lent, cu ajutorui
microvizei (surub
micrometric).
rn capatul inferior al tubului,
i, piou
revolver, (care
se poate
roti excentrib
fata de axului aparatllui),
se pot
monta
obiective diferite,
astfel ca puterea
de mari re a obiectivului
sa
creasca, puterea
sepataroare
a microscopului
fiind determinata
de
puterea
de separarare
a obiectivului,
uscit sau cu imersie;
4. micrometrul
ocurar este plasat
in fata rentiei superoiare
a
ocularului,
sub forma unui disc de sticla pe care sint gravate
linii
fine, paralele
si la distate egare d,e r / to
--,
pozitia
micrometrului
ocular fiind identica
cu cea a irnaginii formate
de sistemur
obiectiv
al microscopului;
5. micrometrul
obiectiv este reprezentatde
a rigla de sticla, de
lungime I mm, divizata I / 100 rrun, care se plaseaza
in locul
preparatului,
pe platina
microscopului;
grur*".
scalelor,
atit
pentru
micrometrul
ocular, cit si pentru
cel obiectiv,
se reafizeaza
cu virfuri foarte fine de diamant,
verificate
electronic,
iar pe
suprafata
micrometrelor
se inscription
eaza dimensiunile
scalei.
Modul de lucru
- prin rotirea revolverului,
se selecteaza
initial obiectivul
cu
marirea l5X, pentru
a avea o deschidere
a
"imprtui
cit mai mare,
iar pe platina
microscopurui,
se frxeaza p..;;";;i
( frotiu de
singe), care trebuie cercetat;
I
I
60
6l
- privind
aparatul
din raterar,
se coboara
tubur
microscopurui.
actionind
macroviza,
pina
cind fata i"r..i*.u
a obiectivur
vine
aproape
in contact
cu preparatul;
privind
prin
ocular,
actionind
microviza,
s6 pune.
la punct
imaginea,
r"gfiia*r"-concomitent
si
iluminarea
preparatului,
prin
dep-rasarea
condensorului,(
pentru
s
obtine
o apertura
egala
".i ""u
a obiectivur"il
,i"".i"tia
deschiderii
diafragmei,
pentru
reafizareaunui
contrast
optim;
- se selecteaza
din preparat
zona-cu_
o imagine
cit mai buna,
(hematii
inlantuite);
-
.iai"i.rJ
tubul
mlcr6sclpului,
rotind
revolverul,
se inlocuieste
obiectivul
cu mari..a
tsx ., cel de
marire 4ox, dupa
care se pune
imaginea
la punct
si se numara
hematiile
corespunzatoare
scarei
micromet*rrri
o"rrrar,
scala care
este suprapusa
peste
imagine;
lflr
ohecliy
Fig'
35 Determinarea
dimensiunilor
unui
obiect
cu ajutorul
micrometrului
ocular
si a riglei
micrometrului
obiectiv.
- se inlocuieste
preparatul
cu micrometrul
obiectiv,
se aduce
i,
cimpul
vizuar
irnaginea
rigrei
acestuia
si se suprapune
cu scara
micrometului
ocutar
1ng..
5s;, reglincl
;.;;;;;uio.
,r*inarea.
observind
diviziunir.
rri"
""i"
doiru scare se suprapun,
prin repura
de trei simplu
se carcureaza
cite ciivizir-rni
ale' mic.on-rctrurr_ri
.biectiv
corespund
unei diviziuni
a nricrometrurui
ocurar"
deci se
Diuiziunt ngti
l$/r
$,,$,dngr
\D*,ziuni
rnicromelru
62
t=
E=
stabileste dimensiunea
unitatii cu care s-a masurat
obiecttrl. F,,-
calculindu-se diametrul
unei hematii.
[Alta
varianta
;;
"rd;il;;
[
-
determinarea grosismentului
microscopului:
daca No" diviziuni
ale
f :
imaginii micrometrurui
ocular corespund
la No6 diviziuni
arc
imaginii scalei micrometrului
obiectiv, ii daca, a".*.
"
di"i;;;";'; f :
micrometruluioculareate|/lomIIl,atunci,;.;;i;;;;,j
microscopului
va fi dat de expresia:
G
:
10 Nor, / N"-"
i.
'"^"
t
= Pentru precizia
masurarii se fac cite lo dete[rinari,
apricinclu_
r
se calculul erorilor (cap.
1.3.3. relatia l0).
f
=
In afara de microscopur obisnuit, in cercetarire
cito- histologice
f
= se mai folosesc alte microscoape,
cum ar fi : microscop,.t-
",.,
E,I
lumina polaizata.
microscopul
cu raze urtraviolete,
.rri".or"op,rr
"i
l
fond intunecat, sau urtramicroscopul,
microscopul
fluor.r..rrt,
.J f
=
mi croscopul electronic.
5. ME-IODA FOCOMETRICA
APLICATA
IN STUDJUL
ANAL IZORIII,UI
V IZTJ AL
5.1. Metoda focometrului
simplu
Pentru determinarea
distantei focale a unei le,tile
convergente
pot fi folosite diverse metode : metoda focomelmrui
siripru,
metoda Silberman, metoda Bassel, metoda colimatorurui,
toatcr
bazate pe formula redusa a lentilelor.
scopul lucrarii consta in determinarea
distantei
focale
a u,ei
le,tile convergente
sau a unui sistem convergent,
de le,tire
alipitc.
Principiul metodei.
Metoda focometrului
sir,plu se bazeaza pe masurarea
directa ir
distar-rtelor x1 si X2, prin fixarea dista,tei dintre obiect
si lentila si
deplasarea ecranului in lunglrl bancu!ui
optic, pi*a
se obtir,.
iru:isinea optirna a obiectului.
J:
f=
F=
r-
OJ
f=
ti
rl
]J
,l
ll
t!
.:[
:f
:f
.:f
:f
Materiale
necesare
il
- un focometru
simplu (fig.
36) format dintr_un banc optic,
:I
:I
:[
:tr
:r
:l,u
",il
u;'f;
"?
Tffi i:t
".:fl:ffi
:lj:, ,I :lJH
:il'ttnde
Xr:Psix,:Pr'
cu lungimea
de 80 cm, divizat in centimetri,
obiectul
!P".1
fixat pe un suport mobil, suportul pentru
lentile,
:[E:
cu suport, pentru prinderea
imaginii
- trusa de lentile
:!
Modul de lucru
=ll
dq$xT:x1i;#'f,;h11i*,1;liffi
m,..,"(ilTJi?affi
H:il]
Ie 6 V);
!
sc deplaseaza
ecranul pina
cind se obtine imaginea optima a
-I|bicctului.(filamentul
becului),
si se noteaza distanta x2;
-: aplicind
relatia (47)
se
'calculeaza
distanta focala, f, sau
I
:D
:I
Cu ajutorul
formulei
reduse a lentilelor:
C
:
llt:-1lx1
+
l/x2
(47)
masurind pe
bancul optic, divizat in centimetri, distantele: Xrr
clistanta
obiect
- lentili
si x2
,distanta lentila - imagine, se poate
calcula
f, distanta focala
,ruu C, convergenta
lentilei.
convergenta, C, a lentilei folosite;
--,se alatura de prima
rentila, o a doua lentila, convergenta
sau
divergenta, (dar de convergenta
mai mica, pentru
a ramine sistem
convergent)
si prin deplasarea ecranului
se obtine noua imagine,
pentru
valoarea x2r; cu valorile x1 si x2r se carculeaza,
cvreratia
(47) distanta focala, sau convergenta
sistemului.
Dar
l/f":El/fi
sau C.:ECr
(4g)
unde convergenta
sistemului, c. reprezinta
stuna afgebrica
a
convergentelor
componente,
C;.
Stiind f1, respectiv
c
1
pentru prima
lentila, se carcule aza fz
,
sau
C2 pentru
a doua lentila.
5.2. OCHIUL
CA SISTEM
CORECTAREA
DEFECTELOR
OCHIULUI
OPTIC CENTRAT.
GEOMETRICE
ALE
determinarea
distantei
focometrului
simplu,
luminos, S,
L si ecranul
Studiul functionarii
ochiului, sistem foarte cornplex, poate fi
mult facilitat, aplicind modelul
"ochiului redus,,, cind intregul
sistem dioptric ocular poate fi inlocuit
- teoretic - printr-o
singira
Ientila subtire convergenta,
avind retina plasata
in planui
focal.
ochiul normal, sau emetrop, (fig. 37, r) focaiizeaza
imaginea
unui obiect plasat la infinit, punctul remotum, fara acomodare, pe
retina.
Anomaliile
ochiului, din punct
de vedere al refractiei
se
numesc ametropii (fie. 37).
Cele mai frecvente ametropii sint :
- hipermetropia, (axa antero-posterioara
a ochiului mai scurta decit
la ochiul emetrop, frg. 37, 3);
- presbiopia (imposibilitatea
realizarli
acomodarii
datorita
sclerozarii
cristalinului,
ochiur capatind caracteristicile
hipermetropului,
fig. 37, 3);
- miopia ( axa antero-posterioara prea lunga
,
fig. 37,2);
-_ astigmatismul (sectiunile
in cornee si cristalin, dupa
diferite nu sint identice si refringenta variaza diferit.
rneridian
Ia altul).
meridiane
de la un
65
64
8t
At
3
Fig.37.
Ochiul emetrop (t);
scopul lucrarii
consta in modelarea
ochiurui emetrop si
corectarea
defectelor geometrice
ale ochiului ametrop.
Principiul
metodei
Aplicind
metoda focometrului
simplu, se mod ereaza ochiul
emetrop,
iar cu relatia (47)
se calculeaza-convergenta
acestuia.
In cazul ochiului
ametrop, in functie de variatia distantei lentila
- imagine,
care simureaza
diarnetrul
antero-posterior
ar ochiului si
cu relatia (48)
se determina
convergenta
le,tilelor cr-rrectoare.
Materiale
necesare
- fbcometru
simplu (banc
optic cu accesorii)
- trusa de lentile
I
I
miop (2) si hipermetrop (3)
66
6't
I
t
t
t
Modul de lucru
1. modelarea ochiului emetrop :
- se aleg distantele obiect - lentila, X1
:
015 m si lentila
_
imagine, x2: 0,25 m, ( diametrul ochiului
);
aplicind relatia (47) se
calculeaza convergenta Co
;
2. modelarea hipermetropiei / presbiopiei
:
- se lasa distanta obiect - lentila aceeasi, X1: 0r5 m, si se
ftxeaza distanta X2t
:
or20 m, se calculeaza convergenta
sistemului
cs' si aplicind relatia (48) se determina convergenta
lentilei
necesare pentru obtinerea corecta a imaginii, c'
;
se verifica
experimental, prin introducerea unei lentile de convergenta
c'
calculata, in suportul pentru lentile, obtinindu-se
imaginea
corectata;
3. modelarea miopiei:
- lasind acelasi x1, dar luind x2"
:
0130 m
,
se calculeaza
convergenta sistemului cs" si cu formula (4g)
se determina
convergenta lentilei necesare pentru corectarea imaginii,
C"; se
verifica experimental corectitudinea determinarii,
ca in cazul
precedent.
Nota. corectarea hipermetropiei si a prezbitiei
se realizeaza
cu
lentiie sferice convergente, (convergenta
pozitiva),
corectarea
miopiei cu lentile sferice divergente, (convergenta
negativa) iar
corectarea astigmatismului, cu lentile cilindrice (convergente,
daca
este asociat cu hipermetropie, si divergente, daca este asociat cu
miopie).
6. METODE ELECTRTCE UTILI.ZATE IN BIOLOGIE SI
lVIEDICINA
6.1. STUDIUL OSCILOSCOPIII.UI
CATODIC
In practica medicala, osciloscopul catodic este utilizat pentru
vizualizarea si masurarea variatiei in timp a biocurentilor,
generati
de celule, tesuturi sau organe, obtinindu-se electrograme, (de cx.
el ectrocardio grarna. EKG
"
el ectroencefa logSama. EEG, el ectrom ir.i-
giarna, EMG. electroretinog;rarna" ERG" etc.) care arjuc informertii
E=
E!
tl
fi
E=
F=
f=
E=
E=
3=
9=
r=
r=
r=
r=
r=
l=
r:
ri
'i
I
t
--
prctioase in stabilirea unui diagnostic corect.
I
scoprrl lucrarii consta in farniliarizarea studentului
cu
f
rrl ilizarea osciloscopului,
ca instrument
de vizualizare si masurare
a
ur)()r scmnale electrice simple, tehnica necesara in interpretarea
Il,i.',"ur"ntilor, semnale electrice complexe.
!
Principiul
metodei
-(
)sciloscopul
catodic este un aparat destinat studiului, calitativ si
-ciurtitativ,
al semnalelor electrice. El permite cunoasterea modului
Ui,].carc
tensiunea unui curent electric vaiaza in functie de timp si
.lc'l'ir posibilitatea
masurarii unor marimi electrice, cum .i.rt
!t'tlsitrlrca
si intensitatea curentului continuu si alternativ, frecventa
t:trrcntului alternativ, amplitudinea
si durata impulsurilor, precum
il;i
caractcristicile
curentuiui alternativ redresat.
il
Materiale necesare
5
<'>s c i I c';
"::x.r'::':
J.':T;:1?:,j',A,: ?J:3* mono
_
s i b ia rt ernanta
- surse de curent continuu
U
l)cscricrea aparatului
()sciloscoput
E OIOZ M este destinat vizualizarii si masurarii
flr'rrrrrirlclor
electrice in domeniul o - lo l4liliz, aparatul fiind
reorrrplet tranzistoizat si echipat cu un tub catodic cu ecran
U,'.lrir-,,rghiular.
rr
osciloscopul poate fi alimentat de la retea, z2o v / 50 Hz, sau
{!c: rr sursa de curent continuu de 24 v, capabila sa debiteze un
atrrcnl
dc I A.
()scrloscopul
catodic prezinta urmatoarele parli componente :
il*
tl,t,rl catodic (fig.
38), in care un fascicol de electroni
irccclerati, bombardeaza ecranul fluorescent, generincl pe acesta un
{firrnct
luminos, denumit spot. trascicolul de electroni emis de
crrloclul ernitator, accelerati la potentiale
de ordinul rniilor de volti,
[rrvc:rscaza
spatiul clintre placiie de deflexie verticala si orizontala.
t'irrrPtu-ile clectrice dintre placi,
dctenninincl nrarinrc:r clt_-flexiei:
r'
'-t
7
Fig. 38.
'fub
catodic : 1- catod termoemisiv; 2- catod Wehnelt
de focalizare, cu potential negativ,
:
lO V; 2 - anod de focalizare,
cu potential pozitiv,
=
100 Y; 4 - anod de accelerare,
cu potential
pozitiv de: I kV; dispozitive de deflexie : orizontala
-5 si verticala
- 6;7 - ecran fluorescent.
2. arnplificator de deflexie verticala si orizontala
utilizat
pentru a se obtine devieri mari ale spotului, chiar si in cazul cind se
studiaza semnale electrice de tensiuni mici, nivelul de amplifrcare
putind fi reglat cu un comutator in trepte;
3. generatorul bazei de timp detennina spotul sa efectueze
curse succ.esive pe ecranul oscil0scopului, de la stinga spre dreapta,
viteza sa de deplasare fiind reglata cu un cornutator
in trepte;
momentul declansarii unei curse poate sa coincida
cu momentul
introducerii unui alt senrnal electric care trebuie studiat, prin
intermediul unui dispozitiv de sincronizare, cu care este prevazut
osciloscopul;
4. decalibratorul genereaza semnale sub forma de irnpulsuri
dreptungiriulare, cu o amplitudine cunoscuta ( 80 sau 800 mV),
care se repeta cu o frecventa de 1000 Hz si au o durata de 0,,5 rns;
aceste'serrrnale pot ti vtzualizate pe ecranul osciloscopului, pentru
rcglarea corecta a acestuia.
Redresorul de curent alternativ (fig.
39) este un clispozitiv
care transforr-na tensiunea altemativa in tensiune
continua
prezentincl unnatoarele componente :
- transfonrator coboritor de tensiune;
- redresoral propriu-zis, realizat cu o dioda monoalternAntq,
(care
elimina sentiperioadele negative, curentul circulind intr-un singur
sens si nurnai in cursul alternantei pentru care anodul este pozitir,"
E
qE
U
69
fapt pentru
care dioda
se mai numeste
si kenotron)
sau cu dioda
bialternanta,
(fwrctioneaza
;ei anozi,
"*"
ro.rdrc
alternativ,
cind se obtine
,n curent
continuu
pulsanf
ut"
"u*i
* rof_ vaiaza
intre zero
si valoarea
maxima);
aioaa
se leaga in serie cu bobina
secundara
a transformatorului;
Fig'
39' Redresor
cu dioda
monoalternanta
: r secundarul
transformatorului
coboritor
de tensiun
e; 2 - aioau monoarternanta;
3 - condensator
de filtrai;
a,n,C, _
6o_. d. *u".r.u..,
D
_
punct
de
masa (referinta)
- sistem
de
filtrare, sau firtru de netezir
e, bazat pe antagonismur
bobina
- condensator
de filtraj,
care real izeaza,
din tensiunea
redresata
o tensiune
aproape
continua.
Modul
de lucru
- se conectea-a
osciloscopul
(fig.
actioneaza
butonul
de pornire
si
apara
spotul
luminos
sau o linie
propaga
cu rapiditate;
40) Ia retea, 22O V, se
se asteapta
ca pe ecran sa
luminoasa,
cind spoful se
se regleaza
stralucirea
spotului
cu ajutorul potentiometrului
L;-
se pozitioneaza
snotur
cLntrar pe
@ran, cu potentiometrere
X si
Y;
70
71
t
I
r
f
t
Fig. 40. osciloscopul
catodic : L - luminozitate;
F - focalizare;
A -
astigmatism;
S - sincronizare;
X Ext. - intrarea amplificatorulii
p.
orizontala;
Y - intrarea amplificatorului
pe verticaia;
g
- erenrcntc
pentru
etalonare.
1. Etalonari preliminare
(fig. 41, a si b)
- se conecteaza
iesirea calibratorului
cu intrarea amplificatorului
clc
deflexie verticala; pe ecran apar impulsuri rectargrlu." (fig. 4 r.a);
f
I
r
E.
I
r
f
=
E
C
E
]C
1!
i:
l:
1l
t:
iC
rE
Fig.41. a) Etalollarea
coef-rcientului
de cleviatie verticala
I
:I
{-..s:
noteaza valorile amplitudinii si duratei unui impuls, utilizind
-rclrvrzrunile existente pe placa transparenta suprapusa pentru ecran;
-variind
amplificarea (v) si baza de timp (ms), ie determina
{
c:r racteristicile
impulsurilor;
il
il
!
:I
:!
:il
:[
:U[ig. 41. b) Etalonarea
,
(linii reticulare f si g)
:[
- se conecteaza montajul de redresare (fig. 39) la intrarea
y,
borna
A, cind se obtine sinusoida de curent monofazat si se noteaza
extremele curbei; stiind numarur de v/div, se determina {.ryy,
valoarea de virf a tensiunii;
- se calculeaza tensiunea efectiva, folosind relatia U"r
:
LJvvl ZlZ.
2. masurarea perioadei
si a frecventei
- mentinind aceleasi conditii, se rrrasoara numarul de diviziuni
corespunzatoare
unei perioade a sinusoidei, determinindu-se perioada,
T, a ctrrenfului altemativ si frecventa, stiind ca v
:
I / T Hz.
c. curent alternativ redresat (frg. 42- b,c,)
- mentinind aceleasi conditii, dar folosind bornele B si c ale
montajului de redresare, se determina caracteristicile
tensiunii
redresate monoalternanta
si a tensiunii filtrate.
coeficientului de baleiaj
amplitudinea impulsurilor este de 80 mV, in
calibratorului, care a fost conectata la intrarea
u^
_-
sc verifica daca
I0irncric
de iesirea
lsciloscopului.
:U
2. Masurarea
tensiunilor
:il
a. curent continuu
- sc comuta intrarea osciloscopului pe pozitia c.c.
]il se conecteaza
sursa de curent .ortirrrrrr, o baterie, la intrarea
y
si
sc noteaza numarul de diviziuni, corespunzator deplasarii spotului;
riliind,
din pozitia
cornutatorului, numarul de v / div., se determina
)rlslunea sursel.
il
b. curent alternativ (fig.42.a)
t. masurarea
tensiunii efectiv U"r
I1t.ic
c<rmuta intrarea osciloscopului pe pozitia c.a.;
lI
+t
c
Fig- 42. Tensiunile masurate cu ajutorul redresorului
a) tensiunea in secundarul transformatorului,
la
redresorului; b) tensiunea redresata monoalternanta, la
tensiunea frltrata,la boma C a redreson-rlui-
Pentru fiecare categorie de determinari, cu valoriie
traseaza graficele corespunzatoare,
U
:
f(t).
in cazurile :
borna A a
borna B; c)
73
72
inasurate, se
6.2.
STUDIUL
TRANSPORTULUI
PASIV
PRIN
MEMBRANE pERMEAnir-p
Doua
sau
mai multe
lichide
(diferite
si miscibile)
puse
in contact
se amesteca
spontan,
formind
,, u-".t.c
omogen,
chiar
*:'rl;l'3:lj'
densiiate
-ui--u..
era initiar prasat
sub richidul
Fenomenur
poate
avea trei cauze (citate
in ordinea
descresterii
importantei)
:
- secusele
mecanice,
vibratiile,
etc.;
- inegalitatea
temperaturii
in interiorur
ricrridurui,
care antreneaza
curenti
de conventie,
de densitate
neunifonna;
- agitatia
termica
a moleculelor.
Difuzio
reprezinta
fenomenur
de intrepatmndere
a molecurelor
a doua
sau mai multe
r"urta.ri",
uflate
i" ;;";;.;are
de agregare,
ilffi:.:-d
si,r aduse
in contacj,
fenomen
auto.rt""*clusiv
agitatiei
Difuzia
poate
fi evidentiata
experimental,
numai
daca se elimina
celelalte
doua
cauze (vibratia
si convectia,
care sint de u, ordin
de marime
mai nrare),
iupl
"u..
ridica
o ,"ii"
de dificurtati
experimentare,
mai
,ulgr
de i"prli,
in cazu,ichideror,
separate
prin
ff:i}|?fi,,!::1:,:ire
-.Datoriia
agitatiei
termice,
moteculere
omosenap"o.i":"Jffi
lJ:::ll".""yL*i,"H3*"t#H,".Hi;
solutiei
vor fi maxime-
Difuzia
este
deci perfect
previzibila,
plecind
de la al doilea
p.i".ipi"
,itermodinamicii.
Legile
drfuziei
au fbst stabirite
.cr.e
Flck. ponrind
de ra ipoteza
:j,fi:.Jj:i*:
jl,",ie
esr e ro._u
r id enrica
c;
;;;;;s,rea card uri i
Prims
lege
a rui r-ick
'izeazu
rrlasa,
Arn. a u,ui
solvit care
poate
difuza
intr-u,
anu,rit
interval
a" ri,rrrlr',
"
"''
Am
/ At
: _D
S AC / Ax
uncle
s - aria sectir-r'ii
1-,.i,,
"o..
,[.. ilebitul
diluzar.,
- .o.Iiaj)",r,
de difuzie (masurat
i, rn
r
,",
-il;"tie
de variatia
numan:lui
de
'7
,1
/1
75
[=
3=
molecule
in timp,
experimental,
dificil
de determinat)
si AC / Ax
_
E
gradientul
de concentratie,
cu AC <
o.
LVL, o' ov
'
a^
f
A doua rege a tui Fick introduce
variatia
concentratiei
in f
functiedetimp,
ag, Et1unde
0
_derivaoouiiuful
,
D D2C /dx2
:
dc t}t
'\q''
/E,'\ I
cind se poate
carcula
D, masurind
experimentur
(sl].i.tiu
r concentratiei
in functie
de timp, iar pentm
-o.i".
solutie
de
electrolit,
variatia
concentratiei
variatia
'p,,taio.lo.
de J*,ijl.
1fffi:,XJ*:;t,"Tli#
r
conductivitatii,
respectiv
a rezistivitatii
si a rezistentei
solutiei. G
Fenomenul
de difuzie,
care sta ra urru p.o..".io.
a" transport
pasiv, joaca
un rol determinant,
atit in cazui;;;;*"elor
intra_ si
f
extracelulare,
memtrane
biologice
,*urui.,
-.ii
si in cazur
membraneror
artificiare,cum
a. fi] de exemf
.*-,'rrii)nrur
orrificiar.
r
In cazul rinichiului
artificial, pentru
eliminarea
moleculelor
mici,
f in mod normar excretate
in urina si restabilir"u
".rrilibrului
ionic,
se practica
circu.rarea-
singerui pac-ientur"i,
p.i"t.-un
dispozitiv,
]
apelat rinichi
artificial,
acLsta riina
format,
i"-fir"ipiu,
dintr_o
membrana
de cerofan,
prin
care sing
"t"
iiutirziru
"orrra
unei r
solutii tampon-
Excesul
de sodiu, potasiu,
uree si alti metaboliti
traverseaza
mernbana
prin
difuzie pasiva,
pe cind protei.ere
si
r
elementele
figurate
are iingelui
sint retinute.
Pr.,LErrrer., sl
;'
scopul
lucrarii
rezida in detemrinarea
variatiei
conductivitatii
j
unei solutii
de crectrolit,
Nacl, care poate
traversa
o membrana
permeabila,
sub actiunea
unui gradient
de concentratie.
]
=
:
f,
f
I
f
]
,f
Principiul
metodei
Mosurarea
coruductivitatii
unei sorutii de erectroritse
face cu
ajutorul puntii
Kohrrousch
(fig.
43), i, .p"iu-o
trtunte
cu
fir
wheatstone,
alimentata
cu curent continuu,
dar modificata
de catrc
Kohlrausch,
peniru
a evita, in tir'p*l
iucrului, p..rOr.*r"a
u.ci
tensiuni
conira*reciromotcare
de poiai-izare,
,u.* o. procruce
.
'I
=:I
::tr
.tr
:I
::!
:il
t:I
::T
:[
{alcularea
crestere
aparenta
o rezistentei
electrolitului.
In
foloseste
un generator
de
..r*
alternativ,
iar
masurare
este
1,multimetru,
"rpuUit
J;;;;"..
curcntul
ui alternativ.
B
Materiale
necesare
- cutie de rezistente
cunoscute, pentru
Rr
i
- camera (celula)
de transport pentru
R2;
- puntea
cu fir, bine calibrat, l*ngimea
Arl a firurui fiind 50 cm;
- aparat de masura, pentru
15, multimetru;
- generator
de inalta frecventa;
- solutie pentru
determinarea
constantei
camerei
de transport,
KCr;
- solutii de concentratii
diferite, de NaCl.
Descrierea
aparatului
Se realizeaza
circuitul,
tip punte
Kohlrausch
(fig. 43), unde
camera de transport
corespunde
iezistentei
R2.
Ce reprezinta
camera de transport
?
Daca intre doua compartim"rt.,
a"prrate printr_o
membrana
permeabila,
se introduc
solutii de concentratii
deferite.
dar din
aceeasi substanta,
datorita difuziei,
se va instala
un gradient
de
concentratie,
difuzia
ionilor putind
fi urmarita pri.,
,.ru.urarea
variatiei
rezistentei
electrice, respectiv
a conductiviiatii
solutiei
din
compartimentul
catre care are loc fluxul de difuzie.
cele doua cornpartimente
separate prin
membrana penneabila
fbrmeaza
asa-numita
camera
de transport (fig.
44), in carnera
exterioara,
camera
mare, sau vasul de coniuctibilitate,
fiind
implantati
electrozii
de platina,
in mercur.
acest
scop,
se
elementul
de
caracteristicile
A
:[
Fig- 43- scherna
circuiturui
puntii
Kohrrausch,
unde
AD reprezi,ta
5
l"gimea
rezistentei
&,
ia.5b,
trrgr-;;;i:tlntei
R.
a,"*,7"i:#';;;:;::i;TT#,"",":::::.1ffi
i::;:"*1##.;:T,l:
=q;
h;T;:',\:.:;;:;:,";;,';;;;ti"i
d; ;;;;il'
"i.,0
puntea
este
:U
R2 :
Rr 13 / 14
(sr)
:N:ig:.
t:
.
"i _to .
reprezinra
lungirnite
firelor
rezrstenteror
R3 si R4, care
in
montajur
tip punte
ff?:'rH:?:T,T
-fiacerasi
fir co,dt'r'""
a"l"."uri
.ri"tivitate,
p si sectiune,
s.
=[,,
"
i,'] ::#J,,;
^l "l:,
:7,,*
n, .,,,,,.u,-
"f
p"..i,.",ta
r, s e po a r e
{|,,4.o
tr,
ft,.:}Tl :*,"j,
*,
a. camere,
j:r?..,rspoft,
se
q,'j;?';;,fj
i,Ti :;:i:::i _T
g,,,
de c o n d u c 1 i v i t a r e c u r l o s c u r a, include
si marimea
conductivitatii
o.
raportului
p / S, altfel
necesar
p.rr,ri
r
T
{*n' {
fthd
Lr_____-_
th0 ga
transport,
c:u rnembrana
pernreabiia
77
I _-_-
tsE:l
--
t--
76
E,-ig. 44" Canrera
de
Modul
de lucru
I
'
Determinarea
constantei
celulei,
K, se rearizeazaintroducind
in vasul
de conductibilitate
o .ot.rti"
ae tr(ct nl2o de conductivitate
cunoscuta,
si se calculeaza
valoarea
rezistentei?cesteia,
R2:
R
",
masuraind
lungimile
13 si la, cind puntea
este echilibrat?,
f5 _
6.
::iffiffductivitatea
solutiei
ae rdl n/zo,
o.: ii;c)
_rcm _r,
se
2' rn camera
cerrtrala,
prevazutacu
mernbrana,
se introduce
solutie
de
NaCI
n / 2o, iar in
yu*t d" ;;;;;tivitats
solutie de NaCI n / 4o.
3. Se determina
va-loarea
R;" ;;;;;punzatoare
came.ei
de transport
la rnomentul
initial, p.i"
o-.piu"*I.
contactului
mobil, D, pina cind
rs
-
0' dupa
care se masoara
valorile
13 si ra, la intervare
de timp
egale,
din l0 in lo minute
"i "".ur.
,eaza;;;"il"
(51),valorile
Iui R2; si cu (52),
valorile
conductivitatii
respective,
o;.
Se reprezinta
grafic
variatia
conductivitatii
in timp, oi
:
f (t).
Nota
La multimetru,
intrerupatorul
de retea este de tip
basculant,
avind
indicatiile
fCi*nn
(retea)
si
pLILL
_
OUT
(tras)'
indicind pozitiire
oe nrnction;;"]^i;;"lu-i,r,
c.mutator
FUNcrroN (functionare)
"" ""'.t,iona
tasta AC mA sau Ac v,
iar Ia ansamblul
RANGE
(scara)
se va apasa tasta 2OO.
K
:
o. R"
(s3)
MEMBRANELOR
TENSIUNE
6.3.
MODELAREA
ELECTRTCA
A
CELULARE.
CARACTERISTICA
{NTENSITATE
Membanele
biorogice
sint structuri
continui,
formate
din lipide
i proteine,
rerativ
i,-"p*.',"ui,.-.p"rr,*
cornpusii
hiclrosorubiri,
,,,iF.H:O
doua
faze apoase,
s.lutii
de electroil;,
-;"
concenrratii
Fiincl
formata
cri,tr-un
strat lipiciic
rzolant,
dar strabatui
de pori
78
B,
79
care ii asigura
o conductivitate
cel putin pentru ionii difuzatrili,
membrana poate
fi asimilata, din punct de vedere electric, cu .
capacitate
electrica
imperfecta,
"u."
prezinta pierderi,
avind
valoarea de ordinul I pFl crn', data fiind grosimea
foarte mica a
membranei,
cu o rezistenta
transversala de ordinul I kc).cm2.
o schema electrica echivalenta simpla, implica deci, cel putin o
capacitate ideala, shuntata cu o rezistenta, in care constanta de timp
corespunde produsului
RC. Dar o asemenea schema nu poate redi
corect variatia potentialului
transmembranar,
deoarece rezistenta I(
nu este independenta
de curentul r, care o traverse aza, iar curentii
intra- si extramembranari
sint, in realitate foarte diferiti. se
impune deci modelarea membranei celulare folosind doua
rezistente diferite, pentru cele doua fete, intra- si extracelulara ale
membranei, cerinta realizata in cazul modelului propus de Fricke.
Scopul lucrarii rezida in trasarea caracteristicii tensiune -
intensitate, in conditiile in care rezistenta electrica a celor doua
suprafete membranare, intra- si extracitoplasmatica,
poate sa
varieze.
Principiul metodei
fufodelul Fricke (fig. 45) presupune
membrana ca fiincl
alcatuita dintr-o capacitate, c, reprezentind contributia capacitiva a
membranei, o rezistenta Ri
,
corespunzind fetei interne a
membranei, seriata cu capacitatea
f!
r:
r;
r=
I:
Ii
Il
Ei
f=
rl
Ri
electrica
r
}
C
G
r
r
C
F
C
C
r
F
E
C
Fig. 45. Schema
Frickc
a nrodelului de men-lbrana pr-opus rit
5
,tI
:I
u
:!
il
(l
si . rezistenta.R*,
corespunzint
fetei
exterire
a membranei,
catre rrrediur
extracerurar.
Imped
"ir^'i"
t zu ,rrr.ri;;;;"rr"u
-ooel
este
: I / z
:
1/R*. + j
arC / (t+j..&.ocl
:-*
i
iv (54)
ll:li:fi::H
impedanta"p"ui"
riasimiraL
",
."u Jrrri
dierectric
cu
l/Z:
x + jy:
jorCtr(*
:
jorc(tr(,
_
K,,)
s:ru I /z
:
rrlcrc'
*ircK,
-
Jq'L(^' -
^,uO
il"r""I'ffi
";_l1,,irx,rry;ffi
txT*::l;*#T;.fr
l.[.1::
:[j:]::.Jarametrii K, ri---[i^',ro.
demonstra
;ifff*Har,drrerentiat,
in
tunctie
de,d--:ffi'.."*11','"H
Studiile
experimentale,
folosind
modelul
Fricke,
pentru
{}liverse frecventa,
conduc
ra coicruz*
., p..-i,irrrrur.u
membranei
=d:l'i*:1.(::[:ii"iffi?ix"t?:*#fl
ltg:xtft,*T;
{; :::ffi
r' T
ry:litx
".::i"j
ffi
"*:
*";"lhi:;l*
x* *
=d*,;o"H',::T::#il:4
j,':x,TH.;:;.;;:,"",romo,oareE
:[frcrrtine capacitatea
c in"u..riu
si se poate-
r.mun
influenta v:l'atrei
rezistentei
membranare,
corespunzind
variatiei
mediilor
fs
t ra- si extraceru
rare,
"."r*;;;Lntialului
transmembranar.
:il
Materiale
necesare
:il
.
.Ji,T"*.'0";i"X
direrite
{ili',iffi
:ffe?;var
oare
nxa
Modul
de lucru
realizeaza
montajul
pentru
modelul
t\g.
46, unde
R
:
1,5 kC);
It
filc
lin
d
il
:!
Fricke
conforn-r
Fig- 46- Schema circuitului pentru
modelul de membrana Fricke
l. se variaza R; ( 1; 1,5; 2,7;3,9;12
kC)
),
mentinind R"
:
12 kdl,
notind de fiecare data indicatiile miliampermetrului,
f;
;
2-_se calculeaza pentru fiecare r;
,
diferenta de potentiar
r]as
i
dupa
relatia :
IJasi: U - f1 R
(56)
3. se reprezinta grafic
fJ^s
:
f ( I
X
- se inlocuieste
R" cu o rezistenta de valoare mica, R*
=
150 C) si se
reiauoperatiile
I -3.
Nota Rezistivitatea
Extracelulara este conditionata
de mediul
extracelular:
este practic,
neglijabila in vitro, iar in mediile
interstitiale are valori relativ scazute.
7. PROTECTIA
F.IZICA TMPOTRIVA
RADIATIILOR
IONIZANTE.
LEGEA DE ATENUARE
A RADIATIILOR
7.1. PRINCIPIILE
PROTECTIEI
FIZTCE IMPOTRfVA
RADIATIILOR
IONIZANTE
I)ata fiind noci,itatea
racriatiilor
ionizante, precurlr
si a
ni'"'elului rnaxim de iradiere permis, (iradiere profesionala
sau
80
schernei
8l
rezidentiala),
se impun
radiatiilor
ionizante,
cum
biologica.
diverse
masuri de protectie
contra
ar fi : protEctie
frzica, chimica si / sau
Pentru
realizarea
unei protectii
frzice adecvate, trebuie
cunoscute
bazele ftzice privind
legea de atenuare a radizitiilor
si
eficienta
materialelor protectoare,
in ideea de a reduce, eventual
pina la anihilare,
fluxui radiant incident.
In vederea
obtinerii
unei protectii
frzice corecte trebuie
considerati
doi factori :
- factorul
timp, incit se recomanda
ca operatiile cu sursele
radioactive
sa se desfasoare
intr_un timp cit mai scurt;
- factorul
distanta,
tinind cont ca activitatea radioactiva
scade cu
inversul patrafului
distantelor,
marirea distantei fata de sursa poate
asigura
o oarecare protectie,
dar nu si pentru radiatiile X si
l
cind
atenuarea
totala necesita distante foarte mari.
rn plus,
intervine
natura ecranelor protectoare,
care trebuie
aleasa in functie de tipul de radiatiilor,
astfel :
- ecranarea
radiatiilor
ct, cu un parcurs
de ordinul micronilor, se
poate
realiza cu o foaie de hirtie, sau manusi protectoare;
- ecranarea
radiatiilor
B
se realizeaza
cu ecrane din materiale
plastice,
dar in nici un caz cu ecrane de
plumb
)
carela interactia cu
radiatiile
B,
formeaza
radiatii de frinare, y, foarte penetrante;
- ecranarea
radiatiilor y si X se realizeaza
cu straturi succesive de
materiale,
fiecare reusind sa irliumatateasca
fluxur pe care il
primeste,
incit fluxul emergent,
sa fie in limite admisiblie, fapt
pentru
care se folosesc
materiale precum plumbul,
fierur, sticla,
sau in general,
elemente
cu numarur
atomic ( z) rnare, prevazute
catre operator,
cu un strat suplimentar
de plasiic,
care absoarbe
electronii
secundari;
- ecranarea
neutronilor
se realizeaza
in primul rind, prin
incetinire,
lg{,_ prin
moderatori (apa,
upu g."r, grafit, parafina,
sau cadmiu,
"-'cd,
care bombardat
cu neutroni, tr;c;'i;
ila;,
izotop stabil, cu emitere de radiatie y, atenuat prin ecrane de
plurnb),
pentru
a deveni neutroni lenti, tenrlici, de energii rnici,
care pot fi absorbiti
de materiale
flzice.
82
7.2. STTJDIEREA
RADIATIII.OR
COEF.ICIENTT]LUI
DE
Scopul lucrarii :
LEGII
DE ATENUARE
A
DETERMINAREA
IONIZANTE.
ATEATUARE
f
r
I
r
f
I
f
C
E
E
}
I
f
I
]
r
]
I
G
E
iG
iC
IE
- studierea legii de atenuare a intensitatii
trecerea printr-un
strat de substanta.
determinarea
coeficientilor
de atenuare ai unor materiale folositc
protectia frzica impotriva radiatiilor
ionizante.
Principiul lucrarii
ln
Legea de atenuare a rodiatiilor
exponentiala a radiatiilor,
cind sint
material, de grosime
x :
radiatiilor ionizante la
ionizante indica
-o
scadere
absorbite de un strat de
(s7)
unde : r
o - intensitatea radiatiilor
incidente, r - intensitatea
radiatiilor emergente din stratul de substanta cle grosirne x, iar p
-
coeficient de atenuare, constanta de material care depinde si'de
natura radiatiilor-
Pentru orice sursa ,uaioi"tiua,
se defineste activitatea sursei,
A, prin numarul de dezintegrari pe secunda, regea dezintegrarii
radioactive indicind ca activitatea sursei la momentul t, A(t), scadc
exponential, in functie de constanta
sa de dezintegrare, l, si de
timpul t, fata de activitatea sa la momentul considerat zero, A6:
Ao e
-r'
constanta radioactiva,
in unitatea cie iimp.
16 6
-Fx
A
(s8)
reprezinta probabilitatea
de
unde X
dezintegrare
I
=il
:l:
:il
=lil
:!|
:il
:I|
:E|
:ll
:[l
:u
:il
JU
dfereastra_
de intrare
a radiatiitor
ioniza"i";-s"irtilatorur;
r(
_
-_
fotocatod;
D - dinode (etaje
de amplificare);
A
_
anod
il
In olus- pentru
orice sursa
radioactiva,
exista
directa
ilpr.porti.,.rarirrt.
intre activitatea
sursei,
A, sau inlensitatea
il:xf
':1ll;"1i,*.1:';:si:,Jffi
"H::ff
x*,:#t*#l:
lqradiatii,
cum ar fi fotomuitipricatorul
cu scintilatie
{frg.
ar.
r'
.
Principiur
detectiei
cu fotomultipricatorul,
sau detectorur
cu
[scintilatie
se bazeaza pe generarea
scint,atiilor,
ra impactur
r,diatiilor
ionizante
cu un scintirator,
(cristare
anorganice
sau
I
organice, curn ar fi stilbenul), care determina generarea emisiei
primare de electroni la fotocatod, multiplicata prin sistemul de
electrozi secundari de accelerare, denumiti si dinode, incit la anod
se inregistreaza
un potential
de 106 - lOe ori mai mare decit
potentialul
catodu[ui.
Aceasta multiplicare da posibiritatea
determinarii si a unor
fluxuri foarte slabe, incit detectorul cu scintilatie este utilizabil
pentru diverse tipuri de radiatii ionizante.
Legea de atenuare, pentru radiatiile X si y, indica faptul ca
acestea nu pot fr total ecranate, grosimea
materialului ecranator
tinzind la infinit, iar pentru radiatiile
F,
se aplica intre anumite
limite.
Lr cazul interactiei neutronilor cu substanta, legea de atenuare
este analoga, dar in locul coeficientului de atenuare, se introduce
probabilitatea
de captura a neutronilor pe unitatea de parcurs,
de catre nucleele tinta, principiul
detectiei iaminincl acelasi.
Materiale necesare
- numarator de particule (Nl.rP) cu detector cu scintilatie
- surse gamma, y (
uoCo)
si beta,
F
(
,,p)
- ecrane de Pb, Al, Cu, plexiglas.
Modul de Iucru
- se rtronteaza detectorul cu scintilatie pe suport si se
conecteaza cu numaratorul de particule;
- se fixeaza baza de timp a numaratorului la l0 s, si se
actioneaza comutatotul multifunctional, srART, srop si RESET;
- se determina fondul cosmic al laboratorului, pentru care se
fac 10 masurari, calculindu-se apoi media aritmetica, Rs;
- se plaseaza sursa radioactiva, in container-ul sau descoperit, sub
fereastra detectorului, la o anumita distanta, care se mentine apoi
constanta.
Yiteza de inregistrare a cletectorului, ca si viteza de numarare a
numaratorului de particule, R, este direct proportionala
cu
activitatea sursei :
R
:
gA
I
U
rA
84
85
( s7)
D- {,4
1=
unde g este denurnit factor geometric,
depinzind
de conditiile
spatiale de lucru, ( distanta intre sursa si feriastra
detectorului
si
unghiul solid, C), in care se emit radiatiile).
Mentinind
conditiile
spatiale
de lucru aceleasi in timpur
masur:arilor,
deci g'- const- legea
de atenuare poate
fi scrisa
direct pentru
vitezade_numarare,
RI in impulsu.i pL .*,rnda :
R
:
Rss-px
(5s)
unde: Ro - viteza de numarare
direct pentru
activitatea
sursei, R -
viteza de numarare pentru
activitatea
radioactiva
emergenta din
stratul de material de grosime
x si p
- coeficientul
de atenuare prin
materialul
respectiv, pentru
sursa data-
Pentru
masurarea
activitatii
directe
a sursei, actionind
comutatorul
sTART,r
srop, RESET,
se vor face cite lo
deterrninari,
din'media
carora se va scadea
media fondului
,
R6
pentru
a obtiire activitatea intrinseca
a sursei, Ro;
- se interpune prirnul
ecran, de grosime
x1, pestie
sursa, se fac 10
masurari, din media carora de scade Rr, deterrninindu_se
R1;
- se continua,
cu celelalte ecrane, adaugate pe rind, peste primul,
determinindu-se
R.2, R3, etc., de aceeasilnu.r'i"*,
pina se revine la
valoarea
de fond, cind deci toata activitatea
sursei a fost absorbita
in stratul atenuator,
de grosime
totara x; pentru
toate masurarile
se
aplica relatia (lO),calculul
erorilor,
cap. i.:.:.;
-
ise_rq)rezinta
q"!"
R
:
f (x),
curta exponentiala
de atenuare,
(cap.
2.4.3.) iar prin Iogaritmarea
ielatiei (5ti) I
*
3=
7.3. LEGEA DE ATENUARE
A RADIA'I'III,()R f
:
IONIZANTTE.
EFICIENTA
ECRANELOR.
pARr
TNJUMATATTRE
cuRs[JL l)l']
I
=
scopul lucrarii este de a stabili, in functie de masurarile
f
-
experimentale
si de tipul surselor de radiatii cu care se lucrezrza- ;
<
care material, din punct de vedere al naturii chimice, ..t" rnoi
r <
eficient pentru
realizarea protectiei
frzice si grosimea
minima
f
=
necesara in acest scop, precum si parcursul
de injumatatire.
r=
Principiul metodei
G=
lazat
pe legea de atenuare a radiatiilor si pe notiunea dc
coeficient de atenuare (cap. 7.2.), precum
si pe principiile
protectiei
ftzice impotriva
radiatiilor ionizante, ("up. 7. l.), sc
determina eficienta ecranelor, de aceeasi grosime,
x, dar din
materiale diferite, (pb.
Al, etc.) masurind viteza de numarare
pentru sursa, Ro si in cazul sursei ecranate, R;, cu diverse ecrane, in
functie de tipul sursei.
r=
Se determina eficienta ecranelor, E, exprimata procentuar,
aplicind relatia :
r=
s=
r=
r=
E
:
Ro
-
Rr / Ro ("/")
(61)
F
=
InR:Ro-lrx
(se)
se reprezinta
In R
:
f ( x
)
si din intersectia
cu abscisa se
calculeaza
coeficientul
de atenuare, p
:
Parcursul de injumatatire, X172, repre zintagrosimea
de material
r
protector prin. care radiatia emergenta are intensitatea r
:
r
o,/
2,
C
deci viteza de numarare, R
:
R
o
/ 2. Apricind relatia (59) se
i
poate determina X
tn
I
C
.
Xyz
:
ln2 / p
116;2)
E
E
Materiale necesare
- aceleasi ca la lucrarea anterioara, din
F
cap" 7.2.
D
87F
E
P
:
lnR6/x
pentru
materialul
folosit ca ecran fizic protector.
(60)
=
=
l
j
l
86
:I
:Il
:!|
:il
=il
:[|
fI
:Il
:E|
Modul
de lucru
:il
- se determina
fondur
cosmic
ar laboratorului,
cu varoarea
medie,
:
il
ltr
conform
lucrariii;;#
@ap.
7.2);
-tr
- se
determina.activitatea
sursei
neecranate,
din media valorilor
:r
;.11:*"
scazindu-se;;;""[rdului;
," oriir" valoarea
Ro (cap.
:I
- se
aleg
.".u.r:
de_natura
diferita,
dar de aceeasi grosime,
x si
rt
clerermina
activitr,if"
."ji.;ffi"
emergente,
Ri
;
:E
- la
toate
masurarile
efectuate
se carcure
aza mediaaritmetica
5
".our"a
cea
mai probaUifu
i."f
iO
,
cap.I.3.3.);
SC
PRELUCRAREA
DATELOR DE LABORATOR
1. Metoda
stalagmometrica
de determinare a tensiunii superficiale
a lichidelor
Rezultate
experimentale
Numarul de picaturi pentru
determinarea nr.
12345678910
Apa distilat'a
Solutia I
Solutia II
Solutia III
Og
ou
orrt
2. Determinarea viscozitatii lichidelor cu viscozimetrul
ostwald
Rezultate experimentale
Timpii de curqere
pentru
determinarea nr.
t2345678910
apa distilata
solutia I
solutia II
solutialll
Calcul q
:
qupt/outu Rezultatfinal
1lr
1lrl
'Il
ttt
S1
-5fk"i{i"T,ili,!'?i:#*;,ff
3,:::,ff
nJ::1T,?t;.1.1t
=U
ilr::.;"'ffi,ue,;lt,i:i;:lt
-ant
in reatizarea
prorect
iei rrzice,
:il
-
stttnd
coeficientul
de
atenuare,
lL,
determinat
in lucrarea
Ifftttterioara, si
R
:.R
ol-2,i.,,
o,""rse
materiale,
aplicind relatia
(62)
se poate
c-al:ut;
x;r:#J'::
pot
rnasura
experimentar
varorire
-trtrentru
Xrzz
si Re/2
si
".;;:;;iluuru
p, care trebuie
sa coincida cu
d;l#::rminat
pe
care
;;;;;'i" ap. 7.2.), in cazut unor masurari
88
89
3. Cromatografie
Rezultate
experimenta
le
Component
I
Component
II
Component
III
active cu metoda polarimetrica
Cz
:
Ct3 Cj
unor solutii
metoda
colorime_
Apa distilata
Solutia
I, S%;o
Solutia
II
Solutia
III
calculareaputerii
rotatoriespecifice,
f
p
|
:
a,1 / c1l
Determinarea
concentratiei
solutiilor
II si III :
- grafic:cr:
f(c)
- prin
calcul
cr1 c1
:
a.2
6. Determinarea
concentratiilor
trica
4. Determinarea
concentratiei
solutiilor
prin
metoda
Rezultate
experimentale
l=
f=
f=
rl
I]
I]
IJ
I]
:]
r=
]J
,l
E
rl
i
pnn
r)!
'/l
,
-,
*
B
apa
distilata
solutia
I
solutia
II
solutia
III
solutia
IV
concentratie
Oyo
50h
lOyo
indice
de refractie
masurat
corectat
k
"
;
.,
:
f ( c
)
si extrapolare
refractome-
a concentratiei
clv
- reprezentare
grafica
: n
:
no
_f
-
determinarea
prin
interpolare
solutiilor
II si IV,
rezultate
finale:
ctt
Rezultate
experimentale
Solutia I g,5"
-
lO mm
Solutia
II
Solutia
III
Formula
de calcul : c1 11
:
czlz:
c: l:
7. Microscopie
optica
Rezultate
experimentale
Determinarea
dimensiunilor
celulelor
:
- cu ajutorul
micrometrului
ocurar
si ai micrometrurui
obiectiv;
- folosind grosismentul
microscopului
G
:
l0 Nob / No..
5. Studierea
substantelor
optic
Rezultate
experimentale
E----
90
*' 14"1oda
focometrica
aplicata
in studiul
analizorului
vizual
{t ezultate
experimentale
!
- determinarea
convergentei
tr"u
distantelor:
X1
il
il,'T8:jarea
ochiu'"r
'iljT
oo.r,
,n
Irnodelare
hipermetropie
:
il
:0,5
m
il
C':
lilnodelare miopie :
fi:
0,5 m
il
X2
unei lentile
biconvexe,
prin
masura_
C: l/f
:
Ce:
Cr:C.+g'
10. Transport
pasiv prin rnembrane perneabile
Rezultate
experimentale
- se efectueaza
rnontajul tip punte Kohlrausch;
- se determina
constanta celulei, K, cu KCI n/20, masurind 13 si la,
calculind
Rz
:
Ro;
- introducind
camera centrala cu membrana perrneabila,
se masoara
la intervale de timp egale, 15 min, noile valori pentru 13 si la,
calculindu-se valorile corespunzatoare pentru R2, respctiv oz.
- se reprezinta grafic o: f (t).
ll. caracteristica tensiune
-
intensitate a membranelor celulare
Rezultate experimentale
- se realizeaza montajul model Frick, cu R.": 12 kC)
R
l-
1,5
2,7
3,9
t2
se reprezinta grafic Uae
:
f (I).
C"
x'2: 0r2O m
x"2:0130
m
t)2
C"": C" *
C"
ilLrrortrl
osciloscopului
catodic
:a
' etalonari
preriminare
: coeficientur
de deviatie
verticala;
coefi.
{rtut
de baleiaj;
lnasurarea
tensiuniror
: curent
continuu,
tensiunea
sursei;
curent
ilrnativ :
(-J.1,
v
:
I / T, curent redresat;
reprezentari
grafice.
il
:il
:il
T
il
U
5
{
:ii
$
.{
$
d
q
I
I
j
q
l
fr
r)
-l
1).
Protoctie fizica
impotriva
radiatiilor.
12.1. Legea
de atenuare
a radiatiilor
:
Rezultate
experimentale
-
se determina
vitezade
numarare
a contorurui pentru
fondul
cosmic
al laboratorului,
ro determinari
si ,. fu." media,
Rri
-
se introduce
sursa, se fac cite lo determinari,
se calculeaza
media
lor, din care se scade media Rf, obtinindu-se
viteza
de numarare
directa pentru
sursa, Re;
se procedeaza
in mod analog, dar adaugind
succesiv
ecranele,
de grosime
xi, pina
cind toata radioactiv
itatea
sursei va fi atenuata de ecrane; pentru
fiecare caz se
calculeazaanalogR;;
'
r----
-
se reprezinta
grafic
R
:
f (x) si In R
:
f (x), din care se
determina
p.
12.2.
Efrcienta
ecranelor.
parcursul
de injumatatire
Rezultate
experimentale
dupa ce s-a masurat fondur cosrnic
si activitatea
sursei
neecranate,
se aleg ecrane de grosimi
egale si se determina
viteza de numarare
prin
"".rr{
se calculeaza
efrcienta
ecranelor,
exprimata procentul;
se determina
parcursul
de injumatatire
prin
aaarrg.."
ae
eerane, de acelasi
fel, pina
cind viteza
d. ,r.rm#are
se
reduce la jumatate;
se calculeazaXl4..
94
BIBLIOGRAFIE
GENERALA
l. s- Bainglass
-Fizica medicala, Ed. Medicala, Bucuresti, l9g(r
2. O. Bina, I. Lungu, C.
pana
- Lucrari practice de fizica, Iid
Didactica si Pedagogica, Bucuresti l9g3
I
r
r
I
T
I
r
T
E
r
r
I
}
r
r]
,I
3. J. Cessac, G. Treherne
-
physique,
Ed. Nathan,
4. F. Gremy, J. Perrin - Elements de biophysique,
Medicine
- Sciences,
paris,
1987
5. F. Gremy, F. Leterrier - Biophysique generale
Flammarion
Medicine
- Sciences,
paris,
tbgO
Paris, 1997
Ed. Flammarior"r
et medicale, Ed.
6. V. Vasilescu
- Biofizica si frzica medicala-
Multiplicare
al Universitatii Bucuresti, lg75
Centml
7.
***
Indrumator
matematic si tehnic, Ed. Tehnica, Bucuresri,
t984
:,'IF.;'
:r,iESD4.
I
.r'
3,=
]
I
I
C
rD